UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” DIN GALATI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PEDAGOGIA ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
- suport de curs -

Autor: Lect. univ. dr. Valerica ANGHELACHE

2011

CUPRINS
CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR I.1. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar......................3 I.2. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar..............4 CAPITOLUL II. STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR II.1. Conceptul de standard profesional..........................................................7 II.2. Continutul, principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar.............................................................................7 CAPITOLUL III. PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV III.1. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica..............................9 III.2. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul
III.2.1. Caracteristici generale..............................................................15 III.2.2. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si

primar................................................................................................................1 5

scoala................................................................................................................17 CAPITOLUL IV. PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR
IV.1. Curriculum. Caracteristici generale.......................................................27 IV.2. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV..........................31 IV.3. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si

primar................................................................................................................4 7
CAPITOLUL V. METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR V.1.Delimitari conceptuale..........................................................................50 V.2. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar)..............................................................................................................51 V.3. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV...................................................................................................................68 CAPITOLUL VI. PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR VI.1. Clarificari conceptuale.........................................................................70 VI.2. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare.............................71 VI.3. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar...............................................................................................73 CAPITOLUL VII. PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR VII.1. Clarificari conceptuale.......................................................................79 VII.2. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar.......................81 VII.2.1. Forme de evaluare...............................................................81 VII.2.2. Metode de evaluare..............................................................84 VII.3. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar.........................89 2

Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde: a) educa ia timpurie (0-6 ani): nivelul antepre colar (0-3 ani) înva amântul pre colar (3-6 ani). prin formarea capacitatii de a învata.... b) înva amântul primar (6-10 ani) clasa pregatitoare clasele I-IV....... Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Obiective: Cunoasterea structurii sistemului de învatamânt de la 0 la 10 ani. Sistemul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie.... învatamântul prescolar (educatia timpurie) reprezinta o subramura a pedagogiei vârstelor si prima veriga a sistemului de învatamânt. sistemul de învatamânt reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de toate gradele... Din punct de vedere structural..... ale carui caracteristici sunt: a) asigura intrarea copilului în sistemul de învatamânt obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani).. grupa mijlocie i grupa mare.... I.. dintr-o anumita tara.. nutritie si educatie în acelasi timp)... c) solicita în mod fundamental ca la vârstele mici sa avem o abordare pluridisciplinara (îngrijire.. care cuprinde: grupa mica... 3 .... Întelegerea caracteristicilor.... e) solicita ca activitatile desfasurate în cadrul procesului educational sa devina adevarate ocazii de învatare situationala... Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar I...... particularitatilor si tendintelor de evolutie în învatamântul prescolar si primar.... Astfel... matur...... În sens restrâns... sistemul de învatamânt reprezinta reteaua organizatiilor scolare....92 CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: I. Constientizarea locului învatamântului primar si prescolar în structura sistemului de învatamânt public si a rolului pedagogiei scolare si prescolare în sistemul stiintelor educatiei... organizat si functioneaza în baza unor principii generale cu caracter organizatoric si juridic.......... perfectibile si autoperfectibile.... determinata la nivel pedagogic si juridic la nivelul unor „servicii publice deschise”. care este conceput... în sens larg...Bibliografie generala... Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar Analiza problematicii si a particularitatilor învatamântului prescolar si scolar necesita în prealabil clarificarea conceptului de sistem de învatamânt.1... considera adultul/educatorul ca un partener de joc.... d) la nivelul relatiei „didactice”... care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate. profilele si formele. b) accentueaza unicitatea copilului si considera ca abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale)... specializat în realizarea functiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului de instruire. în cadrul concret al activitatii de predare-învatare-evaluare.1.2..

asigurându-se în acelasi timp si pregatirea copilului pentru intrarea în învatamântul primar. Astfel copilul învata sa se adapteze la mediu si dobândeste mijloacele prin care se consolideaza autonomia. el fiind partenerul-cheie în educatia copilului. se organizeaza în cre e i. în gradini e i în centre de zi. coerente. integrala si armonioasa a personalitatii copilului. Se organizeaza în gradini e cu program normal. de catre fiecare copil. Învatamântul prescolar cuprinde doua etape si paliere de vârsta: a) Educatia anteprescolara (1-3 ani). încercarilor si experimentarilor. prelungit i saptamânal si reprezinta etapa în care se depisteaza si se remediaza deficientele de învatare si psiho-comportamentale ale copiilor. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. aceste functii se presupun si se sustin reciproc. a trairii experientei de viata curente. g) motivatie si atitudini pozitive fata de învatare. 4 . prin perfectionarea deplasarii si mânuirea de obiecte. iar relatia familie-gradinita-comunitate devine hotarâtoare. ceea ce presupune individualizarea educatiei si promovarea învatamântului de tip formativ. calcul matematic). Vizeaza dezvoltarea unor componente ale personalitatii umane: inteligenta. atât prin coborârea vârstei de scolarizare. Schimbarea de paradigma în promovarea educatiei timpurii atrage dupa sine decantarea unor efecte. deprinderi. citit. capacitati. 3. dupa caz. deprinderi si obisnuinte morale etc. Reprezinta etapa constituirii primare. d) dezvoltarea abilitatilor sociale prin interactiunile generate de mediul de învatare. Este denumita si prima copilarie. deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea în scoala si pe tot parcursul vietii. aceasta experienta de viata fiind impregnata de învatarea comunicarii verbale. curiozitate.2. Sprijinirea copilului în achizitionarea de cunostinte. b) functia de dezvoltare a personalitatii copilului. componenta instrumentala a culturii generale (scris. e) comportamente centrate pe sarcina. Învatamântul primar reprezinta cea de-a doua veriga a sistemului de învatamânt. dintre care putem aminti: a) progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii. a propriei identitati.f) porneste de la premisa ca parintele nu poate lipsi din acest cerc educational. respectând capacitatile si nevoile sale. Cele doua caracteristici esentializeaza functiile de baza ale învatamântului primar: a) functia de realizare a educatiei de baza. Desigur. Descoperirea. ca experiente autonome de învatare. ale carui caracteristici de baza sunt: Asigura instruirea de baza. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Reforma produsa la nivelul educatiei timpurii a condus la redefinirea obiectivelor pe care aceasta le urmareste. c) descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati. 4. Dintre acestea amintim: 1. b) Învatamântul prescolar (3-6 ani). Dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii. 2. sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. cât si prin includerea într-un sistem de educatie organizat si coordonat într-o maniera stiintifica. b) efectele pozitive asupra viitoarei integrari sociale si reducerea comportamentelor deviante precum si a esecului scolar. f) dezvoltare socio-emotionala. indiferent de mediul din care provin. exercitiilor. atitudini si conduite noi. Dezvoltarea libera. cu adultii si cu mediul pentru a dobândi cunostinte. în functie de ritmul propriu si de trebuintele sale. Încurajarea explorarilor. I.

fara nici un fel de discriminare. Planul de actiune adoptat Adunarea Generala a Natiunilor Unite accentueaza urmatoarele elemente: Dezvoltarea fizica. Principala raspundere pentru protectia cresterea si dezvoltarea copiilor îi revine familiei si. afectiva. a parlamentarilor. gratuit. manifestare la care se traseaza coordonatele de baza ale sistemului de educatie timpurie. c) Orice copil este nascut liber si egal în demnitate si drepturi. Finalitatile învatamântului primar constituie un sistem de referinta în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. spirituala. d) Copiii trebuie sa aiba parte de un start cât mai bun în viata. 3. ca atare. psihica. Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea si protectia drepturilor copiilor include implicarea directa a autoritatilor locale. formarea personalitatii copilului. manifestare la care s-a adoptat o declaratie ce cuprinde principiile fundamentale ale educatiei timpurii: a) Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate actiunile legate de copii. schimbarea care a demarat la nivelul învatamântului primar se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: 1. sociala. e) Toti copiii trebuie sa aiba acces si sa absolve învatamântul primar. Învatamântul primar face parte din învatamântul obligatoriu si vizeaza perioada cuprinsa între 6/7 ani – 10/11 ani si are ca principale obiective: a) Însusirea cunostintelor. când siguranta si bunastarea lor sunt considerate primordiale si când se pot dezvolta în sanatate. c) Formarea deprinderilor de comportare civilizata. mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel national si international. b) Exprimarea într-o limba de circulatie internationala. 2.De asemenea. familia este îndreptatita sa beneficieze de toata protectia si sprijinul de care are nevoie. priceperilor si deprinderilor intelectuale de baza. al persoanelor care au în îngrijire copii si al copiilor însisi la o gama completa de informatii si servicii este o prioritate. avându-se în vedere urgenta si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. în cadrul programului educational “Organizarea învatamântului preprimar”. care a vizat revizuirea Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de copii si corelarea cu programa claselor I-IV. Analizând finalitatile celor doua niveluri ale scolaritatii putem constata ca se pot contura noi tendinte în abordarea acestora la nivelul politicii educationale. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. respectati si alintati. În învatamântul preprimar. pace si demnitate. a organizatiilor neguvernamentale. b) Investitia în copii si respectarea drepturilor lor este una dintre modalitatile cele mai eficiente de eradicare a saraciei. înzestrarea copilului cu acele cunostinte. h) O lume mai buna pentru copii este o lume în care toti copiii se vor putea bucura de anii copilariei – un timp al jocului si al învatarii. când drepturile le sunt promovate si protejate. Accesul parintilor. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. f) Copiii si adolescentii sunt cetateni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toti. 10 mai 2002 este data celei de-a XXVI-a Sesiuni Speciale a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. g) Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesita reînnoirea vointei politice. asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. 189 state membre ale Natiunilor Unite semneaza Conventia cu privire la Drepturile Copilului. când copiii sunt iubiti. cognitiva si culturala a copiilor constituie o prioritate nationala si globala. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. pentru ca în anul 2002 sa se initieze programul „Generalizarea grupei mari pregatitoare în învatamântul prescolar românesc”. obligatoriu si de buna calitate. În mai 2002. familiilor. Astfel. tutorilor. a sectorului privat si a 5 . anul 2000 a adus o noua viziune despre educatia prescolara.

cât si educatia scolara sunt parte integranta a stiintelor educatiei. proiectabila si realizabila la nivelul structurii actiunii educationale. 6 . egalizarea sanselor educationale. flexibil. bazata pe corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei. Aceasta delimitare permite clasificarea stiintelor pedagogice în functie de modul lor de raportare la: a) obiectul specific de cercetare (dimensiunea functional-structurala a educatiei). satisfacerea nevoilor de învatare ale tuturor copiilor. tolerantei si dezvoltarii. pedagogia universitara. aparitia unor noi profesii. programe individualizate în acord cu nivelul de dezvoltare si cu dorintele de afirmare ale copilului. pedagogia adultilor (S. ai liderilor si ai membrilor comunitatilor. cu nevoile.agentilor economici. cresterea diversitatii culturale etc. Cristea). occidentale. deschiderea spre module optionale de instruire. înclinatiile sale. Analizând diversele taxonomii ale stiintelor pedagogice. În învatamântul primar tendintele de evolutie se înscriu în categoria tendintelor sistemului de învatamânt în ansamblu si vizeaza: apropierea de sistemele de învatamânt moderne. culturali. respectarea principiului eficientei Atât educatia prescolara. Acestea studiaza functionalitatea educatiei care vizeaza activitatea de formaredezvoltare permanenta a personalitatii. alaturi de pedagogia anteprescolara. consolidarea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici prin asigurarea de servicii si sustinerea de programe orientate spre familii. Educatia este un drept al omului si un element esential pentru reducerea saraciei si muncii în rândul copiilor. mutarea accentului de pe continutul informational si reproducere. dezvoltarea si modernizarea învatamântului în acord cu si în sensul preîntâmpinarii fenomenelor sociale din România: somaj. sau reprezinta o componenta a pedagogiei vârstelor ca domeniu specializat al stiintelor educatiei (E. personalul de ocrotire si educatie si comunitate sunt obiective si actiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a sistemului de educatie timpurie în România etc. aspiratiile. pacii. impactul tehnologiei moderne. centrarea pe copil. pe învatamântul de tip creativ. Macavei). spirituali.. Extinderea si îmbunatatirea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici. dar si pentru promovarea democratiei. precum si cresterea rolului formativ al pregatirii la vârsta scolara mica. realizate de diversi autori. tutori. putem spune ca pedagogia scolara face parte din categoria (disciplinelor) stiintelor pedagogice aplicative pe perioade de vârsta. în mod egal pentru baieti si fete. armonizarea politicii educationale cu cerintele si nevoile comunitatii. a conducatorilor religiosi. b) metodologia specifica de cercetare a dimensiunii functional-structurale a educatiei. si mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajati este un obiectiv primordial al educatiei Îmbunatatirea calitatii educatiei. pedagogia prescolara. pedagogia învatamântului profesional. c) interdisciplinaritatea specifica angajata în domeniul cercetarii dimensiunii structural-functionale a educatiei.

cât si normativa. Profesionalismul cadrului didactic îi confera acestuia capacitatea de a-si pune în actiune competentele. profesia didactica este abordata atât în maniera descriptiva. proces controlat de un model al profesiei respective. II. profesia este definita ca un „complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice care definesc pregatirea diferitilor lucratori” (U. reflectate în politica educationala actuala. II. Profesionalizarea activitatii didactice nu se reduce la asimilarea sistematica a unor competente descrise de standardele profesionale. prin surprinderea clara a functiilor cadrului didactic. c) motivarea necesitatii de a se realiza aceste actiuni (ratiunea executarii lor). Standardele profesiei didactice reprezinta un ansamblu de asteptari si cerinte. Continutul. abilitatile si mentalitatile pe care trebuie sa le probeze un cadru didactic în activitatea sa cu elevii. în orice situatie. din perspectiva a cea ce trebuie sa devina prin asimilarea la statutul sau a unor roluri si responsabilitati. Schiopu. Din punct de vedere psihologic. Conceptul de standard profesional.1. Conceptul de standard profesional Abordarea teoretica a conceptului de „profesie” în dictionarele de specialitate este dominant descriptiva. ci presupune o utilizare euristica a acestora în situatii si contexte educationale care solicita acest lucru. explicit formulate. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. Constientizarea importantei standardelor în demersul de profesionalizare a activitatii didactice. de a putea domina situatiile noi. 1997). Profesionalizarea este un proces de formare a unui ansamblu de capacitati si competente într-un domeniu dat pe baza asimilarii unui sistem de cunostinte teoretice si practice. Din punct de vedere pedagogic. Atingerea acestui nivel se poate realiza prin profesionalizare.2.1. referitoare la cunostintele.2. Obiective: Întelegerea continutului standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. pentru a se considera ca îsi îndeplineste îndatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate. de a se adapta. II. 7 . b) care sunt caracteristicile pe care trebuie sa le îndeplineasca aceste activitati pentru a se putea aprecia ca sunt realizate la un nivel calitativ acceptat social.CAPITOLUL II STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR Unitati de continut: II. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar Continutul unui standard profesional este dat de urmatoarele elemente: a) ce activitati se asteapta a fi desfasurate de catre cadrul didactic. Continutul.

cunoaste resursele umane si materiale ale comunitatii si le valorifica în beneficiul scolii. Cadrul didactic foloseste instrumente eficiente de cunoastere a personalitatii elevului. 3. utilizeaza si promoveaza valori social-umane. culturale si spirituale. Cadrul didactic este un bun cunoscator al domeniului si al didacticii disciplinei pe care o preda. Cadrul didactic cunoaste elevul si îl asista în propria dezvoltare. respectului reciproc si al gândirii pozitive. Cadrul didactic este constient ca activitatea didactica înseamna si perfectionare continua. îsi fundamenteaza proiectarea activitatii pe rezultatele obtinute prin demersul cunoasterii elevilor. 3. punând accent pe evaluarea formativa si pe autoevaluare. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanta cu idealul educational. Responsabilizare si motivare. 8 .d) care sunt criteriile utilizate pentru evaluarea calitatii activitatilor cerute (comportamentele observabile si masurabile care evidentiaza realizarea activitatilor solicitate la nivelul calitativ acceptat social). aducând urmatoarele beneficii: 1. Este de asteptat ca utilizarea standardelor pentru profesia didactica sa determine o crestere a calitatii actului educational. Determina efecte pozitive în conceperea si realizarea managementului scolar. Principiile nucleu care au fundamentat elaborarea standardelor exprima conceptia actuala asupra continutului specific al profesiei didactice sunt urmatoarele: 1. nevoile si aspiratiile/interesele elevilor. iar profesiei didactice recunoasterea meritata. De asemenea. concepe si utilizeaza multiple forme si tipuri de evaluare a realizarilor elevilor. cooperarea si competitia în cadrul grupului de elevi pe fondul existentei încrederii. Cadrul didactic recunoaste. Un cadru didactic reflexiv îsi îmbunatateste continuu competentele personale. de a deveni subiecti ai propriei dezvoltari prin: Implicare în propria formare. 2. structura si de a accesibiliza cunostintele transmise. de a forma abilitati specifice domeniului. stimulând participarea activa si implicarea afectiva a elevului în procesul învatarii. Cadrul didactic are o atitudine reflexiva. De asemenea. Sprijinire în folosirea unor surse si mijloace diverse de informare. selecteaza si accesibilizeaza cunostintele specifice disciplinei predate în functie de capacitatile de învatare. 4. cognitive. Cadrul didactic identifica si foloseste modalitati eficiente de implicare a familiei în viata scolii si în dezvoltarea elevului. el dezvolta capacitatea elevilor de a fi autonomi. Facilitarea colaborarii si comunicarii între elevi. implica elevii în actiuni în folosul comunitatii etc. Devin un reper esential pentru asigurarea calitatii programelor de formare initiala si continua. tinând seama de particularitatile de vârsta individuala si de grup ale elevilor. el se preocupa de identificarea acelor aspecte ale activitatii sale care necesita ameliorari. Crearea abilitatilor de a lua decizii. dezvolta comunicarea. 4. el valorifica potentialul educativ al disciplinei. 5. e) cum vor fi masurate activitatile solicitate (formele de evaluare utilizate). Încurajarea spiritului de initiativa si a creativitatii. Asigura elevilor sanse mai mari de a primi o educatie de calitate. Ofera fiecarui cadru didactic o viziune coerenta asupra performantelor profesionale la care ar trebui sa se ridice. familial si social asupra dezvoltarii sale. proiecteaza si aplica strategii eficace si atractive în raport cu scopul si continuturile propuse. El ofera sanse egale pentru integrarea scolara si sociala a tuturor elevilor. Reprezinta criterii de evaluare externa asupra „produsului” institutiilor de pregatire initiala si continua a cadrelor didactice. În acest sens. 5. precum si a influentelor mediului scolar. moralcivice. Cadrul didactic este membru activ al comunitatii. Dezvoltarea capacitatii de a rezolva probleme. Cadrul didactic are capacitatea de a prelucra. 2.

1. fara o structurare datorata activitatilor subiectului“. Din multitudinea abordarilor teoretice. III. stadiile dezvoltarii copilului. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. Întelegerea particularitatilor procesului de învatare la vârsta prescolara si scolara mica.2. mult mai clar teritoriile unei educatii de calitate. a studiilor longitudinale asupra efectelor programelor de educatie. în prezent. La originea dezvoltarii teoretice se afla cercetarile de psihologie si epistemologie genetica ale lui J.6. prin interactiunile subiectului cu mediul.1. Caracteristici generale III.2. III. a neuropsihologiei. doua aspecte fundamentale ale teoriei piagetiene: 1. 2. Teoriile socio-cognitiviste vor completa modelul piagetian prin includerea conceptului de „conflict socio-cognitiv“.1. Piaget si conceptia filosofului si epistemologului francez Gaston Bachelard. CAPITOLUL III PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV Unitati de continut: III. beneficiaza de noi interpretari sau reconfirmari datorita cercetarilor întreprinse în domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica Acumularile teoretice si experientele din ultimele decenii în plan international traseaza. Jean Piaget a dezvoltat un model functional al dezvoltarii inteligentei. model care sta la baza teoriilor educationale constructiviste. desi au fost enuntate acum câteva decenii. Cunoasterea particularitatilor formelor de organizare a activitatii instructiveducative din gradinita si clasele I-IV. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala Obiective: Cunoasterea fundamentelor teoretice privind domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. Concluzia lui a fost ca „nu exista cunoastere care sa rezulte dintr-o simpla înregistrare a observatiilor. constructivismul pare a surprinde cel mai bine modalitate în care se construieste învatarea la copil. constructivismul se fundamenteaza pe datele psihologiei genetice si ale epistemologiei si sustine rolul activ al subiectului în construirea cunoasterii. 9 . Cercetarile ulterioare au retinut printre altele. În teoria educatiei. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. Permit identificarea si recunoasterea cadrelor didactice performante. acesta îsi construieste cunoasterea si se dezvolta în procesul adaptarii la mediu.2.2. Mai concret. teoria conflictului socio-cognitiv poate fi sintetizata astfel: Cunoasterea se construieste în interactiunile sociale dintre persoane. Unele teorii.

aici realizându-se reglari reciproce de actiuni. de fapt. Structura cognitiva (modelul mental) ofera sens. Cunoasterea depinde de cunostintele anterioare. predispozitia la învatare. inteligentei si dezvoltarii morale conduc la câteva concluzii: 1. teoria lui Bruner este similara cu perspectiva constructivista asupra învatarii formulata de Piaget. stadiul operator (8– 11 ani) – logic. este utila si sintagma consacrata a lui Vîgotski: „zona proximei dezvoltari“. în primul rând. Subiectul selecteaza si transforma informatia. considera Bruner. care are loc întotdeauna într-un context specific. învatarea de tip constructivist este un proces activ si constructiv. Bruner explica faptul ca orice cadru didactic trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte în proiectarea procesului de predare–învatare: 1. Desi stadiile de dezvoltare cognitiva identificate de Piaget sunt asociate cu perioade de timp. presupune întrebari si îndoieli. Curriculumul trebuie organizat în spirala. Întelegerea constructivista a învatarii depaseste conditia viziunii traditionale care echivala învatarea. dar dependent de referenti locali. trebuie sa angajeze cu copilul un dialog activ de „mosire“ a adevarului (maieutica). Cunoasterea si învatarea se realizeaza atunci când individul este capabil sa dea un sens celor cunoscute sau învatate. ia decizii. materialele de învatare si activitatile trebuie sa includa nivelul motor si mental adecvat stadiului de dezvoltare si sa evite sarcini care depasesc capabilitatile cognitive curente. printr-un proces în care subiectul interactioneaza cu informatiile. În acest sens. definita ca distanta dintre dezvoltarea actuala si dezvoltarea potentiala. nu determinata strict. fapt ce permite copilului sa construiasca permanent pe baza cunostintelor deja asimilate. Un proces intrapersonal este urmarea unui proces interpersonal. Cunoasterea lumii se construieste individual. modificându-si schemele cognitive pentru a da sens cunoasterii sale. cu transmitere de cunostinte si certitudini. dezvoltarea cognitiva este facilitata prin oferta de activitati si situatii care angajeaza si presupun adaptare (asimilare si acomodare). copiii vor oferi explicatii diferite asupra realitatii la diferite stadii de dezvoltare cognitiva. care poate fi realizata cu sprijin. în viata cotidianaa copiilor si adultilor deopotriva. stadiul formal (12– 15 ani). caracterizat de inteligenta intuitiva naturala. context si stare afectiva. pentru a-l ajuta pe acesta în asa fel încât informatia ce trebuie transmisa sa fie adecvata nivelului curent de întelegere a elevului. organizeaza informatiile si permite individului sa mearga dincolo de simpla informatie.Cercetarile lui Piaget asupra cognitiei.Sursa învatarii este conflictul socio-cognitiv. De asemenea. provizorat si nesiguranta. construieste ipoteze. care implica gândirea abstracta. Jerome Bruner Teoria constructivista a lui Bruner are la baza ideea procesarii informatiei si considera învatarea ca un proces activ în care subiectul învatarii construieste idei si concepte noi bazate pe cunostintele vechi si noi achizitionate. Cunoasterea poate fi doar ghidata. Toate aceste caracteristici sunt constatate. trebuie sa încurajeze copilul sa descopere el însusi principii. 2. stadiul preoperator (3– 7 ani). precum si identificarea unor solutii pluraliste pentru problemele nerezolvate pe cale independenta. Jean Piaget – cercetari privind stadiile de dezvoltare Pentru Piaget exista patru structuri cognitive primare sau stadii de dezvoltare: stadiul senzoriomotor (0– 2 ani). În esenta. 4. ele difera de la un individ la altul. în care inteligenta ia forma actiunilor motorii. 3. În conceptia socio-constructivista dezvoltarea cognitiva este rezultatul participarii individului la interactiuni sociale complexe cu alti semeni. utilizarea de metode de învatare care implica subiectul învatarii si prezinta o provocare. adica poate opera cu ele în contexte variate. 10 . În acest sens. Educatorul. Structurile cognitive se modifica prin procese de adaptare de tipul asimilarii si acomodarii.

copiii pot avea oportunitati de formare a deprinderilor de gândire critica. Bruner (Bruner J. Mesajul de actualitate pe care John Dewey îl transmite prin scrierile lui este ca ne putem astepta ca absolventii de astazi sa fie buni cetateni. rusine(1-3 ani). interpretate din perspectiva psihanalitica. 8. Acestea sunt: 1. Individul traverseaza crize de dezvoltare în urma carora acumuleaza noi achizitii. Caracteristica cea mai importanta a primului an de viata este faptul ca atunci copilul învata sa aiba (sau nu) încredere în mediul de viata ca mijloc de satisfacere a nevoilor sale. Autonomie. 6. 2004) John Dewey John Dewey sustine importanta experientei ca o componenta vitala în dezvoltarea individului. 4. Potentialul de dezvoltare al individului capata împlinire pe tot parcursul existentei. omul traverseaza 8 stadii polare. stagnare (40-65 ani). 3.. scoala trebuie sa transmita atât prin curriculumul predat. valori si practici democratice. confuzie identitara (12-18 ani). Erikson a vazut stadiile de dezvoltare ca opt etape psihosociale. pag. prin strategii de memorare simple sau complexe. generarea de noi propozitii si din diversitatea contextelor în care este manipulata/ procesata o informatie cât mai bogata. Pentru al doilea an de viata. Aceste caracteristici sunt relevante pentru proiectarea si realizarea procesului de predare–învatare. precum si aspectele practice ale legilor si existentei cotidiene. Intimitate vs. 3. Teoria dezvoltarii psihosociale a lui Erikson Teoria lui Erik Erikson completeaza teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget. secventele efective în care materialul este structurat. Practicile de predare – învatare din scoala au directa legatura cu deprinderile pe care cetatenii trebuie sa le puna în practica într-o societate democratica. doar daca scoala are ca obiectiv alfabetizarea civica prin practici educationale democratice. Competenta vs. 2. natura recompenselor si a pedepselor. neîncredere (pâna la 1 an). Identitate vs. izolare (19-40 ani).2. În conceptia lui Dewey. 4. care implicau în primul rând procese ale eului. 4. astfel încât structura sa fie usor asimilabila de catre cel care învata. Stadiile sunt consecutive. Înca din perioada prescolaritatii. Integritate vs. Metodele eficiente de structurare a cunostintelor trebuie sa rezulte din simplificarea. modul în care aceasta este rezolvata va determina gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existentei. trebuie sa ia în considerare si sa valorifice experienta copilului pentru a-l motiva sa-si foloseasca abilitatile de învatare si sa permita autoreglarea învatarii. care: 1. incluzând aspectele sociale si culturale ale învatarii. Fiecare stadiu este caracterizat de o anumita criza pe care individul este nevoit sa o rezolve pentru a trece la urmatoarea etapa. 5. 76). îndoiala. modul în care informatia poate fi structurata în asa fel încât sa poata fi asimilata într-o mai mare masura de subiect. anumite calitati. au o anumita structura si se soldeaza cu un produs psihologic pozitiv sau negativ ce marcheaza dezvoltarea ulterioara a personalitatii. Încredere vs. cât si prin curriculumul ascuns. Principii ca „sa se învete facând“ sau „scoala este însasi viata“ stau la baza teoriei sale despre educatie si rolul învatamântului într-o societate democratica. Deschiderea eului vs. trebuie sa fie proiectata astfel încât sa faciliteze extrapolarea/ transferarea si trecerea dincolo de simpla informatie. la nivelul grupei din gradinita si la nivelul familiei. Initiativa vs. inferioritate (6-12 ani). 1996) a extins cadrul teoretic. de participare si de implicare în luarea deciziilor la nivel personal. 3. Adriana Nicu. disperare (de la 65 de ani pâna la moarte) Conform teoriei lui Erikson dezvoltarea e un proces de integrare a factorilor biologici individuali cu factorii de educatie si cei socio-culturali. 7. Mai mult. permite organizarea în spirala. independenta vs. esential este faptul ca acum copilul învata sa 11 . educatia este „acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la întelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia experientei care urmeaza“ (1972. culpabilitate (3-6 ani). 2. valorifica diferentele individuale si varietatea factorilor care concura la rezolvarea unei sarcini (Daniela Cretu.

. în anumite grade. capacitate de a recunoaste diverse forme de expresie muzicala. Întrun fel. Fara intentia vreunei ierarhii.presupune capacitatea de a opera cu modele. Gardner propune înlocuirea „inteligentei generale“ cu opt categorii de „inteligente“. fara a reusi însa localizarea zonei cerebrale responsabila de activarea ei. precum si aceea de a grupa. se considera ca inteligenta reprezinta capacitatea de a rezolva probleme care implica abilitati logico-matematice si lingvistice. element deosebit de important pentru educatia timpurie. i) Inteligenta existentiala . f) Inteligenta interpersonala . ale 12 . modificari ale inimii. capacitate de a problematiza. sensibilitate la ritm. Vom detalia în cele ce urmeaza particularitatile acestui proces la cele doua niveluri. ci si mentale si emotionale. Palierele pe care se desfasoara dezvoltarea organismului uman sunt: a) dezvoltarea fizica Este puternic influentata de alimentatie si de îngrijirea sanatatii. ordona si interpreta date. dar si a altor organe interne. Prin joc.a fost identificata de Gardner.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta cunoastere si produse prin interactiunea cu ceilalti. de fapt. categorii si relatii. Gardner propune urmatoarele tipuri de inteligente: a) Inteligenta lingvistica – este exprimata de capacitatea de a rezolva si dezvolta probleme cu ajutorul codului lingvistic. capacitatea de acces la propriile trairi si abilitatea de a le discrimina. exprima constientizarea propriilor cunostinte. pe care le poseda. valorizate îndeosebi în scoala si masurate cu precizie de teste. Dimpotriva. grafice etc. b) Inteligenta logico-matematica . Hawarg Gardner . e) Inteligenta corporal-kinestezica . capacitatea de a citi harti. deprinderi mentale. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca învatarea este intim legata de dezvoltare si nu vizeaza doar actul învatarii proiectat si realizat efectiv în activitatea didactica. Vârsta prescolara (3-6/7 ani) a fost multa vreme considerata o etapa „neimportanta“ din punctul de vedere al achizitiilor psihologice. abilitati si dorinte. Aceste inteligente sunt multidimensionale si reprezinta seturi de abilitati. simtul orientarii în spatiu. Cercetarile din ultimele zeci de ani au demonstrat fara îndoiala faptul ca. fiind specifica filosofilor. h) Inteligenta naturalista . aceasta ar fi responsabila de cunoasterea lumii. abilitate de a discrimina si a raspunde adecvat la manifestarile si dorintele celorlalti. diagrame. copiii îsi dezvolta abilitatile cognitive si învata noi modalitati de interactiune sociala.fie autonom. Ea include modificarile de lungime si greutate. Procesele care genereaza aceste modificari sunt procese programate biologic si procese rezultate din interactiunea cu mediul. Etapa prescolara este una a schimbarilor. chiar acest joc are o importanta cruciala. îndemânarea în manipularea obiectelor. c) Inteligenta spatial-vizuala .rezolva probleme si dezvolta produse cu ajutorul miscarii corpului. Conform lui Gardner.Teoria inteligentelor multiple În mod traditional.este data de capacitatea de a forma un model mental spatial al lumii si de a rezolva probleme prin intermediul reprezentarilor spatiale si ale imaginii.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor si a reprezentarilor mediului înconjurator. d) Inteligenta muzicala .exprima capacitatea de rezolva probleme si de a dezvolta produse prin cunoasterea de sine.exprima capacitatea de a rezolva probleme si de a genera produse prin ritm si melodie. ea vizeaza toate achizitiile copilului în toate dimensiunile personalitatii sale. g) Inteligenta intrapersonala . linie melodica si tonalitate. un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât sa se joace. Poseda inteligenta naturalista cel care demonstreaza expertiza în recunoasterea si clasificarea plantelor si animalelor. aceasta fiind baza a dezvoltarii viitoarei personalitati. în utilizarea remediilor naturale si homeopate. sensibilitate la sensul si ordinea cuvintelor. talente. modificarilor semnificative nu doar fizice. Acestea sunt doar câteva dintre teoriile pe care se fundamenteaza actul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. orice om tipic dezvoltat. jocul copilului echivaleaza cu „munca adultului”.

Productivitatea memoriei creste de la o grupa de vârsta la alta dupa cum urmeaza: din 5 cuvinte prezentate cu voce tare o singura data copiii de 3 – 4 ani memoreaza în medie un cuvânt. Limbajul Se rafineaza din punct de vedere sintactic si semantic. care apar ca o consecinta a cresterii numarului de celule si a dezvoltarii tesuturilor ca urmare a proceselor metabolice. copilul toarna sucul în pahar. Functionarea cognitiva este în mod obisnuit însotita de operatii metacognitive (reflectie asupra gândirii) prin care se regleaza învatarea si performanta (Koriat. La 3 ani. ceea ce se manifesta în patternuri de comportament fixe. învatarea. sa vorbeasca unul cu altul în timpul jocului. la 3 ani cuprinde între 800 – 1000 cuvinte. deoarece acestea permit organismului „sa fie gata“ pentru anumite tipuri de activitate. Nivelul de activitate este exprimat de o puternica trebuinta de joc devine o activitate fundamentala. Atentia Atentia selectiva este mai putin eficienta decât la copiii mai mari deoarece stimulii din mediu sunt scanati mai putin sistematic si exista o mai mare vulnerabilitate la distragerea atentiei de catre stimulii nerelevanti. Pentru întelegerea proceselor implicate în dezvoltare se utilizeaza câtiva termeni cheie: Crestere . A. care însoteste actiunile si are rol de ghidare si monitorizare a actiunilor.este o schimbare relativ permanenta în comportament care apare ca rezultat al experientei. Ea este cea care îi confera unui organism flexibilitatea comportamentala si cognitiva. În privinta vocabularului.). copilul îsi însuseste. în linii mari.. emotii si relatii ale individului cu ceilalti. 1998). merg pe bicicleta. decât daca reia totul de la capat. pronuntia fonemelor limbii materne .scheletului si a musculaturii. iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte. Copiii devin mult mai încrezatori în fortele proprii si trec la explorarea unui 13 . ceea ce sporeste efectul de socializare al jocului. care este relativ independenta de evenimentele externe“. îsi dezvolta abilitati motorii grosiere. majoritatea fiind învatate de la alti copii. memoria. modificari comportamentale: prin acest proces organele interne. intuitiv si concret. Maturizare . atractive. b) dezvoltarea cognitiva Implica modificarile care au loc în ceea ce priveste perceptia. la 3 – 4 ani încep sa se joace împreuna. rationamentul si limbajul. ceea ce înseamna ca memoria are caracter plastic. se catara. La 2 ani copiii se joaca solitar. Memoria Copilul învata poezii pe care le reproduce cu placere. patineaza. Învatarea depinde de crestere si maturare. Modificarile mentionate au o influenta majora asupra intelectului si asupra personalitatii. conform unei secvente ireversibile. a jucariilor frumoase. comparativ cu cei mai mici. membrele. viu colorate. cât si de stimularea sau deprivarea senzoriala din mediul în care creste copilul în primii ani de viata. Atkinson si Hilgard (2005) definesc maturizarea ca „o succesiune cu determinare înnascuta de crestere si schimbare. De asemenea. cu implicatii directe asupra abilitatilor motorii. creierul devin functionale. însa nu poate continua recitarea daca este întrerupt. modificari ale structurii si functiei creierului generate atât de factorii genetici. permitându-i sa se adapteze la conditii diferite de mediu. iar la 5 – 6 ani = 4 cuvinte. neinfluentate de mediu. dar mult mai dificila este memorarea materialului verbal. Învatare .implica evolutia si dezvoltarea potentialitatilor biologice (prescrise genetic). îsi dezvolta si abilitati motorii fine însusite de la adulti (de exemplu. la 4 – 5 ani = 3 cuvinte. la 5 ani copiii merg cu multa usurinta. Performantele mnezice ale prescolarului sunt potentate de trairi emotionale puternice.se refera la modificarile în marime. La vârsta prescolara au loc schimbari dramatice în comportamentul social si emotional. prescolarii mai mari sunt mai capabili sa îsi monitorizeze atentia. manânca folosind furculita etc. Apare „vorbirea cu sine“. c) dezvoltarea psihosociala Cuprinde modificarile legate de personalitate. la 5 ani ajunge la 3000 de cuvinte. Cei mici pot evoca cu relativa usurinta imaginea obiectelor. În ceea ce priveste abilitatile motorii. la 4 ani se dubleaza (1600 – 2000 de cuvinte).

Grupurile de copii sunt organizate ierarhic. se impun fara ca cineva din grup sa-si dea seama. Deoarece acest plan este relativ diferit de cel primar al copilariei anterioare. vizualizata – se suplimenteaza cu o mai înalta antrenare a verbalizarii (reproducerea). Progrese apar si în capacitatea de autoreglare si autocontrol. Daca în perioada prescolara activitatea de învatare era antrenata de elemente ale impresionabilitatii si atractivitatii (imagine. recunoastere. La vârsta scolara mica memorarea cunoaste o dezvoltare importanta. de negociere si renuntare în favoarea celuilalt pentru solutii care sa împace ambele parti. Exista o evolutie a procesului de învatare pe parcursul primilor patru ani de scoala. Relatiile pozitive cu prietenii sau tovarasii de joaca constituie o sursa importanta de învatare sociala. ani exista o tendinta pronuntata pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex. baza lui de întretinere se largeste suplimentar cu interese si elemente de motivatie ce decurg din acestea. deoarece procesul învatarii se constientizeaza. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult decât cei din familie. Apar diferente în tratarea prietenilor fata de alti copii. modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara în ansamblu.„câmp“ mult mai larg. 14 . tensiunea si planul de evenimente ce domina viata copilului. Primii patru ani de scoala. iar activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala. Tot acum se dezvolta relatiile cu prietenii. este în clasa I si a II-a un fel de obiectiv al învatarii. chiar daca. La 8 ani scolarii mici manifesta o crestere evidenta a performantelor mnezice (din 30 de cuvinte copiii recunosc cam 23-24 cuvinte si pot reproduce doar 5 dintre ele). caracterul evident al regulilor implicate în viata scolara contribuie la modificarea existentiala de fond a scolarului mic. culoare). probabil datorita pastrarii relativ neorganizate a materialului memorat. în consecinta. i se vor forma deprinderile instrumentale de scris. Acest adult (învatatorul) este cel care antreneaza energia psihica. acum se adapteaza la cerinta de a opera pe câmpuri restrânse de informatii (amanunte) si devine dominant empirica. modifica regimul. se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala în învatare. Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante si progrese în dezvoltarea psihica. Carmichael) a demonstrat ca la 7 ani scolarul mic recunoaste mult mai usor decât reproduce. citit si calcul matematic. Newmark. sunt capabili sa internalizeze regulile si sa se supuna acestora chiar si atunci când adultii nu sunt de fata. având lideri informali care domina si impun idei. La sfârsitul clasei a IV-a lista de 30 de cuvinte se soldeaza cu aproximativ 28 de cuvinte recunoscute si 14 reproduse. procesul de însusire gradata de cunostinte. reproducere (Harloch. Învatarea devine tipul fundamental de activitate. capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltare a autonomiei în copilaria timpurie. Între prieteni exista atitudini mai întelepte. devine în perioada scolara mica antrenata intensiv în planul achizitiei de cunostinte. În clasa I copiii utilizeaza forme simple de învatare (repetitii fidele de formulari sau scurte texte). Apare identitatea de gen care se exprima atât în adoptarea unor comportamente specifice sexului caruia îi apartine. copilului i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. Reproducerile mnezice actionale devin deprinderi si au o mai mare stabilitate. îsi automonitorizeaza comportamentul în functie de context. dar si în timpul lectiilor. Învatarea. iar repetitia devine suportul ei de baza. situatia de colaborare si competitie. cât si în întelegerea semnificatiei faptului de a fi baiat sau fata. Copilul: îsi inhiba actiunile accepta amânarea recompenselor si tolereaza frustrarile. responsabilitatea fata de calitatea asimilarii. memoria capata numeroase functii psihologice. vârsta si tendinte comportamentale. chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei. Astfel. Asimilarea continua de noi cunostinte. Reproducerea activa utilizata în învatarea de poezii. La 3. Cercetarile întreprinse au evidentiat faptul ca reproducerea din lectie este relativ fidela la copiii de 7-8 ani. Marea majoritate a studiilor privind memoria copiilor si relatia dintre fixare. inclusiv de relatii sociale. desi incompleta. la rândul lor.

Iata un exemplu în acest sens. La 9 ani devin active si interesele cognitive. De asemenea. Cunoasterea particularitatilor procesului de învatare la cele doua perioade de vârsta devine imperuos necesara. organizare si desfasurare a unui proces instructiv-educativ care respecta si valorifica aceste caracteristici. Un rol deosebit în procesul de învatare la vârsta scolara mica îl au esecurile si succesele. Peste 8 luni s-a repetat testarea. mai ales în primele doua clase. Succesul repetat are rezonante psihologice importante: Atrage atentia copilului asupra strategiilor prin care a fost obtinut. Copiii au fost ulterior împartiti. Astfel. Comunicarea rezultatelor creeaza repere importante si devine factor de progres. III. în timp ce învatarea generata de competitie are rol formativ pentru dezvoltarea sinelui. în functie de rezultatele obtinute. Stilul de lucru. mediocrii si slabi. Creeaza satisfactie. competitie). Uneori e vorba de copii care nu manifesta interes pentru activitatile scolare.2. Fenomenul se explica prin faptul ca în jurul cazurilor respective s-a format un climat social si emotional stimulator în atitudinile învatatorului. Succesul scolar are la baza numeroase aspecte si conditionari. alteori de copii cu dificultati de adaptare scolara sau capacitati reduse de redare organizata a cunostintelor de care dispun. emotionale si actionale psihomotorii ale elevilor. putem semnala câteva aspecte legate de efectele generale ale atitudinilor implicate în relatia învatator-elev. Copiii alesi au prezentat 9 puncte în plus la QI fata de grupul de control (2 puncte la testele verbale si 6-7 puncte la cele de rationament nonverbal). afective. în trei grupuri: elevi foarte buni. Scolarul de clasa I învata sub influenta impulsurilor adultilor. La scolarii de clasa I s-au aplicat probe de masurare a QI. a structurilor operative ale caracterului. este foarte important.1 Caracteristici generale Conceptul de proces de învatamânt semnifica schimbare. dar nu antrenat. cât si pentru eficientizarea procesului de proiectare. Robert Rosenthal. atât 15 . ceea ce a facut mai clara instruirea. exista motive ce impulsioneaza învatarea în general (competitia generala) si motive ce întretin învatarea preferentiala. transformare în timp si spatiu a experientelor de cunoastere. dar mai ales învatarea preferentiala. cu cât motivatia e mai puternica. creeaza siguranta. S-au ales la întâmplare 20% din fiecare grupa si învatatorii claselor respective au fost informati ca cei trecuti pe tabel au potential intelectual consistent. consolidând pozitia de elev bun la învatatura si pozitia vocationala pregnanta. Numerosi autori arata ca. referindu-se la fenomenul Pygmalion. atât pentru întelegerea transformarilor care se produc la nivelul personalitatii copilului. La acestea se adauga elementele de rezonanta din relationarea copilului cu ceilalti copii (elemente de cooperare. a dorintei sale de a se supune statutului de scolar care îl atrage si sub influenta dorintei de a nu supara parintii. cultura cadrului didactic au influente formative puternice. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. acestor subiecti li s-au comunicat mai des rezultatele. De asemenea. Întrucât în procesul de învatare relatiile cu învatatorul au un rol foarte important. Acestea din urma influenteaza gândirea si diversele interese. rol ce se condenseaza în calificativul scolar ca expresie a evaluarii învatarii. Iradiaza în structura colectivului scolar.2. a capacitatii lor fizice si intelectuale. La aceste categorii se adauga categoria celor cotati ca fiind nedotati sau neinteresati si care nu pot depasi acest statut scolar. Prin urmare. activitatea fiind recompensata. încredere. învatarea este influentata si de frustrari.Exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate în diferitele situatii si forme de învatare. cu atât învatarea este mai intensa. dezvolta expansiunea sinelui. Rolul învatatorului. experienta de cunoastere a copilului. Este vorba de transformari profunde. sintetizeaza aproximativ 200 de studii privind acest fenomen. atitudinea generala.

ca activitati fundamentale ale procesului de învatamânt. tipul de rezultate scontate. Aceasta actiune se desfasoara într-o ambianta specifica. este specializat pe dimensiuni instructive si formative.elevii. în care termenii de baza sunt profesorul si elevii.cantitative. formeaza "câmpul educational". parintii). Agentii actiunii (cadrele didactice. genereaza autoînvatare. o relatie a celor doi factori . Cadrului didactic i se cere competenta profesionala (capacitatea de a forma elevii prin mijloacele specialitatii sale. ce informatii. Cerghit (1986) desprinde urmatoarele elemente componente ale procesului de învatamânt: Pe primul loc în cadrul sistemului se situeaza obiectivele. atribuie roluri bine precizate cadrului didactic si elevilor.. D. cu interactiunile complexe care se instituie între ei.profesor-elevi . I. dirijate si evaluate în cadrul unor institutii specializate. Predarea si învatarea. dar devin palpabile la încheierea actiunii instructiv/educative. cât si calitative. care vizeaza formarea integrala a personalitatii. deprinderi etc. se afla într-o unitate dialectica. stimuleaza sau înlesnesc transformarea . dintre care amintim: suporta determinari socioculturale si evolueaza în timp. combina transmiterea de cunostinte (predarea) cu asimilarea acestora (învatare) si cu validarea lor (evaluare). cuprinzând forte care impun.predarea ce vizeaza activitatea profesorului si învatarea care exprima efortul elevilor. la nivel individual si de grup (Cretu.profesorul . Obiectivele jaloneaza ce urmeaza sa învete elevii. în scoala. Procesul de învatamânt poate fi definit ca ansamblul activitatilor organizate.si fiinte care suporta schimbarea.). pregatire adecvata. Obiectivele se formuleaza la începutul procesului de instruire. Între ele exista relatii multiple si foarte complexe. Se poate spune ca procesul de învatamânt reprezinta o unitate. care constituie un amplu laborator de metamorfoze umane. Activitatea profesorului este prezenta. calitati atitudinale si aptitudinale. Scopurile procesului de învatamânt sunt: transmiterea unor seturi de cunostinte formarea unor capacitati dobândirea de deprinderi formarea unor atitudini Procesul de învatamânt comporta caracteristici aparte. Ele reprezinta finalitatile care condenseaza cerintele de instruire si educatie puse de societate. elevii. stil 16 . în vederea realizarii unor obiective instructiveducative. fie chiar si indirect. se implica activ în actul transformarii . Rezulta ca procesul de învatamânt are semnificatia unui vast exercitiu de modelare spirituala si fizica a personalitatii. functioneaza în acord cu norme praxiologice. sub îndrumarea cadrelor didactice. si în studiul independent al elevilor. Pe baza unei analize socio-pedagogice. genereaza cunoastere si actualizeaza cunoasterea umana. cunostinte sa dobândeasca si ce anume sa stie sa faca (actiuni. Procesul de învatamânt presupune o dualitate. special pregatite în acest scop. 1999).si a activitatilor specifice acestora .

anul scolar. D.de predare. Formele de organizare (activitati. Între componentele analizate exista multiple relatii de interdependenta si interactiune. componentele analizate (continuturi. înteles ca sistem cu reglare si autoreglare. provenita de la iesirea sistemului. Activitatea scolara este segmentata în unitati de timp: ciclul scolar. de asemenea. 1999). conduce si îndruma activitatea de formare a elevilor. mijloace obiective).). tehnice. ziua. nivel de dezvoltare fizica/intelectuala. influentele extrascolare). Copiii/elevii îsi desfasoara prestatia în fata clasei. pentru corectarea greselilor. III. Unele dintre componente (variabile) au statut de cauze sau conditii determinante (caracteristicile individuale ale elevilor. Utilizarea optima a timpului reprezinta o problema importanta în activitatea scolara. Rezultatele obtinute sugereaza modificarile ce se impun. cadre didactice. este un sistem deschis în continua schimbare si echilibrare. În concluzie. altele apar ca efecte. tabla. lectii. Grupul. Relatia dintre conditii si rezultate este una circulara. se expun judecatii colective. de a largi aria de contacte cu realitatea concreta.2. element definitoriu al oricarui sistem. filosofice. Procesul de învatamânt reprezinta o retea complexa de interactiuni. În functie de necesitati. cartea). ceea ce releva caracterul de sistem. resimt opinia colectivului. atmosfera tonica de munca si cultivarea simtului raspunderii. ceea ce va duce la îmbunatatirea rezultatelor ulterioare.2. îndeplinesc roluri în grup. cât si cele moderne (aparatura audio-vizuala. religioase (religia reprezinta una din formele culturii). dobândesc anumite pozitii (statusuri) fata de ceilalti. Cu toate ca învatarea este o activitate individuala. aptitudini. clasa (grupa) de elevi . excursii si vizite didactice etc. Mijloacele de învatamânt. Procesul de instruire este tot mai mult sustinut "asistat" de mijloace tehnice moderne. semestrul. Informatia. deprinderile elevilor). anumite trasaturi de personalitate etc. Continutul reprezinta suportul de baza al activitatii instructiv-educative. care semnaleaza rezultatul atins. procesul de învatamânt da nastere la multiple si variate raporturi de comunicare si influenta. identificarii mai usoare a problemelor pe care le implica optimizarea procesului de predare-învatare. de la "iesiri" la "intrari". informatia inversa poate fi utilizata de profesor pentru reglarea din mers a procesului de învatamânt. De relatiile stabilite în procesul didactic depinde climatul activitatii. Elevii se disting prin caracteristici de vârsta si individuale. saptamâna. Acestea reprezinta practic un "laborator" de învatare sociala. Aceste cicluri repetitive marcheaza o evolutie în spirala sau în zig-zag. literar-artistice. sesizarii importantei conexiunii inverse în functionarea procesului de învatamânt. fundamentarii stiintifice a conducerii procesului de învatamânt (Cretu. capacitati. de a proiecta. rezultate (cunostintele. Prin procesul de învatamânt se valorifica potentialul instructiv-educativ al continutului învatamântului. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala 17 . calculatorul). activitati practice. în care pasi înainte pot alterna cu regrese. analiza sistemica a procesului de învatamânt ofera posibilitatea: prezentarii globale a „arhitecturii” procesului de învatamânt. pentru îmbunatatirea rezultatelor.elevi. urmeaza o cale inversa. atât cele clasice (creta. motivatie pentru studiu etc. de la "efecte" la "cauze". precum si materialele didactice sunt menite sa înlesneasca predarea si însusirea cunostintelor si deprinderilor. colectivul devine "creuzetul" de formare a caracterului.formeaza câmpul relational cu valente formative certe. Relatiile ce se stabilesc între agentii actiunii . Timpul reprezinta. o componenta a sistemului în discutie. în forme de munca adecvate. Didactica moderna priveste elevul ca subiect al procesului didactic. Reglajul continuu al sistemului se realizeaza prin conexiunea inversa. de dominare si supunere. Procesul de învatamânt vehiculeaza continuturi stiintifice. ora.. de cooperare.) au rolul de a articula. depasirea dificultatilor. emulatie si competitie. cadrul didactic având rolul de a organiza "câmpul educational". modificarea fiecareia se rasfrânge asupra celorlalte.

marimilor etc. Continutul jocului Include totalitatea cunostintelor. a capacitatilor cognitive. precizând caile pe care trebuie sa le urmeze copiii în desfasurarea actiunii ludice. sistemic. reglementeaza relatiile dintre copii.compenseaza activitatile tensionale distractiva – asigura relaxarea si petrecerea timpului liber în mod placut. modeleaza dimensiunile etice ale conduitei. Regulile jocului Au rolul de a concretiza sarcina didactica. Au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune conditii. sociabilitatea etc. Trebuie definit cu claritate pentru ca jocul sa conduca la îndeplinirea lor (exemple: dezvoltarea capacitatii de exprimare. dar se deosebeste si de lectie. putem mentiona: functia de cunoastere . anotimpuri. de discriminare a culorilor. Principalele forme de organizare a activitatii didactice în gradinita sunt: jocul învatarea munca JOCUL Reprezinta un mijloc de instruire si educare a copiilor. ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de învatamânt si ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor psihofizice pe toate planurile.). Este o activitate de pregatire pentru viata. mijloacele de realizare a sarcinii didactice. constituind totodata si elementele de sustinere a atentiei pe parcursul situatiei de învatare. Sarcina didactica trebuie formulata sub forma unui obiectiv operational. priceperile si deprinderile însusite în cadrul diferitelor categorii de activitati (cunostinte despre plante. formativ-educativa – jocul educa atentia. de echilibru si tonificare . Sunt prestabilite si obligatorii pentru toti participantii la joc si reglementeaza conduita si actiunile participantilor.). de stimulare a miscarilor – jocul contribuie la cresterea si dezvoltarea complexa a motricitatii. abilitatile si capacitatile fizice. priceperilor si deprinderilor cu care copiii opereaza în joc. Continutul trebuie dozat în functie de particularitatile de vârsta.). adecvata celor mici. stabilesc modul în care se rezolva sarcina didactica. de dezvoltare a unor trasaturi de caracter.La nivelul gradinitei activitatea instructiv-educativa are caracter organizat. ordinea succesiunea acestora. atitudinea fata de colectiv (corectitudinea. trasaturile operative ale caracterului (perseverenta. Jocul are si un caracter organizat. Dintre functiile pe care le îndeplineste jocul. Sarcina didactica Indica ce anume trebuie sa realizeze efectic copiii pe parcursul desfasurarii jocului pentru a realiza scopul propus. conferind jocului o coloratura placuta. fiind subordonata obiectivelor ce vizeaza formarea personalitatii. fiind alcatuit din urmatoarele elementele componente: Scopul jocului Se formuleaza pe baza obiectivelor de referinta prevazute în programa activitatii instructiv-educative din gradinita. de stimulare afectiv-atitudinala si volitiva. Poate fi selectat din cunostintele. animale. de exersare a analizatorilor. promptitudinea etc. dezvoltarea capacitatii de orientare în spatiu. fiind mai flexibila. geografice etc. matematice. stimuleaza sau inhiba anumite manifestori comportamentale Elementele de joc Reprezinta caile. Pot exista reguli care: indica actiunile de joc. Se diferentiaza de activitatea din familie. 18 . Apare ca o problema ce trebuie rezolvata prin valorificarea cunostintelor. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului si nivelul de socializare.se exprima în asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii.). priceperilor si deprinderilor de care dispune copilul.

c) Introducerea în joc Vizeaza motivarea copiilor fata de activitatea ce urmeaza a se desfasura. evitând monotonia. La aceasta etapa se pun la punct aspecte organizatorice. la prezenta unor personaje cunoscute de copii. prin complicarea sarcinii. organizarii si desfasurarii jocului didactic presupune ca educatorul sa parcurga urmatoarele etape: a) Proiectarea jocurilor didactice Urmareste corelarea cu celelate activitati din gradinita si se finalizeaza în elaborarea proiectului didactic. f) Explicarea si demonstrarea jocului Cadrul didactic trebuie: Sa explice sarcina didactica Sa precizeze actiunile pe care trebuie sa le efectueze copiii pentru realizarea sarcinii Sa actualizeze cunostintele. stimularea curiozitatii. ci prin raportare la anumite aspecte de ordin metodologic. începând cu grupa mare. i) Încheierea jocului. aplauze. b) Asigurarea conditiilor Presupune amenajarea locului unde acesta va avea loc. ÎNVATAREA Reprezinta o activitate menita sa opereze o modificare la nivelul comportamentului copilului. sa-i faciliteze asimilarea de cunostinte. formarea 19 . Metodologia proiectarii. folosirea unor obiecte inedite. jucarii etc. sa-l ajute sa se adapteze la mediu. se fixeaza regulile etc. g) Executarea jocului de proba Se realizeaza sub îndrumarea educatoarei. acesta trebuie: Sa urmareasca rezolvarea corecta a sarcinii didactice. Învatarea presupune asimilare de cunostinte si abilitati. e) Anuntarea titlului jocului si a obiectivelor urmarite Trebuie realizata în termeni clari. precizarea câstigatorilor. sintetizând esenta jocului. Sa imprime jocului un ritm alert. distractiva (exemple: elemente surpriza. se exerseaza actiunea. prin folosirea unor materiale si elemente noi de joc. priceperile si deprinderile ce constituie continutul jocului Sa precizeze regulile ce trebuie respectate în joc. h) Executarea propriu-zisa a jocului Poate fi condusa de educatoare sau de un copil. Sa insiste pentru respectarea regulilor. crearea unei atmosfere favorabile. d) Prezentarea si familiarizarea cu materialul La grupa mica intuirea materialului se face cu ajutorul educatoarei care evidentiaza caracteristicule materialului sau le reaminteste alte jocuri unde au mai întâlnit acele materiale. Daca este realizata de catre cadrul didactic. Sa constituie echipele (în cazul jocurilor pe echipe) Demonstrarea jocului va fi facuta de catre educatoare care. Desfasurarea activitatilor de joc nu se realizeaza la întâmplare. în putine cuvinte. La grupele mici se poate recurge la elemente surpriza. Sa ofere indicatii cu privire la folosirea materialului de catre copii. Sa indice cerintele ce trebuie îndeplinite pentru a se desemna câstigatorul jocului (în cazul competitiei).). Sa precizeze sarcinile conducatorului de joc.atractiva. pregatirea si distribuirea materialului didactic. La grupa mare intuirea se face de catre copii. Prilejuieste formularea concluziilor si aprecierilor asupra modului în care s-a desfasurat jocul. poate fi ajutata si de unii copii. valorificând elementele gândite în acest sens. Sa mentina atmosfera de joc. organizarea colectivului de copii. recompensarea rezultatelor bune. La grupele mari se poate realiza prin conversatie si prin prezentarea materialului. Sa antreneze toti copiii în joc Pentru îndeplinirea scopului ar trebui executate si variante de joc.

dobândeste sintalitate si functioneaza ca un puternic factor de socializare. Acestea privesc în principal nivelul dezvoltarii intelectuale. un ansamblu organizat de elevi. dat de particularitatile psihofizice ale vârstei membrilor sai. diferenta putând fi de 1-3 ani. elevii aceleasi clase se deosebesc între ei prin anumite particularitati individuale. LECTIA reprezinta principala forma de organizare a procesului de învatamânt în scoala. presupune efort constient si se finalizeaza cu obtinerea unor produse materiale. nu trebuie pierdut din vedere ca. în cadrul interactiunii dintre profesor si elev. pe fondul trasaturilor psihofizice caracteristice vârstei. Lectia este o „unitate didactica” distincta. îngrijirea plantelor etc. de regula. elevi de aceeasi vârsta cronologica. prelucrare de informatii. clasa ca grup social are un ca-racter administrativ. La clasa I pot sa apara diferente evidente generate de influentele exercitate asupra copilului în familie sau de frecventarea/nefrecventarea gradinitei. într-un cuvânt. originala. aranjarea jucariilor. prin intermediul unor metode de învatamânt adecvate. Clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. MUNCA Forma de activitate specifica adultului. Desi clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. Sunt si situatii când într-o clasa sunt reuniti elevi de vârste diferite. Aceasta omogenitate a clasei face posibila organizarea activitatii instructiv – educative cu întreg colectivul de elevi si asigura conditii pentru manifestarea rolului conducator al cadrului didactic. D. cu reguli proprii de desfasurare ce prezinta urmatoarele caracteristici (Cretu. pregatirea pe care au dobândit-o anterior. La nivelul scolii procesul instructiv-educativ se realizeaza cu colective de elevi constituite pe clase ce reunesc.. relativ de sine statatoare. ceea ce face ca adaptarea procesului de instruire si educatie la posibilitatile fiecarui elev sa fie dificil de realizat. capacitatea de efort etc. aceasta contribuie la modelarea personalitatii fiecaruia dintre membrii sai. „forma fundamentala”. cu scop. motivatia învatarii. cu particularitati psihofizice comune. În cadrul lectiei activitatea elevilor se desfasoara sub îndrumarea cadrului didactic. La prescolari este vorba de o munca simpla. fapt ce face posibila stabilirea continutului instruirii. aptitudinile. Prin interactiunile multiple pe care le prilejuieste activitatea comuna desfasurata în cadrul clasei de elevi. a întregului proces instructiv-educativ în concordanta cu particularitatile de vârsta si cu capacitatile de învatare proprii celor mai multi dintre membrii sai.unor capacitati adaptative. Clasa de elevi reprezinta un sistem de interactiuni umane cu o functionalitate educativa.). clasa de elevi constituindu-se într-o unitate psihopedagogica. „forma principala”. din cauza amânarii scolarizarii pe diferite motive sau repetarii unor clase anterioare.educative bine precizate. În lucrarile de specialitate termenul de lectie este folosit în mai multe acceptiuni („forma de organizare a procesului de învatamânt”. înregistrându-se numeroase definitii. „forma de baza”. aplicare în practica si evaluare a propriilor performante. starea de sanatate. accesibila si asumata liber (exemple: amenajarea spatiului pentru activitati. 20 . 1999): are un mobil clar definit prin scopul si obiectivele instructiv-educative anterior stabilite. sistem de conducere si organizare impuse din exterior. „forma centrala”). de integrare sociala a tineretului. a modalitatilor de lucru. nestructurat. Presupune existenta unui scop. institutionala a scolii. în vederea realizarii unor obiective instructiv . formal. Treptat ea se structureaza si se contureaza ca grup social. specifice etapei de dezvoltare ontogenetica si cu un nivel de pregatire apropiat. Retinem ca lectia este forma de baza a organizarii procesului de învatamânt în care se desfasoara activitatea elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara. este o unitate de munca didactica ce vizeaza realizarea unor obiective riguros proiectate. Aceasta ne conduce la ideea ca gruparea elevilor dupa criteriul vârstei realizeaza numai o omogenitate relativa. pre-gatindu-i pentru exercitarea diverselor roluri sociale cu care vor fi ulterior învestiti. În momentul initial al activitatii sale. „forma dominanta”. într-un timp delimitat. o structura organizata.

Important este sa se urmareasca permanent perfectionarea lectiei. de masurare si apreciere a rezultate lor. Aceasta face ca lectia sa fie structurata ca o succesiune de evenimente ale instruirii temporar legate între ele. puternic motivanta între elevi si sarcinile de învatare pe care trebuie sa le rezolve . un anumit mod de abordare a învatarii si predarii. de a ajuta elevii sa parcurga drumul spre realizarea obiectivelor anterior stabilite. organizator si îndrumator al întregii activitati instructiv-educative. deprinderilor necesare pentru procesul de învatare în care sunt antrenati elevii în etapa urmatoare. În structura lectiei R. precum si elemente de evaluare a procesului care a condus la rezultate obtinute. curiozitatea epistemica a elevilor în raport cu materia ce urmeaza a fi însusita. asigura conditiile necesare pentru ca profesorul sa-si exercite rolul de conducator al procesului de învatamânt în calitate de proiectant. implica o strategie de instruire. Virtutile sale pedagogice au facut ca lectia sa-si pastreze suprematia. Unele sunt axate pe reactualizarea cunostintelor. reprezentând o înlantuire de evenimente de instruire. valorificarea experientei de viata a elevilor si chiar transferarea lectiilor în cadrul vietii reale. Gagné distinge urmatoarele evenimente ale instruirii. laborator. întarirea celor învatate. Fiecare eveniment vizeaza obtinerea unui anume rezultat. Evenimentele instruirii includ un set de actiuni care intervin în intervalul de timp rezervat lectiei în scopul de a stimula si sustine realizarea optima a procesului învatarii. fiind aproape unanim acceptate. altele sunt centrate pe dirijarea învatarii. plecând de la constatarea ca prin parcurgerea lor se creeaza conditii pentru realizarea eficienta a învatarii: captarea si pastrarea atentiei. în cadrul sau procesul de predare-învatare se desfasoara pe etape. ancorarea sa în lumea reala. grupale. precum sala de clasa. Ioan Cerghit (1983) precizeaza ca efectele educative ale lectiei pot fi multiplicate pe diverse cai. Urmareste si stimuleaza interesul. sa angajeze. sporirea efectelor sale în planul dezvoltarii personalitatii elevilor. Procesul de învatamânt parcurs în cadrul unei lectii este înteles ca o succesiune de schimbari în modul de lucru al cadrului didactic si elevilor. sau pe fixarea. atelier. sa solicite plenar elevii în desfasurarea procesului de învatamânt. Totusi lectia continua si în prezent si probabil multa vreme în viitor sa ocupe un loc central în ansamblul formelor de organizare a procesului de învatamânt. teren agricol s. 21 . se desfasoara în limitele unui timp determinat. La rândul sau. corelat cu obiectivele urmarite. altele pe reglarea si autoreglarea învatarii prin mecanismele conexiunii inverse. angajaza într-un efort comun cadrul didactic si elevii unei clase.a. ocupând un loc predominant în organizarea instructiei si educatiei. priceperilor. Aceasta nu înseamna ca a fost scutita de critici. sa realizeze o legatura intima.. în procesul derularii sale se instituie întotdeauna un anumit tip de relatii profesor – elev si elev-elev. mijloace de învatamânt. are loc într-un micro mediu fizic. generarea unor schimbari în planul personalitatii elevilor. individuale sau combinate. se cunosc perioade când a fost contestata sau chiar negata. În acest sens Gaston Mialaret preciza ca: ”nici un autor nu neaga valoarea lectiilor bine construite si corect expuse”.activeaza un anumit continut stiintific determinat de prevederile programei scolare. accentuarea caracterului activ. dintre care doua se impun ca esentiale: deschiderea lectiei catre viata. include elemente de conexiune inversa (feed-back). se finalizeaza prin obtinerea anumitor rezultate. utilizeaza un complex de metode si procedee didactice. în desfasurarea sa sunt incluse diferite modalitati de grupare a elevilor clasei: colective. participativ al lectiei care trebuie sa implice.

pentru ca situatii de instruire asemanatoare pot fi abordate în moduri diferite. care exclud schemele fixe. D. determinat. De exemplu. asigurarea conexiunii inverse (feed-back corectiv). 1999). în moduri diferite: activa. 1982). Tipurile de lectii trebuie întelese ca modele orientative si nu ca tipare fixe. simbolica. reactualizarea cunostintelor învatate anterior. în lectia de descoperire anuntarea obiectivelor nu este necesara. în functie de notele specifice ale acesteia. moderata sau minima. D.. de mai multe ori. Important este ca fiecare cadru didactic sa cunoasca structura procesuala a lectiei. Numarul si locul lor în structura lectiilor pot însa varia de la o lectie la alta. de recapitulare si sistematizare. natura continutului. dirijarea învatarii. sa asimileze strategiile generale. prin care urmeaza a se asigura baza experientiala pentru asimilarea noilor cunostinte. intra si transdisciplinare. tipul de învatare folosit. vârsta elevilor. anumite evenimente de instruire. Aceste evenimente se regasesc în desfasurarea activitatii instructiv – educative sub forma lectiilor. Chis V. impuse. supla. evaluarea rezultatelor (performantelor). în functie de natura continutului. într-o anume succesiune. metodele de învatamânt folosite. Rezulta ca evenimentele instruirii trebuie întelese ca fiind niste module actionale care intra în combinatii foarte variate. În desfasurarea procesului de învatamânt sunt prezente toate aceste actiuni.. în special. de formare de priceperi si deprinderi. care poate fi: riguroasa. fiind general valabile. p. iconica. reprezinta o abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii.enuntarea (comunicarea) obiectivelor. rigide. Semnifica un anumit mod de construire si realizare a lectiei.. tipul – categoria de lectie reprezinta un grup de lectii constituite ca unitate structurala în functie de diferite criterii (Ionescu M. În functie de sarcina didactica dominanta se contureaza variate moduri de structurare a lectiilor. altfel spus. verificarea poate detine ponderea într-o lectie de verificare si apreciere. Învatarea completa si temeinica presupune diferite tipuri de activitati: de comunicare si însusire de noi cunostinte. concepute într-o maniera fle-xibila. În functie de sarcina didactica fundamentala s-au conturat mai multe tipuri de lectii: 22 . pe baza unei analize pertinente a tuturor factorilor ce trebuie avuti în vedere în organizarea si desfasurarea eficienta a principalei forme de realizare a activitatii instructiv – educative desfasurate în scoala. 2001. fixarea (retentia) celor învatate prin utilizarea cunostintelor în contexte variate sau exersarea priceperilor formate în situatii diferite. deoarece orienteaza cadrul didactic în stabilirea structurii optime a lectiei. a performantelor (verificarea). de evaluare a rezultatelor. Aceasta face ca lectiile sa se grupeze în mai multe categorii denumite traditional tipuri de lectii. transferul cunostintelor. sa adopte o atitudine creatoare si sa structureze fiecare lectie în conformitate cu cerintele învatamântului modern. Determinarea tipologiei lectiilor prezinta o deosebita importanta practica. care se constituie în sarcini fundamentele ale lectiilor. de obiectivul fundamental urmarit. inflexibile. previne improvizatia si în acelasi timp îl fereste de rutina si monotonie. în care sunt prezente mai pregnant. locul pe care-l ocupa în structura acesteia depind de specificul obiectivelor urmarite. asigurând conditii optime de parcurgere a traseului de învatare pentru care a optat. Prin tip de lectie întelegem „o structura procesuala reprezentativa pentru o întreaga categorie de lectii” (Cretu. a schimbarilor ce trebuie sa se produca la nivelul personalitatii lor în semn ca învatarea a avut loc. prezentarea materialului stimul (a noului continut) care se poate realiza. prin identificarea unor legaturi inter. activ-participativ. rigide. 207). se poate renunta la fixare în favoarea transferului.. prin aplicarea lor în rezolvarea unor probleme teoretice sau practice diferite. conexiunea inversa poate sa fie prezenta în diferite momente ale derularii unei lectii. masurarea rezultatelor. Numarul evenimentelor instruirii incluse în derularea unei lectii. pe baza unor strategii diferite. Vizeaza constientizarea de catre elevi a ceea ce se asteapta de la ei în încheierea lectiei. mijloacele de învatamânt utilizate (Salade. din perspective diferite.

sa retina ceea ce vor trebui sa realizeze la sfârsitul orei pentru a demonstra ca învatarea a avut loc. lectii mixte (combinate) Prezentam. Prezentarea noului continut. lectii de verificare si apreciere a rezultatelor scolare. Verificarea temei poate fi facuta pentru a constata daca toti elevii au efectuat sau nu tema (verificare cantitativa). alese în functie de natura temei. capacitate redusa de concentrare asupra unui singur fel de activitate). a unei ghicitori. scriere. necesitatea formarii unor abilitati de natura instrumentala (de lectura. în care caz controlul calitativ se realizeaza prin sondaj în clasa si general. sau se poate realiza o verificare a modului în care tema a fost realizata (verificare calitativa). Pentru verificarea cunostintelor se folosesc metode diferite: chestionarea frontala. pe considerentul ca în cadrul sau transmiterea si asimilarea de noi cunostinte ocupa un loc prioritar. a unui material ilustrativ. Se realizeaza într-o maniera accesibila elevilor. Pregatirea elevilor pentru asimilarea unor cunostinte. în afara orelor de clasa. precum si diversele variante constituite în cadrul fiecarui tip. Dirijarea învatarii 23 . În cel de al doilea caz se poate apela la o gama larga de metode si procedee. Particularitatile psihice ale elevilor de vârsta scolara mica (atentia voluntara slab dezvoltata. verificarea si aprecierea rezultatelor. exercitii creative etc. prezentarea unei secvente de film. Dat fiind ca în lectia mixta se realizeaza o varietate de sarcini didactice în structura sa sunt prezente aproape toate evenimentele de instruire mentionate anterior: Pregatirea colectivului pentru activitate. teste. de natura continutului. Este tipul de lectie cel mai frecvent întâlnit în activitatea didactica. Se pot distinge doua situatii tipice: una când tema presupune un raspuns identic pentru toti elevii si alta când tema presupune raspunsuri diferentiate de la un elev la altul (compuneri de probleme. controlul prezentei. crearea unei stari de asteptare favorabile participarii active a elevilor în desfasurarea urmatoarelor secvente ale lectiei. Captarea si pastrarea atentiei.a. predominarea obiectivelor de natura formativa. structura generala a diverselor tipuri de lectie. Se realizeaza. precizam ca în cadrul sau se desfasoara multiple tipuri de activitati si se realizeaza variate sarcini didactice: comunicare/însusire de noi cunostinte. compuneri.lectii de comunicare / însusire de noi cunostinte. de regula printr-o conversatie introductiva. lectii de formare a priceperilor si deprinderilor. În cadrul acestei etape se rezolva o serie de probleme de natura organizatorica: asigurarea ordinii. stimularea interesului pentru activitatea ce urmeaza a se desfasura. Verificarea temei si a cunostintelor însusite în lectia anterioara. deprinderi. calcul aritmetic) fac necesara îmbinarea mai multor forme de activitate pe parcursul unei lectii si recomanda ca atare folosirea lectiei mixte. continutul oarecum restrâns al instruirii. Analizata ca un tip de lectie. Este considerata de unii specialisti ca un tip aparte de lectie. abilitati. disciplinei. lucrari scrise.). urmarindu-se reactualizarea cunostintelor învatate anterior dar necesare întelegerii noilor continuturi. pregatirea materialelor pentru lectie. invitarea elevilor la o calatorie imaginara s. Comunicarea/anuntarea temei si a obiectivelor urmarite. având în vedere ca în cadrul sau se realizeaza aproape toate sarcinile didactice. Urmareste pregatirea psihologica a elevilor pentru lectie. cu recomandari vizând aprofundarea unor aspecte insuficient însusite. astfel încât acestia sa constientizeze. formare de priceperi. în timp ce altii o abordeaza ca pe o varianta a lectiei de comunicare/însusire de noi cunostinte. consolidare si sistematizare a cunostintelor. Se încheie cu aprecieri globale si individuale. Vizeaza stimularea interesului. a) Lectia mixta (combinata). în continuare. a curiozitatii. aceasta secventa se poate realiza în modalitati diverse: crearea unei situatii problema. a unei scurte povestiri. În functie de clasa la care se sustine lectia. lectii de recapitulare / consolidare si sistematizare a cunostintelor. verificarea pe baza fiselor de munca independenta.

de asemenea. directa prin care elevii sunt condusi pas cu pas în asimilarea noilor continuturi. Dirijarea învatarii se poate realiza prin comunicare verbala. extinderea acestora la contexte cât mai variate. Se poate realiza prin: corelatii între cunostintele predate. lectura unor fragmente din manual sau alte surse. Este inseparabila de conexiunea inversa si trebuie sa puna accentul pe întelegerea continuturilor esentiale. lacunele si sa se concentreze pentru înlaturarea lor. dezvoltarea proceselor si structurilor cognitive. folosindu-se predominant conversatia si iconica. experimentare. Poate fi sau nu însotita de notare. Captarea atentiei si pregatirea pentru asimilarea noilor cunostinte. Se realizeaza prin modalitati diverse. nonverbala. Totul se concentreaza în jurul elaborarii si asimilarii de catre elevi a cunostintelor. sugestii. Permite analiza modului de îndeplinire a obiectivelor propuse si a eficientei activitatii desfasurate. recomandari. pe interpretarea faptelor prezentate. acestuia alocându-i-se cea mai mare parte din timpul afectat orei. întrebari ajutatoare. cu un grad ridicat de abstractizare si generalizare. integrarea lor în sisteme tot mai largi. mai ales când se transmit cunostinte complexe. exercitii. cadrul didactic intervenind cu unele indicatii. simbolica. b) Lectia de comunicare-însusire de noi cunostinte Nota definitorie a acestui tip de lectie consta în concentrarea activitatii didactice în directia dobândirii de catre elevi a unor noi cunostinte si a dezvoltarii. Anuntarea temei si a obiectivelor. în ce masura lectia a contribuit la formarea unor abilitati si competente care apar ca efecte cumulative ale unor activitati diverse. Transferul cunostintelor urmareste dezvoltarea capacitatii elevilor de a aplica cunostintele în contexte noi. Asigurarea conexiunii inverse. gradul în care s-au realizat obiectivele urmarite pentru a se interveni cu masuri corective si ameliorative. evitare a interferentelor. Realizarea acestor activitati depinde de obiectul de studiu. În privinta structurii. Fixarea (retentia) celor învatate. dirijare moderata în care profesorii si elevii sunt deopotriva implicati în procesul de transmitere si dobândire de noi cunostinte. rezolvarea unor exercitii aplicative. probleme etc. 24 . a personalitatii în ansamblu. când se folosesc anumite substitute ale realitatii (imagini figurative.Prin acest moment se realizeaza coordonarea activitatii cadrului didactic si a elevilor în vederea realizarii obiectivelor instructiv – educative: asimilare de noi cunostinte. a unor capacitati instrumentale si operationale. folosirea unor materiale demonstrative. desfasurate în timp. de natura continuturilor. În ceea ce priveste dirijarea învatarii aceasta trebuie astfel realizata astfel încât sa determine participarea activa a elevilor la rezolvarea sarcinilor de învatare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. Va urmari. a proceselor si însusirilor psihice. Se pot folosi în acest scop comparatii între notiuni. rezumare si sistematizare a cunostintelor. rezolvarea unor situatii problematice. dirijarea învatarii. elevii fiind implicati în activitati de observare. a relatiilor cauzale. cele mai frecvent întâlnite fiind: Momentul organizatoric. întrebari ale caror raspunsuri sa fixeze esentialul. Transmiterea/asimilarea cunostintelor. Se realizeaza la niveluri diferite: dirijare riguroasa. activitatea comuna împletindu-se cu momente de munca independenta si dirijarea minima care permite ca accentul sa se deplaseze pe efortul depus de elevi în descoperirea noilor cunostinte. de gradul de pregatire a elevilor. În cele mai multe cazuri se folosesc combinat cele trei forme de prezentare a continutului. instructiuni scrise de genul fiselor de lucru ce cuprind întrebari. ci se poate realiza si pe parcurs. Nu este obligatoriu sa se realizeze dupa comunicarea cunostintelor. Urmareste obtinerea de informatii privind rezultate le înregistrate de elevi. toate vizând deopotriva sa-l ajute pe elev sa constientizeze greselile. În aceasta etapa se insista pe folosirea modalitatilor de retinere. momentul comunicarii noilor cunostinte detine ponderea. efectuarea unor exercitii de creatie. actionala. Se pot realiza si fixari partiale pe parcursul lectiei. grafice). pe aceasta baza. Evaluarea performantelor. diferentierea esentialului de elementele de detaliu. de tipul de învatare promovat. Aceasta sarcina didactica fundamentala se realizeaza printr-o serie de evenimente. realizarea de aplicatii prin care notiunile teoretice favorizeaza formarea de abilitati practice s. cercetare.a. explorare. Prezentarea continuturilor se poate realiza într-o maniera activa.

în implicarea elevilor în activitati cu caracter creator. expuneri de sinteza (la clasele mari). cunoaste mai multe variante: lectia de comunicare bazata pe învatarea prin receptare a naratiunii. grafice. la încheierea semestrului sau anului scolar (recapitulari de sinteza). lectia bazata pe instruirea asistata de calculator. expuneri de sinteza realizate de cadrul didactic. Si acest tip de lectie cunoaste mai multe variante: lectii bazate pe rezolvarea de probleme. în acelasi timp creeaza conditii si pentru verificarea. elaborarea de noi generalizari. Este precedata de obicei de anuntarea temei ce urmeaza a fi recapitulata. Se pot efectua exercitii. Pe parcursul derularii recapitularii se ofera explicatii suplimentare pentru clarificarea unor cunostinte si se stabilesc noi corelatii între acestea. lectii de sistematizare în care re capitularea se realizeaza prin activitatea independenta a elevilor pe baza de fise de munca independenta. Se realizeaza. de indicatii cu privire la continuarea activitatii de învatare. Se organizeaza dupa unele lectii de comunicare al caror continut reprezinta elemente fundamentale pentru întelegerea continutului unei discipline de învatamânt (lectii de repetare curenta).Retentia. este posibil ca întreaga ora sa fie folosita numai pentru comunicarea noilor continuturi. Nu este obligatoriu sa se parcurga toate aceste evenimente. În functie de tipul de învatare implicat în realizarea sarcinii didactice fundamentale. Recapitularea continutului se recomanda sa fie însotita de elaborarea unor scheme care sa sistematizeze datele esentiale. c) Lectia de consolidare/recapitulare si sistematizare Desi activitati de repetare si sistematizare a cunostintelor se realizeaza în toate tipurile de lectii. întocmirea unor tablouri sinoptice. lectia de descoperire pe cale inductiva dau deductiva. dirijat de cadrul didactic. Activitatea didactica centrala în acest tip de lectie este recapitularea si sistematizarea materiei. aplicatii practice. joc didactic. aceste lectii cuprind activitati specifice. în evidentierea unor corelatii intra si interdisciplinare. fixarea. înlaturarea unor lacune din pregatirea elevilor. Unele lectii de comunicare dobândesc caracterul de lectii introductive care urmaresc sa le formeze elevilor o imagine de ansamblu asupra materiei ce urmeaza a fi predata. rezolvarea de exercitii si probleme. relevarea structurilor logice a informatiilor si integrarea lor în sisteme mai ample. lectia de tip seminar. prin dialog frontal cu clasa. Acest tip de lectie se foloseste atunci când cadrul didactic are de transmis un volum mai mare de cunostinte. pe exercitii de vorbire si scriere. de elaborarea unui plan de recapitulare si este urmata de aprecieri facute de cadrul didactic referitoare la gradul de stapânire a materiei. la sfârsitul unui capitol sau teme mari (lectii de repetare periodica). lectii în care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. probleme. descrierii. Pentru a mentine interesul elevilor si a evita monotonia este necesar ca în lectiile de acest tip sa se introduca un element de noutate care poate consta în organizarea inedita a cunostintelor. O cerinta importanta este ca recapitularea sa abordeze tema din perspectiva unei idei centrale în jurul careia sa se organizeze cunostintele. aplicatii practice. transferul continuturilor predate. exista si lectii special destinate îndeplinirii acestei sarcini didactice. 25 . Recapitularea conduce si la stabilirea de corelatii între cunostinte. discutii de sistematizare si clasificare. sa-i familiarizeze cu anumite tehnici de lucru. completarea cunostintelor.prelegere). sa-i sensibilizeze pentru noile continuturi. Acestea se organizeaza la începutul anului scolar sau la începutul unui capitol sau teme mai ample. referate. lectia de comunicare bazata pe receptarea unui text. sa nu se reduca la reactualizarea acestora în maniera în care s-a facut predarea. de regula. indicatii pentru continuarea învatarii în mod independent. Urmarind ca sarcina didactica fundamentala consolidarea si sistematizarea cunostintelor. acestea din urma practicându-se de obicei la clasele mari. care implica raspunsuri la întrebari de sinteza. în folosirea unor noi mijloace de învatamânt. expunerii (lectii . de o complexitate ridicata. dar.

cunoasterea nivelului de pregatire a elevilor. descrierea etapelor ce urmeaza a fi parcurse (în unele cazuri se poate prezenta si un model al lucrarii anterior realizat). determinate de natura activitatilor întreprinse de elevi: lectii de formare a unor deprinderi de natura intelectuala (de rezolvare de exercitii si probleme. lectii de studiu individual în biblioteca. lectii de formare a unor deprinderi motrice. 26 .d) Lectia pentru formarea priceperilor si deprinderilor Specific pentru acest tip de lectie este ponderea pe care o ocupa activitatea independenta a elevilor consacrata efectuarii de exercitii. Prin astfel de lectii verificam bagajul de informatii pe care îl detin elevii. lectii bazate pe imitatie de modele. de realizare a unor colectii de materiale . la intervale mai mari de timp. eventual refacerea lucrarilor nereusite. anuntarea. captarea atentiei. cu ocazia încheierii unui semestru sau an scolar sau dupa predarea unui capitol sau teme de mai mare întindere. acest tip de lectie cunoaste. Realizarea sarcinii didactice specifice presupune parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: precizarea tematicii. Se organizeaza periodic în completarea evaluarilor curente. în principiu. înregistrare si prelucrare a datelor. lectii – excursii care urmaresc formarea capacitatii de observare a unor fenomene. analiza gramaticala sau literara. analiza si aprecierea rezultatelor. capacitatea de aprofundare. anterior desfasurarii lectiei. de selectare. prin care se urmareste formarea abilitatilor de folosire a aparaturii de laborator. a gradului de stapânire a materiei predate pe parcursul mai multor lectii. o serie de variante: lectii bazate pe învatare prin exercitii executorii. de compunere. explicarea obiectivelor urmarite pentru activitatile ce vor fi realizate. în cadrul acestor lectii efectuam o diagnosticare a modificarilor ce s-au produs în personalitatea elevilor în urma transmiterii unui volum de cunostinte într-un timp dat. lectii bazate pe exersare simulata. continutului ce urmeaza a fi verificate si aducerea acestora la cunostinta elevilor. activitatea independenta a elevilor.a. de asemenea. pregatirea pentru activitate. evaluam cele constatate. demonstrarea modului de executie a lucrarii. de întelegere si operare cu informatiile asimilate si ca o continuare fireasca. lectii de laborator. de analiza a unui text sau material documentar s. sub îndrumarea cadrului didactic pentru efectuarea propriu zisa a lucrarii. Dupa tipul de învatare. lucrari practice care conduc la formarea priceperilor si deprinderilor intelectuale sau a unor componente actionale. lectii de activitate practica ce vizeaza formarea de priceperi si deprinderi necesare efectuarii unor diverse activitati cu caracter practic. reactualizarea cunostintelor teoretice indispensabile efectuarii activitatilor. Ca structura acest tip de lectie presupune. întâlnite mai ales la educatie fizica. lectii bazate pe exercitii creative. Acest tip de lectie cunoaste numeroase variante.). parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: moment organizatoric. care reprezinta sarcina didactica fundamentala. de efectuare a unor experiente. lectii bazate pe autoinstruire asistata de calculator etc. e) Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare Are ca sarcina didactica dominanta verificarea si aprecierea rezultatelor scolare. a nivelului dezvoltarii psihice. Altfel spus.

obiectivele urmarite. daca e posibil. cunoaste mai multe variante: lectie de verificare sub forma examinarii orale. ci si de creatie. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV. în acelasi timp. ca proces bilateral între cei doi factori umani . În cazul verificarii prin lucrari scrise. sa se prezinte unele lucrari reprezentative (foarte bune. deoarece nu se poate accepta o activitate scolara rigida si uniforma. sa se evidentieze greselile tipice sau cu o frecventa mai mare. lectie de verificare cu ajutorul testelor docimologice si al fiselor. În functie de tematica supusa verificarii. Retinem. elevi . ca o veriga într-un sistem. lectie de verificare prin lucrari scrise. aceasta nu trebuie privita ca o unitate independenta. continuturile. sa se refaca lucrarile slabe. aprecierea rezultatelor si evidentierea elementelor mai putin cunoscute de elevi sau a greselilor tipice. ci ca un element. organizarea si desfasurarea fiecarei lectii presupunând nu numai elemente de tehnica.3. ca încercarile de a înlatura sablonul în conceperea si desfasurarea lectiilor sunt meritorii. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar. Se recomanda ca în desfasurarea acestora sa se realizeze aprecieri generale asupra lucrarilor realizate de elevi. natura continutului. Dar.a).1. de metodele prin care se realizeaza evaluarea. care constituie activitatea predominanta. precum: specificul disciplinei. într-o succesiune de lectii. Obiective: 27 . Tipologia prezentata are o valoare orientativa. sabloanele. obiectivele. explicatii suplimentare pentru înlaturarea lacunelor.angajati în aceasta activitate. lectie de verificare – autoverificare cu ajutorul calculatorului electronic. daca se realizeaza pe baza examinarilor orale. În alegerea tipului si variantei de lectie se vor avea în vedere aspecte multiple. particularitatile de vârsta ale elevilor. nu poate fi înlaturata normativitatea în ceea ce priveste tipurile si structura diferitelor tipuri de lectii. Pentru o organizare si desfasurare eficienta a lectiei. lectie de verificare si apreciere prin lucrari practice (lucrari de laborator. Cadrul didactic are posibilitate sa opteze pentru acel tip de lectie care serveste cel mai bine realizarii obiectivelor propuse. confectionarea unor obiecte s. CAPITOLUL IV PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: IV.profesori. corectarea greselilor. De aici rezulta ca functiile unei lectii. sub pretextul creativitatii si al inovatiei. iar în desfasurarea sa sa evite schemele rigide. Curriculum. IV. În conceperea fiecarei lectii trebuie sa se tina cont si de elementele noi pe care le aduce didactica moderna prin analiza sistemica a procesului de învatamânt vazut ca relatie între predare – învatare evaluare. în concluzie. sa se elucideze si sa se elimine cauzele greselilor si.verificarea propriu zisa. aceasta trebuie sa fie urmata de lectii destinate analizei lucrarilor. bune. slabe). corelata cu celelalte lectii din sistem. aceasta poate fi fructificata si pentru sistematizarea materialului. Caracteristici generale. pentru unele completari si clasificari. nivelul de scolaritate. IV.2. organizarea si desfasurarea sa depind si de locul pe care-l ocupa în sistemul de lectii.

Curriculum-ul semnifica un curs de strabatut. pentru ca s-a intentionat. în documentele elaborate de Consiliul National pentru Curriculum. curriculum-ul reprezinta un proiect educativ care defineste: telurile. Cadru de referinta. În România. curriculum-ul desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientelor de învatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. În sens restrâns. dar apropiate cum ar fi: alergare. scopurile si obiectivele unei activitati educative. Curriculum. Astfel. caile. D'Hainaut. oferirea experientelor asimilabile si foarte utile.Întelegerea filosofiei de constructie a curriculum-ului pentru învatamântul primar si prescolar. anticipate realist asupra celui din urma. Aprofundarea elementelor privind schimbarile produse de reforma învatamântului prescolar si primar. „instruirea asistata de calculator”. IV.1. Caracteristici generale Curriculum-ul face parte din categoria conceptelor care au rascolit profund educatia în secolul al XX-lea. sintetic rezumativ. La nivelul învatamântului prescolar si primar curriculum-ul educational reflecta realitati diferite si prezinta câteva aspecte ce particularizeaza atât directiile de dezvoltare 28 . Etimologia termenului „curriculum” (plural „curricula”) se regaseste în latina veche. Exista si definitii mai cuprinzatoare si mai explicite. Astazi curriculum-ul reprezinta un concept cheie al pedagogiei contemporane. „învatamântul formativ”. cursa. „învatarea deplina”. ci reprezinta în primul rând un sistem de experiente de învatare oferite/"administrate" elevilor si ulterior un sistem de experiente de învatare efectiv interiorizate de acestia. Reaparitia lui în secolul al XX-lea mai poarta înca acceptiunea „primara” de continut al învatamântului într-o institutie scolara. dar prescurtat. organizându-se învatarea în asa fel încât ele sa se integreze în personalitatea educabilului implicat activ. 1998). dar ratiunea noului concept nu a fost aceea a unei simple schimbari terminologice. unde avea sensuri multiple. care implica organizarea si provocarea învatarii. Toate acestea converg semantic spre un demers complet. În sens larg. respectiv receptare. ca rezultat al reformei învatamântului dupa 1990. mijloacele si actiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri. curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator în cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de învatare pe care scoala le ofera elevului. parcurgere. Din definitiile prezentate se poate desprinde ca un curriculum nu se reduce la un set de obiective si continuturi de învatare. metodele si instrumentele folosite pentru a evalua rezultatele procesului educativ. acest concept ocupa un loc central nu numai în Stiintele Educatiei. de o maniera realista si oportuna. În vocabularul activ al limbii române acest concept a intrat recent. dar si în cadrul politicilor educationale. trecere/parcurs prin viata. Se impune subliniat faptul ca experientele achizitionate de elevi nu sunt neaparat mai putine de cât cele oferite. esentializat si dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu. de unde si sintagma „curriculum vitae”. o biografie prescurtata a unei persoane. în desfasurarea unei actiuni etc. Cunoasterea particularitatilor documentelor curriculare din învatamântul primar si prescolar. transformarea educabilului de o maniera adaptativa. scurta privire. „educatie integrata”. de la bun început. înteles ca o succesiune de activitati de transmitere. în principal. Este definit atât în sens larg cât si în sens restrâns. cum sunt „obiectivele educationale”. dupa L. Acest ansamblu de documente poarta denumirea de curriculum formal sau oficial (Curriculum National. Curriculum-ul reprezinta o realitate interactiva între educator si elev cu efecte concrete. Din interpretarea definitiilor date curriculum-ului se desprinde ca teoria curriculum-ului impune renuntarea la binomul traditional predare-învatare. cuprinzator.

Domeniul stiintelor.). prin experiente de învatare. Lezine. cât si oferta experientelor de învatare oferite. din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învatare. Printre primii care urmaresc dezvoltarea copilul ui de la nastere este Arnold Gesell si el elaboreaza una dintre primele inventare de dezvoltare structurat pe domeniile de dezvoltar e. care sa asigure o perspectiva si abordare unitara a perioadei copilariei timpurii. chiar la copii prescolari de aceeasi vârsta (a se vedea ponderea jocurilor si activitatilor alese si a activitatilor de dezvoltare personala). în societatea de azi. dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice.). Domeniul psiho-motric).angreneaza prescolarii. a accepta diversitatea. Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului. Aceasta perspectiva a dezvoltarii globale a copilului accentueaza importanta domeniilor de dezvoltare a copilului1 . în cât mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar. progresie si continuitate . a gestiona emotii. Domeniile de dezvoltare vizate prin noul curriculum si conturate în Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului între nastere si 7 ani2 sunt: Dezvoltarea fizica. relevanta . interdependentei dintre tipurile de activitati de învatare din învatamântul prescolar si disciplinele scolare (clasele I-II). Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltar ea timpurie a copilului reflecta contextul international al cercetarilor si preocuparilor la nivel mondial în domeniul educatiei timpurii . în contextul în care. Brunet. asocieri. autonomie si deprinderi de autoservire. gîndirea divergenta. printr-un pr oces consultativ la care au participat specialisti în educatia si dezvoltarea copilului mic de la nastere la 7 ani. I. Domeniul socio-uman. sanatate si igiena personala Vizeaza dezvoltarea unor deprinderi si abilitati (de exemplu. cât si cu curriculum-ul ca întreg. cunostinte si practici referitoare la îngrijire si igiena personala.). limbaj si comunicare. Aceasta abordare a dezvoltarii copilului si a achizitiilor sale este utilizata de mai toti specialistii preocupati de evolutia neuropsihica a copiilor de vârsta mica. sanatate . O. dezvoltarea senzoriala. precum si cerintele si prioritatile la nivel national. saritul. dar si coordonarea. între cele doua razboaie mondiale. toleranta etc.este adecvat atât nevoilor prezente. nutritie. la ridicarea competentei în controlul evenimentelor si în confruntarea cu o larga varietate de cerinte si asteptari. în vederea asigurarii: continuitatii în interiorul aceluiasi ciclu curricular. curriculumul pentru învatamântul prescolar prezinta o abordare sistemica. amintim R. Bayley si altii 2 Acest document de politica educationala a fost elaborat în 2007 cu sprijinul Reprezentantei UNICEF din România. Scopul elaborarii acestui document a fost acela de pune bazele unui sistem de documente de politica privind educatia. De asemenea. ci si capacitati. considerat a fi esential în perioada copilariei timpurii. la echiparea lor progresiva cu concepte. prezentul curriculum se remarca prin: extensivitate .. deschiderii spre module optionale de instruire. diferentiere . stabilirea de relatii cauzale etc. Dupa conceptia lui Gesell dezvoltarea este divizata în: domeniul motor.permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale. N. prin care sa fie promovate drepturile copilului si sa-i asigure acestuia conditiile optime pentru un cel mai un start in viata. deprinderi. asigurarea suportului individual pentru copii etc. practici de mentinerea sanatatii si securitatii personale. îngrijirea si protectia copilului mic de la nastere le 7 ani. Gesell urmareste evolutia copilului în functie de crestere si de maturizarea sistemului ner vos corelat cu procesul de achizitii în plan psihologic.a copilului. previzionate la nivelul politicii educationale.). atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra împreuna sau alaturi de altii. cât si celor de perspectiva ale copiilor prescolari. pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba în vedere nu doar competentele academice. contribuind la optimizarea întelegerii de catre acestia a lumii în care traiesc si a propriei persoane. dezvoltarea fizica (motricitate. Actualul curriculum pentru învatamântul prescolar promoveaza conceptul de dezvoltare globala a copilului. cunostinte atitudini si abilitati necesare în viata. în acord cu particularitatile sale de vârsta si individuale. Spitz.permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de învatamânt la altul sau de la o institutie de învatamânt la alta (consistenta conceptiei generale. alergarea).asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atât în relatie cu celelalte. cognitiv-senzorial. Astfel. Domeniul estetic si creativ. alimentatie sanatoasa etc. corelatii etc. echilibru . Dimensiunile acestui domeniu sunt: 1 Din punct de vedere istoric. conceptul de „domeniu de dezvoltare” apare în secolul XX. 29 .

Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea gândirii logice si rezolvarea de probleme . capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. Domeniul include abilitatile de gândire logica si rezolvare de probleme. sintaxa. Pamântul. Spatiul. fenomene. care influenteaza decisiv procesul de învatare. dincolo de caracteristicile lor fizice. forme geometrice. evenimente si persoane. Dezvoltarea emotionala vizeaza îndeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile. În strânsa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului.a) Dezvoltare fizica care vizeaza: Dezvoltarea motricitatii grosiere Dezvoltarea motricitatii fine Dezvoltarea senzorio-motorie b) Sanatate si igiena personala care vizeaza: Promovarea sanatatii si nutritiei Promovarea îngrijirii si igienei personale Promovarea practicilor privind securitatea personala Dezvoltarea socio-emotionala Vizeaza debutul vietii sociale a copilului. precum si la atitudinea sa în 30 . Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltare sociala care vizeaza: Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata Acceptarea si respectarea diversitatii Dezvoltarea comportamentelor prosociale b) Dezvoltare emotionala care vizeaza: Dezvoltarea conceptului de sine Dezvoltarea controlului emotional Dezvoltarea expresivitatii emotionale Dezvoltarea limbajului si a comunicarii Urmareste dezvoltarea limbajului (vocabular. modul în care acesta abordeaza sarcinile si contextele de învatare. de a întelege si a raspunde emotiilor celorlalti. a comunicarii (abilitati de ascultare. întelegerea modelelor. gramatica. concepte de spatiu. Interactiunile sociale mediaza modul în care copiii se privesc pe ei însisi si lumea din jur. folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj Dezvoltarea cognitiva Trebuie definita în termenii abilitatii copilului de a întelege relatiile dintre obiecte. reprezentari numerice. asocierea sunet-litera Constientizarea mesajului vorbit / scris Însusirea deprinderilor de scris. crucial pentru acest domeniu. precum si dezvoltarea conceptului de sine. cunostinte elementare matematice ale copilului si cele referitoare la lume si mediul înconjurator. cunoasterea si întelegerea lumii: Reprezentari matematice elementare (numere. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea limbajului si a comunicarii: Dezvoltarea capacitatii de ascultare si întelegere (comunicare receptiva) Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva) b) Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii: Participarea la experiente cu cartea. metode stiintifice) Capacitati si atitudini în învatare Se refera la modul în care copilul se implica într-o activitate de învatare. operatii. întelegerea semnificatiei mesajelor). b) Cunostinte si deprinderi elementare matematice. nonverbala si verbala) si preachizitiile pentru scris-citit si însoteste dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. cunoasterea si aprecierea cartii Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica. masurare) Cunoasterea si întelegerea lumii (lumea vie. comunicare orala si scrisa.

Asemanator curriculum-ului prescolar. artistice etc. în schimbarea strategiei didactice si a solicitarilor ce tin de actul învatarii. acesta prezinta o constructie diferita. Astfel. programele scolare. stiintifice.5 ani Activitati pe domenii experientiale 7 + 7 2h x 5 zile = 10h 3 program din gradinite: normal (ON). Stimuleaza curiozitatea epistemica a elevilor. încurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). IV. efectiv.2. de accentuarea unor procese psihice cum ar fi: memoria. implicit. materialele curriculare. creativitatea etc. ca si pentru intervalul 5-7 ani planul de învatamânt cuprinde urmatoarele categorii de activitati de învatare: activitati pe domenii experientiale.ore/tura. Vom prezenta în cele ce urmeaza particularitatile acestor documente curriculare. prin gasirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltarii globale a copilului si. Curriculumul pentru învatamântul primar a cunoscut si el modificari si schimbari de paradigma. oferind accesul la o cunoastere superioara.interactiunea cu mediul si persoanele din jur. în contextul unei învatari centrate pe copil.de activitati/saptamâna ON3 OP/OS Intervalul de vârsta Categorii de activitati de învatare Nr. PLANUL DE ÎNVATAMÂNT În învatamântul prescolar noul plan de învatamânt are o structura pe doua niveluri de vârsta si. Initiaza elevii în disciplinele umaniste. diferit pentru gradinita si clasele I-IV. Analizat din perspectiva holista actualul curriculum: Asigura continuitatea experientelor educationale oferite de gradinita. precum si trecerea spre celelalte cicluri curriculare. singurul aspect ce le diferentiaza constând în volumul si complexitatea cunostintelor. Nr. în afara deprinderilor si abilitatilor mentionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare Dimensiunile acestui domeniu sunt: Curiozitate si interes Initiativa Persistenta în activitate Creativitate Rolul educatoarei este acela de a urmari realizarea unei legaturi reale între domeniile de dezvoltare si domeniile experientiale. domeniul socio-emotional. 31 . jocuri si activitati didactice alese si activitati de dezvoltare personala. Permite scolarului mic acumulari cantitative si calitative. din norma cadrului didactic. domeniul moral-civic. fara a cauta o suprapunere exclusiva a lor ci. gândirea. precum si caracteristica acestora. singurul aspect ce le diferentiaza fiind dat de numarul de ore (mai mare la 5-7 ani). în functie de tipul de program al gradinitei (program normal si program prelungit sau saptamânal) si o delimitare pe tipuri de activitati de învatare. La programul prelungit si saptamânal numarul de activitati mentionat reprezinta activitatile care se adauga în programul de dupa-amiaza al copiilor (tura a II-a a educatoarei). De asemenea. domeniul artistic. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV Continuturilor curriculare din gradinita si ciclul primar se concretizeaza în documentele scolare de tip reglator. cele mai importante fiind: planul cadru de învatamânt. atât pentru intervalul 3-5 ani. dar la un nivel superior. prelungit (OP) si saptamânal (OS). domeniul psihomotric. dedicate categoriilor de activitati din planul de învatamânt 3 . domeniile de dezvoltare vizate prin curriculum-ul pentru clasele I-IV sunt: domeniul cognitiv. a finalitatilor educationale.

deschiderea gradinitei catre exterior. Activitatile de învatare reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat.5h TOTAL 22 + 22 25 h Activitati pe domenii experientiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15h Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1h x 5 zile = 5h 5 . Pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 3-5 ani. metodic. subtila si continua. experimentele. povestirile create de copii. Activitatile de învatare se desfasoara fie cu întreaga grupa de copii.5h Activitati de dezvoltare personala 5 + 10 1.7 ani Activitati de dezvoltare personala 6 + 11 1h x 5 zile = 5h TOTAL 26 + 26 25 h Într-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil. care informeaza prescolarul si îi faciliteaza acestuia accesul la informatii. parinti. dar si a colaboratorilor si partenerilor educationali din comunitate. memorizarile. în vederea asigurarii continuitatii în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viata copilului. a caror implicare este la fel de importanta.Wallon – în care copiii si educatoarea se afla într-o interactiune si acomodare reciproca.) si obtinerea treptata a unei autonomii personale. povestirea. care lucreaza individual sau în grupuri mici cu prescolarii respectând ritmul lor propriu etc. respectiv: cadre didactice. 32 . exercitiile cu material individual. ideea de dezvoltare a copilului promovata este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica. special create. Planul de învatamânt pentru nivelul prescolar prezinta o abordare sistemica. Ele pot lua forma activitatilor pe discipline sau integrate. copii. Desfasurarea acestora necesita coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învatare-evaluare. utilizarea în mod cât mai flexibil a spatiului. ea insista pe: ideea de cadru didactic care joaca rolul de persoana resursa. categoriile de activitati de învatare desfasurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare. Intervalele de vârsta care apar în planul de învatamânt. În desfasurarea acestora accentul va cadea pe încurajarea initiativei copilului si a luarii deciziei.. Acest curriculum îmbina ideile pedagogiei traditionale cu ideile pedagogiilor alternative din lume si încearca sa se situeze în acord cu tendintele novatoare în domeniul curriculumului. organizarea mediului si activitatile/situatiile de învatare. în scopul atingerii finalitatilor prevazute în curriculum.Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1.5h x 5 zile = 7. consideram necesara definirea activitatilor de învatare. lectura dupa imagini. catre comunitate si. jocul didactic. în acest context considera ca învatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic. pe realizarea unei dialectici pedagogice – dupa H. specifice didacticii. accentul se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala a acestuia. constructiile. observarea. precum si alte mijloace. De asemenea. negociere. luarea deciziilor în comun etc. Înainte de analiza tipologiei activitatilor de învatare prevazute în planul de învatamânt preprimar. pe învatarea prin experimente si exersari individuale. noul curriculum scoate în evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor. în functie de nevoile educationale ale copiilor. precum si categoriile si numarul de activitati sunt rezultatul corelarii realitatilor din sistem cu Reperele fundamentale în învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani si cu tendintele la nivel mondial în domeniu. Dintre modalitatile de realizare utilizate putem aminti: jocul liber. cooperare. interactiunile cu ceilalti. intensiv. mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice. iar pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 5-7 ani. De asemenea.5h x 5 zile = 7. a activitatilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personala.care diagnosticheaza dificultatile copilului si care îl sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta. sistematic. fie pe grupuri mici sau individual. convorbirea. organizate si conduse de cadrul didactic. discutiile libere.

domeniul limbajului. ca si abilitatea de a întelege comunicarea verbala si scrisa.2. A. educatoarea poate decide care este timpul efectiv necesar pentru desfasurarea fiecarei activitati. extinde capacitatea lor de a întelege situatii interpersonale complexe si aduce o contributie importanta la dezvoltarea capacitatilor de evaluare. respectiv pe discipline (activitati de educarea limbajului. În acest sens. De asemenea. utilizând modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. domeniul socio-emotional. Pot fi proiectate în maniera integrata sau pe discipline si sunt desfasurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în functie de temele mari propuse de curriculum. copilul va fi stimulat sa învete si câteva elemente ale culturii tarii/regiunii respective (istoria locurilor. imitarea ritmurilor diferite.). Ordinea desfasurarii etapelor de activitati (etapa I. domeniul cognitiv. Domeniul Stiinte Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice. Tot în cadrul acestui domeniu includem si primul contact al copilului cu o limba straina sau regionala. Domeniul limba si comunicare Vizeaza stapânirea exprimarii orale si scrise. atapa a II-a. de educatie fizica. pornind de la premisa ca prin ascultare si exprimare în situatii de grup. Astfel. care sa îi faciliteze relatii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective si care sa îl ajute sa participe oral la viata/activitatea din clasa/comunitate. Vlasceanu) care transced granitele dintre discipline si care. Activitatile pe domenii experientiale4 33 . respectiv: domeniul psihomotric. mâncaruri.1. se întâlnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului. fonemele si intonatia. cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivita. Numarul acestora indica îndeosebi numarul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o saptamâna (si ne referim la disciplinele/domeniile de învatare care pot intra în componenta domeniilor experientiale respective). prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sasi extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative.) nu este întotdeauna obligatorie. acompaniind frazele auzite si repetate cu o tamburina. o activitate cu copiii dureaza între 15 si 45 de minute (15 minute la grupa mica. A. cântece si jocuri muzicale. Se recomanda ca toate institutiile de învatamânt prescolar sa furnizeze contexte în care prescolarii sa se poata exprima si sa utilizeze activ mijloacele de comunicare. În functie de nivelul grupei. activitati traditionale etc. sa o recunoasca. activitati matematice. Activitatile cele mai potrivite pentru aceasta învatare sunt: memorarea de cuvinte/propozitii. Prin activitatile din acest domeniu se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu încredere.În medie. precum si de nivelul de vârsta si de nevoile si interesele copiilor din grupa. copilul va fi ajutat sa învete cuvinte care sa îi permita sa vorbeasca despre el însusi si despre mediul înconjurator. copilul va fi obisnuit sistematic sa asculte sonoritatea specifica limbii studiate. se pot desfasura maximum 5 activitati integrate pe saptamâna. cu acest prilej. de educatie pentru societate. în activitatea integrata intra si jocurile si activitatile alese sau cunostintele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experientiale iar jocurile si activitatile alese se desfasoara în afara acesteia). jocuri de limba. educatie muzicala sau activitati artistico-plastice) sau activitati integrate (cunostintelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi si. sa reproduca ritmul. cât si întelegerea naturii ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla în 4 Domeniile experientiale sunt adevarate „câmpuri cognitive integrate” (L. activitati practice. de cunoasterea mediului. Din aceasta perspectiva. Educatoarea poate planifica activitati de sine statatoare. maximum 30-45 minute la grupa pregatitoare). etapa a III-a etc. clar si fluent. se apreciaza ca studiul operelor literare specifice vârstei rafineaza gândirea si limbajul acestora. creatii artistice specifice. Astfel. A. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. de particularitatile individuale ale copiilor din grupa. în contextul dat de prezentul curriculum. de continuturile si obiectivele propuse la activitate.

bunatatea. Domeniul are o extindere si catre contexte curriculare care privesc tehnologia. echitatea. De asemenea. se apreciaza ca prescolarii pot fi pusi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale si executarea unor lucrari care tin de domeniul abilitatilor practice. textul literar. sa utilizeze în conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente. sau prin simularea de cumparaturi în magazine. La fel. În acest sens. se considera necesar ca prescolarul sa fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale. Din acest punct de vedere. cuantificarea unor rezultate. Domeniul Om si societate Se refera la om. De asemenea. aplicarea unor principii stiintifice în economia domestica (ex. prin constatarea ca materialele pot avea si calitati estetice. ei vor putea fi implicati în activitati de discriminare. 34 . sa observe similaritati sau diferente între oameni sau evenimente. Este important ca prescolarii sa înteleaga faptul ca situatiile prezente îsi au originile în situatii din trecut. la relatiile cu alti oameni. dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizata de observarea si discutarea de catre copii a unor probleme morale. va fi încurajata în conexiune cu obiecte si activitati familiare în sala de grupa sau la domiciliul copiilor. confectionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple. cum ar fi textura. generarea de alternative. conceperea si realizarea de experimente. în sensul abordarii capacitatilor umane de a controla evenimentele si de a ordona mediul. copiii vor întelege mult mai usor concepte precum dreptatea. prin activitati simple cum ar fi: observarea unor fiinte/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat. cum ar fi observarea. prin selectia unor materiale în functie de caracteristicile lor. ci sa-i ofere posibilitatea de a explora si contexte ale unor alte componente curriculare. adevarul etc. scheme. sa sintetizeze concluzii. cum ar fi nisipul sau apa. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii sa creasca. sa utilizeze diferite surse de informare. analiza proportiilor unei cladiri etc. relatiile cu mediul social. În abordarea acestui domeniu se pleaca si de la premisa ca institutia prescolara reprezinta un context utilizabil pentru coordonarea principiilor si actiunilor morale. sa rezolve probleme. mediul fizic. pentru exprimarea unor puncte de vedere. ca si la modalitatile prin care actiunile umane influenteaza evenimentele. Totodata.3. pentru cresterea claritatii sau relevantei unor mesaje.interactiune. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietatilor diferitelor materiale. sa înregistreze si sa comunice rezultatele observatiilor stiintifice. sa caute solutii. prescolarii pot fi încurajati sa efectueze experimente. uman si social pot fi utilizate ca resurse de învatare. Astfel. A. selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante. De aceea. mai ieftine si de mai buna calitate. modelarea plastilinei (putând face constatari privind efectul temperaturii asupra materialului). În aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte. clasificare sau descriere cantitativa. Astfel. atunci când le vor putea observa concretizate în actiunile adultilor cu care vin în contact. astfel încât membrii comunitatii sa-si poata procura produse mai multe. estimarea unor costuri. Se considera necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilitati de ordin general sa utilizeze ca puncte de plecare experientele personale ale copiilor. cum ar fi: volum. numar si. este de dorit ca domeniul sa nu îngradeasca copilul doar la contextul disciplinelor matematice. Abilitati si competente asociate demersurilor de investigatie stiintifica. de asemenea. Este considerata deosebit de semnificativa concretizarea ideilor matematice în experimente. organizarea datelor rezultate din observatii pot fi dobândite de copiii prescolari atunci când sunt pusi în contact cu domeniul cunoasterii naturii. masa. utilizarea lor împreuna cu alte concepte si elemente de cunoastere pentru rezolvarea de probleme. sa îsi imagineze viata în alte perioade istorice. a zonei sau cartierului în care locuiesc. generarea de ipoteze. din punct de vedere uman si social. de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate si de studierea si dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. familiile acestora. prin constatarea proprietatilor materialelor. Dezvoltarea capacitatilor de rationament. oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice. inclusiv de rationament abstract. culoarea sau forma etc. imaginile si alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. la modul lui de viata. planificarea unor activitati. ei vor fi încurajati sa se angajeze în explorarea activa.

Pentru etapa jocurilor si a activitatilor alese desfasurate în curte. Ele se desfasoara pe grupuri mici. Coltul casutei/Joc de rol. Desi se adreseaza preponderent domeniului dezvoltarea limbajului si comunicarii. Aceste experiente pot fi prezente în orice componenta curriculara. persistenta în activitate. euritmia etc. sa-l ajute sa se orienteze. întelegerea mesajului) în timp ce comunica (verbal si nonverbal) sau asimileaza limbajul scris. In functie de spatiul disponibil. sa aiba acces la ele si sa-si poata alege una la care sa priveasca în liniste. Arte. Organizarea acestor centre se va face tinând cont de resursele materiale. astfel încât acestia sa aiba posibilitatea sa aleaga locul de învatare si joc. în decursul unei zile regasim. ating sau simt. ca si a proceselor de a construi. Nisip si apa etc.). astfel încât copiii sa le gaseasca cu usurinta. sintaxa. Reusita desfasurarii jocurilor si a activitatilor didactice alese depinde în mare masura de modul în care este organizat si conceput mediul educational. CENTRUL DE INTERES BIBLIOTECA Reprezinta spatiul în care copiii îsi exerseaza limbajul sub toate aspectele sale (vocabular. o masa de scris si desenat unde copiii pot scrie felicitari sau chiar carti. ele se pot pot regasi ca elemente componente în cadrul activitatii integrate. înainte de începerea activitatilor integrate. etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de dupa amiaza si plecarea copiilor de la programul prelungit acasa). ca si elemente de cunoastere. drama. Astfel. cartile trebuie expuse. sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii. emotionale si uneori actionale la stimuli (de exemplu. creativitate). gramatica. mobilitatea generala si rezistenta fizica. promovarea sanatatii si nutritiei. contributiile asupra dezvoltarii globale sunt multiple si pot include: dezvoltarea motricitatii fine. a mediului social si cultural caruia îi apartin. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati. sa-l invite la actiune. comunicarii. B. dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata. stiut fiind faptul ca imaginile si cuvintele ajuta 35 . în perechi si chiar individual. de spatiu si de nivelul de vârsta al copiilor.4. Acesta trebuie sa stimuleze copilul. aud. prin sarcinile formulate în acest centru. Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective. Pentru a-i stimula pentru citit si scris. asezati pe covor. doua sau trei etape de jocuri si activitati alese (etapa I – dimineata. muzica. dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale. covorase. legate mai ales de anatomia si fiziologia omului. a matematicii. sectorizarea salii de grupa poate cuprinde toate centrele sau cel putin doua dintre ele în care cadrul didactic pregateste zilnic „oferta” pentru copii. scaune.5. Stiinta.1. dupa caz. daca este vorba de activitati desfasurate în sala de grupa. Domeniul Estetic si creativ Acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive. cât si sigurantei pe care o ofera copiilor spatiul respectiv si dotarile existente. Centrul „Biblioteca” trebuie sa fie de dimensiuni medii. prelungit sau saptamânal). B. dotat cu perne. ajutându-i pe acestia sa socializeze în mod progresiv si sa se initieze în cunoasterea lumii fizice. initiativa. A. centrul „Biblioteca” poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tiparit. Materialele care se vor regasi zilnic în zonele/centrele/colturile deschise nu trebuie sa fie aleatorii. în functie de disponibilitate si nevoi. Constructii. activitatile artisticoplastice. aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare. în strânsa corelare cu tema saptamânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. a limbajului citit si scris. în unele cazuri. ca si o sporita receptivitate perceptiva. etapa a III-a – în intervalul de dupa activitatile pe domenii de învatare si înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasa si. imaginative. în functie de tipul de program (normal. educatoarea va acorda o atentie deosebita organizarii spatiului în centre ca: Biblioteca. ca si exersarea unor capacitati si atitudini în învatare (curiozitate si interes. care le va permite sa reactioneze în maniera personala la ceea ce vad. o atentie speciala va fi acordata atât organizarii si amenajarii curtii de joc. Practic. Totodata. Jocurile si activitatile didactice alese Sunt cele pe care le aleg copiii. abilitatile motorii si de manipulare de finete.A. Asezate ordonat pe rafturi. Domeniul Psihomotric Urmareste coordonarea si controlul miscarilor corporale. compune sau inventa. ci atent alese.

apoi. hârtie liniata si neliniata. În acest sector copilul are la îndemâna: creioane. Pentru copiii în vârsta de 5-7 ani devin prioritare deprinderile lingvistice (citit. exerseaza abilitati ale miscarilor fine (colorat. îsi structureaza logica întâmplarilor prin intermediul povestirilor. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala cu ajutorul imaginilor. toamna harnica si de roade darnica”). scriere). „Mamei” de Elena Dragos). rasfoirea cartilor. povesti cu început dat sau întâmplari hazlii). Pentru copiii cu vârsta de 3-5 ani aceasta zona a salii de grupa. desene). 36 . îsi structureaza logica întâmplarilor prin: povestiri. copiii deseneaza. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Frunza” de Emil Gârleanu. reviste. povesti. „Întâmplari în vacanta”). prin copiere. „Ne pregatim pentru scoala”). desene. scriu dar mai ales. decodifica simbolurile (imagini. Aici copilul: învata expresii noi. educatorul pregateste terenul pentru o utilizare activa a limbajului. educatorul poate îmbogati sectorul cu alte materiale: litere din autocolant. silabisit. Copiii autori îsi pot prezenta propria carte grupului. La acest sector copiii creeaza povesti cu ajutorul marionetelor si a papusilor care pot fi înregistrate si apoi audiate cu toata grupa. ambalaje pe care copiii le decupeaza si formeaza silabe sau cuvinte. cuvinte. memorizari („Ninge” de Otilia Cazimir. „Toamna. înainte ca aceasta sa fie inclusa în colectia bibliotecii. îsi însuseste structuri gramaticale prin utilizarea jocurilor-exercitiu („Vorbeste corect”. poveste. Aici copilul: învata cuvinte si expresii noi. „Legenda ghiocelului”). succesiunea evenimentelor. „Al/a cui este?”). La masa de confectionat carti. planselor pentru lecturi dupa imagini („Familia mea”. Învatarea scrisului se face spontan. povesti create fie pe baza de imagini. discutii libere. convorbiri tematice („Sa ne purtam civilizat”. exerseaza abilitati ale miscarilor fine: colorat. carioci. „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga). dicteaza educatoarei întâmplari. „Puiul” de Al. Bratescu Voinesti). „Jucariile si jocurile copiilor în gradinita”). îsi dezvolta imaginatia si creativitatea (elaborare de poezii. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala prin utilizarea: imaginilor. Copiii creeaza texte pe care educatoarea la început le noteaza. le ofera posibilitatea sa le scrie singuri. despre familiile lor sau despre ei. litere. fie cu început dat („O poveste hazlie”. repovestiri („Sarea în bucate” de Petre Ispirescu. basm). rasfoirea cartilor. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea prin intermediul povestilor cu început dat sau al întâmplarilor hazlii. jetoanelor. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Sanda la gradinita”. îsi antreneaza capacitatea de memorare prin: vizualizarea imaginilor. tu spui multe”). pe masura ce îi stimuleaza sa-si exprime ideile. litere decupate din ziare. scris) acestia facând cunostinta într-un mod organizat cu cartea si cuvântul scris. „Eu spun una. jetoanelor si planselor. jocuri didactice („Spune ce stii despre…”. convorbiri tematice sau discutii libere. asigura formarea deprinderii de a reactiona la mesaje simple. Prin selectarea atenta a unor specii literare si a instrumentelor de scris. identifica specii de literatura (poezie. cu litere de tipar sau la tabla magnetica. „Coliba iepurasului”. repovestirilor: „Casuta din oala”. Alaturi de carti.copilul de toate vârstele sa înteleaga importanta scrisului si cititului. ca raspuns la întrebarile ce provin din necesitatile reale ale copilului. de a le recepta si transmite sau de a exersa calitatea de vorbitor si ascultator. decodifica simboluri din imagini. „Ridichea uriasa”. jocuri didactice („Cu ce se îmbraca copilul”.

colivie pentru papagali sau perusi). enciclopedii cu mijloace de locomotie. latime. comunicarea. Cu materialele din acest centru copiii învata : corespondenta unu la unu. ierbare). colectii de insecte. 37 . recipienti. copiii îsi dezvolta abilitati pe care le vor folosi toata viata: observarea. B. lungime. Acest centru de activitate ofera copiilor experiente de învatare cu efecte asupra dezvoltarii lor si în alte domenii. marime. clepsidra etc. Prin participarea la procesul stiintific de explorare. Copiii sunt „oameni de stiinta” care cauta permanent sa se informeze în legatura cu lumea care-i înconjoara. Educatoarea trebuie sa planifice un timp scurt în anumite zile pentru vizionare . observare si experimentare. sau dezvoltarea abilitatilor de interactiune sau a comportamentelor prosociale – apartinând domeniului dezvoltare socio-emotionala. mulaje din plastic reprezentând animale sau pasari. termometru. atlase de anatomie. clasificarea. un loc pentru pliante. oglinzi. puzzle. culoare. În sectorul „Stiinte” copiii îsi construiesc cunostinte matematice durabile si utile. sa selectecteze un anumit program care vine în acord cu tema activitatilor. dar si dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor privind securitatea personala – pot fi deseori adresate prin activitatile de învatare sau jocurile care se desfasoara în centrul „Stiinte”. dominouri. pietre. cauzalitatea fenomenelor.). fructe. harti geografice etc. planse. jocurile matematice.2. grosime. seminte. Este util ca vizionarea programului sau a secventei respective sa aiba loc cu un grup de copii sub îndrumarea educatoarei care participa alaturi de acestia pentru a le da explicatii. carbuni. CENTRUL DE INTERES STIINTE Dezvoltarea gândirii logice. un loc pentru echipamente de masurare. vizualizarea imaginilor sau memorizari ca: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu. în scopul vizionarii desenelor animate. comparatia si capacitatea de a stabili daca un obiect este mai mare. un loc pentru animale vii (acvariu cu pesti sau cu broscute testoase.îsi antreneaza capacitatea de retentie prin succesiunea evenimentelor. îsi dezvolta competente matematice prin intermediul experientelor concrete din viata de zi cu zi. rigle. Aviditatea copiilor privind informatiile din lumea înconjuratoare poate fi interpretata prin curiozitatea naturala de a cauta permanent sa-si explice functionalitatea lucrurilor. cereale. „Limba noastra” de George Sion. ruleta. îsi gasesc locul preponderent în sectorul „Stiinte”. baterii. scoici. În centrul „Stiinte” este util sa existe: un spatiu pentru expunerea permanenta a materialelor din natura (ghinde. toate subsumate domeniulul dezvoltarea cognitiva. prisma. jocurile Lotto. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunostintele copiilor si nu ca un element concurent pentru activitatile din sala de grupa. Participarea la experiente cu cartea sau constientizarea mesajelor vorbite/scrise – repere ale domeniului dezvoltarea limbajului si a comunicarii. masurarea si gasirea numarului de unitati standard dintr-un obiect. calculul si operatii de adunare si scadere. un loc pentru instrumentele de investigatie care sa serveasca activitatilor de tip experimente fizice si chimice (magneti. cântare tip balanta. numaratul. dar utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. suport de sticla pentru hamster sau porcusor de Guineea. botanica. întelegerea relatiilor dintre obiecte si fenomene. zoologie. piese Lego sau Duplo. un loc însorit pentru plantele de interior sau cele semanate si plantate de copii. jocuri cu numere. obiecte de masurare. exersarea capacitatii de a rezolva probleme. clasificarea si sortarea obiectelor dupa forma. ordonarea dupa marime. ca si familiarizarea si aplicarea cunostintelor si deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoasterea si întelegerea lumii vii. table magnetice cu numere etc. Exista si sali de grupa dotate cu televizoare. imagini. mai mic sau egal unul cu altul prin masurare. legume.

ale vârstei adulte. adresarea acestora tine de maiestria cadrului didactic de a planifica experiente variate si inspirate. jocurile cu piuneze ofera posibilitatea copiilor de a-si pune ideile si imaginatia în practica. picteaza cu ceara. casetofon. din sosete sau manusi si alte jucarii. expresivitate emotionala si sociala.4. caci ei creeaza modele noi de masini. tehnicile si tipurile de activitati din centrul „Arte” si pot asigura dezvoltarea globala a copilului. Utilizarea gândirii matematice pentru a rezolva probleme concrete din viata cotidiana da încredere copiilor în abilitatile matematice. despre ce sentimente le trezeste experienta artistica. toate se întrepatrund în sarcinile. creioane colorate. gheme de lâna divers colorate. plansete. deoarece coordonarea ochi mâna si dexteritatea manuala nu sunt înca dezvoltate complet la copiii de vârsta prescolara. Educatoarele au rolul de a facilita si încuraja originalitatea copiilor si de aceea nu se ofera modele si tipare care pot duce la frustrare si esec. centrul „Arte” le ofera celor mici cadrul în care ei învata sa comunice. nivelul de pregatire al acestora. La acest centru copiii utilizeaza limbajul. imaginatia. hârtie de toate dimensiunile si culorile. autocolant. CENTRUL DE ACTIVITATE COLTUL CASUTEI/ JOCUL DE ROL Centrul „Coltul Casutei/Joc de Rol” este spatiul care permite dezvoltarea socioemotionala. creativitate. perseverenta în activitate. casete cu muzica. Jocurile Lego. atunci însusirile sau calitatile astfel stimulate vor ajuta la punerea bazelor unor activitati viitoare. la dezvoltarea conceptului de sine si al expresivitatii emotionale prin intermediul dezvoltarii limbajului si al comunicarii sau al motricitatii fine. rezolva probleme. confectioneaza colaje. coca. de a se exprima pe sine. plastilina. masti. Materialele de care beneficiaza copiii în acest centru au rolul de a oferi satisfactia obtinerii unui produs propriu. De asemenea. abilitati ce tin de motricitatea fina si senzorio-motorie. B. existenta zilnica a altor adulti în sala de grupa. De la dezvoltarea socioemotionala (pe care copiii o pot trai prin dezvoltarea abilitatilor de a interactiona cu colegii). despre simetrie si proiectare. notiuni de geometrie. plastilina si lut. la stimularea creativitatii si exersarea persistentei. rachete. tamburine. pasta de lipit. imprima materiale textile. vestimentatie pentru dansuri. sfoara. În sectorul „Arte” copiii exerseaza dactilopictura. deprinderi igienice privind conditiile de munca. Aici pot discuta despre arta. Materialele expuse în acest centru sunt atent selectate de educator în functie de: nivelul de vârsta al copiilor. dar si spiritul de initiativa. sârma. în amenajarea acestui spatiu. cuburile mici. initiativa. xilofoane. stimulându-le curiozitatea. printr-un efort îmbinat cu placerea de a lucra. coloranti alimentari. papusi din pungi de hârtie. De altfel. emotiile si satisfactiile copiilor. dezvoltarea coordonarii. modeleaza din aluat. educatorul se va asigura de confortul si intimitatea în care copiii lucreaza. radio. pictura cu buretele.masurarea timpului. abilitati de comunicare prin limbajul artistic. ocazia si libertatea de a lucra cu materialele din acest centru. Daca li se da copiilor timpul. acuarele. avioane si învata despre modele din arhitectura. foarfece. reactualizeaza informatiile despre lume si le reorganizeaza prin interactiunile cu mediul. tiparele si modele repetabile care stabilesc relatii între unitatile matematice. B. În acest sector copilul dobândeste: cunostinte si deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru. fluiere.3. Pe lânga bucuria. de a face singuri descoperiri si de a testa idei în practica. cu dopuri sau rulouri de carton. creativitatea. Gama de materiale din acest centru poate include: blocuri de desen. CENTRUL DE ACTIVITATE ARTE Centrul „Arte” are influente asupra dezvoltarii copilului în toate domeniile. comunica. a motricitatii grosiere sau dezvoltarea senzoriala 38 . instrumente muzicale functionale sau în miniatura: muzicute.

învata cum sa-si comunice gândurile. fara ca santierele lor sa se intersecteze. îsi dezvolta capacitatea de control asupra lumii în care traiesc. carora le pot oferi ajutorul lor. Centrul „Constructii” trebuie sa fie suficient de mare pentru ca un grup de câtiva copii sa poata lucra aici împreuna sau fiecare separat. atât cu subiecte din viata cotidiana. Prin diversitatea activitatilor ce se desfasoara în acest centru. În jocul de aici. pentru a construi diverse structuri. pentru a reduce zgomotul facut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cadere. Practicând comportamente de grup. dezvoltarea fizica. sa accepte diversitatea. promoveaza competenta. cabinetul medical. punând în practica idei noi de joc. scoala. sa-si exerseze imaginatia. magazinul. creativitatea si perseverenta se regasesc deopotriva la sectorul „Constructii”. „Jocul de rol” îi ajuta pe copii sa se transforme din persoane egocentrice în persoane capabile sa comunice cu altii. Centrul trebuie dotat si cu jucarii de tip mijloace de locomotie. Astfel.5. inventeaza si interpreteaza situatii bazate pe roluri reale sau imaginare. Copiii sunt atasati în mod firesc de acest centru deoarece este activ. rezolva probleme pe care le întâlnesc în viata de zi cu zi. reproduc lumea asa cum o înteleg ei. îsi exerseaza toate simturile dar în mod deosebit. dezvoltarea socioemotionala ca si initiativa. sa fie un loc sigur si usor de supravegheat. individuale si intime procese de învatare. topirea. Constientizând calitatile proprii. Este necesar un spatiu în care sa nu se joace în mod frecvent copiii. copilul învata sa se concentreze. Acest centru gazduieste jocuri cu un spectru larg de tipul celor „De-a…(familia. Activitatile de gatit reprezinta o distractie si o relaxare pentru copii. iar copiii si adultii vor putea sta mai comod. copiii sunt încurajati sa descopere cuburi de diferite marimi si forme. învata despre diferentele culturale care apar în alegerea mâncarurilor si învata sa împarta cu ceilalti. Centrul „Joc de rol” este pentru orice copil mediul ideal în care poate sa învete cu placere si influenteaza activitatea din celelalte centre. Copiii îsi creeaza o lume a lor cu ajutorul careia încearca sa înteleaga realitatea. copiii descoperindu-se prin raportarea la alteritate. sau învata despre diferentele culturale experimentând si alte obiceiuri culinare decât cele deprinse acasa. sa-si adapteze comportamentele la contexte specifice. matematice 39 . imita comportamentul parintilor sau joaca roluri ale unor personaje cunoscute. În sectorul „Joc de rol” se pot desfasura activitati de gatit si de cunoastere a hranei. Dezvoltându-si gândirea creatoare. individual sau în grup. sa practice comportamente de grup si sa-si dezvolte capacitatea de control asupra lumii în care traieste. de diferite marimi. învata despre notiuni de fizica si chimie (dizolvarea. sa relationeze eficient cu colegii si cu adultii prezenti în centru. costumatii) pentru exprimarea ideilor si utilizarea cunostintelor. copiii învata sa relationeze cu ceilalti. prin activitatile individuale sau de grup care implica explorare cu materiale diverse si creatie de structuri sau scene. imaginatia. emotiile. CENTRUL DE ACTIVITATE CONSTRUCTII Dezvoltarea cognitiva. reinterpreteaza si retraiesc experiente. sa comunice cu înteles cu ceilalti. copiii îsi formeaza concepte stiintifice. cât si extrase din basme si povesti. copiii învata: sa-si exprime si sa-si gestioneze emotiile. învata despre cantitati si unitati de masura. întâmplari care le sunt familiare. sa foloseasca mediul (obiecte. soferii. farmacia. cele olfactiv si gustativ. gospodinele…)”. fierberea). creator si distractiv. sa puna în practica idei noi. E de preferat sa existe un covor care sa acopere podeaua. exerseaza empatia realizând ca oamenii sunt diferiti. descopera ca exista persoane care au cerinte educative speciale. Participând zilnic la activitatile din acest centru. capata o oarecare îndemânare în aprecierea timpului. Când emit pareri proprii se confrunta cu ceilalti. despre conceptul de numar.sunt numai câteva din beneficiile unei activitati (ca cea de gatit) care se desfasoara în centrul „Coltul Casutei”. B. Prin jocul în acest centru copiii refac locuri. independenta si experimentul. sentimentele. În acest centru se desfasoara unul dintre cele mai personale. musafirii. Copiii învata în acest fel sa decodifice retetele. repeta.

echilibru. solzi. diferenta.6. Astfel se modeleaza sistemul de gândire stiintifica. cochilii de melci. forma. copiii estimeaza numarul de galetuse de zapada pentru a umple cuva. Ei învata lucrând. În pregatirea pentru scoala si viata a copilului sunt cuprinse toate aspectele importante ale dezvoltarii sale. pe care copiii o modeleaza si pot observa în acelasi timp fenomenul topirii. norme de desfasurare a jocului. La dispozitia copiilor trebuie puse prosoape. un cilindru subtie poate fi un microfon. strecuratori. dezvoltarea limbajului si a comunicarii. Copiii învata mai multe despre echilibru. educatoarea poate stimula copiii sa gaseasca solutii la diverse probleme si sa genereze ipoteze. „De ce crezi ca s-a întâmplat asa?”. învata construind o cladire. copiii fac vara picturi invizibile cu perii mari si apa pe ciment sau pe lemn. copiii dizolva sapunul si cerceteaza balonasele. o piesa paralelipipedica e telefonul mobil. Masa cu nisip si apa trebuie sa fie înalta pâna la talia copilului. În sala de grupa. când apa poate fi înlocuita cu zapada. cuve din plastic. care ori sta în picioare. B. masurare. teluri. iar podeaua unde aceasta este plasata trebuie acoperita deoarece se risipeste nisip si apa si devine alunecoasa. materiale din natura (scoici. dezvoltarea competentelor intelectuale se îmbina armonios cu cele socioemotionale. Prin întrebari. substante lichide sau solide care se dizolva (coloranti alimentari. copiii realizeaza picturi cu nisip. copiii care au realizat o constructie initiaza jocuri de rol sau aduc materiale din alte centre si îmbogatesc jocul. albiute si ligheane. socioemotionala. castele. CENTRUL DE ACTIVITATE NISIP SI APA Centrul „Nisip si apa” este gazda experientelor care asigura dezvoltarea fizica a copiilor (sub aspectul motricitatii fine sau grosiere si al dezvoltarii senzorio-motorii) si un bun pretext pentru educator de a initia activitati variate care asigura dezvoltarea cognitiva a acestora. Activitatile în acest centru pot fi de tipul: copiii construiesc ceea ce vad în realitate: poduri. De exemplu: „Ce crezi ca se va întâmpla daca pui colorant în apa?”. copiii traseaza litere si imprima forme. copiii învata despre geografie prin modelarea formelor de relief din nisip. Nu exista un mod corect sau incorect în care trebuie construit cu aceste materiale. pene. vaporase. Adesea. Desfasurându-va activitatea într-o sala de grupa astfel amenajata este foarte important sa se stabileasca reguli cu copiii. pietre de râu. site. prin abordarea situatiilor problema care pot sa apara în timpul jocului. ordonare. Concomitent. deoarece copiii se simt atrasi de nisip si apa. Utilizeaza cuburile în mod creativ si astfel. dopuri de pluta. copiii compara greutatea nisipului ud cu cea a nisipului uscat. înaltime. sampon). stabilitate. bureti de diferite forme. doua cuburi mici pot fi greutatile unui cântar. asemanare. copiii învata sa fabrice hârtia. în functie de particularitatile de vârsta si individuale antrenate în activitatile si jocurile organizate aici: dezvoltarea cognitiva. înaltime si greutate doar din experienta practica. pâlnii. spatiu.referitoare la marime. perii). drumuri. copiii îsi pot antrena aptitudinile sociale sau de comunicare. Acest centru poate fi interesant si iarna. balans. Materialele si accesoriile care se folosesc la „Nisip si apa” sunt : vase si unelte (galetuse cu forme. „Ce s-a întâmplat?”. capacitati si atitudini în învatare. o placa si un cilindru se transfoma în skateboard. stelute de mare). ori se darâma. numaratoare. pipete. În acest centru. copiilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a explora senzatia atingerii nisipului si apei si fiecare sala ar trebui sa fie dotata cu suporturi pentru nisip sub diverse forme. directie. astfel încât sa fie usor de gestionat orice situatie de criza educationala. volum. sapun. lopatele si greble. din încercare si din greseli. însa orice situatie problema trebuie abordata si rezolvata individual. copiii experimenteaza plutirea si scufundarea. indiferent de vârsta. cani gradate. maturi si farase pentru a strânge nisipul si apa ori de câte ori este nevoie. 40 .

În acest sens.Învat sa lucrez în echipa. activitati de tipul: sosirea copilului. Etichete bune. Cum îmi aleg prietenii?. la intervale aproximativ stabile. Fotograful. altuia nu face!. li se formeaza sentimentul de apartenenta la grup.. Meseria de elev.. Cum cer iertare?. de contextul momentului si de calitatile adultului cu rol de cadru didactic. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare . Azi mi-a placut/nu mi-a placut la tine…pentru ca…. Cinci minute eu. Managementul învatarii prin joc . C. copiii învata despre momentele zilei. Îmi ajut prietenul?. Prin participarea la aceste activitati desfasurate ritmic.Motivarea copilului pentru a deveni scolar . pe: Autocunoastere (Stima de sine. de fapt. plecarea si se disting prin faptul ca se repeta zilnic. prezenta etc. rutinele au rolul de a oferi sentimentul de control si de predictibilitate asupra evenimentelor. recreative. Fluturasul. îmi permiti?.). Mima ( comunicarea verbala si non-verbala a propriilor trairi si sentimente) Sunt vesel/trist pentru ca…. tranzitiile si activitatile din perioada dupa-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau saptamânal). care fac trecerea de la momentele de rutina la alte tipuri/categorii de activitati de învatare. cu aproape aceleasi continuturi. Suntem toleranti. Comunic în oglinda. Tristetea/veselia în culori si forme. a unei activitati care se desfasoara pe muzica sau în ritmul dat de recitarea unei numaratori sau a unei framântari de limba. Unele secrete nu trebuie pastrate niciodata…. igiena – spalatul si toaleta.C.comunicare asertiva – Învat sa spun NU fara sa îi deranjez pe cei din jur. etichete rele. Optionalele pot fi desfasurate de catre educatoarele grupei sau de un profesor specialist. Luarea deciziilor în functie de anumite criterii si încurajarea alegerilor si a gasirii a cât mai multe variante de solutii la situatiile aparute . Ce tie nu-ti place.4. Continua povestea. micul dejun. când voi fi scolar. a unei activitati în care se executa concomitent cu momentul de tranzitie respectiv un joc cu text si cânt cu anumite miscari cunoscute deja de copii etc. ACTIVITATILE DESFASURATE ÎN PERIOADA DUPA-AMIEZII Pot fi activitati recuperatorii pe domenii de învatare. Cum ma împac cu prietenul meu?. La rascruce de drumuri. C. imagine de sine – Cine sunt eu/cine esti tu?. C. 41 .3. am si eu o opinie!. Cum sa îmi fac prieteni?. în cine pot avea încredere?. ba al tau. masa de prânz. Eu. Ele acopera nevoile de baza ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia. somnul/perioada de relaxare de dupa-amiaza. Din punct de vedere psihologic. Cum sa fac surprize celor dragi etc. Mam certat cu prietenul meu – ce pot sa fac?.Daca tu esti bine si eu sunt bine!.Vreau sa fiu scolar. Cum v-ati simti daca cineva v-ar spune…?. în diverse momente ale zilei. Cum spun multumesc?. printre altele (calendarul naturii. din oferta prezentata de unitatea de învatamânt la 15 septembrie si aprobata de catre Consiliul director al unitatii..Hei. întâlnirea de dimineata. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variaza în functie de vârsta copilului. Acestea respecta ritmul propriu de învatare al copilului si aptitudinile individuale ale lui si sunt corelate cu tema saptamânala/tema proiectului si cu celelalte activitati din programul zilei.. de la o activitate de învatare la alta. Medierea conflictelor .. gustarile. La întâlnirea de dimineata accentul va cadea.2. care va lucra în echipa cu acestea. ele pot lua forma unei activitati desfasurate în mers ritmat. Cum as vrea sa fie învatatoarea mea.. de cultivare si dezvoltare a înclinatiilor. Azi mi s-a întâmplat…. succesiunea lor si activitatile specifice acestora. ACTIVITATILE OPTIONALE Sunt alese de catre parinti. Fara violenta!. precum si activitatile optionale. iar ei se simt în siguranta. Rutinele Sunt activitatile-reper dupa care se deruleaza întreaga activitate a zilei. Ba al meu.. Vreau…. comunicare cu colegii/parintii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?. cinci minute tu. Inimioara de prescolar/scolar). Rutinele înglobeaza... C. Dezvoltarea empatiei .1. Activitatile de dezvoltare personala Includ rutinele. TRANZITIILE Sunt activitati de scurta durata. Singur sau în grup?. Sunt creativ!.

În acest context.. Educatie muzicala 3.183).. Acest document are caracter reglator-strategic si reflecta întreaga politica educationala a sistemului de învatamânt national. Om si societate Educatie civica Cultura civica Istorie si geografie Istoria românilor Geografia României 3. În învatamântul primar planul de învatamânt este cel mai amplu si cel mai important document curricular. p. Optionale V. Optionale IV. numarul de ore minim/maxim pe arii curriculare. se va desfasura cel mult un optional pe saptamâna. Educatie fizica si sport. sistemul de formare initiala si continua a personalului didactic si auxiliar. prin felul cum contureaza continutul învatamântului prin acest plan (Stanciu. discipline si anii de studiu. Optionale III. planul de învatamânt pentru clasele I-IV cuprinde: disciplinele de studiu obligatorii si optionale. examinare. Planul cadru influenteaza strategia de alocare a surselor umane si materiale pentru învatamânt. Din punct de vedere structural. Tehnologii . pentru copiii cu vârste între 3. ca o premiza pentru performantele de mai târziu. Om si societate. El exprima conceptia pedagogica generala care fundamenteaza stiintific procesul instructiv-educativ la nivel national. Limba si comunicare 7-9 7-9 7-9 7-9 A.2-3 2-3 ---0-2 0-2 0-2 0-2 3-4 3-4 3-4 3-4 . grupate pe arii curriculare5 (exista sapte arii curriculare: Limba si comunicare. Stiinte ale naturii 3. Limba moderna 1 C. Activitatile optionale se desfasoara cu maximum 10-15 copii si au menirea de a descoperi si dezvolta înclinatiile copiilor si de a dezvolta abilitati. Educatie fizica si sport 2-3 2-3 2-3 2-3 1. Tehnologii. Consiliere si orientare). Matematica 2. Grupele de copii participanti la un optional vor cuprinde 1015 prescolari. Matematica si stiinte ale naturii 3-4 3-4 4-6 4-6 1. Arte 1. Fizica Chimie Biologie 4. nivelului si pulsului socio-cultural si economic al unei tari. Planul cadru pentru clasele I-IV Aria curriculara/Disciplina I II III IV I. Religie 4.Timpul afectat unei activitati optionale este acelasi cu cel destinat celorlalte activitati din programul copiilor.. sistemul de evaluare. 1999.0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 0-1 0-1 0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 0-1 0-1 0-1 0-1 1-2 1-2 1-2 1-2 1 -1 1 1 - - 1-2 1-2 1-2 1-2 - 5 Un grupaj de discipline care urmaresc îndeplinirea acelorasi obiective 42 . Educatie fizica 2. Educatie plastica 2. Limba moderna 2 D. Limba si literatura româna 7-8 7-8 5-7 5-7 B. Optionale II.1-2 1-2 ---. M. Matematica si stiinte ale naturii. Optionale VI. Arte.5 ani si cel mult doua. reprezentând un veritabil indicator al climatului.0-1 0-1 -- -- 1-2 - .. pentru copiii cu vârste între 5-7 ani.. Este un document oficial în care se exprima sintetic continutul învatamântului.

. MATEMATICA SI STIINTE 1. Educatia muzicala 1-2 1 ..II.4 2. Stiinte 3. Optionale V.. liceal.. Educatie civica 1-2 1 .1 2.2-3 0-1 . EDUCATIE FIZICA SI SPORT 1. Optionale 0-2 .... Limba si literatura româna 5-7 5 . Cele doua documente (planul si programa) reprezinta în teoria curriculum-ului documente de mare importanta în procesualitatea educatiei. OM SI SOCIETATE 3-5 1. universitar) si clase...1 1 III. CONSILIERE SI ORIENTARE 1.1 3..2 2.2 3. programatic. TEHNOLOGII 1-2 1. Educatie fizica 2-3 2 .2.. Optionale 0-1 . Optionale VII.. 43 .2-3 0-1 ..21 23 22 ore/ sapt...0-1 0-1 0-1 .1 2. primar.. minim de ore pe saptamâna 18 18 20 21 Nr. Abilitati practice 1-2 1 ...... Optionale VII. Consiliere si orientare 0-1 0-1 0-1 0-1 1.. Religie 11---1 4.. maxim de ore pe saptamâna 20 20 22 23 1-2 1-2 1-2 1-2 ---0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 Pe baza planului cadru..1 2. care reda continutul învatamântului. Consiliere si orientare 0 ..2 3. fiind elaborata pe cicluri de învatamânt (prescolar.. LIMBA SI COMUNICARE 7-9 1. separat pentru fiecare disciplina.. Optionale Nr. ARTE 1. Optionale 4-6 1-2 1 . Educatie tehnologica 3. SCHEMA ORARA CLASA a IV-a Aria curriculara/ Disciplina Total ore plan cadru Trunchi comun Extindere Aprofun -dare Optional Total ore saptamâ nal I....2.. fiind considerate veritabile instrumente de transpunere în practica a curriculum-ului. gimnazial.. Matematica 3-4 3 1 .1 0-1 ... Istoria si geografia României 1-2 2 .... Educatia plastica 1-2 1 . programa scolara este un document de politica educationala. Consiliere si orientare .. Limba moderna 1 2-3 2 . fiecare scoala/clasa îsi elaboreaza schema orara unde se precizeaza numarul de ore alocate efectiv pentru studierea unui obiect de învatamânt si disciplinele optionale prevazute a se studia în limita timpului rezultat din diferenta dintre numarul maxim si minim prevazut de planul cadru....5 2.. Optionale IV. Optionale NUMAR MINIM PE SAPTAMÂNA NUMAR MAXIM PE SAPTAMÂNA 0-1 . Ca si planul de învatamânt. PROGRAMA SCOLARA Reprezinta un document oficial.. Abilitati practice 2.VI.1.. Spre ilustrare prezentam o astfel de schema orara.

timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-6/7 ani). precum si respectarea ritmului propriu al acestuia. Educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere fonetic. cunostintelor. obiectivele cadru si de referinta ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experientiale. selectia continuturilor si a modalitatilor de evaluare. abilitati. tolerante. domeniile experientiale devin instrumente de atingere a acestor obiective si. Sa recepteze un text care i se citeste ori i se povesteste. 44 . pe cât posibil. programa scolara pentru învatamântul prescolar aduce în atentia cadrelor didactice urmatoarele componente: finalitatile. flexibile. Sa distinga sunetele ce compun cuvintele si sa le pronunte corect. Sa înteleaga si sa transmita mesaje simple. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. încurajarea initiativei si participarea copilului prescolar la stabilirea obiectivelor. gânduri. Obiectivele de referinta. sintactic. literelor si cifrelor. actualizate. stimularea autoreflectiei. lexical. stapânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora Sa înteleaga semnificatia cuvintelor. abilitatilor si atitudinilor. sa reactioneze la acestea. interesele si nevoile copilului prescolar. Dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral. corelarea fiecarei noi experiente de învatare cu precedentele. învatând sa le traseze etc. În acest sens. Din punct de vedere structural. autoevaluarii. ele însele „programecadru“. capacitati. Sa-si îmbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei. Întrucât finalitatile educatiei în perioada timpurie (de la nastere la 6/7 ani) vizeaza dezvoltarea globala a copilului. întelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive si estetice ale acestuia. activitatii personale si/sau a relatiilor cu ceilalti si simultan sa utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. dar si ale competentelor vizate) sunt formulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experiential în parte. ca exprimari explicite ale rezultatelor învatarii (conceptelor.Este unanim acceptat faptul ca existenta unui plan cadru de învatamânt nu are valoare fara programe scolare adecvate. semnificatii mijlocite de limbajul scris. Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate maxima si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata învatamântului prescolar pe cele cinci domenii experientiale. Dezvoltarea capacitatii de a întelege si transmite intentii. autoreglarii comportamentului de învatare. atât în calitate de vorbitor. modernizate. dar suficient de orientative si suportive. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Sa participe la activitatile de grup. în contextul în care ele indica deprinderi. continuturile. inclusiv la activitatile de joc. Sa recunoasca literele alfabetului si alte conventii ale limbajului scris Sa utilizeze efectiv instrumentele de scris. continuturi specifice domeniilor de dezvoltare. în acelasi timp. de întelegere si utilizare corecta a semnificatiilor structurilor verbale orale. Sa recunoasca cuvinte simple si litere în contexte familiare. cât si în calitate de auditor. precum si a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) si. instrumente de masura pentru dezvoltarea copilului. În formulare a acestora s-a tinut cont de: posibilitatile. precum si exemplele de comportament. încurajarea învatarii independente prin oferirea de ocazii pentru a-si construi cunoasterea (atât în institutia de învatamânt cât si în afara acesteia). în grupuri cu o componenta eterogena . tinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare.

pe grupe de vârsta. competente. dar reluate si încadrate în noi contexte. limbi straine. a starii de sanatate proprii. dar de cele mai multe ori el ramâne implicit. a anotimpurilor. devenind în acest caz element structural al programei. obiectivele de referinta. a istoriei si geografiei din perspectiva locala si globala. comportamentele selectate pentru cele sase teme curriculare integratoare. la un nivel superior. presupune reluarea problemelor fundamentale care constituie structura de baza a disciplinei. din punct de vedere structural. sentimentele. Pornind de la aceste teme. se restructureaza. Se foloseste la disciplinele: matematica. 45 . programa scolara cuprinde urmatoarele componente: Modelul curricular al disciplinei de învatamânt exprima modul de structurare. anual. comunitatii si culturilor cu care venim în contact. Când/cum si de ce se întâmpla? Vizeaza explorarea lumii fizice si materiale. dar în care sunt stabilite teme saptamânale de interes pentru copii. Cine si cum planifica/organizeaza o activitate? Vizeaza explorarea modalitatilor în care individul îsi planifica si îsi organizeaza activitatile. organizarea si sistematizarea unitatilor tematice de continut. a ceea ce înseamna sa fii om. se largesc. Modelul curricular în spirala. Intr-un an scolar. a descoperirilor etc. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei mari modele curriculare ale diverselor discipline de învatamânt: Modelul (aditional-cumulativ) liniar presupune organizarea continutului învatarii în asa fel încât sa nu se mai revine asupra problemelor parcurse în cadrul aceluiasi ciclu. în vederea descoperirii aptitudinilor si abilitatilor proprii. reiesind din întreaga structurare a programei. Modelul curricular se refera la modul cum sunt dispuse si coarticulate în structurarea programei principalele cunostinte. convingerile si valorile. În învatamântul primar. precum si a universului produselor muncii. Modelul concentric presupune ca în fiecare an sau ciclu scolar sa se reia. în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. a fenomenelor naturale si a celor produse de om. a universului apropiat sau îndepartat. pot exista si proiecte de o zi si/sau proiecte transsemestriale. a domeniului stiintei si tehnologiei. limba româna. Aceste teme sunt: Cine sunt/suntem? Vizeaza explorarea convingerilor si valorilor umane. De asemenea. Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim? Vizeaza explorarea modului în care ne descoperim si ne exprimam ideile. atitudini. de organizare a programei la disciplina respectiva. precum si sugestiile de continuturi sunt orientative si constituie un posibil suport pentru cadrele didactice debutante. principalele experiente de învatare avute în vedere. a evolutiei vietii pe Pamânt. Este bine sa subliniem faptul ca. recomandate spre asimilare. Ce si cum vreau sa fiu? Vizeaza explorarea meseriilor. a activitatii umane în genere. continutul parcurs. Acest model curricular îl întâlnim la disciplinele istorie si geografie. Cum este/a fost si va fi aici pe pamânt? Vizeaza explorarea sistemului solar. a prietenilor. variind între 1-3 saptamâni. Modelul curricular poate fi prezentat succint la începutul programei cadru. se stabilesc proiectele care urmeaza a se derula cu copiii.Continuturile cuprind temele majore ce vor fi abordate în cadrul activitatilor de învatare din gradinita. îndeosebi prin limbaj si prin arte. a caminelor si a calatoriilor noastre. a corpului uman. a drepturilor si responsabilitatilor noastre. se pot derula maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni/proiect sau un numar mai mare de proiecte de mai mica amploare. solicitând operatii intelectuale mai complexe. Totodata. pot exista si saptamâni în care copiii nu sunt implicati în nici un proiect. a orientarii noastre în spatiu si timp. a propriei valori si a încurajarii stimei de sine.

Obiectivele cadru ale disciplinei sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate. Activitati de învatare apar în programa scolara strâns corelate cu obiectivele de referinta. cât si inferioare (minim acceptabile). Ele au caracter normativ si reglator pentru activitatea tuturor agentilor educationali (cadru didactic. Obiectivele de referinta ale unei discipline de învatamânt deriva din obiectivele cadru si specifica rezultatele asteptate ale învatarii prin predarea disciplinei respective pe fiecare an de studiu. Standardele de performanta reprezinta un sistem de referinta clar si gradual privind asteptarile competentiale de la elevi. criterii de evaluare a calitatii procesului de predare-învatare la sfârsitul unei trepte de scolaritate. Ele sunt prezentate doar sub forma unor exemple orientative. niveluri de atingere intrastandard. asemanatoare sau poate initia altele noi. realiste. Important este ca activitatile de învatare (fie ca sunt preluate din exemplele oferite de programa sau sunt concepute. ponderate. constituind astfel repere si pentru elevii supradotati. subcapacitatile de performanta. ciclu) în traseul unei discipline scolare. dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris. dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. Exemplu: Disciplina Limba româna (clasele I-IV): dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral. au existat continuturi alternative (texte. formulate pentru un nivel obisnuit de performanta dar cu extensii atât spre nivelele superioare. mediu. incluzând nu numai abilitati si capacitati. Obiectivele cadru sunt obiective finaliste. Ele vizeaza formarea unor capacitati si atitudini specifice disciplinei de învatamânt într-un ciclu scolar. Standardele de performanta ale oricarei programe scolare pe disciplina de învatamânt trebuie sa fie: centrate pe elevi. nivelul de formare a capacitatilor sau subcapacitatilor (nivel superior. menite sa-l ghideze pe cadrul didactic. adica descriptori de performanta si. exercitii si probleme). orientate spre finalul unei secvente mai ample. parinti. adaptate) sa corespunda obiectivelor. Important este ca aceste “variante” de continuturi sa fie suficient de prelucrate din punct de vedere didactic si sa se preteze la activitatile de învatare aferente obiectivelor de referinta avute în vedere. Urmaresc progresia în achizitii de competenta si cunostinte de la un an la altul. concis formulate. comentarii. pe întelesul elevilor. an. ci si motivatii specific-domeniale în vederea sustinerii activitatii ulterioare la învatare si autoînvatare. Acestia reprezinta enunturi sintetice care indica gradul de realizare a obiectivelor. ori al întregului continut al disciplinei. evaluatori. În teoria moderna a curriculum-ului nu se exclud continuturile concepute de cadrul didactic. contextului educational si nivelului elevilor. În functie de obiectivele de referinta învatatorul poate adapta activitati vechi. Pe baza descriptorilor de performanta se elaboreaza probele de evaluare. Ele vizeaza abilitarea elevului prin studiul disciplinei respective. conceptorii de curriculum. Aceasta permite ca unui obiectiv de referinta sa-i corespunda mai multe continuturi efective de învatare. generând la rândul lui. De exemplu: Disciplina Limba româna (clasa a IV-a) 46 . inferior). recomandabile. Continuturile apar în programele scolare tot cu caracter orientativ. Pe baza standardelor curriculare de performanta dintr-o programa scolara se elaboreaza descriptori de performanta. capabile sa evidentieze progresul efectiv al elevilor de la o secventa la alta (semestru. absolut obligatorii. Standardele de performanta sunt specificari de performanta. de asemenea activitati posibile. recomandabil si nu impuse. Chiar si pâna la aparitia manualelor alternative. si pentru elevi dezvoltati normal. ample si esentiale. dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa. din acestia mai departe. elevi). În mod practic un standard de performanta decurge dintr-un obiectiv de referinta. relevante din punct de vedere al utilitatii si oportunitatii activitatilor vizate.

IV. în orientarea. carti beletristice prelucrate pedagogic (asortimentate cu o prefata în scop didactic. CD-ROM-uri. materialele curriculare includ elemente ca: manuale scolare – pentru elevi si pentru care didactice. mijloacele de învatamânt etc. carti de uz scolar specific: atlase. postere/afise jubiliare s. realizate pe alt suport decât hârtie (fisierele dintr-un PC. A. 1998): foarte bine (FB): elevul stabileste toate ideile principale. 1994). antologii. Descriptori de performanta. bine (B): elevul stabileste aproape toate ideile principale din text. portofolii ilustrative. ghiduri scolare pentru elevi/ care didactice. diverse materiale imprimate adiacente: brosuri tematice. ce însotesc unele manuale pentru evaluarea optima). în rest doar detalii nerelevante. structura si în continutul acestuia (Crisan. tabele numerice/ transformative. între anumite limite pertinente. seturi imprimate de probe evaluative specifice (teste tiparite. dictionare. respectând în general regulile rezumarii. insuficient (I): elevul stabileste schematic si întâmplator doar una sau nici una din ideile principale. carti de uz scolar sintetic: culegeri. întrucât comunica informatii. crestomatii. dar intercalate cu detalii nerelevante. dischete.a. focalizate pe textele prezentate etc. cuprinzatoare care înglobeaza practic tot ce faciliteaza desfasurarea procesului de învatamânt ca suport. adica numai materialele tiparite. perfect compatibile. într-un rezumat concis si corect. într-o ordine logica. instrument. în spiritul unui control.).3. în paralel. extrase din studii critice. Spre deosebire de Didactica traditionala care mergea aproape exclusiv pe prima categorie. într-o succesiune coerenta. Materialele curriculare au ratiunea de a intermedia... Standard de performanta: rezumarea acasa a unui text literar narativ studiat anterior în clasa.). desi. termeni explicati în subsol sau în glosarul adiacent. iar pe de alta parte. ghideaza atât pe educatori. pleda pentru initiativa personala a cadrelor didactice în acest sens. stimuleaza si dirijeaza interesele de cunoastere si învatare ale elevilor. inducând o perceptie intens intuitiva a progresului în învatare. În acceptiunea restrânsa.. de a intermedia relatia între educatori si elevi. cu dezvoltarea si diversificarea curriculara evident. tabel cronologic în consecinta.Obiectiv de referinta: structurarea sensului într-un text redactat. diapozitive etc. dar o cenzura total. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar Reforma educatiei/învatamântului reprezinta o schimbare fundamentala. suficient (S): elevul stabileste schematic câteva idei principale prezentate logic. albume. 47 . materiale “imprimate”. teoria si practica curriculum-ului accepta si încurajeaza cea de-a doua categorie de materiale curriculare. de regula de tip grila. una restrânsa la materialele de suport curent. imprimate. pliante. microfilme. dispuse haotic. cu caracter confidential. proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie. cu exceptia unor detalii sporadice. în privinta materialelor curriculare. excesiv centralizat. fara a neglija si minimaliza detalii relevante. pe de o parte. cât si educabili. fascicole. harti etc. MATERIALELE CURRICULARE Conceptul de „materiale curriculare” acopera o realitate ampla si eterogena. Descriptori de performanta (Evaluarea în învatamântul primar. redactate (manuale si celelalte materiale multiplicate) pe care elevii si cadrele didactice le folosesc independent sau în comun pentru a parcurge curriculum-ul specific. relatia dintre copii/elevi si curriculum. de altfel. având mai multe acceptiuni dintre care doua sunt mai des întâlnite: una larga. caiete speciale – pentru elevi/ care didactice.

Implicarea familiei nu se rezuma la participarea financiara. a generat. Mediul trebuie astfel pregatit încât sa permita copiilor o explorare activa si interactiuni variate cu materiale le. ca un complex de interventii optimizatoare pe termen lung. de elaborarea unei teorii a curriculum-ului si a reformei curriculare care au doua functii importante: fac posibila organizarea datelor empirice culese din practica scolara. de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. 3. cu ceilalti copii si cu adultul (adultii). care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de învatare. Diversificarea strategiilor de predare-învatare-evaluare. comunicat si discutat cu parintii (cu o anumita periodicitate). Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Desfasurarea reformelor curriculare este însotita acum. dialogul cu parintii. Evaluarea ar trebui sa îndeplineasca trei functii: masurare (ce a învatat copilul?). începând cu anii '60. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. în acelasi timp. 48 . La nivelul învatamântului primar schimbarea se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: Asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. Secolul al XX-lea însa. Formarea personalitatii copilului. ci si la participarea în luarea deciziilor le gate de educatia copiilor. Din perspectiva pedagogiei sociale exista doua distinctii majore între reformele curriculare initiate în prima si respectiv ultima parte a secolului: Actualele inovatii în domeniul continuturilor educationale si al organizarii procesului lor de asimilare nu mai sunt interpretate ca reactii de adaptare a sistemului educational la schimbarile din celelalte sisteme sociale. La nivelul învatamântului prescolar elaborarea prezentului curriculum prefigureaza trei mari tendinte de schimbare: 1. b) Jocul ca: forma fundamentala de activitate în copilaria timpurie si forma de învatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. predarea trebuie sa ia în considerare experienta de viata si experienta de învatare a copilului. ci mai mult. la prezenta lor în sala de grupa în timpul activitatilor si la participarea efectiva la aceste activitati si. ghideaza interventia instructiv-educativa. o adevarata criza în educatie. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare. Situatiile de învatare. si în special pentru intrarea în scoala?) si diagnoza (ce anume frâneaza dezvoltarea copilului?). pentru a adapta corespunzator sarcinile de învatare. în general. astfel încât sa releve semnificatiile generale. c) Evaluarea care ar trebui sa urmareasca progresul copilului în raport cu el însusi si mai putin raportarea la norme de grup (relative). portofoliul copilului. fise etc. În acelasi timp. Parintii ar trebui sa cunoasca si participe în mod activ la educatia copiilor lor desfasurata în gradinita. dezbatuta la vremea aceea de specialisti. ritmuri diferite de dezvoltare si învatare precum si stiluri diferite de învatare. la viata gradinitei si la toate activitatile si manifestarile în care aceasta se implica. în comportamentul si atitudinile educabililor (elevi si studenti). predictie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul urmator. Aceste diferente trebuie luate în considerare în proiectarea activitatilor. asupra dinamicii societatii pe ansamblu. înregistrat. conceptual. alert rascolit în plan economic si social. abilitatile si capacitatile copilului.Fiecare lege aparuta într-o tara sau alta în domeniul educatiei a generat schimbari mai mult sau putin profunde. cât si în practica educationala. spre deosebire de perioada anterioara. 2. O evaluare eficienta este bazata pe observare sistematica în timpul diferitelor momente ale programului zilnic. activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale în ceea ce priveste interesele. cu accent deosebit pe: a) Metodele activ-participative. care încurajeaza plasarea copilului în situatia de a explora si de a deveni independent. Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie. care s-a manifestat atât în planul teoretic. Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior în activitatile de învatare structurate. Jocul este forma cea mai naturala de învatare si. Mediul educational trebuie sa permita dezvoltarea libera a copilului si sa puna în evidenta dimensiunea inte rculturala si pe cea a incluziunii sociale.

Încurajarea talentului. a II-a) are ca obiectiv major acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala. care apartin. sa opteze pentru anumite discipline. ofera posibilitatea de manifestare a individualitatii copilului. a) Ciclul achizitiilor fundamentale (gr. clasele I. Deoarece activitatea la clasa trebuie orientata în directia atingerii obiectivelor ciclurilor curriculare. Stimularea potentialului creativ al copilului. prietenul meu. consideram necesara precizarea acestora pentru periodizarea care face obiectul analizei noastre. instrument. care consemneaza nivelul pe care ar trebui sa-l atinga elevii la finalul unei etape a parcursului scolar. Acest ciclu urmareste: Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris. a VI-a) îsi propune formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor: Dezvoltarea achizitiilor lingvistice si încurajarea folosiri limbii române. În curriculum-ul pentru învatamântul primar apar ca inovatie disciplinele optionale care. proiecteaza o noua viziune asupra actului învatarii. Dezvoltarea unei gândiri structurate si a competentei de a aplica în practica rezolvarea de probleme. de niveluri scolare diferite. jocuri sportive. b) Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a. a experientei si a expresiei în diferite forme de arta. citit. Acesta trebuie sa decida asupra noilor continuturi. În clasele I-IV se pot studia urmatoarele tipuri de optionale: a) optionale la nivelul disciplinei (*): literatura pentru copii. Aceste obiective devin functionale prin derularea planului cadru. matematica distractiva. preg I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII orientare Aprofundare Specializare Fiecare ciclu curricular ofera un set de obiective de învatare. Aceasta noua conceptie curriculara proiecteaza noi periodizari ale scolaritatii. Constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista. 49 . Formarea motivatiei pentru învatare. Ele grupeaza mai multi ani de studiu. ceea ce a impus aparitia ciclurilor curriculare. Familiarizarea cu o abordare pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii. a potentialului sau creator.Înzestrarea copilului cu acele cunostinte. a limbii materne si a limbilor straine pentru exprimarea în situatii variate de comunicare. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. Acesta va fi abilitat cu acele cunostinte. muzica vocala. înteleasa ca activitate sociala. calculatorul. Noua conceptie curriculara care confera prioritate formativului. grafica si pictura. cât si cele optionale formuleaza noi exigente activitatii cadrului didactic la nivel metodologic. Stimularea copilului în vederea perceperii. împartirea pe cicluri curriculare se prezinta astfel: Ciclul Achizitii curricular fundamentale Dezvoltare Observare si Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Clasa Gr. Atât disciplinele fundamentale. Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii care au în comun obiective specifice. uneori. bazata pe activitatea intelectuala a elevului. La acest moment. prin specificul lor. Formarea unei atitudini responsabile fata de mediu. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural. tinând seama de evolutia fireasca a achizitiilor din domeniul psihologiei învatarii. Formarea responsabilitatii pentru propria dezvoltare si sanatate. calcul aritmetic). a intuitiei si a imaginatiei acestuia. pregatitoare. Aceste finalitati au constituit reperul esential în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. cunoasterii si stapânirii mediului apropiat.

Sporirea capacitatii de a recunoaste si a îmbogati prin efort personal continutul notiunilor deja învatate. realizabile pe termen lung. curiozitati în lumea naturii. ci a unui învatamânt pentru fiecare. precum si la preocuparile.14). calatori si calatorii. monitorizarii si evaluarii curriculum-ului (Programe scolare pentru învatamântul primar. Per ansamblu. dans. teatru de marionete.2. când si de ce se învata ceea ce se învata. democratia pentru copii. precum si prin folosirea strategiilor participative în activitatea didactica. teatru. deci pentru elevul concret). prietena mea. ceramica. Adaptarea continuturilor învatarii la realitatea cotidiana. p.b) optionale la nivelul ariei curriculare (**): comunicare în situatii concrete. sculptura în lemn. cum circulam. prin angajarea comportamentelor intelectual-afective ale elevilor: Satisfactia de a opera legaturi sau de a pune în relatie cunostintele dobândite la diferite discipline. gimnastica ritmica si aerobica. igiena personala. sunet si culoare. Delimitari conceptuale V. Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a obiectivelor si a continuturilor. educatie interculturala. tehnici de învatare eficienta etc.1. Manifestarea bucuriei de a percepe mai deplin structura conceptuala a disciplinelor. educatie interculturala. orientate spre inovatie si împlinire personala. 1998. Orientarea învatarii spre formarea de capacitati si atitudini prin dezvoltarea competentelor proprii rezolvarii de probleme. folclor. conform principiului „nu mult. educatie pentru drepturile omului. tehnici de lectura. micul inventator. dar si la ce anume serveste mai târziu ceea ce s-a învatat în scoala. Posibilitatea realizarii unor parcursuri scolare individualizate. De asemenea. ci ceea ce elevul a învatat). Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar) V. ariile curriculare pentru clasele I si a II-a la nivelul ciclului achizitiilor fundamentale sunt proiectate într-o noua logica a continuturilor stiintifice. unitatea acestora. CAPITOLUL V METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: V. prelucrarea lemnului. traditii si obiceiuri locale. ce conduce spre interdisciplinaritate. important este nu doar ce anume. interesele si aptitudinile elevului. stiinta între real si imaginar. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Obiective: 50 . Responsabilizarea tuturor agentilor educationali în vederea proiectarii. Flexibilizarea ofertei de învatare venita dinspre scoala (structurarea nu a unui învatamânt uniform si unic pentru toti. ci bine”. ci cât de bine. natura. Bucuresti. motivante pentru elevi. spre descentralizarea si flexibilizarea ritmurilor de parcurgere a etapelor de învatare. micul gospodar. c) optionale la nivelul mai multor arii curriculare (***): literatura si stiinta. conceput pentru un elev abstract.3. filosofia pentru copii. Promovarea interdisciplinaritatii în activitatea didactica la clasele I-IV amplifica conexiunile disciplinare si duce la sporirea eficientei învatarii. MEN. consecinta directa a demersurilor reformatoare. educatie pentru securitatea personala etc. va consta în formarea unei culturi curriculare exprimate în practica educationala pe urmatoarele dimensiuni: Plasarea învatarii (ca proces) în centrul demersurilor scolii (important este nu ceea ce cadrul didactic a predat.

cultiva convingeri. Vaideanu metoda de învatamânt reprezinta o modalitate de lucru. Din punct de vedere etimologic. trasaturi caracteriale. precizându-se ca forma este o categorie didactica mai cuprinzatoare decât modul de lucru sau metoda (cf. metoda poate fi definita ca drum sau cale de urmat în activitatea comuna a educatorilor si educatilor pentru îndeplinirea scopurilor învatamântului. îl atesta pe profesor ca purtator al continuturilor de învatamânt. reprezinta tehnici limitate de actiune. G. 2. considera M. îsi însuseste stiinta. catre) si odos (cale. c) instrumental-operationala = serveste drept tehnica de executie. 1970). Roman. cu caracter polifunctional care: 1. formeaza priceperi si deprinderi de munca intelectuala. atitudini. instrument de lucru pentru îndeplinirea obiectivelor informative sau formativ-educative. 3. literatura de specialitate oferind explicatii multiple. aptitudini si capacitati.. altfel spus transforma întreaga personalitate. cognitiva care conduce la îmbunatatirea randamentului scolar (A. nivelul elevilor si în scopul prioritar la formarii acestora. adica drum catre ceva. ca animator si evaluator al procesului respectiv. în timp ce procedeul reprezinta fie un element de sprijin. tehnica si comportamente specific umane. drum). Formele si mijloacele folosite pentru înfaptuirea sarcinilor didactice sunt definite prin termenul generic de metodologie a instruirii. 4. 2004). b) formativ-educativa = metoda permite construirea de noi structuri cognitive. de optimizare a actiunii = evidentiaza cum trebuie sa se predea sau sa se învete. adica pentru informarea si formarea educatilor (Moise. în beneficiul elevilor. Referindu-ne la procesul de predare-învatare. Aceasta vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt.1. ea poate cultiva motivatia intrinseca. comportamente. vizând realizarea sarcinilor didactice. Relatia dintre metoda si procedeu este una dinamica. se precizeaza ca metoda reprezinta o realitate mai cuprinzatoare. în lectii si în activitatea extracurriculara. Procedeele. forme de organizare. 1996). fie un mod concret de valorificare a metodei. V. d) normativa. existând posibilitatea ca o metoda sa devina procedeu al altei metode si un procedeu sa se impuna ca metoda într-un alt context. C-tin. Treptat s-a renuntat la aceasta echivalenta. Metoda de învatamânt îndeplineste functii multiple: a) cognitiva = pentru elev metoda reprezinta o cale prin care descopera noi adevaruri. presupune în toate cazurile conlucrarea dintre profesor si elevi. termenul metoda provine din cuvintele grecesti meta (spre. Antohe. trebuintele. cum trebuie sa se procedeze în desfasurarea procesului instructiveducativ pentru a se obtine rezultatele dorite. mijloace. I. în functie de interesele. 51 . este selectionata de profesor si aplicata împreuna cu elevii. o particularizare a metodei la o situatie concreta de instruire. se utilizeaza diferentiat. Termenul de metoda de învatamânt nu trebuie confundat cu procedeul didactic. În unele lucrari mai vechi. În opinia profesorului G. Delimitari conceptuale Realizarea finalitatilor procesului instructiv-educativ este posibila numai în masura în care în activitatea de predare-învatare se foloseste un sistem coerent de cai. Astfel.pozitiva.Cunoasterea particularitatilor metodelor de predare-învatare în învatamântul primar si prescolar. Întelegerea relatiei dintre metodele si mijloacele de învatamânt în activitatea instructiv-educativa din gradinita si ciclul primar. un detaliu. termenul metoda de învatamânt era considerat echivalent cu forma de învatamânt. Debesse. e) motivationala = potente aza energiile cu care se implica elevul în activitatea de învatare. Barna.

Scopul urmarit de povestire este de a asigura un bagaj de cunostinte.experimentul . învatarii sunt: a) experienta social-istorica.1.algoritmizarea . autorul propune urmatoarea clasificare a metodelor de învatamânt: A. Orala 1.activitatile creative .lucrarile practice . De explorare C. Una dintre ultimele clasificari a metodelor de învatamânt apartine lui Ioan Cerghit. Acesta considera ca sursele importante ale cunoasterii. Scrisa – lectura (munca cu manualul) 3. Ofera o sinteza a cunostintelor. De rationalizare 1. Aceasta releva principiile care stau la baza utilizarii optime a metodelor.1.instructajul b) conversative: 2. Oral-vizuala: a) instruirea prin radio b) tehnicile video 4. Indirecta: 2. 52 . Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar). reprezentând o cale simpla.discutia colectiva . traita nemijlocit de catre elev. Metode de comunicare orala A. Directa: 1. neputând epuiza întreaga diversitate a metodelor.modelarea .proiectul . imagini intuitive pe baza carora sa fie elaborate o serie de generalizari.2. Vom detalia în cele ce urmeaza doar acele metode care îsi gasesc aplicabilitatea la nivelul învatamântului prescolar si primar.1. b) experienta personala. Metode de comunicare B.conversatia . îi învata sa-si organizeze si sa expuna coerent cunostintele. A.descrierea .jocul de rol . Interioara – reflectia personala .demonstratia .problematizarea simulatoare 2. rapida. deoarece raspunde înclinatiei copilului spre miraculos si fantastic. Simulata: . sistematica si continua a cunostintelor.Metodologia instruirii desemneaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt.observatia . Povestirea este o expunere orala sub forma de naratiune prin intermediul careia sunt înfatisate fapte.exercitiul .povestirea . De actiune D. Reala: a) expozitive: .studiul de caz .explicatia . Metode expozitive: Expunerea este o metoda care asigura transmiterea ordonata. întâmplari îndepartate în timp si spatiu pe care copiii nu le pot cunoaste altfel. Se foloseste atât la gradinita. îi stimuleaza la reflectii personale pe marginea celor expuse. evenimente. c) actiunea practica. cât si la clasele I-IV. METODELE DE COMUNICARE SI ÎNSUSIRE A VALORILOR CULTURII A. economica si eficienta de instruire.ancheta . sa identifice problemele esentiale. Pornind de la aceste surse.prelegerea . Prin intermediul povestirii copiii sunt ajutati sa patrunda în lumea basmelor. modalitatile în care metodele se coreleaza în procesul de învatamânt. mostenirea culturala a umanitatii. modele de abordare a unei teme complexe. cu atât mai putin în conditiile în care asistam la un continuu proces de inovare a metodologiei didactice.învatarea pe . V. Prin intermediul lor se transmite si se receptioneaza într-un timp relativ scurt un mare volum de informatii.instruirea programata Clasificarea metodelor de învatamânt este relativa.

cu scopul ca. De exemplu. Solicita gândirea elevilor. formularea unor concluzii si învataminte. Si în explicatie accentul se pune pe receptarea cunostintelor. reprezentând o metoda eficienta de obtinere a unor noi cunostinte. ninsoare. fragmente din opere literare. prin relevarea notelor esentiale. vânt. explicarea unor efecte pe care le produc anumite fenomene ale naturii asupra plantelor. principii. înregistrari. A. prezinta cadrul de desfasurare a unor evenimente. clarificare a adevarurilor prezentate. incita la comparatii si analize. ipoteze. Metoda prezinta neajunsul ca le propune elevilor o observare mult prea dirijata si interpretata. Pentru a fi eficient trebuie sa fie clar. prin evidentierea genezei si devenirii lor. asigura o prezentare analitica a obiectelor si fenomenelor studiate.. ajuta la formarea unui fond bogat de reprezentari vii clare. sa se foloseasca analogia si comparatia. regulile ce trebuie respectate în desfasurarea ei s. sa ia cunostinta de continutul unor opere literare. îi ajuta pe elevi sa ajunga la generalizari. elemente de dramatizare. Pentru cresterea eficientei metodei se recomanda ca în utilizarea sa sa se îmbine procedeul inductiv si deductiv pentru favorizarea procesului de abstractizare si concretizare. în cadrul orelor de cunoastere a mediului. Are o arie foarte larga de utilizare. desprinderea elementelor esentiale. pe reproducerea argumentatiei deductive. pentru stabilirea asemanarilor si deosebirilor. Precizeaza si clarifica sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca elevii. despre viata unor personalitati din domeniul literaturii. logica clara în prezentarea faptelor. ilustrarea continutului prin desene.1. stiintei etc. clara. sa se stimuleze si dirijeze activitatea de învatare. lamurirea. fulger). Eficienta acestei metode presupune respectarea unor cerinte: selectionarea atenta a faptelor prezentate. fiind întâlnita în predarea tuturor disciplinelor de învatamânt si la toate clasele. primesc informatii despre evenimente istorice importante. Elevul nu descopera noile cunostinte prin efort propriu. Pentru a spori gradul de întelegere si retinere a celor descrise e bine sa fie însotita de material ilustrativ. artei. exprimare simpla. a legaturilor cauzale dintre obiecte si fenomene. fenomen. pe baza unor întrebari si raspunsuri. la clasa a II-a. sa elucideze întreaga problematica. pe baza unei scheme de activitate prestabilite. pentru a determina participarea afectiva a auditoriului. proiectii. favorizeaza întelegerea clara a celor narate. realizarea unui calendar al naturii etc. concis. Descrierea reda prin mijloace verbale imaginea unui obiect. ci îsi însuseste numai logica ce sta la baza procesului de dezvaluire. îmbogateste si nuanteaza viata afectiva. conditiile în care se desfasoara actiunea. Metoda conversatiei cunoaste doua forme principale: 53 . limiteaza riscul erorilor ce pot sa apara în confruntarea cu diverse probleme. Dezvaluie adevarul pe baza unei argumentatii deductive. prezentarea unor efecte pe care le au fenomenele naturii asupra mediului înconjurator. impresiile personale ale naratorului despre faptele prezentate. dezvaluirea continutului unor notiuni. pe cale inductiva. reprezentarea prin desene a unor fenomene ale naturii (ploaie.2. relatii.a. învatatorul le poate explica elevilor modul în care anotimpurile influenteaza vietuitoarele prin evidentierea elementelor caracteristice ale fiecarui anotimp. legi.legendelor si miturilor. Instructajul verbal este acea metoda expozitiva care precede sau însoteste desfasurarea unei actiuni practice. la analiza cauzala pentru cunoasterea interdependentei si conexiunilor dintre acestea. a diferitelor aspecte din realitatea înconjuratoare si. stimuleaza imaginatia si creativitatea. Metodele conversative Metoda conversatiei este o convorbire sau un dialog ce se desfasoara între cadrul didactic si elevi. sa se recurga la procedeul genetic si istoric pentru clarificarea aparitiei si dezvoltarii obiectelor si fenomenelor. nuantata. Explicatia consta în clarificarea. sporirea caracterului activizant prin crearea pe parcursul povestirii a unor situatii problema.

propuneri axate pe tema sau subiectul luat în studiu. opinii. consultatia colectiva. sa stimuleze efortul elevilor în formularea raspunsurilor. de predictie. inhibarea unor membri ai grupului si mentinerea lor într-o stare pasiva. de timpul în care se evalueaza aceste idei (faza aprecierii critice a 54 . obiectivitatii. sa favorizeze personalizarea raspunsurilor. Un loc important trebuie sa ocupe si întrebarile de evaluare care solicita elevii sa formuleze judecati de valoare asupra problemelor puse în discutie. argumentate. Nu se poate folosi pentru a descoperi informatii cu totul noi. deschise pentru a spori implicarea activa a elevilor în prelucrarea informatiilor de care dispun pentru a formula raspunsurile adecvate. Contribuie la clarificarea unor notiuni. sa nu conduca la raspunsuri monosilabice. sistematizarea unor idei. uneori controversate. Osborn (1953). de asemenea. transferul de informatii la situatii noi. tendinta unor participanti de a-si impune propriul punct de vedere. studenti. exprimate într-o forma îngrijita. precum si întrebarile de anticipare. Eficienta metodei este conditionata de unele cerinte pe care trebuie sa le îndeplineasca întrebarile: sa fie clare. subiectivitate în abordarea problematicii. sa lase timp de gândire pentru formularea raspunsului. Prezinta si unele dezavantaje dintre care amintim: ritm redus de asimilarea informatiei. Raspunsurile. prin care elevii sunt pusi în situatia de a reproduce cunostintele anterior asimilate. clare. constructiv de informatii. Acest lucru este posibil pentru ca întrebarile îl determina pe elev sa efectueze o investigatie în universul informatiilor de care dispune. sa demonstreze întelegerea problemei etc. sa se foloseasca materiale care sa invite la formularea de întrebari. specialisti într-un domeniu). influentarea convingerilor. Trebuie.conversatia euristica. sa faca o serie de conexiuni care sa-l conduca la descoperirea unor noi aspecte ale realitatii (sesizarea unor relatii cauzale. formularea unor concluzii si generalizari). conversatia catehetica. Pentru a spori eficienta metodei conversatiei se recomanda încurajarea elevilor sa formuleze ei însisi întrebari. printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie (elevi. favorizeaza formarea deprinderilor de cooperare. sa se dozeze “pauza de reflectie” asupra raspunsului în functie de dificultatea întrebarii. Aceasta metoda reprezinta si un exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii în grup. considerate începutul cunoasterii si al progresului cognitiv. corecte din punct de vedere al continutului si formei de exprimare. trebuie sa se conformeze unor cerinte: sa fie corecte din punct de vedere stiintific. consolidarea. de asemenea. impresii. corectarea raspunsurilor sa se realizeze cu tact. critici. concise. precise. Are functia de a înlesni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii unei probleme de rezolvat. divergente. Asaltul de idei (Brainstorming-ul) Este initiata de psihologul american Alex. metoda asaltului de idei. Rolul esential în folosirea acestei metode îl are modul în care sunt formulate întrebarile. sa activizeze întreaga clasa. uzând pe cât posibil de întarirea pozitiva. sa se lase mai multa libertate în alegerea mijloacelor de formulare a raspunsului. Este de dorit ca în folosirea metodei conversatiei sa predomine întrebarile de gândire. dezbaterea de tipul mesei rotunde. stimularea creativitatii. Discutia colectiva îmbraca forma unui schimb reciproc. discutia libera. discutia în grup organizat. conduitei participantilor. desprinderea trasaturilor caracteristice unei clase de obiecte si fenomene. stimuleaza spontaneitatea. în functie de diverse criterii. sa prezinte înlantuire logica. folosita pentru a-l conduce pe elev printr-o serie de întrebari la descoperirea de noi adevaruri. desprinderea unor învataminte. de simpli spectatori. spiritului critic. sa se refere la o problema concreta. procedeul Phillips 6/6. reflectiei discursive. discutia dirijata/structurata pe probleme formulate anterior. concise. solutionarea unor probleme teoretice si practice. Ca forma socializata a învatarii. Specificul metodei consta în disocierea timpului de producere a ideilor (faza de productie de idei). colocviul. organizat. Cunoaste mai multe variante: discutia-seminar. intensifica relatiile interpersonale. la elaborarea unei definitii. sa fie complete. imaginatia creatoare. de afirmare a opiniilor personale. atitudinilor. dar sa nu le sugereze si sa nu li se substituie. sa mobilizeze elevii în functie de potentialul fiecaruia. idei.

Evaluarea si selectia ideilor emise se face ulterior (de aici denumirea de ”metoda evaluarii amânate”). Accentul se pune pe cantitate. conceptii vechi si ipoteze noi. Notiunea de situatie-problema desemneaza o stare contradictorie. ofera fiecaruia posibilitatea sa-si valorifice experienta proprie. Ei trebuie sa exprime spontan si deschis ideile care le vin pentru prima oara în minte. Pentru a elibera subiectii de influenta oricaror factori de inhibitie. 55 . Chiar si solutii aparent imposibile.. stabilirea de catre cadrul didactic a solutiei optime si argumentarea respingerii celorlalte variante . elementul de noutate si surpriza. fiind încurajati sa emita idei noi. În folosirea metodei se parcurg mai multe etape: constituirea grupelor si desemnarea conducatorului. conflictuala ce rezulta din trairea a doua realitati de cunoastere si motivationale diferite: pe de o parte. Aceasta disociere se face în scopul stimularii gândirii divergente. ceea ce conduce la îmbogatirea orizontului cognitiv. sa încerce noi asociatii între cele exprimate deja. “absurd” se dovedesc nefavorabile unui proces de creatie. experienta anterioara de care dispune elevul (informatia existenta). abordarea teoretica a unor probleme si rezolvarea lor practica. solutiilor la care s-a ajuns. Procedeul Phillips 6/6 presupune împartirea clasei în grupe de 6 persoane.ideilor emise). cuvintele de genul “ridicol”. moduri diferite de actiune practica. Contradictii de acest gen pot sa apara între: cunostintele vechi si datele noi ce nu pot fi explicate pe baza informatiei anterioare. Problematizarea. este inadmisibil ca judecarea. sa le combine si sa ajunga pe aceasta cale la idei superioare celor initiale. poate sugera altora o idee noua. Prezinta avantajul ca implica efectiv pe toti membrii colectivului în analiza si solutionarea unei probleme. Ulterior. Aceasta confruntare genereaza o stare de curiozitate. de timiditate. solutii. Subiectii vor fi încurajati indiferent de valoarea ideilor emise. favorabile creativitatii. Ceea ce poate parea absurd pentru unul. de uimire. ar produce blocaj intelectual. formulare de ipoteze. ar inhiba spontaneitatea gândirii etc. numarul membrelor grupei si timpul afectat dezbaterii au variat în functie de efectivul clasei si complexitatea problemei. sa-si prezinte si argumenteze punctele de vedere si opiniile. discutarea concluziilor si solutiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere. aberante vor fi înregistrate. Se vor asigura conditii pentru crearea unei ambiante stimulative. pe enuntarea a cât mai multe idei si solutii. intime. necunoscutul cu care este confruntat si în fata caruia datele vechi se dovedesc a fi insuficiente pentru a-l întelege si a duce la rezolvarea dorita. Pentru fiecare grupa se desemneaza un conducator. prezentarea de catre conducatorul fiecarei grupe a concluziilor. de frica de a nu gresi. anuntarea temei discutiei si dezbaterea sa în grupe. interesanta si utila. Aceasta ar avea urmari negative asupra creativitatii. “aberant”. care dezbat o problema timp de 6 minute. de unde provine si denumirea metodei. iar pe de alta parte. Înregistrarea discutiei se va face prin mijloace moderne sau cu discretie de catre o persoana dinainte desemnata. evaluarea ideilor sa se faca imediat. cresterii productiei de idei. Vor fi ascultati cu atentie toti participantii la discutie. Este metoda care se bazeaza pe crearea unor situatii-problema a caror rezolvare solicita un efort autentic de investigare în vederea gasirii solutiilor. incita la investigatii. În folosirea acestei metode se cer respectate urmatoarele reguli: Dupa enuntarea problemei se lasa frâu liber dezlantuirii gândirii si imaginatiei creative a subiectilor. degajate de orice conventionalism si conformism.

sa confrunte solutiile gasite cu realitatea. Se foloseste cu precadere la clasele I-IV. pentru a favoriza atât gasirea solutiei cât si descoperirea de noi adevaruri. lectura critica ce presupune evaluari si analize. sa elaboreze noi imagini. dar impune ca aceasta sa fie completata. dar este si capabil. Rezolvarea problemelor îndeamna la observatii. e) formarea deprinderilor si obisnuintelor de disciplina a muncii intelectuale (regim ordonat de studiu. modeleaza constiinta morala si civica. d) familiarizarea elevilor cu anumite procedee de memorare a unui material mai dificil prin care se confera pe o cale artificiala un sens unor date. pe parcursul careia se pot înregistra incertitudini si erori. cultiva dorinta de autodesavârsire. Presupune valorificarea experientei anterioare pentru rezolvarea unei situatii problema. de explorare a alternativelor. din perspective noi. În felul acesta elevul nu numai ca este determinat.3. idei principale. cartea este si va continua sa fie un instrument de baza care asigura accesul la valorile culturii spirituale. dictionare s. atlase. prelucrare a datelor. iar lectura reprezinta o metoda esentiala de instruire. legaturile logice. b) deprinderea de a folosi mai multe tehnici de lectura. cu diferenta ca în descoperire se insista pe cautarea si aflarea solutiei. prin efort propriu. obstacolul pe care trebuie sa-l depaseasca prin mijloace cognitive. de profunzime. Specificul metodei consta în faptul ca nu se comunica pur si simplu cunostinte “gata elaborate”. A. Implica o atitudine activa din partea elevului care desfasoara o activitate de observare. de învingere a obstacolelor.1.cunostintele empirice si cunostintele stiintifice. necunoscute. pune individul în legatura cu opera unor personalitati de seama din cele mai variate domenii de activitate. Aceasta impune ca fiecare problema sa cuprinda. fapt ce se traduce în noi cunostinte. pe lânga elementele noi. condensând si transmitând valorile culturale ale umanitatii. În ciuda concurentei ce i se face din partea mass-media. albumeseturi de diapozitive. restructurata. a drumului elaborarii de noi cunostinte. la experimentarea mintala si la originalitate în gasirea raspunsurilor. Lectura favorizeaza o experienta interioara de adânci meditatii si tensiuni spirituale. reactualizarea unor informatii sau sesizarea unor date importante. esalonarea corecta în timp a activitatilor de lectura). de a sesiza problemele cheie. În aceasta idee elevii trebuie sa fie familiarizati cu lectura lenta. cercetarea necunoscutului în vederea gasirii solutiei. de igiena 56 . ci îi pune pe elevi în situatia de a le redescoperi prin efort personal. sa dezvaluie interactiunile. nume. sa-si argumenteze opiniile exprimate. notiunile care exprima esentialul. când se constientizeaza contradictia dintre problema pe care elevii o au de rezolvat si cunostintele de care ei dispun. Metode bazate pe lectura textului scris Munca cu manualul si alte carti (Lectura) Astazi cartea continua sa fie o sursa valoroasa de informare si cunoastere. Învatarea prin descoperire este o continuare a problematizarii si consta în refacerea de catre elevi. Esentiale pentru aceasta metoda sunt: crearea situatiei problema. c) deprinderea de a folosi materiale si mijloace auxiliare: culegeri de texte. procedee de actiune si rezolvare. la reflectii adânci. cauzale. sa construiasca rationamente plauzibile. de a reflecta asupra textului. dar pentru ca elevii sa poata folosi cartea (este necesar sa li se formeze o serie de priceperi. momentul rezolutiv care vizeaza aflarea solutiei si confirmarea ei de catre profesor. lectura problematizata si selectiva etc. momentul tensional. solutii pentru a depasi obstacolul. Problematizarea gaseste puncte de sprijin în experienta anterioara a elevilor.a. cifre. lectura rapida ce permite formarea unei imagini de ansamblu asupra continutului unei lucrari. posibilitati efective de a le corela pe acestea cu experienta anterioara a subiectului. În folosirea acestei metode se disting trei momente succesive: momentul pregatitor care consta în crearea situatiei-problema. Metoda descoperirii se afla în strânsa corelatie cu metoda problematizarii. de perfectionare profesionala si autoinstruire. formule. Folosirea acestei metode îi obisnuieste pe elevi sa analizeze problemele din perspective multiple. modele. reorganizata. sa construiasca noi structuri cognitive. deprinderi si obisnuinte: a) deprinderea de a întelege corect cele citite.

Dupa caz ilustratia trebuie sa prezinte anumite caracteristici în mod descriptiv. analiza mijloacelor artistice. procese. Presupune desprinderea valorii si semnificatiei continutului de idei al textului. În învatamântul prescolar se foloseste lectura dupa imagini. ilustratiile folosite în activitatile de lectura dupa imagini o va ajuta sa procedeze la o mai atenta selectionare a materialului existent editat. De exemplu.sau texte cu continut stiintific). În cadrul acestor activitati se tine seama de faptul ca ilustratia (tabloul) este un stimulent complex. Din punct de vedere al coloritului imaginea trebuie sa fie placuta ochiului.a muncii. descriere. Desi primeste note specifice în functie de natura textului citit (texte cu continut literar .naratiune. deprinderi ergonomice legate de organizarea corespun-zatoare a locului de munca. Prin intermediul întrebarilor educatoarea vizeaza orientarea atentiei copiilor. Aceasta consta în concentrarea intelectului asupra unor cunostinte. cât si la confectionarea în bune conditii a materialelor care eventual îi lipsesc. Înca din clasele mici trebuie formata deprinderea de lectura activa. la reflectii si analize. învata sa caute si sa distinga esentialul din lucruri. Tot în legatura cu aceasta problema este 57 . independenta. Este o metoda prin care elevii sunt condusi în analiza. formarea deprinderii de a observa ilustratia. cu expresia caracteristica situatiei respective. În acelasi timp copiii se desprind de la o munca intelectuala. Ilustratiile alese trebuie sa fie la dimensiuni mari spre a putea fi bine vazute de catre copii în timpul activitatii. copiilor si animalelor trebuie sa fie redate în miscare. Prin intermediul sau se pregateste lectura independenta. Pentru aceasta tablourile sa fie realizate la un nivel artistic înalt si caracterizate prin simplitate si claritate. iar capacitatea copiilor de a percepe în mod independent si pe baza unei fine activitati analitico-stiintifice este redusa. actiuni în vederea analizei. apare necesitatea dirijarii procesului de instruire si de interpretare a ilustratilor în cadrul activitatilor de lectura dupa imagini. elaborarea planului de idei. incita la asociatii de imagini si idei. organizarea gândirii si atitudinii constiente fata de cele observate. desprinderii semnificatiilor. De asemenea ilustratiile folosite sa fie în buna stare. Imaginile oamenilor. lectura explicativa integreaza activitati pre cum: citirea textului. Presupune analiza unitara si simultana a continutului si a formei artistice de exprimare. întelegerii. aprecierea modului în care acesta este exprimat. Exigenta educatoarei fata de cerintele pedagogice pe care trebuie sa le îndeplineasca. sentimente. idei. extragerea ideilor principale. într-un tablou în care se înfatiseaza copiilor un animal trebuie sa apara elementele caracteristice animalului si o proprietate corespunzatoare între partile componente ale corpului sau. Atmosfera redata în tablouri trebuie sa-l faca pe copil sa traiasca momentul respectiv si sa simta emotia estetica. acea lectura care pune în miscare gândirea si imaginatia. poezie . dar si întelegerea. explicarea cuvintelor noi. examinarii. întelegerea. cât mai reala si sa redea atmosfera corespunzatoare. trairea ideilor cuprinse într-un text. Actul lecturii se învata la clasele primare si se perfectioneaza de-a lungul întregii perioade scolare si dupa absolvirea scolii. procurarea din timp a imaginilor care vor fi folosite în activitatile respective. implicatiilor lor. Întrebuintarea unor materiale degradate (rupe. Este însotita de rezolvarea unor exercitii. împartirea textului pe fragmente logice. asigurarea conditiilor necesare desfasurarii activitatilor. Desfasurarea metodica si cu bune rezultate a lecturilor dupa imagini presupune unele pregatiri prealabile din partea educatoarei si anume: studierea atenta la începutul anului scolar a tematicii convorbirilor dupa ilustratii prevazuta în curriculum. sifonate si decolorate) duce la lipsa de interes din partea copiilor pentru activitate. teme. La clasele I-IV una dintre cele mai utilizate metode de lucru cu cartea este lectura explicativa. faptele si evenimentele întâlnite în continutul ilustratiei.

ele vor fi 58 . formulându-se ca repere anumite întrebari problema. de a supune analizei si de a interpreta faptele în mod personal. explicarii. obiectivitatea. sub forma de schite. rabdarea si tenacitatea. În acest sens se promoveaza tot mai insistent metodele de explorare a realitatii. B. rigoarea si precizia. desene. Reprezinta nu doar o metoda de cercetare folosita în toate domeniile. dupa rigorile observarii stiintifice. Prin intermediul sau se dezvolta elevilor o serie de calitati necesare oricarui domeniu de activitate: spiritul de observatie. capacitatea de a formula întrebari si de a cauta raspunsuri. B. Metode de explorare directa Observarea sistematica si independenta. interpretarii si explicatiei. prin efortul propriu de explorare. observatiile facându-se dupa un plan spre a se evita o cunoastere de suprafata. imaginatia. etc. cât mai mult posibil. metode care tind sa-l puna pe copil/elev într-o situatie oarecum asemanatoare omului de stiinta. activitatea de observare va capata pe cât posibil o forma problematizata. se vor fixa criterii (indicatori) cantitativi de observare (exp. pe însusirea unei experiente personale din contactul cu obiectele si fenomenele lumii reale. mijlocita. tabele. ceea ce presupune respectarea unor cerinte: observatia va avea ca punct de pornire o problema teoretica sau practica cuprinsa în programa analitica pentru clasa respectiva. cresc zilnic plantele cercetate). la început se vor preciza obiectivele si sarcinile urmarite. pentru formularea de concluzii. în cazul în care anumite aspecte nu sunt accesibile cunoasterii directe . Metoda observatiei este întâlnita în practica scolara pe toate treptele de învatamânt si aproape la toate disciplinele de studiu. rezultatele observatiei se consemneaza sistematic în caiete de observatii. interpretarii lor. este necesar ca ea sa fie organizata. constând în urmarirea atenta si sistematica a obiectelor si fenomenelor. nemijlocita a realitatii. în vederea descrierii. raspunzând nevoii firesti a copilului de a explora realitatea. precum si mijloacele ce vor fi folosite. de trezire a interesului pentru lumea ce ne înconjoara. perspicacitatea. Cunoaste mai multe forme: a) dupa timpul în care se deruleaza: observarea simpla si de scurta durata observarea complexa si de lunga durata b) dupa modul de organizare si desfasurare: observare individuala observare pe echipe Pentru a imprima observatiei un caracter activ. dar si o importanta metoda de învatamânt.metode de explorare mijlocita. în partea finala. în fise speciale sau în protocoale de observare. ajutândul sa-si însuseasca noi cunostinte si sa-si formeze calitati si comportamente apropiate celor implicate în actul autentic al cercetarii stiintifice. se va urmari patrunderea în intimitatea lucrurilor si fenomenelor. sintetica.. de asemenea. METODE DE EXPLORARE A REALITATII În învatamântul actual se pune un accent sporit pe antrenarea elevilor în cunoasterea realitatii. Explorarea realitatii se poate realiza direct. analizei si prelucrarii. cu câti mm. dar si un autentic exercitiu de gândire cauzala analitica. doar a aspectelor care cad în mod întâmplator în câmpul observatiei. prin metodele de explorare directa. Cultiva. Constituie deopotriva o cale de obtinere a unor noi informatii. datele obtinute se supun dezbaterii colective în clasa. investigare a acesteia.1. cât si pe cale indirecta. Are un pronuntat caracter participativ si euristic.necesar sa se studieze din vreme conditiile în care va fi expusa ilustratia spre a fi bine vazuta de copii (de regula ilustratiile se aseaza pe un suport special). de formare a unor deprinderi de investigare.

favorizeaza realizarea unei mai strânse legaturi a teoriei cu practica. udate la timp. B. în cadrul unei activitati sau lectii de cunoastere a mediului cu titlul De ce au nevoie plantele?. etc. formularea ipotezelor. Deci. enumerând factorii de mediu care permit cresterea si dezvoltarea plantelor. experimentul demonstrativ. în cadrul activitatilor/orelor de cunoasterea mediului. lumina si substantele hranitoare necesare. Metode de explorare mijlocita (indirecta) 59 . sa-i explice esenta si sa emita ipoteze. noile achizitii vor fi pe cât posibil valorificate în lectii sau alte activitati didactice. schite. al descoperirii legitatilor care-l guverneaza. iar altele sa fie asezate în locuri întunecoase. instalatiilor. confirmare sau verificare a unor teze teoretice. desene. explicare. se întâlnesc mai multe tipuri de experimente: experimentul cu caracter de cercetare prin care elevii intervin pentru a determina modificarea conditiilor de manifestare a obiectelor si fenomenelor studiate cu scopul descoperirii unor noi informatii. prin acordarea de sprijin în formularea generalizarilor si concluziilor finale. scopul experimentului este de a observa. analiza. a studia. Experimentul este o observare provocata. de ilustrare. tabele. al verificarii unor ipoteze. identificarea unor asemanari si deosebiri între vietuitoarele din mediul apropiat etc. desfasurarea propriu zisa a cercetarii. instrumentelor si materialelor.prezentate sub forma orala sau scrisa. rolul acestora în alimentatia oamenilor si a animalelor. a unor fenomene. la o lectie cu titlul La câmpie. elevii pot observa aspecte legate de adaptarea plantelor la conditiile de mediu. Poate fi o activitate frontala. formarea spiritului experimental la elevi devenind o sarcina majora. a dovedi. oferindu-li-se conditiile optime unei dezvoltari normale. în grup sau individuala. interpretarea si verificarea lor). Combinând experienta cu actiunea. capacitatea de explorare. De exemplu. De exemplu. Folosirea experimentului în procesul de învatamânt solicita elevilor o atitudine activa în învatare. procese greu accesibile observatiei directe. prin asigurarea resurselor si supravegherea modului de lucru. observarea independenta trebuie sa fie pregatita printr-o serie de observatii dirijate care presupun instructiuni clare elaborate de cadrul didactic sub forma de fise sau grile de observare. contribuie la apropierea învatamântului de problemele tehnico-stiintifice”. al cercetarii raporturilor de cauzalitate. etc. experimentul aplicativ de verificare a posibilitatii de care dispun elevii pentru aplicarea în practica a cunostintelor teoretice însusite. Se executa în fata clasei de profesor cu scopul ca elevii sa observe fenomenul produs. Experimentul reprezinta metoda fundamentala în învatarea stiintelor naturii.. Provocarea intentionata în conditii determinate a unui fenomen se face în scopul observarii desfasurarii lui. neudate. „metodele experimentale” accentueaza caracterul aplicativ al predarii.2. întinsa. stimuleaza curiozitatea stiintifica. prelucrarea. fiind lipsite de caldura. Efectuarea experientelor si experimentelor ocupa un loc tot mai important în ansamblul metodelor didactice. neteda. în functie de scopul urmarit. copiii/elevii pot realiza un experiment prin care unele ghivece cu flori sa fie asezate la lumina. a verifica rezultate le obtinute. ca forma de relief joasa. În practica scolara. experimentul destinat formarii unor deprinderi de mânuire a aparaturii. În timpul acestui experiment. prin clarificarea unor probleme ce apar pe parcurs. înregistrarea datelor. observarea sistematica a elevilor se poate realiza prin: recunoasterea în imagini a câmpiei. le pot nota în caiete (la clasele I-IV). Lucrarile experimentale desfasurate de elevi sunt îndrumate de profesor printr-un instructaj prealabil. prilej de familiarizare cu tehnica cercetarii stiintifice (punerea problemei. gruparea plantelor si animalelor în functie de forma de relief. identificarea plantelor cultivate de om la câmpie. identificarea plantelor si a animalelor ce cresc si traiesc în zona de câmpie. fiind însotite de grafice.

concret senzoriala. aparate. cunoasterea directa fiind imposibila. de foarte mari sau de foarte mici dimensiuni.). demonstratia cunoaste mai multe forme: demonstrarea cu ajutorul materialului natural (plante. pentru ca exista obiecte si fenomene greu accesibile sau chiar inaccesibile cunoasterii directe din cauza îndepartarii în spatiu sau timp. demonstrarea prin exemple.a.). diminueaza verbalismul. demonstrarea cu ajutorul modelelor similare. În toate aceste cazuri. fenomene reale sau a substitutelor acestora. instrumente. tablouri. caligrafie. fiind din aceasta cauza imperceptibile. harti. de interes. crearea unei atmosfere de asteptare. sa compare. care se produc într-un timp foarte scurt sau într-un ritm mult prea lent. precum si familiarizarea elevilor cu efectuarea si îndeplinirea corecta a unor actiuni. în scopul formarii de priceperi si deprinderi (este folosita cu precadere la lectiile de educatie fizica. procese provocate intentionat de cadrul didactic. analoage sau simbolice. Fiecare dintre aceste forme ale demonstratiei impune respectarea unor cerinte specifice. demonstratia logica (teoretica). demonstratia cu ajutorul materialelor figurative (planse. Retinem câteva dintre acestea: pregatirea prealabila a demonstratiei de catre cadrul didactic pentru a se evita orice nereusita pe parcursul efectuarii ei. din care fac parte metoda demonstratie si metoda modelarii. înregistrari fonice. secvente televizate s. se recurge la cunoasterea indirecta. demonstratia cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale (proiectii.La baza cunoasterii stiintifice sta contactul direct.a. abilitati practice s. sensibilizarea lor cu privire la ceea ce urmeaza sa observe. elevul trebuie sa fie îndrumat sa urmareasca obiectele si fenomenele nu numai prin intermediul simturilor. asigurând procesului de învatare un suport concret senzorial. sa ordoneze. fenomene. ce presupune fundamentarea prin rationament logic a unui adevar si se deosebeste de demonstratia în sens didactic ce presupune o perceptie activa. demonstrarea cu ajutorul actiunii (a operatiilor. pentru ca pe aceasta cale sa ajunga la esenta lucrurilor. Deci. demonstrarea cu ajutorul desenului la tabla. animale. cu conditia ca sa fie astfel utilizata. fixe. prin care se evidentiaza fenomene. precizarea unor repere de natura a orienta perceptia. În functie de materialul intuitiv folosit. roci. prin intermediul unor substitute. ci si cu mintea. Metoda demonstratiei consta în prezentarea unor obiecte. încât prezentarea materialului sa stimuleze operatiile de prelucrare a datelor si sa conduca gândirea la sesizarea esentialului si la constituirea notiunilor. reactualizarea unor cunostinte necesare întelegerii celor demonstrate. dinamice. nemijlocit cu realitatea.a). formarea unor deprinderi sau comportamente. Se realizeaza prin constientizarea scopului urmarit. fenomene naturale). experiente cu scopul de a asigura un suport perceptiv (concretsenzorial) activitatii de predare-învatare sau pentru familiarizarea elevilor cu executia corecta a unor actiuni. Pentru aceasta pe parcursul demonstratiei. prin demonstratie se urmareste formarea unui bagaj cât mai bogat de imagini si reprezentari pe baza carora sa se elaboreze generalizarile necesare patrunderii în esenta obiectelor si fenomenelor studiate. 60 . comportamentelor). precum si în executarea sau producerea în fata elevilor a unor actiuni. fotografii s. filme. desen. pregatirea psihologica a elevilor pentru demonstratie. Metoda prezinta avantajul ca face materia mai accesibila. care înlocuiesc originalul. În felul acesta s-au conturat metodele de explorare mijlocita/indirecta a realitatii. actiunilor de executat. sa interpreteze si sa încadreze informatiile în noi sisteme. cu obiectele si fenomenele studiate. desene. demonstrarea cu ajutorul experientelor. procese. În procesul de învatamânt cunoasterea/învatarea nu se poate realiza însa totdeauna prin explorarea directa a realitatii. sa gândeasca.

pentru a favoriza desprinderea elementelor esentiale. fenomenele. Dupa felul modelarii ce sta la baza elaborarii lor se cunosc urmatoarele tipuri de modele: Felul modelarii Tipuri de modele Caracteristici 1. dimensiuni (machetele. Nota definitoare a modelului este aceea ca ofera posibilitatea stabilirii de relatii analogice cu obiectul pe care-l modeleaza. procese. histograme). o aproximatie a realitatii. Redau aspectele formale. Modelul este un sistem material sau ideal care reproduce mai mult sau mai putin fidel originalul cu scopul de a usura descoperirea unor noi proprietati (Ionescu. materialele folosite sa fie judicios selectate pentru a servi scopului urmarit. informatii si relatii despre obiectele. Radu. abstracte. a relatiilor cauzale.. se bazeaza pe reconstructia realului. scheme matematice sau logico-matematice (modelul matematic. demonstratia trebuie îmbinata cu explicatia. pe creatie. În procesul instructiv-educativ sunt folosite diferite tipuri de modele. stiut fiind ca se retine 20% din ce se aude. Nu orice reproducere a obiectelor sau fenomenelor este o modelare. sa predomine materialele simbolice pentru a spori efortul intelectual depus de elevi în directia desprinderii esentialului si conceptualizarii claselor. .modele logice. scheme ale aparatelor masinilor. Este o simplificare. dar la alte 2. p.modele structurale Redau structura. sa descopere anumite proprietati.modele figurative fenomene. Îmbraca aspectul unui concept. 3. Au un mare grad de generalitate si abstractizare. obiectele. acestia fiind determinati sa participe activ în toate momentele desfasurarii ei. Modelarea prin Modele ideale. fie sa o însoteasca sau sa o finalizeze. demonstratia sa poata fi urmarita în bune conditii de toti elevii. pe fictiune. 1995. . idei sau . bine dozate din punct de vedere cantitativ pe masura înaintarii în vârsta se recomanda ca materialele intuitive sa aiba un grad mai ridicat de schematizare. scheme ale exercitiilor fizice (diagrame. o legitate printr-o formula. pe cât posibil. procese. reproduce numai acele aspecte esentiale pentru elaborarea unor cunostinte teoretice. el retine. fenomenele. teorii sau a unui sistem de concepte sau propozitionale descriptii logice.modele simbolice abstract ce pune în evidenta un raport. Metoda modelarii. sa sesizeze. M. elementele esentiale ale realului prin ecuatii. 30% din ce se vede. care poate fie sa o preceada. stilizata obiecte. în dinamismul lor. Modelul este un analog al realitatii.167). Modelarea Imita fenomene. sub conducerea cadrului didactic. societate pe care aceste modele le reproduc. actiuni. 65% în cazul în care informatia este perceputa pe cale vizuala si auditiva. procesele din natura. I. procesele sa fie prezentate.antrenarea cât mai multor analizatori în actul perceptiei. redau într-o forma simplificata. interpretarea datelor si formularea concluziilor. Modelarea prin Modele materiale similitudine (obiectuale) Reproduc cu fidelitate forma exterioara si structura interna a originalului. fenomenul sau procesul în forma pura). un extras. inclusiv la prelucrarea. mulajele) analogie mintale: Reproduc obiectul sau fenomenul cu ajutorul unor imagini. o schematizare.. Este acea metoda de învatamânt care consta în folosirea modelelor didactice pentru ca elevii. principiile organizarii unui sistem 61 . formule. simulatorie Modele simulatoare comportamente. actiuni complexe.

- modele functionale Redau modul , principiile de functionare

Modelele îndeplinesc functii demonstrative, dar si functii cognitive, euristice (explorativ-explicative), deoarece îi invita pe elevi la un efort de gândire, de investigare teoretica, ceea ce duce la redescoperirea unor noi adevaruri. Stimuleaza spiritul de experimentare în plan mintal, cultiva rationamentul prin analogie, dezvolta capacitatea de a formula ipoteze si alternative, de a alege solutiile optime din mai multe variante. Metoda modelarii prezinta si unele dezavantaje, limite. Dat fiind caracterul de aproximatie al modelului, folosirea sa incorecta poate prezenta riscul unor simplificari care pot duce la întelegerea incompleta, eronata a obiectelor luate în studiu. Pentru a preveni asemenea situatii se impune ca în folosirea modelarii sa se creeze posibilitatea de trecere de la obiecte reale la modele din ce în ce mai abstracte, dar si invers de la modele, la perceperea faptului real, pentru obtinerea unor cunostinte precise, profunde.

C. METODE BAZATE PE ACTIUNE
Prin aceste metode elevul este învatat nu doar sa stie, ci si sa actioneze, sa realizeze ceva, prin transferul de cunostinte din planul teoretic în cel practic. Dupa modul în care se desfasoara actiunea, aceste metode se împart în metode bazate pe actiune reala (autentica) si metode de actiune simulata, fictiva (metode de simulare). C.1. Metode bazate pe actiunea reala Metoda exercitiului. Consta în efectuarea constienta si repetata a unor actiuni si operatii, în scopul formarii unor deprinderi teoretice si practice, consolidarii cunostintelor, dezvoltarii unor capacitati si aptitudini, stimularii potentialului creativ. Stimuleaza intens activitatea elevului, solicitând din partea acestuia efort intelectual sau fizic. Are o larga aplicabilitate în procesul de învatamânt, putând fi folosita la toate clasele si obiectele de studiu si pentru realizarea unor variate sarcini didactice (Cerghit, I., 1997, p.199): formarea deprinderilor de natura intelectuala si practica, actionala; mai buna întelegere a cunostintelor teoretice prin aplicarea lor în situatii si contexte diferite; consolidarea cunostintelor si deprinderilor însusite anterior; prevenirea uitarii, evitarea fenomenului de interferenta; asigurarea capacitatii operatorii a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, crearea a multiple posibilitati la transfer ale acestora; dezvoltarea operatiilor mintale, formarea de structuri operationale; dezvoltarea unor capacitati intelectuale si fizice, a unor trasaturi de vointa si caracter; stimularea si dezvoltarea capacitatilor creative, a originalitatii, a spiritului de independenta si initiativa. De aici rezulta ca exercitiul nu trebuie înteles ca având numai un caracter reproductiv, ci si un caracter productiv atunci când se desfasoara sub forma unor activitati libere, creatoare si genereaza noi forme de actiune. În practica scolara se întâlnesc mai multe tipuri de exercitii:
Criteriul declasificare Tipuri de exercitii 1. Continutul - Exercitii motrice - conduc la formarea de priceperi si deprinderi în care predomina componenta motrica (deprinderi de scriere, de mânuire a uneltelor, fizice, sportive); - Exercitii operationale - contribuie la formarea operatiilor intelectuale, care depasind caracterul oarecum rigid si stereotip al deprinderilor sunt mobile, suple, cu o arie de aplicabilitate mult mai larga. 2. Functiile îndeplinite - Exercitii introductive, de familiarizare cu noile actiuni si operatii;

62

- Exercitii de baza, de executie repetata a actiunii sau operatiei pâna la constituirea automatismului. - Exercitii de consolidare a automatismului. - Exercitii de verificare/evaluare. - Exercitii corective. 3. Valoarea formativa - Exercitii de reproducere: exercitii de formare a deprinderilor de scris-citit. - Exercitii de creativitate: alcatuirea de probleme, compuneri libere, jocuri de creatie tehnica. 4. Gradul de interventie a - Exercitii dirijate. cadrului didactic - Exercitii semidirijate. - Exercitii autodirijate, libere. - Exercitii combinate. 5. Modul de organizare - Exercitii individuale, pe echipe, cu toata clasa. (aspectul social) 6. Obiectul de învatamânt - Exercitii gramaticale, matematice, de comunicare într-o în cadrul carora se limba straina, sportive etc. organizeaza

Pentru ca metoda exercitiului sa fie eficienta trebuie sa se respecte anumite cerinte si sa se asigure o serie de conditii: crearea premiselor psihologice favorabile exersarii, stimularea interesului elevilor pentru actiunea ce urmeaza a fi exersata. În acest sens este necesara întelegerea clara a scopului si a importantei exercitiului propus, precum si actualizarea cunostintelor anterioare necesare efectuarii actiunii, cunoasterea performantelor ce trebuie atinse; demonstrarea prealabila, corecta si clara, a actiunii ce urmeaza a se exersa, pentru a-l ajuta pe elev sa anticipeze succesiunea operatiilor si pentru a preveni o exersare si o învatare incorecta; însotirea demonstratiei de explicatii complete, ceea ce creste rapiditatea învatarii cu 44% fata de situatia în care explicatiile lipsesc; cresterea treptata a complexitatii si dificultatii exercitiilor; organizarea unui numar corespunzator de repetitii pentru formarea automatismelor; crearea unor situatii de repetare cât mai variate, mai ales dupa fixarea structurii de baza a actiunii, pentru a se mentine treaz interesul pentru activitate; îmbinarea procedeului de executie globala a actiunii cu executia fragmentara, pe parti sau combinata (ceasta cerinta se impune în cazul unor actiuni mai dificile); esalonarea optima a repetitiilor în timp (în etapa initiala repetitiile se pot organiza la intervale mai scurte, ulterior ele pot fi mai distantate în timp) verificarea, controlul si autocontrolul executiei, pentru reglarea si autoreglarea actiunii în scopul obtinerii performantelor proiectate; sporirea treptata a gradului de independenta a elevilor, pentru a se trece de la exercitiile dirijate la cele semidirijate si a se ajunge la exercitii independente, autodirijate; în cazul în care se constata o stagnare a performantelor, se recomanda sa se creasca intensitatea motivatiei, sa se opereze modificari la nivelul metodelor de executie sau sa se dea o pauza mai mare. Retinem, în concluzie, ca, bine concepute si organizate, exercitiile contribuie la înzestrarea elevului cu deprinderi si capacitati de munca. Metoda lucrarilor practice consta în efectuarea de catre elevi a unui ansamblu de actiuni cu caracter practic-aplicativ, în scopul mai bunei întelegeri si consolidari a cunostintelor însusite, aplicarii acestora în rezolvarea unor probleme practice, dobândirii unor priceperi si deprinderi practice necesare în activitatea productiva, cultivarii unei atitudini pozitive fata de munca. Aceasta metoda asigura suportul aplicarii cunostintelor teoretice în activitati ce vizeaza modificarea unor aspecte ale realitatii pentru a satisface anumite nevoi ale omului, contribuind la pregatirea teoretica si practica a elevului. Lucrarile practice includ actiuni aplicative, de proiectare, de executie, de constructie, de productie sau de creatie materiala, toate solicitând efort fizic si de vointa, operatii mintale. 63

În folosirea acestei metode este necesara parcurgerea mai multor etape: efectuarea instructajului în cadrul caruia se precizeaza obiectivele urmarite, conditiile de desfasurare; organizarea ergonomica a locului de munca; demonstrarea, însotita de explicatii, prin care se evidentiaza elementele centrale ale lucrarii ce urmeaza a fi executata; efectuarea propriu zisa a lucrarii în mod constient si independent de catre elevi, însotita de evaluari partiale, realizate de cadrul didactic, cu scopul de a asigura corectitudinea executiei; evaluarea globala, cu evidentierea performantelor individuale, ale subgrupurilor sau grupurilor, prin raportare la standardele de performanta; precizarea unor sarcini de lucru pentru etapele urmatoare. Lucrarile practice se pot desfasura frontal, pe echipe sau individual. Eficienta acestei metode depinde de respectarea unor cerinte : cresterea progresiva a gradului de dificultate si complexitate; fundamentarea lucrarii pe cunostinte teoretice pentru a-i imprima un caracter constient; includerea în executia lucrarii a unor elemente de problematizare, cercetare si, în masura posibilului, de creatie; finalizarea lucrarii prin realizarea unor produse de utilitate sociala care sa genereze elevilor sentimentul de satisfactie pentru munca depusa; deprinderea treptata a elevilor cu planificarea muncii, cultivarea capacitatii de autocontrol, pentru sporirea gradului de independenta. C.2. Metode bazate pe actiune fictiva (metode de simulare) Prin intermediul acestor metode, elevii sunt antrenati în actiuni fictive, simulate, care ulterior se pot traduce în actiuni reale, autentice. Reprezinta o modalitate de învatare prin intermediul unor sisteme, actiuni analoage cu cele din realitate. A simula însemna a imita, a mima, a reproduce în mod fictiv actiuni, fapte, sisteme, creând impresia ca ele se produc în mod real. Astfel, pot fi simulate situatii veridice din viata si activitatea adultilor, evenimente din trecut, procese, fenomene din natura etc. Scopul acestor metode este de a forma si dezvolta elevilor capacitati operationale, comportamente, în conditii de implicare cât mai directa a elevilor în construirea si desfasurarea unor activitati simulate, traductibile mai târziu în realitati. Din aceasta categorie fac parte: jocurile didactice, învatarea prin dramatizare, jocurile de simulare. Jocurile didactice. Jocul, ca activitate dominanta la vârsta prescolara, este tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic în procesul instructiv-educativ cu scopul de a imprima activitatii scolare un caracter mai viu si atragator, de a fortifica energiile intelectuale si fizice ale copiilor, canalizându-le în directia realizarii obiectivelor educationale. Jocul genereaza bucurie, buna dispozitie, previne oboseala si monotonia, îmbina spontanul si imaginarul specifice psihicului infantil cu efortul solicitat si programat de procesul de învatamânt. Activitatile de joc convertesc o situatie ludica într-o situatie de învatare, îndeplinind multiple functii instructiv-educative. Prin jocurile didactice se pot sistematiza, consolida si evalua cunostintele însusite anterior, se pot dezvolta procesele si functiile psihice, se cultiva motivatia învatarii, se formeaza priceperi si deprinderi. Se cunosc mai multe tipuri de jocuri didactice: a) dupa continut si obiectivele urmarite: jocuri senzoriale (dezvolta sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, kinestezica) jocuri de dezvoltarea vorbirii, gândirii, imaginatiei, memoriei, îndemânarii jocuri matematice jocuri de observare a mediului înconjurator jocuri muzicale jocuri de creatie etc. b) dupa materialul folosit: 64

situatiile problema în care acestea sunt implicate. Ofera elevilor posibilitatea sa aplice la situatii noi. permite rezolvarea rapida. Pentru ca jocul didactic sa contribuie efectiv la realizarea obiectivelor instructiveducative. împartiri. traind efectiv starile conflictuale. sarcina didactica. acuzatori sau aparatori ai personajelor din opera respectiva. De asemenea. a unui eveniment actual. profesionale. acesta având numai obligatia de a efectua fara nici o abatere operatiile si de a respecta prescriptiile algoritmice. Se poate folosi începând cu clasele mici. în functie de aptitudinile si preferintelor elevilor. constând în dramatizarea unui fragment literar.descrie toate operatiile si ordinea în care urmeaza a fi efectuate.. extragerii radacinii patrate) scheme operationale pentru desfasurarea unei activitati intelectuale (ex: operatiile necesare gasirii unei surse bibliografice într-o biblioteca) scheme de actiune practica (ordinea operatiilor de mânuire a unor masini. culturale cu scopul de a-si forma abilitati. Algoritmul prezinta câteva caracteristici (Cerghit. de acelasi fel. generalitate . limitat de operatii de efectuat. comportamente adecvate. Reprezinta o modalitate atractiva si eficienta de explorare a realitatii. regulile ce trebuie respectate pe parcursul jocului si elementele de joc care îi asigura atractivitate. obiectivul ce trebuie îndeplinit.include un numar finit.a. sa exerseze rezolvarea unor probleme care necesita experimentarea unor strategii alternative. Jocul de rol. realizarea unui scenariu. Este acea metoda prin care se asigura conditiile necesare pentru ca elevii sa sesizeze sau sa descopere si sa asimileze diversi algoritmi6 pe care sa-i poata utiliza ulterior în rezolvarea diferitelor probleme. 6 sistem finit de operatii care se efectueaza într-o succesiune logica obligatorie. distribuirea rolurilor.toti cei care aplica în mod corect un algoritm ajung la un rezultat. I. analiza modului de interpretare. învatarea rolului de catre fiecare participant. rezolubilitatea . chiar daca nu poseda cunostinte speciale în problema respectiva. masura . Poate îmbraca forma procesului literar prin care elevii sunt pusi în postura de inculpati. D. Învatarea prin dramatizare. care se aplica pentru rezolvarea unor probleme de un anumit tip si care conduce întotdeauna la obtinerea aceluiasi rezultat 65 . Exista mai multe tipuri de algoritmi: a) algoritmi de rezolvare: reguli de rezolvare a unor tipuri de probleme (regula înmultirii. METODE DE RATIONALIZARE A PREDARII SI ÎNVATARII Algoritmizarea. 1997. 239): precizie . cu consum redus de energie a unor sarcini. Are mari valente în directia receptarii si sensibilizarii elevilor fata de continutul si mesajul operei literare. Se bazeaza pe simularea unor activitati. fiind comportamente relativ automatizate. a capacitatii de a rezolva situatii problematice. de a-si asuma raspunderi.se aplica cu succes la rezolvarea tuturor problemelor de un anumit tip. rolurile acestora. Se bazeaza pe utilizarea mijloacelor si procedeelor artei dramatice. bazându-se pe o strategie preponderent euristica. de explicare a unor notiuni si teorii abstracte. Contribuie si la îmbogatirea experientei si capacitatii de a lucra în echipa. în care elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite roluri corespunzatoare unor status-uri sociale. regulile ce trebuie respectate. este necesar ca educatorul sa precizeze cunostintele care constituie continutul jocului. evaluarea de situatii si a rezultatelor. de a lua decizii. invariabila.jocuri bazate pe întrebari (“Cine stie câstiga”) jocuri bazate pe ghicitori s. adoptarea de decizii. iar în unele cazuri. Algoritmul ghideaza activitatea elevului în rezolvarea unei sarcini. utilaje). p. Elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite personaje. a unui fapt istoric. Presupune conceperea unei situatii care se preteaza a fi transpusa sub forma unui joc de rol. informatii însusite anterior.

permite orientarea eforturilor spre rezolvarea unor probleme mai complexe. acestea fiind concepute tinând cont de particularitatile fiecarui individ. fise de dezvoltare utilizate în vederea îmbogatirii. ocazii de activizare a instruirii. Si totusi. În acelasi timp.b) algoritmi de recunoastere (identificare) – cuprind o serie de întrebari ce se pun într-o succesiune precisa. formarea unor capacitati intelectuale care înregistreaza ramâneri în urma. în matematica. ci complementare. sarcini pentru fiecare secventa si formularea raspunsurilor corespunzatoare. Elevii trebuie antrenati în elaborarea si descoperirea algoritmilor. Utilizarea metodei algoritmice ridica unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin aceasta metoda sa se diminueze caracterul euristic al învatarii si sa se reduca participarea creativa a elevilor în procesul de învatamânt. În practica didactica se pot folosi: fise de însusire de cunostinte sau de autoinstruire. fise de evaluare sau autoevaluare. de disociere si conjugare functionala. Metoda activitatii pe baza de fise se foloseste în scopul individualizarii învatarii. ci exista numeroase aspecte ale instruirii care solicita punerea de noi probleme. daca n-ar fi însusiti algoritmii de calcul. n-ar putea fi puse si rezolvate probleme noi. fise de recuperare folosite pentru corectarea greselilor. oferite „de-a gata”. conceperea unor teme/întrebari. la conturarea unui stil eficient de activitate intelectuala. investigatii în care sunt prezente încercarea si eroarea. ele oferind secventelor de instruire un aparent caracter ludic. în practica didactica actuala se folosesc si procedee activ-participative noi. lista fiind foarte ampla si într-o permanenta extindere. ceea ce mareste randamentul muncii de învatare. Nu toate sarcinile învatarii pot fi rezolvate prin strategii algoritmice. Procesul de organizare este vizualizat grafic si stimuleaza identificarea conexiunilor dintre 66 . Daca este bine utilizata metoda conduce la formarea deprinderilor de munca intelectuala independenta. Pentru a spori eficienta metodei se recomanda ca asimilarea algoritmilor în procesul învatarii sa nu se reduca la memorarea unor structuri operationale standardizate. procedeele euristice sa se transforme în algoritmi. exista posibilitatea ca. Permite verificarea/autocontrolul operativ al modului de rezolvare a sarcinii. fenomen la o clasa de obiecte. Activitatea creatoare presupune si beneficiaza de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. Folosirea repetata a algoritmilor poate sa conduca la formarea automatismelor. îndoiala si contrazicerile. De exemplu. Presupune analiza atenta a continuturilor. Pornind de la particularitatile si cerintele acestora. formularea de ipoteze. le putem considera variante atractive ale metodei exercitiului. fenomene. un sistem de reguli ce se aplica în descrierea unui fenomen. care prin repetare sa se fixeze si sa se constituie în instrumente de rezolvare a unor sarcini din ce în ce mai complexe.care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor pe baza carora se desfasoara activitatea instructiv-educativa sau o latura componenta a acesteia (de exemplu: algoritmul proiectarii didactice care include operatiile pe care le efectueaza profesorul în actiunea de proiectare). iar la nivelul ei elementar euristica rezida în alegerea algoritmului potrivit pentru efectuare unei sarcini noi pentru subiect. Alaturi de aceste metode. d) algoritmi didactici . perfectionarii cunostintelor. pentru a determina apartenenta unui obiect. pe secvente. Vom prezenta în continuare doar o parte dintre aceste procedee. odata verificate si completate. c) algoritmi optimali – vizeaza un sistem de actiuni ce trebuie întreprinse pentru a stabili cea mai buna solutie din mai multe posibile. capacitatilor si functiilor psihice. solutii care nu sunt reciproc-exclusive. fise de exercitii folosite în scopul aplicarii si consolidarii unor cunostinte teoretice. animale. specii de plante. Ciorchinele Reprezinta o metoda prin care copiii organizeaza în categorii informatia obtinuta. între algoritmica si euristica se stabilesc relatii complementare. împartirea acestuia pe unitati logice.

însa. reprezentative pentru grup si va alege unul sau doi purtatori de cuvânt. Anticipat. cum trebuie realizat un ciorchine sau se realizeaza unul împreuna cu acestia. educatorul pregateste. care vor reprezenta grupul la dezbateri. Metoda poate fi utilizata în etapa initiala a activitatii (ciorchine initial). forma.Lucrati în perechi si Comunicati” Este o modalitate simpla si rapida de învatare care poate fi folosita de mai multe ori în timpul unei lecturi pentru a dezbate o problema interesanta sau pentru a reflecta la textul respectiv. „Gânditi . putem organiza informatia obtinuta acolo într-un ciorchine). Copiii se vor orienta fizic în favoarea unei opinii. Si în acest caz. Colturile Lectura unui text sau vizionarea unui film care solicita opinia copiilor. informatie dobândita în cursul activitatii. adaposturile. Se pot folosi si simboluri sau reprezentari grafice care sa însoteasca aceste categorii. de obicei. Se formuleaza întrebari care sa faciliteze identificarea categoriilor centrale (de exemplu: caracteristici. se poate dezvolta fiecare categorie în functie de continutul ei si de informatiile detinute de copii. permite corectarea informatiilor gresite. împreuna cu copiii. Se ofera sugestii de întrebari prin care introducem brainstormingul. Dupa alegerea temei. Se definesc. cea de reflectie. altul un alt colt etc. copiii vor încerca sa elaboreze un raspuns comun integrând raspunsurile individuale. Un grup va ocupa un colt al încaperii. pentru organizarea grafica a informatiei despre tema respectiva. poate fi urmata de folosirea acestui procedeu. Ciorchinele realizat în etapa de reflectie va arata relatiile corecte existente între categoriile centrale si informatiile incluse. aceasta fiind o activitate prin colaborare menita sa genereze dezbateri. Harta povestirii 67 . un reprezentant al celor doua perechi va rezuma discutiile purtate. Prezentându-si raspunsurile unul altuia. beneficiind. formând grupuri si schimbând argumente. folosind culori diferite pentru fiecare categorie. nu de a participa la o competitie care sa atraga cât mai multi participanti. Se scriu aceste categorii în jurul subiectului. de ajutorul unui coleg. dusmanii. la care copiii vor formula individual un raspuns scurt pe care îl vor prezenta unui partener pe care l-au gasit singuri sau le-a fost desemnat. completarea acestora sau identificarea unor directii noi de investigare pe care urmeaza sa se deruleze investigatia copilului. copiii vor reflecta asupra ei pentru a trage o concluzie în final. Etapele metodei: se prezinta copiilor. hrana. Se scrie sau se ilustreaza în mijlocul foii subiectul ce trebuie discutat (de exemplu: „Albinele“). Limitele dezvoltarii fiecarei categorii sunt cele date de obiectivele de învatare urmarite în cadrul proiectului din care face parte secventa respectiva. Fiecare copil va exprima un anumit punct de vedere formulând argumentele care i se par cele mai convingatoare. pe o foaie mare de hârtie. Fiecare grup va gasi argumente. Educatoarea va realiza o lista care va rezuma toate aceste opinii. Evaluarea „ciorchinelui initial” din perspectiva noilor date obtinute în cursul activitatii. Putem prelungi activitatea cerând perechilor sa faca echipa cu o alta pereche pentru a discuta problema în continuare si a identifica solutii sau perspective noi. Se leaga de subiect printr-o sageata. aceste categorii pentru a putea integra corect informatia sub forma ciorchinelui. Prin întrebari potrivite. În etapa de reflectie se organizeaza grafic informatia corecta si se integreaza în retelele cognitive proprii ale celor care învata. o întrebare cu mai multe raspunsuri posibile. pentru structurarea informatiei initiale despre o anumita tema si/sau în etapa finala. Dezbaterea propriu-zisa va fi urmata de o rezumare a punctelor de vedere si a argumentelor de catre fiecare grup. foloasele). dar si posibilitatile de extindere ale învatarii în viitor. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecarui participant posibilitatea de a-si gasi grupul a carui pozitie o împartaseste.idei (de exemplu: dupa o excursie la un muzeu sau dupa o activitate la grupa în care sau vehiculat multe informatii.

Fiecare palarie gânditoare reprezinta un mod de gândire oferind o privire asupra informatiilor. concepte sau fenomene studiate. social). Se pot folosi simboluri sau imagini (desene. formularea de noi categorii cu includerea informatiilor potrivite fiecarei categorii. cultural. împreuna cu copiii. Personajele. pentru a evidentia mai bine asemanarile. Pentru cele trei rubrici se pot folosi si simboluri. albastru si negru. ar fi bine ca aceste informatii sa fie categorizate. vor stabili care informatii sunt relativ sigure si pe acestea le vor trece în coloana „Stiu”. Aceasta include: Localizarea evenimentului (spatiul fizico-geografic. dupa o discutie sau dezbatere. care sa semnifice categoriile de informatii. iar participantii trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori pentru a gândi din perspectiva acesteia: palaria alba – gândire obiectiva. palaria verde – gândire creativa. palaria rosie – gândire sentimentala. Procesul de categorizare este esential în aceasta metoda. fiecare de câte o culoare: alb.Reprezinta o forma de organizare si sintetizare a continutului unui text. Vreau sa stiu Individual si apoi în perechi. în grup. un colaj care sa prezinte harta povestirii. palaria neagra – gândire negativa. Sunt sase palarii gânditoare. galben. permitând o mai buna întelegere a acestuia. ce informatii au. palaria albastra – controleaza procesul de gândire. creativitatii si controlului. fragmentele. Diagramele Venn Folosite preponderent în matematica. Întrebarile fara raspuns vor fi discutate pentru a identifica unde pot fi cautate informatiile necesare. Ar fi potrivit ca acestea sa fie si ele categorizate. Fiecare copil se va gândi la informatii. aceasta se poate realiza oral sau prin desen. Problema. deosebirile si elementele comune în cazul a doua idei. copiii vor formula întrebari legate de subiect la care ar dori sa afle un raspuns. jetoane) cu care sa se construiasca. iar împreuna. Culoarea palariei este cea care defineste rolul. Pentru a monitoriza participarea si ideile copiilor. includerea noilor informatii în categoriile deja existente. Lotus 68 . doua sau mai multe opere literare. Se împarte o foaie de hârtie în trei coloane dupa modelul de mai jos: Stiu Vreau sa stiu Am învatat Stiu Întrebam copiii ce stiu despre subiectul în discutie. Stiu – Vreau sa stiu – Am învatat Este o strategie care poate fi folosita pentru ghidarea copiilor în timpul unei activitati cu continut stiintific care poate dura mai multe zile. motivul. O alta harta a povestii sau povestirii poate compara din anumite perspective. Palariile gânditoare Reprezinta o tehnica interactiva de stimulare a creativitatii initiata de Edward de Bono. formularea unui raspuns la întrebarile din coloana a doua. etapele. Diagramele pot constitui si o buna modalitate de evaluare. La gradinita. sentimentelor. Concluziile. deoarece organizeaza grafic materialul. indiferent daca sunt adevarate sau nu. scrierea unor întrebari generate de lectura. palaria galbena – gândire optimista. atitudinii pozitive. Solutia. aspectul generativ. Evenimentele. rosu. Daca este posibil. Am învatat Evaluarea activitatii va avea drept scop verificarea validitatii informatiilor notate în prima coloana. digramele Venn pot fi valorificate cu succes si la alte activitati/discipline. Ele sunt eficiente dupa lectura unui text. Participantilor li se solicita sa interpreteze roluri în functie de palaria aleasa. cadrul didactic le noteaza. verde. judecatilor.

dupa rolul dominant pe care-l îndeplinesc în activitatea didactica. mijloacele de învatamânt se pot grupa în patru mari categorii. importante surse de 69 . îndeplinesc functiile specifice. evenimentele studiate. Dupa functia îndeplinita cu precadere. procese greu accesibile sau inaccesibile observatiei directe. permit vizualizarea unor obiecte. dispozitive. Cu toate acestea. efectuarea de experiente. informatie. asemeni petalelor florii de nufar.Tehnica „Lotus” presupune deducerea de conexiuni între idei.ofera posibilitatea de a transmite în mod direct informatii despre obiectele. concret senzoriala bogata care face mai accesibila informatia transmisa. imaginatiei. fenomenele. de contrast. fenomene. Mijloace informativ-demonstrative . progresele înregistrate de acestia pe parcursul unui program de instruire. realizate. d) Functia stimulativa/de motivare a învatarii . Mijloacede de învatamâmt dau viata unor subiecte care aparent nu sunt de mare interes pentru elevi. pornind de la o tema centrala care determina cele 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale . procesele.influenteaza structura cognitiva a elevilor care sunt pusi în situatia de a analiza. Este specifica pentru televiziune. sunt investite cu un potential pedagogic. concomitent cu diminuarea efortului depus pentru rezolvarea unor sarcini. la promovarea unei participari mai intense din partea elevilor la procesul de instruire. c) Functia formativ-educativa . memoriei. prin extinderea observarii directe a obiectelor si fenomenelor. De asemenea. aparate care faciliteaza transmiterea si asimilarea informatiei. servesc la transmiterea unor informatii. prin aceasta deosebindu-se de alte dotari ale gradinitei/scolii. mijloacele de învatamânt includ: materiale. Definite în sens larg. abstractiza si generaliza o serie de date pentru a surprinde notele esentiale si generale ale faptelor studiate. e) Functia de rationalizare a efortului si timpului – permit utilizarea rationala si eficienta a timpului. Alegerea celor mai potrivite metode de învatamânt nu este o sarcina usoara pentru cadrul didactic. exemplificarea. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Mijloacele de învatamânt cuprind ansamblul resurselor materiale concepute. intensifica activitatea de învatare. previn instalarea starilor de monotonie si plictiseala. de ordine. inerente atunci când se face apel la comunicarea exclusiv verbala a cunostintelor. maresc caracterul atractiv al învatamântului. adaptate si selectate în vederea îndeplinirii obiectivelor instructiv-educative. ajutând la largirea orizontului de cunoastere. Alegerea metodelor trebuie sa se realizeze în strânsa corelare cu toate celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. sporindu-i eficienta. Internet. Altfel spus. vazut mai ales ca activitatea de comunicare. înregistrarea si evaluarea rezultate lor obtinute în procesul de învatamânt. interventii active. ele nu pot înlocui activitatea cafrului didactic. compara. practice asupra unor aspecte ale realitatii. Utilizarea lor contribuie la diminuarea verbalismului si formalismului. f) Functia de evaluare a randamentului scolar . Ele reprezinta instrumentele auxiliare care faciliteaza procesul de predare. dorintei de a actiona etc. sporesc obiectivitatea evaluarii.asigura o baza perceptiva. concepte. la Reprezinta ilustrarea.stimuleaza curiozitatea epistemica. V. Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale. Folosirea mijloacelor de învatamânt are efecte benefice si pe planul dezvoltarii atentiei.ofera posibilitatea de a masura si aprecia nivelul de pregatire al elevilor. urmând ca apoi ele sa devina la rândul lor teme principale pentru alte 8 idei secundare. b) Functia ilustrativ-demonstrativa . 1.a) g) Functia de scolarizare substitutiva – permit realizarea învatamântului la distanta. formarii de priceperi si deprinderi. ecuatia personala a examinatorului s. si stimuleaza. retele computerizate nationale si internationale. trairile afective. faptele. elimina factorii perturbatori (efectul “halo”. Aceasta tehnica stimuleaza munca de colaborare în echipa si efortul creativ al fiecarui membru al grupului în solutionarea sarcinii date. sporindu-si astfel capacitatile operatorii ale gândirii. îmbogatesc interesele.3. continuturi). Dintre functiile pedagogice ale mijloacelor de învatamânt amintim: a) Functia de comunicare .

dispozitive sau masini de instruit. Este vorba de: reprezentarile figurative-ilustratii. masini de multiplicat etc. jocuri de constructii tehnice. fizice. sau a dimensiunii extrem de mari sau reduse etc. într-o forma concentrata. masini de verificare. chimice etc. truse de scule si unelte. 5. schemele pe tabla. Acestea se refera la reprezentarile grafice. reprezentarile grafice: reprezentarile vizuale si proiectabile pe ecran (diapozitive. ampermetre etc. accesorii si instalatii de laborator (microscoape. simboluri verbale. dispozitive de verificare a deprinderilor. perceperea lor constituie perceperea însasi a realitatii Obiectele elaborate construite sau confectionate în scopuri didactice. se folosesc cu predilectie mijloacele logicointuitive. cum sunt: colectii de plante. de exemplu). Includ acele dispozitive electrice si electronice care folosesc imaginea. Din aceasta categorie fac parte: mulaje. Mijloace de rationalizare a timpului. Mijloace de evaluare a rezultatelor învatarii. cuvântul si sunetul sau combinatii ale acestora în scopul transmiterii si receptionarii unor continuturi si stimularii învatarii. Acestea alcatuiesc asa numitele mijloace tehnice audiovizuale. învatarea prin descoperire. cronometre. de insecte. fotografii. stampile. masini electronice de calcul etc. echipament tehnic de atelier. În aceasta categorie sunt cuprinse: jocuri didactice. Presupun asocierea unor materiale purtatoare de 70 . Acestea sunt substitute ale realitatii. desenul pe tabla (explicativ). aparate de educatie fizica si sport. reproduc. Includ: harti de contur. Fie ca redau cu fidelitate originalul. de minerale. 3. modele în sectiune. esentializata a unei mari cantitati de informatii. obiecte sau sisteme tehnice autentice. Pentru evaluarea rezultatelor învatarii se folosesc: seturi de teste. truse de laborator. În cadrul activitatilor din gradinita. Mijloacele tehnice audio-vizuale. calculatoarele electronice. mostre de metale.). optica. de exprimare etc. efectuarea de exercitii necesare formarii priceperilor si deprinderilor (practice. Aceasta categorie de mijloace asigura efectuarea experientelor si a experimentelor. Sunt foarte importante pentru ca perceperea lor este însotita de trairi afective favorabile receptarii cu mai mult interes a informatiei. aparate de experimentare. folii transparente. 4. electrotehnica. sabloane. unelte. instrumente muzicale instalatii de antrenament si simulatoare didactice. artistice. planse. dispozitive etc. filmul. instrumente. originale. reconstituie obiecte reale. cu scopul de a aduce în câmpul de observatie al elevilor realitati greu accesibile sau inaccesibile perceperii directe din cauza departarii în timp sau spatiu. diafilme. discuri etc. b) Mijloace logico-rationale. masini unelte s. etc.concretizarea cunostintelor. simboluri si complexe de simboluri. truse de construit aparate (de radio.). tinând cont de stadiul si de particularitatile dezvoltarii psihologice a copilului prescolar. Odata cu cresterea nivelului teoretic al învatamântului sporeste si rolul reprezentarilor simbolice. aparate. aparate sau instalatii de testare. îndeplinind în principal functii informative si demonstrative. astfel de mijloace permit evidentierea esentialului si a datelor reprezentative. destinate automatizarii instruirii si autoinstruirii. tabele. Fiind cele mai apropriate de natura. formulele matematice.). prin solicitarea analizatorului vizual si auditiv. Mijloace de exersare si formare a deprinderilor. reale. Reprezentarile figurative (picturale sau iconice) au o larga utilizare. înregistrari pe benzi. Concentreaza o mare cantitate de informatii esentiale si îi ajuta pe elevi sa se ridice de la concret-senzorial la abstract si logic. masini. al formulelor si graficelor care permit prezentarea mai rapida. Odata cu intrarea în scoala se face usor trecerea de la intuitiv. machete. la logic si rational. care constituie obiectul de studiu propriu-zis.a. Se împart în: a) Mijloace logico-intuitive din care fac parte: Obiectele naturale. truse de piese demontabile. 2. O parte dintre mijloacele prezentate mai sus devin utilizabile prin intermediul unei aparaturi tehnice deosebite. care imita. colectii de instrumente pentru mecanica. fie numai cu aproximatie. modele fizice (obiectuale) truse de piese demontabile.

pentru a-i imprima un caracter sistematic rational si eficient. Eficienta utilizarii mijloacelor de învatamânt este conditionata de experienta cadrului didactic. poate avea efecte negative. este rezultatul unui proiect bine gândit. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare. Obiective: Constientizarea necesitatii demersului proiectiv la gradinita si ciclul primar. Aceasta obliga la prefigurarea cât mai exacta a demersului didactic în vederea ameliorarii raportului dintre certitudine si aleatoriu în favoarea certitudinii si a înlaturarii improvizatiei.3. stiut fiind faptul ca proiectarea reprezinta o conditie esentiala a teoriei generale a actiunii eficiente. m ultitu dinea.1. varietatea p roceselor si ac tiu nilor pe care le su bsum eaza. antrenarea a numerosi factori în desfasurarea sa. realizarea finalitatilor sale pe o perioada îndelungata în timp. Cunoasterea particularitatilor proiectarii activitatilor didactice din gradinita si ciclul primar. cum sunt: complexitatea deosebita. Reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. Mijloacele de învatamânt reprezinta auxiliare didactice care faciliteaza realizarea obiectivelor instructiv-educative. de prefigurare mentala a pasilor ce urmeaza a fi parcursi în realizarea eficienta a activitatii didactice . care de cele mai multe ori nu are efecte benefice. Desi învatamântul contemporan nu se poate dispensa de mijloacele de învatamânt. dependenta de conditiile în care are loc. VI. Clarificari conceptuale VI. Folosirea lor prezinta deopotriva avantaje si dezavantaje. de unde rezulta ca ele sunt utile si eficiente în masura în care integrarea lor în lectii si activitati se face din perspectiva unei finalitati pedagogice clare si este precedata de pregatirea clasei pentru perceperea mesajului pe care-l transmit.1. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar. CAPITOLUL VI PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: VI. corelatia si interdependenta dintre componentele sale. care evidentiaza ca orice lucru bine facut.2. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. de resursele de care dispune. Clarificari conceptuale Proiectarea activitatii didactice este o necesitate impusa de unele note caracteristice ale procesului de instructie si educatie. folosirea lor abuziva si insuficient gândita în raport de obiectivele urmarite. proiectarea activitatii didactice este impusa de cerinta cresterii calitatii si eficientei pedagogice. Proiectarea didactica este un proces deliberativ de anticipare. economice si sociale a acestei activitati. VI. De asemenea.informatii (Software) si aparate speciale (Hardware) concepute pentru a se asigura vizionare a sau comunicarea continuturilor fixate în materialele respective. 71 . de priceperea lui de a alege si a valorifica la momentul potrivit acele mijloace care servesc cel mai bine obiectivelor pe care le urmareste.

în scopul proiectarii. Proiectarea activitatii didactice se refera deci la ansamblul activitatilor de anticipare si pregatire a acestei activitati. caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi. Pentru a desemna aceasta activitate în limba engleza se utilizeaza sintagma instructional design (design al instruirii). Din toate acestea rezulta ca prin proiectare se definesc obiectivele urmarite. didacticist. si proiectarea didactica a cunoscut schimbari de paradigma. se anticipeaza modul de desfasurare a instruirii si performantele asteptate din partea elevilor în urmatoarea etapa. pe baza informatiilor si a activitatii desfasurate pe baza acestuia. p. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare Asemanator întregului proces de învatamânt. se determina conditiile si resursele folosite. în timp ce alti autori (G. se selecteaza continuturile cu ajutorul carora acestea vor fi îndeplinite.171) evidentiata doua modele de actiune folosite în acest scop: A. factorilor perturbatori. Desfasurarea procesului de proiectare a activitatii didactice parcurge patru momente esentiale (M. proiectarea consta în efectuarea unor operatii de constructie si organizare anticipativa a obiectivelor. 72 . trasaturile proceselor instructive desfasurate în prealabil etc. mai ales. Se finalizeaza prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire. a relatiilor dintre acestea. Prezinta urmatoarele caracteristici: prioritara în proiectare este actiunea de predare.2. Modelul de proiectare traditionala. se elimina actiunile inutile. t2 – realizarea efectiva a proiectului pedagogic.analiza diagnostica menita a evidentia: stadiul de dezvoltare a capacitatilor mentale ale copiilor. nivelul de cunostinte al elevilor.evaluarea performantelor înregistrate de elevi în urma aplicarii proiectului t1 – prognoza sau proiectarea pedagogica în care. proiectarea este centrata pe continuturi. strategiilor de dirijare a învatarii. necontrolate. p. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învatare..Dupa cum remarca R. într-o logica proprie învatamântului informativ. nediferentiate si nedefinite pedagogic. în conformitate cu idealul educational al scolii la diferite momente ale existentei sale si cu politicile educationale promovate în timp. evaluare didactica). cu ce voi face ce mi-am propus? Implica precizarea continuturilor si a resurselor folosite pentru realizare a obiectivelor. se anticipeaza desfasurarea procesului si interactiunea componentelor. VI. sunt întâmplatoare. fiind chemata sa raspunda la patru întrebari esentiale pentru reusita procesului instructiv-educativ: ce voi face? Se finalizeaza cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite. 2001. În acest sens pedagogul Sorin Cristea (1997. Informatiile obtinute sunt supuse unei noi analize diagnostice. sarcinile de predare sunt dependente aproape exclusiv de valorile implicate în predare. a probelor de evaluare si. metodologie. 249): t0 . relatiile dintre elementele activitatii didactice se înscriu pe o coordonata aleatorie. de realizarea obiectivelor. disparate.C. desprinse din analiza diagnostica. cum voi sti daca ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea actiunilor si modalitatilor de evaluare. continutului. propun termenul de design pedagogic.E. realizarii si evaluarii activitatii ce urmeaza a se desfasura în etapele urmatoare. se stabilesc sub presiunea continutului. t3 . care subordoneaza celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. de Landsheere). se previne aparitia fenomenelor. din care se selecteaza cel care este apreciat ca fiind mai eficient. Ausubel.

situatia care prezenta presupune cunoasterea conditiilor în care se va desfasura activitatea. b) Dat fiind caracterul procesual al activitatii didactice. într-o maniera închisa. a 73 .obiective c . durata. complexitate. indiferent de dimensiune. obiectivele sunt gândite în spiritul învatamântului formativ. .evaluare f. între componentele procesului de învatamânt se stabilesc raporturi de interdependenta. .evaluare f. Modelul curricular al proiectarii pedagogice se deosebeste de cel didacticist prin urmatoarele elemente: proiectarea este centrata pe obiective si abordeaza activitatea didactica în mod complex. bazat pe resursele de (auto)instruire. promoveaza echilibrul între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. o . alcatuind asa numitul algoritm al proiectarii. care se desfasoara pe etape cu obiective si continuturi proprii. ca activitate de predare-învatare-evaluare. dar si pe cele susceptibile de perfectionare pentru a putea proiecta corect modalitatile de ameliorare. o . proiectare trebuie sa fie o actiune continua. ceea ce face sa includa un sistem unitar de operatii care se deruleaza într-o anumita succesiune. sistematica. procesele.f.metodologie e . directiva. (auto)educatie ale fiecarui elev. cu modalitati specifice de realizare.continut m . influenteaza negativ procesul de formare a cadrelor didactice întretinând dezechilibre între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica.f. si sa vizeze orice demers didactic.obiective c .formarea formatorilor (initiala-continua) Pentru a conduce la un demers didactic eficient. din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor. d) În actiunea de proiectare trebuie sa se aiba în vedere trei cadre de referinta: activitatea anterioara momentului în care este anticipat un anumit demers didactic care este supusa procesului de diagnoza în scopul de a stabili aspectele eficiente.continut m . operatiile proprii activitatii didactice în care e necesara gândirea anticipativa. proiectarea didactica trebuie sa întruneasca o serie de conditii: a) Trebuie sa priveasca întreaga activitate educativa.predarea este conceputa restrictiv. unilaterala. c) Proiectarea trebuie sa se concretizeze într-o suita de decizii anticipative.formarea formatorilor (initiala-continua) B. indiferent de amploare si cadrul de referinta si în acelasi timp trebuie sa cuprinda toate laturile.metodologie e . a resurselor avute la dispozitie sau care trebuie asigurate.

.ore pe saptamâna... demersul proiectat poate fi adaptat... Disciplina.. În învatamântul primar planificarea calendaristica ar putea fi întocmita dupa modelul de mai jos..... continuturi. Se concretizeaza în: planificarea calendaristica. activitati de învatare... Se materializeaza în elaborarea planurilor de învatamânt si a programelor scolare.. în functie de aparitia unor elemente neprevazute..... Anul scolar... prin punerea în relatie a obiectivelor... materiale.......... unei lectii... continuturilor si a activitatilor întreprinse pentru realizarea acestora. I. Aceasta operatie permite elaborarea unor documente de proiectare didactica ce asociaza într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinta.119): proiectarea globala..... fara a omite ceva. Proiectarea esalonata se materializeaza în elaborarea programelor de instruire specifice unei activitati/discipline. în anumite limite... Etape si niveluri ale proiectarii didactice.......... proiectul unei unitati de învatare.restrictiilor la care se supune activitatea proiectata.... sa-si asume raspunderea de a asigura copiilor/elevilor un parcurs scolar individualizat.... cunoasterea temeinica a continuturilor si a obiectivelor de referinta. Clasa/nr.. f) Proiectarea trebuie gândita ca un ghid pentru activitatea educatorului. fiind aplicabila la o clasa de elevi. 74 ...... dar si fara a include detalii nejustificate teoretic si lipsite de utilitate practica. reconsiderat.... a) Planificarea calendaristica Ofera o perspectiva mai îndelungata asupra predarii..... În realizarea planificarii calendaristice se realizeaza mai multe: Lectura personalizata a programelor scolare ..... în functie de conditiile si cerintele concrete..... asigurând parcurgerea ritmica a materiei prevazute de programa scolara.....3.... proiectul fiecarei lectii/activitati în parte...... Realizarea planificarii presupune o viziune de ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu.. resurse metodologice.... Proiectarea globala prefigureaza activitatea instructiv-educativa pe un ciclu de instruire sau ani de studiu. proiectarea esalonata........ e) Pentru a se constitui într-o premisa a unui demers reusit.. Aceasta esalonare a proiectarii didactice este determinata de nevoia de a imprima procesului instructiv-educativ unitate si coerenta. activitatea si rezultatele viitoare spre care aceasta tinde.. ceea ce înseamna ca este o activitate ce tine de competenta organelor de decizie în probleme de politica scolara.. Obiectivele. II. continuturile si criteriile de evaluare au un grad ridicat de generalitate... 2000......... p..... prin raportare la cerintele ce se degaja din programele scolare si alte acte normative pe temeiul carora se contureaza predictia activitatii viitoare. Învatator. VI....are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic sa ia decizii în privinta modalitatilor pe care le considera optime în cresterea calitatii procesului de învatamânt. C-tin... cu deosebire a potentialului de învatare al elevilor. a gradului în care ei stapânesc cunostintele si capacitatile care conditioneaza realizarea demersului proiectat. este necesar ca proiectarea didactica sa prefigureze toate aspectele desfasurarii activitatii instructiveducative.. ceea ce înseamna ca pe parcursul desfasurarii propriu zise a activitatii. Scoala ....... Asigura cadrul necesar pentru proiectarea esalonata. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar În functie de perioada de timp luata ca referinta se cunosc doua niveluri ale proiectarii didactice (Cucos. temporale) considerate optime de catre profesor pe parcursul unui an scolar....

obiectivele de referinta sunt preluate din programa scolara (se trec doar numerele de ordine cu care sunt înscrise în acest document). de educatie pentru societate. pe durate diferite de timp. transsemestriale.). „Când. În învatamântul preprimar planificarea reprezinta o activitate laborioasa desfasurata de fiecare educator pentru aplicarea curriculumului. în etapa a III-a (înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasa în cazul gradinitelor cu program 75 . la rubrica Observatii se vor consemna eventualele modificari ce se impun în aplicarea sa efectiva la clasa. activitatile pe domenii experientiale se pot desfasura ca activitati integrate (maximum 5 pe saptamâna). Proiectul tematic este un exemplu de activitate integrata. educatie fizica. iar în cazul gradinitelor care aplica alternativele educationale se adauga si elementele specifice. pentru desfasurarea coerenta si eficienta a procesului de învatamânt si prezinta câteva particularitati.Planificarea calendaristica (orientativa) Unitati de învatare Obiective de referinta Continuturi Nr. întreceri sau trasee sportive. sau pe discipline ca activitati de sine statatoare (educarea limbajului. înainte de începerea activitatilor. În acest sens. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. a fost si va fi aici pe pamânt?”. în functie de potentialul clasei si de experienta sa. Planificarea trebuie sa raspunda unor noi cerinte: a) aplicarea noii clasificarii a activitatilor (activitati pe domenii experientiale. de exemplu: planificarea anuala a maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni pe proiect. în perechi si individual si se pot planifica în etapa I. „Cum planificam organizam o activitate?”. activitatile pe care ni le propunem trebuie sa stimuleze copilul din toate punctele de vedere. c) diversificarea planificarii în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. planificarea unor proiecte de durata foarte scurta. de cunoasterea mediului. continuturile. planificarea saptamânala a unor teme de interes pentru copii. activitati de dezvoltare personala). jocuri de miscare.reprezinta temele/capitolele stabilite de cadrul didactic din lista de continuturi prevazute în programa scolara. sub forma de activitati tematice/ proiect tematic sau pe discipline. ore alocate Saptamâna Observatii În acest tabel: unitatile de învatare . Documentul care sta la baza planificarii este Curriculumul pentru învatamânt prescolar care prezinta finalitatile. continuturile sunt selectate pentru fiecare unitate de continut din programa scolara. de educatie fizica. educatie muzicala sau activitate artistico-plastica). d) planificarea zilnica a cel putin o activitate sau un moment/secventa de miscare care se poate face sub diverse forme: gimnastica de înviorare. b) organizarea continuturilor în jurul celor sase teme („Cine sunt/suntem?”. ce se poate desfasura simultan în mai multe centre de interes/activitate cu sarcini diferite. cum si de ce se întâmpla?”. „Ce si cum vreau sa fiu?”). planificarea anuala a unui numar mai mare de proiecte cu o durata de 1-3 saptamâni. activitate matematica. numarul de ore alocat pentru fiecare unitate de învatare este stabilit de fiecare cadru didactic în parte. Indiferent daca activitatile se desfasoara integrat. respectiv de o zi. „Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”. plimbare în are liber etc. activitate practica. jocuri si activitati didactice alese. Jocurile si activitatile didactice alese se desfasoara pe grupuri mici. „Cum este. Pentru întocmirea planificarii documentele curriculare din ciclul prescolar insista pe acordarea unei importante deosebite dezvoltarii globale a copilului. timpul de instruire si ofera sugestii în ceea ce priveste strategiile de instruire si evaluare pentru fiecare nivel de vârsta.

. un plan al activitatilor în aer liber în cazul schimbarii vremii.... Datorita unor evenimente neasteptate. ore saptamânal............... Unitatea de învatare reprezinta o structura didactica flexibila.. Parcurgerea sa se realizeaza sistematic si continuu pe o perioada delimitata de timp si se finalizeaza prin evaluare.......... înaintea abordarii lor la clasa.... a carei parcurgere conduce la realizarea unor obiective de referinta sau competente specifice. ofera cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociaza obiectivele cu anumite teme/unitati de învatare si de a personaliza actul instructiv-educativ........ planificarii)... si în etapa IV înainte de plecarea acasa a copiilor...... tranzitiile si activitatile optionale iar în cazul gradinitelor cu orar prelungit se adauga si activitatile de dupaamiaza care constau în activitati recuperatorii pe domenii experientiale si activitati recreative..... nevoilor. Disciplina.. Identificarea unitatii de învatare se face prin precizarea temei acesteia... planificarile pot suferi modificari în programul zilnic iar educatorul trebuie sa se gândeasca la: un plan al rutinelor... fara sa afecteze calitatea si eficienta acestui proces... O planificare pe termen scurt ar putea fi realizata dupa modelul de mai jos..... permite o organizare riguroasa a continuturilor pe teme/unitati de învatare si raportarea la obiectivele specifice ce trebuie formate.. diminuându-se astfel timpul afectat proiectarii...... Realizarea planificarilor calendaristice prezinta numeroase avantaje: ofera o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a continuturilor si de realizare a obiectivelor prin inte rmediul unor continuturi bine precizate. permite renuntarea la planificarile semestriale.... b) Proiectarea temelor/unitatii de învatare Daca în învatamântul prescolar operam cu o lista de sase teme majore... ore alocate (cf. Ghidurile metodologice indica realizarea sa dupa urmatoarea rubricatie: Clasa/nr.. o saptamâna) are implicatii imediate în ameliorarea si perfectionarea activitatii de învatare si se face în functie de progresul înregistrat de copii.. prezinta suficienta flexibilitate ca pe parcursul realizarii sa se poata interveni cu corectiile impuse de conditiile concrete ale desfasurarii activitatii.. Activitatile de dezvoltare personala cuprind rutinele...... Din aceste considerente...... Repere orare Jocuri si activitati didactice alese Activitati pe domenii experientiale Activitate de dezvoltare personala Indiferent de ciclul de învatamânt.. temperamentelor... 76 Saptamâna/anul... în cazul gradinitelor cu orar prelungit... O activitate didactica eficienta are la baza o proiectare pe masura. .......... planificarea pe termen scurt (o zi.. stilurilor de învatare si dificultatilor reale ale copiilor.. În învatamântul primar proiectarea unitatilor de învatare se realizeaza pe parcursul anului scolar. Temele pot fi luate din lista de continuturi prevazute de programe si se coreleaza cu manualul scolar. punctelor tari. un plan al tranzitiilor de la o activitate la alta.. începând cu ciclul primar vorbim despre unitati de învatare. Nr.. Proiectul unitatii de învatare Unitatea de învatare.... unitara din punct de vedere tematic......normal iar)... planificarea trebuie sa raspunda intereselor...

obiectele sau evenimentele. locul de desfasurare. În stabilirea acestora cadrul didactic nu trebuie sa urmeze obligatoriu programa sau manualul. 2. discuta si dramatizeaza noile semnificatii ale subiectului analizat. descrieri a ceea ce au descoperit si a prezentarii unor produse. sa poata fi cercetat si acasa si la gradinita. cel mult cinci saptamâni. exploreaza. consta într-o cercetare directa care se poate realiza si prin excursii pentru a investiga locurile. ci are libertatea de a proceda la operarea unor adaptari. 77 . realizata pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-7 ani) si pentru toate cele sase teme majore. Domenii experientiale Obiective de referinta Comportamente Suge stii de continuturi O alta particularitate pentru învatamântul prescolar o constituie proiectarea activitatilor de învatare pe baza de proiecte tematice. În învatamântul prescolar vorbim despre proiectarea tematica. sa permita exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limba si comunicare.Continuturi (detaliere) Obiective de referinta / competente specifice Activitati de învatare Resurse Evaluare În acest tabel: La rubrica Continuturi se vor preciza detaliat toate continuturile ce vor fi abordate în respectiva unitate de învatare. Se poate realiza sub forma unor discutii. construiesc modele. elevi-elevi etc. dar si alte activitati pe care învatatorul le considera eficiente din perspectiva realizarii obiectivelor. tipurile de interactiuni profesor-elevi. Aceasta proiectare este prevazuta deja în documentele curriculare pentru gradinita si se realizeaza dupa modelul de mai jos. pe baza de brainstorming împreuna cu copiii. La rubrica Evaluare se vor consemna modalitatile de evaluare folosite pentru a stabili în ce masura obiectivele prevazute au fost îndeplinite. copilul: dobândeste cunostinte profunde si solide. socioemotional. observa atent si înregistreaza datele. al dezvoltarii fizice si al atitudinilor si capacitatilor în învatare. timpul. Activitatea de teren. În realizarea acestor proiecte se parcurg trei etapte: 1. formuleaza predictii. harta care poate fi completata si pe masura ce proiectul se desfasoara. 3. identifica mai usor relatiile dintre idei si concepte. Astfel. se vor avea în vedere câteva criterii: sa fie strâns legat de experienta cotidiana a copiilor. Tot în aceasta etapa se poate întocmi o harta conceptuala. a unor prezentari dramatice. În aceasta etapa copiii cerceteaza. Activitatile de învatare promovate pot fi cele prevazute de programa scolara. În timpul discutiilor preliminare. educatorul si copiii propun întrebari la care vor cauta sa raspunda prin investigatia pe care o vor face. La rubrica Resurse se trec formele de organizare. Proiectele tematice prezinta avantaje multiple. metode. Obiectivele de referinta se înscriu cu numerele lor (din programa). Selectarea si conturarea subiectului care va fi investigat. mijloace. sa fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel putin o zi. în acest fel valorificându-se experianta lor trecuta referitoare la subiect. sa fie suficient de familiar cel putin câtorva copii pentru a fi capabili sa formuleze întrebari relevante. esalonate în ordinea parcurgerii lor. În acest sens. constând în renuntarea la unele elemente si înlocuirea cu altele sau la adaugarea unor noi elemente de continut. domeniul cognitiv. spectacole sau prin realizarea unor excursii. Finalizarea si detalierea evenimentelor. face corelatii între temele abordate în gradinita si cele din afara ei. deseneaza în urma observatiei.

lectia apare ca o componenta operationala a unitatii de învatare. se simt eficienti împartasind din experienta lor. 2. motivatie). de anotimp si evenimentele specifice (sarbatorile religioase. Presupune ca în functie de sarcina didactica fundamentala a lectiei. Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare. În realizarea sa se disting mai multe etape: 1. e necesar un echilibru între sursele de provenienta ale subiectelor abordate. înteleg modul de abordare a învatarii la copii si-i pot sprijini mai bine. valori). parintii: sunt implicati în activitatea clasei ca voluntari. istorice). La rândul lor. un eveniment din familie sau din cadrul comunitatii. devine mai responsabil în procesul învatarii. prin raportare permanenta la obiective. De asemenea. Include operatii de detaliere a continutului învatarii (informatii. de identificare a resurselor psihologice pe care se bazeaza învatarea (nivel de pregatire anterioara a elevilor. care sunt achizitiile educative pe care le vor realiza elevii la încheierea activitatii. educatorii: stimuleaza interesul pentru abordarea unor noi continuturi si metode. o carte. Exemple de teme: 3-5 ani 5-6/7 ani Familia mea Marea Gradinita Mijloacele de locomotie Jucariile mele Povestile padurii Casuta cu povesti Jocurile iernii Crizantema Prietenii naturii Dovleacul Traditii si obiceiuri de Pasti Ursii Cosmosul Fluturele În lumea insectelor Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor sase teme din noul curriculum revizuit. învata sa rezolve sarcini prin cooperare. În planificare e important sa existe proiecte tematice initiate de copii si de educator. Proiectul lectiei este un plan anticipat al modului de stabilire si realizare în timp a interactiunilor dintre obiective. Sunt vizate rezultatele concrete. Aceste obiective trebuie sa decurga logic din obiectivele de referinta ale unitatii de învatare si sa respecte cerintele operationalizarii. se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. potentialul de învatare. atitudini. se încurajeaza comunicarea. încurajeaza copiii sa produca idei originale pentru activitati. Precizarea strategiilor didactice optime care sa conduca la îndeplinirea obiectivelor. unitati de continut si strategii pedagogice în cadrul unei unitati didactic determinate. conditie fundamentala pentru o proiectare corecta. Stabilirea resurselor educationale ce pot fi valorificate în îndeplinirea obiectivelor. Durata realizarii acestor proiecte difera în functie de interesul copiilor pentru tema. cadrul didactic sa stabileasca tipul de învatare în care vor fi implicati elevii si sa gândeasca un sistem coerent si eficient de îmbinare a formelor 78 . abilitati. Precizarea obiectivelor operationale ale lectiei. si a resurselor materiale care pot fi utilizate în buna desfasurare a activitatii (conditii de spatiu si timp. imediate cu care se va finaliza lectia respectiva. Elaborarea proiectului didactic al unei lectii are ca punct de plecare proiectul unitatii didactice din care deriva. utilizeaza o varietate de activitati pentru a prezenta tema în profunzime.parcurge teme care-l intereseaza si le studiaza mai mult timp. 3. mijloace de învatamânt aflate în dotarea scolii sau confectionate de educator). îsi organizeaza mai bine planificarea. o jucarie. o idee. c) Proiectul de lectie/de activitate În învatamântul primar.

a metodelor si mijloacelor de învatamânt. pune în valoare initiativa si creativitatea educatorului. de înv. Parcurgerea acestor etape se finalizeaza cu elaborarea proiectului didactic propriu zis care reprezinta un instrument util pentru o activitate didactica eficienta. probele de evaluare trebuie elaborate pornind de la obiective (care la rândul lor trebuie sa indice achizitii concrete.metode si procedee . Proiectul didactic asigura rigoare activitatii. 2) Obiective operationale: Cognitive Afective Psihomotrice (numai daca este cazul) Strategia didactica Resurse procedurale: . în practica educationala curenta s-a încetatenit urmatorul model.forme de organizare Resurse materiale (mijloace de învatamânt) Bibliografie de specialitate psihopedagogica si metodica Anexe (fise de lucru. iar cea de a doua parte a proiectului prezinta “filmul” general al desfasurarii lectiei. spre deosebire de activitatile pe discipline sau de lectiile din ciclul primar. fotografii etc.de activitate. nu în ultimul rând. Precizarea modalitatilor de evaluare a gradului de îndeplinire obiectivelor operationale. Evaluare În învatamântul prescolar noul curriculum promoveaza activitatile integrate care. Data Gradinita Grupa Tema 79 . un plan anticipativ al demersului didactic întreprins pe parcursul lectiei.) Momentele lectiei/ Durata Ob. a metodelor si tehnicilor de masurare si apreciere a rezultatelor învatarii. Proiectul de lectie este structurat pe doua parti: o parte introductiva si una ce vizeaza desfasurarea propriu zisa a evenimentelor/momentelor ce se vor derula pe parcursul lectiei. prezinta câteva particularitati ale proiectarii. pliante. În partea introductiva se precizeaza elementele care dau identitate lectiei respective. în elaborarea sa spunându-si cuvântul pregatirea de specialitate. Pentru a oferi informatii pertinente despre gradul de realizare a obiectivelor propuse. observabile si masurabile) si sa fie în concordanta cu continuturile fixate. Data Scoala Clasa Disciplina de învatamânt: Tema/subiectul Tipul lectiei Durata Obiective de referinta/competente specifice (1. operationale Continutul instruirii Strategia didactica Activit. Activitate Metode si învatatorului a elevilor procedee Forme de organizare Mijl. pasiunea pe care acesta le investeste în munca. despre raportul dintre rezultatele asteptate (obiective) si rezultatele efectiv obtinute. adecvat particularitatilor de vârsta ale acestora. experienta practica si. fise de evaluare. 4. psihopedagogica si metodica. interesul. Un proiect de activitate integrata ar putea fi realizat dupa modelul de mai jos. Desi nu exista un tip absolut de proiectare a lectiei. chestionare.

sa prezinte un anumit grad de flexibilitate si adaptabilitate la conditiile noi si sa conduca la obtinerea celor mai bune rezultate.3. proiectul didactic trebuie sa fie adecvat situatiilor concrete de învatare.2. Descrierea activitatii Strategia didactica Momentele activitatii ADE ALA 1 ALA 2 Ob. Mijl. Cunoasterea caracteristicilor metodelor traditionale si complementare de evaluare din gradinita si ciclul primar.2. Activitati liber alese 1 (ALA1) Obiective de referinta Obiective operationale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate) III. Evaluare Indiferent de ciclul de învatamânt. Activitati de dezvoltare personala (ADP) Întâlnirea de dimineata Rutine Tranzitii IV. Întelegerea schimbarilor produse de reforma sistemului de evaluare din ciclul primar.Tema proiectului Tema zilei Tipul de activitate Scopul activitatii Forme de organizare Durata Inventar de activitati: I. Forme de evaluare VII. VII.1. insistând pe rutine si tranzitii. Activitati liber alese 2 (ALA2) Separat se poate descrie scenariul zilei. 80 . Dupa care se detaliaza sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învatare.2. Obiective: Cunoasterea principalelor forme de evaluare si a particularitatilor acestora la nivelul învatamântului prescolar si primar. de înv. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar. Activitatea educatoarei Activitatea copiilor Metode si procedee Forme de organiz. Activitati pe domenii experientiale (ADE) De exemplu: Domeniul Limba si comunicare (DLC) si Domeniul Estetic si creativ (DEC) Obiective de referinta (pentru fiecare domeniu în parte) Obiective operationale (pentru fiecare domeniu în parte) II.2. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar. sa fie operational pentru a fi posibil de transpus în practica. Clarificari conceptuale. operat.1. CAPITOLUL VII PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: VII. Metode de evaluare VII. VII.

procesul de formare. profesorii evaluatori. a unei variabile organizationale sau a unei politici specifice”. programarii si luarii deciziilor viitoare”. în contextul reformei educatiei. c) evaluarea proceselor de instruire. 81 . sumativ. D. Conceptul de evaluare cunoaste astazi o multitudine de valente. Astfel. si a procesului de învatamânt. afectiva. Ausubel si F. în general. un anumit grup de vârsta) 4. prin exercitii. lucru posibil deoarece fluxul informational circula de la comanda spre executie si invers. masurarea rezultatelor obtinute ca urmare a aplicarii programului. gândire critica. autoritatile abilitate în proiectarea examenelor. conceptorii de curriculum. pentru ca în 1997. Orientarea actului de evaluare catre elementele de creativitate. abilitati si atitudini. a unui program. teme individuale/de grup. pe parcursul acestuia. rezultatele scolare. ora de curs). prin metode de autoevaluare 7. competente. Când evaluam? = la începutul unui proces (ciclu educational. nivelul de performanta. probleme. în special. teme pentru acasa. abilitati. în 1981. Cum evaluam? Prin stabilirea clara a parcursului: scopuri-obiective-instrumente de evaluare-rezultate-interpretare-comunicare 5. b) evaluarea curriculum-ului. Robinson considerau ca „termenul evaluare se refera la o examinare riguroasa. prin observatie directa. parintii. la finalul sau. Pe cine evaluam? Educabilii (elevii. eseuri. între cele trei domenii (cognitiv. Evaluarea reprezinta o componenta esentiala a activitatii de învatamânt. componentele sale. institutiile de învatamânt. eficientei si pertinentei activitatilor în relatie cu obiectivele lor. proiectarea si înfaptuire a programului de realizare a scopurilor propuse. utilizari si actualizari. actiuni individuale. Cu ce evaluam? Cu metode de evaluare orala/scrisa/practica.VII. d) evaluarea rezultatelor scolare – rezultatele elevilor din perspectiva cognitiva. semestru. de orientare 3. afectiv. 6. Procesul de învatamânt este un proces cu reglare si autoreglare. procesul de evaluare primeste noi dimensiuni: Realizarea unui echilibru. eficacitatii. Astfel. Evaluarea si examinarea constituie. prin portofolii individuale/institutionale. Ce evaluam? Sistemul ca întreg sau doar o componenta a acestuia.1. din perspectiva educabililor. o componenta în care schimbarile de structura au devenit deja vizibile. an scolar. factorii de decizie etc. pe de alta parte. e) evaluarea personalului didactic. psihomotric). psihomotrica. Clarificari conceptuale Problematica evaluarii si a reformei în acest domeniu constituie un subiect de analiza pentru toti cei implicati în desfasurarea procesului de învatamânt si în elaborarea documentelor de politica educationala. Obiectivele reformei în domeniul evaluarii si examinarii vizeaza: a) evaluarea institutionala – vizeaza sistemul ca întreg. Jay Campbell sa defineasca evaluarea ca o „operatie care vizeaza determinarea de o maniera sistematica si obiectiva a impactului. randamentul sau eficienta educationala. aptitudini. Proiectarea evaluarii educationale trebuie sa tina seama de raspunsul la urmatoarele întrebari: 1. referate. Cine beneficiaza de rezultatele evaluarii? Elevii. pe de o parte în vederea ameliorarii activitatilor în curs si. Reorientarea actului evaluativ catre competente si capacitati. atenta a unui curriculum educational. cu toate componentele sale. a unei institutii. Cu ce scop? Formativ. 2. Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cuprinde: stabilirea finalitatilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale elevilor. prin proiecte. în vederea planificarii. atitudini etc.

în functie de nivelul performantelor obtinute. punctele slabe ale sistemului. iar Sorin Cristea analizeaza functiile sociale.Pe baza rezultatelor obtinute prin actiunea de evaluare urmeaza sa se adopte decizii de ameliorare a activitatii în etapa urmatoare. priceperilor si deprinderilor dobândite de elevi/prescolari în 82 . Poate ajuta la conturarea aspiratiilor si la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizarii lor. Rezultatele evaluarii prezinta o importanta deosebita pentru: cadre didactice. si functii specifice (motivationala si de orientare scolara si profesionala). evaluarea pedagogica apare ca o actiune manageriala care impune raportarea rezultatelor obtinute în activitatea educativa la un ansamblu de criterii specifice domeniului. greselile tipice prezente în pregatirea elevilor. de selectie etc). un indiciu al necesitatii întreprinderii unor masuri speciale de sprijin a acestora pentru depasirea unor dificultati. • pentru societate. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar Evaluarea dezvoltarii elevilor si prescolarilor se realizeaza în cea mai mare parte a timpului pe care elevul/copilul îl petrece la scoala/gradinita. 1975). Prognostica – vizeaza estimarea domeniilor sau a zonelor cu performante viitoare maximale ale educabililor. cu valoare de etalon. De consiliere . evaluarea furnizeaza informatii pertinente despre nivelul de pregatire a fortei de munca. Vrabie.activeaza si stimuleaza autocunoastarea. În literatura de specialitate functiile evaluarii sunt abordate din perspective diferite. gradul de adaptare a copilului/elevilor la mediul gradinitei/scolii etc. pedagogice si manageriale. eficienta investitiilor în învatamânt. Din aceasta perspectiva.. prognostica. • pentru parinti: reprezinta o baza de predictie si o garantie privind reusita viitoare a copiilor. • pentru copii/elevi: reprezinta un indiciu valoros cu privire la concordanta dintre performantele obtinute si obiectivele pe care le aveau de îndeplinit. VII. De certificare – permite recunoasterea statutului dobândit de catre un elev în urma sustinerii unui examen sau a unei evaluari cu caracter normativ. pe domenii ale performantei. sau ramâneri în urma.orienteaza decizia elevilor si a parintilor. Diagnostica – vizeaza identificarea nivelului performantei. îi ajuta sa identifice aspecte reusite sau susceptibile de perfectionare a procesului instructiv-educativ. parinti si chiar societate: • pentru cadrele didactice: ofera informatii cu privire la rezultatele activitatii desfasurate cu elevii. De selectie – permite clasificarea elevilor în ordinea descrescatoare a nivelului de performanta atins. pe baza carora iau decizii cu privire la strategia activitatii viitoare. astfel încât orientarea scolara si /sau profesionala a elevilor sa fie optima. Se va avea în vedere ca presiunea exercitata de familie pentru a-l împinge pe copil spre “mai mult” poate avea ca efect aspiratia spre “mai putin” pentru a evita deceptia. a punctelor tari si slabe. elevi. Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat. prin preeminenta si nu în chip exclusivist. date ce se valorifica în scopul înlaturarii dis-functionalitatilor sistemului si eficientizarii sale. Astfel Ioan Nicola evidentiaza functiile cu caracter economic si social. în vederea luarii unor decizii optime cu privire la desfasurarea activitatii în etapa urmatoare. Are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor.2. într-o situatie de examen sau de concurs. autoaprecierea în raport cu obiectivele procesului educational stabilite de la început sau în functie de obiectivele de evaluare comunicate anterior. Ofera date ce asigura echilibrul între cerintele puse în fata copiilor si posibilitatile reale si virtuale ale acestora. Motivationala . Ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) sunt mentionate functii generale (diagnostica. sursele care le-au generat. un reper important în reglarea efortului de învatare si a investitiei de timp destinat acestei activitati si eventual “un semnal de alarma” privind perspectiva evolutiei ulterioare. în echilibru stimulativ între dorinte si posibilitati. (D.

Analiza obiectivelor generale ale evaluarii se concentreaza atât pe cadrul didactic. Prin evaluarea initiala se identifica volumul de cunostinte de care dispun elevii. potentialul cu care urmeaza a se integra în activitatea viitoare. Forme de evaluare Teoria si practica pedagogica evidentiaza existenta mai multor forme si tipuri de evaluare. cunoscându-se mai multe clasificari. în continuare. în functie de criteriul adoptat. Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale. mai pe larg cele trei forme de evaluare care se contureaza aplicându-se acest criteriu. afectiv-atitudinal. probe scrise sau practice. VII. evaluare globala când se verifica un volum mai mare de cunostinte. În acelasi timp. Astfel: a) Dupa volumul de informatii. Stabilirea gradului de realizare a obiectivelor operationale propuse. cât si pe elev/prescolar: Stabilirea nivelului de dezvoltare a copilului/prescolarului. evaluare externa realizata de o persoana sau institutie diferita de cea care a asigurat realizarea efectiva a procesului de învatamânt. evaluare continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului instructiv-educativ. deprinderi.1. care reprezinta premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. priceperi. Întrucât cea mai frecvent folosita clasificare este cea realizata dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. al capacitatilor creative). Stabilirea evolutiei copilului si a masurilor ameliorative pentru perioada urmatoare. urmareste si aspectele formative ale muncii cadrului didactic. evaluarea cunoaste trei forme: evaluare initiala care se realizeaza la începutul unui program de instruire. vom analiza. b) În functie de perspectiva temporala din care se realizeaza evaluarea distingem: evaluare initiala care se face la începutul unui program de instruire. cadrul didactic are la dispozitie diferite forme si metode de evaluare pe care le poate folosi. Datele obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvarii acestuia la posibilitatile reale ele elevilor. evaluare finala care se realizeaza la încheierea unei etape de instruire. Stabilirea evolutiei copilului în functie de obiectivele cadru si de referinta. În acest sens. experiente acumulate de elevi care fac obiectul evaluarii vorbim despre: evaluare partiala prin care se verifica secvential un volum redus de cunostinte si achizitii comportamentale. pentru reusita viitoarei activitati didactice. nivelul dezvoltarii competentelor si abilitatilor. abilitati. gradul de stapânire si aprofundare a acestora. c) Dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. psihomotric. precizând si eventualele particularitati ale acestui proces la nivelul învatamântului primar si prescolar. Îndeplineste functia de diagnosticare (evidentiaza daca elevii stapânesc cunostintele si 83 . concretizate în atitudinile si comportamentele dobândite de elev/prescolar prin procesul de educatie.2. evaluare sumativa ce se realizeaza la încheierea unei etape mai lungi de instruire. EVALUAREA INITIALA Se realizeaza la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregatire al elevilor.cadrul actului educational pe toate planurile personalitatii lor (intelectual-cognitiv. d) În functie de factorii care realizeaza evaluarea se contureaza doua forme sau tipuri de evaluare: evaluare interna efectuata de aceeasi persoana/institutie care realizeaza efectiv si activitatea de instruire (de exemplu profesorul clasei).

precum si o functie predictiva. mai util si eficient. Chiar daca sunt mentionate si fisele de lucru printre celelalte metode de evaluare trebuie avut grija ca probele cu sarcini pe fise sa fie echilibrate cu observarea comportamentului copilului în timpul jocului. de exemplu. contribuind la “învatarea deplina”. în scopul cunoasterii acestora. 84 . în timpul jocului în aer liber. abilitati sau competente necesare învatarii. înlatura starile de neliniste si stres întâlnite la elevi în cazul evaluarii sumative. CURENTA) Aceasta forma de evaluare însoteste întregul parcurs didactic secventa cu secventa. ordonari dupa marime sau poate numara. cultiva motivatia învatarii. Probele de investigatie trebuie integrate în activitatea obisnuita. EVALUAREA FORMATIVA (CONTINUA. Evaluarea initiala se realizeaza la începutul unui ciclu de învatamânt. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operationale. poezii etc. La „Stiinte” printr-o discutie. în mediile lui firesti: în sala de grupa. Astfel. despre competentele si abilitatile de care dispun în mod direct. pentru a stabili care este nivelul si ritmul lor de dezvoltare. În Centrul „Constructii” se pot obtine informatii despre formele geometrice pe care copilul le cunoaste. genereaza relatii de cooperare între cadrul didactic si elevi. consultând bibliografia de specialitate si Curriculum-ul pentru învatamântul prescolar (3-6/7 ani). identificarea eventualelor neajunsuri si astfel creeaza posibilitatea de a se adopta prompt masuri de ame-liorare a activitatii de învatare. conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire. când se constata ramâneri în urma la învatatura care ar putea împiedica desfasurarea eficienta a activitatii. ajutând elevul si profesorul sa-si adapteze activitatea viitoare la conditiile concrete ale instruirii. În învatamântul prescolar evaluarea initiala prezinta si alte accente. gradul în care stapânesc anumite cunostinte. Permite cunoasterea efectelor instruirii dupa fiecare secventa. ci si nivelul de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic si socio-emotional. adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi. previne acumularea de goluri în pregatire. fara a-i întrerupe jocul cu castanele. recunoaste anumite cuvinte. aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru întreaga clasa. jucându-se la Centrul „Coltul Casutei/ Joc de rol” „De-a bucataria”. copiii sa nu fie retinuti de la joc. se poate constata daca face clasificari. Datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se actioneze în planificarea activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice: proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor noului program. copilului i se pot adresa întrebari despre culorile obiectelor de vesela. la începutul unui an scolar. feedback-ul obtinut este operativ. selectarea probelor de evaluare sau conceperea lor trebuie sa se faca cu multa responsabilitate.abilitatile necesare parcurgerii noului program). în timpul activitatilor extracurriculare. permitând verificarea sistematica a tuturor elevilor din tot continutul esential al instruirii. Întrucât nu exista un set unitar de probe de evaluare pentru copiii de 3-6/7 ani. Copilul trebuie observat în contexte naturale cât mai variate. tinându-se seama de comportamentele specifice fiecarui domeniu de dezvoltare. în timpul mesei.). la fiecare început de an scolar se planifica o perioada de doua saptamâni pentru evaluarea initiala a copiilor din grupa. stie povesti. Prezinta avantajul ca stimuleaza sistematic elevii pentru activitatea de învatare. iar informatiile obtinute trebuie analizate în interrelatie. dezvolta capacitatea de autoevaluare. Se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a ramânerilor în urma la învatatura si a esecului scolar. dar si în conditiile în care educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui potential nu-l cunoaste. pentru a rezolva sarcini pe fise. oferind informatii cu privire la conditiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învatare ale noului program. la sosirea si plecarea din gradinita. O evaluare eficienta este bazata pe observarea sistematica a comportamentului copilului deoarece ofera educatoarei informatii despre copii privind perspectiva capacitatii lor de actiune si de relationare. vorbeste în propozitii. Nu trebuie evaluate doar aspectele care privesc latura cognitiva (daca numara.

La clasele I-IV se realizeaza, de regula, pe sisteme de lectii, teme, capitole, care reprezinta unitati logice de structurare a continuturilor învatarii. Ea se poate organiza si dupa unele lectii al caror continut reprezinta „cheia întelegerii” întregului capitol. În gradinita se poate realiza cu ajutorul fiselor individuale, a jocurilor-exercitii, a jocurilor de rol, a povestirilor, a repovestirilor, a dialogurilor în situatii reale sau imaginate, memorizarilor, asamblarilor de figurine, constructiilor, modelajului etc. Ea vizeaza toate domeniile de dezvoltare ale copilului. În functie de rezultatele obtinute, se stabileste un plan de interventie remedial sau de dezvoltare. Cele mai utilizate instrumente de înregistrare a datelor sunt: fisa de observatie, grilele de verificare si control, rapoartele, fisa de caracterizare. Aceste documente însotite de observatii – comentarii, aprecieri ale educatoarei, fise de corespondenta pentru parinti, produse ale activitatii copilului, înregistrari audio si video, fotografii – sunt cuprinse în portofoliul copilului si dovedesc traiectoria dezvoltarii lui. Recompensele acordate copilului se concretizeaza în aprecieri verbale (lauda si încurajarea), aplauze ale colegilor si educatoarei, dreptul de a primi mascota grupei, de a initia un joc sau o activitate, de a ocupa pentru un timp un loc privilegiat etc. EVALUAREA SUMATIVA (FINALA) Se realizeaza la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (semestru, an scolar, ciclu de învatamânt), prin intermediul ei realizându-se verificarea prin sondaj a continuturilor învatarii, insistându-se astfel pe elementele fundamentale. Se urmareste stabilirea masurii în care elevii au capacitatea de a opera cu cunostintele de baza însusite si si-au format abilitatile vizate pe parcursul derularii programului de instruire. Ofera informatii utile asupra nivelului de performanta atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Pentru ca nu însoteste procesul de învatamânt secventa cu secventa are efecte reduse asupra activitatii instructiv-educative, acestea resimtindu-se dupa o perioada mai îndelungata, de regula, pentru urmatoarele serii de elevi. Rezultatele se apreciaza prin raportare la obiectivele generale urmarite prin predarea disciplinei de învatamânt. Exercita în principal functia de constatare a rezultate lor, de clasificare a elevilor. Poate genera în rândul elevilor atitudini de neliniste si stres si, în plus, consuma o parte considerabila din timpul alocat instruirii. La gradinita aceasta forma de evaluare vizeaza nivelul de performanta atins în raport cu obiectivele cadru si de referinta cuprinse în curriculum si se realizeaza, în special, înainte de parasirea gradinitei. Pe baza constatarilor privind masura în care copilul a atins obiectivele de referinta, educatoarea îi schiteaza profilul de personalitate, descrie inventarul de cunostinte principale, identifica interesul si posibilitatile de învatare, pentru a argumenta recomandarea înscrierii sale în scoala primara sau retinerea în gradinita. Beneficiarii rezultatelor ei sunt, în primul rând, parintii, educatorii, învatatorii, învatatoarele, consilierul, terapeutul. Fiecare dintre cele trei forme de evaluare are o contributie specifica în cunoasterea nivelului de pregatire al elevilor si, într-o masura mai mare sau mai mica, asigura premisele necesare pentru reglarea continua a procesului instructiv-educativ, fapt ce le recomanda deopotriva pentru practica educationala. VII.2.2. Metode de evaluare În activitatea de evaluare cadrul didactic poate recurge la o gama larga de metode, clasificate în: traditionale, denumite astfel datorita faptului ca au fost consacrate în timp si sunt utilizate cel mai frecvent si complementare deoarece s-au impus în practica scolara în ultimii ani. METODE TRADITIONALE DE EVALUARE a) Evaluarea orala. Se realizeaza printr-o conversatie între cadrul didactic si elevi, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la volumul si calitatea instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Se recomanda a fi utilizata mai ales în cazul disciplinelor/tipurilor de activitati care au ca obiectiv formarea unor capacitati si abilitati dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu, capacitatea de comunicare verbala). 85

Avantaje : permite verificare; ofera posibilitatea unei evaluari flexibile, adaptata particularitatilor individuale, prin stabilirea tipului de întrebari si a gradului de dificultate a acestora în functie de calitatea raspunsurilor oferite de elevi; permite cunoasterea posibilitatilor de exprimare a copiilor/elevilor si siguranta cu care opereaza cu notiunile asimilate, priceperea cu care elaboreaza un raspuns la o întrebare anume, abilitatea de a argumenta o idee, de a respecta logica si dinamica unei expuneri, originalitatea manifestata în abordarea unei probleme; ofera posibilitatea ca, în cadrul unor raspunsuri incomplete, sa se poata interveni cu întrebari suplimentare; favorizeaza intensificarea interactiunii profesor-elev; realizeaza un feed-back, prompt, rapid, permit corectarea raspunsurilor; favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare a copiilor/elevilor. Limite: obiectivitatea poate fi diminuata datorita: gradului diferit de dificultate a întrebarilor, starea de moment a evaluatorului starea psihica a elevilor (tensiunea afectiva); întrebarile ajutatoare pot avea un caracter perturbator, obligându-i pe elevi sa se abata de la forma de raspuns proiectat; ofera posibilitati limitate de verificare a unui numar mai mare de elevi; consum mare de timp, nivel scazut de validare si fidelitate. În învatamântul prescolar pentru evaluarea orala se pot folosi câteva procedee aparte, cum ar fi: „Scaunul autorului“, folosit în cadrul „Întâlnirii de dimineata“ în alternativa educationala Step by Step. Copilul este poftit pe acest scaun ca sa prezinte rezultatul muncii independente sau de grup celorlalti copii, educatoarei, dupa solutionarea unei sarcini date. I se ofera astfel sansa de a se autocunoaste, autoevalua si a avea feedbackul imediat al celorlalti copii si al educatoarei. Prin modelul de evaluare primit de la educatoare, în timp, copiii vor sti sa intervina si sa valorifice laturile pozitive ale persoanelor cu care interactioneaza si sa transmita acestora, sub forma de sugestii, pareri, opinii despre ceea ce trebuie îmbunatatit sau corectat, fara sa jigneasca sau sa atace pe cineva. „Turul galeriei“ se utilizeaza dupa solutionarea de catre copiii a unor sarcinii primite în grup. Rezultatul activitatii fiecarui grup este expus si, prin rotatie, fiecare grup vizualizeaza operele expuse. Educatoarea initiaza o comunicare interactiva între copiii autori ai lucrarii expuse si copiii vizitatori. Cei dintâi ofera informatii despre modul de organizare, despre contributia pe care a avut-o fiecare, despre colaborarea în solutionarea sarcinii si rezultatul muncii lor. Ceilalti formuleaza aprecieri despre felul în care au fost rezolvat cerintele si ofera aplauze si încurajari. „Jurnalul metacognitiv“ consta în evaluarea copilului la sfârsitul zilei cu privire la continutul învatarii, rezultatele obtinute în activitatile individuale sau comune, în termeni de reusite si dificultati întâmpinate, relatiile si calitatea acestora cu colegii pe parcursul îndeplinirii sarcinilor de învatare. Poate lua forma unui dialog între copil si educatoarea sau între copil si colegii de grupa. Se formuleaza întrebari de genul: „Ce ai învatat sa faceti astazi?“, „Cum ai facut?“, „Ce ti s-a parut izbutit?“, „Ce dificultati ai întâmpinat?“, „Cine te-a ajutat?“, „Pe cine ai ajutat?“, „Cum te-ai simtit astazi?“. b) Evaluarea scrisa. Reprezinta o metoda de evaluare care se utilizeaza începând cu ciclul primar, nefiind specifica învatamântului prescolar. La nivelul gradinitei, prin „scris“ întelegem exercitiile grafice, scrierea de simboluri, de litere izolate, de silabe, de cuvinte cu litere de mâna sau de tipar. Este foarte des folosita pentru verificarea nivelului de pregatire a elevilor. La clasele I-IV îmbraca forma lucrarilor de control curent, a lucrarilor de control date la încheierea unei unitati de învatare. Lucrarile scrise de control curent (extemporale) se administreaza la lectia curenta, dureaza 10-15 minute si cuprind un numar redus de întrebari. Urmaresc: verificarea 86

modului în care elevii si-au însusit lectia de zi, acoperirea necesarului de note, formarea la elevi a obisnuintei de a învata sistematic. Lucrarile de control la sfârsitul unei unitati de învatare se aplica în cadrul evaluarii formative. Verifica în ce masura obiectivele unitatii (obiectivele de referinta) au fost îndeplinite si elevii si-au însusit continuturile esentiale. Ofera informatii privind calitatea demersului didactic si efectele sale exprimate în nivelul de pregatire al elevilor. Avantaje : permite evaluarea unui numar mare de elevi într-un timp relativ scurt; face posibila evaluarea tuturor elevilor cu privire la asimilarea aceluiasi continut, ceea ce permite compararea rezultatelor; asigura conditii pentru o apreciere cu grad ridicat de obiectivitate; ofera elevilor posibilitatea de a elabora raspunsul în mod independent, în ritm propriu, demonstrând astfel cunostintele si capacitatile de care dispun: diminueaza starile tensionale care pot influenta negativ performantele elevilor mai timizi sau cu alte probleme emotionale. Limite: feed-back-ul nu este operativ (imposibilitatea corectarii unor greseli, clarificarii, completarii imediate a cunostintelor, elevii luând cunostinta de lacunele lucrarilor cu relativa întârziere); imposibilitatea de a orienta elevii prin întrebari suplimentare; când continutul nu acopera decât o parte din materie, exista posibilitatea ca întâmplarea sa aiba un rol semnificativ cu implicatii importante asupra calitatii probei. c) Evaluarea practica. Se foloseste pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunostinte teoretice în rezolvarea unor probleme practice, gradul de stapânire a unor priceperi si deprinderi. Se aplica în special atunci când se urmareste evaluarea continutului experimental si practic al instruirii, dar ofera si informatii cu privire la însusirea continutului conceptual. Reprezinta si o modalitate importanta de dezvoltare a unor competente generale si specifice, aplicative. În învatamântul prescolar probele practice sunt diversificate în functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiectivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare. În gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fenomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, întocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse în acest caz aprecierilor verbale, în functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor. Pentru contracararea limitelor celor trei metode de evaluare, dar si pentru asigurarea unui grad sporit de obiectivitate se recomanda imbinarea metodelor traditionale de evaluare. METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE Aceste metode urmaresc sa ofere elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu doar ca au asimilat un ansamblu de cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele cunostinte. În general, în aceasta categorie încadram: observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Dintre aceste metode, aplicabilitate la nivelul învatamântului primar si prescolar au: observarea sistematica, portofoliul si autoevaluarea. a) Observarea sistematica. Ofera informatii relevante asupra performantelor copiilor/elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si reactionare, a competentelor si abilitatilor de care dispun, a trasaturilor de personalitate si implicit pentru calitatea si eficienta demersului didactic. Permite cunoasterea unor performante mai greu cuantificabile, dar foarte importante pentru aprecierea randamentului scolar.

87

sa dea acestora o interpretare pertinenta. În învatamântul primar observarea elevilor trebuie sa se realizeze în contexte multiple: la ore. lista de control /verificare. deoarece un comportament constant în situatii diferite.). pe care apoi le prelucreaza si le interpreteaza. daca initiaza jocuri. sa interpretam datele înregistrate pentru a diferentia aspectele caracteristice de cele aparente. initiativa în comunicare. pentru o observare reusita este important ca orice cadru didactic: sa stabileasca exact scopul observatiei. cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. sa noteze comportamentele cu mare exactitate. Dezavantaj: solicita un timp considerabil pentru notarea datelor factuale si nu întotdeauna interpretarea acestora are gradul de obiectivitate dorit. probleme de natura comportamentala. locuri diferite si momente diferite. e important pentru interpretare. 88 . în cadrul activitatilor extrascolare si extracurriculare. sa nu opereze cu etichetari subiective. capacitatea de exprimare a emotiilor si de a întelege emotiile celorlati. 10-15 minute la jocuri si activitati alese). Cunoasterea copilului necesita timp si anumite competente din partea educatorului: sa faca observatii obiective.În învatamântul prescolar observarea este importanta în programele de educatie centrate pe copil si consta în urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unui copil. modul cum interactioneaza cu ceilalti (educator. Aceste informatii sunt confidentiale. sa utilizeze mijloace simple de înregistrare (grile. aptitudini generale sau specifice etc. prin interactiunea cu grupa de copii. semnificative pentru a fi retinute si nu presupune implicarea elevului în completarea fisei. copii. scara de clasificare. cât si la clasele I-IV. capacitatea de autocontrol. sa observe copilul în conditii cât mai variate. atât din gradinita. fara a interveni. cât si din afara ei. sa-si construiasca instrumentele necesare pentru înregistrarea informatiilor. în pauze. sa aloce un timp special (de exemplu. daca se joaca cu materialele din toate centrele de activitate. Înca de la venirea sa în gradinita obtinem prin observare informatii despre dezvoltarea copilului. daca foloseste o varietate de materiale sau opteaza doar pentru unele). de la parinti si toate persoanele care interactioneaza cu copilul. sub toate aspectele. Informatiile pe care trebuie sa le obtinem despre copil se refera la: modul cum actioneaza cu obiectele (cum le mânuieste. alti adulti): modul de comunicare verbala/nonverbala. sa înregistreze observatiile în caietul de observatii. Fisa de observare reprezinta un instrument prin care cadrul didactic consemneaza date factuale cu privire la comportamentul sau modul de actiune al elevului (fapte deosebite. relatiile în cadrul grupului social al grupei (daca se joaca cu copiii. Educatorul trebuie sa redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitatii lui în devenire. daca inventeaza moduri noi de a le folosi. Prima conditie de importanta capitala este ca educatorul sa învete sa observe copilul. Pentru înregistrarea informatiilor se pot folosi urmatoarele instrumente: fisa de observare. Atât în gradinita. Avantaj: cadrul didactic decide asupra comportamentului sau performantelor pe care le considera relevante. nou pentru dezvoltarea copilului. sa noteze ceea ce i se pare important. liste de rubrici pe care doar sa se bifeze). cu ce copii prefera sa se joace). ce roluri prefera. sa stabileasca comportamentele care intereseaza.

Îmi asum cu placere responsabilitatile ce-mi sunt încredintate în cadrul echipei. în cadrul unei lectii de abilitati practice. portofoliul poate include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare: rezultatele la probele scrise (lucrari de control. flexibil prin care cadrul didactic urmareste progresul realizat de elev în plan cognitiv. Portofoliul reprezinta „cartea de vizita” a elevului. interviuri. lucrari prezentate în cercuri. 89 . comportamental de-a lungul unui semestru sau an scolar. În felul acesta evaluarea devine motivanta pentru elev.Data Locul Prezentarea evenimentului /faptei Interpretarea evenimentului (concluzii de natura psihopedagogica) Scara de clasificare însumeaza un set de comportamente ce sunt supuse evaluarii. înlatura tensiunile. Puternic dezacord dezacord neutru acord puternic acord Lista de control/verificare. eseuri. fara ca pe moment sa formuleze judecati de valoare asupra celor înregistrate. caricaturi. Deoarece realizeaza o sinteza a activitatii elevului pe o perioada mai îndelungata de timp poate servi si ca evaluare sumativa. La clasele I-IV. ceea ce stimuleaza exprimarea personala a elevilor. casete video cuprinzând prestatia orala a elevului în cadrul unor activitati sau contributia în activitatea de grup etc. rezultatele activitatilor practice. ceea ce face posibila folosirea acesteia doar în ciclul primar. cu grad ridicat de originalitate si crea-tivitate. starile emotionale negative care însotesc formele traditionale de evaluare. angajarea lor în activitati de învatare mai complexe. La gradinita portofoliul poate include: desene picturi fise cu sarcini povesti dictate educatoarei. Reprezinta atât o metoda. neavând nevoie de ajutor DA NU • a sesizat unele imperfectiuni ale propriei lucrari DA NU Prezinta avantajul ca se elaboreaza relativ usor si permite evaluarea obiectiva a unor abilitati. postere. De asemenea. fise de observare. nu sunt avute în vedere prin celelalte metode de evaluare. teme pentru acasa). b) Portofoliul. Exemplu. chestionare de atitudini. atitudinal. teste. reliefând progresul înregistrat de acesta pe o perioada determinata a parcursului scolar. în mod obisnuit. Permite cadrului didactic sa constate la elevii sai prezenta sau absenta unor caracteristici sau comportamente. având la dispozitie o scara cu 5 trepte (se foloseste de regula scara lui Likert). De exemplu. la clasa a IV-a se poate folosi urmatoarea fisa de control: Elevul • a urmat instructiunile de lucru date înaintea activitatii DA NU • a respectat etapele ce trebuiau parcurse în elaborarea lucrarii DA NU • a folosit corect instrumentele de lucru DA NU • a finalizat lucrarea DA NU • a lucrat independent. compuneri. Permite evaluarea unor produse care. aplicatii practice. machete. desene. integrator. Elevilor li se prezinta o serie de enunturi fata de care ei trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul. cât si un instrument de evaluare complex. cu participarea directa a elevului.

materiale din care rezulta preocuparea pentru dans. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar Reforma evaluarii elevilor din învatamântul primar este una de substanta. Sistemul de notare prin calificative (excelent. notele reprezinta simple simboluri fara o baza stiintifica bine conturata. ele contribuind eficient la realizarea învatarii euristice. reprezentând optiuni metodologice si instrumentale care îmbogatesc practica evaluarii. fise de observatie din timpul activitatilor independente si pe grupe. fotografii. Metodele complementare de evaluare asigura o alternativa la metodele traditionale. informatii asupra perceptiei de catre copil asupra propriei prestatii. strategiile. bine. asigurând astfel o imagine de ansamblu privind nivelul competentelor elevilor. c) Autoevaluarea. planse cu cifre sau cu litere. valorifica si stimuleaza întregul potential creativ al elevilor si creeaza cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilitatilor intelectuale si practic-aplicative ale acestora. Reprezinta o metoda prin care se urmareste construirea imaginii de sine a elevului. diagrame. VII. fisa de caracterizare psihopedagogica). furnizeaza elevilor si parintilor informatii relevante despre nivelul de pregatire la care au ajuns. cu aprecieri si laude în prezenta parintilor. Acestia sporesc obiectivitatea evaluarii. pictura. Poate fi folosita atât la clasele I-IV. având totodata multiple implicatii în plan motivational si atitudinal. Noul sistem are la baza criterii unitare la nivel national. foarte bine. care astfel nu se mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre cadrul didactic. sa-si raporteze performantele la exigentele si sarcinile învatarii. motivându-i astfel pentru învatare. lucrari de grup. liste de verificare si control. cât si în gradinita. interviuri de alfabetizare si alte materiale în care sunt informatii despre copil strânse de obicei.carti facute de copii. Pentru a-si îndeplini rolul.). care are ca scop schimbarea complexa a sistemului existent si nu simpla revizuire sau îmbunatatire a acestuia. bazat pe descriptori de 90 . insuficient). favorizeaza individualizarea sarcinilor de lucru. gimnastica etc. instrumente de evaluare (tabele de rezultate. numite descriptori de performanta. Este folosita cu scopul de a-i ajuta pe elevi sa-si cunoasca dimensiunile propriei personalitati si manifestarile comportamentale. Utilizarea lor imprima un pronuntat caracter interactiv actului de predare-învatare. bazate pe descriptori de performanta. informatii despre activitatea copilului în afara grupei (participarea la concursuri. Portofoliul de evaluare cuprinde obiectivele care au stat la baza realizarilor curente ale copilului. suficient. comentarii suplimentare. Necesitatea înlocuirii sistemului de notare cu cifre cu sistemul de evaluare prin calificative. planuri de interventie personalizate. grafice. la evaluarea calitativa. de apreciere a performantelor elevilor. în cadrul sistemului de notare cu cifre pe o scara de zece trepte sunt imposibil de elaborat criterii relevante si unitare pentru acordarea fiecarei note. din acest motiv. sa-si elaboreze un stil propriu de munca. corespondenta cu parintii La sfârsitul anului scolar copiii primesc aceste portofolii într-un cadru festiv. decurge din urmatoarele considerente: notele nu sunt acordate elevilor pe baza unor criterii. Ajuta elevul sa constientizeze progresele si achizitiile. este necesar ca elevul sa aiba o serie de puncte de referinta/criterii în baza carora sa procedeze la autoevaluarea diverselor aspecte ale devenirii sale. de-a lungul unui an scolar. ci în strânsa legatura cu experienta si perceptia fiecarui cadru didactic.3. pentru prima data s-a trecut de la evaluarea cantitativa. Astfel. Practica evaluativa a demonstrat faptul ca obiectivitatea evaluarii este asigurata de îmbinarea metodelor traditionale cu cele complementare. Valentele formative pe care le detin le recomanda în mod sustinut. îndoituri din hârtie. realizata aproape exclusiv în functie de experienta cadrelor didactice si de perceptia lor asupra nivelului de pregatire al elevilor.

Performanta asteptata este conceputa ca performanta tipica. comparabilitatea în notare si o mai mare usurinta în utilizare.). asigura coerenta. între elevii aceleasi clase s-a dovedit a fi benefic pentru acest nivel de vârsta. ca si a celui de evaluare în mod specific. în aprecierea rezultatelor elevilor. Introducerea concomitenta în sistem a noului curriculum pentru învatamântul primar si a noului sistem de evaluare a rezultatelor scolare a avut avantajul evident de a potenta importanta si impactul schimbarii. are implicatii de profunzime. adaptati. Principalele calitati ale noului sistem de evaluare introdus sunt flexibilitatea si adaptabilitatea sa: odata introduse modelele motrice pentru punerea în ecuatia evaluativa a principalelor obiective de referinta de la nivelul curriculum-ului. chiar în conditiile în care necesarul de timp acordat întregului proces de apreciere este relativ important. A aparut evidenta necesitatea completarii celor patru trepte ale notarii elaborate în prima etapa cu descriptor ai performantei de tip „excelent” si „insuficient”. lucrari practice etc. Faptul ca sistemul descriptorilor de performanta nu este conceput sa discrimineze puternic în sens normativ. adaptarea si utilizarea acestor descriptori în cazul aprecierii si notarii curente sunt: Potentialul lor formativ în termeni de întelegere si modelare a asteptarilor în ceea ce priveste performanta dorita. întemeind-o în mod sistematic. accentul urmând a fi pus mai mult pe dezvoltarea spiritului de echipa al elevilor. de efectele scontate. a procesului de învatare în general. descriptorii stau la baza crearii si implementarii unui sistem complet nou de evaluare. utilizati în mod concret în activitatea de evaluare curenta si/sau examinare este o problema care tine de creativitatea evaluatorului. decât pe cel de competitie. de importanta judecatii de evaluare cu care se finalizeaza aplicarea descriptorilor. În sistemul de evaluare românesc. la nivelul învatamântului primar. Se pot înregistra direct în catalog calificativele obtinute de elevi la evaluari cu un anumit grad de complexitate (probe scrise cu un numar suficient de cerinte. acest sistem de evaluare nu realizeaza o discriminare la fel de sensibila ca sistemul cifric. ca un act al reformei educationale în domeniu. pe niveluri de performanta superioara. medie. la clasa. În acest context. sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectiva. mai obiectiva sub raportul consistentei procesului. Acest lucru poate fi util în evaluarea curenta interna. realizabila în conditiile evaluarii curente. Dintre efectele introducerii acestor descriptori amintim: Evaluarea curenta a devenit mai unitara. Modurile în care acesti descriptori de performanta pot fi creati. explicitari organizate ierarhic. precum si a principale lor capacitati. descriptorii de performanta au fost introdusi la începutul anului scolar 1998-1999. În învatamântul primar se considera ca acest fapt nu este atât de important pentru evaluarea curenta. urmând ca înregistrarea rezultatelor elevilor în documentele scolare sa se realizeze ca rezultat al mai multor evaluari. Finalizarea judecatii evaluative a învatatorului privind performanta elevilor printr-un calificativ ce corespunde descrierii performantei demonstrate. 91 . sistemul este capabil de a se autoregla. respectând criterii unitare. Sub denumirea de descriptori de performanta intra o categorie diversa de formulari. a performantei. aplicabile la nivel national. ale performantei asteptate din partea elevilor aflati în situatie de evaluare. Descriptorul de performanta concretizat în formula unei scale de apreciere are avantajul practic de a argumenta judecata de valoare. Calificativul consemnat în catalog si în carnetul elevului va fi rezultatul câtorva aprecieri de acest tip. Evaluarea în învatamânt ul primar are un caracter formativ. realizata de cadrul didactic la clasa. medie si minima. directe si asupra modalitatilor de înregistrare a rezultatelor scolare.performanta. Stimularea capacitatilor metacognitive si de autoevaluare a demersului individualizat. Principalele argumente pentru introducerea.

inclusiv reprezentari si numarare. Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacitatilor de explorare/investigare si rezolvare de probleme 2. cu impact direct în perspectiva si asupra examenelor. CLASA I – Matematica 2. în propria vorbire. * numere mai mici decât 100 Suficient Descompune numere naturale mai mici decât 10 în sume sau diferente. Pentru un numar dat. utilizând orice metoda care îl conduce rapid la obtinerea solutiei. Bine Descompune numere mai mici decât 20 în sume sau diferente. utilizând obiecte. Foarte bine Descompune numere naturale mai mici decât 20 în sume sau diferente. utilizând obiecte sau reprezentari. în timpul exercitiilor-joc si în propria vorbire. transparente si operationalizabile în mod concret. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. unde continuturile sunt cu adevarat ilustrative si nu determinate. rapid si corect. Sesizeaza dezacordurile exprimate în orbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. utilizând orice metoda care conduce rapid la obtinerea solutiei. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. Realizarea acestui tip de consens este esentiala pentru optimizarea calitatii judecatii experte. în situatia de examen. în timpul exercitiilor. respectând cerinte date. în mod special. Stabileste acordul predicatului cu subiectul. propozitii din 2-5 cuvinte. în propozitii de 2 cuvinte. Bine Construieste corect propozitii din 2-4 cuvinte. Studiile întreprinse ca si practica educationala evidentiaza necesitatea adecvarii permanente a actiunilor de evaluare la mutatiile de accent survenite în domeniul 92 . mai mare decât 2. inclusiv reprezentari si numarare. Pentru numere mai mari decât 20 scrie cel putin trei solutii. Elevul exploreaza modalitati de a descompune în suma sau în diferenta: numere mai mici decât 20. si cu unele greseli. efectueaza cel putin doua astfel de descompuneri. CLASA I – Limba si literatura româna Obiectiv cadru 2: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala 2. joc de stabilire a acordurilor gramaticale. efectueaza cel putin trei astfel de descompuneri.Cresterea transparentei si a consistentei procesului de apreciere/notare si. Sesizeaza cu rapiditate dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. Elevul construieste propozitii corecte din punct de vedere gramatical Suficient Construieste corect propozitii din 2-3 cuvinte date. Stabileste rapid si precis acordul predicatului cu subiectul si al adjectivului cu substantivul pe care îl determina. scrie toate solutiile. prin aceasta. Pentru un numar dat. Pentru o mai buna întelegere a modului în care opereaza descriptorii de performanta prezentam urmatoarele exemple. raspunzând nevoilor reale.2. bazate pe criterii asumate. Stimularea schimbarii accentului si ponderii de pe continuturi curriculare pe competente si capacitati activate contextual sau situational. în timp. a consensului de tip profesionist între cei care actioneaza si ca evaluatori în activitatile curente si ca examinatori. a credibilitatii deciziei. Sesizeaza dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. respectând cerinte date. Utilizeaza în calcule mentale modalitati de a descompune numerele. Întemeierea. Foarte bine Construieste. * Descompune numere naturale mai mici decât 100 în sume sau diferente.1. profesorii si învatatori. mai mare decât 3. a judecatii de valoare în cazul evaluarii curente.

P. (2008) – Activitatea integrata din gradinita.N. Editura Polirom. (2000) .. E. M. 10. N. (1999) . Ed. I. Modele orientative. Bucuresti.P. F.Perfectionarea lectiei în scoala moderna. Giurgea.D. Bucuresti 22. Cucos. Munteanu.G. Voiculescu. Bucuresti. I. (1996) .. D-tru. C-tin. Ungureanu. Iasi 8. D. Editura V&I Integral. (1998) – Evaluarea în învatamântul primar. S. Constandache. coord. 93 94 . Editura Aramis. (1997) – Pedagogie. A.. Conceptii si strategii.E. Bucuresti. Editura Didactica si Pedagogica. Moise.&C. D. EDP. Bucuresti 21. Iasi. (2001) – Formarea initiala pentru profesia didactica prin colegiile universitare de institutori. Eurostampa. Editura Dacia. 11. D.. Constanta. Culea. Editura Polirom. Potolea. Bucuresti. ClujNapoca 13. (2008) – Teoria si metodologia evaluarii.Tratat de pedagogie scolara. 12. (1999) .învatamântului.. F.Chisinau 6.Radu. Bucuresti. M.. (2001) – Pedagogie prescolara.. *** (2001/2002) – Ghiduri metodologice de aplicare a programelor scolare.P. (2001) – Evaluarea curenta si examenele. D. care C. 29. (1999) – Disciplinele optionale. MEN. (1981) . (1982) .Pedagogie. Petroaia. E. Bucuresti 3. Bucuresti 14.. 17.Reforma evaluarii în învatamânt. C-tin. Editura Eficient.P. MEC. Editura Polirom. V.N. E.D. Bibliografie generala 1. 27. (1996) .Lectia între proiect si realizare.P. coord..P. Kolumbus. *** (1999) – Curriculum National. (1999) – Psihopedagogia scolara pentru învatamântul primar. L.C. Ghid pentru profesori. Munteanu. Editura Aramis. 16. (2009) – Ghid si regândirea pentru învatamântul strategiilor prescolar. Pletea. Cerghit. Bucuresti 4. Sesovici. (1997) . Stoica. Bucuresti.E. N. S. I. *** (2008) – Ghid de bune practice pentru educatia timpurie a copiilor între 3 la 6/7 ani. D. Cretu. Editura Muntenia & Leda.Neacsu. Editura Polirom. 24. Bucuresti. Litera-International. impun redimensionarea E. E. 5. Ausubel. 28.. Editura Humanitas Educational.N.. Bucuresti. Bucuresti.. Pârâiala. Planuri – cadru de învatamânt pentru învatamântul preuniversitar. Bucuresti. & S. Bucuresti 18. Iasi 9. (1982) . Bucuresti.E. Ionescu. Pârâiala. CNEE. A. Buc. evaluative în consens O abordare cu exigentele din perspectiva impuse procesului noului curriculum.E. 26. Editura Didactica. didactic.E. M. Gliga. Grama. *** (1999) – Descriptori de performanta pentru învatamântul primar. MEN. 30. Nicola.. Editura ProGnosis. 23. (1983) . D. (2000) – Didactica prescolara. M. Bucuresti..E. I. I.Didactica. Descriptori de performanta. Timisoara 25. A. L. Anghel.Învatarea în scoala. 15. CNEE 19..Ghid de evaluare în învatamântul primar.. (2000) – Disciplinele optionale la clasele I-IV. Robinson.C. 7. EDP. Bucuresti 2. S. Ed.Dictionar de pedagogie. Iasi. MEC. Stoica. coord.. Cerghit. Iasi. E.Metode de învatamânt (editia a III-a) E. M. coord... Paus. Ghid pentru cadrele didactice din învatamântul preuniversitar. Macavei. E. Editura Corint.. Editura Ankarom.Educatie si curriculum. V. C-tin. 20. (2000) . Salade. Ionescu. Editura Aramis.D.. (1996) – Concepte didactice fundamentale. Bucuresti. *** (2008) – Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. Cristea. Cucos. (2000) – Standarde profesionale pentru profesia didactica.