UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” DIN GALATI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PEDAGOGIA ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
- suport de curs -

Autor: Lect. univ. dr. Valerica ANGHELACHE

2011

CUPRINS
CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR I.1. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar......................3 I.2. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar..............4 CAPITOLUL II. STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR II.1. Conceptul de standard profesional..........................................................7 II.2. Continutul, principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar.............................................................................7 CAPITOLUL III. PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV III.1. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica..............................9 III.2. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul
III.2.1. Caracteristici generale..............................................................15 III.2.2. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si

primar................................................................................................................1 5

scoala................................................................................................................17 CAPITOLUL IV. PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR
IV.1. Curriculum. Caracteristici generale.......................................................27 IV.2. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV..........................31 IV.3. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si

primar................................................................................................................4 7
CAPITOLUL V. METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR V.1.Delimitari conceptuale..........................................................................50 V.2. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar)..............................................................................................................51 V.3. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV...................................................................................................................68 CAPITOLUL VI. PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR VI.1. Clarificari conceptuale.........................................................................70 VI.2. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare.............................71 VI.3. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar...............................................................................................73 CAPITOLUL VII. PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR VII.1. Clarificari conceptuale.......................................................................79 VII.2. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar.......................81 VII.2.1. Forme de evaluare...............................................................81 VII.2.2. Metode de evaluare..............................................................84 VII.3. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar.........................89 2

prin formarea capacitatii de a învata. 3 .. Din punct de vedere structural.. considera adultul/educatorul ca un partener de joc.... perfectibile si autoperfectibile. Sistemul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie. nutritie si educatie în acelasi timp)..... în cadrul concret al activitatii de predare-învatare-evaluare. particularitatilor si tendintelor de evolutie în învatamântul prescolar si primar.. b) înva amântul primar (6-10 ani) clasa pregatitoare clasele I-IV... organizat si functioneaza în baza unor principii generale cu caracter organizatoric si juridic........... sistemul de învatamânt reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de toate gradele..... e) solicita ca activitatile desfasurate în cadrul procesului educational sa devina adevarate ocazii de învatare situationala.. care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate... care cuprinde: grupa mica.. c) solicita în mod fundamental ca la vârstele mici sa avem o abordare pluridisciplinara (îngrijire.. d) la nivelul relatiei „didactice”. Astfel.. specializat în realizarea functiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului de instruire.. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar Analiza problematicii si a particularitatilor învatamântului prescolar si scolar necesita în prealabil clarificarea conceptului de sistem de învatamânt. b) accentueaza unicitatea copilului si considera ca abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale)....2. determinata la nivel pedagogic si juridic la nivelul unor „servicii publice deschise”........ matur. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar I.... profilele si formele.1. I. grupa mijlocie i grupa mare. care este conceput..... Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Obiective: Cunoasterea structurii sistemului de învatamânt de la 0 la 10 ani.... sistemul de învatamânt reprezinta reteaua organizatiilor scolare.1. în sens larg.... învatamântul prescolar (educatia timpurie) reprezinta o subramura a pedagogiei vârstelor si prima veriga a sistemului de învatamânt........Bibliografie generala........... Întelegerea caracteristicilor.. dintr-o anumita tara.. În sens restrâns. Constientizarea locului învatamântului primar si prescolar în structura sistemului de învatamânt public si a rolului pedagogiei scolare si prescolare în sistemul stiintelor educatiei...92 CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: I. Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde: a) educa ia timpurie (0-6 ani): nivelul antepre colar (0-3 ani) înva amântul pre colar (3-6 ani)..... ale carui caracteristici sunt: a) asigura intrarea copilului în sistemul de învatamânt obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani).......

cât si prin includerea într-un sistem de educatie organizat si coordonat într-o maniera stiintifica. ceea ce presupune individualizarea educatiei si promovarea învatamântului de tip formativ. a trairii experientei de viata curente. c) descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati. ale carui caracteristici de baza sunt: Asigura instruirea de baza. indiferent de mediul din care provin. Se organizeaza în gradini e cu program normal. 4. e) comportamente centrate pe sarcina. citit. a propriei identitati. dupa caz. curiozitate. ca experiente autonome de învatare.f) porneste de la premisa ca parintele nu poate lipsi din acest cerc educational. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. b) Învatamântul prescolar (3-6 ani). cu adultii si cu mediul pentru a dobândi cunostinte. g) motivatie si atitudini pozitive fata de învatare. Astfel copilul învata sa se adapteze la mediu si dobândeste mijloacele prin care se consolideaza autonomia. aceasta experienta de viata fiind impregnata de învatarea comunicarii verbale. Este denumita si prima copilarie. I. Desigur. exercitiilor. Dezvoltarea libera. Descoperirea. f) dezvoltare socio-emotionala. Învatamântul primar reprezinta cea de-a doua veriga a sistemului de învatamânt. integrala si armonioasa a personalitatii copilului. asigurându-se în acelasi timp si pregatirea copilului pentru intrarea în învatamântul primar. b) functia de dezvoltare a personalitatii copilului. dintre care putem aminti: a) progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii. sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia. Cele doua caracteristici esentializeaza functiile de baza ale învatamântului primar: a) functia de realizare a educatiei de baza. Vizeaza dezvoltarea unor componente ale personalitatii umane: inteligenta. Dintre acestea amintim: 1. calcul matematic). 2. atât prin coborârea vârstei de scolarizare. se organizeaza în cre e i. deprinderi. 3. Încurajarea explorarilor. respectând capacitatile si nevoile sale. Dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii. iar relatia familie-gradinita-comunitate devine hotarâtoare. Reprezinta etapa constituirii primare. deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea în scoala si pe tot parcursul vietii. coerente. componenta instrumentala a culturii generale (scris. el fiind partenerul-cheie în educatia copilului. atitudini si conduite noi. Învatamântul prescolar cuprinde doua etape si paliere de vârsta: a) Educatia anteprescolara (1-3 ani). capacitati. d) dezvoltarea abilitatilor sociale prin interactiunile generate de mediul de învatare. Sprijinirea copilului în achizitionarea de cunostinte. b) efectele pozitive asupra viitoarei integrari sociale si reducerea comportamentelor deviante precum si a esecului scolar. 4 . Schimbarea de paradigma în promovarea educatiei timpurii atrage dupa sine decantarea unor efecte. aceste functii se presupun si se sustin reciproc. încercarilor si experimentarilor.2. în functie de ritmul propriu si de trebuintele sale. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. în gradini e i în centre de zi. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Reforma produsa la nivelul educatiei timpurii a condus la redefinirea obiectivelor pe care aceasta le urmareste. deprinderi si obisnuinte morale etc. de catre fiecare copil. prin perfectionarea deplasarii si mânuirea de obiecte. prelungit i saptamânal si reprezinta etapa în care se depisteaza si se remediaza deficientele de învatare si psiho-comportamentale ale copiilor.

b) Investitia în copii si respectarea drepturilor lor este una dintre modalitatile cele mai eficiente de eradicare a saraciei. 10 mai 2002 este data celei de-a XXVI-a Sesiuni Speciale a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. Accesul parintilor. când copiii sunt iubiti. mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel national si international. gratuit.De asemenea. ca atare. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. a organizatiilor neguvernamentale. pentru ca în anul 2002 sa se initieze programul „Generalizarea grupei mari pregatitoare în învatamântul prescolar românesc”. manifestare la care s-a adoptat o declaratie ce cuprinde principiile fundamentale ale educatiei timpurii: a) Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate actiunile legate de copii. obligatoriu si de buna calitate. afectiva. priceperilor si deprinderilor intelectuale de baza. c) Formarea deprinderilor de comportare civilizata. anul 2000 a adus o noua viziune despre educatia prescolara. a sectorului privat si a 5 . Planul de actiune adoptat Adunarea Generala a Natiunilor Unite accentueaza urmatoarele elemente: Dezvoltarea fizica. Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea si protectia drepturilor copiilor include implicarea directa a autoritatilor locale. care a vizat revizuirea Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de copii si corelarea cu programa claselor I-IV. asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. când siguranta si bunastarea lor sunt considerate primordiale si când se pot dezvolta în sanatate. Finalitatile învatamântului primar constituie un sistem de referinta în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. Învatamântul primar face parte din învatamântul obligatoriu si vizeaza perioada cuprinsa între 6/7 ani – 10/11 ani si are ca principale obiective: a) Însusirea cunostintelor. h) O lume mai buna pentru copii este o lume în care toti copiii se vor putea bucura de anii copilariei – un timp al jocului si al învatarii. a parlamentarilor. înzestrarea copilului cu acele cunostinte. 3. Analizând finalitatile celor doua niveluri ale scolaritatii putem constata ca se pot contura noi tendinte în abordarea acestora la nivelul politicii educationale. schimbarea care a demarat la nivelul învatamântului primar se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: 1. când drepturile le sunt promovate si protejate. În mai 2002. sociala. g) Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesita reînnoirea vointei politice. spirituala. respectati si alintati. e) Toti copiii trebuie sa aiba acces si sa absolve învatamântul primar. manifestare la care se traseaza coordonatele de baza ale sistemului de educatie timpurie. cognitiva si culturala a copiilor constituie o prioritate nationala si globala. b) Exprimarea într-o limba de circulatie internationala. c) Orice copil este nascut liber si egal în demnitate si drepturi. d) Copiii trebuie sa aiba parte de un start cât mai bun în viata. Astfel. al persoanelor care au în îngrijire copii si al copiilor însisi la o gama completa de informatii si servicii este o prioritate. în cadrul programului educational “Organizarea învatamântului preprimar”. avându-se în vedere urgenta si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. fara nici un fel de discriminare. familia este îndreptatita sa beneficieze de toata protectia si sprijinul de care are nevoie. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. familiilor. Principala raspundere pentru protectia cresterea si dezvoltarea copiilor îi revine familiei si. f) Copiii si adolescentii sunt cetateni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toti. pace si demnitate. psihica. tutorilor. formarea personalitatii copilului. 2. În învatamântul preprimar. 189 state membre ale Natiunilor Unite semneaza Conventia cu privire la Drepturile Copilului.

Acestea studiaza functionalitatea educatiei care vizeaza activitatea de formaredezvoltare permanenta a personalitatii. pe învatamântul de tip creativ. ai liderilor si ai membrilor comunitatilor. Extinderea si îmbunatatirea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici. alaturi de pedagogia anteprescolara. aspiratiile. cresterea diversitatii culturale etc. impactul tehnologiei moderne. deschiderea spre module optionale de instruire. realizate de diversi autori. egalizarea sanselor educationale. sau reprezinta o componenta a pedagogiei vârstelor ca domeniu specializat al stiintelor educatiei (E. Analizând diversele taxonomii ale stiintelor pedagogice. tutori. precum si cresterea rolului formativ al pregatirii la vârsta scolara mica. tolerantei si dezvoltarii. Aceasta delimitare permite clasificarea stiintelor pedagogice în functie de modul lor de raportare la: a) obiectul specific de cercetare (dimensiunea functional-structurala a educatiei). dezvoltarea si modernizarea învatamântului în acord cu si în sensul preîntâmpinarii fenomenelor sociale din România: somaj. personalul de ocrotire si educatie si comunitate sunt obiective si actiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a sistemului de educatie timpurie în România etc. c) interdisciplinaritatea specifica angajata în domeniul cercetarii dimensiunii structural-functionale a educatiei. b) metodologia specifica de cercetare a dimensiunii functional-structurale a educatiei. pedagogia învatamântului profesional. respectarea principiului eficientei Atât educatia prescolara. pedagogia universitara. mutarea accentului de pe continutul informational si reproducere. în mod egal pentru baieti si fete. Macavei). culturali. pedagogia adultilor (S. Cristea). a conducatorilor religiosi. În învatamântul primar tendintele de evolutie se înscriu în categoria tendintelor sistemului de învatamânt în ansamblu si vizeaza: apropierea de sistemele de învatamânt moderne. satisfacerea nevoilor de învatare ale tuturor copiilor. bazata pe corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei.agentilor economici. proiectabila si realizabila la nivelul structurii actiunii educationale. pacii. aparitia unor noi profesii. occidentale. armonizarea politicii educationale cu cerintele si nevoile comunitatii. înclinatiile sale. centrarea pe copil. si mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajati este un obiectiv primordial al educatiei Îmbunatatirea calitatii educatiei. putem spune ca pedagogia scolara face parte din categoria (disciplinelor) stiintelor pedagogice aplicative pe perioade de vârsta. programe individualizate în acord cu nivelul de dezvoltare si cu dorintele de afirmare ale copilului. spirituali. dar si pentru promovarea democratiei. cât si educatia scolara sunt parte integranta a stiintelor educatiei. consolidarea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici prin asigurarea de servicii si sustinerea de programe orientate spre familii. 6 . pedagogia prescolara. Educatia este un drept al omului si un element esential pentru reducerea saraciei si muncii în rândul copiilor. cu nevoile. flexibil..

ci presupune o utilizare euristica a acestora în situatii si contexte educationale care solicita acest lucru. abilitatile si mentalitatile pe care trebuie sa le probeze un cadru didactic în activitatea sa cu elevii.CAPITOLUL II STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR Unitati de continut: II. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. Schiopu. 7 . de a se adapta. II. referitoare la cunostintele. Din punct de vedere psihologic. b) care sunt caracteristicile pe care trebuie sa le îndeplineasca aceste activitati pentru a se putea aprecia ca sunt realizate la un nivel calitativ acceptat social. în orice situatie. Conceptul de standard profesional. cât si normativa. Obiective: Întelegerea continutului standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. Continutul.2. proces controlat de un model al profesiei respective. reflectate în politica educationala actuala.1. 1997). principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar Continutul unui standard profesional este dat de urmatoarele elemente: a) ce activitati se asteapta a fi desfasurate de catre cadrul didactic. profesia este definita ca un „complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice care definesc pregatirea diferitilor lucratori” (U. pentru a se considera ca îsi îndeplineste îndatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate. Profesionalismul cadrului didactic îi confera acestuia capacitatea de a-si pune în actiune competentele. de a putea domina situatiile noi. Din punct de vedere pedagogic. Constientizarea importantei standardelor în demersul de profesionalizare a activitatii didactice.1. II. c) motivarea necesitatii de a se realiza aceste actiuni (ratiunea executarii lor). Profesionalizarea activitatii didactice nu se reduce la asimilarea sistematica a unor competente descrise de standardele profesionale. prin surprinderea clara a functiilor cadrului didactic. Standardele profesiei didactice reprezinta un ansamblu de asteptari si cerinte. din perspectiva a cea ce trebuie sa devina prin asimilarea la statutul sau a unor roluri si responsabilitati. profesia didactica este abordata atât în maniera descriptiva. explicit formulate. II.2. Atingerea acestui nivel se poate realiza prin profesionalizare. Profesionalizarea este un proces de formare a unui ansamblu de capacitati si competente într-un domeniu dat pe baza asimilarii unui sistem de cunostinte teoretice si practice. Continutul. Conceptul de standard profesional Abordarea teoretica a conceptului de „profesie” în dictionarele de specialitate este dominant descriptiva.

el dezvolta capacitatea elevilor de a fi autonomi. de a forma abilitati specifice domeniului. De asemenea. Crearea abilitatilor de a lua decizii. cooperarea si competitia în cadrul grupului de elevi pe fondul existentei încrederii. cunoaste resursele umane si materiale ale comunitatii si le valorifica în beneficiul scolii. Cadrul didactic foloseste instrumente eficiente de cunoastere a personalitatii elevului. precum si a influentelor mediului scolar. nevoile si aspiratiile/interesele elevilor. Încurajarea spiritului de initiativa si a creativitatii. el valorifica potentialul educativ al disciplinei. iar profesiei didactice recunoasterea meritata. tinând seama de particularitatile de vârsta individuala si de grup ale elevilor. Cadrul didactic cunoaste elevul si îl asista în propria dezvoltare. punând accent pe evaluarea formativa si pe autoevaluare. Cadrul didactic este constient ca activitatea didactica înseamna si perfectionare continua. aducând urmatoarele beneficii: 1. Cadrul didactic are capacitatea de a prelucra. Cadrul didactic este membru activ al comunitatii. implica elevii în actiuni în folosul comunitatii etc. Dezvoltarea capacitatii de a rezolva probleme. culturale si spirituale. Cadrul didactic are o atitudine reflexiva. îsi fundamenteaza proiectarea activitatii pe rezultatele obtinute prin demersul cunoasterii elevilor. Principiile nucleu care au fundamentat elaborarea standardelor exprima conceptia actuala asupra continutului specific al profesiei didactice sunt urmatoarele: 1. Cadrul didactic recunoaste. proiecteaza si aplica strategii eficace si atractive în raport cu scopul si continuturile propuse. Un cadru didactic reflexiv îsi îmbunatateste continuu competentele personale. structura si de a accesibiliza cunostintele transmise. cognitive. concepe si utilizeaza multiple forme si tipuri de evaluare a realizarilor elevilor. de a deveni subiecti ai propriei dezvoltari prin: Implicare în propria formare.d) care sunt criteriile utilizate pentru evaluarea calitatii activitatilor cerute (comportamentele observabile si masurabile care evidentiaza realizarea activitatilor solicitate la nivelul calitativ acceptat social). 2. Cadrul didactic identifica si foloseste modalitati eficiente de implicare a familiei în viata scolii si în dezvoltarea elevului. În acest sens. respectului reciproc si al gândirii pozitive. dezvolta comunicarea. 3. 2. selecteaza si accesibilizeaza cunostintele specifice disciplinei predate în functie de capacitatile de învatare. 4. Devin un reper esential pentru asigurarea calitatii programelor de formare initiala si continua. Ofera fiecarui cadru didactic o viziune coerenta asupra performantelor profesionale la care ar trebui sa se ridice. moralcivice. De asemenea. utilizeaza si promoveaza valori social-umane. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanta cu idealul educational. 5. Este de asteptat ca utilizarea standardelor pentru profesia didactica sa determine o crestere a calitatii actului educational. El ofera sanse egale pentru integrarea scolara si sociala a tuturor elevilor. Determina efecte pozitive în conceperea si realizarea managementului scolar. 8 . 3. e) cum vor fi masurate activitatile solicitate (formele de evaluare utilizate). familial si social asupra dezvoltarii sale. Reprezinta criterii de evaluare externa asupra „produsului” institutiilor de pregatire initiala si continua a cadrelor didactice. Asigura elevilor sanse mai mari de a primi o educatie de calitate. 4. Cadrul didactic este un bun cunoscator al domeniului si al didacticii disciplinei pe care o preda. stimulând participarea activa si implicarea afectiva a elevului în procesul învatarii. 5. Sprijinire în folosirea unor surse si mijloace diverse de informare. el se preocupa de identificarea acelor aspecte ale activitatii sale care necesita ameliorari. Facilitarea colaborarii si comunicarii între elevi. Responsabilizare si motivare.

doua aspecte fundamentale ale teoriei piagetiene: 1.2. 9 . Din multitudinea abordarilor teoretice. Caracteristici generale III. III.1. Mai concret.1. Teoriile socio-cognitiviste vor completa modelul piagetian prin includerea conceptului de „conflict socio-cognitiv“. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III.1. Unele teorii.6. Jean Piaget a dezvoltat un model functional al dezvoltarii inteligentei. Concluzia lui a fost ca „nu exista cunoastere care sa rezulte dintr-o simpla înregistrare a observatiilor. prin interactiunile subiectului cu mediul.2. 2. fara o structurare datorata activitatilor subiectului“. Cunoasterea particularitatilor formelor de organizare a activitatii instructiveducative din gradinita si clasele I-IV. a studiilor longitudinale asupra efectelor programelor de educatie. La originea dezvoltarii teoretice se afla cercetarile de psihologie si epistemologie genetica ale lui J. Piaget si conceptia filosofului si epistemologului francez Gaston Bachelard.2. beneficiaza de noi interpretari sau reconfirmari datorita cercetarilor întreprinse în domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. teoria conflictului socio-cognitiv poate fi sintetizata astfel: Cunoasterea se construieste în interactiunile sociale dintre persoane. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. Cercetarile ulterioare au retinut printre altele.2. desi au fost enuntate acum câteva decenii. a neuropsihologiei. CAPITOLUL III PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV Unitati de continut: III. stadiile dezvoltarii copilului. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala Obiective: Cunoasterea fundamentelor teoretice privind domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. constructivismul pare a surprinde cel mai bine modalitate în care se construieste învatarea la copil. constructivismul se fundamenteaza pe datele psihologiei genetice si ale epistemologiei si sustine rolul activ al subiectului în construirea cunoasterii. mult mai clar teritoriile unei educatii de calitate. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica Acumularile teoretice si experientele din ultimele decenii în plan international traseaza. acesta îsi construieste cunoasterea si se dezvolta în procesul adaptarii la mediu. model care sta la baza teoriilor educationale constructiviste. Întelegerea particularitatilor procesului de învatare la vârsta prescolara si scolara mica. în prezent. În teoria educatiei. III. Permit identificarea si recunoasterea cadrelor didactice performante.

utilizarea de metode de învatare care implica subiectul învatarii si prezinta o provocare. Desi stadiile de dezvoltare cognitiva identificate de Piaget sunt asociate cu perioade de timp. trebuie sa încurajeze copilul sa descopere el însusi principii. Cunoasterea si învatarea se realizeaza atunci când individul este capabil sa dea un sens celor cunoscute sau învatate. trebuie sa angajeze cu copilul un dialog activ de „mosire“ a adevarului (maieutica). organizeaza informatiile si permite individului sa mearga dincolo de simpla informatie. Jean Piaget – cercetari privind stadiile de dezvoltare Pentru Piaget exista patru structuri cognitive primare sau stadii de dezvoltare: stadiul senzoriomotor (0– 2 ani). ia decizii. Cunoasterea lumii se construieste individual. Structura cognitiva (modelul mental) ofera sens. Bruner explica faptul ca orice cadru didactic trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte în proiectarea procesului de predare–învatare: 1. stadiul preoperator (3– 7 ani). stadiul formal (12– 15 ani). dar dependent de referenti locali. care are loc întotdeauna într-un context specific. stadiul operator (8– 11 ani) – logic. În acest sens. este utila si sintagma consacrata a lui Vîgotski: „zona proximei dezvoltari“. copiii vor oferi explicatii diferite asupra realitatii la diferite stadii de dezvoltare cognitiva. 4. Jerome Bruner Teoria constructivista a lui Bruner are la baza ideea procesarii informatiei si considera învatarea ca un proces activ în care subiectul învatarii construieste idei si concepte noi bazate pe cunostintele vechi si noi achizitionate. învatarea de tip constructivist este un proces activ si constructiv. modificându-si schemele cognitive pentru a da sens cunoasterii sale. definita ca distanta dintre dezvoltarea actuala si dezvoltarea potentiala. precum si identificarea unor solutii pluraliste pentru problemele nerezolvate pe cale independenta. Educatorul. în viata cotidianaa copiilor si adultilor deopotriva. În acest sens. Toate aceste caracteristici sunt constatate. În conceptia socio-constructivista dezvoltarea cognitiva este rezultatul participarii individului la interactiuni sociale complexe cu alti semeni. 2. Întelegerea constructivista a învatarii depaseste conditia viziunii traditionale care echivala învatarea. inteligentei si dezvoltarii morale conduc la câteva concluzii: 1. care implica gândirea abstracta.Sursa învatarii este conflictul socio-cognitiv. nu determinata strict. presupune întrebari si îndoieli. De asemenea. În esenta. printr-un proces în care subiectul interactioneaza cu informatiile. dezvoltarea cognitiva este facilitata prin oferta de activitati si situatii care angajeaza si presupun adaptare (asimilare si acomodare). pentru a-l ajuta pe acesta în asa fel încât informatia ce trebuie transmisa sa fie adecvata nivelului curent de întelegere a elevului. 10 . cu transmitere de cunostinte si certitudini. de fapt. construieste ipoteze. predispozitia la învatare.Cercetarile lui Piaget asupra cognitiei. context si stare afectiva. aici realizându-se reglari reciproce de actiuni. Cunoasterea depinde de cunostintele anterioare. Cunoasterea poate fi doar ghidata. în care inteligenta ia forma actiunilor motorii. fapt ce permite copilului sa construiasca permanent pe baza cunostintelor deja asimilate. ele difera de la un individ la altul. materialele de învatare si activitatile trebuie sa includa nivelul motor si mental adecvat stadiului de dezvoltare si sa evite sarcini care depasesc capabilitatile cognitive curente. provizorat si nesiguranta. caracterizat de inteligenta intuitiva naturala. Un proces intrapersonal este urmarea unui proces interpersonal. în primul rând. Structurile cognitive se modifica prin procese de adaptare de tipul asimilarii si acomodarii. adica poate opera cu ele în contexte variate. Curriculumul trebuie organizat în spirala. considera Bruner. Subiectul selecteaza si transforma informatia. teoria lui Bruner este similara cu perspectiva constructivista asupra învatarii formulata de Piaget. care poate fi realizata cu sprijin. 3.

omul traverseaza 8 stadii polare.2. Încredere vs. natura recompenselor si a pedepselor. scoala trebuie sa transmita atât prin curriculumul predat. 7. Individul traverseaza crize de dezvoltare în urma carora acumuleaza noi achizitii. Erikson a vazut stadiile de dezvoltare ca opt etape psihosociale. Integritate vs. Aceste caracteristici sunt relevante pentru proiectarea si realizarea procesului de predare–învatare. Potentialul de dezvoltare al individului capata împlinire pe tot parcursul existentei. la nivelul grupei din gradinita si la nivelul familiei. 4. Competenta vs. educatia este „acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la întelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia experientei care urmeaza“ (1972. independenta vs. Deschiderea eului vs. confuzie identitara (12-18 ani). Mesajul de actualitate pe care John Dewey îl transmite prin scrierile lui este ca ne putem astepta ca absolventii de astazi sa fie buni cetateni. Fiecare stadiu este caracterizat de o anumita criza pe care individul este nevoit sa o rezolve pentru a trece la urmatoarea etapa. 6. 76). Caracteristica cea mai importanta a primului an de viata este faptul ca atunci copilul învata sa aiba (sau nu) încredere în mediul de viata ca mijloc de satisfacere a nevoilor sale. trebuie sa ia în considerare si sa valorifice experienta copilului pentru a-l motiva sa-si foloseasca abilitatile de învatare si sa permita autoreglarea învatarii. Stadiile sunt consecutive. stagnare (40-65 ani). trebuie sa fie proiectata astfel încât sa faciliteze extrapolarea/ transferarea si trecerea dincolo de simpla informatie. precum si aspectele practice ale legilor si existentei cotidiene. Adriana Nicu. Intimitate vs. 2004) John Dewey John Dewey sustine importanta experientei ca o componenta vitala în dezvoltarea individului. îndoiala. Pentru al doilea an de viata. neîncredere (pâna la 1 an). de participare si de implicare în luarea deciziilor la nivel personal. secventele efective în care materialul este structurat. 1996) a extins cadrul teoretic. 4. pag. Metodele eficiente de structurare a cunostintelor trebuie sa rezulte din simplificarea. Initiativa vs. copiii pot avea oportunitati de formare a deprinderilor de gândire critica. 8. incluzând aspectele sociale si culturale ale învatarii. Teoria dezvoltarii psihosociale a lui Erikson Teoria lui Erik Erikson completeaza teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget. 3. prin strategii de memorare simple sau complexe. Identitate vs. 2. culpabilitate (3-6 ani). 3. izolare (19-40 ani). esential este faptul ca acum copilul învata sa 11 . 5. Bruner (Bruner J. cât si prin curriculumul ascuns. modul în care aceasta este rezolvata va determina gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existentei. 2. anumite calitati. inferioritate (6-12 ani). 3. Autonomie. Principii ca „sa se învete facând“ sau „scoala este însasi viata“ stau la baza teoriei sale despre educatie si rolul învatamântului într-o societate democratica. care implicau în primul rând procese ale eului.. care: 1. Mai mult. valorifica diferentele individuale si varietatea factorilor care concura la rezolvarea unei sarcini (Daniela Cretu. permite organizarea în spirala. astfel încât structura sa fie usor asimilabila de catre cel care învata. Acestea sunt: 1. 4. modul în care informatia poate fi structurata în asa fel încât sa poata fi asimilata într-o mai mare masura de subiect. generarea de noi propozitii si din diversitatea contextelor în care este manipulata/ procesata o informatie cât mai bogata. interpretate din perspectiva psihanalitica. În conceptia lui Dewey. valori si practici democratice. Înca din perioada prescolaritatii. doar daca scoala are ca obiectiv alfabetizarea civica prin practici educationale democratice. disperare (de la 65 de ani pâna la moarte) Conform teoriei lui Erikson dezvoltarea e un proces de integrare a factorilor biologici individuali cu factorii de educatie si cei socio-culturali. au o anumita structura si se soldeaza cu un produs psihologic pozitiv sau negativ ce marcheaza dezvoltarea ulterioara a personalitatii. Practicile de predare – învatare din scoala au directa legatura cu deprinderile pe care cetatenii trebuie sa le puna în practica într-o societate democratica. rusine(1-3 ani).

Ceea ce trebuie retinut este faptul ca învatarea este intim legata de dezvoltare si nu vizeaza doar actul învatarii proiectat si realizat efectiv în activitatea didactica.exprima capacitatea de rezolva probleme si de a dezvolta produse prin cunoasterea de sine. fara a reusi însa localizarea zonei cerebrale responsabila de activarea ei. jocul copilului echivaleaza cu „munca adultului”. talente. aceasta ar fi responsabila de cunoasterea lumii. Cercetarile din ultimele zeci de ani au demonstrat fara îndoiala faptul ca. simtul orientarii în spatiu. exprima constientizarea propriilor cunostinte. deprinderi mentale.rezolva probleme si dezvolta produse cu ajutorul miscarii corpului. linie melodica si tonalitate. Acestea sunt doar câteva dintre teoriile pe care se fundamenteaza actul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. modificarilor semnificative nu doar fizice. Poseda inteligenta naturalista cel care demonstreaza expertiza în recunoasterea si clasificarea plantelor si animalelor. d) Inteligenta muzicala . modificari ale inimii. Dimpotriva. Etapa prescolara este una a schimbarilor. grafice etc. capacitatea de a citi harti. abilitate de a discrimina si a raspunde adecvat la manifestarile si dorintele celorlalti.exprima capacitatea de a rezolva probleme si de a genera produse prin ritm si melodie. un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât sa se joace.presupune capacitatea de a opera cu modele. orice om tipic dezvoltat. aceasta fiind baza a dezvoltarii viitoarei personalitati. element deosebit de important pentru educatia timpurie. copiii îsi dezvolta abilitatile cognitive si învata noi modalitati de interactiune sociala. capacitatea de acces la propriile trairi si abilitatea de a le discrimina. Ea include modificarile de lungime si greutate. i) Inteligenta existentiala .fie autonom.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor si a reprezentarilor mediului înconjurator. Hawarg Gardner .. Prin joc. b) Inteligenta logico-matematica . Vom detalia în cele ce urmeaza particularitatile acestui proces la cele doua niveluri. capacitate de a recunoaste diverse forme de expresie muzicala. ale 12 . precum si aceea de a grupa.este data de capacitatea de a forma un model mental spatial al lumii si de a rezolva probleme prin intermediul reprezentarilor spatiale si ale imaginii. îndemânarea în manipularea obiectelor. sensibilitate la sensul si ordinea cuvintelor. f) Inteligenta interpersonala . ci si mentale si emotionale. Gardner propune urmatoarele tipuri de inteligente: a) Inteligenta lingvistica – este exprimata de capacitatea de a rezolva si dezvolta probleme cu ajutorul codului lingvistic.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta cunoastere si produse prin interactiunea cu ceilalti. sensibilitate la ritm. e) Inteligenta corporal-kinestezica . Vârsta prescolara (3-6/7 ani) a fost multa vreme considerata o etapa „neimportanta“ din punctul de vedere al achizitiilor psihologice. Aceste inteligente sunt multidimensionale si reprezinta seturi de abilitati. abilitati si dorinte. ea vizeaza toate achizitiile copilului în toate dimensiunile personalitatii sale. h) Inteligenta naturalista . diagrame. g) Inteligenta intrapersonala . pe care le poseda. Gardner propune înlocuirea „inteligentei generale“ cu opt categorii de „inteligente“.Teoria inteligentelor multiple În mod traditional. în anumite grade. categorii si relatii. valorizate îndeosebi în scoala si masurate cu precizie de teste. în utilizarea remediilor naturale si homeopate. Procesele care genereaza aceste modificari sunt procese programate biologic si procese rezultate din interactiunea cu mediul. dar si a altor organe interne. fiind specifica filosofilor. chiar acest joc are o importanta cruciala. capacitate de a problematiza. se considera ca inteligenta reprezinta capacitatea de a rezolva probleme care implica abilitati logico-matematice si lingvistice. Fara intentia vreunei ierarhii. ordona si interpreta date. c) Inteligenta spatial-vizuala . de fapt. Conform lui Gardner. Întrun fel.a fost identificata de Gardner. Palierele pe care se desfasoara dezvoltarea organismului uman sunt: a) dezvoltarea fizica Este puternic influentata de alimentatie si de îngrijirea sanatatii.

atractive. Performantele mnezice ale prescolarului sunt potentate de trairi emotionale puternice. Memoria Copilul învata poezii pe care le reproduce cu placere. Copiii devin mult mai încrezatori în fortele proprii si trec la explorarea unui 13 . deoarece acestea permit organismului „sa fie gata“ pentru anumite tipuri de activitate. viu colorate. se catara. prescolarii mai mari sunt mai capabili sa îsi monitorizeze atentia. la 4 ani se dubleaza (1600 – 2000 de cuvinte). dar mult mai dificila este memorarea materialului verbal. la 5 ani copiii merg cu multa usurinta.este o schimbare relativ permanenta în comportament care apare ca rezultat al experientei. însa nu poate continua recitarea daca este întrerupt. membrele. În privinta vocabularului. conform unei secvente ireversibile. ceea ce se manifesta în patternuri de comportament fixe. Limbajul Se rafineaza din punct de vedere sintactic si semantic. în linii mari. Productivitatea memoriei creste de la o grupa de vârsta la alta dupa cum urmeaza: din 5 cuvinte prezentate cu voce tare o singura data copiii de 3 – 4 ani memoreaza în medie un cuvânt. La 3 ani. iar la 5 – 6 ani = 4 cuvinte. ceea ce înseamna ca memoria are caracter plastic.. a jucariilor frumoase. De asemenea. Modificarile mentionate au o influenta majora asupra intelectului si asupra personalitatii. Învatarea depinde de crestere si maturare. cu implicatii directe asupra abilitatilor motorii. cât si de stimularea sau deprivarea senzoriala din mediul în care creste copilul în primii ani de viata. Functionarea cognitiva este în mod obisnuit însotita de operatii metacognitive (reflectie asupra gândirii) prin care se regleaza învatarea si performanta (Koriat. merg pe bicicleta. învatarea. creierul devin functionale. Atentia Atentia selectiva este mai putin eficienta decât la copiii mai mari deoarece stimulii din mediu sunt scanati mai putin sistematic si exista o mai mare vulnerabilitate la distragerea atentiei de catre stimulii nerelevanti. modificari comportamentale: prin acest proces organele interne. Atkinson si Hilgard (2005) definesc maturizarea ca „o succesiune cu determinare înnascuta de crestere si schimbare. Maturizare . pronuntia fonemelor limbii materne . Nivelul de activitate este exprimat de o puternica trebuinta de joc devine o activitate fundamentala.implica evolutia si dezvoltarea potentialitatilor biologice (prescrise genetic). Ea este cea care îi confera unui organism flexibilitatea comportamentala si cognitiva. c) dezvoltarea psihosociala Cuprinde modificarile legate de personalitate. Apare „vorbirea cu sine“. intuitiv si concret. Învatare . A. îsi dezvolta abilitati motorii grosiere. comparativ cu cei mai mici. modificari ale structurii si functiei creierului generate atât de factorii genetici. b) dezvoltarea cognitiva Implica modificarile care au loc în ceea ce priveste perceptia. Cei mici pot evoca cu relativa usurinta imaginea obiectelor.se refera la modificarile în marime. La 2 ani copiii se joaca solitar. iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte. neinfluentate de mediu. În ceea ce priveste abilitatile motorii. permitându-i sa se adapteze la conditii diferite de mediu. patineaza. care însoteste actiunile si are rol de ghidare si monitorizare a actiunilor. memoria. rationamentul si limbajul.scheletului si a musculaturii. copilul toarna sucul în pahar. la 3 ani cuprinde între 800 – 1000 cuvinte. 1998).). ceea ce sporeste efectul de socializare al jocului. Pentru întelegerea proceselor implicate în dezvoltare se utilizeaza câtiva termeni cheie: Crestere . La vârsta prescolara au loc schimbari dramatice în comportamentul social si emotional. care este relativ independenta de evenimentele externe“. manânca folosind furculita etc. la 3 – 4 ani încep sa se joace împreuna. emotii si relatii ale individului cu ceilalti. care apar ca o consecinta a cresterii numarului de celule si a dezvoltarii tesuturilor ca urmare a proceselor metabolice. decât daca reia totul de la capat. îsi dezvolta si abilitati motorii fine însusite de la adulti (de exemplu. la 4 – 5 ani = 3 cuvinte. la 5 ani ajunge la 3000 de cuvinte. copilul îsi însuseste. sa vorbeasca unul cu altul în timpul jocului. majoritatea fiind învatate de la alti copii.

recunoastere. Daca în perioada prescolara activitatea de învatare era antrenata de elemente ale impresionabilitatii si atractivitatii (imagine. chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei. Între prieteni exista atitudini mai întelepte. Tot acum se dezvolta relatiile cu prietenii. modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara în ansamblu. baza lui de întretinere se largeste suplimentar cu interese si elemente de motivatie ce decurg din acestea. Cercetarile întreprinse au evidentiat faptul ca reproducerea din lectie este relativ fidela la copiii de 7-8 ani. Primii patru ani de scoala. Apar diferente în tratarea prietenilor fata de alti copii. cât si în întelegerea semnificatiei faptului de a fi baiat sau fata. situatia de colaborare si competitie. vizualizata – se suplimenteaza cu o mai înalta antrenare a verbalizarii (reproducerea). Carmichael) a demonstrat ca la 7 ani scolarul mic recunoaste mult mai usor decât reproduce. La sfârsitul clasei a IV-a lista de 30 de cuvinte se soldeaza cu aproximativ 28 de cuvinte recunoscute si 14 reproduse. capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltare a autonomiei în copilaria timpurie. deoarece procesul învatarii se constientizeaza. memoria capata numeroase functii psihologice. modifica regimul. Exista o evolutie a procesului de învatare pe parcursul primilor patru ani de scoala. vârsta si tendinte comportamentale. iar repetitia devine suportul ei de baza. responsabilitatea fata de calitatea asimilarii. Grupurile de copii sunt organizate ierarhic. Reproducerile mnezice actionale devin deprinderi si au o mai mare stabilitate. devine în perioada scolara mica antrenata intensiv în planul achizitiei de cunostinte. Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante si progrese în dezvoltarea psihica. este în clasa I si a II-a un fel de obiectiv al învatarii. se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala în învatare. chiar daca. Asimilarea continua de noi cunostinte. iar activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala. culoare). citit si calcul matematic. Acest adult (învatatorul) este cel care antreneaza energia psihica. inclusiv de relatii sociale. Învatarea devine tipul fundamental de activitate. reproducere (Harloch. ani exista o tendinta pronuntata pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex.„câmp“ mult mai larg. Astfel. Marea majoritate a studiilor privind memoria copiilor si relatia dintre fixare. acum se adapteaza la cerinta de a opera pe câmpuri restrânse de informatii (amanunte) si devine dominant empirica. Copilul: îsi inhiba actiunile accepta amânarea recompenselor si tolereaza frustrarile. îsi automonitorizeaza comportamentul în functie de context. În clasa I copiii utilizeaza forme simple de învatare (repetitii fidele de formulari sau scurte texte). de negociere si renuntare în favoarea celuilalt pentru solutii care sa împace ambele parti. La 8 ani scolarii mici manifesta o crestere evidenta a performantelor mnezice (din 30 de cuvinte copiii recunosc cam 23-24 cuvinte si pot reproduce doar 5 dintre ele). sunt capabili sa internalizeze regulile si sa se supuna acestora chiar si atunci când adultii nu sunt de fata. probabil datorita pastrarii relativ neorganizate a materialului memorat. caracterul evident al regulilor implicate în viata scolara contribuie la modificarea existentiala de fond a scolarului mic. tensiunea si planul de evenimente ce domina viata copilului. 14 . procesul de însusire gradata de cunostinte. dar si în timpul lectiilor. copilului i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. Deoarece acest plan este relativ diferit de cel primar al copilariei anterioare. Învatarea. Newmark. Relatiile pozitive cu prietenii sau tovarasii de joaca constituie o sursa importanta de învatare sociala. La vârsta scolara mica memorarea cunoaste o dezvoltare importanta. Progrese apar si în capacitatea de autoreglare si autocontrol. se impun fara ca cineva din grup sa-si dea seama. i se vor forma deprinderile instrumentale de scris. La 3. în consecinta. desi incompleta. la rândul lor. Apare identitatea de gen care se exprima atât în adoptarea unor comportamente specifice sexului caruia îi apartine. având lideri informali care domina si impun idei. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult decât cei din familie. Reproducerea activa utilizata în învatarea de poezii.

