Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea de Stat al Republicii Moldova

Referat: Produsul Intern Brut si bunastarea economica

Elaborat de: Sirbu Maria Gr.118/DREPT An.I.

Produsul intern brut (PIB) este un indicator macroeconomic care reflect suma valorii de pia a tuturor mrfurilor i serviciilor destinate consumului final, produse n toate ramurile economiei n interiorul unei ri n decurs de un an. Acesta se poate calcula i la nivelul unei regiuni sau localiti. PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodriilor private i a organizaiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investiii, a cheltuielilor statului, a investiiilor n scopul depozitrii ca i ctigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri. Economitii pornind de la Keynes care a fost economist britanic ale crui idei numite economie keynesian radical au avut un impact major att asupra teoriei politice i economice moderne, ct i asupra politicilor fiscale ale multor guverne, au mprit termenul de consum general n dou pri: consumul privat i cheltuielile sectorului public. Dou avantaje ale mpririi consumului total n acest mod n teoria macroeconomic sunt: - Consumul privat este o preocupare central a economiei bunstrii. Investiiile private i subdiviziunile comerciale ale economiei sunt direcionate ultimativ (n curentul principal al modelelor economice) nspre creterea pe termen lung a consumului privat. - Deoarece este separat de consumul privat endogen, consumul sectorului public poate fi considerat exogen, astfel nct diferite niveluri ale consumului sectorului public pot fi considerate ca fcnd parte din domeniul plin de sensuri al macroeconomiei. Astfel PIB poate fi exprimat: PIB = consum privat + consumul statului+ investiii + exporturi nete exporturi nete = exporturi importuri Consumul privat care este n mod normal cea mai mare component a PIB, reprezentnd cheltuielile gospodriilor n economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate n : bunuri durabile, bunuri perisabile i servicii. Exemple: hran, chirie, bijuterii. Cheltuielile statului sau consumul sectorului public, reprezint suma tuturor cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri finite i servicii. Include salariile angajailor din sectorul public, cumprarea de armament etc. Investiiile includ investiii n fabrici, echipamente, inventar i nu include schimburile de active existente. De exemplu: construcia unei mine,

cumprarea de software, cumprarea de maini i echipamente. Cheltuielile gospodriilor pentru noi locuine fac parte din investiii. Exporturile reprezint exporturile brute ale unei ri, incluznd bunuri i servicii, destinate consumului ntr-o alt ar Importurile reprezint importurile brute. Dorinta permanenta a individului de a ajunge la un nivel satisfacator de bunastare a reprezentat, de-a lungul timpului, un factor pentru dezvoltarea economica a societatii, fiind n acelasi timp cauza si efect pentru numeroase descoperiri stiintifice. Bunastarea, cu cele doua aspecte ale sale - materiala si spirituala - reprezinta, de fapt, scopul tuturor stiintelor cu caracter aplicativ, al fiecarei ramuri a stiintei economice, al stiintelor sociale, etc. Desi notiunea de bunastare are ca element central individul, ale carui nevoi sunt mai mult sau mai putin satisfacute la diferite niveluri ale bunastarii, aceasta a devenit un obiectiv esential si la nivel de stat, guvern, organizatii politice si organisme internationale. Acestea se ocupa n primul rnd de bunastarea economica, datorita faptului ca de ea se leaga, ntr-un fel sau altul, orice problema a unei societati, dar printre obiectivele lor se numara si cele legate de protectia sociala, sistemul de asigurari sociale, sanatate, cultura si nvatamnt, de care depinde obtinerea acelui optim pe care l numim bunastare. La nivel individual, bunastarea depinde de numeroase elemente dintre care cele mai importante sunt veniturile, nivelul consumului, siguranta sociala, aspecte personale precum gradul de cultura si educatie (care genereaza anumite nevoi spirituale), familie, sanatate etc. Toate acestea se modeleaza n functie de sistemul nevoilor individuale, dependente de mediul social la care individul se raporteaza, nivelul de satisfactie depinznd n mod direct de pozitia n cadrul ierarhiei sociale. Acest fapt dovedeste aspectul accentuat subiectiv al aprecierii bunastarii individuale. Stiinta economica, pentru a ajunge la posibilitatea de a masura si compara diferitele niveluri de bunastare, a fost nevoita sa elimine dintre criteriile de apreciere pe cele cu un grad prea mare de subiectivitate. Se ajunge astfel la o definire a bunastarii mai putin legata de individ, ceea ce nu nseamna ca individul impreuna cu nevoile sale nu mai reprezinta punctul central al conceptului de bunastare, ci ca printr-un proces de obiectivizare si generalizare poate fi studiata bunastarea unui grup sau a ntregii societati. n general, e acceptata ideea ca bunastarea generala este suma bunastarii individuale. O crestere a bunastarii generale e considerata orice ameliorare a bunastarii unui individ care nu duce la reducerea bunastarii altui individ. Astfel, bunastarea se constituie ca o modelare a sistemului de nevoi potrivit cadrului social-economic n care este integrat individul (proprietate, nivel al consumului, starea materiala n ierarhia societatii etc.). Bunastarea sociala se defineste prin capacitatea de satisfacere a preferintelor individuale ale membrilor unei colectivitati. Bunastarea poate fi abordata si dintr-o perspectiva sistemica, din care sistemul bunastarii natiunii este vazut ca

fiind compus din doua subsisteme: a) subsistemul nivelului de trai material, n componenta caruia intra consumul de bunuri alimentare si nealimentare, precum si consumul de servicii; b) subsistemul nivelului cultural al populatiei, care cuprinde instructia publica, sanatatea publica, activitatile din domeniul cultural si al artei. Acestea sunt n mod direct influentate de sistemul avutiei nationale si de sistemul cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice. O alta abordare si are punctul de plecare n definitia bunastarii individuale. Aceasta, dupa Nicholas Barr are trei componente: - bogatia fizica constituita din bunuri durabile; - bogatia financiara include actiuni, obligatiuni si conturi bancare; - capitalul uman este si el tot o forma de bogatie, ntrupata n indivizi ca rezultat al instruirii si pregatirii, avnd doua surse diferite: pe de o parte este rezultatul investitiei trecute n educatie si pregatire (ceea ce majoritatea oamenilor nteleg prin capital uman), iar pe de alta parte reprezinta rezultatul talentului natural. Fiecare tip de bogatie are ca rezultat un venit (beneficiu material sau nematerial, avantaj obtinut de pe urma a ceea ce individul poseda), iar toate aceste trei tipuri de bogatie mpreuna reprezinta bunastarea individuala. Astfel, bogatia fizica produce venituri non - banesti sub forma serviciilor (exemplu: locuinta ) dar poate produce si venituri banesti (o casa prin nchiriere). Bogatia financiara produce venituri banesti (exemplu: dobnda). Capitalul uman produce venituri n mai multe forme. Pornind de la ideea ca un individ si mparte timpul ntre munca si odihna sau timp liber, capitalul uman produce venituri n ambele situatii. Cnd individul munceste, utilizarea capitalului uman are ca rezultat obtinerea unui venit banesc (exemplu: salariul) dar si un venit non-banesc ca satisfactia obtinuta prin munca (care poate fi pozitiva sau negativa). Cnd nu munceste, utilizarea propriului capital uman genereaza un avantaj care nu este de natura baneasca - petrecerea timpului liber (care de asemenea poate avea o conotatie pozitiva sau negativa), dar si un venit sub forma productiei proprii . La nivel agregat, bogatia are aceleasi componente. O masurare corecta si cuprinzatoare a venitului national va trebui sa includa att veniturile banesti, ct si cele de alta natura. Economistul Adam Smith in lucrarea La Rischesse des Nations (1776) remarca ca intreprinderea si indivizii activi pe piata se comporta ca si cum ar fi ghidati de o mana invizibila ce favorizeaza imprastierea rezultatelor favorabile asupra tuturor. Metafora mana invizibila presupune ideea ca pe piata, urmarirea interesului particular contribuie la bunastarea tuturor. Dorinta de bunastare a marcat din totdeauna existenta individului fiind o situatie optimala la care aspira omul. Economia bunastarii explica modalitatile si mecanismele de alocare a resurselor pe baza criteriilor de eficienta sociala, rezultatul fiind o agregare de stari optimale pentru intreaga populatie . Bunastarea este rezultat al unui grad cat mai inalt de satisfactie sau utilitate perceput de consumator. Daca scopul economiei este crearea de utilitati iar

utilitatea se materializeaza in bunastare fiecare natiune se va preocupa de crearea si realizarea unui sistem de producere a bunastarii deci de o economie a bunastarii. Surplusul consmatorului 1. Disponibilitatea de plata reprezinta suma maxima pe care un consumator ar fi dispus sa o plateasca pentru un bun. 2. Surplusul consumatorului: diferenta dintre suma maxima pe care consumatorul ar fi dispus sa o plateasca pentru o unitate dintr-un bun si suma pe care el o plateste efectiv. 3. Masurarea surplusului consumatorului - pentru orice cantitate data, pretul determinat de curba cererii reflecta disponibilitatea de plata a consumatorului marginal. Deoarece curba cererii reflecta disponibilitatea de plata a consumatorilor, se poate utiliza curba cererii pentru masurarea surplusului consumatorului. - pentru consumator, castigul in urma schimbului apare sub forma surplusului consumatorului reprezentat de suprafata dintre curba cererii si pretul pietei. 4. Pe masura ce pretul scade, surplusul consumatorului creste deoarece: - surplusul consumatorilor care cumparau deja bunul repectiv va creste deoarece acestia platesc mai putin comparativ cu situatia initiala. - reducerea pretului determina intrarea pe piata si a altor consumatori care vor obtine un surplus al consumatorului pentru unitatile suplimentare achizitionate. 5. Surplusul consumatorului este masurat in termeni monetari. Surplusul producatorului 1. Costul si suma minima pe care producatorul ar fi dispus sa o accepte pentru a continua sa produca un bun. cost: valoarea lucrurilor la care un producator trebuie sa renunte pentru a produce un bun sau un serviciu. surplusul producatorului: diferenta dintre ceea ce un producator primeste pentru o unitate dintr-un bun si minimul pe care el ar fi dispus sa il accepte pentru acel bun. 2. Masurarea surplusului producatorului cu ajutorul curbei ofertei pentru determinarea curbei ofertei unui un bun sau serviciu, se pot utiliza informatiile cu privire la cost. pentru orice cantitate data, pretul determinat de curba ofertei reprezinta costul vanzatorului marginal. Deoarece curba ofertei arata suma minima pe care producatorul ar fi dispus sa o accepte pentru a continua sa produca acel bun in loc sa-si utilizeze resursele in alt mod sau in alta parte, aceasta poate fi utilizata pentru a masura surplusul producatorului. producatorul obtine un surplus egal cu diferenta dintre ceea ce primeste acum la pretul pietei si minimum pe care ar fi dispus sa il accepte. Acest surplus al poducatorului se poate reprezenta grafic prin aria dintre curba ofertei si pretul pietei. 3. Surplusul producatorului creste pe masura ce preturile cresc deoarece: producatorii deja existenti pe piata vor obtine un surplus suplimentar deoarece acestia obtin mai mult din vanzarea produsului respectiv comparativ

cu situatia initial. pe masura cresterii pretului, pe piat vor intra noi producatori care vor obtine un surplus al producatorului pentru unitatile suplimentare vandute. surplusul producatorului este utilizat pentru a masura bunastarea economica a producatorilor. Bunastarea economica a fiecarui individ din societate se poate masura prin surplusul total, care reprezinta suma dintre surplusul consumatorului i surplusul productorului. Intre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o stransa interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii economice, iar nivelul acesteia influenteaza cresterea PIB. Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa inregistreze o imbunatatire sau o inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor sa se modifice: rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse in PIB (de ex. economia subterana, piata neagra, bunuri materiale si srevicii rezultate din activitatea casnica sau din activitatea organizatiilor de caritate care nu sunt incluse in PIB) veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor, cumpararea bunurilor de consum si pentru constituirea unor economii: o crestere a PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere mai accentuata a economiilor sau a taxelor si impozitelor, acest fapt conducand la o scadere a cheltuielilor de consum si, mai departe, a bunastarii economice durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PIB: cresterea duratei timpului liber conduce la sporirea bunastarii economice, dar la scaderea PIB, in timp ce reducerea duratei timpului liber determina cresterea PIB si o reducere a bunastarii economice gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza bunastarea, dar nu si marimea PIB PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si consumul final, consum care sta la baza bunastarii economice: acesta poate sa creasca si datorita importului de bunuri, dar importul de bunuri contribuie la reducerea PIB.
*

Produsul intern brut n anul 2012

Biroul Naional de Statistic informeaz c, conform datelor operative, n anul 2012 pro dusul intern brut a nsumat 87 847 mil. lei, preuri curente de pia, n scdere - n termeni reali - cu 0,8% fa de anul 2011 i n cretere cu 74,8% i 24,1% fa de anii 2000 i 2005 respectiv.

n trimestrul IV 2012 produsul intern brut a nsumat 22 445 mil. lei, preuri curente de pia, nregistrnd o reducere de 2,5% n raport cu trimestrul IV 2011. Valoarea adugat brut produs n sectorul de bunuri s-a diminuat cu 10,7% n raport cu anul 2011, influennd negativ (-2,8%) indicele volumului fizic al produsului intern brut. Diminuarea a fost determinat de reducerea semnificativ a valorii adugate brute din agricultur i pescuit, cu 23,3%, care constituie 10,9% din produsul intern brut. n trimestrul IV 2012 valoarea adugat brut din agricultur s-a situat cu 29,2% sub nivelul trimestrului IV 2011, avnd o pondere de 13,0% n produsul intern brut. Aa cum agricultura are o contribuie semnificativ la formarea produsului intern brut, reducerea valorii adugate brute n agricultur n ianuar ie-septembrie 2012 i n trimestrul IV 2012 a fost decisiv pentru dinamica produsului intern brut pe anul 2012. Eliminnd influena agriculturii n economia naional, indicele volumului fizic pentru produsul intern brut non -agricol ar fi constituit 102,3% n raport cu anul 2011 i 102,7% n raport cu trimestrul IV 2011. n industrie valoarea adugat brut a depit cu 0,5% nivelul anului 2011. Sectorul de bunuri a contribuit la formarea produsului intern brut n proporie de 24,9% fa de 26,3% n anul 2 011. Valoarea adugat brut produs n sectorul de servicii s-a majorat cu 3,0%, comparativ cu anul precedent influennd pozitiv (+1,8%) indicele volumului fizic al produsului intern brut. Comerul cu ridicata i cu amnuntul; repararea autovehiculelor a fost activitatea care a nregistrat cea mai mare cretere a valorii adugate brute (+4,2%), urmat de transporturi i comunicaii (+2,8%), alte activiti de servicii (+2,6%) i construcii (+1,7%). n anul 2012 sectorul de servicii a contribuit la formarea produsului intern brut n proporie de 60,6% fa de 58,9% n anul 2011. Volumul impozitelor pe produse colectat la Bugetul Public Naional a depit cu 0,6%, nivelul anului precedent influennd cu 0,1% indicele volumului fizic al produsului intern brut. Contribuia volumului impozitelor pe produse la formarea produsului intern brut a constituit 17,0% n anul 2012 fa de 17,5% n anul 2011. Din punct de vedere al utilizrii produsului intern brut, n anul de referin, cererea intern (consumul final i formarea brut de capital) a crescut cu 0,2%, comparativ cu anul anterior, ca urmare a creterii cu 1,0% a consumului final al gospodriilor populaiei, comparativ cu anul precedent. Formarea brut de capital fix a crescut cu 0,4% fa de anul precedent, contribuind n perioada de referin la formarea produsului intern brut cu 23,4%. Exporturile i importurile de bunuri i servicii s-au majorat respectiv cu 2,3% i 2,5% fa de anul anterior.

Cuprins:
1)Notiunea de Produs Intern Brut(PIB), elementele si caracteristica lui. 2)Notiunea de bunastare,caracteristica si componentele ei. 3)Produsul Intern Brut si bunastarea economica. 4)Concluzie 5)Bibliografie.

Bibliografie:
http://www.stiucum.com/economie/economi e-generala/Cresterea-si-dezvoltareaecono31637.php

http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=391& idb= Economie,Angelescu C 2005 Teorie economica,Moldovanu D 2006 Macroeconomie,Popecu C;Gavrila I;Ciucur D 2005

Concluzii:
Pentru a exprima intr-un mod estimabil a bunastarii economice a unei regiuni, stiinta economica are la baza aceseia notiunea de PIB,

care la rindul sau reflecta indiferent de modul de calcul, bunastarea strict economica a intregii regiuni luata in calcul. Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflecta suma valorii de piata a tuturor marfurilor si serviciilor destinate consumului final, produse in toate ramurile economiei in interiorul unui stat in decurs de un an. Deoarece PIB-ul combina suma tuturor activitatilor care se pot evalua in bani si nu a folosintei acestora (sau chiar a distrugerii acestora) este un mijloc conditionat de masurare a bunastarii si a calitatii vietii. Intr-o economie, variatia PIB-ului este determinata de variatia nivelului veniturilor si de variatia nivelului preturilor. Asadar, variabila independenta, depinde in mare masura de cei doi factori anterior enumarati. Ca la incheere pot spune ca PIB este indicatorul de baza a economiei nationale si are un rol deosebit in bunastarea economica.