UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” DIN GALATI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PEDAGOGIA ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
- suport de curs -

Autor: Lect. univ. dr. Valerica ANGHELACHE

2011

CUPRINS
CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR I.1. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar......................3 I.2. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar..............4 CAPITOLUL II. STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR II.1. Conceptul de standard profesional..........................................................7 II.2. Continutul, principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar.............................................................................7 CAPITOLUL III. PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV III.1. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica..............................9 III.2. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul
III.2.1. Caracteristici generale..............................................................15 III.2.2. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si

primar................................................................................................................1 5

scoala................................................................................................................17 CAPITOLUL IV. PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR
IV.1. Curriculum. Caracteristici generale.......................................................27 IV.2. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV..........................31 IV.3. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si

primar................................................................................................................4 7
CAPITOLUL V. METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR V.1.Delimitari conceptuale..........................................................................50 V.2. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar)..............................................................................................................51 V.3. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV...................................................................................................................68 CAPITOLUL VI. PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR VI.1. Clarificari conceptuale.........................................................................70 VI.2. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare.............................71 VI.3. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar...............................................................................................73 CAPITOLUL VII. PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR VII.1. Clarificari conceptuale.......................................................................79 VII.2. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar.......................81 VII.2.1. Forme de evaluare...............................................................81 VII.2.2. Metode de evaluare..............................................................84 VII.3. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar.........................89 2

nutritie si educatie în acelasi timp).................Bibliografie generala.. I.. care este conceput.. profilele si formele.. ale carui caracteristici sunt: a) asigura intrarea copilului în sistemul de învatamânt obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani). b) înva amântul primar (6-10 ani) clasa pregatitoare clasele I-IV.. matur...... 3 ....1. Din punct de vedere structural.. Astfel..... determinata la nivel pedagogic si juridic la nivelul unor „servicii publice deschise”.. în cadrul concret al activitatii de predare-învatare-evaluare. În sens restrâns..... sistemul de învatamânt reprezinta reteaua organizatiilor scolare....2.. d) la nivelul relatiei „didactice”.... dintr-o anumita tara. Întelegerea caracteristicilor. sistemul de învatamânt reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de toate gradele.. prin formarea capacitatii de a învata... grupa mijlocie i grupa mare... c) solicita în mod fundamental ca la vârstele mici sa avem o abordare pluridisciplinara (îngrijire... care cuprinde: grupa mica......... organizat si functioneaza în baza unor principii generale cu caracter organizatoric si juridic. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Obiective: Cunoasterea structurii sistemului de învatamânt de la 0 la 10 ani. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar I..... b) accentueaza unicitatea copilului si considera ca abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale)... Sistemul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie.......1... Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde: a) educa ia timpurie (0-6 ani): nivelul antepre colar (0-3 ani) înva amântul pre colar (3-6 ani)... Constientizarea locului învatamântului primar si prescolar în structura sistemului de învatamânt public si a rolului pedagogiei scolare si prescolare în sistemul stiintelor educatiei.. specializat în realizarea functiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului de instruire.92 CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: I. e) solicita ca activitatile desfasurate în cadrul procesului educational sa devina adevarate ocazii de învatare situationala.. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar Analiza problematicii si a particularitatilor învatamântului prescolar si scolar necesita în prealabil clarificarea conceptului de sistem de învatamânt.... în sens larg. care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate... învatamântul prescolar (educatia timpurie) reprezinta o subramura a pedagogiei vârstelor si prima veriga a sistemului de învatamânt... perfectibile si autoperfectibile. particularitatilor si tendintelor de evolutie în învatamântul prescolar si primar.. considera adultul/educatorul ca un partener de joc.

iar relatia familie-gradinita-comunitate devine hotarâtoare. I. Vizeaza dezvoltarea unor componente ale personalitatii umane: inteligenta. deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea în scoala si pe tot parcursul vietii. atitudini si conduite noi. sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia. exercitiilor. atât prin coborârea vârstei de scolarizare. coerente. aceasta experienta de viata fiind impregnata de învatarea comunicarii verbale. de catre fiecare copil. în gradini e i în centre de zi. cât si prin includerea într-un sistem de educatie organizat si coordonat într-o maniera stiintifica. asigurându-se în acelasi timp si pregatirea copilului pentru intrarea în învatamântul primar. prelungit i saptamânal si reprezinta etapa în care se depisteaza si se remediaza deficientele de învatare si psiho-comportamentale ale copiilor. Încurajarea explorarilor. Este denumita si prima copilarie. Dintre acestea amintim: 1. încercarilor si experimentarilor. Schimbarea de paradigma în promovarea educatiei timpurii atrage dupa sine decantarea unor efecte. calcul matematic). prin perfectionarea deplasarii si mânuirea de obiecte. Învatamântul prescolar cuprinde doua etape si paliere de vârsta: a) Educatia anteprescolara (1-3 ani). Astfel copilul învata sa se adapteze la mediu si dobândeste mijloacele prin care se consolideaza autonomia. Dezvoltarea libera. ale carui caracteristici de baza sunt: Asigura instruirea de baza. b) functia de dezvoltare a personalitatii copilului. Sprijinirea copilului în achizitionarea de cunostinte. el fiind partenerul-cheie în educatia copilului. g) motivatie si atitudini pozitive fata de învatare. dintre care putem aminti: a) progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii. 4. componenta instrumentala a culturii generale (scris. citit. deprinderi si obisnuinte morale etc. Descoperirea. 2. d) dezvoltarea abilitatilor sociale prin interactiunile generate de mediul de învatare. Se organizeaza în gradini e cu program normal. dupa caz. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Reforma produsa la nivelul educatiei timpurii a condus la redefinirea obiectivelor pe care aceasta le urmareste. curiozitate. Reprezinta etapa constituirii primare. aceste functii se presupun si se sustin reciproc. capacitati. integrala si armonioasa a personalitatii copilului. se organizeaza în cre e i. ceea ce presupune individualizarea educatiei si promovarea învatamântului de tip formativ. Cele doua caracteristici esentializeaza functiile de baza ale învatamântului primar: a) functia de realizare a educatiei de baza. cu adultii si cu mediul pentru a dobândi cunostinte. e) comportamente centrate pe sarcina. Învatamântul primar reprezinta cea de-a doua veriga a sistemului de învatamânt.f) porneste de la premisa ca parintele nu poate lipsi din acest cerc educational. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. 4 . b) efectele pozitive asupra viitoarei integrari sociale si reducerea comportamentelor deviante precum si a esecului scolar. a propriei identitati. indiferent de mediul din care provin. a trairii experientei de viata curente. Desigur. c) descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati. în functie de ritmul propriu si de trebuintele sale. respectând capacitatile si nevoile sale. Dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. f) dezvoltare socio-emotionala. ca experiente autonome de învatare.2. deprinderi. 3. b) Învatamântul prescolar (3-6 ani).

Învatamântul primar face parte din învatamântul obligatoriu si vizeaza perioada cuprinsa între 6/7 ani – 10/11 ani si are ca principale obiective: a) Însusirea cunostintelor. 189 state membre ale Natiunilor Unite semneaza Conventia cu privire la Drepturile Copilului. obligatoriu si de buna calitate. Planul de actiune adoptat Adunarea Generala a Natiunilor Unite accentueaza urmatoarele elemente: Dezvoltarea fizica. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. cognitiva si culturala a copiilor constituie o prioritate nationala si globala. g) Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesita reînnoirea vointei politice. tutorilor. înzestrarea copilului cu acele cunostinte. asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. Finalitatile învatamântului primar constituie un sistem de referinta în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. care a vizat revizuirea Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de copii si corelarea cu programa claselor I-IV. afectiva. b) Investitia în copii si respectarea drepturilor lor este una dintre modalitatile cele mai eficiente de eradicare a saraciei. Analizând finalitatile celor doua niveluri ale scolaritatii putem constata ca se pot contura noi tendinte în abordarea acestora la nivelul politicii educationale. când drepturile le sunt promovate si protejate. când siguranta si bunastarea lor sunt considerate primordiale si când se pot dezvolta în sanatate. 10 mai 2002 este data celei de-a XXVI-a Sesiuni Speciale a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. pace si demnitate. anul 2000 a adus o noua viziune despre educatia prescolara. priceperilor si deprinderilor intelectuale de baza. c) Orice copil este nascut liber si egal în demnitate si drepturi. e) Toti copiii trebuie sa aiba acces si sa absolve învatamântul primar.De asemenea. respectati si alintati. Astfel. mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel national si international. când copiii sunt iubiti. psihica. fara nici un fel de discriminare. În mai 2002. schimbarea care a demarat la nivelul învatamântului primar se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: 1. gratuit. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. spirituala. f) Copiii si adolescentii sunt cetateni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toti. al persoanelor care au în îngrijire copii si al copiilor însisi la o gama completa de informatii si servicii este o prioritate. În învatamântul preprimar. în cadrul programului educational “Organizarea învatamântului preprimar”. sociala. c) Formarea deprinderilor de comportare civilizata. a parlamentarilor. h) O lume mai buna pentru copii este o lume în care toti copiii se vor putea bucura de anii copilariei – un timp al jocului si al învatarii. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Accesul parintilor. familiilor. a organizatiilor neguvernamentale. Principala raspundere pentru protectia cresterea si dezvoltarea copiilor îi revine familiei si. pentru ca în anul 2002 sa se initieze programul „Generalizarea grupei mari pregatitoare în învatamântul prescolar românesc”. familia este îndreptatita sa beneficieze de toata protectia si sprijinul de care are nevoie. Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea si protectia drepturilor copiilor include implicarea directa a autoritatilor locale. formarea personalitatii copilului. b) Exprimarea într-o limba de circulatie internationala. manifestare la care s-a adoptat o declaratie ce cuprinde principiile fundamentale ale educatiei timpurii: a) Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate actiunile legate de copii. a sectorului privat si a 5 . ca atare. avându-se în vedere urgenta si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. 3. 2. manifestare la care se traseaza coordonatele de baza ale sistemului de educatie timpurie. d) Copiii trebuie sa aiba parte de un start cât mai bun în viata.

aspiratiile. Cristea). egalizarea sanselor educationale. dar si pentru promovarea democratiei. realizate de diversi autori. bazata pe corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei. dezvoltarea si modernizarea învatamântului în acord cu si în sensul preîntâmpinarii fenomenelor sociale din România: somaj. satisfacerea nevoilor de învatare ale tuturor copiilor. respectarea principiului eficientei Atât educatia prescolara. pedagogia învatamântului profesional. Educatia este un drept al omului si un element esential pentru reducerea saraciei si muncii în rândul copiilor. occidentale. a conducatorilor religiosi. c) interdisciplinaritatea specifica angajata în domeniul cercetarii dimensiunii structural-functionale a educatiei. Aceasta delimitare permite clasificarea stiintelor pedagogice în functie de modul lor de raportare la: a) obiectul specific de cercetare (dimensiunea functional-structurala a educatiei). pedagogia prescolara. aparitia unor noi profesii. programe individualizate în acord cu nivelul de dezvoltare si cu dorintele de afirmare ale copilului. mutarea accentului de pe continutul informational si reproducere. Extinderea si îmbunatatirea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici. centrarea pe copil. Macavei). impactul tehnologiei moderne. sau reprezinta o componenta a pedagogiei vârstelor ca domeniu specializat al stiintelor educatiei (E.agentilor economici. Acestea studiaza functionalitatea educatiei care vizeaza activitatea de formaredezvoltare permanenta a personalitatii. cât si educatia scolara sunt parte integranta a stiintelor educatiei. armonizarea politicii educationale cu cerintele si nevoile comunitatii. consolidarea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici prin asigurarea de servicii si sustinerea de programe orientate spre familii. cu nevoile. tolerantei si dezvoltarii. ai liderilor si ai membrilor comunitatilor. flexibil. precum si cresterea rolului formativ al pregatirii la vârsta scolara mica. b) metodologia specifica de cercetare a dimensiunii functional-structurale a educatiei. pacii. pedagogia adultilor (S. pe învatamântul de tip creativ. culturali. personalul de ocrotire si educatie si comunitate sunt obiective si actiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a sistemului de educatie timpurie în România etc. spirituali. în mod egal pentru baieti si fete. 6 . înclinatiile sale. cresterea diversitatii culturale etc. tutori.. deschiderea spre module optionale de instruire. În învatamântul primar tendintele de evolutie se înscriu în categoria tendintelor sistemului de învatamânt în ansamblu si vizeaza: apropierea de sistemele de învatamânt moderne. pedagogia universitara. proiectabila si realizabila la nivelul structurii actiunii educationale. si mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajati este un obiectiv primordial al educatiei Îmbunatatirea calitatii educatiei. Analizând diversele taxonomii ale stiintelor pedagogice. putem spune ca pedagogia scolara face parte din categoria (disciplinelor) stiintelor pedagogice aplicative pe perioade de vârsta. alaturi de pedagogia anteprescolara.

Conceptul de standard profesional Abordarea teoretica a conceptului de „profesie” în dictionarele de specialitate este dominant descriptiva. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar.1. Schiopu. pentru a se considera ca îsi îndeplineste îndatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate. prin surprinderea clara a functiilor cadrului didactic. II. ci presupune o utilizare euristica a acestora în situatii si contexte educationale care solicita acest lucru. Standardele profesiei didactice reprezinta un ansamblu de asteptari si cerinte. Obiective: Întelegerea continutului standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. Profesionalizarea este un proces de formare a unui ansamblu de capacitati si competente într-un domeniu dat pe baza asimilarii unui sistem de cunostinte teoretice si practice.2. Profesionalizarea activitatii didactice nu se reduce la asimilarea sistematica a unor competente descrise de standardele profesionale. Atingerea acestui nivel se poate realiza prin profesionalizare. de a putea domina situatiile noi. în orice situatie. II. c) motivarea necesitatii de a se realiza aceste actiuni (ratiunea executarii lor). principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar Continutul unui standard profesional este dat de urmatoarele elemente: a) ce activitati se asteapta a fi desfasurate de catre cadrul didactic. profesia este definita ca un „complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice care definesc pregatirea diferitilor lucratori” (U. Profesionalismul cadrului didactic îi confera acestuia capacitatea de a-si pune în actiune competentele. din perspectiva a cea ce trebuie sa devina prin asimilarea la statutul sau a unor roluri si responsabilitati. reflectate în politica educationala actuala. Conceptul de standard profesional. Din punct de vedere psihologic. 1997). profesia didactica este abordata atât în maniera descriptiva. referitoare la cunostintele. proces controlat de un model al profesiei respective. 7 . de a se adapta. abilitatile si mentalitatile pe care trebuie sa le probeze un cadru didactic în activitatea sa cu elevii.1. b) care sunt caracteristicile pe care trebuie sa le îndeplineasca aceste activitati pentru a se putea aprecia ca sunt realizate la un nivel calitativ acceptat social. Constientizarea importantei standardelor în demersul de profesionalizare a activitatii didactice. cât si normativa. Din punct de vedere pedagogic. Continutul. explicit formulate.2. Continutul.CAPITOLUL II STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR Unitati de continut: II. II.

3. structura si de a accesibiliza cunostintele transmise. de a deveni subiecti ai propriei dezvoltari prin: Implicare în propria formare. De asemenea. e) cum vor fi masurate activitatile solicitate (formele de evaluare utilizate). cooperarea si competitia în cadrul grupului de elevi pe fondul existentei încrederii. tinând seama de particularitatile de vârsta individuala si de grup ale elevilor. Crearea abilitatilor de a lua decizii. Reprezinta criterii de evaluare externa asupra „produsului” institutiilor de pregatire initiala si continua a cadrelor didactice. culturale si spirituale. îsi fundamenteaza proiectarea activitatii pe rezultatele obtinute prin demersul cunoasterii elevilor. El ofera sanse egale pentru integrarea scolara si sociala a tuturor elevilor. 2. Sprijinire în folosirea unor surse si mijloace diverse de informare. concepe si utilizeaza multiple forme si tipuri de evaluare a realizarilor elevilor. Cadrul didactic identifica si foloseste modalitati eficiente de implicare a familiei în viata scolii si în dezvoltarea elevului. el valorifica potentialul educativ al disciplinei. implica elevii în actiuni în folosul comunitatii etc. el se preocupa de identificarea acelor aspecte ale activitatii sale care necesita ameliorari. punând accent pe evaluarea formativa si pe autoevaluare. Este de asteptat ca utilizarea standardelor pentru profesia didactica sa determine o crestere a calitatii actului educational. aducând urmatoarele beneficii: 1. proiecteaza si aplica strategii eficace si atractive în raport cu scopul si continuturile propuse. respectului reciproc si al gândirii pozitive. Cadrul didactic are capacitatea de a prelucra. 8 . Asigura elevilor sanse mai mari de a primi o educatie de calitate. dezvolta comunicarea. precum si a influentelor mediului scolar. moralcivice. 2. 3. iar profesiei didactice recunoasterea meritata. Determina efecte pozitive în conceperea si realizarea managementului scolar. Ofera fiecarui cadru didactic o viziune coerenta asupra performantelor profesionale la care ar trebui sa se ridice.d) care sunt criteriile utilizate pentru evaluarea calitatii activitatilor cerute (comportamentele observabile si masurabile care evidentiaza realizarea activitatilor solicitate la nivelul calitativ acceptat social). Cadrul didactic este membru activ al comunitatii. Cadrul didactic este un bun cunoscator al domeniului si al didacticii disciplinei pe care o preda. nevoile si aspiratiile/interesele elevilor. Cadrul didactic are o atitudine reflexiva. Dezvoltarea capacitatii de a rezolva probleme. Cadrul didactic este constient ca activitatea didactica înseamna si perfectionare continua. cunoaste resursele umane si materiale ale comunitatii si le valorifica în beneficiul scolii. utilizeaza si promoveaza valori social-umane. el dezvolta capacitatea elevilor de a fi autonomi. Cadrul didactic cunoaste elevul si îl asista în propria dezvoltare. 5. selecteaza si accesibilizeaza cunostintele specifice disciplinei predate în functie de capacitatile de învatare. 5. Cadrul didactic recunoaste. De asemenea. cognitive. Un cadru didactic reflexiv îsi îmbunatateste continuu competentele personale. Încurajarea spiritului de initiativa si a creativitatii. Responsabilizare si motivare. Facilitarea colaborarii si comunicarii între elevi. stimulând participarea activa si implicarea afectiva a elevului în procesul învatarii. Cadrul didactic foloseste instrumente eficiente de cunoastere a personalitatii elevului. de a forma abilitati specifice domeniului. 4. 4. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanta cu idealul educational. familial si social asupra dezvoltarii sale. Principiile nucleu care au fundamentat elaborarea standardelor exprima conceptia actuala asupra continutului specific al profesiei didactice sunt urmatoarele: 1. În acest sens. Devin un reper esential pentru asigurarea calitatii programelor de formare initiala si continua.

III. În teoria educatiei. La originea dezvoltarii teoretice se afla cercetarile de psihologie si epistemologie genetica ale lui J. teoria conflictului socio-cognitiv poate fi sintetizata astfel: Cunoasterea se construieste în interactiunile sociale dintre persoane. mult mai clar teritoriile unei educatii de calitate.1. constructivismul pare a surprinde cel mai bine modalitate în care se construieste învatarea la copil.1. Mai concret. Cercetarile ulterioare au retinut printre altele. Caracteristici generale III. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala Obiective: Cunoasterea fundamentelor teoretice privind domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. Concluzia lui a fost ca „nu exista cunoastere care sa rezulte dintr-o simpla înregistrare a observatiilor. a studiilor longitudinale asupra efectelor programelor de educatie. a neuropsihologiei. acesta îsi construieste cunoasterea si se dezvolta în procesul adaptarii la mediu. Teoriile socio-cognitiviste vor completa modelul piagetian prin includerea conceptului de „conflict socio-cognitiv“. Cunoasterea particularitatilor formelor de organizare a activitatii instructiveducative din gradinita si clasele I-IV. model care sta la baza teoriilor educationale constructiviste.2. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica Acumularile teoretice si experientele din ultimele decenii în plan international traseaza. III. Întelegerea particularitatilor procesului de învatare la vârsta prescolara si scolara mica. 9 . stadiile dezvoltarii copilului. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III.6. Piaget si conceptia filosofului si epistemologului francez Gaston Bachelard. Unele teorii. CAPITOLUL III PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV Unitati de continut: III.2. prin interactiunile subiectului cu mediul. doua aspecte fundamentale ale teoriei piagetiene: 1.1. Permit identificarea si recunoasterea cadrelor didactice performante. desi au fost enuntate acum câteva decenii. constructivismul se fundamenteaza pe datele psihologiei genetice si ale epistemologiei si sustine rolul activ al subiectului în construirea cunoasterii. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. beneficiaza de noi interpretari sau reconfirmari datorita cercetarilor întreprinse în domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. Jean Piaget a dezvoltat un model functional al dezvoltarii inteligentei.2.2. Din multitudinea abordarilor teoretice. în prezent. 2. fara o structurare datorata activitatilor subiectului“.

predispozitia la învatare. Un proces intrapersonal este urmarea unui proces interpersonal. 2. în viata cotidianaa copiilor si adultilor deopotriva.Sursa învatarii este conflictul socio-cognitiv. În acest sens. Educatorul. stadiul operator (8– 11 ani) – logic. adica poate opera cu ele în contexte variate. modificându-si schemele cognitive pentru a da sens cunoasterii sale. presupune întrebari si îndoieli. materialele de învatare si activitatile trebuie sa includa nivelul motor si mental adecvat stadiului de dezvoltare si sa evite sarcini care depasesc capabilitatile cognitive curente. definita ca distanta dintre dezvoltarea actuala si dezvoltarea potentiala. provizorat si nesiguranta. Bruner explica faptul ca orice cadru didactic trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte în proiectarea procesului de predare–învatare: 1. considera Bruner. aici realizându-se reglari reciproce de actiuni. pentru a-l ajuta pe acesta în asa fel încât informatia ce trebuie transmisa sa fie adecvata nivelului curent de întelegere a elevului. Structura cognitiva (modelul mental) ofera sens. fapt ce permite copilului sa construiasca permanent pe baza cunostintelor deja asimilate. Cunoasterea depinde de cunostintele anterioare. 10 . Jean Piaget – cercetari privind stadiile de dezvoltare Pentru Piaget exista patru structuri cognitive primare sau stadii de dezvoltare: stadiul senzoriomotor (0– 2 ani). De asemenea. care implica gândirea abstracta. caracterizat de inteligenta intuitiva naturala. în primul rând. stadiul preoperator (3– 7 ani). care are loc întotdeauna într-un context specific. ele difera de la un individ la altul. copiii vor oferi explicatii diferite asupra realitatii la diferite stadii de dezvoltare cognitiva. trebuie sa angajeze cu copilul un dialog activ de „mosire“ a adevarului (maieutica). precum si identificarea unor solutii pluraliste pentru problemele nerezolvate pe cale independenta. organizeaza informatiile si permite individului sa mearga dincolo de simpla informatie. dezvoltarea cognitiva este facilitata prin oferta de activitati si situatii care angajeaza si presupun adaptare (asimilare si acomodare). nu determinata strict. ia decizii. 4. trebuie sa încurajeze copilul sa descopere el însusi principii. utilizarea de metode de învatare care implica subiectul învatarii si prezinta o provocare. Întelegerea constructivista a învatarii depaseste conditia viziunii traditionale care echivala învatarea. Cunoasterea si învatarea se realizeaza atunci când individul este capabil sa dea un sens celor cunoscute sau învatate. Jerome Bruner Teoria constructivista a lui Bruner are la baza ideea procesarii informatiei si considera învatarea ca un proces activ în care subiectul învatarii construieste idei si concepte noi bazate pe cunostintele vechi si noi achizitionate. cu transmitere de cunostinte si certitudini. teoria lui Bruner este similara cu perspectiva constructivista asupra învatarii formulata de Piaget. Desi stadiile de dezvoltare cognitiva identificate de Piaget sunt asociate cu perioade de timp. dar dependent de referenti locali. în care inteligenta ia forma actiunilor motorii. Subiectul selecteaza si transforma informatia. În conceptia socio-constructivista dezvoltarea cognitiva este rezultatul participarii individului la interactiuni sociale complexe cu alti semeni. Cunoasterea poate fi doar ghidata. context si stare afectiva. Cunoasterea lumii se construieste individual. Toate aceste caracteristici sunt constatate. Curriculumul trebuie organizat în spirala. În acest sens. care poate fi realizata cu sprijin. de fapt. învatarea de tip constructivist este un proces activ si constructiv. Structurile cognitive se modifica prin procese de adaptare de tipul asimilarii si acomodarii. construieste ipoteze. este utila si sintagma consacrata a lui Vîgotski: „zona proximei dezvoltari“. 3.Cercetarile lui Piaget asupra cognitiei. În esenta. stadiul formal (12– 15 ani). inteligentei si dezvoltarii morale conduc la câteva concluzii: 1. printr-un proces în care subiectul interactioneaza cu informatiile.

precum si aspectele practice ale legilor si existentei cotidiene. Acestea sunt: 1. modul în care informatia poate fi structurata în asa fel încât sa poata fi asimilata într-o mai mare masura de subiect. modul în care aceasta este rezolvata va determina gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existentei. 4. În conceptia lui Dewey. astfel încât structura sa fie usor asimilabila de catre cel care învata. 1996) a extins cadrul teoretic. 4. generarea de noi propozitii si din diversitatea contextelor în care este manipulata/ procesata o informatie cât mai bogata. 4. Autonomie. omul traverseaza 8 stadii polare. secventele efective în care materialul este structurat. Intimitate vs. Înca din perioada prescolaritatii. care: 1. Practicile de predare – învatare din scoala au directa legatura cu deprinderile pe care cetatenii trebuie sa le puna în practica într-o societate democratica. doar daca scoala are ca obiectiv alfabetizarea civica prin practici educationale democratice. culpabilitate (3-6 ani). Fiecare stadiu este caracterizat de o anumita criza pe care individul este nevoit sa o rezolve pentru a trece la urmatoarea etapa. independenta vs. Deschiderea eului vs. inferioritate (6-12 ani). Principii ca „sa se învete facând“ sau „scoala este însasi viata“ stau la baza teoriei sale despre educatie si rolul învatamântului într-o societate democratica. trebuie sa fie proiectata astfel încât sa faciliteze extrapolarea/ transferarea si trecerea dincolo de simpla informatie. 3. Pentru al doilea an de viata. permite organizarea în spirala. de participare si de implicare în luarea deciziilor la nivel personal. Mesajul de actualitate pe care John Dewey îl transmite prin scrierile lui este ca ne putem astepta ca absolventii de astazi sa fie buni cetateni. scoala trebuie sa transmita atât prin curriculumul predat. confuzie identitara (12-18 ani). izolare (19-40 ani). Individul traverseaza crize de dezvoltare în urma carora acumuleaza noi achizitii. neîncredere (pâna la 1 an). au o anumita structura si se soldeaza cu un produs psihologic pozitiv sau negativ ce marcheaza dezvoltarea ulterioara a personalitatii. Erikson a vazut stadiile de dezvoltare ca opt etape psihosociale. Adriana Nicu. Identitate vs. Aceste caracteristici sunt relevante pentru proiectarea si realizarea procesului de predare–învatare. natura recompenselor si a pedepselor. îndoiala. stagnare (40-65 ani). pag. Potentialul de dezvoltare al individului capata împlinire pe tot parcursul existentei. 8. rusine(1-3 ani). Teoria dezvoltarii psihosociale a lui Erikson Teoria lui Erik Erikson completeaza teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget. Caracteristica cea mai importanta a primului an de viata este faptul ca atunci copilul învata sa aiba (sau nu) încredere în mediul de viata ca mijloc de satisfacere a nevoilor sale. Încredere vs. disperare (de la 65 de ani pâna la moarte) Conform teoriei lui Erikson dezvoltarea e un proces de integrare a factorilor biologici individuali cu factorii de educatie si cei socio-culturali. cât si prin curriculumul ascuns. 2004) John Dewey John Dewey sustine importanta experientei ca o componenta vitala în dezvoltarea individului.2. la nivelul grupei din gradinita si la nivelul familiei. 2. esential este faptul ca acum copilul învata sa 11 . prin strategii de memorare simple sau complexe. 6. Integritate vs. Mai mult. 3. copiii pot avea oportunitati de formare a deprinderilor de gândire critica. 3. care implicau în primul rând procese ale eului. trebuie sa ia în considerare si sa valorifice experienta copilului pentru a-l motiva sa-si foloseasca abilitatile de învatare si sa permita autoreglarea învatarii. 2. anumite calitati. interpretate din perspectiva psihanalitica. incluzând aspectele sociale si culturale ale învatarii. Initiativa vs. Bruner (Bruner J. 7. Stadiile sunt consecutive.. educatia este „acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la întelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia experientei care urmeaza“ (1972. Competenta vs. valori si practici democratice. valorifica diferentele individuale si varietatea factorilor care concura la rezolvarea unei sarcini (Daniela Cretu. 5. 76). Metodele eficiente de structurare a cunostintelor trebuie sa rezulte din simplificarea.

b) Inteligenta logico-matematica . deprinderi mentale. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca învatarea este intim legata de dezvoltare si nu vizeaza doar actul învatarii proiectat si realizat efectiv în activitatea didactica. element deosebit de important pentru educatia timpurie. în utilizarea remediilor naturale si homeopate.exprima capacitatea de rezolva probleme si de a dezvolta produse prin cunoasterea de sine. categorii si relatii.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta cunoastere si produse prin interactiunea cu ceilalti.rezolva probleme si dezvolta produse cu ajutorul miscarii corpului. diagrame. în anumite grade. fiind specifica filosofilor. se considera ca inteligenta reprezinta capacitatea de a rezolva probleme care implica abilitati logico-matematice si lingvistice. ci si mentale si emotionale.presupune capacitatea de a opera cu modele. chiar acest joc are o importanta cruciala. Acestea sunt doar câteva dintre teoriile pe care se fundamenteaza actul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. Întrun fel. Gardner propune urmatoarele tipuri de inteligente: a) Inteligenta lingvistica – este exprimata de capacitatea de a rezolva si dezvolta probleme cu ajutorul codului lingvistic. capacitatea de acces la propriile trairi si abilitatea de a le discrimina. Gardner propune înlocuirea „inteligentei generale“ cu opt categorii de „inteligente“.Teoria inteligentelor multiple În mod traditional. abilitate de a discrimina si a raspunde adecvat la manifestarile si dorintele celorlalti. d) Inteligenta muzicala . Ea include modificarile de lungime si greutate. grafice etc.a fost identificata de Gardner. ale 12 . pe care le poseda. Palierele pe care se desfasoara dezvoltarea organismului uman sunt: a) dezvoltarea fizica Este puternic influentata de alimentatie si de îngrijirea sanatatii. precum si aceea de a grupa. Etapa prescolara este una a schimbarilor. ordona si interpreta date. e) Inteligenta corporal-kinestezica . Vom detalia în cele ce urmeaza particularitatile acestui proces la cele doua niveluri. fara a reusi însa localizarea zonei cerebrale responsabila de activarea ei. un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât sa se joace.fie autonom. aceasta ar fi responsabila de cunoasterea lumii. Hawarg Gardner . Aceste inteligente sunt multidimensionale si reprezinta seturi de abilitati. Prin joc. capacitate de a recunoaste diverse forme de expresie muzicala. copiii îsi dezvolta abilitatile cognitive si învata noi modalitati de interactiune sociala. capacitatea de a citi harti. Poseda inteligenta naturalista cel care demonstreaza expertiza în recunoasterea si clasificarea plantelor si animalelor. Fara intentia vreunei ierarhii. sensibilitate la ritm. Vârsta prescolara (3-6/7 ani) a fost multa vreme considerata o etapa „neimportanta“ din punctul de vedere al achizitiilor psihologice..exprima capacitatea de a rezolva probleme si de a genera produse prin ritm si melodie. talente. sensibilitate la sensul si ordinea cuvintelor. abilitati si dorinte. orice om tipic dezvoltat.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor si a reprezentarilor mediului înconjurator. c) Inteligenta spatial-vizuala . linie melodica si tonalitate. h) Inteligenta naturalista . Procesele care genereaza aceste modificari sunt procese programate biologic si procese rezultate din interactiunea cu mediul. de fapt. îndemânarea în manipularea obiectelor. i) Inteligenta existentiala . modificarilor semnificative nu doar fizice. modificari ale inimii. Dimpotriva. aceasta fiind baza a dezvoltarii viitoarei personalitati.este data de capacitatea de a forma un model mental spatial al lumii si de a rezolva probleme prin intermediul reprezentarilor spatiale si ale imaginii. ea vizeaza toate achizitiile copilului în toate dimensiunile personalitatii sale. dar si a altor organe interne. f) Inteligenta interpersonala . Cercetarile din ultimele zeci de ani au demonstrat fara îndoiala faptul ca. simtul orientarii în spatiu. capacitate de a problematiza. valorizate îndeosebi în scoala si masurate cu precizie de teste. g) Inteligenta intrapersonala . exprima constientizarea propriilor cunostinte. Conform lui Gardner. jocul copilului echivaleaza cu „munca adultului”.

pronuntia fonemelor limbii materne . a jucariilor frumoase. sa vorbeasca unul cu altul în timpul jocului. De asemenea. la 4 ani se dubleaza (1600 – 2000 de cuvinte). Apare „vorbirea cu sine“. în linii mari. La 2 ani copiii se joaca solitar. rationamentul si limbajul. viu colorate. b) dezvoltarea cognitiva Implica modificarile care au loc în ceea ce priveste perceptia. se catara. care apar ca o consecinta a cresterii numarului de celule si a dezvoltarii tesuturilor ca urmare a proceselor metabolice. îsi dezvolta si abilitati motorii fine însusite de la adulti (de exemplu. membrele. ceea ce înseamna ca memoria are caracter plastic. permitându-i sa se adapteze la conditii diferite de mediu. decât daca reia totul de la capat. copilul toarna sucul în pahar. Pentru întelegerea proceselor implicate în dezvoltare se utilizeaza câtiva termeni cheie: Crestere . la 5 ani copiii merg cu multa usurinta. însa nu poate continua recitarea daca este întrerupt.scheletului si a musculaturii. modificari comportamentale: prin acest proces organele interne. intuitiv si concret. A. La vârsta prescolara au loc schimbari dramatice în comportamentul social si emotional. Cei mici pot evoca cu relativa usurinta imaginea obiectelor. atractive. care însoteste actiunile si are rol de ghidare si monitorizare a actiunilor. la 4 – 5 ani = 3 cuvinte. conform unei secvente ireversibile. Performantele mnezice ale prescolarului sunt potentate de trairi emotionale puternice. învatarea. Limbajul Se rafineaza din punct de vedere sintactic si semantic. modificari ale structurii si functiei creierului generate atât de factorii genetici. memoria. Memoria Copilul învata poezii pe care le reproduce cu placere. Învatarea depinde de crestere si maturare. Învatare . Functionarea cognitiva este în mod obisnuit însotita de operatii metacognitive (reflectie asupra gândirii) prin care se regleaza învatarea si performanta (Koriat. iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte.implica evolutia si dezvoltarea potentialitatilor biologice (prescrise genetic). la 3 – 4 ani încep sa se joace împreuna. ceea ce se manifesta în patternuri de comportament fixe. care este relativ independenta de evenimentele externe“. dar mult mai dificila este memorarea materialului verbal. cât si de stimularea sau deprivarea senzoriala din mediul în care creste copilul în primii ani de viata. la 5 ani ajunge la 3000 de cuvinte. emotii si relatii ale individului cu ceilalti. În ceea ce priveste abilitatile motorii. deoarece acestea permit organismului „sa fie gata“ pentru anumite tipuri de activitate. la 3 ani cuprinde între 800 – 1000 cuvinte. 1998).se refera la modificarile în marime. copilul îsi însuseste. Maturizare . Nivelul de activitate este exprimat de o puternica trebuinta de joc devine o activitate fundamentala. Atkinson si Hilgard (2005) definesc maturizarea ca „o succesiune cu determinare înnascuta de crestere si schimbare. iar la 5 – 6 ani = 4 cuvinte.). cu implicatii directe asupra abilitatilor motorii.este o schimbare relativ permanenta în comportament care apare ca rezultat al experientei. În privinta vocabularului. Ea este cea care îi confera unui organism flexibilitatea comportamentala si cognitiva.. patineaza. ceea ce sporeste efectul de socializare al jocului. Modificarile mentionate au o influenta majora asupra intelectului si asupra personalitatii. La 3 ani. creierul devin functionale. majoritatea fiind învatate de la alti copii. manânca folosind furculita etc. Copiii devin mult mai încrezatori în fortele proprii si trec la explorarea unui 13 . prescolarii mai mari sunt mai capabili sa îsi monitorizeze atentia. merg pe bicicleta. c) dezvoltarea psihosociala Cuprinde modificarile legate de personalitate. neinfluentate de mediu. comparativ cu cei mai mici. Atentia Atentia selectiva este mai putin eficienta decât la copiii mai mari deoarece stimulii din mediu sunt scanati mai putin sistematic si exista o mai mare vulnerabilitate la distragerea atentiei de catre stimulii nerelevanti. îsi dezvolta abilitati motorii grosiere. Productivitatea memoriei creste de la o grupa de vârsta la alta dupa cum urmeaza: din 5 cuvinte prezentate cu voce tare o singura data copiii de 3 – 4 ani memoreaza în medie un cuvânt.

Deoarece acest plan este relativ diferit de cel primar al copilariei anterioare. culoare). este în clasa I si a II-a un fel de obiectiv al învatarii. la rândul lor. ani exista o tendinta pronuntata pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex. Tot acum se dezvolta relatiile cu prietenii. Relatiile pozitive cu prietenii sau tovarasii de joaca constituie o sursa importanta de învatare sociala. tensiunea si planul de evenimente ce domina viata copilului. citit si calcul matematic. capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltare a autonomiei în copilaria timpurie. vârsta si tendinte comportamentale. Progrese apar si în capacitatea de autoreglare si autocontrol. dar si în timpul lectiilor. Exista o evolutie a procesului de învatare pe parcursul primilor patru ani de scoala. deoarece procesul învatarii se constientizeaza. chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei. sunt capabili sa internalizeze regulile si sa se supuna acestora chiar si atunci când adultii nu sunt de fata. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult decât cei din familie. Copilul: îsi inhiba actiunile accepta amânarea recompenselor si tolereaza frustrarile. îsi automonitorizeaza comportamentul în functie de context. vizualizata – se suplimenteaza cu o mai înalta antrenare a verbalizarii (reproducerea). modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara în ansamblu. Cercetarile întreprinse au evidentiat faptul ca reproducerea din lectie este relativ fidela la copiii de 7-8 ani. Acest adult (învatatorul) este cel care antreneaza energia psihica. chiar daca. în consecinta. La 3. Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante si progrese în dezvoltarea psihica. acum se adapteaza la cerinta de a opera pe câmpuri restrânse de informatii (amanunte) si devine dominant empirica. Asimilarea continua de noi cunostinte. La vârsta scolara mica memorarea cunoaste o dezvoltare importanta. iar repetitia devine suportul ei de baza. responsabilitatea fata de calitatea asimilarii. copilului i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. Reproducerea activa utilizata în învatarea de poezii. Newmark. Învatarea devine tipul fundamental de activitate. Grupurile de copii sunt organizate ierarhic. caracterul evident al regulilor implicate în viata scolara contribuie la modificarea existentiala de fond a scolarului mic. iar activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala. i se vor forma deprinderile instrumentale de scris. cât si în întelegerea semnificatiei faptului de a fi baiat sau fata. reproducere (Harloch. se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala în învatare. În clasa I copiii utilizeaza forme simple de învatare (repetitii fidele de formulari sau scurte texte). Daca în perioada prescolara activitatea de învatare era antrenata de elemente ale impresionabilitatii si atractivitatii (imagine. recunoastere. Carmichael) a demonstrat ca la 7 ani scolarul mic recunoaste mult mai usor decât reproduce. La 8 ani scolarii mici manifesta o crestere evidenta a performantelor mnezice (din 30 de cuvinte copiii recunosc cam 23-24 cuvinte si pot reproduce doar 5 dintre ele). Reproducerile mnezice actionale devin deprinderi si au o mai mare stabilitate. 14 . Apare identitatea de gen care se exprima atât în adoptarea unor comportamente specifice sexului caruia îi apartine. Apar diferente în tratarea prietenilor fata de alti copii. devine în perioada scolara mica antrenata intensiv în planul achizitiei de cunostinte. procesul de însusire gradata de cunostinte. memoria capata numeroase functii psihologice. situatia de colaborare si competitie. Marea majoritate a studiilor privind memoria copiilor si relatia dintre fixare. având lideri informali care domina si impun idei. Primii patru ani de scoala. Învatarea. modifica regimul. Între prieteni exista atitudini mai întelepte.„câmp“ mult mai larg. se impun fara ca cineva din grup sa-si dea seama. desi incompleta. de negociere si renuntare în favoarea celuilalt pentru solutii care sa împace ambele parti. La sfârsitul clasei a IV-a lista de 30 de cuvinte se soldeaza cu aproximativ 28 de cuvinte recunoscute si 14 reproduse. baza lui de întretinere se largeste suplimentar cu interese si elemente de motivatie ce decurg din acestea. inclusiv de relatii sociale. probabil datorita pastrarii relativ neorganizate a materialului memorat. Astfel.

activitatea fiind recompensata. Prin urmare. dezvolta expansiunea sinelui. Este vorba de transformari profunde. Stilul de lucru. atât pentru întelegerea transformarilor care se produc la nivelul personalitatii copilului. a capacitatii lor fizice si intelectuale. Astfel. mai ales în primele doua clase. Robert Rosenthal. consolidând pozitia de elev bun la învatatura si pozitia vocationala pregnanta.2. De asemenea. putem semnala câteva aspecte legate de efectele generale ale atitudinilor implicate în relatia învatator-elev. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. Numerosi autori arata ca. La 9 ani devin active si interesele cognitive. De asemenea. creeaza siguranta. cu atât învatarea este mai intensa. rol ce se condenseaza în calificativul scolar ca expresie a evaluarii învatarii. La aceste categorii se adauga categoria celor cotati ca fiind nedotati sau neinteresati si care nu pot depasi acest statut scolar. cultura cadrului didactic au influente formative puternice. Întrucât în procesul de învatare relatiile cu învatatorul au un rol foarte important. atitudinea generala. Scolarul de clasa I învata sub influenta impulsurilor adultilor. cu cât motivatia e mai puternica. Comunicarea rezultatelor creeaza repere importante si devine factor de progres. în timp ce învatarea generata de competitie are rol formativ pentru dezvoltarea sinelui. ceea ce a facut mai clara instruirea. referindu-se la fenomenul Pygmalion. Acestea din urma influenteaza gândirea si diversele interese. organizare si desfasurare a unui proces instructiv-educativ care respecta si valorifica aceste caracteristici.2. afective. este foarte important. dar nu antrenat. Copiii au fost ulterior împartiti. Rolul învatatorului. mediocrii si slabi. sintetizeaza aproximativ 200 de studii privind acest fenomen. a structurilor operative ale caracterului. în trei grupuri: elevi foarte buni. Un rol deosebit în procesul de învatare la vârsta scolara mica îl au esecurile si succesele. S-au ales la întâmplare 20% din fiecare grupa si învatatorii claselor respective au fost informati ca cei trecuti pe tabel au potential intelectual consistent. atât 15 . Creeaza satisfactie. Fenomenul se explica prin faptul ca în jurul cazurilor respective s-a format un climat social si emotional stimulator în atitudinile învatatorului. Succesul scolar are la baza numeroase aspecte si conditionari. exista motive ce impulsioneaza învatarea în general (competitia generala) si motive ce întretin învatarea preferentiala. învatarea este influentata si de frustrari. acestor subiecti li s-au comunicat mai des rezultatele. a dorintei sale de a se supune statutului de scolar care îl atrage si sub influenta dorintei de a nu supara parintii. experienta de cunoastere a copilului. Copiii alesi au prezentat 9 puncte în plus la QI fata de grupul de control (2 puncte la testele verbale si 6-7 puncte la cele de rationament nonverbal). cât si pentru eficientizarea procesului de proiectare. III. Iata un exemplu în acest sens. transformare în timp si spatiu a experientelor de cunoastere. emotionale si actionale psihomotorii ale elevilor. Succesul repetat are rezonante psihologice importante: Atrage atentia copilului asupra strategiilor prin care a fost obtinut. Peste 8 luni s-a repetat testarea. alteori de copii cu dificultati de adaptare scolara sau capacitati reduse de redare organizata a cunostintelor de care dispun. în functie de rezultatele obtinute. Iradiaza în structura colectivului scolar. încredere.Exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate în diferitele situatii si forme de învatare. competitie). Uneori e vorba de copii care nu manifesta interes pentru activitatile scolare.1 Caracteristici generale Conceptul de proces de învatamânt semnifica schimbare. La scolarii de clasa I s-au aplicat probe de masurare a QI. Cunoasterea particularitatilor procesului de învatare la cele doua perioade de vârsta devine imperuos necesara. dar mai ales învatarea preferentiala. La acestea se adauga elementele de rezonanta din relationarea copilului cu ceilalti copii (elemente de cooperare.

cantitative. Cadrului didactic i se cere competenta profesionala (capacitatea de a forma elevii prin mijloacele specialitatii sale. în scoala.profesorul . este specializat pe dimensiuni instructive si formative. stil 16 . combina transmiterea de cunostinte (predarea) cu asimilarea acestora (învatare) si cu validarea lor (evaluare). care constituie un amplu laborator de metamorfoze umane. Pe baza unei analize socio-pedagogice.profesor-elevi . fie chiar si indirect.elevii. se afla într-o unitate dialectica. atribuie roluri bine precizate cadrului didactic si elevilor. Obiectivele se formuleaza la începutul procesului de instruire. cu interactiunile complexe care se instituie între ei. elevii. Activitatea profesorului este prezenta. se implica activ în actul transformarii . parintii). cât si calitative. Scopurile procesului de învatamânt sunt: transmiterea unor seturi de cunostinte formarea unor capacitati dobândirea de deprinderi formarea unor atitudini Procesul de învatamânt comporta caracteristici aparte. o relatie a celor doi factori . formeaza "câmpul educational". Obiectivele jaloneaza ce urmeaza sa învete elevii. ce informatii. Procesul de învatamânt presupune o dualitate. Procesul de învatamânt poate fi definit ca ansamblul activitatilor organizate. Se poate spune ca procesul de învatamânt reprezinta o unitate. Agentii actiunii (cadrele didactice. dintre care amintim: suporta determinari socioculturale si evolueaza în timp. functioneaza în acord cu norme praxiologice. 1999). Cerghit (1986) desprinde urmatoarele elemente componente ale procesului de învatamânt: Pe primul loc în cadrul sistemului se situeaza obiectivele. la nivel individual si de grup (Cretu.predarea ce vizeaza activitatea profesorului si învatarea care exprima efortul elevilor. ca activitati fundamentale ale procesului de învatamânt. deprinderi etc.si a activitatilor specifice acestora . genereaza cunoastere si actualizeaza cunoasterea umana. sub îndrumarea cadrelor didactice. cuprinzând forte care impun. dirijate si evaluate în cadrul unor institutii specializate. genereaza autoînvatare. si în studiul independent al elevilor. pregatire adecvata. în vederea realizarii unor obiective instructiveducative. I. în care termenii de baza sunt profesorul si elevii. special pregatite în acest scop.. Între ele exista relatii multiple si foarte complexe. Predarea si învatarea. Aceasta actiune se desfasoara într-o ambianta specifica. Rezulta ca procesul de învatamânt are semnificatia unui vast exercitiu de modelare spirituala si fizica a personalitatii. dar devin palpabile la încheierea actiunii instructiv/educative. care vizeaza formarea integrala a personalitatii.). cunostinte sa dobândeasca si ce anume sa stie sa faca (actiuni. Ele reprezinta finalitatile care condenseaza cerintele de instruire si educatie puse de societate. stimuleaza sau înlesnesc transformarea . calitati atitudinale si aptitudinale. D.si fiinte care suporta schimbarea. tipul de rezultate scontate.

capacitati. cadre didactice. emulatie si competitie. înteles ca sistem cu reglare si autoreglare. calculatorul). de asemenea. resimt opinia colectivului. în forme de munca adecvate. Prin procesul de învatamânt se valorifica potentialul instructiv-educativ al continutului învatamântului.de predare. filosofice. Didactica moderna priveste elevul ca subiect al procesului didactic. identificarii mai usoare a problemelor pe care le implica optimizarea procesului de predare-învatare. rezultate (cunostintele. religioase (religia reprezinta una din formele culturii). deprinderile elevilor). Formele de organizare (activitati. îndeplinesc roluri în grup. Copiii/elevii îsi desfasoara prestatia în fata clasei. dobândesc anumite pozitii (statusuri) fata de ceilalti. Relatiile ce se stabilesc între agentii actiunii .2. Aceste cicluri repetitive marcheaza o evolutie în spirala sau în zig-zag. informatia inversa poate fi utilizata de profesor pentru reglarea din mers a procesului de învatamânt. cadrul didactic având rolul de a organiza "câmpul educational". altele apar ca efecte. Elevii se disting prin caracteristici de vârsta si individuale. cartea). de cooperare. Reglajul continuu al sistemului se realizeaza prin conexiunea inversa. ziua. urmeaza o cale inversa. Timpul reprezinta. provenita de la iesirea sistemului. Cu toate ca învatarea este o activitate individuala. anumite trasaturi de personalitate etc. Rezultatele obtinute sugereaza modificarile ce se impun. influentele extrascolare). activitati practice.). saptamâna. Utilizarea optima a timpului reprezinta o problema importanta în activitatea scolara.2.) au rolul de a articula. literar-artistice. anul scolar. De relatiile stabilite în procesul didactic depinde climatul activitatii. aptitudini. semestrul. Relatia dintre conditii si rezultate este una circulara. Continutul reprezinta suportul de baza al activitatii instructiv-educative. atmosfera tonica de munca si cultivarea simtului raspunderii. clasa (grupa) de elevi . fundamentarii stiintifice a conducerii procesului de învatamânt (Cretu. componentele analizate (continuturi. Acestea reprezinta practic un "laborator" de învatare sociala. de a proiecta. depasirea dificultatilor. 1999). lectii. Grupul.. Procesul de învatamânt vehiculeaza continuturi stiintifice. procesul de învatamânt da nastere la multiple si variate raporturi de comunicare si influenta. ceea ce va duce la îmbunatatirea rezultatelor ulterioare. este un sistem deschis în continua schimbare si echilibrare. sesizarii importantei conexiunii inverse în functionarea procesului de învatamânt. Între componentele analizate exista multiple relatii de interdependenta si interactiune. se expun judecatii colective. pentru îmbunatatirea rezultatelor. mijloace obiective). de dominare si supunere. motivatie pentru studiu etc. În concluzie. nivel de dezvoltare fizica/intelectuala. Procesul de învatamânt reprezinta o retea complexa de interactiuni. Informatia. conduce si îndruma activitatea de formare a elevilor. de a largi aria de contacte cu realitatea concreta. element definitoriu al oricarui sistem. ora. o componenta a sistemului în discutie. în care pasi înainte pot alterna cu regrese. atât cele clasice (creta. Procesul de instruire este tot mai mult sustinut "asistat" de mijloace tehnice moderne. de la "efecte" la "cauze". analiza sistemica a procesului de învatamânt ofera posibilitatea: prezentarii globale a „arhitecturii” procesului de învatamânt. colectivul devine "creuzetul" de formare a caracterului. care semnaleaza rezultatul atins. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala 17 . D. cât si cele moderne (aparatura audio-vizuala. tabla. Unele dintre componente (variabile) au statut de cauze sau conditii determinante (caracteristicile individuale ale elevilor. ceea ce releva caracterul de sistem.formeaza câmpul relational cu valente formative certe. tehnice. precum si materialele didactice sunt menite sa înlesneasca predarea si însusirea cunostintelor si deprinderilor. III. În functie de necesitati. Activitatea scolara este segmentata în unitati de timp: ciclul scolar. pentru corectarea greselilor. excursii si vizite didactice etc. Mijloacele de învatamânt. de la "iesiri" la "intrari". modificarea fiecareia se rasfrânge asupra celorlalte.elevi.

de exersare a analizatorilor. stabilesc modul în care se rezolva sarcina didactica. Au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune conditii. atitudinea fata de colectiv (corectitudinea. a capacitatilor cognitive. Regulile jocului Au rolul de a concretiza sarcina didactica. de echilibru si tonificare . priceperilor si deprinderilor de care dispune copilul. priceperilor si deprinderilor cu care copiii opereaza în joc. mijloacele de realizare a sarcinii didactice. sociabilitatea etc. priceperile si deprinderile însusite în cadrul diferitelor categorii de activitati (cunostinte despre plante. Jocul are si un caracter organizat. Se diferentiaza de activitatea din familie. Sunt prestabilite si obligatorii pentru toti participantii la joc si reglementeaza conduita si actiunile participantilor. geografice etc.compenseaza activitatile tensionale distractiva – asigura relaxarea si petrecerea timpului liber în mod placut. Dintre functiile pe care le îndeplineste jocul.). Este o activitate de pregatire pentru viata. fiind subordonata obiectivelor ce vizeaza formarea personalitatii. abilitatile si capacitatile fizice. ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de învatamânt si ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor psihofizice pe toate planurile. Poate fi selectat din cunostintele. Pot exista reguli care: indica actiunile de joc. promptitudinea etc. de stimulare a miscarilor – jocul contribuie la cresterea si dezvoltarea complexa a motricitatii.). anotimpuri. Continutul trebuie dozat în functie de particularitatile de vârsta. sistemic. de discriminare a culorilor. reglementeaza relatiile dintre copii. marimilor etc. modeleaza dimensiunile etice ale conduitei. 18 . constituind totodata si elementele de sustinere a atentiei pe parcursul situatiei de învatare.La nivelul gradinitei activitatea instructiv-educativa are caracter organizat. ordinea succesiunea acestora. Continutul jocului Include totalitatea cunostintelor. fiind mai flexibila. adecvata celor mici. trasaturile operative ale caracterului (perseverenta. fiind alcatuit din urmatoarele elementele componente: Scopul jocului Se formuleaza pe baza obiectivelor de referinta prevazute în programa activitatii instructiv-educative din gradinita. Trebuie definit cu claritate pentru ca jocul sa conduca la îndeplinirea lor (exemple: dezvoltarea capacitatii de exprimare. de stimulare afectiv-atitudinala si volitiva. formativ-educativa – jocul educa atentia. precizând caile pe care trebuie sa le urmeze copiii în desfasurarea actiunii ludice.se exprima în asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii. de dezvoltare a unor trasaturi de caracter. stimuleaza sau inhiba anumite manifestori comportamentale Elementele de joc Reprezinta caile. dezvoltarea capacitatii de orientare în spatiu.). Apare ca o problema ce trebuie rezolvata prin valorificarea cunostintelor. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului si nivelul de socializare. conferind jocului o coloratura placuta. Sarcina didactica Indica ce anume trebuie sa realizeze efectic copiii pe parcursul desfasurarii jocului pentru a realiza scopul propus. animale. Principalele forme de organizare a activitatii didactice în gradinita sunt: jocul învatarea munca JOCUL Reprezinta un mijloc de instruire si educare a copiilor. matematice. dar se deosebeste si de lectie. Sarcina didactica trebuie formulata sub forma unui obiectiv operational.). putem mentiona: functia de cunoastere .

La aceasta etapa se pun la punct aspecte organizatorice. organizarii si desfasurarii jocului didactic presupune ca educatorul sa parcurga urmatoarele etape: a) Proiectarea jocurilor didactice Urmareste corelarea cu celelate activitati din gradinita si se finalizeaza în elaborarea proiectului didactic. Metodologia proiectarii. valorificând elementele gândite în acest sens. se fixeaza regulile etc. evitând monotonia. c) Introducerea în joc Vizeaza motivarea copiilor fata de activitatea ce urmeaza a se desfasura. La grupele mari se poate realiza prin conversatie si prin prezentarea materialului. Prilejuieste formularea concluziilor si aprecierilor asupra modului în care s-a desfasurat jocul. h) Executarea propriu-zisa a jocului Poate fi condusa de educatoare sau de un copil. Sa precizeze sarcinile conducatorului de joc. formarea 19 . sintetizând esenta jocului. jucarii etc. recompensarea rezultatelor bune.). Sa constituie echipele (în cazul jocurilor pe echipe) Demonstrarea jocului va fi facuta de catre educatoare care. prin complicarea sarcinii. începând cu grupa mare. La grupele mici se poate recurge la elemente surpriza. d) Prezentarea si familiarizarea cu materialul La grupa mica intuirea materialului se face cu ajutorul educatoarei care evidentiaza caracteristicule materialului sau le reaminteste alte jocuri unde au mai întâlnit acele materiale. crearea unei atmosfere favorabile. Sa mentina atmosfera de joc. Sa indice cerintele ce trebuie îndeplinite pentru a se desemna câstigatorul jocului (în cazul competitiei). acesta trebuie: Sa urmareasca rezolvarea corecta a sarcinii didactice. la prezenta unor personaje cunoscute de copii. ci prin raportare la anumite aspecte de ordin metodologic. prin folosirea unor materiale si elemente noi de joc. sa-l ajute sa se adapteze la mediu. se exerseaza actiunea.atractiva. ÎNVATAREA Reprezinta o activitate menita sa opereze o modificare la nivelul comportamentului copilului. distractiva (exemple: elemente surpriza. Sa ofere indicatii cu privire la folosirea materialului de catre copii. precizarea câstigatorilor. La grupa mare intuirea se face de catre copii. aplauze. organizarea colectivului de copii. Învatarea presupune asimilare de cunostinte si abilitati. Sa imprime jocului un ritm alert. pregatirea si distribuirea materialului didactic. i) Încheierea jocului. stimularea curiozitatii. în putine cuvinte. poate fi ajutata si de unii copii. Daca este realizata de catre cadrul didactic. g) Executarea jocului de proba Se realizeaza sub îndrumarea educatoarei. Desfasurarea activitatilor de joc nu se realizeaza la întâmplare. b) Asigurarea conditiilor Presupune amenajarea locului unde acesta va avea loc. priceperile si deprinderile ce constituie continutul jocului Sa precizeze regulile ce trebuie respectate în joc. f) Explicarea si demonstrarea jocului Cadrul didactic trebuie: Sa explice sarcina didactica Sa precizeze actiunile pe care trebuie sa le efectueze copiii pentru realizarea sarcinii Sa actualizeze cunostintele. Sa antreneze toti copiii în joc Pentru îndeplinirea scopului ar trebui executate si variante de joc. e) Anuntarea titlului jocului si a obiectivelor urmarite Trebuie realizata în termeni clari. sa-i faciliteze asimilarea de cunostinte. folosirea unor obiecte inedite. Sa insiste pentru respectarea regulilor.

presupune efort constient si se finalizeaza cu obtinerea unor produse materiale. diferenta putând fi de 1-3 ani. elevi de aceeasi vârsta cronologica. „forma centrala”). de integrare sociala a tineretului. „forma principala”. cu scop. pe fondul trasaturilor psihofizice caracteristice vârstei. Prin interactiunile multiple pe care le prilejuieste activitatea comuna desfasurata în cadrul clasei de elevi.. prin intermediul unor metode de învatamânt adecvate. relativ de sine statatoare. „forma dominanta”. originala. starea de sanatate. de regula. pregatirea pe care au dobândit-o anterior. Retinem ca lectia este forma de baza a organizarii procesului de învatamânt în care se desfasoara activitatea elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara. capacitatea de efort etc. aptitudinile. aceasta contribuie la modelarea personalitatii fiecaruia dintre membrii sai. elevii aceleasi clase se deosebesc între ei prin anumite particularitati individuale. ceea ce face ca adaptarea procesului de instruire si educatie la posibilitatile fiecarui elev sa fie dificil de realizat.unor capacitati adaptative. dat de particularitatile psihofizice ale vârstei membrilor sai. formal. nestructurat. La prescolari este vorba de o munca simpla. În cadrul lectiei activitatea elevilor se desfasoara sub îndrumarea cadrului didactic. accesibila si asumata liber (exemple: amenajarea spatiului pentru activitati.). La clasa I pot sa apara diferente evidente generate de influentele exercitate asupra copilului în familie sau de frecventarea/nefrecventarea gradinitei. aranjarea jucariilor. LECTIA reprezinta principala forma de organizare a procesului de învatamânt în scoala. În lucrarile de specialitate termenul de lectie este folosit în mai multe acceptiuni („forma de organizare a procesului de învatamânt”. Desi clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. în vederea realizarii unor obiective instructiv . Treptat ea se structureaza si se contureaza ca grup social. clasa ca grup social are un ca-racter administrativ. MUNCA Forma de activitate specifica adultului. „forma de baza”. cu particularitati psihofizice comune. a întregului proces instructiv-educativ în concordanta cu particularitatile de vârsta si cu capacitatile de învatare proprii celor mai multi dintre membrii sai. clasa de elevi constituindu-se într-o unitate psihopedagogica. cu reguli proprii de desfasurare ce prezinta urmatoarele caracteristici (Cretu. Presupune existenta unui scop.educative bine precizate. fapt ce face posibila stabilirea continutului instruirii. nu trebuie pierdut din vedere ca. a modalitatilor de lucru. un ansamblu organizat de elevi. 1999): are un mobil clar definit prin scopul si obiectivele instructiv-educative anterior stabilite. specifice etapei de dezvoltare ontogenetica si cu un nivel de pregatire apropiat. dobândeste sintalitate si functioneaza ca un puternic factor de socializare. D. în cadrul interactiunii dintre profesor si elev. Acestea privesc în principal nivelul dezvoltarii intelectuale. prelucrare de informatii. Aceasta ne conduce la ideea ca gruparea elevilor dupa criteriul vârstei realizeaza numai o omogenitate relativa. este o unitate de munca didactica ce vizeaza realizarea unor obiective riguros proiectate. În momentul initial al activitatii sale. îngrijirea plantelor etc. într-un timp delimitat. Sunt si situatii când într-o clasa sunt reuniti elevi de vârste diferite. într-un cuvânt. Clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. institutionala a scolii. motivatia învatarii. Aceasta omogenitate a clasei face posibila organizarea activitatii instructiv – educative cu întreg colectivul de elevi si asigura conditii pentru manifestarea rolului conducator al cadrului didactic. din cauza amânarii scolarizarii pe diferite motive sau repetarii unor clase anterioare. înregistrându-se numeroase definitii. Lectia este o „unitate didactica” distincta. 20 . Clasa de elevi reprezinta un sistem de interactiuni umane cu o functionalitate educativa. o structura organizata. La nivelul scolii procesul instructiv-educativ se realizeaza cu colective de elevi constituite pe clase ce reunesc. pre-gatindu-i pentru exercitarea diverselor roluri sociale cu care vor fi ulterior învestiti. „forma fundamentala”. sistem de conducere si organizare impuse din exterior. aplicare în practica si evaluare a propriilor performante.

generarea unor schimbari în planul personalitatii elevilor. de masurare si apreciere a rezultate lor. de a ajuta elevii sa parcurga drumul spre realizarea obiectivelor anterior stabilite. organizator si îndrumator al întregii activitati instructiv-educative. implica o strategie de instruire. Ioan Cerghit (1983) precizeaza ca efectele educative ale lectiei pot fi multiplicate pe diverse cai. Urmareste si stimuleaza interesul. Gagné distinge urmatoarele evenimente ale instruirii. priceperilor. grupale. dintre care doua se impun ca esentiale: deschiderea lectiei catre viata. atelier. plecând de la constatarea ca prin parcurgerea lor se creeaza conditii pentru realizarea eficienta a învatarii: captarea si pastrarea atentiei. un anumit mod de abordare a învatarii si predarii. utilizeaza un complex de metode si procedee didactice. se finalizeaza prin obtinerea anumitor rezultate. întarirea celor învatate. precum si elemente de evaluare a procesului care a condus la rezultate obtinute. valorificarea experientei de viata a elevilor si chiar transferarea lectiilor în cadrul vietii reale. mijloace de învatamânt. include elemente de conexiune inversa (feed-back). are loc într-un micro mediu fizic. se cunosc perioade când a fost contestata sau chiar negata. sau pe fixarea.activeaza un anumit continut stiintific determinat de prevederile programei scolare. curiozitatea epistemica a elevilor în raport cu materia ce urmeaza a fi însusita. sporirea efectelor sale în planul dezvoltarii personalitatii elevilor. altele pe reglarea si autoreglarea învatarii prin mecanismele conexiunii inverse.a. în procesul derularii sale se instituie întotdeauna un anumit tip de relatii profesor – elev si elev-elev. accentuarea caracterului activ. ancorarea sa în lumea reala. reprezentând o înlantuire de evenimente de instruire. Evenimentele instruirii includ un set de actiuni care intervin în intervalul de timp rezervat lectiei în scopul de a stimula si sustine realizarea optima a procesului învatarii. Procesul de învatamânt parcurs în cadrul unei lectii este înteles ca o succesiune de schimbari în modul de lucru al cadrului didactic si elevilor. sa angajeze.. fiind aproape unanim acceptate. se desfasoara în limitele unui timp determinat. participativ al lectiei care trebuie sa implice. laborator. angajaza într-un efort comun cadrul didactic si elevii unei clase. Unele sunt axate pe reactualizarea cunostintelor. deprinderilor necesare pentru procesul de învatare în care sunt antrenati elevii în etapa urmatoare. teren agricol s. În structura lectiei R. Totusi lectia continua si în prezent si probabil multa vreme în viitor sa ocupe un loc central în ansamblul formelor de organizare a procesului de învatamânt. precum sala de clasa. altele sunt centrate pe dirijarea învatarii. Important este sa se urmareasca permanent perfectionarea lectiei. Fiecare eveniment vizeaza obtinerea unui anume rezultat. În acest sens Gaston Mialaret preciza ca: ”nici un autor nu neaga valoarea lectiilor bine construite si corect expuse”. în cadrul sau procesul de predare-învatare se desfasoara pe etape. puternic motivanta între elevi si sarcinile de învatare pe care trebuie sa le rezolve . corelat cu obiectivele urmarite. La rândul sau. 21 . în desfasurarea sa sunt incluse diferite modalitati de grupare a elevilor clasei: colective. individuale sau combinate. asigura conditiile necesare pentru ca profesorul sa-si exercite rolul de conducator al procesului de învatamânt în calitate de proiectant. sa realizeze o legatura intima. Aceasta face ca lectia sa fie structurata ca o succesiune de evenimente ale instruirii temporar legate între ele. Aceasta nu înseamna ca a fost scutita de critici. sa solicite plenar elevii în desfasurarea procesului de învatamânt. Virtutile sale pedagogice au facut ca lectia sa-si pastreze suprematia. ocupând un loc predominant în organizarea instructiei si educatiei.

locul pe care-l ocupa în structura acesteia depind de specificul obiectivelor urmarite. De exemplu. iconica. a performantelor (verificarea). Vizeaza constientizarea de catre elevi a ceea ce se asteapta de la ei în încheierea lectiei. metodele de învatamânt folosite. anumite evenimente de instruire. se poate renunta la fixare în favoarea transferului. verificarea poate detine ponderea într-o lectie de verificare si apreciere. de recapitulare si sistematizare. 1999). tipul de învatare folosit. într-o anume succesiune.. concepute într-o maniera fle-xibila. În functie de sarcina didactica dominanta se contureaza variate moduri de structurare a lectiilor. conexiunea inversa poate sa fie prezenta în diferite momente ale derularii unei lectii.enuntarea (comunicarea) obiectivelor. pentru ca situatii de instruire asemanatoare pot fi abordate în moduri diferite. Rezulta ca evenimentele instruirii trebuie întelese ca fiind niste module actionale care intra în combinatii foarte variate. prin identificarea unor legaturi inter. tipul – categoria de lectie reprezinta un grup de lectii constituite ca unitate structurala în functie de diferite criterii (Ionescu M. vârsta elevilor. care poate fi: riguroasa. p. Chis V. supla. intra si transdisciplinare. sa adopte o atitudine creatoare si sa structureze fiecare lectie în conformitate cu cerintele învatamântului modern. 207). Determinarea tipologiei lectiilor prezinta o deosebita importanta practica. În desfasurarea procesului de învatamânt sunt prezente toate aceste actiuni. în special. Învatarea completa si temeinica presupune diferite tipuri de activitati: de comunicare si însusire de noi cunostinte. transferul cunostintelor. Numarul si locul lor în structura lectiilor pot însa varia de la o lectie la alta. simbolica. Important este ca fiecare cadru didactic sa cunoasca structura procesuala a lectiei. deoarece orienteaza cadrul didactic în stabilirea structurii optime a lectiei. fiind general valabile. moderata sau minima. mijloacele de învatamânt utilizate (Salade. care se constituie în sarcini fundamentele ale lectiilor. Semnifica un anumit mod de construire si realizare a lectiei. Numarul evenimentelor instruirii incluse în derularea unei lectii. rigide. În functie de sarcina didactica fundamentala s-au conturat mai multe tipuri de lectii: 22 . în functie de natura continutului. impuse. 1982). din perspective diferite. în care sunt prezente mai pregnant. activ-participativ. dirijarea învatarii. evaluarea rezultatelor (performantelor). 2001. pe baza unei analize pertinente a tuturor factorilor ce trebuie avuti în vedere în organizarea si desfasurarea eficienta a principalei forme de realizare a activitatii instructiv – educative desfasurate în scoala. a schimbarilor ce trebuie sa se produca la nivelul personalitatii lor în semn ca învatarea a avut loc. în lectia de descoperire anuntarea obiectivelor nu este necesara. rigide.. determinat. de evaluare a rezultatelor. care exclud schemele fixe. altfel spus. asigurarea conexiunii inverse (feed-back corectiv). Tipurile de lectii trebuie întelese ca modele orientative si nu ca tipare fixe. de mai multe ori. prezentarea materialului stimul (a noului continut) care se poate realiza. sa asimileze strategiile generale. D. de formare de priceperi si deprinderi. de obiectivul fundamental urmarit. prin aplicarea lor în rezolvarea unor probleme teoretice sau practice diferite. masurarea rezultatelor. reactualizarea cunostintelor învatate anterior. asigurând conditii optime de parcurgere a traseului de învatare pentru care a optat. D. natura continutului. în moduri diferite: activa.. previne improvizatia si în acelasi timp îl fereste de rutina si monotonie. în functie de notele specifice ale acesteia. pe baza unor strategii diferite. fixarea (retentia) celor învatate prin utilizarea cunostintelor în contexte variate sau exersarea priceperilor formate în situatii diferite. reprezinta o abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii. Aceasta face ca lectiile sa se grupeze în mai multe categorii denumite traditional tipuri de lectii.. Aceste evenimente se regasesc în desfasurarea activitatii instructiv – educative sub forma lectiilor. inflexibile. Prin tip de lectie întelegem „o structura procesuala reprezentativa pentru o întreaga categorie de lectii” (Cretu. prin care urmeaza a se asigura baza experientiala pentru asimilarea noilor cunostinte.

a. Este considerata de unii specialisti ca un tip aparte de lectie. Comunicarea/anuntarea temei si a obiectivelor urmarite. Analizata ca un tip de lectie. scriere. sa retina ceea ce vor trebui sa realizeze la sfârsitul orei pentru a demonstra ca învatarea a avut loc. Dat fiind ca în lectia mixta se realizeaza o varietate de sarcini didactice în structura sa sunt prezente aproape toate evenimentele de instruire mentionate anterior: Pregatirea colectivului pentru activitate.). având în vedere ca în cadrul sau se realizeaza aproape toate sarcinile didactice. stimularea interesului pentru activitatea ce urmeaza a se desfasura. calcul aritmetic) fac necesara îmbinarea mai multor forme de activitate pe parcursul unei lectii si recomanda ca atare folosirea lectiei mixte. predominarea obiectivelor de natura formativa. a) Lectia mixta (combinata). lectii de formare a priceperilor si deprinderilor. structura generala a diverselor tipuri de lectie. În functie de clasa la care se sustine lectia. lectii mixte (combinate) Prezentam. prezentarea unei secvente de film. controlul prezentei. Verificarea temei poate fi facuta pentru a constata daca toti elevii au efectuat sau nu tema (verificare cantitativa). continutul oarecum restrâns al instruirii. Se încheie cu aprecieri globale si individuale. lectii de verificare si apreciere a rezultatelor scolare. lucrari scrise. disciplinei. capacitate redusa de concentrare asupra unui singur fel de activitate). Verificarea temei si a cunostintelor însusite în lectia anterioara. verificarea pe baza fiselor de munca independenta. Urmareste pregatirea psihologica a elevilor pentru lectie. sau se poate realiza o verificare a modului în care tema a fost realizata (verificare calitativa). de regula printr-o conversatie introductiva. verificarea si aprecierea rezultatelor. Captarea si pastrarea atentiei. În cadrul acestei etape se rezolva o serie de probleme de natura organizatorica: asigurarea ordinii. a unui material ilustrativ. invitarea elevilor la o calatorie imaginara s. Prezentarea noului continut. astfel încât acestia sa constientizeze. formare de priceperi. Vizeaza stimularea interesului. Pentru verificarea cunostintelor se folosesc metode diferite: chestionarea frontala. în care caz controlul calitativ se realizeaza prin sondaj în clasa si general. a unei scurte povestiri. a unei ghicitori. lectii de recapitulare / consolidare si sistematizare a cunostintelor. precizam ca în cadrul sau se desfasoara multiple tipuri de activitati si se realizeaza variate sarcini didactice: comunicare/însusire de noi cunostinte. necesitatea formarii unor abilitati de natura instrumentala (de lectura. Dirijarea învatarii 23 . aceasta secventa se poate realiza în modalitati diverse: crearea unei situatii problema. compuneri. precum si diversele variante constituite în cadrul fiecarui tip. Se realizeaza. Pregatirea elevilor pentru asimilarea unor cunostinte. pregatirea materialelor pentru lectie. Particularitatile psihice ale elevilor de vârsta scolara mica (atentia voluntara slab dezvoltata. exercitii creative etc.lectii de comunicare / însusire de noi cunostinte. abilitati. teste. Se realizeaza într-o maniera accesibila elevilor. de natura continutului. Este tipul de lectie cel mai frecvent întâlnit în activitatea didactica. pe considerentul ca în cadrul sau transmiterea si asimilarea de noi cunostinte ocupa un loc prioritar. cu recomandari vizând aprofundarea unor aspecte insuficient însusite. deprinderi. în continuare. Se pot distinge doua situatii tipice: una când tema presupune un raspuns identic pentru toti elevii si alta când tema presupune raspunsuri diferentiate de la un elev la altul (compuneri de probleme. urmarindu-se reactualizarea cunostintelor învatate anterior dar necesare întelegerii noilor continuturi. în afara orelor de clasa. alese în functie de natura temei. a curiozitatii. În cel de al doilea caz se poate apela la o gama larga de metode si procedee. consolidare si sistematizare a cunostintelor. în timp ce altii o abordeaza ca pe o varianta a lectiei de comunicare/însusire de noi cunostinte. crearea unei stari de asteptare favorabile participarii active a elevilor în desfasurarea urmatoarelor secvente ale lectiei.

de asemenea. extinderea acestora la contexte cât mai variate. Nu este obligatoriu sa se realizeze dupa comunicarea cunostintelor. ci se poate realiza si pe parcurs. integrarea lor în sisteme tot mai largi. folosindu-se predominant conversatia si iconica. întrebari ajutatoare. În ceea ce priveste dirijarea învatarii aceasta trebuie astfel realizata astfel încât sa determine participarea activa a elevilor la rezolvarea sarcinilor de învatare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. de tipul de învatare promovat. Aceasta sarcina didactica fundamentala se realizeaza printr-o serie de evenimente. probleme etc. folosirea unor materiale demonstrative. recomandari. Asigurarea conexiunii inverse. Va urmari. actionala. nonverbala. Captarea atentiei si pregatirea pentru asimilarea noilor cunostinte. directa prin care elevii sunt condusi pas cu pas în asimilarea noilor continuturi. pe interpretarea faptelor prezentate. explorare. dirijarea învatarii. Este inseparabila de conexiunea inversa si trebuie sa puna accentul pe întelegerea continuturilor esentiale. de gradul de pregatire a elevilor. a relatiilor cauzale. În cele mai multe cazuri se folosesc combinat cele trei forme de prezentare a continutului. întrebari ale caror raspunsuri sa fixeze esentialul. Se pot folosi în acest scop comparatii între notiuni. instructiuni scrise de genul fiselor de lucru ce cuprind întrebari. Poate fi sau nu însotita de notare. 24 . În privinta structurii. simbolica. Anuntarea temei si a obiectivelor. grafice). rezumare si sistematizare a cunostintelor. desfasurate în timp.Prin acest moment se realizeaza coordonarea activitatii cadrului didactic si a elevilor în vederea realizarii obiectivelor instructiv – educative: asimilare de noi cunostinte. dezvoltarea proceselor si structurilor cognitive. Prezentarea continuturilor se poate realiza într-o maniera activa. Dirijarea învatarii se poate realiza prin comunicare verbala. lacunele si sa se concentreze pentru înlaturarea lor. rezolvarea unor exercitii aplicative. Permite analiza modului de îndeplinire a obiectivelor propuse si a eficientei activitatii desfasurate. exercitii. Transmiterea/asimilarea cunostintelor. sugestii. a unor capacitati instrumentale si operationale. Se pot realiza si fixari partiale pe parcursul lectiei. cadrul didactic intervenind cu unele indicatii. elevii fiind implicati în activitati de observare. evitare a interferentelor. rezolvarea unor situatii problematice. când se folosesc anumite substitute ale realitatii (imagini figurative. b) Lectia de comunicare-însusire de noi cunostinte Nota definitorie a acestui tip de lectie consta în concentrarea activitatii didactice în directia dobândirii de catre elevi a unor noi cunostinte si a dezvoltarii. experimentare. cele mai frecvent întâlnite fiind: Momentul organizatoric. a personalitatii în ansamblu. toate vizând deopotriva sa-l ajute pe elev sa constientizeze greselile. efectuarea unor exercitii de creatie. Se realizeaza la niveluri diferite: dirijare riguroasa. activitatea comuna împletindu-se cu momente de munca independenta si dirijarea minima care permite ca accentul sa se deplaseze pe efortul depus de elevi în descoperirea noilor cunostinte. lectura unor fragmente din manual sau alte surse. în ce masura lectia a contribuit la formarea unor abilitati si competente care apar ca efecte cumulative ale unor activitati diverse. Realizarea acestor activitati depinde de obiectul de studiu. cu un grad ridicat de abstractizare si generalizare. realizarea de aplicatii prin care notiunile teoretice favorizeaza formarea de abilitati practice s. Urmareste obtinerea de informatii privind rezultate le înregistrate de elevi. Se realizeaza prin modalitati diverse. diferentierea esentialului de elementele de detaliu. acestuia alocându-i-se cea mai mare parte din timpul afectat orei. Evaluarea performantelor. mai ales când se transmit cunostinte complexe. Se poate realiza prin: corelatii între cunostintele predate. pe aceasta baza. dirijare moderata în care profesorii si elevii sunt deopotriva implicati în procesul de transmitere si dobândire de noi cunostinte. gradul în care s-au realizat obiectivele urmarite pentru a se interveni cu masuri corective si ameliorative. de natura continuturilor. În aceasta etapa se insista pe folosirea modalitatilor de retinere. Totul se concentreaza în jurul elaborarii si asimilarii de catre elevi a cunostintelor. cercetare. Transferul cunostintelor urmareste dezvoltarea capacitatii elevilor de a aplica cunostintele în contexte noi.a. Fixarea (retentia) celor învatate. a proceselor si însusirilor psihice. momentul comunicarii noilor cunostinte detine ponderea.

Pentru a mentine interesul elevilor si a evita monotonia este necesar ca în lectiile de acest tip sa se introduca un element de noutate care poate consta în organizarea inedita a cunostintelor. descrierii. Unele lectii de comunicare dobândesc caracterul de lectii introductive care urmaresc sa le formeze elevilor o imagine de ansamblu asupra materiei ce urmeaza a fi predata. sa nu se reduca la reactualizarea acestora în maniera în care s-a facut predarea. Urmarind ca sarcina didactica fundamentala consolidarea si sistematizarea cunostintelor. 25 . este posibil ca întreaga ora sa fie folosita numai pentru comunicarea noilor continuturi. indicatii pentru continuarea învatarii în mod independent.prelegere). completarea cunostintelor. relevarea structurilor logice a informatiilor si integrarea lor în sisteme mai ample. Si acest tip de lectie cunoaste mai multe variante: lectii bazate pe rezolvarea de probleme. la sfârsitul unui capitol sau teme mari (lectii de repetare periodica). care implica raspunsuri la întrebari de sinteza. Acestea se organizeaza la începutul anului scolar sau la începutul unui capitol sau teme mai ample. Nu este obligatoriu sa se parcurga toate aceste evenimente. exista si lectii special destinate îndeplinirii acestei sarcini didactice. referate. grafice. c) Lectia de consolidare/recapitulare si sistematizare Desi activitati de repetare si sistematizare a cunostintelor se realizeaza în toate tipurile de lectii. lectia de descoperire pe cale inductiva dau deductiva. rezolvarea de exercitii si probleme. la încheierea semestrului sau anului scolar (recapitulari de sinteza). Acest tip de lectie se foloseste atunci când cadrul didactic are de transmis un volum mai mare de cunostinte. lectia bazata pe instruirea asistata de calculator. lectia de tip seminar. în acelasi timp creeaza conditii si pentru verificarea. de elaborarea unui plan de recapitulare si este urmata de aprecieri facute de cadrul didactic referitoare la gradul de stapânire a materiei. expunerii (lectii . aplicatii practice. Se pot efectua exercitii. sa-i sensibilizeze pentru noile continuturi. discutii de sistematizare si clasificare. de indicatii cu privire la continuarea activitatii de învatare. în folosirea unor noi mijloace de învatamânt. lectii de sistematizare în care re capitularea se realizeaza prin activitatea independenta a elevilor pe baza de fise de munca independenta. Se realizeaza. aceste lectii cuprind activitati specifice. de regula. sa-i familiarizeze cu anumite tehnici de lucru. probleme. O cerinta importanta este ca recapitularea sa abordeze tema din perspectiva unei idei centrale în jurul careia sa se organizeze cunostintele. Recapitularea continutului se recomanda sa fie însotita de elaborarea unor scheme care sa sistematizeze datele esentiale. Recapitularea conduce si la stabilirea de corelatii între cunostinte. elaborarea de noi generalizari. dar. întocmirea unor tablouri sinoptice. pe exercitii de vorbire si scriere. Activitatea didactica centrala în acest tip de lectie este recapitularea si sistematizarea materiei. fixarea. În functie de tipul de învatare implicat în realizarea sarcinii didactice fundamentale. în evidentierea unor corelatii intra si interdisciplinare. de o complexitate ridicata. înlaturarea unor lacune din pregatirea elevilor. aplicatii practice. lectia de comunicare bazata pe receptarea unui text. în implicarea elevilor în activitati cu caracter creator. joc didactic. prin dialog frontal cu clasa. acestea din urma practicându-se de obicei la clasele mari. Pe parcursul derularii recapitularii se ofera explicatii suplimentare pentru clarificarea unor cunostinte si se stabilesc noi corelatii între acestea. dirijat de cadrul didactic.Retentia. transferul continuturilor predate. cunoaste mai multe variante: lectia de comunicare bazata pe învatarea prin receptare a naratiunii. Se organizeaza dupa unele lectii de comunicare al caror continut reprezinta elemente fundamentale pentru întelegerea continutului unei discipline de învatamânt (lectii de repetare curenta). Este precedata de obicei de anuntarea temei ce urmeaza a fi recapitulata. lectii în care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. expuneri de sinteza realizate de cadrul didactic. expuneri de sinteza (la clasele mari).

Prin astfel de lectii verificam bagajul de informatii pe care îl detin elevii. înregistrare si prelucrare a datelor. e) Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare Are ca sarcina didactica dominanta verificarea si aprecierea rezultatelor scolare. capacitatea de aprofundare. în principiu. 26 . Dupa tipul de învatare. de efectuare a unor experiente. a nivelului dezvoltarii psihice. de asemenea. lectii de formare a unor deprinderi motrice. captarea atentiei. analiza si aprecierea rezultatelor. lectii bazate pe autoinstruire asistata de calculator etc. de selectare. anterior desfasurarii lectiei. cu ocazia încheierii unui semestru sau an scolar sau dupa predarea unui capitol sau teme de mai mare întindere. lectii – excursii care urmaresc formarea capacitatii de observare a unor fenomene. lectii de studiu individual în biblioteca. lectii bazate pe exercitii creative. eventual refacerea lucrarilor nereusite. continutului ce urmeaza a fi verificate si aducerea acestora la cunostinta elevilor. Ca structura acest tip de lectie presupune. demonstrarea modului de executie a lucrarii. la intervale mai mari de timp. Realizarea sarcinii didactice specifice presupune parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: precizarea tematicii. a gradului de stapânire a materiei predate pe parcursul mai multor lectii. activitatea independenta a elevilor. lucrari practice care conduc la formarea priceperilor si deprinderilor intelectuale sau a unor componente actionale. de realizare a unor colectii de materiale . parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: moment organizatoric. de compunere. întâlnite mai ales la educatie fizica. lectii de activitate practica ce vizeaza formarea de priceperi si deprinderi necesare efectuarii unor diverse activitati cu caracter practic.). analiza gramaticala sau literara. lectii bazate pe imitatie de modele. sub îndrumarea cadrului didactic pentru efectuarea propriu zisa a lucrarii. Altfel spus. pregatirea pentru activitate. acest tip de lectie cunoaste.a. lectii de laborator. evaluam cele constatate. explicarea obiectivelor urmarite pentru activitatile ce vor fi realizate. cunoasterea nivelului de pregatire a elevilor. descrierea etapelor ce urmeaza a fi parcurse (în unele cazuri se poate prezenta si un model al lucrarii anterior realizat). Se organizeaza periodic în completarea evaluarilor curente. reactualizarea cunostintelor teoretice indispensabile efectuarii activitatilor. anuntarea. Acest tip de lectie cunoaste numeroase variante. de întelegere si operare cu informatiile asimilate si ca o continuare fireasca.d) Lectia pentru formarea priceperilor si deprinderilor Specific pentru acest tip de lectie este ponderea pe care o ocupa activitatea independenta a elevilor consacrata efectuarii de exercitii. de analiza a unui text sau material documentar s. prin care se urmareste formarea abilitatilor de folosire a aparaturii de laborator. o serie de variante: lectii bazate pe învatare prin exercitii executorii. lectii bazate pe exersare simulata. care reprezinta sarcina didactica fundamentala. determinate de natura activitatilor întreprinse de elevi: lectii de formare a unor deprinderi de natura intelectuala (de rezolvare de exercitii si probleme. în cadrul acestor lectii efectuam o diagnosticare a modificarilor ce s-au produs în personalitatea elevilor în urma transmiterii unui volum de cunostinte într-un timp dat.

corectarea greselilor. sub pretextul creativitatii si al inovatiei. IV. explicatii suplimentare pentru înlaturarea lacunelor. continuturile.profesori. sa se prezinte unele lucrari reprezentative (foarte bune. sa se evidentieze greselile tipice sau cu o frecventa mai mare. aceasta trebuie sa fie urmata de lectii destinate analizei lucrarilor. Retinem. care constituie activitatea predominanta. Curriculum. În alegerea tipului si variantei de lectie se vor avea în vedere aspecte multiple. slabe). bune. organizarea si desfasurarea sa depind si de locul pe care-l ocupa în sistemul de lectii. deoarece nu se poate accepta o activitate scolara rigida si uniforma. aceasta poate fi fructificata si pentru sistematizarea materialului. corelata cu celelalte lectii din sistem. IV. sabloanele.a).3. Caracteristici generale. Pentru o organizare si desfasurare eficienta a lectiei. sa se refaca lucrarile slabe. pentru unele completari si clasificari. Tipologia prezentata are o valoare orientativa. CAPITOLUL IV PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: IV. Obiective: 27 . lectie de verificare cu ajutorul testelor docimologice si al fiselor. particularitatile de vârsta ale elevilor. natura continutului. organizarea si desfasurarea fiecarei lectii presupunând nu numai elemente de tehnica. într-o succesiune de lectii. ci ca un element. precum: specificul disciplinei. daca e posibil. ca proces bilateral între cei doi factori umani . daca se realizeaza pe baza examinarilor orale. aceasta nu trebuie privita ca o unitate independenta. în concluzie. obiectivele urmarite. confectionarea unor obiecte s. În functie de tematica supusa verificarii. în acelasi timp. cunoaste mai multe variante: lectie de verificare sub forma examinarii orale. de metodele prin care se realizeaza evaluarea. aprecierea rezultatelor si evidentierea elementelor mai putin cunoscute de elevi sau a greselilor tipice.2. lectie de verificare – autoverificare cu ajutorul calculatorului electronic. În conceperea fiecarei lectii trebuie sa se tina cont si de elementele noi pe care le aduce didactica moderna prin analiza sistemica a procesului de învatamânt vazut ca relatie între predare – învatare evaluare. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV. În cazul verificarii prin lucrari scrise. Se recomanda ca în desfasurarea acestora sa se realizeze aprecieri generale asupra lucrarilor realizate de elevi. lectie de verificare prin lucrari scrise. Cadrul didactic are posibilitate sa opteze pentru acel tip de lectie care serveste cel mai bine realizarii obiectivelor propuse. nivelul de scolaritate.1.angajati în aceasta activitate. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar. ci si de creatie. ca încercarile de a înlatura sablonul în conceperea si desfasurarea lectiilor sunt meritorii. Dar. lectie de verificare si apreciere prin lucrari practice (lucrari de laborator. ca o veriga într-un sistem. obiectivele. sa se elucideze si sa se elimine cauzele greselilor si. nu poate fi înlaturata normativitatea în ceea ce priveste tipurile si structura diferitelor tipuri de lectii.verificarea propriu zisa. elevi . iar în desfasurarea sa sa evite schemele rigide. De aici rezulta ca functiile unei lectii.

„învatamântul formativ”. Se impune subliniat faptul ca experientele achizitionate de elevi nu sunt neaparat mai putine de cât cele oferite. parcurgere. de o maniera realista si oportuna. cursa. Curriculum. Este definit atât în sens larg cât si în sens restrâns. de la bun început. dar prescurtat. Cadru de referinta. în principal. Etimologia termenului „curriculum” (plural „curricula”) se regaseste în latina veche. dupa L. ca rezultat al reformei învatamântului dupa 1990. o biografie prescurtata a unei persoane. curriculum-ul reprezinta un proiect educativ care defineste: telurile. scopurile si obiectivele unei activitati educative. Din definitiile prezentate se poate desprinde ca un curriculum nu se reduce la un set de obiective si continuturi de învatare. unde avea sensuri multiple. curriculum-ul desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientelor de învatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. Din interpretarea definitiilor date curriculum-ului se desprinde ca teoria curriculum-ului impune renuntarea la binomul traditional predare-învatare. Exista si definitii mai cuprinzatoare si mai explicite. în documentele elaborate de Consiliul National pentru Curriculum. dar si în cadrul politicilor educationale.1. În România. ci reprezinta în primul rând un sistem de experiente de învatare oferite/"administrate" elevilor si ulterior un sistem de experiente de învatare efectiv interiorizate de acestia. în desfasurarea unei actiuni etc. cuprinzator. dar apropiate cum ar fi: alergare. În sens restrâns. Aprofundarea elementelor privind schimbarile produse de reforma învatamântului prescolar si primar. Cunoasterea particularitatilor documentelor curriculare din învatamântul primar si prescolar. D'Hainaut. dar ratiunea noului concept nu a fost aceea a unei simple schimbari terminologice. acest concept ocupa un loc central nu numai în Stiintele Educatiei. Toate acestea converg semantic spre un demers complet.Întelegerea filosofiei de constructie a curriculum-ului pentru învatamântul primar si prescolar. esentializat si dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu. respectiv receptare. Reaparitia lui în secolul al XX-lea mai poarta înca acceptiunea „primara” de continut al învatamântului într-o institutie scolara. „instruirea asistata de calculator”. metodele si instrumentele folosite pentru a evalua rezultatele procesului educativ. În sens larg. înteles ca o succesiune de activitati de transmitere. caile. Caracteristici generale Curriculum-ul face parte din categoria conceptelor care au rascolit profund educatia în secolul al XX-lea. „educatie integrata”. organizându-se învatarea în asa fel încât ele sa se integreze în personalitatea educabilului implicat activ. Curriculum-ul reprezinta o realitate interactiva între educator si elev cu efecte concrete. Astazi curriculum-ul reprezinta un concept cheie al pedagogiei contemporane. La nivelul învatamântului prescolar si primar curriculum-ul educational reflecta realitati diferite si prezinta câteva aspecte ce particularizeaza atât directiile de dezvoltare 28 . Astfel. 1998). curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator în cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de învatare pe care scoala le ofera elevului. transformarea educabilului de o maniera adaptativa. pentru ca s-a intentionat. cum sunt „obiectivele educationale”. care implica organizarea si provocarea învatarii. oferirea experientelor asimilabile si foarte utile. de unde si sintagma „curriculum vitae”. „învatarea deplina”. trecere/parcurs prin viata. anticipate realist asupra celui din urma. În vocabularul activ al limbii române acest concept a intrat recent. scurta privire. mijloacele si actiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri. Acest ansamblu de documente poarta denumirea de curriculum formal sau oficial (Curriculum National. sintetic rezumativ. Curriculum-ul semnifica un curs de strabatut. IV.

sanatate . Astfel. în contextul în care. în acord cu particularitatile sale de vârsta si individuale. Aceasta perspectiva a dezvoltarii globale a copilului accentueaza importanta domeniilor de dezvoltare a copilului1 . atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra împreuna sau alaturi de altii.a copilului. care sa asigure o perspectiva si abordare unitara a perioadei copilariei timpurii. prin experiente de învatare. Actualul curriculum pentru învatamântul prescolar promoveaza conceptul de dezvoltare globala a copilului. cognitiv-senzorial. N.permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale. între cele doua razboaie mondiale. saritul. Bayley si altii 2 Acest document de politica educationala a fost elaborat în 2007 cu sprijinul Reprezentantei UNICEF din România. în societatea de azi. în vederea asigurarii: continuitatii în interiorul aceluiasi ciclu curricular. curriculumul pentru învatamântul prescolar prezinta o abordare sistemica.asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atât în relatie cu celelalte. cât si cu curriculum-ul ca întreg. prin care sa fie promovate drepturile copilului si sa-i asigure acestuia conditiile optime pentru un cel mai un start in viata. printr-un pr oces consultativ la care au participat specialisti în educatia si dezvoltarea copilului mic de la nastere la 7 ani. Gesell urmareste evolutia copilului în functie de crestere si de maturizarea sistemului ner vos corelat cu procesul de achizitii în plan psihologic. relevanta . cât si celor de perspectiva ale copiilor prescolari.este adecvat atât nevoilor prezente. sanatate si igiena personala Vizeaza dezvoltarea unor deprinderi si abilitati (de exemplu. dezvoltarea fizica (motricitate. în cât mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar. diferentiere .). Domeniul psiho-motric).). dar si coordonarea. interdependentei dintre tipurile de activitati de învatare din învatamântul prescolar si disciplinele scolare (clasele I-II). gîndirea divergenta.). previzionate la nivelul politicii educationale. O. Domeniul stiintelor. la echiparea lor progresiva cu concepte. cunostinte atitudini si abilitati necesare în viata. precum si cerintele si prioritatile la nivel national. alimentatie sanatoasa etc.permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de învatamânt la altul sau de la o institutie de învatamânt la alta (consistenta conceptiei generale. Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltar ea timpurie a copilului reflecta contextul international al cercetarilor si preocuparilor la nivel mondial în domeniul educatiei timpurii . practici de mentinerea sanatatii si securitatii personale. deschiderii spre module optionale de instruire. cât si oferta experientelor de învatare oferite.angreneaza prescolarii.). Spitz. dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice. Domeniul estetic si creativ. ci si capacitati. pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba în vedere nu doar competentele academice. la ridicarea competentei în controlul evenimentelor si în confruntarea cu o larga varietate de cerinte si asteptari. toleranta etc. din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învatare. îngrijirea si protectia copilului mic de la nastere le 7 ani. Scopul elaborarii acestui document a fost acela de pune bazele unui sistem de documente de politica privind educatia. dezvoltarea senzoriala. conceptul de „domeniu de dezvoltare” apare în secolul XX. Aceasta abordare a dezvoltarii copilului si a achizitiilor sale este utilizata de mai toti specialistii preocupati de evolutia neuropsihica a copiilor de vârsta mica. a accepta diversitatea. 29 . prezentul curriculum se remarca prin: extensivitate . considerat a fi esential în perioada copilariei timpurii. limbaj si comunicare. Lezine. I.. progresie si continuitate . contribuind la optimizarea întelegerii de catre acestia a lumii în care traiesc si a propriei persoane. Dimensiunile acestui domeniu sunt: 1 Din punct de vedere istoric. deprinderi. corelatii etc. Domeniile de dezvoltare vizate prin noul curriculum si conturate în Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului între nastere si 7 ani2 sunt: Dezvoltarea fizica. alergarea). Domeniul socio-uman. asigurarea suportului individual pentru copii etc. Printre primii care urmaresc dezvoltarea copilul ui de la nastere este Arnold Gesell si el elaboreaza una dintre primele inventare de dezvoltare structurat pe domeniile de dezvoltar e. Brunet. asocieri. echilibru . De asemenea. Dupa conceptia lui Gesell dezvoltarea este divizata în: domeniul motor. Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului. a gestiona emotii. nutritie. stabilirea de relatii cauzale etc. cunostinte si practici referitoare la îngrijire si igiena personala. autonomie si deprinderi de autoservire. amintim R. chiar la copii prescolari de aceeasi vârsta (a se vedea ponderea jocurilor si activitatilor alese si a activitatilor de dezvoltare personala).

reprezentari numerice. metode stiintifice) Capacitati si atitudini în învatare Se refera la modul în care copilul se implica într-o activitate de învatare. crucial pentru acest domeniu. Interactiunile sociale mediaza modul în care copiii se privesc pe ei însisi si lumea din jur. fenomene. precum si dezvoltarea conceptului de sine. cunostinte elementare matematice ale copilului si cele referitoare la lume si mediul înconjurator. capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. Domeniul include abilitatile de gândire logica si rezolvare de probleme. concepte de spatiu. care influenteaza decisiv procesul de învatare. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltare sociala care vizeaza: Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata Acceptarea si respectarea diversitatii Dezvoltarea comportamentelor prosociale b) Dezvoltare emotionala care vizeaza: Dezvoltarea conceptului de sine Dezvoltarea controlului emotional Dezvoltarea expresivitatii emotionale Dezvoltarea limbajului si a comunicarii Urmareste dezvoltarea limbajului (vocabular. evenimente si persoane. cunoasterea si aprecierea cartii Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica. modul în care acesta abordeaza sarcinile si contextele de învatare. dincolo de caracteristicile lor fizice.a) Dezvoltare fizica care vizeaza: Dezvoltarea motricitatii grosiere Dezvoltarea motricitatii fine Dezvoltarea senzorio-motorie b) Sanatate si igiena personala care vizeaza: Promovarea sanatatii si nutritiei Promovarea îngrijirii si igienei personale Promovarea practicilor privind securitatea personala Dezvoltarea socio-emotionala Vizeaza debutul vietii sociale a copilului. asocierea sunet-litera Constientizarea mesajului vorbit / scris Însusirea deprinderilor de scris. comunicare orala si scrisa. de a întelege si a raspunde emotiilor celorlalti. forme geometrice. Spatiul. folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj Dezvoltarea cognitiva Trebuie definita în termenii abilitatii copilului de a întelege relatiile dintre obiecte. Pamântul. nonverbala si verbala) si preachizitiile pentru scris-citit si însoteste dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. a comunicarii (abilitati de ascultare. masurare) Cunoasterea si întelegerea lumii (lumea vie. Dezvoltarea emotionala vizeaza îndeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile. întelegerea modelelor. precum si la atitudinea sa în 30 . Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea gândirii logice si rezolvarea de probleme . operatii. întelegerea semnificatiei mesajelor). Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea limbajului si a comunicarii: Dezvoltarea capacitatii de ascultare si întelegere (comunicare receptiva) Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva) b) Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii: Participarea la experiente cu cartea. cunoasterea si întelegerea lumii: Reprezentari matematice elementare (numere. În strânsa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului. gramatica. sintaxa. b) Cunostinte si deprinderi elementare matematice.

diferit pentru gradinita si clasele I-IV. De asemenea. singurul aspect ce le diferentiaza constând în volumul si complexitatea cunostintelor. ca si pentru intervalul 5-7 ani planul de învatamânt cuprinde urmatoarele categorii de activitati de învatare: activitati pe domenii experientiale. în schimbarea strategiei didactice si a solicitarilor ce tin de actul învatarii. cele mai importante fiind: planul cadru de învatamânt. Analizat din perspectiva holista actualul curriculum: Asigura continuitatea experientelor educationale oferite de gradinita. în functie de tipul de program al gradinitei (program normal si program prelungit sau saptamânal) si o delimitare pe tipuri de activitati de învatare.de activitati/saptamâna ON3 OP/OS Intervalul de vârsta Categorii de activitati de învatare Nr. a finalitatilor educationale. Initiaza elevii în disciplinele umaniste. gândirea. Curriculumul pentru învatamântul primar a cunoscut si el modificari si schimbari de paradigma. în contextul unei învatari centrate pe copil. La programul prelungit si saptamânal numarul de activitati mentionat reprezinta activitatile care se adauga în programul de dupa-amiaza al copiilor (tura a II-a a educatoarei). de accentuarea unor procese psihice cum ar fi: memoria. implicit. PLANUL DE ÎNVATAMÂNT În învatamântul prescolar noul plan de învatamânt are o structura pe doua niveluri de vârsta si. creativitatea etc. oferind accesul la o cunoastere superioara. IV. artistice etc.interactiunea cu mediul si persoanele din jur.5 ani Activitati pe domenii experientiale 7 + 7 2h x 5 zile = 10h 3 program din gradinite: normal (ON). atât pentru intervalul 3-5 ani. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV Continuturilor curriculare din gradinita si ciclul primar se concretizeaza în documentele scolare de tip reglator. precum si caracteristica acestora. prin gasirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltarii globale a copilului si. dedicate categoriilor de activitati din planul de învatamânt 3 . precum si trecerea spre celelalte cicluri curriculare. domeniul artistic. domeniul socio-emotional. fara a cauta o suprapunere exclusiva a lor ci. jocuri si activitati didactice alese si activitati de dezvoltare personala. acesta prezinta o constructie diferita. Vom prezenta în cele ce urmeaza particularitatile acestor documente curriculare.ore/tura. domeniul psihomotric. Stimuleaza curiozitatea epistemica a elevilor. materialele curriculare. în afara deprinderilor si abilitatilor mentionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare Dimensiunile acestui domeniu sunt: Curiozitate si interes Initiativa Persistenta în activitate Creativitate Rolul educatoarei este acela de a urmari realizarea unei legaturi reale între domeniile de dezvoltare si domeniile experientiale. domeniile de dezvoltare vizate prin curriculum-ul pentru clasele I-IV sunt: domeniul cognitiv. stiintifice. încurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). din norma cadrului didactic. Nr. Asemanator curriculum-ului prescolar. dar la un nivel superior. Permite scolarului mic acumulari cantitative si calitative. prelungit (OP) si saptamânal (OS). Astfel. domeniul moral-civic.2. singurul aspect ce le diferentiaza fiind dat de numarul de ore (mai mare la 5-7 ani). efectiv. programele scolare. 31 .

Dintre modalitatile de realizare utilizate putem aminti: jocul liber. care lucreaza individual sau în grupuri mici cu prescolarii respectând ritmul lor propriu etc. discutiile libere. Planul de învatamânt pentru nivelul prescolar prezinta o abordare sistemica. special create. metodic. convorbirea. în functie de nevoile educationale ale copiilor. Activitatile de învatare se desfasoara fie cu întreaga grupa de copii. pe realizarea unei dialectici pedagogice – dupa H. utilizarea în mod cât mai flexibil a spatiului.) si obtinerea treptata a unei autonomii personale. organizate si conduse de cadrul didactic. Ele pot lua forma activitatilor pe discipline sau integrate.5h TOTAL 22 + 22 25 h Activitati pe domenii experientiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15h Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1h x 5 zile = 5h 5 . Acest curriculum îmbina ideile pedagogiei traditionale cu ideile pedagogiilor alternative din lume si încearca sa se situeze în acord cu tendintele novatoare în domeniul curriculumului. exercitiile cu material individual. iar pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 5-7 ani. intensiv. constructiile.5h Activitati de dezvoltare personala 5 + 10 1.care diagnosticheaza dificultatile copilului si care îl sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta. memorizarile. catre comunitate si. noul curriculum scoate în evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor. categoriile de activitati de învatare desfasurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare. deschiderea gradinitei catre exterior. ea insista pe: ideea de cadru didactic care joaca rolul de persoana resursa. Desfasurarea acestora necesita coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învatare-evaluare. specifice didacticii.5h x 5 zile = 7. În desfasurarea acestora accentul va cadea pe încurajarea initiativei copilului si a luarii deciziei. respectiv: cadre didactice. în vederea asigurarii continuitatii în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viata copilului. dar si a colaboratorilor si partenerilor educationali din comunitate. Intervalele de vârsta care apar în planul de învatamânt. subtila si continua.Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1. ideea de dezvoltare a copilului promovata este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica.5h x 5 zile = 7. observarea. accentul se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala a acestuia. parinti. cooperare.Wallon – în care copiii si educatoarea se afla într-o interactiune si acomodare reciproca. jocul didactic. povestirea. interactiunile cu ceilalti. a activitatilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personala. care informeaza prescolarul si îi faciliteaza acestuia accesul la informatii. copii. consideram necesara definirea activitatilor de învatare. Pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 3-5 ani.. experimentele. lectura dupa imagini. precum si alte mijloace. De asemenea. organizarea mediului si activitatile/situatiile de învatare. a caror implicare este la fel de importanta. Activitatile de învatare reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat. precum si categoriile si numarul de activitati sunt rezultatul corelarii realitatilor din sistem cu Reperele fundamentale în învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani si cu tendintele la nivel mondial în domeniu. De asemenea.7 ani Activitati de dezvoltare personala 6 + 11 1h x 5 zile = 5h TOTAL 26 + 26 25 h Într-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil. 32 . pe învatarea prin experimente si exersari individuale. povestirile create de copii. sistematic. Înainte de analiza tipologiei activitatilor de învatare prevazute în planul de învatamânt preprimar. în scopul atingerii finalitatilor prevazute în curriculum. negociere. luarea deciziilor în comun etc. mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice. fie pe grupuri mici sau individual. în acest context considera ca învatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic.

se întâlnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului. Domeniul Stiinte Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice. domeniul socio-emotional. În acest sens. respectiv pe discipline (activitati de educarea limbajului. atapa a II-a.2. Domeniul limba si comunicare Vizeaza stapânirea exprimarii orale si scrise. sa o recunoasca. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. Ordinea desfasurarii etapelor de activitati (etapa I. activitati matematice. o activitate cu copiii dureaza între 15 si 45 de minute (15 minute la grupa mica.) nu este întotdeauna obligatorie. domeniul cognitiv. jocuri de limba. Numarul acestora indica îndeosebi numarul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o saptamâna (si ne referim la disciplinele/domeniile de învatare care pot intra în componenta domeniilor experientiale respective). În functie de nivelul grupei. Vlasceanu) care transced granitele dintre discipline si care. de educatie fizica. de cunoasterea mediului. în contextul dat de prezentul curriculum. etapa a III-a etc. Astfel. de particularitatile individuale ale copiilor din grupa. extinde capacitatea lor de a întelege situatii interpersonale complexe si aduce o contributie importanta la dezvoltarea capacitatilor de evaluare. se apreciaza ca studiul operelor literare specifice vârstei rafineaza gândirea si limbajul acestora. respectiv: domeniul psihomotric. educatoarea poate decide care este timpul efectiv necesar pentru desfasurarea fiecarei activitati. de continuturile si obiectivele propuse la activitate. Educatoarea poate planifica activitati de sine statatoare. Prin activitatile din acest domeniu se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu încredere. cu acest prilej. A. precum si de nivelul de vârsta si de nevoile si interesele copiilor din grupa. mâncaruri. copilul va fi stimulat sa învete si câteva elemente ale culturii tarii/regiunii respective (istoria locurilor. se pot desfasura maximum 5 activitati integrate pe saptamâna. De asemenea. Din aceasta perspectiva. acompaniind frazele auzite si repetate cu o tamburina. imitarea ritmurilor diferite. Activitatile pe domenii experientiale4 33 . Pot fi proiectate în maniera integrata sau pe discipline si sunt desfasurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în functie de temele mari propuse de curriculum. activitati practice. cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivita. de educatie pentru societate. maximum 30-45 minute la grupa pregatitoare). activitati traditionale etc.1. Activitatile cele mai potrivite pentru aceasta învatare sunt: memorarea de cuvinte/propozitii. A. în activitatea integrata intra si jocurile si activitatile alese sau cunostintele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experientiale iar jocurile si activitatile alese se desfasoara în afara acesteia). creatii artistice specifice. clar si fluent. domeniul limbajului. educatie muzicala sau activitati artistico-plastice) sau activitati integrate (cunostintelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi si. cântece si jocuri muzicale. care sa îi faciliteze relatii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective si care sa îl ajute sa participe oral la viata/activitatea din clasa/comunitate. fonemele si intonatia. copilul va fi ajutat sa învete cuvinte care sa îi permita sa vorbeasca despre el însusi si despre mediul înconjurator.În medie. ca si abilitatea de a întelege comunicarea verbala si scrisa. prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sasi extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative. Astfel. Se recomanda ca toate institutiile de învatamânt prescolar sa furnizeze contexte în care prescolarii sa se poata exprima si sa utilizeze activ mijloacele de comunicare. A. cât si întelegerea naturii ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla în 4 Domeniile experientiale sunt adevarate „câmpuri cognitive integrate” (L.). Tot în cadrul acestui domeniu includem si primul contact al copilului cu o limba straina sau regionala. utilizând modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. copilul va fi obisnuit sistematic sa asculte sonoritatea specifica limbii studiate. pornind de la premisa ca prin ascultare si exprimare în situatii de grup. sa reproduca ritmul.

clasificare sau descriere cantitativa. mai ieftine si de mai buna calitate. sa sintetizeze concluzii. prin selectia unor materiale în functie de caracteristicile lor. adevarul etc. Domeniul are o extindere si catre contexte curriculare care privesc tehnologia. sau prin simularea de cumparaturi în magazine. cum ar fi observarea. se considera necesar ca prescolarul sa fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale. estimarea unor costuri. Astfel. Domeniul Om si societate Se refera la om. sa observe similaritati sau diferente între oameni sau evenimente. mediul fizic. generarea de alternative. atunci când le vor putea observa concretizate în actiunile adultilor cu care vin în contact. sa îsi imagineze viata în alte perioade istorice. sa înregistreze si sa comunice rezultatele observatiilor stiintifice. La fel. echitatea. oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice. organizarea datelor rezultate din observatii pot fi dobândite de copiii prescolari atunci când sunt pusi în contact cu domeniul cunoasterii naturii.interactiune. de asemenea. În acest sens. scheme. pentru exprimarea unor puncte de vedere. Abilitati si competente asociate demersurilor de investigatie stiintifica. analiza proportiilor unei cladiri etc. dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizata de observarea si discutarea de catre copii a unor probleme morale. generarea de ipoteze. în sensul abordarii capacitatilor umane de a controla evenimentele si de a ordona mediul. ca si la modalitatile prin care actiunile umane influenteaza evenimentele. În abordarea acestui domeniu se pleaca si de la premisa ca institutia prescolara reprezinta un context utilizabil pentru coordonarea principiilor si actiunilor morale. din punct de vedere uman si social. selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante. relatiile cu mediul social. De asemenea. sa utilizeze în conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente. ei vor putea fi implicati în activitati de discriminare. prin constatarea ca materialele pot avea si calitati estetice. va fi încurajata în conexiune cu obiecte si activitati familiare în sala de grupa sau la domiciliul copiilor. Dezvoltarea capacitatilor de rationament.3. familiile acestora. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietatilor diferitelor materiale. Din acest punct de vedere. planificarea unor activitati. ei vor fi încurajati sa se angajeze în explorarea activa. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii sa creasca. aplicarea unor principii stiintifice în economia domestica (ex. ci sa-i ofere posibilitatea de a explora si contexte ale unor alte componente curriculare. este de dorit ca domeniul sa nu îngradeasca copilul doar la contextul disciplinelor matematice. Totodata. cum ar fi nisipul sau apa. 34 . Se considera necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilitati de ordin general sa utilizeze ca puncte de plecare experientele personale ale copiilor. A. astfel încât membrii comunitatii sa-si poata procura produse mai multe. utilizarea lor împreuna cu alte concepte si elemente de cunoastere pentru rezolvarea de probleme. masa. la relatiile cu alti oameni. a zonei sau cartierului în care locuiesc. cum ar fi textura. prescolarii pot fi încurajati sa efectueze experimente. conceperea si realizarea de experimente. confectionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple. imaginile si alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. De aceea. De asemenea. Astfel. bunatatea. se apreciaza ca prescolarii pot fi pusi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale si executarea unor lucrari care tin de domeniul abilitatilor practice. prin activitati simple cum ar fi: observarea unor fiinte/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat. la modul lui de viata. cuantificarea unor rezultate. sa rezolve probleme. copiii vor întelege mult mai usor concepte precum dreptatea. de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate si de studierea si dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. uman si social pot fi utilizate ca resurse de învatare. Este important ca prescolarii sa înteleaga faptul ca situatiile prezente îsi au originile în situatii din trecut. cum ar fi: volum. sa caute solutii. În aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte. prin constatarea proprietatilor materialelor. sa utilizeze diferite surse de informare. pentru cresterea claritatii sau relevantei unor mesaje. inclusiv de rationament abstract. culoarea sau forma etc. textul literar. numar si. modelarea plastilinei (putând face constatari privind efectul temperaturii asupra materialului). Este considerata deosebit de semnificativa concretizarea ideilor matematice în experimente.

Pentru a-i stimula pentru citit si scris. prelungit sau saptamânal). cartile trebuie expuse. sa-l ajute sa se orienteze. emotionale si uneori actionale la stimuli (de exemplu. promovarea sanatatii si nutritiei. activitatile artisticoplastice. abilitatile motorii si de manipulare de finete. o atentie speciala va fi acordata atât organizarii si amenajarii curtii de joc. Stiinta. ca si a proceselor de a construi. creativitate). în functie de tipul de program (normal. B. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati. în unele cazuri. ca si exersarea unor capacitati si atitudini în învatare (curiozitate si interes. Arte. comunicarii. în decursul unei zile regasim. Constructii. dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale. în functie de disponibilitate si nevoi. astfel încât copiii sa le gaseasca cu usurinta. dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata. înainte de începerea activitatilor integrate. prin sarcinile formulate în acest centru. Domeniul Psihomotric Urmareste coordonarea si controlul miscarilor corporale. doua sau trei etape de jocuri si activitati alese (etapa I – dimineata. de spatiu si de nivelul de vârsta al copiilor. ele se pot pot regasi ca elemente componente în cadrul activitatii integrate. Jocurile si activitatile didactice alese Sunt cele pe care le aleg copiii. Reusita desfasurarii jocurilor si a activitatilor didactice alese depinde în mare masura de modul în care este organizat si conceput mediul educational. drama. sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii. Desi se adreseaza preponderent domeniului dezvoltarea limbajului si comunicarii. etapa a III-a – în intervalul de dupa activitatile pe domenii de învatare si înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasa si. dotat cu perne. sectorizarea salii de grupa poate cuprinde toate centrele sau cel putin doua dintre ele în care cadrul didactic pregateste zilnic „oferta” pentru copii. ca si o sporita receptivitate perceptiva.1. Acesta trebuie sa stimuleze copilul. ajutându-i pe acestia sa socializeze în mod progresiv si sa se initieze în cunoasterea lumii fizice. persistenta în activitate. astfel încât acestia sa aiba posibilitatea sa aleaga locul de învatare si joc. Coltul casutei/Joc de rol. B. compune sau inventa. o masa de scris si desenat unde copiii pot scrie felicitari sau chiar carti. muzica. stiut fiind faptul ca imaginile si cuvintele ajuta 35 . dupa caz. Totodata. In functie de spatiul disponibil. covorase. Ele se desfasoara pe grupuri mici. sintaxa. contributiile asupra dezvoltarii globale sunt multiple si pot include: dezvoltarea motricitatii fine. a matematicii. centrul „Biblioteca” poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tiparit. care le va permite sa reactioneze în maniera personala la ceea ce vad. cât si sigurantei pe care o ofera copiilor spatiul respectiv si dotarile existente. A. Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective. ca si elemente de cunoastere. gramatica. Asezate ordonat pe rafturi. Nisip si apa etc. mobilitatea generala si rezistenta fizica. Aceste experiente pot fi prezente în orice componenta curriculara. daca este vorba de activitati desfasurate în sala de grupa. etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de dupa amiaza si plecarea copiilor de la programul prelungit acasa). în perechi si chiar individual. Astfel. sa aiba acces la ele si sa-si poata alege una la care sa priveasca în liniste. aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare. Practic. în strânsa corelare cu tema saptamânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. euritmia etc. Centrul „Biblioteca” trebuie sa fie de dimensiuni medii. ating sau simt. educatoarea va acorda o atentie deosebita organizarii spatiului în centre ca: Biblioteca.5. Organizarea acestor centre se va face tinând cont de resursele materiale. întelegerea mesajului) în timp ce comunica (verbal si nonverbal) sau asimileaza limbajul scris. Pentru etapa jocurilor si a activitatilor alese desfasurate în curte. imaginative. asezati pe covor. a limbajului citit si scris. Domeniul Estetic si creativ Acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive. scaune. a mediului social si cultural caruia îi apartin.4. Materialele care se vor regasi zilnic în zonele/centrele/colturile deschise nu trebuie sa fie aleatorii. CENTRUL DE INTERES BIBLIOTECA Reprezinta spatiul în care copiii îsi exerseaza limbajul sub toate aspectele sale (vocabular.). sa-l invite la actiune. legate mai ales de anatomia si fiziologia omului. initiativa. ci atent alese. aud.A.

povesti create fie pe baza de imagini. repovestirilor: „Casuta din oala”. „Al/a cui este?”). carioci. decodifica simboluri din imagini. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea (elaborare de poezii. de a le recepta si transmite sau de a exersa calitatea de vorbitor si ascultator. educatorul poate îmbogati sectorul cu alte materiale: litere din autocolant. repovestiri („Sarea în bucate” de Petre Ispirescu. Învatarea scrisului se face spontan. exerseaza abilitati ale miscarilor fine (colorat. rasfoirea cartilor. povesti cu început dat sau întâmplari hazlii). „Ne pregatim pentru scoala”). desene. convorbiri tematice sau discutii libere. scris) acestia facând cunostinta într-un mod organizat cu cartea si cuvântul scris. În acest sector copilul are la îndemâna: creioane. exerseaza abilitati ale miscarilor fine: colorat. „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga). Copiii creeaza texte pe care educatoarea la început le noteaza. educatorul pregateste terenul pentru o utilizare activa a limbajului. înainte ca aceasta sa fie inclusa în colectia bibliotecii. scriu dar mai ales. memorizari („Ninge” de Otilia Cazimir. cuvinte. reviste. convorbiri tematice („Sa ne purtam civilizat”. „Jucariile si jocurile copiilor în gradinita”). „Toamna. Pentru copiii cu vârsta de 3-5 ani aceasta zona a salii de grupa. 36 . identifica specii de literatura (poezie. „Legenda ghiocelului”). jetoanelor. „Ridichea uriasa”. succesiunea evenimentelor. dicteaza educatoarei întâmplari. copiii deseneaza. îsi structureaza logica întâmplarilor prin: povestiri. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea prin intermediul povestilor cu început dat sau al întâmplarilor hazlii. apoi. povesti. hârtie liniata si neliniata. silabisit. asigura formarea deprinderii de a reactiona la mesaje simple. ambalaje pe care copiii le decupeaza si formeaza silabe sau cuvinte. Copiii autori îsi pot prezenta propria carte grupului. cu litere de tipar sau la tabla magnetica. Aici copilul: învata cuvinte si expresii noi. despre familiile lor sau despre ei.copilul de toate vârstele sa înteleaga importanta scrisului si cititului. La acest sector copiii creeaza povesti cu ajutorul marionetelor si a papusilor care pot fi înregistrate si apoi audiate cu toata grupa. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala cu ajutorul imaginilor. planselor pentru lecturi dupa imagini („Familia mea”. scriere). pe masura ce îi stimuleaza sa-si exprime ideile. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Sanda la gradinita”. le ofera posibilitatea sa le scrie singuri. Alaturi de carti. îsi antreneaza capacitatea de memorare prin: vizualizarea imaginilor. litere. îsi însuseste structuri gramaticale prin utilizarea jocurilor-exercitiu („Vorbeste corect”. discutii libere. Prin selectarea atenta a unor specii literare si a instrumentelor de scris. ca raspuns la întrebarile ce provin din necesitatile reale ale copilului. poveste. tu spui multe”). îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Frunza” de Emil Gârleanu. decodifica simbolurile (imagini. fie cu început dat („O poveste hazlie”. toamna harnica si de roade darnica”). Aici copilul: învata expresii noi. basm). „Mamei” de Elena Dragos). jocuri didactice („Spune ce stii despre…”. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala prin utilizarea: imaginilor. îsi structureaza logica întâmplarilor prin intermediul povestirilor. Bratescu Voinesti). rasfoirea cartilor. Pentru copiii în vârsta de 5-7 ani devin prioritare deprinderile lingvistice (citit. desene). litere decupate din ziare. prin copiere. „Întâmplari în vacanta”). „Coliba iepurasului”. jetoanelor si planselor. La masa de confectionat carti. jocuri didactice („Cu ce se îmbraca copilul”. „Puiul” de Al. „Eu spun una.

jocuri cu numere. ordonarea dupa marime. exersarea capacitatii de a rezolva probleme.îsi antreneaza capacitatea de retentie prin succesiunea evenimentelor. prisma. cauzalitatea fenomenelor. scoici. table magnetice cu numere etc. Exista si sali de grupa dotate cu televizoare. Participarea la experiente cu cartea sau constientizarea mesajelor vorbite/scrise – repere ale domeniului dezvoltarea limbajului si a comunicarii. cereale. În centrul „Stiinte” este util sa existe: un spatiu pentru expunerea permanenta a materialelor din natura (ghinde. vizualizarea imaginilor sau memorizari ca: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu. enciclopedii cu mijloace de locomotie. suport de sticla pentru hamster sau porcusor de Guineea. recipienti. puzzle. planse. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunostintele copiilor si nu ca un element concurent pentru activitatile din sala de grupa. obiecte de masurare. clasificarea si sortarea obiectelor dupa forma. în scopul vizionarii desenelor animate. un loc pentru instrumentele de investigatie care sa serveasca activitatilor de tip experimente fizice si chimice (magneti. legume. mulaje din plastic reprezentând animale sau pasari. clasificarea. fructe. B. latime. baterii. îsi dezvolta competente matematice prin intermediul experientelor concrete din viata de zi cu zi. termometru. grosime. jocurile matematice. dar si dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor privind securitatea personala – pot fi deseori adresate prin activitatile de învatare sau jocurile care se desfasoara în centrul „Stiinte”. un loc pentru echipamente de masurare. un loc însorit pentru plantele de interior sau cele semanate si plantate de copii. un loc pentru pliante. comparatia si capacitatea de a stabili daca un obiect este mai mare. un loc pentru animale vii (acvariu cu pesti sau cu broscute testoase. seminte. colectii de insecte. oglinzi. carbuni. culoare. sa selectecteze un anumit program care vine în acord cu tema activitatilor. mai mic sau egal unul cu altul prin masurare. Aviditatea copiilor privind informatiile din lumea înconjuratoare poate fi interpretata prin curiozitatea naturala de a cauta permanent sa-si explice functionalitatea lucrurilor. rigle. CENTRUL DE INTERES STIINTE Dezvoltarea gândirii logice. Acest centru de activitate ofera copiilor experiente de învatare cu efecte asupra dezvoltarii lor si în alte domenii. Cu materialele din acest centru copiii învata : corespondenta unu la unu. observare si experimentare. îsi gasesc locul preponderent în sectorul „Stiinte”. dar utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. botanica.2. copiii îsi dezvolta abilitati pe care le vor folosi toata viata: observarea. În sectorul „Stiinte” copiii îsi construiesc cunostinte matematice durabile si utile. „Limba noastra” de George Sion. sau dezvoltarea abilitatilor de interactiune sau a comportamentelor prosociale – apartinând domeniului dezvoltare socio-emotionala. Este util ca vizionarea programului sau a secventei respective sa aiba loc cu un grup de copii sub îndrumarea educatoarei care participa alaturi de acestia pentru a le da explicatii. clepsidra etc. Prin participarea la procesul stiintific de explorare. marime. ierbare).). jocurile Lotto. numaratul. cântare tip balanta. lungime. atlase de anatomie. imagini. comunicarea. pietre. Copiii sunt „oameni de stiinta” care cauta permanent sa se informeze în legatura cu lumea care-i înconjoara. întelegerea relatiilor dintre obiecte si fenomene. toate subsumate domeniulul dezvoltarea cognitiva. calculul si operatii de adunare si scadere. masurarea si gasirea numarului de unitati standard dintr-un obiect. dominouri. ca si familiarizarea si aplicarea cunostintelor si deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoasterea si întelegerea lumii vii. Educatoarea trebuie sa planifice un timp scurt în anumite zile pentru vizionare . colivie pentru papagali sau perusi). piese Lego sau Duplo. ruleta. harti geografice etc. zoologie. 37 .

Materialele de care beneficiaza copiii în acest centru au rolul de a oferi satisfactia obtinerii unui produs propriu. coca. De altfel. Gama de materiale din acest centru poate include: blocuri de desen. imaginatia. imprima materiale textile. adresarea acestora tine de maiestria cadrului didactic de a planifica experiente variate si inspirate. autocolant. printr-un efort îmbinat cu placerea de a lucra. masti. fluiere. plastilina. notiuni de geometrie. hârtie de toate dimensiunile si culorile. radio. picteaza cu ceara. De asemenea. coloranti alimentari.3. ocazia si libertatea de a lucra cu materialele din acest centru. la stimularea creativitatii si exersarea persistentei. pictura cu buretele. deprinderi igienice privind conditiile de munca. dezvoltarea coordonarii. Jocurile Lego. tamburine. toate se întrepatrund în sarcinile. din sosete sau manusi si alte jucarii.masurarea timpului. Materialele expuse în acest centru sunt atent selectate de educator în functie de: nivelul de vârsta al copiilor. avioane si învata despre modele din arhitectura. Daca li se da copiilor timpul. Pe lânga bucuria. de a se exprima pe sine. existenta zilnica a altor adulti în sala de grupa. a motricitatii grosiere sau dezvoltarea senzoriala 38 . De la dezvoltarea socioemotionala (pe care copiii o pot trai prin dezvoltarea abilitatilor de a interactiona cu colegii). plastilina si lut. pasta de lipit. În acest sector copilul dobândeste: cunostinte si deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru. educatorul se va asigura de confortul si intimitatea în care copiii lucreaza. despre simetrie si proiectare. gheme de lâna divers colorate. vestimentatie pentru dansuri. nivelul de pregatire al acestora. dar si spiritul de initiativa. La acest centru copiii utilizeaza limbajul. cuburile mici. Utilizarea gândirii matematice pentru a rezolva probleme concrete din viata cotidiana da încredere copiilor în abilitatile matematice. casetofon. ale vârstei adulte. B. perseverenta în activitate. caci ei creeaza modele noi de masini. în amenajarea acestui spatiu. de a face singuri descoperiri si de a testa idei în practica. În sectorul „Arte” copiii exerseaza dactilopictura. sfoara. initiativa. casete cu muzica. jocurile cu piuneze ofera posibilitatea copiilor de a-si pune ideile si imaginatia în practica. modeleaza din aluat. CENTRUL DE ACTIVITATE ARTE Centrul „Arte” are influente asupra dezvoltarii copilului în toate domeniile. creioane colorate. B. tehnicile si tipurile de activitati din centrul „Arte” si pot asigura dezvoltarea globala a copilului. xilofoane. cu dopuri sau rulouri de carton. emotiile si satisfactiile copiilor. plansete. la dezvoltarea conceptului de sine si al expresivitatii emotionale prin intermediul dezvoltarii limbajului si al comunicarii sau al motricitatii fine. stimulându-le curiozitatea. sârma. comunica. atunci însusirile sau calitatile astfel stimulate vor ajuta la punerea bazelor unor activitati viitoare. tiparele si modele repetabile care stabilesc relatii între unitatile matematice. papusi din pungi de hârtie. Educatoarele au rolul de a facilita si încuraja originalitatea copiilor si de aceea nu se ofera modele si tipare care pot duce la frustrare si esec. rachete. CENTRUL DE ACTIVITATE COLTUL CASUTEI/ JOCUL DE ROL Centrul „Coltul Casutei/Joc de Rol” este spatiul care permite dezvoltarea socioemotionala. creativitate. confectioneaza colaje. Aici pot discuta despre arta. abilitati ce tin de motricitatea fina si senzorio-motorie.4. acuarele. foarfece. rezolva probleme. deoarece coordonarea ochi mâna si dexteritatea manuala nu sunt înca dezvoltate complet la copiii de vârsta prescolara. instrumente muzicale functionale sau în miniatura: muzicute. expresivitate emotionala si sociala. reactualizeaza informatiile despre lume si le reorganizeaza prin interactiunile cu mediul. centrul „Arte” le ofera celor mici cadrul în care ei învata sa comunice. creativitatea. despre ce sentimente le trezeste experienta artistica. abilitati de comunicare prin limbajul artistic.

sa-si exerseze imaginatia. fierberea). Activitatile de gatit reprezinta o distractie si o relaxare pentru copii. capata o oarecare îndemânare în aprecierea timpului. Când emit pareri proprii se confrunta cu ceilalti. „Jocul de rol” îi ajuta pe copii sa se transforme din persoane egocentrice în persoane capabile sa comunice cu altii. imaginatia. rezolva probleme pe care le întâlnesc în viata de zi cu zi. Copiii sunt atasati în mod firesc de acest centru deoarece este activ. învata despre notiuni de fizica si chimie (dizolvarea. copiii descoperindu-se prin raportarea la alteritate. iar copiii si adultii vor putea sta mai comod. sentimentele. reinterpreteaza si retraiesc experiente. îsi dezvolta capacitatea de control asupra lumii în care traiesc. pentru a reduce zgomotul facut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cadere. pentru a construi diverse structuri. În jocul de aici. copilul învata sa se concentreze. E de preferat sa existe un covor care sa acopere podeaua. sau învata despre diferentele culturale experimentând si alte obiceiuri culinare decât cele deprinse acasa. atât cu subiecte din viata cotidiana. copiii învata: sa-si exprime si sa-si gestioneze emotiile. cabinetul medical. de diferite marimi. Astfel. promoveaza competenta. sa fie un loc sigur si usor de supravegheat. costumatii) pentru exprimarea ideilor si utilizarea cunostintelor. copiii îsi formeaza concepte stiintifice. Centrul „Constructii” trebuie sa fie suficient de mare pentru ca un grup de câtiva copii sa poata lucra aici împreuna sau fiecare separat. CENTRUL DE ACTIVITATE CONSTRUCTII Dezvoltarea cognitiva. scoala. Copiii îsi creeaza o lume a lor cu ajutorul careia încearca sa înteleaga realitatea. topirea. sa practice comportamente de grup si sa-si dezvolte capacitatea de control asupra lumii în care traieste. gospodinele…)”. fara ca santierele lor sa se intersecteze. musafirii. învata despre diferentele culturale care apar în alegerea mâncarurilor si învata sa împarta cu ceilalti. B. sa puna în practica idei noi. Acest centru gazduieste jocuri cu un spectru larg de tipul celor „De-a…(familia. exerseaza empatia realizând ca oamenii sunt diferiti.5. sa accepte diversitatea. învata despre cantitati si unitati de masura. copiii sunt încurajati sa descopere cuburi de diferite marimi si forme. Centrul „Joc de rol” este pentru orice copil mediul ideal în care poate sa învete cu placere si influenteaza activitatea din celelalte centre. sa relationeze eficient cu colegii si cu adultii prezenti în centru. independenta si experimentul. dezvoltarea fizica. cât si extrase din basme si povesti. punând în practica idei noi de joc. carora le pot oferi ajutorul lor. despre conceptul de numar. copiii învata sa relationeze cu ceilalti. În acest centru se desfasoara unul dintre cele mai personale. Prin diversitatea activitatilor ce se desfasoara în acest centru. sa comunice cu înteles cu ceilalti. întâmplari care le sunt familiare. Copiii învata în acest fel sa decodifice retetele. individuale si intime procese de învatare. reproduc lumea asa cum o înteleg ei. sa-si adapteze comportamentele la contexte specifice. repeta. Dezvoltându-si gândirea creatoare. descopera ca exista persoane care au cerinte educative speciale. sa foloseasca mediul (obiecte. Este necesar un spatiu în care sa nu se joace în mod frecvent copiii. magazinul. Participând zilnic la activitatile din acest centru. imita comportamentul parintilor sau joaca roluri ale unor personaje cunoscute. inventeaza si interpreteaza situatii bazate pe roluri reale sau imaginare. învata cum sa-si comunice gândurile. cele olfactiv si gustativ.sunt numai câteva din beneficiile unei activitati (ca cea de gatit) care se desfasoara în centrul „Coltul Casutei”. dezvoltarea socioemotionala ca si initiativa. Centrul trebuie dotat si cu jucarii de tip mijloace de locomotie. emotiile. creator si distractiv. îsi exerseaza toate simturile dar în mod deosebit. soferii. creativitatea si perseverenta se regasesc deopotriva la sectorul „Constructii”. individual sau în grup. Prin jocul în acest centru copiii refac locuri. farmacia. matematice 39 . Practicând comportamente de grup. În sectorul „Joc de rol” se pot desfasura activitati de gatit si de cunoastere a hranei. Constientizând calitatile proprii. prin activitatile individuale sau de grup care implica explorare cu materiale diverse si creatie de structuri sau scene.

„De ce crezi ca s-a întâmplat asa?”. teluri. ori se darâma. iar podeaua unde aceasta este plasata trebuie acoperita deoarece se risipeste nisip si apa si devine alunecoasa. asemanare. un cilindru subtie poate fi un microfon. Adesea. volum. sampon). educatoarea poate stimula copiii sa gaseasca solutii la diverse probleme si sa genereze ipoteze. copiii îsi pot antrena aptitudinile sociale sau de comunicare.referitoare la marime. dopuri de pluta. albiute si ligheane. astfel încât sa fie usor de gestionat orice situatie de criza educationala. În acest centru. cuve din plastic. dezvoltarea limbajului si a comunicarii. maturi si farase pentru a strânge nisipul si apa ori de câte ori este nevoie. capacitati si atitudini în învatare. prin abordarea situatiilor problema care pot sa apara în timpul jocului. Desfasurându-va activitatea într-o sala de grupa astfel amenajata este foarte important sa se stabileasca reguli cu copiii. pipete. copiii experimenteaza plutirea si scufundarea. solzi. perii). o placa si un cilindru se transfoma în skateboard. Utilizeaza cuburile în mod creativ si astfel. 40 . socioemotionala. site. sapun. înaltime si greutate doar din experienta practica. copiii învata sa fabrice hârtia. stelute de mare). bureti de diferite forme. Materialele si accesoriile care se folosesc la „Nisip si apa” sunt : vase si unelte (galetuse cu forme. pene. copiii realizeaza picturi cu nisip. lopatele si greble. cochilii de melci. ordonare. materiale din natura (scoici. însa orice situatie problema trebuie abordata si rezolvata individual. La dispozitia copiilor trebuie puse prosoape. copiii dizolva sapunul si cerceteaza balonasele. Ei învata lucrând. deoarece copiii se simt atrasi de nisip si apa. învata construind o cladire. numaratoare. copiii traseaza litere si imprima forme. directie. cani gradate. echilibru. copiii învata despre geografie prin modelarea formelor de relief din nisip. forma. „Ce s-a întâmplat?”. În pregatirea pentru scoala si viata a copilului sunt cuprinse toate aspectele importante ale dezvoltarii sale. pietre de râu. vaporase. stabilitate. copiilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a explora senzatia atingerii nisipului si apei si fiecare sala ar trebui sa fie dotata cu suporturi pentru nisip sub diverse forme. Acest centru poate fi interesant si iarna. când apa poate fi înlocuita cu zapada. copiii fac vara picturi invizibile cu perii mari si apa pe ciment sau pe lemn. copiii compara greutatea nisipului ud cu cea a nisipului uscat. CENTRUL DE ACTIVITATE NISIP SI APA Centrul „Nisip si apa” este gazda experientelor care asigura dezvoltarea fizica a copiilor (sub aspectul motricitatii fine sau grosiere si al dezvoltarii senzorio-motorii) si un bun pretext pentru educator de a initia activitati variate care asigura dezvoltarea cognitiva a acestora. diferenta. masurare. din încercare si din greseli. pe care copiii o modeleaza si pot observa în acelasi timp fenomenul topirii. norme de desfasurare a jocului. balans. În sala de grupa. castele. pâlnii. Masa cu nisip si apa trebuie sa fie înalta pâna la talia copilului. De exemplu: „Ce crezi ca se va întâmpla daca pui colorant în apa?”. în functie de particularitatile de vârsta si individuale antrenate în activitatile si jocurile organizate aici: dezvoltarea cognitiva. dezvoltarea competentelor intelectuale se îmbina armonios cu cele socioemotionale. copiii estimeaza numarul de galetuse de zapada pentru a umple cuva. Copiii învata mai multe despre echilibru. B. drumuri. indiferent de vârsta. Nu exista un mod corect sau incorect în care trebuie construit cu aceste materiale. care ori sta în picioare.6. substante lichide sau solide care se dizolva (coloranti alimentari. strecuratori. Concomitent. copiii care au realizat o constructie initiaza jocuri de rol sau aduc materiale din alte centre si îmbogatesc jocul. Astfel se modeleaza sistemul de gândire stiintifica. o piesa paralelipipedica e telefonul mobil. spatiu. înaltime. Prin întrebari. doua cuburi mici pot fi greutatile unui cântar. Activitatile în acest centru pot fi de tipul: copiii construiesc ceea ce vad în realitate: poduri.

Unele secrete nu trebuie pastrate niciodata…... prezenta etc. în cine pot avea încredere?.3. cu aproape aceleasi continuturi. de fapt. Azi mi-a placut/nu mi-a placut la tine…pentru ca….C. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare . Sunt creativ!. ba al tau.). Cum cer iertare?. recreative. În acest sens. Ba al meu. igiena – spalatul si toaleta.Hei. ACTIVITATILE DESFASURATE ÎN PERIOADA DUPA-AMIEZII Pot fi activitati recuperatorii pe domenii de învatare. în diverse momente ale zilei.Învat sa lucrez în echipa. Cum spun multumesc?. a unei activitati în care se executa concomitent cu momentul de tranzitie respectiv un joc cu text si cânt cu anumite miscari cunoscute deja de copii etc. precum si activitatile optionale. etichete rele.comunicare asertiva – Învat sa spun NU fara sa îi deranjez pe cei din jur. Singur sau în grup?. Suntem toleranti. Etichete bune. Ce tie nu-ti place. Ele acopera nevoile de baza ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia.. altuia nu face!. Tristetea/veselia în culori si forme. Îmi ajut prietenul?.. La întâlnirea de dimineata accentul va cadea. Rutinele Sunt activitatile-reper dupa care se deruleaza întreaga activitate a zilei. Cum v-ati simti daca cineva v-ar spune…?. de cultivare si dezvoltare a înclinatiilor. Cum as vrea sa fie învatatoarea mea. cinci minute tu. Cum îmi aleg prietenii?. Meseria de elev. micul dejun. Eu. somnul/perioada de relaxare de dupa-amiaza. îmi permiti?. Cinci minute eu. întâlnirea de dimineata. care va lucra în echipa cu acestea. li se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. de la o activitate de învatare la alta. Optionalele pot fi desfasurate de catre educatoarele grupei sau de un profesor specialist. TRANZITIILE Sunt activitati de scurta durata.1. care fac trecerea de la momentele de rutina la alte tipuri/categorii de activitati de învatare. Activitatile de dezvoltare personala Includ rutinele. gustarile. a unei activitati care se desfasoara pe muzica sau în ritmul dat de recitarea unei numaratori sau a unei framântari de limba. Inimioara de prescolar/scolar). Din punct de vedere psihologic. rutinele au rolul de a oferi sentimentul de control si de predictibilitate asupra evenimentelor.. am si eu o opinie!. activitati de tipul: sosirea copilului. 41 .. comunicare cu colegii/parintii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?. La rascruce de drumuri.. C. printre altele (calendarul naturii. Luarea deciziilor în functie de anumite criterii si încurajarea alegerilor si a gasirii a cât mai multe variante de solutii la situatiile aparute .4. imagine de sine – Cine sunt eu/cine esti tu?. Vreau…. Medierea conflictelor . tranzitiile si activitatile din perioada dupa-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau saptamânal).Motivarea copilului pentru a deveni scolar . succesiunea lor si activitatile specifice acestora. Fara violenta!. ACTIVITATILE OPTIONALE Sunt alese de catre parinti. copiii învata despre momentele zilei. de contextul momentului si de calitatile adultului cu rol de cadru didactic. C. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variaza în functie de vârsta copilului. ele pot lua forma unei activitati desfasurate în mers ritmat. iar ei se simt în siguranta. Cum ma împac cu prietenul meu?. Comunic în oglinda.Daca tu esti bine si eu sunt bine!. Rutinele înglobeaza. Continua povestea.Vreau sa fiu scolar. Fotograful. C. din oferta prezentata de unitatea de învatamânt la 15 septembrie si aprobata de catre Consiliul director al unitatii. C. plecarea si se disting prin faptul ca se repeta zilnic. când voi fi scolar. pe: Autocunoastere (Stima de sine. Dezvoltarea empatiei . masa de prânz. Cum sa fac surprize celor dragi etc. Mam certat cu prietenul meu – ce pot sa fac?. Cum sa îmi fac prieteni?. Azi mi s-a întâmplat…. la intervale aproximativ stabile... Fluturasul. Acestea respecta ritmul propriu de învatare al copilului si aptitudinile individuale ale lui si sunt corelate cu tema saptamânala/tema proiectului si cu celelalte activitati din programul zilei. Managementul învatarii prin joc . Mima ( comunicarea verbala si non-verbala a propriilor trairi si sentimente) Sunt vesel/trist pentru ca….2. Prin participarea la aceste activitati desfasurate ritmic.

ca o premiza pentru performantele de mai târziu. Grupele de copii participanti la un optional vor cuprinde 1015 prescolari. Om si societate. Consiliere si orientare). Planul cadru influenteaza strategia de alocare a surselor umane si materiale pentru învatamânt.0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 0-1 0-1 0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 0-1 0-1 0-1 0-1 1-2 1-2 1-2 1-2 1 -1 1 1 - - 1-2 1-2 1-2 1-2 - 5 Un grupaj de discipline care urmaresc îndeplinirea acelorasi obiective 42 . Optionale III. 1999. sistemul de evaluare.. pentru copiii cu vârste între 3. Matematica si stiinte ale naturii. p. Optionale VI.. Arte.5 ani si cel mult doua. Religie 4. Educatie fizica si sport. planul de învatamânt pentru clasele I-IV cuprinde: disciplinele de studiu obligatorii si optionale. Educatie plastica 2.0-1 0-1 -- -- 1-2 - . prin felul cum contureaza continutul învatamântului prin acest plan (Stanciu. Limba moderna 2 D. Matematica 2. reprezentând un veritabil indicator al climatului. Activitatile optionale se desfasoara cu maximum 10-15 copii si au menirea de a descoperi si dezvolta înclinatiile copiilor si de a dezvolta abilitati. Optionale IV. se va desfasura cel mult un optional pe saptamâna.Timpul afectat unei activitati optionale este acelasi cu cel destinat celorlalte activitati din programul copiilor. nivelului si pulsului socio-cultural si economic al unei tari. În învatamântul primar planul de învatamânt este cel mai amplu si cel mai important document curricular.. El exprima conceptia pedagogica generala care fundamenteaza stiintific procesul instructiv-educativ la nivel national. Este un document oficial în care se exprima sintetic continutul învatamântului. examinare. În acest context.1-2 1-2 ---. Optionale V. grupate pe arii curriculare5 (exista sapte arii curriculare: Limba si comunicare.183). pentru copiii cu vârste între 5-7 ani. sistemul de formare initiala si continua a personalului didactic si auxiliar. M. Stiinte ale naturii 3. Matematica si stiinte ale naturii 3-4 3-4 4-6 4-6 1. Tehnologii. Educatie muzicala 3. Om si societate Educatie civica Cultura civica Istorie si geografie Istoria românilor Geografia României 3. Arte 1. Acest document are caracter reglator-strategic si reflecta întreaga politica educationala a sistemului de învatamânt national. Limba si comunicare 7-9 7-9 7-9 7-9 A. Din punct de vedere structural.2-3 2-3 ---0-2 0-2 0-2 0-2 3-4 3-4 3-4 3-4 . Limba si literatura româna 7-8 7-8 5-7 5-7 B. Planul cadru pentru clasele I-IV Aria curriculara/Disciplina I II III IV I. discipline si anii de studiu. Optionale II. Fizica Chimie Biologie 4. Educatie fizica si sport 2-3 2-3 2-3 2-3 1.. Limba moderna 1 C. Educatie fizica 2. Tehnologii . numarul de ore minim/maxim pe arii curriculare..

. Consiliere si orientare .1 2. Consiliere si orientare 0 ..2 2... universitar) si clase.. Optionale 0-1 ..1 1 III.1 0-1 . Cele doua documente (planul si programa) reprezinta în teoria curriculum-ului documente de mare importanta în procesualitatea educatiei. Optionale 4-6 1-2 1 . Istoria si geografia României 1-2 2 ... Optionale NUMAR MINIM PE SAPTAMÂNA NUMAR MAXIM PE SAPTAMÂNA 0-1 .2. Optionale IV... Matematica 3-4 3 1 . Religie 11---1 4.. Optionale 0-2 . Optionale VII. TEHNOLOGII 1-2 1... Stiinte 3.0-1 0-1 0-1 ..1 3. Ca si planul de învatamânt. primar.. OM SI SOCIETATE 3-5 1..1 2. SCHEMA ORARA CLASA a IV-a Aria curriculara/ Disciplina Total ore plan cadru Trunchi comun Extindere Aprofun -dare Optional Total ore saptamâ nal I..2 3..2 3.. Consiliere si orientare 0-1 0-1 0-1 0-1 1. Limba moderna 1 2-3 2 . programa scolara este un document de politica educationala. maxim de ore pe saptamâna 20 20 22 23 1-2 1-2 1-2 1-2 ---0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 Pe baza planului cadru. minim de ore pe saptamâna 18 18 20 21 Nr. fiind considerate veritabile instrumente de transpunere în practica a curriculum-ului.. Educatie civica 1-2 1 . EDUCATIE FIZICA SI SPORT 1.4 2.2. Educatia muzicala 1-2 1 . Optionale Nr....... CONSILIERE SI ORIENTARE 1. programatic. fiecare scoala/clasa îsi elaboreaza schema orara unde se precizeaza numarul de ore alocate efectiv pentru studierea unui obiect de învatamânt si disciplinele optionale prevazute a se studia în limita timpului rezultat din diferenta dintre numarul maxim si minim prevazut de planul cadru. Optionale V. liceal. gimnazial... Educatie fizica 2-3 2 .. Educatia plastica 1-2 1 . PROGRAMA SCOLARA Reprezinta un document oficial.1 2..2-3 0-1 .. Abilitati practice 2.. Educatie tehnologica 3. separat pentru fiecare disciplina.2-3 0-1 .. care reda continutul învatamântului...21 23 22 ore/ sapt.. Spre ilustrare prezentam o astfel de schema orara.5 2.VI.. LIMBA SI COMUNICARE 7-9 1. fiind elaborata pe cicluri de învatamânt (prescolar... Limba si literatura româna 5-7 5 .1. MATEMATICA SI STIINTE 1. Abilitati practice 1-2 1 . ARTE 1. 43 ..II..... Optionale VII.

în contextul în care ele indica deprinderi. autoreglarii comportamentului de învatare. semnificatii mijlocite de limbajul scris. Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate maxima si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata învatamântului prescolar pe cele cinci domenii experientiale. de întelegere si utilizare corecta a semnificatiilor structurilor verbale orale. 44 . Sa-si îmbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei. În acest sens. precum si respectarea ritmului propriu al acestuia. stimularea autoreflectiei. continuturile. dar suficient de orientative si suportive. Obiectivele de referinta. activitatii personale si/sau a relatiilor cu ceilalti si simultan sa utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. întelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive si estetice ale acestuia. încurajarea învatarii independente prin oferirea de ocazii pentru a-si construi cunoasterea (atât în institutia de învatamânt cât si în afara acesteia). domeniile experientiale devin instrumente de atingere a acestor obiective si. în acelasi timp. precum si a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) si. autoevaluarii. tinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Sa participe la activitatile de grup. interesele si nevoile copilului prescolar. capacitati. instrumente de masura pentru dezvoltarea copilului. Sa distinga sunetele ce compun cuvintele si sa le pronunte corect. abilitati. gânduri. încurajarea initiativei si participarea copilului prescolar la stabilirea obiectivelor. dar si ale competentelor vizate) sunt formulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experiential în parte. Sa recunoasca cuvinte simple si litere în contexte familiare. învatând sa le traseze etc. cunostintelor. Dezvoltarea capacitatii de a întelege si transmite intentii. atât în calitate de vorbitor. Întrucât finalitatile educatiei în perioada timpurie (de la nastere la 6/7 ani) vizeaza dezvoltarea globala a copilului. modernizate. inclusiv la activitatile de joc.Este unanim acceptat faptul ca existenta unui plan cadru de învatamânt nu are valoare fara programe scolare adecvate. abilitatilor si atitudinilor. stapânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora Sa înteleaga semnificatia cuvintelor. timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-6/7 ani). Sa înteleaga si sa transmita mesaje simple. tolerante. Dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral. continuturi specifice domeniilor de dezvoltare. ca exprimari explicite ale rezultatelor învatarii (conceptelor. flexibile. Educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere fonetic. Sa recunoasca literele alfabetului si alte conventii ale limbajului scris Sa utilizeze efectiv instrumentele de scris. Din punct de vedere structural. cât si în calitate de auditor. programa scolara pentru învatamântul prescolar aduce în atentia cadrelor didactice urmatoarele componente: finalitatile. lexical. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. precum si exemplele de comportament. actualizate. sa reactioneze la acestea. literelor si cifrelor. Sa recepteze un text care i se citeste ori i se povesteste. corelarea fiecarei noi experiente de învatare cu precedentele. ele însele „programecadru“. pe cât posibil. sintactic. În formulare a acestora s-a tinut cont de: posibilitatile. în grupuri cu o componenta eterogena . selectia continuturilor si a modalitatilor de evaluare. obiectivele cadru si de referinta ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experientiale.

obiectivele de referinta. pot exista si proiecte de o zi si/sau proiecte transsemestriale. Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim? Vizeaza explorarea modului în care ne descoperim si ne exprimam ideile. Aceste teme sunt: Cine sunt/suntem? Vizeaza explorarea convingerilor si valorilor umane. comunitatii si culturilor cu care venim în contact. a prietenilor. Modelul curricular poate fi prezentat succint la începutul programei cadru. devenind în acest caz element structural al programei. principalele experiente de învatare avute în vedere. Se foloseste la disciplinele: matematica. Modelul curricular în spirala. se pot derula maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni/proiect sau un numar mai mare de proiecte de mai mica amploare. Când/cum si de ce se întâmpla? Vizeaza explorarea lumii fizice si materiale. competente. pe grupe de vârsta. Modelul curricular se refera la modul cum sunt dispuse si coarticulate în structurarea programei principalele cunostinte. precum si a universului produselor muncii. a orientarii noastre în spatiu si timp. a caminelor si a calatoriilor noastre. a corpului uman. dar în care sunt stabilite teme saptamânale de interes pentru copii. atitudini. se restructureaza. Cine si cum planifica/organizeaza o activitate? Vizeaza explorarea modalitatilor în care individul îsi planifica si îsi organizeaza activitatile. precum si sugestiile de continuturi sunt orientative si constituie un posibil suport pentru cadrele didactice debutante. a evolutiei vietii pe Pamânt. organizarea si sistematizarea unitatilor tematice de continut. se stabilesc proiectele care urmeaza a se derula cu copiii. 45 . dar de cele mai multe ori el ramâne implicit. la un nivel superior. pot exista si saptamâni în care copiii nu sunt implicati în nici un proiect. a ceea ce înseamna sa fii om. sentimentele. din punct de vedere structural. solicitând operatii intelectuale mai complexe. continutul parcurs. Ce si cum vreau sa fiu? Vizeaza explorarea meseriilor. în vederea descoperirii aptitudinilor si abilitatilor proprii. limba româna. reiesind din întreaga structurare a programei. îndeosebi prin limbaj si prin arte. comportamentele selectate pentru cele sase teme curriculare integratoare. anual. limbi straine. Pornind de la aceste teme. a universului apropiat sau îndepartat. variind între 1-3 saptamâni. a domeniului stiintei si tehnologiei. Totodata. a activitatii umane în genere. convingerile si valorile. în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei mari modele curriculare ale diverselor discipline de învatamânt: Modelul (aditional-cumulativ) liniar presupune organizarea continutului învatarii în asa fel încât sa nu se mai revine asupra problemelor parcurse în cadrul aceluiasi ciclu. a istoriei si geografiei din perspectiva locala si globala. a anotimpurilor. dar reluate si încadrate în noi contexte. Intr-un an scolar. Modelul concentric presupune ca în fiecare an sau ciclu scolar sa se reia. Cum este/a fost si va fi aici pe pamânt? Vizeaza explorarea sistemului solar. Este bine sa subliniem faptul ca. a fenomenelor naturale si a celor produse de om. presupune reluarea problemelor fundamentale care constituie structura de baza a disciplinei. Acest model curricular îl întâlnim la disciplinele istorie si geografie. În învatamântul primar. a starii de sanatate proprii. se largesc. a drepturilor si responsabilitatilor noastre. a propriei valori si a încurajarii stimei de sine. programa scolara cuprinde urmatoarele componente: Modelul curricular al disciplinei de învatamânt exprima modul de structurare. de organizare a programei la disciplina respectiva. recomandate spre asimilare. a descoperirilor etc.Continuturile cuprind temele majore ce vor fi abordate în cadrul activitatilor de învatare din gradinita. De asemenea.

subcapacitatile de performanta. ci si motivatii specific-domeniale în vederea sustinerii activitatii ulterioare la învatare si autoînvatare. În teoria moderna a curriculum-ului nu se exclud continuturile concepute de cadrul didactic. contextului educational si nivelului elevilor. ample si esentiale. criterii de evaluare a calitatii procesului de predare-învatare la sfârsitul unei trepte de scolaritate. Ele sunt prezentate doar sub forma unor exemple orientative. pe întelesul elevilor. Pe baza descriptorilor de performanta se elaboreaza probele de evaluare. Chiar si pâna la aparitia manualelor alternative. Obiectivele de referinta ale unei discipline de învatamânt deriva din obiectivele cadru si specifica rezultatele asteptate ale învatarii prin predarea disciplinei respective pe fiecare an de studiu. conceptorii de curriculum. menite sa-l ghideze pe cadrul didactic. realiste. Aceasta permite ca unui obiectiv de referinta sa-i corespunda mai multe continuturi efective de învatare. În functie de obiectivele de referinta învatatorul poate adapta activitati vechi. recomandabile. niveluri de atingere intrastandard. elevi). exercitii si probleme). incluzând nu numai abilitati si capacitati. an. nivelul de formare a capacitatilor sau subcapacitatilor (nivel superior. Activitati de învatare apar în programa scolara strâns corelate cu obiectivele de referinta. Standardele de performanta sunt specificari de performanta. Standardele de performanta ale oricarei programe scolare pe disciplina de învatamânt trebuie sa fie: centrate pe elevi. absolut obligatorii. Important este ca aceste “variante” de continuturi sa fie suficient de prelucrate din punct de vedere didactic si sa se preteze la activitatile de învatare aferente obiectivelor de referinta avute în vedere. dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris. constituind astfel repere si pentru elevii supradotati. Ele vizeaza formarea unor capacitati si atitudini specifice disciplinei de învatamânt într-un ciclu scolar. recomandabil si nu impuse. asemanatoare sau poate initia altele noi. relevante din punct de vedere al utilitatii si oportunitatii activitatilor vizate. dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa. si pentru elevi dezvoltati normal. cât si inferioare (minim acceptabile). Ele au caracter normativ si reglator pentru activitatea tuturor agentilor educationali (cadru didactic. ciclu) în traseul unei discipline scolare. comentarii. adica descriptori de performanta si. În mod practic un standard de performanta decurge dintr-un obiectiv de referinta. Urmaresc progresia în achizitii de competenta si cunostinte de la un an la altul. Pe baza standardelor curriculare de performanta dintr-o programa scolara se elaboreaza descriptori de performanta. evaluatori. din acestia mai departe. capabile sa evidentieze progresul efectiv al elevilor de la o secventa la alta (semestru. Exemplu: Disciplina Limba româna (clasele I-IV): dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral. Obiectivele cadru sunt obiective finaliste. orientate spre finalul unei secvente mai ample. concis formulate. Acestia reprezinta enunturi sintetice care indica gradul de realizare a obiectivelor. parinti. Standardele de performanta reprezinta un sistem de referinta clar si gradual privind asteptarile competentiale de la elevi. formulate pentru un nivel obisnuit de performanta dar cu extensii atât spre nivelele superioare. inferior). de asemenea activitati posibile. ponderate. mediu. generând la rândul lui. Ele vizeaza abilitarea elevului prin studiul disciplinei respective. ori al întregului continut al disciplinei. De exemplu: Disciplina Limba româna (clasa a IV-a) 46 . adaptate) sa corespunda obiectivelor. Continuturile apar în programele scolare tot cu caracter orientativ. Important este ca activitatile de învatare (fie ca sunt preluate din exemplele oferite de programa sau sunt concepute.Obiectivele cadru ale disciplinei sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate. dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. au existat continuturi alternative (texte.

1998): foarte bine (FB): elevul stabileste toate ideile principale. într-un rezumat concis si corect. dictionare. structura si în continutul acestuia (Crisan. Spre deosebire de Didactica traditionala care mergea aproape exclusiv pe prima categorie. în rest doar detalii nerelevante. în privinta materialelor curriculare.. insuficient (I): elevul stabileste schematic si întâmplator doar una sau nici una din ideile principale. pleda pentru initiativa personala a cadrelor didactice în acest sens. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar Reforma educatiei/învatamântului reprezinta o schimbare fundamentala. dispuse haotic. seturi imprimate de probe evaluative specifice (teste tiparite. postere/afise jubiliare s. într-o succesiune coerenta. dischete. adica numai materialele tiparite. iar pe de alta parte. cu exceptia unor detalii sporadice. 1994). MATERIALELE CURRICULARE Conceptul de „materiale curriculare” acopera o realitate ampla si eterogena.. diverse materiale imprimate adiacente: brosuri tematice. termeni explicati în subsol sau în glosarul adiacent. portofolii ilustrative. în orientarea. IV. una restrânsa la materialele de suport curent. carti beletristice prelucrate pedagogic (asortimentate cu o prefata în scop didactic. carti de uz scolar sintetic: culegeri. realizate pe alt suport decât hârtie (fisierele dintr-un PC. fascicole. de a intermedia relatia între educatori si elevi.). Descriptori de performanta. instrument. întrucât comunica informatii.Obiectiv de referinta: structurarea sensului într-un text redactat. desi. cuprinzatoare care înglobeaza practic tot ce faciliteaza desfasurarea procesului de învatamânt ca suport. tabel cronologic în consecinta. respectând în general regulile rezumarii. într-o ordine logica. cât si educabili. cu dezvoltarea si diversificarea curriculara evident. antologii. cu caracter confidential. pliante. relatia dintre copii/elevi si curriculum. proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie. microfilme. A. redactate (manuale si celelalte materiale multiplicate) pe care elevii si cadrele didactice le folosesc independent sau în comun pentru a parcurge curriculum-ul specific.a. ghiduri scolare pentru elevi/ care didactice. stimuleaza si dirijeaza interesele de cunoastere si învatare ale elevilor. focalizate pe textele prezentate etc. extrase din studii critice. pe de o parte. tabele numerice/ transformative. ce însotesc unele manuale pentru evaluarea optima). excesiv centralizat.). caiete speciale – pentru elevi/ care didactice. imprimate.3. având mai multe acceptiuni dintre care doua sunt mai des întâlnite: una larga. teoria si practica curriculum-ului accepta si încurajeaza cea de-a doua categorie de materiale curriculare. inducând o perceptie intens intuitiva a progresului în învatare. perfect compatibile. albume. În acceptiunea restrânsa. Descriptori de performanta (Evaluarea în învatamântul primar.. mijloacele de învatamânt etc. harti etc. materialele curriculare includ elemente ca: manuale scolare – pentru elevi si pentru care didactice. între anumite limite pertinente. Materialele curriculare au ratiunea de a intermedia. de regula de tip grila. materiale “imprimate”. carti de uz scolar specific: atlase. diapozitive etc. crestomatii. în spiritul unui control. de altfel. fara a neglija si minimaliza detalii relevante. 47 . ghideaza atât pe educatori. Standard de performanta: rezumarea acasa a unui text literar narativ studiat anterior în clasa. suficient (S): elevul stabileste schematic câteva idei principale prezentate logic. dar intercalate cu detalii nerelevante. bine (B): elevul stabileste aproape toate ideile principale din text. CD-ROM-uri. dar o cenzura total. în paralel.

Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior în activitatile de învatare structurate. cât si în practica educationala. de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. alert rascolit în plan economic si social. care încurajeaza plasarea copilului în situatia de a explora si de a deveni independent. cu ceilalti copii si cu adultul (adultii). cu accent deosebit pe: a) Metodele activ-participative. la viata gradinitei si la toate activitatile si manifestarile în care aceasta se implica. înregistrat. Aceste diferente trebuie luate în considerare în proiectarea activitatilor. în acelasi timp. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. a generat. b) Jocul ca: forma fundamentala de activitate în copilaria timpurie si forma de învatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. Situatiile de învatare. Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Jocul este forma cea mai naturala de învatare si. ghideaza interventia instructiv-educativa. conceptual. în general. Parintii ar trebui sa cunoasca si participe în mod activ la educatia copiilor lor desfasurata în gradinita. activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale în ceea ce priveste interesele. O evaluare eficienta este bazata pe observare sistematica în timpul diferitelor momente ale programului zilnic. 3. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare. dialogul cu parintii. abilitatile si capacitatile copilului. Evaluarea ar trebui sa îndeplineasca trei functii: masurare (ce a învatat copilul?). astfel încât sa releve semnificatiile generale. care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de învatare. c) Evaluarea care ar trebui sa urmareasca progresul copilului în raport cu el însusi si mai putin raportarea la norme de grup (relative). în comportamentul si atitudinile educabililor (elevi si studenti). de elaborarea unei teorii a curriculum-ului si a reformei curriculare care au doua functii importante: fac posibila organizarea datelor empirice culese din practica scolara. Formarea personalitatii copilului.Fiecare lege aparuta într-o tara sau alta în domeniul educatiei a generat schimbari mai mult sau putin profunde. ritmuri diferite de dezvoltare si învatare precum si stiluri diferite de învatare. dezbatuta la vremea aceea de specialisti. asupra dinamicii societatii pe ansamblu. ca un complex de interventii optimizatoare pe termen lung. Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie. fise etc. Implicarea familiei nu se rezuma la participarea financiara. Din perspectiva pedagogiei sociale exista doua distinctii majore între reformele curriculare initiate în prima si respectiv ultima parte a secolului: Actualele inovatii în domeniul continuturilor educationale si al organizarii procesului lor de asimilare nu mai sunt interpretate ca reactii de adaptare a sistemului educational la schimbarile din celelalte sisteme sociale. Mediul educational trebuie sa permita dezvoltarea libera a copilului si sa puna în evidenta dimensiunea inte rculturala si pe cea a incluziunii sociale. La nivelul învatamântului primar schimbarea se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: Asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. predarea trebuie sa ia în considerare experienta de viata si experienta de învatare a copilului. În acelasi timp. ci si la participarea în luarea deciziilor le gate de educatia copiilor. si în special pentru intrarea în scoala?) si diagnoza (ce anume frâneaza dezvoltarea copilului?). Secolul al XX-lea însa. 48 . la prezenta lor în sala de grupa în timpul activitatilor si la participarea efectiva la aceste activitati si. ci mai mult. 2. comunicat si discutat cu parintii (cu o anumita periodicitate). Mediul trebuie astfel pregatit încât sa permita copiilor o explorare activa si interactiuni variate cu materiale le. pentru a adapta corespunzator sarcinile de învatare. începând cu anii '60. La nivelul învatamântului prescolar elaborarea prezentului curriculum prefigureaza trei mari tendinte de schimbare: 1. predictie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul urmator. spre deosebire de perioada anterioara. Desfasurarea reformelor curriculare este însotita acum. portofoliul copilului. Diversificarea strategiilor de predare-învatare-evaluare. care s-a manifestat atât în planul teoretic. o adevarata criza în educatie.

pregatitoare. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural. clasele I. sa opteze pentru anumite discipline. a potentialului sau creator. a limbii materne si a limbilor straine pentru exprimarea în situatii variate de comunicare. Familiarizarea cu o abordare pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii. ceea ce a impus aparitia ciclurilor curriculare. cunoasterii si stapânirii mediului apropiat. a experientei si a expresiei în diferite forme de arta. prietenul meu. a) Ciclul achizitiilor fundamentale (gr. Atât disciplinele fundamentale. Aceste finalitati au constituit reperul esential în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. La acest moment. Formarea unei atitudini responsabile fata de mediu. Acesta va fi abilitat cu acele cunostinte. În clasele I-IV se pot studia urmatoarele tipuri de optionale: a) optionale la nivelul disciplinei (*): literatura pentru copii.Înzestrarea copilului cu acele cunostinte. Noua conceptie curriculara care confera prioritate formativului. bazata pe activitatea intelectuala a elevului. preg I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII orientare Aprofundare Specializare Fiecare ciclu curricular ofera un set de obiective de învatare. Aceste obiective devin functionale prin derularea planului cadru. proiecteaza o noua viziune asupra actului învatarii. Stimularea potentialului creativ al copilului. care consemneaza nivelul pe care ar trebui sa-l atinga elevii la finalul unei etape a parcursului scolar. Constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista. Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii care au în comun obiective specifice. tinând seama de evolutia fireasca a achizitiilor din domeniul psihologiei învatarii. Stimularea copilului în vederea perceperii. consideram necesara precizarea acestora pentru periodizarea care face obiectul analizei noastre. matematica distractiva. Formarea responsabilitatii pentru propria dezvoltare si sanatate. Deoarece activitatea la clasa trebuie orientata în directia atingerii obiectivelor ciclurilor curriculare. împartirea pe cicluri curriculare se prezinta astfel: Ciclul Achizitii curricular fundamentale Dezvoltare Observare si Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Clasa Gr. muzica vocala. Aceasta noua conceptie curriculara proiecteaza noi periodizari ale scolaritatii. Încurajarea talentului. Dezvoltarea unei gândiri structurate si a competentei de a aplica în practica rezolvarea de probleme. de niveluri scolare diferite. Acesta trebuie sa decida asupra noilor continuturi. În curriculum-ul pentru învatamântul primar apar ca inovatie disciplinele optionale care. prin specificul lor. Ele grupeaza mai multi ani de studiu. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. b) Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a. cât si cele optionale formuleaza noi exigente activitatii cadrului didactic la nivel metodologic. calculatorul. ofera posibilitatea de manifestare a individualitatii copilului. a II-a) are ca obiectiv major acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala. înteleasa ca activitate sociala. a VI-a) îsi propune formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor: Dezvoltarea achizitiilor lingvistice si încurajarea folosiri limbii române. 49 . citit. care apartin. Formarea motivatiei pentru învatare. instrument. calcul aritmetic). grafica si pictura. a intuitiei si a imaginatiei acestuia. Acest ciclu urmareste: Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris. uneori. jocuri sportive.

ci ceea ce elevul a învatat). educatie pentru drepturile omului. ceramica. CAPITOLUL V METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: V.b) optionale la nivelul ariei curriculare (**): comunicare în situatii concrete. important este nu doar ce anume. unitatea acestora. motivante pentru elevi. tehnici de lectura. micul gospodar. dar si la ce anume serveste mai târziu ceea ce s-a învatat în scoala. prelucrarea lemnului. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Obiective: 50 . Sporirea capacitatii de a recunoaste si a îmbogati prin efort personal continutul notiunilor deja învatate. teatru de marionete. filosofia pentru copii. ci a unui învatamânt pentru fiecare. realizabile pe termen lung. cum circulam. dans. sunet si culoare. gimnastica ritmica si aerobica. c) optionale la nivelul mai multor arii curriculare (***): literatura si stiinta. Delimitari conceptuale V. Per ansamblu. igiena personala. Posibilitatea realizarii unor parcursuri scolare individualizate. traditii si obiceiuri locale. tehnici de învatare eficienta etc. teatru. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar) V. prin angajarea comportamentelor intelectual-afective ale elevilor: Satisfactia de a opera legaturi sau de a pune în relatie cunostintele dobândite la diferite discipline. Responsabilizarea tuturor agentilor educationali în vederea proiectarii. sculptura în lemn. deci pentru elevul concret). conform principiului „nu mult. precum si la preocuparile. când si de ce se învata ceea ce se învata. curiozitati în lumea naturii.2. Promovarea interdisciplinaritatii în activitatea didactica la clasele I-IV amplifica conexiunile disciplinare si duce la sporirea eficientei învatarii. va consta în formarea unei culturi curriculare exprimate în practica educationala pe urmatoarele dimensiuni: Plasarea învatarii (ca proces) în centrul demersurilor scolii (important este nu ceea ce cadrul didactic a predat. micul inventator.3. ce conduce spre interdisciplinaritate. stiinta între real si imaginar. 1998.1. consecinta directa a demersurilor reformatoare. spre descentralizarea si flexibilizarea ritmurilor de parcurgere a etapelor de învatare. prietena mea. Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a obiectivelor si a continuturilor. De asemenea. Flexibilizarea ofertei de învatare venita dinspre scoala (structurarea nu a unui învatamânt uniform si unic pentru toti. ci cât de bine. precum si prin folosirea strategiilor participative în activitatea didactica. democratia pentru copii. educatie interculturala. p. orientate spre inovatie si împlinire personala. conceput pentru un elev abstract. interesele si aptitudinile elevului. ariile curriculare pentru clasele I si a II-a la nivelul ciclului achizitiilor fundamentale sunt proiectate într-o noua logica a continuturilor stiintifice. Adaptarea continuturilor învatarii la realitatea cotidiana. ci bine”. natura. Bucuresti. folclor.14). Orientarea învatarii spre formarea de capacitati si atitudini prin dezvoltarea competentelor proprii rezolvarii de probleme. monitorizarii si evaluarii curriculum-ului (Programe scolare pentru învatamântul primar. educatie interculturala. Manifestarea bucuriei de a percepe mai deplin structura conceptuala a disciplinelor. MEN. calatori si calatorii. educatie pentru securitatea personala etc.

d) normativa. altfel spus transforma întreaga personalitate. de optimizare a actiunii = evidentiaza cum trebuie sa se predea sau sa se învete. Roman. G. 4. în timp ce procedeul reprezinta fie un element de sprijin. 1996). se precizeaza ca metoda reprezinta o realitate mai cuprinzatoare. În opinia profesorului G. ca animator si evaluator al procesului respectiv. b) formativ-educativa = metoda permite construirea de noi structuri cognitive. comportamente. vizând realizarea sarcinilor didactice. considera M. Metoda de învatamânt îndeplineste functii multiple: a) cognitiva = pentru elev metoda reprezinta o cale prin care descopera noi adevaruri. c) instrumental-operationala = serveste drept tehnica de executie. tehnica si comportamente specific umane..Cunoasterea particularitatilor metodelor de predare-învatare în învatamântul primar si prescolar. Termenul de metoda de învatamânt nu trebuie confundat cu procedeul didactic. drum). cognitiva care conduce la îmbunatatirea randamentului scolar (A. instrument de lucru pentru îndeplinirea obiectivelor informative sau formativ-educative. în beneficiul elevilor. reprezinta tehnici limitate de actiune. Astfel. formeaza priceperi si deprinderi de munca intelectuala. Vaideanu metoda de învatamânt reprezinta o modalitate de lucru. mijloace. forme de organizare. îl atesta pe profesor ca purtator al continuturilor de învatamânt. catre) si odos (cale. Referindu-ne la procesul de predare-învatare. trebuintele. 1970). atitudini. 2004). literatura de specialitate oferind explicatii multiple. un detaliu. presupune în toate cazurile conlucrarea dintre profesor si elevi. trasaturi caracteriale. Procedeele. Antohe. termenul metoda provine din cuvintele grecesti meta (spre. Formele si mijloacele folosite pentru înfaptuirea sarcinilor didactice sunt definite prin termenul generic de metodologie a instruirii. ea poate cultiva motivatia intrinseca. Întelegerea relatiei dintre metodele si mijloacele de învatamânt în activitatea instructiv-educativa din gradinita si ciclul primar. termenul metoda de învatamânt era considerat echivalent cu forma de învatamânt. este selectionata de profesor si aplicata împreuna cu elevii. adica pentru informarea si formarea educatilor (Moise. cu caracter polifunctional care: 1. îsi însuseste stiinta. existând posibilitatea ca o metoda sa devina procedeu al altei metode si un procedeu sa se impuna ca metoda într-un alt context. V. I. Aceasta vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. e) motivationala = potente aza energiile cu care se implica elevul în activitatea de învatare. În unele lucrari mai vechi. C-tin. 51 . Treptat s-a renuntat la aceasta echivalenta. metoda poate fi definita ca drum sau cale de urmat în activitatea comuna a educatorilor si educatilor pentru îndeplinirea scopurilor învatamântului. precizându-se ca forma este o categorie didactica mai cuprinzatoare decât modul de lucru sau metoda (cf. cum trebuie sa se procedeze în desfasurarea procesului instructiveducativ pentru a se obtine rezultatele dorite. Relatia dintre metoda si procedeu este una dinamica. se utilizeaza diferentiat. Debesse. fie un mod concret de valorificare a metodei. 3. în functie de interesele. Barna. 2. Din punct de vedere etimologic. Delimitari conceptuale Realizarea finalitatilor procesului instructiv-educativ este posibila numai în masura în care în activitatea de predare-învatare se foloseste un sistem coerent de cai. o particularizare a metodei la o situatie concreta de instruire. adica drum catre ceva. nivelul elevilor si în scopul prioritar la formarii acestora.pozitiva. în lectii si în activitatea extracurriculara. cultiva convingeri.1. aptitudini si capacitati.

Scrisa – lectura (munca cu manualul) 3. Prin intermediul povestirii copiii sunt ajutati sa patrunda în lumea basmelor. Simulata: .povestirea .studiul de caz . De explorare C. Metode de comunicare B. îi stimuleaza la reflectii personale pe marginea celor expuse. Indirecta: 2.1. imagini intuitive pe baza carora sa fie elaborate o serie de generalizari.explicatia . sistematica si continua a cunostintelor. De actiune D. autorul propune urmatoarea clasificare a metodelor de învatamânt: A. Prin intermediul lor se transmite si se receptioneaza într-un timp relativ scurt un mare volum de informatii. Oral-vizuala: a) instruirea prin radio b) tehnicile video 4.problematizarea simulatoare 2.descrierea .instructajul b) conversative: 2.jocul de rol .discutia colectiva . Ofera o sinteza a cunostintelor. învatarii sunt: a) experienta social-istorica. neputând epuiza întreaga diversitate a metodelor.instruirea programata Clasificarea metodelor de învatamânt este relativa. modalitatile în care metodele se coreleaza în procesul de învatamânt. METODELE DE COMUNICARE SI ÎNSUSIRE A VALORILOR CULTURII A. Vom detalia în cele ce urmeaza doar acele metode care îsi gasesc aplicabilitatea la nivelul învatamântului prescolar si primar.1. b) experienta personala.modelarea .ancheta . Aceasta releva principiile care stau la baza utilizarii optime a metodelor. cât si la clasele I-IV. economica si eficienta de instruire. Scopul urmarit de povestire este de a asigura un bagaj de cunostinte.algoritmizarea . Povestirea este o expunere orala sub forma de naratiune prin intermediul careia sunt înfatisate fapte. De rationalizare 1.demonstratia . îi învata sa-si organizeze si sa expuna coerent cunostintele.învatarea pe .lucrarile practice .prelegerea .conversatia . Orala 1. Se foloseste atât la gradinita. Metode de comunicare orala A. mostenirea culturala a umanitatii. Metode expozitive: Expunerea este o metoda care asigura transmiterea ordonata. deoarece raspunde înclinatiei copilului spre miraculos si fantastic. sa identifice problemele esentiale. c) actiunea practica. Reala: a) expozitive: . traita nemijlocit de catre elev.2. întâmplari îndepartate în timp si spatiu pe care copiii nu le pot cunoaste altfel.activitatile creative .1.Metodologia instruirii desemneaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. reprezentând o cale simpla. Interioara – reflectia personala . Acesta considera ca sursele importante ale cunoasterii.observatia . V. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar). A. evenimente. modele de abordare a unei teme complexe. Pornind de la aceste surse.proiectul . rapida. 52 . Una dintre ultimele clasificari a metodelor de învatamânt apartine lui Ioan Cerghit.exercitiul . Directa: 1. cu atât mai putin în conditiile în care asistam la un continuu proces de inovare a metodologiei didactice.experimentul .

incita la comparatii si analize. fragmente din opere literare. asigura o prezentare analitica a obiectelor si fenomenelor studiate. ipoteze. Solicita gândirea elevilor. pe cale inductiva. Eficienta acestei metode presupune respectarea unor cerinte: selectionarea atenta a faptelor prezentate. Metoda conversatiei cunoaste doua forme principale: 53 . proiectii. Metoda prezinta neajunsul ca le propune elevilor o observare mult prea dirijata si interpretata. în cadrul orelor de cunoastere a mediului. Instructajul verbal este acea metoda expozitiva care precede sau însoteste desfasurarea unei actiuni practice. sa elucideze întreaga problematica. artei. pe baza unei scheme de activitate prestabilite. explicarea unor efecte pe care le produc anumite fenomene ale naturii asupra plantelor. Are o arie foarte larga de utilizare. înregistrari. Descrierea reda prin mijloace verbale imaginea unui obiect. vânt. Metodele conversative Metoda conversatiei este o convorbire sau un dialog ce se desfasoara între cadrul didactic si elevi. prin relevarea notelor esentiale. realizarea unui calendar al naturii etc. a legaturilor cauzale dintre obiecte si fenomene. clarificare a adevarurilor prezentate. exprimare simpla.2. sporirea caracterului activizant prin crearea pe parcursul povestirii a unor situatii problema. învatatorul le poate explica elevilor modul în care anotimpurile influenteaza vietuitoarele prin evidentierea elementelor caracteristice ale fiecarui anotimp. relatii.1. De exemplu. principii. Precizeaza si clarifica sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca elevii. conditiile în care se desfasoara actiunea. prin evidentierea genezei si devenirii lor. Pentru cresterea eficientei metodei se recomanda ca în utilizarea sa sa se îmbine procedeul inductiv si deductiv pentru favorizarea procesului de abstractizare si concretizare. pentru stabilirea asemanarilor si deosebirilor. impresiile personale ale naratorului despre faptele prezentate. fenomen.. nuantata. formularea unor concluzii si învataminte. pe baza unor întrebari si raspunsuri. Pentru a fi eficient trebuie sa fie clar. desprinderea elementelor esentiale. regulile ce trebuie respectate în desfasurarea ei s. sa se recurga la procedeul genetic si istoric pentru clarificarea aparitiei si dezvoltarii obiectelor si fenomenelor.a. pentru a determina participarea afectiva a auditoriului. îi ajuta pe elevi sa ajunga la generalizari. Elevul nu descopera noile cunostinte prin efort propriu. ajuta la formarea unui fond bogat de reprezentari vii clare. lamurirea. dezvaluirea continutului unor notiuni. clara. concis. stiintei etc. logica clara în prezentarea faptelor. Dezvaluie adevarul pe baza unei argumentatii deductive. limiteaza riscul erorilor ce pot sa apara în confruntarea cu diverse probleme. prezentarea unor efecte pe care le au fenomenele naturii asupra mediului înconjurator. fiind întâlnita în predarea tuturor disciplinelor de învatamânt si la toate clasele. Pentru a spori gradul de întelegere si retinere a celor descrise e bine sa fie însotita de material ilustrativ. reprezentând o metoda eficienta de obtinere a unor noi cunostinte. favorizeaza întelegerea clara a celor narate. stimuleaza imaginatia si creativitatea. Explicatia consta în clarificarea. ci îsi însuseste numai logica ce sta la baza procesului de dezvaluire. legi. sa se foloseasca analogia si comparatia. la analiza cauzala pentru cunoasterea interdependentei si conexiunilor dintre acestea. fulger). reprezentarea prin desene a unor fenomene ale naturii (ploaie. pe reproducerea argumentatiei deductive. A. ilustrarea continutului prin desene. prezinta cadrul de desfasurare a unor evenimente.legendelor si miturilor. sa ia cunostinta de continutul unor opere literare. îmbogateste si nuanteaza viata afectiva. sa se stimuleze si dirijeze activitatea de învatare. elemente de dramatizare. ninsoare. la clasa a II-a. primesc informatii despre evenimente istorice importante. cu scopul ca. a diferitelor aspecte din realitatea înconjuratoare si. Si în explicatie accentul se pune pe receptarea cunostintelor. despre viata unor personalitati din domeniul literaturii.

Cunoaste mai multe variante: discutia-seminar. imaginatia creatoare. metoda asaltului de idei. sa prezinte înlantuire logica. sa lase timp de gândire pentru formularea raspunsului. consolidarea. Specificul metodei consta în disocierea timpului de producere a ideilor (faza de productie de idei). Contribuie la clarificarea unor notiuni. uzând pe cât posibil de întarirea pozitiva. la elaborarea unei definitii. tendinta unor participanti de a-si impune propriul punct de vedere. conversatia catehetica. sa fie complete. printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie (elevi. opinii. idei. folosita pentru a-l conduce pe elev printr-o serie de întrebari la descoperirea de noi adevaruri. sistematizarea unor idei. Aceasta metoda reprezinta si un exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii în grup. precise. inhibarea unor membri ai grupului si mentinerea lor într-o stare pasiva. critici. studenti. deschise pentru a spori implicarea activa a elevilor în prelucrarea informatiilor de care dispun pentru a formula raspunsurile adecvate. favorizeaza formarea deprinderilor de cooperare. Asaltul de idei (Brainstorming-ul) Este initiata de psihologul american Alex. uneori controversate. concise. Ca forma socializata a învatarii. dar sa nu le sugereze si sa nu li se substituie. Nu se poate folosi pentru a descoperi informatii cu totul noi. sa se lase mai multa libertate în alegerea mijloacelor de formulare a raspunsului. dezbaterea de tipul mesei rotunde. intensifica relatiile interpersonale. de asemenea. concise. divergente. exprimate într-o forma îngrijita. de predictie. de afirmare a opiniilor personale. sa demonstreze întelegerea problemei etc. Acest lucru este posibil pentru ca întrebarile îl determina pe elev sa efectueze o investigatie în universul informatiilor de care dispune. considerate începutul cunoasterii si al progresului cognitiv. în functie de diverse criterii. de timpul în care se evalueaza aceste idei (faza aprecierii critice a 54 . Are functia de a înlesni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii unei probleme de rezolvat. sa favorizeze personalizarea raspunsurilor. sa se foloseasca materiale care sa invite la formularea de întrebari. stimularea creativitatii. propuneri axate pe tema sau subiectul luat în studiu. Trebuie. reflectiei discursive.conversatia euristica. discutia în grup organizat. precum si întrebarile de anticipare. corectarea raspunsurilor sa se realizeze cu tact. impresii. Eficienta metodei este conditionata de unele cerinte pe care trebuie sa le îndeplineasca întrebarile: sa fie clare. de asemenea. stimuleaza spontaneitatea. prin care elevii sunt pusi în situatia de a reproduce cunostintele anterior asimilate. discutia dirijata/structurata pe probleme formulate anterior. Prezinta si unele dezavantaje dintre care amintim: ritm redus de asimilarea informatiei. Pentru a spori eficienta metodei conversatiei se recomanda încurajarea elevilor sa formuleze ei însisi întrebari. colocviul. procedeul Phillips 6/6. desprinderea unor învataminte. conduitei participantilor. obiectivitatii. sa nu conduca la raspunsuri monosilabice. atitudinilor. organizat. Este de dorit ca în folosirea metodei conversatiei sa predomine întrebarile de gândire. solutionarea unor probleme teoretice si practice. Un loc important trebuie sa ocupe si întrebarile de evaluare care solicita elevii sa formuleze judecati de valoare asupra problemelor puse în discutie. sa se dozeze “pauza de reflectie” asupra raspunsului în functie de dificultatea întrebarii. specialisti într-un domeniu). sa se refere la o problema concreta. Discutia colectiva îmbraca forma unui schimb reciproc. sa mobilizeze elevii în functie de potentialul fiecaruia. desprinderea trasaturilor caracteristice unei clase de obiecte si fenomene. influentarea convingerilor. subiectivitate în abordarea problematicii. corecte din punct de vedere al continutului si formei de exprimare. formularea unor concluzii si generalizari). sa stimuleze efortul elevilor în formularea raspunsurilor. sa activizeze întreaga clasa. clare. spiritului critic. argumentate. trebuie sa se conformeze unor cerinte: sa fie corecte din punct de vedere stiintific. Raspunsurile. transferul de informatii la situatii noi. de simpli spectatori. consultatia colectiva. sa faca o serie de conexiuni care sa-l conduca la descoperirea unor noi aspecte ale realitatii (sesizarea unor relatii cauzale. constructiv de informatii. Osborn (1953). discutia libera. Rolul esential în folosirea acestei metode îl are modul în care sunt formulate întrebarile.

conflictuala ce rezulta din trairea a doua realitati de cunoastere si motivationale diferite: pe de o parte. prezentarea de catre conducatorul fiecarei grupe a concluziilor. sa le combine si sa ajunga pe aceasta cale la idei superioare celor initiale. incita la investigatii. moduri diferite de actiune practica. este inadmisibil ca judecarea. discutarea concluziilor si solutiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere. Pentru a elibera subiectii de influenta oricaror factori de inhibitie. formulare de ipoteze. abordarea teoretica a unor probleme si rezolvarea lor practica. ofera fiecaruia posibilitatea sa-si valorifice experienta proprie.. Subiectii vor fi încurajati indiferent de valoarea ideilor emise. ar produce blocaj intelectual. 55 . solutiilor la care s-a ajuns. care dezbat o problema timp de 6 minute. Evaluarea si selectia ideilor emise se face ulterior (de aici denumirea de ”metoda evaluarii amânate”). favorabile creativitatii. Prezinta avantajul ca implica efectiv pe toti membrii colectivului în analiza si solutionarea unei probleme. fiind încurajati sa emita idei noi. “aberant”. de unde provine si denumirea metodei. aberante vor fi înregistrate. Notiunea de situatie-problema desemneaza o stare contradictorie. solutii. “absurd” se dovedesc nefavorabile unui proces de creatie. conceptii vechi si ipoteze noi. ceea ce conduce la îmbogatirea orizontului cognitiv. Problematizarea. anuntarea temei discutiei si dezbaterea sa în grupe. sa-si prezinte si argumenteze punctele de vedere si opiniile. Aceasta confruntare genereaza o stare de curiozitate. intime. Este metoda care se bazeaza pe crearea unor situatii-problema a caror rezolvare solicita un efort autentic de investigare în vederea gasirii solutiilor. Înregistrarea discutiei se va face prin mijloace moderne sau cu discretie de catre o persoana dinainte desemnata. Accentul se pune pe cantitate. Aceasta disociere se face în scopul stimularii gândirii divergente. Aceasta ar avea urmari negative asupra creativitatii. de timiditate. Pentru fiecare grupa se desemneaza un conducator. de frica de a nu gresi. interesanta si utila. numarul membrelor grupei si timpul afectat dezbaterii au variat în functie de efectivul clasei si complexitatea problemei. de uimire. sa încerce noi asociatii între cele exprimate deja. cresterii productiei de idei. Ceea ce poate parea absurd pentru unul. Ulterior. pe enuntarea a cât mai multe idei si solutii. elementul de noutate si surpriza. Ei trebuie sa exprime spontan si deschis ideile care le vin pentru prima oara în minte. experienta anterioara de care dispune elevul (informatia existenta). În folosirea metodei se parcurg mai multe etape: constituirea grupelor si desemnarea conducatorului.ideilor emise). poate sugera altora o idee noua. Contradictii de acest gen pot sa apara între: cunostintele vechi si datele noi ce nu pot fi explicate pe baza informatiei anterioare. cuvintele de genul “ridicol”. necunoscutul cu care este confruntat si în fata caruia datele vechi se dovedesc a fi insuficiente pentru a-l întelege si a duce la rezolvarea dorita. stabilirea de catre cadrul didactic a solutiei optime si argumentarea respingerii celorlalte variante . În folosirea acestei metode se cer respectate urmatoarele reguli: Dupa enuntarea problemei se lasa frâu liber dezlantuirii gândirii si imaginatiei creative a subiectilor. Vor fi ascultati cu atentie toti participantii la discutie. degajate de orice conventionalism si conformism. Chiar si solutii aparent imposibile. ar inhiba spontaneitatea gândirii etc. Se vor asigura conditii pentru crearea unei ambiante stimulative. Procedeul Phillips 6/6 presupune împartirea clasei în grupe de 6 persoane. evaluarea ideilor sa se faca imediat. iar pe de alta parte.

În folosirea acestei metode se disting trei momente succesive: momentul pregatitor care consta în crearea situatiei-problema. prin efort propriu. de învingere a obstacolelor. pune individul în legatura cu opera unor personalitati de seama din cele mai variate domenii de activitate. b) deprinderea de a folosi mai multe tehnici de lectura. pe parcursul careia se pot înregistra incertitudini si erori. sa-si argumenteze opiniile exprimate. sa construiasca noi structuri cognitive. dar este si capabil. momentul tensional. ci îi pune pe elevi în situatia de a le redescoperi prin efort personal. cartea este si va continua sa fie un instrument de baza care asigura accesul la valorile culturii spirituale. modeleaza constiinta morala si civica. d) familiarizarea elevilor cu anumite procedee de memorare a unui material mai dificil prin care se confera pe o cale artificiala un sens unor date. cu diferenta ca în descoperire se insista pe cautarea si aflarea solutiei. esalonarea corecta în timp a activitatilor de lectura). În ciuda concurentei ce i se face din partea mass-media. când se constientizeaza contradictia dintre problema pe care elevii o au de rezolvat si cunostintele de care ei dispun. Rezolvarea problemelor îndeamna la observatii. momentul rezolutiv care vizeaza aflarea solutiei si confirmarea ei de catre profesor. dar impune ca aceasta sa fie completata. dictionare s. a drumului elaborarii de noi cunostinte. lectura critica ce presupune evaluari si analize. Lectura favorizeaza o experienta interioara de adânci meditatii si tensiuni spirituale.a. Învatarea prin descoperire este o continuare a problematizarii si consta în refacerea de catre elevi. reactualizarea unor informatii sau sesizarea unor date importante. solutii pentru a depasi obstacolul. Aceasta impune ca fiecare problema sa cuprinda.cunostintele empirice si cunostintele stiintifice. Metoda descoperirii se afla în strânsa corelatie cu metoda problematizarii. deprinderi si obisnuinte: a) deprinderea de a întelege corect cele citite. din perspective noi. condensând si transmitând valorile culturale ale umanitatii. lectura problematizata si selectiva etc. cauzale. sa confrunte solutiile gasite cu realitatea. la reflectii adânci. procedee de actiune si rezolvare. obstacolul pe care trebuie sa-l depaseasca prin mijloace cognitive. cifre. c) deprinderea de a folosi materiale si mijloace auxiliare: culegeri de texte. de a reflecta asupra textului. pentru a favoriza atât gasirea solutiei cât si descoperirea de noi adevaruri. de a sesiza problemele cheie. restructurata. Folosirea acestei metode îi obisnuieste pe elevi sa analizeze problemele din perspective multiple. nume. A. dar pentru ca elevii sa poata folosi cartea (este necesar sa li se formeze o serie de priceperi. e) formarea deprinderilor si obisnuintelor de disciplina a muncii intelectuale (regim ordonat de studiu. Implica o atitudine activa din partea elevului care desfasoara o activitate de observare. Problematizarea gaseste puncte de sprijin în experienta anterioara a elevilor. iar lectura reprezinta o metoda esentiala de instruire. sa dezvaluie interactiunile. legaturile logice. pe lânga elementele noi. cultiva dorinta de autodesavârsire. fapt ce se traduce în noi cunostinte. Se foloseste cu precadere la clasele I-IV. la experimentarea mintala si la originalitate în gasirea raspunsurilor. modele. În aceasta idee elevii trebuie sa fie familiarizati cu lectura lenta. sa construiasca rationamente plauzibile. Presupune valorificarea experientei anterioare pentru rezolvarea unei situatii problema. posibilitati efective de a le corela pe acestea cu experienta anterioara a subiectului. de igiena 56 . albumeseturi de diapozitive. Specificul metodei consta în faptul ca nu se comunica pur si simplu cunostinte “gata elaborate”. de explorare a alternativelor. sa elaboreze noi imagini. idei principale. notiunile care exprima esentialul. de perfectionare profesionala si autoinstruire. cercetarea necunoscutului în vederea gasirii solutiei. de profunzime. necunoscute. prelucrare a datelor. Metode bazate pe lectura textului scris Munca cu manualul si alte carti (Lectura) Astazi cartea continua sa fie o sursa valoroasa de informare si cunoastere. atlase.3. formule. În felul acesta elevul nu numai ca este determinat.1. Esentiale pentru aceasta metoda sunt: crearea situatiei problema. lectura rapida ce permite formarea unei imagini de ansamblu asupra continutului unei lucrari. reorganizata.

elaborarea planului de idei. De asemenea ilustratiile folosite sa fie în buna stare. aprecierea modului în care acesta este exprimat. analiza mijloacelor artistice. Din punct de vedere al coloritului imaginea trebuie sa fie placuta ochiului. implicatiilor lor. Desfasurarea metodica si cu bune rezultate a lecturilor dupa imagini presupune unele pregatiri prealabile din partea educatoarei si anume: studierea atenta la începutul anului scolar a tematicii convorbirilor dupa ilustratii prevazuta în curriculum. Desi primeste note specifice în functie de natura textului citit (texte cu continut literar . Exigenta educatoarei fata de cerintele pedagogice pe care trebuie sa le îndeplineasca. Pentru aceasta tablourile sa fie realizate la un nivel artistic înalt si caracterizate prin simplitate si claritate. faptele si evenimentele întâlnite în continutul ilustratiei. copiilor si animalelor trebuie sa fie redate în miscare. examinarii. Întrebuintarea unor materiale degradate (rupe. cât mai reala si sa redea atmosfera corespunzatoare. procese. teme. într-un tablou în care se înfatiseaza copiilor un animal trebuie sa apara elementele caracteristice animalului si o proprietate corespunzatoare între partile componente ale corpului sau.a muncii. Actul lecturii se învata la clasele primare si se perfectioneaza de-a lungul întregii perioade scolare si dupa absolvirea scolii. Prin intermediul sau se pregateste lectura independenta. Este însotita de rezolvarea unor exercitii. sifonate si decolorate) duce la lipsa de interes din partea copiilor pentru activitate. Prin intermediul întrebarilor educatoarea vizeaza orientarea atentiei copiilor. actiuni în vederea analizei. Presupune desprinderea valorii si semnificatiei continutului de idei al textului. incita la asociatii de imagini si idei. Atmosfera redata în tablouri trebuie sa-l faca pe copil sa traiasca momentul respectiv si sa simta emotia estetica. acea lectura care pune în miscare gândirea si imaginatia. desprinderii semnificatiilor. la reflectii si analize. La clasele I-IV una dintre cele mai utilizate metode de lucru cu cartea este lectura explicativa.naratiune. împartirea textului pe fragmente logice. apare necesitatea dirijarii procesului de instruire si de interpretare a ilustratilor în cadrul activitatilor de lectura dupa imagini. întelegerii. independenta. deprinderi ergonomice legate de organizarea corespun-zatoare a locului de munca. Presupune analiza unitara si simultana a continutului si a formei artistice de exprimare. lectura explicativa integreaza activitati pre cum: citirea textului. iar capacitatea copiilor de a percepe în mod independent si pe baza unei fine activitati analitico-stiintifice este redusa. Aceasta consta în concentrarea intelectului asupra unor cunostinte. învata sa caute si sa distinga esentialul din lucruri. explicarea cuvintelor noi. procurarea din timp a imaginilor care vor fi folosite în activitatile respective. extragerea ideilor principale. Înca din clasele mici trebuie formata deprinderea de lectura activa. descriere. întelegerea. Dupa caz ilustratia trebuie sa prezinte anumite caracteristici în mod descriptiv. Ilustratiile alese trebuie sa fie la dimensiuni mari spre a putea fi bine vazute de catre copii în timpul activitatii. Tot în legatura cu aceasta problema este 57 . cât si la confectionarea în bune conditii a materialelor care eventual îi lipsesc. cu expresia caracteristica situatiei respective. trairea ideilor cuprinse într-un text. asigurarea conditiilor necesare desfasurarii activitatilor. În cadrul acestor activitati se tine seama de faptul ca ilustratia (tabloul) este un stimulent complex. De exemplu. idei. Imaginile oamenilor. formarea deprinderii de a observa ilustratia. sentimente.sau texte cu continut stiintific). Este o metoda prin care elevii sunt condusi în analiza. dar si întelegerea. organizarea gândirii si atitudinii constiente fata de cele observate. ilustratiile folosite în activitatile de lectura dupa imagini o va ajuta sa procedeze la o mai atenta selectionare a materialului existent editat. În acelasi timp copiii se desprind de la o munca intelectuala. poezie . În învatamântul prescolar se foloseste lectura dupa imagini.

explicarii. precum si mijloacele ce vor fi folosite. observatiile facându-se dupa un plan spre a se evita o cunoastere de suprafata.1. doar a aspectelor care cad în mod întâmplator în câmpul observatiei. sub forma de schite. ceea ce presupune respectarea unor cerinte: observatia va avea ca punct de pornire o problema teoretica sau practica cuprinsa în programa analitica pentru clasa respectiva. constând în urmarirea atenta si sistematica a obiectelor si fenomenelor. METODE DE EXPLORARE A REALITATII În învatamântul actual se pune un accent sporit pe antrenarea elevilor în cunoasterea realitatii. ajutândul sa-si însuseasca noi cunostinte si sa-si formeze calitati si comportamente apropiate celor implicate în actul autentic al cercetarii stiintifice. mijlocita. este necesar ca ea sa fie organizata. în fise speciale sau în protocoale de observare. sintetica. pe însusirea unei experiente personale din contactul cu obiectele si fenomenele lumii reale.necesar sa se studieze din vreme conditiile în care va fi expusa ilustratia spre a fi bine vazuta de copii (de regula ilustratiile se aseaza pe un suport special). etc. investigare a acesteia. B. la început se vor preciza obiectivele si sarcinile urmarite. în vederea descrierii. metode care tind sa-l puna pe copil/elev într-o situatie oarecum asemanatoare omului de stiinta. Constituie deopotriva o cale de obtinere a unor noi informatii. de asemenea. prin metodele de explorare directa. cu câti mm. Prin intermediul sau se dezvolta elevilor o serie de calitati necesare oricarui domeniu de activitate: spiritul de observatie.metode de explorare mijlocita. Explorarea realitatii se poate realiza direct. analizei si prelucrarii. dupa rigorile observarii stiintifice. pentru formularea de concluzii. datele obtinute se supun dezbaterii colective în clasa. Reprezinta nu doar o metoda de cercetare folosita în toate domeniile. rigoarea si precizia. capacitatea de a formula întrebari si de a cauta raspunsuri. de trezire a interesului pentru lumea ce ne înconjoara. interpretarii si explicatiei. Cultiva. formulându-se ca repere anumite întrebari problema. tabele. Cunoaste mai multe forme: a) dupa timpul în care se deruleaza: observarea simpla si de scurta durata observarea complexa si de lunga durata b) dupa modul de organizare si desfasurare: observare individuala observare pe echipe Pentru a imprima observatiei un caracter activ. imaginatia.. de a supune analizei si de a interpreta faptele în mod personal. în cazul în care anumite aspecte nu sunt accesibile cunoasterii directe . Are un pronuntat caracter participativ si euristic. interpretarii lor. obiectivitatea. activitatea de observare va capata pe cât posibil o forma problematizata. rabdarea si tenacitatea. Metoda observatiei este întâlnita în practica scolara pe toate treptele de învatamânt si aproape la toate disciplinele de studiu. Metode de explorare directa Observarea sistematica si independenta. cât mai mult posibil. prin efortul propriu de explorare. ele vor fi 58 . dar si un autentic exercitiu de gândire cauzala analitica. nemijlocita a realitatii. dar si o importanta metoda de învatamânt. se va urmari patrunderea în intimitatea lucrurilor si fenomenelor. perspicacitatea. În acest sens se promoveaza tot mai insistent metodele de explorare a realitatii. rezultatele observatiei se consemneaza sistematic în caiete de observatii. de formare a unor deprinderi de investigare. desene. cresc zilnic plantele cercetate). în partea finala. B. raspunzând nevoii firesti a copilului de a explora realitatea. cât si pe cale indirecta. se vor fixa criterii (indicatori) cantitativi de observare (exp.

observarea independenta trebuie sa fie pregatita printr-o serie de observatii dirijate care presupun instructiuni clare elaborate de cadrul didactic sub forma de fise sau grile de observare. al cercetarii raporturilor de cauzalitate. formarea spiritului experimental la elevi devenind o sarcina majora. De exemplu. instalatiilor. experimentul destinat formarii unor deprinderi de mânuire a aparaturii.prezentate sub forma orala sau scrisa. capacitatea de explorare. neudate. experimentul aplicativ de verificare a posibilitatii de care dispun elevii pentru aplicarea în practica a cunostintelor teoretice însusite.2. a unor fenomene. În timpul acestui experiment. întinsa. în cadrul activitatilor/orelor de cunoasterea mediului. formularea ipotezelor. Combinând experienta cu actiunea. înregistrarea datelor. procese greu accesibile observatiei directe. contribuie la apropierea învatamântului de problemele tehnico-stiintifice”. tabele. noile achizitii vor fi pe cât posibil valorificate în lectii sau alte activitati didactice. lumina si substantele hranitoare necesare. interpretarea si verificarea lor). confirmare sau verificare a unor teze teoretice. prin asigurarea resurselor si supravegherea modului de lucru. elevii pot observa aspecte legate de adaptarea plantelor la conditiile de mediu. Deci. a studia. identificarea plantelor cultivate de om la câmpie. Folosirea experimentului în procesul de învatamânt solicita elevilor o atitudine activa în învatare. instrumentelor si materialelor. udate la timp. etc. oferindu-li-se conditiile optime unei dezvoltari normale. schite. observarea sistematica a elevilor se poate realiza prin: recunoasterea în imagini a câmpiei. în cadrul unei activitati sau lectii de cunoastere a mediului cu titlul De ce au nevoie plantele?. fiind însotite de grafice. „metodele experimentale” accentueaza caracterul aplicativ al predarii. prilej de familiarizare cu tehnica cercetarii stiintifice (punerea problemei. la o lectie cu titlul La câmpie. a dovedi. scopul experimentului este de a observa. a verifica rezultate le obtinute. Experimentul este o observare provocata. iar altele sa fie asezate în locuri întunecoase. de ilustrare. rolul acestora în alimentatia oamenilor si a animalelor. în functie de scopul urmarit. ca forma de relief joasa. experimentul demonstrativ. al descoperirii legitatilor care-l guverneaza. favorizeaza realizarea unei mai strânse legaturi a teoriei cu practica. Provocarea intentionata în conditii determinate a unui fenomen se face în scopul observarii desfasurarii lui. desfasurarea propriu zisa a cercetarii. în grup sau individuala. explicare. Poate fi o activitate frontala. prin clarificarea unor probleme ce apar pe parcurs. B. În practica scolara. se întâlnesc mai multe tipuri de experimente: experimentul cu caracter de cercetare prin care elevii intervin pentru a determina modificarea conditiilor de manifestare a obiectelor si fenomenelor studiate cu scopul descoperirii unor noi informatii. prelucrarea. Metode de explorare mijlocita (indirecta) 59 . sa-i explice esenta si sa emita ipoteze. Se executa în fata clasei de profesor cu scopul ca elevii sa observe fenomenul produs. De exemplu.. Efectuarea experientelor si experimentelor ocupa un loc tot mai important în ansamblul metodelor didactice. etc. desene. Lucrarile experimentale desfasurate de elevi sunt îndrumate de profesor printr-un instructaj prealabil. identificarea plantelor si a animalelor ce cresc si traiesc în zona de câmpie. prin acordarea de sprijin în formularea generalizarilor si concluziilor finale. analiza. fiind lipsite de caldura. gruparea plantelor si animalelor în functie de forma de relief. enumerând factorii de mediu care permit cresterea si dezvoltarea plantelor. al verificarii unor ipoteze. identificarea unor asemanari si deosebiri între vietuitoarele din mediul apropiat etc. neteda. Experimentul reprezinta metoda fundamentala în învatarea stiintelor naturii. le pot nota în caiete (la clasele I-IV). copiii/elevii pot realiza un experiment prin care unele ghivece cu flori sa fie asezate la lumina. stimuleaza curiozitatea stiintifica.

abilitati practice s. instrumente. pentru ca exista obiecte si fenomene greu accesibile sau chiar inaccesibile cunoasterii directe din cauza îndepartarii în spatiu sau timp. animale. fenomene naturale). În functie de materialul intuitiv folosit. actiunilor de executat. aparate. demonstrarea cu ajutorul experientelor. fixe. crearea unei atmosfere de asteptare. de interes. sa compare.a. cu conditia ca sa fie astfel utilizata. demonstrarea cu ajutorul desenului la tabla. fiind din aceasta cauza imperceptibile. sa ordoneze.La baza cunoasterii stiintifice sta contactul direct. secvente televizate s. din care fac parte metoda demonstratie si metoda modelarii. 60 . Fiecare dintre aceste forme ale demonstratiei impune respectarea unor cerinte specifice. prin intermediul unor substitute. pregatirea psihologica a elevilor pentru demonstratie. desen. sa interpreteze si sa încadreze informatiile în noi sisteme. fenomene. procese. de foarte mari sau de foarte mici dimensiuni. Metoda prezinta avantajul ca face materia mai accesibila. În felul acesta s-au conturat metodele de explorare mijlocita/indirecta a realitatii. analoage sau simbolice. roci.). experiente cu scopul de a asigura un suport perceptiv (concretsenzorial) activitatii de predare-învatare sau pentru familiarizarea elevilor cu executia corecta a unor actiuni. demonstrarea prin exemple. sa gândeasca. concret senzoriala. reactualizarea unor cunostinte necesare întelegerii celor demonstrate. demonstratia cunoaste mai multe forme: demonstrarea cu ajutorul materialului natural (plante. fotografii s. Se realizeaza prin constientizarea scopului urmarit. demonstrarea cu ajutorul actiunii (a operatiilor. precizarea unor repere de natura a orienta perceptia. diminueaza verbalismul. demonstratia cu ajutorul materialelor figurative (planse. demonstratia cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale (proiectii. ce presupune fundamentarea prin rationament logic a unui adevar si se deosebeste de demonstratia în sens didactic ce presupune o perceptie activa. elevul trebuie sa fie îndrumat sa urmareasca obiectele si fenomenele nu numai prin intermediul simturilor. formarea unor deprinderi sau comportamente. procese provocate intentionat de cadrul didactic.a). pentru ca pe aceasta cale sa ajunga la esenta lucrurilor. prin care se evidentiaza fenomene. Retinem câteva dintre acestea: pregatirea prealabila a demonstratiei de catre cadrul didactic pentru a se evita orice nereusita pe parcursul efectuarii ei. asigurând procesului de învatare un suport concret senzorial. sensibilizarea lor cu privire la ceea ce urmeaza sa observe. demonstrarea cu ajutorul modelelor similare. precum si familiarizarea elevilor cu efectuarea si îndeplinirea corecta a unor actiuni. Pentru aceasta pe parcursul demonstratiei. care înlocuiesc originalul. fenomene reale sau a substitutelor acestora.a. se recurge la cunoasterea indirecta. În toate aceste cazuri. desene.). demonstratia logica (teoretica). tablouri. ci si cu mintea. înregistrari fonice. Deci. comportamentelor). filme. prin demonstratie se urmareste formarea unui bagaj cât mai bogat de imagini si reprezentari pe baza carora sa se elaboreze generalizarile necesare patrunderii în esenta obiectelor si fenomenelor studiate. harti. dinamice. caligrafie. precum si în executarea sau producerea în fata elevilor a unor actiuni. cunoasterea directa fiind imposibila. nemijlocit cu realitatea. care se produc într-un timp foarte scurt sau într-un ritm mult prea lent. Metoda demonstratiei consta în prezentarea unor obiecte. cu obiectele si fenomenele studiate. În procesul de învatamânt cunoasterea/învatarea nu se poate realiza însa totdeauna prin explorarea directa a realitatii. în scopul formarii de priceperi si deprinderi (este folosita cu precadere la lectiile de educatie fizica. încât prezentarea materialului sa stimuleze operatiile de prelucrare a datelor si sa conduca gândirea la sesizarea esentialului si la constituirea notiunilor.

Nota definitoare a modelului este aceea ca ofera posibilitatea stabilirii de relatii analogice cu obiectul pe care-l modeleaza.modele simbolice abstract ce pune în evidenta un raport. . Modelarea prin Modele ideale. 3. societate pe care aceste modele le reproduc. mulajele) analogie mintale: Reproduc obiectul sau fenomenul cu ajutorul unor imagini. procesele din natura. stilizata obiecte. pe fictiune. abstracte. actiuni. histograme). pe creatie. demonstratia trebuie îmbinata cu explicatia. Îmbraca aspectul unui concept.modele figurative fenomene.. procese. în dinamismul lor. dar la alte 2. bine dozate din punct de vedere cantitativ pe masura înaintarii în vârsta se recomanda ca materialele intuitive sa aiba un grad mai ridicat de schematizare. informatii si relatii despre obiectele. un extras.. stiut fiind ca se retine 20% din ce se aude.modele structurale Redau structura. demonstratia sa poata fi urmarita în bune conditii de toti elevii. Este o simplificare. scheme ale aparatelor masinilor. el retine.antrenarea cât mai multor analizatori în actul perceptiei. fie sa o însoteasca sau sa o finalizeze. Modelul este un sistem material sau ideal care reproduce mai mult sau mai putin fidel originalul cu scopul de a usura descoperirea unor noi proprietati (Ionescu. I. simulatorie Modele simulatoare comportamente. Redau aspectele formale. materialele folosite sa fie judicios selectate pentru a servi scopului urmarit.modele logice. o schematizare. o legitate printr-o formula. Radu. scheme matematice sau logico-matematice (modelul matematic. sa sesizeze. . 30% din ce se vede. Metoda modelarii. p. interpretarea datelor si formularea concluziilor. sa predomine materialele simbolice pentru a spori efortul intelectual depus de elevi în directia desprinderii esentialului si conceptualizarii claselor. principiile organizarii unui sistem 61 . În procesul instructiv-educativ sunt folosite diferite tipuri de modele. 1995. fenomenul sau procesul în forma pura). M. 65% în cazul în care informatia este perceputa pe cale vizuala si auditiva. elementele esentiale ale realului prin ecuatii. obiectele. acestia fiind determinati sa participe activ în toate momentele desfasurarii ei. sa descopere anumite proprietati. a relatiilor cauzale. procesele sa fie prezentate. sub conducerea cadrului didactic. Nu orice reproducere a obiectelor sau fenomenelor este o modelare. Au un mare grad de generalitate si abstractizare. o aproximatie a realitatii. formule. Modelul este un analog al realitatii. Dupa felul modelarii ce sta la baza elaborarii lor se cunosc urmatoarele tipuri de modele: Felul modelarii Tipuri de modele Caracteristici 1.167). actiuni complexe. redau într-o forma simplificata. reproduce numai acele aspecte esentiale pentru elaborarea unor cunostinte teoretice. teorii sau a unui sistem de concepte sau propozitionale descriptii logice. dimensiuni (machetele. procese. Modelarea prin Modele materiale similitudine (obiectuale) Reproduc cu fidelitate forma exterioara si structura interna a originalului. Este acea metoda de învatamânt care consta în folosirea modelelor didactice pentru ca elevii. inclusiv la prelucrarea. se bazeaza pe reconstructia realului. care poate fie sa o preceada. Modelarea Imita fenomene. fenomenele. pentru a favoriza desprinderea elementelor esentiale. pe cât posibil. idei sau . fenomenele. scheme ale exercitiilor fizice (diagrame.

- modele functionale Redau modul , principiile de functionare

Modelele îndeplinesc functii demonstrative, dar si functii cognitive, euristice (explorativ-explicative), deoarece îi invita pe elevi la un efort de gândire, de investigare teoretica, ceea ce duce la redescoperirea unor noi adevaruri. Stimuleaza spiritul de experimentare în plan mintal, cultiva rationamentul prin analogie, dezvolta capacitatea de a formula ipoteze si alternative, de a alege solutiile optime din mai multe variante. Metoda modelarii prezinta si unele dezavantaje, limite. Dat fiind caracterul de aproximatie al modelului, folosirea sa incorecta poate prezenta riscul unor simplificari care pot duce la întelegerea incompleta, eronata a obiectelor luate în studiu. Pentru a preveni asemenea situatii se impune ca în folosirea modelarii sa se creeze posibilitatea de trecere de la obiecte reale la modele din ce în ce mai abstracte, dar si invers de la modele, la perceperea faptului real, pentru obtinerea unor cunostinte precise, profunde.

C. METODE BAZATE PE ACTIUNE
Prin aceste metode elevul este învatat nu doar sa stie, ci si sa actioneze, sa realizeze ceva, prin transferul de cunostinte din planul teoretic în cel practic. Dupa modul în care se desfasoara actiunea, aceste metode se împart în metode bazate pe actiune reala (autentica) si metode de actiune simulata, fictiva (metode de simulare). C.1. Metode bazate pe actiunea reala Metoda exercitiului. Consta în efectuarea constienta si repetata a unor actiuni si operatii, în scopul formarii unor deprinderi teoretice si practice, consolidarii cunostintelor, dezvoltarii unor capacitati si aptitudini, stimularii potentialului creativ. Stimuleaza intens activitatea elevului, solicitând din partea acestuia efort intelectual sau fizic. Are o larga aplicabilitate în procesul de învatamânt, putând fi folosita la toate clasele si obiectele de studiu si pentru realizarea unor variate sarcini didactice (Cerghit, I., 1997, p.199): formarea deprinderilor de natura intelectuala si practica, actionala; mai buna întelegere a cunostintelor teoretice prin aplicarea lor în situatii si contexte diferite; consolidarea cunostintelor si deprinderilor însusite anterior; prevenirea uitarii, evitarea fenomenului de interferenta; asigurarea capacitatii operatorii a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, crearea a multiple posibilitati la transfer ale acestora; dezvoltarea operatiilor mintale, formarea de structuri operationale; dezvoltarea unor capacitati intelectuale si fizice, a unor trasaturi de vointa si caracter; stimularea si dezvoltarea capacitatilor creative, a originalitatii, a spiritului de independenta si initiativa. De aici rezulta ca exercitiul nu trebuie înteles ca având numai un caracter reproductiv, ci si un caracter productiv atunci când se desfasoara sub forma unor activitati libere, creatoare si genereaza noi forme de actiune. În practica scolara se întâlnesc mai multe tipuri de exercitii:
Criteriul declasificare Tipuri de exercitii 1. Continutul - Exercitii motrice - conduc la formarea de priceperi si deprinderi în care predomina componenta motrica (deprinderi de scriere, de mânuire a uneltelor, fizice, sportive); - Exercitii operationale - contribuie la formarea operatiilor intelectuale, care depasind caracterul oarecum rigid si stereotip al deprinderilor sunt mobile, suple, cu o arie de aplicabilitate mult mai larga. 2. Functiile îndeplinite - Exercitii introductive, de familiarizare cu noile actiuni si operatii;

62

- Exercitii de baza, de executie repetata a actiunii sau operatiei pâna la constituirea automatismului. - Exercitii de consolidare a automatismului. - Exercitii de verificare/evaluare. - Exercitii corective. 3. Valoarea formativa - Exercitii de reproducere: exercitii de formare a deprinderilor de scris-citit. - Exercitii de creativitate: alcatuirea de probleme, compuneri libere, jocuri de creatie tehnica. 4. Gradul de interventie a - Exercitii dirijate. cadrului didactic - Exercitii semidirijate. - Exercitii autodirijate, libere. - Exercitii combinate. 5. Modul de organizare - Exercitii individuale, pe echipe, cu toata clasa. (aspectul social) 6. Obiectul de învatamânt - Exercitii gramaticale, matematice, de comunicare într-o în cadrul carora se limba straina, sportive etc. organizeaza

Pentru ca metoda exercitiului sa fie eficienta trebuie sa se respecte anumite cerinte si sa se asigure o serie de conditii: crearea premiselor psihologice favorabile exersarii, stimularea interesului elevilor pentru actiunea ce urmeaza a fi exersata. În acest sens este necesara întelegerea clara a scopului si a importantei exercitiului propus, precum si actualizarea cunostintelor anterioare necesare efectuarii actiunii, cunoasterea performantelor ce trebuie atinse; demonstrarea prealabila, corecta si clara, a actiunii ce urmeaza a se exersa, pentru a-l ajuta pe elev sa anticipeze succesiunea operatiilor si pentru a preveni o exersare si o învatare incorecta; însotirea demonstratiei de explicatii complete, ceea ce creste rapiditatea învatarii cu 44% fata de situatia în care explicatiile lipsesc; cresterea treptata a complexitatii si dificultatii exercitiilor; organizarea unui numar corespunzator de repetitii pentru formarea automatismelor; crearea unor situatii de repetare cât mai variate, mai ales dupa fixarea structurii de baza a actiunii, pentru a se mentine treaz interesul pentru activitate; îmbinarea procedeului de executie globala a actiunii cu executia fragmentara, pe parti sau combinata (ceasta cerinta se impune în cazul unor actiuni mai dificile); esalonarea optima a repetitiilor în timp (în etapa initiala repetitiile se pot organiza la intervale mai scurte, ulterior ele pot fi mai distantate în timp) verificarea, controlul si autocontrolul executiei, pentru reglarea si autoreglarea actiunii în scopul obtinerii performantelor proiectate; sporirea treptata a gradului de independenta a elevilor, pentru a se trece de la exercitiile dirijate la cele semidirijate si a se ajunge la exercitii independente, autodirijate; în cazul în care se constata o stagnare a performantelor, se recomanda sa se creasca intensitatea motivatiei, sa se opereze modificari la nivelul metodelor de executie sau sa se dea o pauza mai mare. Retinem, în concluzie, ca, bine concepute si organizate, exercitiile contribuie la înzestrarea elevului cu deprinderi si capacitati de munca. Metoda lucrarilor practice consta în efectuarea de catre elevi a unui ansamblu de actiuni cu caracter practic-aplicativ, în scopul mai bunei întelegeri si consolidari a cunostintelor însusite, aplicarii acestora în rezolvarea unor probleme practice, dobândirii unor priceperi si deprinderi practice necesare în activitatea productiva, cultivarii unei atitudini pozitive fata de munca. Aceasta metoda asigura suportul aplicarii cunostintelor teoretice în activitati ce vizeaza modificarea unor aspecte ale realitatii pentru a satisface anumite nevoi ale omului, contribuind la pregatirea teoretica si practica a elevului. Lucrarile practice includ actiuni aplicative, de proiectare, de executie, de constructie, de productie sau de creatie materiala, toate solicitând efort fizic si de vointa, operatii mintale. 63

În folosirea acestei metode este necesara parcurgerea mai multor etape: efectuarea instructajului în cadrul caruia se precizeaza obiectivele urmarite, conditiile de desfasurare; organizarea ergonomica a locului de munca; demonstrarea, însotita de explicatii, prin care se evidentiaza elementele centrale ale lucrarii ce urmeaza a fi executata; efectuarea propriu zisa a lucrarii în mod constient si independent de catre elevi, însotita de evaluari partiale, realizate de cadrul didactic, cu scopul de a asigura corectitudinea executiei; evaluarea globala, cu evidentierea performantelor individuale, ale subgrupurilor sau grupurilor, prin raportare la standardele de performanta; precizarea unor sarcini de lucru pentru etapele urmatoare. Lucrarile practice se pot desfasura frontal, pe echipe sau individual. Eficienta acestei metode depinde de respectarea unor cerinte : cresterea progresiva a gradului de dificultate si complexitate; fundamentarea lucrarii pe cunostinte teoretice pentru a-i imprima un caracter constient; includerea în executia lucrarii a unor elemente de problematizare, cercetare si, în masura posibilului, de creatie; finalizarea lucrarii prin realizarea unor produse de utilitate sociala care sa genereze elevilor sentimentul de satisfactie pentru munca depusa; deprinderea treptata a elevilor cu planificarea muncii, cultivarea capacitatii de autocontrol, pentru sporirea gradului de independenta. C.2. Metode bazate pe actiune fictiva (metode de simulare) Prin intermediul acestor metode, elevii sunt antrenati în actiuni fictive, simulate, care ulterior se pot traduce în actiuni reale, autentice. Reprezinta o modalitate de învatare prin intermediul unor sisteme, actiuni analoage cu cele din realitate. A simula însemna a imita, a mima, a reproduce în mod fictiv actiuni, fapte, sisteme, creând impresia ca ele se produc în mod real. Astfel, pot fi simulate situatii veridice din viata si activitatea adultilor, evenimente din trecut, procese, fenomene din natura etc. Scopul acestor metode este de a forma si dezvolta elevilor capacitati operationale, comportamente, în conditii de implicare cât mai directa a elevilor în construirea si desfasurarea unor activitati simulate, traductibile mai târziu în realitati. Din aceasta categorie fac parte: jocurile didactice, învatarea prin dramatizare, jocurile de simulare. Jocurile didactice. Jocul, ca activitate dominanta la vârsta prescolara, este tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic în procesul instructiv-educativ cu scopul de a imprima activitatii scolare un caracter mai viu si atragator, de a fortifica energiile intelectuale si fizice ale copiilor, canalizându-le în directia realizarii obiectivelor educationale. Jocul genereaza bucurie, buna dispozitie, previne oboseala si monotonia, îmbina spontanul si imaginarul specifice psihicului infantil cu efortul solicitat si programat de procesul de învatamânt. Activitatile de joc convertesc o situatie ludica într-o situatie de învatare, îndeplinind multiple functii instructiv-educative. Prin jocurile didactice se pot sistematiza, consolida si evalua cunostintele însusite anterior, se pot dezvolta procesele si functiile psihice, se cultiva motivatia învatarii, se formeaza priceperi si deprinderi. Se cunosc mai multe tipuri de jocuri didactice: a) dupa continut si obiectivele urmarite: jocuri senzoriale (dezvolta sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, kinestezica) jocuri de dezvoltarea vorbirii, gândirii, imaginatiei, memoriei, îndemânarii jocuri matematice jocuri de observare a mediului înconjurator jocuri muzicale jocuri de creatie etc. b) dupa materialul folosit: 64

. de acelasi fel. extragerii radacinii patrate) scheme operationale pentru desfasurarea unei activitati intelectuale (ex: operatiile necesare gasirii unei surse bibliografice într-o biblioteca) scheme de actiune practica (ordinea operatiilor de mânuire a unor masini.descrie toate operatiile si ordinea în care urmeaza a fi efectuate. chiar daca nu poseda cunostinte speciale în problema respectiva. a capacitatii de a rezolva situatii problematice. învatarea rolului de catre fiecare participant. sa exerseze rezolvarea unor probleme care necesita experimentarea unor strategii alternative. împartiri. Algoritmul ghideaza activitatea elevului în rezolvarea unei sarcini. Este acea metoda prin care se asigura conditiile necesare pentru ca elevii sa sesizeze sau sa descopere si sa asimileze diversi algoritmi6 pe care sa-i poata utiliza ulterior în rezolvarea diferitelor probleme. cu consum redus de energie a unor sarcini. acuzatori sau aparatori ai personajelor din opera respectiva. De asemenea. comportamente adecvate. profesionale. METODE DE RATIONALIZARE A PREDARII SI ÎNVATARII Algoritmizarea. traind efectiv starile conflictuale. de explicare a unor notiuni si teorii abstracte. distribuirea rolurilor. Ofera elevilor posibilitatea sa aplice la situatii noi. de a-si asuma raspunderi. a unui fapt istoric. care se aplica pentru rezolvarea unor probleme de un anumit tip si care conduce întotdeauna la obtinerea aceluiasi rezultat 65 . analiza modului de interpretare. iar în unele cazuri. p. constând în dramatizarea unui fragment literar. Contribuie si la îmbogatirea experientei si capacitatii de a lucra în echipa. 6 sistem finit de operatii care se efectueaza într-o succesiune logica obligatorie. situatiile problema în care acestea sunt implicate. masura .a. bazându-se pe o strategie preponderent euristica. Presupune conceperea unei situatii care se preteaza a fi transpusa sub forma unui joc de rol. utilaje). Are mari valente în directia receptarii si sensibilizarii elevilor fata de continutul si mesajul operei literare. evaluarea de situatii si a rezultatelor. generalitate .include un numar finit. informatii însusite anterior. este necesar ca educatorul sa precizeze cunostintele care constituie continutul jocului. rezolubilitatea . acesta având numai obligatia de a efectua fara nici o abatere operatiile si de a respecta prescriptiile algoritmice. rolurile acestora. sarcina didactica.toti cei care aplica în mod corect un algoritm ajung la un rezultat. regulile ce trebuie respectate pe parcursul jocului si elementele de joc care îi asigura atractivitate. Jocul de rol. în functie de aptitudinile si preferintelor elevilor. realizarea unui scenariu. I. culturale cu scopul de a-si forma abilitati. Poate îmbraca forma procesului literar prin care elevii sunt pusi în postura de inculpati. D. a unui eveniment actual. permite rezolvarea rapida. adoptarea de decizii. obiectivul ce trebuie îndeplinit. Reprezinta o modalitate atractiva si eficienta de explorare a realitatii. în care elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite roluri corespunzatoare unor status-uri sociale. Învatarea prin dramatizare. Se bazeaza pe simularea unor activitati. de a lua decizii. limitat de operatii de efectuat. Pentru ca jocul didactic sa contribuie efectiv la realizarea obiectivelor instructiveducative. Se bazeaza pe utilizarea mijloacelor si procedeelor artei dramatice.jocuri bazate pe întrebari (“Cine stie câstiga”) jocuri bazate pe ghicitori s. Elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite personaje. fiind comportamente relativ automatizate. regulile ce trebuie respectate. Se poate folosi începând cu clasele mici. Algoritmul prezinta câteva caracteristici (Cerghit. Exista mai multe tipuri de algoritmi: a) algoritmi de rezolvare: reguli de rezolvare a unor tipuri de probleme (regula înmultirii. invariabila. 239): precizie . 1997.se aplica cu succes la rezolvarea tuturor problemelor de un anumit tip.

pentru a determina apartenenta unui obiect. specii de plante. Permite verificarea/autocontrolul operativ al modului de rezolvare a sarcinii. ceea ce mareste randamentul muncii de învatare. fise de recuperare folosite pentru corectarea greselilor. procedeele euristice sa se transforme în algoritmi. fenomen la o clasa de obiecte. Folosirea repetata a algoritmilor poate sa conduca la formarea automatismelor. perfectionarii cunostintelor. fise de exercitii folosite în scopul aplicarii si consolidarii unor cunostinte teoretice. îndoiala si contrazicerile. de disociere si conjugare functionala. între algoritmica si euristica se stabilesc relatii complementare. la conturarea unui stil eficient de activitate intelectuala. ci exista numeroase aspecte ale instruirii care solicita punerea de noi probleme. formularea de ipoteze. Daca este bine utilizata metoda conduce la formarea deprinderilor de munca intelectuala independenta. investigatii în care sunt prezente încercarea si eroarea.care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor pe baza carora se desfasoara activitatea instructiv-educativa sau o latura componenta a acesteia (de exemplu: algoritmul proiectarii didactice care include operatiile pe care le efectueaza profesorul în actiunea de proiectare). lista fiind foarte ampla si într-o permanenta extindere. Elevii trebuie antrenati în elaborarea si descoperirea algoritmilor. Pentru a spori eficienta metodei se recomanda ca asimilarea algoritmilor în procesul învatarii sa nu se reduca la memorarea unor structuri operationale standardizate. În practica didactica se pot folosi: fise de însusire de cunostinte sau de autoinstruire. Pornind de la particularitatile si cerintele acestora. Metoda activitatii pe baza de fise se foloseste în scopul individualizarii învatarii. permite orientarea eforturilor spre rezolvarea unor probleme mai complexe. Procesul de organizare este vizualizat grafic si stimuleaza identificarea conexiunilor dintre 66 . d) algoritmi didactici . Vom prezenta în continuare doar o parte dintre aceste procedee. pe secvente. daca n-ar fi însusiti algoritmii de calcul. c) algoritmi optimali – vizeaza un sistem de actiuni ce trebuie întreprinse pentru a stabili cea mai buna solutie din mai multe posibile. solutii care nu sunt reciproc-exclusive. De exemplu. fise de evaluare sau autoevaluare. Alaturi de aceste metode. ocazii de activizare a instruirii. împartirea acestuia pe unitati logice.b) algoritmi de recunoastere (identificare) – cuprind o serie de întrebari ce se pun într-o succesiune precisa. care prin repetare sa se fixeze si sa se constituie în instrumente de rezolvare a unor sarcini din ce în ce mai complexe. Nu toate sarcinile învatarii pot fi rezolvate prin strategii algoritmice. conceperea unor teme/întrebari. ele oferind secventelor de instruire un aparent caracter ludic. sarcini pentru fiecare secventa si formularea raspunsurilor corespunzatoare. fise de dezvoltare utilizate în vederea îmbogatirii. Activitatea creatoare presupune si beneficiaza de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. Ciorchinele Reprezinta o metoda prin care copiii organizeaza în categorii informatia obtinuta. odata verificate si completate. formarea unor capacitati intelectuale care înregistreaza ramâneri în urma. în matematica. le putem considera variante atractive ale metodei exercitiului. n-ar putea fi puse si rezolvate probleme noi. exista posibilitatea ca. iar la nivelul ei elementar euristica rezida în alegerea algoritmului potrivit pentru efectuare unei sarcini noi pentru subiect. Si totusi. animale. fenomene. oferite „de-a gata”. Presupune analiza atenta a continuturilor. ci complementare. un sistem de reguli ce se aplica în descrierea unui fenomen. În acelasi timp. acestea fiind concepute tinând cont de particularitatile fiecarui individ. Utilizarea metodei algoritmice ridica unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin aceasta metoda sa se diminueze caracterul euristic al învatarii si sa se reduca participarea creativa a elevilor în procesul de învatamânt. în practica didactica actuala se folosesc si procedee activ-participative noi. capacitatilor si functiilor psihice.

cum trebuie realizat un ciorchine sau se realizeaza unul împreuna cu acestia. se poate dezvolta fiecare categorie în functie de continutul ei si de informatiile detinute de copii. Putem prelungi activitatea cerând perechilor sa faca echipa cu o alta pereche pentru a discuta problema în continuare si a identifica solutii sau perspective noi. Se scrie sau se ilustreaza în mijlocul foii subiectul ce trebuie discutat (de exemplu: „Albinele“). pe o foaie mare de hârtie. pentru organizarea grafica a informatiei despre tema respectiva. Si în acest caz. Se pot folosi si simboluri sau reprezentari grafice care sa însoteasca aceste categorii. Dupa alegerea temei. Se scriu aceste categorii în jurul subiectului. Limitele dezvoltarii fiecarei categorii sunt cele date de obiectivele de învatare urmarite în cadrul proiectului din care face parte secventa respectiva. Fiecare copil va exprima un anumit punct de vedere formulând argumentele care i se par cele mai convingatoare. Anticipat. Ciorchinele realizat în etapa de reflectie va arata relatiile corecte existente între categoriile centrale si informatiile incluse. un reprezentant al celor doua perechi va rezuma discutiile purtate. Prin întrebari potrivite. de obicei. aceasta fiind o activitate prin colaborare menita sa genereze dezbateri. care vor reprezenta grupul la dezbateri. Colturile Lectura unui text sau vizionarea unui film care solicita opinia copiilor. hrana. educatorul pregateste. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecarui participant posibilitatea de a-si gasi grupul a carui pozitie o împartaseste. Metoda poate fi utilizata în etapa initiala a activitatii (ciorchine initial). dusmanii. o întrebare cu mai multe raspunsuri posibile. Harta povestirii 67 . completarea acestora sau identificarea unor directii noi de investigare pe care urmeaza sa se deruleze investigatia copilului. aceste categorii pentru a putea integra corect informatia sub forma ciorchinelui. copiii vor încerca sa elaboreze un raspuns comun integrând raspunsurile individuale. Dezbaterea propriu-zisa va fi urmata de o rezumare a punctelor de vedere si a argumentelor de catre fiecare grup. copiii vor reflecta asupra ei pentru a trage o concluzie în final. împreuna cu copiii. foloasele). Educatoarea va realiza o lista care va rezuma toate aceste opinii. însa. Se definesc. Fiecare grup va gasi argumente. forma. folosind culori diferite pentru fiecare categorie.idei (de exemplu: dupa o excursie la un muzeu sau dupa o activitate la grupa în care sau vehiculat multe informatii. Se ofera sugestii de întrebari prin care introducem brainstormingul. dar si posibilitatile de extindere ale învatarii în viitor. formând grupuri si schimbând argumente. la care copiii vor formula individual un raspuns scurt pe care îl vor prezenta unui partener pe care l-au gasit singuri sau le-a fost desemnat.Lucrati în perechi si Comunicati” Este o modalitate simpla si rapida de învatare care poate fi folosita de mai multe ori în timpul unei lecturi pentru a dezbate o problema interesanta sau pentru a reflecta la textul respectiv. Evaluarea „ciorchinelui initial” din perspectiva noilor date obtinute în cursul activitatii. informatie dobândita în cursul activitatii. putem organiza informatia obtinuta acolo într-un ciorchine). pentru structurarea informatiei initiale despre o anumita tema si/sau în etapa finala. Un grup va ocupa un colt al încaperii. altul un alt colt etc. Copiii se vor orienta fizic în favoarea unei opinii. beneficiind. cea de reflectie. Etapele metodei: se prezinta copiilor. poate fi urmata de folosirea acestui procedeu. Se formuleaza întrebari care sa faciliteze identificarea categoriilor centrale (de exemplu: caracteristici. de ajutorul unui coleg. nu de a participa la o competitie care sa atraga cât mai multi participanti. Prezentându-si raspunsurile unul altuia. permite corectarea informatiilor gresite. adaposturile. În etapa de reflectie se organizeaza grafic informatia corecta si se integreaza în retelele cognitive proprii ale celor care învata. „Gânditi . reprezentative pentru grup si va alege unul sau doi purtatori de cuvânt. Se leaga de subiect printr-o sageata.

albastru si negru. Procesul de categorizare este esential în aceasta metoda. Ele sunt eficiente dupa lectura unui text. Aceasta include: Localizarea evenimentului (spatiul fizico-geografic. scrierea unor întrebari generate de lectura. deoarece organizeaza grafic materialul. Diagramele pot constitui si o buna modalitate de evaluare. Diagramele Venn Folosite preponderent în matematica. deosebirile si elementele comune în cazul a doua idei. Participantilor li se solicita sa interpreteze roluri în functie de palaria aleasa. Culoarea palariei este cea care defineste rolul. Fiecare palarie gânditoare reprezinta un mod de gândire oferind o privire asupra informatiilor. un colaj care sa prezinte harta povestirii. vor stabili care informatii sunt relativ sigure si pe acestea le vor trece în coloana „Stiu”. fiecare de câte o culoare: alb. La gradinita. Vreau sa stiu Individual si apoi în perechi. cultural. rosu. atitudinii pozitive. permitând o mai buna întelegere a acestuia. Sunt sase palarii gânditoare. etapele. Întrebarile fara raspuns vor fi discutate pentru a identifica unde pot fi cautate informatiile necesare. concepte sau fenomene studiate. ce informatii au. palaria rosie – gândire sentimentala. Evenimentele. judecatilor. Pentru cele trei rubrici se pot folosi si simboluri. motivul. Am învatat Evaluarea activitatii va avea drept scop verificarea validitatii informatiilor notate în prima coloana. includerea noilor informatii în categoriile deja existente. formularea unui raspuns la întrebarile din coloana a doua. palaria albastra – controleaza procesul de gândire. dupa o discutie sau dezbatere. O alta harta a povestii sau povestirii poate compara din anumite perspective. Ar fi potrivit ca acestea sa fie si ele categorizate. aceasta se poate realiza oral sau prin desen. galben. palaria neagra – gândire negativa. Personajele. Solutia. jetoane) cu care sa se construiasca. pentru a evidentia mai bine asemanarile. creativitatii si controlului. Pentru a monitoriza participarea si ideile copiilor. palaria verde – gândire creativa. Daca este posibil. formularea de noi categorii cu includerea informatiilor potrivite fiecarei categorii. indiferent daca sunt adevarate sau nu. doua sau mai multe opere literare. Fiecare copil se va gândi la informatii. iar participantii trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori pentru a gândi din perspectiva acesteia: palaria alba – gândire obiectiva. palaria galbena – gândire optimista. în grup. aspectul generativ. copiii vor formula întrebari legate de subiect la care ar dori sa afle un raspuns. digramele Venn pot fi valorificate cu succes si la alte activitati/discipline. ar fi bine ca aceste informatii sa fie categorizate. Se împarte o foaie de hârtie în trei coloane dupa modelul de mai jos: Stiu Vreau sa stiu Am învatat Stiu Întrebam copiii ce stiu despre subiectul în discutie. Concluziile. iar împreuna. fragmentele. Palariile gânditoare Reprezinta o tehnica interactiva de stimulare a creativitatii initiata de Edward de Bono.Reprezinta o forma de organizare si sintetizare a continutului unui text. verde. Problema. împreuna cu copiii. care sa semnifice categoriile de informatii. Se pot folosi simboluri sau imagini (desene. Stiu – Vreau sa stiu – Am învatat Este o strategie care poate fi folosita pentru ghidarea copiilor în timpul unei activitati cu continut stiintific care poate dura mai multe zile. sentimentelor. social). Lotus 68 . cadrul didactic le noteaza.

sunt investite cu un potential pedagogic. concepte. prin aceasta deosebindu-se de alte dotari ale gradinitei/scolii. De asemenea. informatie. dorintei de a actiona etc. 1. procesele. la promovarea unei participari mai intense din partea elevilor la procesul de instruire. de contrast. de ordine. c) Functia formativ-educativa . îmbogatesc interesele. formarii de priceperi si deprinderi. prin extinderea observarii directe a obiectelor si fenomenelor. Folosirea mijloacelor de învatamânt are efecte benefice si pe planul dezvoltarii atentiei. Internet. aparate care faciliteaza transmiterea si asimilarea informatiei. ecuatia personala a examinatorului s. memoriei. concomitent cu diminuarea efortului depus pentru rezolvarea unor sarcini. Mijloacede de învatamâmt dau viata unor subiecte care aparent nu sunt de mare interes pentru elevi. la Reprezinta ilustrarea. Alegerea metodelor trebuie sa se realizeze în strânsa corelare cu toate celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. îndeplinesc functiile specifice. trairile afective. practice asupra unor aspecte ale realitatii. fenomenele. asemeni petalelor florii de nufar.influenteaza structura cognitiva a elevilor care sunt pusi în situatia de a analiza. b) Functia ilustrativ-demonstrativa . abstractiza si generaliza o serie de date pentru a surprinde notele esentiale si generale ale faptelor studiate. dispozitive.ofera posibilitatea de a transmite în mod direct informatii despre obiectele. e) Functia de rationalizare a efortului si timpului – permit utilizarea rationala si eficienta a timpului. procese greu accesibile sau inaccesibile observatiei directe.a) g) Functia de scolarizare substitutiva – permit realizarea învatamântului la distanta. previn instalarea starilor de monotonie si plictiseala. retele computerizate nationale si internationale. interventii active. Ele reprezinta instrumentele auxiliare care faciliteaza procesul de predare.stimuleaza curiozitatea epistemica. concret senzoriala bogata care face mai accesibila informatia transmisa. pornind de la o tema centrala care determina cele 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale . vazut mai ales ca activitatea de comunicare. Utilizarea lor contribuie la diminuarea verbalismului si formalismului. importante surse de 69 . adaptate si selectate în vederea îndeplinirii obiectivelor instructiv-educative. inerente atunci când se face apel la comunicarea exclusiv verbala a cunostintelor. Mijloace informativ-demonstrative . intensifica activitatea de învatare. compara. evenimentele studiate. sporindu-i eficienta. servesc la transmiterea unor informatii. Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale. Este specifica pentru televiziune. continuturi).Tehnica „Lotus” presupune deducerea de conexiuni între idei. d) Functia stimulativa/de motivare a învatarii . Alegerea celor mai potrivite metode de învatamânt nu este o sarcina usoara pentru cadrul didactic. faptele.3. si stimuleaza. sporindu-si astfel capacitatile operatorii ale gândirii. Definite în sens larg.ofera posibilitatea de a masura si aprecia nivelul de pregatire al elevilor.asigura o baza perceptiva. efectuarea de experiente. realizate. exemplificarea. maresc caracterul atractiv al învatamântului. f) Functia de evaluare a randamentului scolar . sporesc obiectivitatea evaluarii. Cu toate acestea. mijloacele de învatamânt se pot grupa în patru mari categorii. Dintre functiile pedagogice ale mijloacelor de învatamânt amintim: a) Functia de comunicare . progresele înregistrate de acestia pe parcursul unui program de instruire. V. fenomene. elimina factorii perturbatori (efectul “halo”. Aceasta tehnica stimuleaza munca de colaborare în echipa si efortul creativ al fiecarui membru al grupului în solutionarea sarcinii date. imaginatiei. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Mijloacele de învatamânt cuprind ansamblul resurselor materiale concepute. urmând ca apoi ele sa devina la rândul lor teme principale pentru alte 8 idei secundare. mijloacele de învatamânt includ: materiale. permit vizualizarea unor obiecte. Altfel spus. înregistrarea si evaluarea rezultate lor obtinute în procesul de învatamânt. Dupa functia îndeplinita cu precadere. dupa rolul dominant pe care-l îndeplinesc în activitatea didactica. ajutând la largirea orizontului de cunoastere. ele nu pot înlocui activitatea cafrului didactic.

aparate de educatie fizica si sport. aparate sau instalatii de testare. folii transparente.a. simboluri verbale. al formulelor si graficelor care permit prezentarea mai rapida. Includ acele dispozitive electrice si electronice care folosesc imaginea. Pentru evaluarea rezultatelor învatarii se folosesc: seturi de teste. În cadrul activitatilor din gradinita. care constituie obiectul de studiu propriu-zis. Se împart în: a) Mijloace logico-intuitive din care fac parte: Obiectele naturale. prin solicitarea analizatorului vizual si auditiv. truse de construit aparate (de radio. mostre de metale. modele în sectiune. dispozitive sau masini de instruit. reale. Acestea alcatuiesc asa numitele mijloace tehnice audiovizuale. originale. chimice etc. Acestea se refera la reprezentarile grafice. îndeplinind în principal functii informative si demonstrative. diafilme. 5. tabele. masini de verificare. aparate. se folosesc cu predilectie mijloacele logicointuitive. într-o forma concentrata. Sunt foarte importante pentru ca perceperea lor este însotita de trairi afective favorabile receptarii cu mai mult interes a informatiei. efectuarea de exercitii necesare formarii priceperilor si deprinderilor (practice. instrumente. Aceasta categorie de mijloace asigura efectuarea experientelor si a experimentelor. truse de scule si unelte. perceperea lor constituie perceperea însasi a realitatii Obiectele elaborate construite sau confectionate în scopuri didactice. instrumente muzicale instalatii de antrenament si simulatoare didactice. fotografii.). reproduc. masini. de minerale. tinând cont de stadiul si de particularitatile dezvoltarii psihologice a copilului prescolar. artistice. sabloane. desenul pe tabla (explicativ). 4.concretizarea cunostintelor. reprezentarile grafice: reprezentarile vizuale si proiectabile pe ecran (diapozitive. stampile. Mijloace de exersare si formare a deprinderilor. Este vorba de: reprezentarile figurative-ilustratii. colectii de instrumente pentru mecanica. O parte dintre mijloacele prezentate mai sus devin utilizabile prin intermediul unei aparaturi tehnice deosebite. Odata cu cresterea nivelului teoretic al învatamântului sporeste si rolul reprezentarilor simbolice. Fie ca redau cu fidelitate originalul. dispozitive de verificare a deprinderilor. schemele pe tabla. Din aceasta categorie fac parte: mulaje. Mijloace de rationalizare a timpului. astfel de mijloace permit evidentierea esentialului si a datelor reprezentative. Odata cu intrarea în scoala se face usor trecerea de la intuitiv. Mijloace de evaluare a rezultatelor învatarii. b) Mijloace logico-rationale. înregistrari pe benzi. accesorii si instalatii de laborator (microscoape. Mijloacele tehnice audio-vizuale. modele fizice (obiectuale) truse de piese demontabile. simboluri si complexe de simboluri. cum sunt: colectii de plante. optica. de insecte.). 3. unelte. masini unelte s. care imita. electrotehnica.). 2. etc. discuri etc. reconstituie obiecte reale. masini de multiplicat etc. dispozitive etc. destinate automatizarii instruirii si autoinstruirii. cu scopul de a aduce în câmpul de observatie al elevilor realitati greu accesibile sau inaccesibile perceperii directe din cauza departarii în timp sau spatiu. obiecte sau sisteme tehnice autentice. filmul. de exprimare etc. la logic si rational. machete. cronometre. formulele matematice. fizice. fie numai cu aproximatie. cuvântul si sunetul sau combinatii ale acestora în scopul transmiterii si receptionarii unor continuturi si stimularii învatarii. jocuri de constructii tehnice. masini electronice de calcul etc. Presupun asocierea unor materiale purtatoare de 70 . de exemplu). aparate de experimentare. truse de piese demontabile. ampermetre etc. Concentreaza o mare cantitate de informatii esentiale si îi ajuta pe elevi sa se ridice de la concret-senzorial la abstract si logic. truse de laborator. echipament tehnic de atelier. În aceasta categorie sunt cuprinse: jocuri didactice. calculatoarele electronice. învatarea prin descoperire. planse. Includ: harti de contur. Acestea sunt substitute ale realitatii. Fiind cele mai apropriate de natura. esentializata a unei mari cantitati de informatii. sau a dimensiunii extrem de mari sau reduse etc. Reprezentarile figurative (picturale sau iconice) au o larga utilizare.

1. Folosirea lor prezinta deopotriva avantaje si dezavantaje. pentru a-i imprima un caracter sistematic rational si eficient.2. Obiective: Constientizarea necesitatii demersului proiectiv la gradinita si ciclul primar. stiut fiind faptul ca proiectarea reprezinta o conditie esentiala a teoriei generale a actiunii eficiente. Proiectarea didactica este un proces deliberativ de anticipare. VI. 71 . varietatea p roceselor si ac tiu nilor pe care le su bsum eaza. folosirea lor abuziva si insuficient gândita în raport de obiectivele urmarite. Desi învatamântul contemporan nu se poate dispensa de mijloacele de învatamânt. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare. care evidentiaza ca orice lucru bine facut. corelatia si interdependenta dintre componentele sale. CAPITOLUL VI PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: VI. dependenta de conditiile în care are loc. proiectarea activitatii didactice este impusa de cerinta cresterii calitatii si eficientei pedagogice. de priceperea lui de a alege si a valorifica la momentul potrivit acele mijloace care servesc cel mai bine obiectivelor pe care le urmareste. Clarificari conceptuale VI. Clarificari conceptuale Proiectarea activitatii didactice este o necesitate impusa de unele note caracteristice ale procesului de instructie si educatie. antrenarea a numerosi factori în desfasurarea sa. de unde rezulta ca ele sunt utile si eficiente în masura în care integrarea lor în lectii si activitati se face din perspectiva unei finalitati pedagogice clare si este precedata de pregatirea clasei pentru perceperea mesajului pe care-l transmit. realizarea finalitatilor sale pe o perioada îndelungata în timp. cum sunt: complexitatea deosebita.informatii (Software) si aparate speciale (Hardware) concepute pentru a se asigura vizionare a sau comunicarea continuturilor fixate în materialele respective. de prefigurare mentala a pasilor ce urmeaza a fi parcursi în realizarea eficienta a activitatii didactice . Reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. economice si sociale a acestei activitati.3. Aceasta obliga la prefigurarea cât mai exacta a demersului didactic în vederea ameliorarii raportului dintre certitudine si aleatoriu în favoarea certitudinii si a înlaturarii improvizatiei. VI. Cunoasterea particularitatilor proiectarii activitatilor didactice din gradinita si ciclul primar. Eficienta utilizarii mijloacelor de învatamânt este conditionata de experienta cadrului didactic. poate avea efecte negative. m ultitu dinea. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar. de resursele de care dispune. Mijloacele de învatamânt reprezinta auxiliare didactice care faciliteaza realizarea obiectivelor instructiv-educative. este rezultatul unui proiect bine gândit. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. De asemenea.1. care de cele mai multe ori nu are efecte benefice.

evaluare didactica).Dupa cum remarca R. din care se selecteaza cel care este apreciat ca fiind mai eficient. strategiilor de dirijare a învatarii. disparate. t2 – realizarea efectiva a proiectului pedagogic. t3 . VI.171) evidentiata doua modele de actiune folosite în acest scop: A. 72 . cu ce voi face ce mi-am propus? Implica precizarea continuturilor si a resurselor folosite pentru realizare a obiectivelor. Informatiile obtinute sunt supuse unei noi analize diagnostice.C. relatiile dintre elementele activitatii didactice se înscriu pe o coordonata aleatorie. propun termenul de design pedagogic. sunt întâmplatoare. se selecteaza continuturile cu ajutorul carora acestea vor fi îndeplinite. si proiectarea didactica a cunoscut schimbari de paradigma.evaluarea performantelor înregistrate de elevi în urma aplicarii proiectului t1 – prognoza sau proiectarea pedagogica în care. desprinse din analiza diagnostica. nivelul de cunostinte al elevilor. metodologie. Ausubel. fiind chemata sa raspunda la patru întrebari esentiale pentru reusita procesului instructiv-educativ: ce voi face? Se finalizeaza cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite. p. într-o logica proprie învatamântului informativ. se elimina actiunile inutile. mai ales.2. sarcinile de predare sunt dependente aproape exclusiv de valorile implicate în predare. nediferentiate si nedefinite pedagogic.analiza diagnostica menita a evidentia: stadiul de dezvoltare a capacitatilor mentale ale copiilor. în conformitate cu idealul educational al scolii la diferite momente ale existentei sale si cu politicile educationale promovate în timp.E. factorilor perturbatori. a relatiilor dintre acestea. de realizarea obiectivelor. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învatare. care subordoneaza celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. Proiectarea activitatii didactice se refera deci la ansamblul activitatilor de anticipare si pregatire a acestei activitati. proiectarea consta în efectuarea unor operatii de constructie si organizare anticipativa a obiectivelor. necontrolate. didacticist. p. de Landsheere). caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi. În acest sens pedagogul Sorin Cristea (1997. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare Asemanator întregului proces de învatamânt. 2001. se stabilesc sub presiunea continutului. Prezinta urmatoarele caracteristici: prioritara în proiectare este actiunea de predare. se anticipeaza desfasurarea procesului si interactiunea componentelor. realizarii si evaluarii activitatii ce urmeaza a se desfasura în etapele urmatoare. cum voi sti daca ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea actiunilor si modalitatilor de evaluare. proiectarea este centrata pe continuturi. continutului. se determina conditiile si resursele folosite. trasaturile proceselor instructive desfasurate în prealabil etc. în scopul proiectarii. Modelul de proiectare traditionala. a probelor de evaluare si. în timp ce alti autori (G. se anticipeaza modul de desfasurare a instruirii si performantele asteptate din partea elevilor în urmatoarea etapa. 249): t0 . Din toate acestea rezulta ca prin proiectare se definesc obiectivele urmarite. Desfasurarea procesului de proiectare a activitatii didactice parcurge patru momente esentiale (M. Pentru a desemna aceasta activitate în limba engleza se utilizeaza sintagma instructional design (design al instruirii). Se finalizeaza prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire. se previne aparitia fenomenelor. pe baza informatiilor si a activitatii desfasurate pe baza acestuia..

operatiile proprii activitatii didactice în care e necesara gândirea anticipativa. bazat pe resursele de (auto)instruire. proiectare trebuie sa fie o actiune continua. cu modalitati specifice de realizare. dar si pe cele susceptibile de perfectionare pentru a putea proiecta corect modalitatile de ameliorare. proiectarea didactica trebuie sa întruneasca o serie de conditii: a) Trebuie sa priveasca întreaga activitate educativa. influenteaza negativ procesul de formare a cadrelor didactice întretinând dezechilibre între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica.predarea este conceputa restrictiv.evaluare f. o . . sistematica. Modelul curricular al proiectarii pedagogice se deosebeste de cel didacticist prin urmatoarele elemente: proiectarea este centrata pe obiective si abordeaza activitatea didactica în mod complex. d) În actiunea de proiectare trebuie sa se aiba în vedere trei cadre de referinta: activitatea anterioara momentului în care este anticipat un anumit demers didactic care este supusa procesului de diagnoza în scopul de a stabili aspectele eficiente.f. situatia care prezenta presupune cunoasterea conditiilor în care se va desfasura activitatea. durata. c) Proiectarea trebuie sa se concretizeze într-o suita de decizii anticipative. (auto)educatie ale fiecarui elev.metodologie e . . procesele. obiectivele sunt gândite în spiritul învatamântului formativ.f.continut m . într-o maniera închisa.obiective c .evaluare f. indiferent de dimensiune. a resurselor avute la dispozitie sau care trebuie asigurate.metodologie e . din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor. si sa vizeze orice demers didactic. ceea ce face sa includa un sistem unitar de operatii care se deruleaza într-o anumita succesiune.formarea formatorilor (initiala-continua) Pentru a conduce la un demers didactic eficient. complexitate.continut m . directiva. care se desfasoara pe etape cu obiective si continuturi proprii. a 73 .obiective c . b) Dat fiind caracterul procesual al activitatii didactice. promoveaza echilibrul între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica.formarea formatorilor (initiala-continua) B. indiferent de amploare si cadrul de referinta si în acelasi timp trebuie sa cuprinda toate laturile. ca activitate de predare-învatare-evaluare. între componentele procesului de învatamânt se stabilesc raporturi de interdependenta. alcatuind asa numitul algoritm al proiectarii. o . unilaterala.

activitati de învatare. proiectul unei unitati de învatare............3..... prin punerea în relatie a obiectivelor. materiale........ asigurând parcurgerea ritmica a materiei prevazute de programa scolara..are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic sa ia decizii în privinta modalitatilor pe care le considera optime în cresterea calitatii procesului de învatamânt. În realizarea planificarii calendaristice se realizeaza mai multe: Lectura personalizata a programelor scolare ... Se concretizeaza în: planificarea calendaristica.. în functie de conditiile si cerintele concrete. VI..... prin raportare la cerintele ce se degaja din programele scolare si alte acte normative pe temeiul carora se contureaza predictia activitatii viitoare.. dar si fara a include detalii nejustificate teoretic si lipsite de utilitate practica... Anul scolar... fara a omite ceva... C-tin. Proiectarea esalonata se materializeaza în elaborarea programelor de instruire specifice unei activitati/discipline.. cunoasterea temeinica a continuturilor si a obiectivelor de referinta. I. Aceasta operatie permite elaborarea unor documente de proiectare didactica ce asociaza într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinta.. 74 . Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar În functie de perioada de timp luata ca referinta se cunosc doua niveluri ale proiectarii didactice (Cucos.. f) Proiectarea trebuie gândita ca un ghid pentru activitatea educatorului...119): proiectarea globala..... Clasa/nr. unei lectii. Aceasta esalonare a proiectarii didactice este determinata de nevoia de a imprima procesului instructiv-educativ unitate si coerenta.... Obiectivele..... a gradului în care ei stapânesc cunostintele si capacitatile care conditioneaza realizarea demersului proiectat...... p. Realizarea planificarii presupune o viziune de ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu... ceea ce înseamna ca pe parcursul desfasurarii propriu zise a activitatii...... 2000..... continuturi... în anumite limite. Învatator. Asigura cadrul necesar pentru proiectarea esalonata.. În învatamântul primar planificarea calendaristica ar putea fi întocmita dupa modelul de mai jos..... resurse metodologice.... Disciplina... demersul proiectat poate fi adaptat.... II...... cu deosebire a potentialului de învatare al elevilor. e) Pentru a se constitui într-o premisa a unui demers reusit. continuturilor si a activitatilor întreprinse pentru realizarea acestora.... proiectul fiecarei lectii/activitati în parte.. activitatea si rezultatele viitoare spre care aceasta tinde... fiind aplicabila la o clasa de elevi... reconsiderat. continuturile si criteriile de evaluare au un grad ridicat de generalitate.. Se materializeaza în elaborarea planurilor de învatamânt si a programelor scolare...... este necesar ca proiectarea didactica sa prefigureze toate aspectele desfasurarii activitatii instructiveducative..... ceea ce înseamna ca este o activitate ce tine de competenta organelor de decizie în probleme de politica scolara.... Etape si niveluri ale proiectarii didactice.... proiectarea esalonata. în functie de aparitia unor elemente neprevazute........ Scoala .ore pe saptamâna..restrictiilor la care se supune activitatea proiectata. sa-si asume raspunderea de a asigura copiilor/elevilor un parcurs scolar individualizat. a) Planificarea calendaristica Ofera o perspectiva mai îndelungata asupra predarii. Proiectarea globala prefigureaza activitatea instructiv-educativa pe un ciclu de instruire sau ani de studiu....... temporale) considerate optime de catre profesor pe parcursul unui an scolar...

continuturile sunt selectate pentru fiecare unitate de continut din programa scolara. pentru desfasurarea coerenta si eficienta a procesului de învatamânt si prezinta câteva particularitati. sub forma de activitati tematice/ proiect tematic sau pe discipline. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. de exemplu: planificarea anuala a maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni pe proiect. a fost si va fi aici pe pamânt?”. activitatile pe domenii experientiale se pot desfasura ca activitati integrate (maximum 5 pe saptamâna). educatie fizica. d) planificarea zilnica a cel putin o activitate sau un moment/secventa de miscare care se poate face sub diverse forme: gimnastica de înviorare. obiectivele de referinta sunt preluate din programa scolara (se trec doar numerele de ordine cu care sunt înscrise în acest document). În învatamântul preprimar planificarea reprezinta o activitate laborioasa desfasurata de fiecare educator pentru aplicarea curriculumului. iar în cazul gradinitelor care aplica alternativele educationale se adauga si elementele specifice. c) diversificarea planificarii în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. respectiv de o zi. În acest sens. de educatie fizica. în etapa a III-a (înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasa în cazul gradinitelor cu program 75 . în perechi si individual si se pot planifica în etapa I.reprezinta temele/capitolele stabilite de cadrul didactic din lista de continuturi prevazute în programa scolara. întreceri sau trasee sportive. de cunoasterea mediului. „Cum este. în functie de potentialul clasei si de experienta sa. la rubrica Observatii se vor consemna eventualele modificari ce se impun în aplicarea sa efectiva la clasa.Planificarea calendaristica (orientativa) Unitati de învatare Obiective de referinta Continuturi Nr. înainte de începerea activitatilor. numarul de ore alocat pentru fiecare unitate de învatare este stabilit de fiecare cadru didactic în parte. „Ce si cum vreau sa fiu?”). b) organizarea continuturilor în jurul celor sase teme („Cine sunt/suntem?”. jocuri de miscare. activitate practica. Proiectul tematic este un exemplu de activitate integrata. sau pe discipline ca activitati de sine statatoare (educarea limbajului. educatie muzicala sau activitate artistico-plastica). pe durate diferite de timp. activitati de dezvoltare personala). Pentru întocmirea planificarii documentele curriculare din ciclul prescolar insista pe acordarea unei importante deosebite dezvoltarii globale a copilului. ore alocate Saptamâna Observatii În acest tabel: unitatile de învatare . ce se poate desfasura simultan în mai multe centre de interes/activitate cu sarcini diferite. jocuri si activitati didactice alese. „Când. Indiferent daca activitatile se desfasoara integrat. planificarea saptamânala a unor teme de interes pentru copii. continuturile. timpul de instruire si ofera sugestii în ceea ce priveste strategiile de instruire si evaluare pentru fiecare nivel de vârsta. „Cum planificam organizam o activitate?”. Jocurile si activitatile didactice alese se desfasoara pe grupuri mici. activitate matematica. plimbare în are liber etc. planificarea unor proiecte de durata foarte scurta. de educatie pentru societate. cum si de ce se întâmpla?”. Planificarea trebuie sa raspunda unor noi cerinte: a) aplicarea noii clasificarii a activitatilor (activitati pe domenii experientiale.). Documentul care sta la baza planificarii este Curriculumul pentru învatamânt prescolar care prezinta finalitatile. „Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”. planificarea anuala a unui numar mai mare de proiecte cu o durata de 1-3 saptamâni. activitatile pe care ni le propunem trebuie sa stimuleze copilul din toate punctele de vedere. transsemestriale.

... O planificare pe termen scurt ar putea fi realizata dupa modelul de mai jos... Ghidurile metodologice indica realizarea sa dupa urmatoarea rubricatie: Clasa/nr... Proiectul unitatii de învatare Unitatea de învatare. ore saptamânal..... Activitatile de dezvoltare personala cuprind rutinele. Nr. permite renuntarea la planificarile semestriale. unitara din punct de vedere tematic. O activitate didactica eficienta are la baza o proiectare pe masura..... tranzitiile si activitatile optionale iar în cazul gradinitelor cu orar prelungit se adauga si activitatile de dupaamiaza care constau în activitati recuperatorii pe domenii experientiale si activitati recreative....... planificarile pot suferi modificari în programul zilnic iar educatorul trebuie sa se gândeasca la: un plan al rutinelor... în cazul gradinitelor cu orar prelungit..... un plan al activitatilor în aer liber în cazul schimbarii vremii.. un plan al tranzitiilor de la o activitate la alta. punctelor tari. planificarea trebuie sa raspunda intereselor...... În învatamântul primar proiectarea unitatilor de învatare se realizeaza pe parcursul anului scolar... prezinta suficienta flexibilitate ca pe parcursul realizarii sa se poata interveni cu corectiile impuse de conditiile concrete ale desfasurarii activitatii.................. 76 Saptamâna/anul. ore alocate (cf.. Datorita unor evenimente neasteptate.... Identificarea unitatii de învatare se face prin precizarea temei acesteia....... Disciplina......... a carei parcurgere conduce la realizarea unor obiective de referinta sau competente specifice. planificarea pe termen scurt (o zi.. Temele pot fi luate din lista de continuturi prevazute de programe si se coreleaza cu manualul scolar. nevoilor.. .. diminuându-se astfel timpul afectat proiectarii... începând cu ciclul primar vorbim despre unitati de învatare........ înaintea abordarii lor la clasa.. ofera cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociaza obiectivele cu anumite teme/unitati de învatare si de a personaliza actul instructiv-educativ.... Din aceste considerente... planificarii). si în etapa IV înainte de plecarea acasa a copiilor. temperamentelor. b) Proiectarea temelor/unitatii de învatare Daca în învatamântul prescolar operam cu o lista de sase teme majore......normal iar). Realizarea planificarilor calendaristice prezinta numeroase avantaje: ofera o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a continuturilor si de realizare a obiectivelor prin inte rmediul unor continuturi bine precizate........... Parcurgerea sa se realizeaza sistematic si continuu pe o perioada delimitata de timp si se finalizeaza prin evaluare. Unitatea de învatare reprezinta o structura didactica flexibila.. stilurilor de învatare si dificultatilor reale ale copiilor.... o saptamâna) are implicatii imediate în ameliorarea si perfectionarea activitatii de învatare si se face în functie de progresul înregistrat de copii....... Repere orare Jocuri si activitati didactice alese Activitati pe domenii experientiale Activitate de dezvoltare personala Indiferent de ciclul de învatamânt.. permite o organizare riguroasa a continuturilor pe teme/unitati de învatare si raportarea la obiectivele specifice ce trebuie formate. fara sa afecteze calitatea si eficienta acestui proces...

locul de desfasurare. Domenii experientiale Obiective de referinta Comportamente Suge stii de continuturi O alta particularitate pentru învatamântul prescolar o constituie proiectarea activitatilor de învatare pe baza de proiecte tematice. observa atent si înregistreaza datele. Activitatea de teren. al dezvoltarii fizice si al atitudinilor si capacitatilor în învatare. Proiectele tematice prezinta avantaje multiple. În realizarea acestor proiecte se parcurg trei etapte: 1. construiesc modele. deseneaza în urma observatiei. esalonate în ordinea parcurgerii lor. În stabilirea acestora cadrul didactic nu trebuie sa urmeze obligatoriu programa sau manualul. În învatamântul prescolar vorbim despre proiectarea tematica. timpul. educatorul si copiii propun întrebari la care vor cauta sa raspunda prin investigatia pe care o vor face. realizata pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-7 ani) si pentru toate cele sase teme majore. sa fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel putin o zi. 3. Selectarea si conturarea subiectului care va fi investigat. domeniul cognitiv. face corelatii între temele abordate în gradinita si cele din afara ei. În acest sens. tipurile de interactiuni profesor-elevi. a unor prezentari dramatice. Astfel. 77 . Tot în aceasta etapa se poate întocmi o harta conceptuala. consta într-o cercetare directa care se poate realiza si prin excursii pentru a investiga locurile. sa fie suficient de familiar cel putin câtorva copii pentru a fi capabili sa formuleze întrebari relevante. spectacole sau prin realizarea unor excursii. se vor avea în vedere câteva criterii: sa fie strâns legat de experienta cotidiana a copiilor. copilul: dobândeste cunostinte profunde si solide. În aceasta etapa copiii cerceteaza. 2. dar si alte activitati pe care învatatorul le considera eficiente din perspectiva realizarii obiectivelor. sa poata fi cercetat si acasa si la gradinita. La rubrica Evaluare se vor consemna modalitatile de evaluare folosite pentru a stabili în ce masura obiectivele prevazute au fost îndeplinite. identifica mai usor relatiile dintre idei si concepte. în acest fel valorificându-se experianta lor trecuta referitoare la subiect.Continuturi (detaliere) Obiective de referinta / competente specifice Activitati de învatare Resurse Evaluare În acest tabel: La rubrica Continuturi se vor preciza detaliat toate continuturile ce vor fi abordate în respectiva unitate de învatare. socioemotional. sa permita exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limba si comunicare. Activitatile de învatare promovate pot fi cele prevazute de programa scolara. descrieri a ceea ce au descoperit si a prezentarii unor produse. elevi-elevi etc. mijloace. exploreaza. În timpul discutiilor preliminare. obiectele sau evenimentele. Se poate realiza sub forma unor discutii. Obiectivele de referinta se înscriu cu numerele lor (din programa). metode. harta care poate fi completata si pe masura ce proiectul se desfasoara. La rubrica Resurse se trec formele de organizare. discuta si dramatizeaza noile semnificatii ale subiectului analizat. formuleaza predictii. ci are libertatea de a proceda la operarea unor adaptari. Finalizarea si detalierea evenimentelor. Aceasta proiectare este prevazuta deja în documentele curriculare pentru gradinita si se realizeaza dupa modelul de mai jos. cel mult cinci saptamâni. constând în renuntarea la unele elemente si înlocuirea cu altele sau la adaugarea unor noi elemente de continut. pe baza de brainstorming împreuna cu copiii.

e necesar un echilibru între sursele de provenienta ale subiectelor abordate. învata sa rezolve sarcini prin cooperare. parintii: sunt implicati în activitatea clasei ca voluntari.parcurge teme care-l intereseaza si le studiaza mai mult timp. Elaborarea proiectului didactic al unei lectii are ca punct de plecare proiectul unitatii didactice din care deriva. îsi organizeaza mai bine planificarea. se încurajeaza comunicarea. Durata realizarii acestor proiecte difera în functie de interesul copiilor pentru tema. o jucarie. De asemenea. c) Proiectul de lectie/de activitate În învatamântul primar. valori). La rândul lor. mijloace de învatamânt aflate în dotarea scolii sau confectionate de educator). motivatie). potentialul de învatare. de anotimp si evenimentele specifice (sarbatorile religioase. lectia apare ca o componenta operationala a unitatii de învatare. prin raportare permanenta la obiective. Precizarea strategiilor didactice optime care sa conduca la îndeplinirea obiectivelor. 2. Stabilirea resurselor educationale ce pot fi valorificate în îndeplinirea obiectivelor. Presupune ca în functie de sarcina didactica fundamentala a lectiei. educatorii: stimuleaza interesul pentru abordarea unor noi continuturi si metode. Include operatii de detaliere a continutului învatarii (informatii. utilizeaza o varietate de activitati pentru a prezenta tema în profunzime. încurajeaza copiii sa produca idei originale pentru activitati. conditie fundamentala pentru o proiectare corecta. În planificare e important sa existe proiecte tematice initiate de copii si de educator. istorice). Precizarea obiectivelor operationale ale lectiei. Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare. Aceste obiective trebuie sa decurga logic din obiectivele de referinta ale unitatii de învatare si sa respecte cerintele operationalizarii. înteleg modul de abordare a învatarii la copii si-i pot sprijini mai bine. abilitati. atitudini. se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. care sunt achizitiile educative pe care le vor realiza elevii la încheierea activitatii. 3. o carte. si a resurselor materiale care pot fi utilizate în buna desfasurare a activitatii (conditii de spatiu si timp. o idee. Exemple de teme: 3-5 ani 5-6/7 ani Familia mea Marea Gradinita Mijloacele de locomotie Jucariile mele Povestile padurii Casuta cu povesti Jocurile iernii Crizantema Prietenii naturii Dovleacul Traditii si obiceiuri de Pasti Ursii Cosmosul Fluturele În lumea insectelor Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor sase teme din noul curriculum revizuit. de identificare a resurselor psihologice pe care se bazeaza învatarea (nivel de pregatire anterioara a elevilor. Sunt vizate rezultatele concrete. Proiectul lectiei este un plan anticipat al modului de stabilire si realizare în timp a interactiunilor dintre obiective. imediate cu care se va finaliza lectia respectiva. unitati de continut si strategii pedagogice în cadrul unei unitati didactic determinate. se simt eficienti împartasind din experienta lor. În realizarea sa se disting mai multe etape: 1. un eveniment din familie sau din cadrul comunitatii. devine mai responsabil în procesul învatarii. cadrul didactic sa stabileasca tipul de învatare în care vor fi implicati elevii si sa gândeasca un sistem coerent si eficient de îmbinare a formelor 78 .

4. Desi nu exista un tip absolut de proiectare a lectiei. pune în valoare initiativa si creativitatea educatorului. Data Gradinita Grupa Tema 79 . observabile si masurabile) si sa fie în concordanta cu continuturile fixate. În partea introductiva se precizeaza elementele care dau identitate lectiei respective.de activitate. nu în ultimul rând. pliante. adecvat particularitatilor de vârsta ale acestora. Precizarea modalitatilor de evaluare a gradului de îndeplinire obiectivelor operationale. prezinta câteva particularitati ale proiectarii. pasiunea pe care acesta le investeste în munca. 2) Obiective operationale: Cognitive Afective Psihomotrice (numai daca este cazul) Strategia didactica Resurse procedurale: . în elaborarea sa spunându-si cuvântul pregatirea de specialitate.) Momentele lectiei/ Durata Ob.forme de organizare Resurse materiale (mijloace de învatamânt) Bibliografie de specialitate psihopedagogica si metodica Anexe (fise de lucru. Parcurgerea acestor etape se finalizeaza cu elaborarea proiectului didactic propriu zis care reprezinta un instrument util pentru o activitate didactica eficienta. a metodelor si tehnicilor de masurare si apreciere a rezultatelor învatarii. un plan anticipativ al demersului didactic întreprins pe parcursul lectiei. chestionare. în practica educationala curenta s-a încetatenit urmatorul model. Activitate Metode si învatatorului a elevilor procedee Forme de organizare Mijl. fise de evaluare. Proiectul didactic asigura rigoare activitatii. Un proiect de activitate integrata ar putea fi realizat dupa modelul de mai jos. despre raportul dintre rezultatele asteptate (obiective) si rezultatele efectiv obtinute. Data Scoala Clasa Disciplina de învatamânt: Tema/subiectul Tipul lectiei Durata Obiective de referinta/competente specifice (1. a metodelor si mijloacelor de învatamânt. spre deosebire de activitatile pe discipline sau de lectiile din ciclul primar. fotografii etc. probele de evaluare trebuie elaborate pornind de la obiective (care la rândul lor trebuie sa indice achizitii concrete. Proiectul de lectie este structurat pe doua parti: o parte introductiva si una ce vizeaza desfasurarea propriu zisa a evenimentelor/momentelor ce se vor derula pe parcursul lectiei. operationale Continutul instruirii Strategia didactica Activit. interesul. experienta practica si. Pentru a oferi informatii pertinente despre gradul de realizare a obiectivelor propuse. psihopedagogica si metodica.metode si procedee . de înv. iar cea de a doua parte a proiectului prezinta “filmul” general al desfasurarii lectiei. Evaluare În învatamântul prescolar noul curriculum promoveaza activitatile integrate care.

2. Activitati liber alese 2 (ALA2) Separat se poate descrie scenariul zilei.1. de înv.2.2. proiectul didactic trebuie sa fie adecvat situatiilor concrete de învatare. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar.Tema proiectului Tema zilei Tipul de activitate Scopul activitatii Forme de organizare Durata Inventar de activitati: I. sa fie operational pentru a fi posibil de transpus în practica.1. Descrierea activitatii Strategia didactica Momentele activitatii ADE ALA 1 ALA 2 Ob. Dupa care se detaliaza sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învatare. Activitatea educatoarei Activitatea copiilor Metode si procedee Forme de organiz.3. Forme de evaluare VII. Evaluare Indiferent de ciclul de învatamânt. operat. insistând pe rutine si tranzitii. Metode de evaluare VII. Mijl. Activitati pe domenii experientiale (ADE) De exemplu: Domeniul Limba si comunicare (DLC) si Domeniul Estetic si creativ (DEC) Obiective de referinta (pentru fiecare domeniu în parte) Obiective operationale (pentru fiecare domeniu în parte) II. Obiective: Cunoasterea principalelor forme de evaluare si a particularitatilor acestora la nivelul învatamântului prescolar si primar. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar. Clarificari conceptuale. VII.2. Activitati de dezvoltare personala (ADP) Întâlnirea de dimineata Rutine Tranzitii IV. sa prezinte un anumit grad de flexibilitate si adaptabilitate la conditiile noi si sa conduca la obtinerea celor mai bune rezultate. VII. Activitati liber alese 1 (ALA1) Obiective de referinta Obiective operationale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate) III. 80 . Întelegerea schimbarilor produse de reforma sistemului de evaluare din ciclul primar. CAPITOLUL VII PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: VII. Cunoasterea caracteristicilor metodelor traditionale si complementare de evaluare din gradinita si ciclul primar.

conceptorii de curriculum. pe de o parte în vederea ameliorarii activitatilor în curs si. între cele trei domenii (cognitiv. sumativ. a unei variabile organizationale sau a unei politici specifice”. componentele sale. atenta a unui curriculum educational. Conceptul de evaluare cunoaste astazi o multitudine de valente. Robinson considerau ca „termenul evaluare se refera la o examinare riguroasa. la finalul sau. rezultatele scolare. procesul de evaluare primeste noi dimensiuni: Realizarea unui echilibru. referate. o componenta în care schimbarile de structura au devenit deja vizibile. Procesul de învatamânt este un proces cu reglare si autoreglare. competente. afectiva. Clarificari conceptuale Problematica evaluarii si a reformei în acest domeniu constituie un subiect de analiza pentru toti cei implicati în desfasurarea procesului de învatamânt si în elaborarea documentelor de politica educationala. programarii si luarii deciziilor viitoare”. lucru posibil deoarece fluxul informational circula de la comanda spre executie si invers. Cum evaluam? Prin stabilirea clara a parcursului: scopuri-obiective-instrumente de evaluare-rezultate-interpretare-comunicare 5. 2. un anumit grup de vârsta) 4. 81 . în 1981. în general. probleme. Cu ce evaluam? Cu metode de evaluare orala/scrisa/practica. actiuni individuale. Astfel. Obiectivele reformei în domeniul evaluarii si examinarii vizeaza: a) evaluarea institutionala – vizeaza sistemul ca întreg. în vederea planificarii. Reorientarea actului evaluativ catre competente si capacitati. an scolar.1. atitudini etc. Cine beneficiaza de rezultatele evaluarii? Elevii. pentru ca în 1997. gândire critica. în contextul reformei educatiei. prin proiecte. ora de curs). randamentul sau eficienta educationala. nivelul de performanta. eficientei si pertinentei activitatilor în relatie cu obiectivele lor. factorii de decizie etc. Jay Campbell sa defineasca evaluarea ca o „operatie care vizeaza determinarea de o maniera sistematica si obiectiva a impactului. d) evaluarea rezultatelor scolare – rezultatele elevilor din perspectiva cognitiva. masurarea rezultatelor obtinute ca urmare a aplicarii programului. teme pentru acasa. eseuri. pe de alta parte. a unei institutii. institutiile de învatamânt. Când evaluam? = la începutul unui proces (ciclu educational. Ce evaluam? Sistemul ca întreg sau doar o componenta a acestuia. teme individuale/de grup. c) evaluarea proceselor de instruire. Orientarea actului de evaluare catre elementele de creativitate. Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cuprinde: stabilirea finalitatilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale elevilor. utilizari si actualizari.VII. si a procesului de învatamânt. psihomotric). autoritatile abilitate în proiectarea examenelor. prin metode de autoevaluare 7. prin portofolii individuale/institutionale. eficacitatii. a unui program. aptitudini. afectiv. abilitati. pe parcursul acestuia. 6. prin exercitii. abilitati si atitudini. D. din perspectiva educabililor. e) evaluarea personalului didactic. Cu ce scop? Formativ. Astfel. psihomotrica. Pe cine evaluam? Educabilii (elevii. prin observatie directa. parintii. Ausubel si F. profesorii evaluatori. cu toate componentele sale. b) evaluarea curriculum-ului. de orientare 3. proiectarea si înfaptuire a programului de realizare a scopurilor propuse. procesul de formare. Evaluarea si examinarea constituie. semestru. Proiectarea evaluarii educationale trebuie sa tina seama de raspunsul la urmatoarele întrebari: 1. în special. Evaluarea reprezinta o componenta esentiala a activitatii de învatamânt.

• pentru societate.. Are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor. evaluarea furnizeaza informatii pertinente despre nivelul de pregatire a fortei de munca. date ce se valorifica în scopul înlaturarii dis-functionalitatilor sistemului si eficientizarii sale.Pe baza rezultatelor obtinute prin actiunea de evaluare urmeaza sa se adopte decizii de ameliorare a activitatii în etapa urmatoare. Prognostica – vizeaza estimarea domeniilor sau a zonelor cu performante viitoare maximale ale educabililor. de selectie etc). Astfel Ioan Nicola evidentiaza functiile cu caracter economic si social. De certificare – permite recunoasterea statutului dobândit de catre un elev în urma sustinerii unui examen sau a unei evaluari cu caracter normativ. gradul de adaptare a copilului/elevilor la mediul gradinitei/scolii etc.orienteaza decizia elevilor si a parintilor. Motivationala . Ofera date ce asigura echilibrul între cerintele puse în fata copiilor si posibilitatile reale si virtuale ale acestora. evaluarea pedagogica apare ca o actiune manageriala care impune raportarea rezultatelor obtinute în activitatea educativa la un ansamblu de criterii specifice domeniului. a punctelor tari si slabe. sursele care le-au generat. • pentru copii/elevi: reprezinta un indiciu valoros cu privire la concordanta dintre performantele obtinute si obiectivele pe care le aveau de îndeplinit.2. prin preeminenta si nu în chip exclusivist. autoaprecierea în raport cu obiectivele procesului educational stabilite de la început sau în functie de obiectivele de evaluare comunicate anterior. greselile tipice prezente în pregatirea elevilor. prognostica. (D. si functii specifice (motivationala si de orientare scolara si profesionala). eficienta investitiilor în învatamânt. în echilibru stimulativ între dorinte si posibilitati. parinti si chiar societate: • pentru cadrele didactice: ofera informatii cu privire la rezultatele activitatii desfasurate cu elevii. îi ajuta sa identifice aspecte reusite sau susceptibile de perfectionare a procesului instructiv-educativ. în functie de nivelul performantelor obtinute. În literatura de specialitate functiile evaluarii sunt abordate din perspective diferite. Vrabie. De selectie – permite clasificarea elevilor în ordinea descrescatoare a nivelului de performanta atins. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar Evaluarea dezvoltarii elevilor si prescolarilor se realizeaza în cea mai mare parte a timpului pe care elevul/copilul îl petrece la scoala/gradinita. • pentru parinti: reprezinta o baza de predictie si o garantie privind reusita viitoare a copiilor. pedagogice si manageriale. Diagnostica – vizeaza identificarea nivelului performantei. sau ramâneri în urma. Rezultatele evaluarii prezinta o importanta deosebita pentru: cadre didactice. Se va avea în vedere ca presiunea exercitata de familie pentru a-l împinge pe copil spre “mai mult” poate avea ca efect aspiratia spre “mai putin” pentru a evita deceptia. Ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) sunt mentionate functii generale (diagnostica. pe domenii ale performantei. astfel încât orientarea scolara si /sau profesionala a elevilor sa fie optima. pe baza carora iau decizii cu privire la strategia activitatii viitoare. un reper important în reglarea efortului de învatare si a investitiei de timp destinat acestei activitati si eventual “un semnal de alarma” privind perspectiva evolutiei ulterioare. iar Sorin Cristea analizeaza functiile sociale. într-o situatie de examen sau de concurs. Poate ajuta la conturarea aspiratiilor si la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizarii lor. elevi. Din aceasta perspectiva. 1975). VII. De consiliere .activeaza si stimuleaza autocunoastarea. cu valoare de etalon. în vederea luarii unor decizii optime cu privire la desfasurarea activitatii în etapa urmatoare. priceperilor si deprinderilor dobândite de elevi/prescolari în 82 . punctele slabe ale sistemului. un indiciu al necesitatii întreprinderii unor masuri speciale de sprijin a acestora pentru depasirea unor dificultati. Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat.

Analiza obiectivelor generale ale evaluarii se concentreaza atât pe cadrul didactic. în continuare. vom analiza. deprinderi. mai pe larg cele trei forme de evaluare care se contureaza aplicându-se acest criteriu. afectiv-atitudinal. abilitati. psihomotric.cadrul actului educational pe toate planurile personalitatii lor (intelectual-cognitiv. pentru reusita viitoarei activitati didactice. probe scrise sau practice. În acelasi timp. care reprezinta premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. Stabilirea evolutiei copilului în functie de obiectivele cadru si de referinta. evaluare sumativa ce se realizeaza la încheierea unei etape mai lungi de instruire. d) În functie de factorii care realizeaza evaluarea se contureaza doua forme sau tipuri de evaluare: evaluare interna efectuata de aceeasi persoana/institutie care realizeaza efectiv si activitatea de instruire (de exemplu profesorul clasei). evaluare externa realizata de o persoana sau institutie diferita de cea care a asigurat realizarea efectiva a procesului de învatamânt. b) În functie de perspectiva temporala din care se realizeaza evaluarea distingem: evaluare initiala care se face la începutul unui program de instruire. potentialul cu care urmeaza a se integra în activitatea viitoare. Îndeplineste functia de diagnosticare (evidentiaza daca elevii stapânesc cunostintele si 83 . Astfel: a) Dupa volumul de informatii. Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale. gradul de stapânire si aprofundare a acestora. nivelul dezvoltarii competentelor si abilitatilor. EVALUAREA INITIALA Se realizeaza la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregatire al elevilor. cadrul didactic are la dispozitie diferite forme si metode de evaluare pe care le poate folosi. cunoscându-se mai multe clasificari. evaluare globala când se verifica un volum mai mare de cunostinte. al capacitatilor creative). în functie de criteriul adoptat. priceperi. cât si pe elev/prescolar: Stabilirea nivelului de dezvoltare a copilului/prescolarului. Stabilirea evolutiei copilului si a masurilor ameliorative pentru perioada urmatoare. concretizate în atitudinile si comportamentele dobândite de elev/prescolar prin procesul de educatie. urmareste si aspectele formative ale muncii cadrului didactic. Întrucât cea mai frecvent folosita clasificare este cea realizata dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. Stabilirea gradului de realizare a obiectivelor operationale propuse. c) Dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. evaluare continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului instructiv-educativ. Prin evaluarea initiala se identifica volumul de cunostinte de care dispun elevii. experiente acumulate de elevi care fac obiectul evaluarii vorbim despre: evaluare partiala prin care se verifica secvential un volum redus de cunostinte si achizitii comportamentale. precizând si eventualele particularitati ale acestui proces la nivelul învatamântului primar si prescolar. evaluarea cunoaste trei forme: evaluare initiala care se realizeaza la începutul unui program de instruire.1.2. VII. Forme de evaluare Teoria si practica pedagogica evidentiaza existenta mai multor forme si tipuri de evaluare. Datele obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvarii acestuia la posibilitatile reale ele elevilor. În acest sens. evaluare finala care se realizeaza la încheierea unei etape de instruire.

dezvolta capacitatea de autoevaluare. În învatamântul prescolar evaluarea initiala prezinta si alte accente. jucându-se la Centrul „Coltul Casutei/ Joc de rol” „De-a bucataria”. 84 .). la începutul unui an scolar. adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi. de exemplu. previne acumularea de goluri în pregatire. pentru a stabili care este nivelul si ritmul lor de dezvoltare. fara a-i întrerupe jocul cu castanele.abilitatile necesare parcurgerii noului program). înlatura starile de neliniste si stres întâlnite la elevi în cazul evaluarii sumative. în timpul activitatilor extracurriculare. tinându-se seama de comportamentele specifice fiecarui domeniu de dezvoltare. CURENTA) Aceasta forma de evaluare însoteste întregul parcurs didactic secventa cu secventa. Se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a ramânerilor în urma la învatatura si a esecului scolar. vorbeste în propozitii. La „Stiinte” printr-o discutie. la fiecare început de an scolar se planifica o perioada de doua saptamâni pentru evaluarea initiala a copiilor din grupa. conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire. gradul în care stapânesc anumite cunostinte. consultând bibliografia de specialitate si Curriculum-ul pentru învatamântul prescolar (3-6/7 ani). abilitati sau competente necesare învatarii. contribuind la “învatarea deplina”. Evaluarea initiala se realizeaza la începutul unui ciclu de învatamânt. copilului i se pot adresa întrebari despre culorile obiectelor de vesela. ordonari dupa marime sau poate numara. oferind informatii cu privire la conditiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învatare ale noului program. stie povesti. Întrucât nu exista un set unitar de probe de evaluare pentru copiii de 3-6/7 ani. precum si o functie predictiva. EVALUAREA FORMATIVA (CONTINUA. se poate constata daca face clasificari. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operationale. dar si în conditiile în care educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui potential nu-l cunoaste. în timpul mesei. despre competentele si abilitatile de care dispun în mod direct. O evaluare eficienta este bazata pe observarea sistematica a comportamentului copilului deoarece ofera educatoarei informatii despre copii privind perspectiva capacitatii lor de actiune si de relationare. Permite cunoasterea efectelor instruirii dupa fiecare secventa. iar informatiile obtinute trebuie analizate în interrelatie. pentru a rezolva sarcini pe fise. Astfel. în timpul jocului în aer liber. Nu trebuie evaluate doar aspectele care privesc latura cognitiva (daca numara. Prezinta avantajul ca stimuleaza sistematic elevii pentru activitatea de învatare. Datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se actioneze în planificarea activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice: proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor noului program. ajutând elevul si profesorul sa-si adapteze activitatea viitoare la conditiile concrete ale instruirii. genereaza relatii de cooperare între cadrul didactic si elevi. cultiva motivatia învatarii. la sosirea si plecarea din gradinita. recunoaste anumite cuvinte. identificarea eventualelor neajunsuri si astfel creeaza posibilitatea de a se adopta prompt masuri de ame-liorare a activitatii de învatare. aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru întreaga clasa. ci si nivelul de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic si socio-emotional. copiii sa nu fie retinuti de la joc. când se constata ramâneri în urma la învatatura care ar putea împiedica desfasurarea eficienta a activitatii. În Centrul „Constructii” se pot obtine informatii despre formele geometrice pe care copilul le cunoaste. selectarea probelor de evaluare sau conceperea lor trebuie sa se faca cu multa responsabilitate. feedback-ul obtinut este operativ. în mediile lui firesti: în sala de grupa. Copilul trebuie observat în contexte naturale cât mai variate. în scopul cunoasterii acestora. poezii etc. mai util si eficient. Probele de investigatie trebuie integrate în activitatea obisnuita. permitând verificarea sistematica a tuturor elevilor din tot continutul esential al instruirii. Chiar daca sunt mentionate si fisele de lucru printre celelalte metode de evaluare trebuie avut grija ca probele cu sarcini pe fise sa fie echilibrate cu observarea comportamentului copilului în timpul jocului.

La clasele I-IV se realizeaza, de regula, pe sisteme de lectii, teme, capitole, care reprezinta unitati logice de structurare a continuturilor învatarii. Ea se poate organiza si dupa unele lectii al caror continut reprezinta „cheia întelegerii” întregului capitol. În gradinita se poate realiza cu ajutorul fiselor individuale, a jocurilor-exercitii, a jocurilor de rol, a povestirilor, a repovestirilor, a dialogurilor în situatii reale sau imaginate, memorizarilor, asamblarilor de figurine, constructiilor, modelajului etc. Ea vizeaza toate domeniile de dezvoltare ale copilului. În functie de rezultatele obtinute, se stabileste un plan de interventie remedial sau de dezvoltare. Cele mai utilizate instrumente de înregistrare a datelor sunt: fisa de observatie, grilele de verificare si control, rapoartele, fisa de caracterizare. Aceste documente însotite de observatii – comentarii, aprecieri ale educatoarei, fise de corespondenta pentru parinti, produse ale activitatii copilului, înregistrari audio si video, fotografii – sunt cuprinse în portofoliul copilului si dovedesc traiectoria dezvoltarii lui. Recompensele acordate copilului se concretizeaza în aprecieri verbale (lauda si încurajarea), aplauze ale colegilor si educatoarei, dreptul de a primi mascota grupei, de a initia un joc sau o activitate, de a ocupa pentru un timp un loc privilegiat etc. EVALUAREA SUMATIVA (FINALA) Se realizeaza la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (semestru, an scolar, ciclu de învatamânt), prin intermediul ei realizându-se verificarea prin sondaj a continuturilor învatarii, insistându-se astfel pe elementele fundamentale. Se urmareste stabilirea masurii în care elevii au capacitatea de a opera cu cunostintele de baza însusite si si-au format abilitatile vizate pe parcursul derularii programului de instruire. Ofera informatii utile asupra nivelului de performanta atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Pentru ca nu însoteste procesul de învatamânt secventa cu secventa are efecte reduse asupra activitatii instructiv-educative, acestea resimtindu-se dupa o perioada mai îndelungata, de regula, pentru urmatoarele serii de elevi. Rezultatele se apreciaza prin raportare la obiectivele generale urmarite prin predarea disciplinei de învatamânt. Exercita în principal functia de constatare a rezultate lor, de clasificare a elevilor. Poate genera în rândul elevilor atitudini de neliniste si stres si, în plus, consuma o parte considerabila din timpul alocat instruirii. La gradinita aceasta forma de evaluare vizeaza nivelul de performanta atins în raport cu obiectivele cadru si de referinta cuprinse în curriculum si se realizeaza, în special, înainte de parasirea gradinitei. Pe baza constatarilor privind masura în care copilul a atins obiectivele de referinta, educatoarea îi schiteaza profilul de personalitate, descrie inventarul de cunostinte principale, identifica interesul si posibilitatile de învatare, pentru a argumenta recomandarea înscrierii sale în scoala primara sau retinerea în gradinita. Beneficiarii rezultatelor ei sunt, în primul rând, parintii, educatorii, învatatorii, învatatoarele, consilierul, terapeutul. Fiecare dintre cele trei forme de evaluare are o contributie specifica în cunoasterea nivelului de pregatire al elevilor si, într-o masura mai mare sau mai mica, asigura premisele necesare pentru reglarea continua a procesului instructiv-educativ, fapt ce le recomanda deopotriva pentru practica educationala. VII.2.2. Metode de evaluare În activitatea de evaluare cadrul didactic poate recurge la o gama larga de metode, clasificate în: traditionale, denumite astfel datorita faptului ca au fost consacrate în timp si sunt utilizate cel mai frecvent si complementare deoarece s-au impus în practica scolara în ultimii ani. METODE TRADITIONALE DE EVALUARE a) Evaluarea orala. Se realizeaza printr-o conversatie între cadrul didactic si elevi, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la volumul si calitatea instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Se recomanda a fi utilizata mai ales în cazul disciplinelor/tipurilor de activitati care au ca obiectiv formarea unor capacitati si abilitati dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu, capacitatea de comunicare verbala). 85

Avantaje : permite verificare; ofera posibilitatea unei evaluari flexibile, adaptata particularitatilor individuale, prin stabilirea tipului de întrebari si a gradului de dificultate a acestora în functie de calitatea raspunsurilor oferite de elevi; permite cunoasterea posibilitatilor de exprimare a copiilor/elevilor si siguranta cu care opereaza cu notiunile asimilate, priceperea cu care elaboreaza un raspuns la o întrebare anume, abilitatea de a argumenta o idee, de a respecta logica si dinamica unei expuneri, originalitatea manifestata în abordarea unei probleme; ofera posibilitatea ca, în cadrul unor raspunsuri incomplete, sa se poata interveni cu întrebari suplimentare; favorizeaza intensificarea interactiunii profesor-elev; realizeaza un feed-back, prompt, rapid, permit corectarea raspunsurilor; favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare a copiilor/elevilor. Limite: obiectivitatea poate fi diminuata datorita: gradului diferit de dificultate a întrebarilor, starea de moment a evaluatorului starea psihica a elevilor (tensiunea afectiva); întrebarile ajutatoare pot avea un caracter perturbator, obligându-i pe elevi sa se abata de la forma de raspuns proiectat; ofera posibilitati limitate de verificare a unui numar mai mare de elevi; consum mare de timp, nivel scazut de validare si fidelitate. În învatamântul prescolar pentru evaluarea orala se pot folosi câteva procedee aparte, cum ar fi: „Scaunul autorului“, folosit în cadrul „Întâlnirii de dimineata“ în alternativa educationala Step by Step. Copilul este poftit pe acest scaun ca sa prezinte rezultatul muncii independente sau de grup celorlalti copii, educatoarei, dupa solutionarea unei sarcini date. I se ofera astfel sansa de a se autocunoaste, autoevalua si a avea feedbackul imediat al celorlalti copii si al educatoarei. Prin modelul de evaluare primit de la educatoare, în timp, copiii vor sti sa intervina si sa valorifice laturile pozitive ale persoanelor cu care interactioneaza si sa transmita acestora, sub forma de sugestii, pareri, opinii despre ceea ce trebuie îmbunatatit sau corectat, fara sa jigneasca sau sa atace pe cineva. „Turul galeriei“ se utilizeaza dupa solutionarea de catre copiii a unor sarcinii primite în grup. Rezultatul activitatii fiecarui grup este expus si, prin rotatie, fiecare grup vizualizeaza operele expuse. Educatoarea initiaza o comunicare interactiva între copiii autori ai lucrarii expuse si copiii vizitatori. Cei dintâi ofera informatii despre modul de organizare, despre contributia pe care a avut-o fiecare, despre colaborarea în solutionarea sarcinii si rezultatul muncii lor. Ceilalti formuleaza aprecieri despre felul în care au fost rezolvat cerintele si ofera aplauze si încurajari. „Jurnalul metacognitiv“ consta în evaluarea copilului la sfârsitul zilei cu privire la continutul învatarii, rezultatele obtinute în activitatile individuale sau comune, în termeni de reusite si dificultati întâmpinate, relatiile si calitatea acestora cu colegii pe parcursul îndeplinirii sarcinilor de învatare. Poate lua forma unui dialog între copil si educatoarea sau între copil si colegii de grupa. Se formuleaza întrebari de genul: „Ce ai învatat sa faceti astazi?“, „Cum ai facut?“, „Ce ti s-a parut izbutit?“, „Ce dificultati ai întâmpinat?“, „Cine te-a ajutat?“, „Pe cine ai ajutat?“, „Cum te-ai simtit astazi?“. b) Evaluarea scrisa. Reprezinta o metoda de evaluare care se utilizeaza începând cu ciclul primar, nefiind specifica învatamântului prescolar. La nivelul gradinitei, prin „scris“ întelegem exercitiile grafice, scrierea de simboluri, de litere izolate, de silabe, de cuvinte cu litere de mâna sau de tipar. Este foarte des folosita pentru verificarea nivelului de pregatire a elevilor. La clasele I-IV îmbraca forma lucrarilor de control curent, a lucrarilor de control date la încheierea unei unitati de învatare. Lucrarile scrise de control curent (extemporale) se administreaza la lectia curenta, dureaza 10-15 minute si cuprind un numar redus de întrebari. Urmaresc: verificarea 86

modului în care elevii si-au însusit lectia de zi, acoperirea necesarului de note, formarea la elevi a obisnuintei de a învata sistematic. Lucrarile de control la sfârsitul unei unitati de învatare se aplica în cadrul evaluarii formative. Verifica în ce masura obiectivele unitatii (obiectivele de referinta) au fost îndeplinite si elevii si-au însusit continuturile esentiale. Ofera informatii privind calitatea demersului didactic si efectele sale exprimate în nivelul de pregatire al elevilor. Avantaje : permite evaluarea unui numar mare de elevi într-un timp relativ scurt; face posibila evaluarea tuturor elevilor cu privire la asimilarea aceluiasi continut, ceea ce permite compararea rezultatelor; asigura conditii pentru o apreciere cu grad ridicat de obiectivitate; ofera elevilor posibilitatea de a elabora raspunsul în mod independent, în ritm propriu, demonstrând astfel cunostintele si capacitatile de care dispun: diminueaza starile tensionale care pot influenta negativ performantele elevilor mai timizi sau cu alte probleme emotionale. Limite: feed-back-ul nu este operativ (imposibilitatea corectarii unor greseli, clarificarii, completarii imediate a cunostintelor, elevii luând cunostinta de lacunele lucrarilor cu relativa întârziere); imposibilitatea de a orienta elevii prin întrebari suplimentare; când continutul nu acopera decât o parte din materie, exista posibilitatea ca întâmplarea sa aiba un rol semnificativ cu implicatii importante asupra calitatii probei. c) Evaluarea practica. Se foloseste pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunostinte teoretice în rezolvarea unor probleme practice, gradul de stapânire a unor priceperi si deprinderi. Se aplica în special atunci când se urmareste evaluarea continutului experimental si practic al instruirii, dar ofera si informatii cu privire la însusirea continutului conceptual. Reprezinta si o modalitate importanta de dezvoltare a unor competente generale si specifice, aplicative. În învatamântul prescolar probele practice sunt diversificate în functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiectivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare. În gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fenomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, întocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse în acest caz aprecierilor verbale, în functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor. Pentru contracararea limitelor celor trei metode de evaluare, dar si pentru asigurarea unui grad sporit de obiectivitate se recomanda imbinarea metodelor traditionale de evaluare. METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE Aceste metode urmaresc sa ofere elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu doar ca au asimilat un ansamblu de cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele cunostinte. În general, în aceasta categorie încadram: observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Dintre aceste metode, aplicabilitate la nivelul învatamântului primar si prescolar au: observarea sistematica, portofoliul si autoevaluarea. a) Observarea sistematica. Ofera informatii relevante asupra performantelor copiilor/elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si reactionare, a competentelor si abilitatilor de care dispun, a trasaturilor de personalitate si implicit pentru calitatea si eficienta demersului didactic. Permite cunoasterea unor performante mai greu cuantificabile, dar foarte importante pentru aprecierea randamentului scolar.

87

sa interpretam datele înregistrate pentru a diferentia aspectele caracteristice de cele aparente.). modul cum interactioneaza cu ceilalti (educator. fara a interveni. alti adulti): modul de comunicare verbala/nonverbala. cu ce copii prefera sa se joace). semnificative pentru a fi retinute si nu presupune implicarea elevului în completarea fisei. În învatamântul primar observarea elevilor trebuie sa se realizeze în contexte multiple: la ore. sa nu opereze cu etichetari subiective. Fisa de observare reprezinta un instrument prin care cadrul didactic consemneaza date factuale cu privire la comportamentul sau modul de actiune al elevului (fapte deosebite. ce roluri prefera. sa înregistreze observatiile în caietul de observatii. sa stabileasca comportamentele care intereseaza. e important pentru interpretare. atât din gradinita. Prima conditie de importanta capitala este ca educatorul sa învete sa observe copilul. sa-si construiasca instrumentele necesare pentru înregistrarea informatiilor. sub toate aspectele. prin interactiunea cu grupa de copii.În învatamântul prescolar observarea este importanta în programele de educatie centrate pe copil si consta în urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unui copil. pe care apoi le prelucreaza si le interpreteaza. sa aloce un timp special (de exemplu. Atât în gradinita. Pentru înregistrarea informatiilor se pot folosi urmatoarele instrumente: fisa de observare. probleme de natura comportamentala. sa observe copilul în conditii cât mai variate. initiativa în comunicare. în cadrul activitatilor extrascolare si extracurriculare. capacitatea de autocontrol. deoarece un comportament constant în situatii diferite. Înca de la venirea sa în gradinita obtinem prin observare informatii despre dezvoltarea copilului. sa noteze comportamentele cu mare exactitate. pentru o observare reusita este important ca orice cadru didactic: sa stabileasca exact scopul observatiei. daca foloseste o varietate de materiale sau opteaza doar pentru unele). copii. capacitatea de exprimare a emotiilor si de a întelege emotiile celorlati. sa utilizeze mijloace simple de înregistrare (grile. Avantaj: cadrul didactic decide asupra comportamentului sau performantelor pe care le considera relevante. lista de control /verificare. locuri diferite si momente diferite. daca inventeaza moduri noi de a le folosi. în pauze. cât si din afara ei. de la parinti si toate persoanele care interactioneaza cu copilul. daca initiaza jocuri. Cunoasterea copilului necesita timp si anumite competente din partea educatorului: sa faca observatii obiective. sa noteze ceea ce i se pare important. cât si la clasele I-IV. liste de rubrici pe care doar sa se bifeze). sa dea acestora o interpretare pertinenta. nou pentru dezvoltarea copilului. daca se joaca cu materialele din toate centrele de activitate. relatiile în cadrul grupului social al grupei (daca se joaca cu copiii. scara de clasificare. Informatiile pe care trebuie sa le obtinem despre copil se refera la: modul cum actioneaza cu obiectele (cum le mânuieste. cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. Dezavantaj: solicita un timp considerabil pentru notarea datelor factuale si nu întotdeauna interpretarea acestora are gradul de obiectivitate dorit. 88 . 10-15 minute la jocuri si activitati alese). Aceste informatii sunt confidentiale. Educatorul trebuie sa redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitatii lui în devenire. aptitudini generale sau specifice etc.

cât si un instrument de evaluare complex. teme pentru acasa). caricaturi. ceea ce face posibila folosirea acesteia doar în ciclul primar. Puternic dezacord dezacord neutru acord puternic acord Lista de control/verificare. cu grad ridicat de originalitate si crea-tivitate. lucrari prezentate în cercuri. starile emotionale negative care însotesc formele traditionale de evaluare. integrator. desene. 89 . atitudinal. Îmi asum cu placere responsabilitatile ce-mi sunt încredintate în cadrul echipei. flexibil prin care cadrul didactic urmareste progresul realizat de elev în plan cognitiv. La gradinita portofoliul poate include: desene picturi fise cu sarcini povesti dictate educatoarei. De exemplu. eseuri. fara ca pe moment sa formuleze judecati de valoare asupra celor înregistrate. comportamental de-a lungul unui semestru sau an scolar.Data Locul Prezentarea evenimentului /faptei Interpretarea evenimentului (concluzii de natura psihopedagogica) Scara de clasificare însumeaza un set de comportamente ce sunt supuse evaluarii. angajarea lor în activitati de învatare mai complexe. Permite cadrului didactic sa constate la elevii sai prezenta sau absenta unor caracteristici sau comportamente. Reprezinta atât o metoda. teste. interviuri. neavând nevoie de ajutor DA NU • a sesizat unele imperfectiuni ale propriei lucrari DA NU Prezinta avantajul ca se elaboreaza relativ usor si permite evaluarea obiectiva a unor abilitati. fise de observare. cu participarea directa a elevului. casete video cuprinzând prestatia orala a elevului în cadrul unor activitati sau contributia în activitatea de grup etc. portofoliul poate include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare: rezultatele la probele scrise (lucrari de control. aplicatii practice. nu sunt avute în vedere prin celelalte metode de evaluare. Portofoliul reprezinta „cartea de vizita” a elevului. Permite evaluarea unor produse care. La clasele I-IV. Deoarece realizeaza o sinteza a activitatii elevului pe o perioada mai îndelungata de timp poate servi si ca evaluare sumativa. Exemplu. compuneri. în cadrul unei lectii de abilitati practice. Elevilor li se prezinta o serie de enunturi fata de care ei trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul. b) Portofoliul. rezultatele activitatilor practice. De asemenea. la clasa a IV-a se poate folosi urmatoarea fisa de control: Elevul • a urmat instructiunile de lucru date înaintea activitatii DA NU • a respectat etapele ce trebuiau parcurse în elaborarea lucrarii DA NU • a folosit corect instrumentele de lucru DA NU • a finalizat lucrarea DA NU • a lucrat independent. chestionare de atitudini. postere. înlatura tensiunile. În felul acesta evaluarea devine motivanta pentru elev. în mod obisnuit. ceea ce stimuleaza exprimarea personala a elevilor. având la dispozitie o scara cu 5 trepte (se foloseste de regula scara lui Likert). machete. reliefând progresul înregistrat de acesta pe o perioada determinata a parcursului scolar.

informatii asupra perceptiei de catre copil asupra propriei prestatii. motivându-i astfel pentru învatare. din acest motiv. Metodele complementare de evaluare asigura o alternativa la metodele traditionale. liste de verificare si control. insuficient). Valentele formative pe care le detin le recomanda în mod sustinut. decurge din urmatoarele considerente: notele nu sunt acordate elevilor pe baza unor criterii.3. lucrari de grup. notele reprezinta simple simboluri fara o baza stiintifica bine conturata. fise de observatie din timpul activitatilor independente si pe grupe. sa-si raporteze performantele la exigentele si sarcinile învatarii. Astfel. grafice. bazate pe descriptori de performanta.). Noul sistem are la baza criterii unitare la nivel national. Este folosita cu scopul de a-i ajuta pe elevi sa-si cunoasca dimensiunile propriei personalitati si manifestarile comportamentale. ele contribuind eficient la realizarea învatarii euristice. ci în strânsa legatura cu experienta si perceptia fiecarui cadru didactic. instrumente de evaluare (tabele de rezultate. bazat pe descriptori de 90 . Necesitatea înlocuirii sistemului de notare cu cifre cu sistemul de evaluare prin calificative. numite descriptori de performanta. fisa de caracterizare psihopedagogica). pentru prima data s-a trecut de la evaluarea cantitativa. favorizeaza individualizarea sarcinilor de lucru. bine. Pentru a-si îndeplini rolul. informatii despre activitatea copilului în afara grupei (participarea la concursuri. strategiile. interviuri de alfabetizare si alte materiale în care sunt informatii despre copil strânse de obicei. gimnastica etc. îndoituri din hârtie. planse cu cifre sau cu litere. având totodata multiple implicatii în plan motivational si atitudinal. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar Reforma evaluarii elevilor din învatamântul primar este una de substanta. corespondenta cu parintii La sfârsitul anului scolar copiii primesc aceste portofolii într-un cadru festiv. c) Autoevaluarea. Sistemul de notare prin calificative (excelent. VII.carti facute de copii. asigurând astfel o imagine de ansamblu privind nivelul competentelor elevilor. în cadrul sistemului de notare cu cifre pe o scara de zece trepte sunt imposibil de elaborat criterii relevante si unitare pentru acordarea fiecarei note. comentarii suplimentare. la evaluarea calitativa. Practica evaluativa a demonstrat faptul ca obiectivitatea evaluarii este asigurata de îmbinarea metodelor traditionale cu cele complementare. reprezentând optiuni metodologice si instrumentale care îmbogatesc practica evaluarii. suficient. Acestia sporesc obiectivitatea evaluarii. Reprezinta o metoda prin care se urmareste construirea imaginii de sine a elevului. Utilizarea lor imprima un pronuntat caracter interactiv actului de predare-învatare. Ajuta elevul sa constientizeze progresele si achizitiile. cât si în gradinita. Portofoliul de evaluare cuprinde obiectivele care au stat la baza realizarilor curente ale copilului. de-a lungul unui an scolar. sa-si elaboreze un stil propriu de munca. valorifica si stimuleaza întregul potential creativ al elevilor si creeaza cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilitatilor intelectuale si practic-aplicative ale acestora. care astfel nu se mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre cadrul didactic. planuri de interventie personalizate. pictura. diagrame. foarte bine. materiale din care rezulta preocuparea pentru dans. furnizeaza elevilor si parintilor informatii relevante despre nivelul de pregatire la care au ajuns. fotografii. realizata aproape exclusiv în functie de experienta cadrelor didactice si de perceptia lor asupra nivelului de pregatire al elevilor. care are ca scop schimbarea complexa a sistemului existent si nu simpla revizuire sau îmbunatatire a acestuia. Poate fi folosita atât la clasele I-IV. de apreciere a performantelor elevilor. este necesar ca elevul sa aiba o serie de puncte de referinta/criterii în baza carora sa procedeze la autoevaluarea diverselor aspecte ale devenirii sale. cu aprecieri si laude în prezenta parintilor.

Stimularea capacitatilor metacognitive si de autoevaluare a demersului individualizat. de efectele scontate. realizata de cadrul didactic la clasa. realizabila în conditiile evaluarii curente. Modurile în care acesti descriptori de performanta pot fi creati. Performanta asteptata este conceputa ca performanta tipica. aplicabile la nivel national. Finalizarea judecatii evaluative a învatatorului privind performanta elevilor printr-un calificativ ce corespunde descrierii performantei demonstrate. la clasa. descriptorii de performanta au fost introdusi la începutul anului scolar 1998-1999. Faptul ca sistemul descriptorilor de performanta nu este conceput sa discrimineze puternic în sens normativ. lucrari practice etc. În acest context. a performantei. În învatamântul primar se considera ca acest fapt nu este atât de important pentru evaluarea curenta. respectând criterii unitare. mai obiectiva sub raportul consistentei procesului. Descriptorul de performanta concretizat în formula unei scale de apreciere are avantajul practic de a argumenta judecata de valoare. Acest lucru poate fi util în evaluarea curenta interna. la nivelul învatamântului primar. acest sistem de evaluare nu realizeaza o discriminare la fel de sensibila ca sistemul cifric. accentul urmând a fi pus mai mult pe dezvoltarea spiritului de echipa al elevilor. chiar în conditiile în care necesarul de timp acordat întregului proces de apreciere este relativ important. Calificativul consemnat în catalog si în carnetul elevului va fi rezultatul câtorva aprecieri de acest tip. Se pot înregistra direct în catalog calificativele obtinute de elevi la evaluari cu un anumit grad de complexitate (probe scrise cu un numar suficient de cerinte. Evaluarea în învatamânt ul primar are un caracter formativ. a procesului de învatare în general. directe si asupra modalitatilor de înregistrare a rezultatelor scolare. A aparut evidenta necesitatea completarii celor patru trepte ale notarii elaborate în prima etapa cu descriptor ai performantei de tip „excelent” si „insuficient”. medie. Dintre efectele introducerii acestor descriptori amintim: Evaluarea curenta a devenit mai unitara. descriptorii stau la baza crearii si implementarii unui sistem complet nou de evaluare. comparabilitatea în notare si o mai mare usurinta în utilizare. întemeind-o în mod sistematic. adaptati. 91 . urmând ca înregistrarea rezultatelor elevilor în documentele scolare sa se realizeze ca rezultat al mai multor evaluari. de importanta judecatii de evaluare cu care se finalizeaza aplicarea descriptorilor.performanta. Sub denumirea de descriptori de performanta intra o categorie diversa de formulari. sistemul este capabil de a se autoregla.). Principalele calitati ale noului sistem de evaluare introdus sunt flexibilitatea si adaptabilitatea sa: odata introduse modelele motrice pentru punerea în ecuatia evaluativa a principalelor obiective de referinta de la nivelul curriculum-ului. asigura coerenta. are implicatii de profunzime. explicitari organizate ierarhic. utilizati în mod concret în activitatea de evaluare curenta si/sau examinare este o problema care tine de creativitatea evaluatorului. ca un act al reformei educationale în domeniu. Principalele argumente pentru introducerea. medie si minima. ca si a celui de evaluare în mod specific. precum si a principale lor capacitati. ale performantei asteptate din partea elevilor aflati în situatie de evaluare. Introducerea concomitenta în sistem a noului curriculum pentru învatamântul primar si a noului sistem de evaluare a rezultatelor scolare a avut avantajul evident de a potenta importanta si impactul schimbarii. decât pe cel de competitie. sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectiva. În sistemul de evaluare românesc. pe niveluri de performanta superioara. adaptarea si utilizarea acestor descriptori în cazul aprecierii si notarii curente sunt: Potentialul lor formativ în termeni de întelegere si modelare a asteptarilor în ceea ce priveste performanta dorita. în aprecierea rezultatelor elevilor. între elevii aceleasi clase s-a dovedit a fi benefic pentru acest nivel de vârsta.

utilizând obiecte sau reprezentari. * Descompune numere naturale mai mici decât 100 în sume sau diferente. scrie toate solutiile. Sesizeaza cu rapiditate dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. în propria vorbire. rapid si corect. utilizând orice metoda care conduce rapid la obtinerea solutiei. Întemeierea. Bine Construieste corect propozitii din 2-4 cuvinte. efectueaza cel putin doua astfel de descompuneri. în propozitii de 2 cuvinte. Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacitatilor de explorare/investigare si rezolvare de probleme 2. a judecatii de valoare în cazul evaluarii curente. transparente si operationalizabile în mod concret. si cu unele greseli. Stimularea schimbarii accentului si ponderii de pe continuturi curriculare pe competente si capacitati activate contextual sau situational. utilizând obiecte. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. Stabileste acordul predicatului cu subiectul. Sesizeaza dezacordurile exprimate în orbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. în situatia de examen. efectueaza cel putin trei astfel de descompuneri. mai mare decât 3.2. respectând cerinte date. inclusiv reprezentari si numarare. în timp. Stabileste rapid si precis acordul predicatului cu subiectul si al adjectivului cu substantivul pe care îl determina. Foarte bine Descompune numere naturale mai mici decât 20 în sume sau diferente. a credibilitatii deciziei. utilizând orice metoda care îl conduce rapid la obtinerea solutiei. Studiile întreprinse ca si practica educationala evidentiaza necesitatea adecvarii permanente a actiunilor de evaluare la mutatiile de accent survenite în domeniul 92 . Elevul construieste propozitii corecte din punct de vedere gramatical Suficient Construieste corect propozitii din 2-3 cuvinte date. prin aceasta. profesorii si învatatori. raspunzând nevoilor reale. mai mare decât 2. Bine Descompune numere mai mici decât 20 în sume sau diferente. unde continuturile sunt cu adevarat ilustrative si nu determinate.1. joc de stabilire a acordurilor gramaticale. Pentru un numar dat. a consensului de tip profesionist între cei care actioneaza si ca evaluatori în activitatile curente si ca examinatori. Pentru o mai buna întelegere a modului în care opereaza descriptorii de performanta prezentam urmatoarele exemple. CLASA I – Matematica 2. Realizarea acestui tip de consens este esentiala pentru optimizarea calitatii judecatii experte. Sesizeaza dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. în timpul exercitiilor-joc si în propria vorbire. propozitii din 2-5 cuvinte. respectând cerinte date. inclusiv reprezentari si numarare.Cresterea transparentei si a consistentei procesului de apreciere/notare si. Elevul exploreaza modalitati de a descompune în suma sau în diferenta: numere mai mici decât 20. în mod special. în timpul exercitiilor. Pentru un numar dat. cu impact direct în perspectiva si asupra examenelor. * numere mai mici decât 100 Suficient Descompune numere naturale mai mici decât 10 în sume sau diferente. Pentru numere mai mari decât 20 scrie cel putin trei solutii. CLASA I – Limba si literatura româna Obiectiv cadru 2: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala 2. bazate pe criterii asumate. Utilizeaza în calcule mentale modalitati de a descompune numerele. Foarte bine Construieste.

Pârâiala. C-tin. Cerghit. Cucos.&C. (2000) .P. MEN. Stoica. Bucuresti 21. E. Buc. (2001) – Formarea initiala pentru profesia didactica prin colegiile universitare de institutori. Pletea..Chisinau 6.E. Editura Polirom. D.P. Conceptii si strategii. Bucuresti. Iasi 8. Editura Corint. Planuri – cadru de învatamânt pentru învatamântul preuniversitar.P. Macavei. Robinson. (2009) – Ghid si regândirea pentru învatamântul strategiilor prescolar. N. Eurostampa. (1982) . (1996) – Concepte didactice fundamentale. (1983) . Editura Dacia. Bucuresti.Ghid de evaluare în învatamântul primar. E. D. Bibliografie generala 1. Bucuresti 4.Învatarea în scoala. (2000) – Standarde profesionale pentru profesia didactica.E. Bucuresti 22. Bucuresti. Bucuresti. C-tin. Editura Didactica si Pedagogica. coord. Iasi. & S. Giurgea. ClujNapoca 13.. Editura Didactica. S. E. coord. Editura Polirom.Pedagogie. (1999) . M. 30. D.P.Radu.. Editura Polirom. Ungureanu. Editura Aramis. 15. M.D.. 12. CNEE. Editura Polirom. 29.. impun redimensionarea E. 16. Bucuresti 3. (1999) – Psihopedagogia scolara pentru învatamântul primar. L. 23. 7. 26. 17.E. *** (1999) – Descriptori de performanta pentru învatamântul primar. Ghid pentru cadrele didactice din învatamântul preuniversitar. (2008) – Teoria si metodologia evaluarii.Didactica.P. A. Iasi 9. E. *** (2008) – Ghid de bune practice pentru educatia timpurie a copiilor între 3 la 6/7 ani. L. Ghid pentru profesori. 20.. Modele orientative. Constanta.C... Potolea.P. didactic. Ed. Bucuresti. M. D.Neacsu.. (2000) – Didactica prescolara. A. N. F. Editura Humanitas Educational.. CNEE 19.G.Educatie si curriculum. Editura Ankarom. Editura Muntenia & Leda.Lectia între proiect si realizare.. M. Cristea. 5. Gliga. (1997) – Pedagogie. Ausubel. (1999) . C-tin. MEC. Bucuresti. Pârâiala. MEC. Editura ProGnosis. Moise. coord. I.Perfectionarea lectiei în scoala moderna. I. V. Bucuresti. I.E. Bucuresti. 11. Munteanu. Ionescu. (2001) – Evaluarea curenta si examenele. (2008) – Activitatea integrata din gradinita. (1982) . S.Tratat de pedagogie scolara. Timisoara 25.N. Editura Aramis. 10. Voiculescu.. EDP. 24. Kolumbus. evaluative în consens O abordare cu exigentele din perspectiva impuse procesului noului curriculum.Reforma evaluarii în învatamânt. Bucuresti. Iasi. D-tru. EDP. Editura V&I Integral. Editura Eficient.E. *** (1999) – Curriculum National. (1998) – Evaluarea în învatamântul primar. Bucuresti.D.Dictionar de pedagogie. Descriptori de performanta. 28. (1999) – Disciplinele optionale. Nicola. Petroaia. 27. (1996) . Bucuresti 18.. Anghel. Culea.. V. Constandache.C. MEN. S. E. Salade. 93 94 . Grama.Metode de învatamânt (editia a III-a) E. (1997) . Bucuresti 2. Stoica.E. Munteanu. Bucuresti. (1996) . Iasi.. M. A. E. *** (2008) – Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. care C. F.. Cucos. Cretu. Editura Aramis. I.... Ed. (2001) – Pedagogie prescolara.N. coord. Litera-International.D. Bucuresti 14. Cerghit. *** (2001/2002) – Ghiduri metodologice de aplicare a programelor scolare. (1981) . Paus.. D. I.. Sesovici.învatamântului. Bucuresti. Bucuresti. (2000) .N. D. (2000) – Disciplinele optionale la clasele I-IV. Ionescu.