La aceste categorii se adauga categoria celor cotati ca fiind nedotati sau neinteresati si care nu pot depasi acest statut scolar. emotionale si actionale psihomotorii ale elevilor.Exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate în diferitele situatii si forme de învatare. în functie de rezultatele obtinute. Comunicarea rezultatelor creeaza repere importante si devine factor de progres. consolidând pozitia de elev bun la învatatura si pozitia vocationala pregnanta. cu atât învatarea este mai intensa. III. Cunoasterea particularitatilor procesului de învatare la cele doua perioade de vârsta devine imperuos necesara. experienta de cunoastere a copilului. cu cât motivatia e mai puternica. creeaza siguranta. Întrucât în procesul de învatare relatiile cu învatatorul au un rol foarte important. alteori de copii cu dificultati de adaptare scolara sau capacitati reduse de redare organizata a cunostintelor de care dispun. cât si pentru eficientizarea procesului de proiectare. mai ales în primele doua clase. mediocrii si slabi. activitatea fiind recompensata. atât pentru întelegerea transformarilor care se produc la nivelul personalitatii copilului. exista motive ce impulsioneaza învatarea în general (competitia generala) si motive ce întretin învatarea preferentiala. Acestea din urma influenteaza gândirea si diversele interese. Copiii alesi au prezentat 9 puncte în plus la QI fata de grupul de control (2 puncte la testele verbale si 6-7 puncte la cele de rationament nonverbal).2. a capacitatii lor fizice si intelectuale. Astfel. Robert Rosenthal. Un rol deosebit în procesul de învatare la vârsta scolara mica îl au esecurile si succesele. în trei grupuri: elevi foarte buni. dar nu antrenat. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. atitudinea generala. Fenomenul se explica prin faptul ca în jurul cazurilor respective s-a format un climat social si emotional stimulator în atitudinile învatatorului. organizare si desfasurare a unui proces instructiv-educativ care respecta si valorifica aceste caracteristici. Peste 8 luni s-a repetat testarea. transformare în timp si spatiu a experientelor de cunoastere.1 Caracteristici generale Conceptul de proces de învatamânt semnifica schimbare. Succesul scolar are la baza numeroase aspecte si conditionari. afective. Iradiaza în structura colectivului scolar.2. Iata un exemplu în acest sens. în timp ce învatarea generata de competitie are rol formativ pentru dezvoltarea sinelui. învatarea este influentata si de frustrari. atât 15 . La scolarii de clasa I s-au aplicat probe de masurare a QI. S-au ales la întâmplare 20% din fiecare grupa si învatatorii claselor respective au fost informati ca cei trecuti pe tabel au potential intelectual consistent. acestor subiecti li s-au comunicat mai des rezultatele. competitie). încredere. referindu-se la fenomenul Pygmalion. Uneori e vorba de copii care nu manifesta interes pentru activitatile scolare. a structurilor operative ale caracterului. dezvolta expansiunea sinelui. dar mai ales învatarea preferentiala. Este vorba de transformari profunde. este foarte important. putem semnala câteva aspecte legate de efectele generale ale atitudinilor implicate în relatia învatator-elev. Creeaza satisfactie. Numerosi autori arata ca. Stilul de lucru. sintetizeaza aproximativ 200 de studii privind acest fenomen. rol ce se condenseaza în calificativul scolar ca expresie a evaluarii învatarii. cultura cadrului didactic au influente formative puternice. Copiii au fost ulterior împartiti. Prin urmare. La acestea se adauga elementele de rezonanta din relationarea copilului cu ceilalti copii (elemente de cooperare. De asemenea. a dorintei sale de a se supune statutului de scolar care îl atrage si sub influenta dorintei de a nu supara parintii. De asemenea. ceea ce a facut mai clara instruirea. Succesul repetat are rezonante psihologice importante: Atrage atentia copilului asupra strategiilor prin care a fost obtinut. Rolul învatatorului. La 9 ani devin active si interesele cognitive. Scolarul de clasa I învata sub influenta impulsurilor adultilor.

I. Scopurile procesului de învatamânt sunt: transmiterea unor seturi de cunostinte formarea unor capacitati dobândirea de deprinderi formarea unor atitudini Procesul de învatamânt comporta caracteristici aparte. Rezulta ca procesul de învatamânt are semnificatia unui vast exercitiu de modelare spirituala si fizica a personalitatii.). tipul de rezultate scontate. genereaza cunoastere si actualizeaza cunoasterea umana. în scoala.si a activitatilor specifice acestora . Obiectivele jaloneaza ce urmeaza sa învete elevii.profesorul . Cadrului didactic i se cere competenta profesionala (capacitatea de a forma elevii prin mijloacele specialitatii sale. si în studiul independent al elevilor. fie chiar si indirect. dirijate si evaluate în cadrul unor institutii specializate. se implica activ în actul transformarii .profesor-elevi .si fiinte care suporta schimbarea. formeaza "câmpul educational". Agentii actiunii (cadrele didactice. special pregatite în acest scop. în care termenii de baza sunt profesorul si elevii.elevii. Aceasta actiune se desfasoara într-o ambianta specifica. dar devin palpabile la încheierea actiunii instructiv/educative. Obiectivele se formuleaza la începutul procesului de instruire. Cerghit (1986) desprinde urmatoarele elemente componente ale procesului de învatamânt: Pe primul loc în cadrul sistemului se situeaza obiectivele. în vederea realizarii unor obiective instructiveducative. ca activitati fundamentale ale procesului de învatamânt. combina transmiterea de cunostinte (predarea) cu asimilarea acestora (învatare) si cu validarea lor (evaluare). Procesul de învatamânt presupune o dualitate. este specializat pe dimensiuni instructive si formative. o relatie a celor doi factori . dintre care amintim: suporta determinari socioculturale si evolueaza în timp. deprinderi etc. atribuie roluri bine precizate cadrului didactic si elevilor. care vizeaza formarea integrala a personalitatii. cu interactiunile complexe care se instituie între ei. Predarea si învatarea. Între ele exista relatii multiple si foarte complexe. D. genereaza autoînvatare. cât si calitative. elevii. la nivel individual si de grup (Cretu. parintii). se afla într-o unitate dialectica. cuprinzând forte care impun..predarea ce vizeaza activitatea profesorului si învatarea care exprima efortul elevilor. sub îndrumarea cadrelor didactice. cunostinte sa dobândeasca si ce anume sa stie sa faca (actiuni. calitati atitudinale si aptitudinale. stimuleaza sau înlesnesc transformarea . Ele reprezinta finalitatile care condenseaza cerintele de instruire si educatie puse de societate. Activitatea profesorului este prezenta. 1999). care constituie un amplu laborator de metamorfoze umane. Procesul de învatamânt poate fi definit ca ansamblul activitatilor organizate. pregatire adecvata. Se poate spune ca procesul de învatamânt reprezinta o unitate.cantitative. functioneaza în acord cu norme praxiologice. stil 16 . Pe baza unei analize socio-pedagogice. ce informatii.

în forme de munca adecvate.) au rolul de a articula. colectivul devine "creuzetul" de formare a caracterului. precum si materialele didactice sunt menite sa înlesneasca predarea si însusirea cunostintelor si deprinderilor. Relatia dintre conditii si rezultate este una circulara. III.formeaza câmpul relational cu valente formative certe. cât si cele moderne (aparatura audio-vizuala. resimt opinia colectivului. de la "efecte" la "cauze".. Timpul reprezinta. rezultate (cunostintele. de a proiecta. îndeplinesc roluri în grup. înteles ca sistem cu reglare si autoreglare. în care pasi înainte pot alterna cu regrese. se expun judecatii colective. Acestea reprezinta practic un "laborator" de învatare sociala. atmosfera tonica de munca si cultivarea simtului raspunderii. dobândesc anumite pozitii (statusuri) fata de ceilalti. În functie de necesitati. Didactica moderna priveste elevul ca subiect al procesului didactic. 1999). care semnaleaza rezultatul atins. cadre didactice. Grupul. de la "iesiri" la "intrari". De relatiile stabilite în procesul didactic depinde climatul activitatii. pentru îmbunatatirea rezultatelor. capacitati. calculatorul). informatia inversa poate fi utilizata de profesor pentru reglarea din mers a procesului de învatamânt. Activitatea scolara este segmentata în unitati de timp: ciclul scolar. mijloace obiective). Formele de organizare (activitati. ceea ce releva caracterul de sistem. Informatia. provenita de la iesirea sistemului. anul scolar. În concluzie. D. Procesul de învatamânt vehiculeaza continuturi stiintifice.de predare. ziua. conduce si îndruma activitatea de formare a elevilor. element definitoriu al oricarui sistem. de a largi aria de contacte cu realitatea concreta. deprinderile elevilor). literar-artistice. influentele extrascolare). saptamâna. religioase (religia reprezinta una din formele culturii). Relatiile ce se stabilesc între agentii actiunii . de cooperare. clasa (grupa) de elevi . cartea). excursii si vizite didactice etc. de asemenea.2. emulatie si competitie. atât cele clasice (creta. este un sistem deschis în continua schimbare si echilibrare. analiza sistemica a procesului de învatamânt ofera posibilitatea: prezentarii globale a „arhitecturii” procesului de învatamânt. urmeaza o cale inversa. Copiii/elevii îsi desfasoara prestatia în fata clasei. Procesul de învatamânt reprezinta o retea complexa de interactiuni. cadrul didactic având rolul de a organiza "câmpul educational". ceea ce va duce la îmbunatatirea rezultatelor ulterioare. activitati practice. procesul de învatamânt da nastere la multiple si variate raporturi de comunicare si influenta. Continutul reprezinta suportul de baza al activitatii instructiv-educative. fundamentarii stiintifice a conducerii procesului de învatamânt (Cretu. Prin procesul de învatamânt se valorifica potentialul instructiv-educativ al continutului învatamântului. o componenta a sistemului în discutie.). lectii. pentru corectarea greselilor. sesizarii importantei conexiunii inverse în functionarea procesului de învatamânt. Rezultatele obtinute sugereaza modificarile ce se impun. Unele dintre componente (variabile) au statut de cauze sau conditii determinante (caracteristicile individuale ale elevilor. Mijloacele de învatamânt. semestrul. filosofice. de dominare si supunere. aptitudini. Elevii se disting prin caracteristici de vârsta si individuale. Procesul de instruire este tot mai mult sustinut "asistat" de mijloace tehnice moderne. componentele analizate (continuturi. altele apar ca efecte. identificarii mai usoare a problemelor pe care le implica optimizarea procesului de predare-învatare. Aceste cicluri repetitive marcheaza o evolutie în spirala sau în zig-zag.elevi. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala 17 . Cu toate ca învatarea este o activitate individuala. tehnice. Reglajul continuu al sistemului se realizeaza prin conexiunea inversa.2. tabla. Între componentele analizate exista multiple relatii de interdependenta si interactiune. motivatie pentru studiu etc. anumite trasaturi de personalitate etc. ora. Utilizarea optima a timpului reprezinta o problema importanta în activitatea scolara. modificarea fiecareia se rasfrânge asupra celorlalte. depasirea dificultatilor. nivel de dezvoltare fizica/intelectuala.

priceperilor si deprinderilor cu care copiii opereaza în joc.). de exersare a analizatorilor. trasaturile operative ale caracterului (perseverenta. reglementeaza relatiile dintre copii. Principalele forme de organizare a activitatii didactice în gradinita sunt: jocul învatarea munca JOCUL Reprezinta un mijloc de instruire si educare a copiilor. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului si nivelul de socializare. promptitudinea etc. Apare ca o problema ce trebuie rezolvata prin valorificarea cunostintelor. marimilor etc. de stimulare afectiv-atitudinala si volitiva. precizând caile pe care trebuie sa le urmeze copiii în desfasurarea actiunii ludice. 18 . fiind mai flexibila. constituind totodata si elementele de sustinere a atentiei pe parcursul situatiei de învatare. dar se deosebeste si de lectie. Poate fi selectat din cunostintele. Pot exista reguli care: indica actiunile de joc. mijloacele de realizare a sarcinii didactice. Sarcina didactica trebuie formulata sub forma unui obiectiv operational. animale. Trebuie definit cu claritate pentru ca jocul sa conduca la îndeplinirea lor (exemple: dezvoltarea capacitatii de exprimare. modeleaza dimensiunile etice ale conduitei.). sociabilitatea etc. matematice. geografice etc. Sunt prestabilite si obligatorii pentru toti participantii la joc si reglementeaza conduita si actiunile participantilor.La nivelul gradinitei activitatea instructiv-educativa are caracter organizat. Continutul jocului Include totalitatea cunostintelor. Jocul are si un caracter organizat. stabilesc modul în care se rezolva sarcina didactica. Se diferentiaza de activitatea din familie. fiind alcatuit din urmatoarele elementele componente: Scopul jocului Se formuleaza pe baza obiectivelor de referinta prevazute în programa activitatii instructiv-educative din gradinita. conferind jocului o coloratura placuta. stimuleaza sau inhiba anumite manifestori comportamentale Elementele de joc Reprezinta caile.). atitudinea fata de colectiv (corectitudinea. a capacitatilor cognitive. Sarcina didactica Indica ce anume trebuie sa realizeze efectic copiii pe parcursul desfasurarii jocului pentru a realiza scopul propus. Continutul trebuie dozat în functie de particularitatile de vârsta.compenseaza activitatile tensionale distractiva – asigura relaxarea si petrecerea timpului liber în mod placut.se exprima în asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii. sistemic. priceperile si deprinderile însusite în cadrul diferitelor categorii de activitati (cunostinte despre plante. Dintre functiile pe care le îndeplineste jocul. de stimulare a miscarilor – jocul contribuie la cresterea si dezvoltarea complexa a motricitatii. Este o activitate de pregatire pentru viata. putem mentiona: functia de cunoastere . dezvoltarea capacitatii de orientare în spatiu.). Regulile jocului Au rolul de a concretiza sarcina didactica. de dezvoltare a unor trasaturi de caracter. fiind subordonata obiectivelor ce vizeaza formarea personalitatii. de discriminare a culorilor. abilitatile si capacitatile fizice. anotimpuri. de echilibru si tonificare . adecvata celor mici. priceperilor si deprinderilor de care dispune copilul. ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de învatamânt si ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor psihofizice pe toate planurile. Au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune conditii. ordinea succesiunea acestora. formativ-educativa – jocul educa atentia.

f) Explicarea si demonstrarea jocului Cadrul didactic trebuie: Sa explice sarcina didactica Sa precizeze actiunile pe care trebuie sa le efectueze copiii pentru realizarea sarcinii Sa actualizeze cunostintele. c) Introducerea în joc Vizeaza motivarea copiilor fata de activitatea ce urmeaza a se desfasura. poate fi ajutata si de unii copii. Sa imprime jocului un ritm alert. organizarii si desfasurarii jocului didactic presupune ca educatorul sa parcurga urmatoarele etape: a) Proiectarea jocurilor didactice Urmareste corelarea cu celelate activitati din gradinita si se finalizeaza în elaborarea proiectului didactic. Sa ofere indicatii cu privire la folosirea materialului de catre copii. stimularea curiozitatii. Daca este realizata de catre cadrul didactic. La grupele mari se poate realiza prin conversatie si prin prezentarea materialului. sintetizând esenta jocului. valorificând elementele gândite în acest sens. Sa insiste pentru respectarea regulilor. precizarea câstigatorilor. g) Executarea jocului de proba Se realizeaza sub îndrumarea educatoarei. recompensarea rezultatelor bune. Desfasurarea activitatilor de joc nu se realizeaza la întâmplare. Sa precizeze sarcinile conducatorului de joc. la prezenta unor personaje cunoscute de copii. Sa antreneze toti copiii în joc Pentru îndeplinirea scopului ar trebui executate si variante de joc. Învatarea presupune asimilare de cunostinte si abilitati. sa-l ajute sa se adapteze la mediu. La aceasta etapa se pun la punct aspecte organizatorice. acesta trebuie: Sa urmareasca rezolvarea corecta a sarcinii didactice. e) Anuntarea titlului jocului si a obiectivelor urmarite Trebuie realizata în termeni clari. d) Prezentarea si familiarizarea cu materialul La grupa mica intuirea materialului se face cu ajutorul educatoarei care evidentiaza caracteristicule materialului sau le reaminteste alte jocuri unde au mai întâlnit acele materiale. Sa indice cerintele ce trebuie îndeplinite pentru a se desemna câstigatorul jocului (în cazul competitiei). organizarea colectivului de copii. aplauze. distractiva (exemple: elemente surpriza. Sa mentina atmosfera de joc.). Sa constituie echipele (în cazul jocurilor pe echipe) Demonstrarea jocului va fi facuta de catre educatoare care. La grupele mici se poate recurge la elemente surpriza. priceperile si deprinderile ce constituie continutul jocului Sa precizeze regulile ce trebuie respectate în joc. folosirea unor obiecte inedite. pregatirea si distribuirea materialului didactic. prin folosirea unor materiale si elemente noi de joc. sa-i faciliteze asimilarea de cunostinte. începând cu grupa mare. crearea unei atmosfere favorabile. h) Executarea propriu-zisa a jocului Poate fi condusa de educatoare sau de un copil. b) Asigurarea conditiilor Presupune amenajarea locului unde acesta va avea loc. ci prin raportare la anumite aspecte de ordin metodologic. se exerseaza actiunea. în putine cuvinte. i) Încheierea jocului. jucarii etc. prin complicarea sarcinii. Metodologia proiectarii. La grupa mare intuirea se face de catre copii. formarea 19 . evitând monotonia. se fixeaza regulile etc.atractiva. Prilejuieste formularea concluziilor si aprecierilor asupra modului în care s-a desfasurat jocul. ÎNVATAREA Reprezinta o activitate menita sa opereze o modificare la nivelul comportamentului copilului.

din cauza amânarii scolarizarii pe diferite motive sau repetarii unor clase anterioare. a întregului proces instructiv-educativ în concordanta cu particularitatile de vârsta si cu capacitatile de învatare proprii celor mai multi dintre membrii sai. capacitatea de efort etc. nu trebuie pierdut din vedere ca.). Retinem ca lectia este forma de baza a organizarii procesului de învatamânt în care se desfasoara activitatea elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara. presupune efort constient si se finalizeaza cu obtinerea unor produse materiale. MUNCA Forma de activitate specifica adultului. pre-gatindu-i pentru exercitarea diverselor roluri sociale cu care vor fi ulterior învestiti. de integrare sociala a tineretului. aranjarea jucariilor. Aceasta ne conduce la ideea ca gruparea elevilor dupa criteriul vârstei realizeaza numai o omogenitate relativa. cu scop. Aceasta omogenitate a clasei face posibila organizarea activitatii instructiv – educative cu întreg colectivul de elevi si asigura conditii pentru manifestarea rolului conducator al cadrului didactic. D. La prescolari este vorba de o munca simpla. Clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. pe fondul trasaturilor psihofizice caracteristice vârstei. elevi de aceeasi vârsta cronologica. Sunt si situatii când într-o clasa sunt reuniti elevi de vârste diferite. institutionala a scolii. îngrijirea plantelor etc. în vederea realizarii unor obiective instructiv . o structura organizata. În momentul initial al activitatii sale. Presupune existenta unui scop. originala.. într-un cuvânt. formal. prin intermediul unor metode de învatamânt adecvate. La clasa I pot sa apara diferente evidente generate de influentele exercitate asupra copilului în familie sau de frecventarea/nefrecventarea gradinitei. Treptat ea se structureaza si se contureaza ca grup social. diferenta putând fi de 1-3 ani. aplicare în practica si evaluare a propriilor performante. cu particularitati psihofizice comune. LECTIA reprezinta principala forma de organizare a procesului de învatamânt în scoala. „forma dominanta”. într-un timp delimitat. În lucrarile de specialitate termenul de lectie este folosit în mai multe acceptiuni („forma de organizare a procesului de învatamânt”. dat de particularitatile psihofizice ale vârstei membrilor sai. accesibila si asumata liber (exemple: amenajarea spatiului pentru activitati. înregistrându-se numeroase definitii. Desi clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. în cadrul interactiunii dintre profesor si elev. aceasta contribuie la modelarea personalitatii fiecaruia dintre membrii sai. Lectia este o „unitate didactica” distincta. Prin interactiunile multiple pe care le prilejuieste activitatea comuna desfasurata în cadrul clasei de elevi. dobândeste sintalitate si functioneaza ca un puternic factor de socializare. un ansamblu organizat de elevi. aptitudinile. Clasa de elevi reprezinta un sistem de interactiuni umane cu o functionalitate educativa. a modalitatilor de lucru. 20 . „forma centrala”). relativ de sine statatoare. Acestea privesc în principal nivelul dezvoltarii intelectuale. sistem de conducere si organizare impuse din exterior. 1999): are un mobil clar definit prin scopul si obiectivele instructiv-educative anterior stabilite. starea de sanatate.educative bine precizate. prelucrare de informatii. În cadrul lectiei activitatea elevilor se desfasoara sub îndrumarea cadrului didactic.unor capacitati adaptative. clasa de elevi constituindu-se într-o unitate psihopedagogica. de regula. este o unitate de munca didactica ce vizeaza realizarea unor obiective riguros proiectate. elevii aceleasi clase se deosebesc între ei prin anumite particularitati individuale. „forma de baza”. „forma fundamentala”. motivatia învatarii. pregatirea pe care au dobândit-o anterior. ceea ce face ca adaptarea procesului de instruire si educatie la posibilitatile fiecarui elev sa fie dificil de realizat. specifice etapei de dezvoltare ontogenetica si cu un nivel de pregatire apropiat. La nivelul scolii procesul instructiv-educativ se realizeaza cu colective de elevi constituite pe clase ce reunesc. „forma principala”. cu reguli proprii de desfasurare ce prezinta urmatoarele caracteristici (Cretu. clasa ca grup social are un ca-racter administrativ. nestructurat. fapt ce face posibila stabilirea continutului instruirii.

La rândul sau. Aceasta nu înseamna ca a fost scutita de critici. Evenimentele instruirii includ un set de actiuni care intervin în intervalul de timp rezervat lectiei în scopul de a stimula si sustine realizarea optima a procesului învatarii. puternic motivanta între elevi si sarcinile de învatare pe care trebuie sa le rezolve . angajaza într-un efort comun cadrul didactic si elevii unei clase. reprezentând o înlantuire de evenimente de instruire. accentuarea caracterului activ. deprinderilor necesare pentru procesul de învatare în care sunt antrenati elevii în etapa urmatoare. Ioan Cerghit (1983) precizeaza ca efectele educative ale lectiei pot fi multiplicate pe diverse cai. În structura lectiei R. altele pe reglarea si autoreglarea învatarii prin mecanismele conexiunii inverse. Fiecare eveniment vizeaza obtinerea unui anume rezultat. dintre care doua se impun ca esentiale: deschiderea lectiei catre viata. de masurare si apreciere a rezultate lor. grupale. sa realizeze o legatura intima. Aceasta face ca lectia sa fie structurata ca o succesiune de evenimente ale instruirii temporar legate între ele. altele sunt centrate pe dirijarea învatarii. de a ajuta elevii sa parcurga drumul spre realizarea obiectivelor anterior stabilite. participativ al lectiei care trebuie sa implice. Important este sa se urmareasca permanent perfectionarea lectiei. generarea unor schimbari în planul personalitatii elevilor. precum si elemente de evaluare a procesului care a condus la rezultate obtinute. curiozitatea epistemica a elevilor în raport cu materia ce urmeaza a fi însusita. Urmareste si stimuleaza interesul. organizator si îndrumator al întregii activitati instructiv-educative. se desfasoara în limitele unui timp determinat. teren agricol s. fiind aproape unanim acceptate. Gagné distinge urmatoarele evenimente ale instruirii. include elemente de conexiune inversa (feed-back). sa solicite plenar elevii în desfasurarea procesului de învatamânt. Virtutile sale pedagogice au facut ca lectia sa-si pastreze suprematia. atelier. în cadrul sau procesul de predare-învatare se desfasoara pe etape.a. priceperilor. ocupând un loc predominant în organizarea instructiei si educatiei. laborator. întarirea celor învatate. în procesul derularii sale se instituie întotdeauna un anumit tip de relatii profesor – elev si elev-elev. implica o strategie de instruire. un anumit mod de abordare a învatarii si predarii. sa angajeze.activeaza un anumit continut stiintific determinat de prevederile programei scolare. mijloace de învatamânt. sporirea efectelor sale în planul dezvoltarii personalitatii elevilor. Totusi lectia continua si în prezent si probabil multa vreme în viitor sa ocupe un loc central în ansamblul formelor de organizare a procesului de învatamânt. se cunosc perioade când a fost contestata sau chiar negata. în desfasurarea sa sunt incluse diferite modalitati de grupare a elevilor clasei: colective.. are loc într-un micro mediu fizic. individuale sau combinate. se finalizeaza prin obtinerea anumitor rezultate. asigura conditiile necesare pentru ca profesorul sa-si exercite rolul de conducator al procesului de învatamânt în calitate de proiectant. plecând de la constatarea ca prin parcurgerea lor se creeaza conditii pentru realizarea eficienta a învatarii: captarea si pastrarea atentiei. ancorarea sa în lumea reala. Unele sunt axate pe reactualizarea cunostintelor. corelat cu obiectivele urmarite. utilizeaza un complex de metode si procedee didactice. Procesul de învatamânt parcurs în cadrul unei lectii este înteles ca o succesiune de schimbari în modul de lucru al cadrului didactic si elevilor. precum sala de clasa. sau pe fixarea. 21 . În acest sens Gaston Mialaret preciza ca: ”nici un autor nu neaga valoarea lectiilor bine construite si corect expuse”. valorificarea experientei de viata a elevilor si chiar transferarea lectiilor în cadrul vietii reale.

De exemplu. a performantelor (verificarea). în special. mijloacele de învatamânt utilizate (Salade. Semnifica un anumit mod de construire si realizare a lectiei. intra si transdisciplinare. masurarea rezultatelor. evaluarea rezultatelor (performantelor). prin aplicarea lor în rezolvarea unor probleme teoretice sau practice diferite. locul pe care-l ocupa în structura acesteia depind de specificul obiectivelor urmarite.. prezentarea materialului stimul (a noului continut) care se poate realiza. altfel spus.enuntarea (comunicarea) obiectivelor.. în moduri diferite: activa. 1982). previne improvizatia si în acelasi timp îl fereste de rutina si monotonie. Chis V. din perspective diferite. prin care urmeaza a se asigura baza experientiala pentru asimilarea noilor cunostinte. Vizeaza constientizarea de catre elevi a ceea ce se asteapta de la ei în încheierea lectiei. fixarea (retentia) celor învatate prin utilizarea cunostintelor în contexte variate sau exersarea priceperilor formate în situatii diferite. pe baza unor strategii diferite. conexiunea inversa poate sa fie prezenta în diferite momente ale derularii unei lectii. sa adopte o atitudine creatoare si sa structureze fiecare lectie în conformitate cu cerintele învatamântului modern. În functie de sarcina didactica dominanta se contureaza variate moduri de structurare a lectiilor. simbolica. care se constituie în sarcini fundamentele ale lectiilor. a schimbarilor ce trebuie sa se produca la nivelul personalitatii lor în semn ca învatarea a avut loc. tipul de învatare folosit. în functie de notele specifice ale acesteia. Învatarea completa si temeinica presupune diferite tipuri de activitati: de comunicare si însusire de noi cunostinte. Numarul si locul lor în structura lectiilor pot însa varia de la o lectie la alta.. concepute într-o maniera fle-xibila. de obiectivul fundamental urmarit. D. tipul – categoria de lectie reprezinta un grup de lectii constituite ca unitate structurala în functie de diferite criterii (Ionescu M. care poate fi: riguroasa. 1999). anumite evenimente de instruire. vârsta elevilor. pentru ca situatii de instruire asemanatoare pot fi abordate în moduri diferite.. sa asimileze strategiile generale. transferul cunostintelor. Determinarea tipologiei lectiilor prezinta o deosebita importanta practica. supla. în care sunt prezente mai pregnant. În desfasurarea procesului de învatamânt sunt prezente toate aceste actiuni. activ-participativ. rigide. fiind general valabile. care exclud schemele fixe. de evaluare a rezultatelor. în lectia de descoperire anuntarea obiectivelor nu este necesara. Aceasta face ca lectiile sa se grupeze în mai multe categorii denumite traditional tipuri de lectii. pe baza unei analize pertinente a tuturor factorilor ce trebuie avuti în vedere în organizarea si desfasurarea eficienta a principalei forme de realizare a activitatii instructiv – educative desfasurate în scoala. Aceste evenimente se regasesc în desfasurarea activitatii instructiv – educative sub forma lectiilor. de recapitulare si sistematizare. impuse. în functie de natura continutului. prin identificarea unor legaturi inter. de formare de priceperi si deprinderi. Important este ca fiecare cadru didactic sa cunoasca structura procesuala a lectiei. reprezinta o abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii. moderata sau minima. inflexibile. În functie de sarcina didactica fundamentala s-au conturat mai multe tipuri de lectii: 22 . iconica. D. într-o anume succesiune. p. Numarul evenimentelor instruirii incluse în derularea unei lectii. rigide. 207). Rezulta ca evenimentele instruirii trebuie întelese ca fiind niste module actionale care intra în combinatii foarte variate. verificarea poate detine ponderea într-o lectie de verificare si apreciere. reactualizarea cunostintelor învatate anterior. dirijarea învatarii. natura continutului. determinat. deoarece orienteaza cadrul didactic în stabilirea structurii optime a lectiei. metodele de învatamânt folosite. de mai multe ori. Prin tip de lectie întelegem „o structura procesuala reprezentativa pentru o întreaga categorie de lectii” (Cretu. 2001. asigurând conditii optime de parcurgere a traseului de învatare pentru care a optat. asigurarea conexiunii inverse (feed-back corectiv). se poate renunta la fixare în favoarea transferului. Tipurile de lectii trebuie întelese ca modele orientative si nu ca tipare fixe.

cu recomandari vizând aprofundarea unor aspecte insuficient însusite. a curiozitatii. precizam ca în cadrul sau se desfasoara multiple tipuri de activitati si se realizeaza variate sarcini didactice: comunicare/însusire de noi cunostinte. Dat fiind ca în lectia mixta se realizeaza o varietate de sarcini didactice în structura sa sunt prezente aproape toate evenimentele de instruire mentionate anterior: Pregatirea colectivului pentru activitate. consolidare si sistematizare a cunostintelor. compuneri. Analizata ca un tip de lectie. abilitati. Este considerata de unii specialisti ca un tip aparte de lectie. predominarea obiectivelor de natura formativa. teste. lectii de recapitulare / consolidare si sistematizare a cunostintelor. a unei ghicitori. În cadrul acestei etape se rezolva o serie de probleme de natura organizatorica: asigurarea ordinii. Pregatirea elevilor pentru asimilarea unor cunostinte. verificarea pe baza fiselor de munca independenta. scriere. În cel de al doilea caz se poate apela la o gama larga de metode si procedee.). Pentru verificarea cunostintelor se folosesc metode diferite: chestionarea frontala. Este tipul de lectie cel mai frecvent întâlnit în activitatea didactica. a) Lectia mixta (combinata). în care caz controlul calitativ se realizeaza prin sondaj în clasa si general. Prezentarea noului continut. în timp ce altii o abordeaza ca pe o varianta a lectiei de comunicare/însusire de noi cunostinte. prezentarea unei secvente de film. lectii mixte (combinate) Prezentam. lectii de formare a priceperilor si deprinderilor. sau se poate realiza o verificare a modului în care tema a fost realizata (verificare calitativa). urmarindu-se reactualizarea cunostintelor învatate anterior dar necesare întelegerii noilor continuturi. continutul oarecum restrâns al instruirii. alese în functie de natura temei.a.lectii de comunicare / însusire de noi cunostinte. crearea unei stari de asteptare favorabile participarii active a elevilor în desfasurarea urmatoarelor secvente ale lectiei. Dirijarea învatarii 23 . a unei scurte povestiri. formare de priceperi. necesitatea formarii unor abilitati de natura instrumentala (de lectura. controlul prezentei. deprinderi. În functie de clasa la care se sustine lectia. aceasta secventa se poate realiza în modalitati diverse: crearea unei situatii problema. având în vedere ca în cadrul sau se realizeaza aproape toate sarcinile didactice. Vizeaza stimularea interesului. lectii de verificare si apreciere a rezultatelor scolare. de natura continutului. Comunicarea/anuntarea temei si a obiectivelor urmarite. Se realizeaza într-o maniera accesibila elevilor. a unui material ilustrativ. pe considerentul ca în cadrul sau transmiterea si asimilarea de noi cunostinte ocupa un loc prioritar. pregatirea materialelor pentru lectie. structura generala a diverselor tipuri de lectie. stimularea interesului pentru activitatea ce urmeaza a se desfasura. în afara orelor de clasa. lucrari scrise. de regula printr-o conversatie introductiva. Se încheie cu aprecieri globale si individuale. Particularitatile psihice ale elevilor de vârsta scolara mica (atentia voluntara slab dezvoltata. precum si diversele variante constituite în cadrul fiecarui tip. astfel încât acestia sa constientizeze. sa retina ceea ce vor trebui sa realizeze la sfârsitul orei pentru a demonstra ca învatarea a avut loc. Captarea si pastrarea atentiei. Verificarea temei si a cunostintelor însusite în lectia anterioara. disciplinei. Se pot distinge doua situatii tipice: una când tema presupune un raspuns identic pentru toti elevii si alta când tema presupune raspunsuri diferentiate de la un elev la altul (compuneri de probleme. Urmareste pregatirea psihologica a elevilor pentru lectie. Se realizeaza. calcul aritmetic) fac necesara îmbinarea mai multor forme de activitate pe parcursul unei lectii si recomanda ca atare folosirea lectiei mixte. invitarea elevilor la o calatorie imaginara s. capacitate redusa de concentrare asupra unui singur fel de activitate). în continuare. Verificarea temei poate fi facuta pentru a constata daca toti elevii au efectuat sau nu tema (verificare cantitativa). verificarea si aprecierea rezultatelor. exercitii creative etc.

întrebari ale caror raspunsuri sa fixeze esentialul. Se realizeaza la niveluri diferite: dirijare riguroasa. a personalitatii în ansamblu. Se poate realiza prin: corelatii între cunostintele predate. dirijare moderata în care profesorii si elevii sunt deopotriva implicati în procesul de transmitere si dobândire de noi cunostinte. a relatiilor cauzale. Anuntarea temei si a obiectivelor. exercitii. extinderea acestora la contexte cât mai variate. directa prin care elevii sunt condusi pas cu pas în asimilarea noilor continuturi.Prin acest moment se realizeaza coordonarea activitatii cadrului didactic si a elevilor în vederea realizarii obiectivelor instructiv – educative: asimilare de noi cunostinte. rezolvarea unor situatii problematice. de tipul de învatare promovat. b) Lectia de comunicare-însusire de noi cunostinte Nota definitorie a acestui tip de lectie consta în concentrarea activitatii didactice în directia dobândirii de catre elevi a unor noi cunostinte si a dezvoltarii. a unor capacitati instrumentale si operationale. de gradul de pregatire a elevilor. Urmareste obtinerea de informatii privind rezultate le înregistrate de elevi. instructiuni scrise de genul fiselor de lucru ce cuprind întrebari. explorare. evitare a interferentelor. Este inseparabila de conexiunea inversa si trebuie sa puna accentul pe întelegerea continuturilor esentiale. pe interpretarea faptelor prezentate. realizarea de aplicatii prin care notiunile teoretice favorizeaza formarea de abilitati practice s. probleme etc. În cele mai multe cazuri se folosesc combinat cele trei forme de prezentare a continutului. dezvoltarea proceselor si structurilor cognitive. cercetare. de natura continuturilor. cele mai frecvent întâlnite fiind: Momentul organizatoric. actionala. sugestii. în ce masura lectia a contribuit la formarea unor abilitati si competente care apar ca efecte cumulative ale unor activitati diverse. integrarea lor în sisteme tot mai largi. acestuia alocându-i-se cea mai mare parte din timpul afectat orei. rezumare si sistematizare a cunostintelor.a. experimentare. cu un grad ridicat de abstractizare si generalizare. Fixarea (retentia) celor învatate. 24 . grafice). pe aceasta baza. Dirijarea învatarii se poate realiza prin comunicare verbala. Asigurarea conexiunii inverse. a proceselor si însusirilor psihice. Permite analiza modului de îndeplinire a obiectivelor propuse si a eficientei activitatii desfasurate. Transferul cunostintelor urmareste dezvoltarea capacitatii elevilor de a aplica cunostintele în contexte noi. mai ales când se transmit cunostinte complexe. Nu este obligatoriu sa se realizeze dupa comunicarea cunostintelor. Captarea atentiei si pregatirea pentru asimilarea noilor cunostinte. Realizarea acestor activitati depinde de obiectul de studiu. gradul în care s-au realizat obiectivele urmarite pentru a se interveni cu masuri corective si ameliorative. Se pot realiza si fixari partiale pe parcursul lectiei. de asemenea. Totul se concentreaza în jurul elaborarii si asimilarii de catre elevi a cunostintelor. desfasurate în timp. Aceasta sarcina didactica fundamentala se realizeaza printr-o serie de evenimente. activitatea comuna împletindu-se cu momente de munca independenta si dirijarea minima care permite ca accentul sa se deplaseze pe efortul depus de elevi în descoperirea noilor cunostinte. întrebari ajutatoare. folosirea unor materiale demonstrative. toate vizând deopotriva sa-l ajute pe elev sa constientizeze greselile. În privinta structurii. efectuarea unor exercitii de creatie. recomandari. simbolica. momentul comunicarii noilor cunostinte detine ponderea. rezolvarea unor exercitii aplicative. În ceea ce priveste dirijarea învatarii aceasta trebuie astfel realizata astfel încât sa determine participarea activa a elevilor la rezolvarea sarcinilor de învatare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. lectura unor fragmente din manual sau alte surse. Va urmari. dirijarea învatarii. diferentierea esentialului de elementele de detaliu. când se folosesc anumite substitute ale realitatii (imagini figurative. ci se poate realiza si pe parcurs. Se pot folosi în acest scop comparatii între notiuni. Transmiterea/asimilarea cunostintelor. nonverbala. lacunele si sa se concentreze pentru înlaturarea lor. cadrul didactic intervenind cu unele indicatii. Prezentarea continuturilor se poate realiza într-o maniera activa. Evaluarea performantelor. În aceasta etapa se insista pe folosirea modalitatilor de retinere. Se realizeaza prin modalitati diverse. folosindu-se predominant conversatia si iconica. elevii fiind implicati în activitati de observare. Poate fi sau nu însotita de notare.

Pe parcursul derularii recapitularii se ofera explicatii suplimentare pentru clarificarea unor cunostinte si se stabilesc noi corelatii între acestea. înlaturarea unor lacune din pregatirea elevilor. completarea cunostintelor. Se realizeaza. Este precedata de obicei de anuntarea temei ce urmeaza a fi recapitulata. expunerii (lectii . lectia de descoperire pe cale inductiva dau deductiva. dar. pe exercitii de vorbire si scriere. exista si lectii special destinate îndeplinirii acestei sarcini didactice. lectii în care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. aplicatii practice. în folosirea unor noi mijloace de învatamânt. prin dialog frontal cu clasa. relevarea structurilor logice a informatiilor si integrarea lor în sisteme mai ample. probleme. sa nu se reduca la reactualizarea acestora în maniera în care s-a facut predarea. Se organizeaza dupa unele lectii de comunicare al caror continut reprezinta elemente fundamentale pentru întelegerea continutului unei discipline de învatamânt (lectii de repetare curenta). Recapitularea continutului se recomanda sa fie însotita de elaborarea unor scheme care sa sistematizeze datele esentiale. expuneri de sinteza realizate de cadrul didactic. aplicatii practice. 25 . discutii de sistematizare si clasificare. rezolvarea de exercitii si probleme. grafice. Pentru a mentine interesul elevilor si a evita monotonia este necesar ca în lectiile de acest tip sa se introduca un element de noutate care poate consta în organizarea inedita a cunostintelor. Unele lectii de comunicare dobândesc caracterul de lectii introductive care urmaresc sa le formeze elevilor o imagine de ansamblu asupra materiei ce urmeaza a fi predata. joc didactic. dirijat de cadrul didactic. aceste lectii cuprind activitati specifice. la încheierea semestrului sau anului scolar (recapitulari de sinteza). în implicarea elevilor în activitati cu caracter creator. fixarea. Se pot efectua exercitii. în evidentierea unor corelatii intra si interdisciplinare. elaborarea de noi generalizari. de indicatii cu privire la continuarea activitatii de învatare. sa-i familiarizeze cu anumite tehnici de lucru. de regula. care implica raspunsuri la întrebari de sinteza. întocmirea unor tablouri sinoptice. c) Lectia de consolidare/recapitulare si sistematizare Desi activitati de repetare si sistematizare a cunostintelor se realizeaza în toate tipurile de lectii.prelegere). transferul continuturilor predate. Acest tip de lectie se foloseste atunci când cadrul didactic are de transmis un volum mai mare de cunostinte. la sfârsitul unui capitol sau teme mari (lectii de repetare periodica). În functie de tipul de învatare implicat în realizarea sarcinii didactice fundamentale. lectii de sistematizare în care re capitularea se realizeaza prin activitatea independenta a elevilor pe baza de fise de munca independenta. descrierii. cunoaste mai multe variante: lectia de comunicare bazata pe învatarea prin receptare a naratiunii. Urmarind ca sarcina didactica fundamentala consolidarea si sistematizarea cunostintelor. lectia de comunicare bazata pe receptarea unui text. referate. expuneri de sinteza (la clasele mari). sa-i sensibilizeze pentru noile continuturi. indicatii pentru continuarea învatarii în mod independent. este posibil ca întreaga ora sa fie folosita numai pentru comunicarea noilor continuturi. Activitatea didactica centrala în acest tip de lectie este recapitularea si sistematizarea materiei. Recapitularea conduce si la stabilirea de corelatii între cunostinte.Retentia. lectia de tip seminar. O cerinta importanta este ca recapitularea sa abordeze tema din perspectiva unei idei centrale în jurul careia sa se organizeze cunostintele. Acestea se organizeaza la începutul anului scolar sau la începutul unui capitol sau teme mai ample. de elaborarea unui plan de recapitulare si este urmata de aprecieri facute de cadrul didactic referitoare la gradul de stapânire a materiei. acestea din urma practicându-se de obicei la clasele mari. lectia bazata pe instruirea asistata de calculator. în acelasi timp creeaza conditii si pentru verificarea. Nu este obligatoriu sa se parcurga toate aceste evenimente. de o complexitate ridicata. Si acest tip de lectie cunoaste mai multe variante: lectii bazate pe rezolvarea de probleme.

cunoasterea nivelului de pregatire a elevilor. Prin astfel de lectii verificam bagajul de informatii pe care îl detin elevii. în cadrul acestor lectii efectuam o diagnosticare a modificarilor ce s-au produs în personalitatea elevilor în urma transmiterii unui volum de cunostinte într-un timp dat. la intervale mai mari de timp. a nivelului dezvoltarii psihice. care reprezinta sarcina didactica fundamentala. de asemenea. Dupa tipul de învatare. sub îndrumarea cadrului didactic pentru efectuarea propriu zisa a lucrarii. de selectare. determinate de natura activitatilor întreprinse de elevi: lectii de formare a unor deprinderi de natura intelectuala (de rezolvare de exercitii si probleme. Se organizeaza periodic în completarea evaluarilor curente. o serie de variante: lectii bazate pe învatare prin exercitii executorii. demonstrarea modului de executie a lucrarii. reactualizarea cunostintelor teoretice indispensabile efectuarii activitatilor. analiza gramaticala sau literara. prin care se urmareste formarea abilitatilor de folosire a aparaturii de laborator. de întelegere si operare cu informatiile asimilate si ca o continuare fireasca. pregatirea pentru activitate. eventual refacerea lucrarilor nereusite. analiza si aprecierea rezultatelor. anterior desfasurarii lectiei. cu ocazia încheierii unui semestru sau an scolar sau dupa predarea unui capitol sau teme de mai mare întindere. parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: moment organizatoric. lectii de activitate practica ce vizeaza formarea de priceperi si deprinderi necesare efectuarii unor diverse activitati cu caracter practic. Acest tip de lectie cunoaste numeroase variante. capacitatea de aprofundare. lectii bazate pe imitatie de modele. e) Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare Are ca sarcina didactica dominanta verificarea si aprecierea rezultatelor scolare. a gradului de stapânire a materiei predate pe parcursul mai multor lectii. activitatea independenta a elevilor.a. înregistrare si prelucrare a datelor. de analiza a unui text sau material documentar s. continutului ce urmeaza a fi verificate si aducerea acestora la cunostinta elevilor.d) Lectia pentru formarea priceperilor si deprinderilor Specific pentru acest tip de lectie este ponderea pe care o ocupa activitatea independenta a elevilor consacrata efectuarii de exercitii. lectii de studiu individual în biblioteca. Altfel spus. în principiu. evaluam cele constatate. lectii de formare a unor deprinderi motrice. de efectuare a unor experiente. captarea atentiei. Realizarea sarcinii didactice specifice presupune parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: precizarea tematicii. Ca structura acest tip de lectie presupune. descrierea etapelor ce urmeaza a fi parcurse (în unele cazuri se poate prezenta si un model al lucrarii anterior realizat). 26 . lectii bazate pe exersare simulata. anuntarea.). lectii bazate pe autoinstruire asistata de calculator etc. lectii de laborator. lectii bazate pe exercitii creative. de realizare a unor colectii de materiale . lectii – excursii care urmaresc formarea capacitatii de observare a unor fenomene. explicarea obiectivelor urmarite pentru activitatile ce vor fi realizate. de compunere. întâlnite mai ales la educatie fizica. acest tip de lectie cunoaste. lucrari practice care conduc la formarea priceperilor si deprinderilor intelectuale sau a unor componente actionale.

În cazul verificarii prin lucrari scrise.1. sabloanele. sub pretextul creativitatii si al inovatiei. particularitatile de vârsta ale elevilor. IV. sa se prezinte unele lucrari reprezentative (foarte bune.profesori. aceasta poate fi fructificata si pentru sistematizarea materialului. ca o veriga într-un sistem. lectie de verificare prin lucrari scrise. IV. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar. aprecierea rezultatelor si evidentierea elementelor mai putin cunoscute de elevi sau a greselilor tipice. iar în desfasurarea sa sa evite schemele rigide. într-o succesiune de lectii. În conceperea fiecarei lectii trebuie sa se tina cont si de elementele noi pe care le aduce didactica moderna prin analiza sistemica a procesului de învatamânt vazut ca relatie între predare – învatare evaluare. cunoaste mai multe variante: lectie de verificare sub forma examinarii orale. natura continutului. Pentru o organizare si desfasurare eficienta a lectiei. slabe). Caracteristici generale. deoarece nu se poate accepta o activitate scolara rigida si uniforma. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV. explicatii suplimentare pentru înlaturarea lacunelor. În functie de tematica supusa verificarii. de metodele prin care se realizeaza evaluarea. obiectivele.a). nivelul de scolaritate. Curriculum. În alegerea tipului si variantei de lectie se vor avea în vedere aspecte multiple. Tipologia prezentata are o valoare orientativa.angajati în aceasta activitate. ci ca un element. nu poate fi înlaturata normativitatea în ceea ce priveste tipurile si structura diferitelor tipuri de lectii. precum: specificul disciplinei.2. corectarea greselilor. ca proces bilateral între cei doi factori umani . aceasta nu trebuie privita ca o unitate independenta. ci si de creatie. Retinem. Obiective: 27 . confectionarea unor obiecte s. lectie de verificare si apreciere prin lucrari practice (lucrari de laborator. daca e posibil.3. Dar. continuturile. Cadrul didactic are posibilitate sa opteze pentru acel tip de lectie care serveste cel mai bine realizarii obiectivelor propuse. care constituie activitatea predominanta. CAPITOLUL IV PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: IV. sa se evidentieze greselile tipice sau cu o frecventa mai mare. în acelasi timp. organizarea si desfasurarea sa depind si de locul pe care-l ocupa în sistemul de lectii. pentru unele completari si clasificari. sa se refaca lucrarile slabe. De aici rezulta ca functiile unei lectii. în concluzie. organizarea si desfasurarea fiecarei lectii presupunând nu numai elemente de tehnica. elevi . lectie de verificare – autoverificare cu ajutorul calculatorului electronic. bune. obiectivele urmarite. ca încercarile de a înlatura sablonul în conceperea si desfasurarea lectiilor sunt meritorii. corelata cu celelalte lectii din sistem. Se recomanda ca în desfasurarea acestora sa se realizeze aprecieri generale asupra lucrarilor realizate de elevi. aceasta trebuie sa fie urmata de lectii destinate analizei lucrarilor. daca se realizeaza pe baza examinarilor orale. lectie de verificare cu ajutorul testelor docimologice si al fiselor. sa se elucideze si sa se elimine cauzele greselilor si.verificarea propriu zisa.

În România. În vocabularul activ al limbii române acest concept a intrat recent. D'Hainaut. Se impune subliniat faptul ca experientele achizitionate de elevi nu sunt neaparat mai putine de cât cele oferite. Din interpretarea definitiilor date curriculum-ului se desprinde ca teoria curriculum-ului impune renuntarea la binomul traditional predare-învatare. cuprinzator. mijloacele si actiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri. dar apropiate cum ar fi: alergare. Acest ansamblu de documente poarta denumirea de curriculum formal sau oficial (Curriculum National. de la bun început. de o maniera realista si oportuna. esentializat si dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu. Toate acestea converg semantic spre un demers complet. 1998). Din definitiile prezentate se poate desprinde ca un curriculum nu se reduce la un set de obiective si continuturi de învatare. înteles ca o succesiune de activitati de transmitere. „educatie integrata”. unde avea sensuri multiple. dupa L. de unde si sintagma „curriculum vitae”. pentru ca s-a intentionat. curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator în cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de învatare pe care scoala le ofera elevului. În sens larg. dar si în cadrul politicilor educationale. „instruirea asistata de calculator”. „învatarea deplina”. caile. Este definit atât în sens larg cât si în sens restrâns. metodele si instrumentele folosite pentru a evalua rezultatele procesului educativ. sintetic rezumativ. în desfasurarea unei actiuni etc. dar ratiunea noului concept nu a fost aceea a unei simple schimbari terminologice. Curriculum. La nivelul învatamântului prescolar si primar curriculum-ul educational reflecta realitati diferite si prezinta câteva aspecte ce particularizeaza atât directiile de dezvoltare 28 . Curriculum-ul semnifica un curs de strabatut. parcurgere. curriculum-ul desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientelor de învatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. scopurile si obiectivele unei activitati educative. cum sunt „obiectivele educationale”. ci reprezinta în primul rând un sistem de experiente de învatare oferite/"administrate" elevilor si ulterior un sistem de experiente de învatare efectiv interiorizate de acestia. Cadru de referinta. Exista si definitii mai cuprinzatoare si mai explicite. IV. organizându-se învatarea în asa fel încât ele sa se integreze în personalitatea educabilului implicat activ. Cunoasterea particularitatilor documentelor curriculare din învatamântul primar si prescolar. acest concept ocupa un loc central nu numai în Stiintele Educatiei. „învatamântul formativ”. oferirea experientelor asimilabile si foarte utile. în documentele elaborate de Consiliul National pentru Curriculum. În sens restrâns. anticipate realist asupra celui din urma. ca rezultat al reformei învatamântului dupa 1990. scurta privire. transformarea educabilului de o maniera adaptativa. Astfel.Întelegerea filosofiei de constructie a curriculum-ului pentru învatamântul primar si prescolar. o biografie prescurtata a unei persoane. dar prescurtat. în principal. trecere/parcurs prin viata. Reaparitia lui în secolul al XX-lea mai poarta înca acceptiunea „primara” de continut al învatamântului într-o institutie scolara. Caracteristici generale Curriculum-ul face parte din categoria conceptelor care au rascolit profund educatia în secolul al XX-lea. care implica organizarea si provocarea învatarii. Aprofundarea elementelor privind schimbarile produse de reforma învatamântului prescolar si primar. curriculum-ul reprezinta un proiect educativ care defineste: telurile. cursa. respectiv receptare. Curriculum-ul reprezinta o realitate interactiva între educator si elev cu efecte concrete. Etimologia termenului „curriculum” (plural „curricula”) se regaseste în latina veche.1. Astazi curriculum-ul reprezinta un concept cheie al pedagogiei contemporane.

previzionate la nivelul politicii educationale. cognitiv-senzorial. din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învatare. deprinderi. considerat a fi esential în perioada copilariei timpurii.angreneaza prescolarii. saritul. cât si celor de perspectiva ale copiilor prescolari. în societatea de azi. Spitz. contribuind la optimizarea întelegerii de catre acestia a lumii în care traiesc si a propriei persoane. ci si capacitati. în acord cu particularitatile sale de vârsta si individuale. dar si coordonarea. conceptul de „domeniu de dezvoltare” apare în secolul XX. prin experiente de învatare. sanatate .). gîndirea divergenta. care sa asigure o perspectiva si abordare unitara a perioadei copilariei timpurii. Dimensiunile acestui domeniu sunt: 1 Din punct de vedere istoric. Domeniul socio-uman. Aceasta abordare a dezvoltarii copilului si a achizitiilor sale este utilizata de mai toti specialistii preocupati de evolutia neuropsihica a copiilor de vârsta mica. a accepta diversitatea. Aceasta perspectiva a dezvoltarii globale a copilului accentueaza importanta domeniilor de dezvoltare a copilului1 . progresie si continuitate . deschiderii spre module optionale de instruire. la ridicarea competentei în controlul evenimentelor si în confruntarea cu o larga varietate de cerinte si asteptari. corelatii etc. în cât mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar. De asemenea.este adecvat atât nevoilor prezente. Brunet. între cele doua razboaie mondiale. prezentul curriculum se remarca prin: extensivitate . dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice. alimentatie sanatoasa etc. Gesell urmareste evolutia copilului în functie de crestere si de maturizarea sistemului ner vos corelat cu procesul de achizitii în plan psihologic. 29 . Dupa conceptia lui Gesell dezvoltarea este divizata în: domeniul motor. Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului. nutritie. în contextul în care. interdependentei dintre tipurile de activitati de învatare din învatamântul prescolar si disciplinele scolare (clasele I-II). chiar la copii prescolari de aceeasi vârsta (a se vedea ponderea jocurilor si activitatilor alese si a activitatilor de dezvoltare personala). cât si oferta experientelor de învatare oferite. Scopul elaborarii acestui document a fost acela de pune bazele unui sistem de documente de politica privind educatia. Astfel. cât si cu curriculum-ul ca întreg. curriculumul pentru învatamântul prescolar prezinta o abordare sistemica. stabilirea de relatii cauzale etc. Lezine. toleranta etc. practici de mentinerea sanatatii si securitatii personale.asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atât în relatie cu celelalte. a gestiona emotii.permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale.). în vederea asigurarii: continuitatii în interiorul aceluiasi ciclu curricular. atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra împreuna sau alaturi de altii.. prin care sa fie promovate drepturile copilului si sa-i asigure acestuia conditiile optime pentru un cel mai un start in viata. printr-un pr oces consultativ la care au participat specialisti în educatia si dezvoltarea copilului mic de la nastere la 7 ani. Domeniile de dezvoltare vizate prin noul curriculum si conturate în Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului între nastere si 7 ani2 sunt: Dezvoltarea fizica.a copilului. Domeniul estetic si creativ. Actualul curriculum pentru învatamântul prescolar promoveaza conceptul de dezvoltare globala a copilului.). diferentiere . asigurarea suportului individual pentru copii etc. Printre primii care urmaresc dezvoltarea copilul ui de la nastere este Arnold Gesell si el elaboreaza una dintre primele inventare de dezvoltare structurat pe domeniile de dezvoltar e. echilibru . limbaj si comunicare. Bayley si altii 2 Acest document de politica educationala a fost elaborat în 2007 cu sprijinul Reprezentantei UNICEF din România. Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltar ea timpurie a copilului reflecta contextul international al cercetarilor si preocuparilor la nivel mondial în domeniul educatiei timpurii . Domeniul psiho-motric). îngrijirea si protectia copilului mic de la nastere le 7 ani.). sanatate si igiena personala Vizeaza dezvoltarea unor deprinderi si abilitati (de exemplu. alergarea). precum si cerintele si prioritatile la nivel national. asocieri. Domeniul stiintelor. relevanta . dezvoltarea senzoriala. amintim R. pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba în vedere nu doar competentele academice. autonomie si deprinderi de autoservire. dezvoltarea fizica (motricitate. la echiparea lor progresiva cu concepte. I. O. cunostinte atitudini si abilitati necesare în viata. N.permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de învatamânt la altul sau de la o institutie de învatamânt la alta (consistenta conceptiei generale. cunostinte si practici referitoare la îngrijire si igiena personala.

capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea gândirii logice si rezolvarea de probleme . precum si la atitudinea sa în 30 . asocierea sunet-litera Constientizarea mesajului vorbit / scris Însusirea deprinderilor de scris. nonverbala si verbala) si preachizitiile pentru scris-citit si însoteste dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. precum si dezvoltarea conceptului de sine. concepte de spatiu. modul în care acesta abordeaza sarcinile si contextele de învatare. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltare sociala care vizeaza: Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata Acceptarea si respectarea diversitatii Dezvoltarea comportamentelor prosociale b) Dezvoltare emotionala care vizeaza: Dezvoltarea conceptului de sine Dezvoltarea controlului emotional Dezvoltarea expresivitatii emotionale Dezvoltarea limbajului si a comunicarii Urmareste dezvoltarea limbajului (vocabular. Domeniul include abilitatile de gândire logica si rezolvare de probleme. forme geometrice. care influenteaza decisiv procesul de învatare. Dezvoltarea emotionala vizeaza îndeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile. Pamântul. comunicare orala si scrisa. întelegerea modelelor. dincolo de caracteristicile lor fizice. crucial pentru acest domeniu. masurare) Cunoasterea si întelegerea lumii (lumea vie. cunoasterea si aprecierea cartii Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica. Interactiunile sociale mediaza modul în care copiii se privesc pe ei însisi si lumea din jur. b) Cunostinte si deprinderi elementare matematice. întelegerea semnificatiei mesajelor). gramatica. folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj Dezvoltarea cognitiva Trebuie definita în termenii abilitatii copilului de a întelege relatiile dintre obiecte.a) Dezvoltare fizica care vizeaza: Dezvoltarea motricitatii grosiere Dezvoltarea motricitatii fine Dezvoltarea senzorio-motorie b) Sanatate si igiena personala care vizeaza: Promovarea sanatatii si nutritiei Promovarea îngrijirii si igienei personale Promovarea practicilor privind securitatea personala Dezvoltarea socio-emotionala Vizeaza debutul vietii sociale a copilului. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea limbajului si a comunicarii: Dezvoltarea capacitatii de ascultare si întelegere (comunicare receptiva) Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva) b) Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii: Participarea la experiente cu cartea. sintaxa. fenomene. Spatiul. evenimente si persoane. cunostinte elementare matematice ale copilului si cele referitoare la lume si mediul înconjurator. a comunicarii (abilitati de ascultare. operatii. de a întelege si a raspunde emotiilor celorlalti. metode stiintifice) Capacitati si atitudini în învatare Se refera la modul în care copilul se implica într-o activitate de învatare. cunoasterea si întelegerea lumii: Reprezentari matematice elementare (numere. reprezentari numerice. În strânsa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului.

Astfel. precum si caracteristica acestora. implicit. Asemanator curriculum-ului prescolar. fara a cauta o suprapunere exclusiva a lor ci. De asemenea. domeniul moral-civic. La programul prelungit si saptamânal numarul de activitati mentionat reprezinta activitatile care se adauga în programul de dupa-amiaza al copiilor (tura a II-a a educatoarei). din norma cadrului didactic. jocuri si activitati didactice alese si activitati de dezvoltare personala. domeniul artistic. Analizat din perspectiva holista actualul curriculum: Asigura continuitatea experientelor educationale oferite de gradinita. stiintifice. domeniul psihomotric. acesta prezinta o constructie diferita. 31 . efectiv. prelungit (OP) si saptamânal (OS). PLANUL DE ÎNVATAMÂNT În învatamântul prescolar noul plan de învatamânt are o structura pe doua niveluri de vârsta si. creativitatea etc. Nr. atât pentru intervalul 3-5 ani. de accentuarea unor procese psihice cum ar fi: memoria. Stimuleaza curiozitatea epistemica a elevilor. artistice etc.de activitati/saptamâna ON3 OP/OS Intervalul de vârsta Categorii de activitati de învatare Nr. IV. ca si pentru intervalul 5-7 ani planul de învatamânt cuprinde urmatoarele categorii de activitati de învatare: activitati pe domenii experientiale. în afara deprinderilor si abilitatilor mentionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare Dimensiunile acestui domeniu sunt: Curiozitate si interes Initiativa Persistenta în activitate Creativitate Rolul educatoarei este acela de a urmari realizarea unei legaturi reale între domeniile de dezvoltare si domeniile experientiale. precum si trecerea spre celelalte cicluri curriculare. Curriculumul pentru învatamântul primar a cunoscut si el modificari si schimbari de paradigma. prin gasirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltarii globale a copilului si. programele scolare. singurul aspect ce le diferentiaza constând în volumul si complexitatea cunostintelor.2. dedicate categoriilor de activitati din planul de învatamânt 3 . Vom prezenta în cele ce urmeaza particularitatile acestor documente curriculare. diferit pentru gradinita si clasele I-IV. a finalitatilor educationale.5 ani Activitati pe domenii experientiale 7 + 7 2h x 5 zile = 10h 3 program din gradinite: normal (ON). încurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). dar la un nivel superior.ore/tura. gândirea. în contextul unei învatari centrate pe copil. oferind accesul la o cunoastere superioara. materialele curriculare. Permite scolarului mic acumulari cantitative si calitative. Initiaza elevii în disciplinele umaniste. cele mai importante fiind: planul cadru de învatamânt. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV Continuturilor curriculare din gradinita si ciclul primar se concretizeaza în documentele scolare de tip reglator. singurul aspect ce le diferentiaza fiind dat de numarul de ore (mai mare la 5-7 ani).interactiunea cu mediul si persoanele din jur. domeniul socio-emotional. în functie de tipul de program al gradinitei (program normal si program prelungit sau saptamânal) si o delimitare pe tipuri de activitati de învatare. domeniile de dezvoltare vizate prin curriculum-ul pentru clasele I-IV sunt: domeniul cognitiv. în schimbarea strategiei didactice si a solicitarilor ce tin de actul învatarii.

povestirea. jocul didactic. sistematic. utilizarea în mod cât mai flexibil a spatiului. povestirile create de copii. negociere.5h x 5 zile = 7. convorbirea. noul curriculum scoate în evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor. Acest curriculum îmbina ideile pedagogiei traditionale cu ideile pedagogiilor alternative din lume si încearca sa se situeze în acord cu tendintele novatoare în domeniul curriculumului.5h x 5 zile = 7. deschiderea gradinitei catre exterior. Planul de învatamânt pentru nivelul prescolar prezinta o abordare sistemica. Pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 3-5 ani.care diagnosticheaza dificultatile copilului si care îl sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta. Activitatile de învatare se desfasoara fie cu întreaga grupa de copii. a activitatilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personala. care informeaza prescolarul si îi faciliteaza acestuia accesul la informatii. mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice. organizarea mediului si activitatile/situatiile de învatare. catre comunitate si. pe realizarea unei dialectici pedagogice – dupa H. în functie de nevoile educationale ale copiilor.7 ani Activitati de dezvoltare personala 6 + 11 1h x 5 zile = 5h TOTAL 26 + 26 25 h Într-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil. discutiile libere. metodic. luarea deciziilor în comun etc. organizate si conduse de cadrul didactic. parinti. observarea.Wallon – în care copiii si educatoarea se afla într-o interactiune si acomodare reciproca. ideea de dezvoltare a copilului promovata este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica. 32 . memorizarile. Dintre modalitatile de realizare utilizate putem aminti: jocul liber. De asemenea. Ele pot lua forma activitatilor pe discipline sau integrate.5h TOTAL 22 + 22 25 h Activitati pe domenii experientiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15h Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1h x 5 zile = 5h 5 . lectura dupa imagini. dar si a colaboratorilor si partenerilor educationali din comunitate. copii. pe învatarea prin experimente si exersari individuale. exercitiile cu material individual. categoriile de activitati de învatare desfasurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare. subtila si continua. fie pe grupuri mici sau individual. specifice didacticii.Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1. a caror implicare este la fel de importanta. în acest context considera ca învatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic. accentul se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala a acestuia. precum si categoriile si numarul de activitati sunt rezultatul corelarii realitatilor din sistem cu Reperele fundamentale în învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani si cu tendintele la nivel mondial în domeniu.. interactiunile cu ceilalti. Intervalele de vârsta care apar în planul de învatamânt. special create. în vederea asigurarii continuitatii în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viata copilului. Înainte de analiza tipologiei activitatilor de învatare prevazute în planul de învatamânt preprimar. iar pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 5-7 ani. În desfasurarea acestora accentul va cadea pe încurajarea initiativei copilului si a luarii deciziei. consideram necesara definirea activitatilor de învatare. Desfasurarea acestora necesita coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învatare-evaluare. cooperare. precum si alte mijloace. în scopul atingerii finalitatilor prevazute în curriculum. ea insista pe: ideea de cadru didactic care joaca rolul de persoana resursa.5h Activitati de dezvoltare personala 5 + 10 1. respectiv: cadre didactice. experimentele.) si obtinerea treptata a unei autonomii personale. Activitatile de învatare reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat. De asemenea. intensiv. care lucreaza individual sau în grupuri mici cu prescolarii respectând ritmul lor propriu etc. constructiile.

cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivita. atapa a II-a. Din aceasta perspectiva.). Vlasceanu) care transced granitele dintre discipline si care. sa reproduca ritmul. Pot fi proiectate în maniera integrata sau pe discipline si sunt desfasurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în functie de temele mari propuse de curriculum. creatii artistice specifice. copilul va fi stimulat sa învete si câteva elemente ale culturii tarii/regiunii respective (istoria locurilor. A. Tot în cadrul acestui domeniu includem si primul contact al copilului cu o limba straina sau regionala. cu acest prilej. ca si abilitatea de a întelege comunicarea verbala si scrisa. activitati matematice. de educatie fizica. de particularitatile individuale ale copiilor din grupa. domeniul socio-emotional. care sa îi faciliteze relatii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective si care sa îl ajute sa participe oral la viata/activitatea din clasa/comunitate. educatie muzicala sau activitati artistico-plastice) sau activitati integrate (cunostintelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi si. A. Numarul acestora indica îndeosebi numarul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o saptamâna (si ne referim la disciplinele/domeniile de învatare care pot intra în componenta domeniilor experientiale respective). Ordinea desfasurarii etapelor de activitati (etapa I. Prin activitatile din acest domeniu se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu încredere. cântece si jocuri muzicale. etapa a III-a etc. imitarea ritmurilor diferite.2. respectiv pe discipline (activitati de educarea limbajului. În functie de nivelul grupei. Educatoarea poate planifica activitati de sine statatoare. Domeniul limba si comunicare Vizeaza stapânirea exprimarii orale si scrise. maximum 30-45 minute la grupa pregatitoare). sa o recunoasca. utilizând modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. activitati practice. clar si fluent. De asemenea. de educatie pentru societate. copilul va fi ajutat sa învete cuvinte care sa îi permita sa vorbeasca despre el însusi si despre mediul înconjurator.) nu este întotdeauna obligatorie. Astfel. acompaniind frazele auzite si repetate cu o tamburina. În acest sens. A. o activitate cu copiii dureaza între 15 si 45 de minute (15 minute la grupa mica. Astfel. se pot desfasura maximum 5 activitati integrate pe saptamâna. în activitatea integrata intra si jocurile si activitatile alese sau cunostintele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experientiale iar jocurile si activitatile alese se desfasoara în afara acesteia). domeniul limbajului. în contextul dat de prezentul curriculum. prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sasi extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative. mâncaruri. Activitatile cele mai potrivite pentru aceasta învatare sunt: memorarea de cuvinte/propozitii. domeniul cognitiv. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. extinde capacitatea lor de a întelege situatii interpersonale complexe si aduce o contributie importanta la dezvoltarea capacitatilor de evaluare. de continuturile si obiectivele propuse la activitate.În medie. copilul va fi obisnuit sistematic sa asculte sonoritatea specifica limbii studiate. se întâlnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului. pornind de la premisa ca prin ascultare si exprimare în situatii de grup. Se recomanda ca toate institutiile de învatamânt prescolar sa furnizeze contexte în care prescolarii sa se poata exprima si sa utilizeze activ mijloacele de comunicare. activitati traditionale etc. jocuri de limba. precum si de nivelul de vârsta si de nevoile si interesele copiilor din grupa. respectiv: domeniul psihomotric. se apreciaza ca studiul operelor literare specifice vârstei rafineaza gândirea si limbajul acestora.1. fonemele si intonatia. educatoarea poate decide care este timpul efectiv necesar pentru desfasurarea fiecarei activitati. de cunoasterea mediului. Activitatile pe domenii experientiale4 33 . cât si întelegerea naturii ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla în 4 Domeniile experientiale sunt adevarate „câmpuri cognitive integrate” (L. Domeniul Stiinte Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice.

La fel. conceperea si realizarea de experimente. estimarea unor costuri. culoarea sau forma etc. Domeniul Om si societate Se refera la om. cum ar fi textura. utilizarea lor împreuna cu alte concepte si elemente de cunoastere pentru rezolvarea de probleme. clasificare sau descriere cantitativa. scheme. 34 . prin activitati simple cum ar fi: observarea unor fiinte/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat. aplicarea unor principii stiintifice în economia domestica (ex. sa înregistreze si sa comunice rezultatele observatiilor stiintifice. sa îsi imagineze viata în alte perioade istorice.3. echitatea. mai ieftine si de mai buna calitate. în sensul abordarii capacitatilor umane de a controla evenimentele si de a ordona mediul. Este considerata deosebit de semnificativa concretizarea ideilor matematice în experimente. de asemenea. astfel încât membrii comunitatii sa-si poata procura produse mai multe. pentru exprimarea unor puncte de vedere. analiza proportiilor unei cladiri etc. sa caute solutii. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietatilor diferitelor materiale. copiii vor întelege mult mai usor concepte precum dreptatea. Din acest punct de vedere. cum ar fi observarea. cum ar fi nisipul sau apa. masa. Astfel. Este important ca prescolarii sa înteleaga faptul ca situatiile prezente îsi au originile în situatii din trecut. generarea de ipoteze. organizarea datelor rezultate din observatii pot fi dobândite de copiii prescolari atunci când sunt pusi în contact cu domeniul cunoasterii naturii. se apreciaza ca prescolarii pot fi pusi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale si executarea unor lucrari care tin de domeniul abilitatilor practice. de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate si de studierea si dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. prin constatarea proprietatilor materialelor. relatiile cu mediul social. dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizata de observarea si discutarea de catre copii a unor probleme morale. prescolarii pot fi încurajati sa efectueze experimente. De aceea. este de dorit ca domeniul sa nu îngradeasca copilul doar la contextul disciplinelor matematice. sau prin simularea de cumparaturi în magazine. modelarea plastilinei (putând face constatari privind efectul temperaturii asupra materialului). A. textul literar. sa observe similaritati sau diferente între oameni sau evenimente. Totodata. generarea de alternative. De asemenea. Domeniul are o extindere si catre contexte curriculare care privesc tehnologia. prin selectia unor materiale în functie de caracteristicile lor. sa rezolve probleme. a zonei sau cartierului în care locuiesc. uman si social pot fi utilizate ca resurse de învatare. planificarea unor activitati. Astfel. Abilitati si competente asociate demersurilor de investigatie stiintifica. Dezvoltarea capacitatilor de rationament. sa utilizeze diferite surse de informare. bunatatea. selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante. cum ar fi: volum. sa utilizeze în conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente. din punct de vedere uman si social. ei vor fi încurajati sa se angajeze în explorarea activa. adevarul etc. confectionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple. la relatiile cu alti oameni. va fi încurajata în conexiune cu obiecte si activitati familiare în sala de grupa sau la domiciliul copiilor. ei vor putea fi implicati în activitati de discriminare. numar si. inclusiv de rationament abstract. imaginile si alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. atunci când le vor putea observa concretizate în actiunile adultilor cu care vin în contact. mediul fizic. oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice. ci sa-i ofere posibilitatea de a explora si contexte ale unor alte componente curriculare. pentru cresterea claritatii sau relevantei unor mesaje. ca si la modalitatile prin care actiunile umane influenteaza evenimentele. Se considera necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilitati de ordin general sa utilizeze ca puncte de plecare experientele personale ale copiilor. cuantificarea unor rezultate. În abordarea acestui domeniu se pleaca si de la premisa ca institutia prescolara reprezinta un context utilizabil pentru coordonarea principiilor si actiunilor morale. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii sa creasca. De asemenea. prin constatarea ca materialele pot avea si calitati estetice. În acest sens. familiile acestora. la modul lui de viata. În aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte.interactiune. sa sintetizeze concluzii. se considera necesar ca prescolarul sa fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale.

Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective. abilitatile motorii si de manipulare de finete. emotionale si uneori actionale la stimuli (de exemplu. Pentru etapa jocurilor si a activitatilor alese desfasurate în curte. o masa de scris si desenat unde copiii pot scrie felicitari sau chiar carti. în decursul unei zile regasim. centrul „Biblioteca” poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tiparit. persistenta în activitate.5. activitatile artisticoplastice. Practic. Domeniul Psihomotric Urmareste coordonarea si controlul miscarilor corporale. Ele se desfasoara pe grupuri mici. în unele cazuri. sa-l ajute sa se orienteze. scaune. a matematicii. Nisip si apa etc. Acesta trebuie sa stimuleze copilul. euritmia etc. dotat cu perne. cât si sigurantei pe care o ofera copiilor spatiul respectiv si dotarile existente. a limbajului citit si scris. compune sau inventa. Desi se adreseaza preponderent domeniului dezvoltarea limbajului si comunicarii. prin sarcinile formulate în acest centru. Astfel. Coltul casutei/Joc de rol. aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare. A. dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata. CENTRUL DE INTERES BIBLIOTECA Reprezinta spatiul în care copiii îsi exerseaza limbajul sub toate aspectele sale (vocabular. Constructii. comunicarii. ca si exersarea unor capacitati si atitudini în învatare (curiozitate si interes. ca si a proceselor de a construi. contributiile asupra dezvoltarii globale sunt multiple si pot include: dezvoltarea motricitatii fine. ajutându-i pe acestia sa socializeze în mod progresiv si sa se initieze în cunoasterea lumii fizice. sa aiba acces la ele si sa-si poata alege una la care sa priveasca în liniste. în functie de disponibilitate si nevoi. sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii. dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale. Organizarea acestor centre se va face tinând cont de resursele materiale. ca si elemente de cunoastere. sectorizarea salii de grupa poate cuprinde toate centrele sau cel putin doua dintre ele în care cadrul didactic pregateste zilnic „oferta” pentru copii. Stiinta. Materialele care se vor regasi zilnic în zonele/centrele/colturile deschise nu trebuie sa fie aleatorii. etapa a III-a – în intervalul de dupa activitatile pe domenii de învatare si înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasa si. astfel încât acestia sa aiba posibilitatea sa aleaga locul de învatare si joc. creativitate). promovarea sanatatii si nutritiei. a mediului social si cultural caruia îi apartin. mobilitatea generala si rezistenta fizica. în strânsa corelare cu tema saptamânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. ca si o sporita receptivitate perceptiva. asezati pe covor. covorase. daca este vorba de activitati desfasurate în sala de grupa. Totodata.). Domeniul Estetic si creativ Acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive. doua sau trei etape de jocuri si activitati alese (etapa I – dimineata. înainte de începerea activitatilor integrate.1. legate mai ales de anatomia si fiziologia omului. B. Reusita desfasurarii jocurilor si a activitatilor didactice alese depinde în mare masura de modul în care este organizat si conceput mediul educational. initiativa. cartile trebuie expuse. Jocurile si activitatile didactice alese Sunt cele pe care le aleg copiii. In functie de spatiul disponibil. gramatica. ating sau simt. în perechi si chiar individual. sintaxa. educatoarea va acorda o atentie deosebita organizarii spatiului în centre ca: Biblioteca. B. Arte. sa-l invite la actiune. care le va permite sa reactioneze în maniera personala la ceea ce vad.A. Asezate ordonat pe rafturi. dupa caz. aud. etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de dupa amiaza si plecarea copiilor de la programul prelungit acasa). prelungit sau saptamânal). de spatiu si de nivelul de vârsta al copiilor. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati.4. Aceste experiente pot fi prezente în orice componenta curriculara. muzica. în functie de tipul de program (normal. ci atent alese. stiut fiind faptul ca imaginile si cuvintele ajuta 35 . Pentru a-i stimula pentru citit si scris. drama. astfel încât copiii sa le gaseasca cu usurinta. întelegerea mesajului) în timp ce comunica (verbal si nonverbal) sau asimileaza limbajul scris. Centrul „Biblioteca” trebuie sa fie de dimensiuni medii. ele se pot pot regasi ca elemente componente în cadrul activitatii integrate. o atentie speciala va fi acordata atât organizarii si amenajarii curtii de joc. imaginative.

fie cu început dat („O poveste hazlie”. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala prin utilizarea: imaginilor. succesiunea evenimentelor. povesti create fie pe baza de imagini. scriu dar mai ales. convorbiri tematice sau discutii libere. „Întâmplari în vacanta”). Alaturi de carti. planselor pentru lecturi dupa imagini („Familia mea”. scris) acestia facând cunostinta într-un mod organizat cu cartea si cuvântul scris. „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga). „Coliba iepurasului”. îsi structureaza logica întâmplarilor prin intermediul povestirilor. toamna harnica si de roade darnica”). La acest sector copiii creeaza povesti cu ajutorul marionetelor si a papusilor care pot fi înregistrate si apoi audiate cu toata grupa. Pentru copiii cu vârsta de 3-5 ani aceasta zona a salii de grupa. ca raspuns la întrebarile ce provin din necesitatile reale ale copilului. Copiii autori îsi pot prezenta propria carte grupului. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala cu ajutorul imaginilor. litere decupate din ziare. „Mamei” de Elena Dragos). jetoanelor si planselor. „Al/a cui este?”). educatorul pregateste terenul pentru o utilizare activa a limbajului. Învatarea scrisului se face spontan. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Frunza” de Emil Gârleanu. basm). îsi dezvolta imaginatia si creativitatea (elaborare de poezii. de a le recepta si transmite sau de a exersa calitatea de vorbitor si ascultator. La masa de confectionat carti. rasfoirea cartilor. le ofera posibilitatea sa le scrie singuri. Aici copilul: învata cuvinte si expresii noi. îsi structureaza logica întâmplarilor prin: povestiri. litere. scriere). copiii deseneaza. decodifica simbolurile (imagini. Pentru copiii în vârsta de 5-7 ani devin prioritare deprinderile lingvistice (citit. jocuri didactice („Cu ce se îmbraca copilul”. jetoanelor. „Jucariile si jocurile copiilor în gradinita”). repovestirilor: „Casuta din oala”. „Ne pregatim pentru scoala”). asigura formarea deprinderii de a reactiona la mesaje simple. tu spui multe”). despre familiile lor sau despre ei. repovestiri („Sarea în bucate” de Petre Ispirescu. îsi antreneaza capacitatea de memorare prin: vizualizarea imaginilor. Bratescu Voinesti). apoi. identifica specii de literatura (poezie. cuvinte. jocuri didactice („Spune ce stii despre…”. cu litere de tipar sau la tabla magnetica. „Toamna. educatorul poate îmbogati sectorul cu alte materiale: litere din autocolant. „Puiul” de Al. desene. „Eu spun una. convorbiri tematice („Sa ne purtam civilizat”. desene). Prin selectarea atenta a unor specii literare si a instrumentelor de scris. „Legenda ghiocelului”). Copiii creeaza texte pe care educatoarea la început le noteaza. înainte ca aceasta sa fie inclusa în colectia bibliotecii. reviste. În acest sector copilul are la îndemâna: creioane. silabisit. prin copiere. Aici copilul: învata expresii noi. 36 . discutii libere. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Sanda la gradinita”. povesti. exerseaza abilitati ale miscarilor fine (colorat. pe masura ce îi stimuleaza sa-si exprime ideile. ambalaje pe care copiii le decupeaza si formeaza silabe sau cuvinte. dicteaza educatoarei întâmplari. îsi însuseste structuri gramaticale prin utilizarea jocurilor-exercitiu („Vorbeste corect”.copilul de toate vârstele sa înteleaga importanta scrisului si cititului. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea prin intermediul povestilor cu început dat sau al întâmplarilor hazlii. rasfoirea cartilor. carioci. „Ridichea uriasa”. memorizari („Ninge” de Otilia Cazimir. povesti cu început dat sau întâmplari hazlii). hârtie liniata si neliniata. decodifica simboluri din imagini. exerseaza abilitati ale miscarilor fine: colorat. poveste.

planse. dominouri. un loc pentru echipamente de masurare. puzzle.îsi antreneaza capacitatea de retentie prin succesiunea evenimentelor.). ruleta. cereale. ca si familiarizarea si aplicarea cunostintelor si deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoasterea si întelegerea lumii vii. un loc pentru animale vii (acvariu cu pesti sau cu broscute testoase. un loc pentru pliante. dar utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. recipienti. atlase de anatomie. în scopul vizionarii desenelor animate. latime. un loc pentru instrumentele de investigatie care sa serveasca activitatilor de tip experimente fizice si chimice (magneti. lungime. cântare tip balanta. zoologie. jocurile Lotto. un loc însorit pentru plantele de interior sau cele semanate si plantate de copii. colectii de insecte. observare si experimentare. clasificarea. suport de sticla pentru hamster sau porcusor de Guineea. Participarea la experiente cu cartea sau constientizarea mesajelor vorbite/scrise – repere ale domeniului dezvoltarea limbajului si a comunicarii. sa selectecteze un anumit program care vine în acord cu tema activitatilor. Copiii sunt „oameni de stiinta” care cauta permanent sa se informeze în legatura cu lumea care-i înconjoara. harti geografice etc. 37 . În sectorul „Stiinte” copiii îsi construiesc cunostinte matematice durabile si utile. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunostintele copiilor si nu ca un element concurent pentru activitatile din sala de grupa. CENTRUL DE INTERES STIINTE Dezvoltarea gândirii logice. clepsidra etc. În centrul „Stiinte” este util sa existe: un spatiu pentru expunerea permanenta a materialelor din natura (ghinde. „Limba noastra” de George Sion. jocuri cu numere. enciclopedii cu mijloace de locomotie. exersarea capacitatii de a rezolva probleme. grosime. mai mic sau egal unul cu altul prin masurare. pietre. sau dezvoltarea abilitatilor de interactiune sau a comportamentelor prosociale – apartinând domeniului dezvoltare socio-emotionala. toate subsumate domeniulul dezvoltarea cognitiva. calculul si operatii de adunare si scadere. ierbare). Cu materialele din acest centru copiii învata : corespondenta unu la unu. îsi dezvolta competente matematice prin intermediul experientelor concrete din viata de zi cu zi. masurarea si gasirea numarului de unitati standard dintr-un obiect. rigle. culoare. scoici. termometru. numaratul. copiii îsi dezvolta abilitati pe care le vor folosi toata viata: observarea. botanica.2. imagini. legume. Acest centru de activitate ofera copiilor experiente de învatare cu efecte asupra dezvoltarii lor si în alte domenii. Educatoarea trebuie sa planifice un timp scurt în anumite zile pentru vizionare . comparatia si capacitatea de a stabili daca un obiect este mai mare. table magnetice cu numere etc. Exista si sali de grupa dotate cu televizoare. vizualizarea imaginilor sau memorizari ca: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu. fructe. piese Lego sau Duplo. Este util ca vizionarea programului sau a secventei respective sa aiba loc cu un grup de copii sub îndrumarea educatoarei care participa alaturi de acestia pentru a le da explicatii. mulaje din plastic reprezentând animale sau pasari. colivie pentru papagali sau perusi). seminte. ordonarea dupa marime. marime. cauzalitatea fenomenelor. îsi gasesc locul preponderent în sectorul „Stiinte”. jocurile matematice. B. întelegerea relatiilor dintre obiecte si fenomene. comunicarea. baterii. Aviditatea copiilor privind informatiile din lumea înconjuratoare poate fi interpretata prin curiozitatea naturala de a cauta permanent sa-si explice functionalitatea lucrurilor. Prin participarea la procesul stiintific de explorare. carbuni. clasificarea si sortarea obiectelor dupa forma. oglinzi. prisma. dar si dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor privind securitatea personala – pot fi deseori adresate prin activitatile de învatare sau jocurile care se desfasoara în centrul „Stiinte”. obiecte de masurare.

În sectorul „Arte” copiii exerseaza dactilopictura. rachete.4. imaginatia. deoarece coordonarea ochi mâna si dexteritatea manuala nu sunt înca dezvoltate complet la copiii de vârsta prescolara. acuarele. Educatoarele au rolul de a facilita si încuraja originalitatea copiilor si de aceea nu se ofera modele si tipare care pot duce la frustrare si esec. tamburine. ale vârstei adulte. reactualizeaza informatiile despre lume si le reorganizeaza prin interactiunile cu mediul. perseverenta în activitate. creativitatea. Pe lânga bucuria. masti. rezolva probleme. hârtie de toate dimensiunile si culorile. coca. instrumente muzicale functionale sau în miniatura: muzicute. în amenajarea acestui spatiu. existenta zilnica a altor adulti în sala de grupa. Materialele de care beneficiaza copiii în acest centru au rolul de a oferi satisfactia obtinerii unui produs propriu. de a se exprima pe sine. casete cu muzica. sârma. creativitate. stimulându-le curiozitatea. dar si spiritul de initiativa. printr-un efort îmbinat cu placerea de a lucra. despre simetrie si proiectare. plansete. expresivitate emotionala si sociala. de a face singuri descoperiri si de a testa idei în practica. deprinderi igienice privind conditiile de munca. initiativa. CENTRUL DE ACTIVITATE COLTUL CASUTEI/ JOCUL DE ROL Centrul „Coltul Casutei/Joc de Rol” este spatiul care permite dezvoltarea socioemotionala. jocurile cu piuneze ofera posibilitatea copiilor de a-si pune ideile si imaginatia în practica. CENTRUL DE ACTIVITATE ARTE Centrul „Arte” are influente asupra dezvoltarii copilului în toate domeniile. De la dezvoltarea socioemotionala (pe care copiii o pot trai prin dezvoltarea abilitatilor de a interactiona cu colegii). plastilina si lut.3. B. abilitati ce tin de motricitatea fina si senzorio-motorie. cu dopuri sau rulouri de carton. pictura cu buretele. casetofon. emotiile si satisfactiile copiilor. educatorul se va asigura de confortul si intimitatea în care copiii lucreaza. vestimentatie pentru dansuri. xilofoane. fluiere. La acest centru copiii utilizeaza limbajul. Utilizarea gândirii matematice pentru a rezolva probleme concrete din viata cotidiana da încredere copiilor în abilitatile matematice. adresarea acestora tine de maiestria cadrului didactic de a planifica experiente variate si inspirate. atunci însusirile sau calitatile astfel stimulate vor ajuta la punerea bazelor unor activitati viitoare. pasta de lipit. abilitati de comunicare prin limbajul artistic. creioane colorate. nivelul de pregatire al acestora. gheme de lâna divers colorate. Jocurile Lego. din sosete sau manusi si alte jucarii. foarfece. confectioneaza colaje. despre ce sentimente le trezeste experienta artistica.masurarea timpului. De altfel. autocolant. Gama de materiale din acest centru poate include: blocuri de desen. Materialele expuse în acest centru sunt atent selectate de educator în functie de: nivelul de vârsta al copiilor. cuburile mici. la dezvoltarea conceptului de sine si al expresivitatii emotionale prin intermediul dezvoltarii limbajului si al comunicarii sau al motricitatii fine. plastilina. tehnicile si tipurile de activitati din centrul „Arte” si pot asigura dezvoltarea globala a copilului. a motricitatii grosiere sau dezvoltarea senzoriala 38 . Daca li se da copiilor timpul. imprima materiale textile. dezvoltarea coordonarii. comunica. caci ei creeaza modele noi de masini. B. sfoara. centrul „Arte” le ofera celor mici cadrul în care ei învata sa comunice. De asemenea. notiuni de geometrie. la stimularea creativitatii si exersarea persistentei. modeleaza din aluat. tiparele si modele repetabile care stabilesc relatii între unitatile matematice. În acest sector copilul dobândeste: cunostinte si deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru. coloranti alimentari. avioane si învata despre modele din arhitectura. picteaza cu ceara. toate se întrepatrund în sarcinile. Aici pot discuta despre arta. papusi din pungi de hârtie. radio. ocazia si libertatea de a lucra cu materialele din acest centru.

copiii descoperindu-se prin raportarea la alteritate. Copiii sunt atasati în mod firesc de acest centru deoarece este activ. capata o oarecare îndemânare în aprecierea timpului. punând în practica idei noi de joc. sentimentele. cele olfactiv si gustativ. gospodinele…)”. copiii învata: sa-si exprime si sa-si gestioneze emotiile. Copiii îsi creeaza o lume a lor cu ajutorul careia încearca sa înteleaga realitatea. întâmplari care le sunt familiare. copiii sunt încurajati sa descopere cuburi de diferite marimi si forme. sa accepte diversitatea. E de preferat sa existe un covor care sa acopere podeaua. copiii învata sa relationeze cu ceilalti. sa puna în practica idei noi. atât cu subiecte din viata cotidiana. topirea. imaginatia. Constientizând calitatile proprii. scoala. învata despre notiuni de fizica si chimie (dizolvarea. B. Prin jocul în acest centru copiii refac locuri. carora le pot oferi ajutorul lor. de diferite marimi. repeta. Centrul „Joc de rol” este pentru orice copil mediul ideal în care poate sa învete cu placere si influenteaza activitatea din celelalte centre. inventeaza si interpreteaza situatii bazate pe roluri reale sau imaginare. învata cum sa-si comunice gândurile. rezolva probleme pe care le întâlnesc în viata de zi cu zi. Dezvoltându-si gândirea creatoare. Copiii învata în acest fel sa decodifice retetele. Este necesar un spatiu în care sa nu se joace în mod frecvent copiii. musafirii. creativitatea si perseverenta se regasesc deopotriva la sectorul „Constructii”. creator si distractiv. emotiile. sau învata despre diferentele culturale experimentând si alte obiceiuri culinare decât cele deprinse acasa. imita comportamentul parintilor sau joaca roluri ale unor personaje cunoscute. cabinetul medical. individual sau în grup. îsi dezvolta capacitatea de control asupra lumii în care traiesc. sa relationeze eficient cu colegii si cu adultii prezenti în centru. cât si extrase din basme si povesti. matematice 39 . farmacia. independenta si experimentul. În acest centru se desfasoara unul dintre cele mai personale. Centrul „Constructii” trebuie sa fie suficient de mare pentru ca un grup de câtiva copii sa poata lucra aici împreuna sau fiecare separat. dezvoltarea socioemotionala ca si initiativa. Participând zilnic la activitatile din acest centru. Prin diversitatea activitatilor ce se desfasoara în acest centru. sa fie un loc sigur si usor de supravegheat. iar copiii si adultii vor putea sta mai comod. sa comunice cu înteles cu ceilalti. sa practice comportamente de grup si sa-si dezvolte capacitatea de control asupra lumii în care traieste. Practicând comportamente de grup. pentru a construi diverse structuri. promoveaza competenta. magazinul.5. descopera ca exista persoane care au cerinte educative speciale. copilul învata sa se concentreze. îsi exerseaza toate simturile dar în mod deosebit. pentru a reduce zgomotul facut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cadere. În sectorul „Joc de rol” se pot desfasura activitati de gatit si de cunoastere a hranei. fierberea). învata despre diferentele culturale care apar în alegerea mâncarurilor si învata sa împarta cu ceilalti. Centrul trebuie dotat si cu jucarii de tip mijloace de locomotie. În jocul de aici. soferii. fara ca santierele lor sa se intersecteze. sa foloseasca mediul (obiecte. individuale si intime procese de învatare. dezvoltarea fizica. CENTRUL DE ACTIVITATE CONSTRUCTII Dezvoltarea cognitiva. prin activitatile individuale sau de grup care implica explorare cu materiale diverse si creatie de structuri sau scene. Acest centru gazduieste jocuri cu un spectru larg de tipul celor „De-a…(familia. sa-si exerseze imaginatia. Activitatile de gatit reprezinta o distractie si o relaxare pentru copii. reinterpreteaza si retraiesc experiente. Astfel. copiii îsi formeaza concepte stiintifice.sunt numai câteva din beneficiile unei activitati (ca cea de gatit) care se desfasoara în centrul „Coltul Casutei”. reproduc lumea asa cum o înteleg ei. „Jocul de rol” îi ajuta pe copii sa se transforme din persoane egocentrice în persoane capabile sa comunice cu altii. despre conceptul de numar. învata despre cantitati si unitati de masura. sa-si adapteze comportamentele la contexte specifice. costumatii) pentru exprimarea ideilor si utilizarea cunostintelor. exerseaza empatia realizând ca oamenii sunt diferiti. Când emit pareri proprii se confrunta cu ceilalti.

copiii învata despre geografie prin modelarea formelor de relief din nisip.6. un cilindru subtie poate fi un microfon. însa orice situatie problema trebuie abordata si rezolvata individual. bureti de diferite forme. din încercare si din greseli. o placa si un cilindru se transfoma în skateboard. prin abordarea situatiilor problema care pot sa apara în timpul jocului. socioemotionala. pietre de râu. strecuratori. „De ce crezi ca s-a întâmplat asa?”. stabilitate. echilibru. stelute de mare). vaporase. înaltime si greutate doar din experienta practica. În acest centru. copiilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a explora senzatia atingerii nisipului si apei si fiecare sala ar trebui sa fie dotata cu suporturi pentru nisip sub diverse forme. doua cuburi mici pot fi greutatile unui cântar. sapun. solzi. diferenta. Concomitent. „Ce s-a întâmplat?”. copiii realizeaza picturi cu nisip. copiii experimenteaza plutirea si scufundarea. În pregatirea pentru scoala si viata a copilului sunt cuprinse toate aspectele importante ale dezvoltarii sale. norme de desfasurare a jocului. Copiii învata mai multe despre echilibru. copiii învata sa fabrice hârtia. CENTRUL DE ACTIVITATE NISIP SI APA Centrul „Nisip si apa” este gazda experientelor care asigura dezvoltarea fizica a copiilor (sub aspectul motricitatii fine sau grosiere si al dezvoltarii senzorio-motorii) si un bun pretext pentru educator de a initia activitati variate care asigura dezvoltarea cognitiva a acestora. Masa cu nisip si apa trebuie sa fie înalta pâna la talia copilului. Materialele si accesoriile care se folosesc la „Nisip si apa” sunt : vase si unelte (galetuse cu forme. înaltime. Prin întrebari. copiii compara greutatea nisipului ud cu cea a nisipului uscat. lopatele si greble. copiii traseaza litere si imprima forme. educatoarea poate stimula copiii sa gaseasca solutii la diverse probleme si sa genereze ipoteze. dezvoltarea limbajului si a comunicarii. copiii dizolva sapunul si cerceteaza balonasele. spatiu. forma. De exemplu: „Ce crezi ca se va întâmpla daca pui colorant în apa?”. ori se darâma. dezvoltarea competentelor intelectuale se îmbina armonios cu cele socioemotionale. Utilizeaza cuburile în mod creativ si astfel. iar podeaua unde aceasta este plasata trebuie acoperita deoarece se risipeste nisip si apa si devine alunecoasa. materiale din natura (scoici. numaratoare. dopuri de pluta. copiii îsi pot antrena aptitudinile sociale sau de comunicare. Desfasurându-va activitatea într-o sala de grupa astfel amenajata este foarte important sa se stabileasca reguli cu copiii. când apa poate fi înlocuita cu zapada. Astfel se modeleaza sistemul de gândire stiintifica. volum. sampon). directie. 40 . site. Ei învata lucrând. substante lichide sau solide care se dizolva (coloranti alimentari. Nu exista un mod corect sau incorect în care trebuie construit cu aceste materiale. care ori sta în picioare. o piesa paralelipipedica e telefonul mobil. masurare. teluri. drumuri. asemanare. ordonare.referitoare la marime. La dispozitia copiilor trebuie puse prosoape. B. copiii care au realizat o constructie initiaza jocuri de rol sau aduc materiale din alte centre si îmbogatesc jocul. deoarece copiii se simt atrasi de nisip si apa. pâlnii. În sala de grupa. învata construind o cladire. pipete. cani gradate. perii). pene. albiute si ligheane. indiferent de vârsta. în functie de particularitatile de vârsta si individuale antrenate în activitatile si jocurile organizate aici: dezvoltarea cognitiva. copiii fac vara picturi invizibile cu perii mari si apa pe ciment sau pe lemn. cuve din plastic. pe care copiii o modeleaza si pot observa în acelasi timp fenomenul topirii. balans. Adesea. maturi si farase pentru a strânge nisipul si apa ori de câte ori este nevoie. copiii estimeaza numarul de galetuse de zapada pentru a umple cuva. cochilii de melci. capacitati si atitudini în învatare. castele. Activitatile în acest centru pot fi de tipul: copiii construiesc ceea ce vad în realitate: poduri. astfel încât sa fie usor de gestionat orice situatie de criza educationala. Acest centru poate fi interesant si iarna.

Fotograful. Medierea conflictelor . Continua povestea. Azi mi-a placut/nu mi-a placut la tine…pentru ca…. Sunt creativ!.. Ce tie nu-ti place. li se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. ACTIVITATILE DESFASURATE ÎN PERIOADA DUPA-AMIEZII Pot fi activitati recuperatorii pe domenii de învatare. Unele secrete nu trebuie pastrate niciodata…. Fara violenta!. care va lucra în echipa cu acestea. Cum îmi aleg prietenii?. Cum ma împac cu prietenul meu?.. în cine pot avea încredere?. altuia nu face!. Din punct de vedere psihologic. Managementul învatarii prin joc .). masa de prânz.. La întâlnirea de dimineata accentul va cadea. Rutinele Sunt activitatile-reper dupa care se deruleaza întreaga activitate a zilei.. Rutinele înglobeaza..Daca tu esti bine si eu sunt bine!. cu aproape aceleasi continuturi. activitati de tipul: sosirea copilului. iar ei se simt în siguranta. pe: Autocunoastere (Stima de sine. întâlnirea de dimineata. Fluturasul. igiena – spalatul si toaleta. Ele acopera nevoile de baza ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia. Luarea deciziilor în functie de anumite criterii si încurajarea alegerilor si a gasirii a cât mai multe variante de solutii la situatiile aparute . Cum as vrea sa fie învatatoarea mea.2. Cum sa fac surprize celor dragi etc. ele pot lua forma unei activitati desfasurate în mers ritmat. a unei activitati în care se executa concomitent cu momentul de tranzitie respectiv un joc cu text si cânt cu anumite miscari cunoscute deja de copii etc. în diverse momente ale zilei. Prin participarea la aceste activitati desfasurate ritmic. C. gustarile. prezenta etc. imagine de sine – Cine sunt eu/cine esti tu?.Motivarea copilului pentru a deveni scolar . Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variaza în functie de vârsta copilului. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare . precum si activitatile optionale. de la o activitate de învatare la alta. Singur sau în grup?. din oferta prezentata de unitatea de învatamânt la 15 septembrie si aprobata de catre Consiliul director al unitatii. micul dejun.Vreau sa fiu scolar. TRANZITIILE Sunt activitati de scurta durata.3. Acestea respecta ritmul propriu de învatare al copilului si aptitudinile individuale ale lui si sunt corelate cu tema saptamânala/tema proiectului si cu celelalte activitati din programul zilei. Suntem toleranti.Hei. Îmi ajut prietenul?..C. Ba al meu. a unei activitati care se desfasoara pe muzica sau în ritmul dat de recitarea unei numaratori sau a unei framântari de limba. copiii învata despre momentele zilei. Cum sa îmi fac prieteni?.1. printre altele (calendarul naturii.comunicare asertiva – Învat sa spun NU fara sa îi deranjez pe cei din jur. rutinele au rolul de a oferi sentimentul de control si de predictibilitate asupra evenimentelor. tranzitiile si activitatile din perioada dupa-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau saptamânal). Eu. Cinci minute eu. îmi permiti?.Învat sa lucrez în echipa. am si eu o opinie!. Inimioara de prescolar/scolar). Dezvoltarea empatiei . când voi fi scolar. Optionalele pot fi desfasurate de catre educatoarele grupei sau de un profesor specialist. Etichete bune. somnul/perioada de relaxare de dupa-amiaza. C. de contextul momentului si de calitatile adultului cu rol de cadru didactic. Azi mi s-a întâmplat…... 41 . În acest sens. ba al tau. C. comunicare cu colegii/parintii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?. etichete rele. Tristetea/veselia în culori si forme. succesiunea lor si activitatile specifice acestora. Activitatile de dezvoltare personala Includ rutinele. Meseria de elev. de cultivare si dezvoltare a înclinatiilor. cinci minute tu. la intervale aproximativ stabile.4. Cum v-ati simti daca cineva v-ar spune…?. C. Mima ( comunicarea verbala si non-verbala a propriilor trairi si sentimente) Sunt vesel/trist pentru ca….. Comunic în oglinda. Vreau…. Mam certat cu prietenul meu – ce pot sa fac?. care fac trecerea de la momentele de rutina la alte tipuri/categorii de activitati de învatare. La rascruce de drumuri. plecarea si se disting prin faptul ca se repeta zilnic. ACTIVITATILE OPTIONALE Sunt alese de catre parinti. recreative. de fapt. Cum cer iertare?. Cum spun multumesc?.

. prin felul cum contureaza continutul învatamântului prin acest plan (Stanciu. Limba moderna 1 C. Optionale III. Tehnologii. Fizica Chimie Biologie 4. Grupele de copii participanti la un optional vor cuprinde 1015 prescolari... pentru copiii cu vârste între 5-7 ani.0-1 0-1 -- -- 1-2 - . Educatie fizica si sport. pentru copiii cu vârste între 3. În acest context. Arte. Arte 1. Educatie muzicala 3. sistemul de formare initiala si continua a personalului didactic si auxiliar. Matematica si stiinte ale naturii. planul de învatamânt pentru clasele I-IV cuprinde: disciplinele de studiu obligatorii si optionale. Din punct de vedere structural. Om si societate. Optionale VI.. nivelului si pulsului socio-cultural si economic al unei tari. examinare. Educatie fizica si sport 2-3 2-3 2-3 2-3 1. Tehnologii . Limba si comunicare 7-9 7-9 7-9 7-9 A. Planul cadru pentru clasele I-IV Aria curriculara/Disciplina I II III IV I. reprezentând un veritabil indicator al climatului. Om si societate Educatie civica Cultura civica Istorie si geografie Istoria românilor Geografia României 3. M. p..5 ani si cel mult doua. Educatie plastica 2. ca o premiza pentru performantele de mai târziu.2-3 2-3 ---0-2 0-2 0-2 0-2 3-4 3-4 3-4 3-4 . grupate pe arii curriculare5 (exista sapte arii curriculare: Limba si comunicare.183).1-2 1-2 ---. discipline si anii de studiu. Matematica 2. 1999.Timpul afectat unei activitati optionale este acelasi cu cel destinat celorlalte activitati din programul copiilor. Activitatile optionale se desfasoara cu maximum 10-15 copii si au menirea de a descoperi si dezvolta înclinatiile copiilor si de a dezvolta abilitati. se va desfasura cel mult un optional pe saptamâna. Planul cadru influenteaza strategia de alocare a surselor umane si materiale pentru învatamânt. Stiinte ale naturii 3. sistemul de evaluare. Limba moderna 2 D. Optionale V. Acest document are caracter reglator-strategic si reflecta întreaga politica educationala a sistemului de învatamânt national. El exprima conceptia pedagogica generala care fundamenteaza stiintific procesul instructiv-educativ la nivel national. numarul de ore minim/maxim pe arii curriculare. În învatamântul primar planul de învatamânt este cel mai amplu si cel mai important document curricular. Optionale IV. Limba si literatura româna 7-8 7-8 5-7 5-7 B.0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 0-1 0-1 0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 0-1 0-1 0-1 0-1 1-2 1-2 1-2 1-2 1 -1 1 1 - - 1-2 1-2 1-2 1-2 - 5 Un grupaj de discipline care urmaresc îndeplinirea acelorasi obiective 42 . Religie 4. Optionale II. Consiliere si orientare). Matematica si stiinte ale naturii 3-4 3-4 4-6 4-6 1. Este un document oficial în care se exprima sintetic continutul învatamântului. Educatie fizica 2.

universitar) si clase.. minim de ore pe saptamâna 18 18 20 21 Nr.VI. gimnazial.2. Optionale VII....5 2. Consiliere si orientare ..2 3. Abilitati practice 1-2 1 .... Consiliere si orientare 0-1 0-1 0-1 0-1 1.... ARTE 1. LIMBA SI COMUNICARE 7-9 1. programa scolara este un document de politica educationala... separat pentru fiecare disciplina. OM SI SOCIETATE 3-5 1.. fiind elaborata pe cicluri de învatamânt (prescolar. Optionale NUMAR MINIM PE SAPTAMÂNA NUMAR MAXIM PE SAPTAMÂNA 0-1 . Ca si planul de învatamânt.2. Spre ilustrare prezentam o astfel de schema orara.2-3 0-1 ....1 2..2 3. fiind considerate veritabile instrumente de transpunere în practica a curriculum-ului. Consiliere si orientare 0 . Educatia plastica 1-2 1 . Educatie fizica 2-3 2 . programatic... Optionale V... care reda continutul învatamântului. MATEMATICA SI STIINTE 1. Optionale 4-6 1-2 1 .... maxim de ore pe saptamâna 20 20 22 23 1-2 1-2 1-2 1-2 ---0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 Pe baza planului cadru..... liceal.21 23 22 ore/ sapt.1 2. Optionale 0-2 . Limba si literatura româna 5-7 5 . Religie 11---1 4. Educatia muzicala 1-2 1 . Matematica 3-4 3 1 . Optionale VII.II. SCHEMA ORARA CLASA a IV-a Aria curriculara/ Disciplina Total ore plan cadru Trunchi comun Extindere Aprofun -dare Optional Total ore saptamâ nal I.. Optionale IV.1 1 III.. fiecare scoala/clasa îsi elaboreaza schema orara unde se precizeaza numarul de ore alocate efectiv pentru studierea unui obiect de învatamânt si disciplinele optionale prevazute a se studia în limita timpului rezultat din diferenta dintre numarul maxim si minim prevazut de planul cadru.2-3 0-1 . PROGRAMA SCOLARA Reprezinta un document oficial.4 2. Istoria si geografia României 1-2 2 ....2 2... EDUCATIE FIZICA SI SPORT 1..0-1 0-1 0-1 . 43 . CONSILIERE SI ORIENTARE 1. Cele doua documente (planul si programa) reprezinta în teoria curriculum-ului documente de mare importanta în procesualitatea educatiei.. Abilitati practice 2. Optionale 0-1 ... Educatie civica 1-2 1 ..1.. Educatie tehnologica 3.1 3. primar..1 2. Stiinte 3.1 0-1 .. TEHNOLOGII 1-2 1. Optionale Nr. Limba moderna 1 2-3 2 .

literelor si cifrelor. corelarea fiecarei noi experiente de învatare cu precedentele. stimularea autoreflectiei. precum si a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) si. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Sa participe la activitatile de grup. instrumente de masura pentru dezvoltarea copilului. sintactic. întelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive si estetice ale acestuia. inclusiv la activitatile de joc. actualizate. Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate maxima si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata învatamântului prescolar pe cele cinci domenii experientiale. ca exprimari explicite ale rezultatelor învatarii (conceptelor. ele însele „programecadru“. capacitati. Dezvoltarea capacitatii de a întelege si transmite intentii. Din punct de vedere structural. Sa recunoasca literele alfabetului si alte conventii ale limbajului scris Sa utilizeze efectiv instrumentele de scris. în grupuri cu o componenta eterogena . continuturile. Întrucât finalitatile educatiei în perioada timpurie (de la nastere la 6/7 ani) vizeaza dezvoltarea globala a copilului. Sa-si îmbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei. încurajarea învatarii independente prin oferirea de ocazii pentru a-si construi cunoasterea (atât în institutia de învatamânt cât si în afara acesteia). Sa recepteze un text care i se citeste ori i se povesteste. 44 . Obiectivele de referinta. continuturi specifice domeniilor de dezvoltare. Sa distinga sunetele ce compun cuvintele si sa le pronunte corect. de întelegere si utilizare corecta a semnificatiilor structurilor verbale orale. încurajarea initiativei si participarea copilului prescolar la stabilirea obiectivelor. cunostintelor. în acelasi timp. precum si respectarea ritmului propriu al acestuia. obiectivele cadru si de referinta ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experientiale. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. programa scolara pentru învatamântul prescolar aduce în atentia cadrelor didactice urmatoarele componente: finalitatile. dar suficient de orientative si suportive. sa reactioneze la acestea. învatând sa le traseze etc. dar si ale competentelor vizate) sunt formulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experiential în parte. tinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. în contextul în care ele indica deprinderi. autoreglarii comportamentului de învatare. activitatii personale si/sau a relatiilor cu ceilalti si simultan sa utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. abilitatilor si atitudinilor. precum si exemplele de comportament. Educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere fonetic. Sa recunoasca cuvinte simple si litere în contexte familiare. autoevaluarii. Sa înteleaga si sa transmita mesaje simple. În formulare a acestora s-a tinut cont de: posibilitatile. gânduri. interesele si nevoile copilului prescolar. Dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral. abilitati. tolerante. selectia continuturilor si a modalitatilor de evaluare. stapânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora Sa înteleaga semnificatia cuvintelor. cât si în calitate de auditor. semnificatii mijlocite de limbajul scris. lexical.Este unanim acceptat faptul ca existenta unui plan cadru de învatamânt nu are valoare fara programe scolare adecvate. În acest sens. atât în calitate de vorbitor. flexibile. timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-6/7 ani). domeniile experientiale devin instrumente de atingere a acestor obiective si. pe cât posibil. modernizate.

a drepturilor si responsabilitatilor noastre. limba româna. Când/cum si de ce se întâmpla? Vizeaza explorarea lumii fizice si materiale. limbi straine.Continuturile cuprind temele majore ce vor fi abordate în cadrul activitatilor de învatare din gradinita. principalele experiente de învatare avute în vedere. a ceea ce înseamna sa fii om. Cum este/a fost si va fi aici pe pamânt? Vizeaza explorarea sistemului solar. a propriei valori si a încurajarii stimei de sine. recomandate spre asimilare. dar în care sunt stabilite teme saptamânale de interes pentru copii. se largesc. În învatamântul primar. se stabilesc proiectele care urmeaza a se derula cu copiii. a starii de sanatate proprii. a caminelor si a calatoriilor noastre. convingerile si valorile. pe grupe de vârsta. Totodata. dar de cele mai multe ori el ramâne implicit. a universului apropiat sau îndepartat. Modelul curricular în spirala. Este bine sa subliniem faptul ca. atitudini. De asemenea. Modelul curricular poate fi prezentat succint la începutul programei cadru. din punct de vedere structural. se pot derula maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni/proiect sau un numar mai mare de proiecte de mai mica amploare. sentimentele. 45 . în vederea descoperirii aptitudinilor si abilitatilor proprii. dar reluate si încadrate în noi contexte. a anotimpurilor. organizarea si sistematizarea unitatilor tematice de continut. Se foloseste la disciplinele: matematica. variind între 1-3 saptamâni. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei mari modele curriculare ale diverselor discipline de învatamânt: Modelul (aditional-cumulativ) liniar presupune organizarea continutului învatarii în asa fel încât sa nu se mai revine asupra problemelor parcurse în cadrul aceluiasi ciclu. a evolutiei vietii pe Pamânt. Aceste teme sunt: Cine sunt/suntem? Vizeaza explorarea convingerilor si valorilor umane. Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim? Vizeaza explorarea modului în care ne descoperim si ne exprimam ideile. reiesind din întreaga structurare a programei. a activitatii umane în genere. anual. a corpului uman. îndeosebi prin limbaj si prin arte. Ce si cum vreau sa fiu? Vizeaza explorarea meseriilor. a orientarii noastre în spatiu si timp. comportamentele selectate pentru cele sase teme curriculare integratoare. presupune reluarea problemelor fundamentale care constituie structura de baza a disciplinei. devenind în acest caz element structural al programei. se restructureaza. precum si sugestiile de continuturi sunt orientative si constituie un posibil suport pentru cadrele didactice debutante. Acest model curricular îl întâlnim la disciplinele istorie si geografie. pot exista si proiecte de o zi si/sau proiecte transsemestriale. a domeniului stiintei si tehnologiei. Cine si cum planifica/organizeaza o activitate? Vizeaza explorarea modalitatilor în care individul îsi planifica si îsi organizeaza activitatile. obiectivele de referinta. de organizare a programei la disciplina respectiva. continutul parcurs. Intr-un an scolar. la un nivel superior. a prietenilor. a istoriei si geografiei din perspectiva locala si globala. în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. programa scolara cuprinde urmatoarele componente: Modelul curricular al disciplinei de învatamânt exprima modul de structurare. pot exista si saptamâni în care copiii nu sunt implicati în nici un proiect. a descoperirilor etc. competente. comunitatii si culturilor cu care venim în contact. Modelul concentric presupune ca în fiecare an sau ciclu scolar sa se reia. precum si a universului produselor muncii. solicitând operatii intelectuale mai complexe. Pornind de la aceste teme. Modelul curricular se refera la modul cum sunt dispuse si coarticulate în structurarea programei principalele cunostinte. a fenomenelor naturale si a celor produse de om.

conceptorii de curriculum. Obiectivele de referinta ale unei discipline de învatamânt deriva din obiectivele cadru si specifica rezultatele asteptate ale învatarii prin predarea disciplinei respective pe fiecare an de studiu. Ele sunt prezentate doar sub forma unor exemple orientative. adica descriptori de performanta si. realiste. În teoria moderna a curriculum-ului nu se exclud continuturile concepute de cadrul didactic. relevante din punct de vedere al utilitatii si oportunitatii activitatilor vizate. Exemplu: Disciplina Limba româna (clasele I-IV): dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral. nivelul de formare a capacitatilor sau subcapacitatilor (nivel superior. subcapacitatile de performanta. În mod practic un standard de performanta decurge dintr-un obiectiv de referinta. formulate pentru un nivel obisnuit de performanta dar cu extensii atât spre nivelele superioare. contextului educational si nivelului elevilor. din acestia mai departe. ori al întregului continut al disciplinei.Obiectivele cadru ale disciplinei sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate. dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa. ample si esentiale. ponderate. inferior). an. ci si motivatii specific-domeniale în vederea sustinerii activitatii ulterioare la învatare si autoînvatare. comentarii. Standardele de performanta reprezinta un sistem de referinta clar si gradual privind asteptarile competentiale de la elevi. Aceasta permite ca unui obiectiv de referinta sa-i corespunda mai multe continuturi efective de învatare. mediu. În functie de obiectivele de referinta învatatorul poate adapta activitati vechi. adaptate) sa corespunda obiectivelor. exercitii si probleme). Pe baza descriptorilor de performanta se elaboreaza probele de evaluare. absolut obligatorii. recomandabile. Standardele de performanta sunt specificari de performanta. capabile sa evidentieze progresul efectiv al elevilor de la o secventa la alta (semestru. evaluatori. generând la rândul lui. Important este ca aceste “variante” de continuturi sa fie suficient de prelucrate din punct de vedere didactic si sa se preteze la activitatile de învatare aferente obiectivelor de referinta avute în vedere. menite sa-l ghideze pe cadrul didactic. Ele vizeaza formarea unor capacitati si atitudini specifice disciplinei de învatamânt într-un ciclu scolar. Activitati de învatare apar în programa scolara strâns corelate cu obiectivele de referinta. incluzând nu numai abilitati si capacitati. Urmaresc progresia în achizitii de competenta si cunostinte de la un an la altul. elevi). asemanatoare sau poate initia altele noi. Acestia reprezinta enunturi sintetice care indica gradul de realizare a obiectivelor. Pe baza standardelor curriculare de performanta dintr-o programa scolara se elaboreaza descriptori de performanta. pe întelesul elevilor. Standardele de performanta ale oricarei programe scolare pe disciplina de învatamânt trebuie sa fie: centrate pe elevi. dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris. niveluri de atingere intrastandard. criterii de evaluare a calitatii procesului de predare-învatare la sfârsitul unei trepte de scolaritate. concis formulate. au existat continuturi alternative (texte. cât si inferioare (minim acceptabile). Obiectivele cadru sunt obiective finaliste. constituind astfel repere si pentru elevii supradotati. Ele au caracter normativ si reglator pentru activitatea tuturor agentilor educationali (cadru didactic. Continuturile apar în programele scolare tot cu caracter orientativ. si pentru elevi dezvoltati normal. parinti. recomandabil si nu impuse. De exemplu: Disciplina Limba româna (clasa a IV-a) 46 . orientate spre finalul unei secvente mai ample. Chiar si pâna la aparitia manualelor alternative. dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. Ele vizeaza abilitarea elevului prin studiul disciplinei respective. ciclu) în traseul unei discipline scolare. Important este ca activitatile de învatare (fie ca sunt preluate din exemplele oferite de programa sau sunt concepute. de asemenea activitati posibile.

dictionare. carti de uz scolar sintetic: culegeri. Descriptori de performanta. inducând o perceptie intens intuitiva a progresului în învatare. având mai multe acceptiuni dintre care doua sunt mai des întâlnite: una larga. cu exceptia unor detalii sporadice. Standard de performanta: rezumarea acasa a unui text literar narativ studiat anterior în clasa. crestomatii. tabel cronologic în consecinta. stimuleaza si dirijeaza interesele de cunoastere si învatare ale elevilor. albume. cu caracter confidential. harti etc. structura si în continutul acestuia (Crisan. pe de o parte. 47 . mijloacele de învatamânt etc. insuficient (I): elevul stabileste schematic si întâmplator doar una sau nici una din ideile principale. ghiduri scolare pentru elevi/ care didactice. excesiv centralizat. extrase din studii critice. între anumite limite pertinente. perfect compatibile. bine (B): elevul stabileste aproape toate ideile principale din text. portofolii ilustrative. relatia dintre copii/elevi si curriculum. pliante. pleda pentru initiativa personala a cadrelor didactice în acest sens. MATERIALELE CURRICULARE Conceptul de „materiale curriculare” acopera o realitate ampla si eterogena. cât si educabili. ghideaza atât pe educatori.). antologii. teoria si practica curriculum-ului accepta si încurajeaza cea de-a doua categorie de materiale curriculare. carti de uz scolar specific: atlase. Spre deosebire de Didactica traditionala care mergea aproape exclusiv pe prima categorie. CD-ROM-uri. într-un rezumat concis si corect.). A.a. de altfel. una restrânsa la materialele de suport curent. în paralel. În acceptiunea restrânsa. iar pe de alta parte. microfilme... 1994). într-o succesiune coerenta. fara a neglija si minimaliza detalii relevante. imprimate. postere/afise jubiliare s. în privinta materialelor curriculare. IV. proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie. caiete speciale – pentru elevi/ care didactice. ce însotesc unele manuale pentru evaluarea optima). suficient (S): elevul stabileste schematic câteva idei principale prezentate logic. de a intermedia relatia între educatori si elevi.Obiectiv de referinta: structurarea sensului într-un text redactat. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar Reforma educatiei/învatamântului reprezinta o schimbare fundamentala. respectând în general regulile rezumarii. într-o ordine logica. diverse materiale imprimate adiacente: brosuri tematice. în spiritul unui control. fascicole. seturi imprimate de probe evaluative specifice (teste tiparite. dar o cenzura total. materiale “imprimate”.3.. Materialele curriculare au ratiunea de a intermedia. dischete. materialele curriculare includ elemente ca: manuale scolare – pentru elevi si pentru care didactice. adica numai materialele tiparite. redactate (manuale si celelalte materiale multiplicate) pe care elevii si cadrele didactice le folosesc independent sau în comun pentru a parcurge curriculum-ul specific. Descriptori de performanta (Evaluarea în învatamântul primar. diapozitive etc. 1998): foarte bine (FB): elevul stabileste toate ideile principale. tabele numerice/ transformative. desi. termeni explicati în subsol sau în glosarul adiacent. cu dezvoltarea si diversificarea curriculara evident. carti beletristice prelucrate pedagogic (asortimentate cu o prefata în scop didactic. instrument. dispuse haotic. dar intercalate cu detalii nerelevante. cuprinzatoare care înglobeaza practic tot ce faciliteaza desfasurarea procesului de învatamânt ca suport. realizate pe alt suport decât hârtie (fisierele dintr-un PC. de regula de tip grila. în orientarea. în rest doar detalii nerelevante. focalizate pe textele prezentate etc. întrucât comunica informatii.

3. la viata gradinitei si la toate activitatile si manifestarile în care aceasta se implica. La nivelul învatamântului prescolar elaborarea prezentului curriculum prefigureaza trei mari tendinte de schimbare: 1. în acelasi timp. La nivelul învatamântului primar schimbarea se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: Asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. Aceste diferente trebuie luate în considerare în proiectarea activitatilor. Mediul trebuie astfel pregatit încât sa permita copiilor o explorare activa si interactiuni variate cu materiale le. alert rascolit în plan economic si social. Evaluarea ar trebui sa îndeplineasca trei functii: masurare (ce a învatat copilul?). Jocul este forma cea mai naturala de învatare si. ritmuri diferite de dezvoltare si învatare precum si stiluri diferite de învatare. a generat. ghideaza interventia instructiv-educativa. Situatiile de învatare. predictie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul urmator. 48 . în comportamentul si atitudinile educabililor (elevi si studenti). fise etc. În acelasi timp. Din perspectiva pedagogiei sociale exista doua distinctii majore între reformele curriculare initiate în prima si respectiv ultima parte a secolului: Actualele inovatii în domeniul continuturilor educationale si al organizarii procesului lor de asimilare nu mai sunt interpretate ca reactii de adaptare a sistemului educational la schimbarile din celelalte sisteme sociale. Implicarea familiei nu se rezuma la participarea financiara. pentru a adapta corespunzator sarcinile de învatare. activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale în ceea ce priveste interesele. asupra dinamicii societatii pe ansamblu. înregistrat. Diversificarea strategiilor de predare-învatare-evaluare. predarea trebuie sa ia în considerare experienta de viata si experienta de învatare a copilului. O evaluare eficienta este bazata pe observare sistematica în timpul diferitelor momente ale programului zilnic. portofoliul copilului.Fiecare lege aparuta într-o tara sau alta în domeniul educatiei a generat schimbari mai mult sau putin profunde. de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. cu accent deosebit pe: a) Metodele activ-participative. astfel încât sa releve semnificatiile generale. ci si la participarea în luarea deciziilor le gate de educatia copiilor. c) Evaluarea care ar trebui sa urmareasca progresul copilului în raport cu el însusi si mai putin raportarea la norme de grup (relative). Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie. la prezenta lor în sala de grupa în timpul activitatilor si la participarea efectiva la aceste activitati si. dialogul cu parintii. care s-a manifestat atât în planul teoretic. ci mai mult. Mediul educational trebuie sa permita dezvoltarea libera a copilului si sa puna în evidenta dimensiunea inte rculturala si pe cea a incluziunii sociale. care încurajeaza plasarea copilului în situatia de a explora si de a deveni independent. si în special pentru intrarea în scoala?) si diagnoza (ce anume frâneaza dezvoltarea copilului?). Desfasurarea reformelor curriculare este însotita acum. Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior în activitatile de învatare structurate. spre deosebire de perioada anterioara. Parintii ar trebui sa cunoasca si participe în mod activ la educatia copiilor lor desfasurata în gradinita. abilitatile si capacitatile copilului. comunicat si discutat cu parintii (cu o anumita periodicitate). cu ceilalti copii si cu adultul (adultii). de elaborarea unei teorii a curriculum-ului si a reformei curriculare care au doua functii importante: fac posibila organizarea datelor empirice culese din practica scolara. Formarea personalitatii copilului. Secolul al XX-lea însa. ca un complex de interventii optimizatoare pe termen lung. conceptual. dezbatuta la vremea aceea de specialisti. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. 2. b) Jocul ca: forma fundamentala de activitate în copilaria timpurie si forma de învatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. o adevarata criza în educatie. care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de învatare. cât si în practica educationala. în general. începând cu anii '60. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare.

Stimularea potentialului creativ al copilului. a) Ciclul achizitiilor fundamentale (gr. Acesta trebuie sa decida asupra noilor continuturi. care apartin.Înzestrarea copilului cu acele cunostinte. Constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista. ofera posibilitatea de manifestare a individualitatii copilului. tinând seama de evolutia fireasca a achizitiilor din domeniul psihologiei învatarii. matematica distractiva. clasele I. de niveluri scolare diferite. Noua conceptie curriculara care confera prioritate formativului. instrument. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. Dezvoltarea unei gândiri structurate si a competentei de a aplica în practica rezolvarea de probleme. Încurajarea talentului. Aceste obiective devin functionale prin derularea planului cadru. La acest moment. Acest ciclu urmareste: Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris. pregatitoare. înteleasa ca activitate sociala. cât si cele optionale formuleaza noi exigente activitatii cadrului didactic la nivel metodologic. a VI-a) îsi propune formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor: Dezvoltarea achizitiilor lingvistice si încurajarea folosiri limbii române. Atât disciplinele fundamentale. a intuitiei si a imaginatiei acestuia. Formarea motivatiei pentru învatare. Deoarece activitatea la clasa trebuie orientata în directia atingerii obiectivelor ciclurilor curriculare. Stimularea copilului în vederea perceperii. 49 . preg I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII orientare Aprofundare Specializare Fiecare ciclu curricular ofera un set de obiective de învatare. calculatorul. bazata pe activitatea intelectuala a elevului. ceea ce a impus aparitia ciclurilor curriculare. cunoasterii si stapânirii mediului apropiat. sa opteze pentru anumite discipline. Formarea responsabilitatii pentru propria dezvoltare si sanatate. a II-a) are ca obiectiv major acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural. a limbii materne si a limbilor straine pentru exprimarea în situatii variate de comunicare. Aceste finalitati au constituit reperul esential în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. prietenul meu. muzica vocala. a potentialului sau creator. care consemneaza nivelul pe care ar trebui sa-l atinga elevii la finalul unei etape a parcursului scolar. grafica si pictura. împartirea pe cicluri curriculare se prezinta astfel: Ciclul Achizitii curricular fundamentale Dezvoltare Observare si Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Clasa Gr. consideram necesara precizarea acestora pentru periodizarea care face obiectul analizei noastre. În curriculum-ul pentru învatamântul primar apar ca inovatie disciplinele optionale care. În clasele I-IV se pot studia urmatoarele tipuri de optionale: a) optionale la nivelul disciplinei (*): literatura pentru copii. proiecteaza o noua viziune asupra actului învatarii. Formarea unei atitudini responsabile fata de mediu. Acesta va fi abilitat cu acele cunostinte. Aceasta noua conceptie curriculara proiecteaza noi periodizari ale scolaritatii. calcul aritmetic). citit. jocuri sportive. Ele grupeaza mai multi ani de studiu. prin specificul lor. a experientei si a expresiei în diferite forme de arta. b) Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a. uneori. Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii care au în comun obiective specifice. Familiarizarea cu o abordare pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii.

3. orientate spre inovatie si împlinire personala. ce conduce spre interdisciplinaritate.b) optionale la nivelul ariei curriculare (**): comunicare în situatii concrete. dar si la ce anume serveste mai târziu ceea ce s-a învatat în scoala. precum si prin folosirea strategiilor participative în activitatea didactica. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Obiective: 50 .14). ci a unui învatamânt pentru fiecare. spre descentralizarea si flexibilizarea ritmurilor de parcurgere a etapelor de învatare. cum circulam. 1998. când si de ce se învata ceea ce se învata. Per ansamblu. monitorizarii si evaluarii curriculum-ului (Programe scolare pentru învatamântul primar. realizabile pe termen lung. Sporirea capacitatii de a recunoaste si a îmbogati prin efort personal continutul notiunilor deja învatate. unitatea acestora. conceput pentru un elev abstract. MEN. Bucuresti. sunet si culoare. De asemenea. folclor. Promovarea interdisciplinaritatii în activitatea didactica la clasele I-IV amplifica conexiunile disciplinare si duce la sporirea eficientei învatarii. educatie interculturala. sculptura în lemn. ci bine”. conform principiului „nu mult. tehnici de învatare eficienta etc. democratia pentru copii. micul inventator. prelucrarea lemnului. precum si la preocuparile. stiinta între real si imaginar. dans. educatie pentru drepturile omului. consecinta directa a demersurilor reformatoare. c) optionale la nivelul mai multor arii curriculare (***): literatura si stiinta. calatori si calatorii. curiozitati în lumea naturii. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar) V. Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a obiectivelor si a continuturilor. micul gospodar. p. Responsabilizarea tuturor agentilor educationali în vederea proiectarii. prietena mea. Flexibilizarea ofertei de învatare venita dinspre scoala (structurarea nu a unui învatamânt uniform si unic pentru toti. va consta în formarea unei culturi curriculare exprimate în practica educationala pe urmatoarele dimensiuni: Plasarea învatarii (ca proces) în centrul demersurilor scolii (important este nu ceea ce cadrul didactic a predat. deci pentru elevul concret). interesele si aptitudinile elevului. tehnici de lectura. traditii si obiceiuri locale. Posibilitatea realizarii unor parcursuri scolare individualizate. important este nu doar ce anume. educatie interculturala. ci ceea ce elevul a învatat). CAPITOLUL V METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: V. ci cât de bine. Delimitari conceptuale V. filosofia pentru copii. teatru. Adaptarea continuturilor învatarii la realitatea cotidiana. prin angajarea comportamentelor intelectual-afective ale elevilor: Satisfactia de a opera legaturi sau de a pune în relatie cunostintele dobândite la diferite discipline. ariile curriculare pentru clasele I si a II-a la nivelul ciclului achizitiilor fundamentale sunt proiectate într-o noua logica a continuturilor stiintifice. natura. Orientarea învatarii spre formarea de capacitati si atitudini prin dezvoltarea competentelor proprii rezolvarii de probleme. ceramica. teatru de marionete. motivante pentru elevi. gimnastica ritmica si aerobica. igiena personala. educatie pentru securitatea personala etc.1.2. Manifestarea bucuriei de a percepe mai deplin structura conceptuala a disciplinelor.

formeaza priceperi si deprinderi de munca intelectuala. e) motivationala = potente aza energiile cu care se implica elevul în activitatea de învatare.1. tehnica si comportamente specific umane. G. drum). 4. o particularizare a metodei la o situatie concreta de instruire. instrument de lucru pentru îndeplinirea obiectivelor informative sau formativ-educative. termenul metoda provine din cuvintele grecesti meta (spre. adica pentru informarea si formarea educatilor (Moise.Cunoasterea particularitatilor metodelor de predare-învatare în învatamântul primar si prescolar. considera M. reprezinta tehnici limitate de actiune. literatura de specialitate oferind explicatii multiple. îl atesta pe profesor ca purtator al continuturilor de învatamânt. cum trebuie sa se procedeze în desfasurarea procesului instructiveducativ pentru a se obtine rezultatele dorite. Debesse. d) normativa. nivelul elevilor si în scopul prioritar la formarii acestora. ea poate cultiva motivatia intrinseca. Întelegerea relatiei dintre metodele si mijloacele de învatamânt în activitatea instructiv-educativa din gradinita si ciclul primar. metoda poate fi definita ca drum sau cale de urmat în activitatea comuna a educatorilor si educatilor pentru îndeplinirea scopurilor învatamântului. 3. existând posibilitatea ca o metoda sa devina procedeu al altei metode si un procedeu sa se impuna ca metoda într-un alt context. trebuintele. Vaideanu metoda de învatamânt reprezinta o modalitate de lucru. altfel spus transforma întreaga personalitate. Delimitari conceptuale Realizarea finalitatilor procesului instructiv-educativ este posibila numai în masura în care în activitatea de predare-învatare se foloseste un sistem coerent de cai. Roman. 51 . vizând realizarea sarcinilor didactice. este selectionata de profesor si aplicata împreuna cu elevii. Din punct de vedere etimologic. Treptat s-a renuntat la aceasta echivalenta. Aceasta vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. V. cultiva convingeri. Antohe. 2. se utilizeaza diferentiat. Referindu-ne la procesul de predare-învatare. comportamente. atitudini.pozitiva. Astfel. Procedeele. Barna. în beneficiul elevilor. forme de organizare. Termenul de metoda de învatamânt nu trebuie confundat cu procedeul didactic. în functie de interesele. 1970). în lectii si în activitatea extracurriculara. b) formativ-educativa = metoda permite construirea de noi structuri cognitive. În opinia profesorului G. îsi însuseste stiinta. Metoda de învatamânt îndeplineste functii multiple: a) cognitiva = pentru elev metoda reprezinta o cale prin care descopera noi adevaruri. aptitudini si capacitati. termenul metoda de învatamânt era considerat echivalent cu forma de învatamânt. de optimizare a actiunii = evidentiaza cum trebuie sa se predea sau sa se învete. trasaturi caracteriale. ca animator si evaluator al procesului respectiv. C-tin. presupune în toate cazurile conlucrarea dintre profesor si elevi. catre) si odos (cale. În unele lucrari mai vechi. Formele si mijloacele folosite pentru înfaptuirea sarcinilor didactice sunt definite prin termenul generic de metodologie a instruirii. I. c) instrumental-operationala = serveste drept tehnica de executie. fie un mod concret de valorificare a metodei. cu caracter polifunctional care: 1. Relatia dintre metoda si procedeu este una dinamica. cognitiva care conduce la îmbunatatirea randamentului scolar (A. se precizeaza ca metoda reprezinta o realitate mai cuprinzatoare.. precizându-se ca forma este o categorie didactica mai cuprinzatoare decât modul de lucru sau metoda (cf. 1996). 2004). în timp ce procedeul reprezinta fie un element de sprijin. adica drum catre ceva. un detaliu. mijloace.

Simulata: . cu atât mai putin în conditiile în care asistam la un continuu proces de inovare a metodologiei didactice. sa identifice problemele esentiale. 52 .descrierea . imagini intuitive pe baza carora sa fie elaborate o serie de generalizari.lucrarile practice . Oral-vizuala: a) instruirea prin radio b) tehnicile video 4. traita nemijlocit de catre elev. economica si eficienta de instruire. îi stimuleaza la reflectii personale pe marginea celor expuse. De explorare C. sistematica si continua a cunostintelor.problematizarea simulatoare 2. Povestirea este o expunere orala sub forma de naratiune prin intermediul careia sunt înfatisate fapte.prelegerea . învatarii sunt: a) experienta social-istorica. Se foloseste atât la gradinita. Ofera o sinteza a cunostintelor. Prin intermediul lor se transmite si se receptioneaza într-un timp relativ scurt un mare volum de informatii. rapida.proiectul . Pornind de la aceste surse.învatarea pe .studiul de caz . A. Indirecta: 2.demonstratia .discutia colectiva . b) experienta personala. Metode de comunicare orala A.algoritmizarea . Acesta considera ca sursele importante ale cunoasterii. METODELE DE COMUNICARE SI ÎNSUSIRE A VALORILOR CULTURII A. Metode de comunicare B.exercitiul .ancheta . Prin intermediul povestirii copiii sunt ajutati sa patrunda în lumea basmelor.modelarea . Interioara – reflectia personala .activitatile creative .2. Scrisa – lectura (munca cu manualul) 3.povestirea . modalitatile în care metodele se coreleaza în procesul de învatamânt. îi învata sa-si organizeze si sa expuna coerent cunostintele. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar). De actiune D. reprezentând o cale simpla. Una dintre ultimele clasificari a metodelor de învatamânt apartine lui Ioan Cerghit. Directa: 1. mostenirea culturala a umanitatii. Orala 1.1. V. modele de abordare a unei teme complexe. De rationalizare 1.experimentul . întâmplari îndepartate în timp si spatiu pe care copiii nu le pot cunoaste altfel. cât si la clasele I-IV.jocul de rol . evenimente.instructajul b) conversative: 2. Scopul urmarit de povestire este de a asigura un bagaj de cunostinte. Vom detalia în cele ce urmeaza doar acele metode care îsi gasesc aplicabilitatea la nivelul învatamântului prescolar si primar. neputând epuiza întreaga diversitate a metodelor.1.conversatia . c) actiunea practica.instruirea programata Clasificarea metodelor de învatamânt este relativa. Reala: a) expozitive: .Metodologia instruirii desemneaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. Aceasta releva principiile care stau la baza utilizarii optime a metodelor.1.observatia . Metode expozitive: Expunerea este o metoda care asigura transmiterea ordonata. autorul propune urmatoarea clasificare a metodelor de învatamânt: A.explicatia . deoarece raspunde înclinatiei copilului spre miraculos si fantastic.

ajuta la formarea unui fond bogat de reprezentari vii clare. ci îsi însuseste numai logica ce sta la baza procesului de dezvaluire. dezvaluirea continutului unor notiuni. incita la comparatii si analize. primesc informatii despre evenimente istorice importante. Pentru cresterea eficientei metodei se recomanda ca în utilizarea sa sa se îmbine procedeul inductiv si deductiv pentru favorizarea procesului de abstractizare si concretizare. sporirea caracterului activizant prin crearea pe parcursul povestirii a unor situatii problema. pentru a determina participarea afectiva a auditoriului. sa se stimuleze si dirijeze activitatea de învatare. explicarea unor efecte pe care le produc anumite fenomene ale naturii asupra plantelor. nuantata. A. fiind întâlnita în predarea tuturor disciplinelor de învatamânt si la toate clasele. Pentru a spori gradul de întelegere si retinere a celor descrise e bine sa fie însotita de material ilustrativ. pe baza unei scheme de activitate prestabilite. Metodele conversative Metoda conversatiei este o convorbire sau un dialog ce se desfasoara între cadrul didactic si elevi. pentru stabilirea asemanarilor si deosebirilor. la analiza cauzala pentru cunoasterea interdependentei si conexiunilor dintre acestea. sa elucideze întreaga problematica. lamurirea. stiintei etc. formularea unor concluzii si învataminte. Solicita gândirea elevilor. elemente de dramatizare. Instructajul verbal este acea metoda expozitiva care precede sau însoteste desfasurarea unei actiuni practice. favorizeaza întelegerea clara a celor narate. fulger). îmbogateste si nuanteaza viata afectiva. Are o arie foarte larga de utilizare. logica clara în prezentarea faptelor. clara. conditiile în care se desfasoara actiunea. Dezvaluie adevarul pe baza unei argumentatii deductive. limiteaza riscul erorilor ce pot sa apara în confruntarea cu diverse probleme. Si în explicatie accentul se pune pe receptarea cunostintelor. prin relevarea notelor esentiale. ilustrarea continutului prin desene. înregistrari. Explicatia consta în clarificarea. prezentarea unor efecte pe care le au fenomenele naturii asupra mediului înconjurator. fenomen. cu scopul ca. sa ia cunostinta de continutul unor opere literare. reprezentând o metoda eficienta de obtinere a unor noi cunostinte. reprezentarea prin desene a unor fenomene ale naturii (ploaie. vânt. pe baza unor întrebari si raspunsuri. Eficienta acestei metode presupune respectarea unor cerinte: selectionarea atenta a faptelor prezentate. sa se foloseasca analogia si comparatia. stimuleaza imaginatia si creativitatea.a. învatatorul le poate explica elevilor modul în care anotimpurile influenteaza vietuitoarele prin evidentierea elementelor caracteristice ale fiecarui anotimp. a diferitelor aspecte din realitatea înconjuratoare si. în cadrul orelor de cunoastere a mediului. pe reproducerea argumentatiei deductive. Metoda prezinta neajunsul ca le propune elevilor o observare mult prea dirijata si interpretata. realizarea unui calendar al naturii etc.legendelor si miturilor. proiectii. prezinta cadrul de desfasurare a unor evenimente. îi ajuta pe elevi sa ajunga la generalizari. impresiile personale ale naratorului despre faptele prezentate.2. clarificare a adevarurilor prezentate. ipoteze. desprinderea elementelor esentiale. prin evidentierea genezei si devenirii lor. a legaturilor cauzale dintre obiecte si fenomene. asigura o prezentare analitica a obiectelor si fenomenelor studiate. Elevul nu descopera noile cunostinte prin efort propriu. regulile ce trebuie respectate în desfasurarea ei s. Descrierea reda prin mijloace verbale imaginea unui obiect.. artei. concis. exprimare simpla. De exemplu. ninsoare. Metoda conversatiei cunoaste doua forme principale: 53 .1. pe cale inductiva. sa se recurga la procedeul genetic si istoric pentru clarificarea aparitiei si dezvoltarii obiectelor si fenomenelor. legi. Precizeaza si clarifica sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca elevii. despre viata unor personalitati din domeniul literaturii. la clasa a II-a. Pentru a fi eficient trebuie sa fie clar. relatii. principii. fragmente din opere literare.

de afirmare a opiniilor personale. de predictie. de asemenea. precise. solutionarea unor probleme teoretice si practice. sa demonstreze întelegerea problemei etc. stimularea creativitatii. sa se refere la o problema concreta. influentarea convingerilor. sistematizarea unor idei. Discutia colectiva îmbraca forma unui schimb reciproc. divergente. idei. Cunoaste mai multe variante: discutia-seminar. clare. sa lase timp de gândire pentru formularea raspunsului. Un loc important trebuie sa ocupe si întrebarile de evaluare care solicita elevii sa formuleze judecati de valoare asupra problemelor puse în discutie. Aceasta metoda reprezinta si un exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii în grup. conversatia catehetica. conduitei participantilor. reflectiei discursive. Rolul esential în folosirea acestei metode îl are modul în care sunt formulate întrebarile. consultatia colectiva. Pentru a spori eficienta metodei conversatiei se recomanda încurajarea elevilor sa formuleze ei însisi întrebari. Este de dorit ca în folosirea metodei conversatiei sa predomine întrebarile de gândire. spiritului critic. Specificul metodei consta în disocierea timpului de producere a ideilor (faza de productie de idei). de simpli spectatori. sa se lase mai multa libertate în alegerea mijloacelor de formulare a raspunsului. favorizeaza formarea deprinderilor de cooperare. opinii. sa stimuleze efortul elevilor în formularea raspunsurilor. obiectivitatii. discutia libera. Prezinta si unele dezavantaje dintre care amintim: ritm redus de asimilarea informatiei. Osborn (1953). sa se foloseasca materiale care sa invite la formularea de întrebari. corectarea raspunsurilor sa se realizeze cu tact. sa prezinte înlantuire logica.conversatia euristica. intensifica relatiile interpersonale. sa nu conduca la raspunsuri monosilabice. Are functia de a înlesni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii unei probleme de rezolvat. printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie (elevi. consolidarea. folosita pentru a-l conduce pe elev printr-o serie de întrebari la descoperirea de noi adevaruri. exprimate într-o forma îngrijita. inhibarea unor membri ai grupului si mentinerea lor într-o stare pasiva. atitudinilor. în functie de diverse criterii. Asaltul de idei (Brainstorming-ul) Este initiata de psihologul american Alex. desprinderea trasaturilor caracteristice unei clase de obiecte si fenomene. colocviul. metoda asaltului de idei. sa mobilizeze elevii în functie de potentialul fiecaruia. studenti. uneori controversate. argumentate. prin care elevii sunt pusi în situatia de a reproduce cunostintele anterior asimilate. Trebuie. de asemenea. constructiv de informatii. uzând pe cât posibil de întarirea pozitiva. procedeul Phillips 6/6. Acest lucru este posibil pentru ca întrebarile îl determina pe elev sa efectueze o investigatie în universul informatiilor de care dispune. sa fie complete. sa faca o serie de conexiuni care sa-l conduca la descoperirea unor noi aspecte ale realitatii (sesizarea unor relatii cauzale. stimuleaza spontaneitatea. organizat. impresii. dar sa nu le sugereze si sa nu li se substituie. formularea unor concluzii si generalizari). transferul de informatii la situatii noi. specialisti într-un domeniu). desprinderea unor învataminte. Eficienta metodei este conditionata de unele cerinte pe care trebuie sa le îndeplineasca întrebarile: sa fie clare. propuneri axate pe tema sau subiectul luat în studiu. Ca forma socializata a învatarii. sa favorizeze personalizarea raspunsurilor. discutia în grup organizat. critici. concise. considerate începutul cunoasterii si al progresului cognitiv. trebuie sa se conformeze unor cerinte: sa fie corecte din punct de vedere stiintific. Nu se poate folosi pentru a descoperi informatii cu totul noi. concise. tendinta unor participanti de a-si impune propriul punct de vedere. sa se dozeze “pauza de reflectie” asupra raspunsului în functie de dificultatea întrebarii. precum si întrebarile de anticipare. deschise pentru a spori implicarea activa a elevilor în prelucrarea informatiilor de care dispun pentru a formula raspunsurile adecvate. la elaborarea unei definitii. subiectivitate în abordarea problematicii. dezbaterea de tipul mesei rotunde. sa activizeze întreaga clasa. imaginatia creatoare. discutia dirijata/structurata pe probleme formulate anterior. de timpul în care se evalueaza aceste idei (faza aprecierii critice a 54 . Raspunsurile. corecte din punct de vedere al continutului si formei de exprimare. Contribuie la clarificarea unor notiuni.

elementul de noutate si surpriza. iar pe de alta parte. conflictuala ce rezulta din trairea a doua realitati de cunoastere si motivationale diferite: pe de o parte. conceptii vechi si ipoteze noi. sa încerce noi asociatii între cele exprimate deja. cuvintele de genul “ridicol”. Subiectii vor fi încurajati indiferent de valoarea ideilor emise. necunoscutul cu care este confruntat si în fata caruia datele vechi se dovedesc a fi insuficiente pentru a-l întelege si a duce la rezolvarea dorita. Contradictii de acest gen pot sa apara între: cunostintele vechi si datele noi ce nu pot fi explicate pe baza informatiei anterioare. anuntarea temei discutiei si dezbaterea sa în grupe. de unde provine si denumirea metodei. Aceasta ar avea urmari negative asupra creativitatii. ofera fiecaruia posibilitatea sa-si valorifice experienta proprie. de uimire. Înregistrarea discutiei se va face prin mijloace moderne sau cu discretie de catre o persoana dinainte desemnata. Chiar si solutii aparent imposibile. prezentarea de catre conducatorul fiecarei grupe a concluziilor. solutii. cresterii productiei de idei. Vor fi ascultati cu atentie toti participantii la discutie. Evaluarea si selectia ideilor emise se face ulterior (de aici denumirea de ”metoda evaluarii amânate”). Procedeul Phillips 6/6 presupune împartirea clasei în grupe de 6 persoane. care dezbat o problema timp de 6 minute. abordarea teoretica a unor probleme si rezolvarea lor practica. experienta anterioara de care dispune elevul (informatia existenta). Pentru fiecare grupa se desemneaza un conducator. evaluarea ideilor sa se faca imediat. aberante vor fi înregistrate. Notiunea de situatie-problema desemneaza o stare contradictorie. stabilirea de catre cadrul didactic a solutiei optime si argumentarea respingerii celorlalte variante . favorabile creativitatii. ar produce blocaj intelectual. pe enuntarea a cât mai multe idei si solutii. În folosirea acestei metode se cer respectate urmatoarele reguli: Dupa enuntarea problemei se lasa frâu liber dezlantuirii gândirii si imaginatiei creative a subiectilor. “absurd” se dovedesc nefavorabile unui proces de creatie. de timiditate. Aceasta confruntare genereaza o stare de curiozitate. Ceea ce poate parea absurd pentru unul. interesanta si utila. Ei trebuie sa exprime spontan si deschis ideile care le vin pentru prima oara în minte. este inadmisibil ca judecarea. incita la investigatii. Ulterior. ar inhiba spontaneitatea gândirii etc. Accentul se pune pe cantitate. ceea ce conduce la îmbogatirea orizontului cognitiv. Este metoda care se bazeaza pe crearea unor situatii-problema a caror rezolvare solicita un efort autentic de investigare în vederea gasirii solutiilor. numarul membrelor grupei si timpul afectat dezbaterii au variat în functie de efectivul clasei si complexitatea problemei. Aceasta disociere se face în scopul stimularii gândirii divergente. Se vor asigura conditii pentru crearea unei ambiante stimulative.ideilor emise). Pentru a elibera subiectii de influenta oricaror factori de inhibitie. 55 . formulare de ipoteze. sa-si prezinte si argumenteze punctele de vedere si opiniile. de frica de a nu gresi. discutarea concluziilor si solutiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere. “aberant”.. intime. În folosirea metodei se parcurg mai multe etape: constituirea grupelor si desemnarea conducatorului. moduri diferite de actiune practica. fiind încurajati sa emita idei noi. poate sugera altora o idee noua. Prezinta avantajul ca implica efectiv pe toti membrii colectivului în analiza si solutionarea unei probleme. solutiilor la care s-a ajuns. sa le combine si sa ajunga pe aceasta cale la idei superioare celor initiale. Problematizarea. degajate de orice conventionalism si conformism.

1. când se constientizeaza contradictia dintre problema pe care elevii o au de rezolvat si cunostintele de care ei dispun. A. dictionare s. Rezolvarea problemelor îndeamna la observatii. prelucrare a datelor. cartea este si va continua sa fie un instrument de baza care asigura accesul la valorile culturii spirituale. legaturile logice. albumeseturi de diapozitive. lectura rapida ce permite formarea unei imagini de ansamblu asupra continutului unei lucrari. Specificul metodei consta în faptul ca nu se comunica pur si simplu cunostinte “gata elaborate”. pe parcursul careia se pot înregistra incertitudini si erori. dar pentru ca elevii sa poata folosi cartea (este necesar sa li se formeze o serie de priceperi. atlase. lectura problematizata si selectiva etc. e) formarea deprinderilor si obisnuintelor de disciplina a muncii intelectuale (regim ordonat de studiu. procedee de actiune si rezolvare. pentru a favoriza atât gasirea solutiei cât si descoperirea de noi adevaruri. sa dezvaluie interactiunile. Folosirea acestei metode îi obisnuieste pe elevi sa analizeze problemele din perspective multiple. dar este si capabil. Presupune valorificarea experientei anterioare pentru rezolvarea unei situatii problema. de igiena 56 .a. deprinderi si obisnuinte: a) deprinderea de a întelege corect cele citite.cunostintele empirice si cunostintele stiintifice. nume. ci îi pune pe elevi în situatia de a le redescoperi prin efort personal. Esentiale pentru aceasta metoda sunt: crearea situatiei problema. de explorare a alternativelor. În folosirea acestei metode se disting trei momente succesive: momentul pregatitor care consta în crearea situatiei-problema. posibilitati efective de a le corela pe acestea cu experienta anterioara a subiectului. momentul rezolutiv care vizeaza aflarea solutiei si confirmarea ei de catre profesor. cercetarea necunoscutului în vederea gasirii solutiei. iar lectura reprezinta o metoda esentiala de instruire. condensând si transmitând valorile culturale ale umanitatii. Se foloseste cu precadere la clasele I-IV. de a reflecta asupra textului. prin efort propriu. În felul acesta elevul nu numai ca este determinat. cultiva dorinta de autodesavârsire. reactualizarea unor informatii sau sesizarea unor date importante. cu diferenta ca în descoperire se insista pe cautarea si aflarea solutiei. de a sesiza problemele cheie. Aceasta impune ca fiecare problema sa cuprinda. fapt ce se traduce în noi cunostinte. lectura critica ce presupune evaluari si analize. Implica o atitudine activa din partea elevului care desfasoara o activitate de observare. pe lânga elementele noi. de învingere a obstacolelor. sa construiasca noi structuri cognitive. Problematizarea gaseste puncte de sprijin în experienta anterioara a elevilor. sa elaboreze noi imagini. sa-si argumenteze opiniile exprimate. reorganizata. pune individul în legatura cu opera unor personalitati de seama din cele mai variate domenii de activitate. cauzale. restructurata. modeleaza constiinta morala si civica. momentul tensional. notiunile care exprima esentialul. c) deprinderea de a folosi materiale si mijloace auxiliare: culegeri de texte. de perfectionare profesionala si autoinstruire. Lectura favorizeaza o experienta interioara de adânci meditatii si tensiuni spirituale. sa construiasca rationamente plauzibile. obstacolul pe care trebuie sa-l depaseasca prin mijloace cognitive. dar impune ca aceasta sa fie completata. Învatarea prin descoperire este o continuare a problematizarii si consta în refacerea de catre elevi. la reflectii adânci.3. necunoscute. În ciuda concurentei ce i se face din partea mass-media. În aceasta idee elevii trebuie sa fie familiarizati cu lectura lenta. Metode bazate pe lectura textului scris Munca cu manualul si alte carti (Lectura) Astazi cartea continua sa fie o sursa valoroasa de informare si cunoastere. d) familiarizarea elevilor cu anumite procedee de memorare a unui material mai dificil prin care se confera pe o cale artificiala un sens unor date. b) deprinderea de a folosi mai multe tehnici de lectura. esalonarea corecta în timp a activitatilor de lectura). de profunzime. a drumului elaborarii de noi cunostinte. sa confrunte solutiile gasite cu realitatea. modele. din perspective noi. formule. la experimentarea mintala si la originalitate în gasirea raspunsurilor. solutii pentru a depasi obstacolul. cifre. idei principale. Metoda descoperirii se afla în strânsa corelatie cu metoda problematizarii.

La clasele I-IV una dintre cele mai utilizate metode de lucru cu cartea este lectura explicativa. Desfasurarea metodica si cu bune rezultate a lecturilor dupa imagini presupune unele pregatiri prealabile din partea educatoarei si anume: studierea atenta la începutul anului scolar a tematicii convorbirilor dupa ilustratii prevazuta în curriculum. Atmosfera redata în tablouri trebuie sa-l faca pe copil sa traiasca momentul respectiv si sa simta emotia estetica. Din punct de vedere al coloritului imaginea trebuie sa fie placuta ochiului. independenta. dar si întelegerea. Actul lecturii se învata la clasele primare si se perfectioneaza de-a lungul întregii perioade scolare si dupa absolvirea scolii. lectura explicativa integreaza activitati pre cum: citirea textului.naratiune. procurarea din timp a imaginilor care vor fi folosite în activitatile respective. la reflectii si analize. învata sa caute si sa distinga esentialul din lucruri. De asemenea ilustratiile folosite sa fie în buna stare. teme. cât si la confectionarea în bune conditii a materialelor care eventual îi lipsesc. explicarea cuvintelor noi. cu expresia caracteristica situatiei respective. extragerea ideilor principale. analiza mijloacelor artistice. poezie . iar capacitatea copiilor de a percepe în mod independent si pe baza unei fine activitati analitico-stiintifice este redusa. procese. cât mai reala si sa redea atmosfera corespunzatoare. Presupune analiza unitara si simultana a continutului si a formei artistice de exprimare. întelegerii. formarea deprinderii de a observa ilustratia. ilustratiile folosite în activitatile de lectura dupa imagini o va ajuta sa procedeze la o mai atenta selectionare a materialului existent editat. Ilustratiile alese trebuie sa fie la dimensiuni mari spre a putea fi bine vazute de catre copii în timpul activitatii. Exigenta educatoarei fata de cerintele pedagogice pe care trebuie sa le îndeplineasca. Întrebuintarea unor materiale degradate (rupe. împartirea textului pe fragmente logice.sau texte cu continut stiintific). implicatiilor lor. Este însotita de rezolvarea unor exercitii. Tot în legatura cu aceasta problema este 57 . Prin intermediul întrebarilor educatoarea vizeaza orientarea atentiei copiilor. Pentru aceasta tablourile sa fie realizate la un nivel artistic înalt si caracterizate prin simplitate si claritate. Imaginile oamenilor. Desi primeste note specifice în functie de natura textului citit (texte cu continut literar . idei. În învatamântul prescolar se foloseste lectura dupa imagini. Înca din clasele mici trebuie formata deprinderea de lectura activa. într-un tablou în care se înfatiseaza copiilor un animal trebuie sa apara elementele caracteristice animalului si o proprietate corespunzatoare între partile componente ale corpului sau. actiuni în vederea analizei. examinarii. organizarea gândirii si atitudinii constiente fata de cele observate. Prin intermediul sau se pregateste lectura independenta. Dupa caz ilustratia trebuie sa prezinte anumite caracteristici în mod descriptiv. descriere. De exemplu. sentimente.a muncii. elaborarea planului de idei. Presupune desprinderea valorii si semnificatiei continutului de idei al textului. desprinderii semnificatiilor. acea lectura care pune în miscare gândirea si imaginatia. deprinderi ergonomice legate de organizarea corespun-zatoare a locului de munca. Este o metoda prin care elevii sunt condusi în analiza. Aceasta consta în concentrarea intelectului asupra unor cunostinte. trairea ideilor cuprinse într-un text. sifonate si decolorate) duce la lipsa de interes din partea copiilor pentru activitate. apare necesitatea dirijarii procesului de instruire si de interpretare a ilustratilor în cadrul activitatilor de lectura dupa imagini. În cadrul acestor activitati se tine seama de faptul ca ilustratia (tabloul) este un stimulent complex. faptele si evenimentele întâlnite în continutul ilustratiei. incita la asociatii de imagini si idei. aprecierea modului în care acesta este exprimat. întelegerea. asigurarea conditiilor necesare desfasurarii activitatilor. În acelasi timp copiii se desprind de la o munca intelectuala. copiilor si animalelor trebuie sa fie redate în miscare.

ele vor fi 58 . constând în urmarirea atenta si sistematica a obiectelor si fenomenelor. Cultiva. sub forma de schite. prin efortul propriu de explorare.metode de explorare mijlocita. datele obtinute se supun dezbaterii colective în clasa. formulându-se ca repere anumite întrebari problema. se va urmari patrunderea în intimitatea lucrurilor si fenomenelor. Are un pronuntat caracter participativ si euristic. Cunoaste mai multe forme: a) dupa timpul în care se deruleaza: observarea simpla si de scurta durata observarea complexa si de lunga durata b) dupa modul de organizare si desfasurare: observare individuala observare pe echipe Pentru a imprima observatiei un caracter activ. interpretarii lor. se vor fixa criterii (indicatori) cantitativi de observare (exp. la început se vor preciza obiectivele si sarcinile urmarite. cât mai mult posibil. în cazul în care anumite aspecte nu sunt accesibile cunoasterii directe . Reprezinta nu doar o metoda de cercetare folosita în toate domeniile. raspunzând nevoii firesti a copilului de a explora realitatea. capacitatea de a formula întrebari si de a cauta raspunsuri. precum si mijloacele ce vor fi folosite. ajutândul sa-si însuseasca noi cunostinte si sa-si formeze calitati si comportamente apropiate celor implicate în actul autentic al cercetarii stiintifice. tabele. de a supune analizei si de a interpreta faptele în mod personal. pentru formularea de concluzii. Prin intermediul sau se dezvolta elevilor o serie de calitati necesare oricarui domeniu de activitate: spiritul de observatie. nemijlocita a realitatii. în partea finala. interpretarii si explicatiei. METODE DE EXPLORARE A REALITATII În învatamântul actual se pune un accent sporit pe antrenarea elevilor în cunoasterea realitatii. cresc zilnic plantele cercetate). în vederea descrierii. rabdarea si tenacitatea. obiectivitatea. Constituie deopotriva o cale de obtinere a unor noi informatii. investigare a acesteia. B.necesar sa se studieze din vreme conditiile în care va fi expusa ilustratia spre a fi bine vazuta de copii (de regula ilustratiile se aseaza pe un suport special). cu câti mm. Explorarea realitatii se poate realiza direct. prin metodele de explorare directa. de asemenea. doar a aspectelor care cad în mod întâmplator în câmpul observatiei. desene. În acest sens se promoveaza tot mai insistent metodele de explorare a realitatii. Metode de explorare directa Observarea sistematica si independenta. dupa rigorile observarii stiintifice. explicarii. de trezire a interesului pentru lumea ce ne înconjoara. analizei si prelucrarii. este necesar ca ea sa fie organizata. rezultatele observatiei se consemneaza sistematic în caiete de observatii. imaginatia.. mijlocita. perspicacitatea. B. ceea ce presupune respectarea unor cerinte: observatia va avea ca punct de pornire o problema teoretica sau practica cuprinsa în programa analitica pentru clasa respectiva. dar si o importanta metoda de învatamânt. etc. dar si un autentic exercitiu de gândire cauzala analitica. activitatea de observare va capata pe cât posibil o forma problematizata. sintetica. pe însusirea unei experiente personale din contactul cu obiectele si fenomenele lumii reale. în fise speciale sau în protocoale de observare. cât si pe cale indirecta. de formare a unor deprinderi de investigare. rigoarea si precizia. observatiile facându-se dupa un plan spre a se evita o cunoastere de suprafata.1. Metoda observatiei este întâlnita în practica scolara pe toate treptele de învatamânt si aproape la toate disciplinele de studiu. metode care tind sa-l puna pe copil/elev într-o situatie oarecum asemanatoare omului de stiinta.

De exemplu. a dovedi. copiii/elevii pot realiza un experiment prin care unele ghivece cu flori sa fie asezate la lumina. Poate fi o activitate frontala. identificarea plantelor cultivate de om la câmpie. fiind însotite de grafice. Lucrarile experimentale desfasurate de elevi sunt îndrumate de profesor printr-un instructaj prealabil. lumina si substantele hranitoare necesare. experimentul demonstrativ. schite. observarea independenta trebuie sa fie pregatita printr-o serie de observatii dirijate care presupun instructiuni clare elaborate de cadrul didactic sub forma de fise sau grile de observare. capacitatea de explorare. le pot nota în caiete (la clasele I-IV). Efectuarea experientelor si experimentelor ocupa un loc tot mai important în ansamblul metodelor didactice. observarea sistematica a elevilor se poate realiza prin: recunoasterea în imagini a câmpiei. „metodele experimentale” accentueaza caracterul aplicativ al predarii. prin acordarea de sprijin în formularea generalizarilor si concluziilor finale. în cadrul unei activitati sau lectii de cunoastere a mediului cu titlul De ce au nevoie plantele?. neudate. în functie de scopul urmarit. iar altele sa fie asezate în locuri întunecoase. tabele. prin asigurarea resurselor si supravegherea modului de lucru. procese greu accesibile observatiei directe. în grup sau individuala. formarea spiritului experimental la elevi devenind o sarcina majora. a unor fenomene. instalatiilor. sa-i explice esenta si sa emita ipoteze. etc. fiind lipsite de caldura. Metode de explorare mijlocita (indirecta) 59 . instrumentelor si materialelor. udate la timp. stimuleaza curiozitatea stiintifica. întinsa. În practica scolara. formularea ipotezelor. De exemplu. contribuie la apropierea învatamântului de problemele tehnico-stiintifice”. prilej de familiarizare cu tehnica cercetarii stiintifice (punerea problemei.. se întâlnesc mai multe tipuri de experimente: experimentul cu caracter de cercetare prin care elevii intervin pentru a determina modificarea conditiilor de manifestare a obiectelor si fenomenelor studiate cu scopul descoperirii unor noi informatii. elevii pot observa aspecte legate de adaptarea plantelor la conditiile de mediu. analiza. confirmare sau verificare a unor teze teoretice. enumerând factorii de mediu care permit cresterea si dezvoltarea plantelor. al descoperirii legitatilor care-l guverneaza. al cercetarii raporturilor de cauzalitate. Se executa în fata clasei de profesor cu scopul ca elevii sa observe fenomenul produs. Experimentul este o observare provocata. a studia. scopul experimentului este de a observa. identificarea plantelor si a animalelor ce cresc si traiesc în zona de câmpie. neteda. prelucrarea. ca forma de relief joasa. desene. În timpul acestui experiment. noile achizitii vor fi pe cât posibil valorificate în lectii sau alte activitati didactice. experimentul aplicativ de verificare a posibilitatii de care dispun elevii pentru aplicarea în practica a cunostintelor teoretice însusite. etc. Provocarea intentionata în conditii determinate a unui fenomen se face în scopul observarii desfasurarii lui. Combinând experienta cu actiunea.2.prezentate sub forma orala sau scrisa. explicare. identificarea unor asemanari si deosebiri între vietuitoarele din mediul apropiat etc. gruparea plantelor si animalelor în functie de forma de relief. de ilustrare. favorizeaza realizarea unei mai strânse legaturi a teoriei cu practica. oferindu-li-se conditiile optime unei dezvoltari normale. a verifica rezultate le obtinute. în cadrul activitatilor/orelor de cunoasterea mediului. experimentul destinat formarii unor deprinderi de mânuire a aparaturii. Experimentul reprezinta metoda fundamentala în învatarea stiintelor naturii. la o lectie cu titlul La câmpie. rolul acestora în alimentatia oamenilor si a animalelor. al verificarii unor ipoteze. Folosirea experimentului în procesul de învatamânt solicita elevilor o atitudine activa în învatare. înregistrarea datelor. prin clarificarea unor probleme ce apar pe parcurs. interpretarea si verificarea lor). B. Deci. desfasurarea propriu zisa a cercetarii.

se recurge la cunoasterea indirecta. de interes. sa ordoneze. sa compare. instrumente. abilitati practice s. prin care se evidentiaza fenomene. asigurând procesului de învatare un suport concret senzorial. formarea unor deprinderi sau comportamente. secvente televizate s. Retinem câteva dintre acestea: pregatirea prealabila a demonstratiei de catre cadrul didactic pentru a se evita orice nereusita pe parcursul efectuarii ei. 60 . în scopul formarii de priceperi si deprinderi (este folosita cu precadere la lectiile de educatie fizica. Se realizeaza prin constientizarea scopului urmarit.a. fiind din aceasta cauza imperceptibile. precum si în executarea sau producerea în fata elevilor a unor actiuni. experiente cu scopul de a asigura un suport perceptiv (concretsenzorial) activitatii de predare-învatare sau pentru familiarizarea elevilor cu executia corecta a unor actiuni. tablouri. demonstratia logica (teoretica). roci. Metoda prezinta avantajul ca face materia mai accesibila. În functie de materialul intuitiv folosit. demonstratia cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale (proiectii. demonstrarea cu ajutorul modelelor similare. analoage sau simbolice. care înlocuiesc originalul. cunoasterea directa fiind imposibila. demonstratia cunoaste mai multe forme: demonstrarea cu ajutorul materialului natural (plante. Metoda demonstratiei consta în prezentarea unor obiecte. încât prezentarea materialului sa stimuleze operatiile de prelucrare a datelor si sa conduca gândirea la sesizarea esentialului si la constituirea notiunilor. fenomene reale sau a substitutelor acestora. desen. ci si cu mintea. desene. prin demonstratie se urmareste formarea unui bagaj cât mai bogat de imagini si reprezentari pe baza carora sa se elaboreze generalizarile necesare patrunderii în esenta obiectelor si fenomenelor studiate. precizarea unor repere de natura a orienta perceptia.). pentru ca exista obiecte si fenomene greu accesibile sau chiar inaccesibile cunoasterii directe din cauza îndepartarii în spatiu sau timp. precum si familiarizarea elevilor cu efectuarea si îndeplinirea corecta a unor actiuni. În toate aceste cazuri. Deci. demonstrarea cu ajutorul experientelor. comportamentelor). elevul trebuie sa fie îndrumat sa urmareasca obiectele si fenomenele nu numai prin intermediul simturilor. fenomene naturale). pregatirea psihologica a elevilor pentru demonstratie. În felul acesta s-au conturat metodele de explorare mijlocita/indirecta a realitatii. aparate.La baza cunoasterii stiintifice sta contactul direct.a. cu conditia ca sa fie astfel utilizata. demonstrarea prin exemple. prin intermediul unor substitute. fotografii s. actiunilor de executat. procese provocate intentionat de cadrul didactic. sa interpreteze si sa încadreze informatiile în noi sisteme. pentru ca pe aceasta cale sa ajunga la esenta lucrurilor. animale. harti. care se produc într-un timp foarte scurt sau într-un ritm mult prea lent. înregistrari fonice. sensibilizarea lor cu privire la ceea ce urmeaza sa observe. Pentru aceasta pe parcursul demonstratiei. crearea unei atmosfere de asteptare. cu obiectele si fenomenele studiate. demonstrarea cu ajutorul desenului la tabla. sa gândeasca.a). ce presupune fundamentarea prin rationament logic a unui adevar si se deosebeste de demonstratia în sens didactic ce presupune o perceptie activa. din care fac parte metoda demonstratie si metoda modelarii. dinamice. concret senzoriala. demonstratia cu ajutorul materialelor figurative (planse. filme. Fiecare dintre aceste forme ale demonstratiei impune respectarea unor cerinte specifice. În procesul de învatamânt cunoasterea/învatarea nu se poate realiza însa totdeauna prin explorarea directa a realitatii. de foarte mari sau de foarte mici dimensiuni. demonstrarea cu ajutorul actiunii (a operatiilor. fenomene. fixe. nemijlocit cu realitatea.). procese. reactualizarea unor cunostinte necesare întelegerii celor demonstrate. caligrafie. diminueaza verbalismul.

Au un mare grad de generalitate si abstractizare. M. redau într-o forma simplificata. stiut fiind ca se retine 20% din ce se aude.167).. idei sau .antrenarea cât mai multor analizatori în actul perceptiei. actiuni. scheme ale exercitiilor fizice (diagrame.modele figurative fenomene. interpretarea datelor si formularea concluziilor. procesele din natura. pentru a favoriza desprinderea elementelor esentiale. Modelul este un sistem material sau ideal care reproduce mai mult sau mai putin fidel originalul cu scopul de a usura descoperirea unor noi proprietati (Ionescu. simulatorie Modele simulatoare comportamente. . sub conducerea cadrului didactic..modele structurale Redau structura. p. informatii si relatii despre obiectele.modele simbolice abstract ce pune în evidenta un raport. Modelarea Imita fenomene. Modelul este un analog al realitatii. principiile organizarii unui sistem 61 . pe cât posibil. demonstratia sa poata fi urmarita în bune conditii de toti elevii. sa predomine materialele simbolice pentru a spori efortul intelectual depus de elevi în directia desprinderii esentialului si conceptualizarii claselor. actiuni complexe. o aproximatie a realitatii. Îmbraca aspectul unui concept. sa sesizeze. fie sa o însoteasca sau sa o finalizeze. Nu orice reproducere a obiectelor sau fenomenelor este o modelare. 30% din ce se vede. societate pe care aceste modele le reproduc. 3. elementele esentiale ale realului prin ecuatii. obiectele. bine dozate din punct de vedere cantitativ pe masura înaintarii în vârsta se recomanda ca materialele intuitive sa aiba un grad mai ridicat de schematizare. Nota definitoare a modelului este aceea ca ofera posibilitatea stabilirii de relatii analogice cu obiectul pe care-l modeleaza. fenomenul sau procesul în forma pura). dar la alte 2. procesele sa fie prezentate. mulajele) analogie mintale: Reproduc obiectul sau fenomenul cu ajutorul unor imagini. abstracte. formule. inclusiv la prelucrarea. teorii sau a unui sistem de concepte sau propozitionale descriptii logice. stilizata obiecte. Modelarea prin Modele ideale. fenomenele. 65% în cazul în care informatia este perceputa pe cale vizuala si auditiva. pe creatie. Radu. Este o simplificare. sa descopere anumite proprietati. el retine. 1995. histograme). un extras. se bazeaza pe reconstructia realului. reproduce numai acele aspecte esentiale pentru elaborarea unor cunostinte teoretice. dimensiuni (machetele. scheme ale aparatelor masinilor. Redau aspectele formale. în dinamismul lor. . fenomenele. pe fictiune. Este acea metoda de învatamânt care consta în folosirea modelelor didactice pentru ca elevii.modele logice. o schematizare. Modelarea prin Modele materiale similitudine (obiectuale) Reproduc cu fidelitate forma exterioara si structura interna a originalului. I. o legitate printr-o formula. În procesul instructiv-educativ sunt folosite diferite tipuri de modele. care poate fie sa o preceada. procese. procese. acestia fiind determinati sa participe activ în toate momentele desfasurarii ei. Metoda modelarii. materialele folosite sa fie judicios selectate pentru a servi scopului urmarit. scheme matematice sau logico-matematice (modelul matematic. a relatiilor cauzale. demonstratia trebuie îmbinata cu explicatia. Dupa felul modelarii ce sta la baza elaborarii lor se cunosc urmatoarele tipuri de modele: Felul modelarii Tipuri de modele Caracteristici 1.

- modele functionale Redau modul , principiile de functionare

Modelele îndeplinesc functii demonstrative, dar si functii cognitive, euristice (explorativ-explicative), deoarece îi invita pe elevi la un efort de gândire, de investigare teoretica, ceea ce duce la redescoperirea unor noi adevaruri. Stimuleaza spiritul de experimentare în plan mintal, cultiva rationamentul prin analogie, dezvolta capacitatea de a formula ipoteze si alternative, de a alege solutiile optime din mai multe variante. Metoda modelarii prezinta si unele dezavantaje, limite. Dat fiind caracterul de aproximatie al modelului, folosirea sa incorecta poate prezenta riscul unor simplificari care pot duce la întelegerea incompleta, eronata a obiectelor luate în studiu. Pentru a preveni asemenea situatii se impune ca în folosirea modelarii sa se creeze posibilitatea de trecere de la obiecte reale la modele din ce în ce mai abstracte, dar si invers de la modele, la perceperea faptului real, pentru obtinerea unor cunostinte precise, profunde.

C. METODE BAZATE PE ACTIUNE
Prin aceste metode elevul este învatat nu doar sa stie, ci si sa actioneze, sa realizeze ceva, prin transferul de cunostinte din planul teoretic în cel practic. Dupa modul în care se desfasoara actiunea, aceste metode se împart în metode bazate pe actiune reala (autentica) si metode de actiune simulata, fictiva (metode de simulare). C.1. Metode bazate pe actiunea reala Metoda exercitiului. Consta în efectuarea constienta si repetata a unor actiuni si operatii, în scopul formarii unor deprinderi teoretice si practice, consolidarii cunostintelor, dezvoltarii unor capacitati si aptitudini, stimularii potentialului creativ. Stimuleaza intens activitatea elevului, solicitând din partea acestuia efort intelectual sau fizic. Are o larga aplicabilitate în procesul de învatamânt, putând fi folosita la toate clasele si obiectele de studiu si pentru realizarea unor variate sarcini didactice (Cerghit, I., 1997, p.199): formarea deprinderilor de natura intelectuala si practica, actionala; mai buna întelegere a cunostintelor teoretice prin aplicarea lor în situatii si contexte diferite; consolidarea cunostintelor si deprinderilor însusite anterior; prevenirea uitarii, evitarea fenomenului de interferenta; asigurarea capacitatii operatorii a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, crearea a multiple posibilitati la transfer ale acestora; dezvoltarea operatiilor mintale, formarea de structuri operationale; dezvoltarea unor capacitati intelectuale si fizice, a unor trasaturi de vointa si caracter; stimularea si dezvoltarea capacitatilor creative, a originalitatii, a spiritului de independenta si initiativa. De aici rezulta ca exercitiul nu trebuie înteles ca având numai un caracter reproductiv, ci si un caracter productiv atunci când se desfasoara sub forma unor activitati libere, creatoare si genereaza noi forme de actiune. În practica scolara se întâlnesc mai multe tipuri de exercitii:
Criteriul declasificare Tipuri de exercitii 1. Continutul - Exercitii motrice - conduc la formarea de priceperi si deprinderi în care predomina componenta motrica (deprinderi de scriere, de mânuire a uneltelor, fizice, sportive); - Exercitii operationale - contribuie la formarea operatiilor intelectuale, care depasind caracterul oarecum rigid si stereotip al deprinderilor sunt mobile, suple, cu o arie de aplicabilitate mult mai larga. 2. Functiile îndeplinite - Exercitii introductive, de familiarizare cu noile actiuni si operatii;

62

- Exercitii de baza, de executie repetata a actiunii sau operatiei pâna la constituirea automatismului. - Exercitii de consolidare a automatismului. - Exercitii de verificare/evaluare. - Exercitii corective. 3. Valoarea formativa - Exercitii de reproducere: exercitii de formare a deprinderilor de scris-citit. - Exercitii de creativitate: alcatuirea de probleme, compuneri libere, jocuri de creatie tehnica. 4. Gradul de interventie a - Exercitii dirijate. cadrului didactic - Exercitii semidirijate. - Exercitii autodirijate, libere. - Exercitii combinate. 5. Modul de organizare - Exercitii individuale, pe echipe, cu toata clasa. (aspectul social) 6. Obiectul de învatamânt - Exercitii gramaticale, matematice, de comunicare într-o în cadrul carora se limba straina, sportive etc. organizeaza

Pentru ca metoda exercitiului sa fie eficienta trebuie sa se respecte anumite cerinte si sa se asigure o serie de conditii: crearea premiselor psihologice favorabile exersarii, stimularea interesului elevilor pentru actiunea ce urmeaza a fi exersata. În acest sens este necesara întelegerea clara a scopului si a importantei exercitiului propus, precum si actualizarea cunostintelor anterioare necesare efectuarii actiunii, cunoasterea performantelor ce trebuie atinse; demonstrarea prealabila, corecta si clara, a actiunii ce urmeaza a se exersa, pentru a-l ajuta pe elev sa anticipeze succesiunea operatiilor si pentru a preveni o exersare si o învatare incorecta; însotirea demonstratiei de explicatii complete, ceea ce creste rapiditatea învatarii cu 44% fata de situatia în care explicatiile lipsesc; cresterea treptata a complexitatii si dificultatii exercitiilor; organizarea unui numar corespunzator de repetitii pentru formarea automatismelor; crearea unor situatii de repetare cât mai variate, mai ales dupa fixarea structurii de baza a actiunii, pentru a se mentine treaz interesul pentru activitate; îmbinarea procedeului de executie globala a actiunii cu executia fragmentara, pe parti sau combinata (ceasta cerinta se impune în cazul unor actiuni mai dificile); esalonarea optima a repetitiilor în timp (în etapa initiala repetitiile se pot organiza la intervale mai scurte, ulterior ele pot fi mai distantate în timp) verificarea, controlul si autocontrolul executiei, pentru reglarea si autoreglarea actiunii în scopul obtinerii performantelor proiectate; sporirea treptata a gradului de independenta a elevilor, pentru a se trece de la exercitiile dirijate la cele semidirijate si a se ajunge la exercitii independente, autodirijate; în cazul în care se constata o stagnare a performantelor, se recomanda sa se creasca intensitatea motivatiei, sa se opereze modificari la nivelul metodelor de executie sau sa se dea o pauza mai mare. Retinem, în concluzie, ca, bine concepute si organizate, exercitiile contribuie la înzestrarea elevului cu deprinderi si capacitati de munca. Metoda lucrarilor practice consta în efectuarea de catre elevi a unui ansamblu de actiuni cu caracter practic-aplicativ, în scopul mai bunei întelegeri si consolidari a cunostintelor însusite, aplicarii acestora în rezolvarea unor probleme practice, dobândirii unor priceperi si deprinderi practice necesare în activitatea productiva, cultivarii unei atitudini pozitive fata de munca. Aceasta metoda asigura suportul aplicarii cunostintelor teoretice în activitati ce vizeaza modificarea unor aspecte ale realitatii pentru a satisface anumite nevoi ale omului, contribuind la pregatirea teoretica si practica a elevului. Lucrarile practice includ actiuni aplicative, de proiectare, de executie, de constructie, de productie sau de creatie materiala, toate solicitând efort fizic si de vointa, operatii mintale. 63

În folosirea acestei metode este necesara parcurgerea mai multor etape: efectuarea instructajului în cadrul caruia se precizeaza obiectivele urmarite, conditiile de desfasurare; organizarea ergonomica a locului de munca; demonstrarea, însotita de explicatii, prin care se evidentiaza elementele centrale ale lucrarii ce urmeaza a fi executata; efectuarea propriu zisa a lucrarii în mod constient si independent de catre elevi, însotita de evaluari partiale, realizate de cadrul didactic, cu scopul de a asigura corectitudinea executiei; evaluarea globala, cu evidentierea performantelor individuale, ale subgrupurilor sau grupurilor, prin raportare la standardele de performanta; precizarea unor sarcini de lucru pentru etapele urmatoare. Lucrarile practice se pot desfasura frontal, pe echipe sau individual. Eficienta acestei metode depinde de respectarea unor cerinte : cresterea progresiva a gradului de dificultate si complexitate; fundamentarea lucrarii pe cunostinte teoretice pentru a-i imprima un caracter constient; includerea în executia lucrarii a unor elemente de problematizare, cercetare si, în masura posibilului, de creatie; finalizarea lucrarii prin realizarea unor produse de utilitate sociala care sa genereze elevilor sentimentul de satisfactie pentru munca depusa; deprinderea treptata a elevilor cu planificarea muncii, cultivarea capacitatii de autocontrol, pentru sporirea gradului de independenta. C.2. Metode bazate pe actiune fictiva (metode de simulare) Prin intermediul acestor metode, elevii sunt antrenati în actiuni fictive, simulate, care ulterior se pot traduce în actiuni reale, autentice. Reprezinta o modalitate de învatare prin intermediul unor sisteme, actiuni analoage cu cele din realitate. A simula însemna a imita, a mima, a reproduce în mod fictiv actiuni, fapte, sisteme, creând impresia ca ele se produc în mod real. Astfel, pot fi simulate situatii veridice din viata si activitatea adultilor, evenimente din trecut, procese, fenomene din natura etc. Scopul acestor metode este de a forma si dezvolta elevilor capacitati operationale, comportamente, în conditii de implicare cât mai directa a elevilor în construirea si desfasurarea unor activitati simulate, traductibile mai târziu în realitati. Din aceasta categorie fac parte: jocurile didactice, învatarea prin dramatizare, jocurile de simulare. Jocurile didactice. Jocul, ca activitate dominanta la vârsta prescolara, este tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic în procesul instructiv-educativ cu scopul de a imprima activitatii scolare un caracter mai viu si atragator, de a fortifica energiile intelectuale si fizice ale copiilor, canalizându-le în directia realizarii obiectivelor educationale. Jocul genereaza bucurie, buna dispozitie, previne oboseala si monotonia, îmbina spontanul si imaginarul specifice psihicului infantil cu efortul solicitat si programat de procesul de învatamânt. Activitatile de joc convertesc o situatie ludica într-o situatie de învatare, îndeplinind multiple functii instructiv-educative. Prin jocurile didactice se pot sistematiza, consolida si evalua cunostintele însusite anterior, se pot dezvolta procesele si functiile psihice, se cultiva motivatia învatarii, se formeaza priceperi si deprinderi. Se cunosc mai multe tipuri de jocuri didactice: a) dupa continut si obiectivele urmarite: jocuri senzoriale (dezvolta sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, kinestezica) jocuri de dezvoltarea vorbirii, gândirii, imaginatiei, memoriei, îndemânarii jocuri matematice jocuri de observare a mediului înconjurator jocuri muzicale jocuri de creatie etc. b) dupa materialul folosit: 64

Exista mai multe tipuri de algoritmi: a) algoritmi de rezolvare: reguli de rezolvare a unor tipuri de probleme (regula înmultirii. împartiri. fiind comportamente relativ automatizate. Contribuie si la îmbogatirea experientei si capacitatii de a lucra în echipa. constând în dramatizarea unui fragment literar. evaluarea de situatii si a rezultatelor. informatii însusite anterior. realizarea unui scenariu. Poate îmbraca forma procesului literar prin care elevii sunt pusi în postura de inculpati. Presupune conceperea unei situatii care se preteaza a fi transpusa sub forma unui joc de rol. bazându-se pe o strategie preponderent euristica. a capacitatii de a rezolva situatii problematice. de a lua decizii. Jocul de rol. Elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite personaje.descrie toate operatiile si ordinea în care urmeaza a fi efectuate. Ofera elevilor posibilitatea sa aplice la situatii noi. Pentru ca jocul didactic sa contribuie efectiv la realizarea obiectivelor instructiveducative. utilaje). regulile ce trebuie respectate. Se bazeaza pe simularea unor activitati. Reprezinta o modalitate atractiva si eficienta de explorare a realitatii. comportamente adecvate. limitat de operatii de efectuat. adoptarea de decizii. rolurile acestora. rezolubilitatea . de explicare a unor notiuni si teorii abstracte. culturale cu scopul de a-si forma abilitati. 239): precizie . în care elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite roluri corespunzatoare unor status-uri sociale. acuzatori sau aparatori ai personajelor din opera respectiva. situatiile problema în care acestea sunt implicate. acesta având numai obligatia de a efectua fara nici o abatere operatiile si de a respecta prescriptiile algoritmice.include un numar finit. D. a unui eveniment actual. regulile ce trebuie respectate pe parcursul jocului si elementele de joc care îi asigura atractivitate. sarcina didactica. Se bazeaza pe utilizarea mijloacelor si procedeelor artei dramatice. de acelasi fel.se aplica cu succes la rezolvarea tuturor problemelor de un anumit tip. care se aplica pentru rezolvarea unor probleme de un anumit tip si care conduce întotdeauna la obtinerea aceluiasi rezultat 65 . 1997. Are mari valente în directia receptarii si sensibilizarii elevilor fata de continutul si mesajul operei literare.toti cei care aplica în mod corect un algoritm ajung la un rezultat. Algoritmul ghideaza activitatea elevului în rezolvarea unei sarcini.jocuri bazate pe întrebari (“Cine stie câstiga”) jocuri bazate pe ghicitori s. traind efectiv starile conflictuale. Algoritmul prezinta câteva caracteristici (Cerghit. a unui fapt istoric. masura .a. iar în unele cazuri. generalitate . I. distribuirea rolurilor. profesionale. p. 6 sistem finit de operatii care se efectueaza într-o succesiune logica obligatorie. permite rezolvarea rapida. este necesar ca educatorul sa precizeze cunostintele care constituie continutul jocului. de a-si asuma raspunderi. obiectivul ce trebuie îndeplinit. analiza modului de interpretare. sa exerseze rezolvarea unor probleme care necesita experimentarea unor strategii alternative. Este acea metoda prin care se asigura conditiile necesare pentru ca elevii sa sesizeze sau sa descopere si sa asimileze diversi algoritmi6 pe care sa-i poata utiliza ulterior în rezolvarea diferitelor probleme. Învatarea prin dramatizare. cu consum redus de energie a unor sarcini. METODE DE RATIONALIZARE A PREDARII SI ÎNVATARII Algoritmizarea. în functie de aptitudinile si preferintelor elevilor. învatarea rolului de catre fiecare participant. De asemenea.. chiar daca nu poseda cunostinte speciale în problema respectiva. invariabila. extragerii radacinii patrate) scheme operationale pentru desfasurarea unei activitati intelectuale (ex: operatiile necesare gasirii unei surse bibliografice într-o biblioteca) scheme de actiune practica (ordinea operatiilor de mânuire a unor masini. Se poate folosi începând cu clasele mici.

ceea ce mareste randamentul muncii de învatare. Pentru a spori eficienta metodei se recomanda ca asimilarea algoritmilor în procesul învatarii sa nu se reduca la memorarea unor structuri operationale standardizate. pentru a determina apartenenta unui obiect. Metoda activitatii pe baza de fise se foloseste în scopul individualizarii învatarii. împartirea acestuia pe unitati logice. investigatii în care sunt prezente încercarea si eroarea. Pornind de la particularitatile si cerintele acestora. la conturarea unui stil eficient de activitate intelectuala. Daca este bine utilizata metoda conduce la formarea deprinderilor de munca intelectuala independenta. Alaturi de aceste metode. De exemplu. oferite „de-a gata”. fise de exercitii folosite în scopul aplicarii si consolidarii unor cunostinte teoretice. Folosirea repetata a algoritmilor poate sa conduca la formarea automatismelor. fise de evaluare sau autoevaluare. c) algoritmi optimali – vizeaza un sistem de actiuni ce trebuie întreprinse pentru a stabili cea mai buna solutie din mai multe posibile. fenomene. formarea unor capacitati intelectuale care înregistreaza ramâneri în urma. Utilizarea metodei algoritmice ridica unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin aceasta metoda sa se diminueze caracterul euristic al învatarii si sa se reduca participarea creativa a elevilor în procesul de învatamânt. d) algoritmi didactici . odata verificate si completate. acestea fiind concepute tinând cont de particularitatile fiecarui individ. Ciorchinele Reprezinta o metoda prin care copiii organizeaza în categorii informatia obtinuta. specii de plante. formularea de ipoteze. iar la nivelul ei elementar euristica rezida în alegerea algoritmului potrivit pentru efectuare unei sarcini noi pentru subiect. n-ar putea fi puse si rezolvate probleme noi. un sistem de reguli ce se aplica în descrierea unui fenomen. Permite verificarea/autocontrolul operativ al modului de rezolvare a sarcinii. Procesul de organizare este vizualizat grafic si stimuleaza identificarea conexiunilor dintre 66 . solutii care nu sunt reciproc-exclusive. ci complementare. Vom prezenta în continuare doar o parte dintre aceste procedee. capacitatilor si functiilor psihice. În practica didactica se pot folosi: fise de însusire de cunostinte sau de autoinstruire. ocazii de activizare a instruirii. sarcini pentru fiecare secventa si formularea raspunsurilor corespunzatoare. care prin repetare sa se fixeze si sa se constituie în instrumente de rezolvare a unor sarcini din ce în ce mai complexe. animale. fise de dezvoltare utilizate în vederea îmbogatirii. fise de recuperare folosite pentru corectarea greselilor. conceperea unor teme/întrebari. În acelasi timp. ci exista numeroase aspecte ale instruirii care solicita punerea de noi probleme. de disociere si conjugare functionala. ele oferind secventelor de instruire un aparent caracter ludic. perfectionarii cunostintelor. le putem considera variante atractive ale metodei exercitiului. lista fiind foarte ampla si într-o permanenta extindere. Activitatea creatoare presupune si beneficiaza de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. daca n-ar fi însusiti algoritmii de calcul.care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor pe baza carora se desfasoara activitatea instructiv-educativa sau o latura componenta a acesteia (de exemplu: algoritmul proiectarii didactice care include operatiile pe care le efectueaza profesorul în actiunea de proiectare). fenomen la o clasa de obiecte. îndoiala si contrazicerile. Presupune analiza atenta a continuturilor. Nu toate sarcinile învatarii pot fi rezolvate prin strategii algoritmice. în matematica. pe secvente.b) algoritmi de recunoastere (identificare) – cuprind o serie de întrebari ce se pun într-o succesiune precisa. exista posibilitatea ca. Si totusi. între algoritmica si euristica se stabilesc relatii complementare. în practica didactica actuala se folosesc si procedee activ-participative noi. Elevii trebuie antrenati în elaborarea si descoperirea algoritmilor. permite orientarea eforturilor spre rezolvarea unor probleme mai complexe. procedeele euristice sa se transforme în algoritmi.

nu de a participa la o competitie care sa atraga cât mai multi participanti.Lucrati în perechi si Comunicati” Este o modalitate simpla si rapida de învatare care poate fi folosita de mai multe ori în timpul unei lecturi pentru a dezbate o problema interesanta sau pentru a reflecta la textul respectiv. beneficiind. Fiecare copil va exprima un anumit punct de vedere formulând argumentele care i se par cele mai convingatoare. poate fi urmata de folosirea acestui procedeu. la care copiii vor formula individual un raspuns scurt pe care îl vor prezenta unui partener pe care l-au gasit singuri sau le-a fost desemnat. Dupa alegerea temei. reprezentative pentru grup si va alege unul sau doi purtatori de cuvânt. Se scriu aceste categorii în jurul subiectului. adaposturile. aceasta fiind o activitate prin colaborare menita sa genereze dezbateri. pe o foaie mare de hârtie. forma. de obicei. Anticipat. o întrebare cu mai multe raspunsuri posibile. educatorul pregateste. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecarui participant posibilitatea de a-si gasi grupul a carui pozitie o împartaseste. Colturile Lectura unui text sau vizionarea unui film care solicita opinia copiilor. Putem prelungi activitatea cerând perechilor sa faca echipa cu o alta pereche pentru a discuta problema în continuare si a identifica solutii sau perspective noi. Fiecare grup va gasi argumente. „Gânditi . cea de reflectie. aceste categorii pentru a putea integra corect informatia sub forma ciorchinelui. Se ofera sugestii de întrebari prin care introducem brainstormingul. Prin întrebari potrivite. În etapa de reflectie se organizeaza grafic informatia corecta si se integreaza în retelele cognitive proprii ale celor care învata. hrana. pentru organizarea grafica a informatiei despre tema respectiva. permite corectarea informatiilor gresite. Etapele metodei: se prezinta copiilor. Un grup va ocupa un colt al încaperii. Ciorchinele realizat în etapa de reflectie va arata relatiile corecte existente între categoriile centrale si informatiile incluse. Se leaga de subiect printr-o sageata. Copiii se vor orienta fizic în favoarea unei opinii. un reprezentant al celor doua perechi va rezuma discutiile purtate. informatie dobândita în cursul activitatii. însa. Se scrie sau se ilustreaza în mijlocul foii subiectul ce trebuie discutat (de exemplu: „Albinele“). foloasele). Se formuleaza întrebari care sa faciliteze identificarea categoriilor centrale (de exemplu: caracteristici. se poate dezvolta fiecare categorie în functie de continutul ei si de informatiile detinute de copii. Limitele dezvoltarii fiecarei categorii sunt cele date de obiectivele de învatare urmarite în cadrul proiectului din care face parte secventa respectiva. Educatoarea va realiza o lista care va rezuma toate aceste opinii. împreuna cu copiii. dar si posibilitatile de extindere ale învatarii în viitor. Se definesc. Metoda poate fi utilizata în etapa initiala a activitatii (ciorchine initial). Si în acest caz. pentru structurarea informatiei initiale despre o anumita tema si/sau în etapa finala. Evaluarea „ciorchinelui initial” din perspectiva noilor date obtinute în cursul activitatii.idei (de exemplu: dupa o excursie la un muzeu sau dupa o activitate la grupa în care sau vehiculat multe informatii. cum trebuie realizat un ciorchine sau se realizeaza unul împreuna cu acestia. de ajutorul unui coleg. folosind culori diferite pentru fiecare categorie. Prezentându-si raspunsurile unul altuia. dusmanii. putem organiza informatia obtinuta acolo într-un ciorchine). altul un alt colt etc. completarea acestora sau identificarea unor directii noi de investigare pe care urmeaza sa se deruleze investigatia copilului. copiii vor reflecta asupra ei pentru a trage o concluzie în final. copiii vor încerca sa elaboreze un raspuns comun integrând raspunsurile individuale. care vor reprezenta grupul la dezbateri. Se pot folosi si simboluri sau reprezentari grafice care sa însoteasca aceste categorii. Dezbaterea propriu-zisa va fi urmata de o rezumare a punctelor de vedere si a argumentelor de catre fiecare grup. Harta povestirii 67 . formând grupuri si schimbând argumente.

Se pot folosi simboluri sau imagini (desene. Daca este posibil. ar fi bine ca aceste informatii sa fie categorizate. cadrul didactic le noteaza. fiecare de câte o culoare: alb. Culoarea palariei este cea care defineste rolul. social). aspectul generativ. aceasta se poate realiza oral sau prin desen. Am învatat Evaluarea activitatii va avea drept scop verificarea validitatii informatiilor notate în prima coloana. Solutia. Stiu – Vreau sa stiu – Am învatat Este o strategie care poate fi folosita pentru ghidarea copiilor în timpul unei activitati cu continut stiintific care poate dura mai multe zile. pentru a evidentia mai bine asemanarile. un colaj care sa prezinte harta povestirii. permitând o mai buna întelegere a acestuia. fragmentele. creativitatii si controlului. copiii vor formula întrebari legate de subiect la care ar dori sa afle un raspuns. etapele. palaria verde – gândire creativa. iar împreuna. vor stabili care informatii sunt relativ sigure si pe acestea le vor trece în coloana „Stiu”. formularea unui raspuns la întrebarile din coloana a doua. Ar fi potrivit ca acestea sa fie si ele categorizate. Participantilor li se solicita sa interpreteze roluri în functie de palaria aleasa. palaria albastra – controleaza procesul de gândire. Pentru cele trei rubrici se pot folosi si simboluri. Diagramele pot constitui si o buna modalitate de evaluare. sentimentelor. iar participantii trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori pentru a gândi din perspectiva acesteia: palaria alba – gândire obiectiva. cultural.Reprezinta o forma de organizare si sintetizare a continutului unui text. galben. Sunt sase palarii gânditoare. ce informatii au. Personajele. Fiecare copil se va gândi la informatii. judecatilor. împreuna cu copiii. deosebirile si elementele comune în cazul a doua idei. includerea noilor informatii în categoriile deja existente. verde. atitudinii pozitive. deoarece organizeaza grafic materialul. Aceasta include: Localizarea evenimentului (spatiul fizico-geografic. Evenimentele. Vreau sa stiu Individual si apoi în perechi. Se împarte o foaie de hârtie în trei coloane dupa modelul de mai jos: Stiu Vreau sa stiu Am învatat Stiu Întrebam copiii ce stiu despre subiectul în discutie. rosu. indiferent daca sunt adevarate sau nu. albastru si negru. digramele Venn pot fi valorificate cu succes si la alte activitati/discipline. Fiecare palarie gânditoare reprezinta un mod de gândire oferind o privire asupra informatiilor. Procesul de categorizare este esential în aceasta metoda. dupa o discutie sau dezbatere. doua sau mai multe opere literare. Ele sunt eficiente dupa lectura unui text. care sa semnifice categoriile de informatii. O alta harta a povestii sau povestirii poate compara din anumite perspective. în grup. formularea de noi categorii cu includerea informatiilor potrivite fiecarei categorii. motivul. Întrebarile fara raspuns vor fi discutate pentru a identifica unde pot fi cautate informatiile necesare. Problema. Palariile gânditoare Reprezinta o tehnica interactiva de stimulare a creativitatii initiata de Edward de Bono. Lotus 68 . jetoane) cu care sa se construiasca. palaria neagra – gândire negativa. palaria rosie – gândire sentimentala. Concluziile. palaria galbena – gândire optimista. Diagramele Venn Folosite preponderent în matematica. scrierea unor întrebari generate de lectura. La gradinita. Pentru a monitoriza participarea si ideile copiilor. concepte sau fenomene studiate.

3. practice asupra unor aspecte ale realitatii. Definite în sens larg. Ele reprezinta instrumentele auxiliare care faciliteaza procesul de predare. înregistrarea si evaluarea rezultate lor obtinute în procesul de învatamânt. intensifica activitatea de învatare. retele computerizate nationale si internationale. Altfel spus. prin aceasta deosebindu-se de alte dotari ale gradinitei/scolii. prin extinderea observarii directe a obiectelor si fenomenelor. Alegerea metodelor trebuie sa se realizeze în strânsa corelare cu toate celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. sporindu-i eficienta. permit vizualizarea unor obiecte. compara. mijloacele de învatamânt includ: materiale. concret senzoriala bogata care face mai accesibila informatia transmisa. procese greu accesibile sau inaccesibile observatiei directe. V. formarii de priceperi si deprinderi. la Reprezinta ilustrarea. ajutând la largirea orizontului de cunoastere. f) Functia de evaluare a randamentului scolar . la promovarea unei participari mai intense din partea elevilor la procesul de instruire. procesele. concomitent cu diminuarea efortului depus pentru rezolvarea unor sarcini. continuturi). dispozitive. c) Functia formativ-educativa . Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale. faptele. si stimuleaza. urmând ca apoi ele sa devina la rândul lor teme principale pentru alte 8 idei secundare. efectuarea de experiente. adaptate si selectate în vederea îndeplinirii obiectivelor instructiv-educative. ecuatia personala a examinatorului s. concepte. Dintre functiile pedagogice ale mijloacelor de învatamânt amintim: a) Functia de comunicare . servesc la transmiterea unor informatii. memoriei. informatie. Cu toate acestea. fenomene. îndeplinesc functiile specifice. Mijloace informativ-demonstrative . îmbogatesc interesele. maresc caracterul atractiv al învatamântului. pornind de la o tema centrala care determina cele 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale . previn instalarea starilor de monotonie si plictiseala. de contrast. Folosirea mijloacelor de învatamânt are efecte benefice si pe planul dezvoltarii atentiei. dorintei de a actiona etc. d) Functia stimulativa/de motivare a învatarii . Aceasta tehnica stimuleaza munca de colaborare în echipa si efortul creativ al fiecarui membru al grupului în solutionarea sarcinii date. Dupa functia îndeplinita cu precadere. exemplificarea. sporindu-si astfel capacitatile operatorii ale gândirii. inerente atunci când se face apel la comunicarea exclusiv verbala a cunostintelor. sunt investite cu un potential pedagogic.ofera posibilitatea de a masura si aprecia nivelul de pregatire al elevilor. 1. realizate. progresele înregistrate de acestia pe parcursul unui program de instruire. elimina factorii perturbatori (efectul “halo”. importante surse de 69 .Tehnica „Lotus” presupune deducerea de conexiuni între idei. Mijloacede de învatamâmt dau viata unor subiecte care aparent nu sunt de mare interes pentru elevi. imaginatiei. Utilizarea lor contribuie la diminuarea verbalismului si formalismului.stimuleaza curiozitatea epistemica. de ordine. fenomenele. De asemenea. sporesc obiectivitatea evaluarii. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Mijloacele de învatamânt cuprind ansamblul resurselor materiale concepute. asemeni petalelor florii de nufar. Este specifica pentru televiziune.influenteaza structura cognitiva a elevilor care sunt pusi în situatia de a analiza. ele nu pot înlocui activitatea cafrului didactic. evenimentele studiate.a) g) Functia de scolarizare substitutiva – permit realizarea învatamântului la distanta. interventii active. abstractiza si generaliza o serie de date pentru a surprinde notele esentiale si generale ale faptelor studiate. dupa rolul dominant pe care-l îndeplinesc în activitatea didactica. trairile afective. Alegerea celor mai potrivite metode de învatamânt nu este o sarcina usoara pentru cadrul didactic. aparate care faciliteaza transmiterea si asimilarea informatiei. Internet. mijloacele de învatamânt se pot grupa în patru mari categorii. b) Functia ilustrativ-demonstrativa .ofera posibilitatea de a transmite în mod direct informatii despre obiectele. vazut mai ales ca activitatea de comunicare. e) Functia de rationalizare a efortului si timpului – permit utilizarea rationala si eficienta a timpului.asigura o baza perceptiva.

masini de verificare. Fie ca redau cu fidelitate originalul. truse de scule si unelte. optica. aparate sau instalatii de testare. esentializata a unei mari cantitati de informatii. instrumente muzicale instalatii de antrenament si simulatoare didactice. care imita. mostre de metale. În aceasta categorie sunt cuprinse: jocuri didactice. Concentreaza o mare cantitate de informatii esentiale si îi ajuta pe elevi sa se ridice de la concret-senzorial la abstract si logic. sau a dimensiunii extrem de mari sau reduse etc. cum sunt: colectii de plante. reproduc. efectuarea de exercitii necesare formarii priceperilor si deprinderilor (practice. modele în sectiune. O parte dintre mijloacele prezentate mai sus devin utilizabile prin intermediul unei aparaturi tehnice deosebite. Presupun asocierea unor materiale purtatoare de 70 . modele fizice (obiectuale) truse de piese demontabile. masini unelte s. etc. se folosesc cu predilectie mijloacele logicointuitive. Mijloace de evaluare a rezultatelor învatarii.concretizarea cunostintelor. cuvântul si sunetul sau combinatii ale acestora în scopul transmiterii si receptionarii unor continuturi si stimularii învatarii. echipament tehnic de atelier. masini de multiplicat etc. Includ: harti de contur. truse de construit aparate (de radio. truse de piese demontabile. Acestea sunt substitute ale realitatii. truse de laborator. fotografii. Fiind cele mai apropriate de natura. simboluri si complexe de simboluri. machete. 2. tinând cont de stadiul si de particularitatile dezvoltarii psihologice a copilului prescolar. artistice. unelte. Odata cu intrarea în scoala se face usor trecerea de la intuitiv.). originale. 4. reprezentarile grafice: reprezentarile vizuale si proiectabile pe ecran (diapozitive. Mijloace de rationalizare a timpului. într-o forma concentrata. folii transparente. schemele pe tabla. de exprimare etc. masini. reconstituie obiecte reale. sabloane. instrumente. reale. Acestea alcatuiesc asa numitele mijloace tehnice audiovizuale. de exemplu). electrotehnica. calculatoarele electronice. Acestea se refera la reprezentarile grafice. Odata cu cresterea nivelului teoretic al învatamântului sporeste si rolul reprezentarilor simbolice. aparate de experimentare. destinate automatizarii instruirii si autoinstruirii. Mijloace de exersare si formare a deprinderilor. colectii de instrumente pentru mecanica. prin solicitarea analizatorului vizual si auditiv. Este vorba de: reprezentarile figurative-ilustratii.a. al formulelor si graficelor care permit prezentarea mai rapida. fie numai cu aproximatie. Aceasta categorie de mijloace asigura efectuarea experientelor si a experimentelor. la logic si rational. Sunt foarte importante pentru ca perceperea lor este însotita de trairi afective favorabile receptarii cu mai mult interes a informatiei. accesorii si instalatii de laborator (microscoape. cronometre. înregistrari pe benzi. îndeplinind în principal functii informative si demonstrative. aparate. de minerale. obiecte sau sisteme tehnice autentice. discuri etc. chimice etc. Includ acele dispozitive electrice si electronice care folosesc imaginea. simboluri verbale. desenul pe tabla (explicativ). Se împart în: a) Mijloace logico-intuitive din care fac parte: Obiectele naturale.). formulele matematice. jocuri de constructii tehnice. cu scopul de a aduce în câmpul de observatie al elevilor realitati greu accesibile sau inaccesibile perceperii directe din cauza departarii în timp sau spatiu. filmul. ampermetre etc.). învatarea prin descoperire. Din aceasta categorie fac parte: mulaje. 5. stampile. aparate de educatie fizica si sport. Mijloacele tehnice audio-vizuale. tabele. masini electronice de calcul etc. dispozitive de verificare a deprinderilor. Pentru evaluarea rezultatelor învatarii se folosesc: seturi de teste. care constituie obiectul de studiu propriu-zis. 3. dispozitive sau masini de instruit. diafilme. b) Mijloace logico-rationale. dispozitive etc. fizice. Reprezentarile figurative (picturale sau iconice) au o larga utilizare. planse. de insecte. În cadrul activitatilor din gradinita. astfel de mijloace permit evidentierea esentialului si a datelor reprezentative. perceperea lor constituie perceperea însasi a realitatii Obiectele elaborate construite sau confectionate în scopuri didactice.

antrenarea a numerosi factori în desfasurarea sa. Clarificari conceptuale VI. proiectarea activitatii didactice este impusa de cerinta cresterii calitatii si eficientei pedagogice. Proiectarea didactica este un proces deliberativ de anticipare. de unde rezulta ca ele sunt utile si eficiente în masura în care integrarea lor în lectii si activitati se face din perspectiva unei finalitati pedagogice clare si este precedata de pregatirea clasei pentru perceperea mesajului pe care-l transmit.3.1. VI. dependenta de conditiile în care are loc. care de cele mai multe ori nu are efecte benefice. care evidentiaza ca orice lucru bine facut. CAPITOLUL VI PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: VI.2. realizarea finalitatilor sale pe o perioada îndelungata în timp. economice si sociale a acestei activitati. Folosirea lor prezinta deopotriva avantaje si dezavantaje. pentru a-i imprima un caracter sistematic rational si eficient. Eficienta utilizarii mijloacelor de învatamânt este conditionata de experienta cadrului didactic. folosirea lor abuziva si insuficient gândita în raport de obiectivele urmarite. Mijloacele de învatamânt reprezinta auxiliare didactice care faciliteaza realizarea obiectivelor instructiv-educative. Clarificari conceptuale Proiectarea activitatii didactice este o necesitate impusa de unele note caracteristice ale procesului de instructie si educatie. de priceperea lui de a alege si a valorifica la momentul potrivit acele mijloace care servesc cel mai bine obiectivelor pe care le urmareste. 71 .informatii (Software) si aparate speciale (Hardware) concepute pentru a se asigura vizionare a sau comunicarea continuturilor fixate în materialele respective. poate avea efecte negative. Obiective: Constientizarea necesitatii demersului proiectiv la gradinita si ciclul primar. cum sunt: complexitatea deosebita. m ultitu dinea. varietatea p roceselor si ac tiu nilor pe care le su bsum eaza. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Cunoasterea particularitatilor proiectarii activitatilor didactice din gradinita si ciclul primar. este rezultatul unui proiect bine gândit. De asemenea. Desi învatamântul contemporan nu se poate dispensa de mijloacele de învatamânt. stiut fiind faptul ca proiectarea reprezinta o conditie esentiala a teoriei generale a actiunii eficiente. Aceasta obliga la prefigurarea cât mai exacta a demersului didactic în vederea ameliorarii raportului dintre certitudine si aleatoriu în favoarea certitudinii si a înlaturarii improvizatiei. de prefigurare mentala a pasilor ce urmeaza a fi parcursi în realizarea eficienta a activitatii didactice . de resursele de care dispune.1. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare. Reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. VI. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar. corelatia si interdependenta dintre componentele sale.

2. a probelor de evaluare si. Pentru a desemna aceasta activitate în limba engleza se utilizeaza sintagma instructional design (design al instruirii). sarcinile de predare sunt dependente aproape exclusiv de valorile implicate în predare. Se finalizeaza prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire. Din toate acestea rezulta ca prin proiectare se definesc obiectivele urmarite. se anticipeaza desfasurarea procesului si interactiunea componentelor. Ausubel. Informatiile obtinute sunt supuse unei noi analize diagnostice. cum voi sti daca ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea actiunilor si modalitatilor de evaluare. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învatare. metodologie. În acest sens pedagogul Sorin Cristea (1997. se elimina actiunile inutile. se previne aparitia fenomenelor. si proiectarea didactica a cunoscut schimbari de paradigma. strategiilor de dirijare a învatarii. în conformitate cu idealul educational al scolii la diferite momente ale existentei sale si cu politicile educationale promovate în timp. se selecteaza continuturile cu ajutorul carora acestea vor fi îndeplinite. Prezinta urmatoarele caracteristici: prioritara în proiectare este actiunea de predare. t3 . pe baza informatiilor si a activitatii desfasurate pe baza acestuia. proiectarea consta în efectuarea unor operatii de constructie si organizare anticipativa a obiectivelor.evaluarea performantelor înregistrate de elevi în urma aplicarii proiectului t1 – prognoza sau proiectarea pedagogica în care.analiza diagnostica menita a evidentia: stadiul de dezvoltare a capacitatilor mentale ale copiilor.171) evidentiata doua modele de actiune folosite în acest scop: A. într-o logica proprie învatamântului informativ. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare Asemanator întregului proces de învatamânt.Dupa cum remarca R. realizarii si evaluarii activitatii ce urmeaza a se desfasura în etapele urmatoare. în timp ce alti autori (G. cu ce voi face ce mi-am propus? Implica precizarea continuturilor si a resurselor folosite pentru realizare a obiectivelor. se determina conditiile si resursele folosite. nivelul de cunostinte al elevilor. Modelul de proiectare traditionala. t2 – realizarea efectiva a proiectului pedagogic. se stabilesc sub presiunea continutului. propun termenul de design pedagogic. se anticipeaza modul de desfasurare a instruirii si performantele asteptate din partea elevilor în urmatoarea etapa. care subordoneaza celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. necontrolate. trasaturile proceselor instructive desfasurate în prealabil etc. didacticist.C. a relatiilor dintre acestea. p. caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi. VI. din care se selecteaza cel care este apreciat ca fiind mai eficient.. Desfasurarea procesului de proiectare a activitatii didactice parcurge patru momente esentiale (M. de realizarea obiectivelor. mai ales. evaluare didactica). p. relatiile dintre elementele activitatii didactice se înscriu pe o coordonata aleatorie. continutului. 72 . în scopul proiectarii. sunt întâmplatoare. disparate. proiectarea este centrata pe continuturi. de Landsheere). factorilor perturbatori. desprinse din analiza diagnostica.E. fiind chemata sa raspunda la patru întrebari esentiale pentru reusita procesului instructiv-educativ: ce voi face? Se finalizeaza cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite. 2001. 249): t0 . Proiectarea activitatii didactice se refera deci la ansamblul activitatilor de anticipare si pregatire a acestei activitati. nediferentiate si nedefinite pedagogic.

din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor. dar si pe cele susceptibile de perfectionare pentru a putea proiecta corect modalitatile de ameliorare. ca activitate de predare-învatare-evaluare.metodologie e . proiectare trebuie sa fie o actiune continua.obiective c . situatia care prezenta presupune cunoasterea conditiilor în care se va desfasura activitatea.f. b) Dat fiind caracterul procesual al activitatii didactice.continut m . indiferent de amploare si cadrul de referinta si în acelasi timp trebuie sa cuprinda toate laturile. cu modalitati specifice de realizare.evaluare f. (auto)educatie ale fiecarui elev.metodologie e . unilaterala. . procesele. care se desfasoara pe etape cu obiective si continuturi proprii.formarea formatorilor (initiala-continua) B. alcatuind asa numitul algoritm al proiectarii. o . într-o maniera închisa. obiectivele sunt gândite în spiritul învatamântului formativ. a 73 . sistematica. a resurselor avute la dispozitie sau care trebuie asigurate.continut m . directiva. proiectarea didactica trebuie sa întruneasca o serie de conditii: a) Trebuie sa priveasca întreaga activitate educativa. promoveaza echilibrul între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. ceea ce face sa includa un sistem unitar de operatii care se deruleaza într-o anumita succesiune. indiferent de dimensiune. complexitate.formarea formatorilor (initiala-continua) Pentru a conduce la un demers didactic eficient. bazat pe resursele de (auto)instruire.evaluare f. c) Proiectarea trebuie sa se concretizeze într-o suita de decizii anticipative. o . d) În actiunea de proiectare trebuie sa se aiba în vedere trei cadre de referinta: activitatea anterioara momentului în care este anticipat un anumit demers didactic care este supusa procesului de diagnoza în scopul de a stabili aspectele eficiente.predarea este conceputa restrictiv. Modelul curricular al proiectarii pedagogice se deosebeste de cel didacticist prin urmatoarele elemente: proiectarea este centrata pe obiective si abordeaza activitatea didactica în mod complex. si sa vizeze orice demers didactic. . influenteaza negativ procesul de formare a cadrelor didactice întretinând dezechilibre între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica.f. între componentele procesului de învatamânt se stabilesc raporturi de interdependenta. durata. operatiile proprii activitatii didactice în care e necesara gândirea anticipativa.obiective c .

resurse metodologice. în anumite limite.......... I... reconsiderat. Se concretizeaza în: planificarea calendaristica...... Se materializeaza în elaborarea planurilor de învatamânt si a programelor scolare. C-tin. a gradului în care ei stapânesc cunostintele si capacitatile care conditioneaza realizarea demersului proiectat. demersul proiectat poate fi adaptat.... în functie de conditiile si cerintele concrete... temporale) considerate optime de catre profesor pe parcursul unui an scolar.... Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar În functie de perioada de timp luata ca referinta se cunosc doua niveluri ale proiectarii didactice (Cucos. proiectarea esalonata..... continuturi.. Anul scolar.. ceea ce înseamna ca pe parcursul desfasurarii propriu zise a activitatii. prin punerea în relatie a obiectivelor. asigurând parcurgerea ritmica a materiei prevazute de programa scolara..... sa-si asume raspunderea de a asigura copiilor/elevilor un parcurs scolar individualizat. În realizarea planificarii calendaristice se realizeaza mai multe: Lectura personalizata a programelor scolare . Aceasta esalonare a proiectarii didactice este determinata de nevoia de a imprima procesului instructiv-educativ unitate si coerenta.. Aceasta operatie permite elaborarea unor documente de proiectare didactica ce asociaza într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinta. în functie de aparitia unor elemente neprevazute. fara a omite ceva..... dar si fara a include detalii nejustificate teoretic si lipsite de utilitate practica.......... continuturile si criteriile de evaluare au un grad ridicat de generalitate. Clasa/nr. proiectul unei unitati de învatare....3.... continuturilor si a activitatilor întreprinse pentru realizarea acestora... activitatea si rezultatele viitoare spre care aceasta tinde...... a) Planificarea calendaristica Ofera o perspectiva mai îndelungata asupra predarii. Disciplina.... 2000.. este necesar ca proiectarea didactica sa prefigureze toate aspectele desfasurarii activitatii instructiveducative... materiale.. proiectul fiecarei lectii/activitati în parte....restrictiilor la care se supune activitatea proiectata.......119): proiectarea globala.. 74 ... e) Pentru a se constitui într-o premisa a unui demers reusit..........ore pe saptamâna. Scoala .... Obiectivele........... cu deosebire a potentialului de învatare al elevilor. Învatator.. activitati de învatare... Proiectarea globala prefigureaza activitatea instructiv-educativa pe un ciclu de instruire sau ani de studiu........... p. În învatamântul primar planificarea calendaristica ar putea fi întocmita dupa modelul de mai jos..... prin raportare la cerintele ce se degaja din programele scolare si alte acte normative pe temeiul carora se contureaza predictia activitatii viitoare.. VI. f) Proiectarea trebuie gândita ca un ghid pentru activitatea educatorului. Asigura cadrul necesar pentru proiectarea esalonata. ceea ce înseamna ca este o activitate ce tine de competenta organelor de decizie în probleme de politica scolara. Realizarea planificarii presupune o viziune de ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu..are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic sa ia decizii în privinta modalitatilor pe care le considera optime în cresterea calitatii procesului de învatamânt. unei lectii.. cunoasterea temeinica a continuturilor si a obiectivelor de referinta.. II. fiind aplicabila la o clasa de elevi.. Etape si niveluri ale proiectarii didactice...... Proiectarea esalonata se materializeaza în elaborarea programelor de instruire specifice unei activitati/discipline.

„Cum planificam organizam o activitate?”. înainte de începerea activitatilor. „Cum este. activitatile pe domenii experientiale se pot desfasura ca activitati integrate (maximum 5 pe saptamâna). Planificarea trebuie sa raspunda unor noi cerinte: a) aplicarea noii clasificarii a activitatilor (activitati pe domenii experientiale. de educatie fizica. Proiectul tematic este un exemplu de activitate integrata.reprezinta temele/capitolele stabilite de cadrul didactic din lista de continuturi prevazute în programa scolara. jocuri si activitati didactice alese. pentru desfasurarea coerenta si eficienta a procesului de învatamânt si prezinta câteva particularitati. respectiv de o zi. c) diversificarea planificarii în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. În învatamântul preprimar planificarea reprezinta o activitate laborioasa desfasurata de fiecare educator pentru aplicarea curriculumului. activitate practica. d) planificarea zilnica a cel putin o activitate sau un moment/secventa de miscare care se poate face sub diverse forme: gimnastica de înviorare. în functie de potentialul clasei si de experienta sa. activitate matematica. sub forma de activitati tematice/ proiect tematic sau pe discipline.Planificarea calendaristica (orientativa) Unitati de învatare Obiective de referinta Continuturi Nr. iar în cazul gradinitelor care aplica alternativele educationale se adauga si elementele specifice. întreceri sau trasee sportive. „Când. activitati de dezvoltare personala). transsemestriale. de exemplu: planificarea anuala a maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni pe proiect. jocuri de miscare. planificarea anuala a unui numar mai mare de proiecte cu o durata de 1-3 saptamâni. în etapa a III-a (înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasa în cazul gradinitelor cu program 75 . obiectivele de referinta sunt preluate din programa scolara (se trec doar numerele de ordine cu care sunt înscrise în acest document). Documentul care sta la baza planificarii este Curriculumul pentru învatamânt prescolar care prezinta finalitatile. Indiferent daca activitatile se desfasoara integrat. sau pe discipline ca activitati de sine statatoare (educarea limbajului. a fost si va fi aici pe pamânt?”. pe durate diferite de timp. ce se poate desfasura simultan în mai multe centre de interes/activitate cu sarcini diferite. continuturile sunt selectate pentru fiecare unitate de continut din programa scolara. în perechi si individual si se pot planifica în etapa I. planificarea unor proiecte de durata foarte scurta. Jocurile si activitatile didactice alese se desfasoara pe grupuri mici. continuturile. de cunoasterea mediului. activitatile pe care ni le propunem trebuie sa stimuleze copilul din toate punctele de vedere. de educatie pentru societate. cum si de ce se întâmpla?”. ore alocate Saptamâna Observatii În acest tabel: unitatile de învatare . indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. timpul de instruire si ofera sugestii în ceea ce priveste strategiile de instruire si evaluare pentru fiecare nivel de vârsta. „Ce si cum vreau sa fiu?”). plimbare în are liber etc. numarul de ore alocat pentru fiecare unitate de învatare este stabilit de fiecare cadru didactic în parte. educatie fizica. educatie muzicala sau activitate artistico-plastica). Pentru întocmirea planificarii documentele curriculare din ciclul prescolar insista pe acordarea unei importante deosebite dezvoltarii globale a copilului. „Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”. planificarea saptamânala a unor teme de interes pentru copii. la rubrica Observatii se vor consemna eventualele modificari ce se impun în aplicarea sa efectiva la clasa. b) organizarea continuturilor în jurul celor sase teme („Cine sunt/suntem?”.). În acest sens.

Ghidurile metodologice indica realizarea sa dupa urmatoarea rubricatie: Clasa/nr. Din aceste considerente... permite o organizare riguroasa a continuturilor pe teme/unitati de învatare si raportarea la obiectivele specifice ce trebuie formate.. punctelor tari.... diminuându-se astfel timpul afectat proiectarii... Datorita unor evenimente neasteptate... Parcurgerea sa se realizeaza sistematic si continuu pe o perioada delimitata de timp si se finalizeaza prin evaluare..... Identificarea unitatii de învatare se face prin precizarea temei acesteia. Proiectul unitatii de învatare Unitatea de învatare.. o saptamâna) are implicatii imediate în ameliorarea si perfectionarea activitatii de învatare si se face în functie de progresul înregistrat de copii.. si în etapa IV înainte de plecarea acasa a copiilor........ Activitatile de dezvoltare personala cuprind rutinele............ un plan al activitatilor în aer liber în cazul schimbarii vremii. planificarile pot suferi modificari în programul zilnic iar educatorul trebuie sa se gândeasca la: un plan al rutinelor..... permite renuntarea la planificarile semestriale....... a carei parcurgere conduce la realizarea unor obiective de referinta sau competente specifice..... O planificare pe termen scurt ar putea fi realizata dupa modelul de mai jos..... 76 Saptamâna/anul....... ofera cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociaza obiectivele cu anumite teme/unitati de învatare si de a personaliza actul instructiv-educativ.. temperamentelor.. Realizarea planificarilor calendaristice prezinta numeroase avantaje: ofera o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a continuturilor si de realizare a obiectivelor prin inte rmediul unor continuturi bine precizate.. un plan al tranzitiilor de la o activitate la alta. nevoilor. O activitate didactica eficienta are la baza o proiectare pe masura........ planificarea pe termen scurt (o zi. Temele pot fi luate din lista de continuturi prevazute de programe si se coreleaza cu manualul scolar.. fara sa afecteze calitatea si eficienta acestui proces... planificarea trebuie sa raspunda intereselor.normal iar). în cazul gradinitelor cu orar prelungit....... Nr. b) Proiectarea temelor/unitatii de învatare Daca în învatamântul prescolar operam cu o lista de sase teme majore.... unitara din punct de vedere tematic... începând cu ciclul primar vorbim despre unitati de învatare. ore saptamânal. planificarii)........ ore alocate (cf. Disciplina... înaintea abordarii lor la clasa. stilurilor de învatare si dificultatilor reale ale copiilor.. ...... tranzitiile si activitatile optionale iar în cazul gradinitelor cu orar prelungit se adauga si activitatile de dupaamiaza care constau în activitati recuperatorii pe domenii experientiale si activitati recreative.. prezinta suficienta flexibilitate ca pe parcursul realizarii sa se poata interveni cu corectiile impuse de conditiile concrete ale desfasurarii activitatii........ Unitatea de învatare reprezinta o structura didactica flexibila.... În învatamântul primar proiectarea unitatilor de învatare se realizeaza pe parcursul anului scolar. Repere orare Jocuri si activitati didactice alese Activitati pe domenii experientiale Activitate de dezvoltare personala Indiferent de ciclul de învatamânt.........

2. sa fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel putin o zi. realizata pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-7 ani) si pentru toate cele sase teme majore. se vor avea în vedere câteva criterii: sa fie strâns legat de experienta cotidiana a copiilor.Continuturi (detaliere) Obiective de referinta / competente specifice Activitati de învatare Resurse Evaluare În acest tabel: La rubrica Continuturi se vor preciza detaliat toate continuturile ce vor fi abordate în respectiva unitate de învatare. Se poate realiza sub forma unor discutii. Astfel. discuta si dramatizeaza noile semnificatii ale subiectului analizat. harta care poate fi completata si pe masura ce proiectul se desfasoara. domeniul cognitiv. mijloace. Activitatile de învatare promovate pot fi cele prevazute de programa scolara. La rubrica Evaluare se vor consemna modalitatile de evaluare folosite pentru a stabili în ce masura obiectivele prevazute au fost îndeplinite. în acest fel valorificându-se experianta lor trecuta referitoare la subiect. Selectarea si conturarea subiectului care va fi investigat. timpul. pe baza de brainstorming împreuna cu copiii. a unor prezentari dramatice. face corelatii între temele abordate în gradinita si cele din afara ei. constând în renuntarea la unele elemente si înlocuirea cu altele sau la adaugarea unor noi elemente de continut. În stabilirea acestora cadrul didactic nu trebuie sa urmeze obligatoriu programa sau manualul. sa poata fi cercetat si acasa si la gradinita. 77 . Proiectele tematice prezinta avantaje multiple. Obiectivele de referinta se înscriu cu numerele lor (din programa). În aceasta etapa copiii cerceteaza. În timpul discutiilor preliminare. 3. exploreaza. metode. tipurile de interactiuni profesor-elevi. În realizarea acestor proiecte se parcurg trei etapte: 1. elevi-elevi etc. Domenii experientiale Obiective de referinta Comportamente Suge stii de continuturi O alta particularitate pentru învatamântul prescolar o constituie proiectarea activitatilor de învatare pe baza de proiecte tematice. deseneaza în urma observatiei. La rubrica Resurse se trec formele de organizare. ci are libertatea de a proceda la operarea unor adaptari. observa atent si înregistreaza datele. locul de desfasurare. construiesc modele. socioemotional. Tot în aceasta etapa se poate întocmi o harta conceptuala. al dezvoltarii fizice si al atitudinilor si capacitatilor în învatare. descrieri a ceea ce au descoperit si a prezentarii unor produse. cel mult cinci saptamâni. Finalizarea si detalierea evenimentelor. formuleaza predictii. dar si alte activitati pe care învatatorul le considera eficiente din perspectiva realizarii obiectivelor. obiectele sau evenimentele. spectacole sau prin realizarea unor excursii. consta într-o cercetare directa care se poate realiza si prin excursii pentru a investiga locurile. Aceasta proiectare este prevazuta deja în documentele curriculare pentru gradinita si se realizeaza dupa modelul de mai jos. identifica mai usor relatiile dintre idei si concepte. sa fie suficient de familiar cel putin câtorva copii pentru a fi capabili sa formuleze întrebari relevante. esalonate în ordinea parcurgerii lor. sa permita exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limba si comunicare. copilul: dobândeste cunostinte profunde si solide. În acest sens. În învatamântul prescolar vorbim despre proiectarea tematica. educatorul si copiii propun întrebari la care vor cauta sa raspunda prin investigatia pe care o vor face. Activitatea de teren.

de identificare a resurselor psihologice pe care se bazeaza învatarea (nivel de pregatire anterioara a elevilor. Include operatii de detaliere a continutului învatarii (informatii. abilitati. încurajeaza copiii sa produca idei originale pentru activitati. de anotimp si evenimentele specifice (sarbatorile religioase. Proiectul lectiei este un plan anticipat al modului de stabilire si realizare în timp a interactiunilor dintre obiective. potentialul de învatare. o carte. înteleg modul de abordare a învatarii la copii si-i pot sprijini mai bine. devine mai responsabil în procesul învatarii. lectia apare ca o componenta operationala a unitatii de învatare. se încurajeaza comunicarea. De asemenea. Durata realizarii acestor proiecte difera în functie de interesul copiilor pentru tema. Exemple de teme: 3-5 ani 5-6/7 ani Familia mea Marea Gradinita Mijloacele de locomotie Jucariile mele Povestile padurii Casuta cu povesti Jocurile iernii Crizantema Prietenii naturii Dovleacul Traditii si obiceiuri de Pasti Ursii Cosmosul Fluturele În lumea insectelor Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor sase teme din noul curriculum revizuit. Aceste obiective trebuie sa decurga logic din obiectivele de referinta ale unitatii de învatare si sa respecte cerintele operationalizarii. motivatie). cadrul didactic sa stabileasca tipul de învatare în care vor fi implicati elevii si sa gândeasca un sistem coerent si eficient de îmbinare a formelor 78 . Presupune ca în functie de sarcina didactica fundamentala a lectiei. În realizarea sa se disting mai multe etape: 1. si a resurselor materiale care pot fi utilizate în buna desfasurare a activitatii (conditii de spatiu si timp. parintii: sunt implicati în activitatea clasei ca voluntari. Precizarea obiectivelor operationale ale lectiei.parcurge teme care-l intereseaza si le studiaza mai mult timp. 2. În planificare e important sa existe proiecte tematice initiate de copii si de educator. Elaborarea proiectului didactic al unei lectii are ca punct de plecare proiectul unitatii didactice din care deriva. prin raportare permanenta la obiective. istorice). mijloace de învatamânt aflate în dotarea scolii sau confectionate de educator). se simt eficienti împartasind din experienta lor. educatorii: stimuleaza interesul pentru abordarea unor noi continuturi si metode. o jucarie. La rândul lor. unitati de continut si strategii pedagogice în cadrul unei unitati didactic determinate. 3. atitudini. o idee. Stabilirea resurselor educationale ce pot fi valorificate în îndeplinirea obiectivelor. valori). Sunt vizate rezultatele concrete. Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare. un eveniment din familie sau din cadrul comunitatii. care sunt achizitiile educative pe care le vor realiza elevii la încheierea activitatii. imediate cu care se va finaliza lectia respectiva. e necesar un echilibru între sursele de provenienta ale subiectelor abordate. c) Proiectul de lectie/de activitate În învatamântul primar. îsi organizeaza mai bine planificarea. se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. utilizeaza o varietate de activitati pentru a prezenta tema în profunzime. Precizarea strategiilor didactice optime care sa conduca la îndeplinirea obiectivelor. învata sa rezolve sarcini prin cooperare. conditie fundamentala pentru o proiectare corecta.

fotografii etc. iar cea de a doua parte a proiectului prezinta “filmul” general al desfasurarii lectiei. Pentru a oferi informatii pertinente despre gradul de realizare a obiectivelor propuse. Data Scoala Clasa Disciplina de învatamânt: Tema/subiectul Tipul lectiei Durata Obiective de referinta/competente specifice (1. a metodelor si tehnicilor de masurare si apreciere a rezultatelor învatarii. spre deosebire de activitatile pe discipline sau de lectiile din ciclul primar. Activitate Metode si învatatorului a elevilor procedee Forme de organizare Mijl. Parcurgerea acestor etape se finalizeaza cu elaborarea proiectului didactic propriu zis care reprezinta un instrument util pentru o activitate didactica eficienta. Un proiect de activitate integrata ar putea fi realizat dupa modelul de mai jos.de activitate.forme de organizare Resurse materiale (mijloace de învatamânt) Bibliografie de specialitate psihopedagogica si metodica Anexe (fise de lucru. adecvat particularitatilor de vârsta ale acestora. prezinta câteva particularitati ale proiectarii. În partea introductiva se precizeaza elementele care dau identitate lectiei respective. experienta practica si. interesul. pliante. Proiectul de lectie este structurat pe doua parti: o parte introductiva si una ce vizeaza desfasurarea propriu zisa a evenimentelor/momentelor ce se vor derula pe parcursul lectiei. despre raportul dintre rezultatele asteptate (obiective) si rezultatele efectiv obtinute.metode si procedee . Desi nu exista un tip absolut de proiectare a lectiei. 4. Data Gradinita Grupa Tema 79 . în elaborarea sa spunându-si cuvântul pregatirea de specialitate. psihopedagogica si metodica. Precizarea modalitatilor de evaluare a gradului de îndeplinire obiectivelor operationale. în practica educationala curenta s-a încetatenit urmatorul model. fise de evaluare. un plan anticipativ al demersului didactic întreprins pe parcursul lectiei. probele de evaluare trebuie elaborate pornind de la obiective (care la rândul lor trebuie sa indice achizitii concrete. operationale Continutul instruirii Strategia didactica Activit. de înv. a metodelor si mijloacelor de învatamânt. chestionare. pune în valoare initiativa si creativitatea educatorului.) Momentele lectiei/ Durata Ob. pasiunea pe care acesta le investeste în munca. Proiectul didactic asigura rigoare activitatii. 2) Obiective operationale: Cognitive Afective Psihomotrice (numai daca este cazul) Strategia didactica Resurse procedurale: . Evaluare În învatamântul prescolar noul curriculum promoveaza activitatile integrate care. nu în ultimul rând. observabile si masurabile) si sa fie în concordanta cu continuturile fixate.

sa fie operational pentru a fi posibil de transpus în practica. proiectul didactic trebuie sa fie adecvat situatiilor concrete de învatare. Evaluare Indiferent de ciclul de învatamânt. Activitati de dezvoltare personala (ADP) Întâlnirea de dimineata Rutine Tranzitii IV.2. Forme de evaluare VII. Metode de evaluare VII. Activitati liber alese 1 (ALA1) Obiective de referinta Obiective operationale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate) III. Cunoasterea caracteristicilor metodelor traditionale si complementare de evaluare din gradinita si ciclul primar.2. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar. de înv. Activitatea educatoarei Activitatea copiilor Metode si procedee Forme de organiz. Dupa care se detaliaza sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învatare. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar. Descrierea activitatii Strategia didactica Momentele activitatii ADE ALA 1 ALA 2 Ob. insistând pe rutine si tranzitii. Clarificari conceptuale. Mijl.1. Întelegerea schimbarilor produse de reforma sistemului de evaluare din ciclul primar. VII. VII. Obiective: Cunoasterea principalelor forme de evaluare si a particularitatilor acestora la nivelul învatamântului prescolar si primar.3.2. operat.Tema proiectului Tema zilei Tipul de activitate Scopul activitatii Forme de organizare Durata Inventar de activitati: I. Activitati pe domenii experientiale (ADE) De exemplu: Domeniul Limba si comunicare (DLC) si Domeniul Estetic si creativ (DEC) Obiective de referinta (pentru fiecare domeniu în parte) Obiective operationale (pentru fiecare domeniu în parte) II. Activitati liber alese 2 (ALA2) Separat se poate descrie scenariul zilei.1. CAPITOLUL VII PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: VII.2. sa prezinte un anumit grad de flexibilitate si adaptabilitate la conditiile noi si sa conduca la obtinerea celor mai bune rezultate. 80 .

gândire critica. b) evaluarea curriculum-ului. Obiectivele reformei în domeniul evaluarii si examinarii vizeaza: a) evaluarea institutionala – vizeaza sistemul ca întreg. din perspectiva educabililor. c) evaluarea proceselor de instruire. referate. la finalul sau. rezultatele scolare. Clarificari conceptuale Problematica evaluarii si a reformei în acest domeniu constituie un subiect de analiza pentru toti cei implicati în desfasurarea procesului de învatamânt si în elaborarea documentelor de politica educationala. a unei variabile organizationale sau a unei politici specifice”.VII. sumativ. eseuri. 81 . Orientarea actului de evaluare catre elementele de creativitate. componentele sale. Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cuprinde: stabilirea finalitatilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale elevilor. Procesul de învatamânt este un proces cu reglare si autoreglare. prin exercitii. Astfel. a unui program. lucru posibil deoarece fluxul informational circula de la comanda spre executie si invers. profesorii evaluatori. e) evaluarea personalului didactic. D. afectiv. factorii de decizie etc. între cele trei domenii (cognitiv. an scolar. randamentul sau eficienta educationala.1. procesul de evaluare primeste noi dimensiuni: Realizarea unui echilibru. psihomotrica. abilitati. teme individuale/de grup. competente. Jay Campbell sa defineasca evaluarea ca o „operatie care vizeaza determinarea de o maniera sistematica si obiectiva a impactului. o componenta în care schimbarile de structura au devenit deja vizibile. programarii si luarii deciziilor viitoare”. Evaluarea reprezinta o componenta esentiala a activitatii de învatamânt. atitudini etc. 6. si a procesului de învatamânt. atenta a unui curriculum educational. Pe cine evaluam? Educabilii (elevii. Când evaluam? = la începutul unui proces (ciclu educational. procesul de formare. Cum evaluam? Prin stabilirea clara a parcursului: scopuri-obiective-instrumente de evaluare-rezultate-interpretare-comunicare 5. d) evaluarea rezultatelor scolare – rezultatele elevilor din perspectiva cognitiva. eficacitatii. proiectarea si înfaptuire a programului de realizare a scopurilor propuse. 2. ora de curs). utilizari si actualizari. teme pentru acasa. afectiva. abilitati si atitudini. prin portofolii individuale/institutionale. Cine beneficiaza de rezultatele evaluarii? Elevii. Cu ce scop? Formativ. pe de o parte în vederea ameliorarii activitatilor în curs si. Ausubel si F. pe parcursul acestuia. psihomotric). prin metode de autoevaluare 7. Robinson considerau ca „termenul evaluare se refera la o examinare riguroasa. de orientare 3. în 1981. eficientei si pertinentei activitatilor în relatie cu obiectivele lor. pentru ca în 1997. în general. masurarea rezultatelor obtinute ca urmare a aplicarii programului. actiuni individuale. probleme. institutiile de învatamânt. Cu ce evaluam? Cu metode de evaluare orala/scrisa/practica. Evaluarea si examinarea constituie. conceptorii de curriculum. nivelul de performanta. Proiectarea evaluarii educationale trebuie sa tina seama de raspunsul la urmatoarele întrebari: 1. autoritatile abilitate în proiectarea examenelor. a unei institutii. prin observatie directa. pe de alta parte. aptitudini. un anumit grup de vârsta) 4. parintii. Reorientarea actului evaluativ catre competente si capacitati. în vederea planificarii. în contextul reformei educatiei. Ce evaluam? Sistemul ca întreg sau doar o componenta a acestuia. prin proiecte. Conceptul de evaluare cunoaste astazi o multitudine de valente. Astfel. cu toate componentele sale. în special. semestru.

orienteaza decizia elevilor si a parintilor. în functie de nivelul performantelor obtinute.. priceperilor si deprinderilor dobândite de elevi/prescolari în 82 . prin preeminenta si nu în chip exclusivist.activeaza si stimuleaza autocunoastarea. sau ramâneri în urma. Ofera date ce asigura echilibrul între cerintele puse în fata copiilor si posibilitatile reale si virtuale ale acestora. pe baza carora iau decizii cu privire la strategia activitatii viitoare. punctele slabe ale sistemului. si functii specifice (motivationala si de orientare scolara si profesionala).Pe baza rezultatelor obtinute prin actiunea de evaluare urmeaza sa se adopte decizii de ameliorare a activitatii în etapa urmatoare. 1975). elevi. • pentru societate. Astfel Ioan Nicola evidentiaza functiile cu caracter economic si social. • pentru parinti: reprezinta o baza de predictie si o garantie privind reusita viitoare a copiilor. pe domenii ale performantei. un reper important în reglarea efortului de învatare si a investitiei de timp destinat acestei activitati si eventual “un semnal de alarma” privind perspectiva evolutiei ulterioare. de selectie etc). • pentru copii/elevi: reprezinta un indiciu valoros cu privire la concordanta dintre performantele obtinute si obiectivele pe care le aveau de îndeplinit. Vrabie. sursele care le-au generat. Rezultatele evaluarii prezinta o importanta deosebita pentru: cadre didactice. De certificare – permite recunoasterea statutului dobândit de catre un elev în urma sustinerii unui examen sau a unei evaluari cu caracter normativ. În literatura de specialitate functiile evaluarii sunt abordate din perspective diferite. Se va avea în vedere ca presiunea exercitata de familie pentru a-l împinge pe copil spre “mai mult” poate avea ca efect aspiratia spre “mai putin” pentru a evita deceptia. în vederea luarii unor decizii optime cu privire la desfasurarea activitatii în etapa urmatoare. greselile tipice prezente în pregatirea elevilor.2. Poate ajuta la conturarea aspiratiilor si la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizarii lor. astfel încât orientarea scolara si /sau profesionala a elevilor sa fie optima. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar Evaluarea dezvoltarii elevilor si prescolarilor se realizeaza în cea mai mare parte a timpului pe care elevul/copilul îl petrece la scoala/gradinita. gradul de adaptare a copilului/elevilor la mediul gradinitei/scolii etc. prognostica. autoaprecierea în raport cu obiectivele procesului educational stabilite de la început sau în functie de obiectivele de evaluare comunicate anterior. în echilibru stimulativ între dorinte si posibilitati. un indiciu al necesitatii întreprinderii unor masuri speciale de sprijin a acestora pentru depasirea unor dificultati. Diagnostica – vizeaza identificarea nivelului performantei. De selectie – permite clasificarea elevilor în ordinea descrescatoare a nivelului de performanta atins. Prognostica – vizeaza estimarea domeniilor sau a zonelor cu performante viitoare maximale ale educabililor. într-o situatie de examen sau de concurs. Motivationala . cu valoare de etalon. Ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) sunt mentionate functii generale (diagnostica. (D. iar Sorin Cristea analizeaza functiile sociale. Are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor. Din aceasta perspectiva. îi ajuta sa identifice aspecte reusite sau susceptibile de perfectionare a procesului instructiv-educativ. date ce se valorifica în scopul înlaturarii dis-functionalitatilor sistemului si eficientizarii sale. pedagogice si manageriale. parinti si chiar societate: • pentru cadrele didactice: ofera informatii cu privire la rezultatele activitatii desfasurate cu elevii. eficienta investitiilor în învatamânt. De consiliere . evaluarea furnizeaza informatii pertinente despre nivelul de pregatire a fortei de munca. evaluarea pedagogica apare ca o actiune manageriala care impune raportarea rezultatelor obtinute în activitatea educativa la un ansamblu de criterii specifice domeniului. Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat. VII. a punctelor tari si slabe.

cunoscându-se mai multe clasificari. abilitati. c) Dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. Forme de evaluare Teoria si practica pedagogica evidentiaza existenta mai multor forme si tipuri de evaluare. în continuare.cadrul actului educational pe toate planurile personalitatii lor (intelectual-cognitiv. evaluare continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului instructiv-educativ. vom analiza. evaluare finala care se realizeaza la încheierea unei etape de instruire. precizând si eventualele particularitati ale acestui proces la nivelul învatamântului primar si prescolar. Astfel: a) Dupa volumul de informatii. priceperi. Stabilirea evolutiei copilului si a masurilor ameliorative pentru perioada urmatoare. Stabilirea gradului de realizare a obiectivelor operationale propuse. b) În functie de perspectiva temporala din care se realizeaza evaluarea distingem: evaluare initiala care se face la începutul unui program de instruire. potentialul cu care urmeaza a se integra în activitatea viitoare. urmareste si aspectele formative ale muncii cadrului didactic. psihomotric. gradul de stapânire si aprofundare a acestora. deprinderi. Stabilirea evolutiei copilului în functie de obiectivele cadru si de referinta. cât si pe elev/prescolar: Stabilirea nivelului de dezvoltare a copilului/prescolarului. afectiv-atitudinal. în functie de criteriul adoptat. concretizate în atitudinile si comportamentele dobândite de elev/prescolar prin procesul de educatie. evaluare sumativa ce se realizeaza la încheierea unei etape mai lungi de instruire. evaluarea cunoaste trei forme: evaluare initiala care se realizeaza la începutul unui program de instruire.1. Prin evaluarea initiala se identifica volumul de cunostinte de care dispun elevii.2. VII. cadrul didactic are la dispozitie diferite forme si metode de evaluare pe care le poate folosi. pentru reusita viitoarei activitati didactice. nivelul dezvoltarii competentelor si abilitatilor. experiente acumulate de elevi care fac obiectul evaluarii vorbim despre: evaluare partiala prin care se verifica secvential un volum redus de cunostinte si achizitii comportamentale. evaluare globala când se verifica un volum mai mare de cunostinte. În acelasi timp. EVALUAREA INITIALA Se realizeaza la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregatire al elevilor. Întrucât cea mai frecvent folosita clasificare este cea realizata dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. În acest sens. evaluare externa realizata de o persoana sau institutie diferita de cea care a asigurat realizarea efectiva a procesului de învatamânt. Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale. care reprezinta premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. mai pe larg cele trei forme de evaluare care se contureaza aplicându-se acest criteriu. al capacitatilor creative). d) În functie de factorii care realizeaza evaluarea se contureaza doua forme sau tipuri de evaluare: evaluare interna efectuata de aceeasi persoana/institutie care realizeaza efectiv si activitatea de instruire (de exemplu profesorul clasei). Îndeplineste functia de diagnosticare (evidentiaza daca elevii stapânesc cunostintele si 83 . Datele obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvarii acestuia la posibilitatile reale ele elevilor. Analiza obiectivelor generale ale evaluarii se concentreaza atât pe cadrul didactic. probe scrise sau practice.

tinându-se seama de comportamentele specifice fiecarui domeniu de dezvoltare. Datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se actioneze în planificarea activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice: proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor noului program. Probele de investigatie trebuie integrate în activitatea obisnuita. iar informatiile obtinute trebuie analizate în interrelatie. 84 . O evaluare eficienta este bazata pe observarea sistematica a comportamentului copilului deoarece ofera educatoarei informatii despre copii privind perspectiva capacitatii lor de actiune si de relationare. În Centrul „Constructii” se pot obtine informatii despre formele geometrice pe care copilul le cunoaste. în scopul cunoasterii acestora.abilitatile necesare parcurgerii noului program). jucându-se la Centrul „Coltul Casutei/ Joc de rol” „De-a bucataria”. oferind informatii cu privire la conditiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învatare ale noului program. cultiva motivatia învatarii. fara a-i întrerupe jocul cu castanele. stie povesti. Prezinta avantajul ca stimuleaza sistematic elevii pentru activitatea de învatare. precum si o functie predictiva. ci si nivelul de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic si socio-emotional. Se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a ramânerilor în urma la învatatura si a esecului scolar. în timpul activitatilor extracurriculare. ajutând elevul si profesorul sa-si adapteze activitatea viitoare la conditiile concrete ale instruirii. vorbeste în propozitii. Întrucât nu exista un set unitar de probe de evaluare pentru copiii de 3-6/7 ani. consultând bibliografia de specialitate si Curriculum-ul pentru învatamântul prescolar (3-6/7 ani). de exemplu. selectarea probelor de evaluare sau conceperea lor trebuie sa se faca cu multa responsabilitate. copiii sa nu fie retinuti de la joc. contribuind la “învatarea deplina”. recunoaste anumite cuvinte. CURENTA) Aceasta forma de evaluare însoteste întregul parcurs didactic secventa cu secventa. La „Stiinte” printr-o discutie. pentru a stabili care este nivelul si ritmul lor de dezvoltare. previne acumularea de goluri în pregatire. când se constata ramâneri în urma la învatatura care ar putea împiedica desfasurarea eficienta a activitatii. Chiar daca sunt mentionate si fisele de lucru printre celelalte metode de evaluare trebuie avut grija ca probele cu sarcini pe fise sa fie echilibrate cu observarea comportamentului copilului în timpul jocului. copilului i se pot adresa întrebari despre culorile obiectelor de vesela. înlatura starile de neliniste si stres întâlnite la elevi în cazul evaluarii sumative. Nu trebuie evaluate doar aspectele care privesc latura cognitiva (daca numara. Astfel. despre competentele si abilitatile de care dispun în mod direct. la sosirea si plecarea din gradinita. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operationale. Permite cunoasterea efectelor instruirii dupa fiecare secventa. ordonari dupa marime sau poate numara. Evaluarea initiala se realizeaza la începutul unui ciclu de învatamânt. Copilul trebuie observat în contexte naturale cât mai variate. conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire. abilitati sau competente necesare învatarii. pentru a rezolva sarcini pe fise. dezvolta capacitatea de autoevaluare. adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi. mai util si eficient. EVALUAREA FORMATIVA (CONTINUA. gradul în care stapânesc anumite cunostinte. aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru întreaga clasa. feedback-ul obtinut este operativ. genereaza relatii de cooperare între cadrul didactic si elevi. în timpul jocului în aer liber. În învatamântul prescolar evaluarea initiala prezinta si alte accente. în timpul mesei. dar si în conditiile în care educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui potential nu-l cunoaste.). poezii etc. în mediile lui firesti: în sala de grupa. la fiecare început de an scolar se planifica o perioada de doua saptamâni pentru evaluarea initiala a copiilor din grupa. se poate constata daca face clasificari. la începutul unui an scolar. permitând verificarea sistematica a tuturor elevilor din tot continutul esential al instruirii. identificarea eventualelor neajunsuri si astfel creeaza posibilitatea de a se adopta prompt masuri de ame-liorare a activitatii de învatare.

La clasele I-IV se realizeaza, de regula, pe sisteme de lectii, teme, capitole, care reprezinta unitati logice de structurare a continuturilor învatarii. Ea se poate organiza si dupa unele lectii al caror continut reprezinta „cheia întelegerii” întregului capitol. În gradinita se poate realiza cu ajutorul fiselor individuale, a jocurilor-exercitii, a jocurilor de rol, a povestirilor, a repovestirilor, a dialogurilor în situatii reale sau imaginate, memorizarilor, asamblarilor de figurine, constructiilor, modelajului etc. Ea vizeaza toate domeniile de dezvoltare ale copilului. În functie de rezultatele obtinute, se stabileste un plan de interventie remedial sau de dezvoltare. Cele mai utilizate instrumente de înregistrare a datelor sunt: fisa de observatie, grilele de verificare si control, rapoartele, fisa de caracterizare. Aceste documente însotite de observatii – comentarii, aprecieri ale educatoarei, fise de corespondenta pentru parinti, produse ale activitatii copilului, înregistrari audio si video, fotografii – sunt cuprinse în portofoliul copilului si dovedesc traiectoria dezvoltarii lui. Recompensele acordate copilului se concretizeaza în aprecieri verbale (lauda si încurajarea), aplauze ale colegilor si educatoarei, dreptul de a primi mascota grupei, de a initia un joc sau o activitate, de a ocupa pentru un timp un loc privilegiat etc. EVALUAREA SUMATIVA (FINALA) Se realizeaza la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (semestru, an scolar, ciclu de învatamânt), prin intermediul ei realizându-se verificarea prin sondaj a continuturilor învatarii, insistându-se astfel pe elementele fundamentale. Se urmareste stabilirea masurii în care elevii au capacitatea de a opera cu cunostintele de baza însusite si si-au format abilitatile vizate pe parcursul derularii programului de instruire. Ofera informatii utile asupra nivelului de performanta atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Pentru ca nu însoteste procesul de învatamânt secventa cu secventa are efecte reduse asupra activitatii instructiv-educative, acestea resimtindu-se dupa o perioada mai îndelungata, de regula, pentru urmatoarele serii de elevi. Rezultatele se apreciaza prin raportare la obiectivele generale urmarite prin predarea disciplinei de învatamânt. Exercita în principal functia de constatare a rezultate lor, de clasificare a elevilor. Poate genera în rândul elevilor atitudini de neliniste si stres si, în plus, consuma o parte considerabila din timpul alocat instruirii. La gradinita aceasta forma de evaluare vizeaza nivelul de performanta atins în raport cu obiectivele cadru si de referinta cuprinse în curriculum si se realizeaza, în special, înainte de parasirea gradinitei. Pe baza constatarilor privind masura în care copilul a atins obiectivele de referinta, educatoarea îi schiteaza profilul de personalitate, descrie inventarul de cunostinte principale, identifica interesul si posibilitatile de învatare, pentru a argumenta recomandarea înscrierii sale în scoala primara sau retinerea în gradinita. Beneficiarii rezultatelor ei sunt, în primul rând, parintii, educatorii, învatatorii, învatatoarele, consilierul, terapeutul. Fiecare dintre cele trei forme de evaluare are o contributie specifica în cunoasterea nivelului de pregatire al elevilor si, într-o masura mai mare sau mai mica, asigura premisele necesare pentru reglarea continua a procesului instructiv-educativ, fapt ce le recomanda deopotriva pentru practica educationala. VII.2.2. Metode de evaluare În activitatea de evaluare cadrul didactic poate recurge la o gama larga de metode, clasificate în: traditionale, denumite astfel datorita faptului ca au fost consacrate în timp si sunt utilizate cel mai frecvent si complementare deoarece s-au impus în practica scolara în ultimii ani. METODE TRADITIONALE DE EVALUARE a) Evaluarea orala. Se realizeaza printr-o conversatie între cadrul didactic si elevi, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la volumul si calitatea instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Se recomanda a fi utilizata mai ales în cazul disciplinelor/tipurilor de activitati care au ca obiectiv formarea unor capacitati si abilitati dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu, capacitatea de comunicare verbala). 85

Avantaje : permite verificare; ofera posibilitatea unei evaluari flexibile, adaptata particularitatilor individuale, prin stabilirea tipului de întrebari si a gradului de dificultate a acestora în functie de calitatea raspunsurilor oferite de elevi; permite cunoasterea posibilitatilor de exprimare a copiilor/elevilor si siguranta cu care opereaza cu notiunile asimilate, priceperea cu care elaboreaza un raspuns la o întrebare anume, abilitatea de a argumenta o idee, de a respecta logica si dinamica unei expuneri, originalitatea manifestata în abordarea unei probleme; ofera posibilitatea ca, în cadrul unor raspunsuri incomplete, sa se poata interveni cu întrebari suplimentare; favorizeaza intensificarea interactiunii profesor-elev; realizeaza un feed-back, prompt, rapid, permit corectarea raspunsurilor; favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare a copiilor/elevilor. Limite: obiectivitatea poate fi diminuata datorita: gradului diferit de dificultate a întrebarilor, starea de moment a evaluatorului starea psihica a elevilor (tensiunea afectiva); întrebarile ajutatoare pot avea un caracter perturbator, obligându-i pe elevi sa se abata de la forma de raspuns proiectat; ofera posibilitati limitate de verificare a unui numar mai mare de elevi; consum mare de timp, nivel scazut de validare si fidelitate. În învatamântul prescolar pentru evaluarea orala se pot folosi câteva procedee aparte, cum ar fi: „Scaunul autorului“, folosit în cadrul „Întâlnirii de dimineata“ în alternativa educationala Step by Step. Copilul este poftit pe acest scaun ca sa prezinte rezultatul muncii independente sau de grup celorlalti copii, educatoarei, dupa solutionarea unei sarcini date. I se ofera astfel sansa de a se autocunoaste, autoevalua si a avea feedbackul imediat al celorlalti copii si al educatoarei. Prin modelul de evaluare primit de la educatoare, în timp, copiii vor sti sa intervina si sa valorifice laturile pozitive ale persoanelor cu care interactioneaza si sa transmita acestora, sub forma de sugestii, pareri, opinii despre ceea ce trebuie îmbunatatit sau corectat, fara sa jigneasca sau sa atace pe cineva. „Turul galeriei“ se utilizeaza dupa solutionarea de catre copiii a unor sarcinii primite în grup. Rezultatul activitatii fiecarui grup este expus si, prin rotatie, fiecare grup vizualizeaza operele expuse. Educatoarea initiaza o comunicare interactiva între copiii autori ai lucrarii expuse si copiii vizitatori. Cei dintâi ofera informatii despre modul de organizare, despre contributia pe care a avut-o fiecare, despre colaborarea în solutionarea sarcinii si rezultatul muncii lor. Ceilalti formuleaza aprecieri despre felul în care au fost rezolvat cerintele si ofera aplauze si încurajari. „Jurnalul metacognitiv“ consta în evaluarea copilului la sfârsitul zilei cu privire la continutul învatarii, rezultatele obtinute în activitatile individuale sau comune, în termeni de reusite si dificultati întâmpinate, relatiile si calitatea acestora cu colegii pe parcursul îndeplinirii sarcinilor de învatare. Poate lua forma unui dialog între copil si educatoarea sau între copil si colegii de grupa. Se formuleaza întrebari de genul: „Ce ai învatat sa faceti astazi?“, „Cum ai facut?“, „Ce ti s-a parut izbutit?“, „Ce dificultati ai întâmpinat?“, „Cine te-a ajutat?“, „Pe cine ai ajutat?“, „Cum te-ai simtit astazi?“. b) Evaluarea scrisa. Reprezinta o metoda de evaluare care se utilizeaza începând cu ciclul primar, nefiind specifica învatamântului prescolar. La nivelul gradinitei, prin „scris“ întelegem exercitiile grafice, scrierea de simboluri, de litere izolate, de silabe, de cuvinte cu litere de mâna sau de tipar. Este foarte des folosita pentru verificarea nivelului de pregatire a elevilor. La clasele I-IV îmbraca forma lucrarilor de control curent, a lucrarilor de control date la încheierea unei unitati de învatare. Lucrarile scrise de control curent (extemporale) se administreaza la lectia curenta, dureaza 10-15 minute si cuprind un numar redus de întrebari. Urmaresc: verificarea 86

modului în care elevii si-au însusit lectia de zi, acoperirea necesarului de note, formarea la elevi a obisnuintei de a învata sistematic. Lucrarile de control la sfârsitul unei unitati de învatare se aplica în cadrul evaluarii formative. Verifica în ce masura obiectivele unitatii (obiectivele de referinta) au fost îndeplinite si elevii si-au însusit continuturile esentiale. Ofera informatii privind calitatea demersului didactic si efectele sale exprimate în nivelul de pregatire al elevilor. Avantaje : permite evaluarea unui numar mare de elevi într-un timp relativ scurt; face posibila evaluarea tuturor elevilor cu privire la asimilarea aceluiasi continut, ceea ce permite compararea rezultatelor; asigura conditii pentru o apreciere cu grad ridicat de obiectivitate; ofera elevilor posibilitatea de a elabora raspunsul în mod independent, în ritm propriu, demonstrând astfel cunostintele si capacitatile de care dispun: diminueaza starile tensionale care pot influenta negativ performantele elevilor mai timizi sau cu alte probleme emotionale. Limite: feed-back-ul nu este operativ (imposibilitatea corectarii unor greseli, clarificarii, completarii imediate a cunostintelor, elevii luând cunostinta de lacunele lucrarilor cu relativa întârziere); imposibilitatea de a orienta elevii prin întrebari suplimentare; când continutul nu acopera decât o parte din materie, exista posibilitatea ca întâmplarea sa aiba un rol semnificativ cu implicatii importante asupra calitatii probei. c) Evaluarea practica. Se foloseste pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunostinte teoretice în rezolvarea unor probleme practice, gradul de stapânire a unor priceperi si deprinderi. Se aplica în special atunci când se urmareste evaluarea continutului experimental si practic al instruirii, dar ofera si informatii cu privire la însusirea continutului conceptual. Reprezinta si o modalitate importanta de dezvoltare a unor competente generale si specifice, aplicative. În învatamântul prescolar probele practice sunt diversificate în functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiectivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare. În gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fenomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, întocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse în acest caz aprecierilor verbale, în functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor. Pentru contracararea limitelor celor trei metode de evaluare, dar si pentru asigurarea unui grad sporit de obiectivitate se recomanda imbinarea metodelor traditionale de evaluare. METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE Aceste metode urmaresc sa ofere elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu doar ca au asimilat un ansamblu de cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele cunostinte. În general, în aceasta categorie încadram: observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Dintre aceste metode, aplicabilitate la nivelul învatamântului primar si prescolar au: observarea sistematica, portofoliul si autoevaluarea. a) Observarea sistematica. Ofera informatii relevante asupra performantelor copiilor/elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si reactionare, a competentelor si abilitatilor de care dispun, a trasaturilor de personalitate si implicit pentru calitatea si eficienta demersului didactic. Permite cunoasterea unor performante mai greu cuantificabile, dar foarte importante pentru aprecierea randamentului scolar.

87

Dezavantaj: solicita un timp considerabil pentru notarea datelor factuale si nu întotdeauna interpretarea acestora are gradul de obiectivitate dorit. initiativa în comunicare. lista de control /verificare. copii. daca foloseste o varietate de materiale sau opteaza doar pentru unele). capacitatea de autocontrol. locuri diferite si momente diferite. pe care apoi le prelucreaza si le interpreteaza. atât din gradinita. Atât în gradinita. ce roluri prefera. Informatiile pe care trebuie sa le obtinem despre copil se refera la: modul cum actioneaza cu obiectele (cum le mânuieste. Fisa de observare reprezinta un instrument prin care cadrul didactic consemneaza date factuale cu privire la comportamentul sau modul de actiune al elevului (fapte deosebite. relatiile în cadrul grupului social al grupei (daca se joaca cu copiii. modul cum interactioneaza cu ceilalti (educator. nou pentru dezvoltarea copilului. cât si din afara ei. Aceste informatii sunt confidentiale. capacitatea de exprimare a emotiilor si de a întelege emotiile celorlati. sa noteze comportamentele cu mare exactitate. alti adulti): modul de comunicare verbala/nonverbala. sa înregistreze observatiile în caietul de observatii. 10-15 minute la jocuri si activitati alese). Prima conditie de importanta capitala este ca educatorul sa învete sa observe copilul. Avantaj: cadrul didactic decide asupra comportamentului sau performantelor pe care le considera relevante. probleme de natura comportamentala. cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. e important pentru interpretare. daca inventeaza moduri noi de a le folosi. semnificative pentru a fi retinute si nu presupune implicarea elevului în completarea fisei. cât si la clasele I-IV. sa aloce un timp special (de exemplu. Înca de la venirea sa în gradinita obtinem prin observare informatii despre dezvoltarea copilului. daca initiaza jocuri. În învatamântul primar observarea elevilor trebuie sa se realizeze în contexte multiple: la ore. prin interactiunea cu grupa de copii. sa noteze ceea ce i se pare important. aptitudini generale sau specifice etc. fara a interveni. Pentru înregistrarea informatiilor se pot folosi urmatoarele instrumente: fisa de observare. în cadrul activitatilor extrascolare si extracurriculare. sa utilizeze mijloace simple de înregistrare (grile. sub toate aspectele. deoarece un comportament constant în situatii diferite. sa dea acestora o interpretare pertinenta. sa interpretam datele înregistrate pentru a diferentia aspectele caracteristice de cele aparente. daca se joaca cu materialele din toate centrele de activitate. sa stabileasca comportamentele care intereseaza. scara de clasificare.În învatamântul prescolar observarea este importanta în programele de educatie centrate pe copil si consta în urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unui copil.). sa observe copilul în conditii cât mai variate. sa-si construiasca instrumentele necesare pentru înregistrarea informatiilor. liste de rubrici pe care doar sa se bifeze). 88 . Cunoasterea copilului necesita timp si anumite competente din partea educatorului: sa faca observatii obiective. de la parinti si toate persoanele care interactioneaza cu copilul. sa nu opereze cu etichetari subiective. cu ce copii prefera sa se joace). pentru o observare reusita este important ca orice cadru didactic: sa stabileasca exact scopul observatiei. în pauze. Educatorul trebuie sa redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitatii lui în devenire.

cât si un instrument de evaluare complex. Portofoliul reprezinta „cartea de vizita” a elevului. caricaturi. b) Portofoliul. atitudinal. nu sunt avute în vedere prin celelalte metode de evaluare. casete video cuprinzând prestatia orala a elevului în cadrul unor activitati sau contributia în activitatea de grup etc. De exemplu. portofoliul poate include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare: rezultatele la probele scrise (lucrari de control. cu participarea directa a elevului. De asemenea. flexibil prin care cadrul didactic urmareste progresul realizat de elev în plan cognitiv. eseuri. rezultatele activitatilor practice. Puternic dezacord dezacord neutru acord puternic acord Lista de control/verificare. fise de observare. lucrari prezentate în cercuri. fara ca pe moment sa formuleze judecati de valoare asupra celor înregistrate. La gradinita portofoliul poate include: desene picturi fise cu sarcini povesti dictate educatoarei. La clasele I-IV. la clasa a IV-a se poate folosi urmatoarea fisa de control: Elevul • a urmat instructiunile de lucru date înaintea activitatii DA NU • a respectat etapele ce trebuiau parcurse în elaborarea lucrarii DA NU • a folosit corect instrumentele de lucru DA NU • a finalizat lucrarea DA NU • a lucrat independent. Exemplu. desene. chestionare de atitudini. având la dispozitie o scara cu 5 trepte (se foloseste de regula scara lui Likert). în mod obisnuit. ceea ce face posibila folosirea acesteia doar în ciclul primar. interviuri. aplicatii practice. cu grad ridicat de originalitate si crea-tivitate. 89 . Deoarece realizeaza o sinteza a activitatii elevului pe o perioada mai îndelungata de timp poate servi si ca evaluare sumativa. comportamental de-a lungul unui semestru sau an scolar. în cadrul unei lectii de abilitati practice. Permite cadrului didactic sa constate la elevii sai prezenta sau absenta unor caracteristici sau comportamente. postere. Îmi asum cu placere responsabilitatile ce-mi sunt încredintate în cadrul echipei. starile emotionale negative care însotesc formele traditionale de evaluare. compuneri. neavând nevoie de ajutor DA NU • a sesizat unele imperfectiuni ale propriei lucrari DA NU Prezinta avantajul ca se elaboreaza relativ usor si permite evaluarea obiectiva a unor abilitati. teste. machete. reliefând progresul înregistrat de acesta pe o perioada determinata a parcursului scolar. În felul acesta evaluarea devine motivanta pentru elev. ceea ce stimuleaza exprimarea personala a elevilor. Permite evaluarea unor produse care. integrator.Data Locul Prezentarea evenimentului /faptei Interpretarea evenimentului (concluzii de natura psihopedagogica) Scara de clasificare însumeaza un set de comportamente ce sunt supuse evaluarii. înlatura tensiunile. Reprezinta atât o metoda. teme pentru acasa). angajarea lor în activitati de învatare mai complexe. Elevilor li se prezinta o serie de enunturi fata de care ei trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul.

Astfel. Practica evaluativa a demonstrat faptul ca obiectivitatea evaluarii este asigurata de îmbinarea metodelor traditionale cu cele complementare. VII. bine. Utilizarea lor imprima un pronuntat caracter interactiv actului de predare-învatare. cât si în gradinita. informatii despre activitatea copilului în afara grupei (participarea la concursuri. informatii asupra perceptiei de catre copil asupra propriei prestatii. fotografii. Sistemul de notare prin calificative (excelent. pentru prima data s-a trecut de la evaluarea cantitativa. fise de observatie din timpul activitatilor independente si pe grupe. valorifica si stimuleaza întregul potential creativ al elevilor si creeaza cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilitatilor intelectuale si practic-aplicative ale acestora. Este folosita cu scopul de a-i ajuta pe elevi sa-si cunoasca dimensiunile propriei personalitati si manifestarile comportamentale. motivându-i astfel pentru învatare. care are ca scop schimbarea complexa a sistemului existent si nu simpla revizuire sau îmbunatatire a acestuia. sa-si elaboreze un stil propriu de munca. instrumente de evaluare (tabele de rezultate. de-a lungul unui an scolar. având totodata multiple implicatii în plan motivational si atitudinal. Acestia sporesc obiectivitatea evaluarii.). Valentele formative pe care le detin le recomanda în mod sustinut. Metodele complementare de evaluare asigura o alternativa la metodele traditionale. planse cu cifre sau cu litere. de apreciere a performantelor elevilor. Ajuta elevul sa constientizeze progresele si achizitiile. diagrame. insuficient). pictura. foarte bine. interviuri de alfabetizare si alte materiale în care sunt informatii despre copil strânse de obicei. asigurând astfel o imagine de ansamblu privind nivelul competentelor elevilor. fisa de caracterizare psihopedagogica). Noul sistem are la baza criterii unitare la nivel national. care astfel nu se mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre cadrul didactic.carti facute de copii. sa-si raporteze performantele la exigentele si sarcinile învatarii. Pentru a-si îndeplini rolul. decurge din urmatoarele considerente: notele nu sunt acordate elevilor pe baza unor criterii. îndoituri din hârtie. numite descriptori de performanta. Poate fi folosita atât la clasele I-IV. la evaluarea calitativa. ele contribuind eficient la realizarea învatarii euristice. cu aprecieri si laude în prezenta parintilor. reprezentând optiuni metodologice si instrumentale care îmbogatesc practica evaluarii. furnizeaza elevilor si parintilor informatii relevante despre nivelul de pregatire la care au ajuns. liste de verificare si control. Necesitatea înlocuirii sistemului de notare cu cifre cu sistemul de evaluare prin calificative. comentarii suplimentare. notele reprezinta simple simboluri fara o baza stiintifica bine conturata. grafice. c) Autoevaluarea. în cadrul sistemului de notare cu cifre pe o scara de zece trepte sunt imposibil de elaborat criterii relevante si unitare pentru acordarea fiecarei note. Portofoliul de evaluare cuprinde obiectivele care au stat la baza realizarilor curente ale copilului. suficient. Reprezinta o metoda prin care se urmareste construirea imaginii de sine a elevului. gimnastica etc. corespondenta cu parintii La sfârsitul anului scolar copiii primesc aceste portofolii într-un cadru festiv. lucrari de grup. este necesar ca elevul sa aiba o serie de puncte de referinta/criterii în baza carora sa procedeze la autoevaluarea diverselor aspecte ale devenirii sale. strategiile. materiale din care rezulta preocuparea pentru dans. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar Reforma evaluarii elevilor din învatamântul primar este una de substanta. bazate pe descriptori de performanta. din acest motiv. planuri de interventie personalizate. realizata aproape exclusiv în functie de experienta cadrelor didactice si de perceptia lor asupra nivelului de pregatire al elevilor. bazat pe descriptori de 90 .3. ci în strânsa legatura cu experienta si perceptia fiecarui cadru didactic. favorizeaza individualizarea sarcinilor de lucru.

Se pot înregistra direct în catalog calificativele obtinute de elevi la evaluari cu un anumit grad de complexitate (probe scrise cu un numar suficient de cerinte. Performanta asteptata este conceputa ca performanta tipica. ca un act al reformei educationale în domeniu. comparabilitatea în notare si o mai mare usurinta în utilizare. lucrari practice etc. În învatamântul primar se considera ca acest fapt nu este atât de important pentru evaluarea curenta. a performantei. pe niveluri de performanta superioara. respectând criterii unitare. mai obiectiva sub raportul consistentei procesului. de efectele scontate. medie. Introducerea concomitenta în sistem a noului curriculum pentru învatamântul primar si a noului sistem de evaluare a rezultatelor scolare a avut avantajul evident de a potenta importanta si impactul schimbarii. acest sistem de evaluare nu realizeaza o discriminare la fel de sensibila ca sistemul cifric. sistemul este capabil de a se autoregla. Principalele calitati ale noului sistem de evaluare introdus sunt flexibilitatea si adaptabilitatea sa: odata introduse modelele motrice pentru punerea în ecuatia evaluativa a principalelor obiective de referinta de la nivelul curriculum-ului. sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectiva. realizata de cadrul didactic la clasa. accentul urmând a fi pus mai mult pe dezvoltarea spiritului de echipa al elevilor. directe si asupra modalitatilor de înregistrare a rezultatelor scolare. Dintre efectele introducerii acestor descriptori amintim: Evaluarea curenta a devenit mai unitara. În sistemul de evaluare românesc. Faptul ca sistemul descriptorilor de performanta nu este conceput sa discrimineze puternic în sens normativ. explicitari organizate ierarhic. Modurile în care acesti descriptori de performanta pot fi creati. are implicatii de profunzime. precum si a principale lor capacitati. urmând ca înregistrarea rezultatelor elevilor în documentele scolare sa se realizeze ca rezultat al mai multor evaluari. Stimularea capacitatilor metacognitive si de autoevaluare a demersului individualizat. În acest context. 91 . de importanta judecatii de evaluare cu care se finalizeaza aplicarea descriptorilor. Calificativul consemnat în catalog si în carnetul elevului va fi rezultatul câtorva aprecieri de acest tip. aplicabile la nivel national. adaptati. Evaluarea în învatamânt ul primar are un caracter formativ. între elevii aceleasi clase s-a dovedit a fi benefic pentru acest nivel de vârsta. asigura coerenta.). descriptorii stau la baza crearii si implementarii unui sistem complet nou de evaluare. Descriptorul de performanta concretizat în formula unei scale de apreciere are avantajul practic de a argumenta judecata de valoare. în aprecierea rezultatelor elevilor. a procesului de învatare în general. la nivelul învatamântului primar. Acest lucru poate fi util în evaluarea curenta interna. adaptarea si utilizarea acestor descriptori în cazul aprecierii si notarii curente sunt: Potentialul lor formativ în termeni de întelegere si modelare a asteptarilor în ceea ce priveste performanta dorita. chiar în conditiile în care necesarul de timp acordat întregului proces de apreciere este relativ important. întemeind-o în mod sistematic. la clasa. Sub denumirea de descriptori de performanta intra o categorie diversa de formulari. realizabila în conditiile evaluarii curente. descriptorii de performanta au fost introdusi la începutul anului scolar 1998-1999. A aparut evidenta necesitatea completarii celor patru trepte ale notarii elaborate în prima etapa cu descriptor ai performantei de tip „excelent” si „insuficient”. Finalizarea judecatii evaluative a învatatorului privind performanta elevilor printr-un calificativ ce corespunde descrierii performantei demonstrate.performanta. decât pe cel de competitie. Principalele argumente pentru introducerea. ale performantei asteptate din partea elevilor aflati în situatie de evaluare. utilizati în mod concret în activitatea de evaluare curenta si/sau examinare este o problema care tine de creativitatea evaluatorului. medie si minima. ca si a celui de evaluare în mod specific.

Stimularea schimbarii accentului si ponderii de pe continuturi curriculare pe competente si capacitati activate contextual sau situational. Pentru o mai buna întelegere a modului în care opereaza descriptorii de performanta prezentam urmatoarele exemple. inclusiv reprezentari si numarare. în propozitii de 2 cuvinte. mai mare decât 3. Realizarea acestui tip de consens este esentiala pentru optimizarea calitatii judecatii experte. propozitii din 2-5 cuvinte. Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacitatilor de explorare/investigare si rezolvare de probleme 2. bazate pe criterii asumate.Cresterea transparentei si a consistentei procesului de apreciere/notare si. profesorii si învatatori. Bine Descompune numere mai mici decât 20 în sume sau diferente. în timp. utilizând orice metoda care conduce rapid la obtinerea solutiei. a judecatii de valoare în cazul evaluarii curente. utilizând obiecte. utilizând orice metoda care îl conduce rapid la obtinerea solutiei. scrie toate solutiile. Elevul exploreaza modalitati de a descompune în suma sau în diferenta: numere mai mici decât 20. raspunzând nevoilor reale. în mod special. Utilizeaza în calcule mentale modalitati de a descompune numerele. transparente si operationalizabile în mod concret. * numere mai mici decât 100 Suficient Descompune numere naturale mai mici decât 10 în sume sau diferente. a consensului de tip profesionist între cei care actioneaza si ca evaluatori în activitatile curente si ca examinatori. joc de stabilire a acordurilor gramaticale. Sesizeaza dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. în timpul exercitiilor. Bine Construieste corect propozitii din 2-4 cuvinte.1. * Descompune numere naturale mai mici decât 100 în sume sau diferente. în propria vorbire. Întemeierea. Foarte bine Descompune numere naturale mai mici decât 20 în sume sau diferente. Sesizeaza dezacordurile exprimate în orbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. Stabileste rapid si precis acordul predicatului cu subiectul si al adjectivului cu substantivul pe care îl determina.2. cu impact direct în perspectiva si asupra examenelor. Foarte bine Construieste. efectueaza cel putin doua astfel de descompuneri. în timpul exercitiilor-joc si în propria vorbire. rapid si corect. Stabileste acordul predicatului cu subiectul. Pentru numere mai mari decât 20 scrie cel putin trei solutii. prin aceasta. respectând cerinte date. Pentru un numar dat. Pentru un numar dat. mai mare decât 2. si cu unele greseli. respectând cerinte date. inclusiv reprezentari si numarare. în situatia de examen. unde continuturile sunt cu adevarat ilustrative si nu determinate. Sesizeaza cu rapiditate dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. a credibilitatii deciziei. utilizând obiecte sau reprezentari. efectueaza cel putin trei astfel de descompuneri. CLASA I – Matematica 2. CLASA I – Limba si literatura româna Obiectiv cadru 2: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala 2. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. Elevul construieste propozitii corecte din punct de vedere gramatical Suficient Construieste corect propozitii din 2-3 cuvinte date. Studiile întreprinse ca si practica educationala evidentiaza necesitatea adecvarii permanente a actiunilor de evaluare la mutatiile de accent survenite în domeniul 92 .

Gliga. Bucuresti 14. MEC. Culea. Cerghit. Bucuresti 18. F.. Bucuresti. Ghid pentru profesori. coord... MEN. (1999) – Psihopedagogia scolara pentru învatamântul primar. Cucos.D.E.. D. Editura Aramis. EDP.Dictionar de pedagogie. (2008) – Activitatea integrata din gradinita. Constanta. (1997) . Bucuresti. *** (2001/2002) – Ghiduri metodologice de aplicare a programelor scolare. Editura Polirom.. Ed. (2001) – Evaluarea curenta si examenele. Potolea. (2009) – Ghid si regândirea pentru învatamântul strategiilor prescolar. Editura Corint. N. Bucuresti. Planuri – cadru de învatamânt pentru învatamântul preuniversitar. E. coord. M. Editura Didactica si Pedagogica.E. E. I. (1999) . Timisoara 25.N. S. C-tin. MEN. Ed. Macavei. Kolumbus. D. I. 29.. (2001) – Pedagogie prescolara. Editura Polirom. Giurgea.Ghid de evaluare în învatamântul primar.G. evaluative în consens O abordare cu exigentele din perspectiva impuse procesului noului curriculum. S. Nicola.Educatie si curriculum. M.N.învatamântului. M. (1996) . Bucuresti 2. 20. Constandache. (2000) . Editura Aramis. Iasi. Bucuresti 22. Bucuresti. E.Neacsu. I.. Bibliografie generala 1. Ionescu.Chisinau 6. (1997) – Pedagogie. Pletea. Modele orientative.P. Grama. CNEE 19.. M. Descriptori de performanta. Editura Dacia.. I. V. ClujNapoca 13. Editura Polirom.. Iasi 8. D-tru. Bucuresti. Robinson.Învatarea în scoala.P. 12.Lectia între proiect si realizare. F. 93 94 . I. didactic. D. CNEE.P. Ungureanu. 10. Editura ProGnosis. V. Editura Didactica. Litera-International.E. Voiculescu. *** (2008) – Ghid de bune practice pentru educatia timpurie a copiilor între 3 la 6/7 ani. EDP. Ionescu. Salade. Bucuresti. 5. Cerghit. A. (1996) – Concepte didactice fundamentale. *** (2008) – Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. Bucuresti. 23.C. 28. E.Reforma evaluarii în învatamânt.Perfectionarea lectiei în scoala moderna.Radu.. Iasi. 15. D. (1999) – Disciplinele optionale. Stoica. Editura Aramis.Didactica. (1982) . (2000) . *** (1999) – Descriptori de performanta pentru învatamântul primar. Munteanu. 27. 7. Cucos. Sesovici. L.E. 16. coord.D.Tratat de pedagogie scolara. Bucuresti. (2000) – Disciplinele optionale la clasele I-IV.D. (2008) – Teoria si metodologia evaluarii. (1983) . Pârâiala.E. Pârâiala. Editura Humanitas Educational. C-tin. (2001) – Formarea initiala pentru profesia didactica prin colegiile universitare de institutori. (1982) . Editura Ankarom. Paus. (1996) . 11. M.&C. Bucuresti 3. Petroaia. Bucuresti 21. impun redimensionarea E.E. Bucuresti. Conceptii si strategii. Moise. Eurostampa. Stoica.P. A. Bucuresti 4.. Bucuresti. Bucuresti. Anghel.Metode de învatamânt (editia a III-a) E. *** (1999) – Curriculum National. Editura Eficient. Bucuresti. (2000) – Standarde profesionale pentru profesia didactica. A. E.N. Munteanu. Ausubel. Iasi 9. Ghid pentru cadrele didactice din învatamântul preuniversitar. 24. Editura Polirom. N. (2000) – Didactica prescolara. S. 26. D. C-tin.. 17. (1998) – Evaluarea în învatamântul primar..P. (1981) . Cretu.Pedagogie. L...P. Iasi. MEC.. Bucuresti.. coord. care C. Editura V&I Integral... E. & S. 30. D. Cristea. (1999) ..C. Editura Muntenia & Leda. Buc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful