UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” DIN GALATI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PEDAGOGIA ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
- suport de curs -

Autor: Lect. univ. dr. Valerica ANGHELACHE

2011

CUPRINS
CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR I.1. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar......................3 I.2. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar..............4 CAPITOLUL II. STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR II.1. Conceptul de standard profesional..........................................................7 II.2. Continutul, principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar.............................................................................7 CAPITOLUL III. PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV III.1. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica..............................9 III.2. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul
III.2.1. Caracteristici generale..............................................................15 III.2.2. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si

primar................................................................................................................1 5

scoala................................................................................................................17 CAPITOLUL IV. PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR
IV.1. Curriculum. Caracteristici generale.......................................................27 IV.2. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV..........................31 IV.3. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si

primar................................................................................................................4 7
CAPITOLUL V. METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR V.1.Delimitari conceptuale..........................................................................50 V.2. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar)..............................................................................................................51 V.3. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV...................................................................................................................68 CAPITOLUL VI. PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR VI.1. Clarificari conceptuale.........................................................................70 VI.2. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare.............................71 VI.3. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar...............................................................................................73 CAPITOLUL VII. PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR VII.1. Clarificari conceptuale.......................................................................79 VII.2. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar.......................81 VII.2.1. Forme de evaluare...............................................................81 VII.2.2. Metode de evaluare..............................................................84 VII.3. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar.........................89 2

...... dintr-o anumita tara. nutritie si educatie în acelasi timp).. b) înva amântul primar (6-10 ani) clasa pregatitoare clasele I-IV. e) solicita ca activitatile desfasurate în cadrul procesului educational sa devina adevarate ocazii de învatare situationala..... Sistemul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie. considera adultul/educatorul ca un partener de joc. b) accentueaza unicitatea copilului si considera ca abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale).. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar Analiza problematicii si a particularitatilor învatamântului prescolar si scolar necesita în prealabil clarificarea conceptului de sistem de învatamânt.... care este conceput. particularitatilor si tendintelor de evolutie în învatamântul prescolar si primar.. specializat în realizarea functiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului de instruire... Astfel...... ale carui caracteristici sunt: a) asigura intrarea copilului în sistemul de învatamânt obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani)...1.1.. sistemul de învatamânt reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de toate gradele.. c) solicita în mod fundamental ca la vârstele mici sa avem o abordare pluridisciplinara (îngrijire..Bibliografie generala.... prin formarea capacitatii de a învata.. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar I... d) la nivelul relatiei „didactice”...92 CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: I.. Din punct de vedere structural... În sens restrâns. Constientizarea locului învatamântului primar si prescolar în structura sistemului de învatamânt public si a rolului pedagogiei scolare si prescolare în sistemul stiintelor educatiei......... Întelegerea caracteristicilor... I..... grupa mijlocie i grupa mare.... matur...... care cuprinde: grupa mica..2. în sens larg. determinata la nivel pedagogic si juridic la nivelul unor „servicii publice deschise”........ sistemul de învatamânt reprezinta reteaua organizatiilor scolare. Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde: a) educa ia timpurie (0-6 ani): nivelul antepre colar (0-3 ani) înva amântul pre colar (3-6 ani)............. perfectibile si autoperfectibile. profilele si formele.. care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Obiective: Cunoasterea structurii sistemului de învatamânt de la 0 la 10 ani. 3 . în cadrul concret al activitatii de predare-învatare-evaluare.. învatamântul prescolar (educatia timpurie) reprezinta o subramura a pedagogiei vârstelor si prima veriga a sistemului de învatamânt.... organizat si functioneaza în baza unor principii generale cu caracter organizatoric si juridic..

deprinderi. e) comportamente centrate pe sarcina. b) functia de dezvoltare a personalitatii copilului. se organizeaza în cre e i. a trairii experientei de viata curente. c) descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati. Dintre acestea amintim: 1. Sprijinirea copilului în achizitionarea de cunostinte. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Reforma produsa la nivelul educatiei timpurii a condus la redefinirea obiectivelor pe care aceasta le urmareste. g) motivatie si atitudini pozitive fata de învatare. dupa caz. I. 4 . 2. Încurajarea explorarilor. calcul matematic). d) dezvoltarea abilitatilor sociale prin interactiunile generate de mediul de învatare. componenta instrumentala a culturii generale (scris. asigurându-se în acelasi timp si pregatirea copilului pentru intrarea în învatamântul primar. coerente. 4. 3. aceasta experienta de viata fiind impregnata de învatarea comunicarii verbale. Vizeaza dezvoltarea unor componente ale personalitatii umane: inteligenta. atât prin coborârea vârstei de scolarizare. deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea în scoala si pe tot parcursul vietii. dintre care putem aminti: a) progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii. Schimbarea de paradigma în promovarea educatiei timpurii atrage dupa sine decantarea unor efecte. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. în functie de ritmul propriu si de trebuintele sale. sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia. iar relatia familie-gradinita-comunitate devine hotarâtoare. capacitati. Dezvoltarea libera. Este denumita si prima copilarie. ca experiente autonome de învatare. integrala si armonioasa a personalitatii copilului. f) dezvoltare socio-emotionala. indiferent de mediul din care provin. în gradini e i în centre de zi. deprinderi si obisnuinte morale etc.2. atitudini si conduite noi. încercarilor si experimentarilor. b) efectele pozitive asupra viitoarei integrari sociale si reducerea comportamentelor deviante precum si a esecului scolar. citit. b) Învatamântul prescolar (3-6 ani). Cele doua caracteristici esentializeaza functiile de baza ale învatamântului primar: a) functia de realizare a educatiei de baza. curiozitate. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. de catre fiecare copil. prin perfectionarea deplasarii si mânuirea de obiecte. Dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii. Învatamântul primar reprezinta cea de-a doua veriga a sistemului de învatamânt. prelungit i saptamânal si reprezinta etapa în care se depisteaza si se remediaza deficientele de învatare si psiho-comportamentale ale copiilor. ceea ce presupune individualizarea educatiei si promovarea învatamântului de tip formativ. cu adultii si cu mediul pentru a dobândi cunostinte. Desigur. Învatamântul prescolar cuprinde doua etape si paliere de vârsta: a) Educatia anteprescolara (1-3 ani). respectând capacitatile si nevoile sale. Reprezinta etapa constituirii primare. a propriei identitati. exercitiilor. Descoperirea. cât si prin includerea într-un sistem de educatie organizat si coordonat într-o maniera stiintifica. ale carui caracteristici de baza sunt: Asigura instruirea de baza. aceste functii se presupun si se sustin reciproc.f) porneste de la premisa ca parintele nu poate lipsi din acest cerc educational. Se organizeaza în gradini e cu program normal. el fiind partenerul-cheie în educatia copilului. Astfel copilul învata sa se adapteze la mediu si dobândeste mijloacele prin care se consolideaza autonomia.

În învatamântul preprimar. sociala. familia este îndreptatita sa beneficieze de toata protectia si sprijinul de care are nevoie. formarea personalitatii copilului. când drepturile le sunt promovate si protejate. al persoanelor care au în îngrijire copii si al copiilor însisi la o gama completa de informatii si servicii este o prioritate. a parlamentarilor. Învatamântul primar face parte din învatamântul obligatoriu si vizeaza perioada cuprinsa între 6/7 ani – 10/11 ani si are ca principale obiective: a) Însusirea cunostintelor. a organizatiilor neguvernamentale. manifestare la care s-a adoptat o declaratie ce cuprinde principiile fundamentale ale educatiei timpurii: a) Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate actiunile legate de copii. ca atare. c) Formarea deprinderilor de comportare civilizata. manifestare la care se traseaza coordonatele de baza ale sistemului de educatie timpurie. În mai 2002. cognitiva si culturala a copiilor constituie o prioritate nationala si globala. psihica. d) Copiii trebuie sa aiba parte de un start cât mai bun în viata. priceperilor si deprinderilor intelectuale de baza. pentru ca în anul 2002 sa se initieze programul „Generalizarea grupei mari pregatitoare în învatamântul prescolar românesc”. g) Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesita reînnoirea vointei politice. înzestrarea copilului cu acele cunostinte. Finalitatile învatamântului primar constituie un sistem de referinta în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. schimbarea care a demarat la nivelul învatamântului primar se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: 1. avându-se în vedere urgenta si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. care a vizat revizuirea Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de copii si corelarea cu programa claselor I-IV. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. în cadrul programului educational “Organizarea învatamântului preprimar”. Accesul parintilor. mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel national si international. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. h) O lume mai buna pentru copii este o lume în care toti copiii se vor putea bucura de anii copilariei – un timp al jocului si al învatarii. Astfel. 2. respectati si alintati. 189 state membre ale Natiunilor Unite semneaza Conventia cu privire la Drepturile Copilului. asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. afectiva. f) Copiii si adolescentii sunt cetateni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toti. 3. Principala raspundere pentru protectia cresterea si dezvoltarea copiilor îi revine familiei si.De asemenea. gratuit. pace si demnitate. anul 2000 a adus o noua viziune despre educatia prescolara. fara nici un fel de discriminare. c) Orice copil este nascut liber si egal în demnitate si drepturi. Planul de actiune adoptat Adunarea Generala a Natiunilor Unite accentueaza urmatoarele elemente: Dezvoltarea fizica. e) Toti copiii trebuie sa aiba acces si sa absolve învatamântul primar. Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea si protectia drepturilor copiilor include implicarea directa a autoritatilor locale. b) Exprimarea într-o limba de circulatie internationala. spirituala. b) Investitia în copii si respectarea drepturilor lor este una dintre modalitatile cele mai eficiente de eradicare a saraciei. obligatoriu si de buna calitate. când siguranta si bunastarea lor sunt considerate primordiale si când se pot dezvolta în sanatate. 10 mai 2002 este data celei de-a XXVI-a Sesiuni Speciale a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. familiilor. Analizând finalitatile celor doua niveluri ale scolaritatii putem constata ca se pot contura noi tendinte în abordarea acestora la nivelul politicii educationale. a sectorului privat si a 5 . când copiii sunt iubiti. tutorilor.

mutarea accentului de pe continutul informational si reproducere. în mod egal pentru baieti si fete. Educatia este un drept al omului si un element esential pentru reducerea saraciei si muncii în rândul copiilor. înclinatiile sale. centrarea pe copil. spirituali.agentilor economici. programe individualizate în acord cu nivelul de dezvoltare si cu dorintele de afirmare ale copilului. a conducatorilor religiosi. tutori. egalizarea sanselor educationale. armonizarea politicii educationale cu cerintele si nevoile comunitatii. pacii. În învatamântul primar tendintele de evolutie se înscriu în categoria tendintelor sistemului de învatamânt în ansamblu si vizeaza: apropierea de sistemele de învatamânt moderne. Cristea). putem spune ca pedagogia scolara face parte din categoria (disciplinelor) stiintelor pedagogice aplicative pe perioade de vârsta. Macavei). flexibil. c) interdisciplinaritatea specifica angajata în domeniul cercetarii dimensiunii structural-functionale a educatiei. impactul tehnologiei moderne. b) metodologia specifica de cercetare a dimensiunii functional-structurale a educatiei. Extinderea si îmbunatatirea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici. satisfacerea nevoilor de învatare ale tuturor copiilor. consolidarea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici prin asigurarea de servicii si sustinerea de programe orientate spre familii. realizate de diversi autori. bazata pe corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei. respectarea principiului eficientei Atât educatia prescolara. si mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajati este un obiectiv primordial al educatiei Îmbunatatirea calitatii educatiei. cu nevoile. pedagogia prescolara. pe învatamântul de tip creativ. Aceasta delimitare permite clasificarea stiintelor pedagogice în functie de modul lor de raportare la: a) obiectul specific de cercetare (dimensiunea functional-structurala a educatiei). ai liderilor si ai membrilor comunitatilor. alaturi de pedagogia anteprescolara. dezvoltarea si modernizarea învatamântului în acord cu si în sensul preîntâmpinarii fenomenelor sociale din România: somaj. proiectabila si realizabila la nivelul structurii actiunii educationale. precum si cresterea rolului formativ al pregatirii la vârsta scolara mica. culturali. aspiratiile. personalul de ocrotire si educatie si comunitate sunt obiective si actiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a sistemului de educatie timpurie în România etc.. occidentale. cât si educatia scolara sunt parte integranta a stiintelor educatiei. Analizând diversele taxonomii ale stiintelor pedagogice. sau reprezinta o componenta a pedagogiei vârstelor ca domeniu specializat al stiintelor educatiei (E. pedagogia adultilor (S. cresterea diversitatii culturale etc. deschiderea spre module optionale de instruire. aparitia unor noi profesii. dar si pentru promovarea democratiei. Acestea studiaza functionalitatea educatiei care vizeaza activitatea de formaredezvoltare permanenta a personalitatii. pedagogia învatamântului profesional. pedagogia universitara. 6 . tolerantei si dezvoltarii.

Obiective: Întelegerea continutului standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. Din punct de vedere psihologic. pentru a se considera ca îsi îndeplineste îndatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate. Profesionalizarea este un proces de formare a unui ansamblu de capacitati si competente într-un domeniu dat pe baza asimilarii unui sistem de cunostinte teoretice si practice.1. Profesionalismul cadrului didactic îi confera acestuia capacitatea de a-si pune în actiune competentele. II. din perspectiva a cea ce trebuie sa devina prin asimilarea la statutul sau a unor roluri si responsabilitati. 7 . explicit formulate. Continutul.CAPITOLUL II STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR Unitati de continut: II. Conceptul de standard profesional Abordarea teoretica a conceptului de „profesie” în dictionarele de specialitate este dominant descriptiva. Conceptul de standard profesional. Schiopu. reflectate în politica educationala actuala. c) motivarea necesitatii de a se realiza aceste actiuni (ratiunea executarii lor).2. profesia este definita ca un „complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice care definesc pregatirea diferitilor lucratori” (U. b) care sunt caracteristicile pe care trebuie sa le îndeplineasca aceste activitati pentru a se putea aprecia ca sunt realizate la un nivel calitativ acceptat social. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. Constientizarea importantei standardelor în demersul de profesionalizare a activitatii didactice. Din punct de vedere pedagogic. ci presupune o utilizare euristica a acestora în situatii si contexte educationale care solicita acest lucru. prin surprinderea clara a functiilor cadrului didactic. Profesionalizarea activitatii didactice nu se reduce la asimilarea sistematica a unor competente descrise de standardele profesionale. de a se adapta. referitoare la cunostintele. II. Atingerea acestui nivel se poate realiza prin profesionalizare. II. în orice situatie. abilitatile si mentalitatile pe care trebuie sa le probeze un cadru didactic în activitatea sa cu elevii.1. profesia didactica este abordata atât în maniera descriptiva. de a putea domina situatiile noi. Standardele profesiei didactice reprezinta un ansamblu de asteptari si cerinte. 1997). cât si normativa.2. proces controlat de un model al profesiei respective. Continutul. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar Continutul unui standard profesional este dat de urmatoarele elemente: a) ce activitati se asteapta a fi desfasurate de catre cadrul didactic.

el dezvolta capacitatea elevilor de a fi autonomi. de a forma abilitati specifice domeniului. familial si social asupra dezvoltarii sale. Facilitarea colaborarii si comunicarii între elevi. îsi fundamenteaza proiectarea activitatii pe rezultatele obtinute prin demersul cunoasterii elevilor. 2. Un cadru didactic reflexiv îsi îmbunatateste continuu competentele personale. respectului reciproc si al gândirii pozitive. cognitive. Ofera fiecarui cadru didactic o viziune coerenta asupra performantelor profesionale la care ar trebui sa se ridice. stimulând participarea activa si implicarea afectiva a elevului în procesul învatarii. aducând urmatoarele beneficii: 1. Devin un reper esential pentru asigurarea calitatii programelor de formare initiala si continua. Dezvoltarea capacitatii de a rezolva probleme. Este de asteptat ca utilizarea standardelor pentru profesia didactica sa determine o crestere a calitatii actului educational. Crearea abilitatilor de a lua decizii. 4. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanta cu idealul educational. moralcivice. 4. tinând seama de particularitatile de vârsta individuala si de grup ale elevilor. concepe si utilizeaza multiple forme si tipuri de evaluare a realizarilor elevilor. e) cum vor fi masurate activitatile solicitate (formele de evaluare utilizate). proiecteaza si aplica strategii eficace si atractive în raport cu scopul si continuturile propuse. Cadrul didactic este membru activ al comunitatii. 3. culturale si spirituale. El ofera sanse egale pentru integrarea scolara si sociala a tuturor elevilor. punând accent pe evaluarea formativa si pe autoevaluare. 5. de a deveni subiecti ai propriei dezvoltari prin: Implicare în propria formare. 5. Cadrul didactic are o atitudine reflexiva. Principiile nucleu care au fundamentat elaborarea standardelor exprima conceptia actuala asupra continutului specific al profesiei didactice sunt urmatoarele: 1. Determina efecte pozitive în conceperea si realizarea managementului scolar. precum si a influentelor mediului scolar. Responsabilizare si motivare. Cadrul didactic are capacitatea de a prelucra. Cadrul didactic cunoaste elevul si îl asista în propria dezvoltare. 3. cooperarea si competitia în cadrul grupului de elevi pe fondul existentei încrederii. Cadrul didactic foloseste instrumente eficiente de cunoastere a personalitatii elevului. Cadrul didactic identifica si foloseste modalitati eficiente de implicare a familiei în viata scolii si în dezvoltarea elevului. Sprijinire în folosirea unor surse si mijloace diverse de informare. nevoile si aspiratiile/interesele elevilor. Reprezinta criterii de evaluare externa asupra „produsului” institutiilor de pregatire initiala si continua a cadrelor didactice. Cadrul didactic este constient ca activitatea didactica înseamna si perfectionare continua. Încurajarea spiritului de initiativa si a creativitatii. el se preocupa de identificarea acelor aspecte ale activitatii sale care necesita ameliorari. implica elevii în actiuni în folosul comunitatii etc. Cadrul didactic recunoaste. dezvolta comunicarea. De asemenea. De asemenea. el valorifica potentialul educativ al disciplinei.d) care sunt criteriile utilizate pentru evaluarea calitatii activitatilor cerute (comportamentele observabile si masurabile care evidentiaza realizarea activitatilor solicitate la nivelul calitativ acceptat social). Asigura elevilor sanse mai mari de a primi o educatie de calitate. 8 . Cadrul didactic este un bun cunoscator al domeniului si al didacticii disciplinei pe care o preda. iar profesiei didactice recunoasterea meritata. selecteaza si accesibilizeaza cunostintele specifice disciplinei predate în functie de capacitatile de învatare. 2. structura si de a accesibiliza cunostintele transmise. În acest sens. utilizeaza si promoveaza valori social-umane. cunoaste resursele umane si materiale ale comunitatii si le valorifica în beneficiul scolii.

Mai concret. stadiile dezvoltarii copilului. În teoria educatiei. Cercetarile ulterioare au retinut printre altele. a neuropsihologiei.1. La originea dezvoltarii teoretice se afla cercetarile de psihologie si epistemologie genetica ale lui J. beneficiaza de noi interpretari sau reconfirmari datorita cercetarilor întreprinse în domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. Caracteristici generale III.6. Permit identificarea si recunoasterea cadrelor didactice performante. constructivismul pare a surprinde cel mai bine modalitate în care se construieste învatarea la copil. CAPITOLUL III PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV Unitati de continut: III. constructivismul se fundamenteaza pe datele psihologiei genetice si ale epistemologiei si sustine rolul activ al subiectului în construirea cunoasterii. doua aspecte fundamentale ale teoriei piagetiene: 1. Piaget si conceptia filosofului si epistemologului francez Gaston Bachelard.2. III. în prezent. Unele teorii. Din multitudinea abordarilor teoretice. teoria conflictului socio-cognitiv poate fi sintetizata astfel: Cunoasterea se construieste în interactiunile sociale dintre persoane.2. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala Obiective: Cunoasterea fundamentelor teoretice privind domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. a studiilor longitudinale asupra efectelor programelor de educatie. prin interactiunile subiectului cu mediul. 2. 9 . acesta îsi construieste cunoasterea si se dezvolta în procesul adaptarii la mediu. Teoriile socio-cognitiviste vor completa modelul piagetian prin includerea conceptului de „conflict socio-cognitiv“. Concluzia lui a fost ca „nu exista cunoastere care sa rezulte dintr-o simpla înregistrare a observatiilor. desi au fost enuntate acum câteva decenii.2. Jean Piaget a dezvoltat un model functional al dezvoltarii inteligentei. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica Acumularile teoretice si experientele din ultimele decenii în plan international traseaza. model care sta la baza teoriilor educationale constructiviste. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. fara o structurare datorata activitatilor subiectului“.1.2.1. Cunoasterea particularitatilor formelor de organizare a activitatii instructiveducative din gradinita si clasele I-IV. mult mai clar teritoriile unei educatii de calitate. Întelegerea particularitatilor procesului de învatare la vârsta prescolara si scolara mica. III.

Desi stadiile de dezvoltare cognitiva identificate de Piaget sunt asociate cu perioade de timp. Bruner explica faptul ca orice cadru didactic trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte în proiectarea procesului de predare–învatare: 1. de fapt. cu transmitere de cunostinte si certitudini. 4. fapt ce permite copilului sa construiasca permanent pe baza cunostintelor deja asimilate. Structurile cognitive se modifica prin procese de adaptare de tipul asimilarii si acomodarii. dezvoltarea cognitiva este facilitata prin oferta de activitati si situatii care angajeaza si presupun adaptare (asimilare si acomodare). aici realizându-se reglari reciproce de actiuni. Toate aceste caracteristici sunt constatate.Cercetarile lui Piaget asupra cognitiei. trebuie sa angajeze cu copilul un dialog activ de „mosire“ a adevarului (maieutica). nu determinata strict. Întelegerea constructivista a învatarii depaseste conditia viziunii traditionale care echivala învatarea. considera Bruner. Jean Piaget – cercetari privind stadiile de dezvoltare Pentru Piaget exista patru structuri cognitive primare sau stadii de dezvoltare: stadiul senzoriomotor (0– 2 ani). De asemenea. 2. copiii vor oferi explicatii diferite asupra realitatii la diferite stadii de dezvoltare cognitiva. este utila si sintagma consacrata a lui Vîgotski: „zona proximei dezvoltari“. Un proces intrapersonal este urmarea unui proces interpersonal. În acest sens. 10 . Jerome Bruner Teoria constructivista a lui Bruner are la baza ideea procesarii informatiei si considera învatarea ca un proces activ în care subiectul învatarii construieste idei si concepte noi bazate pe cunostintele vechi si noi achizitionate. Educatorul.Sursa învatarii este conflictul socio-cognitiv. Subiectul selecteaza si transforma informatia. ia decizii. învatarea de tip constructivist este un proces activ si constructiv. predispozitia la învatare. Cunoasterea depinde de cunostintele anterioare. în viata cotidianaa copiilor si adultilor deopotriva. care poate fi realizata cu sprijin. În esenta. care implica gândirea abstracta. modificându-si schemele cognitive pentru a da sens cunoasterii sale. dar dependent de referenti locali. provizorat si nesiguranta. care are loc întotdeauna într-un context specific. printr-un proces în care subiectul interactioneaza cu informatiile. teoria lui Bruner este similara cu perspectiva constructivista asupra învatarii formulata de Piaget. context si stare afectiva. pentru a-l ajuta pe acesta în asa fel încât informatia ce trebuie transmisa sa fie adecvata nivelului curent de întelegere a elevului. materialele de învatare si activitatile trebuie sa includa nivelul motor si mental adecvat stadiului de dezvoltare si sa evite sarcini care depasesc capabilitatile cognitive curente. ele difera de la un individ la altul. în care inteligenta ia forma actiunilor motorii. în primul rând. Cunoasterea si învatarea se realizeaza atunci când individul este capabil sa dea un sens celor cunoscute sau învatate. presupune întrebari si îndoieli. utilizarea de metode de învatare care implica subiectul învatarii si prezinta o provocare. inteligentei si dezvoltarii morale conduc la câteva concluzii: 1. Curriculumul trebuie organizat în spirala. organizeaza informatiile si permite individului sa mearga dincolo de simpla informatie. caracterizat de inteligenta intuitiva naturala. trebuie sa încurajeze copilul sa descopere el însusi principii. stadiul formal (12– 15 ani). precum si identificarea unor solutii pluraliste pentru problemele nerezolvate pe cale independenta. definita ca distanta dintre dezvoltarea actuala si dezvoltarea potentiala. În conceptia socio-constructivista dezvoltarea cognitiva este rezultatul participarii individului la interactiuni sociale complexe cu alti semeni. stadiul preoperator (3– 7 ani). construieste ipoteze. adica poate opera cu ele în contexte variate. Structura cognitiva (modelul mental) ofera sens. 3. În acest sens. Cunoasterea poate fi doar ghidata. stadiul operator (8– 11 ani) – logic. Cunoasterea lumii se construieste individual.

Erikson a vazut stadiile de dezvoltare ca opt etape psihosociale. Initiativa vs. culpabilitate (3-6 ani). permite organizarea în spirala. valorifica diferentele individuale si varietatea factorilor care concura la rezolvarea unei sarcini (Daniela Cretu. trebuie sa ia în considerare si sa valorifice experienta copilului pentru a-l motiva sa-si foloseasca abilitatile de învatare si sa permita autoreglarea învatarii. care: 1. neîncredere (pâna la 1 an). 7. scoala trebuie sa transmita atât prin curriculumul predat. la nivelul grupei din gradinita si la nivelul familiei. modul în care informatia poate fi structurata în asa fel încât sa poata fi asimilata într-o mai mare masura de subiect. Stadiile sunt consecutive. Metodele eficiente de structurare a cunostintelor trebuie sa rezulte din simplificarea. generarea de noi propozitii si din diversitatea contextelor în care este manipulata/ procesata o informatie cât mai bogata. 8. trebuie sa fie proiectata astfel încât sa faciliteze extrapolarea/ transferarea si trecerea dincolo de simpla informatie. Intimitate vs. 76). doar daca scoala are ca obiectiv alfabetizarea civica prin practici educationale democratice. esential este faptul ca acum copilul învata sa 11 . Practicile de predare – învatare din scoala au directa legatura cu deprinderile pe care cetatenii trebuie sa le puna în practica într-o societate democratica. independenta vs. rusine(1-3 ani). Mesajul de actualitate pe care John Dewey îl transmite prin scrierile lui este ca ne putem astepta ca absolventii de astazi sa fie buni cetateni.2. 2. anumite calitati. cât si prin curriculumul ascuns. natura recompenselor si a pedepselor. Integritate vs. omul traverseaza 8 stadii polare. Acestea sunt: 1. incluzând aspectele sociale si culturale ale învatarii.. Pentru al doilea an de viata. interpretate din perspectiva psihanalitica. Potentialul de dezvoltare al individului capata împlinire pe tot parcursul existentei. Aceste caracteristici sunt relevante pentru proiectarea si realizarea procesului de predare–învatare. Individul traverseaza crize de dezvoltare în urma carora acumuleaza noi achizitii. Principii ca „sa se învete facând“ sau „scoala este însasi viata“ stau la baza teoriei sale despre educatie si rolul învatamântului într-o societate democratica. inferioritate (6-12 ani). confuzie identitara (12-18 ani). au o anumita structura si se soldeaza cu un produs psihologic pozitiv sau negativ ce marcheaza dezvoltarea ulterioara a personalitatii. 2. care implicau în primul rând procese ale eului. 5. Identitate vs. Mai mult. 6. precum si aspectele practice ale legilor si existentei cotidiene. modul în care aceasta este rezolvata va determina gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existentei. Fiecare stadiu este caracterizat de o anumita criza pe care individul este nevoit sa o rezolve pentru a trece la urmatoarea etapa. copiii pot avea oportunitati de formare a deprinderilor de gândire critica. de participare si de implicare în luarea deciziilor la nivel personal. 4. izolare (19-40 ani). îndoiala. Înca din perioada prescolaritatii. Încredere vs. În conceptia lui Dewey. 4. Adriana Nicu. prin strategii de memorare simple sau complexe. educatia este „acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la întelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia experientei care urmeaza“ (1972. 2004) John Dewey John Dewey sustine importanta experientei ca o componenta vitala în dezvoltarea individului. 3. 3. Bruner (Bruner J. valori si practici democratice. pag. Caracteristica cea mai importanta a primului an de viata este faptul ca atunci copilul învata sa aiba (sau nu) încredere în mediul de viata ca mijloc de satisfacere a nevoilor sale. Teoria dezvoltarii psihosociale a lui Erikson Teoria lui Erik Erikson completeaza teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget. astfel încât structura sa fie usor asimilabila de catre cel care învata. secventele efective în care materialul este structurat. Competenta vs. Autonomie. 1996) a extins cadrul teoretic. Deschiderea eului vs. disperare (de la 65 de ani pâna la moarte) Conform teoriei lui Erikson dezvoltarea e un proces de integrare a factorilor biologici individuali cu factorii de educatie si cei socio-culturali. 4. stagnare (40-65 ani). 3.

fiind specifica filosofilor. Acestea sunt doar câteva dintre teoriile pe care se fundamenteaza actul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. linie melodica si tonalitate. talente. ea vizeaza toate achizitiile copilului în toate dimensiunile personalitatii sale. abilitate de a discrimina si a raspunde adecvat la manifestarile si dorintele celorlalti. h) Inteligenta naturalista ..exprima capacitatea de a rezolva probleme si de a genera produse prin ritm si melodie. fara a reusi însa localizarea zonei cerebrale responsabila de activarea ei.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor si a reprezentarilor mediului înconjurator. aceasta ar fi responsabila de cunoasterea lumii. simtul orientarii în spatiu.a fost identificata de Gardner.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta cunoastere si produse prin interactiunea cu ceilalti. modificari ale inimii. Prin joc. îndemânarea în manipularea obiectelor. pe care le poseda. Vârsta prescolara (3-6/7 ani) a fost multa vreme considerata o etapa „neimportanta“ din punctul de vedere al achizitiilor psihologice. capacitate de a problematiza. ordona si interpreta date. Gardner propune înlocuirea „inteligentei generale“ cu opt categorii de „inteligente“.Teoria inteligentelor multiple În mod traditional. Hawarg Gardner . grafice etc. i) Inteligenta existentiala . sensibilitate la ritm. în utilizarea remediilor naturale si homeopate. diagrame. modificarilor semnificative nu doar fizice. Aceste inteligente sunt multidimensionale si reprezinta seturi de abilitati. valorizate îndeosebi în scoala si masurate cu precizie de teste. c) Inteligenta spatial-vizuala .exprima capacitatea de rezolva probleme si de a dezvolta produse prin cunoasterea de sine. d) Inteligenta muzicala . Procesele care genereaza aceste modificari sunt procese programate biologic si procese rezultate din interactiunea cu mediul.fie autonom. capacitate de a recunoaste diverse forme de expresie muzicala. capacitatea de a citi harti.presupune capacitatea de a opera cu modele. e) Inteligenta corporal-kinestezica . Poseda inteligenta naturalista cel care demonstreaza expertiza în recunoasterea si clasificarea plantelor si animalelor. de fapt. capacitatea de acces la propriile trairi si abilitatea de a le discrimina. element deosebit de important pentru educatia timpurie. Gardner propune urmatoarele tipuri de inteligente: a) Inteligenta lingvistica – este exprimata de capacitatea de a rezolva si dezvolta probleme cu ajutorul codului lingvistic. sensibilitate la sensul si ordinea cuvintelor. în anumite grade. aceasta fiind baza a dezvoltarii viitoarei personalitati. categorii si relatii. Etapa prescolara este una a schimbarilor. exprima constientizarea propriilor cunostinte. copiii îsi dezvolta abilitatile cognitive si învata noi modalitati de interactiune sociala. Cercetarile din ultimele zeci de ani au demonstrat fara îndoiala faptul ca. ci si mentale si emotionale. orice om tipic dezvoltat. Întrun fel. Ea include modificarile de lungime si greutate. deprinderi mentale. g) Inteligenta intrapersonala . chiar acest joc are o importanta cruciala. abilitati si dorinte. b) Inteligenta logico-matematica . f) Inteligenta interpersonala . Conform lui Gardner. Palierele pe care se desfasoara dezvoltarea organismului uman sunt: a) dezvoltarea fizica Este puternic influentata de alimentatie si de îngrijirea sanatatii. precum si aceea de a grupa. Dimpotriva. Fara intentia vreunei ierarhii.este data de capacitatea de a forma un model mental spatial al lumii si de a rezolva probleme prin intermediul reprezentarilor spatiale si ale imaginii. se considera ca inteligenta reprezinta capacitatea de a rezolva probleme care implica abilitati logico-matematice si lingvistice. Vom detalia în cele ce urmeaza particularitatile acestui proces la cele doua niveluri. ale 12 .rezolva probleme si dezvolta produse cu ajutorul miscarii corpului. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca învatarea este intim legata de dezvoltare si nu vizeaza doar actul învatarii proiectat si realizat efectiv în activitatea didactica. dar si a altor organe interne. jocul copilului echivaleaza cu „munca adultului”. un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât sa se joace.

Functionarea cognitiva este în mod obisnuit însotita de operatii metacognitive (reflectie asupra gândirii) prin care se regleaza învatarea si performanta (Koriat. A. se catara. neinfluentate de mediu. ceea ce sporeste efectul de socializare al jocului. în linii mari. De asemenea. permitându-i sa se adapteze la conditii diferite de mediu.).scheletului si a musculaturii. care însoteste actiunile si are rol de ghidare si monitorizare a actiunilor. copilul îsi însuseste. Maturizare . viu colorate. cât si de stimularea sau deprivarea senzoriala din mediul în care creste copilul în primii ani de viata. Ea este cea care îi confera unui organism flexibilitatea comportamentala si cognitiva. atractive.este o schimbare relativ permanenta în comportament care apare ca rezultat al experientei. Nivelul de activitate este exprimat de o puternica trebuinta de joc devine o activitate fundamentala. comparativ cu cei mai mici. În privinta vocabularului. patineaza. Cei mici pot evoca cu relativa usurinta imaginea obiectelor. Copiii devin mult mai încrezatori în fortele proprii si trec la explorarea unui 13 . La vârsta prescolara au loc schimbari dramatice în comportamentul social si emotional.. ceea ce înseamna ca memoria are caracter plastic.implica evolutia si dezvoltarea potentialitatilor biologice (prescrise genetic). prescolarii mai mari sunt mai capabili sa îsi monitorizeze atentia. învatarea. la 5 ani copiii merg cu multa usurinta. Învatare . memoria. care este relativ independenta de evenimentele externe“. Învatarea depinde de crestere si maturare. deoarece acestea permit organismului „sa fie gata“ pentru anumite tipuri de activitate. Modificarile mentionate au o influenta majora asupra intelectului si asupra personalitatii. la 3 – 4 ani încep sa se joace împreuna. rationamentul si limbajul. Atentia Atentia selectiva este mai putin eficienta decât la copiii mai mari deoarece stimulii din mediu sunt scanati mai putin sistematic si exista o mai mare vulnerabilitate la distragerea atentiei de catre stimulii nerelevanti. Apare „vorbirea cu sine“. cu implicatii directe asupra abilitatilor motorii. majoritatea fiind învatate de la alti copii. decât daca reia totul de la capat. iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte. îsi dezvolta abilitati motorii grosiere. c) dezvoltarea psihosociala Cuprinde modificarile legate de personalitate. manânca folosind furculita etc. La 3 ani. la 3 ani cuprinde între 800 – 1000 cuvinte. creierul devin functionale. copilul toarna sucul în pahar. pronuntia fonemelor limbii materne . membrele. ceea ce se manifesta în patternuri de comportament fixe. dar mult mai dificila este memorarea materialului verbal. b) dezvoltarea cognitiva Implica modificarile care au loc în ceea ce priveste perceptia. îsi dezvolta si abilitati motorii fine însusite de la adulti (de exemplu. intuitiv si concret. merg pe bicicleta. conform unei secvente ireversibile. 1998). Performantele mnezice ale prescolarului sunt potentate de trairi emotionale puternice. La 2 ani copiii se joaca solitar. Memoria Copilul învata poezii pe care le reproduce cu placere. sa vorbeasca unul cu altul în timpul jocului. Productivitatea memoriei creste de la o grupa de vârsta la alta dupa cum urmeaza: din 5 cuvinte prezentate cu voce tare o singura data copiii de 3 – 4 ani memoreaza în medie un cuvânt. a jucariilor frumoase.se refera la modificarile în marime. În ceea ce priveste abilitatile motorii. Atkinson si Hilgard (2005) definesc maturizarea ca „o succesiune cu determinare înnascuta de crestere si schimbare. la 5 ani ajunge la 3000 de cuvinte. Pentru întelegerea proceselor implicate în dezvoltare se utilizeaza câtiva termeni cheie: Crestere . care apar ca o consecinta a cresterii numarului de celule si a dezvoltarii tesuturilor ca urmare a proceselor metabolice. iar la 5 – 6 ani = 4 cuvinte. Limbajul Se rafineaza din punct de vedere sintactic si semantic. modificari comportamentale: prin acest proces organele interne. modificari ale structurii si functiei creierului generate atât de factorii genetici. la 4 – 5 ani = 3 cuvinte. însa nu poate continua recitarea daca este întrerupt. la 4 ani se dubleaza (1600 – 2000 de cuvinte). emotii si relatii ale individului cu ceilalti.

citit si calcul matematic. Reproducerea activa utilizata în învatarea de poezii. Asimilarea continua de noi cunostinte. Newmark. iar repetitia devine suportul ei de baza. ani exista o tendinta pronuntata pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex. probabil datorita pastrarii relativ neorganizate a materialului memorat. acum se adapteaza la cerinta de a opera pe câmpuri restrânse de informatii (amanunte) si devine dominant empirica. i se vor forma deprinderile instrumentale de scris. Marea majoritate a studiilor privind memoria copiilor si relatia dintre fixare. Învatarea devine tipul fundamental de activitate. Daca în perioada prescolara activitatea de învatare era antrenata de elemente ale impresionabilitatii si atractivitatii (imagine. La 3. se impun fara ca cineva din grup sa-si dea seama. chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei. copilului i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. 14 . Apar diferente în tratarea prietenilor fata de alti copii. culoare). având lideri informali care domina si impun idei. recunoastere. În clasa I copiii utilizeaza forme simple de învatare (repetitii fidele de formulari sau scurte texte). la rândul lor. Învatarea. Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante si progrese în dezvoltarea psihica. Copilul: îsi inhiba actiunile accepta amânarea recompenselor si tolereaza frustrarile. tensiunea si planul de evenimente ce domina viata copilului. sunt capabili sa internalizeze regulile si sa se supuna acestora chiar si atunci când adultii nu sunt de fata. Acest adult (învatatorul) este cel care antreneaza energia psihica. La sfârsitul clasei a IV-a lista de 30 de cuvinte se soldeaza cu aproximativ 28 de cuvinte recunoscute si 14 reproduse. Tot acum se dezvolta relatiile cu prietenii. Primii patru ani de scoala. în consecinta. La vârsta scolara mica memorarea cunoaste o dezvoltare importanta. este în clasa I si a II-a un fel de obiectiv al învatarii. responsabilitatea fata de calitatea asimilarii. Progrese apar si în capacitatea de autoreglare si autocontrol. procesul de însusire gradata de cunostinte. Astfel. deoarece procesul învatarii se constientizeaza. caracterul evident al regulilor implicate în viata scolara contribuie la modificarea existentiala de fond a scolarului mic. Cercetarile întreprinse au evidentiat faptul ca reproducerea din lectie este relativ fidela la copiii de 7-8 ani. devine în perioada scolara mica antrenata intensiv în planul achizitiei de cunostinte. vârsta si tendinte comportamentale. iar activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala. Reproducerile mnezice actionale devin deprinderi si au o mai mare stabilitate.„câmp“ mult mai larg. Între prieteni exista atitudini mai întelepte. de negociere si renuntare în favoarea celuilalt pentru solutii care sa împace ambele parti. Deoarece acest plan este relativ diferit de cel primar al copilariei anterioare. vizualizata – se suplimenteaza cu o mai înalta antrenare a verbalizarii (reproducerea). reproducere (Harloch. Grupurile de copii sunt organizate ierarhic. Carmichael) a demonstrat ca la 7 ani scolarul mic recunoaste mult mai usor decât reproduce. Exista o evolutie a procesului de învatare pe parcursul primilor patru ani de scoala. La 8 ani scolarii mici manifesta o crestere evidenta a performantelor mnezice (din 30 de cuvinte copiii recunosc cam 23-24 cuvinte si pot reproduce doar 5 dintre ele). modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara în ansamblu. dar si în timpul lectiilor. chiar daca. capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltare a autonomiei în copilaria timpurie. Relatiile pozitive cu prietenii sau tovarasii de joaca constituie o sursa importanta de învatare sociala. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult decât cei din familie. inclusiv de relatii sociale. situatia de colaborare si competitie. memoria capata numeroase functii psihologice. Apare identitatea de gen care se exprima atât în adoptarea unor comportamente specifice sexului caruia îi apartine. cât si în întelegerea semnificatiei faptului de a fi baiat sau fata. se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala în învatare. modifica regimul. desi incompleta. îsi automonitorizeaza comportamentul în functie de context. baza lui de întretinere se largeste suplimentar cu interese si elemente de motivatie ce decurg din acestea.

a structurilor operative ale caracterului. S-au ales la întâmplare 20% din fiecare grupa si învatatorii claselor respective au fost informati ca cei trecuti pe tabel au potential intelectual consistent. Copiii alesi au prezentat 9 puncte în plus la QI fata de grupul de control (2 puncte la testele verbale si 6-7 puncte la cele de rationament nonverbal). consolidând pozitia de elev bun la învatatura si pozitia vocationala pregnanta. este foarte important. transformare în timp si spatiu a experientelor de cunoastere. activitatea fiind recompensata. atitudinea generala. dezvolta expansiunea sinelui. III. De asemenea. sintetizeaza aproximativ 200 de studii privind acest fenomen. La aceste categorii se adauga categoria celor cotati ca fiind nedotati sau neinteresati si care nu pot depasi acest statut scolar. mai ales în primele doua clase. acestor subiecti li s-au comunicat mai des rezultatele.1 Caracteristici generale Conceptul de proces de învatamânt semnifica schimbare. ceea ce a facut mai clara instruirea. dar mai ales învatarea preferentiala.Exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate în diferitele situatii si forme de învatare. Succesul repetat are rezonante psihologice importante: Atrage atentia copilului asupra strategiilor prin care a fost obtinut. putem semnala câteva aspecte legate de efectele generale ale atitudinilor implicate în relatia învatator-elev. creeaza siguranta. a dorintei sale de a se supune statutului de scolar care îl atrage si sub influenta dorintei de a nu supara parintii. Scolarul de clasa I învata sub influenta impulsurilor adultilor. Prin urmare.2. Acestea din urma influenteaza gândirea si diversele interese. rol ce se condenseaza în calificativul scolar ca expresie a evaluarii învatarii. Uneori e vorba de copii care nu manifesta interes pentru activitatile scolare. experienta de cunoastere a copilului. Cunoasterea particularitatilor procesului de învatare la cele doua perioade de vârsta devine imperuos necesara. De asemenea. Iata un exemplu în acest sens. Este vorba de transformari profunde. La acestea se adauga elementele de rezonanta din relationarea copilului cu ceilalti copii (elemente de cooperare. atât pentru întelegerea transformarilor care se produc la nivelul personalitatii copilului. dar nu antrenat. Fenomenul se explica prin faptul ca în jurul cazurilor respective s-a format un climat social si emotional stimulator în atitudinile învatatorului. Un rol deosebit în procesul de învatare la vârsta scolara mica îl au esecurile si succesele. afective. Astfel. cu cât motivatia e mai puternica. atât 15 . competitie). Întrucât în procesul de învatare relatiile cu învatatorul au un rol foarte important. cu atât învatarea este mai intensa. încredere. referindu-se la fenomenul Pygmalion. Comunicarea rezultatelor creeaza repere importante si devine factor de progres. cât si pentru eficientizarea procesului de proiectare. Peste 8 luni s-a repetat testarea. Rolul învatatorului. La 9 ani devin active si interesele cognitive. Iradiaza în structura colectivului scolar. La scolarii de clasa I s-au aplicat probe de masurare a QI. alteori de copii cu dificultati de adaptare scolara sau capacitati reduse de redare organizata a cunostintelor de care dispun. mediocrii si slabi. Stilul de lucru. în timp ce învatarea generata de competitie are rol formativ pentru dezvoltarea sinelui. a capacitatii lor fizice si intelectuale. Numerosi autori arata ca.2. cultura cadrului didactic au influente formative puternice. Creeaza satisfactie. Robert Rosenthal. în trei grupuri: elevi foarte buni. emotionale si actionale psihomotorii ale elevilor. Copiii au fost ulterior împartiti. organizare si desfasurare a unui proces instructiv-educativ care respecta si valorifica aceste caracteristici. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. Succesul scolar are la baza numeroase aspecte si conditionari. învatarea este influentata si de frustrari. în functie de rezultatele obtinute. exista motive ce impulsioneaza învatarea în general (competitia generala) si motive ce întretin învatarea preferentiala.

functioneaza în acord cu norme praxiologice. Rezulta ca procesul de învatamânt are semnificatia unui vast exercitiu de modelare spirituala si fizica a personalitatii. Aceasta actiune se desfasoara într-o ambianta specifica. calitati atitudinale si aptitudinale.si fiinte care suporta schimbarea. care constituie un amplu laborator de metamorfoze umane. Procesul de învatamânt poate fi definit ca ansamblul activitatilor organizate. dar devin palpabile la încheierea actiunii instructiv/educative. în care termenii de baza sunt profesorul si elevii. I.predarea ce vizeaza activitatea profesorului si învatarea care exprima efortul elevilor. cu interactiunile complexe care se instituie între ei. stil 16 . cât si calitative. 1999). genereaza cunoastere si actualizeaza cunoasterea umana. deprinderi etc. Obiectivele jaloneaza ce urmeaza sa învete elevii. este specializat pe dimensiuni instructive si formative. Scopurile procesului de învatamânt sunt: transmiterea unor seturi de cunostinte formarea unor capacitati dobândirea de deprinderi formarea unor atitudini Procesul de învatamânt comporta caracteristici aparte. elevii.profesorul . special pregatite în acest scop. formeaza "câmpul educational". se afla într-o unitate dialectica. Cerghit (1986) desprinde urmatoarele elemente componente ale procesului de învatamânt: Pe primul loc în cadrul sistemului se situeaza obiectivele. în scoala. Se poate spune ca procesul de învatamânt reprezinta o unitate. Ele reprezinta finalitatile care condenseaza cerintele de instruire si educatie puse de societate. atribuie roluri bine precizate cadrului didactic si elevilor. care vizeaza formarea integrala a personalitatii. si în studiul independent al elevilor. Activitatea profesorului este prezenta. la nivel individual si de grup (Cretu. dirijate si evaluate în cadrul unor institutii specializate. Obiectivele se formuleaza la începutul procesului de instruire.profesor-elevi . Procesul de învatamânt presupune o dualitate.si a activitatilor specifice acestora . Între ele exista relatii multiple si foarte complexe. ce informatii. Cadrului didactic i se cere competenta profesionala (capacitatea de a forma elevii prin mijloacele specialitatii sale. dintre care amintim: suporta determinari socioculturale si evolueaza în timp. ca activitati fundamentale ale procesului de învatamânt.). Predarea si învatarea. se implica activ în actul transformarii .. Pe baza unei analize socio-pedagogice. cuprinzând forte care impun.cantitative. pregatire adecvata. cunostinte sa dobândeasca si ce anume sa stie sa faca (actiuni. sub îndrumarea cadrelor didactice. parintii). în vederea realizarii unor obiective instructiveducative. combina transmiterea de cunostinte (predarea) cu asimilarea acestora (învatare) si cu validarea lor (evaluare).elevii. tipul de rezultate scontate. o relatie a celor doi factori . Agentii actiunii (cadrele didactice. fie chiar si indirect. stimuleaza sau înlesnesc transformarea . D. genereaza autoînvatare.

informatia inversa poate fi utilizata de profesor pentru reglarea din mers a procesului de învatamânt. rezultate (cunostintele. Copiii/elevii îsi desfasoara prestatia în fata clasei. De relatiile stabilite în procesul didactic depinde climatul activitatii. depasirea dificultatilor. precum si materialele didactice sunt menite sa înlesneasca predarea si însusirea cunostintelor si deprinderilor. de asemenea. ceea ce va duce la îmbunatatirea rezultatelor ulterioare. literar-artistice. componentele analizate (continuturi. emulatie si competitie. procesul de învatamânt da nastere la multiple si variate raporturi de comunicare si influenta. influentele extrascolare). Relatiile ce se stabilesc între agentii actiunii . îndeplinesc roluri în grup. urmeaza o cale inversa. filosofice. Continutul reprezinta suportul de baza al activitatii instructiv-educative. Formele de organizare (activitati. dobândesc anumite pozitii (statusuri) fata de ceilalti. ziua. provenita de la iesirea sistemului. cadre didactice. Didactica moderna priveste elevul ca subiect al procesului didactic. altele apar ca efecte. religioase (religia reprezinta una din formele culturii). analiza sistemica a procesului de învatamânt ofera posibilitatea: prezentarii globale a „arhitecturii” procesului de învatamânt. de la "iesiri" la "intrari". colectivul devine "creuzetul" de formare a caracterului.elevi. Rezultatele obtinute sugereaza modificarile ce se impun. se expun judecatii colective. Acestea reprezinta practic un "laborator" de învatare sociala. excursii si vizite didactice etc. modificarea fiecareia se rasfrânge asupra celorlalte. În functie de necesitati. atmosfera tonica de munca si cultivarea simtului raspunderii. tehnice.) au rolul de a articula. Procesul de instruire este tot mai mult sustinut "asistat" de mijloace tehnice moderne. este un sistem deschis în continua schimbare si echilibrare.de predare.). mijloace obiective). tabla. deprinderile elevilor). Mijloacele de învatamânt. care semnaleaza rezultatul atins.2. 1999). Utilizarea optima a timpului reprezinta o problema importanta în activitatea scolara. Reglajul continuu al sistemului se realizeaza prin conexiunea inversa. saptamâna. Relatia dintre conditii si rezultate este una circulara. în forme de munca adecvate. o componenta a sistemului în discutie. resimt opinia colectivului. Între componentele analizate exista multiple relatii de interdependenta si interactiune. ora. lectii. clasa (grupa) de elevi . Prin procesul de învatamânt se valorifica potentialul instructiv-educativ al continutului învatamântului. ceea ce releva caracterul de sistem. cartea).2. D. pentru corectarea greselilor. activitati practice. de a largi aria de contacte cu realitatea concreta. anul scolar. calculatorul). Cu toate ca învatarea este o activitate individuala. de cooperare. Grupul. aptitudini. anumite trasaturi de personalitate etc. fundamentarii stiintifice a conducerii procesului de învatamânt (Cretu. pentru îmbunatatirea rezultatelor. În concluzie. Procesul de învatamânt reprezinta o retea complexa de interactiuni. înteles ca sistem cu reglare si autoreglare. motivatie pentru studiu etc. Aceste cicluri repetitive marcheaza o evolutie în spirala sau în zig-zag. conduce si îndruma activitatea de formare a elevilor. capacitati. III. Elevii se disting prin caracteristici de vârsta si individuale. cadrul didactic având rolul de a organiza "câmpul educational".formeaza câmpul relational cu valente formative certe. de dominare si supunere. de a proiecta.. identificarii mai usoare a problemelor pe care le implica optimizarea procesului de predare-învatare. element definitoriu al oricarui sistem. semestrul. de la "efecte" la "cauze". în care pasi înainte pot alterna cu regrese. Timpul reprezinta. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala 17 . cât si cele moderne (aparatura audio-vizuala. nivel de dezvoltare fizica/intelectuala. Procesul de învatamânt vehiculeaza continuturi stiintifice. Activitatea scolara este segmentata în unitati de timp: ciclul scolar. Unele dintre componente (variabile) au statut de cauze sau conditii determinante (caracteristicile individuale ale elevilor. Informatia. sesizarii importantei conexiunii inverse în functionarea procesului de învatamânt. atât cele clasice (creta.

matematice.compenseaza activitatile tensionale distractiva – asigura relaxarea si petrecerea timpului liber în mod placut. formativ-educativa – jocul educa atentia. precizând caile pe care trebuie sa le urmeze copiii în desfasurarea actiunii ludice. Se diferentiaza de activitatea din familie. reglementeaza relatiile dintre copii. geografice etc. Este o activitate de pregatire pentru viata. priceperilor si deprinderilor cu care copiii opereaza în joc. a capacitatilor cognitive. Dintre functiile pe care le îndeplineste jocul. Sarcina didactica trebuie formulata sub forma unui obiectiv operational. Sunt prestabilite si obligatorii pentru toti participantii la joc si reglementeaza conduita si actiunile participantilor. modeleaza dimensiunile etice ale conduitei. adecvata celor mici. Apare ca o problema ce trebuie rezolvata prin valorificarea cunostintelor.La nivelul gradinitei activitatea instructiv-educativa are caracter organizat. atitudinea fata de colectiv (corectitudinea.se exprima în asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii. priceperilor si deprinderilor de care dispune copilul. Pot exista reguli care: indica actiunile de joc.). marimilor etc. dar se deosebeste si de lectie. Sarcina didactica Indica ce anume trebuie sa realizeze efectic copiii pe parcursul desfasurarii jocului pentru a realiza scopul propus. Trebuie definit cu claritate pentru ca jocul sa conduca la îndeplinirea lor (exemple: dezvoltarea capacitatii de exprimare. Principalele forme de organizare a activitatii didactice în gradinita sunt: jocul învatarea munca JOCUL Reprezinta un mijloc de instruire si educare a copiilor. de discriminare a culorilor. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului si nivelul de socializare. de exersare a analizatorilor. Au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune conditii. promptitudinea etc. trasaturile operative ale caracterului (perseverenta. constituind totodata si elementele de sustinere a atentiei pe parcursul situatiei de învatare. abilitatile si capacitatile fizice. animale. Continutul trebuie dozat în functie de particularitatile de vârsta. Poate fi selectat din cunostintele. de dezvoltare a unor trasaturi de caracter. ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de învatamânt si ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor psihofizice pe toate planurile. anotimpuri. ordinea succesiunea acestora. de echilibru si tonificare . priceperile si deprinderile însusite în cadrul diferitelor categorii de activitati (cunostinte despre plante. mijloacele de realizare a sarcinii didactice. fiind subordonata obiectivelor ce vizeaza formarea personalitatii. sistemic. fiind alcatuit din urmatoarele elementele componente: Scopul jocului Se formuleaza pe baza obiectivelor de referinta prevazute în programa activitatii instructiv-educative din gradinita. conferind jocului o coloratura placuta. Regulile jocului Au rolul de a concretiza sarcina didactica. Jocul are si un caracter organizat. dezvoltarea capacitatii de orientare în spatiu. de stimulare afectiv-atitudinala si volitiva. Continutul jocului Include totalitatea cunostintelor. 18 . stabilesc modul în care se rezolva sarcina didactica.). sociabilitatea etc. fiind mai flexibila. stimuleaza sau inhiba anumite manifestori comportamentale Elementele de joc Reprezinta caile. putem mentiona: functia de cunoastere .). de stimulare a miscarilor – jocul contribuie la cresterea si dezvoltarea complexa a motricitatii.).

i) Încheierea jocului. se fixeaza regulile etc. Sa constituie echipele (în cazul jocurilor pe echipe) Demonstrarea jocului va fi facuta de catre educatoare care. recompensarea rezultatelor bune. se exerseaza actiunea. Învatarea presupune asimilare de cunostinte si abilitati. d) Prezentarea si familiarizarea cu materialul La grupa mica intuirea materialului se face cu ajutorul educatoarei care evidentiaza caracteristicule materialului sau le reaminteste alte jocuri unde au mai întâlnit acele materiale. e) Anuntarea titlului jocului si a obiectivelor urmarite Trebuie realizata în termeni clari. folosirea unor obiecte inedite. prin folosirea unor materiale si elemente noi de joc. jucarii etc. distractiva (exemple: elemente surpriza. ÎNVATAREA Reprezinta o activitate menita sa opereze o modificare la nivelul comportamentului copilului. precizarea câstigatorilor. aplauze. pregatirea si distribuirea materialului didactic.). evitând monotonia. poate fi ajutata si de unii copii. priceperile si deprinderile ce constituie continutul jocului Sa precizeze regulile ce trebuie respectate în joc. organizarii si desfasurarii jocului didactic presupune ca educatorul sa parcurga urmatoarele etape: a) Proiectarea jocurilor didactice Urmareste corelarea cu celelate activitati din gradinita si se finalizeaza în elaborarea proiectului didactic. sa-i faciliteze asimilarea de cunostinte. Sa insiste pentru respectarea regulilor. c) Introducerea în joc Vizeaza motivarea copiilor fata de activitatea ce urmeaza a se desfasura. sintetizând esenta jocului. Sa ofere indicatii cu privire la folosirea materialului de catre copii. La aceasta etapa se pun la punct aspecte organizatorice. Desfasurarea activitatilor de joc nu se realizeaza la întâmplare. La grupele mici se poate recurge la elemente surpriza. ci prin raportare la anumite aspecte de ordin metodologic. Metodologia proiectarii. acesta trebuie: Sa urmareasca rezolvarea corecta a sarcinii didactice. Sa indice cerintele ce trebuie îndeplinite pentru a se desemna câstigatorul jocului (în cazul competitiei). Sa antreneze toti copiii în joc Pentru îndeplinirea scopului ar trebui executate si variante de joc. Sa mentina atmosfera de joc. prin complicarea sarcinii. Sa imprime jocului un ritm alert. La grupele mari se poate realiza prin conversatie si prin prezentarea materialului. b) Asigurarea conditiilor Presupune amenajarea locului unde acesta va avea loc. Daca este realizata de catre cadrul didactic. stimularea curiozitatii. începând cu grupa mare. f) Explicarea si demonstrarea jocului Cadrul didactic trebuie: Sa explice sarcina didactica Sa precizeze actiunile pe care trebuie sa le efectueze copiii pentru realizarea sarcinii Sa actualizeze cunostintele. Sa precizeze sarcinile conducatorului de joc. formarea 19 . crearea unei atmosfere favorabile. h) Executarea propriu-zisa a jocului Poate fi condusa de educatoare sau de un copil.atractiva. în putine cuvinte. La grupa mare intuirea se face de catre copii. g) Executarea jocului de proba Se realizeaza sub îndrumarea educatoarei. la prezenta unor personaje cunoscute de copii. valorificând elementele gândite în acest sens. organizarea colectivului de copii. Prilejuieste formularea concluziilor si aprecierilor asupra modului în care s-a desfasurat jocul. sa-l ajute sa se adapteze la mediu.

formal. prin intermediul unor metode de învatamânt adecvate. motivatia învatarii. „forma principala”. a modalitatilor de lucru. aplicare în practica si evaluare a propriilor performante. o structura organizata. înregistrându-se numeroase definitii.educative bine precizate. Lectia este o „unitate didactica” distincta. pe fondul trasaturilor psihofizice caracteristice vârstei. Clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. este o unitate de munca didactica ce vizeaza realizarea unor obiective riguros proiectate.. elevii aceleasi clase se deosebesc între ei prin anumite particularitati individuale. diferenta putând fi de 1-3 ani. nestructurat. În cadrul lectiei activitatea elevilor se desfasoara sub îndrumarea cadrului didactic. 20 . Retinem ca lectia este forma de baza a organizarii procesului de învatamânt în care se desfasoara activitatea elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara. „forma de baza”. D. aceasta contribuie la modelarea personalitatii fiecaruia dintre membrii sai. aranjarea jucariilor. în vederea realizarii unor obiective instructiv . institutionala a scolii. MUNCA Forma de activitate specifica adultului. dobândeste sintalitate si functioneaza ca un puternic factor de socializare. a întregului proces instructiv-educativ în concordanta cu particularitatile de vârsta si cu capacitatile de învatare proprii celor mai multi dintre membrii sai. din cauza amânarii scolarizarii pe diferite motive sau repetarii unor clase anterioare. relativ de sine statatoare. într-un cuvânt. aptitudinile. originala. clasa de elevi constituindu-se într-o unitate psihopedagogica. 1999): are un mobil clar definit prin scopul si obiectivele instructiv-educative anterior stabilite. LECTIA reprezinta principala forma de organizare a procesului de învatamânt în scoala. Acestea privesc în principal nivelul dezvoltarii intelectuale.). presupune efort constient si se finalizeaza cu obtinerea unor produse materiale. starea de sanatate. cu particularitati psihofizice comune. Treptat ea se structureaza si se contureaza ca grup social. cu scop. capacitatea de efort etc. „forma centrala”). În lucrarile de specialitate termenul de lectie este folosit în mai multe acceptiuni („forma de organizare a procesului de învatamânt”. Presupune existenta unui scop. accesibila si asumata liber (exemple: amenajarea spatiului pentru activitati. de regula. îngrijirea plantelor etc.unor capacitati adaptative. La nivelul scolii procesul instructiv-educativ se realizeaza cu colective de elevi constituite pe clase ce reunesc. de integrare sociala a tineretului. La clasa I pot sa apara diferente evidente generate de influentele exercitate asupra copilului în familie sau de frecventarea/nefrecventarea gradinitei. Sunt si situatii când într-o clasa sunt reuniti elevi de vârste diferite. un ansamblu organizat de elevi. cu reguli proprii de desfasurare ce prezinta urmatoarele caracteristici (Cretu. „forma fundamentala”. Aceasta omogenitate a clasei face posibila organizarea activitatii instructiv – educative cu întreg colectivul de elevi si asigura conditii pentru manifestarea rolului conducator al cadrului didactic. nu trebuie pierdut din vedere ca. sistem de conducere si organizare impuse din exterior. Aceasta ne conduce la ideea ca gruparea elevilor dupa criteriul vârstei realizeaza numai o omogenitate relativa. ceea ce face ca adaptarea procesului de instruire si educatie la posibilitatile fiecarui elev sa fie dificil de realizat. dat de particularitatile psihofizice ale vârstei membrilor sai. prelucrare de informatii. Prin interactiunile multiple pe care le prilejuieste activitatea comuna desfasurata în cadrul clasei de elevi. în cadrul interactiunii dintre profesor si elev. fapt ce face posibila stabilirea continutului instruirii. clasa ca grup social are un ca-racter administrativ. elevi de aceeasi vârsta cronologica. specifice etapei de dezvoltare ontogenetica si cu un nivel de pregatire apropiat. pre-gatindu-i pentru exercitarea diverselor roluri sociale cu care vor fi ulterior învestiti. La prescolari este vorba de o munca simpla. Clasa de elevi reprezinta un sistem de interactiuni umane cu o functionalitate educativa. Desi clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. „forma dominanta”. pregatirea pe care au dobândit-o anterior. într-un timp delimitat. În momentul initial al activitatii sale.

activeaza un anumit continut stiintific determinat de prevederile programei scolare. sa solicite plenar elevii în desfasurarea procesului de învatamânt. puternic motivanta între elevi si sarcinile de învatare pe care trebuie sa le rezolve . se finalizeaza prin obtinerea anumitor rezultate. Unele sunt axate pe reactualizarea cunostintelor. Aceasta face ca lectia sa fie structurata ca o succesiune de evenimente ale instruirii temporar legate între ele. altele pe reglarea si autoreglarea învatarii prin mecanismele conexiunii inverse. Evenimentele instruirii includ un set de actiuni care intervin în intervalul de timp rezervat lectiei în scopul de a stimula si sustine realizarea optima a procesului învatarii. accentuarea caracterului activ. sau pe fixarea. precum si elemente de evaluare a procesului care a condus la rezultate obtinute. sporirea efectelor sale în planul dezvoltarii personalitatii elevilor. curiozitatea epistemica a elevilor în raport cu materia ce urmeaza a fi însusita.a. precum sala de clasa. Important este sa se urmareasca permanent perfectionarea lectiei. sa angajeze. Fiecare eveniment vizeaza obtinerea unui anume rezultat. utilizeaza un complex de metode si procedee didactice. Virtutile sale pedagogice au facut ca lectia sa-si pastreze suprematia. un anumit mod de abordare a învatarii si predarii. valorificarea experientei de viata a elevilor si chiar transferarea lectiilor în cadrul vietii reale. Urmareste si stimuleaza interesul. include elemente de conexiune inversa (feed-back). în cadrul sau procesul de predare-învatare se desfasoara pe etape. Aceasta nu înseamna ca a fost scutita de critici. priceperilor. teren agricol s. reprezentând o înlantuire de evenimente de instruire. La rândul sau. de masurare si apreciere a rezultate lor. dintre care doua se impun ca esentiale: deschiderea lectiei catre viata. altele sunt centrate pe dirijarea învatarii. Ioan Cerghit (1983) precizeaza ca efectele educative ale lectiei pot fi multiplicate pe diverse cai. în procesul derularii sale se instituie întotdeauna un anumit tip de relatii profesor – elev si elev-elev. fiind aproape unanim acceptate. are loc într-un micro mediu fizic. ocupând un loc predominant în organizarea instructiei si educatiei. atelier. plecând de la constatarea ca prin parcurgerea lor se creeaza conditii pentru realizarea eficienta a învatarii: captarea si pastrarea atentiei. implica o strategie de instruire. în desfasurarea sa sunt incluse diferite modalitati de grupare a elevilor clasei: colective. corelat cu obiectivele urmarite. În structura lectiei R. generarea unor schimbari în planul personalitatii elevilor. deprinderilor necesare pentru procesul de învatare în care sunt antrenati elevii în etapa urmatoare. asigura conditiile necesare pentru ca profesorul sa-si exercite rolul de conducator al procesului de învatamânt în calitate de proiectant. laborator. sa realizeze o legatura intima. individuale sau combinate. întarirea celor învatate. Gagné distinge urmatoarele evenimente ale instruirii. În acest sens Gaston Mialaret preciza ca: ”nici un autor nu neaga valoarea lectiilor bine construite si corect expuse”. participativ al lectiei care trebuie sa implice. Totusi lectia continua si în prezent si probabil multa vreme în viitor sa ocupe un loc central în ansamblul formelor de organizare a procesului de învatamânt. se desfasoara în limitele unui timp determinat.. angajaza într-un efort comun cadrul didactic si elevii unei clase. organizator si îndrumator al întregii activitati instructiv-educative. mijloace de învatamânt. grupale. se cunosc perioade când a fost contestata sau chiar negata. de a ajuta elevii sa parcurga drumul spre realizarea obiectivelor anterior stabilite. Procesul de învatamânt parcurs în cadrul unei lectii este înteles ca o succesiune de schimbari în modul de lucru al cadrului didactic si elevilor. ancorarea sa în lumea reala. 21 .

în care sunt prezente mai pregnant. care poate fi: riguroasa. reactualizarea cunostintelor învatate anterior. asigurarea conexiunii inverse (feed-back corectiv). Aceste evenimente se regasesc în desfasurarea activitatii instructiv – educative sub forma lectiilor. tipul de învatare folosit. iconica. Prin tip de lectie întelegem „o structura procesuala reprezentativa pentru o întreaga categorie de lectii” (Cretu. moderata sau minima. fiind general valabile.enuntarea (comunicarea) obiectivelor. într-o anume succesiune. în special. metodele de învatamânt folosite. pentru ca situatii de instruire asemanatoare pot fi abordate în moduri diferite.. conexiunea inversa poate sa fie prezenta în diferite momente ale derularii unei lectii. 1982). prezentarea materialului stimul (a noului continut) care se poate realiza. 2001. în functie de natura continutului. vârsta elevilor. activ-participativ. anumite evenimente de instruire. Determinarea tipologiei lectiilor prezinta o deosebita importanta practica. deoarece orienteaza cadrul didactic în stabilirea structurii optime a lectiei. a performantelor (verificarea). Rezulta ca evenimentele instruirii trebuie întelese ca fiind niste module actionale care intra în combinatii foarte variate. asigurând conditii optime de parcurgere a traseului de învatare pentru care a optat. de evaluare a rezultatelor. evaluarea rezultatelor (performantelor). concepute într-o maniera fle-xibila. prin identificarea unor legaturi inter. pe baza unei analize pertinente a tuturor factorilor ce trebuie avuti în vedere în organizarea si desfasurarea eficienta a principalei forme de realizare a activitatii instructiv – educative desfasurate în scoala. prin aplicarea lor în rezolvarea unor probleme teoretice sau practice diferite. dirijarea învatarii. în lectia de descoperire anuntarea obiectivelor nu este necesara. Important este ca fiecare cadru didactic sa cunoasca structura procesuala a lectiei. din perspective diferite.. rigide. locul pe care-l ocupa în structura acesteia depind de specificul obiectivelor urmarite. D. se poate renunta la fixare în favoarea transferului.. pe baza unor strategii diferite. altfel spus. care exclud schemele fixe. sa asimileze strategiile generale. sa adopte o atitudine creatoare si sa structureze fiecare lectie în conformitate cu cerintele învatamântului modern. Numarul evenimentelor instruirii incluse în derularea unei lectii. masurarea rezultatelor. Chis V. natura continutului.. De exemplu. de mai multe ori. Semnifica un anumit mod de construire si realizare a lectiei. 1999). mijloacele de învatamânt utilizate (Salade. prin care urmeaza a se asigura baza experientiala pentru asimilarea noilor cunostinte. Tipurile de lectii trebuie întelese ca modele orientative si nu ca tipare fixe. de obiectivul fundamental urmarit. transferul cunostintelor. Vizeaza constientizarea de catre elevi a ceea ce se asteapta de la ei în încheierea lectiei. p. Învatarea completa si temeinica presupune diferite tipuri de activitati: de comunicare si însusire de noi cunostinte. fixarea (retentia) celor învatate prin utilizarea cunostintelor în contexte variate sau exersarea priceperilor formate în situatii diferite. În desfasurarea procesului de învatamânt sunt prezente toate aceste actiuni. D. inflexibile. 207). simbolica. reprezinta o abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii. În functie de sarcina didactica dominanta se contureaza variate moduri de structurare a lectiilor. previne improvizatia si în acelasi timp îl fereste de rutina si monotonie. impuse. supla. în functie de notele specifice ale acesteia. Numarul si locul lor în structura lectiilor pot însa varia de la o lectie la alta. intra si transdisciplinare. a schimbarilor ce trebuie sa se produca la nivelul personalitatii lor în semn ca învatarea a avut loc. tipul – categoria de lectie reprezinta un grup de lectii constituite ca unitate structurala în functie de diferite criterii (Ionescu M. care se constituie în sarcini fundamentele ale lectiilor. rigide. de formare de priceperi si deprinderi. în moduri diferite: activa. În functie de sarcina didactica fundamentala s-au conturat mai multe tipuri de lectii: 22 . de recapitulare si sistematizare. Aceasta face ca lectiile sa se grupeze în mai multe categorii denumite traditional tipuri de lectii. determinat. verificarea poate detine ponderea într-o lectie de verificare si apreciere.

În cadrul acestei etape se rezolva o serie de probleme de natura organizatorica: asigurarea ordinii. în continuare. scriere. de natura continutului. consolidare si sistematizare a cunostintelor. Vizeaza stimularea interesului.). astfel încât acestia sa constientizeze. stimularea interesului pentru activitatea ce urmeaza a se desfasura. de regula printr-o conversatie introductiva. structura generala a diverselor tipuri de lectie. disciplinei. Captarea si pastrarea atentiei. precum si diversele variante constituite în cadrul fiecarui tip. Analizata ca un tip de lectie. în timp ce altii o abordeaza ca pe o varianta a lectiei de comunicare/însusire de noi cunostinte. Prezentarea noului continut. Este considerata de unii specialisti ca un tip aparte de lectie. precizam ca în cadrul sau se desfasoara multiple tipuri de activitati si se realizeaza variate sarcini didactice: comunicare/însusire de noi cunostinte. urmarindu-se reactualizarea cunostintelor învatate anterior dar necesare întelegerii noilor continuturi. teste. Particularitatile psihice ale elevilor de vârsta scolara mica (atentia voluntara slab dezvoltata. Verificarea temei poate fi facuta pentru a constata daca toti elevii au efectuat sau nu tema (verificare cantitativa).lectii de comunicare / însusire de noi cunostinte. invitarea elevilor la o calatorie imaginara s. în afara orelor de clasa. a) Lectia mixta (combinata). Dirijarea învatarii 23 . în care caz controlul calitativ se realizeaza prin sondaj în clasa si general. Comunicarea/anuntarea temei si a obiectivelor urmarite. lectii de recapitulare / consolidare si sistematizare a cunostintelor. compuneri. având în vedere ca în cadrul sau se realizeaza aproape toate sarcinile didactice. Pentru verificarea cunostintelor se folosesc metode diferite: chestionarea frontala. predominarea obiectivelor de natura formativa. aceasta secventa se poate realiza în modalitati diverse: crearea unei situatii problema. Este tipul de lectie cel mai frecvent întâlnit în activitatea didactica. Pregatirea elevilor pentru asimilarea unor cunostinte. deprinderi. pe considerentul ca în cadrul sau transmiterea si asimilarea de noi cunostinte ocupa un loc prioritar. a unei ghicitori. Se realizeaza. formare de priceperi. alese în functie de natura temei. a curiozitatii. capacitate redusa de concentrare asupra unui singur fel de activitate). Verificarea temei si a cunostintelor însusite în lectia anterioara. Urmareste pregatirea psihologica a elevilor pentru lectie. Se pot distinge doua situatii tipice: una când tema presupune un raspuns identic pentru toti elevii si alta când tema presupune raspunsuri diferentiate de la un elev la altul (compuneri de probleme. lucrari scrise. Se încheie cu aprecieri globale si individuale. sa retina ceea ce vor trebui sa realizeze la sfârsitul orei pentru a demonstra ca învatarea a avut loc. lectii de verificare si apreciere a rezultatelor scolare. a unui material ilustrativ.a. controlul prezentei. crearea unei stari de asteptare favorabile participarii active a elevilor în desfasurarea urmatoarelor secvente ale lectiei. lectii de formare a priceperilor si deprinderilor. calcul aritmetic) fac necesara îmbinarea mai multor forme de activitate pe parcursul unei lectii si recomanda ca atare folosirea lectiei mixte. cu recomandari vizând aprofundarea unor aspecte insuficient însusite. a unei scurte povestiri. sau se poate realiza o verificare a modului în care tema a fost realizata (verificare calitativa). prezentarea unei secvente de film. continutul oarecum restrâns al instruirii. lectii mixte (combinate) Prezentam. În cel de al doilea caz se poate apela la o gama larga de metode si procedee. necesitatea formarii unor abilitati de natura instrumentala (de lectura. verificarea si aprecierea rezultatelor. pregatirea materialelor pentru lectie. În functie de clasa la care se sustine lectia. Dat fiind ca în lectia mixta se realizeaza o varietate de sarcini didactice în structura sa sunt prezente aproape toate evenimentele de instruire mentionate anterior: Pregatirea colectivului pentru activitate. exercitii creative etc. Se realizeaza într-o maniera accesibila elevilor. abilitati. verificarea pe baza fiselor de munca independenta.

evitare a interferentelor. realizarea de aplicatii prin care notiunile teoretice favorizeaza formarea de abilitati practice s. în ce masura lectia a contribuit la formarea unor abilitati si competente care apar ca efecte cumulative ale unor activitati diverse. În aceasta etapa se insista pe folosirea modalitatilor de retinere. grafice). de gradul de pregatire a elevilor. acestuia alocându-i-se cea mai mare parte din timpul afectat orei. extinderea acestora la contexte cât mai variate. Se poate realiza prin: corelatii între cunostintele predate. directa prin care elevii sunt condusi pas cu pas în asimilarea noilor continuturi. simbolica. dezvoltarea proceselor si structurilor cognitive. desfasurate în timp. Asigurarea conexiunii inverse. de natura continuturilor. ci se poate realiza si pe parcurs. a relatiilor cauzale. Anuntarea temei si a obiectivelor. Nu este obligatoriu sa se realizeze dupa comunicarea cunostintelor. Dirijarea învatarii se poate realiza prin comunicare verbala. de tipul de învatare promovat. cele mai frecvent întâlnite fiind: Momentul organizatoric. rezolvarea unor exercitii aplicative. Prezentarea continuturilor se poate realiza într-o maniera activa. Permite analiza modului de îndeplinire a obiectivelor propuse si a eficientei activitatii desfasurate. lacunele si sa se concentreze pentru înlaturarea lor. Transmiterea/asimilarea cunostintelor. Poate fi sau nu însotita de notare. gradul în care s-au realizat obiectivele urmarite pentru a se interveni cu masuri corective si ameliorative. 24 . Transferul cunostintelor urmareste dezvoltarea capacitatii elevilor de a aplica cunostintele în contexte noi. Se realizeaza prin modalitati diverse. În privinta structurii. Este inseparabila de conexiunea inversa si trebuie sa puna accentul pe întelegerea continuturilor esentiale. dirijare moderata în care profesorii si elevii sunt deopotriva implicati în procesul de transmitere si dobândire de noi cunostinte. rezolvarea unor situatii problematice. a personalitatii în ansamblu. Urmareste obtinerea de informatii privind rezultate le înregistrate de elevi. folosirea unor materiale demonstrative. În ceea ce priveste dirijarea învatarii aceasta trebuie astfel realizata astfel încât sa determine participarea activa a elevilor la rezolvarea sarcinilor de învatare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. lectura unor fragmente din manual sau alte surse. întrebari ajutatoare. În cele mai multe cazuri se folosesc combinat cele trei forme de prezentare a continutului. toate vizând deopotriva sa-l ajute pe elev sa constientizeze greselile. integrarea lor în sisteme tot mai largi. Totul se concentreaza în jurul elaborarii si asimilarii de catre elevi a cunostintelor. cercetare. actionala. pe interpretarea faptelor prezentate. Va urmari. experimentare. când se folosesc anumite substitute ale realitatii (imagini figurative. pe aceasta baza. a proceselor si însusirilor psihice. explorare. dirijarea învatarii. Fixarea (retentia) celor învatate. efectuarea unor exercitii de creatie. Evaluarea performantelor. b) Lectia de comunicare-însusire de noi cunostinte Nota definitorie a acestui tip de lectie consta în concentrarea activitatii didactice în directia dobândirii de catre elevi a unor noi cunostinte si a dezvoltarii. Captarea atentiei si pregatirea pentru asimilarea noilor cunostinte. rezumare si sistematizare a cunostintelor.a. activitatea comuna împletindu-se cu momente de munca independenta si dirijarea minima care permite ca accentul sa se deplaseze pe efortul depus de elevi în descoperirea noilor cunostinte. sugestii. folosindu-se predominant conversatia si iconica. cu un grad ridicat de abstractizare si generalizare. probleme etc. cadrul didactic intervenind cu unele indicatii. de asemenea.Prin acest moment se realizeaza coordonarea activitatii cadrului didactic si a elevilor în vederea realizarii obiectivelor instructiv – educative: asimilare de noi cunostinte. Se pot folosi în acest scop comparatii între notiuni. Se realizeaza la niveluri diferite: dirijare riguroasa. exercitii. mai ales când se transmit cunostinte complexe. nonverbala. momentul comunicarii noilor cunostinte detine ponderea. întrebari ale caror raspunsuri sa fixeze esentialul. Aceasta sarcina didactica fundamentala se realizeaza printr-o serie de evenimente. elevii fiind implicati în activitati de observare. diferentierea esentialului de elementele de detaliu. instructiuni scrise de genul fiselor de lucru ce cuprind întrebari. recomandari. Se pot realiza si fixari partiale pe parcursul lectiei. Realizarea acestor activitati depinde de obiectul de studiu. a unor capacitati instrumentale si operationale.

discutii de sistematizare si clasificare. transferul continuturilor predate. este posibil ca întreaga ora sa fie folosita numai pentru comunicarea noilor continuturi. Recapitularea continutului se recomanda sa fie însotita de elaborarea unor scheme care sa sistematizeze datele esentiale. Se pot efectua exercitii. expunerii (lectii . prin dialog frontal cu clasa. grafice. exista si lectii special destinate îndeplinirii acestei sarcini didactice. În functie de tipul de învatare implicat în realizarea sarcinii didactice fundamentale. Se realizeaza. Pentru a mentine interesul elevilor si a evita monotonia este necesar ca în lectiile de acest tip sa se introduca un element de noutate care poate consta în organizarea inedita a cunostintelor. dirijat de cadrul didactic. lectia de descoperire pe cale inductiva dau deductiva. Unele lectii de comunicare dobândesc caracterul de lectii introductive care urmaresc sa le formeze elevilor o imagine de ansamblu asupra materiei ce urmeaza a fi predata. rezolvarea de exercitii si probleme.Retentia. sa-i familiarizeze cu anumite tehnici de lucru. întocmirea unor tablouri sinoptice. care implica raspunsuri la întrebari de sinteza. expuneri de sinteza realizate de cadrul didactic. aplicatii practice. lectia de comunicare bazata pe receptarea unui text. de o complexitate ridicata. înlaturarea unor lacune din pregatirea elevilor. Pe parcursul derularii recapitularii se ofera explicatii suplimentare pentru clarificarea unor cunostinte si se stabilesc noi corelatii între acestea. probleme. Recapitularea conduce si la stabilirea de corelatii între cunostinte. pe exercitii de vorbire si scriere. în acelasi timp creeaza conditii si pentru verificarea. aceste lectii cuprind activitati specifice. cunoaste mai multe variante: lectia de comunicare bazata pe învatarea prin receptare a naratiunii. în implicarea elevilor în activitati cu caracter creator. de elaborarea unui plan de recapitulare si este urmata de aprecieri facute de cadrul didactic referitoare la gradul de stapânire a materiei. expuneri de sinteza (la clasele mari). Si acest tip de lectie cunoaste mai multe variante: lectii bazate pe rezolvarea de probleme. aplicatii practice. Nu este obligatoriu sa se parcurga toate aceste evenimente. lectii de sistematizare în care re capitularea se realizeaza prin activitatea independenta a elevilor pe baza de fise de munca independenta. de regula. Acestea se organizeaza la începutul anului scolar sau la începutul unui capitol sau teme mai ample.prelegere). Acest tip de lectie se foloseste atunci când cadrul didactic are de transmis un volum mai mare de cunostinte. Se organizeaza dupa unele lectii de comunicare al caror continut reprezinta elemente fundamentale pentru întelegerea continutului unei discipline de învatamânt (lectii de repetare curenta). sa-i sensibilizeze pentru noile continuturi. lectia de tip seminar. dar. la sfârsitul unui capitol sau teme mari (lectii de repetare periodica). indicatii pentru continuarea învatarii în mod independent. 25 . Activitatea didactica centrala în acest tip de lectie este recapitularea si sistematizarea materiei. referate. relevarea structurilor logice a informatiilor si integrarea lor în sisteme mai ample. Urmarind ca sarcina didactica fundamentala consolidarea si sistematizarea cunostintelor. completarea cunostintelor. descrierii. lectii în care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. fixarea. în evidentierea unor corelatii intra si interdisciplinare. în folosirea unor noi mijloace de învatamânt. O cerinta importanta este ca recapitularea sa abordeze tema din perspectiva unei idei centrale în jurul careia sa se organizeze cunostintele. acestea din urma practicându-se de obicei la clasele mari. elaborarea de noi generalizari. Este precedata de obicei de anuntarea temei ce urmeaza a fi recapitulata. joc didactic. sa nu se reduca la reactualizarea acestora în maniera în care s-a facut predarea. de indicatii cu privire la continuarea activitatii de învatare. lectia bazata pe instruirea asistata de calculator. la încheierea semestrului sau anului scolar (recapitulari de sinteza). c) Lectia de consolidare/recapitulare si sistematizare Desi activitati de repetare si sistematizare a cunostintelor se realizeaza în toate tipurile de lectii.

Realizarea sarcinii didactice specifice presupune parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: precizarea tematicii. lectii – excursii care urmaresc formarea capacitatii de observare a unor fenomene. analiza si aprecierea rezultatelor. lectii bazate pe exersare simulata. lectii de activitate practica ce vizeaza formarea de priceperi si deprinderi necesare efectuarii unor diverse activitati cu caracter practic. 26 . parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: moment organizatoric. lectii de formare a unor deprinderi motrice. lectii bazate pe autoinstruire asistata de calculator etc. sub îndrumarea cadrului didactic pentru efectuarea propriu zisa a lucrarii. a nivelului dezvoltarii psihice. activitatea independenta a elevilor.d) Lectia pentru formarea priceperilor si deprinderilor Specific pentru acest tip de lectie este ponderea pe care o ocupa activitatea independenta a elevilor consacrata efectuarii de exercitii. lectii bazate pe exercitii creative. înregistrare si prelucrare a datelor. lectii bazate pe imitatie de modele. Dupa tipul de învatare. Ca structura acest tip de lectie presupune. lucrari practice care conduc la formarea priceperilor si deprinderilor intelectuale sau a unor componente actionale. de compunere. pregatirea pentru activitate. cu ocazia încheierii unui semestru sau an scolar sau dupa predarea unui capitol sau teme de mai mare întindere. cunoasterea nivelului de pregatire a elevilor.). prin care se urmareste formarea abilitatilor de folosire a aparaturii de laborator. de realizare a unor colectii de materiale . analiza gramaticala sau literara. explicarea obiectivelor urmarite pentru activitatile ce vor fi realizate.a. Acest tip de lectie cunoaste numeroase variante. capacitatea de aprofundare. determinate de natura activitatilor întreprinse de elevi: lectii de formare a unor deprinderi de natura intelectuala (de rezolvare de exercitii si probleme. demonstrarea modului de executie a lucrarii. e) Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare Are ca sarcina didactica dominanta verificarea si aprecierea rezultatelor scolare. Prin astfel de lectii verificam bagajul de informatii pe care îl detin elevii. eventual refacerea lucrarilor nereusite. reactualizarea cunostintelor teoretice indispensabile efectuarii activitatilor. acest tip de lectie cunoaste. de efectuare a unor experiente. Se organizeaza periodic în completarea evaluarilor curente. de asemenea. care reprezinta sarcina didactica fundamentala. la intervale mai mari de timp. de selectare. de analiza a unui text sau material documentar s. Altfel spus. anterior desfasurarii lectiei. întâlnite mai ales la educatie fizica. anuntarea. în principiu. de întelegere si operare cu informatiile asimilate si ca o continuare fireasca. descrierea etapelor ce urmeaza a fi parcurse (în unele cazuri se poate prezenta si un model al lucrarii anterior realizat). captarea atentiei. o serie de variante: lectii bazate pe învatare prin exercitii executorii. lectii de studiu individual în biblioteca. continutului ce urmeaza a fi verificate si aducerea acestora la cunostinta elevilor. în cadrul acestor lectii efectuam o diagnosticare a modificarilor ce s-au produs în personalitatea elevilor în urma transmiterii unui volum de cunostinte într-un timp dat. evaluam cele constatate. a gradului de stapânire a materiei predate pe parcursul mai multor lectii. lectii de laborator.

care constituie activitatea predominanta. ca încercarile de a înlatura sablonul în conceperea si desfasurarea lectiilor sunt meritorii. aprecierea rezultatelor si evidentierea elementelor mai putin cunoscute de elevi sau a greselilor tipice. lectie de verificare – autoverificare cu ajutorul calculatorului electronic. elevi . continuturile. pentru unele completari si clasificari. daca se realizeaza pe baza examinarilor orale. bune. în concluzie. Pentru o organizare si desfasurare eficienta a lectiei. Cadrul didactic are posibilitate sa opteze pentru acel tip de lectie care serveste cel mai bine realizarii obiectivelor propuse. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV. În cazul verificarii prin lucrari scrise. deoarece nu se poate accepta o activitate scolara rigida si uniforma. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar. În conceperea fiecarei lectii trebuie sa se tina cont si de elementele noi pe care le aduce didactica moderna prin analiza sistemica a procesului de învatamânt vazut ca relatie între predare – învatare evaluare. organizarea si desfasurarea sa depind si de locul pe care-l ocupa în sistemul de lectii. ci ca un element.angajati în aceasta activitate. corectarea greselilor. lectie de verificare cu ajutorul testelor docimologice si al fiselor. precum: specificul disciplinei. CAPITOLUL IV PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: IV. slabe). ca o veriga într-un sistem. daca e posibil. iar în desfasurarea sa sa evite schemele rigide. nivelul de scolaritate. sa se refaca lucrarile slabe. natura continutului. aceasta nu trebuie privita ca o unitate independenta. în acelasi timp. Tipologia prezentata are o valoare orientativa. ca proces bilateral între cei doi factori umani . IV. obiectivele. IV. corelata cu celelalte lectii din sistem. confectionarea unor obiecte s. lectie de verificare prin lucrari scrise. Curriculum. nu poate fi înlaturata normativitatea în ceea ce priveste tipurile si structura diferitelor tipuri de lectii. Obiective: 27 . sub pretextul creativitatii si al inovatiei. organizarea si desfasurarea fiecarei lectii presupunând nu numai elemente de tehnica. sabloanele. Retinem. ci si de creatie. sa se elucideze si sa se elimine cauzele greselilor si. În alegerea tipului si variantei de lectie se vor avea în vedere aspecte multiple. obiectivele urmarite.2.profesori.verificarea propriu zisa.a).1. aceasta trebuie sa fie urmata de lectii destinate analizei lucrarilor. Se recomanda ca în desfasurarea acestora sa se realizeze aprecieri generale asupra lucrarilor realizate de elevi. sa se prezinte unele lucrari reprezentative (foarte bune. În functie de tematica supusa verificarii. Dar. aceasta poate fi fructificata si pentru sistematizarea materialului.3. explicatii suplimentare pentru înlaturarea lacunelor. cunoaste mai multe variante: lectie de verificare sub forma examinarii orale. într-o succesiune de lectii. particularitatile de vârsta ale elevilor. Caracteristici generale. lectie de verificare si apreciere prin lucrari practice (lucrari de laborator. sa se evidentieze greselile tipice sau cu o frecventa mai mare. de metodele prin care se realizeaza evaluarea. De aici rezulta ca functiile unei lectii.

parcurgere. „instruirea asistata de calculator”. pentru ca s-a intentionat. 1998). acest concept ocupa un loc central nu numai în Stiintele Educatiei. ci reprezinta în primul rând un sistem de experiente de învatare oferite/"administrate" elevilor si ulterior un sistem de experiente de învatare efectiv interiorizate de acestia. dar ratiunea noului concept nu a fost aceea a unei simple schimbari terminologice. Reaparitia lui în secolul al XX-lea mai poarta înca acceptiunea „primara” de continut al învatamântului într-o institutie scolara. În sens larg. Aprofundarea elementelor privind schimbarile produse de reforma învatamântului prescolar si primar. metodele si instrumentele folosite pentru a evalua rezultatele procesului educativ. Curriculum-ul semnifica un curs de strabatut.1. „învatamântul formativ”. Acest ansamblu de documente poarta denumirea de curriculum formal sau oficial (Curriculum National. Etimologia termenului „curriculum” (plural „curricula”) se regaseste în latina veche. Din definitiile prezentate se poate desprinde ca un curriculum nu se reduce la un set de obiective si continuturi de învatare. transformarea educabilului de o maniera adaptativa. IV. curriculum-ul desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientelor de învatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. Se impune subliniat faptul ca experientele achizitionate de elevi nu sunt neaparat mai putine de cât cele oferite. Este definit atât în sens larg cât si în sens restrâns. scopurile si obiectivele unei activitati educative. unde avea sensuri multiple. anticipate realist asupra celui din urma. de la bun început. Astazi curriculum-ul reprezinta un concept cheie al pedagogiei contemporane. Toate acestea converg semantic spre un demers complet. Curriculum. organizându-se învatarea în asa fel încât ele sa se integreze în personalitatea educabilului implicat activ. de unde si sintagma „curriculum vitae”. cursa. Din interpretarea definitiilor date curriculum-ului se desprinde ca teoria curriculum-ului impune renuntarea la binomul traditional predare-învatare. de o maniera realista si oportuna. La nivelul învatamântului prescolar si primar curriculum-ul educational reflecta realitati diferite si prezinta câteva aspecte ce particularizeaza atât directiile de dezvoltare 28 . În sens restrâns. Cunoasterea particularitatilor documentelor curriculare din învatamântul primar si prescolar. Cadru de referinta. respectiv receptare. în desfasurarea unei actiuni etc. care implica organizarea si provocarea învatarii. curriculum-ul reprezinta un proiect educativ care defineste: telurile. cum sunt „obiectivele educationale”. cuprinzator. esentializat si dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu. în principal. În România. în documentele elaborate de Consiliul National pentru Curriculum. Exista si definitii mai cuprinzatoare si mai explicite. dar apropiate cum ar fi: alergare. dupa L.Întelegerea filosofiei de constructie a curriculum-ului pentru învatamântul primar si prescolar. În vocabularul activ al limbii române acest concept a intrat recent. dar prescurtat. trecere/parcurs prin viata. Curriculum-ul reprezinta o realitate interactiva între educator si elev cu efecte concrete. „educatie integrata”. „învatarea deplina”. D'Hainaut. înteles ca o succesiune de activitati de transmitere. mijloacele si actiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri. caile. sintetic rezumativ. scurta privire. Astfel. curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator în cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de învatare pe care scoala le ofera elevului. dar si în cadrul politicilor educationale. oferirea experientelor asimilabile si foarte utile. ca rezultat al reformei învatamântului dupa 1990. Caracteristici generale Curriculum-ul face parte din categoria conceptelor care au rascolit profund educatia în secolul al XX-lea. o biografie prescurtata a unei persoane.

ci si capacitati. cunostinte si practici referitoare la îngrijire si igiena personala. Actualul curriculum pentru învatamântul prescolar promoveaza conceptul de dezvoltare globala a copilului. considerat a fi esential în perioada copilariei timpurii. cât si celor de perspectiva ale copiilor prescolari. Dupa conceptia lui Gesell dezvoltarea este divizata în: domeniul motor. progresie si continuitate . în vederea asigurarii: continuitatii în interiorul aceluiasi ciclu curricular. cognitiv-senzorial. limbaj si comunicare. sanatate si igiena personala Vizeaza dezvoltarea unor deprinderi si abilitati (de exemplu. chiar la copii prescolari de aceeasi vârsta (a se vedea ponderea jocurilor si activitatilor alese si a activitatilor de dezvoltare personala). între cele doua razboaie mondiale. conceptul de „domeniu de dezvoltare” apare în secolul XX. Gesell urmareste evolutia copilului în functie de crestere si de maturizarea sistemului ner vos corelat cu procesul de achizitii în plan psihologic. Scopul elaborarii acestui document a fost acela de pune bazele unui sistem de documente de politica privind educatia. nutritie. Brunet. dezvoltarea senzoriala..a copilului. contribuind la optimizarea întelegerii de catre acestia a lumii în care traiesc si a propriei persoane. Dimensiunile acestui domeniu sunt: 1 Din punct de vedere istoric. dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice. cât si cu curriculum-ul ca întreg. gîndirea divergenta. pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba în vedere nu doar competentele academice. O.asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atât în relatie cu celelalte. Spitz.). De asemenea. echilibru . diferentiere . din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învatare. deprinderi. previzionate la nivelul politicii educationale. care sa asigure o perspectiva si abordare unitara a perioadei copilariei timpurii. amintim R. sanatate . cunostinte atitudini si abilitati necesare în viata. deschiderii spre module optionale de instruire. la echiparea lor progresiva cu concepte. curriculumul pentru învatamântul prescolar prezinta o abordare sistemica. Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltar ea timpurie a copilului reflecta contextul international al cercetarilor si preocuparilor la nivel mondial în domeniul educatiei timpurii .este adecvat atât nevoilor prezente.permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de învatamânt la altul sau de la o institutie de învatamânt la alta (consistenta conceptiei generale. Domeniul socio-uman. interdependentei dintre tipurile de activitati de învatare din învatamântul prescolar si disciplinele scolare (clasele I-II). prezentul curriculum se remarca prin: extensivitate .). corelatii etc. Astfel.permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale. cât si oferta experientelor de învatare oferite. dezvoltarea fizica (motricitate. Domeniul estetic si creativ. în cât mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar. Domeniile de dezvoltare vizate prin noul curriculum si conturate în Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului între nastere si 7 ani2 sunt: Dezvoltarea fizica. stabilirea de relatii cauzale etc. saritul.). autonomie si deprinderi de autoservire. asocieri. Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului. alimentatie sanatoasa etc. îngrijirea si protectia copilului mic de la nastere le 7 ani. în contextul în care.). I. Aceasta perspectiva a dezvoltarii globale a copilului accentueaza importanta domeniilor de dezvoltare a copilului1 . prin experiente de învatare. în societatea de azi. la ridicarea competentei în controlul evenimentelor si în confruntarea cu o larga varietate de cerinte si asteptari. Aceasta abordare a dezvoltarii copilului si a achizitiilor sale este utilizata de mai toti specialistii preocupati de evolutia neuropsihica a copiilor de vârsta mica. precum si cerintele si prioritatile la nivel national. în acord cu particularitatile sale de vârsta si individuale. asigurarea suportului individual pentru copii etc. N. Printre primii care urmaresc dezvoltarea copilul ui de la nastere este Arnold Gesell si el elaboreaza una dintre primele inventare de dezvoltare structurat pe domeniile de dezvoltar e. prin care sa fie promovate drepturile copilului si sa-i asigure acestuia conditiile optime pentru un cel mai un start in viata.angreneaza prescolarii. Lezine. practici de mentinerea sanatatii si securitatii personale. printr-un pr oces consultativ la care au participat specialisti în educatia si dezvoltarea copilului mic de la nastere la 7 ani. Domeniul stiintelor. a accepta diversitatea. Domeniul psiho-motric). relevanta . dar si coordonarea. alergarea). atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra împreuna sau alaturi de altii. toleranta etc. Bayley si altii 2 Acest document de politica educationala a fost elaborat în 2007 cu sprijinul Reprezentantei UNICEF din România. 29 . a gestiona emotii.

precum si dezvoltarea conceptului de sine. evenimente si persoane. de a întelege si a raspunde emotiilor celorlalti. fenomene. crucial pentru acest domeniu. nonverbala si verbala) si preachizitiile pentru scris-citit si însoteste dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. dincolo de caracteristicile lor fizice. cunoasterea si aprecierea cartii Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltare sociala care vizeaza: Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata Acceptarea si respectarea diversitatii Dezvoltarea comportamentelor prosociale b) Dezvoltare emotionala care vizeaza: Dezvoltarea conceptului de sine Dezvoltarea controlului emotional Dezvoltarea expresivitatii emotionale Dezvoltarea limbajului si a comunicarii Urmareste dezvoltarea limbajului (vocabular. asocierea sunet-litera Constientizarea mesajului vorbit / scris Însusirea deprinderilor de scris. Domeniul include abilitatile de gândire logica si rezolvare de probleme. comunicare orala si scrisa. b) Cunostinte si deprinderi elementare matematice. gramatica. Interactiunile sociale mediaza modul în care copiii se privesc pe ei însisi si lumea din jur. precum si la atitudinea sa în 30 . Spatiul. metode stiintifice) Capacitati si atitudini în învatare Se refera la modul în care copilul se implica într-o activitate de învatare. operatii. sintaxa. reprezentari numerice. modul în care acesta abordeaza sarcinile si contextele de învatare. cunoasterea si întelegerea lumii: Reprezentari matematice elementare (numere. masurare) Cunoasterea si întelegerea lumii (lumea vie.a) Dezvoltare fizica care vizeaza: Dezvoltarea motricitatii grosiere Dezvoltarea motricitatii fine Dezvoltarea senzorio-motorie b) Sanatate si igiena personala care vizeaza: Promovarea sanatatii si nutritiei Promovarea îngrijirii si igienei personale Promovarea practicilor privind securitatea personala Dezvoltarea socio-emotionala Vizeaza debutul vietii sociale a copilului. întelegerea modelelor. forme geometrice. Dezvoltarea emotionala vizeaza îndeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile. concepte de spatiu. care influenteaza decisiv procesul de învatare. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea gândirii logice si rezolvarea de probleme . capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. Pamântul. folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj Dezvoltarea cognitiva Trebuie definita în termenii abilitatii copilului de a întelege relatiile dintre obiecte. a comunicarii (abilitati de ascultare. întelegerea semnificatiei mesajelor). Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea limbajului si a comunicarii: Dezvoltarea capacitatii de ascultare si întelegere (comunicare receptiva) Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva) b) Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii: Participarea la experiente cu cartea. cunostinte elementare matematice ale copilului si cele referitoare la lume si mediul înconjurator. În strânsa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului.

domeniile de dezvoltare vizate prin curriculum-ul pentru clasele I-IV sunt: domeniul cognitiv.5 ani Activitati pe domenii experientiale 7 + 7 2h x 5 zile = 10h 3 program din gradinite: normal (ON).2. jocuri si activitati didactice alese si activitati de dezvoltare personala. creativitatea etc. La programul prelungit si saptamânal numarul de activitati mentionat reprezinta activitatile care se adauga în programul de dupa-amiaza al copiilor (tura a II-a a educatoarei). domeniul artistic. prelungit (OP) si saptamânal (OS). dar la un nivel superior. prin gasirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltarii globale a copilului si. de accentuarea unor procese psihice cum ar fi: memoria. fara a cauta o suprapunere exclusiva a lor ci. încurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). IV. singurul aspect ce le diferentiaza fiind dat de numarul de ore (mai mare la 5-7 ani). domeniul psihomotric. artistice etc. De asemenea. în contextul unei învatari centrate pe copil. acesta prezinta o constructie diferita. Astfel. Initiaza elevii în disciplinele umaniste. în functie de tipul de program al gradinitei (program normal si program prelungit sau saptamânal) si o delimitare pe tipuri de activitati de învatare. precum si caracteristica acestora. stiintifice. singurul aspect ce le diferentiaza constând în volumul si complexitatea cunostintelor. dedicate categoriilor de activitati din planul de învatamânt 3 .interactiunea cu mediul si persoanele din jur. Nr. Vom prezenta în cele ce urmeaza particularitatile acestor documente curriculare. Asemanator curriculum-ului prescolar.de activitati/saptamâna ON3 OP/OS Intervalul de vârsta Categorii de activitati de învatare Nr. ca si pentru intervalul 5-7 ani planul de învatamânt cuprinde urmatoarele categorii de activitati de învatare: activitati pe domenii experientiale. gândirea. cele mai importante fiind: planul cadru de învatamânt. Stimuleaza curiozitatea epistemica a elevilor. Curriculumul pentru învatamântul primar a cunoscut si el modificari si schimbari de paradigma. a finalitatilor educationale. din norma cadrului didactic. programele scolare. Permite scolarului mic acumulari cantitative si calitative.ore/tura. materialele curriculare. în afara deprinderilor si abilitatilor mentionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare Dimensiunile acestui domeniu sunt: Curiozitate si interes Initiativa Persistenta în activitate Creativitate Rolul educatoarei este acela de a urmari realizarea unei legaturi reale între domeniile de dezvoltare si domeniile experientiale. atât pentru intervalul 3-5 ani. în schimbarea strategiei didactice si a solicitarilor ce tin de actul învatarii. efectiv. domeniul socio-emotional. 31 . precum si trecerea spre celelalte cicluri curriculare. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV Continuturilor curriculare din gradinita si ciclul primar se concretizeaza în documentele scolare de tip reglator. oferind accesul la o cunoastere superioara. Analizat din perspectiva holista actualul curriculum: Asigura continuitatea experientelor educationale oferite de gradinita. implicit. PLANUL DE ÎNVATAMÂNT În învatamântul prescolar noul plan de învatamânt are o structura pe doua niveluri de vârsta si. diferit pentru gradinita si clasele I-IV. domeniul moral-civic.

respectiv: cadre didactice. convorbirea. mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice. De asemenea. povestirea.. De asemenea. negociere.Wallon – în care copiii si educatoarea se afla într-o interactiune si acomodare reciproca. În desfasurarea acestora accentul va cadea pe încurajarea initiativei copilului si a luarii deciziei.5h x 5 zile = 7. organizate si conduse de cadrul didactic. intensiv. luarea deciziilor în comun etc. noul curriculum scoate în evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor. în acest context considera ca învatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic.5h TOTAL 22 + 22 25 h Activitati pe domenii experientiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15h Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1h x 5 zile = 5h 5 .5h x 5 zile = 7. consideram necesara definirea activitatilor de învatare. care lucreaza individual sau în grupuri mici cu prescolarii respectând ritmul lor propriu etc. care informeaza prescolarul si îi faciliteaza acestuia accesul la informatii. exercitiile cu material individual. în scopul atingerii finalitatilor prevazute în curriculum.care diagnosticheaza dificultatile copilului si care îl sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta. jocul didactic. Înainte de analiza tipologiei activitatilor de învatare prevazute în planul de învatamânt preprimar. Acest curriculum îmbina ideile pedagogiei traditionale cu ideile pedagogiilor alternative din lume si încearca sa se situeze în acord cu tendintele novatoare în domeniul curriculumului. Activitatile de învatare se desfasoara fie cu întreaga grupa de copii. memorizarile. categoriile de activitati de învatare desfasurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare. Activitatile de învatare reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat. observarea. cooperare. Planul de învatamânt pentru nivelul prescolar prezinta o abordare sistemica. parinti. Desfasurarea acestora necesita coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învatare-evaluare. pe învatarea prin experimente si exersari individuale. a activitatilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personala. utilizarea în mod cât mai flexibil a spatiului. 32 . lectura dupa imagini. Ele pot lua forma activitatilor pe discipline sau integrate. pe realizarea unei dialectici pedagogice – dupa H. catre comunitate si. în vederea asigurarii continuitatii în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viata copilului. Pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 3-5 ani.7 ani Activitati de dezvoltare personala 6 + 11 1h x 5 zile = 5h TOTAL 26 + 26 25 h Într-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil.Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1. Dintre modalitatile de realizare utilizate putem aminti: jocul liber. a caror implicare este la fel de importanta. ea insista pe: ideea de cadru didactic care joaca rolul de persoana resursa.5h Activitati de dezvoltare personala 5 + 10 1. Intervalele de vârsta care apar în planul de învatamânt. sistematic. deschiderea gradinitei catre exterior. subtila si continua. constructiile. accentul se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala a acestuia. în functie de nevoile educationale ale copiilor. precum si categoriile si numarul de activitati sunt rezultatul corelarii realitatilor din sistem cu Reperele fundamentale în învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani si cu tendintele la nivel mondial în domeniu. experimentele. copii. metodic. ideea de dezvoltare a copilului promovata este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica. iar pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 5-7 ani. organizarea mediului si activitatile/situatiile de învatare. discutiile libere. specifice didacticii. fie pe grupuri mici sau individual. special create. povestirile create de copii. dar si a colaboratorilor si partenerilor educationali din comunitate. precum si alte mijloace.) si obtinerea treptata a unei autonomii personale. interactiunile cu ceilalti.

prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sasi extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative. respectiv pe discipline (activitati de educarea limbajului. educatoarea poate decide care este timpul efectiv necesar pentru desfasurarea fiecarei activitati. domeniul socio-emotional. În acest sens. A. care sa îi faciliteze relatii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective si care sa îl ajute sa participe oral la viata/activitatea din clasa/comunitate. maximum 30-45 minute la grupa pregatitoare). A. jocuri de limba. se întâlnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului. în activitatea integrata intra si jocurile si activitatile alese sau cunostintele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experientiale iar jocurile si activitatile alese se desfasoara în afara acesteia). acompaniind frazele auzite si repetate cu o tamburina.În medie. o activitate cu copiii dureaza între 15 si 45 de minute (15 minute la grupa mica. cântece si jocuri muzicale. se apreciaza ca studiul operelor literare specifice vârstei rafineaza gândirea si limbajul acestora. domeniul limbajului. copilul va fi ajutat sa învete cuvinte care sa îi permita sa vorbeasca despre el însusi si despre mediul înconjurator. clar si fluent. extinde capacitatea lor de a întelege situatii interpersonale complexe si aduce o contributie importanta la dezvoltarea capacitatilor de evaluare.) nu este întotdeauna obligatorie. mâncaruri. sa reproduca ritmul. cu acest prilej. fonemele si intonatia. se pot desfasura maximum 5 activitati integrate pe saptamâna. educatie muzicala sau activitati artistico-plastice) sau activitati integrate (cunostintelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi si. Astfel. de continuturile si obiectivele propuse la activitate. Se recomanda ca toate institutiile de învatamânt prescolar sa furnizeze contexte în care prescolarii sa se poata exprima si sa utilizeze activ mijloacele de comunicare. De asemenea. Prin activitatile din acest domeniu se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu încredere. Ordinea desfasurarii etapelor de activitati (etapa I. copilul va fi stimulat sa învete si câteva elemente ale culturii tarii/regiunii respective (istoria locurilor. cât si întelegerea naturii ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla în 4 Domeniile experientiale sunt adevarate „câmpuri cognitive integrate” (L. copilul va fi obisnuit sistematic sa asculte sonoritatea specifica limbii studiate. ca si abilitatea de a întelege comunicarea verbala si scrisa. Astfel. Numarul acestora indica îndeosebi numarul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o saptamâna (si ne referim la disciplinele/domeniile de învatare care pot intra în componenta domeniilor experientiale respective). utilizând modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu.). pornind de la premisa ca prin ascultare si exprimare în situatii de grup. domeniul cognitiv. de educatie pentru societate. în contextul dat de prezentul curriculum.2. activitati traditionale etc. sa o recunoasca. creatii artistice specifice. Domeniul Stiinte Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice. etapa a III-a etc. de cunoasterea mediului. Din aceasta perspectiva. În functie de nivelul grupei. Educatoarea poate planifica activitati de sine statatoare. activitati practice. imitarea ritmurilor diferite. Activitatile cele mai potrivite pentru aceasta învatare sunt: memorarea de cuvinte/propozitii. A. activitati matematice. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. respectiv: domeniul psihomotric. cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivita. Pot fi proiectate în maniera integrata sau pe discipline si sunt desfasurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în functie de temele mari propuse de curriculum. precum si de nivelul de vârsta si de nevoile si interesele copiilor din grupa. de particularitatile individuale ale copiilor din grupa. Vlasceanu) care transced granitele dintre discipline si care. Tot în cadrul acestui domeniu includem si primul contact al copilului cu o limba straina sau regionala.1. atapa a II-a. de educatie fizica. Activitatile pe domenii experientiale4 33 . Domeniul limba si comunicare Vizeaza stapânirea exprimarii orale si scrise.

generarea de ipoteze. prescolarii pot fi încurajati sa efectueze experimente. în sensul abordarii capacitatilor umane de a controla evenimentele si de a ordona mediul. prin constatarea proprietatilor materialelor. copiii vor întelege mult mai usor concepte precum dreptatea. atunci când le vor putea observa concretizate în actiunile adultilor cu care vin în contact. cum ar fi textura. analiza proportiilor unei cladiri etc. culoarea sau forma etc. Se considera necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilitati de ordin general sa utilizeze ca puncte de plecare experientele personale ale copiilor. modelarea plastilinei (putând face constatari privind efectul temperaturii asupra materialului). numar si. selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante. De aceea. masa. ca si la modalitatile prin care actiunile umane influenteaza evenimentele. pentru exprimarea unor puncte de vedere. va fi încurajata în conexiune cu obiecte si activitati familiare în sala de grupa sau la domiciliul copiilor. sa înregistreze si sa comunice rezultatele observatiilor stiintifice. Dezvoltarea capacitatilor de rationament. textul literar. prin activitati simple cum ar fi: observarea unor fiinte/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat. astfel încât membrii comunitatii sa-si poata procura produse mai multe. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii sa creasca. sa utilizeze în conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente.3. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietatilor diferitelor materiale. Domeniul are o extindere si catre contexte curriculare care privesc tehnologia. La fel. oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice. A. utilizarea lor împreuna cu alte concepte si elemente de cunoastere pentru rezolvarea de probleme. sa utilizeze diferite surse de informare. În acest sens. mai ieftine si de mai buna calitate. confectionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple. cum ar fi observarea. ei vor putea fi implicati în activitati de discriminare. mediul fizic. de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate si de studierea si dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. echitatea. se considera necesar ca prescolarul sa fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale. la relatiile cu alti oameni. ei vor fi încurajati sa se angajeze în explorarea activa. ci sa-i ofere posibilitatea de a explora si contexte ale unor alte componente curriculare. Domeniul Om si societate Se refera la om. planificarea unor activitati. se apreciaza ca prescolarii pot fi pusi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale si executarea unor lucrari care tin de domeniul abilitatilor practice. pentru cresterea claritatii sau relevantei unor mesaje. Este important ca prescolarii sa înteleaga faptul ca situatiile prezente îsi au originile în situatii din trecut. cum ar fi: volum. de asemenea. a zonei sau cartierului în care locuiesc. sa rezolve probleme. 34 . la modul lui de viata. organizarea datelor rezultate din observatii pot fi dobândite de copiii prescolari atunci când sunt pusi în contact cu domeniul cunoasterii naturii. sa îsi imagineze viata în alte perioade istorice. sa caute solutii. dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizata de observarea si discutarea de catre copii a unor probleme morale. este de dorit ca domeniul sa nu îngradeasca copilul doar la contextul disciplinelor matematice.interactiune. adevarul etc. estimarea unor costuri. prin selectia unor materiale în functie de caracteristicile lor. aplicarea unor principii stiintifice în economia domestica (ex. conceperea si realizarea de experimente. sa observe similaritati sau diferente între oameni sau evenimente. scheme. din punct de vedere uman si social. sau prin simularea de cumparaturi în magazine. Astfel. De asemenea. sa sintetizeze concluzii. uman si social pot fi utilizate ca resurse de învatare. relatiile cu mediul social. cum ar fi nisipul sau apa. Astfel. cuantificarea unor rezultate. bunatatea. În abordarea acestui domeniu se pleaca si de la premisa ca institutia prescolara reprezinta un context utilizabil pentru coordonarea principiilor si actiunilor morale. clasificare sau descriere cantitativa. De asemenea. imaginile si alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. Este considerata deosebit de semnificativa concretizarea ideilor matematice în experimente. Totodata. Din acest punct de vedere. În aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte. Abilitati si competente asociate demersurilor de investigatie stiintifica. generarea de alternative. inclusiv de rationament abstract. familiile acestora. prin constatarea ca materialele pot avea si calitati estetice.

asezati pe covor. Domeniul Estetic si creativ Acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive. întelegerea mesajului) în timp ce comunica (verbal si nonverbal) sau asimileaza limbajul scris. Materialele care se vor regasi zilnic în zonele/centrele/colturile deschise nu trebuie sa fie aleatorii. în perechi si chiar individual. Nisip si apa etc. activitatile artisticoplastice. B. ca si o sporita receptivitate perceptiva.A. sa aiba acces la ele si sa-si poata alege una la care sa priveasca în liniste. în decursul unei zile regasim. Asezate ordonat pe rafturi. ca si a proceselor de a construi. covorase. sa-l ajute sa se orienteze.). a limbajului citit si scris. abilitatile motorii si de manipulare de finete. aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare. compune sau inventa. în functie de tipul de program (normal. sectorizarea salii de grupa poate cuprinde toate centrele sau cel putin doua dintre ele în care cadrul didactic pregateste zilnic „oferta” pentru copii. drama. în functie de disponibilitate si nevoi.4. care le va permite sa reactioneze în maniera personala la ceea ce vad. scaune. imaginative. Organizarea acestor centre se va face tinând cont de resursele materiale. legate mai ales de anatomia si fiziologia omului. CENTRUL DE INTERES BIBLIOTECA Reprezinta spatiul în care copiii îsi exerseaza limbajul sub toate aspectele sale (vocabular. prin sarcinile formulate în acest centru. sintaxa. înainte de începerea activitatilor integrate. o masa de scris si desenat unde copiii pot scrie felicitari sau chiar carti. Arte. In functie de spatiul disponibil. Stiinta. daca este vorba de activitati desfasurate în sala de grupa. Acesta trebuie sa stimuleze copilul. sa-l invite la actiune. Centrul „Biblioteca” trebuie sa fie de dimensiuni medii. ating sau simt. muzica. ca si exersarea unor capacitati si atitudini în învatare (curiozitate si interes. cât si sigurantei pe care o ofera copiilor spatiul respectiv si dotarile existente. educatoarea va acorda o atentie deosebita organizarii spatiului în centre ca: Biblioteca. Constructii. cartile trebuie expuse. astfel încât acestia sa aiba posibilitatea sa aleaga locul de învatare si joc. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati. doua sau trei etape de jocuri si activitati alese (etapa I – dimineata. aud. Astfel. A. promovarea sanatatii si nutritiei. în unele cazuri. o atentie speciala va fi acordata atât organizarii si amenajarii curtii de joc. persistenta în activitate. B. ele se pot pot regasi ca elemente componente în cadrul activitatii integrate. de spatiu si de nivelul de vârsta al copiilor. mobilitatea generala si rezistenta fizica. Totodata. Domeniul Psihomotric Urmareste coordonarea si controlul miscarilor corporale. ajutându-i pe acestia sa socializeze în mod progresiv si sa se initieze în cunoasterea lumii fizice. prelungit sau saptamânal). dotat cu perne. Practic. comunicarii. emotionale si uneori actionale la stimuli (de exemplu. Reusita desfasurarii jocurilor si a activitatilor didactice alese depinde în mare masura de modul în care este organizat si conceput mediul educational. Coltul casutei/Joc de rol. dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata.5. în strânsa corelare cu tema saptamânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. contributiile asupra dezvoltarii globale sunt multiple si pot include: dezvoltarea motricitatii fine. centrul „Biblioteca” poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tiparit. dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale. Pentru etapa jocurilor si a activitatilor alese desfasurate în curte. Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective. Jocurile si activitatile didactice alese Sunt cele pe care le aleg copiii. a mediului social si cultural caruia îi apartin. etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de dupa amiaza si plecarea copiilor de la programul prelungit acasa). initiativa. Ele se desfasoara pe grupuri mici. sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii.1. Desi se adreseaza preponderent domeniului dezvoltarea limbajului si comunicarii. creativitate). a matematicii. euritmia etc. ca si elemente de cunoastere. Aceste experiente pot fi prezente în orice componenta curriculara. etapa a III-a – în intervalul de dupa activitatile pe domenii de învatare si înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasa si. ci atent alese. gramatica. dupa caz. Pentru a-i stimula pentru citit si scris. astfel încât copiii sa le gaseasca cu usurinta. stiut fiind faptul ca imaginile si cuvintele ajuta 35 .

