Sunteți pe pagina 1din 2

Mai vechi sau mai noi analizam teoriile demoalimentare in noile conditii ale dezvoltarii 1.

Teza lui Malthus Potrivit acestei teorii populatia umana tinde sa creasca in progresie geometrice in timp ce resursele de hrana cresc lent in progresie aritmetica.Teza a fost elaborate sub forma unui model matematic simplu si foarte sugestiv: a.Populatia creste in progresie geometrica 1 2 4 8 16 32 b.Resurse de hrana cresc in progresie aritmetica 1 2 3 4 5 6 Malthus,episcope englez din secolul 18.19,a experimentat aceasta teorie si intr-un model descriptive chiar literar, dar amar si tulburator in continut.Astfel Malthus scria,un om care se naste intr-o lume dj ocupata daca familia sa nu poate s ail hraneasca sau daca societatea nu poate sa foloseasca munca lui,nu are cel mai mic drept de a reclama o portiune de hrana,el este supranumerar pe acest pamant. La marele banchet al natiunii,nu exista tacam pentru el,natura ii comanda si ordona sa plece si intarzie sa isi puna ea insasi acest ordin in executie. Teza lui Malthus si cele care au urmat cunoscute si cu epitetul de Sperietoare Malthusionista merita a fi reevaluate deoarece. 1.Considera ca resursele alimentare erau mai limitate de cat cele care existau ca potential in realitate deci prima greseala. 2.Considera populatia ca o variabila independenta izolata de celelalte fenomene sociale si care se incadra intr-un model de crestere exponentiala,a doua greseala. 3.Considera ca reglarea populatiei trebuie sa se faca prin foamete,epidemii,razboaie Foametea nu trebuie considerate ca o fatalitate ci ca un mijloc de autoreglare in sens cybernetic pentru mentinerea echilibrului dintre populatie si disponibilitatile de hrana.Opinia nationala este ca in etapa actuala la nivelui fiecarei tari asa cum trebuia reglata productia,asa trebuia reglata si populatia prin masuri specifice complexe,prin politici economice sociale,demografice,sanitare,actiuni morale educationale. In acest sens,Sperietoarea malthusiana ar putea fi imblanzita incadrand-o in mersul normal al dezvoltarii in functie de conditiile concrete din fiecare tara,prin reducerea pe cale pasnica a fenomenelor de foame,epidemii si razboaie. 2.Teoria lui Josue de Castro In Geografia foamei sustine ca infometarea este cauza asupra populatiei si malnutritia este una din cauzele unei inalte fecunditati umane.Masa saracului scrie el este subtire si patul mizeriei este fecund,ideea fundamentala pe care o sustine demograful brazilian este aceea ca nu suprapopulatia provoaca infometarea in diferite parti ale lumii ci ca infometarea este cauza suprapopulatiei.Acest fapt il explica prin aceea ca subnivelul foamei se modifica forta instinctelor in sensul ca foamea specifica provoaca o lipsa cronica de pofta de mancare care duce cu timpul la pierderea interesului pentru hrana si prin compensatie,instinctul second devine astfel dominant. Examinarea unor date statistice din perioada 1980-2000,arata intradevar ca se manifesta anumite corelatii dintre cele doua variabile demoeconomice in sensul ca cu cat indicele de dezvoltare a tarilor este mai coborat,atat indicele de fecunditate este mai ridicat.Teza lui Josue de Castro desii interesanta,nu poate fi absolutizata in sensul ca se poate trage concluzia ca rata ridicata a fertilitatii feminine este vinovata in ultima instanta de infometarea populatiei.Amintim in acest sens evolutiile recente din fostele

tari socialiste din Europa centrala si de Est,unde scaderea considerabila a nivelului de trai si chiar aparitia fenomenului de infometare din unele zone nu au dus la cresterea fecunditatii ci dimpotriva la un declin demografic considerabil,pana la pragurile de depopulare,aceasta s-ar explica desigur prin modelul cultural deosebit a acestor tari si prin politici, si nu prin fenomene de malnutritie. Studiile mai vechi si mai noi arata,intradevar exista o anumita corelatie intre alimentatie si fertilitate,respective viteza de reinoire a populatiei,alimentatia putind sa devina un fel de regulator al evolutiei populatiei,dar in sensuri diferite . Teza lui Castro potrivit careia,foamea este singura raspunzatoare de suprapopulatiei poate fi considerata cel putin exagerata si mai greu de cuantificat in model si in primul rand factorii culturali. 3.Teoria neomalthusionista Teoria considera ca,cresterea demografica in unele tari cu o populatie numeroasa aduce la foamete de mari proportii,foamete considerate nu numai iminenta dar si dezirabila . Autorul V.Wogt,in lucrarea sa Drumul spre supravietuire publicata la New York in 1848 afirma ca sunt putine sperante ca lumea sa evite grozaviile unei foamete de mari proportii in China,dar pentru omenire aceasta nu numai ca ar fi de dorit,dar chiar si indispensabila.Realitatea a contrazis previziunile anterioare,astfel populatia Chinei de peste 1 miliard de locuitori desi cu un ritm inca inalt de crestere tinde catre stabilizare,iar productia de alimente a crescut simtitor depasind cu mult ritmul de crestere a populatiei evitandu-se astfel nu numai fenomenul de foamete dar s-a realizat si o imbunatatire generala si simtitoare a alimentatiei populatiei. Problema relatiei dintre alimentatie si economie,este deosebit de complexa si trebuie sa fie analizata diferential si cu prudenta necesara.Aceasta cu atat mai mult cu cat nimic nu poate fi mai insulator decat transpunerea unor calcule statistice din diferite tari fara precautia necesara in conditiile altor tari sau altor perioade istorice,astfel astazi pe plan mondial se confrunta 3 tendiinte si anume: 1.In tarile in curs de dezvoltare care au nivel de alimentatie scazut exista o natalitate ridicata dar si o mortalitate corespunzatoare ridicata,ceea ce face ca ritmul de crestere a populatiei sa fie de 2-3 ori mai ridicat decat in tarile industrializate. 2.In tarile dezvoltate care au un nivel de alimentatie ridicat s-a instalat o tendiinta de continua reducere a fertilitatii cu ritmuri diferite in diferite zone si perioade mai accentuate in ultimele decenii si cu o mortalitate moderata/ 3.In fostele tari socialiste europene in conditiile liberalizarii avorturilor si a scaderii nivelului de trai se manifesta o tendiinta de scadere rapida a natalitatii ,ajungandu-se chiar la fenomenul de depopulare. Aceasta inseamna ca in anumite conditii ale dezvoltarii,prezenta modelului cultural chiar in conditii de subalimentatie a populatiei,nu duce la sporirea natalitatii ci dimpotriva la reducerea uneori alarmanta a acesteia.

S-ar putea să vă placă și