P. 1
101503115 Suport Curs Pegag Inv Primar Si Presc

101503115 Suport Curs Pegag Inv Primar Si Presc

|Views: 36|Likes:
Published by predunaeva

More info:

Published by: predunaeva on Apr 23, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/15/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” DIN GALATI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PEDAGOGIA ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
- suport de curs -

Autor: Lect. univ. dr. Valerica ANGHELACHE

2011

CUPRINS
CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR I.1. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar......................3 I.2. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar..............4 CAPITOLUL II. STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR II.1. Conceptul de standard profesional..........................................................7 II.2. Continutul, principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar.............................................................................7 CAPITOLUL III. PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV III.1. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica..............................9 III.2. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul
III.2.1. Caracteristici generale..............................................................15 III.2.2. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si

primar................................................................................................................1 5

scoala................................................................................................................17 CAPITOLUL IV. PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR
IV.1. Curriculum. Caracteristici generale.......................................................27 IV.2. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV..........................31 IV.3. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si

primar................................................................................................................4 7
CAPITOLUL V. METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR V.1.Delimitari conceptuale..........................................................................50 V.2. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar)..............................................................................................................51 V.3. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV...................................................................................................................68 CAPITOLUL VI. PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR VI.1. Clarificari conceptuale.........................................................................70 VI.2. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare.............................71 VI.3. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar...............................................................................................73 CAPITOLUL VII. PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR VII.1. Clarificari conceptuale.......................................................................79 VII.2. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar.......................81 VII.2.1. Forme de evaluare...............................................................81 VII.2.2. Metode de evaluare..............................................................84 VII.3. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar.........................89 2

.. Din punct de vedere structural.. În sens restrâns.... specializat în realizarea functiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului de instruire.. în cadrul concret al activitatii de predare-învatare-evaluare..........2.......1. determinata la nivel pedagogic si juridic la nivelul unor „servicii publice deschise”...... Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde: a) educa ia timpurie (0-6 ani): nivelul antepre colar (0-3 ani) înva amântul pre colar (3-6 ani). d) la nivelul relatiei „didactice”. b) accentueaza unicitatea copilului si considera ca abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale). care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate. Constientizarea locului învatamântului primar si prescolar în structura sistemului de învatamânt public si a rolului pedagogiei scolare si prescolare în sistemul stiintelor educatiei..... c) solicita în mod fundamental ca la vârstele mici sa avem o abordare pluridisciplinara (îngrijire. învatamântul prescolar (educatia timpurie) reprezinta o subramura a pedagogiei vârstelor si prima veriga a sistemului de învatamânt. b) înva amântul primar (6-10 ani) clasa pregatitoare clasele I-IV. e) solicita ca activitatile desfasurate în cadrul procesului educational sa devina adevarate ocazii de învatare situationala... sistemul de învatamânt reprezinta reteaua organizatiilor scolare. care este conceput... Sistemul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie. I.. matur..1....... profilele si formele... 3 .. prin formarea capacitatii de a învata.. sistemul de învatamânt reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de toate gradele........... ale carui caracteristici sunt: a) asigura intrarea copilului în sistemul de învatamânt obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani). particularitatilor si tendintelor de evolutie în învatamântul prescolar si primar... grupa mijlocie i grupa mare.. perfectibile si autoperfectibile....92 CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: I... dintr-o anumita tara.... organizat si functioneaza în baza unor principii generale cu caracter organizatoric si juridic.... Întelegerea caracteristicilor. în sens larg........Bibliografie generala. Astfel.. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar Analiza problematicii si a particularitatilor învatamântului prescolar si scolar necesita în prealabil clarificarea conceptului de sistem de învatamânt.. considera adultul/educatorul ca un partener de joc. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Obiective: Cunoasterea structurii sistemului de învatamânt de la 0 la 10 ani.. nutritie si educatie în acelasi timp)...... Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar I. care cuprinde: grupa mica..

Reprezinta etapa constituirii primare. Dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii. Învatamântul primar reprezinta cea de-a doua veriga a sistemului de învatamânt. g) motivatie si atitudini pozitive fata de învatare. c) descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati. curiozitate.2. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Reforma produsa la nivelul educatiei timpurii a condus la redefinirea obiectivelor pe care aceasta le urmareste. componenta instrumentala a culturii generale (scris. se organizeaza în cre e i. 4 . a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. Astfel copilul învata sa se adapteze la mediu si dobândeste mijloacele prin care se consolideaza autonomia. calcul matematic). aceasta experienta de viata fiind impregnata de învatarea comunicarii verbale. d) dezvoltarea abilitatilor sociale prin interactiunile generate de mediul de învatare. Descoperirea. atitudini si conduite noi. citit. 3.f) porneste de la premisa ca parintele nu poate lipsi din acest cerc educational. b) efectele pozitive asupra viitoarei integrari sociale si reducerea comportamentelor deviante precum si a esecului scolar. încercarilor si experimentarilor. ca experiente autonome de învatare. capacitati. I. Desigur. în gradini e i în centre de zi. Cele doua caracteristici esentializeaza functiile de baza ale învatamântului primar: a) functia de realizare a educatiei de baza. Se organizeaza în gradini e cu program normal. ale carui caracteristici de baza sunt: Asigura instruirea de baza. b) functia de dezvoltare a personalitatii copilului. Încurajarea explorarilor. f) dezvoltare socio-emotionala. cât si prin includerea într-un sistem de educatie organizat si coordonat într-o maniera stiintifica. deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea în scoala si pe tot parcursul vietii. integrala si armonioasa a personalitatii copilului. deprinderi. Vizeaza dezvoltarea unor componente ale personalitatii umane: inteligenta. 4. 2. prin perfectionarea deplasarii si mânuirea de obiecte. Dintre acestea amintim: 1. Este denumita si prima copilarie. a propriei identitati. dupa caz. ceea ce presupune individualizarea educatiei si promovarea învatamântului de tip formativ. de catre fiecare copil. Dezvoltarea libera. coerente. Învatamântul prescolar cuprinde doua etape si paliere de vârsta: a) Educatia anteprescolara (1-3 ani). Sprijinirea copilului în achizitionarea de cunostinte. el fiind partenerul-cheie în educatia copilului. atât prin coborârea vârstei de scolarizare. e) comportamente centrate pe sarcina. aceste functii se presupun si se sustin reciproc. iar relatia familie-gradinita-comunitate devine hotarâtoare. asigurându-se în acelasi timp si pregatirea copilului pentru intrarea în învatamântul primar. deprinderi si obisnuinte morale etc. sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia. prelungit i saptamânal si reprezinta etapa în care se depisteaza si se remediaza deficientele de învatare si psiho-comportamentale ale copiilor. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. exercitiilor. b) Învatamântul prescolar (3-6 ani). indiferent de mediul din care provin. dintre care putem aminti: a) progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii. în functie de ritmul propriu si de trebuintele sale. cu adultii si cu mediul pentru a dobândi cunostinte. a trairii experientei de viata curente. Schimbarea de paradigma în promovarea educatiei timpurii atrage dupa sine decantarea unor efecte. respectând capacitatile si nevoile sale.

când drepturile le sunt promovate si protejate. h) O lume mai buna pentru copii este o lume în care toti copiii se vor putea bucura de anii copilariei – un timp al jocului si al învatarii. când copiii sunt iubiti. Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea si protectia drepturilor copiilor include implicarea directa a autoritatilor locale. afectiva. Planul de actiune adoptat Adunarea Generala a Natiunilor Unite accentueaza urmatoarele elemente: Dezvoltarea fizica. Finalitatile învatamântului primar constituie un sistem de referinta în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. 10 mai 2002 este data celei de-a XXVI-a Sesiuni Speciale a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. a sectorului privat si a 5 . mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel national si international. Analizând finalitatile celor doua niveluri ale scolaritatii putem constata ca se pot contura noi tendinte în abordarea acestora la nivelul politicii educationale. respectati si alintati. b) Exprimarea într-o limba de circulatie internationala. schimbarea care a demarat la nivelul învatamântului primar se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: 1. familia este îndreptatita sa beneficieze de toata protectia si sprijinul de care are nevoie. priceperilor si deprinderilor intelectuale de baza. când siguranta si bunastarea lor sunt considerate primordiale si când se pot dezvolta în sanatate. Învatamântul primar face parte din învatamântul obligatoriu si vizeaza perioada cuprinsa între 6/7 ani – 10/11 ani si are ca principale obiective: a) Însusirea cunostintelor. f) Copiii si adolescentii sunt cetateni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toti. spirituala. c) Orice copil este nascut liber si egal în demnitate si drepturi. b) Investitia în copii si respectarea drepturilor lor este una dintre modalitatile cele mai eficiente de eradicare a saraciei. avându-se în vedere urgenta si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. ca atare. familiilor. În învatamântul preprimar. care a vizat revizuirea Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de copii si corelarea cu programa claselor I-IV. În mai 2002. cognitiva si culturala a copiilor constituie o prioritate nationala si globala. 189 state membre ale Natiunilor Unite semneaza Conventia cu privire la Drepturile Copilului. 2. manifestare la care s-a adoptat o declaratie ce cuprinde principiile fundamentale ale educatiei timpurii: a) Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate actiunile legate de copii. gratuit. fara nici un fel de discriminare. în cadrul programului educational “Organizarea învatamântului preprimar”. obligatoriu si de buna calitate. formarea personalitatii copilului. c) Formarea deprinderilor de comportare civilizata. a parlamentarilor. pentru ca în anul 2002 sa se initieze programul „Generalizarea grupei mari pregatitoare în învatamântul prescolar românesc”. g) Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesita reînnoirea vointei politice. Principala raspundere pentru protectia cresterea si dezvoltarea copiilor îi revine familiei si. tutorilor.De asemenea. al persoanelor care au în îngrijire copii si al copiilor însisi la o gama completa de informatii si servicii este o prioritate. psihica. înzestrarea copilului cu acele cunostinte. a organizatiilor neguvernamentale. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. manifestare la care se traseaza coordonatele de baza ale sistemului de educatie timpurie. sociala. Astfel. Accesul parintilor. asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. e) Toti copiii trebuie sa aiba acces si sa absolve învatamântul primar. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. 3. pace si demnitate. d) Copiii trebuie sa aiba parte de un start cât mai bun în viata. anul 2000 a adus o noua viziune despre educatia prescolara.

6 . cresterea diversitatii culturale etc. pedagogia adultilor (S. cu nevoile. centrarea pe copil. proiectabila si realizabila la nivelul structurii actiunii educationale. aspiratiile. sau reprezinta o componenta a pedagogiei vârstelor ca domeniu specializat al stiintelor educatiei (E.. pe învatamântul de tip creativ. Educatia este un drept al omului si un element esential pentru reducerea saraciei si muncii în rândul copiilor. tolerantei si dezvoltarii. egalizarea sanselor educationale. înclinatiile sale. spirituali. impactul tehnologiei moderne. Acestea studiaza functionalitatea educatiei care vizeaza activitatea de formaredezvoltare permanenta a personalitatii. precum si cresterea rolului formativ al pregatirii la vârsta scolara mica. Macavei). personalul de ocrotire si educatie si comunitate sunt obiective si actiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a sistemului de educatie timpurie în România etc. consolidarea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici prin asigurarea de servicii si sustinerea de programe orientate spre familii. Cristea).agentilor economici. a conducatorilor religiosi. flexibil. occidentale. cât si educatia scolara sunt parte integranta a stiintelor educatiei. deschiderea spre module optionale de instruire. Extinderea si îmbunatatirea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici. în mod egal pentru baieti si fete. mutarea accentului de pe continutul informational si reproducere. tutori. pedagogia universitara. c) interdisciplinaritatea specifica angajata în domeniul cercetarii dimensiunii structural-functionale a educatiei. dar si pentru promovarea democratiei. armonizarea politicii educationale cu cerintele si nevoile comunitatii. b) metodologia specifica de cercetare a dimensiunii functional-structurale a educatiei. alaturi de pedagogia anteprescolara. dezvoltarea si modernizarea învatamântului în acord cu si în sensul preîntâmpinarii fenomenelor sociale din România: somaj. Analizând diversele taxonomii ale stiintelor pedagogice. putem spune ca pedagogia scolara face parte din categoria (disciplinelor) stiintelor pedagogice aplicative pe perioade de vârsta. pedagogia prescolara. culturali. ai liderilor si ai membrilor comunitatilor. pacii. Aceasta delimitare permite clasificarea stiintelor pedagogice în functie de modul lor de raportare la: a) obiectul specific de cercetare (dimensiunea functional-structurala a educatiei). realizate de diversi autori. aparitia unor noi profesii. În învatamântul primar tendintele de evolutie se înscriu în categoria tendintelor sistemului de învatamânt în ansamblu si vizeaza: apropierea de sistemele de învatamânt moderne. si mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajati este un obiectiv primordial al educatiei Îmbunatatirea calitatii educatiei. pedagogia învatamântului profesional. bazata pe corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei. respectarea principiului eficientei Atât educatia prescolara. satisfacerea nevoilor de învatare ale tuturor copiilor. programe individualizate în acord cu nivelul de dezvoltare si cu dorintele de afirmare ale copilului.

1. 1997). cât si normativa. în orice situatie. Continutul. Din punct de vedere pedagogic. Conceptul de standard profesional. Obiective: Întelegerea continutului standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. II. Din punct de vedere psihologic.2. c) motivarea necesitatii de a se realiza aceste actiuni (ratiunea executarii lor). explicit formulate.2. prin surprinderea clara a functiilor cadrului didactic. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. profesia este definita ca un „complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice care definesc pregatirea diferitilor lucratori” (U. pentru a se considera ca îsi îndeplineste îndatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate.CAPITOLUL II STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR Unitati de continut: II. proces controlat de un model al profesiei respective. Constientizarea importantei standardelor în demersul de profesionalizare a activitatii didactice. de a putea domina situatiile noi. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar Continutul unui standard profesional este dat de urmatoarele elemente: a) ce activitati se asteapta a fi desfasurate de catre cadrul didactic.1. Profesionalismul cadrului didactic îi confera acestuia capacitatea de a-si pune în actiune competentele. Atingerea acestui nivel se poate realiza prin profesionalizare. din perspectiva a cea ce trebuie sa devina prin asimilarea la statutul sau a unor roluri si responsabilitati. abilitatile si mentalitatile pe care trebuie sa le probeze un cadru didactic în activitatea sa cu elevii. de a se adapta. Conceptul de standard profesional Abordarea teoretica a conceptului de „profesie” în dictionarele de specialitate este dominant descriptiva. reflectate în politica educationala actuala. Continutul. Standardele profesiei didactice reprezinta un ansamblu de asteptari si cerinte. Profesionalizarea activitatii didactice nu se reduce la asimilarea sistematica a unor competente descrise de standardele profesionale. Schiopu. profesia didactica este abordata atât în maniera descriptiva. Profesionalizarea este un proces de formare a unui ansamblu de capacitati si competente într-un domeniu dat pe baza asimilarii unui sistem de cunostinte teoretice si practice. II. b) care sunt caracteristicile pe care trebuie sa le îndeplineasca aceste activitati pentru a se putea aprecia ca sunt realizate la un nivel calitativ acceptat social. ci presupune o utilizare euristica a acestora în situatii si contexte educationale care solicita acest lucru. referitoare la cunostintele. 7 . II.

Cadrul didactic recunoaste. precum si a influentelor mediului scolar.d) care sunt criteriile utilizate pentru evaluarea calitatii activitatilor cerute (comportamentele observabile si masurabile care evidentiaza realizarea activitatilor solicitate la nivelul calitativ acceptat social). 8 . proiecteaza si aplica strategii eficace si atractive în raport cu scopul si continuturile propuse. moralcivice. respectului reciproc si al gândirii pozitive. 5. iar profesiei didactice recunoasterea meritata. structura si de a accesibiliza cunostintele transmise. dezvolta comunicarea. tinând seama de particularitatile de vârsta individuala si de grup ale elevilor. 2. Cadrul didactic cunoaste elevul si îl asista în propria dezvoltare. Este de asteptat ca utilizarea standardelor pentru profesia didactica sa determine o crestere a calitatii actului educational. Cadrul didactic are o atitudine reflexiva. Reprezinta criterii de evaluare externa asupra „produsului” institutiilor de pregatire initiala si continua a cadrelor didactice. Devin un reper esential pentru asigurarea calitatii programelor de formare initiala si continua. Cadrul didactic este un bun cunoscator al domeniului si al didacticii disciplinei pe care o preda. Cadrul didactic foloseste instrumente eficiente de cunoastere a personalitatii elevului. Încurajarea spiritului de initiativa si a creativitatii. nevoile si aspiratiile/interesele elevilor. Crearea abilitatilor de a lua decizii. stimulând participarea activa si implicarea afectiva a elevului în procesul învatarii. El ofera sanse egale pentru integrarea scolara si sociala a tuturor elevilor. 3. implica elevii în actiuni în folosul comunitatii etc. aducând urmatoarele beneficii: 1. 2. Cadrul didactic este constient ca activitatea didactica înseamna si perfectionare continua. Determina efecte pozitive în conceperea si realizarea managementului scolar. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanta cu idealul educational. îsi fundamenteaza proiectarea activitatii pe rezultatele obtinute prin demersul cunoasterii elevilor. Facilitarea colaborarii si comunicarii între elevi. 5. e) cum vor fi masurate activitatile solicitate (formele de evaluare utilizate). el dezvolta capacitatea elevilor de a fi autonomi. În acest sens. el se preocupa de identificarea acelor aspecte ale activitatii sale care necesita ameliorari. Sprijinire în folosirea unor surse si mijloace diverse de informare. selecteaza si accesibilizeaza cunostintele specifice disciplinei predate în functie de capacitatile de învatare. el valorifica potentialul educativ al disciplinei. Dezvoltarea capacitatii de a rezolva probleme. 3. de a forma abilitati specifice domeniului. cognitive. De asemenea. Cadrul didactic identifica si foloseste modalitati eficiente de implicare a familiei în viata scolii si în dezvoltarea elevului. Cadrul didactic are capacitatea de a prelucra. De asemenea. Principiile nucleu care au fundamentat elaborarea standardelor exprima conceptia actuala asupra continutului specific al profesiei didactice sunt urmatoarele: 1. culturale si spirituale. familial si social asupra dezvoltarii sale. Asigura elevilor sanse mai mari de a primi o educatie de calitate. cooperarea si competitia în cadrul grupului de elevi pe fondul existentei încrederii. Cadrul didactic este membru activ al comunitatii. Responsabilizare si motivare. concepe si utilizeaza multiple forme si tipuri de evaluare a realizarilor elevilor. 4. 4. utilizeaza si promoveaza valori social-umane. cunoaste resursele umane si materiale ale comunitatii si le valorifica în beneficiul scolii. de a deveni subiecti ai propriei dezvoltari prin: Implicare în propria formare. Ofera fiecarui cadru didactic o viziune coerenta asupra performantelor profesionale la care ar trebui sa se ridice. punând accent pe evaluarea formativa si pe autoevaluare. Un cadru didactic reflexiv îsi îmbunatateste continuu competentele personale.

Permit identificarea si recunoasterea cadrelor didactice performante. Din multitudinea abordarilor teoretice. CAPITOLUL III PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV Unitati de continut: III. prin interactiunile subiectului cu mediul. Cercetarile ulterioare au retinut printre altele.1. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. constructivismul se fundamenteaza pe datele psihologiei genetice si ale epistemologiei si sustine rolul activ al subiectului în construirea cunoasterii. a neuropsihologiei. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. a studiilor longitudinale asupra efectelor programelor de educatie.1. 9 .2. model care sta la baza teoriilor educationale constructiviste.2. stadiile dezvoltarii copilului.2. fara o structurare datorata activitatilor subiectului“. Jean Piaget a dezvoltat un model functional al dezvoltarii inteligentei. Întelegerea particularitatilor procesului de învatare la vârsta prescolara si scolara mica. acesta îsi construieste cunoasterea si se dezvolta în procesul adaptarii la mediu. Piaget si conceptia filosofului si epistemologului francez Gaston Bachelard. Teoriile socio-cognitiviste vor completa modelul piagetian prin includerea conceptului de „conflict socio-cognitiv“. mult mai clar teritoriile unei educatii de calitate. desi au fost enuntate acum câteva decenii. teoria conflictului socio-cognitiv poate fi sintetizata astfel: Cunoasterea se construieste în interactiunile sociale dintre persoane. Unele teorii.2. III. Cunoasterea particularitatilor formelor de organizare a activitatii instructiveducative din gradinita si clasele I-IV. constructivismul pare a surprinde cel mai bine modalitate în care se construieste învatarea la copil. beneficiaza de noi interpretari sau reconfirmari datorita cercetarilor întreprinse în domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. Mai concret. În teoria educatiei. doua aspecte fundamentale ale teoriei piagetiene: 1. III. Caracteristici generale III. Concluzia lui a fost ca „nu exista cunoastere care sa rezulte dintr-o simpla înregistrare a observatiilor. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala Obiective: Cunoasterea fundamentelor teoretice privind domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. La originea dezvoltarii teoretice se afla cercetarile de psihologie si epistemologie genetica ale lui J. în prezent. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica Acumularile teoretice si experientele din ultimele decenii în plan international traseaza.6.1. 2.

predispozitia la învatare. Cunoasterea lumii se construieste individual. stadiul formal (12– 15 ani). trebuie sa angajeze cu copilul un dialog activ de „mosire“ a adevarului (maieutica). stadiul operator (8– 11 ani) – logic. considera Bruner. în care inteligenta ia forma actiunilor motorii. 10 .Cercetarile lui Piaget asupra cognitiei. modificându-si schemele cognitive pentru a da sens cunoasterii sale. ele difera de la un individ la altul. Desi stadiile de dezvoltare cognitiva identificate de Piaget sunt asociate cu perioade de timp. adica poate opera cu ele în contexte variate. dar dependent de referenti locali. În conceptia socio-constructivista dezvoltarea cognitiva este rezultatul participarii individului la interactiuni sociale complexe cu alti semeni. utilizarea de metode de învatare care implica subiectul învatarii si prezinta o provocare. aici realizându-se reglari reciproce de actiuni. Un proces intrapersonal este urmarea unui proces interpersonal. Cunoasterea si învatarea se realizeaza atunci când individul este capabil sa dea un sens celor cunoscute sau învatate. În esenta. 3. Cunoasterea poate fi doar ghidata. presupune întrebari si îndoieli. 4. context si stare afectiva. În acest sens. organizeaza informatiile si permite individului sa mearga dincolo de simpla informatie. definita ca distanta dintre dezvoltarea actuala si dezvoltarea potentiala. caracterizat de inteligenta intuitiva naturala. trebuie sa încurajeze copilul sa descopere el însusi principii. nu determinata strict. provizorat si nesiguranta.Sursa învatarii este conflictul socio-cognitiv. cu transmitere de cunostinte si certitudini. De asemenea. în viata cotidianaa copiilor si adultilor deopotriva. care implica gândirea abstracta. Curriculumul trebuie organizat în spirala. Întelegerea constructivista a învatarii depaseste conditia viziunii traditionale care echivala învatarea. Structura cognitiva (modelul mental) ofera sens. ia decizii. de fapt. materialele de învatare si activitatile trebuie sa includa nivelul motor si mental adecvat stadiului de dezvoltare si sa evite sarcini care depasesc capabilitatile cognitive curente. care are loc întotdeauna într-un context specific. copiii vor oferi explicatii diferite asupra realitatii la diferite stadii de dezvoltare cognitiva. Toate aceste caracteristici sunt constatate. printr-un proces în care subiectul interactioneaza cu informatiile. În acest sens. stadiul preoperator (3– 7 ani). teoria lui Bruner este similara cu perspectiva constructivista asupra învatarii formulata de Piaget. construieste ipoteze. pentru a-l ajuta pe acesta în asa fel încât informatia ce trebuie transmisa sa fie adecvata nivelului curent de întelegere a elevului. inteligentei si dezvoltarii morale conduc la câteva concluzii: 1. Educatorul. învatarea de tip constructivist este un proces activ si constructiv. Bruner explica faptul ca orice cadru didactic trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte în proiectarea procesului de predare–învatare: 1. precum si identificarea unor solutii pluraliste pentru problemele nerezolvate pe cale independenta. fapt ce permite copilului sa construiasca permanent pe baza cunostintelor deja asimilate. în primul rând. Structurile cognitive se modifica prin procese de adaptare de tipul asimilarii si acomodarii. 2. Cunoasterea depinde de cunostintele anterioare. Subiectul selecteaza si transforma informatia. Jean Piaget – cercetari privind stadiile de dezvoltare Pentru Piaget exista patru structuri cognitive primare sau stadii de dezvoltare: stadiul senzoriomotor (0– 2 ani). este utila si sintagma consacrata a lui Vîgotski: „zona proximei dezvoltari“. care poate fi realizata cu sprijin. dezvoltarea cognitiva este facilitata prin oferta de activitati si situatii care angajeaza si presupun adaptare (asimilare si acomodare). Jerome Bruner Teoria constructivista a lui Bruner are la baza ideea procesarii informatiei si considera învatarea ca un proces activ în care subiectul învatarii construieste idei si concepte noi bazate pe cunostintele vechi si noi achizitionate.

Identitate vs. Erikson a vazut stadiile de dezvoltare ca opt etape psihosociale. 8. secventele efective în care materialul este structurat. 2004) John Dewey John Dewey sustine importanta experientei ca o componenta vitala în dezvoltarea individului. Bruner (Bruner J. independenta vs. Aceste caracteristici sunt relevante pentru proiectarea si realizarea procesului de predare–învatare. 4. 5. Înca din perioada prescolaritatii. Initiativa vs. Fiecare stadiu este caracterizat de o anumita criza pe care individul este nevoit sa o rezolve pentru a trece la urmatoarea etapa. trebuie sa fie proiectata astfel încât sa faciliteze extrapolarea/ transferarea si trecerea dincolo de simpla informatie. cât si prin curriculumul ascuns. care implicau în primul rând procese ale eului. omul traverseaza 8 stadii polare. copiii pot avea oportunitati de formare a deprinderilor de gândire critica. 2. permite organizarea în spirala. Practicile de predare – învatare din scoala au directa legatura cu deprinderile pe care cetatenii trebuie sa le puna în practica într-o societate democratica. care: 1. natura recompenselor si a pedepselor. 7. 4. disperare (de la 65 de ani pâna la moarte) Conform teoriei lui Erikson dezvoltarea e un proces de integrare a factorilor biologici individuali cu factorii de educatie si cei socio-culturali.2. esential este faptul ca acum copilul învata sa 11 . 76). Încredere vs. izolare (19-40 ani). 3. 4. Adriana Nicu. inferioritate (6-12 ani). Stadiile sunt consecutive. trebuie sa ia în considerare si sa valorifice experienta copilului pentru a-l motiva sa-si foloseasca abilitatile de învatare si sa permita autoreglarea învatarii. În conceptia lui Dewey. incluzând aspectele sociale si culturale ale învatarii. la nivelul grupei din gradinita si la nivelul familiei. 3. scoala trebuie sa transmita atât prin curriculumul predat. rusine(1-3 ani). modul în care aceasta este rezolvata va determina gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existentei. Deschiderea eului vs. stagnare (40-65 ani). confuzie identitara (12-18 ani). anumite calitati. Principii ca „sa se învete facând“ sau „scoala este însasi viata“ stau la baza teoriei sale despre educatie si rolul învatamântului într-o societate democratica. Metodele eficiente de structurare a cunostintelor trebuie sa rezulte din simplificarea. valori si practici democratice. Autonomie. doar daca scoala are ca obiectiv alfabetizarea civica prin practici educationale democratice. prin strategii de memorare simple sau complexe. au o anumita structura si se soldeaza cu un produs psihologic pozitiv sau negativ ce marcheaza dezvoltarea ulterioara a personalitatii. Pentru al doilea an de viata. Mai mult. neîncredere (pâna la 1 an). Potentialul de dezvoltare al individului capata împlinire pe tot parcursul existentei. Mesajul de actualitate pe care John Dewey îl transmite prin scrierile lui este ca ne putem astepta ca absolventii de astazi sa fie buni cetateni. valorifica diferentele individuale si varietatea factorilor care concura la rezolvarea unei sarcini (Daniela Cretu. 2. Teoria dezvoltarii psihosociale a lui Erikson Teoria lui Erik Erikson completeaza teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget. interpretate din perspectiva psihanalitica. 1996) a extins cadrul teoretic. pag. precum si aspectele practice ale legilor si existentei cotidiene. Individul traverseaza crize de dezvoltare în urma carora acumuleaza noi achizitii. 6.. generarea de noi propozitii si din diversitatea contextelor în care este manipulata/ procesata o informatie cât mai bogata. astfel încât structura sa fie usor asimilabila de catre cel care învata. educatia este „acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la întelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia experientei care urmeaza“ (1972. culpabilitate (3-6 ani). îndoiala. Caracteristica cea mai importanta a primului an de viata este faptul ca atunci copilul învata sa aiba (sau nu) încredere în mediul de viata ca mijloc de satisfacere a nevoilor sale. Intimitate vs. Acestea sunt: 1. 3. Integritate vs. modul în care informatia poate fi structurata în asa fel încât sa poata fi asimilata într-o mai mare masura de subiect. de participare si de implicare în luarea deciziilor la nivel personal. Competenta vs.

orice om tipic dezvoltat. Gardner propune înlocuirea „inteligentei generale“ cu opt categorii de „inteligente“.fie autonom. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca învatarea este intim legata de dezvoltare si nu vizeaza doar actul învatarii proiectat si realizat efectiv în activitatea didactica.exprima capacitatea de rezolva probleme si de a dezvolta produse prin cunoasterea de sine. grafice etc.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor si a reprezentarilor mediului înconjurator.a fost identificata de Gardner. simtul orientarii în spatiu. precum si aceea de a grupa. aceasta ar fi responsabila de cunoasterea lumii.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta cunoastere si produse prin interactiunea cu ceilalti.Teoria inteligentelor multiple În mod traditional. Conform lui Gardner. ordona si interpreta date. Vârsta prescolara (3-6/7 ani) a fost multa vreme considerata o etapa „neimportanta“ din punctul de vedere al achizitiilor psihologice.. Acestea sunt doar câteva dintre teoriile pe care se fundamenteaza actul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. Gardner propune urmatoarele tipuri de inteligente: a) Inteligenta lingvistica – este exprimata de capacitatea de a rezolva si dezvolta probleme cu ajutorul codului lingvistic. b) Inteligenta logico-matematica . dar si a altor organe interne. Întrun fel. Cercetarile din ultimele zeci de ani au demonstrat fara îndoiala faptul ca. modificari ale inimii. abilitate de a discrimina si a raspunde adecvat la manifestarile si dorintele celorlalti. Hawarg Gardner . Poseda inteligenta naturalista cel care demonstreaza expertiza în recunoasterea si clasificarea plantelor si animalelor. sensibilitate la ritm. Ea include modificarile de lungime si greutate. în utilizarea remediilor naturale si homeopate. ale 12 . Prin joc.exprima capacitatea de a rezolva probleme si de a genera produse prin ritm si melodie. Aceste inteligente sunt multidimensionale si reprezinta seturi de abilitati. h) Inteligenta naturalista . chiar acest joc are o importanta cruciala. element deosebit de important pentru educatia timpurie.rezolva probleme si dezvolta produse cu ajutorul miscarii corpului. de fapt. copiii îsi dezvolta abilitatile cognitive si învata noi modalitati de interactiune sociala. Fara intentia vreunei ierarhii. f) Inteligenta interpersonala . abilitati si dorinte. capacitate de a problematiza. Procesele care genereaza aceste modificari sunt procese programate biologic si procese rezultate din interactiunea cu mediul. ea vizeaza toate achizitiile copilului în toate dimensiunile personalitatii sale. Dimpotriva.presupune capacitatea de a opera cu modele. valorizate îndeosebi în scoala si masurate cu precizie de teste. categorii si relatii. diagrame. fara a reusi însa localizarea zonei cerebrale responsabila de activarea ei. d) Inteligenta muzicala . g) Inteligenta intrapersonala . fiind specifica filosofilor. Vom detalia în cele ce urmeaza particularitatile acestui proces la cele doua niveluri.este data de capacitatea de a forma un model mental spatial al lumii si de a rezolva probleme prin intermediul reprezentarilor spatiale si ale imaginii. ci si mentale si emotionale. modificarilor semnificative nu doar fizice. sensibilitate la sensul si ordinea cuvintelor. în anumite grade. c) Inteligenta spatial-vizuala . se considera ca inteligenta reprezinta capacitatea de a rezolva probleme care implica abilitati logico-matematice si lingvistice. i) Inteligenta existentiala . îndemânarea în manipularea obiectelor. pe care le poseda. linie melodica si tonalitate. Palierele pe care se desfasoara dezvoltarea organismului uman sunt: a) dezvoltarea fizica Este puternic influentata de alimentatie si de îngrijirea sanatatii. Etapa prescolara este una a schimbarilor. jocul copilului echivaleaza cu „munca adultului”. e) Inteligenta corporal-kinestezica . capacitatea de a citi harti. capacitatea de acces la propriile trairi si abilitatea de a le discrimina. deprinderi mentale. talente. capacitate de a recunoaste diverse forme de expresie muzicala. aceasta fiind baza a dezvoltarii viitoarei personalitati. exprima constientizarea propriilor cunostinte. un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât sa se joace.

în linii mari. creierul devin functionale. la 4 – 5 ani = 3 cuvinte. membrele. Învatarea depinde de crestere si maturare. Copiii devin mult mai încrezatori în fortele proprii si trec la explorarea unui 13 . De asemenea. rationamentul si limbajul.este o schimbare relativ permanenta în comportament care apare ca rezultat al experientei. neinfluentate de mediu. deoarece acestea permit organismului „sa fie gata“ pentru anumite tipuri de activitate. ceea ce sporeste efectul de socializare al jocului. conform unei secvente ireversibile. comparativ cu cei mai mici. îsi dezvolta abilitati motorii grosiere.). la 5 ani ajunge la 3000 de cuvinte. Functionarea cognitiva este în mod obisnuit însotita de operatii metacognitive (reflectie asupra gândirii) prin care se regleaza învatarea si performanta (Koriat. a jucariilor frumoase. Limbajul Se rafineaza din punct de vedere sintactic si semantic. care apar ca o consecinta a cresterii numarului de celule si a dezvoltarii tesuturilor ca urmare a proceselor metabolice. Apare „vorbirea cu sine“. La 3 ani. Pentru întelegerea proceselor implicate în dezvoltare se utilizeaza câtiva termeni cheie: Crestere . Maturizare . la 4 ani se dubleaza (1600 – 2000 de cuvinte).. iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte. manânca folosind furculita etc. În ceea ce priveste abilitatile motorii. prescolarii mai mari sunt mai capabili sa îsi monitorizeze atentia. sa vorbeasca unul cu altul în timpul jocului. viu colorate. Performantele mnezice ale prescolarului sunt potentate de trairi emotionale puternice. La 2 ani copiii se joaca solitar. se catara. la 5 ani copiii merg cu multa usurinta. modificari comportamentale: prin acest proces organele interne. Ea este cea care îi confera unui organism flexibilitatea comportamentala si cognitiva. La vârsta prescolara au loc schimbari dramatice în comportamentul social si emotional. cât si de stimularea sau deprivarea senzoriala din mediul în care creste copilul în primii ani de viata. ceea ce se manifesta în patternuri de comportament fixe. Atentia Atentia selectiva este mai putin eficienta decât la copiii mai mari deoarece stimulii din mediu sunt scanati mai putin sistematic si exista o mai mare vulnerabilitate la distragerea atentiei de catre stimulii nerelevanti. care este relativ independenta de evenimentele externe“. Atkinson si Hilgard (2005) definesc maturizarea ca „o succesiune cu determinare înnascuta de crestere si schimbare. majoritatea fiind învatate de la alti copii. b) dezvoltarea cognitiva Implica modificarile care au loc în ceea ce priveste perceptia. Învatare . iar la 5 – 6 ani = 4 cuvinte. învatarea. care însoteste actiunile si are rol de ghidare si monitorizare a actiunilor. permitându-i sa se adapteze la conditii diferite de mediu. pronuntia fonemelor limbii materne . În privinta vocabularului. intuitiv si concret.scheletului si a musculaturii. memoria. emotii si relatii ale individului cu ceilalti.implica evolutia si dezvoltarea potentialitatilor biologice (prescrise genetic). Modificarile mentionate au o influenta majora asupra intelectului si asupra personalitatii. la 3 – 4 ani încep sa se joace împreuna. însa nu poate continua recitarea daca este întrerupt. Productivitatea memoriei creste de la o grupa de vârsta la alta dupa cum urmeaza: din 5 cuvinte prezentate cu voce tare o singura data copiii de 3 – 4 ani memoreaza în medie un cuvânt. patineaza. merg pe bicicleta. Nivelul de activitate este exprimat de o puternica trebuinta de joc devine o activitate fundamentala. copilul îsi însuseste. cu implicatii directe asupra abilitatilor motorii. decât daca reia totul de la capat. dar mult mai dificila este memorarea materialului verbal. atractive. îsi dezvolta si abilitati motorii fine însusite de la adulti (de exemplu. Memoria Copilul învata poezii pe care le reproduce cu placere. modificari ale structurii si functiei creierului generate atât de factorii genetici. la 3 ani cuprinde între 800 – 1000 cuvinte.se refera la modificarile în marime. copilul toarna sucul în pahar. ceea ce înseamna ca memoria are caracter plastic. c) dezvoltarea psihosociala Cuprinde modificarile legate de personalitate. A. 1998). Cei mici pot evoca cu relativa usurinta imaginea obiectelor.

La 3. procesul de însusire gradata de cunostinte. Cercetarile întreprinse au evidentiat faptul ca reproducerea din lectie este relativ fidela la copiii de 7-8 ani. de negociere si renuntare în favoarea celuilalt pentru solutii care sa împace ambele parti. iar repetitia devine suportul ei de baza. reproducere (Harloch. având lideri informali care domina si impun idei. Astfel. Copilul: îsi inhiba actiunile accepta amânarea recompenselor si tolereaza frustrarile. memoria capata numeroase functii psihologice. baza lui de întretinere se largeste suplimentar cu interese si elemente de motivatie ce decurg din acestea. Acest adult (învatatorul) este cel care antreneaza energia psihica. iar activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala. Asimilarea continua de noi cunostinte. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult decât cei din familie. devine în perioada scolara mica antrenata intensiv în planul achizitiei de cunostinte. Marea majoritate a studiilor privind memoria copiilor si relatia dintre fixare. desi incompleta. se impun fara ca cineva din grup sa-si dea seama. probabil datorita pastrarii relativ neorganizate a materialului memorat. La 8 ani scolarii mici manifesta o crestere evidenta a performantelor mnezice (din 30 de cuvinte copiii recunosc cam 23-24 cuvinte si pot reproduce doar 5 dintre ele). vârsta si tendinte comportamentale. Apare identitatea de gen care se exprima atât în adoptarea unor comportamente specifice sexului caruia îi apartine. Newmark. Deoarece acest plan este relativ diferit de cel primar al copilariei anterioare. În clasa I copiii utilizeaza forme simple de învatare (repetitii fidele de formulari sau scurte texte). la rândul lor. Primii patru ani de scoala. 14 . situatia de colaborare si competitie. cât si în întelegerea semnificatiei faptului de a fi baiat sau fata. caracterul evident al regulilor implicate în viata scolara contribuie la modificarea existentiala de fond a scolarului mic. modifica regimul. Între prieteni exista atitudini mai întelepte. chiar daca. recunoastere. Tot acum se dezvolta relatiile cu prietenii. în consecinta. capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltare a autonomiei în copilaria timpurie. tensiunea si planul de evenimente ce domina viata copilului. se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala în învatare. Carmichael) a demonstrat ca la 7 ani scolarul mic recunoaste mult mai usor decât reproduce. dar si în timpul lectiilor. Reproducerile mnezice actionale devin deprinderi si au o mai mare stabilitate. La sfârsitul clasei a IV-a lista de 30 de cuvinte se soldeaza cu aproximativ 28 de cuvinte recunoscute si 14 reproduse. La vârsta scolara mica memorarea cunoaste o dezvoltare importanta. Apar diferente în tratarea prietenilor fata de alti copii. Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante si progrese în dezvoltarea psihica. Relatiile pozitive cu prietenii sau tovarasii de joaca constituie o sursa importanta de învatare sociala. responsabilitatea fata de calitatea asimilarii. copilului i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. i se vor forma deprinderile instrumentale de scris. citit si calcul matematic. Progrese apar si în capacitatea de autoreglare si autocontrol. îsi automonitorizeaza comportamentul în functie de context. Grupurile de copii sunt organizate ierarhic. Daca în perioada prescolara activitatea de învatare era antrenata de elemente ale impresionabilitatii si atractivitatii (imagine. deoarece procesul învatarii se constientizeaza. vizualizata – se suplimenteaza cu o mai înalta antrenare a verbalizarii (reproducerea). acum se adapteaza la cerinta de a opera pe câmpuri restrânse de informatii (amanunte) si devine dominant empirica. Învatarea. inclusiv de relatii sociale. culoare). modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara în ansamblu. este în clasa I si a II-a un fel de obiectiv al învatarii. Învatarea devine tipul fundamental de activitate. Reproducerea activa utilizata în învatarea de poezii. chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei.„câmp“ mult mai larg. Exista o evolutie a procesului de învatare pe parcursul primilor patru ani de scoala. sunt capabili sa internalizeze regulile si sa se supuna acestora chiar si atunci când adultii nu sunt de fata. ani exista o tendinta pronuntata pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex.

activitatea fiind recompensata. dar nu antrenat. încredere. în functie de rezultatele obtinute. Fenomenul se explica prin faptul ca în jurul cazurilor respective s-a format un climat social si emotional stimulator în atitudinile învatatorului. Comunicarea rezultatelor creeaza repere importante si devine factor de progres. Creeaza satisfactie. cultura cadrului didactic au influente formative puternice. La aceste categorii se adauga categoria celor cotati ca fiind nedotati sau neinteresati si care nu pot depasi acest statut scolar. mai ales în primele doua clase. a structurilor operative ale caracterului.1 Caracteristici generale Conceptul de proces de învatamânt semnifica schimbare. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. ceea ce a facut mai clara instruirea. atitudinea generala. creeaza siguranta. în trei grupuri: elevi foarte buni. Stilul de lucru. Cunoasterea particularitatilor procesului de învatare la cele doua perioade de vârsta devine imperuos necesara. Este vorba de transformari profunde. mediocrii si slabi. acestor subiecti li s-au comunicat mai des rezultatele. Rolul învatatorului. transformare în timp si spatiu a experientelor de cunoastere. Iradiaza în structura colectivului scolar. dar mai ales învatarea preferentiala. atât 15 . organizare si desfasurare a unui proces instructiv-educativ care respecta si valorifica aceste caracteristici. De asemenea. Iata un exemplu în acest sens. putem semnala câteva aspecte legate de efectele generale ale atitudinilor implicate în relatia învatator-elev. consolidând pozitia de elev bun la învatatura si pozitia vocationala pregnanta. învatarea este influentata si de frustrari. Acestea din urma influenteaza gândirea si diversele interese. Astfel. în timp ce învatarea generata de competitie are rol formativ pentru dezvoltarea sinelui. referindu-se la fenomenul Pygmalion.2.Exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate în diferitele situatii si forme de învatare. competitie). Prin urmare. Succesul repetat are rezonante psihologice importante: Atrage atentia copilului asupra strategiilor prin care a fost obtinut. La scolarii de clasa I s-au aplicat probe de masurare a QI. cu atât învatarea este mai intensa. dezvolta expansiunea sinelui. rol ce se condenseaza în calificativul scolar ca expresie a evaluarii învatarii. Uneori e vorba de copii care nu manifesta interes pentru activitatile scolare. Întrucât în procesul de învatare relatiile cu învatatorul au un rol foarte important. cât si pentru eficientizarea procesului de proiectare. Numerosi autori arata ca. emotionale si actionale psihomotorii ale elevilor. La acestea se adauga elementele de rezonanta din relationarea copilului cu ceilalti copii (elemente de cooperare. exista motive ce impulsioneaza învatarea în general (competitia generala) si motive ce întretin învatarea preferentiala. este foarte important. Copiii alesi au prezentat 9 puncte în plus la QI fata de grupul de control (2 puncte la testele verbale si 6-7 puncte la cele de rationament nonverbal). Robert Rosenthal. a capacitatii lor fizice si intelectuale.2. afective. sintetizeaza aproximativ 200 de studii privind acest fenomen. alteori de copii cu dificultati de adaptare scolara sau capacitati reduse de redare organizata a cunostintelor de care dispun. Succesul scolar are la baza numeroase aspecte si conditionari. Peste 8 luni s-a repetat testarea. Scolarul de clasa I învata sub influenta impulsurilor adultilor. III. La 9 ani devin active si interesele cognitive. atât pentru întelegerea transformarilor care se produc la nivelul personalitatii copilului. a dorintei sale de a se supune statutului de scolar care îl atrage si sub influenta dorintei de a nu supara parintii. Copiii au fost ulterior împartiti. S-au ales la întâmplare 20% din fiecare grupa si învatatorii claselor respective au fost informati ca cei trecuti pe tabel au potential intelectual consistent. cu cât motivatia e mai puternica. De asemenea. Un rol deosebit în procesul de învatare la vârsta scolara mica îl au esecurile si succesele. experienta de cunoastere a copilului.

dar devin palpabile la încheierea actiunii instructiv/educative. formeaza "câmpul educational". stimuleaza sau înlesnesc transformarea . fie chiar si indirect. genereaza cunoastere si actualizeaza cunoasterea umana. în vederea realizarii unor obiective instructiveducative. este specializat pe dimensiuni instructive si formative. Cadrului didactic i se cere competenta profesionala (capacitatea de a forma elevii prin mijloacele specialitatii sale. special pregatite în acest scop. o relatie a celor doi factori . Activitatea profesorului este prezenta.cantitative. Între ele exista relatii multiple si foarte complexe.profesor-elevi . la nivel individual si de grup (Cretu. în care termenii de baza sunt profesorul si elevii. si în studiul independent al elevilor. Obiectivele jaloneaza ce urmeaza sa învete elevii. se afla într-o unitate dialectica. sub îndrumarea cadrelor didactice. genereaza autoînvatare.. se implica activ în actul transformarii . în scoala. Procesul de învatamânt poate fi definit ca ansamblul activitatilor organizate. cât si calitative.si fiinte care suporta schimbarea. pregatire adecvata. parintii). Scopurile procesului de învatamânt sunt: transmiterea unor seturi de cunostinte formarea unor capacitati dobândirea de deprinderi formarea unor atitudini Procesul de învatamânt comporta caracteristici aparte.). care vizeaza formarea integrala a personalitatii. Obiectivele se formuleaza la începutul procesului de instruire. dirijate si evaluate în cadrul unor institutii specializate. care constituie un amplu laborator de metamorfoze umane.profesorul . combina transmiterea de cunostinte (predarea) cu asimilarea acestora (învatare) si cu validarea lor (evaluare).predarea ce vizeaza activitatea profesorului si învatarea care exprima efortul elevilor. ca activitati fundamentale ale procesului de învatamânt. Cerghit (1986) desprinde urmatoarele elemente componente ale procesului de învatamânt: Pe primul loc în cadrul sistemului se situeaza obiectivele. I.si a activitatilor specifice acestora . tipul de rezultate scontate. Pe baza unei analize socio-pedagogice. Predarea si învatarea. cunostinte sa dobândeasca si ce anume sa stie sa faca (actiuni. functioneaza în acord cu norme praxiologice. Rezulta ca procesul de învatamânt are semnificatia unui vast exercitiu de modelare spirituala si fizica a personalitatii. cu interactiunile complexe care se instituie între ei. stil 16 . deprinderi etc. Agentii actiunii (cadrele didactice. ce informatii. Ele reprezinta finalitatile care condenseaza cerintele de instruire si educatie puse de societate. Aceasta actiune se desfasoara într-o ambianta specifica. dintre care amintim: suporta determinari socioculturale si evolueaza în timp. Se poate spune ca procesul de învatamânt reprezinta o unitate. Procesul de învatamânt presupune o dualitate. cuprinzând forte care impun. atribuie roluri bine precizate cadrului didactic si elevilor.elevii. calitati atitudinale si aptitudinale. 1999). elevii. D.

depasirea dificultatilor. de asemenea. Prin procesul de învatamânt se valorifica potentialul instructiv-educativ al continutului învatamântului. Cu toate ca învatarea este o activitate individuala. De relatiile stabilite în procesul didactic depinde climatul activitatii. tabla. aptitudini. o componenta a sistemului în discutie. precum si materialele didactice sunt menite sa înlesneasca predarea si însusirea cunostintelor si deprinderilor. cât si cele moderne (aparatura audio-vizuala. Utilizarea optima a timpului reprezinta o problema importanta în activitatea scolara. Mijloacele de învatamânt. dobândesc anumite pozitii (statusuri) fata de ceilalti. înteles ca sistem cu reglare si autoreglare. Formele de organizare (activitati. cadre didactice. pentru îmbunatatirea rezultatelor. excursii si vizite didactice etc. lectii. Unele dintre componente (variabile) au statut de cauze sau conditii determinante (caracteristicile individuale ale elevilor.2. modificarea fiecareia se rasfrânge asupra celorlalte. ceea ce releva caracterul de sistem. motivatie pentru studiu etc. de cooperare. Grupul. conduce si îndruma activitatea de formare a elevilor. atmosfera tonica de munca si cultivarea simtului raspunderii. filosofice. Procesul de învatamânt reprezinta o retea complexa de interactiuni. calculatorul). religioase (religia reprezinta una din formele culturii). de la "iesiri" la "intrari".elevi. anul scolar. Didactica moderna priveste elevul ca subiect al procesului didactic. Relatia dintre conditii si rezultate este una circulara. Aceste cicluri repetitive marcheaza o evolutie în spirala sau în zig-zag. fundamentarii stiintifice a conducerii procesului de învatamânt (Cretu. Acestea reprezinta practic un "laborator" de învatare sociala. altele apar ca efecte. capacitati. cadrul didactic având rolul de a organiza "câmpul educational". informatia inversa poate fi utilizata de profesor pentru reglarea din mers a procesului de învatamânt. de la "efecte" la "cauze". Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala 17 . este un sistem deschis în continua schimbare si echilibrare. se expun judecatii colective. Informatia. Rezultatele obtinute sugereaza modificarile ce se impun. de dominare si supunere. influentele extrascolare). anumite trasaturi de personalitate etc. resimt opinia colectivului. care semnaleaza rezultatul atins. în forme de munca adecvate. cartea). emulatie si competitie. urmeaza o cale inversa.) au rolul de a articula.de predare. D. ziua. de a proiecta. provenita de la iesirea sistemului. saptamâna. Procesul de instruire este tot mai mult sustinut "asistat" de mijloace tehnice moderne. mijloace obiective). Între componentele analizate exista multiple relatii de interdependenta si interactiune. element definitoriu al oricarui sistem. identificarii mai usoare a problemelor pe care le implica optimizarea procesului de predare-învatare.). Copiii/elevii îsi desfasoara prestatia în fata clasei. nivel de dezvoltare fizica/intelectuala.2. literar-artistice. pentru corectarea greselilor. rezultate (cunostintele. Reglajul continuu al sistemului se realizeaza prin conexiunea inversa. Continutul reprezinta suportul de baza al activitatii instructiv-educative. colectivul devine "creuzetul" de formare a caracterului. deprinderile elevilor). de a largi aria de contacte cu realitatea concreta. sesizarii importantei conexiunii inverse în functionarea procesului de învatamânt. îndeplinesc roluri în grup.. Relatiile ce se stabilesc între agentii actiunii . Timpul reprezinta. Procesul de învatamânt vehiculeaza continuturi stiintifice. activitati practice. în care pasi înainte pot alterna cu regrese. Elevii se disting prin caracteristici de vârsta si individuale. tehnice. atât cele clasice (creta. 1999). procesul de învatamânt da nastere la multiple si variate raporturi de comunicare si influenta. În functie de necesitati. Activitatea scolara este segmentata în unitati de timp: ciclul scolar. În concluzie. semestrul. componentele analizate (continuturi.formeaza câmpul relational cu valente formative certe. III. analiza sistemica a procesului de învatamânt ofera posibilitatea: prezentarii globale a „arhitecturii” procesului de învatamânt. ora. ceea ce va duce la îmbunatatirea rezultatelor ulterioare. clasa (grupa) de elevi .

18 . conferind jocului o coloratura placuta. Principalele forme de organizare a activitatii didactice în gradinita sunt: jocul învatarea munca JOCUL Reprezinta un mijloc de instruire si educare a copiilor. putem mentiona: functia de cunoastere .).se exprima în asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii. de discriminare a culorilor. fiind alcatuit din urmatoarele elementele componente: Scopul jocului Se formuleaza pe baza obiectivelor de referinta prevazute în programa activitatii instructiv-educative din gradinita. Apare ca o problema ce trebuie rezolvata prin valorificarea cunostintelor.La nivelul gradinitei activitatea instructiv-educativa are caracter organizat. Sunt prestabilite si obligatorii pentru toti participantii la joc si reglementeaza conduita si actiunile participantilor. Dintre functiile pe care le îndeplineste jocul. mijloacele de realizare a sarcinii didactice.compenseaza activitatile tensionale distractiva – asigura relaxarea si petrecerea timpului liber în mod placut. precizând caile pe care trebuie sa le urmeze copiii în desfasurarea actiunii ludice. matematice. anotimpuri. promptitudinea etc. Poate fi selectat din cunostintele. de stimulare a miscarilor – jocul contribuie la cresterea si dezvoltarea complexa a motricitatii. fiind subordonata obiectivelor ce vizeaza formarea personalitatii. Este o activitate de pregatire pentru viata. Jocul are si un caracter organizat. sistemic. constituind totodata si elementele de sustinere a atentiei pe parcursul situatiei de învatare. de stimulare afectiv-atitudinala si volitiva. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului si nivelul de socializare. de echilibru si tonificare . Sarcina didactica Indica ce anume trebuie sa realizeze efectic copiii pe parcursul desfasurarii jocului pentru a realiza scopul propus. priceperilor si deprinderilor cu care copiii opereaza în joc. de exersare a analizatorilor. priceperile si deprinderile însusite în cadrul diferitelor categorii de activitati (cunostinte despre plante. Continutul trebuie dozat în functie de particularitatile de vârsta. Trebuie definit cu claritate pentru ca jocul sa conduca la îndeplinirea lor (exemple: dezvoltarea capacitatii de exprimare. trasaturile operative ale caracterului (perseverenta. sociabilitatea etc. Sarcina didactica trebuie formulata sub forma unui obiectiv operational. Au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune conditii. Regulile jocului Au rolul de a concretiza sarcina didactica. marimilor etc. atitudinea fata de colectiv (corectitudinea. de dezvoltare a unor trasaturi de caracter. a capacitatilor cognitive. modeleaza dimensiunile etice ale conduitei. dezvoltarea capacitatii de orientare în spatiu. ordinea succesiunea acestora. reglementeaza relatiile dintre copii. Se diferentiaza de activitatea din familie. stimuleaza sau inhiba anumite manifestori comportamentale Elementele de joc Reprezinta caile. geografice etc. Continutul jocului Include totalitatea cunostintelor. priceperilor si deprinderilor de care dispune copilul. fiind mai flexibila. ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de învatamânt si ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor psihofizice pe toate planurile. formativ-educativa – jocul educa atentia. abilitatile si capacitatile fizice. animale.). adecvata celor mici. dar se deosebeste si de lectie.).). Pot exista reguli care: indica actiunile de joc. stabilesc modul în care se rezolva sarcina didactica.

sintetizând esenta jocului. evitând monotonia. aplauze. g) Executarea jocului de proba Se realizeaza sub îndrumarea educatoarei. Sa precizeze sarcinile conducatorului de joc. prin complicarea sarcinii. ci prin raportare la anumite aspecte de ordin metodologic. b) Asigurarea conditiilor Presupune amenajarea locului unde acesta va avea loc. recompensarea rezultatelor bune. precizarea câstigatorilor.). c) Introducerea în joc Vizeaza motivarea copiilor fata de activitatea ce urmeaza a se desfasura. d) Prezentarea si familiarizarea cu materialul La grupa mica intuirea materialului se face cu ajutorul educatoarei care evidentiaza caracteristicule materialului sau le reaminteste alte jocuri unde au mai întâlnit acele materiale. se exerseaza actiunea. poate fi ajutata si de unii copii. Sa mentina atmosfera de joc. stimularea curiozitatii. Sa ofere indicatii cu privire la folosirea materialului de catre copii. La grupele mici se poate recurge la elemente surpriza. Sa antreneze toti copiii în joc Pentru îndeplinirea scopului ar trebui executate si variante de joc. priceperile si deprinderile ce constituie continutul jocului Sa precizeze regulile ce trebuie respectate în joc. valorificând elementele gândite în acest sens. Învatarea presupune asimilare de cunostinte si abilitati. Sa constituie echipele (în cazul jocurilor pe echipe) Demonstrarea jocului va fi facuta de catre educatoare care. la prezenta unor personaje cunoscute de copii. jucarii etc. prin folosirea unor materiale si elemente noi de joc. f) Explicarea si demonstrarea jocului Cadrul didactic trebuie: Sa explice sarcina didactica Sa precizeze actiunile pe care trebuie sa le efectueze copiii pentru realizarea sarcinii Sa actualizeze cunostintele. Daca este realizata de catre cadrul didactic. crearea unei atmosfere favorabile. Prilejuieste formularea concluziilor si aprecierilor asupra modului în care s-a desfasurat jocul. La grupa mare intuirea se face de catre copii. Sa imprime jocului un ritm alert. e) Anuntarea titlului jocului si a obiectivelor urmarite Trebuie realizata în termeni clari. începând cu grupa mare. ÎNVATAREA Reprezinta o activitate menita sa opereze o modificare la nivelul comportamentului copilului. Metodologia proiectarii. La aceasta etapa se pun la punct aspecte organizatorice. acesta trebuie: Sa urmareasca rezolvarea corecta a sarcinii didactice. sa-i faciliteze asimilarea de cunostinte. pregatirea si distribuirea materialului didactic. organizarii si desfasurarii jocului didactic presupune ca educatorul sa parcurga urmatoarele etape: a) Proiectarea jocurilor didactice Urmareste corelarea cu celelate activitati din gradinita si se finalizeaza în elaborarea proiectului didactic. Sa indice cerintele ce trebuie îndeplinite pentru a se desemna câstigatorul jocului (în cazul competitiei). sa-l ajute sa se adapteze la mediu. i) Încheierea jocului. La grupele mari se poate realiza prin conversatie si prin prezentarea materialului. Desfasurarea activitatilor de joc nu se realizeaza la întâmplare. h) Executarea propriu-zisa a jocului Poate fi condusa de educatoare sau de un copil. organizarea colectivului de copii. în putine cuvinte.atractiva. folosirea unor obiecte inedite. Sa insiste pentru respectarea regulilor. distractiva (exemple: elemente surpriza. formarea 19 . se fixeaza regulile etc.

presupune efort constient si se finalizeaza cu obtinerea unor produse materiale. 1999): are un mobil clar definit prin scopul si obiectivele instructiv-educative anterior stabilite. LECTIA reprezinta principala forma de organizare a procesului de învatamânt în scoala. pe fondul trasaturilor psihofizice caracteristice vârstei. pregatirea pe care au dobândit-o anterior.). pre-gatindu-i pentru exercitarea diverselor roluri sociale cu care vor fi ulterior învestiti. cu scop. Lectia este o „unitate didactica” distincta. specifice etapei de dezvoltare ontogenetica si cu un nivel de pregatire apropiat. „forma principala”. aranjarea jucariilor. La clasa I pot sa apara diferente evidente generate de influentele exercitate asupra copilului în familie sau de frecventarea/nefrecventarea gradinitei. La nivelul scolii procesul instructiv-educativ se realizeaza cu colective de elevi constituite pe clase ce reunesc. originala. elevii aceleasi clase se deosebesc între ei prin anumite particularitati individuale. „forma centrala”). o structura organizata. aceasta contribuie la modelarea personalitatii fiecaruia dintre membrii sai. un ansamblu organizat de elevi. clasa de elevi constituindu-se într-o unitate psihopedagogica. Clasa de elevi reprezinta un sistem de interactiuni umane cu o functionalitate educativa. Clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. elevi de aceeasi vârsta cronologica. Aceasta ne conduce la ideea ca gruparea elevilor dupa criteriul vârstei realizeaza numai o omogenitate relativa. a modalitatilor de lucru. cu particularitati psihofizice comune. în cadrul interactiunii dintre profesor si elev. motivatia învatarii. clasa ca grup social are un ca-racter administrativ. a întregului proces instructiv-educativ în concordanta cu particularitatile de vârsta si cu capacitatile de învatare proprii celor mai multi dintre membrii sai. institutionala a scolii. de regula. dobândeste sintalitate si functioneaza ca un puternic factor de socializare. Desi clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. ceea ce face ca adaptarea procesului de instruire si educatie la posibilitatile fiecarui elev sa fie dificil de realizat. La prescolari este vorba de o munca simpla. în vederea realizarii unor obiective instructiv . aplicare în practica si evaluare a propriilor performante. dat de particularitatile psihofizice ale vârstei membrilor sai. din cauza amânarii scolarizarii pe diferite motive sau repetarii unor clase anterioare. În lucrarile de specialitate termenul de lectie este folosit în mai multe acceptiuni („forma de organizare a procesului de învatamânt”. prelucrare de informatii. accesibila si asumata liber (exemple: amenajarea spatiului pentru activitati. MUNCA Forma de activitate specifica adultului. aptitudinile. înregistrându-se numeroase definitii. relativ de sine statatoare. Presupune existenta unui scop. 20 . Retinem ca lectia este forma de baza a organizarii procesului de învatamânt în care se desfasoara activitatea elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara. Treptat ea se structureaza si se contureaza ca grup social. D. fapt ce face posibila stabilirea continutului instruirii. Prin interactiunile multiple pe care le prilejuieste activitatea comuna desfasurata în cadrul clasei de elevi. „forma fundamentala”. cu reguli proprii de desfasurare ce prezinta urmatoarele caracteristici (Cretu. este o unitate de munca didactica ce vizeaza realizarea unor obiective riguros proiectate. sistem de conducere si organizare impuse din exterior. îngrijirea plantelor etc. Acestea privesc în principal nivelul dezvoltarii intelectuale. „forma de baza”. Sunt si situatii când într-o clasa sunt reuniti elevi de vârste diferite. într-un timp delimitat. În cadrul lectiei activitatea elevilor se desfasoara sub îndrumarea cadrului didactic.. diferenta putând fi de 1-3 ani.unor capacitati adaptative. „forma dominanta”. capacitatea de efort etc. starea de sanatate. nestructurat. În momentul initial al activitatii sale. Aceasta omogenitate a clasei face posibila organizarea activitatii instructiv – educative cu întreg colectivul de elevi si asigura conditii pentru manifestarea rolului conducator al cadrului didactic. prin intermediul unor metode de învatamânt adecvate. de integrare sociala a tineretului.educative bine precizate. formal. nu trebuie pierdut din vedere ca. într-un cuvânt.

plecând de la constatarea ca prin parcurgerea lor se creeaza conditii pentru realizarea eficienta a învatarii: captarea si pastrarea atentiei. Ioan Cerghit (1983) precizeaza ca efectele educative ale lectiei pot fi multiplicate pe diverse cai. altele sunt centrate pe dirijarea învatarii. precum sala de clasa. Totusi lectia continua si în prezent si probabil multa vreme în viitor sa ocupe un loc central în ansamblul formelor de organizare a procesului de învatamânt. Unele sunt axate pe reactualizarea cunostintelor. Virtutile sale pedagogice au facut ca lectia sa-si pastreze suprematia. dintre care doua se impun ca esentiale: deschiderea lectiei catre viata. include elemente de conexiune inversa (feed-back). Fiecare eveniment vizeaza obtinerea unui anume rezultat. sau pe fixarea. Aceasta nu înseamna ca a fost scutita de critici. puternic motivanta între elevi si sarcinile de învatare pe care trebuie sa le rezolve . sporirea efectelor sale în planul dezvoltarii personalitatii elevilor. generarea unor schimbari în planul personalitatii elevilor. angajaza într-un efort comun cadrul didactic si elevii unei clase. individuale sau combinate.a. participativ al lectiei care trebuie sa implice. are loc într-un micro mediu fizic. teren agricol s. se finalizeaza prin obtinerea anumitor rezultate. Gagné distinge urmatoarele evenimente ale instruirii. corelat cu obiectivele urmarite. Important este sa se urmareasca permanent perfectionarea lectiei. sa realizeze o legatura intima. Urmareste si stimuleaza interesul. Aceasta face ca lectia sa fie structurata ca o succesiune de evenimente ale instruirii temporar legate între ele. sa angajeze. altele pe reglarea si autoreglarea învatarii prin mecanismele conexiunii inverse. implica o strategie de instruire. deprinderilor necesare pentru procesul de învatare în care sunt antrenati elevii în etapa urmatoare. în desfasurarea sa sunt incluse diferite modalitati de grupare a elevilor clasei: colective. de masurare si apreciere a rezultate lor. În acest sens Gaston Mialaret preciza ca: ”nici un autor nu neaga valoarea lectiilor bine construite si corect expuse”. 21 . laborator. ocupând un loc predominant în organizarea instructiei si educatiei. În structura lectiei R. asigura conditiile necesare pentru ca profesorul sa-si exercite rolul de conducator al procesului de învatamânt în calitate de proiectant. ancorarea sa în lumea reala.activeaza un anumit continut stiintific determinat de prevederile programei scolare. valorificarea experientei de viata a elevilor si chiar transferarea lectiilor în cadrul vietii reale. un anumit mod de abordare a învatarii si predarii. întarirea celor învatate. utilizeaza un complex de metode si procedee didactice. în procesul derularii sale se instituie întotdeauna un anumit tip de relatii profesor – elev si elev-elev. fiind aproape unanim acceptate. se cunosc perioade când a fost contestata sau chiar negata.. curiozitatea epistemica a elevilor în raport cu materia ce urmeaza a fi însusita. reprezentând o înlantuire de evenimente de instruire. precum si elemente de evaluare a procesului care a condus la rezultate obtinute. sa solicite plenar elevii în desfasurarea procesului de învatamânt. în cadrul sau procesul de predare-învatare se desfasoara pe etape. atelier. de a ajuta elevii sa parcurga drumul spre realizarea obiectivelor anterior stabilite. se desfasoara în limitele unui timp determinat. mijloace de învatamânt. La rândul sau. Evenimentele instruirii includ un set de actiuni care intervin în intervalul de timp rezervat lectiei în scopul de a stimula si sustine realizarea optima a procesului învatarii. Procesul de învatamânt parcurs în cadrul unei lectii este înteles ca o succesiune de schimbari în modul de lucru al cadrului didactic si elevilor. accentuarea caracterului activ. priceperilor. organizator si îndrumator al întregii activitati instructiv-educative. grupale.

pe baza unei analize pertinente a tuturor factorilor ce trebuie avuti în vedere în organizarea si desfasurarea eficienta a principalei forme de realizare a activitatii instructiv – educative desfasurate în scoala. D. Aceste evenimente se regasesc în desfasurarea activitatii instructiv – educative sub forma lectiilor. pe baza unor strategii diferite. În desfasurarea procesului de învatamânt sunt prezente toate aceste actiuni. D. Determinarea tipologiei lectiilor prezinta o deosebita importanta practica. care exclud schemele fixe. rigide. 1999). moderata sau minima. prin aplicarea lor în rezolvarea unor probleme teoretice sau practice diferite. în special. în functie de notele specifice ale acesteia. Tipurile de lectii trebuie întelese ca modele orientative si nu ca tipare fixe. Numarul evenimentelor instruirii incluse în derularea unei lectii. în functie de natura continutului. din perspective diferite. previne improvizatia si în acelasi timp îl fereste de rutina si monotonie. Chis V.. care poate fi: riguroasa. locul pe care-l ocupa în structura acesteia depind de specificul obiectivelor urmarite. natura continutului. de evaluare a rezultatelor. prezentarea materialului stimul (a noului continut) care se poate realiza. în care sunt prezente mai pregnant.. a schimbarilor ce trebuie sa se produca la nivelul personalitatii lor în semn ca învatarea a avut loc. De exemplu. În functie de sarcina didactica fundamentala s-au conturat mai multe tipuri de lectii: 22 . mijloacele de învatamânt utilizate (Salade. reactualizarea cunostintelor învatate anterior. tipul de învatare folosit. iconica. masurarea rezultatelor. în moduri diferite: activa. prin identificarea unor legaturi inter. asigurarea conexiunii inverse (feed-back corectiv). concepute într-o maniera fle-xibila. se poate renunta la fixare în favoarea transferului. în lectia de descoperire anuntarea obiectivelor nu este necesara. Rezulta ca evenimentele instruirii trebuie întelese ca fiind niste module actionale care intra în combinatii foarte variate.. anumite evenimente de instruire. vârsta elevilor. metodele de învatamânt folosite. intra si transdisciplinare. fixarea (retentia) celor învatate prin utilizarea cunostintelor în contexte variate sau exersarea priceperilor formate în situatii diferite. verificarea poate detine ponderea într-o lectie de verificare si apreciere. supla. Aceasta face ca lectiile sa se grupeze în mai multe categorii denumite traditional tipuri de lectii. Important este ca fiecare cadru didactic sa cunoasca structura procesuala a lectiei. Prin tip de lectie întelegem „o structura procesuala reprezentativa pentru o întreaga categorie de lectii” (Cretu. activ-participativ. care se constituie în sarcini fundamentele ale lectiilor. sa adopte o atitudine creatoare si sa structureze fiecare lectie în conformitate cu cerintele învatamântului modern. prin care urmeaza a se asigura baza experientiala pentru asimilarea noilor cunostinte. pentru ca situatii de instruire asemanatoare pot fi abordate în moduri diferite. evaluarea rezultatelor (performantelor). altfel spus. de obiectivul fundamental urmarit. transferul cunostintelor. rigide.. 1982). fiind general valabile. 2001. p. 207). de formare de priceperi si deprinderi. de recapitulare si sistematizare. simbolica.enuntarea (comunicarea) obiectivelor. dirijarea învatarii. Semnifica un anumit mod de construire si realizare a lectiei. tipul – categoria de lectie reprezinta un grup de lectii constituite ca unitate structurala în functie de diferite criterii (Ionescu M. Învatarea completa si temeinica presupune diferite tipuri de activitati: de comunicare si însusire de noi cunostinte. conexiunea inversa poate sa fie prezenta în diferite momente ale derularii unei lectii. reprezinta o abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii. Numarul si locul lor în structura lectiilor pot însa varia de la o lectie la alta. sa asimileze strategiile generale. determinat. deoarece orienteaza cadrul didactic în stabilirea structurii optime a lectiei. într-o anume succesiune. Vizeaza constientizarea de catre elevi a ceea ce se asteapta de la ei în încheierea lectiei. inflexibile. a performantelor (verificarea). de mai multe ori. În functie de sarcina didactica dominanta se contureaza variate moduri de structurare a lectiilor. impuse. asigurând conditii optime de parcurgere a traseului de învatare pentru care a optat.

Dat fiind ca în lectia mixta se realizeaza o varietate de sarcini didactice în structura sa sunt prezente aproape toate evenimentele de instruire mentionate anterior: Pregatirea colectivului pentru activitate. precizam ca în cadrul sau se desfasoara multiple tipuri de activitati si se realizeaza variate sarcini didactice: comunicare/însusire de noi cunostinte. lucrari scrise. În cel de al doilea caz se poate apela la o gama larga de metode si procedee. pe considerentul ca în cadrul sau transmiterea si asimilarea de noi cunostinte ocupa un loc prioritar. Captarea si pastrarea atentiei. a unei scurte povestiri. scriere. Se realizeaza într-o maniera accesibila elevilor. Urmareste pregatirea psihologica a elevilor pentru lectie.a. continutul oarecum restrâns al instruirii. disciplinei. Se realizeaza. urmarindu-se reactualizarea cunostintelor învatate anterior dar necesare întelegerii noilor continuturi. calcul aritmetic) fac necesara îmbinarea mai multor forme de activitate pe parcursul unei lectii si recomanda ca atare folosirea lectiei mixte. controlul prezentei. Se pot distinge doua situatii tipice: una când tema presupune un raspuns identic pentru toti elevii si alta când tema presupune raspunsuri diferentiate de la un elev la altul (compuneri de probleme. Vizeaza stimularea interesului. Analizata ca un tip de lectie.). Pregatirea elevilor pentru asimilarea unor cunostinte. invitarea elevilor la o calatorie imaginara s. lectii de recapitulare / consolidare si sistematizare a cunostintelor. stimularea interesului pentru activitatea ce urmeaza a se desfasura. abilitati. Verificarea temei si a cunostintelor însusite în lectia anterioara. sa retina ceea ce vor trebui sa realizeze la sfârsitul orei pentru a demonstra ca învatarea a avut loc. necesitatea formarii unor abilitati de natura instrumentala (de lectura. de regula printr-o conversatie introductiva. deprinderi. prezentarea unei secvente de film. compuneri. în timp ce altii o abordeaza ca pe o varianta a lectiei de comunicare/însusire de noi cunostinte. exercitii creative etc. în continuare. lectii de formare a priceperilor si deprinderilor. În functie de clasa la care se sustine lectia. crearea unei stari de asteptare favorabile participarii active a elevilor în desfasurarea urmatoarelor secvente ale lectiei.lectii de comunicare / însusire de noi cunostinte. lectii mixte (combinate) Prezentam. cu recomandari vizând aprofundarea unor aspecte insuficient însusite. verificarea pe baza fiselor de munca independenta. Verificarea temei poate fi facuta pentru a constata daca toti elevii au efectuat sau nu tema (verificare cantitativa). a curiozitatii. capacitate redusa de concentrare asupra unui singur fel de activitate). Se încheie cu aprecieri globale si individuale. Particularitatile psihice ale elevilor de vârsta scolara mica (atentia voluntara slab dezvoltata. teste. consolidare si sistematizare a cunostintelor. având în vedere ca în cadrul sau se realizeaza aproape toate sarcinile didactice. astfel încât acestia sa constientizeze. a unui material ilustrativ. în care caz controlul calitativ se realizeaza prin sondaj în clasa si general. structura generala a diverselor tipuri de lectie. Este considerata de unii specialisti ca un tip aparte de lectie. pregatirea materialelor pentru lectie. de natura continutului. verificarea si aprecierea rezultatelor. sau se poate realiza o verificare a modului în care tema a fost realizata (verificare calitativa). Prezentarea noului continut. Este tipul de lectie cel mai frecvent întâlnit în activitatea didactica. în afara orelor de clasa. a) Lectia mixta (combinata). Comunicarea/anuntarea temei si a obiectivelor urmarite. alese în functie de natura temei. aceasta secventa se poate realiza în modalitati diverse: crearea unei situatii problema. precum si diversele variante constituite în cadrul fiecarui tip. În cadrul acestei etape se rezolva o serie de probleme de natura organizatorica: asigurarea ordinii. lectii de verificare si apreciere a rezultatelor scolare. Pentru verificarea cunostintelor se folosesc metode diferite: chestionarea frontala. Dirijarea învatarii 23 . formare de priceperi. predominarea obiectivelor de natura formativa. a unei ghicitori.

Captarea atentiei si pregatirea pentru asimilarea noilor cunostinte.Prin acest moment se realizeaza coordonarea activitatii cadrului didactic si a elevilor în vederea realizarii obiectivelor instructiv – educative: asimilare de noi cunostinte. rezolvarea unor situatii problematice. În cele mai multe cazuri se folosesc combinat cele trei forme de prezentare a continutului. Se poate realiza prin: corelatii între cunostintele predate. experimentare. exercitii. b) Lectia de comunicare-însusire de noi cunostinte Nota definitorie a acestui tip de lectie consta în concentrarea activitatii didactice în directia dobândirii de catre elevi a unor noi cunostinte si a dezvoltarii. de natura continuturilor. simbolica. dirijare moderata în care profesorii si elevii sunt deopotriva implicati în procesul de transmitere si dobândire de noi cunostinte. sugestii. evitare a interferentelor. întrebari ale caror raspunsuri sa fixeze esentialul. probleme etc. extinderea acestora la contexte cât mai variate. activitatea comuna împletindu-se cu momente de munca independenta si dirijarea minima care permite ca accentul sa se deplaseze pe efortul depus de elevi în descoperirea noilor cunostinte. desfasurate în timp. Dirijarea învatarii se poate realiza prin comunicare verbala. a unor capacitati instrumentale si operationale. Asigurarea conexiunii inverse. nonverbala. momentul comunicarii noilor cunostinte detine ponderea. cu un grad ridicat de abstractizare si generalizare. cercetare. În privinta structurii. gradul în care s-au realizat obiectivele urmarite pentru a se interveni cu masuri corective si ameliorative. acestuia alocându-i-se cea mai mare parte din timpul afectat orei. explorare. rezolvarea unor exercitii aplicative.a. Permite analiza modului de îndeplinire a obiectivelor propuse si a eficientei activitatii desfasurate. de gradul de pregatire a elevilor. În ceea ce priveste dirijarea învatarii aceasta trebuie astfel realizata astfel încât sa determine participarea activa a elevilor la rezolvarea sarcinilor de învatare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. integrarea lor în sisteme tot mai largi. diferentierea esentialului de elementele de detaliu. Anuntarea temei si a obiectivelor. Totul se concentreaza în jurul elaborarii si asimilarii de catre elevi a cunostintelor. Evaluarea performantelor. Aceasta sarcina didactica fundamentala se realizeaza printr-o serie de evenimente. 24 . Se realizeaza la niveluri diferite: dirijare riguroasa. Fixarea (retentia) celor învatate. cadrul didactic intervenind cu unele indicatii. dirijarea învatarii. recomandari. a personalitatii în ansamblu. pe aceasta baza. Poate fi sau nu însotita de notare. de asemenea. cele mai frecvent întâlnite fiind: Momentul organizatoric. Se pot folosi în acest scop comparatii între notiuni. în ce masura lectia a contribuit la formarea unor abilitati si competente care apar ca efecte cumulative ale unor activitati diverse. realizarea de aplicatii prin care notiunile teoretice favorizeaza formarea de abilitati practice s. efectuarea unor exercitii de creatie. Se pot realiza si fixari partiale pe parcursul lectiei. mai ales când se transmit cunostinte complexe. Urmareste obtinerea de informatii privind rezultate le înregistrate de elevi. Nu este obligatoriu sa se realizeze dupa comunicarea cunostintelor. Este inseparabila de conexiunea inversa si trebuie sa puna accentul pe întelegerea continuturilor esentiale. elevii fiind implicati în activitati de observare. întrebari ajutatoare. dezvoltarea proceselor si structurilor cognitive. Realizarea acestor activitati depinde de obiectul de studiu. lacunele si sa se concentreze pentru înlaturarea lor. Transmiterea/asimilarea cunostintelor. Prezentarea continuturilor se poate realiza într-o maniera activa. instructiuni scrise de genul fiselor de lucru ce cuprind întrebari. actionala. pe interpretarea faptelor prezentate. directa prin care elevii sunt condusi pas cu pas în asimilarea noilor continuturi. ci se poate realiza si pe parcurs. lectura unor fragmente din manual sau alte surse. grafice). de tipul de învatare promovat. Se realizeaza prin modalitati diverse. Transferul cunostintelor urmareste dezvoltarea capacitatii elevilor de a aplica cunostintele în contexte noi. a proceselor si însusirilor psihice. rezumare si sistematizare a cunostintelor. Va urmari. când se folosesc anumite substitute ale realitatii (imagini figurative. toate vizând deopotriva sa-l ajute pe elev sa constientizeze greselile. a relatiilor cauzale. În aceasta etapa se insista pe folosirea modalitatilor de retinere. folosirea unor materiale demonstrative. folosindu-se predominant conversatia si iconica.

joc didactic. lectia de comunicare bazata pe receptarea unui text. expunerii (lectii . grafice. Se pot efectua exercitii. lectii de sistematizare în care re capitularea se realizeaza prin activitatea independenta a elevilor pe baza de fise de munca independenta. c) Lectia de consolidare/recapitulare si sistematizare Desi activitati de repetare si sistematizare a cunostintelor se realizeaza în toate tipurile de lectii. Este precedata de obicei de anuntarea temei ce urmeaza a fi recapitulata. dirijat de cadrul didactic. transferul continuturilor predate. Pentru a mentine interesul elevilor si a evita monotonia este necesar ca în lectiile de acest tip sa se introduca un element de noutate care poate consta în organizarea inedita a cunostintelor. în implicarea elevilor în activitati cu caracter creator. de elaborarea unui plan de recapitulare si este urmata de aprecieri facute de cadrul didactic referitoare la gradul de stapânire a materiei. expuneri de sinteza realizate de cadrul didactic. Recapitularea continutului se recomanda sa fie însotita de elaborarea unor scheme care sa sistematizeze datele esentiale. completarea cunostintelor. Acestea se organizeaza la începutul anului scolar sau la începutul unui capitol sau teme mai ample. de indicatii cu privire la continuarea activitatii de învatare. cunoaste mai multe variante: lectia de comunicare bazata pe învatarea prin receptare a naratiunii. Si acest tip de lectie cunoaste mai multe variante: lectii bazate pe rezolvarea de probleme. pe exercitii de vorbire si scriere. relevarea structurilor logice a informatiilor si integrarea lor în sisteme mai ample. elaborarea de noi generalizari. aplicatii practice. aceste lectii cuprind activitati specifice. de o complexitate ridicata. întocmirea unor tablouri sinoptice. Pe parcursul derularii recapitularii se ofera explicatii suplimentare pentru clarificarea unor cunostinte si se stabilesc noi corelatii între acestea. expuneri de sinteza (la clasele mari). referate. este posibil ca întreaga ora sa fie folosita numai pentru comunicarea noilor continuturi. sa-i sensibilizeze pentru noile continuturi. Se organizeaza dupa unele lectii de comunicare al caror continut reprezinta elemente fundamentale pentru întelegerea continutului unei discipline de învatamânt (lectii de repetare curenta). probleme. exista si lectii special destinate îndeplinirii acestei sarcini didactice. Se realizeaza. lectii în care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. sa-i familiarizeze cu anumite tehnici de lucru. O cerinta importanta este ca recapitularea sa abordeze tema din perspectiva unei idei centrale în jurul careia sa se organizeze cunostintele. aplicatii practice. în evidentierea unor corelatii intra si interdisciplinare. Acest tip de lectie se foloseste atunci când cadrul didactic are de transmis un volum mai mare de cunostinte. Activitatea didactica centrala în acest tip de lectie este recapitularea si sistematizarea materiei. lectia bazata pe instruirea asistata de calculator. dar.prelegere). În functie de tipul de învatare implicat în realizarea sarcinii didactice fundamentale. discutii de sistematizare si clasificare. sa nu se reduca la reactualizarea acestora în maniera în care s-a facut predarea. descrierii. de regula. înlaturarea unor lacune din pregatirea elevilor. Nu este obligatoriu sa se parcurga toate aceste evenimente. lectia de tip seminar. rezolvarea de exercitii si probleme. Urmarind ca sarcina didactica fundamentala consolidarea si sistematizarea cunostintelor. 25 .Retentia. Unele lectii de comunicare dobândesc caracterul de lectii introductive care urmaresc sa le formeze elevilor o imagine de ansamblu asupra materiei ce urmeaza a fi predata. la sfârsitul unui capitol sau teme mari (lectii de repetare periodica). fixarea. indicatii pentru continuarea învatarii în mod independent. în acelasi timp creeaza conditii si pentru verificarea. acestea din urma practicându-se de obicei la clasele mari. care implica raspunsuri la întrebari de sinteza. la încheierea semestrului sau anului scolar (recapitulari de sinteza). lectia de descoperire pe cale inductiva dau deductiva. în folosirea unor noi mijloace de învatamânt. prin dialog frontal cu clasa. Recapitularea conduce si la stabilirea de corelatii între cunostinte.

d) Lectia pentru formarea priceperilor si deprinderilor Specific pentru acest tip de lectie este ponderea pe care o ocupa activitatea independenta a elevilor consacrata efectuarii de exercitii. e) Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare Are ca sarcina didactica dominanta verificarea si aprecierea rezultatelor scolare. pregatirea pentru activitate. cu ocazia încheierii unui semestru sau an scolar sau dupa predarea unui capitol sau teme de mai mare întindere. Altfel spus. lectii bazate pe imitatie de modele. lectii de studiu individual în biblioteca. acest tip de lectie cunoaste. demonstrarea modului de executie a lucrarii. o serie de variante: lectii bazate pe învatare prin exercitii executorii. analiza gramaticala sau literara. analiza si aprecierea rezultatelor. Prin astfel de lectii verificam bagajul de informatii pe care îl detin elevii. care reprezinta sarcina didactica fundamentala. lectii – excursii care urmaresc formarea capacitatii de observare a unor fenomene. anuntarea. în cadrul acestor lectii efectuam o diagnosticare a modificarilor ce s-au produs în personalitatea elevilor în urma transmiterii unui volum de cunostinte într-un timp dat. la intervale mai mari de timp. explicarea obiectivelor urmarite pentru activitatile ce vor fi realizate. lectii bazate pe exersare simulata. lucrari practice care conduc la formarea priceperilor si deprinderilor intelectuale sau a unor componente actionale. întâlnite mai ales la educatie fizica. a nivelului dezvoltarii psihice. de selectare. înregistrare si prelucrare a datelor. de analiza a unui text sau material documentar s. în principiu. eventual refacerea lucrarilor nereusite. Acest tip de lectie cunoaste numeroase variante. cunoasterea nivelului de pregatire a elevilor. activitatea independenta a elevilor. de asemenea. evaluam cele constatate. continutului ce urmeaza a fi verificate si aducerea acestora la cunostinta elevilor. Dupa tipul de învatare. de realizare a unor colectii de materiale . lectii de activitate practica ce vizeaza formarea de priceperi si deprinderi necesare efectuarii unor diverse activitati cu caracter practic. descrierea etapelor ce urmeaza a fi parcurse (în unele cazuri se poate prezenta si un model al lucrarii anterior realizat). Realizarea sarcinii didactice specifice presupune parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: precizarea tematicii. a gradului de stapânire a materiei predate pe parcursul mai multor lectii. parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: moment organizatoric. lectii bazate pe autoinstruire asistata de calculator etc. 26 . lectii de laborator. Se organizeaza periodic în completarea evaluarilor curente. Ca structura acest tip de lectie presupune. de efectuare a unor experiente.). prin care se urmareste formarea abilitatilor de folosire a aparaturii de laborator. anterior desfasurarii lectiei.a. captarea atentiei. sub îndrumarea cadrului didactic pentru efectuarea propriu zisa a lucrarii. lectii bazate pe exercitii creative. lectii de formare a unor deprinderi motrice. reactualizarea cunostintelor teoretice indispensabile efectuarii activitatilor. capacitatea de aprofundare. determinate de natura activitatilor întreprinse de elevi: lectii de formare a unor deprinderi de natura intelectuala (de rezolvare de exercitii si probleme. de întelegere si operare cu informatiile asimilate si ca o continuare fireasca. de compunere.

confectionarea unor obiecte s.3. ci si de creatie. ci ca un element. Tipologia prezentata are o valoare orientativa.a). lectie de verificare si apreciere prin lucrari practice (lucrari de laborator. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar.profesori. Obiective: 27 . De aici rezulta ca functiile unei lectii. sa se evidentieze greselile tipice sau cu o frecventa mai mare.1. Caracteristici generale. nu poate fi înlaturata normativitatea în ceea ce priveste tipurile si structura diferitelor tipuri de lectii. În conceperea fiecarei lectii trebuie sa se tina cont si de elementele noi pe care le aduce didactica moderna prin analiza sistemica a procesului de învatamânt vazut ca relatie între predare – învatare evaluare. deoarece nu se poate accepta o activitate scolara rigida si uniforma. nivelul de scolaritate. daca se realizeaza pe baza examinarilor orale. sa se refaca lucrarile slabe. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV. organizarea si desfasurarea fiecarei lectii presupunând nu numai elemente de tehnica. Cadrul didactic are posibilitate sa opteze pentru acel tip de lectie care serveste cel mai bine realizarii obiectivelor propuse. În functie de tematica supusa verificarii. lectie de verificare – autoverificare cu ajutorul calculatorului electronic. cunoaste mai multe variante: lectie de verificare sub forma examinarii orale. bune. în concluzie.verificarea propriu zisa. continuturile.angajati în aceasta activitate. sa se elucideze si sa se elimine cauzele greselilor si. aprecierea rezultatelor si evidentierea elementelor mai putin cunoscute de elevi sau a greselilor tipice. pentru unele completari si clasificari. sub pretextul creativitatii si al inovatiei. ca încercarile de a înlatura sablonul în conceperea si desfasurarea lectiilor sunt meritorii. Pentru o organizare si desfasurare eficienta a lectiei. daca e posibil. natura continutului. corelata cu celelalte lectii din sistem. elevi . explicatii suplimentare pentru înlaturarea lacunelor. care constituie activitatea predominanta. particularitatile de vârsta ale elevilor.2. în acelasi timp. lectie de verificare cu ajutorul testelor docimologice si al fiselor. de metodele prin care se realizeaza evaluarea. obiectivele urmarite. precum: specificul disciplinei. ca o veriga într-un sistem. iar în desfasurarea sa sa evite schemele rigide. organizarea si desfasurarea sa depind si de locul pe care-l ocupa în sistemul de lectii. CAPITOLUL IV PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: IV. Se recomanda ca în desfasurarea acestora sa se realizeze aprecieri generale asupra lucrarilor realizate de elevi. obiectivele. slabe). într-o succesiune de lectii. În cazul verificarii prin lucrari scrise. Dar. ca proces bilateral între cei doi factori umani . aceasta poate fi fructificata si pentru sistematizarea materialului. În alegerea tipului si variantei de lectie se vor avea în vedere aspecte multiple. sa se prezinte unele lucrari reprezentative (foarte bune. aceasta nu trebuie privita ca o unitate independenta. sabloanele. Retinem. Curriculum. aceasta trebuie sa fie urmata de lectii destinate analizei lucrarilor. IV. lectie de verificare prin lucrari scrise. corectarea greselilor. IV.

„instruirea asistata de calculator”. de o maniera realista si oportuna. trecere/parcurs prin viata. dar ratiunea noului concept nu a fost aceea a unei simple schimbari terminologice. Cunoasterea particularitatilor documentelor curriculare din învatamântul primar si prescolar. Toate acestea converg semantic spre un demers complet. în desfasurarea unei actiuni etc. sintetic rezumativ. cum sunt „obiectivele educationale”. curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator în cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de învatare pe care scoala le ofera elevului. acest concept ocupa un loc central nu numai în Stiintele Educatiei. La nivelul învatamântului prescolar si primar curriculum-ul educational reflecta realitati diferite si prezinta câteva aspecte ce particularizeaza atât directiile de dezvoltare 28 . Curriculum-ul semnifica un curs de strabatut. Din interpretarea definitiilor date curriculum-ului se desprinde ca teoria curriculum-ului impune renuntarea la binomul traditional predare-învatare. curriculum-ul desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientelor de învatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. Din definitiile prezentate se poate desprinde ca un curriculum nu se reduce la un set de obiective si continuturi de învatare. „educatie integrata”. În sens larg. În sens restrâns.Întelegerea filosofiei de constructie a curriculum-ului pentru învatamântul primar si prescolar. dar si în cadrul politicilor educationale. În România. scopurile si obiectivele unei activitati educative. Este definit atât în sens larg cât si în sens restrâns.1. metodele si instrumentele folosite pentru a evalua rezultatele procesului educativ. organizându-se învatarea în asa fel încât ele sa se integreze în personalitatea educabilului implicat activ. În vocabularul activ al limbii române acest concept a intrat recent. Astazi curriculum-ul reprezinta un concept cheie al pedagogiei contemporane. scurta privire. dupa L. respectiv receptare. parcurgere. mijloacele si actiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri. unde avea sensuri multiple. ca rezultat al reformei învatamântului dupa 1990. Exista si definitii mai cuprinzatoare si mai explicite. care implica organizarea si provocarea învatarii. Acest ansamblu de documente poarta denumirea de curriculum formal sau oficial (Curriculum National. Cadru de referinta. 1998). de la bun început. „învatamântul formativ”. ci reprezinta în primul rând un sistem de experiente de învatare oferite/"administrate" elevilor si ulterior un sistem de experiente de învatare efectiv interiorizate de acestia. cursa. în principal. Caracteristici generale Curriculum-ul face parte din categoria conceptelor care au rascolit profund educatia în secolul al XX-lea. IV. transformarea educabilului de o maniera adaptativa. „învatarea deplina”. dar apropiate cum ar fi: alergare. oferirea experientelor asimilabile si foarte utile. în documentele elaborate de Consiliul National pentru Curriculum. cuprinzator. caile. de unde si sintagma „curriculum vitae”. anticipate realist asupra celui din urma. dar prescurtat. Etimologia termenului „curriculum” (plural „curricula”) se regaseste în latina veche. esentializat si dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu. pentru ca s-a intentionat. Se impune subliniat faptul ca experientele achizitionate de elevi nu sunt neaparat mai putine de cât cele oferite. Reaparitia lui în secolul al XX-lea mai poarta înca acceptiunea „primara” de continut al învatamântului într-o institutie scolara. curriculum-ul reprezinta un proiect educativ care defineste: telurile. D'Hainaut. înteles ca o succesiune de activitati de transmitere. Astfel. o biografie prescurtata a unei persoane. Curriculum. Aprofundarea elementelor privind schimbarile produse de reforma învatamântului prescolar si primar. Curriculum-ul reprezinta o realitate interactiva între educator si elev cu efecte concrete.

limbaj si comunicare. autonomie si deprinderi de autoservire. practici de mentinerea sanatatii si securitatii personale. alergarea).permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale. echilibru . prin care sa fie promovate drepturile copilului si sa-i asigure acestuia conditiile optime pentru un cel mai un start in viata. N. saritul.permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de învatamânt la altul sau de la o institutie de învatamânt la alta (consistenta conceptiei generale. Domeniile de dezvoltare vizate prin noul curriculum si conturate în Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului între nastere si 7 ani2 sunt: Dezvoltarea fizica. sanatate . dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice. deprinderi. precum si cerintele si prioritatile la nivel national. prezentul curriculum se remarca prin: extensivitate . pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba în vedere nu doar competentele academice. Domeniul estetic si creativ. Domeniul socio-uman. printr-un pr oces consultativ la care au participat specialisti în educatia si dezvoltarea copilului mic de la nastere la 7 ani. progresie si continuitate . Dupa conceptia lui Gesell dezvoltarea este divizata în: domeniul motor. diferentiere . cât si celor de perspectiva ale copiilor prescolari. corelatii etc. gîndirea divergenta. cognitiv-senzorial. Printre primii care urmaresc dezvoltarea copilul ui de la nastere este Arnold Gesell si el elaboreaza una dintre primele inventare de dezvoltare structurat pe domeniile de dezvoltar e.asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atât în relatie cu celelalte. cunostinte si practici referitoare la îngrijire si igiena personala. cât si cu curriculum-ul ca întreg. a accepta diversitatea. amintim R. Lezine. Aceasta perspectiva a dezvoltarii globale a copilului accentueaza importanta domeniilor de dezvoltare a copilului1 .a copilului. îngrijirea si protectia copilului mic de la nastere le 7 ani. în cât mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar. dezvoltarea fizica (motricitate. relevanta . interdependentei dintre tipurile de activitati de învatare din învatamântul prescolar si disciplinele scolare (clasele I-II). chiar la copii prescolari de aceeasi vârsta (a se vedea ponderea jocurilor si activitatilor alese si a activitatilor de dezvoltare personala). Actualul curriculum pentru învatamântul prescolar promoveaza conceptul de dezvoltare globala a copilului. Dimensiunile acestui domeniu sunt: 1 Din punct de vedere istoric. în contextul în care. a gestiona emotii. Bayley si altii 2 Acest document de politica educationala a fost elaborat în 2007 cu sprijinul Reprezentantei UNICEF din România. atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra împreuna sau alaturi de altii. asigurarea suportului individual pentru copii etc. nutritie. previzionate la nivelul politicii educationale. în societatea de azi. în acord cu particularitatile sale de vârsta si individuale.). conceptul de „domeniu de dezvoltare” apare în secolul XX. Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltar ea timpurie a copilului reflecta contextul international al cercetarilor si preocuparilor la nivel mondial în domeniul educatiei timpurii . cât si oferta experientelor de învatare oferite. în vederea asigurarii: continuitatii în interiorul aceluiasi ciclu curricular. care sa asigure o perspectiva si abordare unitara a perioadei copilariei timpurii. sanatate si igiena personala Vizeaza dezvoltarea unor deprinderi si abilitati (de exemplu. cunostinte atitudini si abilitati necesare în viata. I. asocieri. Gesell urmareste evolutia copilului în functie de crestere si de maturizarea sistemului ner vos corelat cu procesul de achizitii în plan psihologic. la ridicarea competentei în controlul evenimentelor si în confruntarea cu o larga varietate de cerinte si asteptari. Scopul elaborarii acestui document a fost acela de pune bazele unui sistem de documente de politica privind educatia.). Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului. Brunet. Domeniul psiho-motric). De asemenea. la echiparea lor progresiva cu concepte. 29 . din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învatare.). alimentatie sanatoasa etc. stabilirea de relatii cauzale etc.. Domeniul stiintelor. O.angreneaza prescolarii. considerat a fi esential în perioada copilariei timpurii. contribuind la optimizarea întelegerii de catre acestia a lumii în care traiesc si a propriei persoane. Astfel.este adecvat atât nevoilor prezente. curriculumul pentru învatamântul prescolar prezinta o abordare sistemica. deschiderii spre module optionale de instruire. dar si coordonarea.). ci si capacitati. prin experiente de învatare. toleranta etc. Aceasta abordare a dezvoltarii copilului si a achizitiilor sale este utilizata de mai toti specialistii preocupati de evolutia neuropsihica a copiilor de vârsta mica. între cele doua razboaie mondiale. dezvoltarea senzoriala. Spitz.

a) Dezvoltare fizica care vizeaza: Dezvoltarea motricitatii grosiere Dezvoltarea motricitatii fine Dezvoltarea senzorio-motorie b) Sanatate si igiena personala care vizeaza: Promovarea sanatatii si nutritiei Promovarea îngrijirii si igienei personale Promovarea practicilor privind securitatea personala Dezvoltarea socio-emotionala Vizeaza debutul vietii sociale a copilului. Interactiunile sociale mediaza modul în care copiii se privesc pe ei însisi si lumea din jur. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltare sociala care vizeaza: Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata Acceptarea si respectarea diversitatii Dezvoltarea comportamentelor prosociale b) Dezvoltare emotionala care vizeaza: Dezvoltarea conceptului de sine Dezvoltarea controlului emotional Dezvoltarea expresivitatii emotionale Dezvoltarea limbajului si a comunicarii Urmareste dezvoltarea limbajului (vocabular. dincolo de caracteristicile lor fizice. Spatiul. Pamântul. întelegerea semnificatiei mesajelor). asocierea sunet-litera Constientizarea mesajului vorbit / scris Însusirea deprinderilor de scris. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea gândirii logice si rezolvarea de probleme . capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. forme geometrice. nonverbala si verbala) si preachizitiile pentru scris-citit si însoteste dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. cunoasterea si întelegerea lumii: Reprezentari matematice elementare (numere. operatii. reprezentari numerice. de a întelege si a raspunde emotiilor celorlalti. Domeniul include abilitatile de gândire logica si rezolvare de probleme. evenimente si persoane. metode stiintifice) Capacitati si atitudini în învatare Se refera la modul în care copilul se implica într-o activitate de învatare. care influenteaza decisiv procesul de învatare. gramatica. precum si la atitudinea sa în 30 . concepte de spatiu. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea limbajului si a comunicarii: Dezvoltarea capacitatii de ascultare si întelegere (comunicare receptiva) Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva) b) Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii: Participarea la experiente cu cartea. întelegerea modelelor. comunicare orala si scrisa. sintaxa. folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj Dezvoltarea cognitiva Trebuie definita în termenii abilitatii copilului de a întelege relatiile dintre obiecte. cunoasterea si aprecierea cartii Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica. cunostinte elementare matematice ale copilului si cele referitoare la lume si mediul înconjurator. crucial pentru acest domeniu. modul în care acesta abordeaza sarcinile si contextele de învatare. a comunicarii (abilitati de ascultare. precum si dezvoltarea conceptului de sine. masurare) Cunoasterea si întelegerea lumii (lumea vie. fenomene. b) Cunostinte si deprinderi elementare matematice. În strânsa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului. Dezvoltarea emotionala vizeaza îndeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile.

stiintifice. de accentuarea unor procese psihice cum ar fi: memoria.2. atât pentru intervalul 3-5 ani. precum si caracteristica acestora. IV. singurul aspect ce le diferentiaza constând în volumul si complexitatea cunostintelor.de activitati/saptamâna ON3 OP/OS Intervalul de vârsta Categorii de activitati de învatare Nr. efectiv. în schimbarea strategiei didactice si a solicitarilor ce tin de actul învatarii. La programul prelungit si saptamânal numarul de activitati mentionat reprezinta activitatile care se adauga în programul de dupa-amiaza al copiilor (tura a II-a a educatoarei). singurul aspect ce le diferentiaza fiind dat de numarul de ore (mai mare la 5-7 ani). domeniul moral-civic. De asemenea. oferind accesul la o cunoastere superioara. fara a cauta o suprapunere exclusiva a lor ci. a finalitatilor educationale. diferit pentru gradinita si clasele I-IV. Vom prezenta în cele ce urmeaza particularitatile acestor documente curriculare.interactiunea cu mediul si persoanele din jur. implicit. în contextul unei învatari centrate pe copil. acesta prezinta o constructie diferita. Nr. Stimuleaza curiozitatea epistemica a elevilor. Analizat din perspectiva holista actualul curriculum: Asigura continuitatea experientelor educationale oferite de gradinita. încurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). Curriculumul pentru învatamântul primar a cunoscut si el modificari si schimbari de paradigma. dar la un nivel superior. Asemanator curriculum-ului prescolar. Astfel. în functie de tipul de program al gradinitei (program normal si program prelungit sau saptamânal) si o delimitare pe tipuri de activitati de învatare. programele scolare. domeniul psihomotric. Permite scolarului mic acumulari cantitative si calitative. 31 . domeniile de dezvoltare vizate prin curriculum-ul pentru clasele I-IV sunt: domeniul cognitiv. dedicate categoriilor de activitati din planul de învatamânt 3 . creativitatea etc. cele mai importante fiind: planul cadru de învatamânt. domeniul socio-emotional. prelungit (OP) si saptamânal (OS). jocuri si activitati didactice alese si activitati de dezvoltare personala. artistice etc.ore/tura. în afara deprinderilor si abilitatilor mentionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare Dimensiunile acestui domeniu sunt: Curiozitate si interes Initiativa Persistenta în activitate Creativitate Rolul educatoarei este acela de a urmari realizarea unei legaturi reale între domeniile de dezvoltare si domeniile experientiale. materialele curriculare. precum si trecerea spre celelalte cicluri curriculare. din norma cadrului didactic. prin gasirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltarii globale a copilului si. gândirea. PLANUL DE ÎNVATAMÂNT În învatamântul prescolar noul plan de învatamânt are o structura pe doua niveluri de vârsta si. ca si pentru intervalul 5-7 ani planul de învatamânt cuprinde urmatoarele categorii de activitati de învatare: activitati pe domenii experientiale. Initiaza elevii în disciplinele umaniste. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV Continuturilor curriculare din gradinita si ciclul primar se concretizeaza în documentele scolare de tip reglator.5 ani Activitati pe domenii experientiale 7 + 7 2h x 5 zile = 10h 3 program din gradinite: normal (ON). domeniul artistic.

Activitatile de învatare se desfasoara fie cu întreaga grupa de copii.5h TOTAL 22 + 22 25 h Activitati pe domenii experientiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15h Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1h x 5 zile = 5h 5 . Desfasurarea acestora necesita coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învatare-evaluare. specifice didacticii. accentul se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala a acestuia. categoriile de activitati de învatare desfasurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare. fie pe grupuri mici sau individual. În desfasurarea acestora accentul va cadea pe încurajarea initiativei copilului si a luarii deciziei. precum si alte mijloace.5h Activitati de dezvoltare personala 5 + 10 1. povestirea. interactiunile cu ceilalti.. jocul didactic. noul curriculum scoate în evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor. special create.) si obtinerea treptata a unei autonomii personale. sistematic. memorizarile. exercitiile cu material individual. ideea de dezvoltare a copilului promovata este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica. a activitatilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personala. luarea deciziilor în comun etc. Pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 3-5 ani. Activitatile de învatare reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat. povestirile create de copii. Acest curriculum îmbina ideile pedagogiei traditionale cu ideile pedagogiilor alternative din lume si încearca sa se situeze în acord cu tendintele novatoare în domeniul curriculumului. în acest context considera ca învatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic. subtila si continua. De asemenea. discutiile libere. mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice. organizate si conduse de cadrul didactic. dar si a colaboratorilor si partenerilor educationali din comunitate. cooperare. iar pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 5-7 ani. Planul de învatamânt pentru nivelul prescolar prezinta o abordare sistemica. De asemenea. a caror implicare este la fel de importanta.Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1. Ele pot lua forma activitatilor pe discipline sau integrate. deschiderea gradinitei catre exterior.Wallon – în care copiii si educatoarea se afla într-o interactiune si acomodare reciproca. consideram necesara definirea activitatilor de învatare. ea insista pe: ideea de cadru didactic care joaca rolul de persoana resursa. pe realizarea unei dialectici pedagogice – dupa H. lectura dupa imagini. copii. negociere.5h x 5 zile = 7. metodic. în vederea asigurarii continuitatii în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viata copilului. intensiv.5h x 5 zile = 7. observarea. experimentele. în scopul atingerii finalitatilor prevazute în curriculum. precum si categoriile si numarul de activitati sunt rezultatul corelarii realitatilor din sistem cu Reperele fundamentale în învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani si cu tendintele la nivel mondial în domeniu. Înainte de analiza tipologiei activitatilor de învatare prevazute în planul de învatamânt preprimar. catre comunitate si. pe învatarea prin experimente si exersari individuale. Intervalele de vârsta care apar în planul de învatamânt. convorbirea. în functie de nevoile educationale ale copiilor. utilizarea în mod cât mai flexibil a spatiului. 32 . respectiv: cadre didactice. organizarea mediului si activitatile/situatiile de învatare. parinti. care lucreaza individual sau în grupuri mici cu prescolarii respectând ritmul lor propriu etc.7 ani Activitati de dezvoltare personala 6 + 11 1h x 5 zile = 5h TOTAL 26 + 26 25 h Într-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil. constructiile.care diagnosticheaza dificultatile copilului si care îl sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta. care informeaza prescolarul si îi faciliteaza acestuia accesul la informatii. Dintre modalitatile de realizare utilizate putem aminti: jocul liber.

Activitatile cele mai potrivite pentru aceasta învatare sunt: memorarea de cuvinte/propozitii. Educatoarea poate planifica activitati de sine statatoare. Activitatile pe domenii experientiale4 33 . A. acompaniind frazele auzite si repetate cu o tamburina. Din aceasta perspectiva. creatii artistice specifice. clar si fluent.În medie. de particularitatile individuale ale copiilor din grupa. De asemenea. etapa a III-a etc. educatie muzicala sau activitati artistico-plastice) sau activitati integrate (cunostintelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi si. de educatie fizica. de continuturile si obiectivele propuse la activitate. cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivita.1. de educatie pentru societate. A. Numarul acestora indica îndeosebi numarul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o saptamâna (si ne referim la disciplinele/domeniile de învatare care pot intra în componenta domeniilor experientiale respective). Se recomanda ca toate institutiile de învatamânt prescolar sa furnizeze contexte în care prescolarii sa se poata exprima si sa utilizeze activ mijloacele de comunicare. utilizând modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. sa o recunoasca. domeniul cognitiv. cântece si jocuri muzicale. Ordinea desfasurarii etapelor de activitati (etapa I. copilul va fi obisnuit sistematic sa asculte sonoritatea specifica limbii studiate. atapa a II-a. copilul va fi ajutat sa învete cuvinte care sa îi permita sa vorbeasca despre el însusi si despre mediul înconjurator. Tot în cadrul acestui domeniu includem si primul contact al copilului cu o limba straina sau regionala. care sa îi faciliteze relatii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective si care sa îl ajute sa participe oral la viata/activitatea din clasa/comunitate. mâncaruri. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. cât si întelegerea naturii ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla în 4 Domeniile experientiale sunt adevarate „câmpuri cognitive integrate” (L. în contextul dat de prezentul curriculum. extinde capacitatea lor de a întelege situatii interpersonale complexe si aduce o contributie importanta la dezvoltarea capacitatilor de evaluare. fonemele si intonatia. respectiv pe discipline (activitati de educarea limbajului.) nu este întotdeauna obligatorie. cu acest prilej. prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sasi extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative. se întâlnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului. Vlasceanu) care transced granitele dintre discipline si care. copilul va fi stimulat sa învete si câteva elemente ale culturii tarii/regiunii respective (istoria locurilor.). În acest sens. domeniul limbajului. Domeniul limba si comunicare Vizeaza stapânirea exprimarii orale si scrise. sa reproduca ritmul. precum si de nivelul de vârsta si de nevoile si interesele copiilor din grupa. pornind de la premisa ca prin ascultare si exprimare în situatii de grup. domeniul socio-emotional. ca si abilitatea de a întelege comunicarea verbala si scrisa. se pot desfasura maximum 5 activitati integrate pe saptamâna. Prin activitatile din acest domeniu se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu încredere. jocuri de limba. Astfel. activitati matematice. Domeniul Stiinte Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice. A. se apreciaza ca studiul operelor literare specifice vârstei rafineaza gândirea si limbajul acestora. imitarea ritmurilor diferite. Astfel.2. maximum 30-45 minute la grupa pregatitoare). Pot fi proiectate în maniera integrata sau pe discipline si sunt desfasurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în functie de temele mari propuse de curriculum. de cunoasterea mediului. În functie de nivelul grupei. activitati traditionale etc. în activitatea integrata intra si jocurile si activitatile alese sau cunostintele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experientiale iar jocurile si activitatile alese se desfasoara în afara acesteia). activitati practice. educatoarea poate decide care este timpul efectiv necesar pentru desfasurarea fiecarei activitati. respectiv: domeniul psihomotric. o activitate cu copiii dureaza între 15 si 45 de minute (15 minute la grupa mica.

bunatatea. de asemenea. astfel încât membrii comunitatii sa-si poata procura produse mai multe. numar si. selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante. prin constatarea ca materialele pot avea si calitati estetice. familiile acestora.interactiune. sa observe similaritati sau diferente între oameni sau evenimente. din punct de vedere uman si social. ci sa-i ofere posibilitatea de a explora si contexte ale unor alte componente curriculare. De asemenea. ei vor fi încurajati sa se angajeze în explorarea activa. sa caute solutii. relatiile cu mediul social. Astfel. În acest sens. sa înregistreze si sa comunice rezultatele observatiilor stiintifice. atunci când le vor putea observa concretizate în actiunile adultilor cu care vin în contact. modelarea plastilinei (putând face constatari privind efectul temperaturii asupra materialului). sa îsi imagineze viata în alte perioade istorice. masa. utilizarea lor împreuna cu alte concepte si elemente de cunoastere pentru rezolvarea de probleme. uman si social pot fi utilizate ca resurse de învatare. culoarea sau forma etc. cum ar fi textura. mediul fizic. de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate si de studierea si dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietatilor diferitelor materiale. sa utilizeze diferite surse de informare. pentru cresterea claritatii sau relevantei unor mesaje. inclusiv de rationament abstract. cum ar fi: volum. prescolarii pot fi încurajati sa efectueze experimente. analiza proportiilor unei cladiri etc. A.3. echitatea. dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizata de observarea si discutarea de catre copii a unor probleme morale. conceperea si realizarea de experimente. se apreciaza ca prescolarii pot fi pusi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale si executarea unor lucrari care tin de domeniul abilitatilor practice. mai ieftine si de mai buna calitate. sau prin simularea de cumparaturi în magazine. De asemenea. Din acest punct de vedere. prin constatarea proprietatilor materialelor. Este considerata deosebit de semnificativa concretizarea ideilor matematice în experimente. scheme. În aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte. cum ar fi observarea. 34 . sa rezolve probleme. prin selectia unor materiale în functie de caracteristicile lor. Este important ca prescolarii sa înteleaga faptul ca situatiile prezente îsi au originile în situatii din trecut. cuantificarea unor rezultate. Totodata. textul literar. adevarul etc. generarea de ipoteze. aplicarea unor principii stiintifice în economia domestica (ex. clasificare sau descriere cantitativa. planificarea unor activitati. Domeniul Om si societate Se refera la om. oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice. Se considera necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilitati de ordin general sa utilizeze ca puncte de plecare experientele personale ale copiilor. În abordarea acestui domeniu se pleaca si de la premisa ca institutia prescolara reprezinta un context utilizabil pentru coordonarea principiilor si actiunilor morale. la relatiile cu alti oameni. Domeniul are o extindere si catre contexte curriculare care privesc tehnologia. ca si la modalitatile prin care actiunile umane influenteaza evenimentele. prin activitati simple cum ar fi: observarea unor fiinte/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii sa creasca. Dezvoltarea capacitatilor de rationament. generarea de alternative. pentru exprimarea unor puncte de vedere. La fel. Astfel. copiii vor întelege mult mai usor concepte precum dreptatea. la modul lui de viata. imaginile si alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. va fi încurajata în conexiune cu obiecte si activitati familiare în sala de grupa sau la domiciliul copiilor. în sensul abordarii capacitatilor umane de a controla evenimentele si de a ordona mediul. a zonei sau cartierului în care locuiesc. Abilitati si competente asociate demersurilor de investigatie stiintifica. confectionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple. estimarea unor costuri. este de dorit ca domeniul sa nu îngradeasca copilul doar la contextul disciplinelor matematice. organizarea datelor rezultate din observatii pot fi dobândite de copiii prescolari atunci când sunt pusi în contact cu domeniul cunoasterii naturii. se considera necesar ca prescolarul sa fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale. cum ar fi nisipul sau apa. De aceea. ei vor putea fi implicati în activitati de discriminare. sa utilizeze în conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente. sa sintetizeze concluzii.

doua sau trei etape de jocuri si activitati alese (etapa I – dimineata. prelungit sau saptamânal). Ele se desfasoara pe grupuri mici. a limbajului citit si scris. CENTRUL DE INTERES BIBLIOTECA Reprezinta spatiul în care copiii îsi exerseaza limbajul sub toate aspectele sale (vocabular. Astfel. ci atent alese. dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata. creativitate). care le va permite sa reactioneze în maniera personala la ceea ce vad.A. Domeniul Psihomotric Urmareste coordonarea si controlul miscarilor corporale. a mediului social si cultural caruia îi apartin. Pentru a-i stimula pentru citit si scris. ating sau simt. o masa de scris si desenat unde copiii pot scrie felicitari sau chiar carti. Coltul casutei/Joc de rol. în unele cazuri. Materialele care se vor regasi zilnic în zonele/centrele/colturile deschise nu trebuie sa fie aleatorii. emotionale si uneori actionale la stimuli (de exemplu. în functie de disponibilitate si nevoi. abilitatile motorii si de manipulare de finete. etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de dupa amiaza si plecarea copiilor de la programul prelungit acasa). cartile trebuie expuse. Domeniul Estetic si creativ Acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive. persistenta în activitate. daca este vorba de activitati desfasurate în sala de grupa. asezati pe covor. compune sau inventa. drama. Stiinta. aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare. Acesta trebuie sa stimuleze copilul.1. Nisip si apa etc. în strânsa corelare cu tema saptamânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. sa aiba acces la ele si sa-si poata alege una la care sa priveasca în liniste. a matematicii. Asezate ordonat pe rafturi. B. Aceste experiente pot fi prezente în orice componenta curriculara. covorase. Jocurile si activitatile didactice alese Sunt cele pe care le aleg copiii. etapa a III-a – în intervalul de dupa activitatile pe domenii de învatare si înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasa si. în perechi si chiar individual. B. promovarea sanatatii si nutritiei. ca si o sporita receptivitate perceptiva. de spatiu si de nivelul de vârsta al copiilor. ca si elemente de cunoastere. Desi se adreseaza preponderent domeniului dezvoltarea limbajului si comunicarii. imaginative. initiativa. Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective. In functie de spatiul disponibil. în functie de tipul de program (normal. centrul „Biblioteca” poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tiparit. aud.5. ca si exersarea unor capacitati si atitudini în învatare (curiozitate si interes. astfel încât copiii sa le gaseasca cu usurinta. sa-l ajute sa se orienteze. Practic. Pentru etapa jocurilor si a activitatilor alese desfasurate în curte. prin sarcinile formulate în acest centru.). muzica. A. educatoarea va acorda o atentie deosebita organizarii spatiului în centre ca: Biblioteca. dotat cu perne. Totodata. sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii. ajutându-i pe acestia sa socializeze în mod progresiv si sa se initieze în cunoasterea lumii fizice. dupa caz. gramatica. ca si a proceselor de a construi. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati. Reusita desfasurarii jocurilor si a activitatilor didactice alese depinde în mare masura de modul în care este organizat si conceput mediul educational. cât si sigurantei pe care o ofera copiilor spatiul respectiv si dotarile existente.4. scaune. o atentie speciala va fi acordata atât organizarii si amenajarii curtii de joc. sintaxa. astfel încât acestia sa aiba posibilitatea sa aleaga locul de învatare si joc. Organizarea acestor centre se va face tinând cont de resursele materiale. contributiile asupra dezvoltarii globale sunt multiple si pot include: dezvoltarea motricitatii fine. Centrul „Biblioteca” trebuie sa fie de dimensiuni medii. întelegerea mesajului) în timp ce comunica (verbal si nonverbal) sau asimileaza limbajul scris. euritmia etc. sa-l invite la actiune. activitatile artisticoplastice. Constructii. în decursul unei zile regasim. stiut fiind faptul ca imaginile si cuvintele ajuta 35 . ele se pot pot regasi ca elemente componente în cadrul activitatii integrate. comunicarii. legate mai ales de anatomia si fiziologia omului. sectorizarea salii de grupa poate cuprinde toate centrele sau cel putin doua dintre ele în care cadrul didactic pregateste zilnic „oferta” pentru copii. mobilitatea generala si rezistenta fizica. dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale. Arte. înainte de începerea activitatilor integrate.

„Coliba iepurasului”. povesti. povesti create fie pe baza de imagini. decodifica simbolurile (imagini. dicteaza educatoarei întâmplari. rasfoirea cartilor. îsi însuseste structuri gramaticale prin utilizarea jocurilor-exercitiu („Vorbeste corect”. carioci. rasfoirea cartilor. asigura formarea deprinderii de a reactiona la mesaje simple. basm). copiii deseneaza. „Ridichea uriasa”. succesiunea evenimentelor. Bratescu Voinesti). „Mamei” de Elena Dragos). îsi dezvolta imaginatia si creativitatea (elaborare de poezii. memorizari („Ninge” de Otilia Cazimir. poveste. cuvinte. „Jucariile si jocurile copiilor în gradinita”). Aici copilul: învata cuvinte si expresii noi. desene). cu litere de tipar sau la tabla magnetica. fie cu început dat („O poveste hazlie”. 36 . le ofera posibilitatea sa le scrie singuri. „Al/a cui este?”). educatorul poate îmbogati sectorul cu alte materiale: litere din autocolant. hârtie liniata si neliniata. tu spui multe”). jocuri didactice („Spune ce stii despre…”. Alaturi de carti. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala cu ajutorul imaginilor. reviste. identifica specii de literatura (poezie. exerseaza abilitati ale miscarilor fine (colorat. Prin selectarea atenta a unor specii literare si a instrumentelor de scris. scriere). Învatarea scrisului se face spontan. La masa de confectionat carti. „Întâmplari în vacanta”). convorbiri tematice („Sa ne purtam civilizat”. Copiii creeaza texte pe care educatoarea la început le noteaza. îsi structureaza logica întâmplarilor prin intermediul povestirilor. toamna harnica si de roade darnica”). Aici copilul: învata expresii noi. prin copiere. „Eu spun una. jocuri didactice („Cu ce se îmbraca copilul”. scris) acestia facând cunostinta într-un mod organizat cu cartea si cuvântul scris. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea prin intermediul povestilor cu început dat sau al întâmplarilor hazlii. scriu dar mai ales. litere decupate din ziare. convorbiri tematice sau discutii libere. pe masura ce îi stimuleaza sa-si exprime ideile. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala prin utilizarea: imaginilor. desene. îsi structureaza logica întâmplarilor prin: povestiri. jetoanelor. decodifica simboluri din imagini. repovestirilor: „Casuta din oala”. discutii libere. „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga). apoi. despre familiile lor sau despre ei. educatorul pregateste terenul pentru o utilizare activa a limbajului. La acest sector copiii creeaza povesti cu ajutorul marionetelor si a papusilor care pot fi înregistrate si apoi audiate cu toata grupa. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Sanda la gradinita”. „Legenda ghiocelului”). de a le recepta si transmite sau de a exersa calitatea de vorbitor si ascultator. planselor pentru lecturi dupa imagini („Familia mea”. îsi antreneaza capacitatea de memorare prin: vizualizarea imaginilor. „Toamna. ambalaje pe care copiii le decupeaza si formeaza silabe sau cuvinte. ca raspuns la întrebarile ce provin din necesitatile reale ale copilului. exerseaza abilitati ale miscarilor fine: colorat.copilul de toate vârstele sa înteleaga importanta scrisului si cititului. jetoanelor si planselor. Pentru copiii în vârsta de 5-7 ani devin prioritare deprinderile lingvistice (citit. În acest sector copilul are la îndemâna: creioane. înainte ca aceasta sa fie inclusa în colectia bibliotecii. litere. repovestiri („Sarea în bucate” de Petre Ispirescu. silabisit. Copiii autori îsi pot prezenta propria carte grupului. povesti cu început dat sau întâmplari hazlii). îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Frunza” de Emil Gârleanu. „Ne pregatim pentru scoala”). Pentru copiii cu vârsta de 3-5 ani aceasta zona a salii de grupa. „Puiul” de Al.

toate subsumate domeniulul dezvoltarea cognitiva. cereale. dar utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. prisma. mulaje din plastic reprezentând animale sau pasari. zoologie. comunicarea. obiecte de masurare. table magnetice cu numere etc. rigle. oglinzi. vizualizarea imaginilor sau memorizari ca: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu. ierbare). un loc pentru pliante. culoare. un loc pentru animale vii (acvariu cu pesti sau cu broscute testoase. ordonarea dupa marime. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunostintele copiilor si nu ca un element concurent pentru activitatile din sala de grupa. clasificarea si sortarea obiectelor dupa forma. carbuni. clasificarea. un loc însorit pentru plantele de interior sau cele semanate si plantate de copii. sau dezvoltarea abilitatilor de interactiune sau a comportamentelor prosociale – apartinând domeniului dezvoltare socio-emotionala. enciclopedii cu mijloace de locomotie. dar si dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor privind securitatea personala – pot fi deseori adresate prin activitatile de învatare sau jocurile care se desfasoara în centrul „Stiinte”. CENTRUL DE INTERES STIINTE Dezvoltarea gândirii logice. marime. lungime. seminte. jocurile matematice. Prin participarea la procesul stiintific de explorare. numaratul. fructe.2. Participarea la experiente cu cartea sau constientizarea mesajelor vorbite/scrise – repere ale domeniului dezvoltarea limbajului si a comunicarii. baterii.). jocurile Lotto. Educatoarea trebuie sa planifice un timp scurt în anumite zile pentru vizionare . îsi dezvolta competente matematice prin intermediul experientelor concrete din viata de zi cu zi. recipienti. piese Lego sau Duplo. Exista si sali de grupa dotate cu televizoare. În sectorul „Stiinte” copiii îsi construiesc cunostinte matematice durabile si utile. calculul si operatii de adunare si scadere. Copiii sunt „oameni de stiinta” care cauta permanent sa se informeze în legatura cu lumea care-i înconjoara. un loc pentru echipamente de masurare. mai mic sau egal unul cu altul prin masurare. colectii de insecte. copiii îsi dezvolta abilitati pe care le vor folosi toata viata: observarea. planse. comparatia si capacitatea de a stabili daca un obiect este mai mare. B. harti geografice etc.îsi antreneaza capacitatea de retentie prin succesiunea evenimentelor. scoici. observare si experimentare. cauzalitatea fenomenelor. exersarea capacitatii de a rezolva probleme. pietre. puzzle. Aviditatea copiilor privind informatiile din lumea înconjuratoare poate fi interpretata prin curiozitatea naturala de a cauta permanent sa-si explice functionalitatea lucrurilor. imagini. cântare tip balanta. latime. colivie pentru papagali sau perusi). În centrul „Stiinte” este util sa existe: un spatiu pentru expunerea permanenta a materialelor din natura (ghinde. ruleta. ca si familiarizarea si aplicarea cunostintelor si deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoasterea si întelegerea lumii vii. suport de sticla pentru hamster sau porcusor de Guineea. un loc pentru instrumentele de investigatie care sa serveasca activitatilor de tip experimente fizice si chimice (magneti. termometru. legume. dominouri. Este util ca vizionarea programului sau a secventei respective sa aiba loc cu un grup de copii sub îndrumarea educatoarei care participa alaturi de acestia pentru a le da explicatii. „Limba noastra” de George Sion. îsi gasesc locul preponderent în sectorul „Stiinte”. grosime. 37 . Acest centru de activitate ofera copiilor experiente de învatare cu efecte asupra dezvoltarii lor si în alte domenii. atlase de anatomie. întelegerea relatiilor dintre obiecte si fenomene. în scopul vizionarii desenelor animate. sa selectecteze un anumit program care vine în acord cu tema activitatilor. jocuri cu numere. Cu materialele din acest centru copiii învata : corespondenta unu la unu. clepsidra etc. botanica. masurarea si gasirea numarului de unitati standard dintr-un obiect.

tamburine. perseverenta în activitate. Aici pot discuta despre arta. Jocurile Lego. cuburile mici. despre ce sentimente le trezeste experienta artistica. CENTRUL DE ACTIVITATE ARTE Centrul „Arte” are influente asupra dezvoltarii copilului în toate domeniile. picteaza cu ceara. abilitati ce tin de motricitatea fina si senzorio-motorie. coca. existenta zilnica a altor adulti în sala de grupa. foarfece. B. notiuni de geometrie. radio. Daca li se da copiilor timpul. Materialele de care beneficiaza copiii în acest centru au rolul de a oferi satisfactia obtinerii unui produs propriu. din sosete sau manusi si alte jucarii. a motricitatii grosiere sau dezvoltarea senzoriala 38 . avioane si învata despre modele din arhitectura. initiativa. deoarece coordonarea ochi mâna si dexteritatea manuala nu sunt înca dezvoltate complet la copiii de vârsta prescolara. despre simetrie si proiectare. În acest sector copilul dobândeste: cunostinte si deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru. nivelul de pregatire al acestora. CENTRUL DE ACTIVITATE COLTUL CASUTEI/ JOCUL DE ROL Centrul „Coltul Casutei/Joc de Rol” este spatiul care permite dezvoltarea socioemotionala. imaginatia. la dezvoltarea conceptului de sine si al expresivitatii emotionale prin intermediul dezvoltarii limbajului si al comunicarii sau al motricitatii fine. casete cu muzica. B. reactualizeaza informatiile despre lume si le reorganizeaza prin interactiunile cu mediul. vestimentatie pentru dansuri. de a face singuri descoperiri si de a testa idei în practica. creativitate. casetofon.4. printr-un efort îmbinat cu placerea de a lucra. adresarea acestora tine de maiestria cadrului didactic de a planifica experiente variate si inspirate.masurarea timpului. tiparele si modele repetabile care stabilesc relatii între unitatile matematice. Educatoarele au rolul de a facilita si încuraja originalitatea copiilor si de aceea nu se ofera modele si tipare care pot duce la frustrare si esec. caci ei creeaza modele noi de masini. imprima materiale textile. expresivitate emotionala si sociala. ocazia si libertatea de a lucra cu materialele din acest centru. emotiile si satisfactiile copiilor. centrul „Arte” le ofera celor mici cadrul în care ei învata sa comunice. cu dopuri sau rulouri de carton. pasta de lipit. coloranti alimentari. tehnicile si tipurile de activitati din centrul „Arte” si pot asigura dezvoltarea globala a copilului. modeleaza din aluat. În sectorul „Arte” copiii exerseaza dactilopictura. creativitatea. fluiere. Utilizarea gândirii matematice pentru a rezolva probleme concrete din viata cotidiana da încredere copiilor în abilitatile matematice. gheme de lâna divers colorate. ale vârstei adulte.3. autocolant. stimulându-le curiozitatea. dar si spiritul de initiativa. Pe lânga bucuria. La acest centru copiii utilizeaza limbajul. abilitati de comunicare prin limbajul artistic. rachete. comunica. atunci însusirile sau calitatile astfel stimulate vor ajuta la punerea bazelor unor activitati viitoare. sfoara. instrumente muzicale functionale sau în miniatura: muzicute. De asemenea. hârtie de toate dimensiunile si culorile. De la dezvoltarea socioemotionala (pe care copiii o pot trai prin dezvoltarea abilitatilor de a interactiona cu colegii). jocurile cu piuneze ofera posibilitatea copiilor de a-si pune ideile si imaginatia în practica. educatorul se va asigura de confortul si intimitatea în care copiii lucreaza. toate se întrepatrund în sarcinile. Gama de materiale din acest centru poate include: blocuri de desen. rezolva probleme. papusi din pungi de hârtie. sârma. masti. dezvoltarea coordonarii. confectioneaza colaje. plastilina si lut. xilofoane. creioane colorate. de a se exprima pe sine. deprinderi igienice privind conditiile de munca. De altfel. pictura cu buretele. plastilina. Materialele expuse în acest centru sunt atent selectate de educator în functie de: nivelul de vârsta al copiilor. la stimularea creativitatii si exersarea persistentei. în amenajarea acestui spatiu. plansete. acuarele.

sa accepte diversitatea. Când emit pareri proprii se confrunta cu ceilalti. copiii descoperindu-se prin raportarea la alteritate. CENTRUL DE ACTIVITATE CONSTRUCTII Dezvoltarea cognitiva. Dezvoltându-si gândirea creatoare. copilul învata sa se concentreze. punând în practica idei noi de joc. despre conceptul de numar. sa practice comportamente de grup si sa-si dezvolte capacitatea de control asupra lumii în care traieste. sa puna în practica idei noi. Prin jocul în acest centru copiii refac locuri. îsi dezvolta capacitatea de control asupra lumii în care traiesc. individual sau în grup. scoala. Este necesar un spatiu în care sa nu se joace în mod frecvent copiii. independenta si experimentul. capata o oarecare îndemânare în aprecierea timpului. gospodinele…)”. imita comportamentul parintilor sau joaca roluri ale unor personaje cunoscute. iar copiii si adultii vor putea sta mai comod. Centrul trebuie dotat si cu jucarii de tip mijloace de locomotie. Centrul „Joc de rol” este pentru orice copil mediul ideal în care poate sa învete cu placere si influenteaza activitatea din celelalte centre. cât si extrase din basme si povesti. B. musafirii. întâmplari care le sunt familiare. magazinul. individuale si intime procese de învatare. carora le pot oferi ajutorul lor. de diferite marimi. exerseaza empatia realizând ca oamenii sunt diferiti. repeta. promoveaza competenta. topirea. atât cu subiecte din viata cotidiana. sa fie un loc sigur si usor de supravegheat. creator si distractiv. învata cum sa-si comunice gândurile. sa-si exerseze imaginatia. sau învata despre diferentele culturale experimentând si alte obiceiuri culinare decât cele deprinse acasa. Activitatile de gatit reprezinta o distractie si o relaxare pentru copii. Constientizând calitatile proprii. reproduc lumea asa cum o înteleg ei. învata despre cantitati si unitati de masura. sa foloseasca mediul (obiecte. Participând zilnic la activitatile din acest centru. Copiii îsi creeaza o lume a lor cu ajutorul careia încearca sa înteleaga realitatea. Centrul „Constructii” trebuie sa fie suficient de mare pentru ca un grup de câtiva copii sa poata lucra aici împreuna sau fiecare separat. copiii îsi formeaza concepte stiintifice. Practicând comportamente de grup. imaginatia.5. copiii învata: sa-si exprime si sa-si gestioneze emotiile. prin activitatile individuale sau de grup care implica explorare cu materiale diverse si creatie de structuri sau scene. matematice 39 . rezolva probleme pe care le întâlnesc în viata de zi cu zi. pentru a reduce zgomotul facut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cadere. costumatii) pentru exprimarea ideilor si utilizarea cunostintelor. Prin diversitatea activitatilor ce se desfasoara în acest centru. În jocul de aici. E de preferat sa existe un covor care sa acopere podeaua. fierberea). inventeaza si interpreteaza situatii bazate pe roluri reale sau imaginare. „Jocul de rol” îi ajuta pe copii sa se transforme din persoane egocentrice în persoane capabile sa comunice cu altii. soferii. emotiile. Copiii sunt atasati în mod firesc de acest centru deoarece este activ. Astfel. îsi exerseaza toate simturile dar în mod deosebit. copiii sunt încurajati sa descopere cuburi de diferite marimi si forme. cabinetul medical. Copiii învata în acest fel sa decodifice retetele. sa-si adapteze comportamentele la contexte specifice. În sectorul „Joc de rol” se pot desfasura activitati de gatit si de cunoastere a hranei. pentru a construi diverse structuri. Acest centru gazduieste jocuri cu un spectru larg de tipul celor „De-a…(familia. fara ca santierele lor sa se intersecteze. farmacia. învata despre diferentele culturale care apar în alegerea mâncarurilor si învata sa împarta cu ceilalti. copiii învata sa relationeze cu ceilalti. În acest centru se desfasoara unul dintre cele mai personale. sentimentele. dezvoltarea socioemotionala ca si initiativa. descopera ca exista persoane care au cerinte educative speciale. creativitatea si perseverenta se regasesc deopotriva la sectorul „Constructii”. cele olfactiv si gustativ. dezvoltarea fizica. sa comunice cu înteles cu ceilalti. învata despre notiuni de fizica si chimie (dizolvarea. reinterpreteaza si retraiesc experiente. sa relationeze eficient cu colegii si cu adultii prezenti în centru.sunt numai câteva din beneficiile unei activitati (ca cea de gatit) care se desfasoara în centrul „Coltul Casutei”.

referitoare la marime. copiii învata despre geografie prin modelarea formelor de relief din nisip. diferenta. castele. din încercare si din greseli. dopuri de pluta. cochilii de melci. care ori sta în picioare. copiii care au realizat o constructie initiaza jocuri de rol sau aduc materiale din alte centre si îmbogatesc jocul. Prin întrebari. capacitati si atitudini în învatare. stabilitate. dezvoltarea competentelor intelectuale se îmbina armonios cu cele socioemotionale. CENTRUL DE ACTIVITATE NISIP SI APA Centrul „Nisip si apa” este gazda experientelor care asigura dezvoltarea fizica a copiilor (sub aspectul motricitatii fine sau grosiere si al dezvoltarii senzorio-motorii) si un bun pretext pentru educator de a initia activitati variate care asigura dezvoltarea cognitiva a acestora. 40 . Desfasurându-va activitatea într-o sala de grupa astfel amenajata este foarte important sa se stabileasca reguli cu copiii. masurare. copiii învata sa fabrice hârtia. În pregatirea pentru scoala si viata a copilului sunt cuprinse toate aspectele importante ale dezvoltarii sale. deoarece copiii se simt atrasi de nisip si apa. forma. spatiu. teluri. socioemotionala. un cilindru subtie poate fi un microfon.6. copiii îsi pot antrena aptitudinile sociale sau de comunicare. maturi si farase pentru a strânge nisipul si apa ori de câte ori este nevoie. astfel încât sa fie usor de gestionat orice situatie de criza educationala. Nu exista un mod corect sau incorect în care trebuie construit cu aceste materiale. materiale din natura (scoici. Materialele si accesoriile care se folosesc la „Nisip si apa” sunt : vase si unelte (galetuse cu forme. De exemplu: „Ce crezi ca se va întâmpla daca pui colorant în apa?”. învata construind o cladire. înaltime si greutate doar din experienta practica. înaltime. pietre de râu. indiferent de vârsta. Ei învata lucrând. Copiii învata mai multe despre echilibru. albiute si ligheane. în functie de particularitatile de vârsta si individuale antrenate în activitatile si jocurile organizate aici: dezvoltarea cognitiva. La dispozitia copiilor trebuie puse prosoape. volum. „Ce s-a întâmplat?”. bureti de diferite forme. asemanare. copiilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a explora senzatia atingerii nisipului si apei si fiecare sala ar trebui sa fie dotata cu suporturi pentru nisip sub diverse forme. copiii fac vara picturi invizibile cu perii mari si apa pe ciment sau pe lemn. copiii dizolva sapunul si cerceteaza balonasele. vaporase. cani gradate. numaratoare. balans. sapun. În acest centru. drumuri. când apa poate fi înlocuita cu zapada. „De ce crezi ca s-a întâmplat asa?”. substante lichide sau solide care se dizolva (coloranti alimentari. Acest centru poate fi interesant si iarna. sampon). dezvoltarea limbajului si a comunicarii. strecuratori. B. copiii realizeaza picturi cu nisip. Activitatile în acest centru pot fi de tipul: copiii construiesc ceea ce vad în realitate: poduri. Adesea. însa orice situatie problema trebuie abordata si rezolvata individual. copiii traseaza litere si imprima forme. pe care copiii o modeleaza si pot observa în acelasi timp fenomenul topirii. pene. echilibru. copiii experimenteaza plutirea si scufundarea. iar podeaua unde aceasta este plasata trebuie acoperita deoarece se risipeste nisip si apa si devine alunecoasa. norme de desfasurare a jocului. site. o placa si un cilindru se transfoma în skateboard. cuve din plastic. solzi. prin abordarea situatiilor problema care pot sa apara în timpul jocului. copiii compara greutatea nisipului ud cu cea a nisipului uscat. pâlnii. doua cuburi mici pot fi greutatile unui cântar. perii). Concomitent. ordonare. Masa cu nisip si apa trebuie sa fie înalta pâna la talia copilului. În sala de grupa. copiii estimeaza numarul de galetuse de zapada pentru a umple cuva. Astfel se modeleaza sistemul de gândire stiintifica. ori se darâma. Utilizeaza cuburile în mod creativ si astfel. educatoarea poate stimula copiii sa gaseasca solutii la diverse probleme si sa genereze ipoteze. stelute de mare). lopatele si greble. o piesa paralelipipedica e telefonul mobil. pipete. directie.

C.1. ACTIVITATILE OPTIONALE Sunt alese de catre parinti. prezenta etc.Învat sa lucrez în echipa. li se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. îmi permiti?. Rutinele înglobeaza.. Mima ( comunicarea verbala si non-verbala a propriilor trairi si sentimente) Sunt vesel/trist pentru ca…. la intervale aproximativ stabile. comunicare cu colegii/parintii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?. Activitatile de dezvoltare personala Includ rutinele. iar ei se simt în siguranta. Cum sa îmi fac prieteni?. Cum spun multumesc?. igiena – spalatul si toaleta. Fotograful. Cum sa fac surprize celor dragi etc. a unei activitati în care se executa concomitent cu momentul de tranzitie respectiv un joc cu text si cânt cu anumite miscari cunoscute deja de copii etc. La întâlnirea de dimineata accentul va cadea. recreative. când voi fi scolar. de cultivare si dezvoltare a înclinatiilor.. TRANZITIILE Sunt activitati de scurta durata. 41 .Hei. Mam certat cu prietenul meu – ce pot sa fac?. copiii învata despre momentele zilei. cinci minute tu. Meseria de elev. de la o activitate de învatare la alta. Unele secrete nu trebuie pastrate niciodata…. plecarea si se disting prin faptul ca se repeta zilnic. masa de prânz. în diverse momente ale zilei. în cine pot avea încredere?. La rascruce de drumuri.2. etichete rele.. Azi mi s-a întâmplat…. ba al tau. Dezvoltarea empatiei . somnul/perioada de relaxare de dupa-amiaza. imagine de sine – Cine sunt eu/cine esti tu?. Continua povestea.. întâlnirea de dimineata. Cum as vrea sa fie învatatoarea mea. C. Cum v-ati simti daca cineva v-ar spune…?. din oferta prezentata de unitatea de învatamânt la 15 septembrie si aprobata de catre Consiliul director al unitatii. Sunt creativ!. Din punct de vedere psihologic. gustarile. C.. de fapt. Ce tie nu-ti place. Vreau…. care va lucra în echipa cu acestea.Vreau sa fiu scolar.. Singur sau în grup?. Managementul învatarii prin joc . În acest sens. succesiunea lor si activitatile specifice acestora. Azi mi-a placut/nu mi-a placut la tine…pentru ca…. Inimioara de prescolar/scolar).Daca tu esti bine si eu sunt bine!. tranzitiile si activitatile din perioada dupa-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau saptamânal). pe: Autocunoastere (Stima de sine. a unei activitati care se desfasoara pe muzica sau în ritmul dat de recitarea unei numaratori sau a unei framântari de limba. Luarea deciziilor în functie de anumite criterii si încurajarea alegerilor si a gasirii a cât mai multe variante de solutii la situatiile aparute . Suntem toleranti... care fac trecerea de la momentele de rutina la alte tipuri/categorii de activitati de învatare. cu aproape aceleasi continuturi.Motivarea copilului pentru a deveni scolar . micul dejun. ele pot lua forma unei activitati desfasurate în mers ritmat. Optionalele pot fi desfasurate de catre educatoarele grupei sau de un profesor specialist. Îmi ajut prietenul?.comunicare asertiva – Învat sa spun NU fara sa îi deranjez pe cei din jur. ACTIVITATILE DESFASURATE ÎN PERIOADA DUPA-AMIEZII Pot fi activitati recuperatorii pe domenii de învatare.). Comunic în oglinda. Eu. Fara violenta!.3. rutinele au rolul de a oferi sentimentul de control si de predictibilitate asupra evenimentelor. C. Cum îmi aleg prietenii?. Cinci minute eu. Fluturasul. activitati de tipul: sosirea copilului. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare . Etichete bune. Prin participarea la aceste activitati desfasurate ritmic. Medierea conflictelor . Rutinele Sunt activitatile-reper dupa care se deruleaza întreaga activitate a zilei. de contextul momentului si de calitatile adultului cu rol de cadru didactic. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variaza în functie de vârsta copilului. altuia nu face!. Ba al meu. Cum ma împac cu prietenul meu?. precum si activitatile optionale. C. Cum cer iertare?.4. am si eu o opinie!. Tristetea/veselia în culori si forme. printre altele (calendarul naturii. Acestea respecta ritmul propriu de învatare al copilului si aptitudinile individuale ale lui si sunt corelate cu tema saptamânala/tema proiectului si cu celelalte activitati din programul zilei. Ele acopera nevoile de baza ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia..

Optionale III. Tehnologii . Educatie fizica si sport. Om si societate Educatie civica Cultura civica Istorie si geografie Istoria românilor Geografia României 3. Limba si literatura româna 7-8 7-8 5-7 5-7 B. pentru copiii cu vârste între 3.2-3 2-3 ---0-2 0-2 0-2 0-2 3-4 3-4 3-4 3-4 . Consiliere si orientare). Acest document are caracter reglator-strategic si reflecta întreaga politica educationala a sistemului de învatamânt national.5 ani si cel mult doua. Limba moderna 2 D..1-2 1-2 ---. Stiinte ale naturii 3. Arte 1. Planul cadru pentru clasele I-IV Aria curriculara/Disciplina I II III IV I.183).. Matematica 2. În învatamântul primar planul de învatamânt este cel mai amplu si cel mai important document curricular. numarul de ore minim/maxim pe arii curriculare. Matematica si stiinte ale naturii 3-4 3-4 4-6 4-6 1. Educatie muzicala 3. Tehnologii.0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 0-1 0-1 0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 0-1 0-1 0-1 0-1 1-2 1-2 1-2 1-2 1 -1 1 1 - - 1-2 1-2 1-2 1-2 - 5 Un grupaj de discipline care urmaresc îndeplinirea acelorasi obiective 42 . sistemul de formare initiala si continua a personalului didactic si auxiliar. reprezentând un veritabil indicator al climatului. Optionale VI. Grupele de copii participanti la un optional vor cuprinde 1015 prescolari. se va desfasura cel mult un optional pe saptamâna. ca o premiza pentru performantele de mai târziu. În acest context. sistemul de evaluare. 1999. Matematica si stiinte ale naturii. Optionale IV. Limba si comunicare 7-9 7-9 7-9 7-9 A. Limba moderna 1 C. Activitatile optionale se desfasoara cu maximum 10-15 copii si au menirea de a descoperi si dezvolta înclinatiile copiilor si de a dezvolta abilitati.. Planul cadru influenteaza strategia de alocare a surselor umane si materiale pentru învatamânt. planul de învatamânt pentru clasele I-IV cuprinde: disciplinele de studiu obligatorii si optionale. Fizica Chimie Biologie 4. p.0-1 0-1 -- -- 1-2 - . pentru copiii cu vârste între 5-7 ani.. Optionale V. M. nivelului si pulsului socio-cultural si economic al unei tari. Din punct de vedere structural. Educatie plastica 2.Timpul afectat unei activitati optionale este acelasi cu cel destinat celorlalte activitati din programul copiilor. Este un document oficial în care se exprima sintetic continutul învatamântului.. El exprima conceptia pedagogica generala care fundamenteaza stiintific procesul instructiv-educativ la nivel national. Arte. examinare. grupate pe arii curriculare5 (exista sapte arii curriculare: Limba si comunicare. Optionale II. Om si societate. Educatie fizica si sport 2-3 2-3 2-3 2-3 1. Religie 4. discipline si anii de studiu. Educatie fizica 2. prin felul cum contureaza continutul învatamântului prin acest plan (Stanciu.

. Limba moderna 1 2-3 2 . TEHNOLOGII 1-2 1.2 3. Consiliere si orientare 0 .. MATEMATICA SI STIINTE 1. Consiliere si orientare .II...5 2..1 3. Religie 11---1 4. Optionale V...2-3 0-1 .. ARTE 1. Optionale VII. OM SI SOCIETATE 3-5 1.. primar. PROGRAMA SCOLARA Reprezinta un document oficial.. Matematica 3-4 3 1 . Educatie tehnologica 3. Educatia muzicala 1-2 1 ..1 2. minim de ore pe saptamâna 18 18 20 21 Nr.2.. gimnazial.... Limba si literatura româna 5-7 5 . separat pentru fiecare disciplina...0-1 0-1 0-1 .2-3 0-1 .. Optionale IV.VI. Cele doua documente (planul si programa) reprezinta în teoria curriculum-ului documente de mare importanta în procesualitatea educatiei. care reda continutul învatamântului.. liceal. fiind considerate veritabile instrumente de transpunere în practica a curriculum-ului.... Consiliere si orientare 0-1 0-1 0-1 0-1 1. Educatia plastica 1-2 1 ..1 2. maxim de ore pe saptamâna 20 20 22 23 1-2 1-2 1-2 1-2 ---0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 Pe baza planului cadru. SCHEMA ORARA CLASA a IV-a Aria curriculara/ Disciplina Total ore plan cadru Trunchi comun Extindere Aprofun -dare Optional Total ore saptamâ nal I. programatic. Abilitati practice 1-2 1 .21 23 22 ore/ sapt.2. Optionale VII. Optionale Nr.. Ca si planul de învatamânt.. Spre ilustrare prezentam o astfel de schema orara. programa scolara este un document de politica educationala... universitar) si clase.. fiind elaborata pe cicluri de învatamânt (prescolar. Optionale 0-2 .. LIMBA SI COMUNICARE 7-9 1. Optionale 4-6 1-2 1 .. Istoria si geografia României 1-2 2 . Abilitati practice 2. Optionale NUMAR MINIM PE SAPTAMÂNA NUMAR MAXIM PE SAPTAMÂNA 0-1 . CONSILIERE SI ORIENTARE 1..1.....1 2. Educatie fizica 2-3 2 .4 2.. fiecare scoala/clasa îsi elaboreaza schema orara unde se precizeaza numarul de ore alocate efectiv pentru studierea unui obiect de învatamânt si disciplinele optionale prevazute a se studia în limita timpului rezultat din diferenta dintre numarul maxim si minim prevazut de planul cadru.1 1 III.. EDUCATIE FIZICA SI SPORT 1. Educatie civica 1-2 1 ...2 3... Stiinte 3. 43 ... Optionale 0-1 .1 0-1 ..2 2.

tolerante. literelor si cifrelor. precum si a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) si. continuturile. Dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral. învatând sa le traseze etc. Din punct de vedere structural. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Sa participe la activitatile de grup. În formulare a acestora s-a tinut cont de: posibilitatile. Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate maxima si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata învatamântului prescolar pe cele cinci domenii experientiale. atât în calitate de vorbitor. timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-6/7 ani). încurajarea initiativei si participarea copilului prescolar la stabilirea obiectivelor. 44 . dar suficient de orientative si suportive. modernizate. În acest sens. continuturi specifice domeniilor de dezvoltare. obiectivele cadru si de referinta ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experientiale. inclusiv la activitatile de joc. interesele si nevoile copilului prescolar. în contextul în care ele indica deprinderi. sintactic. precum si respectarea ritmului propriu al acestuia. flexibile. autoreglarii comportamentului de învatare. corelarea fiecarei noi experiente de învatare cu precedentele. stimularea autoreflectiei. capacitati. Obiectivele de referinta. semnificatii mijlocite de limbajul scris. de întelegere si utilizare corecta a semnificatiilor structurilor verbale orale. cât si în calitate de auditor. cunostintelor. Sa înteleaga si sa transmita mesaje simple. gânduri. Sa recunoasca literele alfabetului si alte conventii ale limbajului scris Sa utilizeze efectiv instrumentele de scris. ca exprimari explicite ale rezultatelor învatarii (conceptelor. programa scolara pentru învatamântul prescolar aduce în atentia cadrelor didactice urmatoarele componente: finalitatile. stapânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora Sa înteleaga semnificatia cuvintelor.Este unanim acceptat faptul ca existenta unui plan cadru de învatamânt nu are valoare fara programe scolare adecvate. lexical. abilitatilor si atitudinilor. în acelasi timp. domeniile experientiale devin instrumente de atingere a acestor obiective si. abilitati. Sa-si îmbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei. ele însele „programecadru“. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. selectia continuturilor si a modalitatilor de evaluare. tinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. întelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive si estetice ale acestuia. sa reactioneze la acestea. Întrucât finalitatile educatiei în perioada timpurie (de la nastere la 6/7 ani) vizeaza dezvoltarea globala a copilului. precum si exemplele de comportament. în grupuri cu o componenta eterogena . dar si ale competentelor vizate) sunt formulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experiential în parte. Sa recunoasca cuvinte simple si litere în contexte familiare. actualizate. Dezvoltarea capacitatii de a întelege si transmite intentii. Educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere fonetic. autoevaluarii. Sa distinga sunetele ce compun cuvintele si sa le pronunte corect. încurajarea învatarii independente prin oferirea de ocazii pentru a-si construi cunoasterea (atât în institutia de învatamânt cât si în afara acesteia). activitatii personale si/sau a relatiilor cu ceilalti si simultan sa utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. instrumente de masura pentru dezvoltarea copilului. pe cât posibil. Sa recepteze un text care i se citeste ori i se povesteste.

Continuturile cuprind temele majore ce vor fi abordate în cadrul activitatilor de învatare din gradinita. În învatamântul primar. limbi straine. continutul parcurs. a ceea ce înseamna sa fii om. competente. a caminelor si a calatoriilor noastre. de organizare a programei la disciplina respectiva. a propriei valori si a încurajarii stimei de sine. se restructureaza. solicitând operatii intelectuale mai complexe. convingerile si valorile. Intr-un an scolar. Ce si cum vreau sa fiu? Vizeaza explorarea meseriilor. pot exista si proiecte de o zi si/sau proiecte transsemestriale. reiesind din întreaga structurare a programei. Pornind de la aceste teme. a descoperirilor etc. îndeosebi prin limbaj si prin arte. în vederea descoperirii aptitudinilor si abilitatilor proprii. sentimentele. Modelul curricular poate fi prezentat succint la începutul programei cadru. se largesc. devenind în acest caz element structural al programei. recomandate spre asimilare. comportamentele selectate pentru cele sase teme curriculare integratoare. a prietenilor. precum si a universului produselor muncii. Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim? Vizeaza explorarea modului în care ne descoperim si ne exprimam ideile. 45 . a domeniului stiintei si tehnologiei. Este bine sa subliniem faptul ca. a fenomenelor naturale si a celor produse de om. dar de cele mai multe ori el ramâne implicit. Se foloseste la disciplinele: matematica. programa scolara cuprinde urmatoarele componente: Modelul curricular al disciplinei de învatamânt exprima modul de structurare. a orientarii noastre în spatiu si timp. Aceste teme sunt: Cine sunt/suntem? Vizeaza explorarea convingerilor si valorilor umane. a istoriei si geografiei din perspectiva locala si globala. Modelul concentric presupune ca în fiecare an sau ciclu scolar sa se reia. organizarea si sistematizarea unitatilor tematice de continut. precum si sugestiile de continuturi sunt orientative si constituie un posibil suport pentru cadrele didactice debutante. a activitatii umane în genere. Când/cum si de ce se întâmpla? Vizeaza explorarea lumii fizice si materiale. principalele experiente de învatare avute în vedere. Cum este/a fost si va fi aici pe pamânt? Vizeaza explorarea sistemului solar. dar în care sunt stabilite teme saptamânale de interes pentru copii. a universului apropiat sau îndepartat. presupune reluarea problemelor fundamentale care constituie structura de baza a disciplinei. Modelul curricular se refera la modul cum sunt dispuse si coarticulate în structurarea programei principalele cunostinte. pot exista si saptamâni în care copiii nu sunt implicati în nici un proiect. De asemenea. pe grupe de vârsta. a corpului uman. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei mari modele curriculare ale diverselor discipline de învatamânt: Modelul (aditional-cumulativ) liniar presupune organizarea continutului învatarii în asa fel încât sa nu se mai revine asupra problemelor parcurse în cadrul aceluiasi ciclu. se stabilesc proiectele care urmeaza a se derula cu copiii. din punct de vedere structural. Totodata. dar reluate si încadrate în noi contexte. a anotimpurilor. a drepturilor si responsabilitatilor noastre. în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. Modelul curricular în spirala. Cine si cum planifica/organizeaza o activitate? Vizeaza explorarea modalitatilor în care individul îsi planifica si îsi organizeaza activitatile. la un nivel superior. comunitatii si culturilor cu care venim în contact. anual. atitudini. se pot derula maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni/proiect sau un numar mai mare de proiecte de mai mica amploare. a evolutiei vietii pe Pamânt. obiectivele de referinta. a starii de sanatate proprii. limba româna. Acest model curricular îl întâlnim la disciplinele istorie si geografie. variind între 1-3 saptamâni.

comentarii. Obiectivele cadru sunt obiective finaliste. Ele sunt prezentate doar sub forma unor exemple orientative. adica descriptori de performanta si. Pe baza standardelor curriculare de performanta dintr-o programa scolara se elaboreaza descriptori de performanta. capabile sa evidentieze progresul efectiv al elevilor de la o secventa la alta (semestru. constituind astfel repere si pentru elevii supradotati. Pe baza descriptorilor de performanta se elaboreaza probele de evaluare.Obiectivele cadru ale disciplinei sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate. concis formulate. dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. adaptate) sa corespunda obiectivelor. Exemplu: Disciplina Limba româna (clasele I-IV): dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral. niveluri de atingere intrastandard. ample si esentiale. Ele vizeaza abilitarea elevului prin studiul disciplinei respective. ci si motivatii specific-domeniale în vederea sustinerii activitatii ulterioare la învatare si autoînvatare. Standardele de performanta ale oricarei programe scolare pe disciplina de învatamânt trebuie sa fie: centrate pe elevi. absolut obligatorii. orientate spre finalul unei secvente mai ample. nivelul de formare a capacitatilor sau subcapacitatilor (nivel superior. pe întelesul elevilor. Obiectivele de referinta ale unei discipline de învatamânt deriva din obiectivele cadru si specifica rezultatele asteptate ale învatarii prin predarea disciplinei respective pe fiecare an de studiu. Standardele de performanta reprezinta un sistem de referinta clar si gradual privind asteptarile competentiale de la elevi. Standardele de performanta sunt specificari de performanta. recomandabile. mediu. evaluatori. Continuturile apar în programele scolare tot cu caracter orientativ. Important este ca aceste “variante” de continuturi sa fie suficient de prelucrate din punct de vedere didactic si sa se preteze la activitatile de învatare aferente obiectivelor de referinta avute în vedere. Urmaresc progresia în achizitii de competenta si cunostinte de la un an la altul. dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris. recomandabil si nu impuse. ori al întregului continut al disciplinei. În mod practic un standard de performanta decurge dintr-un obiectiv de referinta. dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa. Aceasta permite ca unui obiectiv de referinta sa-i corespunda mai multe continuturi efective de învatare. parinti. incluzând nu numai abilitati si capacitati. Chiar si pâna la aparitia manualelor alternative. cât si inferioare (minim acceptabile). Activitati de învatare apar în programa scolara strâns corelate cu obiectivele de referinta. generând la rândul lui. exercitii si probleme). menite sa-l ghideze pe cadrul didactic. Acestia reprezinta enunturi sintetice care indica gradul de realizare a obiectivelor. ciclu) în traseul unei discipline scolare. relevante din punct de vedere al utilitatii si oportunitatii activitatilor vizate. realiste. de asemenea activitati posibile. si pentru elevi dezvoltati normal. subcapacitatile de performanta. formulate pentru un nivel obisnuit de performanta dar cu extensii atât spre nivelele superioare. an. elevi). contextului educational si nivelului elevilor. Ele au caracter normativ si reglator pentru activitatea tuturor agentilor educationali (cadru didactic. ponderate. asemanatoare sau poate initia altele noi. criterii de evaluare a calitatii procesului de predare-învatare la sfârsitul unei trepte de scolaritate. În functie de obiectivele de referinta învatatorul poate adapta activitati vechi. au existat continuturi alternative (texte. În teoria moderna a curriculum-ului nu se exclud continuturile concepute de cadrul didactic. inferior). Ele vizeaza formarea unor capacitati si atitudini specifice disciplinei de învatamânt într-un ciclu scolar. Important este ca activitatile de învatare (fie ca sunt preluate din exemplele oferite de programa sau sunt concepute. conceptorii de curriculum. din acestia mai departe. De exemplu: Disciplina Limba româna (clasa a IV-a) 46 .

harti etc. fara a neglija si minimaliza detalii relevante. cu dezvoltarea si diversificarea curriculara evident. Spre deosebire de Didactica traditionala care mergea aproape exclusiv pe prima categorie. în privinta materialelor curriculare. Descriptori de performanta (Evaluarea în învatamântul primar.. iar pe de alta parte. caiete speciale – pentru elevi/ care didactice. A. dispuse haotic. albume. ghiduri scolare pentru elevi/ care didactice. în rest doar detalii nerelevante. insuficient (I): elevul stabileste schematic si întâmplator doar una sau nici una din ideile principale. într-o succesiune coerenta. crestomatii. 1998): foarte bine (FB): elevul stabileste toate ideile principale. termeni explicati în subsol sau în glosarul adiacent. adica numai materialele tiparite. pliante. IV. ghideaza atât pe educatori. Materialele curriculare au ratiunea de a intermedia. microfilme.Obiectiv de referinta: structurarea sensului într-un text redactat. în paralel. întrucât comunica informatii.a. seturi imprimate de probe evaluative specifice (teste tiparite. carti de uz scolar sintetic: culegeri.). în orientarea. 47 .). dar intercalate cu detalii nerelevante. respectând în general regulile rezumarii. teoria si practica curriculum-ului accepta si încurajeaza cea de-a doua categorie de materiale curriculare. materiale “imprimate”. perfect compatibile.. antologii. stimuleaza si dirijeaza interesele de cunoastere si învatare ale elevilor. mijloacele de învatamânt etc. de altfel. bine (B): elevul stabileste aproape toate ideile principale din text. într-un rezumat concis si corect. extrase din studii critice. relatia dintre copii/elevi si curriculum. tabel cronologic în consecinta. 1994). dar o cenzura total. pleda pentru initiativa personala a cadrelor didactice în acest sens. carti beletristice prelucrate pedagogic (asortimentate cu o prefata în scop didactic. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar Reforma educatiei/învatamântului reprezinta o schimbare fundamentala. CD-ROM-uri. tabele numerice/ transformative. ce însotesc unele manuale pentru evaluarea optima). Standard de performanta: rezumarea acasa a unui text literar narativ studiat anterior în clasa. MATERIALELE CURRICULARE Conceptul de „materiale curriculare” acopera o realitate ampla si eterogena. instrument. excesiv centralizat. realizate pe alt suport decât hârtie (fisierele dintr-un PC. inducând o perceptie intens intuitiva a progresului în învatare. în spiritul unui control. proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie. de regula de tip grila. având mai multe acceptiuni dintre care doua sunt mai des întâlnite: una larga. diapozitive etc. redactate (manuale si celelalte materiale multiplicate) pe care elevii si cadrele didactice le folosesc independent sau în comun pentru a parcurge curriculum-ul specific. În acceptiunea restrânsa. focalizate pe textele prezentate etc.. cât si educabili. carti de uz scolar specific: atlase. între anumite limite pertinente.3. portofolii ilustrative. cu caracter confidential. materialele curriculare includ elemente ca: manuale scolare – pentru elevi si pentru care didactice. pe de o parte. structura si în continutul acestuia (Crisan. fascicole. desi. de a intermedia relatia între educatori si elevi. cuprinzatoare care înglobeaza practic tot ce faciliteaza desfasurarea procesului de învatamânt ca suport. diverse materiale imprimate adiacente: brosuri tematice. într-o ordine logica. dictionare. cu exceptia unor detalii sporadice. suficient (S): elevul stabileste schematic câteva idei principale prezentate logic. Descriptori de performanta. imprimate. una restrânsa la materialele de suport curent. postere/afise jubiliare s. dischete.

Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie. o adevarata criza în educatie. în comportamentul si atitudinile educabililor (elevi si studenti). Mediul trebuie astfel pregatit încât sa permita copiilor o explorare activa si interactiuni variate cu materiale le. dialogul cu parintii. ci si la participarea în luarea deciziilor le gate de educatia copiilor. activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale în ceea ce priveste interesele. Desfasurarea reformelor curriculare este însotita acum. În acelasi timp. Formarea personalitatii copilului. Parintii ar trebui sa cunoasca si participe în mod activ la educatia copiilor lor desfasurata în gradinita. b) Jocul ca: forma fundamentala de activitate în copilaria timpurie si forma de învatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. c) Evaluarea care ar trebui sa urmareasca progresul copilului în raport cu el însusi si mai putin raportarea la norme de grup (relative). Situatiile de învatare. Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior în activitatile de învatare structurate. Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. în general. predictie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul urmator. fise etc. 48 . la viata gradinitei si la toate activitatile si manifestarile în care aceasta se implica. de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. la prezenta lor în sala de grupa în timpul activitatilor si la participarea efectiva la aceste activitati si. înregistrat. care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de învatare. ca un complex de interventii optimizatoare pe termen lung. Implicarea familiei nu se rezuma la participarea financiara. cu ceilalti copii si cu adultul (adultii). începând cu anii '60. care încurajeaza plasarea copilului în situatia de a explora si de a deveni independent. si în special pentru intrarea în scoala?) si diagnoza (ce anume frâneaza dezvoltarea copilului?). spre deosebire de perioada anterioara. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. care s-a manifestat atât în planul teoretic. Copiii au diferite niveluri de dezvoltare. astfel încât sa releve semnificatiile generale. 2. ghideaza interventia instructiv-educativa. Aceste diferente trebuie luate în considerare în proiectarea activitatilor. ci mai mult. La nivelul învatamântului primar schimbarea se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: Asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. cât si în practica educationala.Fiecare lege aparuta într-o tara sau alta în domeniul educatiei a generat schimbari mai mult sau putin profunde. pentru a adapta corespunzator sarcinile de învatare. dezbatuta la vremea aceea de specialisti. portofoliul copilului. La nivelul învatamântului prescolar elaborarea prezentului curriculum prefigureaza trei mari tendinte de schimbare: 1. predarea trebuie sa ia în considerare experienta de viata si experienta de învatare a copilului. comunicat si discutat cu parintii (cu o anumita periodicitate). în acelasi timp. alert rascolit în plan economic si social. Jocul este forma cea mai naturala de învatare si. ritmuri diferite de dezvoltare si învatare precum si stiluri diferite de învatare. Diversificarea strategiilor de predare-învatare-evaluare. O evaluare eficienta este bazata pe observare sistematica în timpul diferitelor momente ale programului zilnic. asupra dinamicii societatii pe ansamblu. cu accent deosebit pe: a) Metodele activ-participative. de elaborarea unei teorii a curriculum-ului si a reformei curriculare care au doua functii importante: fac posibila organizarea datelor empirice culese din practica scolara. a generat. Din perspectiva pedagogiei sociale exista doua distinctii majore între reformele curriculare initiate în prima si respectiv ultima parte a secolului: Actualele inovatii în domeniul continuturilor educationale si al organizarii procesului lor de asimilare nu mai sunt interpretate ca reactii de adaptare a sistemului educational la schimbarile din celelalte sisteme sociale. Secolul al XX-lea însa. Mediul educational trebuie sa permita dezvoltarea libera a copilului si sa puna în evidenta dimensiunea inte rculturala si pe cea a incluziunii sociale. 3. Evaluarea ar trebui sa îndeplineasca trei functii: masurare (ce a învatat copilul?). conceptual. abilitatile si capacitatile copilului.

a VI-a) îsi propune formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor: Dezvoltarea achizitiilor lingvistice si încurajarea folosiri limbii române. b) Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a. calculatorul. înteleasa ca activitate sociala. Noua conceptie curriculara care confera prioritate formativului. sa opteze pentru anumite discipline. Familiarizarea cu o abordare pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii. cunoasterii si stapânirii mediului apropiat. cât si cele optionale formuleaza noi exigente activitatii cadrului didactic la nivel metodologic.Înzestrarea copilului cu acele cunostinte. clasele I. a potentialului sau creator. În clasele I-IV se pot studia urmatoarele tipuri de optionale: a) optionale la nivelul disciplinei (*): literatura pentru copii. muzica vocala. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural. de niveluri scolare diferite. pregatitoare. La acest moment. Acest ciclu urmareste: Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris. a) Ciclul achizitiilor fundamentale (gr. Formarea motivatiei pentru învatare. a intuitiei si a imaginatiei acestuia. citit. instrument. Încurajarea talentului. împartirea pe cicluri curriculare se prezinta astfel: Ciclul Achizitii curricular fundamentale Dezvoltare Observare si Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Clasa Gr. Ele grupeaza mai multi ani de studiu. Stimularea potentialului creativ al copilului. 49 . care apartin. Formarea responsabilitatii pentru propria dezvoltare si sanatate. Atât disciplinele fundamentale. Aceste obiective devin functionale prin derularea planului cadru. Acesta trebuie sa decida asupra noilor continuturi. Acesta va fi abilitat cu acele cunostinte. Stimularea copilului în vederea perceperii. Constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista. Deoarece activitatea la clasa trebuie orientata în directia atingerii obiectivelor ciclurilor curriculare. calcul aritmetic). În curriculum-ul pentru învatamântul primar apar ca inovatie disciplinele optionale care. consideram necesara precizarea acestora pentru periodizarea care face obiectul analizei noastre. proiecteaza o noua viziune asupra actului învatarii. a limbii materne si a limbilor straine pentru exprimarea în situatii variate de comunicare. ceea ce a impus aparitia ciclurilor curriculare. Aceste finalitati au constituit reperul esential în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. bazata pe activitatea intelectuala a elevului. preg I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII orientare Aprofundare Specializare Fiecare ciclu curricular ofera un set de obiective de învatare. a II-a) are ca obiectiv major acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala. uneori. a experientei si a expresiei în diferite forme de arta. prietenul meu. Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii care au în comun obiective specifice. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. Aceasta noua conceptie curriculara proiecteaza noi periodizari ale scolaritatii. jocuri sportive. tinând seama de evolutia fireasca a achizitiilor din domeniul psihologiei învatarii. Formarea unei atitudini responsabile fata de mediu. prin specificul lor. ofera posibilitatea de manifestare a individualitatii copilului. grafica si pictura. Dezvoltarea unei gândiri structurate si a competentei de a aplica în practica rezolvarea de probleme. matematica distractiva. care consemneaza nivelul pe care ar trebui sa-l atinga elevii la finalul unei etape a parcursului scolar.

interesele si aptitudinile elevului. spre descentralizarea si flexibilizarea ritmurilor de parcurgere a etapelor de învatare. deci pentru elevul concret). motivante pentru elevi. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar) V. stiinta între real si imaginar. prin angajarea comportamentelor intelectual-afective ale elevilor: Satisfactia de a opera legaturi sau de a pune în relatie cunostintele dobândite la diferite discipline. Adaptarea continuturilor învatarii la realitatea cotidiana. micul gospodar. cum circulam. ci ceea ce elevul a învatat). Promovarea interdisciplinaritatii în activitatea didactica la clasele I-IV amplifica conexiunile disciplinare si duce la sporirea eficientei învatarii. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Obiective: 50 . dans. Bucuresti. tehnici de învatare eficienta etc.2. consecinta directa a demersurilor reformatoare. prietena mea.3. filosofia pentru copii. sculptura în lemn. când si de ce se învata ceea ce se învata.b) optionale la nivelul ariei curriculare (**): comunicare în situatii concrete. Orientarea învatarii spre formarea de capacitati si atitudini prin dezvoltarea competentelor proprii rezolvarii de probleme.14). realizabile pe termen lung. De asemenea. tehnici de lectura. va consta în formarea unei culturi curriculare exprimate în practica educationala pe urmatoarele dimensiuni: Plasarea învatarii (ca proces) în centrul demersurilor scolii (important este nu ceea ce cadrul didactic a predat. p. ce conduce spre interdisciplinaritate. folclor. igiena personala. ci a unui învatamânt pentru fiecare. gimnastica ritmica si aerobica. natura. conceput pentru un elev abstract. MEN. micul inventator. prelucrarea lemnului. calatori si calatorii. Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a obiectivelor si a continuturilor. curiozitati în lumea naturii. unitatea acestora. sunet si culoare. educatie pentru securitatea personala etc. ci cât de bine. precum si prin folosirea strategiilor participative în activitatea didactica. important este nu doar ce anume.1. teatru. orientate spre inovatie si împlinire personala. ci bine”. teatru de marionete. educatie interculturala. democratia pentru copii. 1998. Posibilitatea realizarii unor parcursuri scolare individualizate. Delimitari conceptuale V. dar si la ce anume serveste mai târziu ceea ce s-a învatat în scoala. educatie pentru drepturile omului. CAPITOLUL V METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: V. Per ansamblu. educatie interculturala. Flexibilizarea ofertei de învatare venita dinspre scoala (structurarea nu a unui învatamânt uniform si unic pentru toti. conform principiului „nu mult. Manifestarea bucuriei de a percepe mai deplin structura conceptuala a disciplinelor. monitorizarii si evaluarii curriculum-ului (Programe scolare pentru învatamântul primar. ariile curriculare pentru clasele I si a II-a la nivelul ciclului achizitiilor fundamentale sunt proiectate într-o noua logica a continuturilor stiintifice. Responsabilizarea tuturor agentilor educationali în vederea proiectarii. ceramica. c) optionale la nivelul mai multor arii curriculare (***): literatura si stiinta. traditii si obiceiuri locale. precum si la preocuparile. Sporirea capacitatii de a recunoaste si a îmbogati prin efort personal continutul notiunilor deja învatate.

3. e) motivationala = potente aza energiile cu care se implica elevul în activitatea de învatare. 51 . 4. comportamente. termenul metoda de învatamânt era considerat echivalent cu forma de învatamânt. se precizeaza ca metoda reprezinta o realitate mai cuprinzatoare. catre) si odos (cale. precizându-se ca forma este o categorie didactica mai cuprinzatoare decât modul de lucru sau metoda (cf. ea poate cultiva motivatia intrinseca. 1996). trebuintele. 1970). Procedeele. adica drum catre ceva. metoda poate fi definita ca drum sau cale de urmat în activitatea comuna a educatorilor si educatilor pentru îndeplinirea scopurilor învatamântului. în beneficiul elevilor. Debesse. Aceasta vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. Din punct de vedere etimologic. în timp ce procedeul reprezinta fie un element de sprijin. îl atesta pe profesor ca purtator al continuturilor de învatamânt. termenul metoda provine din cuvintele grecesti meta (spre.pozitiva. Întelegerea relatiei dintre metodele si mijloacele de învatamânt în activitatea instructiv-educativa din gradinita si ciclul primar. este selectionata de profesor si aplicata împreuna cu elevii. Relatia dintre metoda si procedeu este una dinamica. mijloace. ca animator si evaluator al procesului respectiv. cognitiva care conduce la îmbunatatirea randamentului scolar (A. literatura de specialitate oferind explicatii multiple. în lectii si în activitatea extracurriculara. îsi însuseste stiinta. I. 2. fie un mod concret de valorificare a metodei. nivelul elevilor si în scopul prioritar la formarii acestora. Termenul de metoda de învatamânt nu trebuie confundat cu procedeul didactic. b) formativ-educativa = metoda permite construirea de noi structuri cognitive. V. c) instrumental-operationala = serveste drept tehnica de executie. considera M. Vaideanu metoda de învatamânt reprezinta o modalitate de lucru. instrument de lucru pentru îndeplinirea obiectivelor informative sau formativ-educative. cu caracter polifunctional care: 1. În opinia profesorului G. presupune în toate cazurile conlucrarea dintre profesor si elevi. adica pentru informarea si formarea educatilor (Moise. drum). forme de organizare. Treptat s-a renuntat la aceasta echivalenta. C-tin. d) normativa. altfel spus transforma întreaga personalitate. Antohe. reprezinta tehnici limitate de actiune. în functie de interesele. 2004). tehnica si comportamente specific umane. trasaturi caracteriale. Referindu-ne la procesul de predare-învatare. vizând realizarea sarcinilor didactice. cultiva convingeri. Roman. atitudini.. Formele si mijloacele folosite pentru înfaptuirea sarcinilor didactice sunt definite prin termenul generic de metodologie a instruirii. se utilizeaza diferentiat. cum trebuie sa se procedeze în desfasurarea procesului instructiveducativ pentru a se obtine rezultatele dorite. existând posibilitatea ca o metoda sa devina procedeu al altei metode si un procedeu sa se impuna ca metoda într-un alt context. formeaza priceperi si deprinderi de munca intelectuala.1. aptitudini si capacitati.Cunoasterea particularitatilor metodelor de predare-învatare în învatamântul primar si prescolar. Barna. Metoda de învatamânt îndeplineste functii multiple: a) cognitiva = pentru elev metoda reprezinta o cale prin care descopera noi adevaruri. G. În unele lucrari mai vechi. o particularizare a metodei la o situatie concreta de instruire. de optimizare a actiunii = evidentiaza cum trebuie sa se predea sau sa se învete. Astfel. Delimitari conceptuale Realizarea finalitatilor procesului instructiv-educativ este posibila numai în masura în care în activitatea de predare-învatare se foloseste un sistem coerent de cai. un detaliu.

Metodologia instruirii desemneaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. întâmplari îndepartate în timp si spatiu pe care copiii nu le pot cunoaste altfel. V. Ofera o sinteza a cunostintelor. Aceasta releva principiile care stau la baza utilizarii optime a metodelor. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar). Orala 1. Povestirea este o expunere orala sub forma de naratiune prin intermediul careia sunt înfatisate fapte. autorul propune urmatoarea clasificare a metodelor de învatamânt: A. b) experienta personala. imagini intuitive pe baza carora sa fie elaborate o serie de generalizari. De explorare C. evenimente.observatia . Scrisa – lectura (munca cu manualul) 3. A.experimentul . Simulata: . Metode de comunicare B. economica si eficienta de instruire. sa identifice problemele esentiale.învatarea pe . Directa: 1. Pornind de la aceste surse. c) actiunea practica.descrierea . modalitatile în care metodele se coreleaza în procesul de învatamânt.povestirea . Metode de comunicare orala A. Vom detalia în cele ce urmeaza doar acele metode care îsi gasesc aplicabilitatea la nivelul învatamântului prescolar si primar. cât si la clasele I-IV.instructajul b) conversative: 2. îi învata sa-si organizeze si sa expuna coerent cunostintele. Interioara – reflectia personala . Oral-vizuala: a) instruirea prin radio b) tehnicile video 4.algoritmizarea .jocul de rol .1.activitatile creative . cu atât mai putin în conditiile în care asistam la un continuu proces de inovare a metodologiei didactice. Se foloseste atât la gradinita.discutia colectiva . neputând epuiza întreaga diversitate a metodelor. Reala: a) expozitive: . traita nemijlocit de catre elev. Indirecta: 2.lucrarile practice . modele de abordare a unei teme complexe.explicatia . Metode expozitive: Expunerea este o metoda care asigura transmiterea ordonata. învatarii sunt: a) experienta social-istorica.1. De rationalizare 1. 52 . De actiune D. deoarece raspunde înclinatiei copilului spre miraculos si fantastic.exercitiul . METODELE DE COMUNICARE SI ÎNSUSIRE A VALORILOR CULTURII A.demonstratia .proiectul . reprezentând o cale simpla.studiul de caz . Prin intermediul lor se transmite si se receptioneaza într-un timp relativ scurt un mare volum de informatii. rapida.problematizarea simulatoare 2.instruirea programata Clasificarea metodelor de învatamânt este relativa. Una dintre ultimele clasificari a metodelor de învatamânt apartine lui Ioan Cerghit. Prin intermediul povestirii copiii sunt ajutati sa patrunda în lumea basmelor. sistematica si continua a cunostintelor.prelegerea .conversatia .ancheta . îi stimuleaza la reflectii personale pe marginea celor expuse. mostenirea culturala a umanitatii.modelarea . Acesta considera ca sursele importante ale cunoasterii.2. Scopul urmarit de povestire este de a asigura un bagaj de cunostinte.1.

realizarea unui calendar al naturii etc. a diferitelor aspecte din realitatea înconjuratoare si. Pentru a fi eficient trebuie sa fie clar. stimuleaza imaginatia si creativitatea. Are o arie foarte larga de utilizare. sa se stimuleze si dirijeze activitatea de învatare.1. clarificare a adevarurilor prezentate. formularea unor concluzii si învataminte. sa ia cunostinta de continutul unor opere literare. desprinderea elementelor esentiale.a. îmbogateste si nuanteaza viata afectiva. Pentru cresterea eficientei metodei se recomanda ca în utilizarea sa sa se îmbine procedeul inductiv si deductiv pentru favorizarea procesului de abstractizare si concretizare. concis. fragmente din opere literare. vânt. ci îsi însuseste numai logica ce sta la baza procesului de dezvaluire. dezvaluirea continutului unor notiuni. stiintei etc. lamurirea. A. regulile ce trebuie respectate în desfasurarea ei s. Si în explicatie accentul se pune pe receptarea cunostintelor. Metoda prezinta neajunsul ca le propune elevilor o observare mult prea dirijata si interpretata. asigura o prezentare analitica a obiectelor si fenomenelor studiate. sporirea caracterului activizant prin crearea pe parcursul povestirii a unor situatii problema. fenomen. Pentru a spori gradul de întelegere si retinere a celor descrise e bine sa fie însotita de material ilustrativ. sa se foloseasca analogia si comparatia. pe baza unor întrebari si raspunsuri. îi ajuta pe elevi sa ajunga la generalizari. la clasa a II-a. limiteaza riscul erorilor ce pot sa apara în confruntarea cu diverse probleme. ninsoare. Eficienta acestei metode presupune respectarea unor cerinte: selectionarea atenta a faptelor prezentate. sa elucideze întreaga problematica. impresiile personale ale naratorului despre faptele prezentate. artei. De exemplu. reprezentarea prin desene a unor fenomene ale naturii (ploaie. conditiile în care se desfasoara actiunea. Instructajul verbal este acea metoda expozitiva care precede sau însoteste desfasurarea unei actiuni practice. relatii. Descrierea reda prin mijloace verbale imaginea unui obiect.. ipoteze. proiectii. a legaturilor cauzale dintre obiecte si fenomene. pe baza unei scheme de activitate prestabilite. legi. pe cale inductiva. nuantata. exprimare simpla. Metoda conversatiei cunoaste doua forme principale: 53 . pentru a determina participarea afectiva a auditoriului. cu scopul ca. ajuta la formarea unui fond bogat de reprezentari vii clare. Solicita gândirea elevilor.legendelor si miturilor. Elevul nu descopera noile cunostinte prin efort propriu. la analiza cauzala pentru cunoasterea interdependentei si conexiunilor dintre acestea. primesc informatii despre evenimente istorice importante. clara. despre viata unor personalitati din domeniul literaturii. Explicatia consta în clarificarea. prezinta cadrul de desfasurare a unor evenimente. reprezentând o metoda eficienta de obtinere a unor noi cunostinte. prin relevarea notelor esentiale. în cadrul orelor de cunoastere a mediului. ilustrarea continutului prin desene. pe reproducerea argumentatiei deductive. Metodele conversative Metoda conversatiei este o convorbire sau un dialog ce se desfasoara între cadrul didactic si elevi. învatatorul le poate explica elevilor modul în care anotimpurile influenteaza vietuitoarele prin evidentierea elementelor caracteristice ale fiecarui anotimp. logica clara în prezentarea faptelor. explicarea unor efecte pe care le produc anumite fenomene ale naturii asupra plantelor. prezentarea unor efecte pe care le au fenomenele naturii asupra mediului înconjurator. incita la comparatii si analize. favorizeaza întelegerea clara a celor narate. sa se recurga la procedeul genetic si istoric pentru clarificarea aparitiei si dezvoltarii obiectelor si fenomenelor. fiind întâlnita în predarea tuturor disciplinelor de învatamânt si la toate clasele. fulger). Precizeaza si clarifica sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca elevii. elemente de dramatizare. Dezvaluie adevarul pe baza unei argumentatii deductive. prin evidentierea genezei si devenirii lor. principii. pentru stabilirea asemanarilor si deosebirilor. înregistrari.2.

printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie (elevi. desprinderea unor învataminte. divergente. Specificul metodei consta în disocierea timpului de producere a ideilor (faza de productie de idei). influentarea convingerilor. corectarea raspunsurilor sa se realizeze cu tact. impresii. intensifica relatiile interpersonale. sistematizarea unor idei. favorizeaza formarea deprinderilor de cooperare. precise. critici. solutionarea unor probleme teoretice si practice. procedeul Phillips 6/6. colocviul. conversatia catehetica. organizat. Ca forma socializata a învatarii. Un loc important trebuie sa ocupe si întrebarile de evaluare care solicita elevii sa formuleze judecati de valoare asupra problemelor puse în discutie. sa nu conduca la raspunsuri monosilabice. exprimate într-o forma îngrijita. consultatia colectiva. de timpul în care se evalueaza aceste idei (faza aprecierii critice a 54 . Aceasta metoda reprezinta si un exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii în grup. concise. sa lase timp de gândire pentru formularea raspunsului. propuneri axate pe tema sau subiectul luat în studiu. Trebuie. opinii. sa se foloseasca materiale care sa invite la formularea de întrebari. sa demonstreze întelegerea problemei etc. inhibarea unor membri ai grupului si mentinerea lor într-o stare pasiva. sa se refere la o problema concreta. precum si întrebarile de anticipare. sa favorizeze personalizarea raspunsurilor. Raspunsurile. studenti. concise. specialisti într-un domeniu). transferul de informatii la situatii noi. Are functia de a înlesni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii unei probleme de rezolvat. sa mobilizeze elevii în functie de potentialul fiecaruia. Acest lucru este posibil pentru ca întrebarile îl determina pe elev sa efectueze o investigatie în universul informatiilor de care dispune. Osborn (1953). desprinderea trasaturilor caracteristice unei clase de obiecte si fenomene. sa activizeze întreaga clasa. sa se dozeze “pauza de reflectie” asupra raspunsului în functie de dificultatea întrebarii. idei.conversatia euristica. Pentru a spori eficienta metodei conversatiei se recomanda încurajarea elevilor sa formuleze ei însisi întrebari. atitudinilor. argumentate. de asemenea. discutia dirijata/structurata pe probleme formulate anterior. corecte din punct de vedere al continutului si formei de exprimare. dezbaterea de tipul mesei rotunde. Eficienta metodei este conditionata de unele cerinte pe care trebuie sa le îndeplineasca întrebarile: sa fie clare. sa fie complete. tendinta unor participanti de a-si impune propriul punct de vedere. Prezinta si unele dezavantaje dintre care amintim: ritm redus de asimilarea informatiei. trebuie sa se conformeze unor cerinte: sa fie corecte din punct de vedere stiintific. prin care elevii sunt pusi în situatia de a reproduce cunostintele anterior asimilate. uzând pe cât posibil de întarirea pozitiva. deschise pentru a spori implicarea activa a elevilor în prelucrarea informatiilor de care dispun pentru a formula raspunsurile adecvate. discutia în grup organizat. consolidarea. clare. stimularea creativitatii. Discutia colectiva îmbraca forma unui schimb reciproc. Contribuie la clarificarea unor notiuni. constructiv de informatii. imaginatia creatoare. dar sa nu le sugereze si sa nu li se substituie. metoda asaltului de idei. Este de dorit ca în folosirea metodei conversatiei sa predomine întrebarile de gândire. stimuleaza spontaneitatea. folosita pentru a-l conduce pe elev printr-o serie de întrebari la descoperirea de noi adevaruri. spiritului critic. uneori controversate. de afirmare a opiniilor personale. de asemenea. la elaborarea unei definitii. sa faca o serie de conexiuni care sa-l conduca la descoperirea unor noi aspecte ale realitatii (sesizarea unor relatii cauzale. conduitei participantilor. sa se lase mai multa libertate în alegerea mijloacelor de formulare a raspunsului. de predictie. formularea unor concluzii si generalizari). discutia libera. subiectivitate în abordarea problematicii. Asaltul de idei (Brainstorming-ul) Este initiata de psihologul american Alex. considerate începutul cunoasterii si al progresului cognitiv. obiectivitatii. Rolul esential în folosirea acestei metode îl are modul în care sunt formulate întrebarile. în functie de diverse criterii. Nu se poate folosi pentru a descoperi informatii cu totul noi. de simpli spectatori. reflectiei discursive. Cunoaste mai multe variante: discutia-seminar. sa prezinte înlantuire logica. sa stimuleze efortul elevilor în formularea raspunsurilor.

anuntarea temei discutiei si dezbaterea sa în grupe. incita la investigatii. 55 . pe enuntarea a cât mai multe idei si solutii. conceptii vechi si ipoteze noi. cresterii productiei de idei. de uimire. În folosirea metodei se parcurg mai multe etape: constituirea grupelor si desemnarea conducatorului. de timiditate. intime. Înregistrarea discutiei se va face prin mijloace moderne sau cu discretie de catre o persoana dinainte desemnata. Pentru fiecare grupa se desemneaza un conducator. Prezinta avantajul ca implica efectiv pe toti membrii colectivului în analiza si solutionarea unei probleme. moduri diferite de actiune practica. abordarea teoretica a unor probleme si rezolvarea lor practica. Contradictii de acest gen pot sa apara între: cunostintele vechi si datele noi ce nu pot fi explicate pe baza informatiei anterioare. Evaluarea si selectia ideilor emise se face ulterior (de aici denumirea de ”metoda evaluarii amânate”). ofera fiecaruia posibilitatea sa-si valorifice experienta proprie. fiind încurajati sa emita idei noi. sa le combine si sa ajunga pe aceasta cale la idei superioare celor initiale. evaluarea ideilor sa se faca imediat. Ulterior. de frica de a nu gresi. prezentarea de catre conducatorul fiecarei grupe a concluziilor. Notiunea de situatie-problema desemneaza o stare contradictorie. Se vor asigura conditii pentru crearea unei ambiante stimulative. Este metoda care se bazeaza pe crearea unor situatii-problema a caror rezolvare solicita un efort autentic de investigare în vederea gasirii solutiilor. solutiilor la care s-a ajuns.. Vor fi ascultati cu atentie toti participantii la discutie. ar inhiba spontaneitatea gândirii etc. Ceea ce poate parea absurd pentru unul. necunoscutul cu care este confruntat si în fata caruia datele vechi se dovedesc a fi insuficiente pentru a-l întelege si a duce la rezolvarea dorita. experienta anterioara de care dispune elevul (informatia existenta). elementul de noutate si surpriza. sa încerce noi asociatii între cele exprimate deja. Problematizarea. Chiar si solutii aparent imposibile. Aceasta ar avea urmari negative asupra creativitatii. conflictuala ce rezulta din trairea a doua realitati de cunoastere si motivationale diferite: pe de o parte. Subiectii vor fi încurajati indiferent de valoarea ideilor emise.ideilor emise). aberante vor fi înregistrate. iar pe de alta parte. Pentru a elibera subiectii de influenta oricaror factori de inhibitie. ar produce blocaj intelectual. solutii. “aberant”. interesanta si utila. cuvintele de genul “ridicol”. ceea ce conduce la îmbogatirea orizontului cognitiv. de unde provine si denumirea metodei. care dezbat o problema timp de 6 minute. Aceasta confruntare genereaza o stare de curiozitate. formulare de ipoteze. stabilirea de catre cadrul didactic a solutiei optime si argumentarea respingerii celorlalte variante . Procedeul Phillips 6/6 presupune împartirea clasei în grupe de 6 persoane. În folosirea acestei metode se cer respectate urmatoarele reguli: Dupa enuntarea problemei se lasa frâu liber dezlantuirii gândirii si imaginatiei creative a subiectilor. numarul membrelor grupei si timpul afectat dezbaterii au variat în functie de efectivul clasei si complexitatea problemei. sa-si prezinte si argumenteze punctele de vedere si opiniile. Ei trebuie sa exprime spontan si deschis ideile care le vin pentru prima oara în minte. poate sugera altora o idee noua. discutarea concluziilor si solutiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere. degajate de orice conventionalism si conformism. Accentul se pune pe cantitate. este inadmisibil ca judecarea. “absurd” se dovedesc nefavorabile unui proces de creatie. favorabile creativitatii. Aceasta disociere se face în scopul stimularii gândirii divergente.

esalonarea corecta în timp a activitatilor de lectura). b) deprinderea de a folosi mai multe tehnici de lectura. reorganizata. a drumului elaborarii de noi cunostinte. la experimentarea mintala si la originalitate în gasirea raspunsurilor. cu diferenta ca în descoperire se insista pe cautarea si aflarea solutiei.cunostintele empirice si cunostintele stiintifice. necunoscute. În ciuda concurentei ce i se face din partea mass-media. Problematizarea gaseste puncte de sprijin în experienta anterioara a elevilor. În folosirea acestei metode se disting trei momente succesive: momentul pregatitor care consta în crearea situatiei-problema. sa construiasca noi structuri cognitive. din perspective noi. Lectura favorizeaza o experienta interioara de adânci meditatii si tensiuni spirituale. e) formarea deprinderilor si obisnuintelor de disciplina a muncii intelectuale (regim ordonat de studiu. c) deprinderea de a folosi materiale si mijloace auxiliare: culegeri de texte. la reflectii adânci. de explorare a alternativelor. nume. În aceasta idee elevii trebuie sa fie familiarizati cu lectura lenta. sa confrunte solutiile gasite cu realitatea. deprinderi si obisnuinte: a) deprinderea de a întelege corect cele citite. Presupune valorificarea experientei anterioare pentru rezolvarea unei situatii problema. În felul acesta elevul nu numai ca este determinat. de perfectionare profesionala si autoinstruire. lectura critica ce presupune evaluari si analize. pe lânga elementele noi. sa elaboreze noi imagini. momentul rezolutiv care vizeaza aflarea solutiei si confirmarea ei de catre profesor. pune individul în legatura cu opera unor personalitati de seama din cele mai variate domenii de activitate.a. dictionare s. d) familiarizarea elevilor cu anumite procedee de memorare a unui material mai dificil prin care se confera pe o cale artificiala un sens unor date. de a reflecta asupra textului. cartea este si va continua sa fie un instrument de baza care asigura accesul la valorile culturii spirituale. Se foloseste cu precadere la clasele I-IV. iar lectura reprezinta o metoda esentiala de instruire. idei principale. cultiva dorinta de autodesavârsire. sa dezvaluie interactiunile. de igiena 56 . fapt ce se traduce în noi cunostinte. solutii pentru a depasi obstacolul. lectura rapida ce permite formarea unei imagini de ansamblu asupra continutului unei lucrari. Aceasta impune ca fiecare problema sa cuprinda. albumeseturi de diapozitive. Metode bazate pe lectura textului scris Munca cu manualul si alte carti (Lectura) Astazi cartea continua sa fie o sursa valoroasa de informare si cunoastere. restructurata. pentru a favoriza atât gasirea solutiei cât si descoperirea de noi adevaruri. momentul tensional. Specificul metodei consta în faptul ca nu se comunica pur si simplu cunostinte “gata elaborate”. Metoda descoperirii se afla în strânsa corelatie cu metoda problematizarii. notiunile care exprima esentialul. A. lectura problematizata si selectiva etc. pe parcursul careia se pot înregistra incertitudini si erori. cifre. ci îi pune pe elevi în situatia de a le redescoperi prin efort personal. reactualizarea unor informatii sau sesizarea unor date importante.3. dar impune ca aceasta sa fie completata. Rezolvarea problemelor îndeamna la observatii. de profunzime. legaturile logice. modele. Implica o atitudine activa din partea elevului care desfasoara o activitate de observare. de învingere a obstacolelor. modeleaza constiinta morala si civica. dar este si capabil. atlase. Folosirea acestei metode îi obisnuieste pe elevi sa analizeze problemele din perspective multiple. Învatarea prin descoperire este o continuare a problematizarii si consta în refacerea de catre elevi. sa-si argumenteze opiniile exprimate. prin efort propriu. cauzale. sa construiasca rationamente plauzibile. prelucrare a datelor. când se constientizeaza contradictia dintre problema pe care elevii o au de rezolvat si cunostintele de care ei dispun. posibilitati efective de a le corela pe acestea cu experienta anterioara a subiectului. condensând si transmitând valorile culturale ale umanitatii. Esentiale pentru aceasta metoda sunt: crearea situatiei problema. dar pentru ca elevii sa poata folosi cartea (este necesar sa li se formeze o serie de priceperi. de a sesiza problemele cheie. formule.1. procedee de actiune si rezolvare. obstacolul pe care trebuie sa-l depaseasca prin mijloace cognitive. cercetarea necunoscutului în vederea gasirii solutiei.

faptele si evenimentele întâlnite în continutul ilustratiei. Desi primeste note specifice în functie de natura textului citit (texte cu continut literar . Atmosfera redata în tablouri trebuie sa-l faca pe copil sa traiasca momentul respectiv si sa simta emotia estetica. procurarea din timp a imaginilor care vor fi folosite în activitatile respective. La clasele I-IV una dintre cele mai utilizate metode de lucru cu cartea este lectura explicativa. Presupune desprinderea valorii si semnificatiei continutului de idei al textului. De asemenea ilustratiile folosite sa fie în buna stare. Este însotita de rezolvarea unor exercitii. desprinderii semnificatiilor. Prin intermediul sau se pregateste lectura independenta. aprecierea modului în care acesta este exprimat. teme. Actul lecturii se învata la clasele primare si se perfectioneaza de-a lungul întregii perioade scolare si dupa absolvirea scolii. ilustratiile folosite în activitatile de lectura dupa imagini o va ajuta sa procedeze la o mai atenta selectionare a materialului existent editat. Dupa caz ilustratia trebuie sa prezinte anumite caracteristici în mod descriptiv. iar capacitatea copiilor de a percepe în mod independent si pe baza unei fine activitati analitico-stiintifice este redusa. În acelasi timp copiii se desprind de la o munca intelectuala. organizarea gândirii si atitudinii constiente fata de cele observate. incita la asociatii de imagini si idei. Înca din clasele mici trebuie formata deprinderea de lectura activa. formarea deprinderii de a observa ilustratia. Din punct de vedere al coloritului imaginea trebuie sa fie placuta ochiului. apare necesitatea dirijarii procesului de instruire si de interpretare a ilustratilor în cadrul activitatilor de lectura dupa imagini. lectura explicativa integreaza activitati pre cum: citirea textului. într-un tablou în care se înfatiseaza copiilor un animal trebuie sa apara elementele caracteristice animalului si o proprietate corespunzatoare între partile componente ale corpului sau. Exigenta educatoarei fata de cerintele pedagogice pe care trebuie sa le îndeplineasca. Pentru aceasta tablourile sa fie realizate la un nivel artistic înalt si caracterizate prin simplitate si claritate. De exemplu. elaborarea planului de idei.naratiune. procese. întelegerii. copiilor si animalelor trebuie sa fie redate în miscare. Desfasurarea metodica si cu bune rezultate a lecturilor dupa imagini presupune unele pregatiri prealabile din partea educatoarei si anume: studierea atenta la începutul anului scolar a tematicii convorbirilor dupa ilustratii prevazuta în curriculum. explicarea cuvintelor noi. întelegerea. cât mai reala si sa redea atmosfera corespunzatoare.sau texte cu continut stiintific). examinarii. poezie . analiza mijloacelor artistice. Tot în legatura cu aceasta problema este 57 . Întrebuintarea unor materiale degradate (rupe. asigurarea conditiilor necesare desfasurarii activitatilor. Este o metoda prin care elevii sunt condusi în analiza. actiuni în vederea analizei. sifonate si decolorate) duce la lipsa de interes din partea copiilor pentru activitate. dar si întelegerea. În cadrul acestor activitati se tine seama de faptul ca ilustratia (tabloul) este un stimulent complex. împartirea textului pe fragmente logice. Imaginile oamenilor. Presupune analiza unitara si simultana a continutului si a formei artistice de exprimare. independenta. Prin intermediul întrebarilor educatoarea vizeaza orientarea atentiei copiilor. acea lectura care pune în miscare gândirea si imaginatia. implicatiilor lor. Aceasta consta în concentrarea intelectului asupra unor cunostinte. învata sa caute si sa distinga esentialul din lucruri. descriere.a muncii. extragerea ideilor principale. trairea ideilor cuprinse într-un text. idei. la reflectii si analize. deprinderi ergonomice legate de organizarea corespun-zatoare a locului de munca. Ilustratiile alese trebuie sa fie la dimensiuni mari spre a putea fi bine vazute de catre copii în timpul activitatii. cât si la confectionarea în bune conditii a materialelor care eventual îi lipsesc. sentimente. În învatamântul prescolar se foloseste lectura dupa imagini. cu expresia caracteristica situatiei respective.

Metode de explorare directa Observarea sistematica si independenta. Cultiva. tabele. raspunzând nevoii firesti a copilului de a explora realitatea.metode de explorare mijlocita. nemijlocita a realitatii. Reprezinta nu doar o metoda de cercetare folosita în toate domeniile. B. constând în urmarirea atenta si sistematica a obiectelor si fenomenelor. investigare a acesteia. la început se vor preciza obiectivele si sarcinile urmarite. Are un pronuntat caracter participativ si euristic. se va urmari patrunderea în intimitatea lucrurilor si fenomenelor. etc. pe însusirea unei experiente personale din contactul cu obiectele si fenomenele lumii reale. prin metodele de explorare directa. ajutândul sa-si însuseasca noi cunostinte si sa-si formeze calitati si comportamente apropiate celor implicate în actul autentic al cercetarii stiintifice. desene. de asemenea. doar a aspectelor care cad în mod întâmplator în câmpul observatiei. obiectivitatea. pentru formularea de concluzii.1. În acest sens se promoveaza tot mai insistent metodele de explorare a realitatii. prin efortul propriu de explorare. sintetica. formulându-se ca repere anumite întrebari problema. mijlocita. rabdarea si tenacitatea. Metoda observatiei este întâlnita în practica scolara pe toate treptele de învatamânt si aproape la toate disciplinele de studiu. în vederea descrierii. B. precum si mijloacele ce vor fi folosite. observatiile facându-se dupa un plan spre a se evita o cunoastere de suprafata. Cunoaste mai multe forme: a) dupa timpul în care se deruleaza: observarea simpla si de scurta durata observarea complexa si de lunga durata b) dupa modul de organizare si desfasurare: observare individuala observare pe echipe Pentru a imprima observatiei un caracter activ. dupa rigorile observarii stiintifice. dar si un autentic exercitiu de gândire cauzala analitica. de a supune analizei si de a interpreta faptele în mod personal.necesar sa se studieze din vreme conditiile în care va fi expusa ilustratia spre a fi bine vazuta de copii (de regula ilustratiile se aseaza pe un suport special). cât si pe cale indirecta. imaginatia. cu câti mm. datele obtinute se supun dezbaterii colective în clasa. explicarii. metode care tind sa-l puna pe copil/elev într-o situatie oarecum asemanatoare omului de stiinta. Prin intermediul sau se dezvolta elevilor o serie de calitati necesare oricarui domeniu de activitate: spiritul de observatie. în partea finala. Constituie deopotriva o cale de obtinere a unor noi informatii. ele vor fi 58 . dar si o importanta metoda de învatamânt. sub forma de schite. analizei si prelucrarii. în cazul în care anumite aspecte nu sunt accesibile cunoasterii directe . Explorarea realitatii se poate realiza direct. cresc zilnic plantele cercetate). capacitatea de a formula întrebari si de a cauta raspunsuri. interpretarii si explicatiei. este necesar ca ea sa fie organizata.. METODE DE EXPLORARE A REALITATII În învatamântul actual se pune un accent sporit pe antrenarea elevilor în cunoasterea realitatii. activitatea de observare va capata pe cât posibil o forma problematizata. ceea ce presupune respectarea unor cerinte: observatia va avea ca punct de pornire o problema teoretica sau practica cuprinsa în programa analitica pentru clasa respectiva. de formare a unor deprinderi de investigare. interpretarii lor. se vor fixa criterii (indicatori) cantitativi de observare (exp. de trezire a interesului pentru lumea ce ne înconjoara. rezultatele observatiei se consemneaza sistematic în caiete de observatii. în fise speciale sau în protocoale de observare. cât mai mult posibil. perspicacitatea. rigoarea si precizia.

De exemplu. experimentul destinat formarii unor deprinderi de mânuire a aparaturii. observarea independenta trebuie sa fie pregatita printr-o serie de observatii dirijate care presupun instructiuni clare elaborate de cadrul didactic sub forma de fise sau grile de observare. în cadrul activitatilor/orelor de cunoasterea mediului. identificarea plantelor cultivate de om la câmpie. Se executa în fata clasei de profesor cu scopul ca elevii sa observe fenomenul produs. în functie de scopul urmarit. fiind însotite de grafice. ca forma de relief joasa.prezentate sub forma orala sau scrisa. al verificarii unor ipoteze. înregistrarea datelor. enumerând factorii de mediu care permit cresterea si dezvoltarea plantelor. analiza. formularea ipotezelor. în cadrul unei activitati sau lectii de cunoastere a mediului cu titlul De ce au nevoie plantele?. instalatiilor. neudate. B.. Experimentul reprezinta metoda fundamentala în învatarea stiintelor naturii. prilej de familiarizare cu tehnica cercetarii stiintifice (punerea problemei. formarea spiritului experimental la elevi devenind o sarcina majora. al descoperirii legitatilor care-l guverneaza. desfasurarea propriu zisa a cercetarii. noile achizitii vor fi pe cât posibil valorificate în lectii sau alte activitati didactice. Deci. etc. fiind lipsite de caldura. observarea sistematica a elevilor se poate realiza prin: recunoasterea în imagini a câmpiei. se întâlnesc mai multe tipuri de experimente: experimentul cu caracter de cercetare prin care elevii intervin pentru a determina modificarea conditiilor de manifestare a obiectelor si fenomenelor studiate cu scopul descoperirii unor noi informatii. tabele. experimentul aplicativ de verificare a posibilitatii de care dispun elevii pentru aplicarea în practica a cunostintelor teoretice însusite. explicare. identificarea unor asemanari si deosebiri între vietuitoarele din mediul apropiat etc. prin clarificarea unor probleme ce apar pe parcurs. identificarea plantelor si a animalelor ce cresc si traiesc în zona de câmpie. schite. scopul experimentului este de a observa. Lucrarile experimentale desfasurate de elevi sunt îndrumate de profesor printr-un instructaj prealabil. a verifica rezultate le obtinute. De exemplu. udate la timp. copiii/elevii pot realiza un experiment prin care unele ghivece cu flori sa fie asezate la lumina. le pot nota în caiete (la clasele I-IV). instrumentelor si materialelor. În practica scolara. stimuleaza curiozitatea stiintifica. interpretarea si verificarea lor). experimentul demonstrativ. prelucrarea. a unor fenomene. întinsa. în grup sau individuala. de ilustrare. neteda. În timpul acestui experiment. Folosirea experimentului în procesul de învatamânt solicita elevilor o atitudine activa în învatare. sa-i explice esenta si sa emita ipoteze. iar altele sa fie asezate în locuri întunecoase. capacitatea de explorare. al cercetarii raporturilor de cauzalitate. favorizeaza realizarea unei mai strânse legaturi a teoriei cu practica. Poate fi o activitate frontala. la o lectie cu titlul La câmpie. gruparea plantelor si animalelor în functie de forma de relief. elevii pot observa aspecte legate de adaptarea plantelor la conditiile de mediu. contribuie la apropierea învatamântului de problemele tehnico-stiintifice”. a dovedi. Provocarea intentionata în conditii determinate a unui fenomen se face în scopul observarii desfasurarii lui. desene. lumina si substantele hranitoare necesare. rolul acestora în alimentatia oamenilor si a animalelor. oferindu-li-se conditiile optime unei dezvoltari normale. procese greu accesibile observatiei directe. Experimentul este o observare provocata. etc. prin asigurarea resurselor si supravegherea modului de lucru. confirmare sau verificare a unor teze teoretice. a studia. prin acordarea de sprijin în formularea generalizarilor si concluziilor finale. Combinând experienta cu actiunea. „metodele experimentale” accentueaza caracterul aplicativ al predarii. Efectuarea experientelor si experimentelor ocupa un loc tot mai important în ansamblul metodelor didactice. Metode de explorare mijlocita (indirecta) 59 .2.

Deci. instrumente. caligrafie. Pentru aceasta pe parcursul demonstratiei. demonstrarea cu ajutorul experientelor. pregatirea psihologica a elevilor pentru demonstratie. demonstratia cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale (proiectii. În functie de materialul intuitiv folosit. în scopul formarii de priceperi si deprinderi (este folosita cu precadere la lectiile de educatie fizica. Metoda demonstratiei consta în prezentarea unor obiecte. demonstrarea prin exemple. demonstrarea cu ajutorul desenului la tabla. pentru ca exista obiecte si fenomene greu accesibile sau chiar inaccesibile cunoasterii directe din cauza îndepartarii în spatiu sau timp. harti.La baza cunoasterii stiintifice sta contactul direct. animale. 60 . precum si în executarea sau producerea în fata elevilor a unor actiuni. fiind din aceasta cauza imperceptibile. dinamice. roci. Fiecare dintre aceste forme ale demonstratiei impune respectarea unor cerinte specifice. cu obiectele si fenomenele studiate. sa interpreteze si sa încadreze informatiile în noi sisteme. Retinem câteva dintre acestea: pregatirea prealabila a demonstratiei de catre cadrul didactic pentru a se evita orice nereusita pe parcursul efectuarii ei. fenomene naturale). aparate. concret senzoriala. actiunilor de executat. crearea unei atmosfere de asteptare. precum si familiarizarea elevilor cu efectuarea si îndeplinirea corecta a unor actiuni. care înlocuiesc originalul. de foarte mari sau de foarte mici dimensiuni. fotografii s. ce presupune fundamentarea prin rationament logic a unui adevar si se deosebeste de demonstratia în sens didactic ce presupune o perceptie activa. fenomene reale sau a substitutelor acestora.). secvente televizate s. demonstrarea cu ajutorul modelelor similare. pentru ca pe aceasta cale sa ajunga la esenta lucrurilor. Metoda prezinta avantajul ca face materia mai accesibila. înregistrari fonice. experiente cu scopul de a asigura un suport perceptiv (concretsenzorial) activitatii de predare-învatare sau pentru familiarizarea elevilor cu executia corecta a unor actiuni. desene. care se produc într-un timp foarte scurt sau într-un ritm mult prea lent. asigurând procesului de învatare un suport concret senzorial. abilitati practice s. ci si cu mintea.a. sa ordoneze. filme. tablouri. demonstratia cu ajutorul materialelor figurative (planse. analoage sau simbolice. Se realizeaza prin constientizarea scopului urmarit. desen. de interes. sa gândeasca. procese provocate intentionat de cadrul didactic.). comportamentelor). sa compare.a). În toate aceste cazuri. diminueaza verbalismul. prin intermediul unor substitute. prin care se evidentiaza fenomene. prin demonstratie se urmareste formarea unui bagaj cât mai bogat de imagini si reprezentari pe baza carora sa se elaboreze generalizarile necesare patrunderii în esenta obiectelor si fenomenelor studiate. demonstrarea cu ajutorul actiunii (a operatiilor. fixe. elevul trebuie sa fie îndrumat sa urmareasca obiectele si fenomenele nu numai prin intermediul simturilor. nemijlocit cu realitatea. demonstratia logica (teoretica). demonstratia cunoaste mai multe forme: demonstrarea cu ajutorul materialului natural (plante. cu conditia ca sa fie astfel utilizata. sensibilizarea lor cu privire la ceea ce urmeaza sa observe. se recurge la cunoasterea indirecta. din care fac parte metoda demonstratie si metoda modelarii. formarea unor deprinderi sau comportamente. precizarea unor repere de natura a orienta perceptia. cunoasterea directa fiind imposibila. În felul acesta s-au conturat metodele de explorare mijlocita/indirecta a realitatii. fenomene. reactualizarea unor cunostinte necesare întelegerii celor demonstrate. încât prezentarea materialului sa stimuleze operatiile de prelucrare a datelor si sa conduca gândirea la sesizarea esentialului si la constituirea notiunilor.a. procese. În procesul de învatamânt cunoasterea/învatarea nu se poate realiza însa totdeauna prin explorarea directa a realitatii.

actiuni. societate pe care aceste modele le reproduc. Modelarea Imita fenomene.antrenarea cât mai multor analizatori în actul perceptiei. procesele din natura. elementele esentiale ale realului prin ecuatii. mulajele) analogie mintale: Reproduc obiectul sau fenomenul cu ajutorul unor imagini. idei sau . inclusiv la prelucrarea. procesele sa fie prezentate. M. procese. Metoda modelarii. Modelarea prin Modele ideale. 3. p. redau într-o forma simplificata. sa descopere anumite proprietati. o schematizare.modele structurale Redau structura. acestia fiind determinati sa participe activ în toate momentele desfasurarii ei. care poate fie sa o preceada. o legitate printr-o formula. stiut fiind ca se retine 20% din ce se aude. o aproximatie a realitatii. fie sa o însoteasca sau sa o finalizeze. a relatiilor cauzale. abstracte. obiectele. el retine. interpretarea datelor si formularea concluziilor. informatii si relatii despre obiectele. 65% în cazul în care informatia este perceputa pe cale vizuala si auditiva. actiuni complexe. 1995. Dupa felul modelarii ce sta la baza elaborarii lor se cunosc urmatoarele tipuri de modele: Felul modelarii Tipuri de modele Caracteristici 1. dar la alte 2. dimensiuni (machetele. 30% din ce se vede. Modelul este un analog al realitatii.167). Redau aspectele formale. pentru a favoriza desprinderea elementelor esentiale. Este acea metoda de învatamânt care consta în folosirea modelelor didactice pentru ca elevii. Nu orice reproducere a obiectelor sau fenomenelor este o modelare. scheme matematice sau logico-matematice (modelul matematic.modele figurative fenomene. pe cât posibil. demonstratia sa poata fi urmarita în bune conditii de toti elevii. fenomenul sau procesul în forma pura). În procesul instructiv-educativ sunt folosite diferite tipuri de modele. Modelul este un sistem material sau ideal care reproduce mai mult sau mai putin fidel originalul cu scopul de a usura descoperirea unor noi proprietati (Ionescu. fenomenele.modele simbolice abstract ce pune în evidenta un raport. sa sesizeze. simulatorie Modele simulatoare comportamente. se bazeaza pe reconstructia realului. sa predomine materialele simbolice pentru a spori efortul intelectual depus de elevi în directia desprinderii esentialului si conceptualizarii claselor. scheme ale aparatelor masinilor. Modelarea prin Modele materiale similitudine (obiectuale) Reproduc cu fidelitate forma exterioara si structura interna a originalului. formule. Nota definitoare a modelului este aceea ca ofera posibilitatea stabilirii de relatii analogice cu obiectul pe care-l modeleaza. I. pe creatie. Îmbraca aspectul unui concept.. Au un mare grad de generalitate si abstractizare. un extras. demonstratia trebuie îmbinata cu explicatia. fenomenele. . pe fictiune. teorii sau a unui sistem de concepte sau propozitionale descriptii logice. procese. în dinamismul lor. histograme).. stilizata obiecte.modele logice. Este o simplificare. scheme ale exercitiilor fizice (diagrame. principiile organizarii unui sistem 61 . sub conducerea cadrului didactic. Radu. materialele folosite sa fie judicios selectate pentru a servi scopului urmarit. reproduce numai acele aspecte esentiale pentru elaborarea unor cunostinte teoretice. . bine dozate din punct de vedere cantitativ pe masura înaintarii în vârsta se recomanda ca materialele intuitive sa aiba un grad mai ridicat de schematizare.

- modele functionale Redau modul , principiile de functionare

Modelele îndeplinesc functii demonstrative, dar si functii cognitive, euristice (explorativ-explicative), deoarece îi invita pe elevi la un efort de gândire, de investigare teoretica, ceea ce duce la redescoperirea unor noi adevaruri. Stimuleaza spiritul de experimentare în plan mintal, cultiva rationamentul prin analogie, dezvolta capacitatea de a formula ipoteze si alternative, de a alege solutiile optime din mai multe variante. Metoda modelarii prezinta si unele dezavantaje, limite. Dat fiind caracterul de aproximatie al modelului, folosirea sa incorecta poate prezenta riscul unor simplificari care pot duce la întelegerea incompleta, eronata a obiectelor luate în studiu. Pentru a preveni asemenea situatii se impune ca în folosirea modelarii sa se creeze posibilitatea de trecere de la obiecte reale la modele din ce în ce mai abstracte, dar si invers de la modele, la perceperea faptului real, pentru obtinerea unor cunostinte precise, profunde.

C. METODE BAZATE PE ACTIUNE
Prin aceste metode elevul este învatat nu doar sa stie, ci si sa actioneze, sa realizeze ceva, prin transferul de cunostinte din planul teoretic în cel practic. Dupa modul în care se desfasoara actiunea, aceste metode se împart în metode bazate pe actiune reala (autentica) si metode de actiune simulata, fictiva (metode de simulare). C.1. Metode bazate pe actiunea reala Metoda exercitiului. Consta în efectuarea constienta si repetata a unor actiuni si operatii, în scopul formarii unor deprinderi teoretice si practice, consolidarii cunostintelor, dezvoltarii unor capacitati si aptitudini, stimularii potentialului creativ. Stimuleaza intens activitatea elevului, solicitând din partea acestuia efort intelectual sau fizic. Are o larga aplicabilitate în procesul de învatamânt, putând fi folosita la toate clasele si obiectele de studiu si pentru realizarea unor variate sarcini didactice (Cerghit, I., 1997, p.199): formarea deprinderilor de natura intelectuala si practica, actionala; mai buna întelegere a cunostintelor teoretice prin aplicarea lor în situatii si contexte diferite; consolidarea cunostintelor si deprinderilor însusite anterior; prevenirea uitarii, evitarea fenomenului de interferenta; asigurarea capacitatii operatorii a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, crearea a multiple posibilitati la transfer ale acestora; dezvoltarea operatiilor mintale, formarea de structuri operationale; dezvoltarea unor capacitati intelectuale si fizice, a unor trasaturi de vointa si caracter; stimularea si dezvoltarea capacitatilor creative, a originalitatii, a spiritului de independenta si initiativa. De aici rezulta ca exercitiul nu trebuie înteles ca având numai un caracter reproductiv, ci si un caracter productiv atunci când se desfasoara sub forma unor activitati libere, creatoare si genereaza noi forme de actiune. În practica scolara se întâlnesc mai multe tipuri de exercitii:
Criteriul declasificare Tipuri de exercitii 1. Continutul - Exercitii motrice - conduc la formarea de priceperi si deprinderi în care predomina componenta motrica (deprinderi de scriere, de mânuire a uneltelor, fizice, sportive); - Exercitii operationale - contribuie la formarea operatiilor intelectuale, care depasind caracterul oarecum rigid si stereotip al deprinderilor sunt mobile, suple, cu o arie de aplicabilitate mult mai larga. 2. Functiile îndeplinite - Exercitii introductive, de familiarizare cu noile actiuni si operatii;

62

- Exercitii de baza, de executie repetata a actiunii sau operatiei pâna la constituirea automatismului. - Exercitii de consolidare a automatismului. - Exercitii de verificare/evaluare. - Exercitii corective. 3. Valoarea formativa - Exercitii de reproducere: exercitii de formare a deprinderilor de scris-citit. - Exercitii de creativitate: alcatuirea de probleme, compuneri libere, jocuri de creatie tehnica. 4. Gradul de interventie a - Exercitii dirijate. cadrului didactic - Exercitii semidirijate. - Exercitii autodirijate, libere. - Exercitii combinate. 5. Modul de organizare - Exercitii individuale, pe echipe, cu toata clasa. (aspectul social) 6. Obiectul de învatamânt - Exercitii gramaticale, matematice, de comunicare într-o în cadrul carora se limba straina, sportive etc. organizeaza

Pentru ca metoda exercitiului sa fie eficienta trebuie sa se respecte anumite cerinte si sa se asigure o serie de conditii: crearea premiselor psihologice favorabile exersarii, stimularea interesului elevilor pentru actiunea ce urmeaza a fi exersata. În acest sens este necesara întelegerea clara a scopului si a importantei exercitiului propus, precum si actualizarea cunostintelor anterioare necesare efectuarii actiunii, cunoasterea performantelor ce trebuie atinse; demonstrarea prealabila, corecta si clara, a actiunii ce urmeaza a se exersa, pentru a-l ajuta pe elev sa anticipeze succesiunea operatiilor si pentru a preveni o exersare si o învatare incorecta; însotirea demonstratiei de explicatii complete, ceea ce creste rapiditatea învatarii cu 44% fata de situatia în care explicatiile lipsesc; cresterea treptata a complexitatii si dificultatii exercitiilor; organizarea unui numar corespunzator de repetitii pentru formarea automatismelor; crearea unor situatii de repetare cât mai variate, mai ales dupa fixarea structurii de baza a actiunii, pentru a se mentine treaz interesul pentru activitate; îmbinarea procedeului de executie globala a actiunii cu executia fragmentara, pe parti sau combinata (ceasta cerinta se impune în cazul unor actiuni mai dificile); esalonarea optima a repetitiilor în timp (în etapa initiala repetitiile se pot organiza la intervale mai scurte, ulterior ele pot fi mai distantate în timp) verificarea, controlul si autocontrolul executiei, pentru reglarea si autoreglarea actiunii în scopul obtinerii performantelor proiectate; sporirea treptata a gradului de independenta a elevilor, pentru a se trece de la exercitiile dirijate la cele semidirijate si a se ajunge la exercitii independente, autodirijate; în cazul în care se constata o stagnare a performantelor, se recomanda sa se creasca intensitatea motivatiei, sa se opereze modificari la nivelul metodelor de executie sau sa se dea o pauza mai mare. Retinem, în concluzie, ca, bine concepute si organizate, exercitiile contribuie la înzestrarea elevului cu deprinderi si capacitati de munca. Metoda lucrarilor practice consta în efectuarea de catre elevi a unui ansamblu de actiuni cu caracter practic-aplicativ, în scopul mai bunei întelegeri si consolidari a cunostintelor însusite, aplicarii acestora în rezolvarea unor probleme practice, dobândirii unor priceperi si deprinderi practice necesare în activitatea productiva, cultivarii unei atitudini pozitive fata de munca. Aceasta metoda asigura suportul aplicarii cunostintelor teoretice în activitati ce vizeaza modificarea unor aspecte ale realitatii pentru a satisface anumite nevoi ale omului, contribuind la pregatirea teoretica si practica a elevului. Lucrarile practice includ actiuni aplicative, de proiectare, de executie, de constructie, de productie sau de creatie materiala, toate solicitând efort fizic si de vointa, operatii mintale. 63

În folosirea acestei metode este necesara parcurgerea mai multor etape: efectuarea instructajului în cadrul caruia se precizeaza obiectivele urmarite, conditiile de desfasurare; organizarea ergonomica a locului de munca; demonstrarea, însotita de explicatii, prin care se evidentiaza elementele centrale ale lucrarii ce urmeaza a fi executata; efectuarea propriu zisa a lucrarii în mod constient si independent de catre elevi, însotita de evaluari partiale, realizate de cadrul didactic, cu scopul de a asigura corectitudinea executiei; evaluarea globala, cu evidentierea performantelor individuale, ale subgrupurilor sau grupurilor, prin raportare la standardele de performanta; precizarea unor sarcini de lucru pentru etapele urmatoare. Lucrarile practice se pot desfasura frontal, pe echipe sau individual. Eficienta acestei metode depinde de respectarea unor cerinte : cresterea progresiva a gradului de dificultate si complexitate; fundamentarea lucrarii pe cunostinte teoretice pentru a-i imprima un caracter constient; includerea în executia lucrarii a unor elemente de problematizare, cercetare si, în masura posibilului, de creatie; finalizarea lucrarii prin realizarea unor produse de utilitate sociala care sa genereze elevilor sentimentul de satisfactie pentru munca depusa; deprinderea treptata a elevilor cu planificarea muncii, cultivarea capacitatii de autocontrol, pentru sporirea gradului de independenta. C.2. Metode bazate pe actiune fictiva (metode de simulare) Prin intermediul acestor metode, elevii sunt antrenati în actiuni fictive, simulate, care ulterior se pot traduce în actiuni reale, autentice. Reprezinta o modalitate de învatare prin intermediul unor sisteme, actiuni analoage cu cele din realitate. A simula însemna a imita, a mima, a reproduce în mod fictiv actiuni, fapte, sisteme, creând impresia ca ele se produc în mod real. Astfel, pot fi simulate situatii veridice din viata si activitatea adultilor, evenimente din trecut, procese, fenomene din natura etc. Scopul acestor metode este de a forma si dezvolta elevilor capacitati operationale, comportamente, în conditii de implicare cât mai directa a elevilor în construirea si desfasurarea unor activitati simulate, traductibile mai târziu în realitati. Din aceasta categorie fac parte: jocurile didactice, învatarea prin dramatizare, jocurile de simulare. Jocurile didactice. Jocul, ca activitate dominanta la vârsta prescolara, este tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic în procesul instructiv-educativ cu scopul de a imprima activitatii scolare un caracter mai viu si atragator, de a fortifica energiile intelectuale si fizice ale copiilor, canalizându-le în directia realizarii obiectivelor educationale. Jocul genereaza bucurie, buna dispozitie, previne oboseala si monotonia, îmbina spontanul si imaginarul specifice psihicului infantil cu efortul solicitat si programat de procesul de învatamânt. Activitatile de joc convertesc o situatie ludica într-o situatie de învatare, îndeplinind multiple functii instructiv-educative. Prin jocurile didactice se pot sistematiza, consolida si evalua cunostintele însusite anterior, se pot dezvolta procesele si functiile psihice, se cultiva motivatia învatarii, se formeaza priceperi si deprinderi. Se cunosc mai multe tipuri de jocuri didactice: a) dupa continut si obiectivele urmarite: jocuri senzoriale (dezvolta sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, kinestezica) jocuri de dezvoltarea vorbirii, gândirii, imaginatiei, memoriei, îndemânarii jocuri matematice jocuri de observare a mediului înconjurator jocuri muzicale jocuri de creatie etc. b) dupa materialul folosit: 64

a capacitatii de a rezolva situatii problematice.a. Algoritmul prezinta câteva caracteristici (Cerghit. acuzatori sau aparatori ai personajelor din opera respectiva. a unui eveniment actual. bazându-se pe o strategie preponderent euristica. analiza modului de interpretare.jocuri bazate pe întrebari (“Cine stie câstiga”) jocuri bazate pe ghicitori s. care se aplica pentru rezolvarea unor probleme de un anumit tip si care conduce întotdeauna la obtinerea aceluiasi rezultat 65 . D. în functie de aptitudinile si preferintelor elevilor. Exista mai multe tipuri de algoritmi: a) algoritmi de rezolvare: reguli de rezolvare a unor tipuri de probleme (regula înmultirii. împartiri. adoptarea de decizii.se aplica cu succes la rezolvarea tuturor problemelor de un anumit tip. Elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite personaje. p. Contribuie si la îmbogatirea experientei si capacitatii de a lucra în echipa.include un numar finit. De asemenea. traind efectiv starile conflictuale. obiectivul ce trebuie îndeplinit.. în care elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite roluri corespunzatoare unor status-uri sociale. informatii însusite anterior. Algoritmul ghideaza activitatea elevului în rezolvarea unei sarcini. rezolubilitatea . I. generalitate .toti cei care aplica în mod corect un algoritm ajung la un rezultat. Se bazeaza pe utilizarea mijloacelor si procedeelor artei dramatice. masura . de a lua decizii. Presupune conceperea unei situatii care se preteaza a fi transpusa sub forma unui joc de rol. 1997. Poate îmbraca forma procesului literar prin care elevii sunt pusi în postura de inculpati. 6 sistem finit de operatii care se efectueaza într-o succesiune logica obligatorie. utilaje). realizarea unui scenariu. sa exerseze rezolvarea unor probleme care necesita experimentarea unor strategii alternative. Reprezinta o modalitate atractiva si eficienta de explorare a realitatii. a unui fapt istoric. extragerii radacinii patrate) scheme operationale pentru desfasurarea unei activitati intelectuale (ex: operatiile necesare gasirii unei surse bibliografice într-o biblioteca) scheme de actiune practica (ordinea operatiilor de mânuire a unor masini. iar în unele cazuri. METODE DE RATIONALIZARE A PREDARII SI ÎNVATARII Algoritmizarea. de explicare a unor notiuni si teorii abstracte. constând în dramatizarea unui fragment literar. Jocul de rol. Ofera elevilor posibilitatea sa aplice la situatii noi. invariabila. profesionale. Se poate folosi începând cu clasele mici. limitat de operatii de efectuat. de acelasi fel. comportamente adecvate. sarcina didactica. regulile ce trebuie respectate. este necesar ca educatorul sa precizeze cunostintele care constituie continutul jocului. chiar daca nu poseda cunostinte speciale în problema respectiva. culturale cu scopul de a-si forma abilitati. învatarea rolului de catre fiecare participant. Se bazeaza pe simularea unor activitati. distribuirea rolurilor. 239): precizie . fiind comportamente relativ automatizate. de a-si asuma raspunderi. Pentru ca jocul didactic sa contribuie efectiv la realizarea obiectivelor instructiveducative. permite rezolvarea rapida. Este acea metoda prin care se asigura conditiile necesare pentru ca elevii sa sesizeze sau sa descopere si sa asimileze diversi algoritmi6 pe care sa-i poata utiliza ulterior în rezolvarea diferitelor probleme. Învatarea prin dramatizare. situatiile problema în care acestea sunt implicate. regulile ce trebuie respectate pe parcursul jocului si elementele de joc care îi asigura atractivitate.descrie toate operatiile si ordinea în care urmeaza a fi efectuate. evaluarea de situatii si a rezultatelor. rolurile acestora. cu consum redus de energie a unor sarcini. Are mari valente în directia receptarii si sensibilizarii elevilor fata de continutul si mesajul operei literare. acesta având numai obligatia de a efectua fara nici o abatere operatiile si de a respecta prescriptiile algoritmice.

Metoda activitatii pe baza de fise se foloseste în scopul individualizarii învatarii. fise de evaluare sau autoevaluare. solutii care nu sunt reciproc-exclusive. Ciorchinele Reprezinta o metoda prin care copiii organizeaza în categorii informatia obtinuta. Folosirea repetata a algoritmilor poate sa conduca la formarea automatismelor. un sistem de reguli ce se aplica în descrierea unui fenomen. sarcini pentru fiecare secventa si formularea raspunsurilor corespunzatoare. De exemplu. animale. Presupune analiza atenta a continuturilor. Procesul de organizare este vizualizat grafic si stimuleaza identificarea conexiunilor dintre 66 . odata verificate si completate. fenomene. Vom prezenta în continuare doar o parte dintre aceste procedee. de disociere si conjugare functionala. acestea fiind concepute tinând cont de particularitatile fiecarui individ. daca n-ar fi însusiti algoritmii de calcul. Daca este bine utilizata metoda conduce la formarea deprinderilor de munca intelectuala independenta. fenomen la o clasa de obiecte. la conturarea unui stil eficient de activitate intelectuala. lista fiind foarte ampla si într-o permanenta extindere.b) algoritmi de recunoastere (identificare) – cuprind o serie de întrebari ce se pun într-o succesiune precisa. Pentru a spori eficienta metodei se recomanda ca asimilarea algoritmilor în procesul învatarii sa nu se reduca la memorarea unor structuri operationale standardizate. care prin repetare sa se fixeze si sa se constituie în instrumente de rezolvare a unor sarcini din ce în ce mai complexe. În acelasi timp. În practica didactica se pot folosi: fise de însusire de cunostinte sau de autoinstruire. între algoritmica si euristica se stabilesc relatii complementare. fise de dezvoltare utilizate în vederea îmbogatirii. d) algoritmi didactici . Activitatea creatoare presupune si beneficiaza de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. perfectionarii cunostintelor. exista posibilitatea ca. ocazii de activizare a instruirii. Si totusi. ci exista numeroase aspecte ale instruirii care solicita punerea de noi probleme. împartirea acestuia pe unitati logice. investigatii în care sunt prezente încercarea si eroarea. pentru a determina apartenenta unui obiect. ceea ce mareste randamentul muncii de învatare. Nu toate sarcinile învatarii pot fi rezolvate prin strategii algoritmice. oferite „de-a gata”. în matematica. în practica didactica actuala se folosesc si procedee activ-participative noi. ci complementare. iar la nivelul ei elementar euristica rezida în alegerea algoritmului potrivit pentru efectuare unei sarcini noi pentru subiect. n-ar putea fi puse si rezolvate probleme noi. fise de exercitii folosite în scopul aplicarii si consolidarii unor cunostinte teoretice. Alaturi de aceste metode. permite orientarea eforturilor spre rezolvarea unor probleme mai complexe. capacitatilor si functiilor psihice. Utilizarea metodei algoritmice ridica unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin aceasta metoda sa se diminueze caracterul euristic al învatarii si sa se reduca participarea creativa a elevilor în procesul de învatamânt. pe secvente. le putem considera variante atractive ale metodei exercitiului. conceperea unor teme/întrebari. ele oferind secventelor de instruire un aparent caracter ludic. specii de plante. procedeele euristice sa se transforme în algoritmi. Permite verificarea/autocontrolul operativ al modului de rezolvare a sarcinii. îndoiala si contrazicerile.care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor pe baza carora se desfasoara activitatea instructiv-educativa sau o latura componenta a acesteia (de exemplu: algoritmul proiectarii didactice care include operatiile pe care le efectueaza profesorul în actiunea de proiectare). fise de recuperare folosite pentru corectarea greselilor. Elevii trebuie antrenati în elaborarea si descoperirea algoritmilor. Pornind de la particularitatile si cerintele acestora. formarea unor capacitati intelectuale care înregistreaza ramâneri în urma. formularea de ipoteze. c) algoritmi optimali – vizeaza un sistem de actiuni ce trebuie întreprinse pentru a stabili cea mai buna solutie din mai multe posibile.

permite corectarea informatiilor gresite. Se formuleaza întrebari care sa faciliteze identificarea categoriilor centrale (de exemplu: caracteristici. însa. copiii vor încerca sa elaboreze un raspuns comun integrând raspunsurile individuale. la care copiii vor formula individual un raspuns scurt pe care îl vor prezenta unui partener pe care l-au gasit singuri sau le-a fost desemnat. un reprezentant al celor doua perechi va rezuma discutiile purtate.idei (de exemplu: dupa o excursie la un muzeu sau dupa o activitate la grupa în care sau vehiculat multe informatii. dusmanii. Harta povestirii 67 . beneficiind. reprezentative pentru grup si va alege unul sau doi purtatori de cuvânt. Un grup va ocupa un colt al încaperii. putem organiza informatia obtinuta acolo într-un ciorchine). hrana. Fiecare copil va exprima un anumit punct de vedere formulând argumentele care i se par cele mai convingatoare. În etapa de reflectie se organizeaza grafic informatia corecta si se integreaza în retelele cognitive proprii ale celor care învata. adaposturile. completarea acestora sau identificarea unor directii noi de investigare pe care urmeaza sa se deruleze investigatia copilului. Dezbaterea propriu-zisa va fi urmata de o rezumare a punctelor de vedere si a argumentelor de catre fiecare grup. Dupa alegerea temei. Copiii se vor orienta fizic în favoarea unei opinii. folosind culori diferite pentru fiecare categorie. „Gânditi . Prezentându-si raspunsurile unul altuia. dar si posibilitatile de extindere ale învatarii în viitor. de ajutorul unui coleg.Lucrati în perechi si Comunicati” Este o modalitate simpla si rapida de învatare care poate fi folosita de mai multe ori în timpul unei lecturi pentru a dezbate o problema interesanta sau pentru a reflecta la textul respectiv. cum trebuie realizat un ciorchine sau se realizeaza unul împreuna cu acestia. Se ofera sugestii de întrebari prin care introducem brainstormingul. Putem prelungi activitatea cerând perechilor sa faca echipa cu o alta pereche pentru a discuta problema în continuare si a identifica solutii sau perspective noi. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecarui participant posibilitatea de a-si gasi grupul a carui pozitie o împartaseste. Educatoarea va realiza o lista care va rezuma toate aceste opinii. împreuna cu copiii. Colturile Lectura unui text sau vizionarea unui film care solicita opinia copiilor. Si în acest caz. o întrebare cu mai multe raspunsuri posibile. nu de a participa la o competitie care sa atraga cât mai multi participanti. pentru organizarea grafica a informatiei despre tema respectiva. Ciorchinele realizat în etapa de reflectie va arata relatiile corecte existente între categoriile centrale si informatiile incluse. Se leaga de subiect printr-o sageata. educatorul pregateste. pe o foaie mare de hârtie. pentru structurarea informatiei initiale despre o anumita tema si/sau în etapa finala. Se scrie sau se ilustreaza în mijlocul foii subiectul ce trebuie discutat (de exemplu: „Albinele“). informatie dobândita în cursul activitatii. Prin întrebari potrivite. Anticipat. formând grupuri si schimbând argumente. Fiecare grup va gasi argumente. forma. care vor reprezenta grupul la dezbateri. aceste categorii pentru a putea integra corect informatia sub forma ciorchinelui. copiii vor reflecta asupra ei pentru a trage o concluzie în final. poate fi urmata de folosirea acestui procedeu. Se pot folosi si simboluri sau reprezentari grafice care sa însoteasca aceste categorii. aceasta fiind o activitate prin colaborare menita sa genereze dezbateri. Se scriu aceste categorii în jurul subiectului. Evaluarea „ciorchinelui initial” din perspectiva noilor date obtinute în cursul activitatii. se poate dezvolta fiecare categorie în functie de continutul ei si de informatiile detinute de copii. cea de reflectie. de obicei. altul un alt colt etc. Se definesc. Etapele metodei: se prezinta copiilor. Limitele dezvoltarii fiecarei categorii sunt cele date de obiectivele de învatare urmarite în cadrul proiectului din care face parte secventa respectiva. foloasele). Metoda poate fi utilizata în etapa initiala a activitatii (ciorchine initial).

Reprezinta o forma de organizare si sintetizare a continutului unui text. formularea unui raspuns la întrebarile din coloana a doua. cultural. concepte sau fenomene studiate. Problema. galben. Se pot folosi simboluri sau imagini (desene. iar participantii trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori pentru a gândi din perspectiva acesteia: palaria alba – gândire obiectiva. La gradinita. Fiecare palarie gânditoare reprezinta un mod de gândire oferind o privire asupra informatiilor. jetoane) cu care sa se construiasca. Pentru cele trei rubrici se pot folosi si simboluri. formularea de noi categorii cu includerea informatiilor potrivite fiecarei categorii. scrierea unor întrebari generate de lectura. Personajele. care sa semnifice categoriile de informatii. judecatilor. Procesul de categorizare este esential în aceasta metoda. pentru a evidentia mai bine asemanarile. Daca este posibil. Sunt sase palarii gânditoare. ar fi bine ca aceste informatii sa fie categorizate. în grup. împreuna cu copiii. aceasta se poate realiza oral sau prin desen. Ele sunt eficiente dupa lectura unui text. Solutia. palaria galbena – gândire optimista. creativitatii si controlului. albastru si negru. atitudinii pozitive. iar împreuna. Am învatat Evaluarea activitatii va avea drept scop verificarea validitatii informatiilor notate în prima coloana. indiferent daca sunt adevarate sau nu. Ar fi potrivit ca acestea sa fie si ele categorizate. rosu. O alta harta a povestii sau povestirii poate compara din anumite perspective. palaria rosie – gândire sentimentala. Evenimentele. motivul. fiecare de câte o culoare: alb. Concluziile. sentimentelor. permitând o mai buna întelegere a acestuia. doua sau mai multe opere literare. Aceasta include: Localizarea evenimentului (spatiul fizico-geografic. Se împarte o foaie de hârtie în trei coloane dupa modelul de mai jos: Stiu Vreau sa stiu Am învatat Stiu Întrebam copiii ce stiu despre subiectul în discutie. Vreau sa stiu Individual si apoi în perechi. fragmentele. deosebirile si elementele comune în cazul a doua idei. Pentru a monitoriza participarea si ideile copiilor. Palariile gânditoare Reprezinta o tehnica interactiva de stimulare a creativitatii initiata de Edward de Bono. Diagramele pot constitui si o buna modalitate de evaluare. Diagramele Venn Folosite preponderent în matematica. includerea noilor informatii în categoriile deja existente. cadrul didactic le noteaza. deoarece organizeaza grafic materialul. Lotus 68 . Culoarea palariei este cea care defineste rolul. verde. Întrebarile fara raspuns vor fi discutate pentru a identifica unde pot fi cautate informatiile necesare. aspectul generativ. Participantilor li se solicita sa interpreteze roluri în functie de palaria aleasa. ce informatii au. Fiecare copil se va gândi la informatii. copiii vor formula întrebari legate de subiect la care ar dori sa afle un raspuns. social). Stiu – Vreau sa stiu – Am învatat Este o strategie care poate fi folosita pentru ghidarea copiilor în timpul unei activitati cu continut stiintific care poate dura mai multe zile. palaria verde – gândire creativa. vor stabili care informatii sunt relativ sigure si pe acestea le vor trece în coloana „Stiu”. dupa o discutie sau dezbatere. palaria neagra – gândire negativa. digramele Venn pot fi valorificate cu succes si la alte activitati/discipline. un colaj care sa prezinte harta povestirii. palaria albastra – controleaza procesul de gândire. etapele.

îmbogatesc interesele. practice asupra unor aspecte ale realitatii. b) Functia ilustrativ-demonstrativa . Folosirea mijloacelor de învatamânt are efecte benefice si pe planul dezvoltarii atentiei. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Mijloacele de învatamânt cuprind ansamblul resurselor materiale concepute. Aceasta tehnica stimuleaza munca de colaborare în echipa si efortul creativ al fiecarui membru al grupului în solutionarea sarcinii date. Dintre functiile pedagogice ale mijloacelor de învatamânt amintim: a) Functia de comunicare . fenomenele. pornind de la o tema centrala care determina cele 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale . Mijloacede de învatamâmt dau viata unor subiecte care aparent nu sunt de mare interes pentru elevi. efectuarea de experiente. compara. trairile afective. îndeplinesc functiile specifice. e) Functia de rationalizare a efortului si timpului – permit utilizarea rationala si eficienta a timpului. Definite în sens larg. V. Este specifica pentru televiziune. Ele reprezinta instrumentele auxiliare care faciliteaza procesul de predare. retele computerizate nationale si internationale. ele nu pot înlocui activitatea cafrului didactic.3. concret senzoriala bogata care face mai accesibila informatia transmisa. Cu toate acestea. adaptate si selectate în vederea îndeplinirii obiectivelor instructiv-educative. înregistrarea si evaluarea rezultate lor obtinute în procesul de învatamânt. Utilizarea lor contribuie la diminuarea verbalismului si formalismului. ecuatia personala a examinatorului s. concepte. De asemenea.ofera posibilitatea de a transmite în mod direct informatii despre obiectele. si stimuleaza. dispozitive. Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale.a) g) Functia de scolarizare substitutiva – permit realizarea învatamântului la distanta. Mijloace informativ-demonstrative . intensifica activitatea de învatare. progresele înregistrate de acestia pe parcursul unui program de instruire. informatie. sporesc obiectivitatea evaluarii. Internet. de ordine. prin aceasta deosebindu-se de alte dotari ale gradinitei/scolii. importante surse de 69 . urmând ca apoi ele sa devina la rândul lor teme principale pentru alte 8 idei secundare.stimuleaza curiozitatea epistemica. evenimentele studiate. permit vizualizarea unor obiecte. f) Functia de evaluare a randamentului scolar . Altfel spus. sporindu-si astfel capacitatile operatorii ale gândirii. maresc caracterul atractiv al învatamântului. interventii active. ajutând la largirea orizontului de cunoastere. asemeni petalelor florii de nufar. dupa rolul dominant pe care-l îndeplinesc în activitatea didactica. faptele. realizate. exemplificarea. 1. de contrast. vazut mai ales ca activitatea de comunicare. d) Functia stimulativa/de motivare a învatarii . formarii de priceperi si deprinderi. sporindu-i eficienta. prin extinderea observarii directe a obiectelor si fenomenelor. memoriei. inerente atunci când se face apel la comunicarea exclusiv verbala a cunostintelor. imaginatiei. Alegerea metodelor trebuie sa se realizeze în strânsa corelare cu toate celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. la promovarea unei participari mai intense din partea elevilor la procesul de instruire.influenteaza structura cognitiva a elevilor care sunt pusi în situatia de a analiza. elimina factorii perturbatori (efectul “halo”. mijloacele de învatamânt se pot grupa în patru mari categorii. abstractiza si generaliza o serie de date pentru a surprinde notele esentiale si generale ale faptelor studiate. Dupa functia îndeplinita cu precadere. procese greu accesibile sau inaccesibile observatiei directe. sunt investite cu un potential pedagogic. fenomene. dorintei de a actiona etc.Tehnica „Lotus” presupune deducerea de conexiuni între idei. procesele. la Reprezinta ilustrarea. aparate care faciliteaza transmiterea si asimilarea informatiei. servesc la transmiterea unor informatii.asigura o baza perceptiva. Alegerea celor mai potrivite metode de învatamânt nu este o sarcina usoara pentru cadrul didactic. continuturi). previn instalarea starilor de monotonie si plictiseala. mijloacele de învatamânt includ: materiale.ofera posibilitatea de a masura si aprecia nivelul de pregatire al elevilor. concomitent cu diminuarea efortului depus pentru rezolvarea unor sarcini. c) Functia formativ-educativa .

Odata cu intrarea în scoala se face usor trecerea de la intuitiv. astfel de mijloace permit evidentierea esentialului si a datelor reprezentative. aparate de educatie fizica si sport. colectii de instrumente pentru mecanica. Fiind cele mai apropriate de natura. ampermetre etc. instrumente muzicale instalatii de antrenament si simulatoare didactice. 5. efectuarea de exercitii necesare formarii priceperilor si deprinderilor (practice. de insecte. obiecte sau sisteme tehnice autentice. fizice. Fie ca redau cu fidelitate originalul. înregistrari pe benzi. În aceasta categorie sunt cuprinse: jocuri didactice. Se împart în: a) Mijloace logico-intuitive din care fac parte: Obiectele naturale. aparate. originale. sabloane. formulele matematice. la logic si rational. al formulelor si graficelor care permit prezentarea mai rapida. În cadrul activitatilor din gradinita. O parte dintre mijloacele prezentate mai sus devin utilizabile prin intermediul unei aparaturi tehnice deosebite. într-o forma concentrata. echipament tehnic de atelier. 2. Mijloacele tehnice audio-vizuale. aparate sau instalatii de testare. accesorii si instalatii de laborator (microscoape. unelte. masini de multiplicat etc. de minerale. care constituie obiectul de studiu propriu-zis. îndeplinind în principal functii informative si demonstrative. 4. învatarea prin descoperire. de exemplu). truse de laborator. folii transparente. aparate de experimentare. etc. Includ acele dispozitive electrice si electronice care folosesc imaginea. dispozitive etc. masini unelte s. desenul pe tabla (explicativ). artistice. dispozitive de verificare a deprinderilor. masini de verificare. Pentru evaluarea rezultatelor învatarii se folosesc: seturi de teste. Mijloace de exersare si formare a deprinderilor. masini. truse de construit aparate (de radio. jocuri de constructii tehnice. electrotehnica. filmul. calculatoarele electronice. reproduc.). cuvântul si sunetul sau combinatii ale acestora în scopul transmiterii si receptionarii unor continuturi si stimularii învatarii. mostre de metale. modele fizice (obiectuale) truse de piese demontabile. cronometre. cu scopul de a aduce în câmpul de observatie al elevilor realitati greu accesibile sau inaccesibile perceperii directe din cauza departarii în timp sau spatiu. dispozitive sau masini de instruit. tinând cont de stadiul si de particularitatile dezvoltarii psihologice a copilului prescolar. machete. reprezentarile grafice: reprezentarile vizuale si proiectabile pe ecran (diapozitive.). fie numai cu aproximatie. instrumente. optica. modele în sectiune. Presupun asocierea unor materiale purtatoare de 70 . esentializata a unei mari cantitati de informatii. Este vorba de: reprezentarile figurative-ilustratii. truse de piese demontabile. Odata cu cresterea nivelului teoretic al învatamântului sporeste si rolul reprezentarilor simbolice. reale. de exprimare etc. Mijloace de evaluare a rezultatelor învatarii. reconstituie obiecte reale. Acestea sunt substitute ale realitatii. perceperea lor constituie perceperea însasi a realitatii Obiectele elaborate construite sau confectionate în scopuri didactice. 3. prin solicitarea analizatorului vizual si auditiv. Mijloace de rationalizare a timpului. planse.concretizarea cunostintelor. diafilme. simboluri verbale. care imita. Reprezentarile figurative (picturale sau iconice) au o larga utilizare. Includ: harti de contur. Sunt foarte importante pentru ca perceperea lor este însotita de trairi afective favorabile receptarii cu mai mult interes a informatiei. cum sunt: colectii de plante. b) Mijloace logico-rationale. truse de scule si unelte. Acestea alcatuiesc asa numitele mijloace tehnice audiovizuale. Aceasta categorie de mijloace asigura efectuarea experientelor si a experimentelor. Acestea se refera la reprezentarile grafice. schemele pe tabla.a. se folosesc cu predilectie mijloacele logicointuitive. stampile. Concentreaza o mare cantitate de informatii esentiale si îi ajuta pe elevi sa se ridice de la concret-senzorial la abstract si logic. masini electronice de calcul etc. simboluri si complexe de simboluri. sau a dimensiunii extrem de mari sau reduse etc. tabele. fotografii.). discuri etc. chimice etc. Din aceasta categorie fac parte: mulaje. destinate automatizarii instruirii si autoinstruirii.

stiut fiind faptul ca proiectarea reprezinta o conditie esentiala a teoriei generale a actiunii eficiente. realizarea finalitatilor sale pe o perioada îndelungata în timp. 71 . Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar. cum sunt: complexitatea deosebita. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare. Clarificari conceptuale VI. Mijloacele de învatamânt reprezinta auxiliare didactice care faciliteaza realizarea obiectivelor instructiv-educative. de resursele de care dispune.3. folosirea lor abuziva si insuficient gândita în raport de obiectivele urmarite. VI. Reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. Cunoasterea particularitatilor proiectarii activitatilor didactice din gradinita si ciclul primar. care de cele mai multe ori nu are efecte benefice. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Eficienta utilizarii mijloacelor de învatamânt este conditionata de experienta cadrului didactic. VI. corelatia si interdependenta dintre componentele sale. Proiectarea didactica este un proces deliberativ de anticipare. De asemenea. m ultitu dinea. economice si sociale a acestei activitati. varietatea p roceselor si ac tiu nilor pe care le su bsum eaza. CAPITOLUL VI PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: VI. este rezultatul unui proiect bine gândit. care evidentiaza ca orice lucru bine facut. Desi învatamântul contemporan nu se poate dispensa de mijloacele de învatamânt. proiectarea activitatii didactice este impusa de cerinta cresterii calitatii si eficientei pedagogice. dependenta de conditiile în care are loc. Clarificari conceptuale Proiectarea activitatii didactice este o necesitate impusa de unele note caracteristice ale procesului de instructie si educatie. Aceasta obliga la prefigurarea cât mai exacta a demersului didactic în vederea ameliorarii raportului dintre certitudine si aleatoriu în favoarea certitudinii si a înlaturarii improvizatiei. poate avea efecte negative. Folosirea lor prezinta deopotriva avantaje si dezavantaje.informatii (Software) si aparate speciale (Hardware) concepute pentru a se asigura vizionare a sau comunicarea continuturilor fixate în materialele respective. de prefigurare mentala a pasilor ce urmeaza a fi parcursi în realizarea eficienta a activitatii didactice .2. de priceperea lui de a alege si a valorifica la momentul potrivit acele mijloace care servesc cel mai bine obiectivelor pe care le urmareste. antrenarea a numerosi factori în desfasurarea sa.1.1. de unde rezulta ca ele sunt utile si eficiente în masura în care integrarea lor în lectii si activitati se face din perspectiva unei finalitati pedagogice clare si este precedata de pregatirea clasei pentru perceperea mesajului pe care-l transmit. pentru a-i imprima un caracter sistematic rational si eficient. Obiective: Constientizarea necesitatii demersului proiectiv la gradinita si ciclul primar.

se elimina actiunile inutile. cu ce voi face ce mi-am propus? Implica precizarea continuturilor si a resurselor folosite pentru realizare a obiectivelor. se anticipeaza modul de desfasurare a instruirii si performantele asteptate din partea elevilor în urmatoarea etapa. si proiectarea didactica a cunoscut schimbari de paradigma. a probelor de evaluare si. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare Asemanator întregului proces de învatamânt. 2001.2. Modelul de proiectare traditionala.C. Proiectarea activitatii didactice se refera deci la ansamblul activitatilor de anticipare si pregatire a acestei activitati. Prezinta urmatoarele caracteristici: prioritara în proiectare este actiunea de predare.analiza diagnostica menita a evidentia: stadiul de dezvoltare a capacitatilor mentale ale copiilor. Ausubel. Pentru a desemna aceasta activitate în limba engleza se utilizeaza sintagma instructional design (design al instruirii). Din toate acestea rezulta ca prin proiectare se definesc obiectivele urmarite. se selecteaza continuturile cu ajutorul carora acestea vor fi îndeplinite. p. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învatare. 249): t0 . din care se selecteaza cel care este apreciat ca fiind mai eficient. mai ales. se previne aparitia fenomenelor. caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi. în timp ce alti autori (G. se stabilesc sub presiunea continutului.171) evidentiata doua modele de actiune folosite în acest scop: A. sarcinile de predare sunt dependente aproape exclusiv de valorile implicate în predare. se anticipeaza desfasurarea procesului si interactiunea componentelor. În acest sens pedagogul Sorin Cristea (1997. Se finalizeaza prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire. propun termenul de design pedagogic. relatiile dintre elementele activitatii didactice se înscriu pe o coordonata aleatorie. fiind chemata sa raspunda la patru întrebari esentiale pentru reusita procesului instructiv-educativ: ce voi face? Se finalizeaza cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite. t2 – realizarea efectiva a proiectului pedagogic.Dupa cum remarca R. pe baza informatiilor si a activitatii desfasurate pe baza acestuia. care subordoneaza celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. metodologie. desprinse din analiza diagnostica.E. VI.evaluarea performantelor înregistrate de elevi în urma aplicarii proiectului t1 – prognoza sau proiectarea pedagogica în care. factorilor perturbatori.. proiectarea este centrata pe continuturi. în conformitate cu idealul educational al scolii la diferite momente ale existentei sale si cu politicile educationale promovate în timp. strategiilor de dirijare a învatarii. evaluare didactica). cum voi sti daca ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea actiunilor si modalitatilor de evaluare. realizarii si evaluarii activitatii ce urmeaza a se desfasura în etapele urmatoare. necontrolate. proiectarea consta în efectuarea unor operatii de constructie si organizare anticipativa a obiectivelor. nediferentiate si nedefinite pedagogic. a relatiilor dintre acestea. t3 . de Landsheere). p. se determina conditiile si resursele folosite. sunt întâmplatoare. trasaturile proceselor instructive desfasurate în prealabil etc. într-o logica proprie învatamântului informativ. nivelul de cunostinte al elevilor. Informatiile obtinute sunt supuse unei noi analize diagnostice. disparate. 72 . didacticist. continutului. Desfasurarea procesului de proiectare a activitatii didactice parcurge patru momente esentiale (M. de realizarea obiectivelor. în scopul proiectarii.

care se desfasoara pe etape cu obiective si continuturi proprii. indiferent de dimensiune. ceea ce face sa includa un sistem unitar de operatii care se deruleaza într-o anumita succesiune. directiva. a resurselor avute la dispozitie sau care trebuie asigurate. cu modalitati specifice de realizare.obiective c . d) În actiunea de proiectare trebuie sa se aiba în vedere trei cadre de referinta: activitatea anterioara momentului în care este anticipat un anumit demers didactic care este supusa procesului de diagnoza în scopul de a stabili aspectele eficiente. situatia care prezenta presupune cunoasterea conditiilor în care se va desfasura activitatea. operatiile proprii activitatii didactice în care e necesara gândirea anticipativa.formarea formatorilor (initiala-continua) B.evaluare f. din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor. într-o maniera închisa. a 73 .continut m . influenteaza negativ procesul de formare a cadrelor didactice întretinând dezechilibre între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. . o . si sa vizeze orice demers didactic. proiectare trebuie sa fie o actiune continua.metodologie e . alcatuind asa numitul algoritm al proiectarii. indiferent de amploare si cadrul de referinta si în acelasi timp trebuie sa cuprinda toate laturile.f. . promoveaza echilibrul între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. sistematica. dar si pe cele susceptibile de perfectionare pentru a putea proiecta corect modalitatile de ameliorare.formarea formatorilor (initiala-continua) Pentru a conduce la un demers didactic eficient.f.metodologie e . Modelul curricular al proiectarii pedagogice se deosebeste de cel didacticist prin urmatoarele elemente: proiectarea este centrata pe obiective si abordeaza activitatea didactica în mod complex. durata. b) Dat fiind caracterul procesual al activitatii didactice. ca activitate de predare-învatare-evaluare. complexitate. o . între componentele procesului de învatamânt se stabilesc raporturi de interdependenta. bazat pe resursele de (auto)instruire. proiectarea didactica trebuie sa întruneasca o serie de conditii: a) Trebuie sa priveasca întreaga activitate educativa. (auto)educatie ale fiecarui elev. obiectivele sunt gândite în spiritul învatamântului formativ. unilaterala.predarea este conceputa restrictiv.continut m .obiective c . procesele.evaluare f. c) Proiectarea trebuie sa se concretizeze într-o suita de decizii anticipative.

. În învatamântul primar planificarea calendaristica ar putea fi întocmita dupa modelul de mai jos.. Se materializeaza în elaborarea planurilor de învatamânt si a programelor scolare.. proiectul unei unitati de învatare...... Învatator.119): proiectarea globala.... Realizarea planificarii presupune o viziune de ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu.. f) Proiectarea trebuie gândita ca un ghid pentru activitatea educatorului..are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic sa ia decizii în privinta modalitatilor pe care le considera optime în cresterea calitatii procesului de învatamânt.... Clasa/nr. Obiectivele...... a) Planificarea calendaristica Ofera o perspectiva mai îndelungata asupra predarii...... Etape si niveluri ale proiectarii didactice.. Proiectarea esalonata se materializeaza în elaborarea programelor de instruire specifice unei activitati/discipline.. Asigura cadrul necesar pentru proiectarea esalonata. asigurând parcurgerea ritmica a materiei prevazute de programa scolara.. 74 ... VI. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar În functie de perioada de timp luata ca referinta se cunosc doua niveluri ale proiectarii didactice (Cucos....ore pe saptamâna....... temporale) considerate optime de catre profesor pe parcursul unui an scolar.... prin raportare la cerintele ce se degaja din programele scolare si alte acte normative pe temeiul carora se contureaza predictia activitatii viitoare. activitatea si rezultatele viitoare spre care aceasta tinde. în functie de conditiile si cerintele concrete. Se concretizeaza în: planificarea calendaristica.. II..... demersul proiectat poate fi adaptat.. resurse metodologice. 2000. proiectarea esalonata. În realizarea planificarii calendaristice se realizeaza mai multe: Lectura personalizata a programelor scolare ... dar si fara a include detalii nejustificate teoretic si lipsite de utilitate practica...... a gradului în care ei stapânesc cunostintele si capacitatile care conditioneaza realizarea demersului proiectat... cunoasterea temeinica a continuturilor si a obiectivelor de referinta.... în functie de aparitia unor elemente neprevazute.. unei lectii.. materiale.. continuturi..... p. în anumite limite..... Disciplina.. fara a omite ceva...... continuturilor si a activitatilor întreprinse pentru realizarea acestora.......... activitati de învatare.. reconsiderat.. fiind aplicabila la o clasa de elevi.. ceea ce înseamna ca pe parcursul desfasurarii propriu zise a activitatii.. Aceasta esalonare a proiectarii didactice este determinata de nevoia de a imprima procesului instructiv-educativ unitate si coerenta.... continuturile si criteriile de evaluare au un grad ridicat de generalitate... Proiectarea globala prefigureaza activitatea instructiv-educativa pe un ciclu de instruire sau ani de studiu...... ceea ce înseamna ca este o activitate ce tine de competenta organelor de decizie în probleme de politica scolara. Anul scolar.. cu deosebire a potentialului de învatare al elevilor.... Scoala . prin punerea în relatie a obiectivelor... e) Pentru a se constitui într-o premisa a unui demers reusit...... I..restrictiilor la care se supune activitatea proiectata..... proiectul fiecarei lectii/activitati în parte.. sa-si asume raspunderea de a asigura copiilor/elevilor un parcurs scolar individualizat.. Aceasta operatie permite elaborarea unor documente de proiectare didactica ce asociaza într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinta.. C-tin. este necesar ca proiectarea didactica sa prefigureze toate aspectele desfasurarii activitatii instructiveducative......3.....

activitate practica. planificarea anuala a unui numar mai mare de proiecte cu o durata de 1-3 saptamâni. de cunoasterea mediului. de educatie pentru societate. Documentul care sta la baza planificarii este Curriculumul pentru învatamânt prescolar care prezinta finalitatile. activitatile pe care ni le propunem trebuie sa stimuleze copilul din toate punctele de vedere. d) planificarea zilnica a cel putin o activitate sau un moment/secventa de miscare care se poate face sub diverse forme: gimnastica de înviorare. Jocurile si activitatile didactice alese se desfasoara pe grupuri mici. activitatile pe domenii experientiale se pot desfasura ca activitati integrate (maximum 5 pe saptamâna). planificarea saptamânala a unor teme de interes pentru copii. Planificarea trebuie sa raspunda unor noi cerinte: a) aplicarea noii clasificarii a activitatilor (activitati pe domenii experientiale. în perechi si individual si se pot planifica în etapa I. în functie de potentialul clasei si de experienta sa. numarul de ore alocat pentru fiecare unitate de învatare este stabilit de fiecare cadru didactic în parte. Indiferent daca activitatile se desfasoara integrat. ce se poate desfasura simultan în mai multe centre de interes/activitate cu sarcini diferite. Proiectul tematic este un exemplu de activitate integrata. planificarea unor proiecte de durata foarte scurta. „Ce si cum vreau sa fiu?”). educatie muzicala sau activitate artistico-plastica). jocuri de miscare. sau pe discipline ca activitati de sine statatoare (educarea limbajului. la rubrica Observatii se vor consemna eventualele modificari ce se impun în aplicarea sa efectiva la clasa. timpul de instruire si ofera sugestii în ceea ce priveste strategiile de instruire si evaluare pentru fiecare nivel de vârsta. „Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”. „Cum este. Pentru întocmirea planificarii documentele curriculare din ciclul prescolar insista pe acordarea unei importante deosebite dezvoltarii globale a copilului. b) organizarea continuturilor în jurul celor sase teme („Cine sunt/suntem?”. „Cum planificam organizam o activitate?”. activitate matematica. de exemplu: planificarea anuala a maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni pe proiect.reprezinta temele/capitolele stabilite de cadrul didactic din lista de continuturi prevazute în programa scolara. în etapa a III-a (înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasa în cazul gradinitelor cu program 75 . educatie fizica. transsemestriale. continuturile sunt selectate pentru fiecare unitate de continut din programa scolara. „Când. respectiv de o zi. plimbare în are liber etc. sub forma de activitati tematice/ proiect tematic sau pe discipline.). activitati de dezvoltare personala). pentru desfasurarea coerenta si eficienta a procesului de învatamânt si prezinta câteva particularitati. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. c) diversificarea planificarii în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. întreceri sau trasee sportive. înainte de începerea activitatilor. pe durate diferite de timp. continuturile. jocuri si activitati didactice alese. ore alocate Saptamâna Observatii În acest tabel: unitatile de învatare . În învatamântul preprimar planificarea reprezinta o activitate laborioasa desfasurata de fiecare educator pentru aplicarea curriculumului. iar în cazul gradinitelor care aplica alternativele educationale se adauga si elementele specifice. În acest sens. cum si de ce se întâmpla?”. a fost si va fi aici pe pamânt?”. de educatie fizica. obiectivele de referinta sunt preluate din programa scolara (se trec doar numerele de ordine cu care sunt înscrise în acest document).Planificarea calendaristica (orientativa) Unitati de învatare Obiective de referinta Continuturi Nr.

.... O activitate didactica eficienta are la baza o proiectare pe masura..... diminuându-se astfel timpul afectat proiectarii......... permite o organizare riguroasa a continuturilor pe teme/unitati de învatare si raportarea la obiectivele specifice ce trebuie formate............ începând cu ciclul primar vorbim despre unitati de învatare.. Proiectul unitatii de învatare Unitatea de învatare. un plan al activitatilor în aer liber în cazul schimbarii vremii. Ghidurile metodologice indica realizarea sa dupa urmatoarea rubricatie: Clasa/nr...... permite renuntarea la planificarile semestriale. Identificarea unitatii de învatare se face prin precizarea temei acesteia...... Parcurgerea sa se realizeaza sistematic si continuu pe o perioada delimitata de timp si se finalizeaza prin evaluare... tranzitiile si activitatile optionale iar în cazul gradinitelor cu orar prelungit se adauga si activitatile de dupaamiaza care constau în activitati recuperatorii pe domenii experientiale si activitati recreative... .... punctelor tari..... înaintea abordarii lor la clasa. si în etapa IV înainte de plecarea acasa a copiilor. planificarea pe termen scurt (o zi. temperamentelor......... Nr... stilurilor de învatare si dificultatilor reale ale copiilor... Din aceste considerente... planificarea trebuie sa raspunda intereselor.......... ore saptamânal..... unitara din punct de vedere tematic.. În învatamântul primar proiectarea unitatilor de învatare se realizeaza pe parcursul anului scolar... ore alocate (cf.... Repere orare Jocuri si activitati didactice alese Activitati pe domenii experientiale Activitate de dezvoltare personala Indiferent de ciclul de învatamânt. nevoilor.. Datorita unor evenimente neasteptate.. ofera cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociaza obiectivele cu anumite teme/unitati de învatare si de a personaliza actul instructiv-educativ.... fara sa afecteze calitatea si eficienta acestui proces. b) Proiectarea temelor/unitatii de învatare Daca în învatamântul prescolar operam cu o lista de sase teme majore.... Unitatea de învatare reprezinta o structura didactica flexibila.... Activitatile de dezvoltare personala cuprind rutinele....... prezinta suficienta flexibilitate ca pe parcursul realizarii sa se poata interveni cu corectiile impuse de conditiile concrete ale desfasurarii activitatii......normal iar). planificarii).. în cazul gradinitelor cu orar prelungit.... O planificare pe termen scurt ar putea fi realizata dupa modelul de mai jos. 76 Saptamâna/anul. a carei parcurgere conduce la realizarea unor obiective de referinta sau competente specifice. Realizarea planificarilor calendaristice prezinta numeroase avantaje: ofera o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a continuturilor si de realizare a obiectivelor prin inte rmediul unor continuturi bine precizate.. Disciplina. Temele pot fi luate din lista de continuturi prevazute de programe si se coreleaza cu manualul scolar.. planificarile pot suferi modificari în programul zilnic iar educatorul trebuie sa se gândeasca la: un plan al rutinelor....... un plan al tranzitiilor de la o activitate la alta. o saptamâna) are implicatii imediate în ameliorarea si perfectionarea activitatii de învatare si se face în functie de progresul înregistrat de copii.

3. domeniul cognitiv. elevi-elevi etc. tipurile de interactiuni profesor-elevi. construiesc modele. La rubrica Resurse se trec formele de organizare. esalonate în ordinea parcurgerii lor. deseneaza în urma observatiei. discuta si dramatizeaza noile semnificatii ale subiectului analizat. sa poata fi cercetat si acasa si la gradinita. formuleaza predictii. harta care poate fi completata si pe masura ce proiectul se desfasoara. Se poate realiza sub forma unor discutii. consta într-o cercetare directa care se poate realiza si prin excursii pentru a investiga locurile. exploreaza. La rubrica Evaluare se vor consemna modalitatile de evaluare folosite pentru a stabili în ce masura obiectivele prevazute au fost îndeplinite. constând în renuntarea la unele elemente si înlocuirea cu altele sau la adaugarea unor noi elemente de continut. obiectele sau evenimentele. În stabilirea acestora cadrul didactic nu trebuie sa urmeze obligatoriu programa sau manualul. 2. socioemotional. pe baza de brainstorming împreuna cu copiii. se vor avea în vedere câteva criterii: sa fie strâns legat de experienta cotidiana a copiilor. în acest fel valorificându-se experianta lor trecuta referitoare la subiect. Proiectele tematice prezinta avantaje multiple. Domenii experientiale Obiective de referinta Comportamente Suge stii de continuturi O alta particularitate pentru învatamântul prescolar o constituie proiectarea activitatilor de învatare pe baza de proiecte tematice. dar si alte activitati pe care învatatorul le considera eficiente din perspectiva realizarii obiectivelor. Astfel. Obiectivele de referinta se înscriu cu numerele lor (din programa). descrieri a ceea ce au descoperit si a prezentarii unor produse. spectacole sau prin realizarea unor excursii. mijloace. Selectarea si conturarea subiectului care va fi investigat. Activitatile de învatare promovate pot fi cele prevazute de programa scolara. Tot în aceasta etapa se poate întocmi o harta conceptuala. copilul: dobândeste cunostinte profunde si solide. observa atent si înregistreaza datele.Continuturi (detaliere) Obiective de referinta / competente specifice Activitati de învatare Resurse Evaluare În acest tabel: La rubrica Continuturi se vor preciza detaliat toate continuturile ce vor fi abordate în respectiva unitate de învatare. identifica mai usor relatiile dintre idei si concepte. Activitatea de teren. sa fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel putin o zi. metode. face corelatii între temele abordate în gradinita si cele din afara ei. sa permita exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limba si comunicare. În acest sens. 77 . al dezvoltarii fizice si al atitudinilor si capacitatilor în învatare. În aceasta etapa copiii cerceteaza. realizata pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-7 ani) si pentru toate cele sase teme majore. În învatamântul prescolar vorbim despre proiectarea tematica. cel mult cinci saptamâni. În timpul discutiilor preliminare. educatorul si copiii propun întrebari la care vor cauta sa raspunda prin investigatia pe care o vor face. Aceasta proiectare este prevazuta deja în documentele curriculare pentru gradinita si se realizeaza dupa modelul de mai jos. timpul. locul de desfasurare. Finalizarea si detalierea evenimentelor. În realizarea acestor proiecte se parcurg trei etapte: 1. sa fie suficient de familiar cel putin câtorva copii pentru a fi capabili sa formuleze întrebari relevante. a unor prezentari dramatice. ci are libertatea de a proceda la operarea unor adaptari.

educatorii: stimuleaza interesul pentru abordarea unor noi continuturi si metode. utilizeaza o varietate de activitati pentru a prezenta tema în profunzime. o carte. prin raportare permanenta la obiective. Stabilirea resurselor educationale ce pot fi valorificate în îndeplinirea obiectivelor. învata sa rezolve sarcini prin cooperare. se încurajeaza comunicarea. înteleg modul de abordare a învatarii la copii si-i pot sprijini mai bine. se simt eficienti împartasind din experienta lor. Precizarea strategiilor didactice optime care sa conduca la îndeplinirea obiectivelor. În realizarea sa se disting mai multe etape: 1. Elaborarea proiectului didactic al unei lectii are ca punct de plecare proiectul unitatii didactice din care deriva. unitati de continut si strategii pedagogice în cadrul unei unitati didactic determinate. se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. o jucarie. de identificare a resurselor psihologice pe care se bazeaza învatarea (nivel de pregatire anterioara a elevilor. Proiectul lectiei este un plan anticipat al modului de stabilire si realizare în timp a interactiunilor dintre obiective. mijloace de învatamânt aflate în dotarea scolii sau confectionate de educator). Presupune ca în functie de sarcina didactica fundamentala a lectiei. conditie fundamentala pentru o proiectare corecta. îsi organizeaza mai bine planificarea. încurajeaza copiii sa produca idei originale pentru activitati. Include operatii de detaliere a continutului învatarii (informatii. lectia apare ca o componenta operationala a unitatii de învatare. de anotimp si evenimentele specifice (sarbatorile religioase. parintii: sunt implicati în activitatea clasei ca voluntari. La rândul lor.parcurge teme care-l intereseaza si le studiaza mai mult timp. istorice). motivatie). 3. Sunt vizate rezultatele concrete. potentialul de învatare. un eveniment din familie sau din cadrul comunitatii. c) Proiectul de lectie/de activitate În învatamântul primar. si a resurselor materiale care pot fi utilizate în buna desfasurare a activitatii (conditii de spatiu si timp. valori). imediate cu care se va finaliza lectia respectiva. cadrul didactic sa stabileasca tipul de învatare în care vor fi implicati elevii si sa gândeasca un sistem coerent si eficient de îmbinare a formelor 78 . De asemenea. devine mai responsabil în procesul învatarii. Aceste obiective trebuie sa decurga logic din obiectivele de referinta ale unitatii de învatare si sa respecte cerintele operationalizarii. atitudini. Precizarea obiectivelor operationale ale lectiei. Durata realizarii acestor proiecte difera în functie de interesul copiilor pentru tema. În planificare e important sa existe proiecte tematice initiate de copii si de educator. 2. Exemple de teme: 3-5 ani 5-6/7 ani Familia mea Marea Gradinita Mijloacele de locomotie Jucariile mele Povestile padurii Casuta cu povesti Jocurile iernii Crizantema Prietenii naturii Dovleacul Traditii si obiceiuri de Pasti Ursii Cosmosul Fluturele În lumea insectelor Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor sase teme din noul curriculum revizuit. e necesar un echilibru între sursele de provenienta ale subiectelor abordate. o idee. care sunt achizitiile educative pe care le vor realiza elevii la încheierea activitatii. abilitati. Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare.

de înv. în practica educationala curenta s-a încetatenit urmatorul model. experienta practica si. în elaborarea sa spunându-si cuvântul pregatirea de specialitate. Precizarea modalitatilor de evaluare a gradului de îndeplinire obiectivelor operationale. iar cea de a doua parte a proiectului prezinta “filmul” general al desfasurarii lectiei. fise de evaluare.de activitate. 2) Obiective operationale: Cognitive Afective Psihomotrice (numai daca este cazul) Strategia didactica Resurse procedurale: . probele de evaluare trebuie elaborate pornind de la obiective (care la rândul lor trebuie sa indice achizitii concrete. pliante. despre raportul dintre rezultatele asteptate (obiective) si rezultatele efectiv obtinute. Proiectul de lectie este structurat pe doua parti: o parte introductiva si una ce vizeaza desfasurarea propriu zisa a evenimentelor/momentelor ce se vor derula pe parcursul lectiei. psihopedagogica si metodica.forme de organizare Resurse materiale (mijloace de învatamânt) Bibliografie de specialitate psihopedagogica si metodica Anexe (fise de lucru. a metodelor si tehnicilor de masurare si apreciere a rezultatelor învatarii. În partea introductiva se precizeaza elementele care dau identitate lectiei respective. Un proiect de activitate integrata ar putea fi realizat dupa modelul de mai jos. pune în valoare initiativa si creativitatea educatorului. prezinta câteva particularitati ale proiectarii. un plan anticipativ al demersului didactic întreprins pe parcursul lectiei. pasiunea pe care acesta le investeste în munca. spre deosebire de activitatile pe discipline sau de lectiile din ciclul primar.metode si procedee . Pentru a oferi informatii pertinente despre gradul de realizare a obiectivelor propuse. a metodelor si mijloacelor de învatamânt. Data Scoala Clasa Disciplina de învatamânt: Tema/subiectul Tipul lectiei Durata Obiective de referinta/competente specifice (1. Data Gradinita Grupa Tema 79 .) Momentele lectiei/ Durata Ob. interesul. Evaluare În învatamântul prescolar noul curriculum promoveaza activitatile integrate care. operationale Continutul instruirii Strategia didactica Activit. adecvat particularitatilor de vârsta ale acestora. 4. Parcurgerea acestor etape se finalizeaza cu elaborarea proiectului didactic propriu zis care reprezinta un instrument util pentru o activitate didactica eficienta. chestionare. nu în ultimul rând. Activitate Metode si învatatorului a elevilor procedee Forme de organizare Mijl. Desi nu exista un tip absolut de proiectare a lectiei. Proiectul didactic asigura rigoare activitatii. observabile si masurabile) si sa fie în concordanta cu continuturile fixate. fotografii etc.

Activitatea educatoarei Activitatea copiilor Metode si procedee Forme de organiz.2. CAPITOLUL VII PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: VII. VII. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar.Tema proiectului Tema zilei Tipul de activitate Scopul activitatii Forme de organizare Durata Inventar de activitati: I. Întelegerea schimbarilor produse de reforma sistemului de evaluare din ciclul primar. sa prezinte un anumit grad de flexibilitate si adaptabilitate la conditiile noi si sa conduca la obtinerea celor mai bune rezultate.3.1. Evaluare Indiferent de ciclul de învatamânt.2. de înv. Clarificari conceptuale. Metode de evaluare VII. Forme de evaluare VII.2. sa fie operational pentru a fi posibil de transpus în practica. Activitati liber alese 2 (ALA2) Separat se poate descrie scenariul zilei. Obiective: Cunoasterea principalelor forme de evaluare si a particularitatilor acestora la nivelul învatamântului prescolar si primar.1. Activitati de dezvoltare personala (ADP) Întâlnirea de dimineata Rutine Tranzitii IV. Cunoasterea caracteristicilor metodelor traditionale si complementare de evaluare din gradinita si ciclul primar. Mijl. 80 .2. proiectul didactic trebuie sa fie adecvat situatiilor concrete de învatare. operat. Activitati liber alese 1 (ALA1) Obiective de referinta Obiective operationale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate) III. Descrierea activitatii Strategia didactica Momentele activitatii ADE ALA 1 ALA 2 Ob. Dupa care se detaliaza sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învatare. VII. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar. Activitati pe domenii experientiale (ADE) De exemplu: Domeniul Limba si comunicare (DLC) si Domeniul Estetic si creativ (DEC) Obiective de referinta (pentru fiecare domeniu în parte) Obiective operationale (pentru fiecare domeniu în parte) II. insistând pe rutine si tranzitii.

afectiv. Robinson considerau ca „termenul evaluare se refera la o examinare riguroasa. programarii si luarii deciziilor viitoare”. cu toate componentele sale. a unei institutii. în 1981. atitudini etc. si a procesului de învatamânt.VII. parintii. Cu ce evaluam? Cu metode de evaluare orala/scrisa/practica. la finalul sau. Reorientarea actului evaluativ catre competente si capacitati. lucru posibil deoarece fluxul informational circula de la comanda spre executie si invers. an scolar. componentele sale. b) evaluarea curriculum-ului. a unui program. Obiectivele reformei în domeniul evaluarii si examinarii vizeaza: a) evaluarea institutionala – vizeaza sistemul ca întreg. nivelul de performanta. în contextul reformei educatiei. de orientare 3. conceptorii de curriculum. competente. Clarificari conceptuale Problematica evaluarii si a reformei în acest domeniu constituie un subiect de analiza pentru toti cei implicati în desfasurarea procesului de învatamânt si în elaborarea documentelor de politica educationala. Cu ce scop? Formativ. c) evaluarea proceselor de instruire. aptitudini. profesorii evaluatori. probleme. referate. în vederea planificarii. 2. Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cuprinde: stabilirea finalitatilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale elevilor. utilizari si actualizari. abilitati si atitudini. prin exercitii. psihomotrica. D. Conceptul de evaluare cunoaste astazi o multitudine de valente. a unei variabile organizationale sau a unei politici specifice”. din perspectiva educabililor. eficacitatii. teme pentru acasa. Cum evaluam? Prin stabilirea clara a parcursului: scopuri-obiective-instrumente de evaluare-rezultate-interpretare-comunicare 5. pe de o parte în vederea ameliorarii activitatilor în curs si. între cele trei domenii (cognitiv. o componenta în care schimbarile de structura au devenit deja vizibile. Evaluarea reprezinta o componenta esentiala a activitatii de învatamânt. Jay Campbell sa defineasca evaluarea ca o „operatie care vizeaza determinarea de o maniera sistematica si obiectiva a impactului. Proiectarea evaluarii educationale trebuie sa tina seama de raspunsul la urmatoarele întrebari: 1. semestru. masurarea rezultatelor obtinute ca urmare a aplicarii programului. Astfel. 81 . psihomotric). autoritatile abilitate în proiectarea examenelor. pentru ca în 1997. abilitati.1. rezultatele scolare. pe parcursul acestuia. Ausubel si F. în special. prin observatie directa. actiuni individuale. eseuri. un anumit grup de vârsta) 4. gândire critica. Evaluarea si examinarea constituie. procesul de formare. Procesul de învatamânt este un proces cu reglare si autoreglare. pe de alta parte. procesul de evaluare primeste noi dimensiuni: Realizarea unui echilibru. atenta a unui curriculum educational. d) evaluarea rezultatelor scolare – rezultatele elevilor din perspectiva cognitiva. e) evaluarea personalului didactic. institutiile de învatamânt. Pe cine evaluam? Educabilii (elevii. prin portofolii individuale/institutionale. prin proiecte. Astfel. 6. Cine beneficiaza de rezultatele evaluarii? Elevii. randamentul sau eficienta educationala. Când evaluam? = la începutul unui proces (ciclu educational. proiectarea si înfaptuire a programului de realizare a scopurilor propuse. ora de curs). Orientarea actului de evaluare catre elementele de creativitate. sumativ. eficientei si pertinentei activitatilor în relatie cu obiectivele lor. în general. prin metode de autoevaluare 7. afectiva. teme individuale/de grup. factorii de decizie etc. Ce evaluam? Sistemul ca întreg sau doar o componenta a acestuia.

Vrabie. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar Evaluarea dezvoltarii elevilor si prescolarilor se realizeaza în cea mai mare parte a timpului pe care elevul/copilul îl petrece la scoala/gradinita. Are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor. Ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) sunt mentionate functii generale (diagnostica.orienteaza decizia elevilor si a parintilor. punctele slabe ale sistemului. în vederea luarii unor decizii optime cu privire la desfasurarea activitatii în etapa urmatoare. eficienta investitiilor în învatamânt. De selectie – permite clasificarea elevilor în ordinea descrescatoare a nivelului de performanta atins. (D. într-o situatie de examen sau de concurs. 1975). priceperilor si deprinderilor dobândite de elevi/prescolari în 82 . astfel încât orientarea scolara si /sau profesionala a elevilor sa fie optima. Se va avea în vedere ca presiunea exercitata de familie pentru a-l împinge pe copil spre “mai mult” poate avea ca efect aspiratia spre “mai putin” pentru a evita deceptia. Prognostica – vizeaza estimarea domeniilor sau a zonelor cu performante viitoare maximale ale educabililor.Pe baza rezultatelor obtinute prin actiunea de evaluare urmeaza sa se adopte decizii de ameliorare a activitatii în etapa urmatoare. de selectie etc). greselile tipice prezente în pregatirea elevilor. prin preeminenta si nu în chip exclusivist. gradul de adaptare a copilului/elevilor la mediul gradinitei/scolii etc. În literatura de specialitate functiile evaluarii sunt abordate din perspective diferite.activeaza si stimuleaza autocunoastarea. Motivationala . autoaprecierea în raport cu obiectivele procesului educational stabilite de la început sau în functie de obiectivele de evaluare comunicate anterior. si functii specifice (motivationala si de orientare scolara si profesionala). pe baza carora iau decizii cu privire la strategia activitatii viitoare. date ce se valorifica în scopul înlaturarii dis-functionalitatilor sistemului si eficientizarii sale. • pentru parinti: reprezinta o baza de predictie si o garantie privind reusita viitoare a copiilor. pe domenii ale performantei.. pedagogice si manageriale. elevi. Din aceasta perspectiva. Poate ajuta la conturarea aspiratiilor si la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizarii lor. a punctelor tari si slabe. Astfel Ioan Nicola evidentiaza functiile cu caracter economic si social. sau ramâneri în urma. un reper important în reglarea efortului de învatare si a investitiei de timp destinat acestei activitati si eventual “un semnal de alarma” privind perspectiva evolutiei ulterioare. Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat. iar Sorin Cristea analizeaza functiile sociale. De consiliere . Rezultatele evaluarii prezinta o importanta deosebita pentru: cadre didactice. • pentru societate. prognostica. Diagnostica – vizeaza identificarea nivelului performantei. un indiciu al necesitatii întreprinderii unor masuri speciale de sprijin a acestora pentru depasirea unor dificultati. cu valoare de etalon. evaluarea furnizeaza informatii pertinente despre nivelul de pregatire a fortei de munca. îi ajuta sa identifice aspecte reusite sau susceptibile de perfectionare a procesului instructiv-educativ. în echilibru stimulativ între dorinte si posibilitati. în functie de nivelul performantelor obtinute. Ofera date ce asigura echilibrul între cerintele puse în fata copiilor si posibilitatile reale si virtuale ale acestora. De certificare – permite recunoasterea statutului dobândit de catre un elev în urma sustinerii unui examen sau a unei evaluari cu caracter normativ. parinti si chiar societate: • pentru cadrele didactice: ofera informatii cu privire la rezultatele activitatii desfasurate cu elevii. • pentru copii/elevi: reprezinta un indiciu valoros cu privire la concordanta dintre performantele obtinute si obiectivele pe care le aveau de îndeplinit. evaluarea pedagogica apare ca o actiune manageriala care impune raportarea rezultatelor obtinute în activitatea educativa la un ansamblu de criterii specifice domeniului. sursele care le-au generat. VII.2.

Întrucât cea mai frecvent folosita clasificare este cea realizata dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. Forme de evaluare Teoria si practica pedagogica evidentiaza existenta mai multor forme si tipuri de evaluare. c) Dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic.1. concretizate în atitudinile si comportamentele dobândite de elev/prescolar prin procesul de educatie. evaluare continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului instructiv-educativ. Astfel: a) Dupa volumul de informatii. nivelul dezvoltarii competentelor si abilitatilor. pentru reusita viitoarei activitati didactice. potentialul cu care urmeaza a se integra în activitatea viitoare. evaluare externa realizata de o persoana sau institutie diferita de cea care a asigurat realizarea efectiva a procesului de învatamânt. psihomotric. mai pe larg cele trei forme de evaluare care se contureaza aplicându-se acest criteriu. Datele obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvarii acestuia la posibilitatile reale ele elevilor.2. Stabilirea gradului de realizare a obiectivelor operationale propuse. experiente acumulate de elevi care fac obiectul evaluarii vorbim despre: evaluare partiala prin care se verifica secvential un volum redus de cunostinte si achizitii comportamentale. Prin evaluarea initiala se identifica volumul de cunostinte de care dispun elevii. Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale. evaluare globala când se verifica un volum mai mare de cunostinte. EVALUAREA INITIALA Se realizeaza la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregatire al elevilor. abilitati. probe scrise sau practice. Îndeplineste functia de diagnosticare (evidentiaza daca elevii stapânesc cunostintele si 83 . cât si pe elev/prescolar: Stabilirea nivelului de dezvoltare a copilului/prescolarului. afectiv-atitudinal. care reprezinta premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. cunoscându-se mai multe clasificari. d) În functie de factorii care realizeaza evaluarea se contureaza doua forme sau tipuri de evaluare: evaluare interna efectuata de aceeasi persoana/institutie care realizeaza efectiv si activitatea de instruire (de exemplu profesorul clasei). cadrul didactic are la dispozitie diferite forme si metode de evaluare pe care le poate folosi. în functie de criteriul adoptat. b) În functie de perspectiva temporala din care se realizeaza evaluarea distingem: evaluare initiala care se face la începutul unui program de instruire. evaluare finala care se realizeaza la încheierea unei etape de instruire. priceperi. al capacitatilor creative). Analiza obiectivelor generale ale evaluarii se concentreaza atât pe cadrul didactic.cadrul actului educational pe toate planurile personalitatii lor (intelectual-cognitiv. În acelasi timp. Stabilirea evolutiei copilului si a masurilor ameliorative pentru perioada urmatoare. deprinderi. evaluare sumativa ce se realizeaza la încheierea unei etape mai lungi de instruire. gradul de stapânire si aprofundare a acestora. evaluarea cunoaste trei forme: evaluare initiala care se realizeaza la începutul unui program de instruire. în continuare. vom analiza. urmareste si aspectele formative ale muncii cadrului didactic. VII. Stabilirea evolutiei copilului în functie de obiectivele cadru si de referinta. În acest sens. precizând si eventualele particularitati ale acestui proces la nivelul învatamântului primar si prescolar.

gradul în care stapânesc anumite cunostinte. conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire. la începutul unui an scolar. mai util si eficient. selectarea probelor de evaluare sau conceperea lor trebuie sa se faca cu multa responsabilitate. ajutând elevul si profesorul sa-si adapteze activitatea viitoare la conditiile concrete ale instruirii. La „Stiinte” printr-o discutie. aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru întreaga clasa. iar informatiile obtinute trebuie analizate în interrelatie. la sosirea si plecarea din gradinita. pentru a rezolva sarcini pe fise. O evaluare eficienta este bazata pe observarea sistematica a comportamentului copilului deoarece ofera educatoarei informatii despre copii privind perspectiva capacitatii lor de actiune si de relationare. În învatamântul prescolar evaluarea initiala prezinta si alte accente. 84 . în timpul mesei. Copilul trebuie observat în contexte naturale cât mai variate. Probele de investigatie trebuie integrate în activitatea obisnuita.abilitatile necesare parcurgerii noului program). feedback-ul obtinut este operativ. CURENTA) Aceasta forma de evaluare însoteste întregul parcurs didactic secventa cu secventa. consultând bibliografia de specialitate si Curriculum-ul pentru învatamântul prescolar (3-6/7 ani). ci si nivelul de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic si socio-emotional. fara a-i întrerupe jocul cu castanele. Se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a ramânerilor în urma la învatatura si a esecului scolar. ordonari dupa marime sau poate numara. cultiva motivatia învatarii. de exemplu. contribuind la “învatarea deplina”. dezvolta capacitatea de autoevaluare.). copiii sa nu fie retinuti de la joc. previne acumularea de goluri în pregatire. în scopul cunoasterii acestora. când se constata ramâneri în urma la învatatura care ar putea împiedica desfasurarea eficienta a activitatii. abilitati sau competente necesare învatarii. tinându-se seama de comportamentele specifice fiecarui domeniu de dezvoltare. Astfel. permitând verificarea sistematica a tuturor elevilor din tot continutul esential al instruirii. vorbeste în propozitii. Datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se actioneze în planificarea activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice: proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor noului program. stie povesti. precum si o functie predictiva. Permite cunoasterea efectelor instruirii dupa fiecare secventa. Chiar daca sunt mentionate si fisele de lucru printre celelalte metode de evaluare trebuie avut grija ca probele cu sarcini pe fise sa fie echilibrate cu observarea comportamentului copilului în timpul jocului. identificarea eventualelor neajunsuri si astfel creeaza posibilitatea de a se adopta prompt masuri de ame-liorare a activitatii de învatare. genereaza relatii de cooperare între cadrul didactic si elevi. în timpul activitatilor extracurriculare. în timpul jocului în aer liber. În Centrul „Constructii” se pot obtine informatii despre formele geometrice pe care copilul le cunoaste. se poate constata daca face clasificari. dar si în conditiile în care educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui potential nu-l cunoaste. pentru a stabili care este nivelul si ritmul lor de dezvoltare. despre competentele si abilitatile de care dispun în mod direct. poezii etc. oferind informatii cu privire la conditiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învatare ale noului program. Întrucât nu exista un set unitar de probe de evaluare pentru copiii de 3-6/7 ani. adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi. copilului i se pot adresa întrebari despre culorile obiectelor de vesela. jucându-se la Centrul „Coltul Casutei/ Joc de rol” „De-a bucataria”. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operationale. recunoaste anumite cuvinte. în mediile lui firesti: în sala de grupa. Nu trebuie evaluate doar aspectele care privesc latura cognitiva (daca numara. Prezinta avantajul ca stimuleaza sistematic elevii pentru activitatea de învatare. la fiecare început de an scolar se planifica o perioada de doua saptamâni pentru evaluarea initiala a copiilor din grupa. înlatura starile de neliniste si stres întâlnite la elevi în cazul evaluarii sumative. EVALUAREA FORMATIVA (CONTINUA. Evaluarea initiala se realizeaza la începutul unui ciclu de învatamânt.

La clasele I-IV se realizeaza, de regula, pe sisteme de lectii, teme, capitole, care reprezinta unitati logice de structurare a continuturilor învatarii. Ea se poate organiza si dupa unele lectii al caror continut reprezinta „cheia întelegerii” întregului capitol. În gradinita se poate realiza cu ajutorul fiselor individuale, a jocurilor-exercitii, a jocurilor de rol, a povestirilor, a repovestirilor, a dialogurilor în situatii reale sau imaginate, memorizarilor, asamblarilor de figurine, constructiilor, modelajului etc. Ea vizeaza toate domeniile de dezvoltare ale copilului. În functie de rezultatele obtinute, se stabileste un plan de interventie remedial sau de dezvoltare. Cele mai utilizate instrumente de înregistrare a datelor sunt: fisa de observatie, grilele de verificare si control, rapoartele, fisa de caracterizare. Aceste documente însotite de observatii – comentarii, aprecieri ale educatoarei, fise de corespondenta pentru parinti, produse ale activitatii copilului, înregistrari audio si video, fotografii – sunt cuprinse în portofoliul copilului si dovedesc traiectoria dezvoltarii lui. Recompensele acordate copilului se concretizeaza în aprecieri verbale (lauda si încurajarea), aplauze ale colegilor si educatoarei, dreptul de a primi mascota grupei, de a initia un joc sau o activitate, de a ocupa pentru un timp un loc privilegiat etc. EVALUAREA SUMATIVA (FINALA) Se realizeaza la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (semestru, an scolar, ciclu de învatamânt), prin intermediul ei realizându-se verificarea prin sondaj a continuturilor învatarii, insistându-se astfel pe elementele fundamentale. Se urmareste stabilirea masurii în care elevii au capacitatea de a opera cu cunostintele de baza însusite si si-au format abilitatile vizate pe parcursul derularii programului de instruire. Ofera informatii utile asupra nivelului de performanta atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Pentru ca nu însoteste procesul de învatamânt secventa cu secventa are efecte reduse asupra activitatii instructiv-educative, acestea resimtindu-se dupa o perioada mai îndelungata, de regula, pentru urmatoarele serii de elevi. Rezultatele se apreciaza prin raportare la obiectivele generale urmarite prin predarea disciplinei de învatamânt. Exercita în principal functia de constatare a rezultate lor, de clasificare a elevilor. Poate genera în rândul elevilor atitudini de neliniste si stres si, în plus, consuma o parte considerabila din timpul alocat instruirii. La gradinita aceasta forma de evaluare vizeaza nivelul de performanta atins în raport cu obiectivele cadru si de referinta cuprinse în curriculum si se realizeaza, în special, înainte de parasirea gradinitei. Pe baza constatarilor privind masura în care copilul a atins obiectivele de referinta, educatoarea îi schiteaza profilul de personalitate, descrie inventarul de cunostinte principale, identifica interesul si posibilitatile de învatare, pentru a argumenta recomandarea înscrierii sale în scoala primara sau retinerea în gradinita. Beneficiarii rezultatelor ei sunt, în primul rând, parintii, educatorii, învatatorii, învatatoarele, consilierul, terapeutul. Fiecare dintre cele trei forme de evaluare are o contributie specifica în cunoasterea nivelului de pregatire al elevilor si, într-o masura mai mare sau mai mica, asigura premisele necesare pentru reglarea continua a procesului instructiv-educativ, fapt ce le recomanda deopotriva pentru practica educationala. VII.2.2. Metode de evaluare În activitatea de evaluare cadrul didactic poate recurge la o gama larga de metode, clasificate în: traditionale, denumite astfel datorita faptului ca au fost consacrate în timp si sunt utilizate cel mai frecvent si complementare deoarece s-au impus în practica scolara în ultimii ani. METODE TRADITIONALE DE EVALUARE a) Evaluarea orala. Se realizeaza printr-o conversatie între cadrul didactic si elevi, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la volumul si calitatea instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Se recomanda a fi utilizata mai ales în cazul disciplinelor/tipurilor de activitati care au ca obiectiv formarea unor capacitati si abilitati dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu, capacitatea de comunicare verbala). 85

Avantaje : permite verificare; ofera posibilitatea unei evaluari flexibile, adaptata particularitatilor individuale, prin stabilirea tipului de întrebari si a gradului de dificultate a acestora în functie de calitatea raspunsurilor oferite de elevi; permite cunoasterea posibilitatilor de exprimare a copiilor/elevilor si siguranta cu care opereaza cu notiunile asimilate, priceperea cu care elaboreaza un raspuns la o întrebare anume, abilitatea de a argumenta o idee, de a respecta logica si dinamica unei expuneri, originalitatea manifestata în abordarea unei probleme; ofera posibilitatea ca, în cadrul unor raspunsuri incomplete, sa se poata interveni cu întrebari suplimentare; favorizeaza intensificarea interactiunii profesor-elev; realizeaza un feed-back, prompt, rapid, permit corectarea raspunsurilor; favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare a copiilor/elevilor. Limite: obiectivitatea poate fi diminuata datorita: gradului diferit de dificultate a întrebarilor, starea de moment a evaluatorului starea psihica a elevilor (tensiunea afectiva); întrebarile ajutatoare pot avea un caracter perturbator, obligându-i pe elevi sa se abata de la forma de raspuns proiectat; ofera posibilitati limitate de verificare a unui numar mai mare de elevi; consum mare de timp, nivel scazut de validare si fidelitate. În învatamântul prescolar pentru evaluarea orala se pot folosi câteva procedee aparte, cum ar fi: „Scaunul autorului“, folosit în cadrul „Întâlnirii de dimineata“ în alternativa educationala Step by Step. Copilul este poftit pe acest scaun ca sa prezinte rezultatul muncii independente sau de grup celorlalti copii, educatoarei, dupa solutionarea unei sarcini date. I se ofera astfel sansa de a se autocunoaste, autoevalua si a avea feedbackul imediat al celorlalti copii si al educatoarei. Prin modelul de evaluare primit de la educatoare, în timp, copiii vor sti sa intervina si sa valorifice laturile pozitive ale persoanelor cu care interactioneaza si sa transmita acestora, sub forma de sugestii, pareri, opinii despre ceea ce trebuie îmbunatatit sau corectat, fara sa jigneasca sau sa atace pe cineva. „Turul galeriei“ se utilizeaza dupa solutionarea de catre copiii a unor sarcinii primite în grup. Rezultatul activitatii fiecarui grup este expus si, prin rotatie, fiecare grup vizualizeaza operele expuse. Educatoarea initiaza o comunicare interactiva între copiii autori ai lucrarii expuse si copiii vizitatori. Cei dintâi ofera informatii despre modul de organizare, despre contributia pe care a avut-o fiecare, despre colaborarea în solutionarea sarcinii si rezultatul muncii lor. Ceilalti formuleaza aprecieri despre felul în care au fost rezolvat cerintele si ofera aplauze si încurajari. „Jurnalul metacognitiv“ consta în evaluarea copilului la sfârsitul zilei cu privire la continutul învatarii, rezultatele obtinute în activitatile individuale sau comune, în termeni de reusite si dificultati întâmpinate, relatiile si calitatea acestora cu colegii pe parcursul îndeplinirii sarcinilor de învatare. Poate lua forma unui dialog între copil si educatoarea sau între copil si colegii de grupa. Se formuleaza întrebari de genul: „Ce ai învatat sa faceti astazi?“, „Cum ai facut?“, „Ce ti s-a parut izbutit?“, „Ce dificultati ai întâmpinat?“, „Cine te-a ajutat?“, „Pe cine ai ajutat?“, „Cum te-ai simtit astazi?“. b) Evaluarea scrisa. Reprezinta o metoda de evaluare care se utilizeaza începând cu ciclul primar, nefiind specifica învatamântului prescolar. La nivelul gradinitei, prin „scris“ întelegem exercitiile grafice, scrierea de simboluri, de litere izolate, de silabe, de cuvinte cu litere de mâna sau de tipar. Este foarte des folosita pentru verificarea nivelului de pregatire a elevilor. La clasele I-IV îmbraca forma lucrarilor de control curent, a lucrarilor de control date la încheierea unei unitati de învatare. Lucrarile scrise de control curent (extemporale) se administreaza la lectia curenta, dureaza 10-15 minute si cuprind un numar redus de întrebari. Urmaresc: verificarea 86

modului în care elevii si-au însusit lectia de zi, acoperirea necesarului de note, formarea la elevi a obisnuintei de a învata sistematic. Lucrarile de control la sfârsitul unei unitati de învatare se aplica în cadrul evaluarii formative. Verifica în ce masura obiectivele unitatii (obiectivele de referinta) au fost îndeplinite si elevii si-au însusit continuturile esentiale. Ofera informatii privind calitatea demersului didactic si efectele sale exprimate în nivelul de pregatire al elevilor. Avantaje : permite evaluarea unui numar mare de elevi într-un timp relativ scurt; face posibila evaluarea tuturor elevilor cu privire la asimilarea aceluiasi continut, ceea ce permite compararea rezultatelor; asigura conditii pentru o apreciere cu grad ridicat de obiectivitate; ofera elevilor posibilitatea de a elabora raspunsul în mod independent, în ritm propriu, demonstrând astfel cunostintele si capacitatile de care dispun: diminueaza starile tensionale care pot influenta negativ performantele elevilor mai timizi sau cu alte probleme emotionale. Limite: feed-back-ul nu este operativ (imposibilitatea corectarii unor greseli, clarificarii, completarii imediate a cunostintelor, elevii luând cunostinta de lacunele lucrarilor cu relativa întârziere); imposibilitatea de a orienta elevii prin întrebari suplimentare; când continutul nu acopera decât o parte din materie, exista posibilitatea ca întâmplarea sa aiba un rol semnificativ cu implicatii importante asupra calitatii probei. c) Evaluarea practica. Se foloseste pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunostinte teoretice în rezolvarea unor probleme practice, gradul de stapânire a unor priceperi si deprinderi. Se aplica în special atunci când se urmareste evaluarea continutului experimental si practic al instruirii, dar ofera si informatii cu privire la însusirea continutului conceptual. Reprezinta si o modalitate importanta de dezvoltare a unor competente generale si specifice, aplicative. În învatamântul prescolar probele practice sunt diversificate în functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiectivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare. În gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fenomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, întocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse în acest caz aprecierilor verbale, în functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor. Pentru contracararea limitelor celor trei metode de evaluare, dar si pentru asigurarea unui grad sporit de obiectivitate se recomanda imbinarea metodelor traditionale de evaluare. METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE Aceste metode urmaresc sa ofere elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu doar ca au asimilat un ansamblu de cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele cunostinte. În general, în aceasta categorie încadram: observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Dintre aceste metode, aplicabilitate la nivelul învatamântului primar si prescolar au: observarea sistematica, portofoliul si autoevaluarea. a) Observarea sistematica. Ofera informatii relevante asupra performantelor copiilor/elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si reactionare, a competentelor si abilitatilor de care dispun, a trasaturilor de personalitate si implicit pentru calitatea si eficienta demersului didactic. Permite cunoasterea unor performante mai greu cuantificabile, dar foarte importante pentru aprecierea randamentului scolar.

87

În învatamântul prescolar observarea este importanta în programele de educatie centrate pe copil si consta în urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unui copil. atât din gradinita. initiativa în comunicare. sa noteze ceea ce i se pare important. cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. alti adulti): modul de comunicare verbala/nonverbala. relatiile în cadrul grupului social al grupei (daca se joaca cu copiii. Informatiile pe care trebuie sa le obtinem despre copil se refera la: modul cum actioneaza cu obiectele (cum le mânuieste. scara de clasificare. sub toate aspectele. modul cum interactioneaza cu ceilalti (educator.). e important pentru interpretare. sa nu opereze cu etichetari subiective. semnificative pentru a fi retinute si nu presupune implicarea elevului în completarea fisei. pe care apoi le prelucreaza si le interpreteaza. Aceste informatii sunt confidentiale. cu ce copii prefera sa se joace). daca foloseste o varietate de materiale sau opteaza doar pentru unele). Fisa de observare reprezinta un instrument prin care cadrul didactic consemneaza date factuale cu privire la comportamentul sau modul de actiune al elevului (fapte deosebite. lista de control /verificare. capacitatea de autocontrol. sa aloce un timp special (de exemplu. Pentru înregistrarea informatiilor se pot folosi urmatoarele instrumente: fisa de observare. Atât în gradinita. În învatamântul primar observarea elevilor trebuie sa se realizeze în contexte multiple: la ore. sa observe copilul în conditii cât mai variate. daca se joaca cu materialele din toate centrele de activitate. sa-si construiasca instrumentele necesare pentru înregistrarea informatiilor. în cadrul activitatilor extrascolare si extracurriculare. deoarece un comportament constant în situatii diferite. cât si din afara ei. sa interpretam datele înregistrate pentru a diferentia aspectele caracteristice de cele aparente. în pauze. daca initiaza jocuri. prin interactiunea cu grupa de copii. copii. sa înregistreze observatiile în caietul de observatii. ce roluri prefera. Înca de la venirea sa în gradinita obtinem prin observare informatii despre dezvoltarea copilului. locuri diferite si momente diferite. 10-15 minute la jocuri si activitati alese). fara a interveni. Cunoasterea copilului necesita timp si anumite competente din partea educatorului: sa faca observatii obiective. probleme de natura comportamentala. pentru o observare reusita este important ca orice cadru didactic: sa stabileasca exact scopul observatiei. sa dea acestora o interpretare pertinenta. de la parinti si toate persoanele care interactioneaza cu copilul. Educatorul trebuie sa redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitatii lui în devenire. aptitudini generale sau specifice etc. sa utilizeze mijloace simple de înregistrare (grile. Dezavantaj: solicita un timp considerabil pentru notarea datelor factuale si nu întotdeauna interpretarea acestora are gradul de obiectivitate dorit. capacitatea de exprimare a emotiilor si de a întelege emotiile celorlati. nou pentru dezvoltarea copilului. Avantaj: cadrul didactic decide asupra comportamentului sau performantelor pe care le considera relevante. daca inventeaza moduri noi de a le folosi. cât si la clasele I-IV. Prima conditie de importanta capitala este ca educatorul sa învete sa observe copilul. liste de rubrici pe care doar sa se bifeze). sa stabileasca comportamentele care intereseaza. sa noteze comportamentele cu mare exactitate. 88 .

b) Portofoliul. Permite cadrului didactic sa constate la elevii sai prezenta sau absenta unor caracteristici sau comportamente. Deoarece realizeaza o sinteza a activitatii elevului pe o perioada mai îndelungata de timp poate servi si ca evaluare sumativa. interviuri. nu sunt avute în vedere prin celelalte metode de evaluare. teme pentru acasa). fara ca pe moment sa formuleze judecati de valoare asupra celor înregistrate. în mod obisnuit. neavând nevoie de ajutor DA NU • a sesizat unele imperfectiuni ale propriei lucrari DA NU Prezinta avantajul ca se elaboreaza relativ usor si permite evaluarea obiectiva a unor abilitati. casete video cuprinzând prestatia orala a elevului în cadrul unor activitati sau contributia în activitatea de grup etc. Puternic dezacord dezacord neutru acord puternic acord Lista de control/verificare. În felul acesta evaluarea devine motivanta pentru elev. Portofoliul reprezinta „cartea de vizita” a elevului. compuneri. ceea ce stimuleaza exprimarea personala a elevilor. chestionare de atitudini. caricaturi. starile emotionale negative care însotesc formele traditionale de evaluare. Îmi asum cu placere responsabilitatile ce-mi sunt încredintate în cadrul echipei. Permite evaluarea unor produse care. lucrari prezentate în cercuri. comportamental de-a lungul unui semestru sau an scolar. postere. în cadrul unei lectii de abilitati practice.Data Locul Prezentarea evenimentului /faptei Interpretarea evenimentului (concluzii de natura psihopedagogica) Scara de clasificare însumeaza un set de comportamente ce sunt supuse evaluarii. cu grad ridicat de originalitate si crea-tivitate. reliefând progresul înregistrat de acesta pe o perioada determinata a parcursului scolar. 89 . cât si un instrument de evaluare complex. De asemenea. Exemplu. machete. atitudinal. având la dispozitie o scara cu 5 trepte (se foloseste de regula scara lui Likert). La clasele I-IV. portofoliul poate include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare: rezultatele la probele scrise (lucrari de control. la clasa a IV-a se poate folosi urmatoarea fisa de control: Elevul • a urmat instructiunile de lucru date înaintea activitatii DA NU • a respectat etapele ce trebuiau parcurse în elaborarea lucrarii DA NU • a folosit corect instrumentele de lucru DA NU • a finalizat lucrarea DA NU • a lucrat independent. fise de observare. Reprezinta atât o metoda. desene. înlatura tensiunile. flexibil prin care cadrul didactic urmareste progresul realizat de elev în plan cognitiv. angajarea lor în activitati de învatare mai complexe. ceea ce face posibila folosirea acesteia doar în ciclul primar. Elevilor li se prezinta o serie de enunturi fata de care ei trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul. eseuri. cu participarea directa a elevului. De exemplu. aplicatii practice. La gradinita portofoliul poate include: desene picturi fise cu sarcini povesti dictate educatoarei. integrator. rezultatele activitatilor practice. teste.

Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar Reforma evaluarii elevilor din învatamântul primar este una de substanta. este necesar ca elevul sa aiba o serie de puncte de referinta/criterii în baza carora sa procedeze la autoevaluarea diverselor aspecte ale devenirii sale. interviuri de alfabetizare si alte materiale în care sunt informatii despre copil strânse de obicei. Necesitatea înlocuirii sistemului de notare cu cifre cu sistemul de evaluare prin calificative. strategiile. notele reprezinta simple simboluri fara o baza stiintifica bine conturata. Acestia sporesc obiectivitatea evaluarii. pictura. gimnastica etc. Reprezinta o metoda prin care se urmareste construirea imaginii de sine a elevului. având totodata multiple implicatii în plan motivational si atitudinal. VII. Noul sistem are la baza criterii unitare la nivel national. sa-si elaboreze un stil propriu de munca. c) Autoevaluarea. foarte bine. la evaluarea calitativa. Astfel. ele contribuind eficient la realizarea învatarii euristice. ci în strânsa legatura cu experienta si perceptia fiecarui cadru didactic. Sistemul de notare prin calificative (excelent. Este folosita cu scopul de a-i ajuta pe elevi sa-si cunoasca dimensiunile propriei personalitati si manifestarile comportamentale. motivându-i astfel pentru învatare. materiale din care rezulta preocuparea pentru dans. în cadrul sistemului de notare cu cifre pe o scara de zece trepte sunt imposibil de elaborat criterii relevante si unitare pentru acordarea fiecarei note. suficient.carti facute de copii. valorifica si stimuleaza întregul potential creativ al elevilor si creeaza cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilitatilor intelectuale si practic-aplicative ale acestora. Practica evaluativa a demonstrat faptul ca obiectivitatea evaluarii este asigurata de îmbinarea metodelor traditionale cu cele complementare. favorizeaza individualizarea sarcinilor de lucru. numite descriptori de performanta. cu aprecieri si laude în prezenta parintilor. lucrari de grup. comentarii suplimentare. diagrame.). informatii asupra perceptiei de catre copil asupra propriei prestatii. grafice. de-a lungul unui an scolar. Metodele complementare de evaluare asigura o alternativa la metodele traditionale. Portofoliul de evaluare cuprinde obiectivele care au stat la baza realizarilor curente ale copilului. fise de observatie din timpul activitatilor independente si pe grupe. îndoituri din hârtie. din acest motiv. bazate pe descriptori de performanta. reprezentând optiuni metodologice si instrumentale care îmbogatesc practica evaluarii. sa-si raporteze performantele la exigentele si sarcinile învatarii. insuficient). Utilizarea lor imprima un pronuntat caracter interactiv actului de predare-învatare. pentru prima data s-a trecut de la evaluarea cantitativa. instrumente de evaluare (tabele de rezultate. Valentele formative pe care le detin le recomanda în mod sustinut. fisa de caracterizare psihopedagogica). bine. care are ca scop schimbarea complexa a sistemului existent si nu simpla revizuire sau îmbunatatire a acestuia. Ajuta elevul sa constientizeze progresele si achizitiile. planuri de interventie personalizate. fotografii. de apreciere a performantelor elevilor. realizata aproape exclusiv în functie de experienta cadrelor didactice si de perceptia lor asupra nivelului de pregatire al elevilor. Pentru a-si îndeplini rolul. bazat pe descriptori de 90 . furnizeaza elevilor si parintilor informatii relevante despre nivelul de pregatire la care au ajuns. planse cu cifre sau cu litere. liste de verificare si control. asigurând astfel o imagine de ansamblu privind nivelul competentelor elevilor. cât si în gradinita. care astfel nu se mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre cadrul didactic. decurge din urmatoarele considerente: notele nu sunt acordate elevilor pe baza unor criterii.3. corespondenta cu parintii La sfârsitul anului scolar copiii primesc aceste portofolii într-un cadru festiv. Poate fi folosita atât la clasele I-IV. informatii despre activitatea copilului în afara grupei (participarea la concursuri.

În acest context. A aparut evidenta necesitatea completarii celor patru trepte ale notarii elaborate în prima etapa cu descriptor ai performantei de tip „excelent” si „insuficient”. mai obiectiva sub raportul consistentei procesului. Introducerea concomitenta în sistem a noului curriculum pentru învatamântul primar si a noului sistem de evaluare a rezultatelor scolare a avut avantajul evident de a potenta importanta si impactul schimbarii. Principalele calitati ale noului sistem de evaluare introdus sunt flexibilitatea si adaptabilitatea sa: odata introduse modelele motrice pentru punerea în ecuatia evaluativa a principalelor obiective de referinta de la nivelul curriculum-ului. de efectele scontate. ale performantei asteptate din partea elevilor aflati în situatie de evaluare. lucrari practice etc. Faptul ca sistemul descriptorilor de performanta nu este conceput sa discrimineze puternic în sens normativ. Acest lucru poate fi util în evaluarea curenta interna. utilizati în mod concret în activitatea de evaluare curenta si/sau examinare este o problema care tine de creativitatea evaluatorului. medie. acest sistem de evaluare nu realizeaza o discriminare la fel de sensibila ca sistemul cifric. adaptati. între elevii aceleasi clase s-a dovedit a fi benefic pentru acest nivel de vârsta. ca si a celui de evaluare în mod specific. realizata de cadrul didactic la clasa. 91 . descriptorii de performanta au fost introdusi la începutul anului scolar 1998-1999. Finalizarea judecatii evaluative a învatatorului privind performanta elevilor printr-un calificativ ce corespunde descrierii performantei demonstrate. a procesului de învatare în general. întemeind-o în mod sistematic. Se pot înregistra direct în catalog calificativele obtinute de elevi la evaluari cu un anumit grad de complexitate (probe scrise cu un numar suficient de cerinte. Performanta asteptata este conceputa ca performanta tipica. are implicatii de profunzime. ca un act al reformei educationale în domeniu. asigura coerenta. explicitari organizate ierarhic. sistemul este capabil de a se autoregla.performanta. precum si a principale lor capacitati. sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectiva. Stimularea capacitatilor metacognitive si de autoevaluare a demersului individualizat. respectând criterii unitare. adaptarea si utilizarea acestor descriptori în cazul aprecierii si notarii curente sunt: Potentialul lor formativ în termeni de întelegere si modelare a asteptarilor în ceea ce priveste performanta dorita. a performantei. Modurile în care acesti descriptori de performanta pot fi creati. chiar în conditiile în care necesarul de timp acordat întregului proces de apreciere este relativ important. la nivelul învatamântului primar. descriptorii stau la baza crearii si implementarii unui sistem complet nou de evaluare. de importanta judecatii de evaluare cu care se finalizeaza aplicarea descriptorilor. aplicabile la nivel national. accentul urmând a fi pus mai mult pe dezvoltarea spiritului de echipa al elevilor. Descriptorul de performanta concretizat în formula unei scale de apreciere are avantajul practic de a argumenta judecata de valoare. la clasa. comparabilitatea în notare si o mai mare usurinta în utilizare. decât pe cel de competitie. medie si minima. Calificativul consemnat în catalog si în carnetul elevului va fi rezultatul câtorva aprecieri de acest tip. în aprecierea rezultatelor elevilor. Dintre efectele introducerii acestor descriptori amintim: Evaluarea curenta a devenit mai unitara. pe niveluri de performanta superioara. urmând ca înregistrarea rezultatelor elevilor în documentele scolare sa se realizeze ca rezultat al mai multor evaluari. În învatamântul primar se considera ca acest fapt nu este atât de important pentru evaluarea curenta. Sub denumirea de descriptori de performanta intra o categorie diversa de formulari. Principalele argumente pentru introducerea.). directe si asupra modalitatilor de înregistrare a rezultatelor scolare. În sistemul de evaluare românesc. realizabila în conditiile evaluarii curente. Evaluarea în învatamânt ul primar are un caracter formativ.

Realizarea acestui tip de consens este esentiala pentru optimizarea calitatii judecatii experte. Pentru numere mai mari decât 20 scrie cel putin trei solutii. Stabileste acordul predicatului cu subiectul. utilizând obiecte sau reprezentari. CLASA I – Matematica 2. efectueaza cel putin trei astfel de descompuneri. Studiile întreprinse ca si practica educationala evidentiaza necesitatea adecvarii permanente a actiunilor de evaluare la mutatiile de accent survenite în domeniul 92 . mai mare decât 2. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. Pentru o mai buna întelegere a modului în care opereaza descriptorii de performanta prezentam urmatoarele exemple. a consensului de tip profesionist între cei care actioneaza si ca evaluatori în activitatile curente si ca examinatori. Sesizeaza dezacordurile exprimate în orbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. în situatia de examen.Cresterea transparentei si a consistentei procesului de apreciere/notare si. inclusiv reprezentari si numarare. Stabileste rapid si precis acordul predicatului cu subiectul si al adjectivului cu substantivul pe care îl determina. Elevul construieste propozitii corecte din punct de vedere gramatical Suficient Construieste corect propozitii din 2-3 cuvinte date. prin aceasta. * Descompune numere naturale mai mici decât 100 în sume sau diferente. scrie toate solutiile. efectueaza cel putin doua astfel de descompuneri. rapid si corect. Foarte bine Construieste. Întemeierea. si cu unele greseli. unde continuturile sunt cu adevarat ilustrative si nu determinate. Bine Construieste corect propozitii din 2-4 cuvinte. Stimularea schimbarii accentului si ponderii de pe continuturi curriculare pe competente si capacitati activate contextual sau situational. Utilizeaza în calcule mentale modalitati de a descompune numerele. inclusiv reprezentari si numarare. utilizând orice metoda care conduce rapid la obtinerea solutiei. profesorii si învatatori. transparente si operationalizabile în mod concret. Pentru un numar dat. utilizând obiecte.1. în timp. Elevul exploreaza modalitati de a descompune în suma sau în diferenta: numere mai mici decât 20. Sesizeaza dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. propozitii din 2-5 cuvinte. joc de stabilire a acordurilor gramaticale. raspunzând nevoilor reale. cu impact direct în perspectiva si asupra examenelor. Bine Descompune numere mai mici decât 20 în sume sau diferente. Pentru un numar dat. mai mare decât 3. în propozitii de 2 cuvinte. a credibilitatii deciziei. respectând cerinte date. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. în timpul exercitiilor. CLASA I – Limba si literatura româna Obiectiv cadru 2: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala 2. * numere mai mici decât 100 Suficient Descompune numere naturale mai mici decât 10 în sume sau diferente. respectând cerinte date. a judecatii de valoare în cazul evaluarii curente.2. Foarte bine Descompune numere naturale mai mici decât 20 în sume sau diferente. Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacitatilor de explorare/investigare si rezolvare de probleme 2. în timpul exercitiilor-joc si în propria vorbire. în propria vorbire. în mod special. utilizând orice metoda care îl conduce rapid la obtinerea solutiei. Sesizeaza cu rapiditate dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. bazate pe criterii asumate.

S.C. Editura Polirom. D. V. 30. MEN. Cucos. D. (2000) . I.Tratat de pedagogie scolara. F. (1982) . Bucuresti.E. Macavei. Moise. S. Bucuresti 18. Bucuresti 3. Bucuresti. (1983) .. Ungureanu. E. L..E. Cristea. Bucuresti. Robinson. A. Munteanu. D.Chisinau 6. Petroaia.P. Editura Ankarom. 24. *** (1999) – Curriculum National. (2001) – Formarea initiala pentru profesia didactica prin colegiile universitare de institutori. Pletea. E. Editura Didactica. Cerghit.&C.N. (2001) – Evaluarea curenta si examenele. MEC.D.Ghid de evaluare în învatamântul primar. Planuri – cadru de învatamânt pentru învatamântul preuniversitar. M.Pedagogie. 93 94 . E. evaluative în consens O abordare cu exigentele din perspectiva impuse procesului noului curriculum. C-tin. Iasi. Bucuresti.. Giurgea. I. Pârâiala.N. & S..E. Stoica. care C. MEN.. Ionescu. (1998) – Evaluarea în învatamântul primar. EDP. Editura ProGnosis.E. Culea. Bibliografie generala 1.învatamântului. 7. Editura Polirom. Cucos. Bucuresti 21. Ionescu. MEC. A. Munteanu. *** (2008) – Ghid de bune practice pentru educatia timpurie a copiilor între 3 la 6/7 ani. (1999) – Psihopedagogia scolara pentru învatamântul primar.. 26. Ed. I.Metode de învatamânt (editia a III-a) E. coord.Neacsu. (2000) . 17. 10. D. (2008) – Activitatea integrata din gradinita. 23. (1999) – Disciplinele optionale. Anghel.P. Editura Humanitas Educational. Grama.E. C-tin. Editura V&I Integral. Editura Polirom. EDP. (1999) .Educatie si curriculum.. Pârâiala.. Constandache. (1982) . Cerghit. 11. (2009) – Ghid si regândirea pentru învatamântul strategiilor prescolar. I. Bucuresti 14. N. E. Editura Dacia. A. Iasi. 20. (1997) – Pedagogie. Editura Aramis. Bucuresti. (2000) – Standarde profesionale pentru profesia didactica.. (1981) ... Bucuresti. 16. (1999) . coord. (1997) .. CNEE. impun redimensionarea E. Litera-International.P. V. Eurostampa. Bucuresti. Bucuresti.Dictionar de pedagogie.Perfectionarea lectiei în scoala moderna. Stoica. Gliga. 15. E. CNEE 19.. M. Iasi 8. Salade.P. (2001) – Pedagogie prescolara... 5. Bucuresti. L. *** (2001/2002) – Ghiduri metodologice de aplicare a programelor scolare. Editura Muntenia & Leda. S. 29. Descriptori de performanta... D. Bucuresti. 28. Ausubel. (2008) – Teoria si metodologia evaluarii.Radu. Bucuresti. Timisoara 25. Voiculescu.D.Reforma evaluarii în învatamânt. D.P.E. F. Bucuresti 4. *** (1999) – Descriptori de performanta pentru învatamântul primar. Ghid pentru profesori. D-tru. (2000) – Didactica prescolara. Iasi.P. Editura Aramis. ClujNapoca 13. Editura Corint. Buc. 27.. Bucuresti 2. (1996) – Concepte didactice fundamentale.Lectia între proiect si realizare.. (2000) – Disciplinele optionale la clasele I-IV..D.N.Didactica. Editura Didactica si Pedagogica. Constanta. M. Kolumbus. Nicola. Cretu. Paus. Editura Aramis. Bucuresti 22. Ed. Editura Eficient. M. Bucuresti. Iasi 9. Potolea. coord. I. 12. didactic. M.. Modele orientative. Ghid pentru cadrele didactice din învatamântul preuniversitar. Editura Polirom.C. (1996) . *** (2008) – Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. E. (1996) . Conceptii si strategii.Învatarea în scoala. C-tin. N. Sesovici. coord. Bucuresti.G.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->