Pentru copiii cu vârsta de 3-5 ani aceasta zona a salii de grupa. Copiii creeaza texte pe care educatoarea la început le noteaza. Bratescu Voinesti). le ofera posibilitatea sa le scrie singuri. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Sanda la gradinita”. educatorul poate îmbogati sectorul cu alte materiale: litere din autocolant. planselor pentru lecturi dupa imagini („Familia mea”. rasfoirea cartilor. La acest sector copiii creeaza povesti cu ajutorul marionetelor si a papusilor care pot fi înregistrate si apoi audiate cu toata grupa. jocuri didactice („Cu ce se îmbraca copilul”. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea (elaborare de poezii. decodifica simboluri din imagini. înainte ca aceasta sa fie inclusa în colectia bibliotecii. „Coliba iepurasului”. convorbiri tematice („Sa ne purtam civilizat”. repovestiri („Sarea în bucate” de Petre Ispirescu. 36 . tu spui multe”). basm). „Al/a cui este?”). „Legenda ghiocelului”). prin copiere. asigura formarea deprinderii de a reactiona la mesaje simple. despre familiile lor sau despre ei. litere. scris) acestia facând cunostinta într-un mod organizat cu cartea si cuvântul scris. decodifica simbolurile (imagini. litere decupate din ziare. „Întâmplari în vacanta”). silabisit. „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga). Învatarea scrisului se face spontan. discutii libere. pe masura ce îi stimuleaza sa-si exprime ideile. „Eu spun una. îsi antreneaza capacitatea de memorare prin: vizualizarea imaginilor. îsi însuseste structuri gramaticale prin utilizarea jocurilor-exercitiu („Vorbeste corect”. jetoanelor. desene). cuvinte. „Ridichea uriasa”. povesti create fie pe baza de imagini. „Ne pregatim pentru scoala”). îsi dezvolta imaginatia si creativitatea prin intermediul povestilor cu început dat sau al întâmplarilor hazlii. educatorul pregateste terenul pentru o utilizare activa a limbajului. cu litere de tipar sau la tabla magnetica. ca raspuns la întrebarile ce provin din necesitatile reale ale copilului. îsi structureaza logica întâmplarilor prin: povestiri. dicteaza educatoarei întâmplari. rasfoirea cartilor. exerseaza abilitati ale miscarilor fine: colorat. scriere). Aici copilul: învata expresii noi. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala prin utilizarea: imaginilor. îsi structureaza logica întâmplarilor prin intermediul povestirilor. povesti cu început dat sau întâmplari hazlii). îsi îmbunatateste discriminarea vizuala cu ajutorul imaginilor. de a le recepta si transmite sau de a exersa calitatea de vorbitor si ascultator. Prin selectarea atenta a unor specii literare si a instrumentelor de scris. jocuri didactice („Spune ce stii despre…”. convorbiri tematice sau discutii libere.copilul de toate vârstele sa înteleaga importanta scrisului si cititului. desene. hârtie liniata si neliniata. memorizari („Ninge” de Otilia Cazimir. povesti. fie cu început dat („O poveste hazlie”. copiii deseneaza. exerseaza abilitati ale miscarilor fine (colorat. ambalaje pe care copiii le decupeaza si formeaza silabe sau cuvinte. „Toamna. scriu dar mai ales. „Puiul” de Al. jetoanelor si planselor. poveste. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Frunza” de Emil Gârleanu. „Jucariile si jocurile copiilor în gradinita”). Pentru copiii în vârsta de 5-7 ani devin prioritare deprinderile lingvistice (citit. apoi. toamna harnica si de roade darnica”). Aici copilul: învata cuvinte si expresii noi. reviste. În acest sector copilul are la îndemâna: creioane. Alaturi de carti. La masa de confectionat carti. „Mamei” de Elena Dragos). identifica specii de literatura (poezie. carioci. repovestirilor: „Casuta din oala”. succesiunea evenimentelor. Copiii autori îsi pot prezenta propria carte grupului.

clasificarea si sortarea obiectelor dupa forma. oglinzi. îsi gasesc locul preponderent în sectorul „Stiinte”. pietre. culoare. 37 . un loc pentru instrumentele de investigatie care sa serveasca activitatilor de tip experimente fizice si chimice (magneti. Exista si sali de grupa dotate cu televizoare. un loc însorit pentru plantele de interior sau cele semanate si plantate de copii. copiii îsi dezvolta abilitati pe care le vor folosi toata viata: observarea. recipienti.îsi antreneaza capacitatea de retentie prin succesiunea evenimentelor. atlase de anatomie. sa selectecteze un anumit program care vine în acord cu tema activitatilor. ca si familiarizarea si aplicarea cunostintelor si deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoasterea si întelegerea lumii vii. cereale. scoici. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunostintele copiilor si nu ca un element concurent pentru activitatile din sala de grupa. ierbare). mulaje din plastic reprezentând animale sau pasari. termometru. ordonarea dupa marime. toate subsumate domeniulul dezvoltarea cognitiva. jocuri cu numere. În sectorul „Stiinte” copiii îsi construiesc cunostinte matematice durabile si utile. un loc pentru pliante. Este util ca vizionarea programului sau a secventei respective sa aiba loc cu un grup de copii sub îndrumarea educatoarei care participa alaturi de acestia pentru a le da explicatii. enciclopedii cu mijloace de locomotie. sau dezvoltarea abilitatilor de interactiune sau a comportamentelor prosociale – apartinând domeniului dezvoltare socio-emotionala. un loc pentru echipamente de masurare. clepsidra etc. comparatia si capacitatea de a stabili daca un obiect este mai mare. Participarea la experiente cu cartea sau constientizarea mesajelor vorbite/scrise – repere ale domeniului dezvoltarea limbajului si a comunicarii. Acest centru de activitate ofera copiilor experiente de învatare cu efecte asupra dezvoltarii lor si în alte domenii. observare si experimentare. exersarea capacitatii de a rezolva probleme. mai mic sau egal unul cu altul prin masurare. piese Lego sau Duplo. planse. „Limba noastra” de George Sion. B. colectii de insecte. table magnetice cu numere etc. zoologie. jocurile matematice. lungime. clasificarea. marime. botanica.). În centrul „Stiinte” este util sa existe: un spatiu pentru expunerea permanenta a materialelor din natura (ghinde. numaratul. dominouri. Cu materialele din acest centru copiii învata : corespondenta unu la unu. în scopul vizionarii desenelor animate. vizualizarea imaginilor sau memorizari ca: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu. grosime. imagini. jocurile Lotto. Prin participarea la procesul stiintific de explorare. harti geografice etc. colivie pentru papagali sau perusi). cauzalitatea fenomenelor. Aviditatea copiilor privind informatiile din lumea înconjuratoare poate fi interpretata prin curiozitatea naturala de a cauta permanent sa-si explice functionalitatea lucrurilor. Educatoarea trebuie sa planifice un timp scurt în anumite zile pentru vizionare . cântare tip balanta. fructe. îsi dezvolta competente matematice prin intermediul experientelor concrete din viata de zi cu zi. Copiii sunt „oameni de stiinta” care cauta permanent sa se informeze în legatura cu lumea care-i înconjoara. un loc pentru animale vii (acvariu cu pesti sau cu broscute testoase. dar utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. baterii. calculul si operatii de adunare si scadere.2. prisma. latime. suport de sticla pentru hamster sau porcusor de Guineea. rigle. dar si dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor privind securitatea personala – pot fi deseori adresate prin activitatile de învatare sau jocurile care se desfasoara în centrul „Stiinte”. legume. comunicarea. carbuni. obiecte de masurare. puzzle. CENTRUL DE INTERES STIINTE Dezvoltarea gândirii logice. masurarea si gasirea numarului de unitati standard dintr-un obiect. seminte. ruleta. întelegerea relatiilor dintre obiecte si fenomene.

Jocurile Lego. perseverenta în activitate. Pe lânga bucuria. vestimentatie pentru dansuri. radio. coca. pictura cu buretele.3. CENTRUL DE ACTIVITATE ARTE Centrul „Arte” are influente asupra dezvoltarii copilului în toate domeniile. gheme de lâna divers colorate. jocurile cu piuneze ofera posibilitatea copiilor de a-si pune ideile si imaginatia în practica. hârtie de toate dimensiunile si culorile. atunci însusirile sau calitatile astfel stimulate vor ajuta la punerea bazelor unor activitati viitoare. existenta zilnica a altor adulti în sala de grupa. dar si spiritul de initiativa. papusi din pungi de hârtie. de a se exprima pe sine. deprinderi igienice privind conditiile de munca. a motricitatii grosiere sau dezvoltarea senzoriala 38 . Daca li se da copiilor timpul. autocolant. avioane si învata despre modele din arhitectura. De altfel. cuburile mici. tehnicile si tipurile de activitati din centrul „Arte” si pot asigura dezvoltarea globala a copilului. notiuni de geometrie. dezvoltarea coordonarii. De asemenea. coloranti alimentari. stimulându-le curiozitatea. plansete.masurarea timpului. acuarele. xilofoane. CENTRUL DE ACTIVITATE COLTUL CASUTEI/ JOCUL DE ROL Centrul „Coltul Casutei/Joc de Rol” este spatiul care permite dezvoltarea socioemotionala. emotiile si satisfactiile copiilor. adresarea acestora tine de maiestria cadrului didactic de a planifica experiente variate si inspirate. instrumente muzicale functionale sau în miniatura: muzicute. deoarece coordonarea ochi mâna si dexteritatea manuala nu sunt înca dezvoltate complet la copiii de vârsta prescolara. ale vârstei adulte. ocazia si libertatea de a lucra cu materialele din acest centru. De la dezvoltarea socioemotionala (pe care copiii o pot trai prin dezvoltarea abilitatilor de a interactiona cu colegii).4. fluiere. confectioneaza colaje. initiativa. La acest centru copiii utilizeaza limbajul. În acest sector copilul dobândeste: cunostinte si deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru. despre simetrie si proiectare. B. plastilina si lut. imaginatia. printr-un efort îmbinat cu placerea de a lucra. din sosete sau manusi si alte jucarii. picteaza cu ceara. la dezvoltarea conceptului de sine si al expresivitatii emotionale prin intermediul dezvoltarii limbajului si al comunicarii sau al motricitatii fine. nivelul de pregatire al acestora. cu dopuri sau rulouri de carton. Educatoarele au rolul de a facilita si încuraja originalitatea copiilor si de aceea nu se ofera modele si tipare care pot duce la frustrare si esec. comunica. modeleaza din aluat. creativitatea. casete cu muzica. sârma. Materialele expuse în acest centru sunt atent selectate de educator în functie de: nivelul de vârsta al copiilor. foarfece. în amenajarea acestui spatiu. educatorul se va asigura de confortul si intimitatea în care copiii lucreaza. plastilina. casetofon. Utilizarea gândirii matematice pentru a rezolva probleme concrete din viata cotidiana da încredere copiilor în abilitatile matematice. creativitate. rachete. abilitati ce tin de motricitatea fina si senzorio-motorie. centrul „Arte” le ofera celor mici cadrul în care ei învata sa comunice. imprima materiale textile. sfoara. expresivitate emotionala si sociala. de a face singuri descoperiri si de a testa idei în practica. despre ce sentimente le trezeste experienta artistica. la stimularea creativitatii si exersarea persistentei. toate se întrepatrund în sarcinile. reactualizeaza informatiile despre lume si le reorganizeaza prin interactiunile cu mediul. B. creioane colorate. caci ei creeaza modele noi de masini. pasta de lipit. tamburine. tiparele si modele repetabile care stabilesc relatii între unitatile matematice. În sectorul „Arte” copiii exerseaza dactilopictura. rezolva probleme. masti. Materialele de care beneficiaza copiii în acest centru au rolul de a oferi satisfactia obtinerii unui produs propriu. Gama de materiale din acest centru poate include: blocuri de desen. abilitati de comunicare prin limbajul artistic. Aici pot discuta despre arta.

copiii învata sa relationeze cu ceilalti. „Jocul de rol” îi ajuta pe copii sa se transforme din persoane egocentrice în persoane capabile sa comunice cu altii. sa relationeze eficient cu colegii si cu adultii prezenti în centru. Copiii sunt atasati în mod firesc de acest centru deoarece este activ. exerseaza empatia realizând ca oamenii sunt diferiti. dezvoltarea fizica. îsi dezvolta capacitatea de control asupra lumii în care traiesc. fierberea). B. sa-si exerseze imaginatia. îsi exerseaza toate simturile dar în mod deosebit. fara ca santierele lor sa se intersecteze. întâmplari care le sunt familiare. topirea. Centrul „Joc de rol” este pentru orice copil mediul ideal în care poate sa învete cu placere si influenteaza activitatea din celelalte centre. atât cu subiecte din viata cotidiana. imaginatia. iar copiii si adultii vor putea sta mai comod. Constientizând calitatile proprii. magazinul. Este necesar un spatiu în care sa nu se joace în mod frecvent copiii. copiii îsi formeaza concepte stiintifice. învata despre notiuni de fizica si chimie (dizolvarea. Copiii învata în acest fel sa decodifice retetele. de diferite marimi. Centrul trebuie dotat si cu jucarii de tip mijloace de locomotie. copiii sunt încurajati sa descopere cuburi de diferite marimi si forme. cabinetul medical. descopera ca exista persoane care au cerinte educative speciale. În jocul de aici. În sectorul „Joc de rol” se pot desfasura activitati de gatit si de cunoastere a hranei. capata o oarecare îndemânare în aprecierea timpului. sa practice comportamente de grup si sa-si dezvolte capacitatea de control asupra lumii în care traieste. cele olfactiv si gustativ. emotiile. Centrul „Constructii” trebuie sa fie suficient de mare pentru ca un grup de câtiva copii sa poata lucra aici împreuna sau fiecare separat. imita comportamentul parintilor sau joaca roluri ale unor personaje cunoscute. scoala. copiii învata: sa-si exprime si sa-si gestioneze emotiile. matematice 39 . învata despre cantitati si unitati de masura. sentimentele. În acest centru se desfasoara unul dintre cele mai personale. prin activitatile individuale sau de grup care implica explorare cu materiale diverse si creatie de structuri sau scene. individuale si intime procese de învatare. Practicând comportamente de grup. sa puna în practica idei noi. sa comunice cu înteles cu ceilalti. Activitatile de gatit reprezinta o distractie si o relaxare pentru copii. gospodinele…)”. soferii.5. sa fie un loc sigur si usor de supravegheat. independenta si experimentul. reinterpreteaza si retraiesc experiente. învata despre diferentele culturale care apar în alegerea mâncarurilor si învata sa împarta cu ceilalti. învata cum sa-si comunice gândurile.sunt numai câteva din beneficiile unei activitati (ca cea de gatit) care se desfasoara în centrul „Coltul Casutei”. repeta. punând în practica idei noi de joc. musafirii. costumatii) pentru exprimarea ideilor si utilizarea cunostintelor. farmacia. Prin diversitatea activitatilor ce se desfasoara în acest centru. Când emit pareri proprii se confrunta cu ceilalti. Copiii îsi creeaza o lume a lor cu ajutorul careia încearca sa înteleaga realitatea. Acest centru gazduieste jocuri cu un spectru larg de tipul celor „De-a…(familia. sa accepte diversitatea. cât si extrase din basme si povesti. sa-si adapteze comportamentele la contexte specifice. Astfel. promoveaza competenta. creator si distractiv. Dezvoltându-si gândirea creatoare. dezvoltarea socioemotionala ca si initiativa. copiii descoperindu-se prin raportarea la alteritate. E de preferat sa existe un covor care sa acopere podeaua. creativitatea si perseverenta se regasesc deopotriva la sectorul „Constructii”. inventeaza si interpreteaza situatii bazate pe roluri reale sau imaginare. sau învata despre diferentele culturale experimentând si alte obiceiuri culinare decât cele deprinse acasa. Prin jocul în acest centru copiii refac locuri. reproduc lumea asa cum o înteleg ei. despre conceptul de numar. carora le pot oferi ajutorul lor. rezolva probleme pe care le întâlnesc în viata de zi cu zi. copilul învata sa se concentreze. CENTRUL DE ACTIVITATE CONSTRUCTII Dezvoltarea cognitiva. sa foloseasca mediul (obiecte. Participând zilnic la activitatile din acest centru. pentru a reduce zgomotul facut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cadere. pentru a construi diverse structuri. individual sau în grup.

pietre de râu. norme de desfasurare a jocului. când apa poate fi înlocuita cu zapada. însa orice situatie problema trebuie abordata si rezolvata individual. lopatele si greble. o placa si un cilindru se transfoma în skateboard. dezvoltarea limbajului si a comunicarii. La dispozitia copiilor trebuie puse prosoape.referitoare la marime. masurare. pe care copiii o modeleaza si pot observa în acelasi timp fenomenul topirii. Materialele si accesoriile care se folosesc la „Nisip si apa” sunt : vase si unelte (galetuse cu forme. balans. castele. copiii care au realizat o constructie initiaza jocuri de rol sau aduc materiale din alte centre si îmbogatesc jocul. cani gradate. cochilii de melci. Nu exista un mod corect sau incorect în care trebuie construit cu aceste materiale. înaltime. din încercare si din greseli. Activitatile în acest centru pot fi de tipul: copiii construiesc ceea ce vad în realitate: poduri. învata construind o cladire. Acest centru poate fi interesant si iarna. pâlnii. copiii învata sa fabrice hârtia. bureti de diferite forme. socioemotionala. stelute de mare). De exemplu: „Ce crezi ca se va întâmpla daca pui colorant în apa?”. numaratoare. copiii estimeaza numarul de galetuse de zapada pentru a umple cuva. Astfel se modeleaza sistemul de gândire stiintifica. înaltime si greutate doar din experienta practica. Desfasurându-va activitatea într-o sala de grupa astfel amenajata este foarte important sa se stabileasca reguli cu copiii. în functie de particularitatile de vârsta si individuale antrenate în activitatile si jocurile organizate aici: dezvoltarea cognitiva. copiii compara greutatea nisipului ud cu cea a nisipului uscat. CENTRUL DE ACTIVITATE NISIP SI APA Centrul „Nisip si apa” este gazda experientelor care asigura dezvoltarea fizica a copiilor (sub aspectul motricitatii fine sau grosiere si al dezvoltarii senzorio-motorii) si un bun pretext pentru educator de a initia activitati variate care asigura dezvoltarea cognitiva a acestora. ori se darâma. În sala de grupa. pipete. Prin întrebari. copiii dizolva sapunul si cerceteaza balonasele. copiii fac vara picturi invizibile cu perii mari si apa pe ciment sau pe lemn. copiii îsi pot antrena aptitudinile sociale sau de comunicare. copiilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a explora senzatia atingerii nisipului si apei si fiecare sala ar trebui sa fie dotata cu suporturi pentru nisip sub diverse forme. deoarece copiii se simt atrasi de nisip si apa. albiute si ligheane. Copiii învata mai multe despre echilibru. volum. În pregatirea pentru scoala si viata a copilului sunt cuprinse toate aspectele importante ale dezvoltarii sale. drumuri. iar podeaua unde aceasta este plasata trebuie acoperita deoarece se risipeste nisip si apa si devine alunecoasa. Utilizeaza cuburile în mod creativ si astfel. cuve din plastic. sapun. dopuri de pluta. indiferent de vârsta. copiii experimenteaza plutirea si scufundarea. asemanare. teluri. educatoarea poate stimula copiii sa gaseasca solutii la diverse probleme si sa genereze ipoteze. ordonare. o piesa paralelipipedica e telefonul mobil. directie. strecuratori. echilibru. dezvoltarea competentelor intelectuale se îmbina armonios cu cele socioemotionale. „De ce crezi ca s-a întâmplat asa?”. Concomitent. sampon). perii). forma. un cilindru subtie poate fi un microfon. doua cuburi mici pot fi greutatile unui cântar. care ori sta în picioare. maturi si farase pentru a strânge nisipul si apa ori de câte ori este nevoie. Masa cu nisip si apa trebuie sa fie înalta pâna la talia copilului.6. spatiu. solzi. B. Adesea. 40 . site. copiii realizeaza picturi cu nisip. copiii învata despre geografie prin modelarea formelor de relief din nisip. diferenta. copiii traseaza litere si imprima forme. stabilitate. Ei învata lucrând. prin abordarea situatiilor problema care pot sa apara în timpul jocului. pene. capacitati si atitudini în învatare. materiale din natura (scoici. vaporase. „Ce s-a întâmplat?”. astfel încât sa fie usor de gestionat orice situatie de criza educationala. substante lichide sau solide care se dizolva (coloranti alimentari. În acest centru.

Unele secrete nu trebuie pastrate niciodata…. Managementul învatarii prin joc . altuia nu face!. Cinci minute eu. Meseria de elev.Hei. în diverse momente ale zilei.2. iar ei se simt în siguranta. care fac trecerea de la momentele de rutina la alte tipuri/categorii de activitati de învatare. Sunt creativ!. care va lucra în echipa cu acestea. În acest sens. Eu. C. Fluturasul. Fotograful. Singur sau în grup?.. printre altele (calendarul naturii. Comunic în oglinda. etichete rele.Motivarea copilului pentru a deveni scolar . în cine pot avea încredere?. am si eu o opinie!. Mam certat cu prietenul meu – ce pot sa fac?. Cum sa îmi fac prieteni?. tranzitiile si activitatile din perioada dupa-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau saptamânal).. ele pot lua forma unei activitati desfasurate în mers ritmat. activitati de tipul: sosirea copilului. C. Medierea conflictelor . Optionalele pot fi desfasurate de catre educatoarele grupei sau de un profesor specialist.. întâlnirea de dimineata. micul dejun. Cum sa fac surprize celor dragi etc. Dezvoltarea empatiei . ACTIVITATILE DESFASURATE ÎN PERIOADA DUPA-AMIEZII Pot fi activitati recuperatorii pe domenii de învatare. TRANZITIILE Sunt activitati de scurta durata.. Etichete bune. 41 .. Rutinele Sunt activitatile-reper dupa care se deruleaza întreaga activitate a zilei. de la o activitate de învatare la alta. Tristetea/veselia în culori si forme. C. de cultivare si dezvoltare a înclinatiilor. a unei activitati în care se executa concomitent cu momentul de tranzitie respectiv un joc cu text si cânt cu anumite miscari cunoscute deja de copii etc. Rutinele înglobeaza. a unei activitati care se desfasoara pe muzica sau în ritmul dat de recitarea unei numaratori sau a unei framântari de limba. pe: Autocunoastere (Stima de sine. recreative. de contextul momentului si de calitatile adultului cu rol de cadru didactic. îmi permiti?. li se formeaza sentimentul de apartenenta la grup..Învat sa lucrez în echipa. ba al tau.1.. Azi mi s-a întâmplat…. comunicare cu colegii/parintii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?.4.3. somnul/perioada de relaxare de dupa-amiaza. cu aproape aceleasi continuturi. imagine de sine – Cine sunt eu/cine esti tu?. Din punct de vedere psihologic. la intervale aproximativ stabile. plecarea si se disting prin faptul ca se repeta zilnic.. succesiunea lor si activitatile specifice acestora. Vreau…. Ele acopera nevoile de baza ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia. Activitatile de dezvoltare personala Includ rutinele. Cum spun multumesc?. gustarile.). Suntem toleranti. Cum v-ati simti daca cineva v-ar spune…?. La întâlnirea de dimineata accentul va cadea. Cum ma împac cu prietenul meu?. rutinele au rolul de a oferi sentimentul de control si de predictibilitate asupra evenimentelor. Îmi ajut prietenul?.Vreau sa fiu scolar. ACTIVITATILE OPTIONALE Sunt alese de catre parinti. Continua povestea. Cum cer iertare?. La rascruce de drumuri.. C. Prin participarea la aceste activitati desfasurate ritmic.comunicare asertiva – Învat sa spun NU fara sa îi deranjez pe cei din jur. copiii învata despre momentele zilei. când voi fi scolar.C. Mima ( comunicarea verbala si non-verbala a propriilor trairi si sentimente) Sunt vesel/trist pentru ca…. Luarea deciziilor în functie de anumite criterii si încurajarea alegerilor si a gasirii a cât mai multe variante de solutii la situatiile aparute .Daca tu esti bine si eu sunt bine!. cinci minute tu. Ba al meu. precum si activitatile optionale. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variaza în functie de vârsta copilului. din oferta prezentata de unitatea de învatamânt la 15 septembrie si aprobata de catre Consiliul director al unitatii. prezenta etc. Cum îmi aleg prietenii?. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare . Fara violenta!. Cum as vrea sa fie învatatoarea mea. Acestea respecta ritmul propriu de învatare al copilului si aptitudinile individuale ale lui si sunt corelate cu tema saptamânala/tema proiectului si cu celelalte activitati din programul zilei. de fapt. masa de prânz. igiena – spalatul si toaleta. Inimioara de prescolar/scolar). Ce tie nu-ti place. Azi mi-a placut/nu mi-a placut la tine…pentru ca….

Om si societate Educatie civica Cultura civica Istorie si geografie Istoria românilor Geografia României 3. discipline si anii de studiu..2-3 2-3 ---0-2 0-2 0-2 0-2 3-4 3-4 3-4 3-4 . Matematica si stiinte ale naturii. Optionale IV. Matematica si stiinte ale naturii 3-4 3-4 4-6 4-6 1.. În învatamântul primar planul de învatamânt este cel mai amplu si cel mai important document curricular.0-1 0-1 -- -- 1-2 - . Educatie fizica si sport.Timpul afectat unei activitati optionale este acelasi cu cel destinat celorlalte activitati din programul copiilor. Planul cadru influenteaza strategia de alocare a surselor umane si materiale pentru învatamânt. Din punct de vedere structural. grupate pe arii curriculare5 (exista sapte arii curriculare: Limba si comunicare.1-2 1-2 ---. Activitatile optionale se desfasoara cu maximum 10-15 copii si au menirea de a descoperi si dezvolta înclinatiile copiilor si de a dezvolta abilitati.5 ani si cel mult doua. Educatie fizica si sport 2-3 2-3 2-3 2-3 1. Fizica Chimie Biologie 4. Limba moderna 1 C. 1999. Educatie plastica 2. pentru copiii cu vârste între 3. pentru copiii cu vârste între 5-7 ani. Acest document are caracter reglator-strategic si reflecta întreaga politica educationala a sistemului de învatamânt national. Tehnologii . Optionale VI..0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 0-1 0-1 0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 0-1 0-1 0-1 0-1 1-2 1-2 1-2 1-2 1 -1 1 1 - - 1-2 1-2 1-2 1-2 - 5 Un grupaj de discipline care urmaresc îndeplinirea acelorasi obiective 42 . El exprima conceptia pedagogica generala care fundamenteaza stiintific procesul instructiv-educativ la nivel national. Om si societate. Tehnologii. planul de învatamânt pentru clasele I-IV cuprinde: disciplinele de studiu obligatorii si optionale.183). ca o premiza pentru performantele de mai târziu. p. Limba moderna 2 D. Religie 4. Stiinte ale naturii 3. Consiliere si orientare). Optionale III. Limba si literatura româna 7-8 7-8 5-7 5-7 B.. În acest context. sistemul de formare initiala si continua a personalului didactic si auxiliar. Optionale II. Planul cadru pentru clasele I-IV Aria curriculara/Disciplina I II III IV I. Educatie fizica 2. Este un document oficial în care se exprima sintetic continutul învatamântului. Limba si comunicare 7-9 7-9 7-9 7-9 A. sistemul de evaluare.. Matematica 2. prin felul cum contureaza continutul învatamântului prin acest plan (Stanciu. reprezentând un veritabil indicator al climatului. nivelului si pulsului socio-cultural si economic al unei tari. Grupele de copii participanti la un optional vor cuprinde 1015 prescolari. M. se va desfasura cel mult un optional pe saptamâna. Arte 1. Educatie muzicala 3. numarul de ore minim/maxim pe arii curriculare. Optionale V. Arte. examinare.

Optionale IV.. fiind considerate veritabile instrumente de transpunere în practica a curriculum-ului. maxim de ore pe saptamâna 20 20 22 23 1-2 1-2 1-2 1-2 ---0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 Pe baza planului cadru.. Istoria si geografia României 1-2 2 ..2.1 3... Optionale 0-2 .2-3 0-1 ... TEHNOLOGII 1-2 1. Cele doua documente (planul si programa) reprezinta în teoria curriculum-ului documente de mare importanta în procesualitatea educatiei.4 2. Educatie tehnologica 3.. liceal. separat pentru fiecare disciplina. CONSILIERE SI ORIENTARE 1. Educatie civica 1-2 1 . Optionale VII. Stiinte 3. Optionale NUMAR MINIM PE SAPTAMÂNA NUMAR MAXIM PE SAPTAMÂNA 0-1 .. Matematica 3-4 3 1 .1 2. Ca si planul de învatamânt. Consiliere si orientare .1 0-1 . fiecare scoala/clasa îsi elaboreaza schema orara unde se precizeaza numarul de ore alocate efectiv pentru studierea unui obiect de învatamânt si disciplinele optionale prevazute a se studia în limita timpului rezultat din diferenta dintre numarul maxim si minim prevazut de planul cadru...2-3 0-1 . Limba moderna 1 2-3 2 . primar. Educatia plastica 1-2 1 ... programatic.. OM SI SOCIETATE 3-5 1.0-1 0-1 0-1 . PROGRAMA SCOLARA Reprezinta un document oficial... Abilitati practice 2.2. Optionale Nr. Consiliere si orientare 0 .. Optionale VII. MATEMATICA SI STIINTE 1.....21 23 22 ore/ sapt...2 3.1 2... Abilitati practice 1-2 1 .. fiind elaborata pe cicluri de învatamânt (prescolar. care reda continutul învatamântului.. Consiliere si orientare 0-1 0-1 0-1 0-1 1..1 1 III. Educatie fizica 2-3 2 .1. ARTE 1. Limba si literatura româna 5-7 5 .. Optionale 4-6 1-2 1 .II. EDUCATIE FIZICA SI SPORT 1. programa scolara este un document de politica educationala.VI.5 2... Religie 11---1 4..2 3...1 2. Optionale V.2 2.... Spre ilustrare prezentam o astfel de schema orara.. gimnazial. universitar) si clase. Optionale 0-1 .. LIMBA SI COMUNICARE 7-9 1.. minim de ore pe saptamâna 18 18 20 21 Nr. SCHEMA ORARA CLASA a IV-a Aria curriculara/ Disciplina Total ore plan cadru Trunchi comun Extindere Aprofun -dare Optional Total ore saptamâ nal I.. 43 .. Educatia muzicala 1-2 1 ...

sintactic. stapânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora Sa înteleaga semnificatia cuvintelor. Obiectivele de referinta. corelarea fiecarei noi experiente de învatare cu precedentele. Sa distinga sunetele ce compun cuvintele si sa le pronunte corect. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Sa participe la activitatile de grup. Întrucât finalitatile educatiei în perioada timpurie (de la nastere la 6/7 ani) vizeaza dezvoltarea globala a copilului. sa reactioneze la acestea. semnificatii mijlocite de limbajul scris. domeniile experientiale devin instrumente de atingere a acestor obiective si. Sa înteleaga si sa transmita mesaje simple. ca exprimari explicite ale rezultatelor învatarii (conceptelor. abilitati. tinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-6/7 ani). 44 . modernizate. precum si a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) si. Sa recepteze un text care i se citeste ori i se povesteste. În acest sens. flexibile. activitatii personale si/sau a relatiilor cu ceilalti si simultan sa utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. dar si ale competentelor vizate) sunt formulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experiential în parte. Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate maxima si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata învatamântului prescolar pe cele cinci domenii experientiale. Dezvoltarea capacitatii de a întelege si transmite intentii. învatând sa le traseze etc. cât si în calitate de auditor. dar suficient de orientative si suportive. precum si exemplele de comportament. tolerante. capacitati. inclusiv la activitatile de joc. lexical. autoevaluarii. interesele si nevoile copilului prescolar. încurajarea initiativei si participarea copilului prescolar la stabilirea obiectivelor. în contextul în care ele indica deprinderi. programa scolara pentru învatamântul prescolar aduce în atentia cadrelor didactice urmatoarele componente: finalitatile. continuturile. atât în calitate de vorbitor. actualizate. încurajarea învatarii independente prin oferirea de ocazii pentru a-si construi cunoasterea (atât în institutia de învatamânt cât si în afara acesteia). instrumente de masura pentru dezvoltarea copilului. abilitatilor si atitudinilor. continuturi specifice domeniilor de dezvoltare. autoreglarii comportamentului de învatare. ele însele „programecadru“. în acelasi timp. Sa-si îmbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei. pe cât posibil. obiectivele cadru si de referinta ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experientiale. Dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral. cunostintelor. în grupuri cu o componenta eterogena . întelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive si estetice ale acestuia.Este unanim acceptat faptul ca existenta unui plan cadru de învatamânt nu are valoare fara programe scolare adecvate. Sa recunoasca cuvinte simple si litere în contexte familiare. selectia continuturilor si a modalitatilor de evaluare. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. Educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere fonetic. stimularea autoreflectiei. Din punct de vedere structural. Sa recunoasca literele alfabetului si alte conventii ale limbajului scris Sa utilizeze efectiv instrumentele de scris. În formulare a acestora s-a tinut cont de: posibilitatile. precum si respectarea ritmului propriu al acestuia. de întelegere si utilizare corecta a semnificatiilor structurilor verbale orale. gânduri. literelor si cifrelor.

reiesind din întreaga structurare a programei. în vederea descoperirii aptitudinilor si abilitatilor proprii. Cine si cum planifica/organizeaza o activitate? Vizeaza explorarea modalitatilor în care individul îsi planifica si îsi organizeaza activitatile. de organizare a programei la disciplina respectiva. a universului apropiat sau îndepartat. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei mari modele curriculare ale diverselor discipline de învatamânt: Modelul (aditional-cumulativ) liniar presupune organizarea continutului învatarii în asa fel încât sa nu se mai revine asupra problemelor parcurse în cadrul aceluiasi ciclu. variind între 1-3 saptamâni. Ce si cum vreau sa fiu? Vizeaza explorarea meseriilor. În învatamântul primar. a orientarii noastre în spatiu si timp. continutul parcurs. a fenomenelor naturale si a celor produse de om. se pot derula maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni/proiect sau un numar mai mare de proiecte de mai mica amploare. Se foloseste la disciplinele: matematica. presupune reluarea problemelor fundamentale care constituie structura de baza a disciplinei. dar reluate si încadrate în noi contexte. convingerile si valorile. la un nivel superior. Când/cum si de ce se întâmpla? Vizeaza explorarea lumii fizice si materiale. organizarea si sistematizarea unitatilor tematice de continut. competente. a caminelor si a calatoriilor noastre. se stabilesc proiectele care urmeaza a se derula cu copiii. Acest model curricular îl întâlnim la disciplinele istorie si geografie. a starii de sanatate proprii. programa scolara cuprinde urmatoarele componente: Modelul curricular al disciplinei de învatamânt exprima modul de structurare. se restructureaza. comunitatii si culturilor cu care venim în contact. Pornind de la aceste teme. De asemenea. a domeniului stiintei si tehnologiei. precum si a universului produselor muncii. Aceste teme sunt: Cine sunt/suntem? Vizeaza explorarea convingerilor si valorilor umane. sentimentele. îndeosebi prin limbaj si prin arte. Modelul curricular poate fi prezentat succint la începutul programei cadru. limba româna. obiectivele de referinta. a corpului uman. se largesc. în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. a propriei valori si a încurajarii stimei de sine. a drepturilor si responsabilitatilor noastre. a ceea ce înseamna sa fii om. a evolutiei vietii pe Pamânt. solicitând operatii intelectuale mai complexe. a descoperirilor etc. Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim? Vizeaza explorarea modului în care ne descoperim si ne exprimam ideile. dar în care sunt stabilite teme saptamânale de interes pentru copii. Totodata. a anotimpurilor. recomandate spre asimilare. pot exista si saptamâni în care copiii nu sunt implicati în nici un proiect. Cum este/a fost si va fi aici pe pamânt? Vizeaza explorarea sistemului solar. a istoriei si geografiei din perspectiva locala si globala. precum si sugestiile de continuturi sunt orientative si constituie un posibil suport pentru cadrele didactice debutante.Continuturile cuprind temele majore ce vor fi abordate în cadrul activitatilor de învatare din gradinita. a activitatii umane în genere. Este bine sa subliniem faptul ca. Modelul concentric presupune ca în fiecare an sau ciclu scolar sa se reia. anual. Modelul curricular în spirala. limbi straine. pe grupe de vârsta. din punct de vedere structural. devenind în acest caz element structural al programei. comportamentele selectate pentru cele sase teme curriculare integratoare. Modelul curricular se refera la modul cum sunt dispuse si coarticulate în structurarea programei principalele cunostinte. pot exista si proiecte de o zi si/sau proiecte transsemestriale. dar de cele mai multe ori el ramâne implicit. atitudini. Intr-un an scolar. principalele experiente de învatare avute în vedere. a prietenilor. 45 .

relevante din punct de vedere al utilitatii si oportunitatii activitatilor vizate.Obiectivele cadru ale disciplinei sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate. nivelul de formare a capacitatilor sau subcapacitatilor (nivel superior. recomandabile. ori al întregului continut al disciplinei. Ele vizeaza abilitarea elevului prin studiul disciplinei respective. În mod practic un standard de performanta decurge dintr-un obiectiv de referinta. concis formulate. si pentru elevi dezvoltati normal. De exemplu: Disciplina Limba româna (clasa a IV-a) 46 . Continuturile apar în programele scolare tot cu caracter orientativ. generând la rândul lui. Ele sunt prezentate doar sub forma unor exemple orientative. din acestia mai departe. adaptate) sa corespunda obiectivelor. niveluri de atingere intrastandard. capabile sa evidentieze progresul efectiv al elevilor de la o secventa la alta (semestru. Chiar si pâna la aparitia manualelor alternative. cât si inferioare (minim acceptabile). pe întelesul elevilor. Pe baza standardelor curriculare de performanta dintr-o programa scolara se elaboreaza descriptori de performanta. Exemplu: Disciplina Limba româna (clasele I-IV): dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral. Urmaresc progresia în achizitii de competenta si cunostinte de la un an la altul. ponderate. menite sa-l ghideze pe cadrul didactic. comentarii. orientate spre finalul unei secvente mai ample. dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris. constituind astfel repere si pentru elevii supradotati. elevi). Standardele de performanta ale oricarei programe scolare pe disciplina de învatamânt trebuie sa fie: centrate pe elevi. inferior). ciclu) în traseul unei discipline scolare. exercitii si probleme). Important este ca activitatile de învatare (fie ca sunt preluate din exemplele oferite de programa sau sunt concepute. incluzând nu numai abilitati si capacitati. an. Ele au caracter normativ si reglator pentru activitatea tuturor agentilor educationali (cadru didactic. recomandabil si nu impuse. absolut obligatorii. Standardele de performanta sunt specificari de performanta. În teoria moderna a curriculum-ului nu se exclud continuturile concepute de cadrul didactic. Pe baza descriptorilor de performanta se elaboreaza probele de evaluare. conceptorii de curriculum. evaluatori. formulate pentru un nivel obisnuit de performanta dar cu extensii atât spre nivelele superioare. criterii de evaluare a calitatii procesului de predare-învatare la sfârsitul unei trepte de scolaritate. mediu. de asemenea activitati posibile. adica descriptori de performanta si. contextului educational si nivelului elevilor. Important este ca aceste “variante” de continuturi sa fie suficient de prelucrate din punct de vedere didactic si sa se preteze la activitatile de învatare aferente obiectivelor de referinta avute în vedere. ci si motivatii specific-domeniale în vederea sustinerii activitatii ulterioare la învatare si autoînvatare. Standardele de performanta reprezinta un sistem de referinta clar si gradual privind asteptarile competentiale de la elevi. parinti. Activitati de învatare apar în programa scolara strâns corelate cu obiectivele de referinta. ample si esentiale. au existat continuturi alternative (texte. dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa. asemanatoare sau poate initia altele noi. subcapacitatile de performanta. În functie de obiectivele de referinta învatatorul poate adapta activitati vechi. realiste. Obiectivele de referinta ale unei discipline de învatamânt deriva din obiectivele cadru si specifica rezultatele asteptate ale învatarii prin predarea disciplinei respective pe fiecare an de studiu. Acestia reprezinta enunturi sintetice care indica gradul de realizare a obiectivelor. Aceasta permite ca unui obiectiv de referinta sa-i corespunda mai multe continuturi efective de învatare. Ele vizeaza formarea unor capacitati si atitudini specifice disciplinei de învatamânt într-un ciclu scolar. dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. Obiectivele cadru sunt obiective finaliste.

Standard de performanta: rezumarea acasa a unui text literar narativ studiat anterior în clasa. ghideaza atât pe educatori. diapozitive etc. pleda pentru initiativa personala a cadrelor didactice în acest sens. iar pe de alta parte. de altfel. extrase din studii critice. suficient (S): elevul stabileste schematic câteva idei principale prezentate logic. cu exceptia unor detalii sporadice. seturi imprimate de probe evaluative specifice (teste tiparite. 1994). fara a neglija si minimaliza detalii relevante. întrucât comunica informatii.. fascicole. postere/afise jubiliare s. perfect compatibile. ce însotesc unele manuale pentru evaluarea optima). cât si educabili. structura si în continutul acestuia (Crisan. microfilme. dischete..). într-o succesiune coerenta. într-o ordine logica. pe de o parte.3. caiete speciale – pentru elevi/ care didactice.a. redactate (manuale si celelalte materiale multiplicate) pe care elevii si cadrele didactice le folosesc independent sau în comun pentru a parcurge curriculum-ul specific. având mai multe acceptiuni dintre care doua sunt mai des întâlnite: una larga. de a intermedia relatia între educatori si elevi. instrument. În acceptiunea restrânsa. cu caracter confidential. în orientarea. 47 . în rest doar detalii nerelevante. cu dezvoltarea si diversificarea curriculara evident. imprimate. materialele curriculare includ elemente ca: manuale scolare – pentru elevi si pentru care didactice. într-un rezumat concis si corect. desi. CD-ROM-uri. relatia dintre copii/elevi si curriculum. antologii. portofolii ilustrative. tabele numerice/ transformative. dar intercalate cu detalii nerelevante. tabel cronologic în consecinta. inducând o perceptie intens intuitiva a progresului în învatare. una restrânsa la materialele de suport curent. respectând în general regulile rezumarii. în paralel.Obiectiv de referinta: structurarea sensului într-un text redactat. harti etc. termeni explicati în subsol sau în glosarul adiacent. albume. diverse materiale imprimate adiacente: brosuri tematice. focalizate pe textele prezentate etc. materiale “imprimate”. A. carti de uz scolar specific: atlase. dispuse haotic. teoria si practica curriculum-ului accepta si încurajeaza cea de-a doua categorie de materiale curriculare. 1998): foarte bine (FB): elevul stabileste toate ideile principale. realizate pe alt suport decât hârtie (fisierele dintr-un PC. în spiritul unui control. carti de uz scolar sintetic: culegeri. IV. insuficient (I): elevul stabileste schematic si întâmplator doar una sau nici una din ideile principale. dar o cenzura total. ghiduri scolare pentru elevi/ care didactice. excesiv centralizat. în privinta materialelor curriculare.). MATERIALELE CURRICULARE Conceptul de „materiale curriculare” acopera o realitate ampla si eterogena. dictionare. Descriptori de performanta (Evaluarea în învatamântul primar. de regula de tip grila. Materialele curriculare au ratiunea de a intermedia. mijloacele de învatamânt etc. Descriptori de performanta. adica numai materialele tiparite. stimuleaza si dirijeaza interesele de cunoastere si învatare ale elevilor. Spre deosebire de Didactica traditionala care mergea aproape exclusiv pe prima categorie.. cuprinzatoare care înglobeaza practic tot ce faciliteaza desfasurarea procesului de învatamânt ca suport. între anumite limite pertinente. carti beletristice prelucrate pedagogic (asortimentate cu o prefata în scop didactic. crestomatii. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar Reforma educatiei/învatamântului reprezinta o schimbare fundamentala. bine (B): elevul stabileste aproape toate ideile principale din text. pliante. proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie.

asupra dinamicii societatii pe ansamblu. conceptual.Fiecare lege aparuta într-o tara sau alta în domeniul educatiei a generat schimbari mai mult sau putin profunde. comunicat si discutat cu parintii (cu o anumita periodicitate). cât si în practica educationala. În acelasi timp. Mediul trebuie astfel pregatit încât sa permita copiilor o explorare activa si interactiuni variate cu materiale le. ritmuri diferite de dezvoltare si învatare precum si stiluri diferite de învatare. predictie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul urmator. Mediul educational trebuie sa permita dezvoltarea libera a copilului si sa puna în evidenta dimensiunea inte rculturala si pe cea a incluziunii sociale. de elaborarea unei teorii a curriculum-ului si a reformei curriculare care au doua functii importante: fac posibila organizarea datelor empirice culese din practica scolara. activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale în ceea ce priveste interesele. cu ceilalti copii si cu adultul (adultii). cu accent deosebit pe: a) Metodele activ-participative. predarea trebuie sa ia în considerare experienta de viata si experienta de învatare a copilului. astfel încât sa releve semnificatiile generale. 2. Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. Evaluarea ar trebui sa îndeplineasca trei functii: masurare (ce a învatat copilul?). Implicarea familiei nu se rezuma la participarea financiara. 3. La nivelul învatamântului prescolar elaborarea prezentului curriculum prefigureaza trei mari tendinte de schimbare: 1. c) Evaluarea care ar trebui sa urmareasca progresul copilului în raport cu el însusi si mai putin raportarea la norme de grup (relative). Copiii au diferite niveluri de dezvoltare. în general. alert rascolit în plan economic si social. a generat. care încurajeaza plasarea copilului în situatia de a explora si de a deveni independent. Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie. spre deosebire de perioada anterioara. Formarea personalitatii copilului. în acelasi timp. Parintii ar trebui sa cunoasca si participe în mod activ la educatia copiilor lor desfasurata în gradinita. Jocul este forma cea mai naturala de învatare si. ghideaza interventia instructiv-educativa. b) Jocul ca: forma fundamentala de activitate în copilaria timpurie si forma de învatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. la prezenta lor în sala de grupa în timpul activitatilor si la participarea efectiva la aceste activitati si. care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de învatare. si în special pentru intrarea în scoala?) si diagnoza (ce anume frâneaza dezvoltarea copilului?). O evaluare eficienta este bazata pe observare sistematica în timpul diferitelor momente ale programului zilnic. pentru a adapta corespunzator sarcinile de învatare. dezbatuta la vremea aceea de specialisti. în comportamentul si atitudinile educabililor (elevi si studenti). fise etc. începând cu anii '60. dialogul cu parintii. ci si la participarea în luarea deciziilor le gate de educatia copiilor. ca un complex de interventii optimizatoare pe termen lung. la viata gradinitei si la toate activitatile si manifestarile în care aceasta se implica. o adevarata criza în educatie. portofoliul copilului. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. Secolul al XX-lea însa. ci mai mult. care s-a manifestat atât în planul teoretic. înregistrat. 48 . Desfasurarea reformelor curriculare este însotita acum. abilitatile si capacitatile copilului. Diversificarea strategiilor de predare-învatare-evaluare. Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior în activitatile de învatare structurate. La nivelul învatamântului primar schimbarea se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: Asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. Situatiile de învatare. Din perspectiva pedagogiei sociale exista doua distinctii majore între reformele curriculare initiate în prima si respectiv ultima parte a secolului: Actualele inovatii în domeniul continuturilor educationale si al organizarii procesului lor de asimilare nu mai sunt interpretate ca reactii de adaptare a sistemului educational la schimbarile din celelalte sisteme sociale. Aceste diferente trebuie luate în considerare în proiectarea activitatilor.

sa opteze pentru anumite discipline. uneori. proiecteaza o noua viziune asupra actului învatarii. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. ceea ce a impus aparitia ciclurilor curriculare. a II-a) are ca obiectiv major acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala. Dezvoltarea unei gândiri structurate si a competentei de a aplica în practica rezolvarea de probleme. de niveluri scolare diferite. În curriculum-ul pentru învatamântul primar apar ca inovatie disciplinele optionale care. Aceasta noua conceptie curriculara proiecteaza noi periodizari ale scolaritatii. citit. b) Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a. prietenul meu. instrument. prin specificul lor. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural. Stimularea potentialului creativ al copilului. a limbii materne si a limbilor straine pentru exprimarea în situatii variate de comunicare. cunoasterii si stapânirii mediului apropiat. Familiarizarea cu o abordare pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii. cât si cele optionale formuleaza noi exigente activitatii cadrului didactic la nivel metodologic. a intuitiei si a imaginatiei acestuia. împartirea pe cicluri curriculare se prezinta astfel: Ciclul Achizitii curricular fundamentale Dezvoltare Observare si Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Clasa Gr. tinând seama de evolutia fireasca a achizitiilor din domeniul psihologiei învatarii. grafica si pictura. Deoarece activitatea la clasa trebuie orientata în directia atingerii obiectivelor ciclurilor curriculare. Stimularea copilului în vederea perceperii. a experientei si a expresiei în diferite forme de arta. a VI-a) îsi propune formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor: Dezvoltarea achizitiilor lingvistice si încurajarea folosiri limbii române. a potentialului sau creator. Atât disciplinele fundamentale. Formarea unei atitudini responsabile fata de mediu. Ele grupeaza mai multi ani de studiu. Acesta va fi abilitat cu acele cunostinte. ofera posibilitatea de manifestare a individualitatii copilului. a) Ciclul achizitiilor fundamentale (gr. Formarea responsabilitatii pentru propria dezvoltare si sanatate. calcul aritmetic). clasele I. Acesta trebuie sa decida asupra noilor continuturi. care consemneaza nivelul pe care ar trebui sa-l atinga elevii la finalul unei etape a parcursului scolar. pregatitoare. Încurajarea talentului. consideram necesara precizarea acestora pentru periodizarea care face obiectul analizei noastre.Înzestrarea copilului cu acele cunostinte. care apartin. Acest ciclu urmareste: Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris. preg I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII orientare Aprofundare Specializare Fiecare ciclu curricular ofera un set de obiective de învatare. 49 . bazata pe activitatea intelectuala a elevului. Formarea motivatiei pentru învatare. Noua conceptie curriculara care confera prioritate formativului. La acest moment. Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii care au în comun obiective specifice. înteleasa ca activitate sociala. Aceste finalitati au constituit reperul esential în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. În clasele I-IV se pot studia urmatoarele tipuri de optionale: a) optionale la nivelul disciplinei (*): literatura pentru copii. jocuri sportive. calculatorul. Constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista. Aceste obiective devin functionale prin derularea planului cadru. matematica distractiva. muzica vocala.

1.14). democratia pentru copii. calatori si calatorii. precum si la preocuparile. realizabile pe termen lung. sunet si culoare.b) optionale la nivelul ariei curriculare (**): comunicare în situatii concrete. dar si la ce anume serveste mai târziu ceea ce s-a învatat în scoala. CAPITOLUL V METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: V. Adaptarea continuturilor învatarii la realitatea cotidiana. educatie pentru securitatea personala etc. Responsabilizarea tuturor agentilor educationali în vederea proiectarii. De asemenea. Flexibilizarea ofertei de învatare venita dinspre scoala (structurarea nu a unui învatamânt uniform si unic pentru toti. prelucrarea lemnului. Orientarea învatarii spre formarea de capacitati si atitudini prin dezvoltarea competentelor proprii rezolvarii de probleme. consecinta directa a demersurilor reformatoare. micul inventator. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar) V. MEN. deci pentru elevul concret). ci a unui învatamânt pentru fiecare.3. sculptura în lemn. Delimitari conceptuale V. 1998.2. teatru. conform principiului „nu mult. ci bine”. filosofia pentru copii. igiena personala. micul gospodar. educatie interculturala. va consta în formarea unei culturi curriculare exprimate în practica educationala pe urmatoarele dimensiuni: Plasarea învatarii (ca proces) în centrul demersurilor scolii (important este nu ceea ce cadrul didactic a predat. precum si prin folosirea strategiilor participative în activitatea didactica. tehnici de lectura. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Obiective: 50 . Sporirea capacitatii de a recunoaste si a îmbogati prin efort personal continutul notiunilor deja învatate. gimnastica ritmica si aerobica. cum circulam. interesele si aptitudinile elevului. când si de ce se învata ceea ce se învata. Posibilitatea realizarii unor parcursuri scolare individualizate. Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a obiectivelor si a continuturilor. monitorizarii si evaluarii curriculum-ului (Programe scolare pentru învatamântul primar. ariile curriculare pentru clasele I si a II-a la nivelul ciclului achizitiilor fundamentale sunt proiectate într-o noua logica a continuturilor stiintifice. Per ansamblu. ceramica. Promovarea interdisciplinaritatii în activitatea didactica la clasele I-IV amplifica conexiunile disciplinare si duce la sporirea eficientei învatarii. important este nu doar ce anume. tehnici de învatare eficienta etc. motivante pentru elevi. teatru de marionete. educatie interculturala. unitatea acestora. ci cât de bine. conceput pentru un elev abstract. spre descentralizarea si flexibilizarea ritmurilor de parcurgere a etapelor de învatare. traditii si obiceiuri locale. ce conduce spre interdisciplinaritate. curiozitati în lumea naturii. prin angajarea comportamentelor intelectual-afective ale elevilor: Satisfactia de a opera legaturi sau de a pune în relatie cunostintele dobândite la diferite discipline. prietena mea. Manifestarea bucuriei de a percepe mai deplin structura conceptuala a disciplinelor. c) optionale la nivelul mai multor arii curriculare (***): literatura si stiinta. educatie pentru drepturile omului. folclor. orientate spre inovatie si împlinire personala. p. Bucuresti. ci ceea ce elevul a învatat). dans. stiinta între real si imaginar. natura.

cognitiva care conduce la îmbunatatirea randamentului scolar (A. existând posibilitatea ca o metoda sa devina procedeu al altei metode si un procedeu sa se impuna ca metoda într-un alt context. catre) si odos (cale. trebuintele. b) formativ-educativa = metoda permite construirea de noi structuri cognitive. 1970). un detaliu. I. în lectii si în activitatea extracurriculara. altfel spus transforma întreaga personalitate. cultiva convingeri. considera M. Roman.1. metoda poate fi definita ca drum sau cale de urmat în activitatea comuna a educatorilor si educatilor pentru îndeplinirea scopurilor învatamântului. presupune în toate cazurile conlucrarea dintre profesor si elevi. îl atesta pe profesor ca purtator al continuturilor de învatamânt. în timp ce procedeul reprezinta fie un element de sprijin. C-tin. comportamente. Din punct de vedere etimologic. Relatia dintre metoda si procedeu este una dinamica. ea poate cultiva motivatia intrinseca. 2004). se precizeaza ca metoda reprezinta o realitate mai cuprinzatoare. în functie de interesele. adica pentru informarea si formarea educatilor (Moise. în beneficiul elevilor.Cunoasterea particularitatilor metodelor de predare-învatare în învatamântul primar si prescolar. Termenul de metoda de învatamânt nu trebuie confundat cu procedeul didactic. 2. ca animator si evaluator al procesului respectiv. Metoda de învatamânt îndeplineste functii multiple: a) cognitiva = pentru elev metoda reprezinta o cale prin care descopera noi adevaruri. fie un mod concret de valorificare a metodei. cu caracter polifunctional care: 1. Vaideanu metoda de învatamânt reprezinta o modalitate de lucru.pozitiva. G. este selectionata de profesor si aplicata împreuna cu elevii. literatura de specialitate oferind explicatii multiple. Barna. În unele lucrari mai vechi. aptitudini si capacitati. adica drum catre ceva. nivelul elevilor si în scopul prioritar la formarii acestora.. d) normativa. V. termenul metoda provine din cuvintele grecesti meta (spre. drum). reprezinta tehnici limitate de actiune. 3. precizându-se ca forma este o categorie didactica mai cuprinzatoare decât modul de lucru sau metoda (cf. Debesse. Formele si mijloacele folosite pentru înfaptuirea sarcinilor didactice sunt definite prin termenul generic de metodologie a instruirii. Referindu-ne la procesul de predare-învatare. formeaza priceperi si deprinderi de munca intelectuala. 51 . c) instrumental-operationala = serveste drept tehnica de executie. 1996). Treptat s-a renuntat la aceasta echivalenta. tehnica si comportamente specific umane. Procedeele. instrument de lucru pentru îndeplinirea obiectivelor informative sau formativ-educative. cum trebuie sa se procedeze în desfasurarea procesului instructiveducativ pentru a se obtine rezultatele dorite. 4. vizând realizarea sarcinilor didactice. de optimizare a actiunii = evidentiaza cum trebuie sa se predea sau sa se învete. se utilizeaza diferentiat. Antohe. e) motivationala = potente aza energiile cu care se implica elevul în activitatea de învatare. mijloace. forme de organizare. Aceasta vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. Astfel. o particularizare a metodei la o situatie concreta de instruire. În opinia profesorului G. Întelegerea relatiei dintre metodele si mijloacele de învatamânt în activitatea instructiv-educativa din gradinita si ciclul primar. atitudini. Delimitari conceptuale Realizarea finalitatilor procesului instructiv-educativ este posibila numai în masura în care în activitatea de predare-învatare se foloseste un sistem coerent de cai. îsi însuseste stiinta. termenul metoda de învatamânt era considerat echivalent cu forma de învatamânt. trasaturi caracteriale.

METODELE DE COMUNICARE SI ÎNSUSIRE A VALORILOR CULTURII A.experimentul .instructajul b) conversative: 2.descrierea . îi învata sa-si organizeze si sa expuna coerent cunostintele. Povestirea este o expunere orala sub forma de naratiune prin intermediul careia sunt înfatisate fapte. Aceasta releva principiile care stau la baza utilizarii optime a metodelor. îi stimuleaza la reflectii personale pe marginea celor expuse.conversatia . c) actiunea practica. Prin intermediul povestirii copiii sunt ajutati sa patrunda în lumea basmelor.discutia colectiva . Ofera o sinteza a cunostintelor.activitatile creative . Se foloseste atât la gradinita.învatarea pe .algoritmizarea . De rationalizare 1. De actiune D.proiectul . Simulata: . traita nemijlocit de catre elev. De explorare C. întâmplari îndepartate în timp si spatiu pe care copiii nu le pot cunoaste altfel. Prin intermediul lor se transmite si se receptioneaza într-un timp relativ scurt un mare volum de informatii.1. imagini intuitive pe baza carora sa fie elaborate o serie de generalizari. Interioara – reflectia personala . Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar). sistematica si continua a cunostintelor.jocul de rol . cu atât mai putin în conditiile în care asistam la un continuu proces de inovare a metodologiei didactice. cât si la clasele I-IV.Metodologia instruirii desemneaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. 52 . sa identifice problemele esentiale. Directa: 1. Vom detalia în cele ce urmeaza doar acele metode care îsi gasesc aplicabilitatea la nivelul învatamântului prescolar si primar. economica si eficienta de instruire.problematizarea simulatoare 2. V. rapida. Oral-vizuala: a) instruirea prin radio b) tehnicile video 4.1. Reala: a) expozitive: .observatia . învatarii sunt: a) experienta social-istorica.modelarea .instruirea programata Clasificarea metodelor de învatamânt este relativa. autorul propune urmatoarea clasificare a metodelor de învatamânt: A.studiul de caz . neputând epuiza întreaga diversitate a metodelor. reprezentând o cale simpla.1.2. Orala 1.povestirea . Metode de comunicare orala A.exercitiul .ancheta . Scrisa – lectura (munca cu manualul) 3. Scopul urmarit de povestire este de a asigura un bagaj de cunostinte. mostenirea culturala a umanitatii. Una dintre ultimele clasificari a metodelor de învatamânt apartine lui Ioan Cerghit.demonstratia . evenimente.prelegerea . Metode expozitive: Expunerea este o metoda care asigura transmiterea ordonata. b) experienta personala. Acesta considera ca sursele importante ale cunoasterii. modalitatile în care metodele se coreleaza în procesul de învatamânt. modele de abordare a unei teme complexe. Indirecta: 2. Pornind de la aceste surse. deoarece raspunde înclinatiei copilului spre miraculos si fantastic.lucrarile practice . Metode de comunicare B. A.explicatia .

reprezentarea prin desene a unor fenomene ale naturii (ploaie. reprezentând o metoda eficienta de obtinere a unor noi cunostinte.1.2. sa ia cunostinta de continutul unor opere literare. sporirea caracterului activizant prin crearea pe parcursul povestirii a unor situatii problema. îi ajuta pe elevi sa ajunga la generalizari. Precizeaza si clarifica sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca elevii. explicarea unor efecte pe care le produc anumite fenomene ale naturii asupra plantelor. stiintei etc. ajuta la formarea unui fond bogat de reprezentari vii clare. a diferitelor aspecte din realitatea înconjuratoare si. principii. pe reproducerea argumentatiei deductive. vânt. Metodele conversative Metoda conversatiei este o convorbire sau un dialog ce se desfasoara între cadrul didactic si elevi. Pentru a fi eficient trebuie sa fie clar. a legaturilor cauzale dintre obiecte si fenomene. Pentru cresterea eficientei metodei se recomanda ca în utilizarea sa sa se îmbine procedeul inductiv si deductiv pentru favorizarea procesului de abstractizare si concretizare. sa elucideze întreaga problematica. despre viata unor personalitati din domeniul literaturii. impresiile personale ale naratorului despre faptele prezentate. prezentarea unor efecte pe care le au fenomenele naturii asupra mediului înconjurator. stimuleaza imaginatia si creativitatea. relatii. la clasa a II-a. Solicita gândirea elevilor. Instructajul verbal este acea metoda expozitiva care precede sau însoteste desfasurarea unei actiuni practice. Eficienta acestei metode presupune respectarea unor cerinte: selectionarea atenta a faptelor prezentate. De exemplu. în cadrul orelor de cunoastere a mediului. pe baza unor întrebari si raspunsuri. nuantata. sa se recurga la procedeul genetic si istoric pentru clarificarea aparitiei si dezvoltarii obiectelor si fenomenelor. clara. logica clara în prezentarea faptelor. realizarea unui calendar al naturii etc. dezvaluirea continutului unor notiuni. favorizeaza întelegerea clara a celor narate. incita la comparatii si analize. Elevul nu descopera noile cunostinte prin efort propriu. prezinta cadrul de desfasurare a unor evenimente. proiectii. concis. ci îsi însuseste numai logica ce sta la baza procesului de dezvaluire. artei. ninsoare. elemente de dramatizare. formularea unor concluzii si învataminte. învatatorul le poate explica elevilor modul în care anotimpurile influenteaza vietuitoarele prin evidentierea elementelor caracteristice ale fiecarui anotimp. desprinderea elementelor esentiale. înregistrari. îmbogateste si nuanteaza viata afectiva. pe baza unei scheme de activitate prestabilite. prin evidentierea genezei si devenirii lor. limiteaza riscul erorilor ce pot sa apara în confruntarea cu diverse probleme. ipoteze. la analiza cauzala pentru cunoasterea interdependentei si conexiunilor dintre acestea. Metoda prezinta neajunsul ca le propune elevilor o observare mult prea dirijata si interpretata. Descrierea reda prin mijloace verbale imaginea unui obiect. pentru stabilirea asemanarilor si deosebirilor. sa se foloseasca analogia si comparatia. fenomen.. fulger). Explicatia consta în clarificarea. pentru a determina participarea afectiva a auditoriului. legi. Metoda conversatiei cunoaste doua forme principale: 53 . clarificare a adevarurilor prezentate. ilustrarea continutului prin desene. Si în explicatie accentul se pune pe receptarea cunostintelor. cu scopul ca. sa se stimuleze si dirijeze activitatea de învatare. fiind întâlnita în predarea tuturor disciplinelor de învatamânt si la toate clasele. asigura o prezentare analitica a obiectelor si fenomenelor studiate.a. exprimare simpla. conditiile în care se desfasoara actiunea. prin relevarea notelor esentiale. Pentru a spori gradul de întelegere si retinere a celor descrise e bine sa fie însotita de material ilustrativ. fragmente din opere literare. Dezvaluie adevarul pe baza unei argumentatii deductive. regulile ce trebuie respectate în desfasurarea ei s. A. Are o arie foarte larga de utilizare. lamurirea.legendelor si miturilor. primesc informatii despre evenimente istorice importante. pe cale inductiva.

formularea unor concluzii si generalizari). Aceasta metoda reprezinta si un exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii în grup. de timpul în care se evalueaza aceste idei (faza aprecierii critice a 54 . colocviul. concise. constructiv de informatii. dar sa nu le sugereze si sa nu li se substituie. considerate începutul cunoasterii si al progresului cognitiv. discutia în grup organizat. Cunoaste mai multe variante: discutia-seminar. Osborn (1953). sa mobilizeze elevii în functie de potentialul fiecaruia. transferul de informatii la situatii noi. de predictie. Asaltul de idei (Brainstorming-ul) Este initiata de psihologul american Alex. stimularea creativitatii. tendinta unor participanti de a-si impune propriul punct de vedere. conduitei participantilor. sa demonstreze întelegerea problemei etc. precum si întrebarile de anticipare. sa favorizeze personalizarea raspunsurilor. în functie de diverse criterii. inhibarea unor membri ai grupului si mentinerea lor într-o stare pasiva. de asemenea. Contribuie la clarificarea unor notiuni. favorizeaza formarea deprinderilor de cooperare. sa faca o serie de conexiuni care sa-l conduca la descoperirea unor noi aspecte ale realitatii (sesizarea unor relatii cauzale. folosita pentru a-l conduce pe elev printr-o serie de întrebari la descoperirea de noi adevaruri. Nu se poate folosi pentru a descoperi informatii cu totul noi. procedeul Phillips 6/6. precise. metoda asaltului de idei. Un loc important trebuie sa ocupe si întrebarile de evaluare care solicita elevii sa formuleze judecati de valoare asupra problemelor puse în discutie. sa stimuleze efortul elevilor în formularea raspunsurilor. subiectivitate în abordarea problematicii. Specificul metodei consta în disocierea timpului de producere a ideilor (faza de productie de idei). opinii. dezbaterea de tipul mesei rotunde. trebuie sa se conformeze unor cerinte: sa fie corecte din punct de vedere stiintific. specialisti într-un domeniu). propuneri axate pe tema sau subiectul luat în studiu. sa se dozeze “pauza de reflectie” asupra raspunsului în functie de dificultatea întrebarii. Prezinta si unele dezavantaje dintre care amintim: ritm redus de asimilarea informatiei. deschise pentru a spori implicarea activa a elevilor în prelucrarea informatiilor de care dispun pentru a formula raspunsurile adecvate. desprinderea trasaturilor caracteristice unei clase de obiecte si fenomene. solutionarea unor probleme teoretice si practice. prin care elevii sunt pusi în situatia de a reproduce cunostintele anterior asimilate. Pentru a spori eficienta metodei conversatiei se recomanda încurajarea elevilor sa formuleze ei însisi întrebari. discutia libera. sa se foloseasca materiale care sa invite la formularea de întrebari. critici. sistematizarea unor idei. organizat. sa lase timp de gândire pentru formularea raspunsului. studenti. de simpli spectatori. desprinderea unor învataminte. imaginatia creatoare. idei. corectarea raspunsurilor sa se realizeze cu tact. uzând pe cât posibil de întarirea pozitiva. Rolul esential în folosirea acestei metode îl are modul în care sunt formulate întrebarile. Discutia colectiva îmbraca forma unui schimb reciproc. Este de dorit ca în folosirea metodei conversatiei sa predomine întrebarile de gândire. sa se lase mai multa libertate în alegerea mijloacelor de formulare a raspunsului. la elaborarea unei definitii. consultatia colectiva. consolidarea. Trebuie. clare. influentarea convingerilor. de afirmare a opiniilor personale. exprimate într-o forma îngrijita. discutia dirijata/structurata pe probleme formulate anterior. argumentate. intensifica relatiile interpersonale. Ca forma socializata a învatarii. sa prezinte înlantuire logica. spiritului critic. Eficienta metodei este conditionata de unele cerinte pe care trebuie sa le îndeplineasca întrebarile: sa fie clare. Raspunsurile. sa nu conduca la raspunsuri monosilabice. Are functia de a înlesni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii unei probleme de rezolvat. de asemenea. conversatia catehetica. sa fie complete. concise. stimuleaza spontaneitatea. obiectivitatii. sa se refere la o problema concreta. reflectiei discursive. divergente. Acest lucru este posibil pentru ca întrebarile îl determina pe elev sa efectueze o investigatie în universul informatiilor de care dispune. uneori controversate. printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie (elevi.conversatia euristica. corecte din punct de vedere al continutului si formei de exprimare. impresii. atitudinilor. sa activizeze întreaga clasa.

. stabilirea de catre cadrul didactic a solutiei optime si argumentarea respingerii celorlalte variante . de frica de a nu gresi. Procedeul Phillips 6/6 presupune împartirea clasei în grupe de 6 persoane. solutii. este inadmisibil ca judecarea. prezentarea de catre conducatorul fiecarei grupe a concluziilor. Se vor asigura conditii pentru crearea unei ambiante stimulative. discutarea concluziilor si solutiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere. iar pe de alta parte. experienta anterioara de care dispune elevul (informatia existenta). formulare de ipoteze. “absurd” se dovedesc nefavorabile unui proces de creatie. Accentul se pune pe cantitate. de uimire. Chiar si solutii aparent imposibile. Aceasta confruntare genereaza o stare de curiozitate. Aceasta disociere se face în scopul stimularii gândirii divergente. ofera fiecaruia posibilitatea sa-si valorifice experienta proprie. anuntarea temei discutiei si dezbaterea sa în grupe. ar produce blocaj intelectual. Aceasta ar avea urmari negative asupra creativitatii. 55 . sa încerce noi asociatii între cele exprimate deja. cuvintele de genul “ridicol”. cresterii productiei de idei. Este metoda care se bazeaza pe crearea unor situatii-problema a caror rezolvare solicita un efort autentic de investigare în vederea gasirii solutiilor. Subiectii vor fi încurajati indiferent de valoarea ideilor emise. intime. numarul membrelor grupei si timpul afectat dezbaterii au variat în functie de efectivul clasei si complexitatea problemei. ar inhiba spontaneitatea gândirii etc. Problematizarea. conflictuala ce rezulta din trairea a doua realitati de cunoastere si motivationale diferite: pe de o parte. sa-si prezinte si argumenteze punctele de vedere si opiniile. Ceea ce poate parea absurd pentru unul. de timiditate. Vor fi ascultati cu atentie toti participantii la discutie. Înregistrarea discutiei se va face prin mijloace moderne sau cu discretie de catre o persoana dinainte desemnata. conceptii vechi si ipoteze noi. aberante vor fi înregistrate. abordarea teoretica a unor probleme si rezolvarea lor practica. ceea ce conduce la îmbogatirea orizontului cognitiv. degajate de orice conventionalism si conformism. În folosirea metodei se parcurg mai multe etape: constituirea grupelor si desemnarea conducatorului. solutiilor la care s-a ajuns. incita la investigatii. evaluarea ideilor sa se faca imediat. Contradictii de acest gen pot sa apara între: cunostintele vechi si datele noi ce nu pot fi explicate pe baza informatiei anterioare. În folosirea acestei metode se cer respectate urmatoarele reguli: Dupa enuntarea problemei se lasa frâu liber dezlantuirii gândirii si imaginatiei creative a subiectilor. Evaluarea si selectia ideilor emise se face ulterior (de aici denumirea de ”metoda evaluarii amânate”). Ulterior. necunoscutul cu care este confruntat si în fata caruia datele vechi se dovedesc a fi insuficiente pentru a-l întelege si a duce la rezolvarea dorita. poate sugera altora o idee noua. fiind încurajati sa emita idei noi. pe enuntarea a cât mai multe idei si solutii.ideilor emise). care dezbat o problema timp de 6 minute. Notiunea de situatie-problema desemneaza o stare contradictorie. elementul de noutate si surpriza. moduri diferite de actiune practica. de unde provine si denumirea metodei. interesanta si utila. Pentru a elibera subiectii de influenta oricaror factori de inhibitie. “aberant”. favorabile creativitatii. sa le combine si sa ajunga pe aceasta cale la idei superioare celor initiale. Ei trebuie sa exprime spontan si deschis ideile care le vin pentru prima oara în minte. Prezinta avantajul ca implica efectiv pe toti membrii colectivului în analiza si solutionarea unei probleme. Pentru fiecare grupa se desemneaza un conducator.

atlase. În ciuda concurentei ce i se face din partea mass-media. când se constientizeaza contradictia dintre problema pe care elevii o au de rezolvat si cunostintele de care ei dispun. momentul tensional. esalonarea corecta în timp a activitatilor de lectura). A. obstacolul pe care trebuie sa-l depaseasca prin mijloace cognitive. procedee de actiune si rezolvare. de explorare a alternativelor. dar este si capabil. pentru a favoriza atât gasirea solutiei cât si descoperirea de noi adevaruri. lectura critica ce presupune evaluari si analize. Specificul metodei consta în faptul ca nu se comunica pur si simplu cunostinte “gata elaborate”. momentul rezolutiv care vizeaza aflarea solutiei si confirmarea ei de catre profesor.cunostintele empirice si cunostintele stiintifice. legaturile logice. Problematizarea gaseste puncte de sprijin în experienta anterioara a elevilor. de a sesiza problemele cheie. nume. de profunzime. sa-si argumenteze opiniile exprimate. la reflectii adânci. Metode bazate pe lectura textului scris Munca cu manualul si alte carti (Lectura) Astazi cartea continua sa fie o sursa valoroasa de informare si cunoastere. Implica o atitudine activa din partea elevului care desfasoara o activitate de observare. ci îi pune pe elevi în situatia de a le redescoperi prin efort personal. idei principale. d) familiarizarea elevilor cu anumite procedee de memorare a unui material mai dificil prin care se confera pe o cale artificiala un sens unor date.a. În folosirea acestei metode se disting trei momente succesive: momentul pregatitor care consta în crearea situatiei-problema. Folosirea acestei metode îi obisnuieste pe elevi sa analizeze problemele din perspective multiple. prin efort propriu. de igiena 56 . la experimentarea mintala si la originalitate în gasirea raspunsurilor. Aceasta impune ca fiecare problema sa cuprinda. cauzale. condensând si transmitând valorile culturale ale umanitatii. sa construiasca noi structuri cognitive. Esentiale pentru aceasta metoda sunt: crearea situatiei problema. cercetarea necunoscutului în vederea gasirii solutiei. b) deprinderea de a folosi mai multe tehnici de lectura. sa dezvaluie interactiunile. modeleaza constiinta morala si civica. solutii pentru a depasi obstacolul. prelucrare a datelor. sa elaboreze noi imagini. lectura problematizata si selectiva etc. Lectura favorizeaza o experienta interioara de adânci meditatii si tensiuni spirituale. cifre. pe parcursul careia se pot înregistra incertitudini si erori. c) deprinderea de a folosi materiale si mijloace auxiliare: culegeri de texte. din perspective noi. În aceasta idee elevii trebuie sa fie familiarizati cu lectura lenta. reactualizarea unor informatii sau sesizarea unor date importante. reorganizata. albumeseturi de diapozitive. Rezolvarea problemelor îndeamna la observatii. dar impune ca aceasta sa fie completata. cultiva dorinta de autodesavârsire. de perfectionare profesionala si autoinstruire. dar pentru ca elevii sa poata folosi cartea (este necesar sa li se formeze o serie de priceperi. modele. pune individul în legatura cu opera unor personalitati de seama din cele mai variate domenii de activitate. de a reflecta asupra textului. a drumului elaborarii de noi cunostinte. restructurata. cu diferenta ca în descoperire se insista pe cautarea si aflarea solutiei. pe lânga elementele noi.1. Se foloseste cu precadere la clasele I-IV. dictionare s. Presupune valorificarea experientei anterioare pentru rezolvarea unei situatii problema. cartea este si va continua sa fie un instrument de baza care asigura accesul la valorile culturii spirituale. e) formarea deprinderilor si obisnuintelor de disciplina a muncii intelectuale (regim ordonat de studiu. iar lectura reprezinta o metoda esentiala de instruire.3. În felul acesta elevul nu numai ca este determinat. sa confrunte solutiile gasite cu realitatea. fapt ce se traduce în noi cunostinte. Metoda descoperirii se afla în strânsa corelatie cu metoda problematizarii. posibilitati efective de a le corela pe acestea cu experienta anterioara a subiectului. Învatarea prin descoperire este o continuare a problematizarii si consta în refacerea de catre elevi. notiunile care exprima esentialul. lectura rapida ce permite formarea unei imagini de ansamblu asupra continutului unei lucrari. sa construiasca rationamente plauzibile. necunoscute. deprinderi si obisnuinte: a) deprinderea de a întelege corect cele citite. de învingere a obstacolelor. formule.

lectura explicativa integreaza activitati pre cum: citirea textului. idei.a muncii. În învatamântul prescolar se foloseste lectura dupa imagini. Întrebuintarea unor materiale degradate (rupe. De exemplu. Prin intermediul sau se pregateste lectura independenta. Presupune desprinderea valorii si semnificatiei continutului de idei al textului. explicarea cuvintelor noi. Ilustratiile alese trebuie sa fie la dimensiuni mari spre a putea fi bine vazute de catre copii în timpul activitatii. împartirea textului pe fragmente logice. Înca din clasele mici trebuie formata deprinderea de lectura activa. Pentru aceasta tablourile sa fie realizate la un nivel artistic înalt si caracterizate prin simplitate si claritate. Din punct de vedere al coloritului imaginea trebuie sa fie placuta ochiului. învata sa caute si sa distinga esentialul din lucruri. apare necesitatea dirijarii procesului de instruire si de interpretare a ilustratilor în cadrul activitatilor de lectura dupa imagini. analiza mijloacelor artistice. incita la asociatii de imagini si idei. În cadrul acestor activitati se tine seama de faptul ca ilustratia (tabloul) este un stimulent complex. Desi primeste note specifice în functie de natura textului citit (texte cu continut literar . asigurarea conditiilor necesare desfasurarii activitatilor. desprinderii semnificatiilor. trairea ideilor cuprinse într-un text. cât si la confectionarea în bune conditii a materialelor care eventual îi lipsesc. Exigenta educatoarei fata de cerintele pedagogice pe care trebuie sa le îndeplineasca. dar si întelegerea. copiilor si animalelor trebuie sa fie redate în miscare. acea lectura care pune în miscare gândirea si imaginatia. În acelasi timp copiii se desprind de la o munca intelectuala. independenta. implicatiilor lor. la reflectii si analize. faptele si evenimentele întâlnite în continutul ilustratiei. Desfasurarea metodica si cu bune rezultate a lecturilor dupa imagini presupune unele pregatiri prealabile din partea educatoarei si anume: studierea atenta la începutul anului scolar a tematicii convorbirilor dupa ilustratii prevazuta în curriculum. formarea deprinderii de a observa ilustratia. La clasele I-IV una dintre cele mai utilizate metode de lucru cu cartea este lectura explicativa. deprinderi ergonomice legate de organizarea corespun-zatoare a locului de munca. Aceasta consta în concentrarea intelectului asupra unor cunostinte. ilustratiile folosite în activitatile de lectura dupa imagini o va ajuta sa procedeze la o mai atenta selectionare a materialului existent editat. sentimente. sifonate si decolorate) duce la lipsa de interes din partea copiilor pentru activitate.naratiune. Tot în legatura cu aceasta problema este 57 . Actul lecturii se învata la clasele primare si se perfectioneaza de-a lungul întregii perioade scolare si dupa absolvirea scolii. organizarea gândirii si atitudinii constiente fata de cele observate. Imaginile oamenilor. cu expresia caracteristica situatiei respective. cât mai reala si sa redea atmosfera corespunzatoare. examinarii. Atmosfera redata în tablouri trebuie sa-l faca pe copil sa traiasca momentul respectiv si sa simta emotia estetica. De asemenea ilustratiile folosite sa fie în buna stare. Este o metoda prin care elevii sunt condusi în analiza. aprecierea modului în care acesta este exprimat. procese. Dupa caz ilustratia trebuie sa prezinte anumite caracteristici în mod descriptiv. extragerea ideilor principale. procurarea din timp a imaginilor care vor fi folosite în activitatile respective. Este însotita de rezolvarea unor exercitii. întelegerii. poezie .sau texte cu continut stiintific). Presupune analiza unitara si simultana a continutului si a formei artistice de exprimare. Prin intermediul întrebarilor educatoarea vizeaza orientarea atentiei copiilor. întelegerea. iar capacitatea copiilor de a percepe în mod independent si pe baza unei fine activitati analitico-stiintifice este redusa. elaborarea planului de idei. descriere. teme. actiuni în vederea analizei. într-un tablou în care se înfatiseaza copiilor un animal trebuie sa apara elementele caracteristice animalului si o proprietate corespunzatoare între partile componente ale corpului sau.

observatiile facându-se dupa un plan spre a se evita o cunoastere de suprafata. cu câti mm. B. în partea finala. rigoarea si precizia. în fise speciale sau în protocoale de observare. desene. perspicacitatea. Explorarea realitatii se poate realiza direct. capacitatea de a formula întrebari si de a cauta raspunsuri. de asemenea. dupa rigorile observarii stiintifice. În acest sens se promoveaza tot mai insistent metodele de explorare a realitatii. METODE DE EXPLORARE A REALITATII În învatamântul actual se pune un accent sporit pe antrenarea elevilor în cunoasterea realitatii. Metode de explorare directa Observarea sistematica si independenta. nemijlocita a realitatii. formulându-se ca repere anumite întrebari problema. cresc zilnic plantele cercetate). ajutândul sa-si însuseasca noi cunostinte si sa-si formeze calitati si comportamente apropiate celor implicate în actul autentic al cercetarii stiintifice. de formare a unor deprinderi de investigare. de a supune analizei si de a interpreta faptele în mod personal. etc. prin metodele de explorare directa. Cunoaste mai multe forme: a) dupa timpul în care se deruleaza: observarea simpla si de scurta durata observarea complexa si de lunga durata b) dupa modul de organizare si desfasurare: observare individuala observare pe echipe Pentru a imprima observatiei un caracter activ. sintetica. cât mai mult posibil. cât si pe cale indirecta. imaginatia. în vederea descrierii. B. de trezire a interesului pentru lumea ce ne înconjoara. Metoda observatiei este întâlnita în practica scolara pe toate treptele de învatamânt si aproape la toate disciplinele de studiu. prin efortul propriu de explorare. explicarii. sub forma de schite. dar si un autentic exercitiu de gândire cauzala analitica. Prin intermediul sau se dezvolta elevilor o serie de calitati necesare oricarui domeniu de activitate: spiritul de observatie. doar a aspectelor care cad în mod întâmplator în câmpul observatiei. ele vor fi 58 . este necesar ca ea sa fie organizata. Reprezinta nu doar o metoda de cercetare folosita în toate domeniile. dar si o importanta metoda de învatamânt. Are un pronuntat caracter participativ si euristic. în cazul în care anumite aspecte nu sunt accesibile cunoasterii directe . Constituie deopotriva o cale de obtinere a unor noi informatii.1.metode de explorare mijlocita. tabele. metode care tind sa-l puna pe copil/elev într-o situatie oarecum asemanatoare omului de stiinta. analizei si prelucrarii. pe însusirea unei experiente personale din contactul cu obiectele si fenomenele lumii reale. interpretarii lor. constând în urmarirea atenta si sistematica a obiectelor si fenomenelor. activitatea de observare va capata pe cât posibil o forma problematizata.. mijlocita. pentru formularea de concluzii. se vor fixa criterii (indicatori) cantitativi de observare (exp. rezultatele observatiei se consemneaza sistematic în caiete de observatii. obiectivitatea. la început se vor preciza obiectivele si sarcinile urmarite. rabdarea si tenacitatea. investigare a acesteia.necesar sa se studieze din vreme conditiile în care va fi expusa ilustratia spre a fi bine vazuta de copii (de regula ilustratiile se aseaza pe un suport special). Cultiva. interpretarii si explicatiei. datele obtinute se supun dezbaterii colective în clasa. raspunzând nevoii firesti a copilului de a explora realitatea. se va urmari patrunderea în intimitatea lucrurilor si fenomenelor. precum si mijloacele ce vor fi folosite. ceea ce presupune respectarea unor cerinte: observatia va avea ca punct de pornire o problema teoretica sau practica cuprinsa în programa analitica pentru clasa respectiva.

confirmare sau verificare a unor teze teoretice. formularea ipotezelor. De exemplu. fiind lipsite de caldura.. etc. întinsa. scopul experimentului este de a observa. neteda. prilej de familiarizare cu tehnica cercetarii stiintifice (punerea problemei. a verifica rezultate le obtinute. al descoperirii legitatilor care-l guverneaza. explicare. ca forma de relief joasa. „metodele experimentale” accentueaza caracterul aplicativ al predarii. De exemplu. în cadrul unei activitati sau lectii de cunoastere a mediului cu titlul De ce au nevoie plantele?. experimentul aplicativ de verificare a posibilitatii de care dispun elevii pentru aplicarea în practica a cunostintelor teoretice însusite. înregistrarea datelor. favorizeaza realizarea unei mai strânse legaturi a teoriei cu practica.2. tabele. Efectuarea experientelor si experimentelor ocupa un loc tot mai important în ansamblul metodelor didactice. Combinând experienta cu actiunea. capacitatea de explorare. stimuleaza curiozitatea stiintifica. se întâlnesc mai multe tipuri de experimente: experimentul cu caracter de cercetare prin care elevii intervin pentru a determina modificarea conditiilor de manifestare a obiectelor si fenomenelor studiate cu scopul descoperirii unor noi informatii. al verificarii unor ipoteze. de ilustrare. în grup sau individuala. contribuie la apropierea învatamântului de problemele tehnico-stiintifice”. identificarea plantelor si a animalelor ce cresc si traiesc în zona de câmpie. elevii pot observa aspecte legate de adaptarea plantelor la conditiile de mediu. experimentul demonstrativ. lumina si substantele hranitoare necesare. desfasurarea propriu zisa a cercetarii. desene. Folosirea experimentului în procesul de învatamânt solicita elevilor o atitudine activa în învatare. interpretarea si verificarea lor). fiind însotite de grafice. rolul acestora în alimentatia oamenilor si a animalelor. observarea sistematica a elevilor se poate realiza prin: recunoasterea în imagini a câmpiei. gruparea plantelor si animalelor în functie de forma de relief. În practica scolara. al cercetarii raporturilor de cauzalitate. prin acordarea de sprijin în formularea generalizarilor si concluziilor finale. schite. Experimentul este o observare provocata. experimentul destinat formarii unor deprinderi de mânuire a aparaturii. Deci. identificarea unor asemanari si deosebiri între vietuitoarele din mediul apropiat etc. observarea independenta trebuie sa fie pregatita printr-o serie de observatii dirijate care presupun instructiuni clare elaborate de cadrul didactic sub forma de fise sau grile de observare. sa-i explice esenta si sa emita ipoteze. în cadrul activitatilor/orelor de cunoasterea mediului. oferindu-li-se conditiile optime unei dezvoltari normale. prin asigurarea resurselor si supravegherea modului de lucru. enumerând factorii de mediu care permit cresterea si dezvoltarea plantelor. Lucrarile experimentale desfasurate de elevi sunt îndrumate de profesor printr-un instructaj prealabil. instrumentelor si materialelor. noile achizitii vor fi pe cât posibil valorificate în lectii sau alte activitati didactice. instalatiilor. Metode de explorare mijlocita (indirecta) 59 . identificarea plantelor cultivate de om la câmpie. le pot nota în caiete (la clasele I-IV). prin clarificarea unor probleme ce apar pe parcurs. a studia. udate la timp. Poate fi o activitate frontala. copiii/elevii pot realiza un experiment prin care unele ghivece cu flori sa fie asezate la lumina. la o lectie cu titlul La câmpie. B. formarea spiritului experimental la elevi devenind o sarcina majora. Experimentul reprezinta metoda fundamentala în învatarea stiintelor naturii. neudate. prelucrarea. În timpul acestui experiment. Provocarea intentionata în conditii determinate a unui fenomen se face în scopul observarii desfasurarii lui. Se executa în fata clasei de profesor cu scopul ca elevii sa observe fenomenul produs. în functie de scopul urmarit. procese greu accesibile observatiei directe. a unor fenomene. iar altele sa fie asezate în locuri întunecoase. analiza. etc.prezentate sub forma orala sau scrisa. a dovedi.

fenomene reale sau a substitutelor acestora. Se realizeaza prin constientizarea scopului urmarit. cu conditia ca sa fie astfel utilizata. demonstratia logica (teoretica). demonstratia cunoaste mai multe forme: demonstrarea cu ajutorul materialului natural (plante. ce presupune fundamentarea prin rationament logic a unui adevar si se deosebeste de demonstratia în sens didactic ce presupune o perceptie activa. sensibilizarea lor cu privire la ceea ce urmeaza sa observe. care înlocuiesc originalul. cunoasterea directa fiind imposibila. asigurând procesului de învatare un suport concret senzorial.a. dinamice.a. înregistrari fonice. sa ordoneze.). demonstrarea cu ajutorul experientelor. de foarte mari sau de foarte mici dimensiuni. caligrafie. fenomene naturale). demonstratia cu ajutorul materialelor figurative (planse. 60 . aparate. pentru ca exista obiecte si fenomene greu accesibile sau chiar inaccesibile cunoasterii directe din cauza îndepartarii în spatiu sau timp. Retinem câteva dintre acestea: pregatirea prealabila a demonstratiei de catre cadrul didactic pentru a se evita orice nereusita pe parcursul efectuarii ei. elevul trebuie sa fie îndrumat sa urmareasca obiectele si fenomenele nu numai prin intermediul simturilor. de interes. fiind din aceasta cauza imperceptibile. demonstrarea cu ajutorul actiunii (a operatiilor. Metoda prezinta avantajul ca face materia mai accesibila. demonstratia cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale (proiectii. Deci. animale. încât prezentarea materialului sa stimuleze operatiile de prelucrare a datelor si sa conduca gândirea la sesizarea esentialului si la constituirea notiunilor. sa interpreteze si sa încadreze informatiile în noi sisteme. tablouri. crearea unei atmosfere de asteptare. Metoda demonstratiei consta în prezentarea unor obiecte.La baza cunoasterii stiintifice sta contactul direct. roci. Fiecare dintre aceste forme ale demonstratiei impune respectarea unor cerinte specifice. prin intermediul unor substitute. concret senzoriala. sa gândeasca. demonstrarea prin exemple. diminueaza verbalismul. ci si cu mintea. experiente cu scopul de a asigura un suport perceptiv (concretsenzorial) activitatii de predare-învatare sau pentru familiarizarea elevilor cu executia corecta a unor actiuni. actiunilor de executat. prin demonstratie se urmareste formarea unui bagaj cât mai bogat de imagini si reprezentari pe baza carora sa se elaboreze generalizarile necesare patrunderii în esenta obiectelor si fenomenelor studiate. precizarea unor repere de natura a orienta perceptia. secvente televizate s. procese provocate intentionat de cadrul didactic. instrumente. fixe. demonstrarea cu ajutorul modelelor similare. cu obiectele si fenomenele studiate. se recurge la cunoasterea indirecta. Pentru aceasta pe parcursul demonstratiei. pentru ca pe aceasta cale sa ajunga la esenta lucrurilor. În toate aceste cazuri. formarea unor deprinderi sau comportamente. harti. analoage sau simbolice. precum si în executarea sau producerea în fata elevilor a unor actiuni. procese. În procesul de învatamânt cunoasterea/învatarea nu se poate realiza însa totdeauna prin explorarea directa a realitatii. precum si familiarizarea elevilor cu efectuarea si îndeplinirea corecta a unor actiuni. În functie de materialul intuitiv folosit. prin care se evidentiaza fenomene.a). sa compare. în scopul formarii de priceperi si deprinderi (este folosita cu precadere la lectiile de educatie fizica. fotografii s. desen. În felul acesta s-au conturat metodele de explorare mijlocita/indirecta a realitatii. abilitati practice s. reactualizarea unor cunostinte necesare întelegerii celor demonstrate. filme. fenomene. pregatirea psihologica a elevilor pentru demonstratie. comportamentelor). demonstrarea cu ajutorul desenului la tabla. din care fac parte metoda demonstratie si metoda modelarii.). desene. care se produc într-un timp foarte scurt sau într-un ritm mult prea lent. nemijlocit cu realitatea.

redau într-o forma simplificata. sa descopere anumite proprietati. fenomenele. formule. un extras. dimensiuni (machetele. scheme ale exercitiilor fizice (diagrame. sa sesizeze. stiut fiind ca se retine 20% din ce se aude. procesele din natura. societate pe care aceste modele le reproduc. procese. se bazeaza pe reconstructia realului. actiuni complexe. 30% din ce se vede.modele logice. Modelarea prin Modele materiale similitudine (obiectuale) Reproduc cu fidelitate forma exterioara si structura interna a originalului. Au un mare grad de generalitate si abstractizare. o legitate printr-o formula. obiectele. acestia fiind determinati sa participe activ în toate momentele desfasurarii ei. Radu. pe fictiune. Îmbraca aspectul unui concept. 1995. demonstratia trebuie îmbinata cu explicatia. Modelarea Imita fenomene. dar la alte 2. interpretarea datelor si formularea concluziilor.modele structurale Redau structura. 65% în cazul în care informatia este perceputa pe cale vizuala si auditiva. Modelarea prin Modele ideale. a relatiilor cauzale. p. fenomenul sau procesul în forma pura). procesele sa fie prezentate. inclusiv la prelucrarea. care poate fie sa o preceada. sa predomine materialele simbolice pentru a spori efortul intelectual depus de elevi în directia desprinderii esentialului si conceptualizarii claselor. Dupa felul modelarii ce sta la baza elaborarii lor se cunosc urmatoarele tipuri de modele: Felul modelarii Tipuri de modele Caracteristici 1. fenomenele. I. informatii si relatii despre obiectele. Nu orice reproducere a obiectelor sau fenomenelor este o modelare. fie sa o însoteasca sau sa o finalizeze.antrenarea cât mai multor analizatori în actul perceptiei. scheme matematice sau logico-matematice (modelul matematic. M.modele figurative fenomene. în dinamismul lor. stilizata obiecte. Nota definitoare a modelului este aceea ca ofera posibilitatea stabilirii de relatii analogice cu obiectul pe care-l modeleaza.modele simbolice abstract ce pune în evidenta un raport. bine dozate din punct de vedere cantitativ pe masura înaintarii în vârsta se recomanda ca materialele intuitive sa aiba un grad mai ridicat de schematizare. Modelul este un analog al realitatii. Redau aspectele formale.. o aproximatie a realitatii. 3. el retine. mulajele) analogie mintale: Reproduc obiectul sau fenomenul cu ajutorul unor imagini. Este o simplificare. elementele esentiale ale realului prin ecuatii. principiile organizarii unui sistem 61 . Modelul este un sistem material sau ideal care reproduce mai mult sau mai putin fidel originalul cu scopul de a usura descoperirea unor noi proprietati (Ionescu. În procesul instructiv-educativ sunt folosite diferite tipuri de modele. o schematizare. abstracte. . materialele folosite sa fie judicios selectate pentru a servi scopului urmarit. procese. teorii sau a unui sistem de concepte sau propozitionale descriptii logice. demonstratia sa poata fi urmarita în bune conditii de toti elevii.. Este acea metoda de învatamânt care consta în folosirea modelelor didactice pentru ca elevii. pe creatie.167). sub conducerea cadrului didactic. idei sau . scheme ale aparatelor masinilor. histograme). Metoda modelarii. . pe cât posibil. actiuni. simulatorie Modele simulatoare comportamente. reproduce numai acele aspecte esentiale pentru elaborarea unor cunostinte teoretice. pentru a favoriza desprinderea elementelor esentiale.

- modele functionale Redau modul , principiile de functionare

Modelele îndeplinesc functii demonstrative, dar si functii cognitive, euristice (explorativ-explicative), deoarece îi invita pe elevi la un efort de gândire, de investigare teoretica, ceea ce duce la redescoperirea unor noi adevaruri. Stimuleaza spiritul de experimentare în plan mintal, cultiva rationamentul prin analogie, dezvolta capacitatea de a formula ipoteze si alternative, de a alege solutiile optime din mai multe variante. Metoda modelarii prezinta si unele dezavantaje, limite. Dat fiind caracterul de aproximatie al modelului, folosirea sa incorecta poate prezenta riscul unor simplificari care pot duce la întelegerea incompleta, eronata a obiectelor luate în studiu. Pentru a preveni asemenea situatii se impune ca în folosirea modelarii sa se creeze posibilitatea de trecere de la obiecte reale la modele din ce în ce mai abstracte, dar si invers de la modele, la perceperea faptului real, pentru obtinerea unor cunostinte precise, profunde.

C. METODE BAZATE PE ACTIUNE
Prin aceste metode elevul este învatat nu doar sa stie, ci si sa actioneze, sa realizeze ceva, prin transferul de cunostinte din planul teoretic în cel practic. Dupa modul în care se desfasoara actiunea, aceste metode se împart în metode bazate pe actiune reala (autentica) si metode de actiune simulata, fictiva (metode de simulare). C.1. Metode bazate pe actiunea reala Metoda exercitiului. Consta în efectuarea constienta si repetata a unor actiuni si operatii, în scopul formarii unor deprinderi teoretice si practice, consolidarii cunostintelor, dezvoltarii unor capacitati si aptitudini, stimularii potentialului creativ. Stimuleaza intens activitatea elevului, solicitând din partea acestuia efort intelectual sau fizic. Are o larga aplicabilitate în procesul de învatamânt, putând fi folosita la toate clasele si obiectele de studiu si pentru realizarea unor variate sarcini didactice (Cerghit, I., 1997, p.199): formarea deprinderilor de natura intelectuala si practica, actionala; mai buna întelegere a cunostintelor teoretice prin aplicarea lor în situatii si contexte diferite; consolidarea cunostintelor si deprinderilor însusite anterior; prevenirea uitarii, evitarea fenomenului de interferenta; asigurarea capacitatii operatorii a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, crearea a multiple posibilitati la transfer ale acestora; dezvoltarea operatiilor mintale, formarea de structuri operationale; dezvoltarea unor capacitati intelectuale si fizice, a unor trasaturi de vointa si caracter; stimularea si dezvoltarea capacitatilor creative, a originalitatii, a spiritului de independenta si initiativa. De aici rezulta ca exercitiul nu trebuie înteles ca având numai un caracter reproductiv, ci si un caracter productiv atunci când se desfasoara sub forma unor activitati libere, creatoare si genereaza noi forme de actiune. În practica scolara se întâlnesc mai multe tipuri de exercitii:
Criteriul declasificare Tipuri de exercitii 1. Continutul - Exercitii motrice - conduc la formarea de priceperi si deprinderi în care predomina componenta motrica (deprinderi de scriere, de mânuire a uneltelor, fizice, sportive); - Exercitii operationale - contribuie la formarea operatiilor intelectuale, care depasind caracterul oarecum rigid si stereotip al deprinderilor sunt mobile, suple, cu o arie de aplicabilitate mult mai larga. 2. Functiile îndeplinite - Exercitii introductive, de familiarizare cu noile actiuni si operatii;

62

- Exercitii de baza, de executie repetata a actiunii sau operatiei pâna la constituirea automatismului. - Exercitii de consolidare a automatismului. - Exercitii de verificare/evaluare. - Exercitii corective. 3. Valoarea formativa - Exercitii de reproducere: exercitii de formare a deprinderilor de scris-citit. - Exercitii de creativitate: alcatuirea de probleme, compuneri libere, jocuri de creatie tehnica. 4. Gradul de interventie a - Exercitii dirijate. cadrului didactic - Exercitii semidirijate. - Exercitii autodirijate, libere. - Exercitii combinate. 5. Modul de organizare - Exercitii individuale, pe echipe, cu toata clasa. (aspectul social) 6. Obiectul de învatamânt - Exercitii gramaticale, matematice, de comunicare într-o în cadrul carora se limba straina, sportive etc. organizeaza

Pentru ca metoda exercitiului sa fie eficienta trebuie sa se respecte anumite cerinte si sa se asigure o serie de conditii: crearea premiselor psihologice favorabile exersarii, stimularea interesului elevilor pentru actiunea ce urmeaza a fi exersata. În acest sens este necesara întelegerea clara a scopului si a importantei exercitiului propus, precum si actualizarea cunostintelor anterioare necesare efectuarii actiunii, cunoasterea performantelor ce trebuie atinse; demonstrarea prealabila, corecta si clara, a actiunii ce urmeaza a se exersa, pentru a-l ajuta pe elev sa anticipeze succesiunea operatiilor si pentru a preveni o exersare si o învatare incorecta; însotirea demonstratiei de explicatii complete, ceea ce creste rapiditatea învatarii cu 44% fata de situatia în care explicatiile lipsesc; cresterea treptata a complexitatii si dificultatii exercitiilor; organizarea unui numar corespunzator de repetitii pentru formarea automatismelor; crearea unor situatii de repetare cât mai variate, mai ales dupa fixarea structurii de baza a actiunii, pentru a se mentine treaz interesul pentru activitate; îmbinarea procedeului de executie globala a actiunii cu executia fragmentara, pe parti sau combinata (ceasta cerinta se impune în cazul unor actiuni mai dificile); esalonarea optima a repetitiilor în timp (în etapa initiala repetitiile se pot organiza la intervale mai scurte, ulterior ele pot fi mai distantate în timp) verificarea, controlul si autocontrolul executiei, pentru reglarea si autoreglarea actiunii în scopul obtinerii performantelor proiectate; sporirea treptata a gradului de independenta a elevilor, pentru a se trece de la exercitiile dirijate la cele semidirijate si a se ajunge la exercitii independente, autodirijate; în cazul în care se constata o stagnare a performantelor, se recomanda sa se creasca intensitatea motivatiei, sa se opereze modificari la nivelul metodelor de executie sau sa se dea o pauza mai mare. Retinem, în concluzie, ca, bine concepute si organizate, exercitiile contribuie la înzestrarea elevului cu deprinderi si capacitati de munca. Metoda lucrarilor practice consta în efectuarea de catre elevi a unui ansamblu de actiuni cu caracter practic-aplicativ, în scopul mai bunei întelegeri si consolidari a cunostintelor însusite, aplicarii acestora în rezolvarea unor probleme practice, dobândirii unor priceperi si deprinderi practice necesare în activitatea productiva, cultivarii unei atitudini pozitive fata de munca. Aceasta metoda asigura suportul aplicarii cunostintelor teoretice în activitati ce vizeaza modificarea unor aspecte ale realitatii pentru a satisface anumite nevoi ale omului, contribuind la pregatirea teoretica si practica a elevului. Lucrarile practice includ actiuni aplicative, de proiectare, de executie, de constructie, de productie sau de creatie materiala, toate solicitând efort fizic si de vointa, operatii mintale. 63

În folosirea acestei metode este necesara parcurgerea mai multor etape: efectuarea instructajului în cadrul caruia se precizeaza obiectivele urmarite, conditiile de desfasurare; organizarea ergonomica a locului de munca; demonstrarea, însotita de explicatii, prin care se evidentiaza elementele centrale ale lucrarii ce urmeaza a fi executata; efectuarea propriu zisa a lucrarii în mod constient si independent de catre elevi, însotita de evaluari partiale, realizate de cadrul didactic, cu scopul de a asigura corectitudinea executiei; evaluarea globala, cu evidentierea performantelor individuale, ale subgrupurilor sau grupurilor, prin raportare la standardele de performanta; precizarea unor sarcini de lucru pentru etapele urmatoare. Lucrarile practice se pot desfasura frontal, pe echipe sau individual. Eficienta acestei metode depinde de respectarea unor cerinte : cresterea progresiva a gradului de dificultate si complexitate; fundamentarea lucrarii pe cunostinte teoretice pentru a-i imprima un caracter constient; includerea în executia lucrarii a unor elemente de problematizare, cercetare si, în masura posibilului, de creatie; finalizarea lucrarii prin realizarea unor produse de utilitate sociala care sa genereze elevilor sentimentul de satisfactie pentru munca depusa; deprinderea treptata a elevilor cu planificarea muncii, cultivarea capacitatii de autocontrol, pentru sporirea gradului de independenta. C.2. Metode bazate pe actiune fictiva (metode de simulare) Prin intermediul acestor metode, elevii sunt antrenati în actiuni fictive, simulate, care ulterior se pot traduce în actiuni reale, autentice. Reprezinta o modalitate de învatare prin intermediul unor sisteme, actiuni analoage cu cele din realitate. A simula însemna a imita, a mima, a reproduce în mod fictiv actiuni, fapte, sisteme, creând impresia ca ele se produc în mod real. Astfel, pot fi simulate situatii veridice din viata si activitatea adultilor, evenimente din trecut, procese, fenomene din natura etc. Scopul acestor metode este de a forma si dezvolta elevilor capacitati operationale, comportamente, în conditii de implicare cât mai directa a elevilor în construirea si desfasurarea unor activitati simulate, traductibile mai târziu în realitati. Din aceasta categorie fac parte: jocurile didactice, învatarea prin dramatizare, jocurile de simulare. Jocurile didactice. Jocul, ca activitate dominanta la vârsta prescolara, este tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic în procesul instructiv-educativ cu scopul de a imprima activitatii scolare un caracter mai viu si atragator, de a fortifica energiile intelectuale si fizice ale copiilor, canalizându-le în directia realizarii obiectivelor educationale. Jocul genereaza bucurie, buna dispozitie, previne oboseala si monotonia, îmbina spontanul si imaginarul specifice psihicului infantil cu efortul solicitat si programat de procesul de învatamânt. Activitatile de joc convertesc o situatie ludica într-o situatie de învatare, îndeplinind multiple functii instructiv-educative. Prin jocurile didactice se pot sistematiza, consolida si evalua cunostintele însusite anterior, se pot dezvolta procesele si functiile psihice, se cultiva motivatia învatarii, se formeaza priceperi si deprinderi. Se cunosc mai multe tipuri de jocuri didactice: a) dupa continut si obiectivele urmarite: jocuri senzoriale (dezvolta sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, kinestezica) jocuri de dezvoltarea vorbirii, gândirii, imaginatiei, memoriei, îndemânarii jocuri matematice jocuri de observare a mediului înconjurator jocuri muzicale jocuri de creatie etc. b) dupa materialul folosit: 64

include un numar finit.. obiectivul ce trebuie îndeplinit. permite rezolvarea rapida.se aplica cu succes la rezolvarea tuturor problemelor de un anumit tip. I. de a-si asuma raspunderi. Pentru ca jocul didactic sa contribuie efectiv la realizarea obiectivelor instructiveducative. fiind comportamente relativ automatizate. a capacitatii de a rezolva situatii problematice. a unui eveniment actual. acesta având numai obligatia de a efectua fara nici o abatere operatiile si de a respecta prescriptiile algoritmice. Se bazeaza pe utilizarea mijloacelor si procedeelor artei dramatice. Se bazeaza pe simularea unor activitati. Elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite personaje. sa exerseze rezolvarea unor probleme care necesita experimentarea unor strategii alternative. culturale cu scopul de a-si forma abilitati. D. realizarea unui scenariu. extragerii radacinii patrate) scheme operationale pentru desfasurarea unei activitati intelectuale (ex: operatiile necesare gasirii unei surse bibliografice într-o biblioteca) scheme de actiune practica (ordinea operatiilor de mânuire a unor masini. care se aplica pentru rezolvarea unor probleme de un anumit tip si care conduce întotdeauna la obtinerea aceluiasi rezultat 65 . masura . cu consum redus de energie a unor sarcini. a unui fapt istoric. învatarea rolului de catre fiecare participant. Se poate folosi începând cu clasele mici. Este acea metoda prin care se asigura conditiile necesare pentru ca elevii sa sesizeze sau sa descopere si sa asimileze diversi algoritmi6 pe care sa-i poata utiliza ulterior în rezolvarea diferitelor probleme. METODE DE RATIONALIZARE A PREDARII SI ÎNVATARII Algoritmizarea. regulile ce trebuie respectate. de acelasi fel. evaluarea de situatii si a rezultatelor. rezolubilitatea . utilaje). generalitate . comportamente adecvate. sarcina didactica. invariabila. regulile ce trebuie respectate pe parcursul jocului si elementele de joc care îi asigura atractivitate. limitat de operatii de efectuat. iar în unele cazuri. acuzatori sau aparatori ai personajelor din opera respectiva. De asemenea. Presupune conceperea unei situatii care se preteaza a fi transpusa sub forma unui joc de rol. Algoritmul prezinta câteva caracteristici (Cerghit. chiar daca nu poseda cunostinte speciale în problema respectiva. situatiile problema în care acestea sunt implicate. profesionale. 6 sistem finit de operatii care se efectueaza într-o succesiune logica obligatorie.jocuri bazate pe întrebari (“Cine stie câstiga”) jocuri bazate pe ghicitori s. analiza modului de interpretare. Ofera elevilor posibilitatea sa aplice la situatii noi. informatii însusite anterior.a. împartiri. în care elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite roluri corespunzatoare unor status-uri sociale. 1997. adoptarea de decizii. de explicare a unor notiuni si teorii abstracte. este necesar ca educatorul sa precizeze cunostintele care constituie continutul jocului.toti cei care aplica în mod corect un algoritm ajung la un rezultat. Învatarea prin dramatizare. traind efectiv starile conflictuale. Are mari valente în directia receptarii si sensibilizarii elevilor fata de continutul si mesajul operei literare. rolurile acestora. Algoritmul ghideaza activitatea elevului în rezolvarea unei sarcini. Jocul de rol.descrie toate operatiile si ordinea în care urmeaza a fi efectuate. Poate îmbraca forma procesului literar prin care elevii sunt pusi în postura de inculpati. Exista mai multe tipuri de algoritmi: a) algoritmi de rezolvare: reguli de rezolvare a unor tipuri de probleme (regula înmultirii. Contribuie si la îmbogatirea experientei si capacitatii de a lucra în echipa. 239): precizie . distribuirea rolurilor. bazându-se pe o strategie preponderent euristica. în functie de aptitudinile si preferintelor elevilor. p. constând în dramatizarea unui fragment literar. de a lua decizii. Reprezinta o modalitate atractiva si eficienta de explorare a realitatii.

solutii care nu sunt reciproc-exclusive. În acelasi timp. odata verificate si completate. c) algoritmi optimali – vizeaza un sistem de actiuni ce trebuie întreprinse pentru a stabili cea mai buna solutie din mai multe posibile. Ciorchinele Reprezinta o metoda prin care copiii organizeaza în categorii informatia obtinuta. formularea de ipoteze. împartirea acestuia pe unitati logice. Nu toate sarcinile învatarii pot fi rezolvate prin strategii algoritmice. Vom prezenta în continuare doar o parte dintre aceste procedee.b) algoritmi de recunoastere (identificare) – cuprind o serie de întrebari ce se pun într-o succesiune precisa. sarcini pentru fiecare secventa si formularea raspunsurilor corespunzatoare. De exemplu. un sistem de reguli ce se aplica în descrierea unui fenomen. d) algoritmi didactici . în practica didactica actuala se folosesc si procedee activ-participative noi. conceperea unor teme/întrebari. Daca este bine utilizata metoda conduce la formarea deprinderilor de munca intelectuala independenta. formarea unor capacitati intelectuale care înregistreaza ramâneri în urma. Alaturi de aceste metode. pentru a determina apartenenta unui obiect. exista posibilitatea ca. perfectionarii cunostintelor. Pentru a spori eficienta metodei se recomanda ca asimilarea algoritmilor în procesul învatarii sa nu se reduca la memorarea unor structuri operationale standardizate. Procesul de organizare este vizualizat grafic si stimuleaza identificarea conexiunilor dintre 66 . fenomen la o clasa de obiecte. În practica didactica se pot folosi: fise de însusire de cunostinte sau de autoinstruire. ocazii de activizare a instruirii. ci exista numeroase aspecte ale instruirii care solicita punerea de noi probleme. Pornind de la particularitatile si cerintele acestora. iar la nivelul ei elementar euristica rezida în alegerea algoritmului potrivit pentru efectuare unei sarcini noi pentru subiect. Folosirea repetata a algoritmilor poate sa conduca la formarea automatismelor. investigatii în care sunt prezente încercarea si eroarea. fenomene. fise de evaluare sau autoevaluare. acestea fiind concepute tinând cont de particularitatile fiecarui individ. permite orientarea eforturilor spre rezolvarea unor probleme mai complexe. Utilizarea metodei algoritmice ridica unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin aceasta metoda sa se diminueze caracterul euristic al învatarii si sa se reduca participarea creativa a elevilor în procesul de învatamânt. animale. Permite verificarea/autocontrolul operativ al modului de rezolvare a sarcinii. fise de dezvoltare utilizate în vederea îmbogatirii. care prin repetare sa se fixeze si sa se constituie în instrumente de rezolvare a unor sarcini din ce în ce mai complexe. lista fiind foarte ampla si într-o permanenta extindere. Si totusi.care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor pe baza carora se desfasoara activitatea instructiv-educativa sau o latura componenta a acesteia (de exemplu: algoritmul proiectarii didactice care include operatiile pe care le efectueaza profesorul în actiunea de proiectare). fise de recuperare folosite pentru corectarea greselilor. ceea ce mareste randamentul muncii de învatare. daca n-ar fi însusiti algoritmii de calcul. la conturarea unui stil eficient de activitate intelectuala. Presupune analiza atenta a continuturilor. pe secvente. Activitatea creatoare presupune si beneficiaza de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. între algoritmica si euristica se stabilesc relatii complementare. de disociere si conjugare functionala. oferite „de-a gata”. capacitatilor si functiilor psihice. ci complementare. le putem considera variante atractive ale metodei exercitiului. Metoda activitatii pe baza de fise se foloseste în scopul individualizarii învatarii. n-ar putea fi puse si rezolvate probleme noi. îndoiala si contrazicerile. ele oferind secventelor de instruire un aparent caracter ludic. Elevii trebuie antrenati în elaborarea si descoperirea algoritmilor. specii de plante. procedeele euristice sa se transforme în algoritmi. în matematica. fise de exercitii folosite în scopul aplicarii si consolidarii unor cunostinte teoretice.

educatorul pregateste. pe o foaie mare de hârtie. o întrebare cu mai multe raspunsuri posibile. Evaluarea „ciorchinelui initial” din perspectiva noilor date obtinute în cursul activitatii. cea de reflectie. În etapa de reflectie se organizeaza grafic informatia corecta si se integreaza în retelele cognitive proprii ale celor care învata. folosind culori diferite pentru fiecare categorie. aceasta fiind o activitate prin colaborare menita sa genereze dezbateri. poate fi urmata de folosirea acestui procedeu. reprezentative pentru grup si va alege unul sau doi purtatori de cuvânt. aceste categorii pentru a putea integra corect informatia sub forma ciorchinelui. pentru organizarea grafica a informatiei despre tema respectiva. adaposturile. Dupa alegerea temei. Putem prelungi activitatea cerând perechilor sa faca echipa cu o alta pereche pentru a discuta problema în continuare si a identifica solutii sau perspective noi. Educatoarea va realiza o lista care va rezuma toate aceste opinii. Se ofera sugestii de întrebari prin care introducem brainstormingul. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecarui participant posibilitatea de a-si gasi grupul a carui pozitie o împartaseste. Si în acest caz. un reprezentant al celor doua perechi va rezuma discutiile purtate. Un grup va ocupa un colt al încaperii. Fiecare grup va gasi argumente. completarea acestora sau identificarea unor directii noi de investigare pe care urmeaza sa se deruleze investigatia copilului. Etapele metodei: se prezinta copiilor. beneficiind. formând grupuri si schimbând argumente. Fiecare copil va exprima un anumit punct de vedere formulând argumentele care i se par cele mai convingatoare. copiii vor încerca sa elaboreze un raspuns comun integrând raspunsurile individuale. Copiii se vor orienta fizic în favoarea unei opinii. forma. împreuna cu copiii. Colturile Lectura unui text sau vizionarea unui film care solicita opinia copiilor. de ajutorul unui coleg. Ciorchinele realizat în etapa de reflectie va arata relatiile corecte existente între categoriile centrale si informatiile incluse. Se scrie sau se ilustreaza în mijlocul foii subiectul ce trebuie discutat (de exemplu: „Albinele“). dar si posibilitatile de extindere ale învatarii în viitor. Prin întrebari potrivite. „Gânditi . de obicei. nu de a participa la o competitie care sa atraga cât mai multi participanti. Se formuleaza întrebari care sa faciliteze identificarea categoriilor centrale (de exemplu: caracteristici. Se pot folosi si simboluri sau reprezentari grafice care sa însoteasca aceste categorii. Metoda poate fi utilizata în etapa initiala a activitatii (ciorchine initial). Se leaga de subiect printr-o sageata. Limitele dezvoltarii fiecarei categorii sunt cele date de obiectivele de învatare urmarite în cadrul proiectului din care face parte secventa respectiva. putem organiza informatia obtinuta acolo într-un ciorchine). permite corectarea informatiilor gresite. Se definesc. copiii vor reflecta asupra ei pentru a trage o concluzie în final. Harta povestirii 67 . altul un alt colt etc. foloasele). Anticipat. Dezbaterea propriu-zisa va fi urmata de o rezumare a punctelor de vedere si a argumentelor de catre fiecare grup. Prezentându-si raspunsurile unul altuia. însa. pentru structurarea informatiei initiale despre o anumita tema si/sau în etapa finala. se poate dezvolta fiecare categorie în functie de continutul ei si de informatiile detinute de copii. cum trebuie realizat un ciorchine sau se realizeaza unul împreuna cu acestia. hrana. Se scriu aceste categorii în jurul subiectului. dusmanii.idei (de exemplu: dupa o excursie la un muzeu sau dupa o activitate la grupa în care sau vehiculat multe informatii.Lucrati în perechi si Comunicati” Este o modalitate simpla si rapida de învatare care poate fi folosita de mai multe ori în timpul unei lecturi pentru a dezbate o problema interesanta sau pentru a reflecta la textul respectiv. la care copiii vor formula individual un raspuns scurt pe care îl vor prezenta unui partener pe care l-au gasit singuri sau le-a fost desemnat. care vor reprezenta grupul la dezbateri. informatie dobândita în cursul activitatii.

sentimentelor. concepte sau fenomene studiate. care sa semnifice categoriile de informatii. deosebirile si elementele comune în cazul a doua idei. La gradinita. Ele sunt eficiente dupa lectura unui text. Personajele. ce informatii au. palaria albastra – controleaza procesul de gândire. galben. aspectul generativ. Stiu – Vreau sa stiu – Am învatat Este o strategie care poate fi folosita pentru ghidarea copiilor în timpul unei activitati cu continut stiintific care poate dura mai multe zile. Pentru cele trei rubrici se pot folosi si simboluri. palaria verde – gândire creativa. Sunt sase palarii gânditoare. palaria galbena – gândire optimista. cadrul didactic le noteaza. Palariile gânditoare Reprezinta o tehnica interactiva de stimulare a creativitatii initiata de Edward de Bono. Fiecare copil se va gândi la informatii. ar fi bine ca aceste informatii sa fie categorizate. Diagramele Venn Folosite preponderent în matematica. împreuna cu copiii. dupa o discutie sau dezbatere. cultural. Am învatat Evaluarea activitatii va avea drept scop verificarea validitatii informatiilor notate în prima coloana. în grup. scrierea unor întrebari generate de lectura. deoarece organizeaza grafic materialul. social). pentru a evidentia mai bine asemanarile. Procesul de categorizare este esential în aceasta metoda. creativitatii si controlului. palaria neagra – gândire negativa. Problema. Evenimentele. iar participantii trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori pentru a gândi din perspectiva acesteia: palaria alba – gândire obiectiva. Vreau sa stiu Individual si apoi în perechi. Lotus 68 . Culoarea palariei este cea care defineste rolul. aceasta se poate realiza oral sau prin desen. O alta harta a povestii sau povestirii poate compara din anumite perspective. Concluziile. Pentru a monitoriza participarea si ideile copiilor. atitudinii pozitive. etapele. iar împreuna. albastru si negru. verde. Solutia. un colaj care sa prezinte harta povestirii. motivul. Se împarte o foaie de hârtie în trei coloane dupa modelul de mai jos: Stiu Vreau sa stiu Am învatat Stiu Întrebam copiii ce stiu despre subiectul în discutie.Reprezinta o forma de organizare si sintetizare a continutului unui text. palaria rosie – gândire sentimentala. Fiecare palarie gânditoare reprezinta un mod de gândire oferind o privire asupra informatiilor. formularea unui raspuns la întrebarile din coloana a doua. Diagramele pot constitui si o buna modalitate de evaluare. Se pot folosi simboluri sau imagini (desene. digramele Venn pot fi valorificate cu succes si la alte activitati/discipline. jetoane) cu care sa se construiasca. Întrebarile fara raspuns vor fi discutate pentru a identifica unde pot fi cautate informatiile necesare. fiecare de câte o culoare: alb. copiii vor formula întrebari legate de subiect la care ar dori sa afle un raspuns. doua sau mai multe opere literare. permitând o mai buna întelegere a acestuia. Daca este posibil. Participantilor li se solicita sa interpreteze roluri în functie de palaria aleasa. vor stabili care informatii sunt relativ sigure si pe acestea le vor trece în coloana „Stiu”. includerea noilor informatii în categoriile deja existente. formularea de noi categorii cu includerea informatiilor potrivite fiecarei categorii. Ar fi potrivit ca acestea sa fie si ele categorizate. rosu. judecatilor. Aceasta include: Localizarea evenimentului (spatiul fizico-geografic. fragmentele. indiferent daca sunt adevarate sau nu.

permit vizualizarea unor obiecte. abstractiza si generaliza o serie de date pentru a surprinde notele esentiale si generale ale faptelor studiate. concomitent cu diminuarea efortului depus pentru rezolvarea unor sarcini. dorintei de a actiona etc. Definite în sens larg. procesele. sunt investite cu un potential pedagogic. intensifica activitatea de învatare. mijloacele de învatamânt includ: materiale. concepte. fenomene. aparate care faciliteaza transmiterea si asimilarea informatiei. sporesc obiectivitatea evaluarii. retele computerizate nationale si internationale. la promovarea unei participari mai intense din partea elevilor la procesul de instruire. interventii active. înregistrarea si evaluarea rezultate lor obtinute în procesul de învatamânt. mijloacele de învatamânt se pot grupa în patru mari categorii. de contrast. e) Functia de rationalizare a efortului si timpului – permit utilizarea rationala si eficienta a timpului. d) Functia stimulativa/de motivare a învatarii . servesc la transmiterea unor informatii. Dupa functia îndeplinita cu precadere. dupa rolul dominant pe care-l îndeplinesc în activitatea didactica. Internet.influenteaza structura cognitiva a elevilor care sunt pusi în situatia de a analiza. prin aceasta deosebindu-se de alte dotari ale gradinitei/scolii. ele nu pot înlocui activitatea cafrului didactic. Mijloacede de învatamâmt dau viata unor subiecte care aparent nu sunt de mare interes pentru elevi.ofera posibilitatea de a masura si aprecia nivelul de pregatire al elevilor. Mijloace informativ-demonstrative . fenomenele. Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale. ecuatia personala a examinatorului s. inerente atunci când se face apel la comunicarea exclusiv verbala a cunostintelor.stimuleaza curiozitatea epistemica. Alegerea celor mai potrivite metode de învatamânt nu este o sarcina usoara pentru cadrul didactic. faptele. dispozitive. c) Functia formativ-educativa . Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Mijloacele de învatamânt cuprind ansamblul resurselor materiale concepute. memoriei. elimina factorii perturbatori (efectul “halo”. efectuarea de experiente. 1.a) g) Functia de scolarizare substitutiva – permit realizarea învatamântului la distanta. ajutând la largirea orizontului de cunoastere. sporindu-si astfel capacitatile operatorii ale gândirii. progresele înregistrate de acestia pe parcursul unui program de instruire. formarii de priceperi si deprinderi. compara. imaginatiei. Este specifica pentru televiziune. V. Altfel spus. prin extinderea observarii directe a obiectelor si fenomenelor.3. evenimentele studiate. vazut mai ales ca activitatea de comunicare. pornind de la o tema centrala care determina cele 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale . exemplificarea. De asemenea. continuturi). Utilizarea lor contribuie la diminuarea verbalismului si formalismului. si stimuleaza. Aceasta tehnica stimuleaza munca de colaborare în echipa si efortul creativ al fiecarui membru al grupului în solutionarea sarcinii date. Alegerea metodelor trebuie sa se realizeze în strânsa corelare cu toate celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. îndeplinesc functiile specifice. procese greu accesibile sau inaccesibile observatiei directe. Ele reprezinta instrumentele auxiliare care faciliteaza procesul de predare. îmbogatesc interesele.asigura o baza perceptiva. f) Functia de evaluare a randamentului scolar .ofera posibilitatea de a transmite în mod direct informatii despre obiectele. realizate. la Reprezinta ilustrarea. importante surse de 69 . de ordine. urmând ca apoi ele sa devina la rândul lor teme principale pentru alte 8 idei secundare. informatie. Cu toate acestea. adaptate si selectate în vederea îndeplinirii obiectivelor instructiv-educative. maresc caracterul atractiv al învatamântului. concret senzoriala bogata care face mai accesibila informatia transmisa. Dintre functiile pedagogice ale mijloacelor de învatamânt amintim: a) Functia de comunicare . b) Functia ilustrativ-demonstrativa . sporindu-i eficienta. Folosirea mijloacelor de învatamânt are efecte benefice si pe planul dezvoltarii atentiei. practice asupra unor aspecte ale realitatii. trairile afective. asemeni petalelor florii de nufar.Tehnica „Lotus” presupune deducerea de conexiuni între idei. previn instalarea starilor de monotonie si plictiseala.

cuvântul si sunetul sau combinatii ale acestora în scopul transmiterii si receptionarii unor continuturi si stimularii învatarii. Pentru evaluarea rezultatelor învatarii se folosesc: seturi de teste. tinând cont de stadiul si de particularitatile dezvoltarii psihologice a copilului prescolar. masini de verificare. fie numai cu aproximatie. de insecte. Mijloace de evaluare a rezultatelor învatarii. care constituie obiectul de studiu propriu-zis. fizice. 4. planse. 5. masini de multiplicat etc. truse de scule si unelte. optica. În aceasta categorie sunt cuprinse: jocuri didactice. originale. obiecte sau sisteme tehnice autentice. Fie ca redau cu fidelitate originalul. formulele matematice. modele fizice (obiectuale) truse de piese demontabile. învatarea prin descoperire. cu scopul de a aduce în câmpul de observatie al elevilor realitati greu accesibile sau inaccesibile perceperii directe din cauza departarii în timp sau spatiu. artistice. cronometre. Presupun asocierea unor materiale purtatoare de 70 . instrumente. Acestea alcatuiesc asa numitele mijloace tehnice audiovizuale. colectii de instrumente pentru mecanica. accesorii si instalatii de laborator (microscoape. unelte. echipament tehnic de atelier. Acestea se refera la reprezentarile grafice. prin solicitarea analizatorului vizual si auditiv. aparate. dispozitive sau masini de instruit.). Includ acele dispozitive electrice si electronice care folosesc imaginea. reale.a. fotografii. diafilme. truse de piese demontabile. masini. esentializata a unei mari cantitati de informatii. truse de construit aparate (de radio. aparate de educatie fizica si sport.). Mijloacele tehnice audio-vizuale. îndeplinind în principal functii informative si demonstrative. instrumente muzicale instalatii de antrenament si simulatoare didactice. calculatoarele electronice. schemele pe tabla. simboluri verbale. de exprimare etc. machete. Mijloace de rationalizare a timpului. folii transparente. de minerale. cum sunt: colectii de plante. Odata cu cresterea nivelului teoretic al învatamântului sporeste si rolul reprezentarilor simbolice. Sunt foarte importante pentru ca perceperea lor este însotita de trairi afective favorabile receptarii cu mai mult interes a informatiei. stampile. discuri etc. Concentreaza o mare cantitate de informatii esentiale si îi ajuta pe elevi sa se ridice de la concret-senzorial la abstract si logic. Este vorba de: reprezentarile figurative-ilustratii. chimice etc. tabele. Odata cu intrarea în scoala se face usor trecerea de la intuitiv. care imita. truse de laborator. reconstituie obiecte reale. modele în sectiune. etc. Fiind cele mai apropriate de natura. perceperea lor constituie perceperea însasi a realitatii Obiectele elaborate construite sau confectionate în scopuri didactice. Reprezentarile figurative (picturale sau iconice) au o larga utilizare. sabloane. În cadrul activitatilor din gradinita. masini electronice de calcul etc. astfel de mijloace permit evidentierea esentialului si a datelor reprezentative. Aceasta categorie de mijloace asigura efectuarea experientelor si a experimentelor. Mijloace de exersare si formare a deprinderilor. Din aceasta categorie fac parte: mulaje. 2. Acestea sunt substitute ale realitatii. la logic si rational. aparate de experimentare. desenul pe tabla (explicativ). dispozitive de verificare a deprinderilor. b) Mijloace logico-rationale. într-o forma concentrata. jocuri de constructii tehnice. sau a dimensiunii extrem de mari sau reduse etc. efectuarea de exercitii necesare formarii priceperilor si deprinderilor (practice. reprezentarile grafice: reprezentarile vizuale si proiectabile pe ecran (diapozitive.). aparate sau instalatii de testare. dispozitive etc. înregistrari pe benzi. reproduc. Includ: harti de contur. 3. al formulelor si graficelor care permit prezentarea mai rapida. ampermetre etc. Se împart în: a) Mijloace logico-intuitive din care fac parte: Obiectele naturale. masini unelte s. electrotehnica. se folosesc cu predilectie mijloacele logicointuitive. destinate automatizarii instruirii si autoinstruirii.concretizarea cunostintelor. mostre de metale. simboluri si complexe de simboluri. de exemplu). O parte dintre mijloacele prezentate mai sus devin utilizabile prin intermediul unei aparaturi tehnice deosebite. filmul.

1. care evidentiaza ca orice lucru bine facut. folosirea lor abuziva si insuficient gândita în raport de obiectivele urmarite. Clarificari conceptuale VI. cum sunt: complexitatea deosebita. de resursele de care dispune. pentru a-i imprima un caracter sistematic rational si eficient.3. Reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia.1. Eficienta utilizarii mijloacelor de învatamânt este conditionata de experienta cadrului didactic. care de cele mai multe ori nu are efecte benefice.informatii (Software) si aparate speciale (Hardware) concepute pentru a se asigura vizionare a sau comunicarea continuturilor fixate în materialele respective. realizarea finalitatilor sale pe o perioada îndelungata în timp. Aceasta obliga la prefigurarea cât mai exacta a demersului didactic în vederea ameliorarii raportului dintre certitudine si aleatoriu în favoarea certitudinii si a înlaturarii improvizatiei. proiectarea activitatii didactice este impusa de cerinta cresterii calitatii si eficientei pedagogice. stiut fiind faptul ca proiectarea reprezinta o conditie esentiala a teoriei generale a actiunii eficiente. Mijloacele de învatamânt reprezinta auxiliare didactice care faciliteaza realizarea obiectivelor instructiv-educative. dependenta de conditiile în care are loc. de priceperea lui de a alege si a valorifica la momentul potrivit acele mijloace care servesc cel mai bine obiectivelor pe care le urmareste. este rezultatul unui proiect bine gândit. Cunoasterea particularitatilor proiectarii activitatilor didactice din gradinita si ciclul primar. Desi învatamântul contemporan nu se poate dispensa de mijloacele de învatamânt. Folosirea lor prezinta deopotriva avantaje si dezavantaje. de unde rezulta ca ele sunt utile si eficiente în masura în care integrarea lor în lectii si activitati se face din perspectiva unei finalitati pedagogice clare si este precedata de pregatirea clasei pentru perceperea mesajului pe care-l transmit. Obiective: Constientizarea necesitatii demersului proiectiv la gradinita si ciclul primar. 71 . VI. m ultitu dinea. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar. De asemenea. varietatea p roceselor si ac tiu nilor pe care le su bsum eaza. poate avea efecte negative.2. antrenarea a numerosi factori în desfasurarea sa. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. de prefigurare mentala a pasilor ce urmeaza a fi parcursi în realizarea eficienta a activitatii didactice . VI. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare. economice si sociale a acestei activitati. CAPITOLUL VI PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: VI. Clarificari conceptuale Proiectarea activitatii didactice este o necesitate impusa de unele note caracteristice ale procesului de instructie si educatie. corelatia si interdependenta dintre componentele sale. Proiectarea didactica este un proces deliberativ de anticipare.

proiectarea consta în efectuarea unor operatii de constructie si organizare anticipativa a obiectivelor. propun termenul de design pedagogic.evaluarea performantelor înregistrate de elevi în urma aplicarii proiectului t1 – prognoza sau proiectarea pedagogica în care. nediferentiate si nedefinite pedagogic.2. se previne aparitia fenomenelor. se anticipeaza desfasurarea procesului si interactiunea componentelor. în timp ce alti autori (G. mai ales. metodologie.Dupa cum remarca R. necontrolate. într-o logica proprie învatamântului informativ. sunt întâmplatoare. realizarii si evaluarii activitatii ce urmeaza a se desfasura în etapele urmatoare. VI. strategiilor de dirijare a învatarii. fiind chemata sa raspunda la patru întrebari esentiale pentru reusita procesului instructiv-educativ: ce voi face? Se finalizeaza cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite..C. nivelul de cunostinte al elevilor. 249): t0 . proiectarea este centrata pe continuturi. Desfasurarea procesului de proiectare a activitatii didactice parcurge patru momente esentiale (M. t2 – realizarea efectiva a proiectului pedagogic. se anticipeaza modul de desfasurare a instruirii si performantele asteptate din partea elevilor în urmatoarea etapa. relatiile dintre elementele activitatii didactice se înscriu pe o coordonata aleatorie. factorilor perturbatori. caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi. Ausubel. Pentru a desemna aceasta activitate în limba engleza se utilizeaza sintagma instructional design (design al instruirii). Modelul de proiectare traditionala. în conformitate cu idealul educational al scolii la diferite momente ale existentei sale si cu politicile educationale promovate în timp. se stabilesc sub presiunea continutului. Se finalizeaza prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire. a probelor de evaluare si. 2001. de realizarea obiectivelor. În acest sens pedagogul Sorin Cristea (1997. evaluare didactica). desprinse din analiza diagnostica. Din toate acestea rezulta ca prin proiectare se definesc obiectivele urmarite. sarcinile de predare sunt dependente aproape exclusiv de valorile implicate în predare. trasaturile proceselor instructive desfasurate în prealabil etc. si proiectarea didactica a cunoscut schimbari de paradigma.analiza diagnostica menita a evidentia: stadiul de dezvoltare a capacitatilor mentale ale copiilor.E. Prezinta urmatoarele caracteristici: prioritara în proiectare este actiunea de predare. a relatiilor dintre acestea.171) evidentiata doua modele de actiune folosite în acest scop: A. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învatare. p. pe baza informatiilor si a activitatii desfasurate pe baza acestuia. se determina conditiile si resursele folosite. Informatiile obtinute sunt supuse unei noi analize diagnostice. în scopul proiectarii. care subordoneaza celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare Asemanator întregului proces de învatamânt. disparate. se elimina actiunile inutile. p. din care se selecteaza cel care este apreciat ca fiind mai eficient. cu ce voi face ce mi-am propus? Implica precizarea continuturilor si a resurselor folosite pentru realizare a obiectivelor. t3 . didacticist. Proiectarea activitatii didactice se refera deci la ansamblul activitatilor de anticipare si pregatire a acestei activitati. se selecteaza continuturile cu ajutorul carora acestea vor fi îndeplinite. 72 . de Landsheere). cum voi sti daca ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea actiunilor si modalitatilor de evaluare. continutului.

operatiile proprii activitatii didactice în care e necesara gândirea anticipativa.obiective c .metodologie e . într-o maniera închisa. sistematica. situatia care prezenta presupune cunoasterea conditiilor în care se va desfasura activitatea.continut m .f.f. o . durata. complexitate. obiectivele sunt gândite în spiritul învatamântului formativ. procesele.obiective c . a resurselor avute la dispozitie sau care trebuie asigurate.formarea formatorilor (initiala-continua) B. a 73 . o . Modelul curricular al proiectarii pedagogice se deosebeste de cel didacticist prin urmatoarele elemente: proiectarea este centrata pe obiective si abordeaza activitatea didactica în mod complex. .evaluare f. influenteaza negativ procesul de formare a cadrelor didactice întretinând dezechilibre între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. unilaterala.metodologie e . d) În actiunea de proiectare trebuie sa se aiba în vedere trei cadre de referinta: activitatea anterioara momentului în care este anticipat un anumit demers didactic care este supusa procesului de diagnoza în scopul de a stabili aspectele eficiente. indiferent de dimensiune. directiva. ceea ce face sa includa un sistem unitar de operatii care se deruleaza într-o anumita succesiune.continut m . ca activitate de predare-învatare-evaluare. proiectare trebuie sa fie o actiune continua. dar si pe cele susceptibile de perfectionare pentru a putea proiecta corect modalitatile de ameliorare. si sa vizeze orice demers didactic. alcatuind asa numitul algoritm al proiectarii. între componentele procesului de învatamânt se stabilesc raporturi de interdependenta.formarea formatorilor (initiala-continua) Pentru a conduce la un demers didactic eficient. proiectarea didactica trebuie sa întruneasca o serie de conditii: a) Trebuie sa priveasca întreaga activitate educativa. cu modalitati specifice de realizare. (auto)educatie ale fiecarui elev. din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor. promoveaza echilibrul între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. b) Dat fiind caracterul procesual al activitatii didactice.predarea este conceputa restrictiv. care se desfasoara pe etape cu obiective si continuturi proprii. c) Proiectarea trebuie sa se concretizeze într-o suita de decizii anticipative.evaluare f. . bazat pe resursele de (auto)instruire. indiferent de amploare si cadrul de referinta si în acelasi timp trebuie sa cuprinda toate laturile.

. în functie de aparitia unor elemente neprevazute.....restrictiilor la care se supune activitatea proiectata... În învatamântul primar planificarea calendaristica ar putea fi întocmita dupa modelul de mai jos... Proiectarea globala prefigureaza activitatea instructiv-educativa pe un ciclu de instruire sau ani de studiu..... Se materializeaza în elaborarea planurilor de învatamânt si a programelor scolare... proiectarea esalonata............ asigurând parcurgerea ritmica a materiei prevazute de programa scolara. Aceasta operatie permite elaborarea unor documente de proiectare didactica ce asociaza într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinta...... activitati de învatare...... fiind aplicabila la o clasa de elevi. activitatea si rezultatele viitoare spre care aceasta tinde..... Etape si niveluri ale proiectarii didactice....... temporale) considerate optime de catre profesor pe parcursul unui an scolar.. În realizarea planificarii calendaristice se realizeaza mai multe: Lectura personalizata a programelor scolare .. prin raportare la cerintele ce se degaja din programele scolare si alte acte normative pe temeiul carora se contureaza predictia activitatii viitoare. a gradului în care ei stapânesc cunostintele si capacitatile care conditioneaza realizarea demersului proiectat..........ore pe saptamâna. cu deosebire a potentialului de învatare al elevilor.. p.... este necesar ca proiectarea didactica sa prefigureze toate aspectele desfasurarii activitatii instructiveducative... demersul proiectat poate fi adaptat... I. continuturilor si a activitatilor întreprinse pentru realizarea acestora. Aceasta esalonare a proiectarii didactice este determinata de nevoia de a imprima procesului instructiv-educativ unitate si coerenta.119): proiectarea globala... ceea ce înseamna ca este o activitate ce tine de competenta organelor de decizie în probleme de politica scolara.. 74 .... f) Proiectarea trebuie gândita ca un ghid pentru activitatea educatorului.... 2000........... ceea ce înseamna ca pe parcursul desfasurarii propriu zise a activitatii... Realizarea planificarii presupune o viziune de ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu... materiale.. C-tin. VI.... a) Planificarea calendaristica Ofera o perspectiva mai îndelungata asupra predarii... fara a omite ceva... Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar În functie de perioada de timp luata ca referinta se cunosc doua niveluri ale proiectarii didactice (Cucos... dar si fara a include detalii nejustificate teoretic si lipsite de utilitate practica.3... Asigura cadrul necesar pentru proiectarea esalonata.. Obiectivele. Anul scolar. continuturi.. continuturile si criteriile de evaluare au un grad ridicat de generalitate.. prin punerea în relatie a obiectivelor........ Învatator.. Se concretizeaza în: planificarea calendaristica... Proiectarea esalonata se materializeaza în elaborarea programelor de instruire specifice unei activitati/discipline. unei lectii... proiectul unei unitati de învatare. sa-si asume raspunderea de a asigura copiilor/elevilor un parcurs scolar individualizat. e) Pentru a se constitui într-o premisa a unui demers reusit.. proiectul fiecarei lectii/activitati în parte. cunoasterea temeinica a continuturilor si a obiectivelor de referinta... Scoala ..are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic sa ia decizii în privinta modalitatilor pe care le considera optime în cresterea calitatii procesului de învatamânt... în functie de conditiile si cerintele concrete.... Disciplina. reconsiderat... în anumite limite... II.. resurse metodologice. Clasa/nr.

continuturile. Proiectul tematic este un exemplu de activitate integrata.). continuturile sunt selectate pentru fiecare unitate de continut din programa scolara. la rubrica Observatii se vor consemna eventualele modificari ce se impun în aplicarea sa efectiva la clasa. „Cum planificam organizam o activitate?”.reprezinta temele/capitolele stabilite de cadrul didactic din lista de continuturi prevazute în programa scolara. în functie de potentialul clasei si de experienta sa. numarul de ore alocat pentru fiecare unitate de învatare este stabilit de fiecare cadru didactic în parte. în perechi si individual si se pot planifica în etapa I. transsemestriale. timpul de instruire si ofera sugestii în ceea ce priveste strategiile de instruire si evaluare pentru fiecare nivel de vârsta. ce se poate desfasura simultan în mai multe centre de interes/activitate cu sarcini diferite. pentru desfasurarea coerenta si eficienta a procesului de învatamânt si prezinta câteva particularitati. planificarea saptamânala a unor teme de interes pentru copii. înainte de începerea activitatilor. „Ce si cum vreau sa fiu?”). indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. jocuri de miscare. activitati de dezvoltare personala). de exemplu: planificarea anuala a maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni pe proiect. de cunoasterea mediului. b) organizarea continuturilor în jurul celor sase teme („Cine sunt/suntem?”. educatie fizica. iar în cazul gradinitelor care aplica alternativele educationale se adauga si elementele specifice. Pentru întocmirea planificarii documentele curriculare din ciclul prescolar insista pe acordarea unei importante deosebite dezvoltarii globale a copilului. sau pe discipline ca activitati de sine statatoare (educarea limbajului. d) planificarea zilnica a cel putin o activitate sau un moment/secventa de miscare care se poate face sub diverse forme: gimnastica de înviorare. ore alocate Saptamâna Observatii În acest tabel: unitatile de învatare . cum si de ce se întâmpla?”. activitatile pe domenii experientiale se pot desfasura ca activitati integrate (maximum 5 pe saptamâna). jocuri si activitati didactice alese. c) diversificarea planificarii în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. de educatie pentru societate. plimbare în are liber etc. „Când. Jocurile si activitatile didactice alese se desfasoara pe grupuri mici. în etapa a III-a (înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasa în cazul gradinitelor cu program 75 . Indiferent daca activitatile se desfasoara integrat. „Cum este. respectiv de o zi. întreceri sau trasee sportive. Planificarea trebuie sa raspunda unor noi cerinte: a) aplicarea noii clasificarii a activitatilor (activitati pe domenii experientiale.Planificarea calendaristica (orientativa) Unitati de învatare Obiective de referinta Continuturi Nr. planificarea anuala a unui numar mai mare de proiecte cu o durata de 1-3 saptamâni. activitatile pe care ni le propunem trebuie sa stimuleze copilul din toate punctele de vedere. sub forma de activitati tematice/ proiect tematic sau pe discipline. activitate practica. obiectivele de referinta sunt preluate din programa scolara (se trec doar numerele de ordine cu care sunt înscrise în acest document). pe durate diferite de timp. a fost si va fi aici pe pamânt?”. „Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”. de educatie fizica. Documentul care sta la baza planificarii este Curriculumul pentru învatamânt prescolar care prezinta finalitatile. În acest sens. activitate matematica. În învatamântul preprimar planificarea reprezinta o activitate laborioasa desfasurata de fiecare educator pentru aplicarea curriculumului. planificarea unor proiecte de durata foarte scurta. educatie muzicala sau activitate artistico-plastica).

... planificarile pot suferi modificari în programul zilnic iar educatorul trebuie sa se gândeasca la: un plan al rutinelor.. în cazul gradinitelor cu orar prelungit.... Proiectul unitatii de învatare Unitatea de învatare.. Disciplina.. Repere orare Jocuri si activitati didactice alese Activitati pe domenii experientiale Activitate de dezvoltare personala Indiferent de ciclul de învatamânt....... Din aceste considerente. O activitate didactica eficienta are la baza o proiectare pe masura........ ofera cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociaza obiectivele cu anumite teme/unitati de învatare si de a personaliza actul instructiv-educativ.. Datorita unor evenimente neasteptate... prezinta suficienta flexibilitate ca pe parcursul realizarii sa se poata interveni cu corectiile impuse de conditiile concrete ale desfasurarii activitatii..... stilurilor de învatare si dificultatilor reale ale copiilor.... Parcurgerea sa se realizeaza sistematic si continuu pe o perioada delimitata de timp si se finalizeaza prin evaluare....... Temele pot fi luate din lista de continuturi prevazute de programe si se coreleaza cu manualul scolar. permite o organizare riguroasa a continuturilor pe teme/unitati de învatare si raportarea la obiectivele specifice ce trebuie formate.... ore saptamânal... ore alocate (cf... permite renuntarea la planificarile semestriale...... planificarea pe termen scurt (o zi.. b) Proiectarea temelor/unitatii de învatare Daca în învatamântul prescolar operam cu o lista de sase teme majore.. Realizarea planificarilor calendaristice prezinta numeroase avantaje: ofera o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a continuturilor si de realizare a obiectivelor prin inte rmediul unor continuturi bine precizate..... o saptamâna) are implicatii imediate în ameliorarea si perfectionarea activitatii de învatare si se face în functie de progresul înregistrat de copii.. punctelor tari... tranzitiile si activitatile optionale iar în cazul gradinitelor cu orar prelungit se adauga si activitatile de dupaamiaza care constau în activitati recuperatorii pe domenii experientiale si activitati recreative... planificarii)...... ....... si în etapa IV înainte de plecarea acasa a copiilor...... înaintea abordarii lor la clasa.. Unitatea de învatare reprezinta o structura didactica flexibila. un plan al tranzitiilor de la o activitate la alta. temperamentelor.. unitara din punct de vedere tematic........normal iar).. începând cu ciclul primar vorbim despre unitati de învatare..... fara sa afecteze calitatea si eficienta acestui proces... Activitatile de dezvoltare personala cuprind rutinele.. Identificarea unitatii de învatare se face prin precizarea temei acesteia....... Nr.... planificarea trebuie sa raspunda intereselor. un plan al activitatilor în aer liber în cazul schimbarii vremii... 76 Saptamâna/anul..... Ghidurile metodologice indica realizarea sa dupa urmatoarea rubricatie: Clasa/nr... diminuându-se astfel timpul afectat proiectarii. a carei parcurgere conduce la realizarea unor obiective de referinta sau competente specifice. În învatamântul primar proiectarea unitatilor de învatare se realizeaza pe parcursul anului scolar. O planificare pe termen scurt ar putea fi realizata dupa modelul de mai jos.... nevoilor...

face corelatii între temele abordate în gradinita si cele din afara ei. observa atent si înregistreaza datele. în acest fel valorificându-se experianta lor trecuta referitoare la subiect. pe baza de brainstorming împreuna cu copiii. locul de desfasurare. 77 . Domenii experientiale Obiective de referinta Comportamente Suge stii de continuturi O alta particularitate pentru învatamântul prescolar o constituie proiectarea activitatilor de învatare pe baza de proiecte tematice. timpul. descrieri a ceea ce au descoperit si a prezentarii unor produse. metode. La rubrica Evaluare se vor consemna modalitatile de evaluare folosite pentru a stabili în ce masura obiectivele prevazute au fost îndeplinite. Finalizarea si detalierea evenimentelor. elevi-elevi etc. Aceasta proiectare este prevazuta deja în documentele curriculare pentru gradinita si se realizeaza dupa modelul de mai jos. educatorul si copiii propun întrebari la care vor cauta sa raspunda prin investigatia pe care o vor face. Activitatile de învatare promovate pot fi cele prevazute de programa scolara. obiectele sau evenimentele. identifica mai usor relatiile dintre idei si concepte. al dezvoltarii fizice si al atitudinilor si capacitatilor în învatare. se vor avea în vedere câteva criterii: sa fie strâns legat de experienta cotidiana a copiilor. cel mult cinci saptamâni. În timpul discutiilor preliminare. În acest sens. Obiectivele de referinta se înscriu cu numerele lor (din programa). Se poate realiza sub forma unor discutii. sa permita exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limba si comunicare. mijloace. Astfel. copilul: dobândeste cunostinte profunde si solide. tipurile de interactiuni profesor-elevi. 3. deseneaza în urma observatiei. sa fie suficient de familiar cel putin câtorva copii pentru a fi capabili sa formuleze întrebari relevante. construiesc modele. domeniul cognitiv. La rubrica Resurse se trec formele de organizare. esalonate în ordinea parcurgerii lor. În aceasta etapa copiii cerceteaza. formuleaza predictii. 2. Tot în aceasta etapa se poate întocmi o harta conceptuala. Activitatea de teren. Selectarea si conturarea subiectului care va fi investigat. harta care poate fi completata si pe masura ce proiectul se desfasoara. a unor prezentari dramatice. Proiectele tematice prezinta avantaje multiple. ci are libertatea de a proceda la operarea unor adaptari. exploreaza.Continuturi (detaliere) Obiective de referinta / competente specifice Activitati de învatare Resurse Evaluare În acest tabel: La rubrica Continuturi se vor preciza detaliat toate continuturile ce vor fi abordate în respectiva unitate de învatare. sa poata fi cercetat si acasa si la gradinita. realizata pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-7 ani) si pentru toate cele sase teme majore. consta într-o cercetare directa care se poate realiza si prin excursii pentru a investiga locurile. socioemotional. În învatamântul prescolar vorbim despre proiectarea tematica. discuta si dramatizeaza noile semnificatii ale subiectului analizat. constând în renuntarea la unele elemente si înlocuirea cu altele sau la adaugarea unor noi elemente de continut. sa fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel putin o zi. dar si alte activitati pe care învatatorul le considera eficiente din perspectiva realizarii obiectivelor. În stabilirea acestora cadrul didactic nu trebuie sa urmeze obligatoriu programa sau manualul. spectacole sau prin realizarea unor excursii. În realizarea acestor proiecte se parcurg trei etapte: 1.

Exemple de teme: 3-5 ani 5-6/7 ani Familia mea Marea Gradinita Mijloacele de locomotie Jucariile mele Povestile padurii Casuta cu povesti Jocurile iernii Crizantema Prietenii naturii Dovleacul Traditii si obiceiuri de Pasti Ursii Cosmosul Fluturele În lumea insectelor Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor sase teme din noul curriculum revizuit. devine mai responsabil în procesul învatarii. Include operatii de detaliere a continutului învatarii (informatii. Aceste obiective trebuie sa decurga logic din obiectivele de referinta ale unitatii de învatare si sa respecte cerintele operationalizarii. 3. atitudini. de identificare a resurselor psihologice pe care se bazeaza învatarea (nivel de pregatire anterioara a elevilor. abilitati. se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. valori). În planificare e important sa existe proiecte tematice initiate de copii si de educator. În realizarea sa se disting mai multe etape: 1. La rândul lor. învata sa rezolve sarcini prin cooperare. e necesar un echilibru între sursele de provenienta ale subiectelor abordate. Stabilirea resurselor educationale ce pot fi valorificate în îndeplinirea obiectivelor.parcurge teme care-l intereseaza si le studiaza mai mult timp. o idee. Presupune ca în functie de sarcina didactica fundamentala a lectiei. înteleg modul de abordare a învatarii la copii si-i pot sprijini mai bine. De asemenea. c) Proiectul de lectie/de activitate În învatamântul primar. se încurajeaza comunicarea. Elaborarea proiectului didactic al unei lectii are ca punct de plecare proiectul unitatii didactice din care deriva. Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare. de anotimp si evenimentele specifice (sarbatorile religioase. Durata realizarii acestor proiecte difera în functie de interesul copiilor pentru tema. un eveniment din familie sau din cadrul comunitatii. si a resurselor materiale care pot fi utilizate în buna desfasurare a activitatii (conditii de spatiu si timp. conditie fundamentala pentru o proiectare corecta. îsi organizeaza mai bine planificarea. prin raportare permanenta la obiective. unitati de continut si strategii pedagogice în cadrul unei unitati didactic determinate. 2. cadrul didactic sa stabileasca tipul de învatare în care vor fi implicati elevii si sa gândeasca un sistem coerent si eficient de îmbinare a formelor 78 . lectia apare ca o componenta operationala a unitatii de învatare. mijloace de învatamânt aflate în dotarea scolii sau confectionate de educator). încurajeaza copiii sa produca idei originale pentru activitati. utilizeaza o varietate de activitati pentru a prezenta tema în profunzime. o carte. Precizarea obiectivelor operationale ale lectiei. motivatie). se simt eficienti împartasind din experienta lor. care sunt achizitiile educative pe care le vor realiza elevii la încheierea activitatii. parintii: sunt implicati în activitatea clasei ca voluntari. Sunt vizate rezultatele concrete. Precizarea strategiilor didactice optime care sa conduca la îndeplinirea obiectivelor. istorice). o jucarie. imediate cu care se va finaliza lectia respectiva. potentialul de învatare. educatorii: stimuleaza interesul pentru abordarea unor noi continuturi si metode. Proiectul lectiei este un plan anticipat al modului de stabilire si realizare în timp a interactiunilor dintre obiective.

) Momentele lectiei/ Durata Ob. de înv. Activitate Metode si învatatorului a elevilor procedee Forme de organizare Mijl. nu în ultimul rând. pliante. a metodelor si tehnicilor de masurare si apreciere a rezultatelor învatarii. a metodelor si mijloacelor de învatamânt. pasiunea pe care acesta le investeste în munca. observabile si masurabile) si sa fie în concordanta cu continuturile fixate. despre raportul dintre rezultatele asteptate (obiective) si rezultatele efectiv obtinute. Proiectul de lectie este structurat pe doua parti: o parte introductiva si una ce vizeaza desfasurarea propriu zisa a evenimentelor/momentelor ce se vor derula pe parcursul lectiei. pune în valoare initiativa si creativitatea educatorului. adecvat particularitatilor de vârsta ale acestora. psihopedagogica si metodica. Parcurgerea acestor etape se finalizeaza cu elaborarea proiectului didactic propriu zis care reprezinta un instrument util pentru o activitate didactica eficienta. Data Scoala Clasa Disciplina de învatamânt: Tema/subiectul Tipul lectiei Durata Obiective de referinta/competente specifice (1. Data Gradinita Grupa Tema 79 . un plan anticipativ al demersului didactic întreprins pe parcursul lectiei. Pentru a oferi informatii pertinente despre gradul de realizare a obiectivelor propuse. operationale Continutul instruirii Strategia didactica Activit. fotografii etc. 4. prezinta câteva particularitati ale proiectarii. 2) Obiective operationale: Cognitive Afective Psihomotrice (numai daca este cazul) Strategia didactica Resurse procedurale: . În partea introductiva se precizeaza elementele care dau identitate lectiei respective. interesul. probele de evaluare trebuie elaborate pornind de la obiective (care la rândul lor trebuie sa indice achizitii concrete. Precizarea modalitatilor de evaluare a gradului de îndeplinire obiectivelor operationale.metode si procedee . Desi nu exista un tip absolut de proiectare a lectiei. Proiectul didactic asigura rigoare activitatii. fise de evaluare.de activitate. iar cea de a doua parte a proiectului prezinta “filmul” general al desfasurarii lectiei. Evaluare În învatamântul prescolar noul curriculum promoveaza activitatile integrate care.forme de organizare Resurse materiale (mijloace de învatamânt) Bibliografie de specialitate psihopedagogica si metodica Anexe (fise de lucru. în elaborarea sa spunându-si cuvântul pregatirea de specialitate. Un proiect de activitate integrata ar putea fi realizat dupa modelul de mai jos. în practica educationala curenta s-a încetatenit urmatorul model. spre deosebire de activitatile pe discipline sau de lectiile din ciclul primar. experienta practica si. chestionare.

Cunoasterea caracteristicilor metodelor traditionale si complementare de evaluare din gradinita si ciclul primar. Evaluare Indiferent de ciclul de învatamânt. Activitatea educatoarei Activitatea copiilor Metode si procedee Forme de organiz. Forme de evaluare VII. Activitati liber alese 2 (ALA2) Separat se poate descrie scenariul zilei. Obiective: Cunoasterea principalelor forme de evaluare si a particularitatilor acestora la nivelul învatamântului prescolar si primar. sa fie operational pentru a fi posibil de transpus în practica.2.3. Activitati pe domenii experientiale (ADE) De exemplu: Domeniul Limba si comunicare (DLC) si Domeniul Estetic si creativ (DEC) Obiective de referinta (pentru fiecare domeniu în parte) Obiective operationale (pentru fiecare domeniu în parte) II.Tema proiectului Tema zilei Tipul de activitate Scopul activitatii Forme de organizare Durata Inventar de activitati: I. CAPITOLUL VII PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: VII. Activitati de dezvoltare personala (ADP) Întâlnirea de dimineata Rutine Tranzitii IV. VII. operat. Descrierea activitatii Strategia didactica Momentele activitatii ADE ALA 1 ALA 2 Ob. VII. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar.1. proiectul didactic trebuie sa fie adecvat situatiilor concrete de învatare. 80 . Întelegerea schimbarilor produse de reforma sistemului de evaluare din ciclul primar. Dupa care se detaliaza sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învatare. sa prezinte un anumit grad de flexibilitate si adaptabilitate la conditiile noi si sa conduca la obtinerea celor mai bune rezultate. insistând pe rutine si tranzitii. Clarificari conceptuale. Activitati liber alese 1 (ALA1) Obiective de referinta Obiective operationale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate) III.2.1.2. de înv. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar. Mijl.2. Metode de evaluare VII.

institutiile de învatamânt. D. atenta a unui curriculum educational. Ausubel si F. 81 . conceptorii de curriculum. atitudini etc. între cele trei domenii (cognitiv. 6. un anumit grup de vârsta) 4. referate. Cu ce evaluam? Cu metode de evaluare orala/scrisa/practica. b) evaluarea curriculum-ului. an scolar. Orientarea actului de evaluare catre elementele de creativitate. Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cuprinde: stabilirea finalitatilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale elevilor. eficientei si pertinentei activitatilor în relatie cu obiectivele lor. Robinson considerau ca „termenul evaluare se refera la o examinare riguroasa.VII. prin exercitii. d) evaluarea rezultatelor scolare – rezultatele elevilor din perspectiva cognitiva. în 1981. programarii si luarii deciziilor viitoare”. abilitati si atitudini. eseuri. Evaluarea reprezinta o componenta esentiala a activitatii de învatamânt. randamentul sau eficienta educationala. Astfel. pe de o parte în vederea ameliorarii activitatilor în curs si. psihomotrica. sumativ. eficacitatii. prin observatie directa. în contextul reformei educatiei. o componenta în care schimbarile de structura au devenit deja vizibile. 2. Cum evaluam? Prin stabilirea clara a parcursului: scopuri-obiective-instrumente de evaluare-rezultate-interpretare-comunicare 5. actiuni individuale. în vederea planificarii. Cine beneficiaza de rezultatele evaluarii? Elevii. parintii. a unui program. Cu ce scop? Formativ. lucru posibil deoarece fluxul informational circula de la comanda spre executie si invers. aptitudini. de orientare 3. Când evaluam? = la începutul unui proces (ciclu educational. Obiectivele reformei în domeniul evaluarii si examinarii vizeaza: a) evaluarea institutionala – vizeaza sistemul ca întreg. la finalul sau. afectiva. Proiectarea evaluarii educationale trebuie sa tina seama de raspunsul la urmatoarele întrebari: 1. afectiv. cu toate componentele sale. procesul de formare. nivelul de performanta. abilitati. ora de curs). si a procesului de învatamânt. gândire critica.1. teme individuale/de grup. autoritatile abilitate în proiectarea examenelor. probleme. utilizari si actualizari. psihomotric). profesorii evaluatori. prin metode de autoevaluare 7. rezultatele scolare. a unei variabile organizationale sau a unei politici specifice”. a unei institutii. e) evaluarea personalului didactic. proiectarea si înfaptuire a programului de realizare a scopurilor propuse. Procesul de învatamânt este un proces cu reglare si autoreglare. teme pentru acasa. pe de alta parte. factorii de decizie etc. competente. în special. prin proiecte. prin portofolii individuale/institutionale. pe parcursul acestuia. Clarificari conceptuale Problematica evaluarii si a reformei în acest domeniu constituie un subiect de analiza pentru toti cei implicati în desfasurarea procesului de învatamânt si în elaborarea documentelor de politica educationala. Jay Campbell sa defineasca evaluarea ca o „operatie care vizeaza determinarea de o maniera sistematica si obiectiva a impactului. procesul de evaluare primeste noi dimensiuni: Realizarea unui echilibru. Astfel. Pe cine evaluam? Educabilii (elevii. din perspectiva educabililor. Evaluarea si examinarea constituie. c) evaluarea proceselor de instruire. masurarea rezultatelor obtinute ca urmare a aplicarii programului. semestru. Ce evaluam? Sistemul ca întreg sau doar o componenta a acestuia. pentru ca în 1997. Conceptul de evaluare cunoaste astazi o multitudine de valente. componentele sale. în general. Reorientarea actului evaluativ catre competente si capacitati.

VII. Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat. cu valoare de etalon. de selectie etc). Rezultatele evaluarii prezinta o importanta deosebita pentru: cadre didactice. Ofera date ce asigura echilibrul între cerintele puse în fata copiilor si posibilitatile reale si virtuale ale acestora. Diagnostica – vizeaza identificarea nivelului performantei. 1975). elevi. punctele slabe ale sistemului.orienteaza decizia elevilor si a parintilor. sau ramâneri în urma. evaluarea pedagogica apare ca o actiune manageriala care impune raportarea rezultatelor obtinute în activitatea educativa la un ansamblu de criterii specifice domeniului. si functii specifice (motivationala si de orientare scolara si profesionala). De selectie – permite clasificarea elevilor în ordinea descrescatoare a nivelului de performanta atins.. Se va avea în vedere ca presiunea exercitata de familie pentru a-l împinge pe copil spre “mai mult” poate avea ca efect aspiratia spre “mai putin” pentru a evita deceptia. un indiciu al necesitatii întreprinderii unor masuri speciale de sprijin a acestora pentru depasirea unor dificultati. pe domenii ale performantei. într-o situatie de examen sau de concurs. Astfel Ioan Nicola evidentiaza functiile cu caracter economic si social. priceperilor si deprinderilor dobândite de elevi/prescolari în 82 . autoaprecierea în raport cu obiectivele procesului educational stabilite de la început sau în functie de obiectivele de evaluare comunicate anterior.activeaza si stimuleaza autocunoastarea. prin preeminenta si nu în chip exclusivist. prognostica.Pe baza rezultatelor obtinute prin actiunea de evaluare urmeaza sa se adopte decizii de ameliorare a activitatii în etapa urmatoare. greselile tipice prezente în pregatirea elevilor. • pentru copii/elevi: reprezinta un indiciu valoros cu privire la concordanta dintre performantele obtinute si obiectivele pe care le aveau de îndeplinit. în vederea luarii unor decizii optime cu privire la desfasurarea activitatii în etapa urmatoare. Din aceasta perspectiva. date ce se valorifica în scopul înlaturarii dis-functionalitatilor sistemului si eficientizarii sale. pedagogice si manageriale. • pentru societate. Vrabie. gradul de adaptare a copilului/elevilor la mediul gradinitei/scolii etc. parinti si chiar societate: • pentru cadrele didactice: ofera informatii cu privire la rezultatele activitatii desfasurate cu elevii. sursele care le-au generat. în echilibru stimulativ între dorinte si posibilitati. evaluarea furnizeaza informatii pertinente despre nivelul de pregatire a fortei de munca. Motivationala . a punctelor tari si slabe. Prognostica – vizeaza estimarea domeniilor sau a zonelor cu performante viitoare maximale ale educabililor. pe baza carora iau decizii cu privire la strategia activitatii viitoare. De certificare – permite recunoasterea statutului dobândit de catre un elev în urma sustinerii unui examen sau a unei evaluari cu caracter normativ. un reper important în reglarea efortului de învatare si a investitiei de timp destinat acestei activitati si eventual “un semnal de alarma” privind perspectiva evolutiei ulterioare. în functie de nivelul performantelor obtinute. Ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) sunt mentionate functii generale (diagnostica. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar Evaluarea dezvoltarii elevilor si prescolarilor se realizeaza în cea mai mare parte a timpului pe care elevul/copilul îl petrece la scoala/gradinita. astfel încât orientarea scolara si /sau profesionala a elevilor sa fie optima.2. În literatura de specialitate functiile evaluarii sunt abordate din perspective diferite. De consiliere . iar Sorin Cristea analizeaza functiile sociale. Are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor. (D. eficienta investitiilor în învatamânt. Poate ajuta la conturarea aspiratiilor si la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizarii lor. îi ajuta sa identifice aspecte reusite sau susceptibile de perfectionare a procesului instructiv-educativ. • pentru parinti: reprezinta o baza de predictie si o garantie privind reusita viitoare a copiilor.

Îndeplineste functia de diagnosticare (evidentiaza daca elevii stapânesc cunostintele si 83 . evaluare finala care se realizeaza la încheierea unei etape de instruire. în functie de criteriul adoptat. care reprezinta premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. d) În functie de factorii care realizeaza evaluarea se contureaza doua forme sau tipuri de evaluare: evaluare interna efectuata de aceeasi persoana/institutie care realizeaza efectiv si activitatea de instruire (de exemplu profesorul clasei). Analiza obiectivelor generale ale evaluarii se concentreaza atât pe cadrul didactic.2. cât si pe elev/prescolar: Stabilirea nivelului de dezvoltare a copilului/prescolarului. Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale. EVALUAREA INITIALA Se realizeaza la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregatire al elevilor. cadrul didactic are la dispozitie diferite forme si metode de evaluare pe care le poate folosi. c) Dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. cunoscându-se mai multe clasificari. Stabilirea evolutiei copilului în functie de obiectivele cadru si de referinta. evaluare continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului instructiv-educativ. evaluare sumativa ce se realizeaza la încheierea unei etape mai lungi de instruire. gradul de stapânire si aprofundare a acestora. evaluarea cunoaste trei forme: evaluare initiala care se realizeaza la începutul unui program de instruire. potentialul cu care urmeaza a se integra în activitatea viitoare. Stabilirea evolutiei copilului si a masurilor ameliorative pentru perioada urmatoare. nivelul dezvoltarii competentelor si abilitatilor. Întrucât cea mai frecvent folosita clasificare este cea realizata dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. vom analiza. afectiv-atitudinal. urmareste si aspectele formative ale muncii cadrului didactic. Prin evaluarea initiala se identifica volumul de cunostinte de care dispun elevii. al capacitatilor creative). probe scrise sau practice. în continuare. deprinderi. mai pe larg cele trei forme de evaluare care se contureaza aplicându-se acest criteriu. Stabilirea gradului de realizare a obiectivelor operationale propuse. Forme de evaluare Teoria si practica pedagogica evidentiaza existenta mai multor forme si tipuri de evaluare. evaluare globala când se verifica un volum mai mare de cunostinte. În acelasi timp. În acest sens. concretizate în atitudinile si comportamentele dobândite de elev/prescolar prin procesul de educatie. pentru reusita viitoarei activitati didactice. experiente acumulate de elevi care fac obiectul evaluarii vorbim despre: evaluare partiala prin care se verifica secvential un volum redus de cunostinte si achizitii comportamentale. abilitati.cadrul actului educational pe toate planurile personalitatii lor (intelectual-cognitiv. priceperi. precizând si eventualele particularitati ale acestui proces la nivelul învatamântului primar si prescolar.1. psihomotric. Datele obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvarii acestuia la posibilitatile reale ele elevilor. Astfel: a) Dupa volumul de informatii. b) În functie de perspectiva temporala din care se realizeaza evaluarea distingem: evaluare initiala care se face la începutul unui program de instruire. VII. evaluare externa realizata de o persoana sau institutie diferita de cea care a asigurat realizarea efectiva a procesului de învatamânt.

la fiecare început de an scolar se planifica o perioada de doua saptamâni pentru evaluarea initiala a copiilor din grupa. mai util si eficient. O evaluare eficienta este bazata pe observarea sistematica a comportamentului copilului deoarece ofera educatoarei informatii despre copii privind perspectiva capacitatii lor de actiune si de relationare. copilului i se pot adresa întrebari despre culorile obiectelor de vesela. Probele de investigatie trebuie integrate în activitatea obisnuita. Permite cunoasterea efectelor instruirii dupa fiecare secventa. la începutul unui an scolar. în timpul jocului în aer liber. când se constata ramâneri în urma la învatatura care ar putea împiedica desfasurarea eficienta a activitatii.). 84 . în mediile lui firesti: în sala de grupa. abilitati sau competente necesare învatarii. selectarea probelor de evaluare sau conceperea lor trebuie sa se faca cu multa responsabilitate. adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi. aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru întreaga clasa. jucându-se la Centrul „Coltul Casutei/ Joc de rol” „De-a bucataria”. contribuind la “învatarea deplina”. Nu trebuie evaluate doar aspectele care privesc latura cognitiva (daca numara. Evaluarea initiala se realizeaza la începutul unui ciclu de învatamânt. În învatamântul prescolar evaluarea initiala prezinta si alte accente. înlatura starile de neliniste si stres întâlnite la elevi în cazul evaluarii sumative. conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire. dezvolta capacitatea de autoevaluare. EVALUAREA FORMATIVA (CONTINUA. genereaza relatii de cooperare între cadrul didactic si elevi. Chiar daca sunt mentionate si fisele de lucru printre celelalte metode de evaluare trebuie avut grija ca probele cu sarcini pe fise sa fie echilibrate cu observarea comportamentului copilului în timpul jocului.abilitatile necesare parcurgerii noului program). ci si nivelul de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic si socio-emotional. feedback-ul obtinut este operativ. tinându-se seama de comportamentele specifice fiecarui domeniu de dezvoltare. vorbeste în propozitii. previne acumularea de goluri în pregatire. în timpul activitatilor extracurriculare. precum si o functie predictiva. În Centrul „Constructii” se pot obtine informatii despre formele geometrice pe care copilul le cunoaste. Întrucât nu exista un set unitar de probe de evaluare pentru copiii de 3-6/7 ani. identificarea eventualelor neajunsuri si astfel creeaza posibilitatea de a se adopta prompt masuri de ame-liorare a activitatii de învatare. copiii sa nu fie retinuti de la joc. despre competentele si abilitatile de care dispun în mod direct. ordonari dupa marime sau poate numara. se poate constata daca face clasificari. poezii etc. CURENTA) Aceasta forma de evaluare însoteste întregul parcurs didactic secventa cu secventa. de exemplu. Prezinta avantajul ca stimuleaza sistematic elevii pentru activitatea de învatare. gradul în care stapânesc anumite cunostinte. Datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se actioneze în planificarea activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice: proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor noului program. la sosirea si plecarea din gradinita. Se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a ramânerilor în urma la învatatura si a esecului scolar. ajutând elevul si profesorul sa-si adapteze activitatea viitoare la conditiile concrete ale instruirii. fara a-i întrerupe jocul cu castanele. oferind informatii cu privire la conditiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învatare ale noului program. în scopul cunoasterii acestora. Copilul trebuie observat în contexte naturale cât mai variate. permitând verificarea sistematica a tuturor elevilor din tot continutul esential al instruirii. La „Stiinte” printr-o discutie. pentru a stabili care este nivelul si ritmul lor de dezvoltare. dar si în conditiile în care educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui potential nu-l cunoaste. iar informatiile obtinute trebuie analizate în interrelatie. Astfel. pentru a rezolva sarcini pe fise. consultând bibliografia de specialitate si Curriculum-ul pentru învatamântul prescolar (3-6/7 ani). Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operationale. recunoaste anumite cuvinte. stie povesti. cultiva motivatia învatarii. în timpul mesei.

La clasele I-IV se realizeaza, de regula, pe sisteme de lectii, teme, capitole, care reprezinta unitati logice de structurare a continuturilor învatarii. Ea se poate organiza si dupa unele lectii al caror continut reprezinta „cheia întelegerii” întregului capitol. În gradinita se poate realiza cu ajutorul fiselor individuale, a jocurilor-exercitii, a jocurilor de rol, a povestirilor, a repovestirilor, a dialogurilor în situatii reale sau imaginate, memorizarilor, asamblarilor de figurine, constructiilor, modelajului etc. Ea vizeaza toate domeniile de dezvoltare ale copilului. În functie de rezultatele obtinute, se stabileste un plan de interventie remedial sau de dezvoltare. Cele mai utilizate instrumente de înregistrare a datelor sunt: fisa de observatie, grilele de verificare si control, rapoartele, fisa de caracterizare. Aceste documente însotite de observatii – comentarii, aprecieri ale educatoarei, fise de corespondenta pentru parinti, produse ale activitatii copilului, înregistrari audio si video, fotografii – sunt cuprinse în portofoliul copilului si dovedesc traiectoria dezvoltarii lui. Recompensele acordate copilului se concretizeaza în aprecieri verbale (lauda si încurajarea), aplauze ale colegilor si educatoarei, dreptul de a primi mascota grupei, de a initia un joc sau o activitate, de a ocupa pentru un timp un loc privilegiat etc. EVALUAREA SUMATIVA (FINALA) Se realizeaza la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (semestru, an scolar, ciclu de învatamânt), prin intermediul ei realizându-se verificarea prin sondaj a continuturilor învatarii, insistându-se astfel pe elementele fundamentale. Se urmareste stabilirea masurii în care elevii au capacitatea de a opera cu cunostintele de baza însusite si si-au format abilitatile vizate pe parcursul derularii programului de instruire. Ofera informatii utile asupra nivelului de performanta atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Pentru ca nu însoteste procesul de învatamânt secventa cu secventa are efecte reduse asupra activitatii instructiv-educative, acestea resimtindu-se dupa o perioada mai îndelungata, de regula, pentru urmatoarele serii de elevi. Rezultatele se apreciaza prin raportare la obiectivele generale urmarite prin predarea disciplinei de învatamânt. Exercita în principal functia de constatare a rezultate lor, de clasificare a elevilor. Poate genera în rândul elevilor atitudini de neliniste si stres si, în plus, consuma o parte considerabila din timpul alocat instruirii. La gradinita aceasta forma de evaluare vizeaza nivelul de performanta atins în raport cu obiectivele cadru si de referinta cuprinse în curriculum si se realizeaza, în special, înainte de parasirea gradinitei. Pe baza constatarilor privind masura în care copilul a atins obiectivele de referinta, educatoarea îi schiteaza profilul de personalitate, descrie inventarul de cunostinte principale, identifica interesul si posibilitatile de învatare, pentru a argumenta recomandarea înscrierii sale în scoala primara sau retinerea în gradinita. Beneficiarii rezultatelor ei sunt, în primul rând, parintii, educatorii, învatatorii, învatatoarele, consilierul, terapeutul. Fiecare dintre cele trei forme de evaluare are o contributie specifica în cunoasterea nivelului de pregatire al elevilor si, într-o masura mai mare sau mai mica, asigura premisele necesare pentru reglarea continua a procesului instructiv-educativ, fapt ce le recomanda deopotriva pentru practica educationala. VII.2.2. Metode de evaluare În activitatea de evaluare cadrul didactic poate recurge la o gama larga de metode, clasificate în: traditionale, denumite astfel datorita faptului ca au fost consacrate în timp si sunt utilizate cel mai frecvent si complementare deoarece s-au impus în practica scolara în ultimii ani. METODE TRADITIONALE DE EVALUARE a) Evaluarea orala. Se realizeaza printr-o conversatie între cadrul didactic si elevi, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la volumul si calitatea instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Se recomanda a fi utilizata mai ales în cazul disciplinelor/tipurilor de activitati care au ca obiectiv formarea unor capacitati si abilitati dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu, capacitatea de comunicare verbala). 85

Avantaje : permite verificare; ofera posibilitatea unei evaluari flexibile, adaptata particularitatilor individuale, prin stabilirea tipului de întrebari si a gradului de dificultate a acestora în functie de calitatea raspunsurilor oferite de elevi; permite cunoasterea posibilitatilor de exprimare a copiilor/elevilor si siguranta cu care opereaza cu notiunile asimilate, priceperea cu care elaboreaza un raspuns la o întrebare anume, abilitatea de a argumenta o idee, de a respecta logica si dinamica unei expuneri, originalitatea manifestata în abordarea unei probleme; ofera posibilitatea ca, în cadrul unor raspunsuri incomplete, sa se poata interveni cu întrebari suplimentare; favorizeaza intensificarea interactiunii profesor-elev; realizeaza un feed-back, prompt, rapid, permit corectarea raspunsurilor; favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare a copiilor/elevilor. Limite: obiectivitatea poate fi diminuata datorita: gradului diferit de dificultate a întrebarilor, starea de moment a evaluatorului starea psihica a elevilor (tensiunea afectiva); întrebarile ajutatoare pot avea un caracter perturbator, obligându-i pe elevi sa se abata de la forma de raspuns proiectat; ofera posibilitati limitate de verificare a unui numar mai mare de elevi; consum mare de timp, nivel scazut de validare si fidelitate. În învatamântul prescolar pentru evaluarea orala se pot folosi câteva procedee aparte, cum ar fi: „Scaunul autorului“, folosit în cadrul „Întâlnirii de dimineata“ în alternativa educationala Step by Step. Copilul este poftit pe acest scaun ca sa prezinte rezultatul muncii independente sau de grup celorlalti copii, educatoarei, dupa solutionarea unei sarcini date. I se ofera astfel sansa de a se autocunoaste, autoevalua si a avea feedbackul imediat al celorlalti copii si al educatoarei. Prin modelul de evaluare primit de la educatoare, în timp, copiii vor sti sa intervina si sa valorifice laturile pozitive ale persoanelor cu care interactioneaza si sa transmita acestora, sub forma de sugestii, pareri, opinii despre ceea ce trebuie îmbunatatit sau corectat, fara sa jigneasca sau sa atace pe cineva. „Turul galeriei“ se utilizeaza dupa solutionarea de catre copiii a unor sarcinii primite în grup. Rezultatul activitatii fiecarui grup este expus si, prin rotatie, fiecare grup vizualizeaza operele expuse. Educatoarea initiaza o comunicare interactiva între copiii autori ai lucrarii expuse si copiii vizitatori. Cei dintâi ofera informatii despre modul de organizare, despre contributia pe care a avut-o fiecare, despre colaborarea în solutionarea sarcinii si rezultatul muncii lor. Ceilalti formuleaza aprecieri despre felul în care au fost rezolvat cerintele si ofera aplauze si încurajari. „Jurnalul metacognitiv“ consta în evaluarea copilului la sfârsitul zilei cu privire la continutul învatarii, rezultatele obtinute în activitatile individuale sau comune, în termeni de reusite si dificultati întâmpinate, relatiile si calitatea acestora cu colegii pe parcursul îndeplinirii sarcinilor de învatare. Poate lua forma unui dialog între copil si educatoarea sau între copil si colegii de grupa. Se formuleaza întrebari de genul: „Ce ai învatat sa faceti astazi?“, „Cum ai facut?“, „Ce ti s-a parut izbutit?“, „Ce dificultati ai întâmpinat?“, „Cine te-a ajutat?“, „Pe cine ai ajutat?“, „Cum te-ai simtit astazi?“. b) Evaluarea scrisa. Reprezinta o metoda de evaluare care se utilizeaza începând cu ciclul primar, nefiind specifica învatamântului prescolar. La nivelul gradinitei, prin „scris“ întelegem exercitiile grafice, scrierea de simboluri, de litere izolate, de silabe, de cuvinte cu litere de mâna sau de tipar. Este foarte des folosita pentru verificarea nivelului de pregatire a elevilor. La clasele I-IV îmbraca forma lucrarilor de control curent, a lucrarilor de control date la încheierea unei unitati de învatare. Lucrarile scrise de control curent (extemporale) se administreaza la lectia curenta, dureaza 10-15 minute si cuprind un numar redus de întrebari. Urmaresc: verificarea 86

modului în care elevii si-au însusit lectia de zi, acoperirea necesarului de note, formarea la elevi a obisnuintei de a învata sistematic. Lucrarile de control la sfârsitul unei unitati de învatare se aplica în cadrul evaluarii formative. Verifica în ce masura obiectivele unitatii (obiectivele de referinta) au fost îndeplinite si elevii si-au însusit continuturile esentiale. Ofera informatii privind calitatea demersului didactic si efectele sale exprimate în nivelul de pregatire al elevilor. Avantaje : permite evaluarea unui numar mare de elevi într-un timp relativ scurt; face posibila evaluarea tuturor elevilor cu privire la asimilarea aceluiasi continut, ceea ce permite compararea rezultatelor; asigura conditii pentru o apreciere cu grad ridicat de obiectivitate; ofera elevilor posibilitatea de a elabora raspunsul în mod independent, în ritm propriu, demonstrând astfel cunostintele si capacitatile de care dispun: diminueaza starile tensionale care pot influenta negativ performantele elevilor mai timizi sau cu alte probleme emotionale. Limite: feed-back-ul nu este operativ (imposibilitatea corectarii unor greseli, clarificarii, completarii imediate a cunostintelor, elevii luând cunostinta de lacunele lucrarilor cu relativa întârziere); imposibilitatea de a orienta elevii prin întrebari suplimentare; când continutul nu acopera decât o parte din materie, exista posibilitatea ca întâmplarea sa aiba un rol semnificativ cu implicatii importante asupra calitatii probei. c) Evaluarea practica. Se foloseste pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunostinte teoretice în rezolvarea unor probleme practice, gradul de stapânire a unor priceperi si deprinderi. Se aplica în special atunci când se urmareste evaluarea continutului experimental si practic al instruirii, dar ofera si informatii cu privire la însusirea continutului conceptual. Reprezinta si o modalitate importanta de dezvoltare a unor competente generale si specifice, aplicative. În învatamântul prescolar probele practice sunt diversificate în functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiectivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare. În gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fenomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, întocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse în acest caz aprecierilor verbale, în functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor. Pentru contracararea limitelor celor trei metode de evaluare, dar si pentru asigurarea unui grad sporit de obiectivitate se recomanda imbinarea metodelor traditionale de evaluare. METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE Aceste metode urmaresc sa ofere elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu doar ca au asimilat un ansamblu de cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele cunostinte. În general, în aceasta categorie încadram: observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Dintre aceste metode, aplicabilitate la nivelul învatamântului primar si prescolar au: observarea sistematica, portofoliul si autoevaluarea. a) Observarea sistematica. Ofera informatii relevante asupra performantelor copiilor/elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si reactionare, a competentelor si abilitatilor de care dispun, a trasaturilor de personalitate si implicit pentru calitatea si eficienta demersului didactic. Permite cunoasterea unor performante mai greu cuantificabile, dar foarte importante pentru aprecierea randamentului scolar.

87

Dezavantaj: solicita un timp considerabil pentru notarea datelor factuale si nu întotdeauna interpretarea acestora are gradul de obiectivitate dorit. cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. în cadrul activitatilor extrascolare si extracurriculare. de la parinti si toate persoanele care interactioneaza cu copilul. initiativa în comunicare. daca inventeaza moduri noi de a le folosi. sa observe copilul în conditii cât mai variate. nou pentru dezvoltarea copilului. cu ce copii prefera sa se joace). Educatorul trebuie sa redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitatii lui în devenire. liste de rubrici pe care doar sa se bifeze). locuri diferite si momente diferite. deoarece un comportament constant în situatii diferite. probleme de natura comportamentala. scara de clasificare. sub toate aspectele. sa utilizeze mijloace simple de înregistrare (grile. modul cum interactioneaza cu ceilalti (educator. copii.În învatamântul prescolar observarea este importanta în programele de educatie centrate pe copil si consta în urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unui copil. e important pentru interpretare. capacitatea de autocontrol. sa dea acestora o interpretare pertinenta. sa aloce un timp special (de exemplu. lista de control /verificare. daca se joaca cu materialele din toate centrele de activitate. sa noteze comportamentele cu mare exactitate. cât si la clasele I-IV. sa-si construiasca instrumentele necesare pentru înregistrarea informatiilor. aptitudini generale sau specifice etc.). Aceste informatii sunt confidentiale. sa înregistreze observatiile în caietul de observatii. alti adulti): modul de comunicare verbala/nonverbala. sa noteze ceea ce i se pare important. daca foloseste o varietate de materiale sau opteaza doar pentru unele). pentru o observare reusita este important ca orice cadru didactic: sa stabileasca exact scopul observatiei. Fisa de observare reprezinta un instrument prin care cadrul didactic consemneaza date factuale cu privire la comportamentul sau modul de actiune al elevului (fapte deosebite. Avantaj: cadrul didactic decide asupra comportamentului sau performantelor pe care le considera relevante. pe care apoi le prelucreaza si le interpreteaza. Atât în gradinita. sa stabileasca comportamentele care intereseaza. capacitatea de exprimare a emotiilor si de a întelege emotiile celorlati. cât si din afara ei. relatiile în cadrul grupului social al grupei (daca se joaca cu copiii. semnificative pentru a fi retinute si nu presupune implicarea elevului în completarea fisei. În învatamântul primar observarea elevilor trebuie sa se realizeze în contexte multiple: la ore. fara a interveni. Cunoasterea copilului necesita timp si anumite competente din partea educatorului: sa faca observatii obiective. prin interactiunea cu grupa de copii. 10-15 minute la jocuri si activitati alese). atât din gradinita. sa interpretam datele înregistrate pentru a diferentia aspectele caracteristice de cele aparente. ce roluri prefera. Înca de la venirea sa în gradinita obtinem prin observare informatii despre dezvoltarea copilului. Prima conditie de importanta capitala este ca educatorul sa învete sa observe copilul. în pauze. 88 . sa nu opereze cu etichetari subiective. Informatiile pe care trebuie sa le obtinem despre copil se refera la: modul cum actioneaza cu obiectele (cum le mânuieste. Pentru înregistrarea informatiilor se pot folosi urmatoarele instrumente: fisa de observare. daca initiaza jocuri.

De asemenea. angajarea lor în activitati de învatare mai complexe. lucrari prezentate în cercuri. flexibil prin care cadrul didactic urmareste progresul realizat de elev în plan cognitiv. cu grad ridicat de originalitate si crea-tivitate. Elevilor li se prezinta o serie de enunturi fata de care ei trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul. machete. Deoarece realizeaza o sinteza a activitatii elevului pe o perioada mai îndelungata de timp poate servi si ca evaluare sumativa. Reprezinta atât o metoda. cât si un instrument de evaluare complex. în mod obisnuit. ceea ce stimuleaza exprimarea personala a elevilor. teme pentru acasa). Portofoliul reprezinta „cartea de vizita” a elevului. 89 . eseuri. la clasa a IV-a se poate folosi urmatoarea fisa de control: Elevul • a urmat instructiunile de lucru date înaintea activitatii DA NU • a respectat etapele ce trebuiau parcurse în elaborarea lucrarii DA NU • a folosit corect instrumentele de lucru DA NU • a finalizat lucrarea DA NU • a lucrat independent. casete video cuprinzând prestatia orala a elevului în cadrul unor activitati sau contributia în activitatea de grup etc. interviuri. La gradinita portofoliul poate include: desene picturi fise cu sarcini povesti dictate educatoarei. desene. fara ca pe moment sa formuleze judecati de valoare asupra celor înregistrate. compuneri. La clasele I-IV. reliefând progresul înregistrat de acesta pe o perioada determinata a parcursului scolar. Permite cadrului didactic sa constate la elevii sai prezenta sau absenta unor caracteristici sau comportamente. caricaturi. având la dispozitie o scara cu 5 trepte (se foloseste de regula scara lui Likert). portofoliul poate include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare: rezultatele la probele scrise (lucrari de control. neavând nevoie de ajutor DA NU • a sesizat unele imperfectiuni ale propriei lucrari DA NU Prezinta avantajul ca se elaboreaza relativ usor si permite evaluarea obiectiva a unor abilitati. Îmi asum cu placere responsabilitatile ce-mi sunt încredintate în cadrul echipei. integrator.Data Locul Prezentarea evenimentului /faptei Interpretarea evenimentului (concluzii de natura psihopedagogica) Scara de clasificare însumeaza un set de comportamente ce sunt supuse evaluarii. în cadrul unei lectii de abilitati practice. Permite evaluarea unor produse care. înlatura tensiunile. În felul acesta evaluarea devine motivanta pentru elev. ceea ce face posibila folosirea acesteia doar în ciclul primar. fise de observare. atitudinal. nu sunt avute în vedere prin celelalte metode de evaluare. rezultatele activitatilor practice. postere. Exemplu. aplicatii practice. teste. Puternic dezacord dezacord neutru acord puternic acord Lista de control/verificare. starile emotionale negative care însotesc formele traditionale de evaluare. b) Portofoliul. comportamental de-a lungul unui semestru sau an scolar. cu participarea directa a elevului. chestionare de atitudini. De exemplu.

insuficient). suficient. ele contribuind eficient la realizarea învatarii euristice. Este folosita cu scopul de a-i ajuta pe elevi sa-si cunoasca dimensiunile propriei personalitati si manifestarile comportamentale. ci în strânsa legatura cu experienta si perceptia fiecarui cadru didactic. gimnastica etc. cu aprecieri si laude în prezenta parintilor. planse cu cifre sau cu litere. fotografii. realizata aproape exclusiv în functie de experienta cadrelor didactice si de perceptia lor asupra nivelului de pregatire al elevilor. la evaluarea calitativa. comentarii suplimentare. cât si în gradinita. numite descriptori de performanta. valorifica si stimuleaza întregul potential creativ al elevilor si creeaza cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilitatilor intelectuale si practic-aplicative ale acestora. care are ca scop schimbarea complexa a sistemului existent si nu simpla revizuire sau îmbunatatire a acestuia. pictura. Ajuta elevul sa constientizeze progresele si achizitiile. în cadrul sistemului de notare cu cifre pe o scara de zece trepte sunt imposibil de elaborat criterii relevante si unitare pentru acordarea fiecarei note. Poate fi folosita atât la clasele I-IV. Metodele complementare de evaluare asigura o alternativa la metodele traditionale. foarte bine. Portofoliul de evaluare cuprinde obiectivele care au stat la baza realizarilor curente ale copilului. favorizeaza individualizarea sarcinilor de lucru. Noul sistem are la baza criterii unitare la nivel national. Utilizarea lor imprima un pronuntat caracter interactiv actului de predare-învatare. decurge din urmatoarele considerente: notele nu sunt acordate elevilor pe baza unor criterii. VII. având totodata multiple implicatii în plan motivational si atitudinal. interviuri de alfabetizare si alte materiale în care sunt informatii despre copil strânse de obicei. corespondenta cu parintii La sfârsitul anului scolar copiii primesc aceste portofolii într-un cadru festiv. planuri de interventie personalizate. bazat pe descriptori de 90 . Sistemul de notare prin calificative (excelent. lucrari de grup. instrumente de evaluare (tabele de rezultate. fisa de caracterizare psihopedagogica). asigurând astfel o imagine de ansamblu privind nivelul competentelor elevilor. îndoituri din hârtie. bine. informatii despre activitatea copilului în afara grupei (participarea la concursuri. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar Reforma evaluarii elevilor din învatamântul primar este una de substanta. strategiile. Practica evaluativa a demonstrat faptul ca obiectivitatea evaluarii este asigurata de îmbinarea metodelor traditionale cu cele complementare. sa-si raporteze performantele la exigentele si sarcinile învatarii.). materiale din care rezulta preocuparea pentru dans. de-a lungul unui an scolar. Necesitatea înlocuirii sistemului de notare cu cifre cu sistemul de evaluare prin calificative. motivându-i astfel pentru învatare. diagrame. reprezentând optiuni metodologice si instrumentale care îmbogatesc practica evaluarii.carti facute de copii. c) Autoevaluarea. grafice. Reprezinta o metoda prin care se urmareste construirea imaginii de sine a elevului. sa-si elaboreze un stil propriu de munca. Pentru a-si îndeplini rolul. notele reprezinta simple simboluri fara o baza stiintifica bine conturata. furnizeaza elevilor si parintilor informatii relevante despre nivelul de pregatire la care au ajuns. de apreciere a performantelor elevilor. Astfel. pentru prima data s-a trecut de la evaluarea cantitativa. care astfel nu se mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre cadrul didactic.3. Acestia sporesc obiectivitatea evaluarii. fise de observatie din timpul activitatilor independente si pe grupe. bazate pe descriptori de performanta. din acest motiv. Valentele formative pe care le detin le recomanda în mod sustinut. informatii asupra perceptiei de catre copil asupra propriei prestatii. este necesar ca elevul sa aiba o serie de puncte de referinta/criterii în baza carora sa procedeze la autoevaluarea diverselor aspecte ale devenirii sale. liste de verificare si control.

la nivelul învatamântului primar. Introducerea concomitenta în sistem a noului curriculum pentru învatamântul primar si a noului sistem de evaluare a rezultatelor scolare a avut avantajul evident de a potenta importanta si impactul schimbarii. are implicatii de profunzime. Modurile în care acesti descriptori de performanta pot fi creati. Acest lucru poate fi util în evaluarea curenta interna. de importanta judecatii de evaluare cu care se finalizeaza aplicarea descriptorilor. sistemul este capabil de a se autoregla. a performantei. întemeind-o în mod sistematic. Se pot înregistra direct în catalog calificativele obtinute de elevi la evaluari cu un anumit grad de complexitate (probe scrise cu un numar suficient de cerinte. precum si a principale lor capacitati. medie si minima. În acest context. respectând criterii unitare. mai obiectiva sub raportul consistentei procesului. asigura coerenta. realizabila în conditiile evaluarii curente. Performanta asteptata este conceputa ca performanta tipica. A aparut evidenta necesitatea completarii celor patru trepte ale notarii elaborate în prima etapa cu descriptor ai performantei de tip „excelent” si „insuficient”. Descriptorul de performanta concretizat în formula unei scale de apreciere are avantajul practic de a argumenta judecata de valoare. lucrari practice etc. Stimularea capacitatilor metacognitive si de autoevaluare a demersului individualizat. ale performantei asteptate din partea elevilor aflati în situatie de evaluare. adaptarea si utilizarea acestor descriptori în cazul aprecierii si notarii curente sunt: Potentialul lor formativ în termeni de întelegere si modelare a asteptarilor în ceea ce priveste performanta dorita. medie. a procesului de învatare în general. adaptati.performanta. aplicabile la nivel national. În sistemul de evaluare românesc. descriptorii de performanta au fost introdusi la începutul anului scolar 1998-1999. explicitari organizate ierarhic. chiar în conditiile în care necesarul de timp acordat întregului proces de apreciere este relativ important. Calificativul consemnat în catalog si în carnetul elevului va fi rezultatul câtorva aprecieri de acest tip. acest sistem de evaluare nu realizeaza o discriminare la fel de sensibila ca sistemul cifric. decât pe cel de competitie. în aprecierea rezultatelor elevilor. pe niveluri de performanta superioara. Finalizarea judecatii evaluative a învatatorului privind performanta elevilor printr-un calificativ ce corespunde descrierii performantei demonstrate. urmând ca înregistrarea rezultatelor elevilor în documentele scolare sa se realizeze ca rezultat al mai multor evaluari. ca si a celui de evaluare în mod specific. Principalele calitati ale noului sistem de evaluare introdus sunt flexibilitatea si adaptabilitatea sa: odata introduse modelele motrice pentru punerea în ecuatia evaluativa a principalelor obiective de referinta de la nivelul curriculum-ului. de efectele scontate. realizata de cadrul didactic la clasa. ca un act al reformei educationale în domeniu. directe si asupra modalitatilor de înregistrare a rezultatelor scolare. Sub denumirea de descriptori de performanta intra o categorie diversa de formulari. Principalele argumente pentru introducerea.). descriptorii stau la baza crearii si implementarii unui sistem complet nou de evaluare. la clasa. accentul urmând a fi pus mai mult pe dezvoltarea spiritului de echipa al elevilor. Evaluarea în învatamânt ul primar are un caracter formativ. sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectiva. 91 . Faptul ca sistemul descriptorilor de performanta nu este conceput sa discrimineze puternic în sens normativ. între elevii aceleasi clase s-a dovedit a fi benefic pentru acest nivel de vârsta. utilizati în mod concret în activitatea de evaluare curenta si/sau examinare este o problema care tine de creativitatea evaluatorului. Dintre efectele introducerii acestor descriptori amintim: Evaluarea curenta a devenit mai unitara. În învatamântul primar se considera ca acest fapt nu este atât de important pentru evaluarea curenta. comparabilitatea în notare si o mai mare usurinta în utilizare.

în timpul exercitiilor-joc si în propria vorbire. Pentru un numar dat. a consensului de tip profesionist între cei care actioneaza si ca evaluatori în activitatile curente si ca examinatori. si cu unele greseli. utilizând orice metoda care îl conduce rapid la obtinerea solutiei. în situatia de examen. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. Stabileste rapid si precis acordul predicatului cu subiectul si al adjectivului cu substantivul pe care îl determina. inclusiv reprezentari si numarare. Sesizeaza dezacordurile exprimate în orbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. utilizând orice metoda care conduce rapid la obtinerea solutiei. Utilizeaza în calcule mentale modalitati de a descompune numerele. mai mare decât 2. în timp. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. în mod special. Bine Construieste corect propozitii din 2-4 cuvinte. bazate pe criterii asumate. * numere mai mici decât 100 Suficient Descompune numere naturale mai mici decât 10 în sume sau diferente. a credibilitatii deciziei. Elevul exploreaza modalitati de a descompune în suma sau în diferenta: numere mai mici decât 20. Realizarea acestui tip de consens este esentiala pentru optimizarea calitatii judecatii experte. respectând cerinte date. utilizând obiecte sau reprezentari. Foarte bine Descompune numere naturale mai mici decât 20 în sume sau diferente. Sesizeaza dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. prin aceasta. în propozitii de 2 cuvinte.Cresterea transparentei si a consistentei procesului de apreciere/notare si. în timpul exercitiilor. cu impact direct în perspectiva si asupra examenelor. Foarte bine Construieste. profesorii si învatatori. scrie toate solutiile. respectând cerinte date. Stabileste acordul predicatului cu subiectul. CLASA I – Matematica 2. Elevul construieste propozitii corecte din punct de vedere gramatical Suficient Construieste corect propozitii din 2-3 cuvinte date. Întemeierea. Pentru o mai buna întelegere a modului în care opereaza descriptorii de performanta prezentam urmatoarele exemple. Bine Descompune numere mai mici decât 20 în sume sau diferente. efectueaza cel putin trei astfel de descompuneri. propozitii din 2-5 cuvinte. efectueaza cel putin doua astfel de descompuneri. Pentru un numar dat.1. Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacitatilor de explorare/investigare si rezolvare de probleme 2. utilizând obiecte. Studiile întreprinse ca si practica educationala evidentiaza necesitatea adecvarii permanente a actiunilor de evaluare la mutatiile de accent survenite în domeniul 92 .2. în propria vorbire. CLASA I – Limba si literatura româna Obiectiv cadru 2: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala 2. Stimularea schimbarii accentului si ponderii de pe continuturi curriculare pe competente si capacitati activate contextual sau situational. a judecatii de valoare în cazul evaluarii curente. Pentru numere mai mari decât 20 scrie cel putin trei solutii. mai mare decât 3. unde continuturile sunt cu adevarat ilustrative si nu determinate. rapid si corect. * Descompune numere naturale mai mici decât 100 în sume sau diferente. transparente si operationalizabile în mod concret. inclusiv reprezentari si numarare. Sesizeaza cu rapiditate dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. joc de stabilire a acordurilor gramaticale. raspunzând nevoilor reale.

(2000) . (2001) – Formarea initiala pentru profesia didactica prin colegiile universitare de institutori..Dictionar de pedagogie. E.Didactica. F. Editura Polirom. CNEE.. Bucuresti. coord. Cucos. Editura Corint. A.Pedagogie. (2000) – Disciplinele optionale la clasele I-IV. Bucuresti. D. (1982) .. C-tin. evaluative în consens O abordare cu exigentele din perspectiva impuse procesului noului curriculum. Culea.C. Voiculescu. L. V. N. Gliga. Anghel. Petroaia. Bibliografie generala 1. D.N. Editura Humanitas Educational. Paus. 10.Chisinau 6. V. Eurostampa. Stoica. (2000) – Didactica prescolara. Moise. Editura V&I Integral. 5. Macavei.Tratat de pedagogie scolara.P. Ed. coord. C-tin. Bucuresti.D.învatamântului. (2009) – Ghid si regândirea pentru învatamântul strategiilor prescolar. MEN. didactic. E. Munteanu. S.Lectia între proiect si realizare.Perfectionarea lectiei în scoala moderna.P. Constandache. ClujNapoca 13. Editura Eficient.Radu. coord. *** (2001/2002) – Ghiduri metodologice de aplicare a programelor scolare. Bucuresti. I. (2008) – Teoria si metodologia evaluarii. Ghid pentru profesori.. M.Învatarea în scoala. Bucuresti. Editura Polirom. (2000) . Pârâiala. (1999) .. A. I. Bucuresti. *** (2008) – Ghid de bune practice pentru educatia timpurie a copiilor între 3 la 6/7 ani.P.. (1999) – Disciplinele optionale. M. Bucuresti 22. Bucuresti. E. Editura Aramis. Stoica. (1981) . Cerghit. Cretu. (2001) – Evaluarea curenta si examenele. 20.. 12. Editura Polirom.E. Buc. Litera-International. 93 94 . Modele orientative. Bucuresti 18. Iasi. Ed. 26.P. Planuri – cadru de învatamânt pentru învatamântul preuniversitar. Editura Polirom. Ionescu.E. (1997) . Timisoara 25. Giurgea.Reforma evaluarii în învatamânt. D. EDP.E. *** (1999) – Descriptori de performanta pentru învatamântul primar. C-tin. Cerghit.P. Ghid pentru cadrele didactice din învatamântul preuniversitar. Editura Didactica si Pedagogica.. Pârâiala.. (1997) – Pedagogie. 24. Sesovici. (1999) . MEC...N. Iasi. D. Cucos. 11.E. (1996) – Concepte didactice fundamentale. 28. Bucuresti 14. D. Bucuresti 2. (1982) . 30. Bucuresti. impun redimensionarea E. (1996) . Bucuresti 21.P.. MEC. care C. Editura Aramis.D. Iasi. Iasi 9. Kolumbus. Bucuresti. Constanta.. 27. Ausubel. CNEE 19.N.. Bucuresti 3.&C. L. Munteanu. (1996) . E. 16. Bucuresti. Descriptori de performanta. *** (2008) – Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.. Potolea.C.E. Bucuresti 4. (2008) – Activitatea integrata din gradinita.. I. EDP.Ghid de evaluare în învatamântul primar. M. (2001) – Pedagogie prescolara. (2000) – Standarde profesionale pentru profesia didactica. S. S.... & S. Editura Muntenia & Leda. M. (1983) . D-tru. Ionescu. *** (1999) – Curriculum National. Iasi 8. E. M.Educatie si curriculum.E. Editura Aramis. Bucuresti. MEN. 23.Neacsu. (1999) – Psihopedagogia scolara pentru învatamântul primar. I. Robinson.. E. Pletea. Bucuresti. Editura Didactica. coord.. 7. 29. Nicola. Ungureanu. 15. 17.D. D.Metode de învatamânt (editia a III-a) E. N. Editura Dacia.G. Editura Ankarom. Cristea. Salade. Bucuresti. Grama. F. A. I. Conceptii si strategii. (1998) – Evaluarea în învatamântul primar. Editura ProGnosis.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful