Expeditorul este persoana care s eobliga sa incheie in nume propriu si pe contul comitentului un contract de transport si sa indeplineasca operatiuni accesorii

acestuia, desfasurand activitatea cu titlu profesional. Desfasurarea activitatii cu titlu profesional constituie o trasatura esentiala a contractului de expeditie. Pentru ca un acord de vointa sa aiba vocatia de a fi calificat drept contract de expeditie, este absolut necesar ca partea care se obliga sa incheie contracte de transport in numele sau si pe contul altei persoane si de a indeplini operatiuni accesorii transportului sa realizeze aceste lucruri cu titlu profesional. Codul civil modifica denumirile traditionale ale partilor contractului de expeditie. Astfel, acest contract era incheiat intre o parte denumita "client" si cealalta parte, denumita "casa de expeditii" sau "expeditionar". In prezent, termenul "client" a fost inlocuit cu acela de "comitent", iar termenii de "casa de expeditie" si "expeditionar" cu "expeditor". O posibila explicatie a modificarii terminologice poate fi gasita prin realizarea unei analize comparative. Raportand contractul de expeditie la contractul de comision, se remarca faptul ca exista o similaritate intre partea denumita comitent in contractul de comision si partea denumita comitent in contractul de expeditie. Astfel, in oricare dintre cele doua contracte comitentul este acea persoana fata de care cocontractantul sau si-a asumat obligatia de a incheia acte juridice, dar nu in numele, ci doar pe seama sau in contul sau. In ceea ce priveste optiunea pentru termenul de "expeditor", aceasta poate fi explicata prin rolul pe care il are aceasta parte in contractul de expeditie, respectiv acela de a incheia un contract de transport, contract in care va avea calitate de expeditor. Terminologia Codului civil specifica unui contract de expeditie anticipeaza deci pozitia juridica pe care o va avea cocontractantul comitentului in viitorul contract de transport pe care il va incheia. Necesitatea ca partea care isi asuma obligatia de a incheia in numele sau si pe contul altei persoane un contract de transport si de a indeplini actiuni accesorii acestuia din urma, sa realizeze aceste activitati cu titlu profesional, rezulta din aplicarea art. 2043 in materia contractului de expeditie. Acest articol reglementeaza o conditie similara pt contractul de comision, in ceea ce priveste partea care isi asuma obligatia de a incheia in numele sau si pe seama cocontractantului anumite acte juridice. Aceasta parte este obligata sa actioneze cu titlu profesional. Aplicabilitatea art. 2043 in materia contractului de expeditie este determinata de prevederile art. 2064, care prevad faptul ca un contract de expeditie este o varietate a contractului de comision. Obiectul contractului de expeditie Acesta este reprezentat, pe de o parte, de incheierea unui contract de transport in contul altei persoane si realizarea de operatiuni accesorii, iar pe de alta parte, de plata unei remuneratii denumita comision. Incheierea unui contract de transport in contul unei alte persoane reprezinta prestatia caracteristica a contractului de expeditie. Aceasta deosebeste contractul de expeditie de alte contracte care presupun incheierea unor acte juridice pe seama ori in contul altor persoane. Aceasta este, in egala masura, si o trasatura esentiala a contractului de expeditie. Pt ca un acord de vointa sa aiba vocatia de a fi calificat drept contract de expeditie, trebuie sa fie identificata in sarcina uneia dintre parti asumarea obligatiei de a incheia un contract de transport si de a realiza operatiuni accesorii acestuia, in contul celeilalte parti. In ceea ce priveste operatiunile accesorii, Codul civil nu reglementeaza nimic. Pt a determina totusi la ce s-ar putea referi acestea, pot fi avute in vedere contractele tip care au precedat Codul civil. Potrivit modelelor de contract, operatiunile accesorii puteau viza: depozitarea bunurilor ce urmau a fi transportate, executarea

operatiunilor vamale pt acestea, controlul bunurilor, incasarea unor sume cuvenite comitentului etc. Plata unui comision nu reprezinta o prestatie caracteristica a contractului de expeditie, intrucat aceasta caracterizeaza si alte contracte (de ex, contractul de comision sau contractul de mandat). Existenta unui comision este insa o trasatura esentiala a contractului de expeditie, un contract cu titlu gratuit neputand fi calificat drept contract de expeditie. Caracterele juridice ale contractului de expeditie Contractul de expeditie este un contract numit (beneficiaza de reglementare legala). Contractul de expeditie este si un contract sinalagmatic (art 1172 - obligatii reciproce si interdependente). Contractul de expeditie este si un contract cu titlu oneros (indeplineste cerintele rezultand din art 1172). Este un contract comutativ (art 1173). Este un contract consensual, intrucat indeplineste cerintele art 1174, adica pt incheierea contractului este necesar exclusiv acordul de vointa al partilor. Acest caracter rezulta din coroborarea articolului 2064 (cf caruia contractul de expeditie este o varietate a contractului de comision) cu art 2044 (din materia contractului de comision). Potrivit acestuia din urma, forma scrisa este necesara pt dovedirea contractului. In absenta unei cerinte de forma ad validitatem, si in conditiile in care incheierea contractului nu este legata de predarea vreunui bun, se impune aplicarea regulii prevazute in art 1178, respectiv caracterul consensual al contractului. Contractul de expeditie este si un contract de adeziune, intrucat poate indeplini cerintele mentionate in art 1175. Astfel, clauzele sale esentiale pot fi redactate de una dintre parti, cealalta parte neavand decat optiunea de a le accepta ca atare. Contractul de expeditie nu este insa intotdeauna un contract de adeziune, putand fi, in egala masura, un contract negociat. Poate fi un contract incheiat cu consumatorii, intrucat poate indeplini cerintele prevazute in art 1177 si cele reglementate de legislatia in materie de protectie a consumatorilor, respectiv poate fi incheiat cu persoane care actioneaza in scopuri dinnafara activitatii lor comerciale, industriale, de productie, artizanale sau liberale. Contractul de expeditie nu este insa intotdeauna un contract incheiat cu consumatorii. De cele mai multe ori, el excede sferei protectiei consumatorilor, fiind incheiat atat in calitate de comitent, cat si de expeditor, de societati comerciale. Conditiile de validitate in materia contractului de expeditie Prin raportare la art 1178 si 1179, pt validitatea unui contract sunt impuse conditii de fond si, uneori, conditii de forma. In ceea ce priveste conditiile de fond, in materia contractului de expeditie, nu sunt reglementate aspecte particulare. In ceea ce priveste conditiile de forma, in materia contractului de expeditie nu sunt reglementate cerinte de forma ad validitatem. Avem cerinta formei scrise pt proba contractului. Contractele tip in contextul reglementarii legale a contractului de expeditie. Contractele tip elaborate elaborate de marile case de expeditii sau de asociatiile acestora nu isi pierd relevanta juridica in urma reglementarii legale a contractului de expeditie. Astfel, potrivit art 1169, in materie contractuala, regula este reprezentata de libertatea de a contracta, ceea ce implica faptul ca persoanele interesate sunt libere sa incheie orice contract si sa determine continutul acestuia. Libertatea de a contracta cunoaste trei limite, respectiv legea (adica normele juridice de la care nu se poate deroga), ordinea publica si bunele moravuri. Aplicand regula in materia contractului de expeditie, se impune concluzia ca persoanele interesate de incheierea unui contract de expeditie pot alege sa incheie

acest contract sub forma unui contract tip, ca expresie a dreptului lor de a determina continutul contractului. Prin clauzele sale, contractul tip trebuie sa nu deroge de la normele juridice imperative si sa nu incalce ordinea publica si bunele moravuri.

Efectele contractului de expeditie Obligatiile expeditorului. Obligatia de a incheia un contract de transport si de a indeplini operatiunile accesorii acestuia. Este consacrata in art 2064 si presupune doua prestatii principale: incheierea unui contract de transport, potrivit art 1955 si urm, cea de-a doua prestatie fiind realizarea unor operatiuni accesorii precum depozitarea bunurilor, controlul acestora, executarea unor obligatii vamale etc. Obligatia de a incheia contractul de transport implica, printre altele, alegerea traseului, a mijloacelor de transport si a modalitatilor de transport. Din aceasta perspectiva, obligatia de a incheia contractul de transport trebuie corelata cu obligatia de a respecta instructiunile comitentului, respectiv cu aceea de a actiona in interesul comitentului (in lipsa instructiunilor in ceea ce priveste alegerea traseului, a mijloacelor de transport si a modalitatilor de transport). Obligatia de a incheia un contract de transport nu trebuie confundata cu realizarea propriuzisa a transportului. Totusi, asa cum rezulta din art 2070, Codul civil permite asumarea de catre expeditor inclusiv a obligatiei de a exercita transportul. In aceasta situatie insa, expeditorul va avea toate drepturile si obligatiile transportatorului. Din coroborarea articolelor 2064 si 2070, rezulta ca in materia contractului de expeditie exista o regula si o exceptie. Regula - expeditorul nu are obligatia de a executa el insusi transportul bunurilor, ci doar de a incheia un contract de transport in vederea deplasarii acestora. Prin exceptie (adica prin asumare expresa), expeditorul are obligatia de a executa el insusi transportul bunurilor la care se refera contractul de expeditie. Obligatia de a exercita contraordinul. Aceasta este reglementata prin art 2066, si presupune o prestatie principala, respectiv modificarea contractului de transport in temeiul articolelor 1970 si 1973, in conformitate cu solicitarile comitentului. Nefiind parte la contractul de transport, comitentul nu este el insusi titular al dreptului la contraordin. Acest drept apartine cocontractantului comitentului, dar, in calitatea sa de parte la contractul de transport. Intrucat interesul de a exercita dreptul la contraordin apartine in concret comitentului, art 2066 ii confera acestuia un mecanism prin care sa exercite indirect acest drept. Astfel, i se ofera comitentului dreptul de a-i solicita cocontractantului sau din contractul de expeditie sa exercite dreptul la contraordin in conformitate cu instructiunile pe care i le furnizeaza. Obligatia de a respecta instructiunile comitentului in ceea ce priveste alegerea traseului, a mijloacelor si a modalitatilor de transport. Obligatia este consacrata prin art 2067, si presupune o orestatie principala, respectiv respectarea cerintelor formulate de catre comitent cu privire la anumite asecte mentionate de Codul civil. Obligatia constituie o aplicatie in materia contractului de expeditie a obligatiei generale a comisionarului de a respecta toate instructiunile comitentului, obligatie reglementata de art 2048. Obligatia de a actiona in interesul comitentului in ceea ce priveste alegerea traseului, a mijloacelor si a modalitatilor de transport.

Obligatia este reglementata prin art 2067, si presupune o prestatie principala, respectiv urmarirea interesului comitentului cu privire la aspectele particulare mentionate de Codul civil. Obligatia incumba expeditorului numai atunci cand acesta nu a formulat instructiuni exprese. In cazul in care instructiunile exista, devine incidenta obligatia de a le respecta pe acestea. Obligatia de a actiona in interesul comitentului nu este consacrata expres cu caracter general in materia contractului de comision. Totusi, ea poate fi interpretata ca existand in sarcina comisionarului, avand in vedere mecanismul juridic al contractului de comision. Astfel, in tot ceea ce intreprinde comisionarul, acesta actioneaza astfel incat sa produca efecte asupra comitentului. Din aceasta perspectiva, in absenta unei consacrari exprese a obligatiei de a actiona in interesul comitentului, ar fi absurd sa se interpreteze ca o astfel de obligatie nu exista, iar comisionarului i-ar fi permis sa actioneze oricum, chiar si impotriva intereselor comitentului. In consecinta, obligatia comisionarului de a actiona in interesul comitentului apare ca existand implicit. Obligatia de predare a bunurilor la locul de destinatie. Aceasta este consacrata prin art 2067, si presupune o prestatie principala, anume asumarea obligatiei de a garanta ajungerea marfurilor la destinatie. Chiar daca art 2067 se refera expres la predarea bunurilor la locul de destinatie, obligatia nu poate fi interpretata ca instituind in sarcina expeditorului obligatia de a pune el insusi la dispozitia persoanei indreptatite sa primeasca bunurile la destinatie, marfurile ce fac obiectul contractului de expeditie. O astfel de interpretare ar implica sa existe in sarcina expeditorului, in temeiul contractului de expeditie, obligatia de a transporta bunurile la destinatie. Neavand ca regula o astfel de obligatie, nu poate fi retinuta in sarcina expeditorului nici obligatia de a preda bunurile la locul de destinatie. De aceea, cel mai probabil, textul art 2067 este o aplicatie in materia contractului de expeditie a art 2052 referitor la contractul de comision. Potrivit acestuia, comisionarul isi poate asuma obligatia de a garanta pe comitent pt executarea obligatiilor tertului. Interpretand art 2067 prin prisma art 2052, obligatia de predare a bunurilor are in vedere, mai curand, obligatia de garantare a predarii bunurilor. Astfel, expeditorul garanteaza comitentului executarea de catre transportatorul cu care a incheiat contractul de transport a obligatiei acestuia din urma de a preda bunurile la destinatie. Art 2067 prezuma faptul ca obligatia de garantare a predarii bunurilor la destinatie este asumata fata de comitent si nu fata de destinatar. Astfel, in absenta predarii bunurilor la destinatie, destinatarul nu se pate indrepta, pe temeiul contractului de expeditie, impotriva expeditorului. Codul civil nu califica prezumtia, ceea ce permite considerarea sa ca o prezumtie relativa. In cazul rasturnarii sale, intre comitent si destinatar se vor aplica regulile de la stipulatia pt altul. Obligatia de a asigura bunurile ce fac obiectul transportului. Este reglementata prin art 2067, si presuoune o singura prestatie principala, respectiv incheierea unui contract de asigurare, care sa vizeze bunurile ce vor face obiectul transportului. Aceasta obligatie exista doar daca a fost asumata expres sau daca ea rezulta din uzante. Obligatia de a preda comitentului premiile, bonificatiile si reducerile tarifelor obtinute de catre expeditor. Este consacrata de art 2067, si presupune o orestatie principala, respectiv punerea la dispozitia comitentului a tuturor avantajelor materiale obtinute de catre expeditor.

Obligatia de a avansa sumele reprezentand contravaloarea prestatiilor accesorii si a cheltuielilor efectuate in vederea realizarii acestor prestatii. Obligatia este consacrata indirect prin art 2069 si presupune o orestatie principala, respectiv acoperirea din propriile fonduri a contravalorii prestatiilor accesorii si a cheltuielilor de realizare a acestora. Obligatiile comitentului Obligatia de a plati comisionul datorat expeditorului. Este consacrata indirect, prin art 2069, si presupune o obligatie principala, respectiv suportarea de catre comitent a contravalorii remuneratiei expeditorului. In ceea ce priveste cuantumul comisionului, Codul civil stabileste o ierarhie a modurilor de determinare a acestuia, respectiv comisionul este cel prevazut de parti, in lipsa, cel stabilit potrivit tarifelor profesionale sau uzantelor, in lipsa, cel stabilit de instanta prin raportare la dificultatea operatiunii si diligentele expeditorului. Obligatia de a plati contravaloarea prestatiilor accesorii si a cheltuielilor efectuate in vederea realizarii acestor prestatii. Este consacrata prin art 2069 in mod indirect, si presupune o prestatie principala, respectiv suportarea de catre comitent a contravalorii prestatiilor accesorii si a cheltuielilor aferente acestora. In privinta modului de stabilire a contravalorii orestatiilor si cheltuielilor, Codul civil stabileste o ierarhie, contravaloarea fiind cea stabilita de parti, iar in lipsa, cea care rezulta pe baza facturilor sau a altor inscrisuri ce dovedesc efectuarea lor. Ca regula, obligatia de a plati contravaloarea prestatiilor accesorii si a cheltuielilor aferente acestora, respectiv obligatia de a plati comisionul, sunt doua obligatii independente. Codul civil permite insa partilor sa deroge si sa stabileasca anticipat o suma globala care sa acopere unele obligatii. Denuntarea unilaterala a contractului de expeditie Potrivit art 2065, contractul de expeditie poate fi revocat de catre comitent. Natura juridica a revocarii este aceea a unei cauze de denuntare unilaterala a contractului, asa cum rezulta din coroborarea art 2065 cu art 1276. Exercitarea dreptului de a revoca (de a denunta unilateral) contractul de expeditie cunoaste urmatoarele coordonate: - titularul dreptului de a revoca (de a denunta unilateral) contractul de expeditie este comitentul. - dreptul poate fi exercitat pana la momentul la care expeditorul a incheiat contractul de transport. - in urma exercitarii dreptului, in sarcina comitentului se nasc doua obligatii. Prima dintre ele - obligatia de a plati expeditorului cheltuielile efectuate in executarea contractului de expeditie. Cea de-a doua obligatie - obligatia de a plati expeditorului o compensatie pt diligentele depuse de acesta (compensatia poate fi considerata a avea natura juridica a unei remuneratii pt serviciile prestate de expeditor pana la momentul revocarii contractului). Angajarea raspunderii contractuale fundamentata pe contractul de expeditie. Dispozitiile Codului civil referitoare la contractul de expeditie reglementeaza doar anumite aspecte tinand de angajarea raspunderii. Astfel, este reglementata angajarea raspunderii

expeditorului pt fapte ale altor persoane, respectiv pt faptele transportatorului care, in executarea contractului de transport, nu isi respecta obligatiile. De asemenea, este reglementattermenul de prescriptie pt actiunile derivand din contractul de expeditie. Situatiile care pot antrena raspunderea expeditorului pt faptele transportatorului. Sunt consacrate trei situatii: - situatia in care expeditorul si-a asumat obligatia de predare a bunurilor la locul de destinatie. Temeiul il reprezinta art 2067 (2). - situatia in care expeditorul a manifestat neglijenta in executarea expeditiei, in special in ceea ce priveste preluarea si pastrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari (temei - art 2068). - situatia nerespectarii indicatiilor comitentului referitoare la modul de transport (temei - art 2068). Avand in vedere aplicabilitatea dispozitiilor referitoare la contractul de comision si a celor referitoare la contractul de mandat, in materia contractului de expeditie, raspunderea expeditorului pt faptele altor persoane, adica pt faptele transportatorului sau ale altor persoane cu care a incheiat contracte in executarea contractului de expeditie, poate sa intervina si atunci cand: - persoana cu care a contractat este una a carei insolvabilitate i-a fost cunoscuta sau ar fi trebuit sa-i fie cunoscuta la data incheierii contractului cu aceasta (temei - art 2021) - si-a asumat obligatia de a garanta pe comitent in ceea ce priveste executarea obligatiilor de catre tertii cu care au fost incheiate contracte (temeiul - 2052) . Distinct de raspunderea expeditorului pt fapte ale persoanelor cu care a incheiat contracte in executarea contractului de expeditie, poate fi angajata raspunderea expeditorului si pt persoane pe care si le-a substituit. O astfel de situatie este aceea cand substituirea nu a fost autorizata de catre comitent (temeiul - art 2013 alin 4). In plus, comitentul are actiune directa impotriva persoanei pe care expeditorul si-a substituit-o. Situatia asumarii obligatiei de predare a bunurilor la destinatie. Aceasta permite angajarea raspunderii expeditorului pt neexecutarea sau executarea necorespunzatoare de catre transportator a obligatiei de predare a bunurilor la destinatie, a obligatiei de conservare a marfurilor si a obligatiei de a respecta termenul de transport. Se incadreaza in aceasta categorie orice fapta a transportatorului soldata cu pierderea, avarierea sau deteriorarea bunurilor ori cu intarzierea transportului. Pt a fi angajata raspunderea expeditorului pt faptele transportatorului, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: sa existe situatia premisa, adica asumarea de catre expeditor a obligatiei de predare a bunurilor la destinatie; sa fie indeplinite toate cerintele raspunderii contractuale in persoana transportatorului. Situatia neglijentei in executarea expeditiei. Aceasta situatie permite angajarea raspunderii expeditorului pentru orice fapta a transportatorului soldata cu pierderea, avarierea sau deteriorarea bunurilor roi cu intarzierea transportului. Pt a fi angajata raspunderea expeditorului pt fapte ale trasportatorului, trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: sa existe situatia premisa, adica existenta unei neglijente a expeditorului in executarea expeditiei (Codul civil exemplifica in art 2068 sub ce aspecte s-ar putea manifesta neglijenta expeditorului, respectiv preluarea si pastrarea bunurilor, alegerea transportatorului sau a expeditorilor

intermediari); sa fie indeplinite toate cerintele raspunderii contractuale in persoana transportatorului. Situatia nerespectarii indicatiilor comitentului referitoare la modul de transport. Aceasta este o situatie particulara a neglijentei in executarea expeditiei. Reglementarea sa distincta se justifica prin aceea ca, in cazul nerespectarii indicatiilor comitentului, in principiu, cazul fortuit nu constituie o cauza exoneratoare de raspundere. Prin exceptie, cazul fortuit are efect exonerator daca expeditorul dovedeste ca pierderea, avarierea sau deteriorarea bunurilor ori intarzierea ar fi intervenit chiar daca ar fi fost respectate instructiunile comitentului. Termenul de prescriptie pt actiunile derivand din contractul de expeditie Ca regula, termenul de prescriptie este de un an, si incepe sa curga din ziua predarii bunurilor la locul de destinatie sau din ziua in care ar fi trebuit sa se faca predarea lor. Prin exceptie, termenul exte de 18 luni daca actiunea se refera la transporturi al caror punct de plecare sau de destinatie se afla in afara Europei.