Universitatea de Stat din Moldova Facultatea: ,,Stiinte economice Specialitatea:Contabilitate

REFERAT LA TEMA:

,,Politica de gestiune a activelor curente

A efectuat studenta anului 2/3 Grupa CON102 Prodan Sabina

Chisinau,2013

Notiune, structura, clasificare

Un lucru cert este ca intreprinderea pentru asi desfasura activitatea are nevoie de efectuarea unor serii de operatiuni: -procurarea materiei prime; -asigurarea procesului de productie cu stocuri necesare continuitatii activitatii; -sa-si desfaca marfurile si serviciile pentru a-si recupera cheltuielile rezultate din desfasurarea activitatii, precum si obtinerea unui venit suplimentar sub forma de mijloace banesti. Prin urmare, pentru functionalitatea adecvata si contiunuitatea activitatii, intreprinderea are nevoie sa detina active curente. Activele curente sunt nu altceva decit acea parte a patrimoniului intreprinderii, caracteristic carora le este transformarea permanenta a formelor sale functionale, cu referire la faptul ca acestea se consuma la un singur ciclu operational. Este de remarcat faptul ca activele curente isi transmit valoarea integral asupra productiei la formarea caruia nemijlocit participa. Conform clasificarii contabile in cadrul activelor curente se include stocurile, materialele, obiectele de mica valoare si scurta durata, productia in curs de execuie, produsele finite, semifabricatele, combustibili, piese de schimb, material de constructive, marfurile, de asemnea mijloace banesti si altele. Se tine cont de faptul ca fiecare intreprindere, in dependenta de tipul activitatii pe care o desfasoara, in care ramura activeaza detine o anumita serie specifica de active curente, pe care le utilizeaza in vederea obtinerii produsului finit care urmeaza a fi comercializat. Trebuie sa tinem cont de faptul ca modalitatea de administrare si stabilire a elementelor patrimoniale in cadrul intreprinderii este una din preocuparile managerului. Referindu-ne la faptul ca de competenta unui manager de a gestiona activele intreprinderii, de a lua decizii corecte intr-o mare masura si cu referire la acestea, se afirma ca succesul intreprinderii este generat sau nu de rezultatele acestor decizii. In conditiile unei economii de piata, lichiditatea si profitabilitatea sunt problemele principale care necesita solutie. Se constata ca lichiditatea intreprinderii, intr-o masura mai mare depinde de activele lichide curente (mijloacele financiare). Acestea sunt utile datorita faptului ca sunt disponibile pentru achitarea datoriilor pe termen scurt.De asemenea, mijloacele financiare pe termen lung permit desfasurarea activitatii in ritmuri normale, prin inlaturarea unor probleme cum sunt datoriile pe termen lung. Tinind cont de faptul ca am afirmat ca activele curente se utilizeaza integral in procesul de productie, trebuie sa urmarim insasi procesul de transmitere a valorii acestora asupra produsului obtinut final, adika trebuie sa urmarim etapele unui ciclu operational si de exploatare. Ciclul operational se caraterizeaza prin totalitatea operatiilor care se realizeaza in vederea indeplinirii obiectivelor firmei cu referire la prestarea serviciilor sau crearea bunurilor ce tin de activitatea operationala a intreprinderii. Ciclul de exploatare insumeaza operatiunile ce tin de fabricarea bunurilor si serviciilor, indeplinirea obiectivelor intreprinderii in vederea vinzarii produselor finite obtinute

Fazele ciclului operational/ de exploatare: 1Faza de aprovizionare - consta in receptia, documentarea si contabilizarea intrarii de marfuri. 2.Faza de producer aceasta etapa se caracterizeaza prin prelucrarea, utilizarea bunurilor achizitionate la prima faza pentru crearea nemijlocita a produsului finit. 3.Ultima faza a ciclului operational este faza de comercializare, characteristic careia ii este vinzarea insasi a produsului finit rezultat din efectuarea celor doua faze precedente, la acesta faza se identifica o diferenta fata de aceeasi faza a ciclului de exloatare. Diferentierea se accentuiaza in faptul ca la ciclul de exloatare aceasta faza este destinata livrarii productiei finite catre consumatori, respective incasarii platii pentru productia livrata, la momentul livrarii sau peste o anumita perioada de timp. In urma efectuarii acestei operatiuni se naste creanta sau asa numitul credit commercial. Un moment foarte important care trebuie sa fie remarcat la momentul dat este acela ca ciclul operational este asa numita operatiune fara sfirsit, acesta este continuu. Continuitatea acestui ciclu asigura functionalitatea normal si adecvata a activitatii intreprinderii, ceea ce permite obtinerea la maxim a avantajelor de catre proprietarii intreprinderii.

Gestiunea activelor curente

Pentru determinarea gestiunii corecte a activelor curente trebuie sa remarcam corect componenta acestora. Dupa cum am afirmat un element destul de important in cadrul activelor curente sunt stocurile, care reprezinta contin acele categorii de bunuri economice care se afla la destinatia intreprinderii si sunt destinate pentru: - A fi consumate la prima lor utilizare; - A fi intregistrate ca productia in curs de executie; - A fi vindute in aceeasi forma sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie. Valoarea acestora si cantitatea lor trebuie sa fie stabilita intr-o masura cit mai optimala pentru a asigura procesul de productie cu resurse necesare si in aceleasi timp de a nu stoca procesul sau blocarea unor resurse in plus care vor fi inutile. Pentru ca gestionarea stocurilor sa fie efectuata corect trebuie sa fie indeplinite o serie de reguli: 1.Sa existe legaturi sigure ce frunizorii de stocuri; 2.Inlaturarea intirzierilor in procesul de aprovizionare cu stocuri; 3.Lichidarea unor blocari inutile de mijloace financiare in resurse de prisos; 4.Imbunatatirea conditiilor in care sunt pastrate stocurile pentru a evita pierderi nedorite de materii prime si material; 5.Reducerea pierderilor rezultate in urma procesului de aprovizionare si anume in urma procesului de transportare a stocurilor la locul de depozitare sau de utilizare dupa destinatie; Etc.

In procesul de gestionare a activelor curente si anume a stocurilor trebuie sa remarcam: 1.Marimea si valoarea stocurilor la diferite moment; 2.Insuficienta de stocuri; 3.Cerea produselor fabricate din stocurile utilizate; 4.Procesul de optimizare a stocurilor; 5.Nu in ultimul rind costurile stocurilor.

Metode si politici de gestiune a activelor curente

Tinind cont de faptul ca stocurile din punct de vedere financiar sunt nu altceva decit imobilizari de resurse financiare, valoarea carora nu se poate recupera pina la finele ciclului de exploatare, putem sa afirrmam ca acestea reprezinta acel volum de material si materii prime care sunt strict necesare pentru a asigura continuitatea activitatii si ritmicitatea procesului de productie. Stocurile pot fi evaluate din 3 punte de vedere si anume: 1. Conform primului unghi de evaluare si anume din punct de vedere a flexibilitatii de planificare exista 3 tipuri de stocuri: - stocuri de materie prima si materiale; - stocurile de productie in curs de executie; - stocurile de produse finite; 2. Dupa masura preventiva a riscurilor exista stocuri ca rezerva de speculatie, care se considera si stocuri strategice, consta in achizitia de stocuri si utilizarea lor in acele situatii in care preturile pe piata la stocurile respective sunt destul de ridicate. Deci, revenind in special la metodele de control al stocurilor, care reprezinta si tema principala a abordarilor specificate, trebuie sa mentionam principalele politici de gestiune a ciclului de exploatare cu influente diferite asupra rezultatului financiar al intreprinderii:

Politica agresiva
Caracteristic acestei politici ii este realizarea unei cifre de afaceri maxime cu stocuri minime, avantajul acestei politici se reflecta in posibilitatea maximizarii rentabilitatii. Accent principal se face pe pasivele pe termen scurt cu costuri reduse de procurare. De fapt acestea desi sunt o varianta de actiune creaza a situatie de nesiguranta in procesul de aprovizionare. Cresterea rentabilitatii in cazul respectiv este determinate de minimizarea cheltuielilor de depozitare, de reducere a pierderilor legate de uzura si deterioararea stocurilor. Se accentueaza si faptul ca creste si riscul de blocare a procesului de productie din cazuza lipsei de cantitati necesare de stocuri, de asemenea aceasta poate determina reducerea veniturilor din vinzari sau chiar pierderii unui anumit numar de clienti. Sa mentionam o serie de avantaje si dezavantaje legate de detinerea unui nivel minim de stocuri:

Avantaje

se evita stocurile invechite si deteriorarea lor; Se reduce costul de detinere; Se obtin rabaturi de la furnizori.

Dezavantaje

Se pierd anumite oporunitati in afaceri; Apare riscul stocarii activitatii; Cresc costurile de aprovizionare si sunt posibile pierderi din vinzari.

Politica defensiva
Aceasta politica urmareste realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si creante care ar putea minimiza riscul de a pierde. Se pune accent in cadrul acestei politici pe finantarea activelor circulante din surse permanente (fondul de rulment) cu costuri mari dar cu siguranta majora in procesul de functionare a activitatii.Aceasta politica se practica de acei conducatori care sunt prudenti si doresc obtinerea unor stocuri inalte pentru a obtine si un nivel de produse si servicii satisfacator. Datorita acestei metode se reduce riscul de a fi interrupt procesul de producere, insa rentabilitatea poate la rindul sau sa scada din cauza cresterii cheltuielilor privind depozitarea stocurilor. Sa mentionam o serie de avantaje si dezavantaje legate de detinerea unui nivel excesiv de stocuri:

Avantaje

Obtinerea unor rabaturi de la furnizori; Speculatii cu stocuri in perioada de inflatie; Cresterea venitului din vinzari.

Dezavantaje

Deteriorarea stocurilor si invechirea unora din ele; Cresterea costului de detinere; Aparitia costului de oportunitate; Dobinzi platite cind se procura stocuri in credit.

Politica echilibrata
Aceast tip de politica presupune sincronizarea sigurantei aprovizionarii si costurile acesteia. Mai bines pus datorita acestei politici se asigura intr-un ritm convenabil cu stocuri a intreprinderii, astfel acest stoc determinind un nivel minim de costuri totale. Cu siguranta aceasta este cea mai favorabila metoda existent in present, deoarece aceasta permite asigurarea intreprinderii cu surse si efectuarea unor consumuri minime. Aceasta politica in concordanta cu celelalte se poate reprezenta graphic in felul urmator:
Active cir culante

Pol iti

c d efe nsiv

ol iti c

in te rm ed ia r

ag tic Poli

resiv

Cifra de afaceri

Concluzie: Conform graficului respective putem afirma ca politica agresiva ne permite obtinerea unei cifre de afaceri mai mare in baza unor volume de active circulante cit mai mici, in unele cazuri riscul premiaza cei care am incercat,in altele cazuri intreprinderea obtine pierderi din cauza reducerii cantitatii de stocuri. Politica defensiva se refera la detinerea unei cantitati mult mai mari de active circulante si obtinerea unei cifre de afaceri reduse, aceasta rezulta din cheltuielile suplimentare efectuate pentru detinerea stocurilor suplimentare precum si din cauza deteriorarii, uzurii, invechirii stocurilor existente si blocarii capitalului in stocuri imense de materiale si materii prime. Putem observa ca politica intermediara este una de echilibru, pentru care se stabileste un nivel optim de stocuri la un nivel minim de cheltuieli, aceasta permite obtinerea unor venituri destul de bune in baza unui nivel favorabil de stocuri aflate la intreprindere. Deci, tinind cont ca intreprinderea trebuie sa utilizeze una din politicile respective specificate, in dependent de nivelul riscului la care sunt gata sa apeleze intreprinderea se va stabili metoda cea mai favorabila. In cazul in care intreprinderea este sigura in fortele proprii si aceasta va dori maximizarea cifrei de afaceri aceasta va apela la politica agresiva, in cazul in care conducatorii intreprinderii vor decide ca au nevoie de o cantitate mai mare de stocuri, se va utilize cea de-a doua politica si anume cea defensiva. Respectiv daca intreprinderea are nevoie de un echilibru, un nivel mediu al cifrei de afaceri si un cost minim, aceasta va apela la politica echilibrata.

La intocmirea referatului respective sau utilizat urmatoarele surse bibliografice: SNC 2; Manual ,,Contabilitatea Financiara autori: Alexandru Nederita, Vasile Bucur, Mihail Carausi s.a Editia ASEM, Chisinau,2003; Manual ,,Bazele Contabilitatii ASEM (autori necunoscuti); Surse electorinice www.wikipedia.org