UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” DIN GALATI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PEDAGOGIA ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
- suport de curs -

Autor: Lect. univ. dr. Valerica ANGHELACHE

2011

CUPRINS
CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR I.1. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar......................3 I.2. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar..............4 CAPITOLUL II. STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR II.1. Conceptul de standard profesional..........................................................7 II.2. Continutul, principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar.............................................................................7 CAPITOLUL III. PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV III.1. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica..............................9 III.2. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul
III.2.1. Caracteristici generale..............................................................15 III.2.2. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si

primar................................................................................................................1 5

scoala................................................................................................................17 CAPITOLUL IV. PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR
IV.1. Curriculum. Caracteristici generale.......................................................27 IV.2. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV..........................31 IV.3. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si

primar................................................................................................................4 7
CAPITOLUL V. METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR V.1.Delimitari conceptuale..........................................................................50 V.2. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar)..............................................................................................................51 V.3. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV...................................................................................................................68 CAPITOLUL VI. PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR VI.1. Clarificari conceptuale.........................................................................70 VI.2. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare.............................71 VI.3. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar...............................................................................................73 CAPITOLUL VII. PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR VII.1. Clarificari conceptuale.......................................................................79 VII.2. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar.......................81 VII.2.1. Forme de evaluare...............................................................81 VII.2.2. Metode de evaluare..............................................................84 VII.3. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar.........................89 2

.2.. profilele si formele......Bibliografie generala. Din punct de vedere structural. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar I.1. Astfel....92 CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: I.. care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate.. ale carui caracteristici sunt: a) asigura intrarea copilului în sistemul de învatamânt obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani)........ Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Obiective: Cunoasterea structurii sistemului de învatamânt de la 0 la 10 ani. sistemul de învatamânt reprezinta reteaua organizatiilor scolare. Întelegerea caracteristicilor.. perfectibile si autoperfectibile.... 3 ... d) la nivelul relatiei „didactice”....... b) accentueaza unicitatea copilului si considera ca abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale)... care este conceput... În sens restrâns.... considera adultul/educatorul ca un partener de joc.. specializat în realizarea functiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului de instruire... Sistemul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie.. I. Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde: a) educa ia timpurie (0-6 ani): nivelul antepre colar (0-3 ani) înva amântul pre colar (3-6 ani).... prin formarea capacitatii de a învata.... Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar Analiza problematicii si a particularitatilor învatamântului prescolar si scolar necesita în prealabil clarificarea conceptului de sistem de învatamânt. care cuprinde: grupa mica.... sistemul de învatamânt reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de toate gradele.... particularitatilor si tendintelor de evolutie în învatamântul prescolar si primar.... determinata la nivel pedagogic si juridic la nivelul unor „servicii publice deschise”. în sens larg.......1. b) înva amântul primar (6-10 ani) clasa pregatitoare clasele I-IV... c) solicita în mod fundamental ca la vârstele mici sa avem o abordare pluridisciplinara (îngrijire... Constientizarea locului învatamântului primar si prescolar în structura sistemului de învatamânt public si a rolului pedagogiei scolare si prescolare în sistemul stiintelor educatiei...... matur. în cadrul concret al activitatii de predare-învatare-evaluare. nutritie si educatie în acelasi timp). dintr-o anumita tara... organizat si functioneaza în baza unor principii generale cu caracter organizatoric si juridic........ grupa mijlocie i grupa mare.. învatamântul prescolar (educatia timpurie) reprezinta o subramura a pedagogiei vârstelor si prima veriga a sistemului de învatamânt.... e) solicita ca activitatile desfasurate în cadrul procesului educational sa devina adevarate ocazii de învatare situationala...

dintre care putem aminti: a) progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii. cât si prin includerea într-un sistem de educatie organizat si coordonat într-o maniera stiintifica. în gradini e i în centre de zi. Cele doua caracteristici esentializeaza functiile de baza ale învatamântului primar: a) functia de realizare a educatiei de baza. a propriei identitati. atitudini si conduite noi. d) dezvoltarea abilitatilor sociale prin interactiunile generate de mediul de învatare. 2. Astfel copilul învata sa se adapteze la mediu si dobândeste mijloacele prin care se consolideaza autonomia. componenta instrumentala a culturii generale (scris. deprinderi. Dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii. 3. Dezvoltarea libera. Învatamântul prescolar cuprinde doua etape si paliere de vârsta: a) Educatia anteprescolara (1-3 ani). dupa caz. Desigur. atât prin coborârea vârstei de scolarizare. a trairii experientei de viata curente. f) dezvoltare socio-emotionala. Învatamântul primar reprezinta cea de-a doua veriga a sistemului de învatamânt. coerente. capacitati. în functie de ritmul propriu si de trebuintele sale. deprinderi si obisnuinte morale etc.2. respectând capacitatile si nevoile sale. e) comportamente centrate pe sarcina. ceea ce presupune individualizarea educatiei si promovarea învatamântului de tip formativ. 4 . a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. Schimbarea de paradigma în promovarea educatiei timpurii atrage dupa sine decantarea unor efecte. iar relatia familie-gradinita-comunitate devine hotarâtoare. Sprijinirea copilului în achizitionarea de cunostinte. b) efectele pozitive asupra viitoarei integrari sociale si reducerea comportamentelor deviante precum si a esecului scolar. g) motivatie si atitudini pozitive fata de învatare. prelungit i saptamânal si reprezinta etapa în care se depisteaza si se remediaza deficientele de învatare si psiho-comportamentale ale copiilor. citit. se organizeaza în cre e i. Dintre acestea amintim: 1. calcul matematic). cu adultii si cu mediul pentru a dobândi cunostinte. I. Este denumita si prima copilarie. ale carui caracteristici de baza sunt: Asigura instruirea de baza. Vizeaza dezvoltarea unor componente ale personalitatii umane: inteligenta. b) Învatamântul prescolar (3-6 ani). aceasta experienta de viata fiind impregnata de învatarea comunicarii verbale. sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia. Reprezinta etapa constituirii primare. curiozitate. Se organizeaza în gradini e cu program normal. c) descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. încercarilor si experimentarilor. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Reforma produsa la nivelul educatiei timpurii a condus la redefinirea obiectivelor pe care aceasta le urmareste. indiferent de mediul din care provin. ca experiente autonome de învatare. Încurajarea explorarilor. b) functia de dezvoltare a personalitatii copilului. prin perfectionarea deplasarii si mânuirea de obiecte. Descoperirea. integrala si armonioasa a personalitatii copilului. deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea în scoala si pe tot parcursul vietii. de catre fiecare copil. 4. exercitiilor. el fiind partenerul-cheie în educatia copilului. aceste functii se presupun si se sustin reciproc.f) porneste de la premisa ca parintele nu poate lipsi din acest cerc educational. asigurându-se în acelasi timp si pregatirea copilului pentru intrarea în învatamântul primar.

10 mai 2002 este data celei de-a XXVI-a Sesiuni Speciale a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. înzestrarea copilului cu acele cunostinte. Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea si protectia drepturilor copiilor include implicarea directa a autoritatilor locale. priceperilor si deprinderilor intelectuale de baza. Principala raspundere pentru protectia cresterea si dezvoltarea copiilor îi revine familiei si. avându-se în vedere urgenta si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. a sectorului privat si a 5 . obligatoriu si de buna calitate. Astfel. Analizând finalitatile celor doua niveluri ale scolaritatii putem constata ca se pot contura noi tendinte în abordarea acestora la nivelul politicii educationale. b) Exprimarea într-o limba de circulatie internationala. 3. Accesul parintilor. ca atare. asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. al persoanelor care au în îngrijire copii si al copiilor însisi la o gama completa de informatii si servicii este o prioritate. care a vizat revizuirea Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de copii si corelarea cu programa claselor I-IV. fara nici un fel de discriminare. familia este îndreptatita sa beneficieze de toata protectia si sprijinul de care are nevoie. a parlamentarilor. e) Toti copiii trebuie sa aiba acces si sa absolve învatamântul primar. afectiva. Învatamântul primar face parte din învatamântul obligatoriu si vizeaza perioada cuprinsa între 6/7 ani – 10/11 ani si are ca principale obiective: a) Însusirea cunostintelor. schimbarea care a demarat la nivelul învatamântului primar se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: 1.De asemenea. b) Investitia în copii si respectarea drepturilor lor este una dintre modalitatile cele mai eficiente de eradicare a saraciei. În învatamântul preprimar. pace si demnitate. c) Orice copil este nascut liber si egal în demnitate si drepturi. mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel national si international. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. anul 2000 a adus o noua viziune despre educatia prescolara. d) Copiii trebuie sa aiba parte de un start cât mai bun în viata. spirituala. În mai 2002. psihica. f) Copiii si adolescentii sunt cetateni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toti. g) Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesita reînnoirea vointei politice. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. cognitiva si culturala a copiilor constituie o prioritate nationala si globala. pentru ca în anul 2002 sa se initieze programul „Generalizarea grupei mari pregatitoare în învatamântul prescolar românesc”. 189 state membre ale Natiunilor Unite semneaza Conventia cu privire la Drepturile Copilului. când copiii sunt iubiti. c) Formarea deprinderilor de comportare civilizata. 2. manifestare la care s-a adoptat o declaratie ce cuprinde principiile fundamentale ale educatiei timpurii: a) Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate actiunile legate de copii. Finalitatile învatamântului primar constituie un sistem de referinta în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. sociala. a organizatiilor neguvernamentale. h) O lume mai buna pentru copii este o lume în care toti copiii se vor putea bucura de anii copilariei – un timp al jocului si al învatarii. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. gratuit. în cadrul programului educational “Organizarea învatamântului preprimar”. familiilor. când siguranta si bunastarea lor sunt considerate primordiale si când se pot dezvolta în sanatate. Planul de actiune adoptat Adunarea Generala a Natiunilor Unite accentueaza urmatoarele elemente: Dezvoltarea fizica. manifestare la care se traseaza coordonatele de baza ale sistemului de educatie timpurie. respectati si alintati. tutorilor. când drepturile le sunt promovate si protejate. formarea personalitatii copilului.

pedagogia prescolara. în mod egal pentru baieti si fete. mutarea accentului de pe continutul informational si reproducere. impactul tehnologiei moderne. realizate de diversi autori. dezvoltarea si modernizarea învatamântului în acord cu si în sensul preîntâmpinarii fenomenelor sociale din România: somaj. pedagogia adultilor (S. c) interdisciplinaritatea specifica angajata în domeniul cercetarii dimensiunii structural-functionale a educatiei. satisfacerea nevoilor de învatare ale tuturor copiilor. Extinderea si îmbunatatirea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici. pedagogia universitara. ai liderilor si ai membrilor comunitatilor. tolerantei si dezvoltarii. occidentale. Analizând diversele taxonomii ale stiintelor pedagogice. consolidarea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici prin asigurarea de servicii si sustinerea de programe orientate spre familii. proiectabila si realizabila la nivelul structurii actiunii educationale. putem spune ca pedagogia scolara face parte din categoria (disciplinelor) stiintelor pedagogice aplicative pe perioade de vârsta. tutori. cu nevoile. egalizarea sanselor educationale. personalul de ocrotire si educatie si comunitate sunt obiective si actiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a sistemului de educatie timpurie în România etc. programe individualizate în acord cu nivelul de dezvoltare si cu dorintele de afirmare ale copilului. Cristea). aparitia unor noi profesii. b) metodologia specifica de cercetare a dimensiunii functional-structurale a educatiei. sau reprezinta o componenta a pedagogiei vârstelor ca domeniu specializat al stiintelor educatiei (E. si mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajati este un obiectiv primordial al educatiei Îmbunatatirea calitatii educatiei. culturali. precum si cresterea rolului formativ al pregatirii la vârsta scolara mica.. 6 . aspiratiile. alaturi de pedagogia anteprescolara. respectarea principiului eficientei Atât educatia prescolara. cresterea diversitatii culturale etc. Macavei). Educatia este un drept al omului si un element esential pentru reducerea saraciei si muncii în rândul copiilor.agentilor economici. În învatamântul primar tendintele de evolutie se înscriu în categoria tendintelor sistemului de învatamânt în ansamblu si vizeaza: apropierea de sistemele de învatamânt moderne. înclinatiile sale. armonizarea politicii educationale cu cerintele si nevoile comunitatii. centrarea pe copil. Acestea studiaza functionalitatea educatiei care vizeaza activitatea de formaredezvoltare permanenta a personalitatii. deschiderea spre module optionale de instruire. pe învatamântul de tip creativ. cât si educatia scolara sunt parte integranta a stiintelor educatiei. flexibil. dar si pentru promovarea democratiei. spirituali. a conducatorilor religiosi. pacii. Aceasta delimitare permite clasificarea stiintelor pedagogice în functie de modul lor de raportare la: a) obiectul specific de cercetare (dimensiunea functional-structurala a educatiei). pedagogia învatamântului profesional. bazata pe corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei.

2. Din punct de vedere pedagogic. prin surprinderea clara a functiilor cadrului didactic. cât si normativa.1. Obiective: Întelegerea continutului standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. pentru a se considera ca îsi îndeplineste îndatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate. Atingerea acestui nivel se poate realiza prin profesionalizare. explicit formulate. de a putea domina situatiile noi. Standardele profesiei didactice reprezinta un ansamblu de asteptari si cerinte. ci presupune o utilizare euristica a acestora în situatii si contexte educationale care solicita acest lucru. c) motivarea necesitatii de a se realiza aceste actiuni (ratiunea executarii lor).2. Continutul. de a se adapta. Profesionalismul cadrului didactic îi confera acestuia capacitatea de a-si pune în actiune competentele. profesia este definita ca un „complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice care definesc pregatirea diferitilor lucratori” (U. proces controlat de un model al profesiei respective. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar Continutul unui standard profesional este dat de urmatoarele elemente: a) ce activitati se asteapta a fi desfasurate de catre cadrul didactic. în orice situatie. Conceptul de standard profesional. abilitatile si mentalitatile pe care trebuie sa le probeze un cadru didactic în activitatea sa cu elevii. din perspectiva a cea ce trebuie sa devina prin asimilarea la statutul sau a unor roluri si responsabilitati. Din punct de vedere psihologic. referitoare la cunostintele.CAPITOLUL II STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR Unitati de continut: II. II. b) care sunt caracteristicile pe care trebuie sa le îndeplineasca aceste activitati pentru a se putea aprecia ca sunt realizate la un nivel calitativ acceptat social. Conceptul de standard profesional Abordarea teoretica a conceptului de „profesie” în dictionarele de specialitate este dominant descriptiva. Schiopu. Constientizarea importantei standardelor în demersul de profesionalizare a activitatii didactice. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. reflectate în politica educationala actuala. Profesionalizarea activitatii didactice nu se reduce la asimilarea sistematica a unor competente descrise de standardele profesionale. 7 . II. Profesionalizarea este un proces de formare a unui ansamblu de capacitati si competente într-un domeniu dat pe baza asimilarii unui sistem de cunostinte teoretice si practice.1. II. profesia didactica este abordata atât în maniera descriptiva. 1997). Continutul.

moralcivice. El ofera sanse egale pentru integrarea scolara si sociala a tuturor elevilor. selecteaza si accesibilizeaza cunostintele specifice disciplinei predate în functie de capacitatile de învatare. 4. 4. Dezvoltarea capacitatii de a rezolva probleme. respectului reciproc si al gândirii pozitive. Încurajarea spiritului de initiativa si a creativitatii. Principiile nucleu care au fundamentat elaborarea standardelor exprima conceptia actuala asupra continutului specific al profesiei didactice sunt urmatoarele: 1. Cadrul didactic cunoaste elevul si îl asista în propria dezvoltare. cunoaste resursele umane si materiale ale comunitatii si le valorifica în beneficiul scolii. nevoile si aspiratiile/interesele elevilor. concepe si utilizeaza multiple forme si tipuri de evaluare a realizarilor elevilor. 3. Cadrul didactic este un bun cunoscator al domeniului si al didacticii disciplinei pe care o preda. Cadrul didactic are capacitatea de a prelucra. iar profesiei didactice recunoasterea meritata. dezvolta comunicarea. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanta cu idealul educational. structura si de a accesibiliza cunostintele transmise. Ofera fiecarui cadru didactic o viziune coerenta asupra performantelor profesionale la care ar trebui sa se ridice. familial si social asupra dezvoltarii sale. Responsabilizare si motivare. Crearea abilitatilor de a lua decizii. 3. Determina efecte pozitive în conceperea si realizarea managementului scolar. punând accent pe evaluarea formativa si pe autoevaluare. De asemenea.d) care sunt criteriile utilizate pentru evaluarea calitatii activitatilor cerute (comportamentele observabile si masurabile care evidentiaza realizarea activitatilor solicitate la nivelul calitativ acceptat social). îsi fundamenteaza proiectarea activitatii pe rezultatele obtinute prin demersul cunoasterii elevilor. 2. Devin un reper esential pentru asigurarea calitatii programelor de formare initiala si continua. Cadrul didactic este constient ca activitatea didactica înseamna si perfectionare continua. Un cadru didactic reflexiv îsi îmbunatateste continuu competentele personale. precum si a influentelor mediului scolar. Cadrul didactic foloseste instrumente eficiente de cunoastere a personalitatii elevului. Este de asteptat ca utilizarea standardelor pentru profesia didactica sa determine o crestere a calitatii actului educational. Sprijinire în folosirea unor surse si mijloace diverse de informare. 8 . el valorifica potentialul educativ al disciplinei. implica elevii în actiuni în folosul comunitatii etc. Facilitarea colaborarii si comunicarii între elevi. 2. cognitive. de a deveni subiecti ai propriei dezvoltari prin: Implicare în propria formare. tinând seama de particularitatile de vârsta individuala si de grup ale elevilor. Reprezinta criterii de evaluare externa asupra „produsului” institutiilor de pregatire initiala si continua a cadrelor didactice. De asemenea. Cadrul didactic are o atitudine reflexiva. Cadrul didactic identifica si foloseste modalitati eficiente de implicare a familiei în viata scolii si în dezvoltarea elevului. În acest sens. Cadrul didactic este membru activ al comunitatii. cooperarea si competitia în cadrul grupului de elevi pe fondul existentei încrederii. Cadrul didactic recunoaste. proiecteaza si aplica strategii eficace si atractive în raport cu scopul si continuturile propuse. aducând urmatoarele beneficii: 1. el dezvolta capacitatea elevilor de a fi autonomi. stimulând participarea activa si implicarea afectiva a elevului în procesul învatarii. 5. de a forma abilitati specifice domeniului. utilizeaza si promoveaza valori social-umane. Asigura elevilor sanse mai mari de a primi o educatie de calitate. e) cum vor fi masurate activitatile solicitate (formele de evaluare utilizate). el se preocupa de identificarea acelor aspecte ale activitatii sale care necesita ameliorari. culturale si spirituale. 5.

2. Din multitudinea abordarilor teoretice. III. mult mai clar teritoriile unei educatii de calitate. Concluzia lui a fost ca „nu exista cunoastere care sa rezulte dintr-o simpla înregistrare a observatiilor. constructivismul se fundamenteaza pe datele psihologiei genetice si ale epistemologiei si sustine rolul activ al subiectului în construirea cunoasterii. Cercetarile ulterioare au retinut printre altele.6. În teoria educatiei. Cunoasterea particularitatilor formelor de organizare a activitatii instructiveducative din gradinita si clasele I-IV. Piaget si conceptia filosofului si epistemologului francez Gaston Bachelard.1. Permit identificarea si recunoasterea cadrelor didactice performante.2. a neuropsihologiei. model care sta la baza teoriilor educationale constructiviste. doua aspecte fundamentale ale teoriei piagetiene: 1. III. desi au fost enuntate acum câteva decenii. Unele teorii. beneficiaza de noi interpretari sau reconfirmari datorita cercetarilor întreprinse în domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala Obiective: Cunoasterea fundamentelor teoretice privind domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. Caracteristici generale III. Teoriile socio-cognitiviste vor completa modelul piagetian prin includerea conceptului de „conflict socio-cognitiv“. teoria conflictului socio-cognitiv poate fi sintetizata astfel: Cunoasterea se construieste în interactiunile sociale dintre persoane. La originea dezvoltarii teoretice se afla cercetarile de psihologie si epistemologie genetica ale lui J. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica Acumularile teoretice si experientele din ultimele decenii în plan international traseaza. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. fara o structurare datorata activitatilor subiectului“.1.2. Mai concret. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. în prezent. a studiilor longitudinale asupra efectelor programelor de educatie. Întelegerea particularitatilor procesului de învatare la vârsta prescolara si scolara mica. 9 .2. CAPITOLUL III PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV Unitati de continut: III. prin interactiunile subiectului cu mediul. Jean Piaget a dezvoltat un model functional al dezvoltarii inteligentei. stadiile dezvoltarii copilului. 2.1. acesta îsi construieste cunoasterea si se dezvolta în procesul adaptarii la mediu. constructivismul pare a surprinde cel mai bine modalitate în care se construieste învatarea la copil.

este utila si sintagma consacrata a lui Vîgotski: „zona proximei dezvoltari“. provizorat si nesiguranta. precum si identificarea unor solutii pluraliste pentru problemele nerezolvate pe cale independenta. cu transmitere de cunostinte si certitudini. nu determinata strict. care poate fi realizata cu sprijin. stadiul operator (8– 11 ani) – logic. Structurile cognitive se modifica prin procese de adaptare de tipul asimilarii si acomodarii. 2. Structura cognitiva (modelul mental) ofera sens. utilizarea de metode de învatare care implica subiectul învatarii si prezinta o provocare. context si stare afectiva. Jerome Bruner Teoria constructivista a lui Bruner are la baza ideea procesarii informatiei si considera învatarea ca un proces activ în care subiectul învatarii construieste idei si concepte noi bazate pe cunostintele vechi si noi achizitionate. adica poate opera cu ele în contexte variate. construieste ipoteze. materialele de învatare si activitatile trebuie sa includa nivelul motor si mental adecvat stadiului de dezvoltare si sa evite sarcini care depasesc capabilitatile cognitive curente. În esenta. Desi stadiile de dezvoltare cognitiva identificate de Piaget sunt asociate cu perioade de timp. dar dependent de referenti locali. 10 .Cercetarile lui Piaget asupra cognitiei. care are loc întotdeauna într-un context specific. Jean Piaget – cercetari privind stadiile de dezvoltare Pentru Piaget exista patru structuri cognitive primare sau stadii de dezvoltare: stadiul senzoriomotor (0– 2 ani). Întelegerea constructivista a învatarii depaseste conditia viziunii traditionale care echivala învatarea. trebuie sa încurajeze copilul sa descopere el însusi principii. ia decizii. În conceptia socio-constructivista dezvoltarea cognitiva este rezultatul participarii individului la interactiuni sociale complexe cu alti semeni. Bruner explica faptul ca orice cadru didactic trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte în proiectarea procesului de predare–învatare: 1. Toate aceste caracteristici sunt constatate. Un proces intrapersonal este urmarea unui proces interpersonal. definita ca distanta dintre dezvoltarea actuala si dezvoltarea potentiala. pentru a-l ajuta pe acesta în asa fel încât informatia ce trebuie transmisa sa fie adecvata nivelului curent de întelegere a elevului. modificându-si schemele cognitive pentru a da sens cunoasterii sale. Curriculumul trebuie organizat în spirala. predispozitia la învatare. în care inteligenta ia forma actiunilor motorii. aici realizându-se reglari reciproce de actiuni. 4. Educatorul. trebuie sa angajeze cu copilul un dialog activ de „mosire“ a adevarului (maieutica). considera Bruner. presupune întrebari si îndoieli. de fapt. Cunoasterea si învatarea se realizeaza atunci când individul este capabil sa dea un sens celor cunoscute sau învatate. ele difera de la un individ la altul. Subiectul selecteaza si transforma informatia. în primul rând. De asemenea. organizeaza informatiile si permite individului sa mearga dincolo de simpla informatie. Cunoasterea poate fi doar ghidata. caracterizat de inteligenta intuitiva naturala. 3. Cunoasterea lumii se construieste individual. În acest sens. teoria lui Bruner este similara cu perspectiva constructivista asupra învatarii formulata de Piaget. care implica gândirea abstracta. printr-un proces în care subiectul interactioneaza cu informatiile. stadiul formal (12– 15 ani). fapt ce permite copilului sa construiasca permanent pe baza cunostintelor deja asimilate. inteligentei si dezvoltarii morale conduc la câteva concluzii: 1. dezvoltarea cognitiva este facilitata prin oferta de activitati si situatii care angajeaza si presupun adaptare (asimilare si acomodare). copiii vor oferi explicatii diferite asupra realitatii la diferite stadii de dezvoltare cognitiva. în viata cotidianaa copiilor si adultilor deopotriva.Sursa învatarii este conflictul socio-cognitiv. stadiul preoperator (3– 7 ani). În acest sens. Cunoasterea depinde de cunostintele anterioare. învatarea de tip constructivist este un proces activ si constructiv.

76). au o anumita structura si se soldeaza cu un produs psihologic pozitiv sau negativ ce marcheaza dezvoltarea ulterioara a personalitatii. Mesajul de actualitate pe care John Dewey îl transmite prin scrierile lui este ca ne putem astepta ca absolventii de astazi sa fie buni cetateni. confuzie identitara (12-18 ani). Încredere vs. 2004) John Dewey John Dewey sustine importanta experientei ca o componenta vitala în dezvoltarea individului. Mai mult. stagnare (40-65 ani). 1996) a extins cadrul teoretic. Deschiderea eului vs. la nivelul grupei din gradinita si la nivelul familiei. Teoria dezvoltarii psihosociale a lui Erikson Teoria lui Erik Erikson completeaza teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget. Identitate vs. izolare (19-40 ani). Stadiile sunt consecutive. Competenta vs. Autonomie. Individul traverseaza crize de dezvoltare în urma carora acumuleaza noi achizitii. inferioritate (6-12 ani).. culpabilitate (3-6 ani). astfel încât structura sa fie usor asimilabila de catre cel care învata. Practicile de predare – învatare din scoala au directa legatura cu deprinderile pe care cetatenii trebuie sa le puna în practica într-o societate democratica. valorifica diferentele individuale si varietatea factorilor care concura la rezolvarea unei sarcini (Daniela Cretu. rusine(1-3 ani). 2. de participare si de implicare în luarea deciziilor la nivel personal. Caracteristica cea mai importanta a primului an de viata este faptul ca atunci copilul învata sa aiba (sau nu) încredere în mediul de viata ca mijloc de satisfacere a nevoilor sale. Înca din perioada prescolaritatii. 4. prin strategii de memorare simple sau complexe. precum si aspectele practice ale legilor si existentei cotidiene. 8. 3. 4. Aceste caracteristici sunt relevante pentru proiectarea si realizarea procesului de predare–învatare. modul în care informatia poate fi structurata în asa fel încât sa poata fi asimilata într-o mai mare masura de subiect. Bruner (Bruner J. anumite calitati. trebuie sa ia în considerare si sa valorifice experienta copilului pentru a-l motiva sa-si foloseasca abilitatile de învatare si sa permita autoreglarea învatarii. Principii ca „sa se învete facând“ sau „scoala este însasi viata“ stau la baza teoriei sale despre educatie si rolul învatamântului într-o societate democratica. Intimitate vs. generarea de noi propozitii si din diversitatea contextelor în care este manipulata/ procesata o informatie cât mai bogata. 3. Initiativa vs. modul în care aceasta este rezolvata va determina gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existentei. În conceptia lui Dewey. Acestea sunt: 1. secventele efective în care materialul este structurat. permite organizarea în spirala.2. omul traverseaza 8 stadii polare. 5. care: 1. incluzând aspectele sociale si culturale ale învatarii. disperare (de la 65 de ani pâna la moarte) Conform teoriei lui Erikson dezvoltarea e un proces de integrare a factorilor biologici individuali cu factorii de educatie si cei socio-culturali. Pentru al doilea an de viata. cât si prin curriculumul ascuns. 2. îndoiala. doar daca scoala are ca obiectiv alfabetizarea civica prin practici educationale democratice. Erikson a vazut stadiile de dezvoltare ca opt etape psihosociale. 4. trebuie sa fie proiectata astfel încât sa faciliteze extrapolarea/ transferarea si trecerea dincolo de simpla informatie. valori si practici democratice. Integritate vs. scoala trebuie sa transmita atât prin curriculumul predat. Metodele eficiente de structurare a cunostintelor trebuie sa rezulte din simplificarea. natura recompenselor si a pedepselor. Potentialul de dezvoltare al individului capata împlinire pe tot parcursul existentei. educatia este „acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la întelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia experientei care urmeaza“ (1972. 3. independenta vs. copiii pot avea oportunitati de formare a deprinderilor de gândire critica. 7. interpretate din perspectiva psihanalitica. esential este faptul ca acum copilul învata sa 11 . pag. Fiecare stadiu este caracterizat de o anumita criza pe care individul este nevoit sa o rezolve pentru a trece la urmatoarea etapa. care implicau în primul rând procese ale eului. Adriana Nicu. neîncredere (pâna la 1 an). 6.

abilitati si dorinte. Vom detalia în cele ce urmeaza particularitatile acestui proces la cele doua niveluri. linie melodica si tonalitate.presupune capacitatea de a opera cu modele. de fapt. capacitatea de acces la propriile trairi si abilitatea de a le discrimina. dar si a altor organe interne. exprima constientizarea propriilor cunostinte. Cercetarile din ultimele zeci de ani au demonstrat fara îndoiala faptul ca. sensibilitate la sensul si ordinea cuvintelor. fiind specifica filosofilor. Vârsta prescolara (3-6/7 ani) a fost multa vreme considerata o etapa „neimportanta“ din punctul de vedere al achizitiilor psihologice. abilitate de a discrimina si a raspunde adecvat la manifestarile si dorintele celorlalti. b) Inteligenta logico-matematica . Acestea sunt doar câteva dintre teoriile pe care se fundamenteaza actul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. c) Inteligenta spatial-vizuala .fie autonom. Aceste inteligente sunt multidimensionale si reprezinta seturi de abilitati. aceasta fiind baza a dezvoltarii viitoarei personalitati.exprima capacitatea de a rezolva probleme si de a genera produse prin ritm si melodie. sensibilitate la ritm. Procesele care genereaza aceste modificari sunt procese programate biologic si procese rezultate din interactiunea cu mediul. îndemânarea în manipularea obiectelor. în anumite grade. Ea include modificarile de lungime si greutate. diagrame. valorizate îndeosebi în scoala si masurate cu precizie de teste.a fost identificata de Gardner. copiii îsi dezvolta abilitatile cognitive si învata noi modalitati de interactiune sociala. g) Inteligenta intrapersonala . h) Inteligenta naturalista . Palierele pe care se desfasoara dezvoltarea organismului uman sunt: a) dezvoltarea fizica Este puternic influentata de alimentatie si de îngrijirea sanatatii. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca învatarea este intim legata de dezvoltare si nu vizeaza doar actul învatarii proiectat si realizat efectiv în activitatea didactica. Fara intentia vreunei ierarhii. element deosebit de important pentru educatia timpurie. chiar acest joc are o importanta cruciala. d) Inteligenta muzicala .. pe care le poseda. un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât sa se joace. Dimpotriva. orice om tipic dezvoltat. deprinderi mentale. fara a reusi însa localizarea zonei cerebrale responsabila de activarea ei. Prin joc. categorii si relatii. precum si aceea de a grupa. grafice etc. Conform lui Gardner. ale 12 .este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta cunoastere si produse prin interactiunea cu ceilalti. Etapa prescolara este una a schimbarilor. ordona si interpreta date. modificarilor semnificative nu doar fizice.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor si a reprezentarilor mediului înconjurator.rezolva probleme si dezvolta produse cu ajutorul miscarii corpului. talente. ea vizeaza toate achizitiile copilului în toate dimensiunile personalitatii sale. aceasta ar fi responsabila de cunoasterea lumii. Poseda inteligenta naturalista cel care demonstreaza expertiza în recunoasterea si clasificarea plantelor si animalelor.este data de capacitatea de a forma un model mental spatial al lumii si de a rezolva probleme prin intermediul reprezentarilor spatiale si ale imaginii. modificari ale inimii. capacitatea de a citi harti. Hawarg Gardner . Întrun fel. se considera ca inteligenta reprezinta capacitatea de a rezolva probleme care implica abilitati logico-matematice si lingvistice. în utilizarea remediilor naturale si homeopate. simtul orientarii în spatiu. ci si mentale si emotionale. capacitate de a recunoaste diverse forme de expresie muzicala. e) Inteligenta corporal-kinestezica . i) Inteligenta existentiala . f) Inteligenta interpersonala .exprima capacitatea de rezolva probleme si de a dezvolta produse prin cunoasterea de sine. jocul copilului echivaleaza cu „munca adultului”. Gardner propune urmatoarele tipuri de inteligente: a) Inteligenta lingvistica – este exprimata de capacitatea de a rezolva si dezvolta probleme cu ajutorul codului lingvistic. capacitate de a problematiza. Gardner propune înlocuirea „inteligentei generale“ cu opt categorii de „inteligente“.Teoria inteligentelor multiple În mod traditional.

la 3 – 4 ani încep sa se joace împreuna. Atkinson si Hilgard (2005) definesc maturizarea ca „o succesiune cu determinare înnascuta de crestere si schimbare. atractive. dar mult mai dificila este memorarea materialului verbal. sa vorbeasca unul cu altul în timpul jocului. iar la 5 – 6 ani = 4 cuvinte. decât daca reia totul de la capat. neinfluentate de mediu. prescolarii mai mari sunt mai capabili sa îsi monitorizeze atentia. Copiii devin mult mai încrezatori în fortele proprii si trec la explorarea unui 13 . De asemenea. copilul toarna sucul în pahar.este o schimbare relativ permanenta în comportament care apare ca rezultat al experientei. copilul îsi însuseste. Memoria Copilul învata poezii pe care le reproduce cu placere. ceea ce se manifesta în patternuri de comportament fixe. Performantele mnezice ale prescolarului sunt potentate de trairi emotionale puternice. la 4 – 5 ani = 3 cuvinte. la 5 ani ajunge la 3000 de cuvinte. conform unei secvente ireversibile. la 4 ani se dubleaza (1600 – 2000 de cuvinte).). În ceea ce priveste abilitatile motorii. Maturizare . pronuntia fonemelor limbii materne .se refera la modificarile în marime. Atentia Atentia selectiva este mai putin eficienta decât la copiii mai mari deoarece stimulii din mediu sunt scanati mai putin sistematic si exista o mai mare vulnerabilitate la distragerea atentiei de catre stimulii nerelevanti. a jucariilor frumoase. iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte. La vârsta prescolara au loc schimbari dramatice în comportamentul social si emotional. cât si de stimularea sau deprivarea senzoriala din mediul în care creste copilul în primii ani de viata. La 3 ani. Modificarile mentionate au o influenta majora asupra intelectului si asupra personalitatii.. intuitiv si concret. membrele. însa nu poate continua recitarea daca este întrerupt. La 2 ani copiii se joaca solitar. patineaza. rationamentul si limbajul. viu colorate. creierul devin functionale. Pentru întelegerea proceselor implicate în dezvoltare se utilizeaza câtiva termeni cheie: Crestere . la 5 ani copiii merg cu multa usurinta. Învatare . care este relativ independenta de evenimentele externe“. în linii mari. la 3 ani cuprinde între 800 – 1000 cuvinte. care apar ca o consecinta a cresterii numarului de celule si a dezvoltarii tesuturilor ca urmare a proceselor metabolice.implica evolutia si dezvoltarea potentialitatilor biologice (prescrise genetic). Apare „vorbirea cu sine“. memoria. comparativ cu cei mai mici. învatarea. emotii si relatii ale individului cu ceilalti. ceea ce înseamna ca memoria are caracter plastic. cu implicatii directe asupra abilitatilor motorii. îsi dezvolta abilitati motorii grosiere. manânca folosind furculita etc. 1998). A. Cei mici pot evoca cu relativa usurinta imaginea obiectelor. Nivelul de activitate este exprimat de o puternica trebuinta de joc devine o activitate fundamentala. Învatarea depinde de crestere si maturare. îsi dezvolta si abilitati motorii fine însusite de la adulti (de exemplu. b) dezvoltarea cognitiva Implica modificarile care au loc în ceea ce priveste perceptia. Functionarea cognitiva este în mod obisnuit însotita de operatii metacognitive (reflectie asupra gândirii) prin care se regleaza învatarea si performanta (Koriat. se catara. În privinta vocabularului. care însoteste actiunile si are rol de ghidare si monitorizare a actiunilor. merg pe bicicleta. c) dezvoltarea psihosociala Cuprinde modificarile legate de personalitate. majoritatea fiind învatate de la alti copii. Limbajul Se rafineaza din punct de vedere sintactic si semantic. deoarece acestea permit organismului „sa fie gata“ pentru anumite tipuri de activitate.scheletului si a musculaturii. modificari comportamentale: prin acest proces organele interne. Ea este cea care îi confera unui organism flexibilitatea comportamentala si cognitiva. ceea ce sporeste efectul de socializare al jocului. modificari ale structurii si functiei creierului generate atât de factorii genetici. Productivitatea memoriei creste de la o grupa de vârsta la alta dupa cum urmeaza: din 5 cuvinte prezentate cu voce tare o singura data copiii de 3 – 4 ani memoreaza în medie un cuvânt. permitându-i sa se adapteze la conditii diferite de mediu.

culoare). Marea majoritate a studiilor privind memoria copiilor si relatia dintre fixare. Primii patru ani de scoala. vârsta si tendinte comportamentale. de negociere si renuntare în favoarea celuilalt pentru solutii care sa împace ambele parti. citit si calcul matematic. La 3. Apare identitatea de gen care se exprima atât în adoptarea unor comportamente specifice sexului caruia îi apartine. Deoarece acest plan este relativ diferit de cel primar al copilariei anterioare. Asimilarea continua de noi cunostinte. se impun fara ca cineva din grup sa-si dea seama. responsabilitatea fata de calitatea asimilarii. La vârsta scolara mica memorarea cunoaste o dezvoltare importanta. memoria capata numeroase functii psihologice. devine în perioada scolara mica antrenata intensiv în planul achizitiei de cunostinte. baza lui de întretinere se largeste suplimentar cu interese si elemente de motivatie ce decurg din acestea. La sfârsitul clasei a IV-a lista de 30 de cuvinte se soldeaza cu aproximativ 28 de cuvinte recunoscute si 14 reproduse. Copilul: îsi inhiba actiunile accepta amânarea recompenselor si tolereaza frustrarile. iar repetitia devine suportul ei de baza. Astfel. În clasa I copiii utilizeaza forme simple de învatare (repetitii fidele de formulari sau scurte texte). sunt capabili sa internalizeze regulile si sa se supuna acestora chiar si atunci când adultii nu sunt de fata. îsi automonitorizeaza comportamentul în functie de context. la rândul lor. Carmichael) a demonstrat ca la 7 ani scolarul mic recunoaste mult mai usor decât reproduce. în consecinta. este în clasa I si a II-a un fel de obiectiv al învatarii. Exista o evolutie a procesului de învatare pe parcursul primilor patru ani de scoala. având lideri informali care domina si impun idei. inclusiv de relatii sociale. modifica regimul. Reproducerea activa utilizata în învatarea de poezii. Reproducerile mnezice actionale devin deprinderi si au o mai mare stabilitate. acum se adapteaza la cerinta de a opera pe câmpuri restrânse de informatii (amanunte) si devine dominant empirica. deoarece procesul învatarii se constientizeaza. tensiunea si planul de evenimente ce domina viata copilului. situatia de colaborare si competitie. iar activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala. Între prieteni exista atitudini mai întelepte. Daca în perioada prescolara activitatea de învatare era antrenata de elemente ale impresionabilitatii si atractivitatii (imagine. Acest adult (învatatorul) este cel care antreneaza energia psihica. chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei. capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltare a autonomiei în copilaria timpurie. i se vor forma deprinderile instrumentale de scris. reproducere (Harloch. cât si în întelegerea semnificatiei faptului de a fi baiat sau fata. dar si în timpul lectiilor. Învatarea devine tipul fundamental de activitate. 14 . Apar diferente în tratarea prietenilor fata de alti copii. recunoastere. Tot acum se dezvolta relatiile cu prietenii. Cercetarile întreprinse au evidentiat faptul ca reproducerea din lectie este relativ fidela la copiii de 7-8 ani. chiar daca. vizualizata – se suplimenteaza cu o mai înalta antrenare a verbalizarii (reproducerea). Progrese apar si în capacitatea de autoreglare si autocontrol. se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala în învatare. Relatiile pozitive cu prietenii sau tovarasii de joaca constituie o sursa importanta de învatare sociala. copilului i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. probabil datorita pastrarii relativ neorganizate a materialului memorat. ani exista o tendinta pronuntata pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult decât cei din familie. Newmark. desi incompleta.„câmp“ mult mai larg. caracterul evident al regulilor implicate în viata scolara contribuie la modificarea existentiala de fond a scolarului mic. Grupurile de copii sunt organizate ierarhic. Învatarea. procesul de însusire gradata de cunostinte. modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara în ansamblu. Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante si progrese în dezvoltarea psihica. La 8 ani scolarii mici manifesta o crestere evidenta a performantelor mnezice (din 30 de cuvinte copiii recunosc cam 23-24 cuvinte si pot reproduce doar 5 dintre ele).

Fenomenul se explica prin faptul ca în jurul cazurilor respective s-a format un climat social si emotional stimulator în atitudinile învatatorului. Întrucât în procesul de învatare relatiile cu învatatorul au un rol foarte important. cultura cadrului didactic au influente formative puternice. cât si pentru eficientizarea procesului de proiectare. rol ce se condenseaza în calificativul scolar ca expresie a evaluarii învatarii. în timp ce învatarea generata de competitie are rol formativ pentru dezvoltarea sinelui. III. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. referindu-se la fenomenul Pygmalion. ceea ce a facut mai clara instruirea. Comunicarea rezultatelor creeaza repere importante si devine factor de progres. exista motive ce impulsioneaza învatarea în general (competitia generala) si motive ce întretin învatarea preferentiala. Stilul de lucru. Iata un exemplu în acest sens. cu atât învatarea este mai intensa. putem semnala câteva aspecte legate de efectele generale ale atitudinilor implicate în relatia învatator-elev. experienta de cunoastere a copilului. La scolarii de clasa I s-au aplicat probe de masurare a QI. Acestea din urma influenteaza gândirea si diversele interese. creeaza siguranta. mediocrii si slabi. Numerosi autori arata ca. De asemenea. Un rol deosebit în procesul de învatare la vârsta scolara mica îl au esecurile si succesele. De asemenea. în trei grupuri: elevi foarte buni. alteori de copii cu dificultati de adaptare scolara sau capacitati reduse de redare organizata a cunostintelor de care dispun.1 Caracteristici generale Conceptul de proces de învatamânt semnifica schimbare. Rolul învatatorului. atitudinea generala.Exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate în diferitele situatii si forme de învatare. este foarte important. Succesul scolar are la baza numeroase aspecte si conditionari. mai ales în primele doua clase. Succesul repetat are rezonante psihologice importante: Atrage atentia copilului asupra strategiilor prin care a fost obtinut. dar nu antrenat. atât 15 . Robert Rosenthal. emotionale si actionale psihomotorii ale elevilor. consolidând pozitia de elev bun la învatatura si pozitia vocationala pregnanta. a dorintei sale de a se supune statutului de scolar care îl atrage si sub influenta dorintei de a nu supara parintii. cu cât motivatia e mai puternica. Copiii alesi au prezentat 9 puncte în plus la QI fata de grupul de control (2 puncte la testele verbale si 6-7 puncte la cele de rationament nonverbal). Creeaza satisfactie.2. învatarea este influentata si de frustrari. Cunoasterea particularitatilor procesului de învatare la cele doua perioade de vârsta devine imperuos necesara. a capacitatii lor fizice si intelectuale. Scolarul de clasa I învata sub influenta impulsurilor adultilor. Este vorba de transformari profunde. La 9 ani devin active si interesele cognitive. organizare si desfasurare a unui proces instructiv-educativ care respecta si valorifica aceste caracteristici. competitie). dezvolta expansiunea sinelui. sintetizeaza aproximativ 200 de studii privind acest fenomen. a structurilor operative ale caracterului. S-au ales la întâmplare 20% din fiecare grupa si învatatorii claselor respective au fost informati ca cei trecuti pe tabel au potential intelectual consistent. La aceste categorii se adauga categoria celor cotati ca fiind nedotati sau neinteresati si care nu pot depasi acest statut scolar. Iradiaza în structura colectivului scolar. acestor subiecti li s-au comunicat mai des rezultatele. La acestea se adauga elementele de rezonanta din relationarea copilului cu ceilalti copii (elemente de cooperare. Peste 8 luni s-a repetat testarea. încredere. în functie de rezultatele obtinute.2. dar mai ales învatarea preferentiala. Copiii au fost ulterior împartiti. afective. activitatea fiind recompensata. Prin urmare. atât pentru întelegerea transformarilor care se produc la nivelul personalitatii copilului. Astfel. Uneori e vorba de copii care nu manifesta interes pentru activitatile scolare. transformare în timp si spatiu a experientelor de cunoastere.

special pregatite în acest scop. 1999). Predarea si învatarea. dirijate si evaluate în cadrul unor institutii specializate.. genereaza autoînvatare. cuprinzând forte care impun. Aceasta actiune se desfasoara într-o ambianta specifica. dintre care amintim: suporta determinari socioculturale si evolueaza în timp. stil 16 .profesor-elevi .si a activitatilor specifice acestora . Activitatea profesorului este prezenta. combina transmiterea de cunostinte (predarea) cu asimilarea acestora (învatare) si cu validarea lor (evaluare). Între ele exista relatii multiple si foarte complexe. Pe baza unei analize socio-pedagogice.elevii. deprinderi etc. calitati atitudinale si aptitudinale. Agentii actiunii (cadrele didactice. dar devin palpabile la încheierea actiunii instructiv/educative. Obiectivele se formuleaza la începutul procesului de instruire.profesorul .predarea ce vizeaza activitatea profesorului si învatarea care exprima efortul elevilor. stimuleaza sau înlesnesc transformarea . Cerghit (1986) desprinde urmatoarele elemente componente ale procesului de învatamânt: Pe primul loc în cadrul sistemului se situeaza obiectivele. Obiectivele jaloneaza ce urmeaza sa învete elevii. Se poate spune ca procesul de învatamânt reprezinta o unitate. D. cunostinte sa dobândeasca si ce anume sa stie sa faca (actiuni. parintii). la nivel individual si de grup (Cretu. elevii.si fiinte care suporta schimbarea. Scopurile procesului de învatamânt sunt: transmiterea unor seturi de cunostinte formarea unor capacitati dobândirea de deprinderi formarea unor atitudini Procesul de învatamânt comporta caracteristici aparte. Procesul de învatamânt presupune o dualitate. care vizeaza formarea integrala a personalitatii. ce informatii. formeaza "câmpul educational". în scoala. cât si calitative. si în studiul independent al elevilor. tipul de rezultate scontate. se implica activ în actul transformarii . ca activitati fundamentale ale procesului de învatamânt. cu interactiunile complexe care se instituie între ei. sub îndrumarea cadrelor didactice. genereaza cunoastere si actualizeaza cunoasterea umana. în vederea realizarii unor obiective instructiveducative.cantitative. fie chiar si indirect. Ele reprezinta finalitatile care condenseaza cerintele de instruire si educatie puse de societate.). functioneaza în acord cu norme praxiologice. pregatire adecvata. Rezulta ca procesul de învatamânt are semnificatia unui vast exercitiu de modelare spirituala si fizica a personalitatii. care constituie un amplu laborator de metamorfoze umane. o relatie a celor doi factori . Cadrului didactic i se cere competenta profesionala (capacitatea de a forma elevii prin mijloacele specialitatii sale. în care termenii de baza sunt profesorul si elevii. este specializat pe dimensiuni instructive si formative. se afla într-o unitate dialectica. Procesul de învatamânt poate fi definit ca ansamblul activitatilor organizate. atribuie roluri bine precizate cadrului didactic si elevilor. I.

componentele analizate (continuturi. motivatie pentru studiu etc. este un sistem deschis în continua schimbare si echilibrare. informatia inversa poate fi utilizata de profesor pentru reglarea din mers a procesului de învatamânt. Timpul reprezinta. provenita de la iesirea sistemului. Utilizarea optima a timpului reprezinta o problema importanta în activitatea scolara. tabla.2. se expun judecatii colective. cadre didactice. în forme de munca adecvate. Relatiile ce se stabilesc între agentii actiunii . ceea ce releva caracterul de sistem. resimt opinia colectivului. pentru îmbunatatirea rezultatelor. capacitati. urmeaza o cale inversa. Formele de organizare (activitati. modificarea fiecareia se rasfrânge asupra celorlalte. procesul de învatamânt da nastere la multiple si variate raporturi de comunicare si influenta. III. anumite trasaturi de personalitate etc. de cooperare. religioase (religia reprezinta una din formele culturii). 1999).). ceea ce va duce la îmbunatatirea rezultatelor ulterioare. fundamentarii stiintifice a conducerii procesului de învatamânt (Cretu. element definitoriu al oricarui sistem. influentele extrascolare). În functie de necesitati. atmosfera tonica de munca si cultivarea simtului raspunderii. nivel de dezvoltare fizica/intelectuala. cadrul didactic având rolul de a organiza "câmpul educational". de la "iesiri" la "intrari". conduce si îndruma activitatea de formare a elevilor.de predare.formeaza câmpul relational cu valente formative certe. Relatia dintre conditii si rezultate este una circulara. Copiii/elevii îsi desfasoara prestatia în fata clasei. anul scolar. de asemenea. depasirea dificultatilor. identificarii mai usoare a problemelor pe care le implica optimizarea procesului de predare-învatare. de la "efecte" la "cauze". deprinderile elevilor). De relatiile stabilite în procesul didactic depinde climatul activitatii. rezultate (cunostintele. Prin procesul de învatamânt se valorifica potentialul instructiv-educativ al continutului învatamântului. activitati practice. Procesul de instruire este tot mai mult sustinut "asistat" de mijloace tehnice moderne. de a proiecta. D. dobândesc anumite pozitii (statusuri) fata de ceilalti. cât si cele moderne (aparatura audio-vizuala. filosofice. ora. de dominare si supunere. Aceste cicluri repetitive marcheaza o evolutie în spirala sau în zig-zag. pentru corectarea greselilor. aptitudini. calculatorul). ziua. Acestea reprezinta practic un "laborator" de învatare sociala. Unele dintre componente (variabile) au statut de cauze sau conditii determinante (caracteristicile individuale ale elevilor. Mijloacele de învatamânt. de a largi aria de contacte cu realitatea concreta. în care pasi înainte pot alterna cu regrese. Continutul reprezinta suportul de baza al activitatii instructiv-educative.elevi. Didactica moderna priveste elevul ca subiect al procesului didactic. excursii si vizite didactice etc. literar-artistice. Informatia. Activitatea scolara este segmentata în unitati de timp: ciclul scolar. În concluzie.2. tehnice. mijloace obiective). saptamâna. precum si materialele didactice sunt menite sa înlesneasca predarea si însusirea cunostintelor si deprinderilor. lectii. clasa (grupa) de elevi . Grupul. semestrul. atât cele clasice (creta. îndeplinesc roluri în grup. sesizarii importantei conexiunii inverse în functionarea procesului de învatamânt. Elevii se disting prin caracteristici de vârsta si individuale. care semnaleaza rezultatul atins. Reglajul continuu al sistemului se realizeaza prin conexiunea inversa. cartea). Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala 17 . Rezultatele obtinute sugereaza modificarile ce se impun. Procesul de învatamânt vehiculeaza continuturi stiintifice. Procesul de învatamânt reprezinta o retea complexa de interactiuni. Între componentele analizate exista multiple relatii de interdependenta si interactiune. colectivul devine "creuzetul" de formare a caracterului.) au rolul de a articula. analiza sistemica a procesului de învatamânt ofera posibilitatea: prezentarii globale a „arhitecturii” procesului de învatamânt. Cu toate ca învatarea este o activitate individuala. emulatie si competitie.. înteles ca sistem cu reglare si autoreglare. o componenta a sistemului în discutie. altele apar ca efecte.

animale. Principalele forme de organizare a activitatii didactice în gradinita sunt: jocul învatarea munca JOCUL Reprezinta un mijloc de instruire si educare a copiilor. priceperilor si deprinderilor cu care copiii opereaza în joc. ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de învatamânt si ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor psihofizice pe toate planurile. Continutul trebuie dozat în functie de particularitatile de vârsta. Se diferentiaza de activitatea din familie.La nivelul gradinitei activitatea instructiv-educativa are caracter organizat. geografice etc. Sunt prestabilite si obligatorii pentru toti participantii la joc si reglementeaza conduita si actiunile participantilor. fiind alcatuit din urmatoarele elementele componente: Scopul jocului Se formuleaza pe baza obiectivelor de referinta prevazute în programa activitatii instructiv-educative din gradinita. mijloacele de realizare a sarcinii didactice. formativ-educativa – jocul educa atentia. de dezvoltare a unor trasaturi de caracter.).compenseaza activitatile tensionale distractiva – asigura relaxarea si petrecerea timpului liber în mod placut. Continutul jocului Include totalitatea cunostintelor.). trasaturile operative ale caracterului (perseverenta. putem mentiona: functia de cunoastere . de exersare a analizatorilor. de stimulare afectiv-atitudinala si volitiva. de discriminare a culorilor.). Sarcina didactica Indica ce anume trebuie sa realizeze efectic copiii pe parcursul desfasurarii jocului pentru a realiza scopul propus. promptitudinea etc. sistemic. Regulile jocului Au rolul de a concretiza sarcina didactica. priceperilor si deprinderilor de care dispune copilul. stimuleaza sau inhiba anumite manifestori comportamentale Elementele de joc Reprezinta caile. sociabilitatea etc. 18 . priceperile si deprinderile însusite în cadrul diferitelor categorii de activitati (cunostinte despre plante. precizând caile pe care trebuie sa le urmeze copiii în desfasurarea actiunii ludice. adecvata celor mici. Dintre functiile pe care le îndeplineste jocul. de stimulare a miscarilor – jocul contribuie la cresterea si dezvoltarea complexa a motricitatii. marimilor etc. a capacitatilor cognitive. fiind mai flexibila. atitudinea fata de colectiv (corectitudinea. constituind totodata si elementele de sustinere a atentiei pe parcursul situatiei de învatare. Este o activitate de pregatire pentru viata. reglementeaza relatiile dintre copii. de echilibru si tonificare . modeleaza dimensiunile etice ale conduitei. stabilesc modul în care se rezolva sarcina didactica. anotimpuri. Apare ca o problema ce trebuie rezolvata prin valorificarea cunostintelor. dezvoltarea capacitatii de orientare în spatiu. Sarcina didactica trebuie formulata sub forma unui obiectiv operational. Trebuie definit cu claritate pentru ca jocul sa conduca la îndeplinirea lor (exemple: dezvoltarea capacitatii de exprimare.se exprima în asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii. conferind jocului o coloratura placuta. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului si nivelul de socializare. Poate fi selectat din cunostintele. ordinea succesiunea acestora. matematice. dar se deosebeste si de lectie. Pot exista reguli care: indica actiunile de joc. Au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune conditii. abilitatile si capacitatile fizice.). fiind subordonata obiectivelor ce vizeaza formarea personalitatii. Jocul are si un caracter organizat.

Sa antreneze toti copiii în joc Pentru îndeplinirea scopului ar trebui executate si variante de joc. stimularea curiozitatii. Sa ofere indicatii cu privire la folosirea materialului de catre copii. Desfasurarea activitatilor de joc nu se realizeaza la întâmplare. La grupele mici se poate recurge la elemente surpriza. precizarea câstigatorilor. c) Introducerea în joc Vizeaza motivarea copiilor fata de activitatea ce urmeaza a se desfasura. Sa insiste pentru respectarea regulilor. Sa precizeze sarcinile conducatorului de joc. i) Încheierea jocului. pregatirea si distribuirea materialului didactic. în putine cuvinte. Daca este realizata de catre cadrul didactic. prin complicarea sarcinii. d) Prezentarea si familiarizarea cu materialul La grupa mica intuirea materialului se face cu ajutorul educatoarei care evidentiaza caracteristicule materialului sau le reaminteste alte jocuri unde au mai întâlnit acele materiale. prin folosirea unor materiale si elemente noi de joc. Sa indice cerintele ce trebuie îndeplinite pentru a se desemna câstigatorul jocului (în cazul competitiei).). Metodologia proiectarii. jucarii etc. h) Executarea propriu-zisa a jocului Poate fi condusa de educatoare sau de un copil. priceperile si deprinderile ce constituie continutul jocului Sa precizeze regulile ce trebuie respectate în joc. ÎNVATAREA Reprezinta o activitate menita sa opereze o modificare la nivelul comportamentului copilului. valorificând elementele gândite în acest sens. Sa mentina atmosfera de joc. se fixeaza regulile etc. acesta trebuie: Sa urmareasca rezolvarea corecta a sarcinii didactice. recompensarea rezultatelor bune. Sa imprime jocului un ritm alert. La grupele mari se poate realiza prin conversatie si prin prezentarea materialului. distractiva (exemple: elemente surpriza. sa-i faciliteze asimilarea de cunostinte. organizarea colectivului de copii.atractiva. crearea unei atmosfere favorabile. la prezenta unor personaje cunoscute de copii. Sa constituie echipele (în cazul jocurilor pe echipe) Demonstrarea jocului va fi facuta de catre educatoare care. se exerseaza actiunea. folosirea unor obiecte inedite. sa-l ajute sa se adapteze la mediu. aplauze. Învatarea presupune asimilare de cunostinte si abilitati. La grupa mare intuirea se face de catre copii. g) Executarea jocului de proba Se realizeaza sub îndrumarea educatoarei. f) Explicarea si demonstrarea jocului Cadrul didactic trebuie: Sa explice sarcina didactica Sa precizeze actiunile pe care trebuie sa le efectueze copiii pentru realizarea sarcinii Sa actualizeze cunostintele. organizarii si desfasurarii jocului didactic presupune ca educatorul sa parcurga urmatoarele etape: a) Proiectarea jocurilor didactice Urmareste corelarea cu celelate activitati din gradinita si se finalizeaza în elaborarea proiectului didactic. e) Anuntarea titlului jocului si a obiectivelor urmarite Trebuie realizata în termeni clari. Prilejuieste formularea concluziilor si aprecierilor asupra modului în care s-a desfasurat jocul. b) Asigurarea conditiilor Presupune amenajarea locului unde acesta va avea loc. evitând monotonia. formarea 19 . sintetizând esenta jocului. ci prin raportare la anumite aspecte de ordin metodologic. La aceasta etapa se pun la punct aspecte organizatorice. poate fi ajutata si de unii copii. începând cu grupa mare.

motivatia învatarii. presupune efort constient si se finalizeaza cu obtinerea unor produse materiale. de integrare sociala a tineretului. „forma fundamentala”. „forma de baza”. „forma principala”. prelucrare de informatii. prin intermediul unor metode de învatamânt adecvate. Treptat ea se structureaza si se contureaza ca grup social. un ansamblu organizat de elevi. diferenta putând fi de 1-3 ani. originala. din cauza amânarii scolarizarii pe diferite motive sau repetarii unor clase anterioare..). Desi clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. institutionala a scolii. înregistrându-se numeroase definitii. dat de particularitatile psihofizice ale vârstei membrilor sai. aplicare în practica si evaluare a propriilor performante. aranjarea jucariilor. este o unitate de munca didactica ce vizeaza realizarea unor obiective riguros proiectate. În cadrul lectiei activitatea elevilor se desfasoara sub îndrumarea cadrului didactic. La clasa I pot sa apara diferente evidente generate de influentele exercitate asupra copilului în familie sau de frecventarea/nefrecventarea gradinitei. În momentul initial al activitatii sale. Prin interactiunile multiple pe care le prilejuieste activitatea comuna desfasurata în cadrul clasei de elevi. formal. fapt ce face posibila stabilirea continutului instruirii. aptitudinile. „forma centrala”). 20 . „forma dominanta”.unor capacitati adaptative. 1999): are un mobil clar definit prin scopul si obiectivele instructiv-educative anterior stabilite. cu reguli proprii de desfasurare ce prezinta urmatoarele caracteristici (Cretu. a modalitatilor de lucru. într-un cuvânt. sistem de conducere si organizare impuse din exterior. În lucrarile de specialitate termenul de lectie este folosit în mai multe acceptiuni („forma de organizare a procesului de învatamânt”. în vederea realizarii unor obiective instructiv . starea de sanatate. elevi de aceeasi vârsta cronologica. Aceasta ne conduce la ideea ca gruparea elevilor dupa criteriul vârstei realizeaza numai o omogenitate relativa. Acestea privesc în principal nivelul dezvoltarii intelectuale. Aceasta omogenitate a clasei face posibila organizarea activitatii instructiv – educative cu întreg colectivul de elevi si asigura conditii pentru manifestarea rolului conducator al cadrului didactic. pe fondul trasaturilor psihofizice caracteristice vârstei. Sunt si situatii când într-o clasa sunt reuniti elevi de vârste diferite. La prescolari este vorba de o munca simpla. o structura organizata. Presupune existenta unui scop. a întregului proces instructiv-educativ în concordanta cu particularitatile de vârsta si cu capacitatile de învatare proprii celor mai multi dintre membrii sai. pregatirea pe care au dobândit-o anterior. într-un timp delimitat. dobândeste sintalitate si functioneaza ca un puternic factor de socializare. pre-gatindu-i pentru exercitarea diverselor roluri sociale cu care vor fi ulterior învestiti. în cadrul interactiunii dintre profesor si elev. accesibila si asumata liber (exemple: amenajarea spatiului pentru activitati. capacitatea de efort etc. Lectia este o „unitate didactica” distincta. clasa ca grup social are un ca-racter administrativ. specifice etapei de dezvoltare ontogenetica si cu un nivel de pregatire apropiat. La nivelul scolii procesul instructiv-educativ se realizeaza cu colective de elevi constituite pe clase ce reunesc. de regula. D. clasa de elevi constituindu-se într-o unitate psihopedagogica. elevii aceleasi clase se deosebesc între ei prin anumite particularitati individuale. relativ de sine statatoare. Clasa de elevi reprezinta un sistem de interactiuni umane cu o functionalitate educativa. MUNCA Forma de activitate specifica adultului. nestructurat. ceea ce face ca adaptarea procesului de instruire si educatie la posibilitatile fiecarui elev sa fie dificil de realizat.educative bine precizate. cu particularitati psihofizice comune. nu trebuie pierdut din vedere ca. aceasta contribuie la modelarea personalitatii fiecaruia dintre membrii sai. LECTIA reprezinta principala forma de organizare a procesului de învatamânt în scoala. Clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. îngrijirea plantelor etc. Retinem ca lectia este forma de baza a organizarii procesului de învatamânt în care se desfasoara activitatea elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara. cu scop.

Important este sa se urmareasca permanent perfectionarea lectiei. atelier. participativ al lectiei care trebuie sa implice. dintre care doua se impun ca esentiale: deschiderea lectiei catre viata. în cadrul sau procesul de predare-învatare se desfasoara pe etape. mijloace de învatamânt. sau pe fixarea. valorificarea experientei de viata a elevilor si chiar transferarea lectiilor în cadrul vietii reale. asigura conditiile necesare pentru ca profesorul sa-si exercite rolul de conducator al procesului de învatamânt în calitate de proiectant. teren agricol s. un anumit mod de abordare a învatarii si predarii. În acest sens Gaston Mialaret preciza ca: ”nici un autor nu neaga valoarea lectiilor bine construite si corect expuse”. se desfasoara în limitele unui timp determinat. Urmareste si stimuleaza interesul. Fiecare eveniment vizeaza obtinerea unui anume rezultat. puternic motivanta între elevi si sarcinile de învatare pe care trebuie sa le rezolve . precum sala de clasa.. Aceasta nu înseamna ca a fost scutita de critici.a. în desfasurarea sa sunt incluse diferite modalitati de grupare a elevilor clasei: colective. La rândul sau. se finalizeaza prin obtinerea anumitor rezultate. Aceasta face ca lectia sa fie structurata ca o succesiune de evenimente ale instruirii temporar legate între ele. precum si elemente de evaluare a procesului care a condus la rezultate obtinute. se cunosc perioade când a fost contestata sau chiar negata. în procesul derularii sale se instituie întotdeauna un anumit tip de relatii profesor – elev si elev-elev. sa angajeze. reprezentând o înlantuire de evenimente de instruire. altele sunt centrate pe dirijarea învatarii. de masurare si apreciere a rezultate lor. întarirea celor învatate. priceperilor. Procesul de învatamânt parcurs în cadrul unei lectii este înteles ca o succesiune de schimbari în modul de lucru al cadrului didactic si elevilor. Evenimentele instruirii includ un set de actiuni care intervin în intervalul de timp rezervat lectiei în scopul de a stimula si sustine realizarea optima a procesului învatarii. fiind aproape unanim acceptate. Ioan Cerghit (1983) precizeaza ca efectele educative ale lectiei pot fi multiplicate pe diverse cai. plecând de la constatarea ca prin parcurgerea lor se creeaza conditii pentru realizarea eficienta a învatarii: captarea si pastrarea atentiei. include elemente de conexiune inversa (feed-back). utilizeaza un complex de metode si procedee didactice. angajaza într-un efort comun cadrul didactic si elevii unei clase. ancorarea sa în lumea reala. organizator si îndrumator al întregii activitati instructiv-educative. Gagné distinge urmatoarele evenimente ale instruirii. 21 . de a ajuta elevii sa parcurga drumul spre realizarea obiectivelor anterior stabilite. curiozitatea epistemica a elevilor în raport cu materia ce urmeaza a fi însusita. deprinderilor necesare pentru procesul de învatare în care sunt antrenati elevii în etapa urmatoare.activeaza un anumit continut stiintific determinat de prevederile programei scolare. altele pe reglarea si autoreglarea învatarii prin mecanismele conexiunii inverse. sa solicite plenar elevii în desfasurarea procesului de învatamânt. Unele sunt axate pe reactualizarea cunostintelor. În structura lectiei R. individuale sau combinate. sporirea efectelor sale în planul dezvoltarii personalitatii elevilor. Virtutile sale pedagogice au facut ca lectia sa-si pastreze suprematia. are loc într-un micro mediu fizic. grupale. laborator. accentuarea caracterului activ. ocupând un loc predominant în organizarea instructiei si educatiei. implica o strategie de instruire. generarea unor schimbari în planul personalitatii elevilor. sa realizeze o legatura intima. Totusi lectia continua si în prezent si probabil multa vreme în viitor sa ocupe un loc central în ansamblul formelor de organizare a procesului de învatamânt. corelat cu obiectivele urmarite.

masurarea rezultatelor. determinat. fixarea (retentia) celor învatate prin utilizarea cunostintelor în contexte variate sau exersarea priceperilor formate în situatii diferite.. Prin tip de lectie întelegem „o structura procesuala reprezentativa pentru o întreaga categorie de lectii” (Cretu.enuntarea (comunicarea) obiectivelor. Învatarea completa si temeinica presupune diferite tipuri de activitati: de comunicare si însusire de noi cunostinte. prin identificarea unor legaturi inter. mijloacele de învatamânt utilizate (Salade. rigide. de formare de priceperi si deprinderi. în moduri diferite: activa.. p. conexiunea inversa poate sa fie prezenta în diferite momente ale derularii unei lectii. asigurarea conexiunii inverse (feed-back corectiv). care exclud schemele fixe. Tipurile de lectii trebuie întelese ca modele orientative si nu ca tipare fixe. natura continutului. D. 207). activ-participativ. D. Rezulta ca evenimentele instruirii trebuie întelese ca fiind niste module actionale care intra în combinatii foarte variate. pentru ca situatii de instruire asemanatoare pot fi abordate în moduri diferite. sa asimileze strategiile generale. prin care urmeaza a se asigura baza experientiala pentru asimilarea noilor cunostinte. În functie de sarcina didactica fundamentala s-au conturat mai multe tipuri de lectii: 22 . Semnifica un anumit mod de construire si realizare a lectiei. a schimbarilor ce trebuie sa se produca la nivelul personalitatii lor în semn ca învatarea a avut loc. 2001. evaluarea rezultatelor (performantelor). supla. într-o anume succesiune. Vizeaza constientizarea de catre elevi a ceea ce se asteapta de la ei în încheierea lectiei. pe baza unei analize pertinente a tuturor factorilor ce trebuie avuti în vedere în organizarea si desfasurarea eficienta a principalei forme de realizare a activitatii instructiv – educative desfasurate în scoala. fiind general valabile. în lectia de descoperire anuntarea obiectivelor nu este necesara. altfel spus. anumite evenimente de instruire. Aceste evenimente se regasesc în desfasurarea activitatii instructiv – educative sub forma lectiilor. în functie de natura continutului. a performantelor (verificarea). inflexibile. Important este ca fiecare cadru didactic sa cunoasca structura procesuala a lectiei. care poate fi: riguroasa. de mai multe ori. tipul – categoria de lectie reprezinta un grup de lectii constituite ca unitate structurala în functie de diferite criterii (Ionescu M.. Aceasta face ca lectiile sa se grupeze în mai multe categorii denumite traditional tipuri de lectii. verificarea poate detine ponderea într-o lectie de verificare si apreciere. prezentarea materialului stimul (a noului continut) care se poate realiza. în care sunt prezente mai pregnant. 1982). de evaluare a rezultatelor. intra si transdisciplinare. care se constituie în sarcini fundamentele ale lectiilor. metodele de învatamânt folosite. sa adopte o atitudine creatoare si sa structureze fiecare lectie în conformitate cu cerintele învatamântului modern. 1999). locul pe care-l ocupa în structura acesteia depind de specificul obiectivelor urmarite. deoarece orienteaza cadrul didactic în stabilirea structurii optime a lectiei. vârsta elevilor. Chis V. Numarul evenimentelor instruirii incluse în derularea unei lectii. impuse. moderata sau minima. În functie de sarcina didactica dominanta se contureaza variate moduri de structurare a lectiilor. de recapitulare si sistematizare. De exemplu. iconica. prin aplicarea lor în rezolvarea unor probleme teoretice sau practice diferite. reactualizarea cunostintelor învatate anterior. Determinarea tipologiei lectiilor prezinta o deosebita importanta practica. concepute într-o maniera fle-xibila. previne improvizatia si în acelasi timp îl fereste de rutina si monotonie. de obiectivul fundamental urmarit. tipul de învatare folosit. din perspective diferite. În desfasurarea procesului de învatamânt sunt prezente toate aceste actiuni.. asigurând conditii optime de parcurgere a traseului de învatare pentru care a optat. reprezinta o abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii. în special. rigide. pe baza unor strategii diferite. se poate renunta la fixare în favoarea transferului. Numarul si locul lor în structura lectiilor pot însa varia de la o lectie la alta. în functie de notele specifice ale acesteia. transferul cunostintelor. dirijarea învatarii. simbolica.

de natura continutului. sa retina ceea ce vor trebui sa realizeze la sfârsitul orei pentru a demonstra ca învatarea a avut loc. lucrari scrise.). Este considerata de unii specialisti ca un tip aparte de lectie. precum si diversele variante constituite în cadrul fiecarui tip. alese în functie de natura temei. Se pot distinge doua situatii tipice: una când tema presupune un raspuns identic pentru toti elevii si alta când tema presupune raspunsuri diferentiate de la un elev la altul (compuneri de probleme.a. în afara orelor de clasa. crearea unei stari de asteptare favorabile participarii active a elevilor în desfasurarea urmatoarelor secvente ale lectiei. urmarindu-se reactualizarea cunostintelor învatate anterior dar necesare întelegerii noilor continuturi. pe considerentul ca în cadrul sau transmiterea si asimilarea de noi cunostinte ocupa un loc prioritar. Verificarea temei poate fi facuta pentru a constata daca toti elevii au efectuat sau nu tema (verificare cantitativa). a unei scurte povestiri. lectii de verificare si apreciere a rezultatelor scolare. lectii mixte (combinate) Prezentam. Particularitatile psihice ale elevilor de vârsta scolara mica (atentia voluntara slab dezvoltata. precizam ca în cadrul sau se desfasoara multiple tipuri de activitati si se realizeaza variate sarcini didactice: comunicare/însusire de noi cunostinte. în continuare. scriere. cu recomandari vizând aprofundarea unor aspecte insuficient însusite.lectii de comunicare / însusire de noi cunostinte. controlul prezentei. formare de priceperi. exercitii creative etc. Pregatirea elevilor pentru asimilarea unor cunostinte. calcul aritmetic) fac necesara îmbinarea mai multor forme de activitate pe parcursul unei lectii si recomanda ca atare folosirea lectiei mixte. lectii de recapitulare / consolidare si sistematizare a cunostintelor. Analizata ca un tip de lectie. capacitate redusa de concentrare asupra unui singur fel de activitate). prezentarea unei secvente de film. pregatirea materialelor pentru lectie. aceasta secventa se poate realiza în modalitati diverse: crearea unei situatii problema. Este tipul de lectie cel mai frecvent întâlnit în activitatea didactica. Dat fiind ca în lectia mixta se realizeaza o varietate de sarcini didactice în structura sa sunt prezente aproape toate evenimentele de instruire mentionate anterior: Pregatirea colectivului pentru activitate. Se realizeaza. deprinderi. Prezentarea noului continut. stimularea interesului pentru activitatea ce urmeaza a se desfasura. structura generala a diverselor tipuri de lectie. predominarea obiectivelor de natura formativa. a curiozitatii. Verificarea temei si a cunostintelor însusite în lectia anterioara. teste. de regula printr-o conversatie introductiva. Se încheie cu aprecieri globale si individuale. Captarea si pastrarea atentiei. lectii de formare a priceperilor si deprinderilor. În cel de al doilea caz se poate apela la o gama larga de metode si procedee. În functie de clasa la care se sustine lectia. Vizeaza stimularea interesului. disciplinei. verificarea si aprecierea rezultatelor. Se realizeaza într-o maniera accesibila elevilor. a) Lectia mixta (combinata). În cadrul acestei etape se rezolva o serie de probleme de natura organizatorica: asigurarea ordinii. Comunicarea/anuntarea temei si a obiectivelor urmarite. astfel încât acestia sa constientizeze. în timp ce altii o abordeaza ca pe o varianta a lectiei de comunicare/însusire de noi cunostinte. continutul oarecum restrâns al instruirii. invitarea elevilor la o calatorie imaginara s. verificarea pe baza fiselor de munca independenta. Pentru verificarea cunostintelor se folosesc metode diferite: chestionarea frontala. compuneri. a unui material ilustrativ. având în vedere ca în cadrul sau se realizeaza aproape toate sarcinile didactice. consolidare si sistematizare a cunostintelor. necesitatea formarii unor abilitati de natura instrumentala (de lectura. abilitati. în care caz controlul calitativ se realizeaza prin sondaj în clasa si general. sau se poate realiza o verificare a modului în care tema a fost realizata (verificare calitativa). Dirijarea învatarii 23 . Urmareste pregatirea psihologica a elevilor pentru lectie. a unei ghicitori.

ci se poate realiza si pe parcurs. Se realizeaza la niveluri diferite: dirijare riguroasa. Permite analiza modului de îndeplinire a obiectivelor propuse si a eficientei activitatii desfasurate. întrebari ale caror raspunsuri sa fixeze esentialul. a unor capacitati instrumentale si operationale. Prezentarea continuturilor se poate realiza într-o maniera activa. Se pot folosi în acest scop comparatii între notiuni. dirijare moderata în care profesorii si elevii sunt deopotriva implicati în procesul de transmitere si dobândire de noi cunostinte. activitatea comuna împletindu-se cu momente de munca independenta si dirijarea minima care permite ca accentul sa se deplaseze pe efortul depus de elevi în descoperirea noilor cunostinte.Prin acest moment se realizeaza coordonarea activitatii cadrului didactic si a elevilor în vederea realizarii obiectivelor instructiv – educative: asimilare de noi cunostinte. Va urmari. rezolvarea unor situatii problematice. nonverbala. exercitii. sugestii. Totul se concentreaza în jurul elaborarii si asimilarii de catre elevi a cunostintelor. gradul în care s-au realizat obiectivele urmarite pentru a se interveni cu masuri corective si ameliorative. evitare a interferentelor. folosirea unor materiale demonstrative. În ceea ce priveste dirijarea învatarii aceasta trebuie astfel realizata astfel încât sa determine participarea activa a elevilor la rezolvarea sarcinilor de învatare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. b) Lectia de comunicare-însusire de noi cunostinte Nota definitorie a acestui tip de lectie consta în concentrarea activitatii didactice în directia dobândirii de catre elevi a unor noi cunostinte si a dezvoltarii. Transmiterea/asimilarea cunostintelor. cele mai frecvent întâlnite fiind: Momentul organizatoric. dirijarea învatarii. actionala. În cele mai multe cazuri se folosesc combinat cele trei forme de prezentare a continutului.a. directa prin care elevii sunt condusi pas cu pas în asimilarea noilor continuturi. Realizarea acestor activitati depinde de obiectul de studiu. mai ales când se transmit cunostinte complexe. întrebari ajutatoare. dezvoltarea proceselor si structurilor cognitive. Aceasta sarcina didactica fundamentala se realizeaza printr-o serie de evenimente. Fixarea (retentia) celor învatate. explorare. extinderea acestora la contexte cât mai variate. Este inseparabila de conexiunea inversa si trebuie sa puna accentul pe întelegerea continuturilor esentiale. desfasurate în timp. rezumare si sistematizare a cunostintelor. Asigurarea conexiunii inverse. acestuia alocându-i-se cea mai mare parte din timpul afectat orei. cu un grad ridicat de abstractizare si generalizare. cadrul didactic intervenind cu unele indicatii. de asemenea. de gradul de pregatire a elevilor. toate vizând deopotriva sa-l ajute pe elev sa constientizeze greselile. când se folosesc anumite substitute ale realitatii (imagini figurative. Poate fi sau nu însotita de notare. cercetare. Dirijarea învatarii se poate realiza prin comunicare verbala. diferentierea esentialului de elementele de detaliu. probleme etc. Transferul cunostintelor urmareste dezvoltarea capacitatii elevilor de a aplica cunostintele în contexte noi. în ce masura lectia a contribuit la formarea unor abilitati si competente care apar ca efecte cumulative ale unor activitati diverse. experimentare. În aceasta etapa se insista pe folosirea modalitatilor de retinere. realizarea de aplicatii prin care notiunile teoretice favorizeaza formarea de abilitati practice s. a relatiilor cauzale. de natura continuturilor. Anuntarea temei si a obiectivelor. Captarea atentiei si pregatirea pentru asimilarea noilor cunostinte. de tipul de învatare promovat. Nu este obligatoriu sa se realizeze dupa comunicarea cunostintelor. lectura unor fragmente din manual sau alte surse. Evaluarea performantelor. Se pot realiza si fixari partiale pe parcursul lectiei. Se poate realiza prin: corelatii între cunostintele predate. În privinta structurii. lacunele si sa se concentreze pentru înlaturarea lor. a personalitatii în ansamblu. 24 . elevii fiind implicati în activitati de observare. pe interpretarea faptelor prezentate. instructiuni scrise de genul fiselor de lucru ce cuprind întrebari. integrarea lor în sisteme tot mai largi. a proceselor si însusirilor psihice. recomandari. rezolvarea unor exercitii aplicative. momentul comunicarii noilor cunostinte detine ponderea. pe aceasta baza. simbolica. efectuarea unor exercitii de creatie. grafice). folosindu-se predominant conversatia si iconica. Se realizeaza prin modalitati diverse. Urmareste obtinerea de informatii privind rezultate le înregistrate de elevi.

lectia de descoperire pe cale inductiva dau deductiva. prin dialog frontal cu clasa. lectii de sistematizare în care re capitularea se realizeaza prin activitatea independenta a elevilor pe baza de fise de munca independenta. Acestea se organizeaza la începutul anului scolar sau la începutul unui capitol sau teme mai ample. la sfârsitul unui capitol sau teme mari (lectii de repetare periodica). Unele lectii de comunicare dobândesc caracterul de lectii introductive care urmaresc sa le formeze elevilor o imagine de ansamblu asupra materiei ce urmeaza a fi predata. completarea cunostintelor. înlaturarea unor lacune din pregatirea elevilor. Recapitularea continutului se recomanda sa fie însotita de elaborarea unor scheme care sa sistematizeze datele esentiale. pe exercitii de vorbire si scriere. sa nu se reduca la reactualizarea acestora în maniera în care s-a facut predarea. dar. întocmirea unor tablouri sinoptice. aceste lectii cuprind activitati specifice. O cerinta importanta este ca recapitularea sa abordeze tema din perspectiva unei idei centrale în jurul careia sa se organizeze cunostintele. Se realizeaza. referate. aplicatii practice. cunoaste mai multe variante: lectia de comunicare bazata pe învatarea prin receptare a naratiunii. de o complexitate ridicata. expuneri de sinteza realizate de cadrul didactic. lectia de tip seminar. joc didactic.Retentia. Activitatea didactica centrala în acest tip de lectie este recapitularea si sistematizarea materiei. c) Lectia de consolidare/recapitulare si sistematizare Desi activitati de repetare si sistematizare a cunostintelor se realizeaza în toate tipurile de lectii. rezolvarea de exercitii si probleme. Urmarind ca sarcina didactica fundamentala consolidarea si sistematizarea cunostintelor. acestea din urma practicându-se de obicei la clasele mari. Acest tip de lectie se foloseste atunci când cadrul didactic are de transmis un volum mai mare de cunostinte. discutii de sistematizare si clasificare. Se organizeaza dupa unele lectii de comunicare al caror continut reprezinta elemente fundamentale pentru întelegerea continutului unei discipline de învatamânt (lectii de repetare curenta). indicatii pentru continuarea învatarii în mod independent. la încheierea semestrului sau anului scolar (recapitulari de sinteza). În functie de tipul de învatare implicat în realizarea sarcinii didactice fundamentale. în evidentierea unor corelatii intra si interdisciplinare. este posibil ca întreaga ora sa fie folosita numai pentru comunicarea noilor continuturi. lectia bazata pe instruirea asistata de calculator. elaborarea de noi generalizari. grafice. exista si lectii special destinate îndeplinirii acestei sarcini didactice. sa-i sensibilizeze pentru noile continuturi. care implica raspunsuri la întrebari de sinteza. 25 .prelegere). sa-i familiarizeze cu anumite tehnici de lucru. de elaborarea unui plan de recapitulare si este urmata de aprecieri facute de cadrul didactic referitoare la gradul de stapânire a materiei. expuneri de sinteza (la clasele mari). Si acest tip de lectie cunoaste mai multe variante: lectii bazate pe rezolvarea de probleme. aplicatii practice. de regula. probleme. transferul continuturilor predate. Se pot efectua exercitii. fixarea. de indicatii cu privire la continuarea activitatii de învatare. expunerii (lectii . în acelasi timp creeaza conditii si pentru verificarea. lectia de comunicare bazata pe receptarea unui text. dirijat de cadrul didactic. relevarea structurilor logice a informatiilor si integrarea lor în sisteme mai ample. descrierii. Pentru a mentine interesul elevilor si a evita monotonia este necesar ca în lectiile de acest tip sa se introduca un element de noutate care poate consta în organizarea inedita a cunostintelor. în folosirea unor noi mijloace de învatamânt. lectii în care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. Pe parcursul derularii recapitularii se ofera explicatii suplimentare pentru clarificarea unor cunostinte si se stabilesc noi corelatii între acestea. în implicarea elevilor în activitati cu caracter creator. Recapitularea conduce si la stabilirea de corelatii între cunostinte. Nu este obligatoriu sa se parcurga toate aceste evenimente. Este precedata de obicei de anuntarea temei ce urmeaza a fi recapitulata.

lectii bazate pe imitatie de modele. cu ocazia încheierii unui semestru sau an scolar sau dupa predarea unui capitol sau teme de mai mare întindere. de asemenea. lectii bazate pe exersare simulata. în principiu. activitatea independenta a elevilor. analiza gramaticala sau literara. de analiza a unui text sau material documentar s. reactualizarea cunostintelor teoretice indispensabile efectuarii activitatilor. de întelegere si operare cu informatiile asimilate si ca o continuare fireasca. anuntarea. înregistrare si prelucrare a datelor. lectii de activitate practica ce vizeaza formarea de priceperi si deprinderi necesare efectuarii unor diverse activitati cu caracter practic. anterior desfasurarii lectiei. Ca structura acest tip de lectie presupune. lectii de laborator. Dupa tipul de învatare. capacitatea de aprofundare. descrierea etapelor ce urmeaza a fi parcurse (în unele cazuri se poate prezenta si un model al lucrarii anterior realizat). Altfel spus. cunoasterea nivelului de pregatire a elevilor.d) Lectia pentru formarea priceperilor si deprinderilor Specific pentru acest tip de lectie este ponderea pe care o ocupa activitatea independenta a elevilor consacrata efectuarii de exercitii. de realizare a unor colectii de materiale . demonstrarea modului de executie a lucrarii. acest tip de lectie cunoaste. determinate de natura activitatilor întreprinse de elevi: lectii de formare a unor deprinderi de natura intelectuala (de rezolvare de exercitii si probleme. de selectare. explicarea obiectivelor urmarite pentru activitatile ce vor fi realizate. lucrari practice care conduc la formarea priceperilor si deprinderilor intelectuale sau a unor componente actionale. parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: moment organizatoric. lectii de formare a unor deprinderi motrice. Se organizeaza periodic în completarea evaluarilor curente. a nivelului dezvoltarii psihice. în cadrul acestor lectii efectuam o diagnosticare a modificarilor ce s-au produs în personalitatea elevilor în urma transmiterii unui volum de cunostinte într-un timp dat. Realizarea sarcinii didactice specifice presupune parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: precizarea tematicii. prin care se urmareste formarea abilitatilor de folosire a aparaturii de laborator. analiza si aprecierea rezultatelor. a gradului de stapânire a materiei predate pe parcursul mai multor lectii. lectii de studiu individual în biblioteca. Acest tip de lectie cunoaste numeroase variante. întâlnite mai ales la educatie fizica. continutului ce urmeaza a fi verificate si aducerea acestora la cunostinta elevilor. e) Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare Are ca sarcina didactica dominanta verificarea si aprecierea rezultatelor scolare. Prin astfel de lectii verificam bagajul de informatii pe care îl detin elevii. sub îndrumarea cadrului didactic pentru efectuarea propriu zisa a lucrarii. de compunere. evaluam cele constatate.a.). de efectuare a unor experiente. pregatirea pentru activitate. captarea atentiei. lectii bazate pe exercitii creative. eventual refacerea lucrarilor nereusite. care reprezinta sarcina didactica fundamentala. lectii – excursii care urmaresc formarea capacitatii de observare a unor fenomene. la intervale mai mari de timp. 26 . lectii bazate pe autoinstruire asistata de calculator etc. o serie de variante: lectii bazate pe învatare prin exercitii executorii.

nu poate fi înlaturata normativitatea în ceea ce priveste tipurile si structura diferitelor tipuri de lectii. De aici rezulta ca functiile unei lectii. ci si de creatie. aceasta nu trebuie privita ca o unitate independenta. IV. Caracteristici generale.2. lectie de verificare si apreciere prin lucrari practice (lucrari de laborator. precum: specificul disciplinei. ca proces bilateral între cei doi factori umani . lectie de verificare – autoverificare cu ajutorul calculatorului electronic. organizarea si desfasurarea sa depind si de locul pe care-l ocupa în sistemul de lectii. aceasta trebuie sa fie urmata de lectii destinate analizei lucrarilor. Tipologia prezentata are o valoare orientativa. deoarece nu se poate accepta o activitate scolara rigida si uniforma.a). slabe). sabloanele. În cazul verificarii prin lucrari scrise. iar în desfasurarea sa sa evite schemele rigide. lectie de verificare prin lucrari scrise. cunoaste mai multe variante: lectie de verificare sub forma examinarii orale. Obiective: 27 . obiectivele urmarite. sub pretextul creativitatii si al inovatiei. într-o succesiune de lectii. sa se evidentieze greselile tipice sau cu o frecventa mai mare. corelata cu celelalte lectii din sistem. în concluzie. natura continutului. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV. sa se elucideze si sa se elimine cauzele greselilor si. IV. pentru unele completari si clasificari. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar. obiectivele.verificarea propriu zisa. ca încercarile de a înlatura sablonul în conceperea si desfasurarea lectiilor sunt meritorii. Cadrul didactic are posibilitate sa opteze pentru acel tip de lectie care serveste cel mai bine realizarii obiectivelor propuse. confectionarea unor obiecte s. sa se prezinte unele lucrari reprezentative (foarte bune. Pentru o organizare si desfasurare eficienta a lectiei. aceasta poate fi fructificata si pentru sistematizarea materialului. organizarea si desfasurarea fiecarei lectii presupunând nu numai elemente de tehnica. Curriculum. explicatii suplimentare pentru înlaturarea lacunelor.3. de metodele prin care se realizeaza evaluarea. lectie de verificare cu ajutorul testelor docimologice si al fiselor. ci ca un element.angajati în aceasta activitate. particularitatile de vârsta ale elevilor. sa se refaca lucrarile slabe. bune. în acelasi timp. Dar.profesori. CAPITOLUL IV PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: IV. ca o veriga într-un sistem. corectarea greselilor. daca se realizeaza pe baza examinarilor orale. daca e posibil. nivelul de scolaritate. Retinem. continuturile. elevi . În conceperea fiecarei lectii trebuie sa se tina cont si de elementele noi pe care le aduce didactica moderna prin analiza sistemica a procesului de învatamânt vazut ca relatie între predare – învatare evaluare. care constituie activitatea predominanta. În alegerea tipului si variantei de lectie se vor avea în vedere aspecte multiple.1. aprecierea rezultatelor si evidentierea elementelor mai putin cunoscute de elevi sau a greselilor tipice. În functie de tematica supusa verificarii. Se recomanda ca în desfasurarea acestora sa se realizeze aprecieri generale asupra lucrarilor realizate de elevi.

Curriculum-ul semnifica un curs de strabatut. ci reprezinta în primul rând un sistem de experiente de învatare oferite/"administrate" elevilor si ulterior un sistem de experiente de învatare efectiv interiorizate de acestia.1. D'Hainaut. ca rezultat al reformei învatamântului dupa 1990. În vocabularul activ al limbii române acest concept a intrat recent. caile. Aprofundarea elementelor privind schimbarile produse de reforma învatamântului prescolar si primar. esentializat si dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu. acest concept ocupa un loc central nu numai în Stiintele Educatiei. unde avea sensuri multiple. curriculum-ul desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientelor de învatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. Din interpretarea definitiilor date curriculum-ului se desprinde ca teoria curriculum-ului impune renuntarea la binomul traditional predare-învatare. mijloacele si actiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri. scopurile si obiectivele unei activitati educative. Toate acestea converg semantic spre un demers complet. „învatamântul formativ”. dupa L. Etimologia termenului „curriculum” (plural „curricula”) se regaseste în latina veche. Astazi curriculum-ul reprezinta un concept cheie al pedagogiei contemporane. Curriculum. Este definit atât în sens larg cât si în sens restrâns. o biografie prescurtata a unei persoane. „învatarea deplina”. Curriculum-ul reprezinta o realitate interactiva între educator si elev cu efecte concrete. cursa. cuprinzator. La nivelul învatamântului prescolar si primar curriculum-ul educational reflecta realitati diferite si prezinta câteva aspecte ce particularizeaza atât directiile de dezvoltare 28 . respectiv receptare. IV. dar apropiate cum ar fi: alergare. cum sunt „obiectivele educationale”. În sens restrâns. înteles ca o succesiune de activitati de transmitere. Acest ansamblu de documente poarta denumirea de curriculum formal sau oficial (Curriculum National. dar ratiunea noului concept nu a fost aceea a unei simple schimbari terminologice. scurta privire. „educatie integrata”. curriculum-ul reprezinta un proiect educativ care defineste: telurile. în documentele elaborate de Consiliul National pentru Curriculum. metodele si instrumentele folosite pentru a evalua rezultatele procesului educativ. 1998). de la bun început. Caracteristici generale Curriculum-ul face parte din categoria conceptelor care au rascolit profund educatia în secolul al XX-lea. oferirea experientelor asimilabile si foarte utile. Exista si definitii mai cuprinzatoare si mai explicite. Din definitiile prezentate se poate desprinde ca un curriculum nu se reduce la un set de obiective si continuturi de învatare. sintetic rezumativ.Întelegerea filosofiei de constructie a curriculum-ului pentru învatamântul primar si prescolar. Reaparitia lui în secolul al XX-lea mai poarta înca acceptiunea „primara” de continut al învatamântului într-o institutie scolara. dar si în cadrul politicilor educationale. organizându-se învatarea în asa fel încât ele sa se integreze în personalitatea educabilului implicat activ. În România. Cadru de referinta. de o maniera realista si oportuna. curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator în cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de învatare pe care scoala le ofera elevului. pentru ca s-a intentionat. Se impune subliniat faptul ca experientele achizitionate de elevi nu sunt neaparat mai putine de cât cele oferite. „instruirea asistata de calculator”. de unde si sintagma „curriculum vitae”. în desfasurarea unei actiuni etc. dar prescurtat. în principal. trecere/parcurs prin viata. transformarea educabilului de o maniera adaptativa. anticipate realist asupra celui din urma. În sens larg. Cunoasterea particularitatilor documentelor curriculare din învatamântul primar si prescolar. Astfel. parcurgere. care implica organizarea si provocarea învatarii.

alimentatie sanatoasa etc. cât si cu curriculum-ul ca întreg. asigurarea suportului individual pentru copii etc. în cât mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar. prin experiente de învatare. deschiderii spre module optionale de instruire. practici de mentinerea sanatatii si securitatii personale. Scopul elaborarii acestui document a fost acela de pune bazele unui sistem de documente de politica privind educatia. printr-un pr oces consultativ la care au participat specialisti în educatia si dezvoltarea copilului mic de la nastere la 7 ani. dezvoltarea senzoriala. dar si coordonarea. Domeniile de dezvoltare vizate prin noul curriculum si conturate în Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului între nastere si 7 ani2 sunt: Dezvoltarea fizica. din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învatare. contribuind la optimizarea întelegerii de catre acestia a lumii în care traiesc si a propriei persoane. precum si cerintele si prioritatile la nivel national. deprinderi. 29 . a gestiona emotii. relevanta . cunostinte atitudini si abilitati necesare în viata. în vederea asigurarii: continuitatii în interiorul aceluiasi ciclu curricular. echilibru . De asemenea. conceptul de „domeniu de dezvoltare” apare în secolul XX. sanatate si igiena personala Vizeaza dezvoltarea unor deprinderi si abilitati (de exemplu. prin care sa fie promovate drepturile copilului si sa-i asigure acestuia conditiile optime pentru un cel mai un start in viata. I. stabilirea de relatii cauzale etc. Gesell urmareste evolutia copilului în functie de crestere si de maturizarea sistemului ner vos corelat cu procesul de achizitii în plan psihologic.. saritul.asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atât în relatie cu celelalte. Bayley si altii 2 Acest document de politica educationala a fost elaborat în 2007 cu sprijinul Reprezentantei UNICEF din România. ci si capacitati. limbaj si comunicare.permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de învatamânt la altul sau de la o institutie de învatamânt la alta (consistenta conceptiei generale. atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra împreuna sau alaturi de altii. diferentiere . prezentul curriculum se remarca prin: extensivitate . Printre primii care urmaresc dezvoltarea copilul ui de la nastere este Arnold Gesell si el elaboreaza una dintre primele inventare de dezvoltare structurat pe domeniile de dezvoltar e. între cele doua razboaie mondiale. Lezine.este adecvat atât nevoilor prezente. Actualul curriculum pentru învatamântul prescolar promoveaza conceptul de dezvoltare globala a copilului. sanatate . Spitz. Domeniul socio-uman. Domeniul stiintelor. la ridicarea competentei în controlul evenimentelor si în confruntarea cu o larga varietate de cerinte si asteptari.angreneaza prescolarii. chiar la copii prescolari de aceeasi vârsta (a se vedea ponderea jocurilor si activitatilor alese si a activitatilor de dezvoltare personala). care sa asigure o perspectiva si abordare unitara a perioadei copilariei timpurii. în societatea de azi. Domeniul estetic si creativ. Brunet. cât si celor de perspectiva ale copiilor prescolari. în contextul în care. gîndirea divergenta. autonomie si deprinderi de autoservire. considerat a fi esential în perioada copilariei timpurii. O. Aceasta abordare a dezvoltarii copilului si a achizitiilor sale este utilizata de mai toti specialistii preocupati de evolutia neuropsihica a copiilor de vârsta mica.permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale. în acord cu particularitatile sale de vârsta si individuale. corelatii etc. dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice. Dupa conceptia lui Gesell dezvoltarea este divizata în: domeniul motor. amintim R. asocieri. îngrijirea si protectia copilului mic de la nastere le 7 ani. cunostinte si practici referitoare la îngrijire si igiena personala. Domeniul psiho-motric). Dimensiunile acestui domeniu sunt: 1 Din punct de vedere istoric. Aceasta perspectiva a dezvoltarii globale a copilului accentueaza importanta domeniilor de dezvoltare a copilului1 . a accepta diversitatea. Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului. curriculumul pentru învatamântul prescolar prezinta o abordare sistemica. pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba în vedere nu doar competentele academice. cât si oferta experientelor de învatare oferite.).a copilului. interdependentei dintre tipurile de activitati de învatare din învatamântul prescolar si disciplinele scolare (clasele I-II). cognitiv-senzorial.). progresie si continuitate . toleranta etc. N. alergarea). Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltar ea timpurie a copilului reflecta contextul international al cercetarilor si preocuparilor la nivel mondial în domeniul educatiei timpurii .). nutritie. la echiparea lor progresiva cu concepte. previzionate la nivelul politicii educationale. Astfel.). dezvoltarea fizica (motricitate.

b) Cunostinte si deprinderi elementare matematice. masurare) Cunoasterea si întelegerea lumii (lumea vie. reprezentari numerice. În strânsa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului. capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. nonverbala si verbala) si preachizitiile pentru scris-citit si însoteste dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea gândirii logice si rezolvarea de probleme . precum si la atitudinea sa în 30 . cunoasterea si aprecierea cartii Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica. Dezvoltarea emotionala vizeaza îndeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile. Spatiul. comunicare orala si scrisa. sintaxa. întelegerea semnificatiei mesajelor). cunostinte elementare matematice ale copilului si cele referitoare la lume si mediul înconjurator. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltare sociala care vizeaza: Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata Acceptarea si respectarea diversitatii Dezvoltarea comportamentelor prosociale b) Dezvoltare emotionala care vizeaza: Dezvoltarea conceptului de sine Dezvoltarea controlului emotional Dezvoltarea expresivitatii emotionale Dezvoltarea limbajului si a comunicarii Urmareste dezvoltarea limbajului (vocabular. precum si dezvoltarea conceptului de sine. întelegerea modelelor. Pamântul. operatii.a) Dezvoltare fizica care vizeaza: Dezvoltarea motricitatii grosiere Dezvoltarea motricitatii fine Dezvoltarea senzorio-motorie b) Sanatate si igiena personala care vizeaza: Promovarea sanatatii si nutritiei Promovarea îngrijirii si igienei personale Promovarea practicilor privind securitatea personala Dezvoltarea socio-emotionala Vizeaza debutul vietii sociale a copilului. de a întelege si a raspunde emotiilor celorlalti. asocierea sunet-litera Constientizarea mesajului vorbit / scris Însusirea deprinderilor de scris. gramatica. crucial pentru acest domeniu. a comunicarii (abilitati de ascultare. modul în care acesta abordeaza sarcinile si contextele de învatare. cunoasterea si întelegerea lumii: Reprezentari matematice elementare (numere. evenimente si persoane. dincolo de caracteristicile lor fizice. metode stiintifice) Capacitati si atitudini în învatare Se refera la modul în care copilul se implica într-o activitate de învatare. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea limbajului si a comunicarii: Dezvoltarea capacitatii de ascultare si întelegere (comunicare receptiva) Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva) b) Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii: Participarea la experiente cu cartea. Domeniul include abilitatile de gândire logica si rezolvare de probleme. forme geometrice. care influenteaza decisiv procesul de învatare. Interactiunile sociale mediaza modul în care copiii se privesc pe ei însisi si lumea din jur. concepte de spatiu. fenomene. folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj Dezvoltarea cognitiva Trebuie definita în termenii abilitatii copilului de a întelege relatiile dintre obiecte.

în schimbarea strategiei didactice si a solicitarilor ce tin de actul învatarii. materialele curriculare.ore/tura. domeniile de dezvoltare vizate prin curriculum-ul pentru clasele I-IV sunt: domeniul cognitiv. De asemenea.2. singurul aspect ce le diferentiaza constând în volumul si complexitatea cunostintelor. implicit. La programul prelungit si saptamânal numarul de activitati mentionat reprezinta activitatile care se adauga în programul de dupa-amiaza al copiilor (tura a II-a a educatoarei). precum si trecerea spre celelalte cicluri curriculare. dar la un nivel superior.interactiunea cu mediul si persoanele din jur. Curriculumul pentru învatamântul primar a cunoscut si el modificari si schimbari de paradigma. Initiaza elevii în disciplinele umaniste. acesta prezinta o constructie diferita. în afara deprinderilor si abilitatilor mentionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare Dimensiunile acestui domeniu sunt: Curiozitate si interes Initiativa Persistenta în activitate Creativitate Rolul educatoarei este acela de a urmari realizarea unei legaturi reale între domeniile de dezvoltare si domeniile experientiale. în functie de tipul de program al gradinitei (program normal si program prelungit sau saptamânal) si o delimitare pe tipuri de activitati de învatare. prelungit (OP) si saptamânal (OS). din norma cadrului didactic. prin gasirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltarii globale a copilului si. IV.de activitati/saptamâna ON3 OP/OS Intervalul de vârsta Categorii de activitati de învatare Nr. încurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). artistice etc. ca si pentru intervalul 5-7 ani planul de învatamânt cuprinde urmatoarele categorii de activitati de învatare: activitati pe domenii experientiale. Stimuleaza curiozitatea epistemica a elevilor. singurul aspect ce le diferentiaza fiind dat de numarul de ore (mai mare la 5-7 ani).5 ani Activitati pe domenii experientiale 7 + 7 2h x 5 zile = 10h 3 program din gradinite: normal (ON). în contextul unei învatari centrate pe copil. domeniul moral-civic. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV Continuturilor curriculare din gradinita si ciclul primar se concretizeaza în documentele scolare de tip reglator. atât pentru intervalul 3-5 ani. creativitatea etc. precum si caracteristica acestora. Analizat din perspectiva holista actualul curriculum: Asigura continuitatea experientelor educationale oferite de gradinita. PLANUL DE ÎNVATAMÂNT În învatamântul prescolar noul plan de învatamânt are o structura pe doua niveluri de vârsta si. jocuri si activitati didactice alese si activitati de dezvoltare personala. domeniul socio-emotional. de accentuarea unor procese psihice cum ar fi: memoria. efectiv. stiintifice. diferit pentru gradinita si clasele I-IV. Asemanator curriculum-ului prescolar. programele scolare. 31 . dedicate categoriilor de activitati din planul de învatamânt 3 . cele mai importante fiind: planul cadru de învatamânt. a finalitatilor educationale. oferind accesul la o cunoastere superioara. gândirea. fara a cauta o suprapunere exclusiva a lor ci. Nr. Vom prezenta în cele ce urmeaza particularitatile acestor documente curriculare. Astfel. Permite scolarului mic acumulari cantitative si calitative. domeniul artistic. domeniul psihomotric.

în scopul atingerii finalitatilor prevazute în curriculum.) si obtinerea treptata a unei autonomii personale. iar pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 5-7 ani. categoriile de activitati de învatare desfasurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare. Intervalele de vârsta care apar în planul de învatamânt. specifice didacticii. Pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 3-5 ani. catre comunitate si. în vederea asigurarii continuitatii în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viata copilului. dar si a colaboratorilor si partenerilor educationali din comunitate. consideram necesara definirea activitatilor de învatare. special create.7 ani Activitati de dezvoltare personala 6 + 11 1h x 5 zile = 5h TOTAL 26 + 26 25 h Într-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil. exercitiile cu material individual. Activitatile de învatare reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat. pe învatarea prin experimente si exersari individuale. lectura dupa imagini. observarea. Înainte de analiza tipologiei activitatilor de învatare prevazute în planul de învatamânt preprimar. De asemenea. noul curriculum scoate în evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor. Desfasurarea acestora necesita coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învatare-evaluare.Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1. respectiv: cadre didactice. intensiv. interactiunile cu ceilalti. cooperare. De asemenea. Acest curriculum îmbina ideile pedagogiei traditionale cu ideile pedagogiilor alternative din lume si încearca sa se situeze în acord cu tendintele novatoare în domeniul curriculumului.5h x 5 zile = 7.. Ele pot lua forma activitatilor pe discipline sau integrate. constructiile. mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice. în acest context considera ca învatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic. subtila si continua. organizate si conduse de cadrul didactic. povestirea. accentul se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala a acestuia. jocul didactic. metodic. convorbirea. Planul de învatamânt pentru nivelul prescolar prezinta o abordare sistemica. care lucreaza individual sau în grupuri mici cu prescolarii respectând ritmul lor propriu etc. luarea deciziilor în comun etc. a activitatilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personala. sistematic. ideea de dezvoltare a copilului promovata este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica. parinti.5h Activitati de dezvoltare personala 5 + 10 1.5h x 5 zile = 7. a caror implicare este la fel de importanta. în functie de nevoile educationale ale copiilor. negociere. pe realizarea unei dialectici pedagogice – dupa H. precum si alte mijloace. deschiderea gradinitei catre exterior. Dintre modalitatile de realizare utilizate putem aminti: jocul liber. experimentele. discutiile libere. povestirile create de copii. precum si categoriile si numarul de activitati sunt rezultatul corelarii realitatilor din sistem cu Reperele fundamentale în învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani si cu tendintele la nivel mondial în domeniu. copii.Wallon – în care copiii si educatoarea se afla într-o interactiune si acomodare reciproca.5h TOTAL 22 + 22 25 h Activitati pe domenii experientiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15h Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1h x 5 zile = 5h 5 . utilizarea în mod cât mai flexibil a spatiului.care diagnosticheaza dificultatile copilului si care îl sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta. memorizarile. 32 . care informeaza prescolarul si îi faciliteaza acestuia accesul la informatii. În desfasurarea acestora accentul va cadea pe încurajarea initiativei copilului si a luarii deciziei. fie pe grupuri mici sau individual. organizarea mediului si activitatile/situatiile de învatare. Activitatile de învatare se desfasoara fie cu întreaga grupa de copii. ea insista pe: ideea de cadru didactic care joaca rolul de persoana resursa.

în activitatea integrata intra si jocurile si activitatile alese sau cunostintele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experientiale iar jocurile si activitatile alese se desfasoara în afara acesteia). în contextul dat de prezentul curriculum. educatoarea poate decide care este timpul efectiv necesar pentru desfasurarea fiecarei activitati. etapa a III-a etc. Pot fi proiectate în maniera integrata sau pe discipline si sunt desfasurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în functie de temele mari propuse de curriculum. jocuri de limba. prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sasi extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative. de continuturile si obiectivele propuse la activitate. de cunoasterea mediului. educatie muzicala sau activitati artistico-plastice) sau activitati integrate (cunostintelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi si. sa o recunoasca. imitarea ritmurilor diferite. activitati practice. mâncaruri. Domeniul Stiinte Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice. se pot desfasura maximum 5 activitati integrate pe saptamâna. Tot în cadrul acestui domeniu includem si primul contact al copilului cu o limba straina sau regionala. cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivita. cu acest prilej. care sa îi faciliteze relatii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective si care sa îl ajute sa participe oral la viata/activitatea din clasa/comunitate. sa reproduca ritmul. În acest sens. se întâlnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului. pornind de la premisa ca prin ascultare si exprimare în situatii de grup. Activitatile cele mai potrivite pentru aceasta învatare sunt: memorarea de cuvinte/propozitii. o activitate cu copiii dureaza între 15 si 45 de minute (15 minute la grupa mica. Din aceasta perspectiva. cântece si jocuri muzicale. se apreciaza ca studiul operelor literare specifice vârstei rafineaza gândirea si limbajul acestora. copilul va fi obisnuit sistematic sa asculte sonoritatea specifica limbii studiate. Educatoarea poate planifica activitati de sine statatoare. A. Domeniul limba si comunicare Vizeaza stapânirea exprimarii orale si scrise. domeniul cognitiv. acompaniind frazele auzite si repetate cu o tamburina. Numarul acestora indica îndeosebi numarul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o saptamâna (si ne referim la disciplinele/domeniile de învatare care pot intra în componenta domeniilor experientiale respective). clar si fluent.În medie. Ordinea desfasurarii etapelor de activitati (etapa I. Activitatile pe domenii experientiale4 33 . creatii artistice specifice. fonemele si intonatia. domeniul socio-emotional. Prin activitatile din acest domeniu se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu încredere. ca si abilitatea de a întelege comunicarea verbala si scrisa. maximum 30-45 minute la grupa pregatitoare). respectiv: domeniul psihomotric.1. de educatie pentru societate. De asemenea. de particularitatile individuale ale copiilor din grupa. precum si de nivelul de vârsta si de nevoile si interesele copiilor din grupa. Astfel. atapa a II-a. Se recomanda ca toate institutiile de învatamânt prescolar sa furnizeze contexte în care prescolarii sa se poata exprima si sa utilizeze activ mijloacele de comunicare. A. A. În functie de nivelul grupei. utilizând modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Astfel. extinde capacitatea lor de a întelege situatii interpersonale complexe si aduce o contributie importanta la dezvoltarea capacitatilor de evaluare. respectiv pe discipline (activitati de educarea limbajului. activitati matematice.). activitati traditionale etc.2. Vlasceanu) care transced granitele dintre discipline si care. de educatie fizica. domeniul limbajului.) nu este întotdeauna obligatorie. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. copilul va fi stimulat sa învete si câteva elemente ale culturii tarii/regiunii respective (istoria locurilor. copilul va fi ajutat sa învete cuvinte care sa îi permita sa vorbeasca despre el însusi si despre mediul înconjurator. cât si întelegerea naturii ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla în 4 Domeniile experientiale sunt adevarate „câmpuri cognitive integrate” (L.

Astfel. mediul fizic. Este considerata deosebit de semnificativa concretizarea ideilor matematice în experimente. bunatatea. modelarea plastilinei (putând face constatari privind efectul temperaturii asupra materialului). ei vor fi încurajati sa se angajeze în explorarea activa. confectionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple. echitatea. Domeniul Om si societate Se refera la om. Astfel. imaginile si alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. sa îsi imagineze viata în alte perioade istorice. copiii vor întelege mult mai usor concepte precum dreptatea. sa înregistreze si sa comunice rezultatele observatiilor stiintifice. cum ar fi nisipul sau apa. La fel. oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice. În aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte. familiile acestora. inclusiv de rationament abstract. astfel încât membrii comunitatii sa-si poata procura produse mai multe. De asemenea. textul literar. estimarea unor costuri. uman si social pot fi utilizate ca resurse de învatare. din punct de vedere uman si social. analiza proportiilor unei cladiri etc. ei vor putea fi implicati în activitati de discriminare. 34 . Este important ca prescolarii sa înteleaga faptul ca situatiile prezente îsi au originile în situatii din trecut. masa. se considera necesar ca prescolarul sa fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale. utilizarea lor împreuna cu alte concepte si elemente de cunoastere pentru rezolvarea de probleme. va fi încurajata în conexiune cu obiecte si activitati familiare în sala de grupa sau la domiciliul copiilor. sa utilizeze în conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii sa creasca. relatiile cu mediul social. cum ar fi textura. cum ar fi observarea. În acest sens. prin constatarea proprietatilor materialelor. dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizata de observarea si discutarea de catre copii a unor probleme morale. aplicarea unor principii stiintifice în economia domestica (ex. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietatilor diferitelor materiale. la modul lui de viata.interactiune. generarea de ipoteze. În abordarea acestui domeniu se pleaca si de la premisa ca institutia prescolara reprezinta un context utilizabil pentru coordonarea principiilor si actiunilor morale. Se considera necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilitati de ordin general sa utilizeze ca puncte de plecare experientele personale ale copiilor. la relatiile cu alti oameni. scheme. sa utilizeze diferite surse de informare. Totodata. De aceea. sau prin simularea de cumparaturi în magazine. atunci când le vor putea observa concretizate în actiunile adultilor cu care vin în contact. planificarea unor activitati. ca si la modalitatile prin care actiunile umane influenteaza evenimentele. în sensul abordarii capacitatilor umane de a controla evenimentele si de a ordona mediul. a zonei sau cartierului în care locuiesc. cum ar fi: volum. pentru exprimarea unor puncte de vedere. este de dorit ca domeniul sa nu îngradeasca copilul doar la contextul disciplinelor matematice. prin selectia unor materiale în functie de caracteristicile lor.3. ci sa-i ofere posibilitatea de a explora si contexte ale unor alte componente curriculare. conceperea si realizarea de experimente. de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate si de studierea si dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. cuantificarea unor rezultate. selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante. adevarul etc. clasificare sau descriere cantitativa. sa observe similaritati sau diferente între oameni sau evenimente. sa rezolve probleme. generarea de alternative. mai ieftine si de mai buna calitate. prin activitati simple cum ar fi: observarea unor fiinte/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat. Dezvoltarea capacitatilor de rationament. numar si. de asemenea. Domeniul are o extindere si catre contexte curriculare care privesc tehnologia. Din acest punct de vedere. De asemenea. organizarea datelor rezultate din observatii pot fi dobândite de copiii prescolari atunci când sunt pusi în contact cu domeniul cunoasterii naturii. prin constatarea ca materialele pot avea si calitati estetice. pentru cresterea claritatii sau relevantei unor mesaje. se apreciaza ca prescolarii pot fi pusi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale si executarea unor lucrari care tin de domeniul abilitatilor practice. Abilitati si competente asociate demersurilor de investigatie stiintifica. A. sa caute solutii. prescolarii pot fi încurajati sa efectueze experimente. culoarea sau forma etc. sa sintetizeze concluzii.

contributiile asupra dezvoltarii globale sunt multiple si pot include: dezvoltarea motricitatii fine. Pentru etapa jocurilor si a activitatilor alese desfasurate în curte. ating sau simt. ca si o sporita receptivitate perceptiva. o masa de scris si desenat unde copiii pot scrie felicitari sau chiar carti. Jocurile si activitatile didactice alese Sunt cele pe care le aleg copiii.A. CENTRUL DE INTERES BIBLIOTECA Reprezinta spatiul în care copiii îsi exerseaza limbajul sub toate aspectele sale (vocabular. în decursul unei zile regasim. Centrul „Biblioteca” trebuie sa fie de dimensiuni medii. asezati pe covor. întelegerea mesajului) în timp ce comunica (verbal si nonverbal) sau asimileaza limbajul scris. initiativa.). Reusita desfasurarii jocurilor si a activitatilor didactice alese depinde în mare masura de modul în care este organizat si conceput mediul educational. în functie de disponibilitate si nevoi. în perechi si chiar individual. gramatica. Practic. Asezate ordonat pe rafturi. Nisip si apa etc. Pentru a-i stimula pentru citit si scris. Coltul casutei/Joc de rol. a limbajului citit si scris. euritmia etc. doua sau trei etape de jocuri si activitati alese (etapa I – dimineata. persistenta în activitate. Stiinta. a matematicii. care le va permite sa reactioneze în maniera personala la ceea ce vad. compune sau inventa. Materialele care se vor regasi zilnic în zonele/centrele/colturile deschise nu trebuie sa fie aleatorii. Organizarea acestor centre se va face tinând cont de resursele materiale. ca si elemente de cunoastere. activitatile artisticoplastice. ca si exersarea unor capacitati si atitudini în învatare (curiozitate si interes. Arte. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati. educatoarea va acorda o atentie deosebita organizarii spatiului în centre ca: Biblioteca. aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare. dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata. Astfel. comunicarii. B. aud. astfel încât copiii sa le gaseasca cu usurinta. muzica. de spatiu si de nivelul de vârsta al copiilor. dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale. dupa caz. Constructii. Acesta trebuie sa stimuleze copilul. sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii. ajutându-i pe acestia sa socializeze în mod progresiv si sa se initieze în cunoasterea lumii fizice. o atentie speciala va fi acordata atât organizarii si amenajarii curtii de joc. B. Desi se adreseaza preponderent domeniului dezvoltarea limbajului si comunicarii. legate mai ales de anatomia si fiziologia omului. dotat cu perne. etapa a III-a – în intervalul de dupa activitatile pe domenii de învatare si înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasa si. în functie de tipul de program (normal. drama. în strânsa corelare cu tema saptamânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. creativitate). a mediului social si cultural caruia îi apartin.5. etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de dupa amiaza si plecarea copiilor de la programul prelungit acasa). ca si a proceselor de a construi. centrul „Biblioteca” poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tiparit. abilitatile motorii si de manipulare de finete. Aceste experiente pot fi prezente în orice componenta curriculara. In functie de spatiul disponibil. promovarea sanatatii si nutritiei. sintaxa. stiut fiind faptul ca imaginile si cuvintele ajuta 35 . scaune. Domeniul Estetic si creativ Acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive. sectorizarea salii de grupa poate cuprinde toate centrele sau cel putin doua dintre ele în care cadrul didactic pregateste zilnic „oferta” pentru copii. cât si sigurantei pe care o ofera copiilor spatiul respectiv si dotarile existente. imaginative. înainte de începerea activitatilor integrate.4. prelungit sau saptamânal). covorase. mobilitatea generala si rezistenta fizica. ci atent alese. prin sarcinile formulate în acest centru. Domeniul Psihomotric Urmareste coordonarea si controlul miscarilor corporale. emotionale si uneori actionale la stimuli (de exemplu. astfel încât acestia sa aiba posibilitatea sa aleaga locul de învatare si joc. Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective. ele se pot pot regasi ca elemente componente în cadrul activitatii integrate.1. daca este vorba de activitati desfasurate în sala de grupa. Totodata. sa-l ajute sa se orienteze. A. Ele se desfasoara pe grupuri mici. sa aiba acces la ele si sa-si poata alege una la care sa priveasca în liniste. cartile trebuie expuse. sa-l invite la actiune. în unele cazuri.

îsi antreneaza capacitatea de memorare prin: vizualizarea imaginilor. îsi structureaza logica întâmplarilor prin intermediul povestirilor. decodifica simbolurile (imagini. decodifica simboluri din imagini. „Al/a cui este?”). toamna harnica si de roade darnica”). litere decupate din ziare. desene. povesti create fie pe baza de imagini. educatorul pregateste terenul pentru o utilizare activa a limbajului. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Frunza” de Emil Gârleanu. ca raspuns la întrebarile ce provin din necesitatile reale ale copilului. rasfoirea cartilor. litere. convorbiri tematice („Sa ne purtam civilizat”. convorbiri tematice sau discutii libere. Bratescu Voinesti). povesti. povesti cu început dat sau întâmplari hazlii). fie cu început dat („O poveste hazlie”. desene). „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga). prin copiere. scris) acestia facând cunostinta într-un mod organizat cu cartea si cuvântul scris. 36 . reviste. basm). „Toamna. repovestirilor: „Casuta din oala”. educatorul poate îmbogati sectorul cu alte materiale: litere din autocolant. „Întâmplari în vacanta”). asigura formarea deprinderii de a reactiona la mesaje simple. le ofera posibilitatea sa le scrie singuri. ambalaje pe care copiii le decupeaza si formeaza silabe sau cuvinte. scriu dar mai ales. Învatarea scrisului se face spontan. copiii deseneaza. jocuri didactice („Cu ce se îmbraca copilul”. Prin selectarea atenta a unor specii literare si a instrumentelor de scris. „Coliba iepurasului”. exerseaza abilitati ale miscarilor fine (colorat.copilul de toate vârstele sa înteleaga importanta scrisului si cititului. cuvinte. „Ridichea uriasa”. La acest sector copiii creeaza povesti cu ajutorul marionetelor si a papusilor care pot fi înregistrate si apoi audiate cu toata grupa. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Sanda la gradinita”. planselor pentru lecturi dupa imagini („Familia mea”. „Eu spun una. scriere). „Puiul” de Al. memorizari („Ninge” de Otilia Cazimir. „Mamei” de Elena Dragos). În acest sector copilul are la îndemâna: creioane. poveste. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala cu ajutorul imaginilor. succesiunea evenimentelor. exerseaza abilitati ale miscarilor fine: colorat. jocuri didactice („Spune ce stii despre…”. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea (elaborare de poezii. despre familiile lor sau despre ei. apoi. pe masura ce îi stimuleaza sa-si exprime ideile. cu litere de tipar sau la tabla magnetica. Aici copilul: învata expresii noi. „Legenda ghiocelului”). de a le recepta si transmite sau de a exersa calitatea de vorbitor si ascultator. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea prin intermediul povestilor cu început dat sau al întâmplarilor hazlii. rasfoirea cartilor. Pentru copiii în vârsta de 5-7 ani devin prioritare deprinderile lingvistice (citit. tu spui multe”). Alaturi de carti. carioci. repovestiri („Sarea în bucate” de Petre Ispirescu. Copiii autori îsi pot prezenta propria carte grupului. Pentru copiii cu vârsta de 3-5 ani aceasta zona a salii de grupa. Copiii creeaza texte pe care educatoarea la început le noteaza. silabisit. „Ne pregatim pentru scoala”). jetoanelor si planselor. discutii libere. Aici copilul: învata cuvinte si expresii noi. identifica specii de literatura (poezie. înainte ca aceasta sa fie inclusa în colectia bibliotecii. îsi structureaza logica întâmplarilor prin: povestiri. La masa de confectionat carti. jetoanelor. hârtie liniata si neliniata. dicteaza educatoarei întâmplari. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala prin utilizarea: imaginilor. „Jucariile si jocurile copiilor în gradinita”). îsi însuseste structuri gramaticale prin utilizarea jocurilor-exercitiu („Vorbeste corect”.

rigle. table magnetice cu numere etc. scoici. piese Lego sau Duplo. În centrul „Stiinte” este util sa existe: un spatiu pentru expunerea permanenta a materialelor din natura (ghinde. Aviditatea copiilor privind informatiile din lumea înconjuratoare poate fi interpretata prin curiozitatea naturala de a cauta permanent sa-si explice functionalitatea lucrurilor. seminte. un loc pentru echipamente de masurare. grosime. dar utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. planse. termometru. suport de sticla pentru hamster sau porcusor de Guineea. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunostintele copiilor si nu ca un element concurent pentru activitatile din sala de grupa. În sectorul „Stiinte” copiii îsi construiesc cunostinte matematice durabile si utile. Acest centru de activitate ofera copiilor experiente de învatare cu efecte asupra dezvoltarii lor si în alte domenii. zoologie. exersarea capacitatii de a rezolva probleme. Exista si sali de grupa dotate cu televizoare. „Limba noastra” de George Sion. calculul si operatii de adunare si scadere. Educatoarea trebuie sa planifice un timp scurt în anumite zile pentru vizionare . obiecte de masurare. 37 . botanica.). legume. pietre. oglinzi. un loc pentru pliante. ordonarea dupa marime. ca si familiarizarea si aplicarea cunostintelor si deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoasterea si întelegerea lumii vii. un loc însorit pentru plantele de interior sau cele semanate si plantate de copii. clasificarea si sortarea obiectelor dupa forma. numaratul. prisma. cauzalitatea fenomenelor. mai mic sau egal unul cu altul prin masurare. un loc pentru instrumentele de investigatie care sa serveasca activitatilor de tip experimente fizice si chimice (magneti. sa selectecteze un anumit program care vine în acord cu tema activitatilor. cereale. imagini. jocuri cu numere. lungime. dar si dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor privind securitatea personala – pot fi deseori adresate prin activitatile de învatare sau jocurile care se desfasoara în centrul „Stiinte”. toate subsumate domeniulul dezvoltarea cognitiva. marime. culoare. îsi gasesc locul preponderent în sectorul „Stiinte”. jocurile matematice. comunicarea. Prin participarea la procesul stiintific de explorare. CENTRUL DE INTERES STIINTE Dezvoltarea gândirii logice. în scopul vizionarii desenelor animate. colectii de insecte. Cu materialele din acest centru copiii învata : corespondenta unu la unu. clepsidra etc. baterii. recipienti. ruleta. Copiii sunt „oameni de stiinta” care cauta permanent sa se informeze în legatura cu lumea care-i înconjoara. masurarea si gasirea numarului de unitati standard dintr-un obiect. fructe. întelegerea relatiilor dintre obiecte si fenomene. enciclopedii cu mijloace de locomotie. Participarea la experiente cu cartea sau constientizarea mesajelor vorbite/scrise – repere ale domeniului dezvoltarea limbajului si a comunicarii. Este util ca vizionarea programului sau a secventei respective sa aiba loc cu un grup de copii sub îndrumarea educatoarei care participa alaturi de acestia pentru a le da explicatii. dominouri. sau dezvoltarea abilitatilor de interactiune sau a comportamentelor prosociale – apartinând domeniului dezvoltare socio-emotionala. observare si experimentare.2.îsi antreneaza capacitatea de retentie prin succesiunea evenimentelor. mulaje din plastic reprezentând animale sau pasari. un loc pentru animale vii (acvariu cu pesti sau cu broscute testoase. harti geografice etc. B. cântare tip balanta. vizualizarea imaginilor sau memorizari ca: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu. atlase de anatomie. colivie pentru papagali sau perusi). carbuni. puzzle. jocurile Lotto. ierbare). îsi dezvolta competente matematice prin intermediul experientelor concrete din viata de zi cu zi. copiii îsi dezvolta abilitati pe care le vor folosi toata viata: observarea. clasificarea. latime. comparatia si capacitatea de a stabili daca un obiect este mai mare.

Materialele expuse în acest centru sunt atent selectate de educator în functie de: nivelul de vârsta al copiilor. dar si spiritul de initiativa. vestimentatie pentru dansuri. plansete. instrumente muzicale functionale sau în miniatura: muzicute. sfoara.4. Utilizarea gândirii matematice pentru a rezolva probleme concrete din viata cotidiana da încredere copiilor în abilitatile matematice. B. autocolant. deoarece coordonarea ochi mâna si dexteritatea manuala nu sunt înca dezvoltate complet la copiii de vârsta prescolara. plastilina si lut. casete cu muzica. deprinderi igienice privind conditiile de munca. CENTRUL DE ACTIVITATE ARTE Centrul „Arte” are influente asupra dezvoltarii copilului în toate domeniile. reactualizeaza informatiile despre lume si le reorganizeaza prin interactiunile cu mediul. adresarea acestora tine de maiestria cadrului didactic de a planifica experiente variate si inspirate. centrul „Arte” le ofera celor mici cadrul în care ei învata sa comunice. tamburine. stimulându-le curiozitatea. De altfel. educatorul se va asigura de confortul si intimitatea în care copiii lucreaza. ocazia si libertatea de a lucra cu materialele din acest centru. fluiere. în amenajarea acestui spatiu. sârma. emotiile si satisfactiile copiilor. Aici pot discuta despre arta. CENTRUL DE ACTIVITATE COLTUL CASUTEI/ JOCUL DE ROL Centrul „Coltul Casutei/Joc de Rol” este spatiul care permite dezvoltarea socioemotionala. acuarele. picteaza cu ceara. La acest centru copiii utilizeaza limbajul. creativitatea. la dezvoltarea conceptului de sine si al expresivitatii emotionale prin intermediul dezvoltarii limbajului si al comunicarii sau al motricitatii fine. printr-un efort îmbinat cu placerea de a lucra. Materialele de care beneficiaza copiii în acest centru au rolul de a oferi satisfactia obtinerii unui produs propriu. jocurile cu piuneze ofera posibilitatea copiilor de a-si pune ideile si imaginatia în practica. initiativa.3. expresivitate emotionala si sociala. xilofoane. imaginatia. În acest sector copilul dobândeste: cunostinte si deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru. De asemenea. casetofon. coca. B. rezolva probleme. coloranti alimentari. abilitati de comunicare prin limbajul artistic. despre ce sentimente le trezeste experienta artistica. imprima materiale textile. nivelul de pregatire al acestora. Pe lânga bucuria. De la dezvoltarea socioemotionala (pe care copiii o pot trai prin dezvoltarea abilitatilor de a interactiona cu colegii). modeleaza din aluat. masti. Gama de materiale din acest centru poate include: blocuri de desen. notiuni de geometrie. toate se întrepatrund în sarcinile. despre simetrie si proiectare. existenta zilnica a altor adulti în sala de grupa. pasta de lipit. foarfece. Daca li se da copiilor timpul. tehnicile si tipurile de activitati din centrul „Arte” si pot asigura dezvoltarea globala a copilului. de a se exprima pe sine. la stimularea creativitatii si exersarea persistentei. perseverenta în activitate. confectioneaza colaje. atunci însusirile sau calitatile astfel stimulate vor ajuta la punerea bazelor unor activitati viitoare. comunica. ale vârstei adulte. În sectorul „Arte” copiii exerseaza dactilopictura. cu dopuri sau rulouri de carton.masurarea timpului. de a face singuri descoperiri si de a testa idei în practica. dezvoltarea coordonarii. hârtie de toate dimensiunile si culorile. creioane colorate. caci ei creeaza modele noi de masini. pictura cu buretele. papusi din pungi de hârtie. plastilina. tiparele si modele repetabile care stabilesc relatii între unitatile matematice. a motricitatii grosiere sau dezvoltarea senzoriala 38 . abilitati ce tin de motricitatea fina si senzorio-motorie. cuburile mici. din sosete sau manusi si alte jucarii. creativitate. Jocurile Lego. Educatoarele au rolul de a facilita si încuraja originalitatea copiilor si de aceea nu se ofera modele si tipare care pot duce la frustrare si esec. radio. gheme de lâna divers colorate. avioane si învata despre modele din arhitectura. rachete.

atât cu subiecte din viata cotidiana. fierberea). CENTRUL DE ACTIVITATE CONSTRUCTII Dezvoltarea cognitiva. Practicând comportamente de grup. copilul învata sa se concentreze. copiii descoperindu-se prin raportarea la alteritate. copiii învata sa relationeze cu ceilalti. E de preferat sa existe un covor care sa acopere podeaua. pentru a construi diverse structuri. Prin diversitatea activitatilor ce se desfasoara în acest centru. individuale si intime procese de învatare. Dezvoltându-si gândirea creatoare. În acest centru se desfasoara unul dintre cele mai personale. exerseaza empatia realizând ca oamenii sunt diferiti. matematice 39 . sa relationeze eficient cu colegii si cu adultii prezenti în centru. capata o oarecare îndemânare în aprecierea timpului. emotiile. Centrul trebuie dotat si cu jucarii de tip mijloace de locomotie. Constientizând calitatile proprii. punând în practica idei noi de joc. magazinul. „Jocul de rol” îi ajuta pe copii sa se transforme din persoane egocentrice în persoane capabile sa comunice cu altii. pentru a reduce zgomotul facut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cadere. Participând zilnic la activitatile din acest centru. Centrul „Constructii” trebuie sa fie suficient de mare pentru ca un grup de câtiva copii sa poata lucra aici împreuna sau fiecare separat. sa practice comportamente de grup si sa-si dezvolte capacitatea de control asupra lumii în care traieste. copiii îsi formeaza concepte stiintifice. Copiii sunt atasati în mod firesc de acest centru deoarece este activ. Astfel. întâmplari care le sunt familiare. scoala. învata despre cantitati si unitati de masura. carora le pot oferi ajutorul lor. promoveaza competenta. reinterpreteaza si retraiesc experiente. Activitatile de gatit reprezinta o distractie si o relaxare pentru copii. repeta. cele olfactiv si gustativ. musafirii. învata cum sa-si comunice gândurile. sa puna în practica idei noi. B. rezolva probleme pe care le întâlnesc în viata de zi cu zi. Copiii îsi creeaza o lume a lor cu ajutorul careia încearca sa înteleaga realitatea. Când emit pareri proprii se confrunta cu ceilalti.5. iar copiii si adultii vor putea sta mai comod. copiii învata: sa-si exprime si sa-si gestioneze emotiile. descopera ca exista persoane care au cerinte educative speciale. Prin jocul în acest centru copiii refac locuri. Copiii învata în acest fel sa decodifice retetele. sa foloseasca mediul (obiecte. dezvoltarea fizica. creativitatea si perseverenta se regasesc deopotriva la sectorul „Constructii”. individual sau în grup. dezvoltarea socioemotionala ca si initiativa. imaginatia. topirea. sa comunice cu înteles cu ceilalti. copiii sunt încurajati sa descopere cuburi de diferite marimi si forme. de diferite marimi. soferii. În sectorul „Joc de rol” se pot desfasura activitati de gatit si de cunoastere a hranei. îsi dezvolta capacitatea de control asupra lumii în care traiesc. sau învata despre diferentele culturale experimentând si alte obiceiuri culinare decât cele deprinse acasa. cabinetul medical. îsi exerseaza toate simturile dar în mod deosebit. învata despre notiuni de fizica si chimie (dizolvarea. prin activitatile individuale sau de grup care implica explorare cu materiale diverse si creatie de structuri sau scene. costumatii) pentru exprimarea ideilor si utilizarea cunostintelor. Acest centru gazduieste jocuri cu un spectru larg de tipul celor „De-a…(familia. sa accepte diversitatea. despre conceptul de numar. imita comportamentul parintilor sau joaca roluri ale unor personaje cunoscute. independenta si experimentul. creator si distractiv. Centrul „Joc de rol” este pentru orice copil mediul ideal în care poate sa învete cu placere si influenteaza activitatea din celelalte centre. reproduc lumea asa cum o înteleg ei. cât si extrase din basme si povesti. inventeaza si interpreteaza situatii bazate pe roluri reale sau imaginare. învata despre diferentele culturale care apar în alegerea mâncarurilor si învata sa împarta cu ceilalti. farmacia. sa fie un loc sigur si usor de supravegheat. fara ca santierele lor sa se intersecteze. sentimentele. Este necesar un spatiu în care sa nu se joace în mod frecvent copiii. În jocul de aici. sa-si exerseze imaginatia. sa-si adapteze comportamentele la contexte specifice.sunt numai câteva din beneficiile unei activitati (ca cea de gatit) care se desfasoara în centrul „Coltul Casutei”. gospodinele…)”.

drumuri. directie. din încercare si din greseli. asemanare. maturi si farase pentru a strânge nisipul si apa ori de câte ori este nevoie. Masa cu nisip si apa trebuie sa fie înalta pâna la talia copilului. spatiu. copiii dizolva sapunul si cerceteaza balonasele. 40 . copiii traseaza litere si imprima forme. copiii fac vara picturi invizibile cu perii mari si apa pe ciment sau pe lemn. copiii estimeaza numarul de galetuse de zapada pentru a umple cuva. masurare. cochilii de melci. perii). „De ce crezi ca s-a întâmplat asa?”. bureti de diferite forme. Copiii învata mai multe despre echilibru. pene. când apa poate fi înlocuita cu zapada. doua cuburi mici pot fi greutatile unui cântar. pipete. substante lichide sau solide care se dizolva (coloranti alimentari. o placa si un cilindru se transfoma în skateboard. Activitatile în acest centru pot fi de tipul: copiii construiesc ceea ce vad în realitate: poduri. pietre de râu. castele. lopatele si greble. stabilitate. volum. învata construind o cladire. Materialele si accesoriile care se folosesc la „Nisip si apa” sunt : vase si unelte (galetuse cu forme. Prin întrebari. materiale din natura (scoici. socioemotionala. La dispozitia copiilor trebuie puse prosoape. solzi. dezvoltarea limbajului si a comunicarii. copiilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a explora senzatia atingerii nisipului si apei si fiecare sala ar trebui sa fie dotata cu suporturi pentru nisip sub diverse forme.6. diferenta. astfel încât sa fie usor de gestionat orice situatie de criza educationala. deoarece copiii se simt atrasi de nisip si apa. CENTRUL DE ACTIVITATE NISIP SI APA Centrul „Nisip si apa” este gazda experientelor care asigura dezvoltarea fizica a copiilor (sub aspectul motricitatii fine sau grosiere si al dezvoltarii senzorio-motorii) si un bun pretext pentru educator de a initia activitati variate care asigura dezvoltarea cognitiva a acestora. înaltime. Ei învata lucrând. prin abordarea situatiilor problema care pot sa apara în timpul jocului. pe care copiii o modeleaza si pot observa în acelasi timp fenomenul topirii. site. În sala de grupa. strecuratori. un cilindru subtie poate fi un microfon. De exemplu: „Ce crezi ca se va întâmpla daca pui colorant în apa?”. ordonare. pâlnii. teluri. însa orice situatie problema trebuie abordata si rezolvata individual. care ori sta în picioare. copiii învata despre geografie prin modelarea formelor de relief din nisip. copiii îsi pot antrena aptitudinile sociale sau de comunicare. norme de desfasurare a jocului. copiii învata sa fabrice hârtia. în functie de particularitatile de vârsta si individuale antrenate în activitatile si jocurile organizate aici: dezvoltarea cognitiva. sampon). „Ce s-a întâmplat?”. albiute si ligheane. balans. echilibru. Adesea. capacitati si atitudini în învatare. Acest centru poate fi interesant si iarna. numaratoare. Nu exista un mod corect sau incorect în care trebuie construit cu aceste materiale. forma. B. indiferent de vârsta. sapun. o piesa paralelipipedica e telefonul mobil. copiii compara greutatea nisipului ud cu cea a nisipului uscat. copiii realizeaza picturi cu nisip. copiii care au realizat o constructie initiaza jocuri de rol sau aduc materiale din alte centre si îmbogatesc jocul. înaltime si greutate doar din experienta practica.referitoare la marime. cani gradate. Utilizeaza cuburile în mod creativ si astfel. copiii experimenteaza plutirea si scufundarea. În acest centru. dezvoltarea competentelor intelectuale se îmbina armonios cu cele socioemotionale. Desfasurându-va activitatea într-o sala de grupa astfel amenajata este foarte important sa se stabileasca reguli cu copiii. În pregatirea pentru scoala si viata a copilului sunt cuprinse toate aspectele importante ale dezvoltarii sale. Astfel se modeleaza sistemul de gândire stiintifica. vaporase. iar podeaua unde aceasta este plasata trebuie acoperita deoarece se risipeste nisip si apa si devine alunecoasa. Concomitent. ori se darâma. dopuri de pluta. educatoarea poate stimula copiii sa gaseasca solutii la diverse probleme si sa genereze ipoteze. stelute de mare). cuve din plastic.

în diverse momente ale zilei. În acest sens. din oferta prezentata de unitatea de învatamânt la 15 septembrie si aprobata de catre Consiliul director al unitatii. Îmi ajut prietenul?. Eu. prezenta etc.4.. succesiunea lor si activitatile specifice acestora. cinci minute tu.comunicare asertiva – Învat sa spun NU fara sa îi deranjez pe cei din jur. Cinci minute eu. Mima ( comunicarea verbala si non-verbala a propriilor trairi si sentimente) Sunt vesel/trist pentru ca….. în cine pot avea încredere?. de la o activitate de învatare la alta. La rascruce de drumuri.C. recreative. Etichete bune.. Continua povestea.2. Acestea respecta ritmul propriu de învatare al copilului si aptitudinile individuale ale lui si sunt corelate cu tema saptamânala/tema proiectului si cu celelalte activitati din programul zilei. printre altele (calendarul naturii. La întâlnirea de dimineata accentul va cadea. Ce tie nu-ti place. Azi mi s-a întâmplat…. C. li se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. Ele acopera nevoile de baza ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia.Hei.Învat sa lucrez în echipa. Cum sa fac surprize celor dragi etc. Vreau….1. activitati de tipul: sosirea copilului..3. ba al tau. comunicare cu colegii/parintii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?.. care fac trecerea de la momentele de rutina la alte tipuri/categorii de activitati de învatare.. iar ei se simt în siguranta. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variaza în functie de vârsta copilului. Cum spun multumesc?. ACTIVITATILE DESFASURATE ÎN PERIOADA DUPA-AMIEZII Pot fi activitati recuperatorii pe domenii de învatare. cu aproape aceleasi continuturi. Azi mi-a placut/nu mi-a placut la tine…pentru ca…. imagine de sine – Cine sunt eu/cine esti tu?.Daca tu esti bine si eu sunt bine!. Cum v-ati simti daca cineva v-ar spune…?. Prin participarea la aceste activitati desfasurate ritmic. masa de prânz. Activitatile de dezvoltare personala Includ rutinele. C. Unele secrete nu trebuie pastrate niciodata…. Rutinele Sunt activitatile-reper dupa care se deruleaza întreaga activitate a zilei. când voi fi scolar. Mam certat cu prietenul meu – ce pot sa fac?. Dezvoltarea empatiei . Ba al meu. gustarile. precum si activitatile optionale. plecarea si se disting prin faptul ca se repeta zilnic. ACTIVITATILE OPTIONALE Sunt alese de catre parinti. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare . etichete rele. Medierea conflictelor . altuia nu face!. de cultivare si dezvoltare a înclinatiilor. pe: Autocunoastere (Stima de sine.. Din punct de vedere psihologic. Meseria de elev. C. la intervale aproximativ stabile. tranzitiile si activitatile din perioada dupa-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau saptamânal). care va lucra în echipa cu acestea. Cum sa îmi fac prieteni?. Suntem toleranti.Motivarea copilului pentru a deveni scolar . a unei activitati în care se executa concomitent cu momentul de tranzitie respectiv un joc cu text si cânt cu anumite miscari cunoscute deja de copii etc. Fara violenta!. am si eu o opinie!. Tristetea/veselia în culori si forme. Managementul învatarii prin joc . Singur sau în grup?.. Inimioara de prescolar/scolar). rutinele au rolul de a oferi sentimentul de control si de predictibilitate asupra evenimentelor. Fotograful. de contextul momentului si de calitatile adultului cu rol de cadru didactic. Optionalele pot fi desfasurate de catre educatoarele grupei sau de un profesor specialist. de fapt. Cum cer iertare?. Cum îmi aleg prietenii?.. TRANZITIILE Sunt activitati de scurta durata. Fluturasul. Comunic în oglinda. întâlnirea de dimineata. Luarea deciziilor în functie de anumite criterii si încurajarea alegerilor si a gasirii a cât mai multe variante de solutii la situatiile aparute . Rutinele înglobeaza. C. ele pot lua forma unei activitati desfasurate în mers ritmat.Vreau sa fiu scolar.). igiena – spalatul si toaleta. a unei activitati care se desfasoara pe muzica sau în ritmul dat de recitarea unei numaratori sau a unei framântari de limba. Cum ma împac cu prietenul meu?. somnul/perioada de relaxare de dupa-amiaza. îmi permiti?. Cum as vrea sa fie învatatoarea mea. Sunt creativ!. micul dejun. 41 . copiii învata despre momentele zilei.

p. Optionale II. Educatie plastica 2. El exprima conceptia pedagogica generala care fundamenteaza stiintific procesul instructiv-educativ la nivel national.0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 0-1 0-1 0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 0-1 0-1 0-1 0-1 1-2 1-2 1-2 1-2 1 -1 1 1 - - 1-2 1-2 1-2 1-2 - 5 Un grupaj de discipline care urmaresc îndeplinirea acelorasi obiective 42 . planul de învatamânt pentru clasele I-IV cuprinde: disciplinele de studiu obligatorii si optionale. Optionale VI. grupate pe arii curriculare5 (exista sapte arii curriculare: Limba si comunicare.. Optionale III. Consiliere si orientare). Din punct de vedere structural. Optionale V. Stiinte ale naturii 3. Grupele de copii participanti la un optional vor cuprinde 1015 prescolari. Religie 4. Educatie muzicala 3.2-3 2-3 ---0-2 0-2 0-2 0-2 3-4 3-4 3-4 3-4 . Educatie fizica si sport 2-3 2-3 2-3 2-3 1.Timpul afectat unei activitati optionale este acelasi cu cel destinat celorlalte activitati din programul copiilor. Tehnologii .183).0-1 0-1 -- -- 1-2 - . Arte. Limba si comunicare 7-9 7-9 7-9 7-9 A. Educatie fizica 2.5 ani si cel mult doua. Activitatile optionale se desfasoara cu maximum 10-15 copii si au menirea de a descoperi si dezvolta înclinatiile copiilor si de a dezvolta abilitati.. Tehnologii. sistemul de evaluare. Planul cadru pentru clasele I-IV Aria curriculara/Disciplina I II III IV I. nivelului si pulsului socio-cultural si economic al unei tari. pentru copiii cu vârste între 3. Optionale IV. 1999. Limba moderna 1 C. Este un document oficial în care se exprima sintetic continutul învatamântului. Acest document are caracter reglator-strategic si reflecta întreaga politica educationala a sistemului de învatamânt national. Arte 1... Fizica Chimie Biologie 4. pentru copiii cu vârste între 5-7 ani. Planul cadru influenteaza strategia de alocare a surselor umane si materiale pentru învatamânt. sistemul de formare initiala si continua a personalului didactic si auxiliar. Educatie fizica si sport.. Matematica si stiinte ale naturii 3-4 3-4 4-6 4-6 1.1-2 1-2 ---. Om si societate. numarul de ore minim/maxim pe arii curriculare. Matematica 2. ca o premiza pentru performantele de mai târziu. În acest context. M. Matematica si stiinte ale naturii. se va desfasura cel mult un optional pe saptamâna. examinare. prin felul cum contureaza continutul învatamântului prin acest plan (Stanciu. Limba moderna 2 D. discipline si anii de studiu. reprezentând un veritabil indicator al climatului. Limba si literatura româna 7-8 7-8 5-7 5-7 B. În învatamântul primar planul de învatamânt este cel mai amplu si cel mai important document curricular. Om si societate Educatie civica Cultura civica Istorie si geografie Istoria românilor Geografia României 3.

. Consiliere si orientare 0 ...0-1 0-1 0-1 .1 3. EDUCATIE FIZICA SI SPORT 1.1 2..1 1 III.... universitar) si clase.. minim de ore pe saptamâna 18 18 20 21 Nr.2-3 0-1 ..21 23 22 ore/ sapt. programa scolara este un document de politica educationala.VI. Educatie tehnologica 3... Limba moderna 1 2-3 2 . Spre ilustrare prezentam o astfel de schema orara...2-3 0-1 . SCHEMA ORARA CLASA a IV-a Aria curriculara/ Disciplina Total ore plan cadru Trunchi comun Extindere Aprofun -dare Optional Total ore saptamâ nal I...1 2.. Educatie civica 1-2 1 .2 3.2... Cele doua documente (planul si programa) reprezinta în teoria curriculum-ului documente de mare importanta în procesualitatea educatiei. Matematica 3-4 3 1 . fiind elaborata pe cicluri de învatamânt (prescolar. gimnazial. 43 . Optionale Nr. Optionale V. ARTE 1.. Stiinte 3..... fiecare scoala/clasa îsi elaboreaza schema orara unde se precizeaza numarul de ore alocate efectiv pentru studierea unui obiect de învatamânt si disciplinele optionale prevazute a se studia în limita timpului rezultat din diferenta dintre numarul maxim si minim prevazut de planul cadru. Consiliere si orientare .. primar. Educatia plastica 1-2 1 . Istoria si geografia României 1-2 2 .. maxim de ore pe saptamâna 20 20 22 23 1-2 1-2 1-2 1-2 ---0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 Pe baza planului cadru.... care reda continutul învatamântului.. Optionale NUMAR MINIM PE SAPTAMÂNA NUMAR MAXIM PE SAPTAMÂNA 0-1 . Abilitati practice 1-2 1 .. Optionale 0-1 . TEHNOLOGII 1-2 1...II. LIMBA SI COMUNICARE 7-9 1. Limba si literatura româna 5-7 5 ... Ca si planul de învatamânt. Educatia muzicala 1-2 1 . Optionale VII... separat pentru fiecare disciplina. CONSILIERE SI ORIENTARE 1. Educatie fizica 2-3 2 .1 0-1 .2. liceal.. Optionale 4-6 1-2 1 . Optionale IV. OM SI SOCIETATE 3-5 1.5 2.. Abilitati practice 2. Religie 11---1 4.. Optionale VII...2 2. PROGRAMA SCOLARA Reprezinta un document oficial...1. programatic.. fiind considerate veritabile instrumente de transpunere în practica a curriculum-ului. Consiliere si orientare 0-1 0-1 0-1 0-1 1.2 3. Optionale 0-2 .1 2. MATEMATICA SI STIINTE 1.4 2.

timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-6/7 ani). dar suficient de orientative si suportive. semnificatii mijlocite de limbajul scris. corelarea fiecarei noi experiente de învatare cu precedentele. în grupuri cu o componenta eterogena . interesele si nevoile copilului prescolar. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. selectia continuturilor si a modalitatilor de evaluare. obiectivele cadru si de referinta ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experientiale. Sa-si îmbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei. cunostintelor. tolerante. instrumente de masura pentru dezvoltarea copilului. în contextul în care ele indica deprinderi. Sa recunoasca cuvinte simple si litere în contexte familiare. ele însele „programecadru“. sa reactioneze la acestea. Educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere fonetic. Întrucât finalitatile educatiei în perioada timpurie (de la nastere la 6/7 ani) vizeaza dezvoltarea globala a copilului. în acelasi timp. stimularea autoreflectiei. precum si respectarea ritmului propriu al acestuia. abilitati. dar si ale competentelor vizate) sunt formulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experiential în parte. activitatii personale si/sau a relatiilor cu ceilalti si simultan sa utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. pe cât posibil. sintactic. modernizate. Dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral.Este unanim acceptat faptul ca existenta unui plan cadru de învatamânt nu are valoare fara programe scolare adecvate. întelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive si estetice ale acestuia. Obiectivele de referinta. precum si exemplele de comportament. continuturile. domeniile experientiale devin instrumente de atingere a acestor obiective si. lexical. Sa recepteze un text care i se citeste ori i se povesteste. tinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. stapânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora Sa înteleaga semnificatia cuvintelor. cât si în calitate de auditor. literelor si cifrelor. abilitatilor si atitudinilor. inclusiv la activitatile de joc. Sa înteleaga si sa transmita mesaje simple. actualizate. învatând sa le traseze etc. În acest sens. autoreglarii comportamentului de învatare. capacitati. încurajarea initiativei si participarea copilului prescolar la stabilirea obiectivelor. ca exprimari explicite ale rezultatelor învatarii (conceptelor. 44 . Sa recunoasca literele alfabetului si alte conventii ale limbajului scris Sa utilizeze efectiv instrumentele de scris. încurajarea învatarii independente prin oferirea de ocazii pentru a-si construi cunoasterea (atât în institutia de învatamânt cât si în afara acesteia). autoevaluarii. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Sa participe la activitatile de grup. precum si a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) si. gânduri. de întelegere si utilizare corecta a semnificatiilor structurilor verbale orale. programa scolara pentru învatamântul prescolar aduce în atentia cadrelor didactice urmatoarele componente: finalitatile. atât în calitate de vorbitor. continuturi specifice domeniilor de dezvoltare. flexibile. Dezvoltarea capacitatii de a întelege si transmite intentii. Sa distinga sunetele ce compun cuvintele si sa le pronunte corect. În formulare a acestora s-a tinut cont de: posibilitatile. Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate maxima si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata învatamântului prescolar pe cele cinci domenii experientiale. Din punct de vedere structural.

pot exista si saptamâni în care copiii nu sunt implicati în nici un proiect. se restructureaza. variind între 1-3 saptamâni. convingerile si valorile. 45 . îndeosebi prin limbaj si prin arte. a ceea ce înseamna sa fii om. recomandate spre asimilare. a descoperirilor etc. pe grupe de vârsta. dar reluate si încadrate în noi contexte. Totodata. Intr-un an scolar. obiectivele de referinta. Pornind de la aceste teme. Cine si cum planifica/organizeaza o activitate? Vizeaza explorarea modalitatilor în care individul îsi planifica si îsi organizeaza activitatile. a corpului uman. Modelul curricular se refera la modul cum sunt dispuse si coarticulate în structurarea programei principalele cunostinte. a universului apropiat sau îndepartat. a drepturilor si responsabilitatilor noastre. pot exista si proiecte de o zi si/sau proiecte transsemestriale. Când/cum si de ce se întâmpla? Vizeaza explorarea lumii fizice si materiale. dar de cele mai multe ori el ramâne implicit. continutul parcurs. din punct de vedere structural. în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. a prietenilor.Continuturile cuprind temele majore ce vor fi abordate în cadrul activitatilor de învatare din gradinita. Modelul curricular poate fi prezentat succint la începutul programei cadru. Este bine sa subliniem faptul ca. se largesc. de organizare a programei la disciplina respectiva. precum si a universului produselor muncii. presupune reluarea problemelor fundamentale care constituie structura de baza a disciplinei. limba româna. Ce si cum vreau sa fiu? Vizeaza explorarea meseriilor. a orientarii noastre în spatiu si timp. Cum este/a fost si va fi aici pe pamânt? Vizeaza explorarea sistemului solar. a istoriei si geografiei din perspectiva locala si globala. Modelul curricular în spirala. Aceste teme sunt: Cine sunt/suntem? Vizeaza explorarea convingerilor si valorilor umane. programa scolara cuprinde urmatoarele componente: Modelul curricular al disciplinei de învatamânt exprima modul de structurare. se pot derula maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni/proiect sau un numar mai mare de proiecte de mai mica amploare. se stabilesc proiectele care urmeaza a se derula cu copiii. Acest model curricular îl întâlnim la disciplinele istorie si geografie. atitudini. Se foloseste la disciplinele: matematica. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei mari modele curriculare ale diverselor discipline de învatamânt: Modelul (aditional-cumulativ) liniar presupune organizarea continutului învatarii în asa fel încât sa nu se mai revine asupra problemelor parcurse în cadrul aceluiasi ciclu. a domeniului stiintei si tehnologiei. comunitatii si culturilor cu care venim în contact. În învatamântul primar. a activitatii umane în genere. a starii de sanatate proprii. organizarea si sistematizarea unitatilor tematice de continut. devenind în acest caz element structural al programei. reiesind din întreaga structurare a programei. a fenomenelor naturale si a celor produse de om. a anotimpurilor. solicitând operatii intelectuale mai complexe. precum si sugestiile de continuturi sunt orientative si constituie un posibil suport pentru cadrele didactice debutante. la un nivel superior. anual. principalele experiente de învatare avute în vedere. competente. în vederea descoperirii aptitudinilor si abilitatilor proprii. dar în care sunt stabilite teme saptamânale de interes pentru copii. comportamentele selectate pentru cele sase teme curriculare integratoare. a propriei valori si a încurajarii stimei de sine. a caminelor si a calatoriilor noastre. sentimentele. Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim? Vizeaza explorarea modului în care ne descoperim si ne exprimam ideile. a evolutiei vietii pe Pamânt. De asemenea. limbi straine. Modelul concentric presupune ca în fiecare an sau ciclu scolar sa se reia.

relevante din punct de vedere al utilitatii si oportunitatii activitatilor vizate. din acestia mai departe. Standardele de performanta reprezinta un sistem de referinta clar si gradual privind asteptarile competentiale de la elevi. menite sa-l ghideze pe cadrul didactic. Ele sunt prezentate doar sub forma unor exemple orientative. În functie de obiectivele de referinta învatatorul poate adapta activitati vechi. de asemenea activitati posibile. adica descriptori de performanta si. În teoria moderna a curriculum-ului nu se exclud continuturile concepute de cadrul didactic. Continuturile apar în programele scolare tot cu caracter orientativ. ci si motivatii specific-domeniale în vederea sustinerii activitatii ulterioare la învatare si autoînvatare. Aceasta permite ca unui obiectiv de referinta sa-i corespunda mai multe continuturi efective de învatare. generând la rândul lui. capabile sa evidentieze progresul efectiv al elevilor de la o secventa la alta (semestru. recomandabile. Obiectivele de referinta ale unei discipline de învatamânt deriva din obiectivele cadru si specifica rezultatele asteptate ale învatarii prin predarea disciplinei respective pe fiecare an de studiu. incluzând nu numai abilitati si capacitati. niveluri de atingere intrastandard. cât si inferioare (minim acceptabile). exercitii si probleme). au existat continuturi alternative (texte. criterii de evaluare a calitatii procesului de predare-învatare la sfârsitul unei trepte de scolaritate. Exemplu: Disciplina Limba româna (clasele I-IV): dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral. an. Activitati de învatare apar în programa scolara strâns corelate cu obiectivele de referinta. ori al întregului continut al disciplinei. si pentru elevi dezvoltati normal. Ele au caracter normativ si reglator pentru activitatea tuturor agentilor educationali (cadru didactic. Important este ca activitatile de învatare (fie ca sunt preluate din exemplele oferite de programa sau sunt concepute. realiste. evaluatori. conceptorii de curriculum. adaptate) sa corespunda obiectivelor. ponderate. orientate spre finalul unei secvente mai ample. În mod practic un standard de performanta decurge dintr-un obiectiv de referinta. Important este ca aceste “variante” de continuturi sa fie suficient de prelucrate din punct de vedere didactic si sa se preteze la activitatile de învatare aferente obiectivelor de referinta avute în vedere. Standardele de performanta ale oricarei programe scolare pe disciplina de învatamânt trebuie sa fie: centrate pe elevi. Urmaresc progresia în achizitii de competenta si cunostinte de la un an la altul. Ele vizeaza formarea unor capacitati si atitudini specifice disciplinei de învatamânt într-un ciclu scolar. Pe baza standardelor curriculare de performanta dintr-o programa scolara se elaboreaza descriptori de performanta. Standardele de performanta sunt specificari de performanta. dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris. absolut obligatorii. comentarii. De exemplu: Disciplina Limba româna (clasa a IV-a) 46 . parinti. recomandabil si nu impuse.Obiectivele cadru ale disciplinei sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate. formulate pentru un nivel obisnuit de performanta dar cu extensii atât spre nivelele superioare. subcapacitatile de performanta. nivelul de formare a capacitatilor sau subcapacitatilor (nivel superior. concis formulate. asemanatoare sau poate initia altele noi. contextului educational si nivelului elevilor. ciclu) în traseul unei discipline scolare. mediu. elevi). pe întelesul elevilor. Chiar si pâna la aparitia manualelor alternative. ample si esentiale. constituind astfel repere si pentru elevii supradotati. inferior). Obiectivele cadru sunt obiective finaliste. dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. Acestia reprezinta enunturi sintetice care indica gradul de realizare a obiectivelor. Ele vizeaza abilitarea elevului prin studiul disciplinei respective. Pe baza descriptorilor de performanta se elaboreaza probele de evaluare. dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa.

dispuse haotic. în orientarea. în privinta materialelor curriculare. 47 .. carti de uz scolar sintetic: culegeri. 1998): foarte bine (FB): elevul stabileste toate ideile principale. crestomatii. postere/afise jubiliare s. antologii. carti beletristice prelucrate pedagogic (asortimentate cu o prefata în scop didactic. perfect compatibile. IV.). dar o cenzura total. Descriptori de performanta. cu dezvoltarea si diversificarea curriculara evident. iar pe de alta parte. structura si în continutul acestuia (Crisan. diverse materiale imprimate adiacente: brosuri tematice. extrase din studii critice.). de regula de tip grila. cu caracter confidential. respectând în general regulile rezumarii. Spre deosebire de Didactica traditionala care mergea aproape exclusiv pe prima categorie. într-o succesiune coerenta. întrucât comunica informatii. pe de o parte. inducând o perceptie intens intuitiva a progresului în învatare. adica numai materialele tiparite. fascicole. redactate (manuale si celelalte materiale multiplicate) pe care elevii si cadrele didactice le folosesc independent sau în comun pentru a parcurge curriculum-ul specific. imprimate. diapozitive etc. mijloacele de învatamânt etc. dischete. în rest doar detalii nerelevante. ghideaza atât pe educatori. Materialele curriculare au ratiunea de a intermedia.. Descriptori de performanta (Evaluarea în învatamântul primar. materiale “imprimate”. portofolii ilustrative. de altfel. harti etc.3. ce însotesc unele manuale pentru evaluarea optima). excesiv centralizat. termeni explicati în subsol sau în glosarul adiacent. cu exceptia unor detalii sporadice. seturi imprimate de probe evaluative specifice (teste tiparite. teoria si practica curriculum-ului accepta si încurajeaza cea de-a doua categorie de materiale curriculare. Standard de performanta: rezumarea acasa a unui text literar narativ studiat anterior în clasa.a. focalizate pe textele prezentate etc. în paralel. într-o ordine logica. caiete speciale – pentru elevi/ care didactice. stimuleaza si dirijeaza interesele de cunoastere si învatare ale elevilor. având mai multe acceptiuni dintre care doua sunt mai des întâlnite: una larga. 1994). dar intercalate cu detalii nerelevante. MATERIALELE CURRICULARE Conceptul de „materiale curriculare” acopera o realitate ampla si eterogena. ghiduri scolare pentru elevi/ care didactice. insuficient (I): elevul stabileste schematic si întâmplator doar una sau nici una din ideile principale. instrument. pliante. suficient (S): elevul stabileste schematic câteva idei principale prezentate logic. pleda pentru initiativa personala a cadrelor didactice în acest sens. microfilme. cât si educabili. A. fara a neglija si minimaliza detalii relevante. în spiritul unui control. În acceptiunea restrânsa. realizate pe alt suport decât hârtie (fisierele dintr-un PC.. una restrânsa la materialele de suport curent. dictionare. desi. de a intermedia relatia între educatori si elevi. proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie. bine (B): elevul stabileste aproape toate ideile principale din text. tabel cronologic în consecinta. între anumite limite pertinente. albume. tabele numerice/ transformative. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar Reforma educatiei/învatamântului reprezinta o schimbare fundamentala. materialele curriculare includ elemente ca: manuale scolare – pentru elevi si pentru care didactice. relatia dintre copii/elevi si curriculum. cuprinzatoare care înglobeaza practic tot ce faciliteaza desfasurarea procesului de învatamânt ca suport.Obiectiv de referinta: structurarea sensului într-un text redactat. într-un rezumat concis si corect. carti de uz scolar specific: atlase. CD-ROM-uri.

în acelasi timp.Fiecare lege aparuta într-o tara sau alta în domeniul educatiei a generat schimbari mai mult sau putin profunde. cu accent deosebit pe: a) Metodele activ-participative. asupra dinamicii societatii pe ansamblu. Formarea personalitatii copilului. ghideaza interventia instructiv-educativa. cu ceilalti copii si cu adultul (adultii). alert rascolit în plan economic si social. ca un complex de interventii optimizatoare pe termen lung. Mediul trebuie astfel pregatit încât sa permita copiilor o explorare activa si interactiuni variate cu materiale le. la viata gradinitei si la toate activitatile si manifestarile în care aceasta se implica. 3. dezbatuta la vremea aceea de specialisti. fise etc. La nivelul învatamântului prescolar elaborarea prezentului curriculum prefigureaza trei mari tendinte de schimbare: 1. Diversificarea strategiilor de predare-învatare-evaluare. ci mai mult. o adevarata criza în educatie. 2. predictie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul urmator. care s-a manifestat atât în planul teoretic. activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale în ceea ce priveste interesele. înregistrat. spre deosebire de perioada anterioara. Implicarea familiei nu se rezuma la participarea financiara. la prezenta lor în sala de grupa în timpul activitatilor si la participarea efectiva la aceste activitati si. predarea trebuie sa ia în considerare experienta de viata si experienta de învatare a copilului. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. începând cu anii '60. Din perspectiva pedagogiei sociale exista doua distinctii majore între reformele curriculare initiate în prima si respectiv ultima parte a secolului: Actualele inovatii în domeniul continuturilor educationale si al organizarii procesului lor de asimilare nu mai sunt interpretate ca reactii de adaptare a sistemului educational la schimbarile din celelalte sisteme sociale. Aceste diferente trebuie luate în considerare în proiectarea activitatilor. ci si la participarea în luarea deciziilor le gate de educatia copiilor. Situatiile de învatare. portofoliul copilului. ritmuri diferite de dezvoltare si învatare precum si stiluri diferite de învatare. care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de învatare. astfel încât sa releve semnificatiile generale. Desfasurarea reformelor curriculare este însotita acum. dialogul cu parintii. Evaluarea ar trebui sa îndeplineasca trei functii: masurare (ce a învatat copilul?). Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior în activitatile de învatare structurate. b) Jocul ca: forma fundamentala de activitate în copilaria timpurie si forma de învatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare. în comportamentul si atitudinile educabililor (elevi si studenti). de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie. O evaluare eficienta este bazata pe observare sistematica în timpul diferitelor momente ale programului zilnic. cât si în practica educationala. a generat. Parintii ar trebui sa cunoasca si participe în mod activ la educatia copiilor lor desfasurata în gradinita. Mediul educational trebuie sa permita dezvoltarea libera a copilului si sa puna în evidenta dimensiunea inte rculturala si pe cea a incluziunii sociale. Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. care încurajeaza plasarea copilului în situatia de a explora si de a deveni independent. conceptual. comunicat si discutat cu parintii (cu o anumita periodicitate). de elaborarea unei teorii a curriculum-ului si a reformei curriculare care au doua functii importante: fac posibila organizarea datelor empirice culese din practica scolara. abilitatile si capacitatile copilului. pentru a adapta corespunzator sarcinile de învatare. c) Evaluarea care ar trebui sa urmareasca progresul copilului în raport cu el însusi si mai putin raportarea la norme de grup (relative). 48 . în general. si în special pentru intrarea în scoala?) si diagnoza (ce anume frâneaza dezvoltarea copilului?). Secolul al XX-lea însa. În acelasi timp. Jocul este forma cea mai naturala de învatare si. La nivelul învatamântului primar schimbarea se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: Asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii.

Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii care au în comun obiective specifice. Formarea unei atitudini responsabile fata de mediu. a experientei si a expresiei în diferite forme de arta. În clasele I-IV se pot studia urmatoarele tipuri de optionale: a) optionale la nivelul disciplinei (*): literatura pentru copii. calculatorul. Stimularea copilului în vederea perceperii. ceea ce a impus aparitia ciclurilor curriculare. Formarea responsabilitatii pentru propria dezvoltare si sanatate. a II-a) are ca obiectiv major acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala. Constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista. Deoarece activitatea la clasa trebuie orientata în directia atingerii obiectivelor ciclurilor curriculare. proiecteaza o noua viziune asupra actului învatarii. citit. sa opteze pentru anumite discipline. înteleasa ca activitate sociala. Acest ciclu urmareste: Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris. Atât disciplinele fundamentale. prietenul meu. Ele grupeaza mai multi ani de studiu. Formarea motivatiei pentru învatare. Aceste finalitati au constituit reperul esential în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. cât si cele optionale formuleaza noi exigente activitatii cadrului didactic la nivel metodologic. a intuitiei si a imaginatiei acestuia. cunoasterii si stapânirii mediului apropiat. Familiarizarea cu o abordare pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii. clasele I. Dezvoltarea unei gândiri structurate si a competentei de a aplica în practica rezolvarea de probleme. Noua conceptie curriculara care confera prioritate formativului.Înzestrarea copilului cu acele cunostinte. bazata pe activitatea intelectuala a elevului. grafica si pictura. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural. pregatitoare. consideram necesara precizarea acestora pentru periodizarea care face obiectul analizei noastre. jocuri sportive. Aceasta noua conceptie curriculara proiecteaza noi periodizari ale scolaritatii. muzica vocala. matematica distractiva. 49 . Acesta trebuie sa decida asupra noilor continuturi. Acesta va fi abilitat cu acele cunostinte. a VI-a) îsi propune formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor: Dezvoltarea achizitiilor lingvistice si încurajarea folosiri limbii române. instrument. de niveluri scolare diferite. b) Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a. Încurajarea talentului. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. împartirea pe cicluri curriculare se prezinta astfel: Ciclul Achizitii curricular fundamentale Dezvoltare Observare si Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Clasa Gr. prin specificul lor. ofera posibilitatea de manifestare a individualitatii copilului. Aceste obiective devin functionale prin derularea planului cadru. Stimularea potentialului creativ al copilului. care apartin. a potentialului sau creator. preg I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII orientare Aprofundare Specializare Fiecare ciclu curricular ofera un set de obiective de învatare. În curriculum-ul pentru învatamântul primar apar ca inovatie disciplinele optionale care. calcul aritmetic). La acest moment. a limbii materne si a limbilor straine pentru exprimarea în situatii variate de comunicare. uneori. tinând seama de evolutia fireasca a achizitiilor din domeniul psihologiei învatarii. a) Ciclul achizitiilor fundamentale (gr. care consemneaza nivelul pe care ar trebui sa-l atinga elevii la finalul unei etape a parcursului scolar.

teatru. sunet si culoare. prelucrarea lemnului. Per ansamblu. Bucuresti. realizabile pe termen lung. CAPITOLUL V METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: V. c) optionale la nivelul mai multor arii curriculare (***): literatura si stiinta. ce conduce spre interdisciplinaritate. va consta în formarea unei culturi curriculare exprimate în practica educationala pe urmatoarele dimensiuni: Plasarea învatarii (ca proces) în centrul demersurilor scolii (important este nu ceea ce cadrul didactic a predat. Orientarea învatarii spre formarea de capacitati si atitudini prin dezvoltarea competentelor proprii rezolvarii de probleme. ci a unui învatamânt pentru fiecare. ci cât de bine. prin angajarea comportamentelor intelectual-afective ale elevilor: Satisfactia de a opera legaturi sau de a pune în relatie cunostintele dobândite la diferite discipline. precum si la preocuparile. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar) V. educatie pentru securitatea personala etc. Adaptarea continuturilor învatarii la realitatea cotidiana. educatie pentru drepturile omului. tehnici de învatare eficienta etc. educatie interculturala. gimnastica ritmica si aerobica. micul gospodar. dar si la ce anume serveste mai târziu ceea ce s-a învatat în scoala. Flexibilizarea ofertei de învatare venita dinspre scoala (structurarea nu a unui învatamânt uniform si unic pentru toti. filosofia pentru copii. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Obiective: 50 . igiena personala. conform principiului „nu mult. Posibilitatea realizarii unor parcursuri scolare individualizate. Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a obiectivelor si a continuturilor. ci bine”. spre descentralizarea si flexibilizarea ritmurilor de parcurgere a etapelor de învatare. MEN. deci pentru elevul concret). Sporirea capacitatii de a recunoaste si a îmbogati prin efort personal continutul notiunilor deja învatate. unitatea acestora. important este nu doar ce anume. 1998. monitorizarii si evaluarii curriculum-ului (Programe scolare pentru învatamântul primar. ariile curriculare pentru clasele I si a II-a la nivelul ciclului achizitiilor fundamentale sunt proiectate într-o noua logica a continuturilor stiintifice. dans.1. calatori si calatorii. p.2. natura. traditii si obiceiuri locale. ceramica. tehnici de lectura.b) optionale la nivelul ariei curriculare (**): comunicare în situatii concrete. interesele si aptitudinile elevului. curiozitati în lumea naturii. cum circulam. consecinta directa a demersurilor reformatoare. micul inventator. Delimitari conceptuale V. Promovarea interdisciplinaritatii în activitatea didactica la clasele I-IV amplifica conexiunile disciplinare si duce la sporirea eficientei învatarii. democratia pentru copii. Manifestarea bucuriei de a percepe mai deplin structura conceptuala a disciplinelor. orientate spre inovatie si împlinire personala. prietena mea. educatie interculturala. conceput pentru un elev abstract. teatru de marionete. folclor. sculptura în lemn. motivante pentru elevi. precum si prin folosirea strategiilor participative în activitatea didactica.3.14). stiinta între real si imaginar. când si de ce se învata ceea ce se învata. De asemenea. ci ceea ce elevul a învatat). Responsabilizarea tuturor agentilor educationali în vederea proiectarii.

Formele si mijloacele folosite pentru înfaptuirea sarcinilor didactice sunt definite prin termenul generic de metodologie a instruirii. vizând realizarea sarcinilor didactice. altfel spus transforma întreaga personalitate. Antohe. 2004). se precizeaza ca metoda reprezinta o realitate mai cuprinzatoare. e) motivationala = potente aza energiile cu care se implica elevul în activitatea de învatare. îl atesta pe profesor ca purtator al continuturilor de învatamânt. termenul metoda provine din cuvintele grecesti meta (spre. Delimitari conceptuale Realizarea finalitatilor procesului instructiv-educativ este posibila numai în masura în care în activitatea de predare-învatare se foloseste un sistem coerent de cai. ea poate cultiva motivatia intrinseca. termenul metoda de învatamânt era considerat echivalent cu forma de învatamânt. reprezinta tehnici limitate de actiune. Întelegerea relatiei dintre metodele si mijloacele de învatamânt în activitatea instructiv-educativa din gradinita si ciclul primar. cum trebuie sa se procedeze în desfasurarea procesului instructiveducativ pentru a se obtine rezultatele dorite. Metoda de învatamânt îndeplineste functii multiple: a) cognitiva = pentru elev metoda reprezinta o cale prin care descopera noi adevaruri. metoda poate fi definita ca drum sau cale de urmat în activitatea comuna a educatorilor si educatilor pentru îndeplinirea scopurilor învatamântului. presupune în toate cazurile conlucrarea dintre profesor si elevi. se utilizeaza diferentiat. considera M. îsi însuseste stiinta. instrument de lucru pentru îndeplinirea obiectivelor informative sau formativ-educative. Procedeele. I. Relatia dintre metoda si procedeu este una dinamica. un detaliu. precizându-se ca forma este o categorie didactica mai cuprinzatoare decât modul de lucru sau metoda (cf. trebuintele. drum).Cunoasterea particularitatilor metodelor de predare-învatare în învatamântul primar si prescolar. 51 . o particularizare a metodei la o situatie concreta de instruire. Termenul de metoda de învatamânt nu trebuie confundat cu procedeul didactic. în functie de interesele. în timp ce procedeul reprezinta fie un element de sprijin. În opinia profesorului G.1. 1970). cognitiva care conduce la îmbunatatirea randamentului scolar (A. cu caracter polifunctional care: 1. comportamente. b) formativ-educativa = metoda permite construirea de noi structuri cognitive. Aceasta vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. Treptat s-a renuntat la aceasta echivalenta. adica drum catre ceva. Vaideanu metoda de învatamânt reprezinta o modalitate de lucru. aptitudini si capacitati.. tehnica si comportamente specific umane. de optimizare a actiunii = evidentiaza cum trebuie sa se predea sau sa se învete. Referindu-ne la procesul de predare-învatare. adica pentru informarea si formarea educatilor (Moise. forme de organizare. Din punct de vedere etimologic. V. G. trasaturi caracteriale. d) normativa. existând posibilitatea ca o metoda sa devina procedeu al altei metode si un procedeu sa se impuna ca metoda într-un alt context. formeaza priceperi si deprinderi de munca intelectuala. mijloace. catre) si odos (cale. fie un mod concret de valorificare a metodei. în lectii si în activitatea extracurriculara. atitudini. 2. 4. 1996). Roman. cultiva convingeri. Barna. Astfel. în beneficiul elevilor. C-tin.pozitiva. nivelul elevilor si în scopul prioritar la formarii acestora. c) instrumental-operationala = serveste drept tehnica de executie. este selectionata de profesor si aplicata împreuna cu elevii. literatura de specialitate oferind explicatii multiple. ca animator si evaluator al procesului respectiv. 3. În unele lucrari mai vechi. Debesse.

METODELE DE COMUNICARE SI ÎNSUSIRE A VALORILOR CULTURII A.exercitiul .descrierea . reprezentând o cale simpla. Interioara – reflectia personala .activitatile creative .lucrarile practice .explicatia .1. traita nemijlocit de catre elev.instructajul b) conversative: 2. Aceasta releva principiile care stau la baza utilizarii optime a metodelor. Indirecta: 2.Metodologia instruirii desemneaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. b) experienta personala. Acesta considera ca sursele importante ale cunoasterii. Pornind de la aceste surse. 52 . sistematica si continua a cunostintelor. Prin intermediul povestirii copiii sunt ajutati sa patrunda în lumea basmelor. Metode de comunicare B. Se foloseste atât la gradinita. Prin intermediul lor se transmite si se receptioneaza într-un timp relativ scurt un mare volum de informatii.conversatia . Povestirea este o expunere orala sub forma de naratiune prin intermediul careia sunt înfatisate fapte. De explorare C. Una dintre ultimele clasificari a metodelor de învatamânt apartine lui Ioan Cerghit.prelegerea . Orala 1. c) actiunea practica.problematizarea simulatoare 2. deoarece raspunde înclinatiei copilului spre miraculos si fantastic. sa identifice problemele esentiale.observatia . economica si eficienta de instruire. modele de abordare a unei teme complexe. Reala: a) expozitive: . mostenirea culturala a umanitatii. învatarii sunt: a) experienta social-istorica.învatarea pe . Scopul urmarit de povestire este de a asigura un bagaj de cunostinte. Metode expozitive: Expunerea este o metoda care asigura transmiterea ordonata.demonstratia . Ofera o sinteza a cunostintelor.algoritmizarea . cât si la clasele I-IV.jocul de rol . îi stimuleaza la reflectii personale pe marginea celor expuse. De actiune D. cu atât mai putin în conditiile în care asistam la un continuu proces de inovare a metodologiei didactice. De rationalizare 1.experimentul . Scrisa – lectura (munca cu manualul) 3. Simulata: . modalitatile în care metodele se coreleaza în procesul de învatamânt. rapida. A. autorul propune urmatoarea clasificare a metodelor de învatamânt: A. Vom detalia în cele ce urmeaza doar acele metode care îsi gasesc aplicabilitatea la nivelul învatamântului prescolar si primar.proiectul . Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar).1. Metode de comunicare orala A. Directa: 1. evenimente.studiul de caz .instruirea programata Clasificarea metodelor de învatamânt este relativa. Oral-vizuala: a) instruirea prin radio b) tehnicile video 4.povestirea . îi învata sa-si organizeze si sa expuna coerent cunostintele.1.discutia colectiva . întâmplari îndepartate în timp si spatiu pe care copiii nu le pot cunoaste altfel. V. neputând epuiza întreaga diversitate a metodelor.2.ancheta .modelarea . imagini intuitive pe baza carora sa fie elaborate o serie de generalizari.

despre viata unor personalitati din domeniul literaturii. De exemplu. logica clara în prezentarea faptelor. clarificare a adevarurilor prezentate. în cadrul orelor de cunoastere a mediului. realizarea unui calendar al naturii etc. impresiile personale ale naratorului despre faptele prezentate. ninsoare. ci îsi însuseste numai logica ce sta la baza procesului de dezvaluire. îi ajuta pe elevi sa ajunga la generalizari. principii. incita la comparatii si analize. Instructajul verbal este acea metoda expozitiva care precede sau însoteste desfasurarea unei actiuni practice. sa elucideze întreaga problematica. Metoda conversatiei cunoaste doua forme principale: 53 . sa se recurga la procedeul genetic si istoric pentru clarificarea aparitiei si dezvoltarii obiectelor si fenomenelor.legendelor si miturilor. Explicatia consta în clarificarea. desprinderea elementelor esentiale. lamurirea. prezentarea unor efecte pe care le au fenomenele naturii asupra mediului înconjurator. nuantata. Metoda prezinta neajunsul ca le propune elevilor o observare mult prea dirijata si interpretata. formularea unor concluzii si învataminte. Elevul nu descopera noile cunostinte prin efort propriu. fenomen. concis. proiectii. sa se foloseasca analogia si comparatia. sa se stimuleze si dirijeze activitatea de învatare. pe reproducerea argumentatiei deductive. a diferitelor aspecte din realitatea înconjuratoare si. A. Si în explicatie accentul se pune pe receptarea cunostintelor. ajuta la formarea unui fond bogat de reprezentari vii clare. clara. prin evidentierea genezei si devenirii lor. exprimare simpla. Solicita gândirea elevilor. artei. la clasa a II-a. conditiile în care se desfasoara actiunea.2. dezvaluirea continutului unor notiuni. asigura o prezentare analitica a obiectelor si fenomenelor studiate. Metodele conversative Metoda conversatiei este o convorbire sau un dialog ce se desfasoara între cadrul didactic si elevi. cu scopul ca. pe cale inductiva. Pentru a fi eficient trebuie sa fie clar. pe baza unei scheme de activitate prestabilite. Dezvaluie adevarul pe baza unei argumentatii deductive. relatii. primesc informatii despre evenimente istorice importante. Precizeaza si clarifica sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca elevii. Eficienta acestei metode presupune respectarea unor cerinte: selectionarea atenta a faptelor prezentate. îmbogateste si nuanteaza viata afectiva. reprezentarea prin desene a unor fenomene ale naturii (ploaie. stiintei etc. pentru stabilirea asemanarilor si deosebirilor..a. explicarea unor efecte pe care le produc anumite fenomene ale naturii asupra plantelor. limiteaza riscul erorilor ce pot sa apara în confruntarea cu diverse probleme. Pentru a spori gradul de întelegere si retinere a celor descrise e bine sa fie însotita de material ilustrativ. favorizeaza întelegerea clara a celor narate. ipoteze. prezinta cadrul de desfasurare a unor evenimente. fragmente din opere literare. pentru a determina participarea afectiva a auditoriului.1. regulile ce trebuie respectate în desfasurarea ei s. legi. sporirea caracterului activizant prin crearea pe parcursul povestirii a unor situatii problema. sa ia cunostinta de continutul unor opere literare. învatatorul le poate explica elevilor modul în care anotimpurile influenteaza vietuitoarele prin evidentierea elementelor caracteristice ale fiecarui anotimp. Descrierea reda prin mijloace verbale imaginea unui obiect. ilustrarea continutului prin desene. fiind întâlnita în predarea tuturor disciplinelor de învatamânt si la toate clasele. Pentru cresterea eficientei metodei se recomanda ca în utilizarea sa sa se îmbine procedeul inductiv si deductiv pentru favorizarea procesului de abstractizare si concretizare. prin relevarea notelor esentiale. fulger). vânt. la analiza cauzala pentru cunoasterea interdependentei si conexiunilor dintre acestea. Are o arie foarte larga de utilizare. a legaturilor cauzale dintre obiecte si fenomene. reprezentând o metoda eficienta de obtinere a unor noi cunostinte. elemente de dramatizare. înregistrari. pe baza unor întrebari si raspunsuri. stimuleaza imaginatia si creativitatea.

conduitei participantilor. Specificul metodei consta în disocierea timpului de producere a ideilor (faza de productie de idei). clare. sa demonstreze întelegerea problemei etc. consolidarea. Prezinta si unele dezavantaje dintre care amintim: ritm redus de asimilarea informatiei. opinii. obiectivitatii. divergente. de predictie. sa activizeze întreaga clasa. Are functia de a înlesni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii unei probleme de rezolvat. stimularea creativitatii. procedeul Phillips 6/6. de simpli spectatori. intensifica relatiile interpersonale. solutionarea unor probleme teoretice si practice. dar sa nu le sugereze si sa nu li se substituie. printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie (elevi. sa se refere la o problema concreta. concise. tendinta unor participanti de a-si impune propriul punct de vedere. sa fie complete. prin care elevii sunt pusi în situatia de a reproduce cunostintele anterior asimilate. Este de dorit ca în folosirea metodei conversatiei sa predomine întrebarile de gândire. inhibarea unor membri ai grupului si mentinerea lor într-o stare pasiva. precum si întrebarile de anticipare. la elaborarea unei definitii. uzând pe cât posibil de întarirea pozitiva. sa stimuleze efortul elevilor în formularea raspunsurilor. sa favorizeze personalizarea raspunsurilor. metoda asaltului de idei. constructiv de informatii. critici. idei. Aceasta metoda reprezinta si un exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii în grup. de asemenea. imaginatia creatoare. sa prezinte înlantuire logica. conversatia catehetica. sa lase timp de gândire pentru formularea raspunsului. specialisti într-un domeniu). discutia în grup organizat. desprinderea unor învataminte. sa mobilizeze elevii în functie de potentialul fiecaruia. Nu se poate folosi pentru a descoperi informatii cu totul noi. uneori controversate. corectarea raspunsurilor sa se realizeze cu tact. Raspunsurile. deschise pentru a spori implicarea activa a elevilor în prelucrarea informatiilor de care dispun pentru a formula raspunsurile adecvate. consultatia colectiva. influentarea convingerilor.conversatia euristica. Discutia colectiva îmbraca forma unui schimb reciproc. studenti. dezbaterea de tipul mesei rotunde. Eficienta metodei este conditionata de unele cerinte pe care trebuie sa le îndeplineasca întrebarile: sa fie clare. sa se foloseasca materiale care sa invite la formularea de întrebari. discutia dirijata/structurata pe probleme formulate anterior. Un loc important trebuie sa ocupe si întrebarile de evaluare care solicita elevii sa formuleze judecati de valoare asupra problemelor puse în discutie. transferul de informatii la situatii noi. impresii. argumentate. reflectiei discursive. de afirmare a opiniilor personale. concise. Trebuie. folosita pentru a-l conduce pe elev printr-o serie de întrebari la descoperirea de noi adevaruri. favorizeaza formarea deprinderilor de cooperare. corecte din punct de vedere al continutului si formei de exprimare. Asaltul de idei (Brainstorming-ul) Este initiata de psihologul american Alex. spiritului critic. Pentru a spori eficienta metodei conversatiei se recomanda încurajarea elevilor sa formuleze ei însisi întrebari. Acest lucru este posibil pentru ca întrebarile îl determina pe elev sa efectueze o investigatie în universul informatiilor de care dispune. organizat. discutia libera. Cunoaste mai multe variante: discutia-seminar. sistematizarea unor idei. de asemenea. sa se dozeze “pauza de reflectie” asupra raspunsului în functie de dificultatea întrebarii. formularea unor concluzii si generalizari). în functie de diverse criterii. precise. sa nu conduca la raspunsuri monosilabice. atitudinilor. subiectivitate în abordarea problematicii. Rolul esential în folosirea acestei metode îl are modul în care sunt formulate întrebarile. de timpul în care se evalueaza aceste idei (faza aprecierii critice a 54 . Contribuie la clarificarea unor notiuni. exprimate într-o forma îngrijita. considerate începutul cunoasterii si al progresului cognitiv. colocviul. stimuleaza spontaneitatea. Ca forma socializata a învatarii. sa faca o serie de conexiuni care sa-l conduca la descoperirea unor noi aspecte ale realitatii (sesizarea unor relatii cauzale. Osborn (1953). propuneri axate pe tema sau subiectul luat în studiu. trebuie sa se conformeze unor cerinte: sa fie corecte din punct de vedere stiintific. sa se lase mai multa libertate în alegerea mijloacelor de formulare a raspunsului. desprinderea trasaturilor caracteristice unei clase de obiecte si fenomene.

iar pe de alta parte. Ceea ce poate parea absurd pentru unul. “absurd” se dovedesc nefavorabile unui proces de creatie. ar inhiba spontaneitatea gândirii etc. de unde provine si denumirea metodei. Înregistrarea discutiei se va face prin mijloace moderne sau cu discretie de catre o persoana dinainte desemnata. sa le combine si sa ajunga pe aceasta cale la idei superioare celor initiale. aberante vor fi înregistrate. evaluarea ideilor sa se faca imediat. pe enuntarea a cât mai multe idei si solutii. anuntarea temei discutiei si dezbaterea sa în grupe. ceea ce conduce la îmbogatirea orizontului cognitiv. “aberant”. sa-si prezinte si argumenteze punctele de vedere si opiniile. de timiditate. Aceasta disociere se face în scopul stimularii gândirii divergente.ideilor emise). cuvintele de genul “ridicol”. ar produce blocaj intelectual. Vor fi ascultati cu atentie toti participantii la discutie. favorabile creativitatii. sa încerce noi asociatii între cele exprimate deja. fiind încurajati sa emita idei noi. moduri diferite de actiune practica. Este metoda care se bazeaza pe crearea unor situatii-problema a caror rezolvare solicita un efort autentic de investigare în vederea gasirii solutiilor. Problematizarea. elementul de noutate si surpriza. stabilirea de catre cadrul didactic a solutiei optime si argumentarea respingerii celorlalte variante . degajate de orice conventionalism si conformism. Pentru fiecare grupa se desemneaza un conducator. de uimire. Chiar si solutii aparent imposibile. intime. ofera fiecaruia posibilitatea sa-si valorifice experienta proprie. Ulterior. Accentul se pune pe cantitate. Notiunea de situatie-problema desemneaza o stare contradictorie. Evaluarea si selectia ideilor emise se face ulterior (de aici denumirea de ”metoda evaluarii amânate”). În folosirea acestei metode se cer respectate urmatoarele reguli: Dupa enuntarea problemei se lasa frâu liber dezlantuirii gândirii si imaginatiei creative a subiectilor.. În folosirea metodei se parcurg mai multe etape: constituirea grupelor si desemnarea conducatorului. necunoscutul cu care este confruntat si în fata caruia datele vechi se dovedesc a fi insuficiente pentru a-l întelege si a duce la rezolvarea dorita. conflictuala ce rezulta din trairea a doua realitati de cunoastere si motivationale diferite: pe de o parte. Aceasta confruntare genereaza o stare de curiozitate. Se vor asigura conditii pentru crearea unei ambiante stimulative. Ei trebuie sa exprime spontan si deschis ideile care le vin pentru prima oara în minte. discutarea concluziilor si solutiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere. cresterii productiei de idei. poate sugera altora o idee noua. Aceasta ar avea urmari negative asupra creativitatii. Pentru a elibera subiectii de influenta oricaror factori de inhibitie. 55 . incita la investigatii. care dezbat o problema timp de 6 minute. prezentarea de catre conducatorul fiecarei grupe a concluziilor. Subiectii vor fi încurajati indiferent de valoarea ideilor emise. Prezinta avantajul ca implica efectiv pe toti membrii colectivului în analiza si solutionarea unei probleme. numarul membrelor grupei si timpul afectat dezbaterii au variat în functie de efectivul clasei si complexitatea problemei. Procedeul Phillips 6/6 presupune împartirea clasei în grupe de 6 persoane. Contradictii de acest gen pot sa apara între: cunostintele vechi si datele noi ce nu pot fi explicate pe baza informatiei anterioare. solutii. conceptii vechi si ipoteze noi. experienta anterioara de care dispune elevul (informatia existenta). formulare de ipoteze. interesanta si utila. solutiilor la care s-a ajuns. de frica de a nu gresi. abordarea teoretica a unor probleme si rezolvarea lor practica. este inadmisibil ca judecarea.

la reflectii adânci. dar impune ca aceasta sa fie completata. e) formarea deprinderilor si obisnuintelor de disciplina a muncii intelectuale (regim ordonat de studiu. În ciuda concurentei ce i se face din partea mass-media. a drumului elaborarii de noi cunostinte. pune individul în legatura cu opera unor personalitati de seama din cele mai variate domenii de activitate. Rezolvarea problemelor îndeamna la observatii. Se foloseste cu precadere la clasele I-IV. dictionare s. de învingere a obstacolelor. de a sesiza problemele cheie. Învatarea prin descoperire este o continuare a problematizarii si consta în refacerea de catre elevi. sa elaboreze noi imagini. de igiena 56 . c) deprinderea de a folosi materiale si mijloace auxiliare: culegeri de texte. de a reflecta asupra textului.a. cercetarea necunoscutului în vederea gasirii solutiei. solutii pentru a depasi obstacolul. sa dezvaluie interactiunile. procedee de actiune si rezolvare.cunostintele empirice si cunostintele stiintifice. modeleaza constiinta morala si civica. ci îi pune pe elevi în situatia de a le redescoperi prin efort personal. de profunzime. pe parcursul careia se pot înregistra incertitudini si erori. modele. de explorare a alternativelor. lectura rapida ce permite formarea unei imagini de ansamblu asupra continutului unei lucrari. Metoda descoperirii se afla în strânsa corelatie cu metoda problematizarii. Specificul metodei consta în faptul ca nu se comunica pur si simplu cunostinte “gata elaborate”. fapt ce se traduce în noi cunostinte. atlase. În aceasta idee elevii trebuie sa fie familiarizati cu lectura lenta. formule. cauzale. Metode bazate pe lectura textului scris Munca cu manualul si alte carti (Lectura) Astazi cartea continua sa fie o sursa valoroasa de informare si cunoastere. În felul acesta elevul nu numai ca este determinat. prin efort propriu. Folosirea acestei metode îi obisnuieste pe elevi sa analizeze problemele din perspective multiple. prelucrare a datelor. obstacolul pe care trebuie sa-l depaseasca prin mijloace cognitive. cultiva dorinta de autodesavârsire. de perfectionare profesionala si autoinstruire. lectura critica ce presupune evaluari si analize. necunoscute. când se constientizeaza contradictia dintre problema pe care elevii o au de rezolvat si cunostintele de care ei dispun. Implica o atitudine activa din partea elevului care desfasoara o activitate de observare. Problematizarea gaseste puncte de sprijin în experienta anterioara a elevilor. reorganizata. sa construiasca noi structuri cognitive. lectura problematizata si selectiva etc. nume. b) deprinderea de a folosi mai multe tehnici de lectura. albumeseturi de diapozitive. cu diferenta ca în descoperire se insista pe cautarea si aflarea solutiei. momentul rezolutiv care vizeaza aflarea solutiei si confirmarea ei de catre profesor. sa-si argumenteze opiniile exprimate. cifre. dar este si capabil. Presupune valorificarea experientei anterioare pentru rezolvarea unei situatii problema. deprinderi si obisnuinte: a) deprinderea de a întelege corect cele citite. pe lânga elementele noi. la experimentarea mintala si la originalitate în gasirea raspunsurilor. A. Lectura favorizeaza o experienta interioara de adânci meditatii si tensiuni spirituale. pentru a favoriza atât gasirea solutiei cât si descoperirea de noi adevaruri. iar lectura reprezinta o metoda esentiala de instruire. esalonarea corecta în timp a activitatilor de lectura). Esentiale pentru aceasta metoda sunt: crearea situatiei problema.1. d) familiarizarea elevilor cu anumite procedee de memorare a unui material mai dificil prin care se confera pe o cale artificiala un sens unor date. legaturile logice. dar pentru ca elevii sa poata folosi cartea (este necesar sa li se formeze o serie de priceperi. sa construiasca rationamente plauzibile. reactualizarea unor informatii sau sesizarea unor date importante. momentul tensional. notiunile care exprima esentialul. condensând si transmitând valorile culturale ale umanitatii. restructurata. sa confrunte solutiile gasite cu realitatea. posibilitati efective de a le corela pe acestea cu experienta anterioara a subiectului. Aceasta impune ca fiecare problema sa cuprinda. idei principale. din perspective noi. În folosirea acestei metode se disting trei momente succesive: momentul pregatitor care consta în crearea situatiei-problema.3. cartea este si va continua sa fie un instrument de baza care asigura accesul la valorile culturii spirituale.

întelegerea. Prin intermediul întrebarilor educatoarea vizeaza orientarea atentiei copiilor. ilustratiile folosite în activitatile de lectura dupa imagini o va ajuta sa procedeze la o mai atenta selectionare a materialului existent editat. Desi primeste note specifice în functie de natura textului citit (texte cu continut literar . procurarea din timp a imaginilor care vor fi folosite în activitatile respective. La clasele I-IV una dintre cele mai utilizate metode de lucru cu cartea este lectura explicativa. într-un tablou în care se înfatiseaza copiilor un animal trebuie sa apara elementele caracteristice animalului si o proprietate corespunzatoare între partile componente ale corpului sau. întelegerii.a muncii. acea lectura care pune în miscare gândirea si imaginatia. apare necesitatea dirijarii procesului de instruire si de interpretare a ilustratilor în cadrul activitatilor de lectura dupa imagini. Tot în legatura cu aceasta problema este 57 .naratiune. lectura explicativa integreaza activitati pre cum: citirea textului. Aceasta consta în concentrarea intelectului asupra unor cunostinte. aprecierea modului în care acesta este exprimat. Înca din clasele mici trebuie formata deprinderea de lectura activa. Este însotita de rezolvarea unor exercitii. poezie . Imaginile oamenilor. Este o metoda prin care elevii sunt condusi în analiza. deprinderi ergonomice legate de organizarea corespun-zatoare a locului de munca. dar si întelegerea. copiilor si animalelor trebuie sa fie redate în miscare. sifonate si decolorate) duce la lipsa de interes din partea copiilor pentru activitate. În învatamântul prescolar se foloseste lectura dupa imagini. procese. Dupa caz ilustratia trebuie sa prezinte anumite caracteristici în mod descriptiv. asigurarea conditiilor necesare desfasurarii activitatilor. împartirea textului pe fragmente logice. iar capacitatea copiilor de a percepe în mod independent si pe baza unei fine activitati analitico-stiintifice este redusa. independenta. formarea deprinderii de a observa ilustratia. Pentru aceasta tablourile sa fie realizate la un nivel artistic înalt si caracterizate prin simplitate si claritate. desprinderii semnificatiilor. trairea ideilor cuprinse într-un text. Ilustratiile alese trebuie sa fie la dimensiuni mari spre a putea fi bine vazute de catre copii în timpul activitatii. elaborarea planului de idei. Desfasurarea metodica si cu bune rezultate a lecturilor dupa imagini presupune unele pregatiri prealabile din partea educatoarei si anume: studierea atenta la începutul anului scolar a tematicii convorbirilor dupa ilustratii prevazuta în curriculum. explicarea cuvintelor noi. cu expresia caracteristica situatiei respective. Presupune desprinderea valorii si semnificatiei continutului de idei al textului. teme. De asemenea ilustratiile folosite sa fie în buna stare. implicatiilor lor. Exigenta educatoarei fata de cerintele pedagogice pe care trebuie sa le îndeplineasca. incita la asociatii de imagini si idei. Actul lecturii se învata la clasele primare si se perfectioneaza de-a lungul întregii perioade scolare si dupa absolvirea scolii. analiza mijloacelor artistice. organizarea gândirii si atitudinii constiente fata de cele observate. În acelasi timp copiii se desprind de la o munca intelectuala. faptele si evenimentele întâlnite în continutul ilustratiei. De exemplu. Întrebuintarea unor materiale degradate (rupe. Prin intermediul sau se pregateste lectura independenta. Atmosfera redata în tablouri trebuie sa-l faca pe copil sa traiasca momentul respectiv si sa simta emotia estetica. actiuni în vederea analizei. idei. cât mai reala si sa redea atmosfera corespunzatoare. sentimente. examinarii.sau texte cu continut stiintific). descriere. În cadrul acestor activitati se tine seama de faptul ca ilustratia (tabloul) este un stimulent complex. Din punct de vedere al coloritului imaginea trebuie sa fie placuta ochiului. la reflectii si analize. extragerea ideilor principale. Presupune analiza unitara si simultana a continutului si a formei artistice de exprimare. cât si la confectionarea în bune conditii a materialelor care eventual îi lipsesc. învata sa caute si sa distinga esentialul din lucruri.

. tabele. Constituie deopotriva o cale de obtinere a unor noi informatii. În acest sens se promoveaza tot mai insistent metodele de explorare a realitatii. activitatea de observare va capata pe cât posibil o forma problematizata. ele vor fi 58 . explicarii.1. este necesar ca ea sa fie organizata. analizei si prelucrarii. dar si un autentic exercitiu de gândire cauzala analitica. în cazul în care anumite aspecte nu sunt accesibile cunoasterii directe . metode care tind sa-l puna pe copil/elev într-o situatie oarecum asemanatoare omului de stiinta. Explorarea realitatii se poate realiza direct. METODE DE EXPLORARE A REALITATII În învatamântul actual se pune un accent sporit pe antrenarea elevilor în cunoasterea realitatii. doar a aspectelor care cad în mod întâmplator în câmpul observatiei. nemijlocita a realitatii. desene. în vederea descrierii. Reprezinta nu doar o metoda de cercetare folosita în toate domeniile. observatiile facându-se dupa un plan spre a se evita o cunoastere de suprafata. în fise speciale sau în protocoale de observare. se va urmari patrunderea în intimitatea lucrurilor si fenomenelor. pentru formularea de concluzii. Metoda observatiei este întâlnita în practica scolara pe toate treptele de învatamânt si aproape la toate disciplinele de studiu. sub forma de schite. formulându-se ca repere anumite întrebari problema. Are un pronuntat caracter participativ si euristic. Cultiva. B.metode de explorare mijlocita. imaginatia. obiectivitatea. ceea ce presupune respectarea unor cerinte: observatia va avea ca punct de pornire o problema teoretica sau practica cuprinsa în programa analitica pentru clasa respectiva. de trezire a interesului pentru lumea ce ne înconjoara. precum si mijloacele ce vor fi folosite. Metode de explorare directa Observarea sistematica si independenta. interpretarii lor. rabdarea si tenacitatea. dupa rigorile observarii stiintifice. investigare a acesteia. rezultatele observatiei se consemneaza sistematic în caiete de observatii. prin efortul propriu de explorare. perspicacitatea. cresc zilnic plantele cercetate). etc. mijlocita. de formare a unor deprinderi de investigare. la început se vor preciza obiectivele si sarcinile urmarite. ajutândul sa-si însuseasca noi cunostinte si sa-si formeze calitati si comportamente apropiate celor implicate în actul autentic al cercetarii stiintifice. Prin intermediul sau se dezvolta elevilor o serie de calitati necesare oricarui domeniu de activitate: spiritul de observatie. prin metodele de explorare directa. pe însusirea unei experiente personale din contactul cu obiectele si fenomenele lumii reale. Cunoaste mai multe forme: a) dupa timpul în care se deruleaza: observarea simpla si de scurta durata observarea complexa si de lunga durata b) dupa modul de organizare si desfasurare: observare individuala observare pe echipe Pentru a imprima observatiei un caracter activ. raspunzând nevoii firesti a copilului de a explora realitatea. constând în urmarirea atenta si sistematica a obiectelor si fenomenelor. rigoarea si precizia.necesar sa se studieze din vreme conditiile în care va fi expusa ilustratia spre a fi bine vazuta de copii (de regula ilustratiile se aseaza pe un suport special). datele obtinute se supun dezbaterii colective în clasa. se vor fixa criterii (indicatori) cantitativi de observare (exp. sintetica. cu câti mm. de a supune analizei si de a interpreta faptele în mod personal. capacitatea de a formula întrebari si de a cauta raspunsuri. B. în partea finala. cât si pe cale indirecta. de asemenea. interpretarii si explicatiei. cât mai mult posibil. dar si o importanta metoda de învatamânt.

interpretarea si verificarea lor). fiind însotite de grafice. scopul experimentului este de a observa. neteda. Efectuarea experientelor si experimentelor ocupa un loc tot mai important în ansamblul metodelor didactice. ca forma de relief joasa. elevii pot observa aspecte legate de adaptarea plantelor la conditiile de mediu. capacitatea de explorare. observarea independenta trebuie sa fie pregatita printr-o serie de observatii dirijate care presupun instructiuni clare elaborate de cadrul didactic sub forma de fise sau grile de observare. experimentul destinat formarii unor deprinderi de mânuire a aparaturii. a studia. etc. noile achizitii vor fi pe cât posibil valorificate în lectii sau alte activitati didactice. prin acordarea de sprijin în formularea generalizarilor si concluziilor finale. desfasurarea propriu zisa a cercetarii. a dovedi. Deci. etc. instalatiilor. identificarea plantelor si a animalelor ce cresc si traiesc în zona de câmpie.2. prin clarificarea unor probleme ce apar pe parcurs. prelucrarea. iar altele sa fie asezate în locuri întunecoase. enumerând factorii de mediu care permit cresterea si dezvoltarea plantelor. în cadrul unei activitati sau lectii de cunoastere a mediului cu titlul De ce au nevoie plantele?. al cercetarii raporturilor de cauzalitate. a unor fenomene. în cadrul activitatilor/orelor de cunoasterea mediului. În practica scolara. De exemplu. identificarea unor asemanari si deosebiri între vietuitoarele din mediul apropiat etc. În timpul acestui experiment. al descoperirii legitatilor care-l guverneaza. udate la timp. în functie de scopul urmarit. Metode de explorare mijlocita (indirecta) 59 . întinsa. Poate fi o activitate frontala. stimuleaza curiozitatea stiintifica. rolul acestora în alimentatia oamenilor si a animalelor. favorizeaza realizarea unei mai strânse legaturi a teoriei cu practica. observarea sistematica a elevilor se poate realiza prin: recunoasterea în imagini a câmpiei. schite.prezentate sub forma orala sau scrisa. sa-i explice esenta si sa emita ipoteze. gruparea plantelor si animalelor în functie de forma de relief. Provocarea intentionata în conditii determinate a unui fenomen se face în scopul observarii desfasurarii lui. oferindu-li-se conditiile optime unei dezvoltari normale. de ilustrare.. identificarea plantelor cultivate de om la câmpie. a verifica rezultate le obtinute. înregistrarea datelor. confirmare sau verificare a unor teze teoretice. explicare. contribuie la apropierea învatamântului de problemele tehnico-stiintifice”. Experimentul este o observare provocata. instrumentelor si materialelor. formularea ipotezelor. la o lectie cu titlul La câmpie. se întâlnesc mai multe tipuri de experimente: experimentul cu caracter de cercetare prin care elevii intervin pentru a determina modificarea conditiilor de manifestare a obiectelor si fenomenelor studiate cu scopul descoperirii unor noi informatii. Experimentul reprezinta metoda fundamentala în învatarea stiintelor naturii. în grup sau individuala. procese greu accesibile observatiei directe. Lucrarile experimentale desfasurate de elevi sunt îndrumate de profesor printr-un instructaj prealabil. Combinând experienta cu actiunea. neudate. De exemplu. prin asigurarea resurselor si supravegherea modului de lucru. formarea spiritului experimental la elevi devenind o sarcina majora. al verificarii unor ipoteze. le pot nota în caiete (la clasele I-IV). experimentul aplicativ de verificare a posibilitatii de care dispun elevii pentru aplicarea în practica a cunostintelor teoretice însusite. B. experimentul demonstrativ. desene. „metodele experimentale” accentueaza caracterul aplicativ al predarii. fiind lipsite de caldura. copiii/elevii pot realiza un experiment prin care unele ghivece cu flori sa fie asezate la lumina. lumina si substantele hranitoare necesare. Se executa în fata clasei de profesor cu scopul ca elevii sa observe fenomenul produs. analiza. Folosirea experimentului în procesul de învatamânt solicita elevilor o atitudine activa în învatare. tabele. prilej de familiarizare cu tehnica cercetarii stiintifice (punerea problemei.

din care fac parte metoda demonstratie si metoda modelarii. reactualizarea unor cunostinte necesare întelegerii celor demonstrate. cunoasterea directa fiind imposibila. pregatirea psihologica a elevilor pentru demonstratie. cu obiectele si fenomenele studiate. precizarea unor repere de natura a orienta perceptia. asigurând procesului de învatare un suport concret senzorial. desen. secvente televizate s. Metoda prezinta avantajul ca face materia mai accesibila. sa gândeasca.a). demonstrarea cu ajutorul experientelor. Pentru aceasta pe parcursul demonstratiei. în scopul formarii de priceperi si deprinderi (este folosita cu precadere la lectiile de educatie fizica. instrumente. aparate. experiente cu scopul de a asigura un suport perceptiv (concretsenzorial) activitatii de predare-învatare sau pentru familiarizarea elevilor cu executia corecta a unor actiuni. crearea unei atmosfere de asteptare. sa ordoneze. Fiecare dintre aceste forme ale demonstratiei impune respectarea unor cerinte specifice. pentru ca pe aceasta cale sa ajunga la esenta lucrurilor. ci si cu mintea. fixe. Retinem câteva dintre acestea: pregatirea prealabila a demonstratiei de catre cadrul didactic pentru a se evita orice nereusita pe parcursul efectuarii ei. fiind din aceasta cauza imperceptibile. Deci. sa compare. sensibilizarea lor cu privire la ceea ce urmeaza sa observe. demonstrarea cu ajutorul desenului la tabla.La baza cunoasterii stiintifice sta contactul direct. abilitati practice s. cu conditia ca sa fie astfel utilizata. prin care se evidentiaza fenomene. fenomene. fenomene reale sau a substitutelor acestora. fotografii s. prin demonstratie se urmareste formarea unui bagaj cât mai bogat de imagini si reprezentari pe baza carora sa se elaboreze generalizarile necesare patrunderii în esenta obiectelor si fenomenelor studiate. procese. În toate aceste cazuri. nemijlocit cu realitatea. demonstrarea cu ajutorul modelelor similare. demonstrarea prin exemple.a. În functie de materialul intuitiv folosit. demonstratia cunoaste mai multe forme: demonstrarea cu ajutorul materialului natural (plante. În procesul de învatamânt cunoasterea/învatarea nu se poate realiza însa totdeauna prin explorarea directa a realitatii. actiunilor de executat. pentru ca exista obiecte si fenomene greu accesibile sau chiar inaccesibile cunoasterii directe din cauza îndepartarii în spatiu sau timp. filme.). care înlocuiesc originalul. ce presupune fundamentarea prin rationament logic a unui adevar si se deosebeste de demonstratia în sens didactic ce presupune o perceptie activa. fenomene naturale). înregistrari fonice. formarea unor deprinderi sau comportamente. Metoda demonstratiei consta în prezentarea unor obiecte. dinamice.a. precum si familiarizarea elevilor cu efectuarea si îndeplinirea corecta a unor actiuni. demonstratia cu ajutorul materialelor figurative (planse. concret senzoriala. încât prezentarea materialului sa stimuleze operatiile de prelucrare a datelor si sa conduca gândirea la sesizarea esentialului si la constituirea notiunilor. diminueaza verbalismul. de foarte mari sau de foarte mici dimensiuni. 60 . precum si în executarea sau producerea în fata elevilor a unor actiuni. roci. comportamentelor). desene. demonstratia cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale (proiectii. tablouri. caligrafie. animale. sa interpreteze si sa încadreze informatiile în noi sisteme. elevul trebuie sa fie îndrumat sa urmareasca obiectele si fenomenele nu numai prin intermediul simturilor. În felul acesta s-au conturat metodele de explorare mijlocita/indirecta a realitatii.). care se produc într-un timp foarte scurt sau într-un ritm mult prea lent. analoage sau simbolice. procese provocate intentionat de cadrul didactic. Se realizeaza prin constientizarea scopului urmarit. harti. demonstrarea cu ajutorul actiunii (a operatiilor. de interes. demonstratia logica (teoretica). se recurge la cunoasterea indirecta. prin intermediul unor substitute.

interpretarea datelor si formularea concluziilor. mulajele) analogie mintale: Reproduc obiectul sau fenomenul cu ajutorul unor imagini. o legitate printr-o formula. 65% în cazul în care informatia este perceputa pe cale vizuala si auditiva.modele structurale Redau structura. sa sesizeze. informatii si relatii despre obiectele. procesele din natura. pentru a favoriza desprinderea elementelor esentiale. procese. procese. un extras. histograme). scheme matematice sau logico-matematice (modelul matematic. o aproximatie a realitatii. el retine. demonstratia trebuie îmbinata cu explicatia. sa predomine materialele simbolice pentru a spori efortul intelectual depus de elevi în directia desprinderii esentialului si conceptualizarii claselor. în dinamismul lor. a relatiilor cauzale. formule. fenomenul sau procesul în forma pura). . idei sau .. M. inclusiv la prelucrarea. fenomenele. obiectele. Este acea metoda de învatamânt care consta în folosirea modelelor didactice pentru ca elevii. fenomenele. Modelul este un sistem material sau ideal care reproduce mai mult sau mai putin fidel originalul cu scopul de a usura descoperirea unor noi proprietati (Ionescu. elementele esentiale ale realului prin ecuatii. Îmbraca aspectul unui concept.167). dimensiuni (machetele. p. dar la alte 2. abstracte. stiut fiind ca se retine 20% din ce se aude. stilizata obiecte. Modelarea prin Modele ideale. se bazeaza pe reconstructia realului. Nota definitoare a modelului este aceea ca ofera posibilitatea stabilirii de relatii analogice cu obiectul pe care-l modeleaza. Modelarea prin Modele materiale similitudine (obiectuale) Reproduc cu fidelitate forma exterioara si structura interna a originalului. acestia fiind determinati sa participe activ în toate momentele desfasurarii ei..modele simbolice abstract ce pune în evidenta un raport. reproduce numai acele aspecte esentiale pentru elaborarea unor cunostinte teoretice. simulatorie Modele simulatoare comportamente. fie sa o însoteasca sau sa o finalizeze. I. Metoda modelarii. demonstratia sa poata fi urmarita în bune conditii de toti elevii. Modelul este un analog al realitatii.modele figurative fenomene. Radu. pe cât posibil. teorii sau a unui sistem de concepte sau propozitionale descriptii logice. Au un mare grad de generalitate si abstractizare. pe creatie. pe fictiune. 1995. scheme ale exercitiilor fizice (diagrame. Modelarea Imita fenomene. procesele sa fie prezentate. actiuni. materialele folosite sa fie judicios selectate pentru a servi scopului urmarit.modele logice. redau într-o forma simplificata. Dupa felul modelarii ce sta la baza elaborarii lor se cunosc urmatoarele tipuri de modele: Felul modelarii Tipuri de modele Caracteristici 1. 30% din ce se vede. actiuni complexe. Nu orice reproducere a obiectelor sau fenomenelor este o modelare. care poate fie sa o preceada. principiile organizarii unui sistem 61 . Este o simplificare. 3. sub conducerea cadrului didactic. . sa descopere anumite proprietati. În procesul instructiv-educativ sunt folosite diferite tipuri de modele. o schematizare. scheme ale aparatelor masinilor. Redau aspectele formale. bine dozate din punct de vedere cantitativ pe masura înaintarii în vârsta se recomanda ca materialele intuitive sa aiba un grad mai ridicat de schematizare.antrenarea cât mai multor analizatori în actul perceptiei. societate pe care aceste modele le reproduc.

- modele functionale Redau modul , principiile de functionare

Modelele îndeplinesc functii demonstrative, dar si functii cognitive, euristice (explorativ-explicative), deoarece îi invita pe elevi la un efort de gândire, de investigare teoretica, ceea ce duce la redescoperirea unor noi adevaruri. Stimuleaza spiritul de experimentare în plan mintal, cultiva rationamentul prin analogie, dezvolta capacitatea de a formula ipoteze si alternative, de a alege solutiile optime din mai multe variante. Metoda modelarii prezinta si unele dezavantaje, limite. Dat fiind caracterul de aproximatie al modelului, folosirea sa incorecta poate prezenta riscul unor simplificari care pot duce la întelegerea incompleta, eronata a obiectelor luate în studiu. Pentru a preveni asemenea situatii se impune ca în folosirea modelarii sa se creeze posibilitatea de trecere de la obiecte reale la modele din ce în ce mai abstracte, dar si invers de la modele, la perceperea faptului real, pentru obtinerea unor cunostinte precise, profunde.

C. METODE BAZATE PE ACTIUNE
Prin aceste metode elevul este învatat nu doar sa stie, ci si sa actioneze, sa realizeze ceva, prin transferul de cunostinte din planul teoretic în cel practic. Dupa modul în care se desfasoara actiunea, aceste metode se împart în metode bazate pe actiune reala (autentica) si metode de actiune simulata, fictiva (metode de simulare). C.1. Metode bazate pe actiunea reala Metoda exercitiului. Consta în efectuarea constienta si repetata a unor actiuni si operatii, în scopul formarii unor deprinderi teoretice si practice, consolidarii cunostintelor, dezvoltarii unor capacitati si aptitudini, stimularii potentialului creativ. Stimuleaza intens activitatea elevului, solicitând din partea acestuia efort intelectual sau fizic. Are o larga aplicabilitate în procesul de învatamânt, putând fi folosita la toate clasele si obiectele de studiu si pentru realizarea unor variate sarcini didactice (Cerghit, I., 1997, p.199): formarea deprinderilor de natura intelectuala si practica, actionala; mai buna întelegere a cunostintelor teoretice prin aplicarea lor în situatii si contexte diferite; consolidarea cunostintelor si deprinderilor însusite anterior; prevenirea uitarii, evitarea fenomenului de interferenta; asigurarea capacitatii operatorii a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, crearea a multiple posibilitati la transfer ale acestora; dezvoltarea operatiilor mintale, formarea de structuri operationale; dezvoltarea unor capacitati intelectuale si fizice, a unor trasaturi de vointa si caracter; stimularea si dezvoltarea capacitatilor creative, a originalitatii, a spiritului de independenta si initiativa. De aici rezulta ca exercitiul nu trebuie înteles ca având numai un caracter reproductiv, ci si un caracter productiv atunci când se desfasoara sub forma unor activitati libere, creatoare si genereaza noi forme de actiune. În practica scolara se întâlnesc mai multe tipuri de exercitii:
Criteriul declasificare Tipuri de exercitii 1. Continutul - Exercitii motrice - conduc la formarea de priceperi si deprinderi în care predomina componenta motrica (deprinderi de scriere, de mânuire a uneltelor, fizice, sportive); - Exercitii operationale - contribuie la formarea operatiilor intelectuale, care depasind caracterul oarecum rigid si stereotip al deprinderilor sunt mobile, suple, cu o arie de aplicabilitate mult mai larga. 2. Functiile îndeplinite - Exercitii introductive, de familiarizare cu noile actiuni si operatii;

62

- Exercitii de baza, de executie repetata a actiunii sau operatiei pâna la constituirea automatismului. - Exercitii de consolidare a automatismului. - Exercitii de verificare/evaluare. - Exercitii corective. 3. Valoarea formativa - Exercitii de reproducere: exercitii de formare a deprinderilor de scris-citit. - Exercitii de creativitate: alcatuirea de probleme, compuneri libere, jocuri de creatie tehnica. 4. Gradul de interventie a - Exercitii dirijate. cadrului didactic - Exercitii semidirijate. - Exercitii autodirijate, libere. - Exercitii combinate. 5. Modul de organizare - Exercitii individuale, pe echipe, cu toata clasa. (aspectul social) 6. Obiectul de învatamânt - Exercitii gramaticale, matematice, de comunicare într-o în cadrul carora se limba straina, sportive etc. organizeaza

Pentru ca metoda exercitiului sa fie eficienta trebuie sa se respecte anumite cerinte si sa se asigure o serie de conditii: crearea premiselor psihologice favorabile exersarii, stimularea interesului elevilor pentru actiunea ce urmeaza a fi exersata. În acest sens este necesara întelegerea clara a scopului si a importantei exercitiului propus, precum si actualizarea cunostintelor anterioare necesare efectuarii actiunii, cunoasterea performantelor ce trebuie atinse; demonstrarea prealabila, corecta si clara, a actiunii ce urmeaza a se exersa, pentru a-l ajuta pe elev sa anticipeze succesiunea operatiilor si pentru a preveni o exersare si o învatare incorecta; însotirea demonstratiei de explicatii complete, ceea ce creste rapiditatea învatarii cu 44% fata de situatia în care explicatiile lipsesc; cresterea treptata a complexitatii si dificultatii exercitiilor; organizarea unui numar corespunzator de repetitii pentru formarea automatismelor; crearea unor situatii de repetare cât mai variate, mai ales dupa fixarea structurii de baza a actiunii, pentru a se mentine treaz interesul pentru activitate; îmbinarea procedeului de executie globala a actiunii cu executia fragmentara, pe parti sau combinata (ceasta cerinta se impune în cazul unor actiuni mai dificile); esalonarea optima a repetitiilor în timp (în etapa initiala repetitiile se pot organiza la intervale mai scurte, ulterior ele pot fi mai distantate în timp) verificarea, controlul si autocontrolul executiei, pentru reglarea si autoreglarea actiunii în scopul obtinerii performantelor proiectate; sporirea treptata a gradului de independenta a elevilor, pentru a se trece de la exercitiile dirijate la cele semidirijate si a se ajunge la exercitii independente, autodirijate; în cazul în care se constata o stagnare a performantelor, se recomanda sa se creasca intensitatea motivatiei, sa se opereze modificari la nivelul metodelor de executie sau sa se dea o pauza mai mare. Retinem, în concluzie, ca, bine concepute si organizate, exercitiile contribuie la înzestrarea elevului cu deprinderi si capacitati de munca. Metoda lucrarilor practice consta în efectuarea de catre elevi a unui ansamblu de actiuni cu caracter practic-aplicativ, în scopul mai bunei întelegeri si consolidari a cunostintelor însusite, aplicarii acestora în rezolvarea unor probleme practice, dobândirii unor priceperi si deprinderi practice necesare în activitatea productiva, cultivarii unei atitudini pozitive fata de munca. Aceasta metoda asigura suportul aplicarii cunostintelor teoretice în activitati ce vizeaza modificarea unor aspecte ale realitatii pentru a satisface anumite nevoi ale omului, contribuind la pregatirea teoretica si practica a elevului. Lucrarile practice includ actiuni aplicative, de proiectare, de executie, de constructie, de productie sau de creatie materiala, toate solicitând efort fizic si de vointa, operatii mintale. 63

În folosirea acestei metode este necesara parcurgerea mai multor etape: efectuarea instructajului în cadrul caruia se precizeaza obiectivele urmarite, conditiile de desfasurare; organizarea ergonomica a locului de munca; demonstrarea, însotita de explicatii, prin care se evidentiaza elementele centrale ale lucrarii ce urmeaza a fi executata; efectuarea propriu zisa a lucrarii în mod constient si independent de catre elevi, însotita de evaluari partiale, realizate de cadrul didactic, cu scopul de a asigura corectitudinea executiei; evaluarea globala, cu evidentierea performantelor individuale, ale subgrupurilor sau grupurilor, prin raportare la standardele de performanta; precizarea unor sarcini de lucru pentru etapele urmatoare. Lucrarile practice se pot desfasura frontal, pe echipe sau individual. Eficienta acestei metode depinde de respectarea unor cerinte : cresterea progresiva a gradului de dificultate si complexitate; fundamentarea lucrarii pe cunostinte teoretice pentru a-i imprima un caracter constient; includerea în executia lucrarii a unor elemente de problematizare, cercetare si, în masura posibilului, de creatie; finalizarea lucrarii prin realizarea unor produse de utilitate sociala care sa genereze elevilor sentimentul de satisfactie pentru munca depusa; deprinderea treptata a elevilor cu planificarea muncii, cultivarea capacitatii de autocontrol, pentru sporirea gradului de independenta. C.2. Metode bazate pe actiune fictiva (metode de simulare) Prin intermediul acestor metode, elevii sunt antrenati în actiuni fictive, simulate, care ulterior se pot traduce în actiuni reale, autentice. Reprezinta o modalitate de învatare prin intermediul unor sisteme, actiuni analoage cu cele din realitate. A simula însemna a imita, a mima, a reproduce în mod fictiv actiuni, fapte, sisteme, creând impresia ca ele se produc în mod real. Astfel, pot fi simulate situatii veridice din viata si activitatea adultilor, evenimente din trecut, procese, fenomene din natura etc. Scopul acestor metode este de a forma si dezvolta elevilor capacitati operationale, comportamente, în conditii de implicare cât mai directa a elevilor în construirea si desfasurarea unor activitati simulate, traductibile mai târziu în realitati. Din aceasta categorie fac parte: jocurile didactice, învatarea prin dramatizare, jocurile de simulare. Jocurile didactice. Jocul, ca activitate dominanta la vârsta prescolara, este tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic în procesul instructiv-educativ cu scopul de a imprima activitatii scolare un caracter mai viu si atragator, de a fortifica energiile intelectuale si fizice ale copiilor, canalizându-le în directia realizarii obiectivelor educationale. Jocul genereaza bucurie, buna dispozitie, previne oboseala si monotonia, îmbina spontanul si imaginarul specifice psihicului infantil cu efortul solicitat si programat de procesul de învatamânt. Activitatile de joc convertesc o situatie ludica într-o situatie de învatare, îndeplinind multiple functii instructiv-educative. Prin jocurile didactice se pot sistematiza, consolida si evalua cunostintele însusite anterior, se pot dezvolta procesele si functiile psihice, se cultiva motivatia învatarii, se formeaza priceperi si deprinderi. Se cunosc mai multe tipuri de jocuri didactice: a) dupa continut si obiectivele urmarite: jocuri senzoriale (dezvolta sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, kinestezica) jocuri de dezvoltarea vorbirii, gândirii, imaginatiei, memoriei, îndemânarii jocuri matematice jocuri de observare a mediului înconjurator jocuri muzicale jocuri de creatie etc. b) dupa materialul folosit: 64

regulile ce trebuie respectate. bazându-se pe o strategie preponderent euristica. extragerii radacinii patrate) scheme operationale pentru desfasurarea unei activitati intelectuale (ex: operatiile necesare gasirii unei surse bibliografice într-o biblioteca) scheme de actiune practica (ordinea operatiilor de mânuire a unor masini.toti cei care aplica în mod corect un algoritm ajung la un rezultat. rolurile acestora.se aplica cu succes la rezolvarea tuturor problemelor de un anumit tip. Se bazeaza pe utilizarea mijloacelor si procedeelor artei dramatice. regulile ce trebuie respectate pe parcursul jocului si elementele de joc care îi asigura atractivitate. situatiile problema în care acestea sunt implicate. Algoritmul prezinta câteva caracteristici (Cerghit. adoptarea de decizii. culturale cu scopul de a-si forma abilitati. sa exerseze rezolvarea unor probleme care necesita experimentarea unor strategii alternative. în care elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite roluri corespunzatoare unor status-uri sociale. 1997. METODE DE RATIONALIZARE A PREDARII SI ÎNVATARII Algoritmizarea. Are mari valente în directia receptarii si sensibilizarii elevilor fata de continutul si mesajul operei literare. iar în unele cazuri. acuzatori sau aparatori ai personajelor din opera respectiva. Este acea metoda prin care se asigura conditiile necesare pentru ca elevii sa sesizeze sau sa descopere si sa asimileze diversi algoritmi6 pe care sa-i poata utiliza ulterior în rezolvarea diferitelor probleme. Algoritmul ghideaza activitatea elevului în rezolvarea unei sarcini. D. 6 sistem finit de operatii care se efectueaza într-o succesiune logica obligatorie. care se aplica pentru rezolvarea unor probleme de un anumit tip si care conduce întotdeauna la obtinerea aceluiasi rezultat 65 . Ofera elevilor posibilitatea sa aplice la situatii noi.descrie toate operatiile si ordinea în care urmeaza a fi efectuate. a capacitatii de a rezolva situatii problematice. limitat de operatii de efectuat. invariabila.jocuri bazate pe întrebari (“Cine stie câstiga”) jocuri bazate pe ghicitori s. Elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite personaje. Exista mai multe tipuri de algoritmi: a) algoritmi de rezolvare: reguli de rezolvare a unor tipuri de probleme (regula înmultirii. Reprezinta o modalitate atractiva si eficienta de explorare a realitatii. p.. informatii însusite anterior. a unui fapt istoric. Pentru ca jocul didactic sa contribuie efectiv la realizarea obiectivelor instructiveducative. analiza modului de interpretare. Jocul de rol. a unui eveniment actual. de acelasi fel. învatarea rolului de catre fiecare participant. rezolubilitatea . Presupune conceperea unei situatii care se preteaza a fi transpusa sub forma unui joc de rol. profesionale. distribuirea rolurilor. sarcina didactica. Poate îmbraca forma procesului literar prin care elevii sunt pusi în postura de inculpati. în functie de aptitudinile si preferintelor elevilor. De asemenea. permite rezolvarea rapida. cu consum redus de energie a unor sarcini.include un numar finit. de a lua decizii. realizarea unui scenariu. utilaje). evaluarea de situatii si a rezultatelor. Se poate folosi începând cu clasele mici. traind efectiv starile conflictuale. constând în dramatizarea unui fragment literar. împartiri. obiectivul ce trebuie îndeplinit. Se bazeaza pe simularea unor activitati. I. de explicare a unor notiuni si teorii abstracte. generalitate .a. chiar daca nu poseda cunostinte speciale în problema respectiva. masura . este necesar ca educatorul sa precizeze cunostintele care constituie continutul jocului. comportamente adecvate. 239): precizie . Învatarea prin dramatizare. acesta având numai obligatia de a efectua fara nici o abatere operatiile si de a respecta prescriptiile algoritmice. fiind comportamente relativ automatizate. de a-si asuma raspunderi. Contribuie si la îmbogatirea experientei si capacitatii de a lucra în echipa.

Presupune analiza atenta a continuturilor. între algoritmica si euristica se stabilesc relatii complementare. un sistem de reguli ce se aplica în descrierea unui fenomen. Procesul de organizare este vizualizat grafic si stimuleaza identificarea conexiunilor dintre 66 . sarcini pentru fiecare secventa si formularea raspunsurilor corespunzatoare. Elevii trebuie antrenati în elaborarea si descoperirea algoritmilor. îndoiala si contrazicerile. în matematica. Daca este bine utilizata metoda conduce la formarea deprinderilor de munca intelectuala independenta. Metoda activitatii pe baza de fise se foloseste în scopul individualizarii învatarii. animale. specii de plante. Permite verificarea/autocontrolul operativ al modului de rezolvare a sarcinii. ocazii de activizare a instruirii. ci exista numeroase aspecte ale instruirii care solicita punerea de noi probleme. ceea ce mareste randamentul muncii de învatare. Vom prezenta în continuare doar o parte dintre aceste procedee. pentru a determina apartenenta unui obiect. ci complementare. c) algoritmi optimali – vizeaza un sistem de actiuni ce trebuie întreprinse pentru a stabili cea mai buna solutie din mai multe posibile. fise de dezvoltare utilizate în vederea îmbogatirii. fise de evaluare sau autoevaluare. oferite „de-a gata”. de disociere si conjugare functionala. În acelasi timp. investigatii în care sunt prezente încercarea si eroarea. fise de exercitii folosite în scopul aplicarii si consolidarii unor cunostinte teoretice. Activitatea creatoare presupune si beneficiaza de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. fenomen la o clasa de obiecte. la conturarea unui stil eficient de activitate intelectuala. le putem considera variante atractive ale metodei exercitiului.care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor pe baza carora se desfasoara activitatea instructiv-educativa sau o latura componenta a acesteia (de exemplu: algoritmul proiectarii didactice care include operatiile pe care le efectueaza profesorul în actiunea de proiectare). conceperea unor teme/întrebari. În practica didactica se pot folosi: fise de însusire de cunostinte sau de autoinstruire. d) algoritmi didactici . ele oferind secventelor de instruire un aparent caracter ludic. în practica didactica actuala se folosesc si procedee activ-participative noi. procedeele euristice sa se transforme în algoritmi. Folosirea repetata a algoritmilor poate sa conduca la formarea automatismelor. permite orientarea eforturilor spre rezolvarea unor probleme mai complexe. lista fiind foarte ampla si într-o permanenta extindere. n-ar putea fi puse si rezolvate probleme noi. acestea fiind concepute tinând cont de particularitatile fiecarui individ. formularea de ipoteze. Ciorchinele Reprezinta o metoda prin care copiii organizeaza în categorii informatia obtinuta. Si totusi. perfectionarii cunostintelor. solutii care nu sunt reciproc-exclusive. iar la nivelul ei elementar euristica rezida în alegerea algoritmului potrivit pentru efectuare unei sarcini noi pentru subiect. fenomene. fise de recuperare folosite pentru corectarea greselilor. De exemplu. Pornind de la particularitatile si cerintele acestora. formarea unor capacitati intelectuale care înregistreaza ramâneri în urma. Alaturi de aceste metode. pe secvente. Pentru a spori eficienta metodei se recomanda ca asimilarea algoritmilor în procesul învatarii sa nu se reduca la memorarea unor structuri operationale standardizate. Utilizarea metodei algoritmice ridica unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin aceasta metoda sa se diminueze caracterul euristic al învatarii si sa se reduca participarea creativa a elevilor în procesul de învatamânt. exista posibilitatea ca. odata verificate si completate. care prin repetare sa se fixeze si sa se constituie în instrumente de rezolvare a unor sarcini din ce în ce mai complexe. daca n-ar fi însusiti algoritmii de calcul. Nu toate sarcinile învatarii pot fi rezolvate prin strategii algoritmice. împartirea acestuia pe unitati logice. capacitatilor si functiilor psihice.b) algoritmi de recunoastere (identificare) – cuprind o serie de întrebari ce se pun într-o succesiune precisa.

copiii vor reflecta asupra ei pentru a trage o concluzie în final. Prezentându-si raspunsurile unul altuia. educatorul pregateste. pentru organizarea grafica a informatiei despre tema respectiva. dar si posibilitatile de extindere ale învatarii în viitor. cea de reflectie. dusmanii. Se scrie sau se ilustreaza în mijlocul foii subiectul ce trebuie discutat (de exemplu: „Albinele“). Limitele dezvoltarii fiecarei categorii sunt cele date de obiectivele de învatare urmarite în cadrul proiectului din care face parte secventa respectiva. nu de a participa la o competitie care sa atraga cât mai multi participanti. care vor reprezenta grupul la dezbateri. pe o foaie mare de hârtie. la care copiii vor formula individual un raspuns scurt pe care îl vor prezenta unui partener pe care l-au gasit singuri sau le-a fost desemnat. Putem prelungi activitatea cerând perechilor sa faca echipa cu o alta pereche pentru a discuta problema în continuare si a identifica solutii sau perspective noi. Dezbaterea propriu-zisa va fi urmata de o rezumare a punctelor de vedere si a argumentelor de catre fiecare grup. Se scriu aceste categorii în jurul subiectului. Fiecare grup va gasi argumente. pentru structurarea informatiei initiale despre o anumita tema si/sau în etapa finala. Un grup va ocupa un colt al încaperii. Anticipat. folosind culori diferite pentru fiecare categorie. reprezentative pentru grup si va alege unul sau doi purtatori de cuvânt.idei (de exemplu: dupa o excursie la un muzeu sau dupa o activitate la grupa în care sau vehiculat multe informatii. Si în acest caz. aceasta fiind o activitate prin colaborare menita sa genereze dezbateri. hrana. beneficiind. Etapele metodei: se prezinta copiilor. adaposturile. forma. completarea acestora sau identificarea unor directii noi de investigare pe care urmeaza sa se deruleze investigatia copilului. de ajutorul unui coleg. Se formuleaza întrebari care sa faciliteze identificarea categoriilor centrale (de exemplu: caracteristici. Metoda poate fi utilizata în etapa initiala a activitatii (ciorchine initial). Ciorchinele realizat în etapa de reflectie va arata relatiile corecte existente între categoriile centrale si informatiile incluse. o întrebare cu mai multe raspunsuri posibile. se poate dezvolta fiecare categorie în functie de continutul ei si de informatiile detinute de copii. Se definesc. poate fi urmata de folosirea acestui procedeu. copiii vor încerca sa elaboreze un raspuns comun integrând raspunsurile individuale. Se leaga de subiect printr-o sageata. altul un alt colt etc.Lucrati în perechi si Comunicati” Este o modalitate simpla si rapida de învatare care poate fi folosita de mai multe ori în timpul unei lecturi pentru a dezbate o problema interesanta sau pentru a reflecta la textul respectiv. Copiii se vor orienta fizic în favoarea unei opinii. Harta povestirii 67 . „Gânditi . de obicei. În etapa de reflectie se organizeaza grafic informatia corecta si se integreaza în retelele cognitive proprii ale celor care învata. un reprezentant al celor doua perechi va rezuma discutiile purtate. Dupa alegerea temei. Educatoarea va realiza o lista care va rezuma toate aceste opinii. Se ofera sugestii de întrebari prin care introducem brainstormingul. putem organiza informatia obtinuta acolo într-un ciorchine). împreuna cu copiii. permite corectarea informatiilor gresite. însa. Prin întrebari potrivite. Fiecare copil va exprima un anumit punct de vedere formulând argumentele care i se par cele mai convingatoare. informatie dobândita în cursul activitatii. Se pot folosi si simboluri sau reprezentari grafice care sa însoteasca aceste categorii. cum trebuie realizat un ciorchine sau se realizeaza unul împreuna cu acestia. foloasele). aceste categorii pentru a putea integra corect informatia sub forma ciorchinelui. formând grupuri si schimbând argumente. Evaluarea „ciorchinelui initial” din perspectiva noilor date obtinute în cursul activitatii. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecarui participant posibilitatea de a-si gasi grupul a carui pozitie o împartaseste. Colturile Lectura unui text sau vizionarea unui film care solicita opinia copiilor.

creativitatii si controlului. palaria rosie – gândire sentimentala. Sunt sase palarii gânditoare. iar împreuna. formularea de noi categorii cu includerea informatiilor potrivite fiecarei categorii. La gradinita. permitând o mai buna întelegere a acestuia. Se împarte o foaie de hârtie în trei coloane dupa modelul de mai jos: Stiu Vreau sa stiu Am învatat Stiu Întrebam copiii ce stiu despre subiectul în discutie. O alta harta a povestii sau povestirii poate compara din anumite perspective. Ar fi potrivit ca acestea sa fie si ele categorizate. Problema. pentru a evidentia mai bine asemanarile. cultural. verde. scrierea unor întrebari generate de lectura. iar participantii trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori pentru a gândi din perspectiva acesteia: palaria alba – gândire obiectiva. palaria verde – gândire creativa. social). sentimentelor. Vreau sa stiu Individual si apoi în perechi. Se pot folosi simboluri sau imagini (desene. etapele. atitudinii pozitive. digramele Venn pot fi valorificate cu succes si la alte activitati/discipline. în grup. deosebirile si elementele comune în cazul a doua idei.Reprezinta o forma de organizare si sintetizare a continutului unui text. albastru si negru. aspectul generativ. galben. Pentru cele trei rubrici se pot folosi si simboluri. rosu. palaria neagra – gândire negativa. Diagramele pot constitui si o buna modalitate de evaluare. Procesul de categorizare este esential în aceasta metoda. fragmentele. care sa semnifice categoriile de informatii. Fiecare palarie gânditoare reprezinta un mod de gândire oferind o privire asupra informatiilor. copiii vor formula întrebari legate de subiect la care ar dori sa afle un raspuns. jetoane) cu care sa se construiasca. includerea noilor informatii în categoriile deja existente. un colaj care sa prezinte harta povestirii. deoarece organizeaza grafic materialul. vor stabili care informatii sunt relativ sigure si pe acestea le vor trece în coloana „Stiu”. Concluziile. Solutia. Personajele. Întrebarile fara raspuns vor fi discutate pentru a identifica unde pot fi cautate informatiile necesare. palaria albastra – controleaza procesul de gândire. împreuna cu copiii. formularea unui raspuns la întrebarile din coloana a doua. aceasta se poate realiza oral sau prin desen. fiecare de câte o culoare: alb. Stiu – Vreau sa stiu – Am învatat Este o strategie care poate fi folosita pentru ghidarea copiilor în timpul unei activitati cu continut stiintific care poate dura mai multe zile. Participantilor li se solicita sa interpreteze roluri în functie de palaria aleasa. indiferent daca sunt adevarate sau nu. concepte sau fenomene studiate. Fiecare copil se va gândi la informatii. Lotus 68 . Pentru a monitoriza participarea si ideile copiilor. Ele sunt eficiente dupa lectura unui text. palaria galbena – gândire optimista. Daca este posibil. cadrul didactic le noteaza. Am învatat Evaluarea activitatii va avea drept scop verificarea validitatii informatiilor notate în prima coloana. Evenimentele. doua sau mai multe opere literare. Culoarea palariei este cea care defineste rolul. Palariile gânditoare Reprezinta o tehnica interactiva de stimulare a creativitatii initiata de Edward de Bono. motivul. ar fi bine ca aceste informatii sa fie categorizate. dupa o discutie sau dezbatere. Aceasta include: Localizarea evenimentului (spatiul fizico-geografic. Diagramele Venn Folosite preponderent în matematica. ce informatii au. judecatilor.

dorintei de a actiona etc. servesc la transmiterea unor informatii. Dintre functiile pedagogice ale mijloacelor de învatamânt amintim: a) Functia de comunicare . evenimentele studiate. c) Functia formativ-educativa . de ordine. e) Functia de rationalizare a efortului si timpului – permit utilizarea rationala si eficienta a timpului. de contrast. îndeplinesc functiile specifice.ofera posibilitatea de a transmite în mod direct informatii despre obiectele.asigura o baza perceptiva.3. maresc caracterul atractiv al învatamântului. exemplificarea. Alegerea celor mai potrivite metode de învatamânt nu este o sarcina usoara pentru cadrul didactic. Utilizarea lor contribuie la diminuarea verbalismului si formalismului. realizate. procesele. ele nu pot înlocui activitatea cafrului didactic. permit vizualizarea unor obiecte.stimuleaza curiozitatea epistemica. imaginatiei. Alegerea metodelor trebuie sa se realizeze în strânsa corelare cu toate celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. la Reprezinta ilustrarea. De asemenea. informatie. la promovarea unei participari mai intense din partea elevilor la procesul de instruire. Ele reprezinta instrumentele auxiliare care faciliteaza procesul de predare. Internet. b) Functia ilustrativ-demonstrativa . vazut mai ales ca activitatea de comunicare. aparate care faciliteaza transmiterea si asimilarea informatiei. Definite în sens larg. memoriei. sporindu-si astfel capacitatile operatorii ale gândirii. intensifica activitatea de învatare. sporesc obiectivitatea evaluarii. fenomenele. Aceasta tehnica stimuleaza munca de colaborare în echipa si efortul creativ al fiecarui membru al grupului în solutionarea sarcinii date. dupa rolul dominant pe care-l îndeplinesc în activitatea didactica. sunt investite cu un potential pedagogic. trairile afective. inerente atunci când se face apel la comunicarea exclusiv verbala a cunostintelor. concepte. d) Functia stimulativa/de motivare a învatarii . progresele înregistrate de acestia pe parcursul unui program de instruire. efectuarea de experiente.Tehnica „Lotus” presupune deducerea de conexiuni între idei. Dupa functia îndeplinita cu precadere. 1. Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale.a) g) Functia de scolarizare substitutiva – permit realizarea învatamântului la distanta. pornind de la o tema centrala care determina cele 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale . previn instalarea starilor de monotonie si plictiseala. concomitent cu diminuarea efortului depus pentru rezolvarea unor sarcini. Mijloace informativ-demonstrative . Altfel spus. fenomene. urmând ca apoi ele sa devina la rândul lor teme principale pentru alte 8 idei secundare. practice asupra unor aspecte ale realitatii. Mijloacede de învatamâmt dau viata unor subiecte care aparent nu sunt de mare interes pentru elevi. si stimuleaza. ecuatia personala a examinatorului s. dispozitive. Cu toate acestea. compara. înregistrarea si evaluarea rezultate lor obtinute în procesul de învatamânt. prin aceasta deosebindu-se de alte dotari ale gradinitei/scolii.influenteaza structura cognitiva a elevilor care sunt pusi în situatia de a analiza. abstractiza si generaliza o serie de date pentru a surprinde notele esentiale si generale ale faptelor studiate. ajutând la largirea orizontului de cunoastere. continuturi). Este specifica pentru televiziune. mijloacele de învatamânt se pot grupa în patru mari categorii. mijloacele de învatamânt includ: materiale. interventii active. îmbogatesc interesele. procese greu accesibile sau inaccesibile observatiei directe. concret senzoriala bogata care face mai accesibila informatia transmisa. Folosirea mijloacelor de învatamânt are efecte benefice si pe planul dezvoltarii atentiei. asemeni petalelor florii de nufar. importante surse de 69 . faptele. retele computerizate nationale si internationale. f) Functia de evaluare a randamentului scolar . elimina factorii perturbatori (efectul “halo”. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Mijloacele de învatamânt cuprind ansamblul resurselor materiale concepute. prin extinderea observarii directe a obiectelor si fenomenelor.ofera posibilitatea de a masura si aprecia nivelul de pregatire al elevilor. adaptate si selectate în vederea îndeplinirii obiectivelor instructiv-educative. V. formarii de priceperi si deprinderi. sporindu-i eficienta.

Odata cu intrarea în scoala se face usor trecerea de la intuitiv. îndeplinind în principal functii informative si demonstrative. simboluri si complexe de simboluri. O parte dintre mijloacele prezentate mai sus devin utilizabile prin intermediul unei aparaturi tehnice deosebite. aparate de experimentare. Mijloace de exersare si formare a deprinderilor. masini de multiplicat etc. dispozitive sau masini de instruit. discuri etc. În cadrul activitatilor din gradinita. reproduc. dispozitive etc. jocuri de constructii tehnice. truse de piese demontabile. de insecte. modele fizice (obiectuale) truse de piese demontabile. electrotehnica. unelte. modele în sectiune. cronometre. desenul pe tabla (explicativ). reprezentarile grafice: reprezentarile vizuale si proiectabile pe ecran (diapozitive. cuvântul si sunetul sau combinatii ale acestora în scopul transmiterii si receptionarii unor continuturi si stimularii învatarii. reconstituie obiecte reale. Se împart în: a) Mijloace logico-intuitive din care fac parte: Obiectele naturale. 3. ampermetre etc.). aparate sau instalatii de testare. Fie ca redau cu fidelitate originalul. chimice etc. instrumente. filmul. cum sunt: colectii de plante. optica. Aceasta categorie de mijloace asigura efectuarea experientelor si a experimentelor.). care imita.). instrumente muzicale instalatii de antrenament si simulatoare didactice. formulele matematice. diafilme. masini de verificare. calculatoarele electronice. Reprezentarile figurative (picturale sau iconice) au o larga utilizare. Mijloace de rationalizare a timpului. masini unelte s. b) Mijloace logico-rationale. Din aceasta categorie fac parte: mulaje. simboluri verbale. sau a dimensiunii extrem de mari sau reduse etc. fotografii. sabloane. etc. Pentru evaluarea rezultatelor învatarii se folosesc: seturi de teste. Includ: harti de contur. de exemplu). mostre de metale. accesorii si instalatii de laborator (microscoape.a.concretizarea cunostintelor. perceperea lor constituie perceperea însasi a realitatii Obiectele elaborate construite sau confectionate în scopuri didactice. aparate de educatie fizica si sport. machete. schemele pe tabla. stampile. dispozitive de verificare a deprinderilor. Acestea se refera la reprezentarile grafice. care constituie obiectul de studiu propriu-zis. planse. reale. fizice. efectuarea de exercitii necesare formarii priceperilor si deprinderilor (practice. artistice. al formulelor si graficelor care permit prezentarea mai rapida. astfel de mijloace permit evidentierea esentialului si a datelor reprezentative. tinând cont de stadiul si de particularitatile dezvoltarii psihologice a copilului prescolar. înregistrari pe benzi. Sunt foarte importante pentru ca perceperea lor este însotita de trairi afective favorabile receptarii cu mai mult interes a informatiei. Includ acele dispozitive electrice si electronice care folosesc imaginea. truse de scule si unelte. de exprimare etc. 2. 5. În aceasta categorie sunt cuprinse: jocuri didactice. prin solicitarea analizatorului vizual si auditiv. tabele. Este vorba de: reprezentarile figurative-ilustratii. originale. Mijloacele tehnice audio-vizuale. învatarea prin descoperire. fie numai cu aproximatie. folii transparente. se folosesc cu predilectie mijloacele logicointuitive. esentializata a unei mari cantitati de informatii. masini electronice de calcul etc. Acestea sunt substitute ale realitatii. echipament tehnic de atelier. colectii de instrumente pentru mecanica. de minerale. destinate automatizarii instruirii si autoinstruirii. Presupun asocierea unor materiale purtatoare de 70 . cu scopul de a aduce în câmpul de observatie al elevilor realitati greu accesibile sau inaccesibile perceperii directe din cauza departarii în timp sau spatiu. aparate. masini. truse de construit aparate (de radio. 4. Acestea alcatuiesc asa numitele mijloace tehnice audiovizuale. truse de laborator. Fiind cele mai apropriate de natura. într-o forma concentrata. obiecte sau sisteme tehnice autentice. Mijloace de evaluare a rezultatelor învatarii. Odata cu cresterea nivelului teoretic al învatamântului sporeste si rolul reprezentarilor simbolice. Concentreaza o mare cantitate de informatii esentiale si îi ajuta pe elevi sa se ridice de la concret-senzorial la abstract si logic. la logic si rational.

informatii (Software) si aparate speciale (Hardware) concepute pentru a se asigura vizionare a sau comunicarea continuturilor fixate în materialele respective. Eficienta utilizarii mijloacelor de învatamânt este conditionata de experienta cadrului didactic. proiectarea activitatii didactice este impusa de cerinta cresterii calitatii si eficientei pedagogice. care evidentiaza ca orice lucru bine facut. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. m ultitu dinea. Aceasta obliga la prefigurarea cât mai exacta a demersului didactic în vederea ameliorarii raportului dintre certitudine si aleatoriu în favoarea certitudinii si a înlaturarii improvizatiei. folosirea lor abuziva si insuficient gândita în raport de obiectivele urmarite. cum sunt: complexitatea deosebita. stiut fiind faptul ca proiectarea reprezinta o conditie esentiala a teoriei generale a actiunii eficiente. de priceperea lui de a alege si a valorifica la momentul potrivit acele mijloace care servesc cel mai bine obiectivelor pe care le urmareste. Clarificari conceptuale VI. Cunoasterea particularitatilor proiectarii activitatilor didactice din gradinita si ciclul primar. de resursele de care dispune.1. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare. pentru a-i imprima un caracter sistematic rational si eficient. antrenarea a numerosi factori în desfasurarea sa. varietatea p roceselor si ac tiu nilor pe care le su bsum eaza. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar. realizarea finalitatilor sale pe o perioada îndelungata în timp. dependenta de conditiile în care are loc. VI. corelatia si interdependenta dintre componentele sale. de unde rezulta ca ele sunt utile si eficiente în masura în care integrarea lor în lectii si activitati se face din perspectiva unei finalitati pedagogice clare si este precedata de pregatirea clasei pentru perceperea mesajului pe care-l transmit. Mijloacele de învatamânt reprezinta auxiliare didactice care faciliteaza realizarea obiectivelor instructiv-educative. VI. Clarificari conceptuale Proiectarea activitatii didactice este o necesitate impusa de unele note caracteristice ale procesului de instructie si educatie. care de cele mai multe ori nu are efecte benefice. CAPITOLUL VI PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: VI.2. 71 . poate avea efecte negative. economice si sociale a acestei activitati. este rezultatul unui proiect bine gândit. de prefigurare mentala a pasilor ce urmeaza a fi parcursi în realizarea eficienta a activitatii didactice . Desi învatamântul contemporan nu se poate dispensa de mijloacele de învatamânt. Obiective: Constientizarea necesitatii demersului proiectiv la gradinita si ciclul primar.3.1. Folosirea lor prezinta deopotriva avantaje si dezavantaje. De asemenea. Proiectarea didactica este un proces deliberativ de anticipare. Reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia.

p. 72 . se elimina actiunile inutile. pe baza informatiilor si a activitatii desfasurate pe baza acestuia. trasaturile proceselor instructive desfasurate în prealabil etc. în conformitate cu idealul educational al scolii la diferite momente ale existentei sale si cu politicile educationale promovate în timp. Se finalizeaza prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învatare. se anticipeaza desfasurarea procesului si interactiunea componentelor. metodologie. propun termenul de design pedagogic. t2 – realizarea efectiva a proiectului pedagogic. În acest sens pedagogul Sorin Cristea (1997. sarcinile de predare sunt dependente aproape exclusiv de valorile implicate în predare. într-o logica proprie învatamântului informativ. de realizarea obiectivelor. se stabilesc sub presiunea continutului. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare Asemanator întregului proces de învatamânt. disparate. Modelul de proiectare traditionala.2. Prezinta urmatoarele caracteristici: prioritara în proiectare este actiunea de predare.. fiind chemata sa raspunda la patru întrebari esentiale pentru reusita procesului instructiv-educativ: ce voi face? Se finalizeaza cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite. evaluare didactica). în scopul proiectarii. a relatiilor dintre acestea. a probelor de evaluare si. Informatiile obtinute sunt supuse unei noi analize diagnostice. proiectarea consta în efectuarea unor operatii de constructie si organizare anticipativa a obiectivelor. continutului. necontrolate.171) evidentiata doua modele de actiune folosite în acest scop: A. desprinse din analiza diagnostica.C. realizarii si evaluarii activitatii ce urmeaza a se desfasura în etapele urmatoare.analiza diagnostica menita a evidentia: stadiul de dezvoltare a capacitatilor mentale ale copiilor. care subordoneaza celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. proiectarea este centrata pe continuturi.E. Desfasurarea procesului de proiectare a activitatii didactice parcurge patru momente esentiale (M. cum voi sti daca ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea actiunilor si modalitatilor de evaluare. nediferentiate si nedefinite pedagogic. în timp ce alti autori (G. si proiectarea didactica a cunoscut schimbari de paradigma.Dupa cum remarca R. t3 . Proiectarea activitatii didactice se refera deci la ansamblul activitatilor de anticipare si pregatire a acestei activitati. 249): t0 .evaluarea performantelor înregistrate de elevi în urma aplicarii proiectului t1 – prognoza sau proiectarea pedagogica în care. se selecteaza continuturile cu ajutorul carora acestea vor fi îndeplinite. Ausubel. nivelul de cunostinte al elevilor. de Landsheere). strategiilor de dirijare a învatarii. cu ce voi face ce mi-am propus? Implica precizarea continuturilor si a resurselor folosite pentru realizare a obiectivelor. relatiile dintre elementele activitatii didactice se înscriu pe o coordonata aleatorie. didacticist. caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi. mai ales. 2001. se determina conditiile si resursele folosite. Din toate acestea rezulta ca prin proiectare se definesc obiectivele urmarite. Pentru a desemna aceasta activitate în limba engleza se utilizeaza sintagma instructional design (design al instruirii). factorilor perturbatori. p. se anticipeaza modul de desfasurare a instruirii si performantele asteptate din partea elevilor în urmatoarea etapa. sunt întâmplatoare. VI. din care se selecteaza cel care este apreciat ca fiind mai eficient. se previne aparitia fenomenelor.

(auto)educatie ale fiecarui elev.formarea formatorilor (initiala-continua) B.metodologie e .continut m . procesele. ca activitate de predare-învatare-evaluare. ceea ce face sa includa un sistem unitar de operatii care se deruleaza într-o anumita succesiune.continut m . durata. dar si pe cele susceptibile de perfectionare pentru a putea proiecta corect modalitatile de ameliorare. operatiile proprii activitatii didactice în care e necesara gândirea anticipativa.evaluare f.evaluare f. care se desfasoara pe etape cu obiective si continuturi proprii. o . b) Dat fiind caracterul procesual al activitatii didactice.obiective c . situatia care prezenta presupune cunoasterea conditiilor în care se va desfasura activitatea. directiva. indiferent de amploare si cadrul de referinta si în acelasi timp trebuie sa cuprinda toate laturile. .formarea formatorilor (initiala-continua) Pentru a conduce la un demers didactic eficient. complexitate. promoveaza echilibrul între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. alcatuind asa numitul algoritm al proiectarii.predarea este conceputa restrictiv. a 73 . si sa vizeze orice demers didactic.f. obiectivele sunt gândite în spiritul învatamântului formativ. proiectare trebuie sa fie o actiune continua. o . unilaterala. cu modalitati specifice de realizare. indiferent de dimensiune. într-o maniera închisa. a resurselor avute la dispozitie sau care trebuie asigurate.f. d) În actiunea de proiectare trebuie sa se aiba în vedere trei cadre de referinta: activitatea anterioara momentului în care este anticipat un anumit demers didactic care este supusa procesului de diagnoza în scopul de a stabili aspectele eficiente. influenteaza negativ procesul de formare a cadrelor didactice întretinând dezechilibre între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. c) Proiectarea trebuie sa se concretizeze într-o suita de decizii anticipative.metodologie e . din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor. . bazat pe resursele de (auto)instruire. sistematica. între componentele procesului de învatamânt se stabilesc raporturi de interdependenta. Modelul curricular al proiectarii pedagogice se deosebeste de cel didacticist prin urmatoarele elemente: proiectarea este centrata pe obiective si abordeaza activitatea didactica în mod complex. proiectarea didactica trebuie sa întruneasca o serie de conditii: a) Trebuie sa priveasca întreaga activitate educativa.obiective c .

Obiectivele....... cunoasterea temeinica a continuturilor si a obiectivelor de referinta.......... În învatamântul primar planificarea calendaristica ar putea fi întocmita dupa modelul de mai jos.. în anumite limite.ore pe saptamâna..... Anul scolar......... Etape si niveluri ale proiectarii didactice.... proiectul fiecarei lectii/activitati în parte.. resurse metodologice. continuturilor si a activitatilor întreprinse pentru realizarea acestora. sa-si asume raspunderea de a asigura copiilor/elevilor un parcurs scolar individualizat.... În realizarea planificarii calendaristice se realizeaza mai multe: Lectura personalizata a programelor scolare .... în functie de aparitia unor elemente neprevazute... proiectul unei unitati de învatare......... C-tin.. e) Pentru a se constitui într-o premisa a unui demers reusit. Realizarea planificarii presupune o viziune de ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu.... Scoala ..... Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar În functie de perioada de timp luata ca referinta se cunosc doua niveluri ale proiectarii didactice (Cucos.. Aceasta operatie permite elaborarea unor documente de proiectare didactica ce asociaza într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinta..119): proiectarea globala........ I. 2000... Proiectarea globala prefigureaza activitatea instructiv-educativa pe un ciclu de instruire sau ani de studiu.... în functie de conditiile si cerintele concrete. a gradului în care ei stapânesc cunostintele si capacitatile care conditioneaza realizarea demersului proiectat..... Clasa/nr.... continuturile si criteriile de evaluare au un grad ridicat de generalitate.... II. Asigura cadrul necesar pentru proiectarea esalonata. Disciplina.. Se concretizeaza în: planificarea calendaristica. f) Proiectarea trebuie gândita ca un ghid pentru activitatea educatorului. prin punerea în relatie a obiectivelor. dar si fara a include detalii nejustificate teoretic si lipsite de utilitate practica.. unei lectii. p..... fiind aplicabila la o clasa de elevi.are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic sa ia decizii în privinta modalitatilor pe care le considera optime în cresterea calitatii procesului de învatamânt..restrictiilor la care se supune activitatea proiectata.... ceea ce înseamna ca este o activitate ce tine de competenta organelor de decizie în probleme de politica scolara....... VI. materiale.... asigurând parcurgerea ritmica a materiei prevazute de programa scolara.... Aceasta esalonare a proiectarii didactice este determinata de nevoia de a imprima procesului instructiv-educativ unitate si coerenta.. prin raportare la cerintele ce se degaja din programele scolare si alte acte normative pe temeiul carora se contureaza predictia activitatii viitoare... Proiectarea esalonata se materializeaza în elaborarea programelor de instruire specifice unei activitati/discipline... a) Planificarea calendaristica Ofera o perspectiva mai îndelungata asupra predarii. demersul proiectat poate fi adaptat.... cu deosebire a potentialului de învatare al elevilor. este necesar ca proiectarea didactica sa prefigureze toate aspectele desfasurarii activitatii instructiveducative..... temporale) considerate optime de catre profesor pe parcursul unui an scolar.... activitatea si rezultatele viitoare spre care aceasta tinde. Învatator.. activitati de învatare.. fara a omite ceva... 74 . continuturi......3.. proiectarea esalonata.. reconsiderat. Se materializeaza în elaborarea planurilor de învatamânt si a programelor scolare.. ceea ce înseamna ca pe parcursul desfasurarii propriu zise a activitatii.

în perechi si individual si se pot planifica în etapa I.Planificarea calendaristica (orientativa) Unitati de învatare Obiective de referinta Continuturi Nr. „Când. transsemestriale. pentru desfasurarea coerenta si eficienta a procesului de învatamânt si prezinta câteva particularitati. numarul de ore alocat pentru fiecare unitate de învatare este stabilit de fiecare cadru didactic în parte. continuturile sunt selectate pentru fiecare unitate de continut din programa scolara. activitatile pe care ni le propunem trebuie sa stimuleze copilul din toate punctele de vedere. întreceri sau trasee sportive. Jocurile si activitatile didactice alese se desfasoara pe grupuri mici. activitati de dezvoltare personala). „Ce si cum vreau sa fiu?”). Proiectul tematic este un exemplu de activitate integrata. planificarea saptamânala a unor teme de interes pentru copii. obiectivele de referinta sunt preluate din programa scolara (se trec doar numerele de ordine cu care sunt înscrise în acest document). activitate matematica. respectiv de o zi.). activitate practica. În acest sens. Documentul care sta la baza planificarii este Curriculumul pentru învatamânt prescolar care prezinta finalitatile. în functie de potentialul clasei si de experienta sa. educatie muzicala sau activitate artistico-plastica). Pentru întocmirea planificarii documentele curriculare din ciclul prescolar insista pe acordarea unei importante deosebite dezvoltarii globale a copilului. la rubrica Observatii se vor consemna eventualele modificari ce se impun în aplicarea sa efectiva la clasa. timpul de instruire si ofera sugestii în ceea ce priveste strategiile de instruire si evaluare pentru fiecare nivel de vârsta. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. „Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”. iar în cazul gradinitelor care aplica alternativele educationale se adauga si elementele specifice. continuturile. ce se poate desfasura simultan în mai multe centre de interes/activitate cu sarcini diferite. cum si de ce se întâmpla?”. în etapa a III-a (înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasa în cazul gradinitelor cu program 75 . b) organizarea continuturilor în jurul celor sase teme („Cine sunt/suntem?”.reprezinta temele/capitolele stabilite de cadrul didactic din lista de continuturi prevazute în programa scolara. activitatile pe domenii experientiale se pot desfasura ca activitati integrate (maximum 5 pe saptamâna). de cunoasterea mediului. de educatie pentru societate. planificarea anuala a unui numar mai mare de proiecte cu o durata de 1-3 saptamâni. sub forma de activitati tematice/ proiect tematic sau pe discipline. ore alocate Saptamâna Observatii În acest tabel: unitatile de învatare . educatie fizica. „Cum este. planificarea unor proiecte de durata foarte scurta. jocuri si activitati didactice alese. de exemplu: planificarea anuala a maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni pe proiect. de educatie fizica. înainte de începerea activitatilor. Indiferent daca activitatile se desfasoara integrat. jocuri de miscare. Planificarea trebuie sa raspunda unor noi cerinte: a) aplicarea noii clasificarii a activitatilor (activitati pe domenii experientiale. În învatamântul preprimar planificarea reprezinta o activitate laborioasa desfasurata de fiecare educator pentru aplicarea curriculumului. „Cum planificam organizam o activitate?”. c) diversificarea planificarii în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. pe durate diferite de timp. plimbare în are liber etc. a fost si va fi aici pe pamânt?”. d) planificarea zilnica a cel putin o activitate sau un moment/secventa de miscare care se poate face sub diverse forme: gimnastica de înviorare. sau pe discipline ca activitati de sine statatoare (educarea limbajului.

. punctelor tari. Activitatile de dezvoltare personala cuprind rutinele.......... fara sa afecteze calitatea si eficienta acestui proces... b) Proiectarea temelor/unitatii de învatare Daca în învatamântul prescolar operam cu o lista de sase teme majore.... Identificarea unitatii de învatare se face prin precizarea temei acesteia..... un plan al tranzitiilor de la o activitate la alta.. înaintea abordarii lor la clasa.............. Unitatea de învatare reprezinta o structura didactica flexibila. prezinta suficienta flexibilitate ca pe parcursul realizarii sa se poata interveni cu corectiile impuse de conditiile concrete ale desfasurarii activitatii. 76 Saptamâna/anul. planificarii). Repere orare Jocuri si activitati didactice alese Activitati pe domenii experientiale Activitate de dezvoltare personala Indiferent de ciclul de învatamânt.. nevoilor.... Nr.... Disciplina.. si în etapa IV înainte de plecarea acasa a copiilor...... Datorita unor evenimente neasteptate.... permite o organizare riguroasa a continuturilor pe teme/unitati de învatare si raportarea la obiectivele specifice ce trebuie formate... începând cu ciclul primar vorbim despre unitati de învatare... în cazul gradinitelor cu orar prelungit.. Ghidurile metodologice indica realizarea sa dupa urmatoarea rubricatie: Clasa/nr... un plan al activitatilor în aer liber în cazul schimbarii vremii...... Temele pot fi luate din lista de continuturi prevazute de programe si se coreleaza cu manualul scolar. unitara din punct de vedere tematic..... planificarile pot suferi modificari în programul zilnic iar educatorul trebuie sa se gândeasca la: un plan al rutinelor. tranzitiile si activitatile optionale iar în cazul gradinitelor cu orar prelungit se adauga si activitatile de dupaamiaza care constau în activitati recuperatorii pe domenii experientiale si activitati recreative...... permite renuntarea la planificarile semestriale..... diminuându-se astfel timpul afectat proiectarii. ..... Din aceste considerente......... Proiectul unitatii de învatare Unitatea de învatare.. planificarea trebuie sa raspunda intereselor...... ore alocate (cf.. temperamentelor.. planificarea pe termen scurt (o zi.normal iar). o saptamâna) are implicatii imediate în ameliorarea si perfectionarea activitatii de învatare si se face în functie de progresul înregistrat de copii.. stilurilor de învatare si dificultatilor reale ale copiilor. ofera cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociaza obiectivele cu anumite teme/unitati de învatare si de a personaliza actul instructiv-educativ... O planificare pe termen scurt ar putea fi realizata dupa modelul de mai jos..... Realizarea planificarilor calendaristice prezinta numeroase avantaje: ofera o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a continuturilor si de realizare a obiectivelor prin inte rmediul unor continuturi bine precizate..... Parcurgerea sa se realizeaza sistematic si continuu pe o perioada delimitata de timp si se finalizeaza prin evaluare.. ore saptamânal... O activitate didactica eficienta are la baza o proiectare pe masura....... În învatamântul primar proiectarea unitatilor de învatare se realizeaza pe parcursul anului scolar. a carei parcurgere conduce la realizarea unor obiective de referinta sau competente specifice...

Aceasta proiectare este prevazuta deja în documentele curriculare pentru gradinita si se realizeaza dupa modelul de mai jos. În învatamântul prescolar vorbim despre proiectarea tematica. timpul. Proiectele tematice prezinta avantaje multiple. harta care poate fi completata si pe masura ce proiectul se desfasoara. spectacole sau prin realizarea unor excursii. cel mult cinci saptamâni. Finalizarea si detalierea evenimentelor. construiesc modele. În acest sens. Obiectivele de referinta se înscriu cu numerele lor (din programa). În stabilirea acestora cadrul didactic nu trebuie sa urmeze obligatoriu programa sau manualul. se vor avea în vedere câteva criterii: sa fie strâns legat de experienta cotidiana a copiilor. 77 . descrieri a ceea ce au descoperit si a prezentarii unor produse. sa poata fi cercetat si acasa si la gradinita. locul de desfasurare. esalonate în ordinea parcurgerii lor. deseneaza în urma observatiei. pe baza de brainstorming împreuna cu copiii. 2. observa atent si înregistreaza datele. ci are libertatea de a proceda la operarea unor adaptari. copilul: dobândeste cunostinte profunde si solide. metode. a unor prezentari dramatice. Selectarea si conturarea subiectului care va fi investigat. în acest fel valorificându-se experianta lor trecuta referitoare la subiect. sa fie suficient de familiar cel putin câtorva copii pentru a fi capabili sa formuleze întrebari relevante. sa fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel putin o zi. face corelatii între temele abordate în gradinita si cele din afara ei. La rubrica Resurse se trec formele de organizare. formuleaza predictii. realizata pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-7 ani) si pentru toate cele sase teme majore. Activitatile de învatare promovate pot fi cele prevazute de programa scolara. 3.Continuturi (detaliere) Obiective de referinta / competente specifice Activitati de învatare Resurse Evaluare În acest tabel: La rubrica Continuturi se vor preciza detaliat toate continuturile ce vor fi abordate în respectiva unitate de învatare. dar si alte activitati pe care învatatorul le considera eficiente din perspectiva realizarii obiectivelor. sa permita exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limba si comunicare. exploreaza. La rubrica Evaluare se vor consemna modalitatile de evaluare folosite pentru a stabili în ce masura obiectivele prevazute au fost îndeplinite. domeniul cognitiv. Activitatea de teren. Domenii experientiale Obiective de referinta Comportamente Suge stii de continuturi O alta particularitate pentru învatamântul prescolar o constituie proiectarea activitatilor de învatare pe baza de proiecte tematice. În realizarea acestor proiecte se parcurg trei etapte: 1. Astfel. identifica mai usor relatiile dintre idei si concepte. Se poate realiza sub forma unor discutii. tipurile de interactiuni profesor-elevi. constând în renuntarea la unele elemente si înlocuirea cu altele sau la adaugarea unor noi elemente de continut. Tot în aceasta etapa se poate întocmi o harta conceptuala. În aceasta etapa copiii cerceteaza. consta într-o cercetare directa care se poate realiza si prin excursii pentru a investiga locurile. În timpul discutiilor preliminare. elevi-elevi etc. discuta si dramatizeaza noile semnificatii ale subiectului analizat. al dezvoltarii fizice si al atitudinilor si capacitatilor în învatare. obiectele sau evenimentele. mijloace. educatorul si copiii propun întrebari la care vor cauta sa raspunda prin investigatia pe care o vor face. socioemotional.

îsi organizeaza mai bine planificarea. Stabilirea resurselor educationale ce pot fi valorificate în îndeplinirea obiectivelor. atitudini. Precizarea strategiilor didactice optime care sa conduca la îndeplinirea obiectivelor. care sunt achizitiile educative pe care le vor realiza elevii la încheierea activitatii. Precizarea obiectivelor operationale ale lectiei. valori). se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. de anotimp si evenimentele specifice (sarbatorile religioase. încurajeaza copiii sa produca idei originale pentru activitati. învata sa rezolve sarcini prin cooperare. Elaborarea proiectului didactic al unei lectii are ca punct de plecare proiectul unitatii didactice din care deriva. educatorii: stimuleaza interesul pentru abordarea unor noi continuturi si metode. În realizarea sa se disting mai multe etape: 1. abilitati. se simt eficienti împartasind din experienta lor. Include operatii de detaliere a continutului învatarii (informatii. de identificare a resurselor psihologice pe care se bazeaza învatarea (nivel de pregatire anterioara a elevilor. La rândul lor. 3. lectia apare ca o componenta operationala a unitatii de învatare. De asemenea. imediate cu care se va finaliza lectia respectiva. Exemple de teme: 3-5 ani 5-6/7 ani Familia mea Marea Gradinita Mijloacele de locomotie Jucariile mele Povestile padurii Casuta cu povesti Jocurile iernii Crizantema Prietenii naturii Dovleacul Traditii si obiceiuri de Pasti Ursii Cosmosul Fluturele În lumea insectelor Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor sase teme din noul curriculum revizuit. Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare. e necesar un echilibru între sursele de provenienta ale subiectelor abordate. prin raportare permanenta la obiective. Proiectul lectiei este un plan anticipat al modului de stabilire si realizare în timp a interactiunilor dintre obiective. devine mai responsabil în procesul învatarii. c) Proiectul de lectie/de activitate În învatamântul primar. o idee. unitati de continut si strategii pedagogice în cadrul unei unitati didactic determinate.parcurge teme care-l intereseaza si le studiaza mai mult timp. Presupune ca în functie de sarcina didactica fundamentala a lectiei. În planificare e important sa existe proiecte tematice initiate de copii si de educator. Durata realizarii acestor proiecte difera în functie de interesul copiilor pentru tema. istorice). utilizeaza o varietate de activitati pentru a prezenta tema în profunzime. parintii: sunt implicati în activitatea clasei ca voluntari. se încurajeaza comunicarea. 2. conditie fundamentala pentru o proiectare corecta. o jucarie. Sunt vizate rezultatele concrete. un eveniment din familie sau din cadrul comunitatii. motivatie). potentialul de învatare. o carte. Aceste obiective trebuie sa decurga logic din obiectivele de referinta ale unitatii de învatare si sa respecte cerintele operationalizarii. cadrul didactic sa stabileasca tipul de învatare în care vor fi implicati elevii si sa gândeasca un sistem coerent si eficient de îmbinare a formelor 78 . mijloace de învatamânt aflate în dotarea scolii sau confectionate de educator). si a resurselor materiale care pot fi utilizate în buna desfasurare a activitatii (conditii de spatiu si timp. înteleg modul de abordare a învatarii la copii si-i pot sprijini mai bine.

un plan anticipativ al demersului didactic întreprins pe parcursul lectiei. nu în ultimul rând. pliante. fotografii etc. Precizarea modalitatilor de evaluare a gradului de îndeplinire obiectivelor operationale. Un proiect de activitate integrata ar putea fi realizat dupa modelul de mai jos. pasiunea pe care acesta le investeste în munca. chestionare. a metodelor si tehnicilor de masurare si apreciere a rezultatelor învatarii. prezinta câteva particularitati ale proiectarii. în practica educationala curenta s-a încetatenit urmatorul model. fise de evaluare.metode si procedee . despre raportul dintre rezultatele asteptate (obiective) si rezultatele efectiv obtinute. adecvat particularitatilor de vârsta ale acestora. de înv. Activitate Metode si învatatorului a elevilor procedee Forme de organizare Mijl. pune în valoare initiativa si creativitatea educatorului. interesul. Pentru a oferi informatii pertinente despre gradul de realizare a obiectivelor propuse.) Momentele lectiei/ Durata Ob. Evaluare În învatamântul prescolar noul curriculum promoveaza activitatile integrate care.de activitate. Proiectul didactic asigura rigoare activitatii. 4. experienta practica si. Parcurgerea acestor etape se finalizeaza cu elaborarea proiectului didactic propriu zis care reprezinta un instrument util pentru o activitate didactica eficienta. spre deosebire de activitatile pe discipline sau de lectiile din ciclul primar.forme de organizare Resurse materiale (mijloace de învatamânt) Bibliografie de specialitate psihopedagogica si metodica Anexe (fise de lucru. În partea introductiva se precizeaza elementele care dau identitate lectiei respective. psihopedagogica si metodica. Data Scoala Clasa Disciplina de învatamânt: Tema/subiectul Tipul lectiei Durata Obiective de referinta/competente specifice (1. în elaborarea sa spunându-si cuvântul pregatirea de specialitate. 2) Obiective operationale: Cognitive Afective Psihomotrice (numai daca este cazul) Strategia didactica Resurse procedurale: . operationale Continutul instruirii Strategia didactica Activit. observabile si masurabile) si sa fie în concordanta cu continuturile fixate. iar cea de a doua parte a proiectului prezinta “filmul” general al desfasurarii lectiei. Desi nu exista un tip absolut de proiectare a lectiei. probele de evaluare trebuie elaborate pornind de la obiective (care la rândul lor trebuie sa indice achizitii concrete. Data Gradinita Grupa Tema 79 . a metodelor si mijloacelor de învatamânt. Proiectul de lectie este structurat pe doua parti: o parte introductiva si una ce vizeaza desfasurarea propriu zisa a evenimentelor/momentelor ce se vor derula pe parcursul lectiei.

VII. proiectul didactic trebuie sa fie adecvat situatiilor concrete de învatare. Activitati de dezvoltare personala (ADP) Întâlnirea de dimineata Rutine Tranzitii IV.2.3.Tema proiectului Tema zilei Tipul de activitate Scopul activitatii Forme de organizare Durata Inventar de activitati: I.1. Activitatea educatoarei Activitatea copiilor Metode si procedee Forme de organiz. Activitati pe domenii experientiale (ADE) De exemplu: Domeniul Limba si comunicare (DLC) si Domeniul Estetic si creativ (DEC) Obiective de referinta (pentru fiecare domeniu în parte) Obiective operationale (pentru fiecare domeniu în parte) II. operat.2.2. sa fie operational pentru a fi posibil de transpus în practica. Forme de evaluare VII. Activitati liber alese 2 (ALA2) Separat se poate descrie scenariul zilei. Descrierea activitatii Strategia didactica Momentele activitatii ADE ALA 1 ALA 2 Ob. Evaluare Indiferent de ciclul de învatamânt. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar. Întelegerea schimbarilor produse de reforma sistemului de evaluare din ciclul primar. Metode de evaluare VII. sa prezinte un anumit grad de flexibilitate si adaptabilitate la conditiile noi si sa conduca la obtinerea celor mai bune rezultate. Obiective: Cunoasterea principalelor forme de evaluare si a particularitatilor acestora la nivelul învatamântului prescolar si primar. Cunoasterea caracteristicilor metodelor traditionale si complementare de evaluare din gradinita si ciclul primar. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar. Clarificari conceptuale.1. Mijl. CAPITOLUL VII PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: VII. 80 . VII. insistând pe rutine si tranzitii. Activitati liber alese 1 (ALA1) Obiective de referinta Obiective operationale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate) III. Dupa care se detaliaza sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învatare. de înv.2.

pe de o parte în vederea ameliorarii activitatilor în curs si. semestru. Clarificari conceptuale Problematica evaluarii si a reformei în acest domeniu constituie un subiect de analiza pentru toti cei implicati în desfasurarea procesului de învatamânt si în elaborarea documentelor de politica educationala. o componenta în care schimbarile de structura au devenit deja vizibile. între cele trei domenii (cognitiv. afectiva. Ausubel si F. a unei institutii. din perspectiva educabililor. afectiv. programarii si luarii deciziilor viitoare”. utilizari si actualizari. Reorientarea actului evaluativ catre competente si capacitati. c) evaluarea proceselor de instruire. abilitati si atitudini. eficacitatii. Evaluarea si examinarea constituie. Când evaluam? = la începutul unui proces (ciclu educational. ora de curs). a unei variabile organizationale sau a unei politici specifice”. un anumit grup de vârsta) 4. 2. autoritatile abilitate în proiectarea examenelor. eficientei si pertinentei activitatilor în relatie cu obiectivele lor. a unui program. randamentul sau eficienta educationala. Astfel. Obiectivele reformei în domeniul evaluarii si examinarii vizeaza: a) evaluarea institutionala – vizeaza sistemul ca întreg. conceptorii de curriculum. actiuni individuale. Pe cine evaluam? Educabilii (elevii. în contextul reformei educatiei. probleme. Cine beneficiaza de rezultatele evaluarii? Elevii. Cum evaluam? Prin stabilirea clara a parcursului: scopuri-obiective-instrumente de evaluare-rezultate-interpretare-comunicare 5. b) evaluarea curriculum-ului. psihomotric). Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cuprinde: stabilirea finalitatilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale elevilor. 6. Conceptul de evaluare cunoaste astazi o multitudine de valente. în special. prin exercitii. Procesul de învatamânt este un proces cu reglare si autoreglare. e) evaluarea personalului didactic. proiectarea si înfaptuire a programului de realizare a scopurilor propuse. Cu ce scop? Formativ. în 1981. rezultatele scolare. psihomotrica. d) evaluarea rezultatelor scolare – rezultatele elevilor din perspectiva cognitiva. profesorii evaluatori. nivelul de performanta. de orientare 3. teme individuale/de grup. Evaluarea reprezinta o componenta esentiala a activitatii de învatamânt. si a procesului de învatamânt. pe parcursul acestuia. componentele sale. abilitati.1. factorii de decizie etc. competente. masurarea rezultatelor obtinute ca urmare a aplicarii programului. teme pentru acasa. lucru posibil deoarece fluxul informational circula de la comanda spre executie si invers. prin observatie directa. Robinson considerau ca „termenul evaluare se refera la o examinare riguroasa. în vederea planificarii. procesul de formare. D. cu toate componentele sale. an scolar. pentru ca în 1997. 81 . aptitudini. pe de alta parte.VII. atenta a unui curriculum educational. institutiile de învatamânt. sumativ. Ce evaluam? Sistemul ca întreg sau doar o componenta a acestuia. parintii. atitudini etc. în general. la finalul sau. Cu ce evaluam? Cu metode de evaluare orala/scrisa/practica. Jay Campbell sa defineasca evaluarea ca o „operatie care vizeaza determinarea de o maniera sistematica si obiectiva a impactului. Orientarea actului de evaluare catre elementele de creativitate. gândire critica. Astfel. Proiectarea evaluarii educationale trebuie sa tina seama de raspunsul la urmatoarele întrebari: 1. referate. prin metode de autoevaluare 7. prin portofolii individuale/institutionale. procesul de evaluare primeste noi dimensiuni: Realizarea unui echilibru. prin proiecte. eseuri.

gradul de adaptare a copilului/elevilor la mediul gradinitei/scolii etc. • pentru societate. priceperilor si deprinderilor dobândite de elevi/prescolari în 82 . eficienta investitiilor în învatamânt.2. evaluarea pedagogica apare ca o actiune manageriala care impune raportarea rezultatelor obtinute în activitatea educativa la un ansamblu de criterii specifice domeniului. prognostica. pe domenii ale performantei. elevi. • pentru copii/elevi: reprezinta un indiciu valoros cu privire la concordanta dintre performantele obtinute si obiectivele pe care le aveau de îndeplinit. prin preeminenta si nu în chip exclusivist. Ofera date ce asigura echilibrul între cerintele puse în fata copiilor si posibilitatile reale si virtuale ale acestora. Vrabie. Din aceasta perspectiva. autoaprecierea în raport cu obiectivele procesului educational stabilite de la început sau în functie de obiectivele de evaluare comunicate anterior. a punctelor tari si slabe. Diagnostica – vizeaza identificarea nivelului performantei. Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat. De certificare – permite recunoasterea statutului dobândit de catre un elev în urma sustinerii unui examen sau a unei evaluari cu caracter normativ. un reper important în reglarea efortului de învatare si a investitiei de timp destinat acestei activitati si eventual “un semnal de alarma” privind perspectiva evolutiei ulterioare. îi ajuta sa identifice aspecte reusite sau susceptibile de perfectionare a procesului instructiv-educativ. evaluarea furnizeaza informatii pertinente despre nivelul de pregatire a fortei de munca. pedagogice si manageriale. date ce se valorifica în scopul înlaturarii dis-functionalitatilor sistemului si eficientizarii sale.activeaza si stimuleaza autocunoastarea. Ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) sunt mentionate functii generale (diagnostica. VII. Poate ajuta la conturarea aspiratiilor si la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizarii lor.Pe baza rezultatelor obtinute prin actiunea de evaluare urmeaza sa se adopte decizii de ameliorare a activitatii în etapa urmatoare. În literatura de specialitate functiile evaluarii sunt abordate din perspective diferite. si functii specifice (motivationala si de orientare scolara si profesionala). de selectie etc). Se va avea în vedere ca presiunea exercitata de familie pentru a-l împinge pe copil spre “mai mult” poate avea ca efect aspiratia spre “mai putin” pentru a evita deceptia. astfel încât orientarea scolara si /sau profesionala a elevilor sa fie optima. sursele care le-au generat. punctele slabe ale sistemului. cu valoare de etalon. De selectie – permite clasificarea elevilor în ordinea descrescatoare a nivelului de performanta atins. Rezultatele evaluarii prezinta o importanta deosebita pentru: cadre didactice. pe baza carora iau decizii cu privire la strategia activitatii viitoare.. iar Sorin Cristea analizeaza functiile sociale. în vederea luarii unor decizii optime cu privire la desfasurarea activitatii în etapa urmatoare. sau ramâneri în urma.orienteaza decizia elevilor si a parintilor. într-o situatie de examen sau de concurs. în functie de nivelul performantelor obtinute. • pentru parinti: reprezinta o baza de predictie si o garantie privind reusita viitoare a copiilor. De consiliere . (D. greselile tipice prezente în pregatirea elevilor. Astfel Ioan Nicola evidentiaza functiile cu caracter economic si social. un indiciu al necesitatii întreprinderii unor masuri speciale de sprijin a acestora pentru depasirea unor dificultati. Prognostica – vizeaza estimarea domeniilor sau a zonelor cu performante viitoare maximale ale educabililor. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar Evaluarea dezvoltarii elevilor si prescolarilor se realizeaza în cea mai mare parte a timpului pe care elevul/copilul îl petrece la scoala/gradinita. 1975). Motivationala . Are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor. în echilibru stimulativ între dorinte si posibilitati. parinti si chiar societate: • pentru cadrele didactice: ofera informatii cu privire la rezultatele activitatii desfasurate cu elevii.

abilitati.2. În acest sens. Stabilirea evolutiei copilului si a masurilor ameliorative pentru perioada urmatoare. care reprezinta premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. Stabilirea evolutiei copilului în functie de obiectivele cadru si de referinta. gradul de stapânire si aprofundare a acestora. Stabilirea gradului de realizare a obiectivelor operationale propuse. al capacitatilor creative).cadrul actului educational pe toate planurile personalitatii lor (intelectual-cognitiv. precizând si eventualele particularitati ale acestui proces la nivelul învatamântului primar si prescolar. evaluare finala care se realizeaza la încheierea unei etape de instruire. în functie de criteriul adoptat. Prin evaluarea initiala se identifica volumul de cunostinte de care dispun elevii. Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale. VII. c) Dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. evaluare sumativa ce se realizeaza la încheierea unei etape mai lungi de instruire. experiente acumulate de elevi care fac obiectul evaluarii vorbim despre: evaluare partiala prin care se verifica secvential un volum redus de cunostinte si achizitii comportamentale. evaluare continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului instructiv-educativ. pentru reusita viitoarei activitati didactice. probe scrise sau practice. mai pe larg cele trei forme de evaluare care se contureaza aplicându-se acest criteriu. priceperi. afectiv-atitudinal. evaluare globala când se verifica un volum mai mare de cunostinte. Îndeplineste functia de diagnosticare (evidentiaza daca elevii stapânesc cunostintele si 83 . cât si pe elev/prescolar: Stabilirea nivelului de dezvoltare a copilului/prescolarului. Analiza obiectivelor generale ale evaluarii se concentreaza atât pe cadrul didactic. cunoscându-se mai multe clasificari. nivelul dezvoltarii competentelor si abilitatilor. deprinderi. potentialul cu care urmeaza a se integra în activitatea viitoare. Datele obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvarii acestuia la posibilitatile reale ele elevilor. concretizate în atitudinile si comportamentele dobândite de elev/prescolar prin procesul de educatie. cadrul didactic are la dispozitie diferite forme si metode de evaluare pe care le poate folosi. evaluarea cunoaste trei forme: evaluare initiala care se realizeaza la începutul unui program de instruire. urmareste si aspectele formative ale muncii cadrului didactic.1. vom analiza. în continuare. d) În functie de factorii care realizeaza evaluarea se contureaza doua forme sau tipuri de evaluare: evaluare interna efectuata de aceeasi persoana/institutie care realizeaza efectiv si activitatea de instruire (de exemplu profesorul clasei). În acelasi timp. psihomotric. Forme de evaluare Teoria si practica pedagogica evidentiaza existenta mai multor forme si tipuri de evaluare. Astfel: a) Dupa volumul de informatii. Întrucât cea mai frecvent folosita clasificare este cea realizata dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. b) În functie de perspectiva temporala din care se realizeaza evaluarea distingem: evaluare initiala care se face la începutul unui program de instruire. EVALUAREA INITIALA Se realizeaza la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregatire al elevilor. evaluare externa realizata de o persoana sau institutie diferita de cea care a asigurat realizarea efectiva a procesului de învatamânt.

recunoaste anumite cuvinte. adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi. ci si nivelul de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic si socio-emotional. EVALUAREA FORMATIVA (CONTINUA. precum si o functie predictiva. iar informatiile obtinute trebuie analizate în interrelatie.). Copilul trebuie observat în contexte naturale cât mai variate. la fiecare început de an scolar se planifica o perioada de doua saptamâni pentru evaluarea initiala a copiilor din grupa. oferind informatii cu privire la conditiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învatare ale noului program. mai util si eficient. consultând bibliografia de specialitate si Curriculum-ul pentru învatamântul prescolar (3-6/7 ani). ajutând elevul si profesorul sa-si adapteze activitatea viitoare la conditiile concrete ale instruirii. Evaluarea initiala se realizeaza la începutul unui ciclu de învatamânt. contribuind la “învatarea deplina”. abilitati sau competente necesare învatarii. la sosirea si plecarea din gradinita. Nu trebuie evaluate doar aspectele care privesc latura cognitiva (daca numara. poezii etc. 84 . în scopul cunoasterii acestora. CURENTA) Aceasta forma de evaluare însoteste întregul parcurs didactic secventa cu secventa.abilitatile necesare parcurgerii noului program). ordonari dupa marime sau poate numara. fara a-i întrerupe jocul cu castanele. Se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a ramânerilor în urma la învatatura si a esecului scolar. previne acumularea de goluri în pregatire. O evaluare eficienta este bazata pe observarea sistematica a comportamentului copilului deoarece ofera educatoarei informatii despre copii privind perspectiva capacitatii lor de actiune si de relationare. despre competentele si abilitatile de care dispun în mod direct. Întrucât nu exista un set unitar de probe de evaluare pentru copiii de 3-6/7 ani. La „Stiinte” printr-o discutie. în timpul activitatilor extracurriculare. se poate constata daca face clasificari. feedback-ul obtinut este operativ. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operationale. Permite cunoasterea efectelor instruirii dupa fiecare secventa. în mediile lui firesti: în sala de grupa. Datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se actioneze în planificarea activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice: proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor noului program. În învatamântul prescolar evaluarea initiala prezinta si alte accente. în timpul mesei. de exemplu. vorbeste în propozitii. aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru întreaga clasa. Chiar daca sunt mentionate si fisele de lucru printre celelalte metode de evaluare trebuie avut grija ca probele cu sarcini pe fise sa fie echilibrate cu observarea comportamentului copilului în timpul jocului. Astfel. stie povesti. genereaza relatii de cooperare între cadrul didactic si elevi. În Centrul „Constructii” se pot obtine informatii despre formele geometrice pe care copilul le cunoaste. dar si în conditiile în care educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui potential nu-l cunoaste. Prezinta avantajul ca stimuleaza sistematic elevii pentru activitatea de învatare. Probele de investigatie trebuie integrate în activitatea obisnuita. înlatura starile de neliniste si stres întâlnite la elevi în cazul evaluarii sumative. dezvolta capacitatea de autoevaluare. permitând verificarea sistematica a tuturor elevilor din tot continutul esential al instruirii. copiii sa nu fie retinuti de la joc. identificarea eventualelor neajunsuri si astfel creeaza posibilitatea de a se adopta prompt masuri de ame-liorare a activitatii de învatare. pentru a rezolva sarcini pe fise. când se constata ramâneri în urma la învatatura care ar putea împiedica desfasurarea eficienta a activitatii. gradul în care stapânesc anumite cunostinte. tinându-se seama de comportamentele specifice fiecarui domeniu de dezvoltare. conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire. selectarea probelor de evaluare sau conceperea lor trebuie sa se faca cu multa responsabilitate. cultiva motivatia învatarii. pentru a stabili care este nivelul si ritmul lor de dezvoltare. în timpul jocului în aer liber. la începutul unui an scolar. jucându-se la Centrul „Coltul Casutei/ Joc de rol” „De-a bucataria”. copilului i se pot adresa întrebari despre culorile obiectelor de vesela.

La clasele I-IV se realizeaza, de regula, pe sisteme de lectii, teme, capitole, care reprezinta unitati logice de structurare a continuturilor învatarii. Ea se poate organiza si dupa unele lectii al caror continut reprezinta „cheia întelegerii” întregului capitol. În gradinita se poate realiza cu ajutorul fiselor individuale, a jocurilor-exercitii, a jocurilor de rol, a povestirilor, a repovestirilor, a dialogurilor în situatii reale sau imaginate, memorizarilor, asamblarilor de figurine, constructiilor, modelajului etc. Ea vizeaza toate domeniile de dezvoltare ale copilului. În functie de rezultatele obtinute, se stabileste un plan de interventie remedial sau de dezvoltare. Cele mai utilizate instrumente de înregistrare a datelor sunt: fisa de observatie, grilele de verificare si control, rapoartele, fisa de caracterizare. Aceste documente însotite de observatii – comentarii, aprecieri ale educatoarei, fise de corespondenta pentru parinti, produse ale activitatii copilului, înregistrari audio si video, fotografii – sunt cuprinse în portofoliul copilului si dovedesc traiectoria dezvoltarii lui. Recompensele acordate copilului se concretizeaza în aprecieri verbale (lauda si încurajarea), aplauze ale colegilor si educatoarei, dreptul de a primi mascota grupei, de a initia un joc sau o activitate, de a ocupa pentru un timp un loc privilegiat etc. EVALUAREA SUMATIVA (FINALA) Se realizeaza la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (semestru, an scolar, ciclu de învatamânt), prin intermediul ei realizându-se verificarea prin sondaj a continuturilor învatarii, insistându-se astfel pe elementele fundamentale. Se urmareste stabilirea masurii în care elevii au capacitatea de a opera cu cunostintele de baza însusite si si-au format abilitatile vizate pe parcursul derularii programului de instruire. Ofera informatii utile asupra nivelului de performanta atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Pentru ca nu însoteste procesul de învatamânt secventa cu secventa are efecte reduse asupra activitatii instructiv-educative, acestea resimtindu-se dupa o perioada mai îndelungata, de regula, pentru urmatoarele serii de elevi. Rezultatele se apreciaza prin raportare la obiectivele generale urmarite prin predarea disciplinei de învatamânt. Exercita în principal functia de constatare a rezultate lor, de clasificare a elevilor. Poate genera în rândul elevilor atitudini de neliniste si stres si, în plus, consuma o parte considerabila din timpul alocat instruirii. La gradinita aceasta forma de evaluare vizeaza nivelul de performanta atins în raport cu obiectivele cadru si de referinta cuprinse în curriculum si se realizeaza, în special, înainte de parasirea gradinitei. Pe baza constatarilor privind masura în care copilul a atins obiectivele de referinta, educatoarea îi schiteaza profilul de personalitate, descrie inventarul de cunostinte principale, identifica interesul si posibilitatile de învatare, pentru a argumenta recomandarea înscrierii sale în scoala primara sau retinerea în gradinita. Beneficiarii rezultatelor ei sunt, în primul rând, parintii, educatorii, învatatorii, învatatoarele, consilierul, terapeutul. Fiecare dintre cele trei forme de evaluare are o contributie specifica în cunoasterea nivelului de pregatire al elevilor si, într-o masura mai mare sau mai mica, asigura premisele necesare pentru reglarea continua a procesului instructiv-educativ, fapt ce le recomanda deopotriva pentru practica educationala. VII.2.2. Metode de evaluare În activitatea de evaluare cadrul didactic poate recurge la o gama larga de metode, clasificate în: traditionale, denumite astfel datorita faptului ca au fost consacrate în timp si sunt utilizate cel mai frecvent si complementare deoarece s-au impus în practica scolara în ultimii ani. METODE TRADITIONALE DE EVALUARE a) Evaluarea orala. Se realizeaza printr-o conversatie între cadrul didactic si elevi, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la volumul si calitatea instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Se recomanda a fi utilizata mai ales în cazul disciplinelor/tipurilor de activitati care au ca obiectiv formarea unor capacitati si abilitati dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu, capacitatea de comunicare verbala). 85

Avantaje : permite verificare; ofera posibilitatea unei evaluari flexibile, adaptata particularitatilor individuale, prin stabilirea tipului de întrebari si a gradului de dificultate a acestora în functie de calitatea raspunsurilor oferite de elevi; permite cunoasterea posibilitatilor de exprimare a copiilor/elevilor si siguranta cu care opereaza cu notiunile asimilate, priceperea cu care elaboreaza un raspuns la o întrebare anume, abilitatea de a argumenta o idee, de a respecta logica si dinamica unei expuneri, originalitatea manifestata în abordarea unei probleme; ofera posibilitatea ca, în cadrul unor raspunsuri incomplete, sa se poata interveni cu întrebari suplimentare; favorizeaza intensificarea interactiunii profesor-elev; realizeaza un feed-back, prompt, rapid, permit corectarea raspunsurilor; favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare a copiilor/elevilor. Limite: obiectivitatea poate fi diminuata datorita: gradului diferit de dificultate a întrebarilor, starea de moment a evaluatorului starea psihica a elevilor (tensiunea afectiva); întrebarile ajutatoare pot avea un caracter perturbator, obligându-i pe elevi sa se abata de la forma de raspuns proiectat; ofera posibilitati limitate de verificare a unui numar mai mare de elevi; consum mare de timp, nivel scazut de validare si fidelitate. În învatamântul prescolar pentru evaluarea orala se pot folosi câteva procedee aparte, cum ar fi: „Scaunul autorului“, folosit în cadrul „Întâlnirii de dimineata“ în alternativa educationala Step by Step. Copilul este poftit pe acest scaun ca sa prezinte rezultatul muncii independente sau de grup celorlalti copii, educatoarei, dupa solutionarea unei sarcini date. I se ofera astfel sansa de a se autocunoaste, autoevalua si a avea feedbackul imediat al celorlalti copii si al educatoarei. Prin modelul de evaluare primit de la educatoare, în timp, copiii vor sti sa intervina si sa valorifice laturile pozitive ale persoanelor cu care interactioneaza si sa transmita acestora, sub forma de sugestii, pareri, opinii despre ceea ce trebuie îmbunatatit sau corectat, fara sa jigneasca sau sa atace pe cineva. „Turul galeriei“ se utilizeaza dupa solutionarea de catre copiii a unor sarcinii primite în grup. Rezultatul activitatii fiecarui grup este expus si, prin rotatie, fiecare grup vizualizeaza operele expuse. Educatoarea initiaza o comunicare interactiva între copiii autori ai lucrarii expuse si copiii vizitatori. Cei dintâi ofera informatii despre modul de organizare, despre contributia pe care a avut-o fiecare, despre colaborarea în solutionarea sarcinii si rezultatul muncii lor. Ceilalti formuleaza aprecieri despre felul în care au fost rezolvat cerintele si ofera aplauze si încurajari. „Jurnalul metacognitiv“ consta în evaluarea copilului la sfârsitul zilei cu privire la continutul învatarii, rezultatele obtinute în activitatile individuale sau comune, în termeni de reusite si dificultati întâmpinate, relatiile si calitatea acestora cu colegii pe parcursul îndeplinirii sarcinilor de învatare. Poate lua forma unui dialog între copil si educatoarea sau între copil si colegii de grupa. Se formuleaza întrebari de genul: „Ce ai învatat sa faceti astazi?“, „Cum ai facut?“, „Ce ti s-a parut izbutit?“, „Ce dificultati ai întâmpinat?“, „Cine te-a ajutat?“, „Pe cine ai ajutat?“, „Cum te-ai simtit astazi?“. b) Evaluarea scrisa. Reprezinta o metoda de evaluare care se utilizeaza începând cu ciclul primar, nefiind specifica învatamântului prescolar. La nivelul gradinitei, prin „scris“ întelegem exercitiile grafice, scrierea de simboluri, de litere izolate, de silabe, de cuvinte cu litere de mâna sau de tipar. Este foarte des folosita pentru verificarea nivelului de pregatire a elevilor. La clasele I-IV îmbraca forma lucrarilor de control curent, a lucrarilor de control date la încheierea unei unitati de învatare. Lucrarile scrise de control curent (extemporale) se administreaza la lectia curenta, dureaza 10-15 minute si cuprind un numar redus de întrebari. Urmaresc: verificarea 86

modului în care elevii si-au însusit lectia de zi, acoperirea necesarului de note, formarea la elevi a obisnuintei de a învata sistematic. Lucrarile de control la sfârsitul unei unitati de învatare se aplica în cadrul evaluarii formative. Verifica în ce masura obiectivele unitatii (obiectivele de referinta) au fost îndeplinite si elevii si-au însusit continuturile esentiale. Ofera informatii privind calitatea demersului didactic si efectele sale exprimate în nivelul de pregatire al elevilor. Avantaje : permite evaluarea unui numar mare de elevi într-un timp relativ scurt; face posibila evaluarea tuturor elevilor cu privire la asimilarea aceluiasi continut, ceea ce permite compararea rezultatelor; asigura conditii pentru o apreciere cu grad ridicat de obiectivitate; ofera elevilor posibilitatea de a elabora raspunsul în mod independent, în ritm propriu, demonstrând astfel cunostintele si capacitatile de care dispun: diminueaza starile tensionale care pot influenta negativ performantele elevilor mai timizi sau cu alte probleme emotionale. Limite: feed-back-ul nu este operativ (imposibilitatea corectarii unor greseli, clarificarii, completarii imediate a cunostintelor, elevii luând cunostinta de lacunele lucrarilor cu relativa întârziere); imposibilitatea de a orienta elevii prin întrebari suplimentare; când continutul nu acopera decât o parte din materie, exista posibilitatea ca întâmplarea sa aiba un rol semnificativ cu implicatii importante asupra calitatii probei. c) Evaluarea practica. Se foloseste pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunostinte teoretice în rezolvarea unor probleme practice, gradul de stapânire a unor priceperi si deprinderi. Se aplica în special atunci când se urmareste evaluarea continutului experimental si practic al instruirii, dar ofera si informatii cu privire la însusirea continutului conceptual. Reprezinta si o modalitate importanta de dezvoltare a unor competente generale si specifice, aplicative. În învatamântul prescolar probele practice sunt diversificate în functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiectivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare. În gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fenomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, întocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse în acest caz aprecierilor verbale, în functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor. Pentru contracararea limitelor celor trei metode de evaluare, dar si pentru asigurarea unui grad sporit de obiectivitate se recomanda imbinarea metodelor traditionale de evaluare. METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE Aceste metode urmaresc sa ofere elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu doar ca au asimilat un ansamblu de cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele cunostinte. În general, în aceasta categorie încadram: observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Dintre aceste metode, aplicabilitate la nivelul învatamântului primar si prescolar au: observarea sistematica, portofoliul si autoevaluarea. a) Observarea sistematica. Ofera informatii relevante asupra performantelor copiilor/elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si reactionare, a competentelor si abilitatilor de care dispun, a trasaturilor de personalitate si implicit pentru calitatea si eficienta demersului didactic. Permite cunoasterea unor performante mai greu cuantificabile, dar foarte importante pentru aprecierea randamentului scolar.

87

sa noteze ceea ce i se pare important. sa interpretam datele înregistrate pentru a diferentia aspectele caracteristice de cele aparente. Avantaj: cadrul didactic decide asupra comportamentului sau performantelor pe care le considera relevante. cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. aptitudini generale sau specifice etc. ce roluri prefera. prin interactiunea cu grupa de copii. modul cum interactioneaza cu ceilalti (educator. daca foloseste o varietate de materiale sau opteaza doar pentru unele). 88 . cu ce copii prefera sa se joace). daca se joaca cu materialele din toate centrele de activitate. cât si din afara ei. 10-15 minute la jocuri si activitati alese). sa observe copilul în conditii cât mai variate. sa-si construiasca instrumentele necesare pentru înregistrarea informatiilor.În învatamântul prescolar observarea este importanta în programele de educatie centrate pe copil si consta în urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unui copil. cât si la clasele I-IV. semnificative pentru a fi retinute si nu presupune implicarea elevului în completarea fisei. Cunoasterea copilului necesita timp si anumite competente din partea educatorului: sa faca observatii obiective. sa dea acestora o interpretare pertinenta. sa nu opereze cu etichetari subiective. locuri diferite si momente diferite. În învatamântul primar observarea elevilor trebuie sa se realizeze în contexte multiple: la ore. probleme de natura comportamentala. capacitatea de exprimare a emotiilor si de a întelege emotiile celorlati. liste de rubrici pe care doar sa se bifeze). initiativa în comunicare. sa noteze comportamentele cu mare exactitate. de la parinti si toate persoanele care interactioneaza cu copilul. pentru o observare reusita este important ca orice cadru didactic: sa stabileasca exact scopul observatiei. Aceste informatii sunt confidentiale. în cadrul activitatilor extrascolare si extracurriculare. scara de clasificare. deoarece un comportament constant în situatii diferite. daca inventeaza moduri noi de a le folosi. Pentru înregistrarea informatiilor se pot folosi urmatoarele instrumente: fisa de observare. Atât în gradinita. Educatorul trebuie sa redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitatii lui în devenire. Fisa de observare reprezinta un instrument prin care cadrul didactic consemneaza date factuale cu privire la comportamentul sau modul de actiune al elevului (fapte deosebite. nou pentru dezvoltarea copilului. atât din gradinita. Informatiile pe care trebuie sa le obtinem despre copil se refera la: modul cum actioneaza cu obiectele (cum le mânuieste. sa înregistreze observatiile în caietul de observatii. alti adulti): modul de comunicare verbala/nonverbala. Înca de la venirea sa în gradinita obtinem prin observare informatii despre dezvoltarea copilului. sa utilizeze mijloace simple de înregistrare (grile. Dezavantaj: solicita un timp considerabil pentru notarea datelor factuale si nu întotdeauna interpretarea acestora are gradul de obiectivitate dorit. capacitatea de autocontrol. relatiile în cadrul grupului social al grupei (daca se joaca cu copiii. sub toate aspectele. pe care apoi le prelucreaza si le interpreteaza. fara a interveni. sa aloce un timp special (de exemplu. e important pentru interpretare. sa stabileasca comportamentele care intereseaza.). Prima conditie de importanta capitala este ca educatorul sa învete sa observe copilul. lista de control /verificare. daca initiaza jocuri. în pauze. copii.

la clasa a IV-a se poate folosi urmatoarea fisa de control: Elevul • a urmat instructiunile de lucru date înaintea activitatii DA NU • a respectat etapele ce trebuiau parcurse în elaborarea lucrarii DA NU • a folosit corect instrumentele de lucru DA NU • a finalizat lucrarea DA NU • a lucrat independent. cât si un instrument de evaluare complex.Data Locul Prezentarea evenimentului /faptei Interpretarea evenimentului (concluzii de natura psihopedagogica) Scara de clasificare însumeaza un set de comportamente ce sunt supuse evaluarii. ceea ce stimuleaza exprimarea personala a elevilor. starile emotionale negative care însotesc formele traditionale de evaluare. Reprezinta atât o metoda. 89 . aplicatii practice. atitudinal. angajarea lor în activitati de învatare mai complexe. compuneri. machete. interviuri. caricaturi. b) Portofoliul. În felul acesta evaluarea devine motivanta pentru elev. casete video cuprinzând prestatia orala a elevului în cadrul unor activitati sau contributia în activitatea de grup etc. fise de observare. teste. chestionare de atitudini. De exemplu. cu grad ridicat de originalitate si crea-tivitate. Exemplu. postere. De asemenea. Puternic dezacord dezacord neutru acord puternic acord Lista de control/verificare. lucrari prezentate în cercuri. cu participarea directa a elevului. în cadrul unei lectii de abilitati practice. portofoliul poate include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare: rezultatele la probele scrise (lucrari de control. fara ca pe moment sa formuleze judecati de valoare asupra celor înregistrate. rezultatele activitatilor practice. Portofoliul reprezinta „cartea de vizita” a elevului. Permite cadrului didactic sa constate la elevii sai prezenta sau absenta unor caracteristici sau comportamente. Îmi asum cu placere responsabilitatile ce-mi sunt încredintate în cadrul echipei. Deoarece realizeaza o sinteza a activitatii elevului pe o perioada mai îndelungata de timp poate servi si ca evaluare sumativa. reliefând progresul înregistrat de acesta pe o perioada determinata a parcursului scolar. Permite evaluarea unor produse care. având la dispozitie o scara cu 5 trepte (se foloseste de regula scara lui Likert). neavând nevoie de ajutor DA NU • a sesizat unele imperfectiuni ale propriei lucrari DA NU Prezinta avantajul ca se elaboreaza relativ usor si permite evaluarea obiectiva a unor abilitati. ceea ce face posibila folosirea acesteia doar în ciclul primar. Elevilor li se prezinta o serie de enunturi fata de care ei trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul. La clasele I-IV. în mod obisnuit. comportamental de-a lungul unui semestru sau an scolar. La gradinita portofoliul poate include: desene picturi fise cu sarcini povesti dictate educatoarei. desene. eseuri. flexibil prin care cadrul didactic urmareste progresul realizat de elev în plan cognitiv. nu sunt avute în vedere prin celelalte metode de evaluare. integrator. teme pentru acasa). înlatura tensiunile.

sa-si raporteze performantele la exigentele si sarcinile învatarii. favorizeaza individualizarea sarcinilor de lucru. bazate pe descriptori de performanta. planuri de interventie personalizate. din acest motiv. care are ca scop schimbarea complexa a sistemului existent si nu simpla revizuire sau îmbunatatire a acestuia. ci în strânsa legatura cu experienta si perceptia fiecarui cadru didactic.). cât si în gradinita. foarte bine.carti facute de copii. Practica evaluativa a demonstrat faptul ca obiectivitatea evaluarii este asigurata de îmbinarea metodelor traditionale cu cele complementare. bazat pe descriptori de 90 . informatii asupra perceptiei de catre copil asupra propriei prestatii. informatii despre activitatea copilului în afara grupei (participarea la concursuri. Astfel. Acestia sporesc obiectivitatea evaluarii. Noul sistem are la baza criterii unitare la nivel national. de apreciere a performantelor elevilor. bine. Ajuta elevul sa constientizeze progresele si achizitiile. reprezentând optiuni metodologice si instrumentale care îmbogatesc practica evaluarii. decurge din urmatoarele considerente: notele nu sunt acordate elevilor pe baza unor criterii. planse cu cifre sau cu litere. asigurând astfel o imagine de ansamblu privind nivelul competentelor elevilor. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar Reforma evaluarii elevilor din învatamântul primar este una de substanta. în cadrul sistemului de notare cu cifre pe o scara de zece trepte sunt imposibil de elaborat criterii relevante si unitare pentru acordarea fiecarei note. grafice. Sistemul de notare prin calificative (excelent. Reprezinta o metoda prin care se urmareste construirea imaginii de sine a elevului. îndoituri din hârtie. instrumente de evaluare (tabele de rezultate. motivându-i astfel pentru învatare. realizata aproape exclusiv în functie de experienta cadrelor didactice si de perceptia lor asupra nivelului de pregatire al elevilor. pictura. corespondenta cu parintii La sfârsitul anului scolar copiii primesc aceste portofolii într-un cadru festiv. ele contribuind eficient la realizarea învatarii euristice. Portofoliul de evaluare cuprinde obiectivele care au stat la baza realizarilor curente ale copilului. este necesar ca elevul sa aiba o serie de puncte de referinta/criterii în baza carora sa procedeze la autoevaluarea diverselor aspecte ale devenirii sale. c) Autoevaluarea. Utilizarea lor imprima un pronuntat caracter interactiv actului de predare-învatare.3. valorifica si stimuleaza întregul potential creativ al elevilor si creeaza cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilitatilor intelectuale si practic-aplicative ale acestora. comentarii suplimentare. la evaluarea calitativa. lucrari de grup. sa-si elaboreze un stil propriu de munca. fisa de caracterizare psihopedagogica). VII. gimnastica etc. având totodata multiple implicatii în plan motivational si atitudinal. fise de observatie din timpul activitatilor independente si pe grupe. materiale din care rezulta preocuparea pentru dans. Poate fi folosita atât la clasele I-IV. liste de verificare si control. numite descriptori de performanta. furnizeaza elevilor si parintilor informatii relevante despre nivelul de pregatire la care au ajuns. Necesitatea înlocuirii sistemului de notare cu cifre cu sistemul de evaluare prin calificative. insuficient). interviuri de alfabetizare si alte materiale în care sunt informatii despre copil strânse de obicei. cu aprecieri si laude în prezenta parintilor. Pentru a-si îndeplini rolul. de-a lungul unui an scolar. Metodele complementare de evaluare asigura o alternativa la metodele traditionale. suficient. care astfel nu se mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre cadrul didactic. Este folosita cu scopul de a-i ajuta pe elevi sa-si cunoasca dimensiunile propriei personalitati si manifestarile comportamentale. notele reprezinta simple simboluri fara o baza stiintifica bine conturata. pentru prima data s-a trecut de la evaluarea cantitativa. strategiile. Valentele formative pe care le detin le recomanda în mod sustinut. diagrame. fotografii.

91 . Finalizarea judecatii evaluative a învatatorului privind performanta elevilor printr-un calificativ ce corespunde descrierii performantei demonstrate. Se pot înregistra direct în catalog calificativele obtinute de elevi la evaluari cu un anumit grad de complexitate (probe scrise cu un numar suficient de cerinte. sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectiva. lucrari practice etc. A aparut evidenta necesitatea completarii celor patru trepte ale notarii elaborate în prima etapa cu descriptor ai performantei de tip „excelent” si „insuficient”. În sistemul de evaluare românesc. realizabila în conditiile evaluarii curente. adaptarea si utilizarea acestor descriptori în cazul aprecierii si notarii curente sunt: Potentialul lor formativ în termeni de întelegere si modelare a asteptarilor în ceea ce priveste performanta dorita. realizata de cadrul didactic la clasa. ale performantei asteptate din partea elevilor aflati în situatie de evaluare. la nivelul învatamântului primar. între elevii aceleasi clase s-a dovedit a fi benefic pentru acest nivel de vârsta. de importanta judecatii de evaluare cu care se finalizeaza aplicarea descriptorilor. În acest context. explicitari organizate ierarhic. Principalele calitati ale noului sistem de evaluare introdus sunt flexibilitatea si adaptabilitatea sa: odata introduse modelele motrice pentru punerea în ecuatia evaluativa a principalelor obiective de referinta de la nivelul curriculum-ului. Acest lucru poate fi util în evaluarea curenta interna. medie si minima. accentul urmând a fi pus mai mult pe dezvoltarea spiritului de echipa al elevilor. comparabilitatea în notare si o mai mare usurinta în utilizare. ca si a celui de evaluare în mod specific. Principalele argumente pentru introducerea. Sub denumirea de descriptori de performanta intra o categorie diversa de formulari. Calificativul consemnat în catalog si în carnetul elevului va fi rezultatul câtorva aprecieri de acest tip. are implicatii de profunzime. Stimularea capacitatilor metacognitive si de autoevaluare a demersului individualizat. urmând ca înregistrarea rezultatelor elevilor în documentele scolare sa se realizeze ca rezultat al mai multor evaluari. acest sistem de evaluare nu realizeaza o discriminare la fel de sensibila ca sistemul cifric. în aprecierea rezultatelor elevilor. descriptorii stau la baza crearii si implementarii unui sistem complet nou de evaluare. directe si asupra modalitatilor de înregistrare a rezultatelor scolare. descriptorii de performanta au fost introdusi la începutul anului scolar 1998-1999. adaptati. sistemul este capabil de a se autoregla. asigura coerenta. Dintre efectele introducerii acestor descriptori amintim: Evaluarea curenta a devenit mai unitara.performanta.). decât pe cel de competitie. ca un act al reformei educationale în domeniu. mai obiectiva sub raportul consistentei procesului. medie. chiar în conditiile în care necesarul de timp acordat întregului proces de apreciere este relativ important. a procesului de învatare în general. la clasa. Evaluarea în învatamânt ul primar are un caracter formativ. precum si a principale lor capacitati. a performantei. de efectele scontate. Descriptorul de performanta concretizat în formula unei scale de apreciere are avantajul practic de a argumenta judecata de valoare. Modurile în care acesti descriptori de performanta pot fi creati. Performanta asteptata este conceputa ca performanta tipica. pe niveluri de performanta superioara. Faptul ca sistemul descriptorilor de performanta nu este conceput sa discrimineze puternic în sens normativ. Introducerea concomitenta în sistem a noului curriculum pentru învatamântul primar si a noului sistem de evaluare a rezultatelor scolare a avut avantajul evident de a potenta importanta si impactul schimbarii. utilizati în mod concret în activitatea de evaluare curenta si/sau examinare este o problema care tine de creativitatea evaluatorului. aplicabile la nivel national. În învatamântul primar se considera ca acest fapt nu este atât de important pentru evaluarea curenta. respectând criterii unitare. întemeind-o în mod sistematic.

în situatia de examen. profesorii si învatatori. CLASA I – Matematica 2. efectueaza cel putin doua astfel de descompuneri. în timpul exercitiilor. Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacitatilor de explorare/investigare si rezolvare de probleme 2. mai mare decât 3. în propozitii de 2 cuvinte. unde continuturile sunt cu adevarat ilustrative si nu determinate.Cresterea transparentei si a consistentei procesului de apreciere/notare si. Bine Descompune numere mai mici decât 20 în sume sau diferente. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. Sesizeaza dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. Pentru numere mai mari decât 20 scrie cel putin trei solutii. utilizând orice metoda care conduce rapid la obtinerea solutiei. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. respectând cerinte date. Elevul exploreaza modalitati de a descompune în suma sau în diferenta: numere mai mici decât 20. utilizând obiecte. în propria vorbire. în timp. rapid si corect. Stabileste acordul predicatului cu subiectul. efectueaza cel putin trei astfel de descompuneri. utilizând obiecte sau reprezentari. CLASA I – Limba si literatura româna Obiectiv cadru 2: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala 2. Elevul construieste propozitii corecte din punct de vedere gramatical Suficient Construieste corect propozitii din 2-3 cuvinte date. scrie toate solutiile. Stimularea schimbarii accentului si ponderii de pe continuturi curriculare pe competente si capacitati activate contextual sau situational. Pentru un numar dat. mai mare decât 2. Utilizeaza în calcule mentale modalitati de a descompune numerele. raspunzând nevoilor reale. Foarte bine Descompune numere naturale mai mici decât 20 în sume sau diferente. cu impact direct în perspectiva si asupra examenelor. Sesizeaza cu rapiditate dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. Studiile întreprinse ca si practica educationala evidentiaza necesitatea adecvarii permanente a actiunilor de evaluare la mutatiile de accent survenite în domeniul 92 . Pentru o mai buna întelegere a modului în care opereaza descriptorii de performanta prezentam urmatoarele exemple. joc de stabilire a acordurilor gramaticale. Bine Construieste corect propozitii din 2-4 cuvinte. a credibilitatii deciziei. Foarte bine Construieste. în mod special. respectând cerinte date. inclusiv reprezentari si numarare. Stabileste rapid si precis acordul predicatului cu subiectul si al adjectivului cu substantivul pe care îl determina. transparente si operationalizabile în mod concret. si cu unele greseli. prin aceasta. utilizând orice metoda care îl conduce rapid la obtinerea solutiei. Realizarea acestui tip de consens este esentiala pentru optimizarea calitatii judecatii experte.2. a judecatii de valoare în cazul evaluarii curente. Sesizeaza dezacordurile exprimate în orbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. * numere mai mici decât 100 Suficient Descompune numere naturale mai mici decât 10 în sume sau diferente. a consensului de tip profesionist între cei care actioneaza si ca evaluatori în activitatile curente si ca examinatori. Pentru un numar dat. Întemeierea. * Descompune numere naturale mai mici decât 100 în sume sau diferente. inclusiv reprezentari si numarare. în timpul exercitiilor-joc si în propria vorbire. propozitii din 2-5 cuvinte.1. bazate pe criterii asumate.

M. I.învatamântului. Giurgea. Bucuresti 14.. 10.P. 17. I. Editura Polirom. A. care C. Munteanu. Bucuresti. Culea.P.. S.C. 29. EDP. (1999) – Psihopedagogia scolara pentru învatamântul primar. Bucuresti.Învatarea în scoala. L. & S. Editura Muntenia & Leda. A. Grama..N. F. coord. CNEE 19. (1996) – Concepte didactice fundamentale. (2001) – Formarea initiala pentru profesia didactica prin colegiile universitare de institutori. E. Bucuresti 4.E. E.. Iasi. C-tin. Kolumbus.Didactica. Bucuresti. (1983) . coord. Macavei. Editura Didactica. (1999) . 93 94 . *** (2001/2002) – Ghiduri metodologice de aplicare a programelor scolare. (2000) .N. Bucuresti 21. 23. Munteanu. impun redimensionarea E. Bucuresti.D. Voiculescu.Neacsu. Buc. (1982) . (1996) . E.P..Metode de învatamânt (editia a III-a) E. MEC.. Iasi 9.E. D. Bucuresti 2. Bucuresti 18. (2000) . Robinson. Ausubel. Editura Corint. *** (1999) – Curriculum National. Editura Polirom. D-tru.D. Editura Dacia.. D. Stoica. *** (2008) – Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. Ionescu. Editura Aramis.Reforma evaluarii în învatamânt. evaluative în consens O abordare cu exigentele din perspectiva impuse procesului noului curriculum. Pletea. 16. D. (1996) . Constanta. Iasi 8. Editura V&I Integral. Nicola. Iasi. Editura Aramis. Moise. Editura Aramis.G.Educatie si curriculum. Bucuresti.E. Bucuresti.Perfectionarea lectiei în scoala moderna. MEC. Stoica. E.. Editura ProGnosis. Ghid pentru cadrele didactice din învatamântul preuniversitar. (2000) – Didactica prescolara.Ghid de evaluare în învatamântul primar. Constandache. 5. Timisoara 25..P. I. (2008) – Activitatea integrata din gradinita. 26.. didactic. Cucos. 24. 15. S. D.. ClujNapoca 13. Bibliografie generala 1. Editura Polirom.. Petroaia. I. S. N. E.P. I. E. Cerghit. 27.Pedagogie. *** (1999) – Descriptori de performanta pentru învatamântul primar. Bucuresti. Pârâiala. Bucuresti. (2001) – Pedagogie prescolara. Ghid pentru profesori.. *** (2008) – Ghid de bune practice pentru educatia timpurie a copiilor între 3 la 6/7 ani. Editura Didactica si Pedagogica. Sesovici.. A.Tratat de pedagogie scolara. coord. Salade. Editura Ankarom. Bucuresti. 20. Iasi. Cerghit. Editura Eficient.. Cucos. V. N. Eurostampa.Lectia între proiect si realizare. Bucuresti. Modele orientative.. L. M. Cristea.P.Dictionar de pedagogie. (2009) – Ghid si regândirea pentru învatamântul strategiilor prescolar. Bucuresti 22. (1999) .Radu. Bucuresti. M. Planuri – cadru de învatamânt pentru învatamântul preuniversitar.. Ed.Chisinau 6. F. (2008) – Teoria si metodologia evaluarii. V. C-tin. Editura Humanitas Educational. Descriptori de performanta. Bucuresti. Ed.E. (2000) – Disciplinele optionale la clasele I-IV. CNEE.E. 7.. D.C. Gliga. Anghel. Bucuresti. Editura Polirom.E.D.&C. (2001) – Evaluarea curenta si examenele. (2000) – Standarde profesionale pentru profesia didactica. (1999) – Disciplinele optionale. M. 28. (1981) . Ionescu. C-tin. Cretu. Pârâiala. 12.. coord. MEN.. 11. M. Ungureanu. Litera-International. Paus.. (1997) . Bucuresti 3. 30. EDP. Potolea. D. Conceptii si strategii. MEN. (1982) .N. (1997) – Pedagogie. (1998) – Evaluarea în învatamântul primar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful