UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” DIN GALATI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PEDAGOGIA ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR
- suport de curs -

Autor: Lect. univ. dr. Valerica ANGHELACHE

2011

CUPRINS
CAPITOLUL I. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR I.1. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar......................3 I.2. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar..............4 CAPITOLUL II. STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR II.1. Conceptul de standard profesional..........................................................7 II.2. Continutul, principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar.............................................................................7 CAPITOLUL III. PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV III.1. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica..............................9 III.2. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul
III.2.1. Caracteristici generale..............................................................15 III.2.2. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si

primar................................................................................................................1 5

scoala................................................................................................................17 CAPITOLUL IV. PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR
IV.1. Curriculum. Caracteristici generale.......................................................27 IV.2. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV..........................31 IV.3. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si

primar................................................................................................................4 7
CAPITOLUL V. METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR V.1.Delimitari conceptuale..........................................................................50 V.2. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar)..............................................................................................................51 V.3. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV...................................................................................................................68 CAPITOLUL VI. PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR VI.1. Clarificari conceptuale.........................................................................70 VI.2. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare.............................71 VI.3. Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar...............................................................................................73 CAPITOLUL VII. PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR VII.1. Clarificari conceptuale.......................................................................79 VII.2. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar.......................81 VII.2.1. Forme de evaluare...............................................................81 VII.2.2. Metode de evaluare..............................................................84 VII.3. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar.........................89 2

. profilele si formele... matur. învatamântul prescolar (educatia timpurie) reprezinta o subramura a pedagogiei vârstelor si prima veriga a sistemului de învatamânt.. Sistemul national de învatamânt preuniversitar cuprinde: a) educa ia timpurie (0-6 ani): nivelul antepre colar (0-3 ani) înva amântul pre colar (3-6 ani)... Constientizarea locului învatamântului primar si prescolar în structura sistemului de învatamânt public si a rolului pedagogiei scolare si prescolare în sistemul stiintelor educatiei. I... perfectibile si autoperfectibile.. c) solicita în mod fundamental ca la vârstele mici sa avem o abordare pluridisciplinara (îngrijire. organizat si functioneaza în baza unor principii generale cu caracter organizatoric si juridic..92 CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PEDAGOGIEI ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: I.... care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate.. nutritie si educatie în acelasi timp)... în cadrul concret al activitatii de predare-învatare-evaluare.Bibliografie generala. sistemul de învatamânt reprezinta reteaua organizatiilor scolare.. În sens restrâns. b) accentueaza unicitatea copilului si considera ca abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale)... care cuprinde: grupa mica.. Sistemul de învatamânt reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie......... 3 ........ b) înva amântul primar (6-10 ani) clasa pregatitoare clasele I-IV. în sens larg.. prin formarea capacitatii de a învata... sistemul de învatamânt reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de toate gradele. Întelegerea caracteristicilor... considera adultul/educatorul ca un partener de joc. particularitatilor si tendintelor de evolutie în învatamântul prescolar si primar............ Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar I. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Obiective: Cunoasterea structurii sistemului de învatamânt de la 0 la 10 ani......1... Din punct de vedere structural. ale carui caracteristici sunt: a) asigura intrarea copilului în sistemul de învatamânt obligatoriu (în jurul vârstei de 6 ani).1. Astfel.. Caracteristici generale ale învatamântului primar si prescolar Analiza problematicii si a particularitatilor învatamântului prescolar si scolar necesita în prealabil clarificarea conceptului de sistem de învatamânt..... d) la nivelul relatiei „didactice”. grupa mijlocie i grupa mare.....2..... e) solicita ca activitatile desfasurate în cadrul procesului educational sa devina adevarate ocazii de învatare situationala........ dintr-o anumita tara.. specializat în realizarea functiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului de instruire.... determinata la nivel pedagogic si juridic la nivelul unor „servicii publice deschise”.... care este conceput...

Cele doua caracteristici esentializeaza functiile de baza ale învatamântului primar: a) functia de realizare a educatiei de baza. indiferent de mediul din care provin. Vizeaza dezvoltarea unor componente ale personalitatii umane: inteligenta. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. citit. cu adultii si cu mediul pentru a dobândi cunostinte. prin perfectionarea deplasarii si mânuirea de obiecte. Descoperirea. aceasta experienta de viata fiind impregnata de învatarea comunicarii verbale. calcul matematic). atât prin coborârea vârstei de scolarizare. b) Învatamântul prescolar (3-6 ani). b) efectele pozitive asupra viitoarei integrari sociale si reducerea comportamentelor deviante precum si a esecului scolar. c) descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati. ale carui caracteristici de baza sunt: Asigura instruirea de baza. deprinderi si obisnuinte morale etc. sprijinind formarea autonoma si creativa a acestuia. Se organizeaza în gradini e cu program normal. el fiind partenerul-cheie în educatia copilului. d) dezvoltarea abilitatilor sociale prin interactiunile generate de mediul de învatare. încercarilor si experimentarilor. aceste functii se presupun si se sustin reciproc. Schimbarea de paradigma în promovarea educatiei timpurii atrage dupa sine decantarea unor efecte. Dezvoltarea capacitatii de a interactiona cu alti copii. în functie de ritmul propriu si de trebuintele sale. Este denumita si prima copilarie. se organizeaza în cre e i. 4. Reprezinta etapa constituirii primare. integrala si armonioasa a personalitatii copilului. atitudini si conduite noi. Desigur.2. 3. 2.f) porneste de la premisa ca parintele nu poate lipsi din acest cerc educational. exercitiilor. 4 . cât si prin includerea într-un sistem de educatie organizat si coordonat într-o maniera stiintifica. dintre care putem aminti: a) progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii. ceea ce presupune individualizarea educatiei si promovarea învatamântului de tip formativ. ca experiente autonome de învatare. asigurându-se în acelasi timp si pregatirea copilului pentru intrarea în învatamântul primar. respectând capacitatile si nevoile sale. Învatamântul prescolar cuprinde doua etape si paliere de vârsta: a) Educatia anteprescolara (1-3 ani). curiozitate. iar relatia familie-gradinita-comunitate devine hotarâtoare. I. Dintre acestea amintim: 1. Obiective si tendinte actuale ale învatamântului primar si prescolar Reforma produsa la nivelul educatiei timpurii a condus la redefinirea obiectivelor pe care aceasta le urmareste. în gradini e i în centre de zi. prelungit i saptamânal si reprezinta etapa în care se depisteaza si se remediaza deficientele de învatare si psiho-comportamentale ale copiilor. deprinderi si atitudini necesare acestuia la intrarea în scoala si pe tot parcursul vietii. dupa caz. Astfel copilul învata sa se adapteze la mediu si dobândeste mijloacele prin care se consolideaza autonomia. e) comportamente centrate pe sarcina. a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. deprinderi. g) motivatie si atitudini pozitive fata de învatare. a trairii experientei de viata curente. Încurajarea explorarilor. b) functia de dezvoltare a personalitatii copilului. f) dezvoltare socio-emotionala. Învatamântul primar reprezinta cea de-a doua veriga a sistemului de învatamânt. Sprijinirea copilului în achizitionarea de cunostinte. Dezvoltarea libera. a propriei identitati. capacitati. coerente. componenta instrumentala a culturii generale (scris. de catre fiecare copil.

Accesul parintilor. asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. În mai 2002. psihica. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. 10 mai 2002 este data celei de-a XXVI-a Sesiuni Speciale a Adunarii Generale a Natiunilor Unite. Astfel. familia este îndreptatita sa beneficieze de toata protectia si sprijinul de care are nevoie.De asemenea. anul 2000 a adus o noua viziune despre educatia prescolara. familiilor. priceperilor si deprinderilor intelectuale de baza. a sectorului privat si a 5 . care a vizat revizuirea Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de copii si corelarea cu programa claselor I-IV. avându-se în vedere urgenta si gravitatea nevoilor speciale ale copiilor. pace si demnitate. al persoanelor care au în îngrijire copii si al copiilor însisi la o gama completa de informatii si servicii este o prioritate. g) Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesita reînnoirea vointei politice. obligatoriu si de buna calitate. b) Investitia în copii si respectarea drepturilor lor este una dintre modalitatile cele mai eficiente de eradicare a saraciei. c) Orice copil este nascut liber si egal în demnitate si drepturi. înzestrarea copilului cu acele cunostinte. respectati si alintati. fara nici un fel de discriminare. afectiva. În învatamântul preprimar. mobilizarea si alocarea unor resurse suplimentare la nivel national si international. formarea personalitatii copilului. spirituala. Învatamântul primar face parte din învatamântul obligatoriu si vizeaza perioada cuprinsa între 6/7 ani – 10/11 ani si are ca principale obiective: a) Însusirea cunostintelor. pentru ca în anul 2002 sa se initieze programul „Generalizarea grupei mari pregatitoare în învatamântul prescolar românesc”. 3. când siguranta si bunastarea lor sunt considerate primordiale si când se pot dezvolta în sanatate. cognitiva si culturala a copiilor constituie o prioritate nationala si globala. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. c) Formarea deprinderilor de comportare civilizata. a organizatiilor neguvernamentale. tutorilor. manifestare la care s-a adoptat o declaratie ce cuprinde principiile fundamentale ale educatiei timpurii: a) Interesele superioare ale copiilor trebuie sa fie principalul obiectiv pentru toate actiunile legate de copii. b) Exprimarea într-o limba de circulatie internationala. e) Toti copiii trebuie sa aiba acces si sa absolve învatamântul primar. h) O lume mai buna pentru copii este o lume în care toti copiii se vor putea bucura de anii copilariei – un timp al jocului si al învatarii. manifestare la care se traseaza coordonatele de baza ale sistemului de educatie timpurie. gratuit. 2. ca atare. în cadrul programului educational “Organizarea învatamântului preprimar”. f) Copiii si adolescentii sunt cetateni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toti. când copiii sunt iubiti. Principala raspundere pentru protectia cresterea si dezvoltarea copiilor îi revine familiei si. Analizând finalitatile celor doua niveluri ale scolaritatii putem constata ca se pot contura noi tendinte în abordarea acestora la nivelul politicii educationale. Planul de actiune adoptat Adunarea Generala a Natiunilor Unite accentueaza urmatoarele elemente: Dezvoltarea fizica. Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. a parlamentarilor. 189 state membre ale Natiunilor Unite semneaza Conventia cu privire la Drepturile Copilului. schimbarea care a demarat la nivelul învatamântului primar se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: 1. d) Copiii trebuie sa aiba parte de un start cât mai bun în viata. Consolidarea parteneriatelor cu factorii care pot contribui în mod deosebit la promovarea si protectia drepturilor copiilor include implicarea directa a autoritatilor locale. sociala. Finalitatile învatamântului primar constituie un sistem de referinta în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. când drepturile le sunt promovate si protejate.

. respectarea principiului eficientei Atât educatia prescolara. flexibil. ai liderilor si ai membrilor comunitatilor. pedagogia prescolara. dar si pentru promovarea democratiei. spirituali. În învatamântul primar tendintele de evolutie se înscriu în categoria tendintelor sistemului de învatamânt în ansamblu si vizeaza: apropierea de sistemele de învatamânt moderne. Cristea). Extinderea si îmbunatatirea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici. satisfacerea nevoilor de învatare ale tuturor copiilor. dezvoltarea si modernizarea învatamântului în acord cu si în sensul preîntâmpinarii fenomenelor sociale din România: somaj. a conducatorilor religiosi. Aceasta delimitare permite clasificarea stiintelor pedagogice în functie de modul lor de raportare la: a) obiectul specific de cercetare (dimensiunea functional-structurala a educatiei). Acestea studiaza functionalitatea educatiei care vizeaza activitatea de formaredezvoltare permanenta a personalitatii. alaturi de pedagogia anteprescolara. aspiratiile. pedagogia universitara. cu nevoile. programe individualizate în acord cu nivelul de dezvoltare si cu dorintele de afirmare ale copilului. egalizarea sanselor educationale. occidentale. cât si educatia scolara sunt parte integranta a stiintelor educatiei. culturali. deschiderea spre module optionale de instruire. centrarea pe copil. putem spune ca pedagogia scolara face parte din categoria (disciplinelor) stiintelor pedagogice aplicative pe perioade de vârsta. consolidarea ocrotirii si educatiei în perioada copilariei mici prin asigurarea de servicii si sustinerea de programe orientate spre familii. personalul de ocrotire si educatie si comunitate sunt obiective si actiuni care trebuie cuprinse în strategia de formare a sistemului de educatie timpurie în România etc. Macavei). aparitia unor noi profesii. b) metodologia specifica de cercetare a dimensiunii functional-structurale a educatiei. înclinatiile sale. precum si cresterea rolului formativ al pregatirii la vârsta scolara mica. cresterea diversitatii culturale etc. în mod egal pentru baieti si fete. Analizând diversele taxonomii ale stiintelor pedagogice. proiectabila si realizabila la nivelul structurii actiunii educationale. pedagogia adultilor (S.agentilor economici. si mai ales pentru copiii cei mai vulnerabili si mai dezavantajati este un obiectiv primordial al educatiei Îmbunatatirea calitatii educatiei. impactul tehnologiei moderne. bazata pe corelatia dintre subiectul si obiectul educatiei. sau reprezinta o componenta a pedagogiei vârstelor ca domeniu specializat al stiintelor educatiei (E. tolerantei si dezvoltarii. armonizarea politicii educationale cu cerintele si nevoile comunitatii. Educatia este un drept al omului si un element esential pentru reducerea saraciei si muncii în rândul copiilor. pacii. pedagogia învatamântului profesional. 6 . tutori. realizate de diversi autori. mutarea accentului de pe continutul informational si reproducere. c) interdisciplinaritatea specifica angajata în domeniul cercetarii dimensiunii structural-functionale a educatiei. pe învatamântul de tip creativ.

Schiopu. profesia didactica este abordata atât în maniera descriptiva. Continutul. II. profesia este definita ca un „complex de cunostinte teoretice si deprinderi practice care definesc pregatirea diferitilor lucratori” (U. Continutul. Din punct de vedere pedagogic. Profesionalismul cadrului didactic îi confera acestuia capacitatea de a-si pune în actiune competentele. reflectate în politica educationala actuala. II. c) motivarea necesitatii de a se realiza aceste actiuni (ratiunea executarii lor). referitoare la cunostintele. abilitatile si mentalitatile pe care trebuie sa le probeze un cadru didactic în activitatea sa cu elevii. pentru a se considera ca îsi îndeplineste îndatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate. Profesionalizarea activitatii didactice nu se reduce la asimilarea sistematica a unor competente descrise de standardele profesionale. 7 . 1997). cât si normativa. Constientizarea importantei standardelor în demersul de profesionalizare a activitatii didactice. din perspectiva a cea ce trebuie sa devina prin asimilarea la statutul sau a unor roluri si responsabilitati.1. proces controlat de un model al profesiei respective. II.1. explicit formulate. ci presupune o utilizare euristica a acestora în situatii si contexte educationale care solicita acest lucru. Conceptul de standard profesional Abordarea teoretica a conceptului de „profesie” în dictionarele de specialitate este dominant descriptiva. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar Continutul unui standard profesional este dat de urmatoarele elemente: a) ce activitati se asteapta a fi desfasurate de catre cadrul didactic. de a putea domina situatiile noi. b) care sunt caracteristicile pe care trebuie sa le îndeplineasca aceste activitati pentru a se putea aprecia ca sunt realizate la un nivel calitativ acceptat social. Profesionalizarea este un proces de formare a unui ansamblu de capacitati si competente într-un domeniu dat pe baza asimilarii unui sistem de cunostinte teoretice si practice.2. Standardele profesiei didactice reprezinta un ansamblu de asteptari si cerinte. de a se adapta. Din punct de vedere psihologic. Conceptul de standard profesional.2. prin surprinderea clara a functiilor cadrului didactic. Atingerea acestui nivel se poate realiza prin profesionalizare. principiile si caracteristicile standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar.CAPITOLUL II STANDARDELE PROFESIONALE PENTRU PREDAREA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR Unitati de continut: II. Obiective: Întelegerea continutului standardelor profesionale pentru predarea în învatamântul primar. în orice situatie.

Crearea abilitatilor de a lua decizii. el dezvolta capacitatea elevilor de a fi autonomi. 5. culturale si spirituale. Cadrul didactic are capacitatea de a prelucra. moralcivice. Este de asteptat ca utilizarea standardelor pentru profesia didactica sa determine o crestere a calitatii actului educational. punând accent pe evaluarea formativa si pe autoevaluare. îsi fundamenteaza proiectarea activitatii pe rezultatele obtinute prin demersul cunoasterii elevilor. De asemenea. 3. el valorifica potentialul educativ al disciplinei.d) care sunt criteriile utilizate pentru evaluarea calitatii activitatilor cerute (comportamentele observabile si masurabile care evidentiaza realizarea activitatilor solicitate la nivelul calitativ acceptat social). Asigura elevilor sanse mai mari de a primi o educatie de calitate. Facilitarea colaborarii si comunicarii între elevi. structura si de a accesibiliza cunostintele transmise. cooperarea si competitia în cadrul grupului de elevi pe fondul existentei încrederii. dezvolta comunicarea. Dezvoltarea capacitatii de a rezolva probleme. tinând seama de particularitatile de vârsta individuala si de grup ale elevilor. iar profesiei didactice recunoasterea meritata. nevoile si aspiratiile/interesele elevilor. Determina efecte pozitive în conceperea si realizarea managementului scolar. proiecteaza si aplica strategii eficace si atractive în raport cu scopul si continuturile propuse. 5. 3. utilizeaza si promoveaza valori social-umane. Un cadru didactic reflexiv îsi îmbunatateste continuu competentele personale. selecteaza si accesibilizeaza cunostintele specifice disciplinei predate în functie de capacitatile de învatare. 2. Sprijinire în folosirea unor surse si mijloace diverse de informare. Cadrul didactic recunoaste. de a deveni subiecti ai propriei dezvoltari prin: Implicare în propria formare. Responsabilizare si motivare. familial si social asupra dezvoltarii sale. Cadrul didactic identifica si foloseste modalitati eficiente de implicare a familiei în viata scolii si în dezvoltarea elevului. Reprezinta criterii de evaluare externa asupra „produsului” institutiilor de pregatire initiala si continua a cadrelor didactice. În acest sens. Cadrul didactic cunoaste elevul si îl asista în propria dezvoltare. respectului reciproc si al gândirii pozitive. aducând urmatoarele beneficii: 1. Principiile nucleu care au fundamentat elaborarea standardelor exprima conceptia actuala asupra continutului specific al profesiei didactice sunt urmatoarele: 1. Cadrul didactic este constient ca activitatea didactica înseamna si perfectionare continua. Cadrul didactic este membru activ al comunitatii. Cadrul didactic foloseste instrumente eficiente de cunoastere a personalitatii elevului. e) cum vor fi masurate activitatile solicitate (formele de evaluare utilizate). Cadrul didactic are o atitudine reflexiva. El ofera sanse egale pentru integrarea scolara si sociala a tuturor elevilor. stimulând participarea activa si implicarea afectiva a elevului în procesul învatarii. Ofera fiecarui cadru didactic o viziune coerenta asupra performantelor profesionale la care ar trebui sa se ridice. el se preocupa de identificarea acelor aspecte ale activitatii sale care necesita ameliorari. Încurajarea spiritului de initiativa si a creativitatii. cunoaste resursele umane si materiale ale comunitatii si le valorifica în beneficiul scolii. Devin un reper esential pentru asigurarea calitatii programelor de formare initiala si continua. concepe si utilizeaza multiple forme si tipuri de evaluare a realizarilor elevilor. 4. De asemenea. implica elevii în actiuni în folosul comunitatii etc. cognitive. 2. 4. Cadrul didactic este promotor al unui sistem de valori în concordanta cu idealul educational. precum si a influentelor mediului scolar. 8 . de a forma abilitati specifice domeniului. Cadrul didactic este un bun cunoscator al domeniului si al didacticii disciplinei pe care o preda.

La originea dezvoltarii teoretice se afla cercetarile de psihologie si epistemologie genetica ale lui J. Cercetarile ulterioare au retinut printre altele. 2. Cunoasterea particularitatilor formelor de organizare a activitatii instructiveducative din gradinita si clasele I-IV. desi au fost enuntate acum câteva decenii. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. Mai concret.6. Teoriile socio-cognitiviste vor completa modelul piagetian prin includerea conceptului de „conflict socio-cognitiv“. teoria conflictului socio-cognitiv poate fi sintetizata astfel: Cunoasterea se construieste în interactiunile sociale dintre persoane. stadiile dezvoltarii copilului. CAPITOLUL III PARTICULARITATILE PROCESULUI DE ÎNVATAMÂNT ÎN GRADINITA SI CLASELE I – IV Unitati de continut: III.1.2. beneficiaza de noi interpretari sau reconfirmari datorita cercetarilor întreprinse în domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. Unele teorii. Concluzia lui a fost ca „nu exista cunoastere care sa rezulte dintr-o simpla înregistrare a observatiilor. doua aspecte fundamentale ale teoriei piagetiene: 1. III. model care sta la baza teoriilor educationale constructiviste. Caracteristici generale III. acesta îsi construieste cunoasterea si se dezvolta în procesul adaptarii la mediu. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica Acumularile teoretice si experientele din ultimele decenii în plan international traseaza. Permit identificarea si recunoasterea cadrelor didactice performante. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala Obiective: Cunoasterea fundamentelor teoretice privind domeniul psihologiei dezvoltarii copilului. fara o structurare datorata activitatilor subiectului“. a studiilor longitudinale asupra efectelor programelor de educatie. constructivismul se fundamenteaza pe datele psihologiei genetice si ale epistemologiei si sustine rolul activ al subiectului în construirea cunoasterii. III. Piaget si conceptia filosofului si epistemologului francez Gaston Bachelard. Jean Piaget a dezvoltat un model functional al dezvoltarii inteligentei. constructivismul pare a surprinde cel mai bine modalitate în care se construieste învatarea la copil.1. În teoria educatiei. Întelegerea particularitatilor procesului de învatare la vârsta prescolara si scolara mica.2. a neuropsihologiei. în prezent.1.2. Specificul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. mult mai clar teritoriile unei educatii de calitate. prin interactiunile subiectului cu mediul. Din multitudinea abordarilor teoretice. 9 .2.

dezvoltarea cognitiva este facilitata prin oferta de activitati si situatii care angajeaza si presupun adaptare (asimilare si acomodare). învatarea de tip constructivist este un proces activ si constructiv. trebuie sa angajeze cu copilul un dialog activ de „mosire“ a adevarului (maieutica). adica poate opera cu ele în contexte variate. Întelegerea constructivista a învatarii depaseste conditia viziunii traditionale care echivala învatarea. Structura cognitiva (modelul mental) ofera sens. trebuie sa încurajeze copilul sa descopere el însusi principii. Desi stadiile de dezvoltare cognitiva identificate de Piaget sunt asociate cu perioade de timp. Cunoasterea poate fi doar ghidata. cu transmitere de cunostinte si certitudini. În esenta. construieste ipoteze. În conceptia socio-constructivista dezvoltarea cognitiva este rezultatul participarii individului la interactiuni sociale complexe cu alti semeni. ele difera de la un individ la altul. caracterizat de inteligenta intuitiva naturala. Curriculumul trebuie organizat în spirala. printr-un proces în care subiectul interactioneaza cu informatiile. modificându-si schemele cognitive pentru a da sens cunoasterii sale. stadiul operator (8– 11 ani) – logic. teoria lui Bruner este similara cu perspectiva constructivista asupra învatarii formulata de Piaget. Educatorul. Subiectul selecteaza si transforma informatia. Jerome Bruner Teoria constructivista a lui Bruner are la baza ideea procesarii informatiei si considera învatarea ca un proces activ în care subiectul învatarii construieste idei si concepte noi bazate pe cunostintele vechi si noi achizitionate. 10 . predispozitia la învatare. copiii vor oferi explicatii diferite asupra realitatii la diferite stadii de dezvoltare cognitiva. materialele de învatare si activitatile trebuie sa includa nivelul motor si mental adecvat stadiului de dezvoltare si sa evite sarcini care depasesc capabilitatile cognitive curente. de fapt. Cunoasterea lumii se construieste individual. care implica gândirea abstracta. 3. este utila si sintagma consacrata a lui Vîgotski: „zona proximei dezvoltari“. care poate fi realizata cu sprijin. În acest sens. 2.Sursa învatarii este conflictul socio-cognitiv. presupune întrebari si îndoieli. stadiul formal (12– 15 ani). considera Bruner. Jean Piaget – cercetari privind stadiile de dezvoltare Pentru Piaget exista patru structuri cognitive primare sau stadii de dezvoltare: stadiul senzoriomotor (0– 2 ani). Cunoasterea depinde de cunostintele anterioare. Bruner explica faptul ca orice cadru didactic trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte în proiectarea procesului de predare–învatare: 1. nu determinata strict. ia decizii. context si stare afectiva. pentru a-l ajuta pe acesta în asa fel încât informatia ce trebuie transmisa sa fie adecvata nivelului curent de întelegere a elevului. dar dependent de referenti locali. Structurile cognitive se modifica prin procese de adaptare de tipul asimilarii si acomodarii. În acest sens. stadiul preoperator (3– 7 ani). precum si identificarea unor solutii pluraliste pentru problemele nerezolvate pe cale independenta. utilizarea de metode de învatare care implica subiectul învatarii si prezinta o provocare. provizorat si nesiguranta.Cercetarile lui Piaget asupra cognitiei. Toate aceste caracteristici sunt constatate. fapt ce permite copilului sa construiasca permanent pe baza cunostintelor deja asimilate. De asemenea. Un proces intrapersonal este urmarea unui proces interpersonal. organizeaza informatiile si permite individului sa mearga dincolo de simpla informatie. în care inteligenta ia forma actiunilor motorii. Cunoasterea si învatarea se realizeaza atunci când individul este capabil sa dea un sens celor cunoscute sau învatate. în viata cotidianaa copiilor si adultilor deopotriva. inteligentei si dezvoltarii morale conduc la câteva concluzii: 1. în primul rând. care are loc întotdeauna într-un context specific. aici realizându-se reglari reciproce de actiuni. definita ca distanta dintre dezvoltarea actuala si dezvoltarea potentiala. 4.

Caracteristica cea mai importanta a primului an de viata este faptul ca atunci copilul învata sa aiba (sau nu) încredere în mediul de viata ca mijloc de satisfacere a nevoilor sale. Integritate vs. scoala trebuie sa transmita atât prin curriculumul predat. prin strategii de memorare simple sau complexe. Fiecare stadiu este caracterizat de o anumita criza pe care individul este nevoit sa o rezolve pentru a trece la urmatoarea etapa. la nivelul grupei din gradinita si la nivelul familiei. 4. care: 1. doar daca scoala are ca obiectiv alfabetizarea civica prin practici educationale democratice. Adriana Nicu. modul în care aceasta este rezolvata va determina gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existentei. copiii pot avea oportunitati de formare a deprinderilor de gândire critica. astfel încât structura sa fie usor asimilabila de catre cel care învata. modul în care informatia poate fi structurata în asa fel încât sa poata fi asimilata într-o mai mare masura de subiect. 2004) John Dewey John Dewey sustine importanta experientei ca o componenta vitala în dezvoltarea individului. Stadiile sunt consecutive. 1996) a extins cadrul teoretic. Aceste caracteristici sunt relevante pentru proiectarea si realizarea procesului de predare–învatare. secventele efective în care materialul este structurat. Înca din perioada prescolaritatii. 3. Principii ca „sa se învete facând“ sau „scoala este însasi viata“ stau la baza teoriei sale despre educatie si rolul învatamântului într-o societate democratica. În conceptia lui Dewey. Metodele eficiente de structurare a cunostintelor trebuie sa rezulte din simplificarea. incluzând aspectele sociale si culturale ale învatarii. 6. 2. stagnare (40-65 ani).2. inferioritate (6-12 ani). Initiativa vs. neîncredere (pâna la 1 an). îndoiala. Autonomie. Practicile de predare – învatare din scoala au directa legatura cu deprinderile pe care cetatenii trebuie sa le puna în practica într-o societate democratica. au o anumita structura si se soldeaza cu un produs psihologic pozitiv sau negativ ce marcheaza dezvoltarea ulterioara a personalitatii. Potentialul de dezvoltare al individului capata împlinire pe tot parcursul existentei. interpretate din perspectiva psihanalitica.. independenta vs. generarea de noi propozitii si din diversitatea contextelor în care este manipulata/ procesata o informatie cât mai bogata. Competenta vs. Încredere vs. Individul traverseaza crize de dezvoltare în urma carora acumuleaza noi achizitii. Acestea sunt: 1. Mai mult. Intimitate vs. valori si practici democratice. izolare (19-40 ani). 7. confuzie identitara (12-18 ani). 4. Identitate vs. Pentru al doilea an de viata. Mesajul de actualitate pe care John Dewey îl transmite prin scrierile lui este ca ne putem astepta ca absolventii de astazi sa fie buni cetateni. 8. 5. culpabilitate (3-6 ani). 76). 3. anumite calitati. natura recompenselor si a pedepselor. 4. rusine(1-3 ani). Deschiderea eului vs. permite organizarea în spirala. trebuie sa ia în considerare si sa valorifice experienta copilului pentru a-l motiva sa-si foloseasca abilitatile de învatare si sa permita autoreglarea învatarii. Bruner (Bruner J. cât si prin curriculumul ascuns. disperare (de la 65 de ani pâna la moarte) Conform teoriei lui Erikson dezvoltarea e un proces de integrare a factorilor biologici individuali cu factorii de educatie si cei socio-culturali. precum si aspectele practice ale legilor si existentei cotidiene. de participare si de implicare în luarea deciziilor la nivel personal. 3. trebuie sa fie proiectata astfel încât sa faciliteze extrapolarea/ transferarea si trecerea dincolo de simpla informatie. valorifica diferentele individuale si varietatea factorilor care concura la rezolvarea unei sarcini (Daniela Cretu. Erikson a vazut stadiile de dezvoltare ca opt etape psihosociale. educatia este „acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la întelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia experientei care urmeaza“ (1972. 2. Teoria dezvoltarii psihosociale a lui Erikson Teoria lui Erik Erikson completeaza teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget. care implicau în primul rând procese ale eului. esential este faptul ca acum copilul învata sa 11 . pag. omul traverseaza 8 stadii polare.

Întrun fel. fara a reusi însa localizarea zonei cerebrale responsabila de activarea ei. sensibilitate la sensul si ordinea cuvintelor. Etapa prescolara este una a schimbarilor.a fost identificata de Gardner. talente. i) Inteligenta existentiala . Gardner propune înlocuirea „inteligentei generale“ cu opt categorii de „inteligente“. Acestea sunt doar câteva dintre teoriile pe care se fundamenteaza actul învatarii la vârsta prescolara si scolara mica. Hawarg Gardner . în anumite grade.Teoria inteligentelor multiple În mod traditional. c) Inteligenta spatial-vizuala . chiar acest joc are o importanta cruciala. g) Inteligenta intrapersonala . Conform lui Gardner. capacitatea de a citi harti. f) Inteligenta interpersonala . pe care le poseda. ale 12 .presupune capacitatea de a opera cu modele. dar si a altor organe interne. abilitate de a discrimina si a raspunde adecvat la manifestarile si dorintele celorlalti. d) Inteligenta muzicala . Vom detalia în cele ce urmeaza particularitatile acestui proces la cele doua niveluri. precum si aceea de a grupa. Fara intentia vreunei ierarhii.. aceasta fiind baza a dezvoltarii viitoarei personalitati. abilitati si dorinte.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta cunoastere si produse prin interactiunea cu ceilalti. e) Inteligenta corporal-kinestezica . simtul orientarii în spatiu. orice om tipic dezvoltat. capacitatea de acces la propriile trairi si abilitatea de a le discrimina. un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decât sa se joace. valorizate îndeosebi în scoala si masurate cu precizie de teste. exprima constientizarea propriilor cunostinte. Ea include modificarile de lungime si greutate. element deosebit de important pentru educatia timpurie. sensibilitate la ritm.fie autonom. ci si mentale si emotionale. Dimpotriva. Gardner propune urmatoarele tipuri de inteligente: a) Inteligenta lingvistica – este exprimata de capacitatea de a rezolva si dezvolta probleme cu ajutorul codului lingvistic. ea vizeaza toate achizitiile copilului în toate dimensiunile personalitatii sale. Procesele care genereaza aceste modificari sunt procese programate biologic si procese rezultate din interactiunea cu mediul. modificari ale inimii.este data de capacitatea de a rezolva probleme si de a dezvolta produse cu ajutorul taxonomiilor si a reprezentarilor mediului înconjurator. capacitate de a problematiza. fiind specifica filosofilor. deprinderi mentale. capacitate de a recunoaste diverse forme de expresie muzicala. h) Inteligenta naturalista .rezolva probleme si dezvolta produse cu ajutorul miscarii corpului.exprima capacitatea de a rezolva probleme si de a genera produse prin ritm si melodie. Prin joc. Aceste inteligente sunt multidimensionale si reprezinta seturi de abilitati. Poseda inteligenta naturalista cel care demonstreaza expertiza în recunoasterea si clasificarea plantelor si animalelor. modificarilor semnificative nu doar fizice.exprima capacitatea de rezolva probleme si de a dezvolta produse prin cunoasterea de sine. diagrame. categorii si relatii. Ceea ce trebuie retinut este faptul ca învatarea este intim legata de dezvoltare si nu vizeaza doar actul învatarii proiectat si realizat efectiv în activitatea didactica. în utilizarea remediilor naturale si homeopate. aceasta ar fi responsabila de cunoasterea lumii.este data de capacitatea de a forma un model mental spatial al lumii si de a rezolva probleme prin intermediul reprezentarilor spatiale si ale imaginii. ordona si interpreta date. se considera ca inteligenta reprezinta capacitatea de a rezolva probleme care implica abilitati logico-matematice si lingvistice. Cercetarile din ultimele zeci de ani au demonstrat fara îndoiala faptul ca. Vârsta prescolara (3-6/7 ani) a fost multa vreme considerata o etapa „neimportanta“ din punctul de vedere al achizitiilor psihologice. Palierele pe care se desfasoara dezvoltarea organismului uman sunt: a) dezvoltarea fizica Este puternic influentata de alimentatie si de îngrijirea sanatatii. grafice etc. b) Inteligenta logico-matematica . îndemânarea în manipularea obiectelor. linie melodica si tonalitate. jocul copilului echivaleaza cu „munca adultului”. copiii îsi dezvolta abilitatile cognitive si învata noi modalitati de interactiune sociala. de fapt.

b) dezvoltarea cognitiva Implica modificarile care au loc în ceea ce priveste perceptia. cu implicatii directe asupra abilitatilor motorii. De asemenea. La vârsta prescolara au loc schimbari dramatice în comportamentul social si emotional. la 3 – 4 ani încep sa se joace împreuna. iar la 5 – 6 ani = 4 cuvinte. În privinta vocabularului. Limbajul Se rafineaza din punct de vedere sintactic si semantic. Pentru întelegerea proceselor implicate în dezvoltare se utilizeaza câtiva termeni cheie: Crestere . ceea ce înseamna ca memoria are caracter plastic. Apare „vorbirea cu sine“. care apar ca o consecinta a cresterii numarului de celule si a dezvoltarii tesuturilor ca urmare a proceselor metabolice. Productivitatea memoriei creste de la o grupa de vârsta la alta dupa cum urmeaza: din 5 cuvinte prezentate cu voce tare o singura data copiii de 3 – 4 ani memoreaza în medie un cuvânt. comparativ cu cei mai mici. copilul îsi însuseste. a jucariilor frumoase. la 5 ani copiii merg cu multa usurinta. A. majoritatea fiind învatate de la alti copii. învatarea. la 3 ani cuprinde între 800 – 1000 cuvinte. atractive. modificari comportamentale: prin acest proces organele interne. Atentia Atentia selectiva este mai putin eficienta decât la copiii mai mari deoarece stimulii din mediu sunt scanati mai putin sistematic si exista o mai mare vulnerabilitate la distragerea atentiei de catre stimulii nerelevanti. emotii si relatii ale individului cu ceilalti. deoarece acestea permit organismului „sa fie gata“ pentru anumite tipuri de activitate. conform unei secvente ireversibile. cât si de stimularea sau deprivarea senzoriala din mediul în care creste copilul în primii ani de viata. Modificarile mentionate au o influenta majora asupra intelectului si asupra personalitatii. prescolarii mai mari sunt mai capabili sa îsi monitorizeze atentia. la 4 ani se dubleaza (1600 – 2000 de cuvinte). La 2 ani copiii se joaca solitar. neinfluentate de mediu. decât daca reia totul de la capat. Învatare . rationamentul si limbajul.implica evolutia si dezvoltarea potentialitatilor biologice (prescrise genetic). Copiii devin mult mai încrezatori în fortele proprii si trec la explorarea unui 13 . care este relativ independenta de evenimentele externe“. manânca folosind furculita etc. Memoria Copilul învata poezii pe care le reproduce cu placere.se refera la modificarile în marime. iar la 6 ani cuprinde peste 3500 de cuvinte. Nivelul de activitate este exprimat de o puternica trebuinta de joc devine o activitate fundamentala. La 3 ani. Ea este cea care îi confera unui organism flexibilitatea comportamentala si cognitiva. membrele. c) dezvoltarea psihosociala Cuprinde modificarile legate de personalitate. Cei mici pot evoca cu relativa usurinta imaginea obiectelor. Performantele mnezice ale prescolarului sunt potentate de trairi emotionale puternice. sa vorbeasca unul cu altul în timpul jocului. Învatarea depinde de crestere si maturare. În ceea ce priveste abilitatile motorii. patineaza. creierul devin functionale. 1998). îsi dezvolta si abilitati motorii fine însusite de la adulti (de exemplu. la 5 ani ajunge la 3000 de cuvinte. permitându-i sa se adapteze la conditii diferite de mediu. care însoteste actiunile si are rol de ghidare si monitorizare a actiunilor. se catara. dar mult mai dificila este memorarea materialului verbal.scheletului si a musculaturii.). viu colorate. îsi dezvolta abilitati motorii grosiere. intuitiv si concret. merg pe bicicleta. Atkinson si Hilgard (2005) definesc maturizarea ca „o succesiune cu determinare înnascuta de crestere si schimbare. pronuntia fonemelor limbii materne . ceea ce sporeste efectul de socializare al jocului. la 4 – 5 ani = 3 cuvinte.. în linii mari. ceea ce se manifesta în patternuri de comportament fixe. memoria. însa nu poate continua recitarea daca este întrerupt. copilul toarna sucul în pahar. modificari ale structurii si functiei creierului generate atât de factorii genetici.este o schimbare relativ permanenta în comportament care apare ca rezultat al experientei. Functionarea cognitiva este în mod obisnuit însotita de operatii metacognitive (reflectie asupra gândirii) prin care se regleaza învatarea si performanta (Koriat. Maturizare .

cât si în întelegerea semnificatiei faptului de a fi baiat sau fata. culoare). Exista o evolutie a procesului de învatare pe parcursul primilor patru ani de scoala. Reproducerea activa utilizata în învatarea de poezii. modeleaza activitatea intelectuala a copilului si organizeaza viata scolara în ansamblu. chiar daca. acum se adapteaza la cerinta de a opera pe câmpuri restrânse de informatii (amanunte) si devine dominant empirica. iar activitatea scolara va solicita intens activitatea intelectuala. citit si calcul matematic. tensiunea si planul de evenimente ce domina viata copilului. Perioada scolara mica prezinta caracteristici importante si progrese în dezvoltarea psihica. responsabilitatea fata de calitatea asimilarii. Carmichael) a demonstrat ca la 7 ani scolarul mic recunoaste mult mai usor decât reproduce. La vârsta scolara mica memorarea cunoaste o dezvoltare importanta. Învatarea. modifica regimul. capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de dezvoltare a autonomiei în copilaria timpurie. situatia de colaborare si competitie. Copilul: îsi inhiba actiunile accepta amânarea recompenselor si tolereaza frustrarile. procesul de însusire gradata de cunostinte. în consecinta. baza lui de întretinere se largeste suplimentar cu interese si elemente de motivatie ce decurg din acestea. caracterul evident al regulilor implicate în viata scolara contribuie la modificarea existentiala de fond a scolarului mic.„câmp“ mult mai larg. Învatarea devine tipul fundamental de activitate. Apare identitatea de gen care se exprima atât în adoptarea unor comportamente specifice sexului caruia îi apartine. Asimilarea continua de noi cunostinte. inclusiv de relatii sociale. de negociere si renuntare în favoarea celuilalt pentru solutii care sa împace ambele parti. desi incompleta. Relatiile pozitive cu prietenii sau tovarasii de joaca constituie o sursa importanta de învatare sociala. Reproducerile mnezice actionale devin deprinderi si au o mai mare stabilitate. la rândul lor. Apar diferente în tratarea prietenilor fata de alti copii. Cercetarile întreprinse au evidentiat faptul ca reproducerea din lectie este relativ fidela la copiii de 7-8 ani. dar si în timpul lectiilor. La 8 ani scolarii mici manifesta o crestere evidenta a performantelor mnezice (din 30 de cuvinte copiii recunosc cam 23-24 cuvinte si pot reproduce doar 5 dintre ele). Tot acum se dezvolta relatiile cu prietenii. este în clasa I si a II-a un fel de obiectiv al învatarii. reproducere (Harloch. probabil datorita pastrarii relativ neorganizate a materialului memorat. chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei. În clasa I copiii utilizeaza forme simple de învatare (repetitii fidele de formulari sau scurte texte). iar repetitia devine suportul ei de baza. Deoarece acest plan este relativ diferit de cel primar al copilariei anterioare. Marea majoritate a studiilor privind memoria copiilor si relatia dintre fixare. devine în perioada scolara mica antrenata intensiv în planul achizitiei de cunostinte. Newmark. Primii patru ani de scoala. se impun fara ca cineva din grup sa-si dea seama. vizualizata – se suplimenteaza cu o mai înalta antrenare a verbalizarii (reproducerea). îsi automonitorizeaza comportamentul în functie de context. vârsta si tendinte comportamentale. având lideri informali care domina si impun idei. se constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala în învatare. memoria capata numeroase functii psihologice. Între prieteni exista atitudini mai întelepte. Astfel. deoarece procesul învatarii se constientizeaza. La sfârsitul clasei a IV-a lista de 30 de cuvinte se soldeaza cu aproximativ 28 de cuvinte recunoscute si 14 reproduse. sunt capabili sa internalizeze regulile si sa se supuna acestora chiar si atunci când adultii nu sunt de fata. Grupurile de copii sunt organizate ierarhic. Daca în perioada prescolara activitatea de învatare era antrenata de elemente ale impresionabilitatii si atractivitatii (imagine. i se vor forma deprinderile instrumentale de scris. 14 . copilului i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei. Progrese apar si în capacitatea de autoreglare si autocontrol. La 3. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult decât cei din familie. Acest adult (învatatorul) este cel care antreneaza energia psihica. ani exista o tendinta pronuntata pentru alegerea prietenilor pe considerente de sex. recunoastere.

Acestea din urma influenteaza gândirea si diversele interese. dezvolta expansiunea sinelui. în functie de rezultatele obtinute. învatarea este influentata si de frustrari. La scolarii de clasa I s-au aplicat probe de masurare a QI. dar mai ales învatarea preferentiala. cât si pentru eficientizarea procesului de proiectare. sintetizeaza aproximativ 200 de studii privind acest fenomen.1 Caracteristici generale Conceptul de proces de învatamânt semnifica schimbare. Scolarul de clasa I învata sub influenta impulsurilor adultilor. consolidând pozitia de elev bun la învatatura si pozitia vocationala pregnanta. afective. organizare si desfasurare a unui proces instructiv-educativ care respecta si valorifica aceste caracteristici. Copiii au fost ulterior împartiti. Succesul scolar are la baza numeroase aspecte si conditionari. Succesul repetat are rezonante psihologice importante: Atrage atentia copilului asupra strategiilor prin care a fost obtinut. Este vorba de transformari profunde. rol ce se condenseaza în calificativul scolar ca expresie a evaluarii învatarii. La 9 ani devin active si interesele cognitive. ceea ce a facut mai clara instruirea. Iata un exemplu în acest sens. Peste 8 luni s-a repetat testarea. Fenomenul se explica prin faptul ca în jurul cazurilor respective s-a format un climat social si emotional stimulator în atitudinile învatatorului. S-au ales la întâmplare 20% din fiecare grupa si învatatorii claselor respective au fost informati ca cei trecuti pe tabel au potential intelectual consistent. III. alteori de copii cu dificultati de adaptare scolara sau capacitati reduse de redare organizata a cunostintelor de care dispun.Exista numeroase aspecte ce dau consistenta motivatiei implicate în diferitele situatii si forme de învatare. activitatea fiind recompensata. Stilul de lucru. Particularitatile procesului de învatamânt în gradinita de copii si în ciclul primar III. Prin urmare. Numerosi autori arata ca. exista motive ce impulsioneaza învatarea în general (competitia generala) si motive ce întretin învatarea preferentiala. La aceste categorii se adauga categoria celor cotati ca fiind nedotati sau neinteresati si care nu pot depasi acest statut scolar. Creeaza satisfactie. Un rol deosebit în procesul de învatare la vârsta scolara mica îl au esecurile si succesele. dar nu antrenat. emotionale si actionale psihomotorii ale elevilor. putem semnala câteva aspecte legate de efectele generale ale atitudinilor implicate în relatia învatator-elev. a structurilor operative ale caracterului. în trei grupuri: elevi foarte buni. Astfel. De asemenea. competitie). transformare în timp si spatiu a experientelor de cunoastere. atitudinea generala. Copiii alesi au prezentat 9 puncte în plus la QI fata de grupul de control (2 puncte la testele verbale si 6-7 puncte la cele de rationament nonverbal). Cunoasterea particularitatilor procesului de învatare la cele doua perioade de vârsta devine imperuos necesara. Robert Rosenthal. în timp ce învatarea generata de competitie are rol formativ pentru dezvoltarea sinelui. atât pentru întelegerea transformarilor care se produc la nivelul personalitatii copilului. cu atât învatarea este mai intensa. Comunicarea rezultatelor creeaza repere importante si devine factor de progres. mai ales în primele doua clase. experienta de cunoastere a copilului. este foarte important. a dorintei sale de a se supune statutului de scolar care îl atrage si sub influenta dorintei de a nu supara parintii. Întrucât în procesul de învatare relatiile cu învatatorul au un rol foarte important. atât 15 . a capacitatii lor fizice si intelectuale. Iradiaza în structura colectivului scolar. referindu-se la fenomenul Pygmalion. De asemenea.2. mediocrii si slabi. La acestea se adauga elementele de rezonanta din relationarea copilului cu ceilalti copii (elemente de cooperare. creeaza siguranta. Rolul învatatorului. cu cât motivatia e mai puternica. Uneori e vorba de copii care nu manifesta interes pentru activitatile scolare.2. încredere. cultura cadrului didactic au influente formative puternice. acestor subiecti li s-au comunicat mai des rezultatele.

Procesul de învatamânt presupune o dualitate. dirijate si evaluate în cadrul unor institutii specializate.profesorul . se afla într-o unitate dialectica. în vederea realizarii unor obiective instructiveducative. cu interactiunile complexe care se instituie între ei. Agentii actiunii (cadrele didactice. dintre care amintim: suporta determinari socioculturale si evolueaza în timp. care constituie un amplu laborator de metamorfoze umane. o relatie a celor doi factori .). pregatire adecvata. 1999).predarea ce vizeaza activitatea profesorului si învatarea care exprima efortul elevilor. tipul de rezultate scontate. Ele reprezinta finalitatile care condenseaza cerintele de instruire si educatie puse de societate. Pe baza unei analize socio-pedagogice. cât si calitative. special pregatite în acest scop. D.elevii. genereaza cunoastere si actualizeaza cunoasterea umana. Obiectivele se formuleaza la începutul procesului de instruire. Rezulta ca procesul de învatamânt are semnificatia unui vast exercitiu de modelare spirituala si fizica a personalitatii. combina transmiterea de cunostinte (predarea) cu asimilarea acestora (învatare) si cu validarea lor (evaluare).cantitative. în care termenii de baza sunt profesorul si elevii. Cerghit (1986) desprinde urmatoarele elemente componente ale procesului de învatamânt: Pe primul loc în cadrul sistemului se situeaza obiectivele. formeaza "câmpul educational". care vizeaza formarea integrala a personalitatii. atribuie roluri bine precizate cadrului didactic si elevilor. este specializat pe dimensiuni instructive si formative. I. calitati atitudinale si aptitudinale.profesor-elevi . fie chiar si indirect. Aceasta actiune se desfasoara într-o ambianta specifica. ce informatii. dar devin palpabile la încheierea actiunii instructiv/educative. functioneaza în acord cu norme praxiologice. sub îndrumarea cadrelor didactice. stimuleaza sau înlesnesc transformarea . se implica activ în actul transformarii . ca activitati fundamentale ale procesului de învatamânt. Scopurile procesului de învatamânt sunt: transmiterea unor seturi de cunostinte formarea unor capacitati dobândirea de deprinderi formarea unor atitudini Procesul de învatamânt comporta caracteristici aparte. stil 16 . Se poate spune ca procesul de învatamânt reprezinta o unitate.si a activitatilor specifice acestora . parintii). în scoala. deprinderi etc. Activitatea profesorului este prezenta. Procesul de învatamânt poate fi definit ca ansamblul activitatilor organizate.si fiinte care suporta schimbarea. Între ele exista relatii multiple si foarte complexe. cunostinte sa dobândeasca si ce anume sa stie sa faca (actiuni. la nivel individual si de grup (Cretu. Cadrului didactic i se cere competenta profesionala (capacitatea de a forma elevii prin mijloacele specialitatii sale. elevii. genereaza autoînvatare. Predarea si învatarea. si în studiul independent al elevilor. cuprinzând forte care impun. Obiectivele jaloneaza ce urmeaza sa învete elevii..

mijloace obiective). precum si materialele didactice sunt menite sa înlesneasca predarea si însusirea cunostintelor si deprinderilor. 1999). o componenta a sistemului în discutie. Unele dintre componente (variabile) au statut de cauze sau conditii determinante (caracteristicile individuale ale elevilor. în forme de munca adecvate.). Elevii se disting prin caracteristici de vârsta si individuale. ceea ce releva caracterul de sistem. Între componentele analizate exista multiple relatii de interdependenta si interactiune. se expun judecatii colective. care semnaleaza rezultatul atins. În concluzie. colectivul devine "creuzetul" de formare a caracterului. Activitatea scolara este segmentata în unitati de timp: ciclul scolar. Continutul reprezinta suportul de baza al activitatii instructiv-educative. Procesul de învatamânt vehiculeaza continuturi stiintifice. religioase (religia reprezinta una din formele culturii). Utilizarea optima a timpului reprezinta o problema importanta în activitatea scolara. excursii si vizite didactice etc. Rezultatele obtinute sugereaza modificarile ce se impun. Formele de organizare (activitati. calculatorul). ceea ce va duce la îmbunatatirea rezultatelor ulterioare. atât cele clasice (creta. Forme de organizare a activitatii didactice în gradinita si scoala 17 . activitati practice. Procesul de instruire este tot mai mult sustinut "asistat" de mijloace tehnice moderne.de predare. analiza sistemica a procesului de învatamânt ofera posibilitatea: prezentarii globale a „arhitecturii” procesului de învatamânt. Relatiile ce se stabilesc între agentii actiunii .formeaza câmpul relational cu valente formative certe. cartea). atmosfera tonica de munca si cultivarea simtului raspunderii. provenita de la iesirea sistemului. Copiii/elevii îsi desfasoara prestatia în fata clasei. urmeaza o cale inversa. înteles ca sistem cu reglare si autoreglare. anul scolar. Prin procesul de învatamânt se valorifica potentialul instructiv-educativ al continutului învatamântului. filosofice. De relatiile stabilite în procesul didactic depinde climatul activitatii.. literar-artistice. Relatia dintre conditii si rezultate este una circulara. identificarii mai usoare a problemelor pe care le implica optimizarea procesului de predare-învatare. saptamâna. aptitudini. semestrul.2. altele apar ca efecte. Reglajul continuu al sistemului se realizeaza prin conexiunea inversa. cât si cele moderne (aparatura audio-vizuala. element definitoriu al oricarui sistem. de la "iesiri" la "intrari". În functie de necesitati. D. tabla. este un sistem deschis în continua schimbare si echilibrare. ora. Timpul reprezinta. de la "efecte" la "cauze". cadrul didactic având rolul de a organiza "câmpul educational". de dominare si supunere. rezultate (cunostintele. anumite trasaturi de personalitate etc. depasirea dificultatilor. Aceste cicluri repetitive marcheaza o evolutie în spirala sau în zig-zag. informatia inversa poate fi utilizata de profesor pentru reglarea din mers a procesului de învatamânt. lectii. III. motivatie pentru studiu etc. sesizarii importantei conexiunii inverse în functionarea procesului de învatamânt. ziua. tehnice.elevi. Acestea reprezinta practic un "laborator" de învatare sociala. modificarea fiecareia se rasfrânge asupra celorlalte. Informatia. Didactica moderna priveste elevul ca subiect al procesului didactic. în care pasi înainte pot alterna cu regrese. dobândesc anumite pozitii (statusuri) fata de ceilalti.2. influentele extrascolare). clasa (grupa) de elevi . resimt opinia colectivului. nivel de dezvoltare fizica/intelectuala. Procesul de învatamânt reprezinta o retea complexa de interactiuni. pentru îmbunatatirea rezultatelor. de a proiecta. Grupul. procesul de învatamânt da nastere la multiple si variate raporturi de comunicare si influenta. emulatie si competitie.) au rolul de a articula. componentele analizate (continuturi. Mijloacele de învatamânt. de cooperare. de a largi aria de contacte cu realitatea concreta. deprinderile elevilor). Cu toate ca învatarea este o activitate individuala. îndeplinesc roluri în grup. conduce si îndruma activitatea de formare a elevilor. cadre didactice. capacitati. de asemenea. fundamentarii stiintifice a conducerii procesului de învatamânt (Cretu. pentru corectarea greselilor.

Este o activitate de pregatire pentru viata.). atitudinea fata de colectiv (corectitudinea. fiind subordonata obiectivelor ce vizeaza formarea personalitatii. Regulile jocului Au rolul de a concretiza sarcina didactica. Alegerea formelor de activitate are în vedere gradul de autonomie a copilului si nivelul de socializare. de echilibru si tonificare . Dintre functiile pe care le îndeplineste jocul. priceperilor si deprinderilor de care dispune copilul. dezvoltarea capacitatii de orientare în spatiu. ca procedeu metodic de realizare optima a sarcinilor concrete pe care si le propune procesul de învatamânt si ca forma de organizare a activitatii de cunoastere si de dezvoltare a capacitatilor psihofizice pe toate planurile. matematice.). marimilor etc. de stimulare afectiv-atitudinala si volitiva. Au rolul de a mijloci realizarea ei în cele mai bune conditii. Continutul trebuie dozat în functie de particularitatile de vârsta. Apare ca o problema ce trebuie rezolvata prin valorificarea cunostintelor. putem mentiona: functia de cunoastere . Sunt prestabilite si obligatorii pentru toti participantii la joc si reglementeaza conduita si actiunile participantilor. sociabilitatea etc. Pot exista reguli care: indica actiunile de joc. Continutul jocului Include totalitatea cunostintelor.se exprima în asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii. adecvata celor mici.). geografice etc. reglementeaza relatiile dintre copii. sistemic. fiind mai flexibila. 18 . dar se deosebeste si de lectie. de exersare a analizatorilor. animale. a capacitatilor cognitive. anotimpuri. stabilesc modul în care se rezolva sarcina didactica. promptitudinea etc. conferind jocului o coloratura placuta. fiind alcatuit din urmatoarele elementele componente: Scopul jocului Se formuleaza pe baza obiectivelor de referinta prevazute în programa activitatii instructiv-educative din gradinita. stimuleaza sau inhiba anumite manifestori comportamentale Elementele de joc Reprezinta caile. Jocul are si un caracter organizat. priceperile si deprinderile însusite în cadrul diferitelor categorii de activitati (cunostinte despre plante. Trebuie definit cu claritate pentru ca jocul sa conduca la îndeplinirea lor (exemple: dezvoltarea capacitatii de exprimare. mijloacele de realizare a sarcinii didactice. Sarcina didactica Indica ce anume trebuie sa realizeze efectic copiii pe parcursul desfasurarii jocului pentru a realiza scopul propus.). modeleaza dimensiunile etice ale conduitei. Principalele forme de organizare a activitatii didactice în gradinita sunt: jocul învatarea munca JOCUL Reprezinta un mijloc de instruire si educare a copiilor. precizând caile pe care trebuie sa le urmeze copiii în desfasurarea actiunii ludice. constituind totodata si elementele de sustinere a atentiei pe parcursul situatiei de învatare. ordinea succesiunea acestora. trasaturile operative ale caracterului (perseverenta. priceperilor si deprinderilor cu care copiii opereaza în joc. formativ-educativa – jocul educa atentia. de stimulare a miscarilor – jocul contribuie la cresterea si dezvoltarea complexa a motricitatii. Se diferentiaza de activitatea din familie. de discriminare a culorilor.La nivelul gradinitei activitatea instructiv-educativa are caracter organizat.compenseaza activitatile tensionale distractiva – asigura relaxarea si petrecerea timpului liber în mod placut. abilitatile si capacitatile fizice. de dezvoltare a unor trasaturi de caracter. Poate fi selectat din cunostintele. Sarcina didactica trebuie formulata sub forma unui obiectiv operational.

f) Explicarea si demonstrarea jocului Cadrul didactic trebuie: Sa explice sarcina didactica Sa precizeze actiunile pe care trebuie sa le efectueze copiii pentru realizarea sarcinii Sa actualizeze cunostintele. priceperile si deprinderile ce constituie continutul jocului Sa precizeze regulile ce trebuie respectate în joc. Sa insiste pentru respectarea regulilor. formarea 19 . acesta trebuie: Sa urmareasca rezolvarea corecta a sarcinii didactice. La grupele mari se poate realiza prin conversatie si prin prezentarea materialului. jucarii etc. Învatarea presupune asimilare de cunostinte si abilitati. crearea unei atmosfere favorabile. h) Executarea propriu-zisa a jocului Poate fi condusa de educatoare sau de un copil. valorificând elementele gândite în acest sens. e) Anuntarea titlului jocului si a obiectivelor urmarite Trebuie realizata în termeni clari. Daca este realizata de catre cadrul didactic. organizarii si desfasurarii jocului didactic presupune ca educatorul sa parcurga urmatoarele etape: a) Proiectarea jocurilor didactice Urmareste corelarea cu celelate activitati din gradinita si se finalizeaza în elaborarea proiectului didactic. poate fi ajutata si de unii copii. g) Executarea jocului de proba Se realizeaza sub îndrumarea educatoarei. Sa ofere indicatii cu privire la folosirea materialului de catre copii. Sa mentina atmosfera de joc. stimularea curiozitatii. distractiva (exemple: elemente surpriza. ÎNVATAREA Reprezinta o activitate menita sa opereze o modificare la nivelul comportamentului copilului. aplauze. prin folosirea unor materiale si elemente noi de joc. ci prin raportare la anumite aspecte de ordin metodologic. Sa antreneze toti copiii în joc Pentru îndeplinirea scopului ar trebui executate si variante de joc. se fixeaza regulile etc. d) Prezentarea si familiarizarea cu materialul La grupa mica intuirea materialului se face cu ajutorul educatoarei care evidentiaza caracteristicule materialului sau le reaminteste alte jocuri unde au mai întâlnit acele materiale. Prilejuieste formularea concluziilor si aprecierilor asupra modului în care s-a desfasurat jocul. La grupele mici se poate recurge la elemente surpriza. pregatirea si distribuirea materialului didactic. Sa imprime jocului un ritm alert. sa-l ajute sa se adapteze la mediu. precizarea câstigatorilor. Sa precizeze sarcinile conducatorului de joc. Sa constituie echipele (în cazul jocurilor pe echipe) Demonstrarea jocului va fi facuta de catre educatoare care. prin complicarea sarcinii. evitând monotonia. Desfasurarea activitatilor de joc nu se realizeaza la întâmplare. recompensarea rezultatelor bune. c) Introducerea în joc Vizeaza motivarea copiilor fata de activitatea ce urmeaza a se desfasura. sa-i faciliteze asimilarea de cunostinte. Metodologia proiectarii. se exerseaza actiunea.). începând cu grupa mare. La aceasta etapa se pun la punct aspecte organizatorice. Sa indice cerintele ce trebuie îndeplinite pentru a se desemna câstigatorul jocului (în cazul competitiei). la prezenta unor personaje cunoscute de copii. i) Încheierea jocului. folosirea unor obiecte inedite.atractiva. La grupa mare intuirea se face de catre copii. sintetizând esenta jocului. în putine cuvinte. b) Asigurarea conditiilor Presupune amenajarea locului unde acesta va avea loc. organizarea colectivului de copii.

. La nivelul scolii procesul instructiv-educativ se realizeaza cu colective de elevi constituite pe clase ce reunesc. pe fondul trasaturilor psihofizice caracteristice vârstei. pregatirea pe care au dobândit-o anterior. capacitatea de efort etc. într-un cuvânt. originala.). Aceasta omogenitate a clasei face posibila organizarea activitatii instructiv – educative cu întreg colectivul de elevi si asigura conditii pentru manifestarea rolului conducator al cadrului didactic. a întregului proces instructiv-educativ în concordanta cu particularitatile de vârsta si cu capacitatile de învatare proprii celor mai multi dintre membrii sai. cu particularitati psihofizice comune. într-un timp delimitat. presupune efort constient si se finalizeaza cu obtinerea unor produse materiale. „forma principala”. aceasta contribuie la modelarea personalitatii fiecaruia dintre membrii sai. fapt ce face posibila stabilirea continutului instruirii.educative bine precizate. aplicare în practica si evaluare a propriilor performante. LECTIA reprezinta principala forma de organizare a procesului de învatamânt în scoala. prin intermediul unor metode de învatamânt adecvate. Retinem ca lectia este forma de baza a organizarii procesului de învatamânt în care se desfasoara activitatea elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara. înregistrându-se numeroase definitii. accesibila si asumata liber (exemple: amenajarea spatiului pentru activitati. de integrare sociala a tineretului. clasa ca grup social are un ca-racter administrativ. formal. a modalitatilor de lucru. din cauza amânarii scolarizarii pe diferite motive sau repetarii unor clase anterioare. prelucrare de informatii. „forma dominanta”. Presupune existenta unui scop. sistem de conducere si organizare impuse din exterior. dobândeste sintalitate si functioneaza ca un puternic factor de socializare. MUNCA Forma de activitate specifica adultului. elevi de aceeasi vârsta cronologica. La prescolari este vorba de o munca simpla. D. pre-gatindu-i pentru exercitarea diverselor roluri sociale cu care vor fi ulterior învestiti. în cadrul interactiunii dintre profesor si elev. 1999): are un mobil clar definit prin scopul si obiectivele instructiv-educative anterior stabilite. „forma centrala”). este o unitate de munca didactica ce vizeaza realizarea unor obiective riguros proiectate. îngrijirea plantelor etc. La clasa I pot sa apara diferente evidente generate de influentele exercitate asupra copilului în familie sau de frecventarea/nefrecventarea gradinitei. motivatia învatarii. elevii aceleasi clase se deosebesc între ei prin anumite particularitati individuale. aptitudinile.unor capacitati adaptative. diferenta putând fi de 1-3 ani. Clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. o structura organizata. specifice etapei de dezvoltare ontogenetica si cu un nivel de pregatire apropiat. „forma fundamentala”. În cadrul lectiei activitatea elevilor se desfasoara sub îndrumarea cadrului didactic. În momentul initial al activitatii sale. Treptat ea se structureaza si se contureaza ca grup social. „forma de baza”. Aceasta ne conduce la ideea ca gruparea elevilor dupa criteriul vârstei realizeaza numai o omogenitate relativa. institutionala a scolii. Sunt si situatii când într-o clasa sunt reuniti elevi de vârste diferite. aranjarea jucariilor. nestructurat. cu scop. starea de sanatate. cu reguli proprii de desfasurare ce prezinta urmatoarele caracteristici (Cretu. 20 . Acestea privesc în principal nivelul dezvoltarii intelectuale. de regula. în vederea realizarii unor obiective instructiv . un ansamblu organizat de elevi. Desi clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate. clasa de elevi constituindu-se într-o unitate psihopedagogica. Clasa de elevi reprezinta un sistem de interactiuni umane cu o functionalitate educativa. nu trebuie pierdut din vedere ca. Lectia este o „unitate didactica” distincta. În lucrarile de specialitate termenul de lectie este folosit în mai multe acceptiuni („forma de organizare a procesului de învatamânt”. Prin interactiunile multiple pe care le prilejuieste activitatea comuna desfasurata în cadrul clasei de elevi. dat de particularitatile psihofizice ale vârstei membrilor sai. relativ de sine statatoare. ceea ce face ca adaptarea procesului de instruire si educatie la posibilitatile fiecarui elev sa fie dificil de realizat.

Aceasta nu înseamna ca a fost scutita de critici. utilizeaza un complex de metode si procedee didactice. 21 . în procesul derularii sale se instituie întotdeauna un anumit tip de relatii profesor – elev si elev-elev. Aceasta face ca lectia sa fie structurata ca o succesiune de evenimente ale instruirii temporar legate între ele. ocupând un loc predominant în organizarea instructiei si educatiei. implica o strategie de instruire. teren agricol s. Procesul de învatamânt parcurs în cadrul unei lectii este înteles ca o succesiune de schimbari în modul de lucru al cadrului didactic si elevilor. sa realizeze o legatura intima. Virtutile sale pedagogice au facut ca lectia sa-si pastreze suprematia. altele pe reglarea si autoreglarea învatarii prin mecanismele conexiunii inverse. plecând de la constatarea ca prin parcurgerea lor se creeaza conditii pentru realizarea eficienta a învatarii: captarea si pastrarea atentiei. Urmareste si stimuleaza interesul. Totusi lectia continua si în prezent si probabil multa vreme în viitor sa ocupe un loc central în ansamblul formelor de organizare a procesului de învatamânt. valorificarea experientei de viata a elevilor si chiar transferarea lectiilor în cadrul vietii reale. grupale. generarea unor schimbari în planul personalitatii elevilor. puternic motivanta între elevi si sarcinile de învatare pe care trebuie sa le rezolve . fiind aproape unanim acceptate. La rândul sau.activeaza un anumit continut stiintific determinat de prevederile programei scolare. curiozitatea epistemica a elevilor în raport cu materia ce urmeaza a fi însusita. Ioan Cerghit (1983) precizeaza ca efectele educative ale lectiei pot fi multiplicate pe diverse cai. precum sala de clasa. Unele sunt axate pe reactualizarea cunostintelor. precum si elemente de evaluare a procesului care a condus la rezultate obtinute. sau pe fixarea. angajaza într-un efort comun cadrul didactic si elevii unei clase.. include elemente de conexiune inversa (feed-back). are loc într-un micro mediu fizic. atelier. priceperilor. un anumit mod de abordare a învatarii si predarii. sporirea efectelor sale în planul dezvoltarii personalitatii elevilor. participativ al lectiei care trebuie sa implice. altele sunt centrate pe dirijarea învatarii.a. sa angajeze. În structura lectiei R. individuale sau combinate. laborator. accentuarea caracterului activ. de masurare si apreciere a rezultate lor. Fiecare eveniment vizeaza obtinerea unui anume rezultat. reprezentând o înlantuire de evenimente de instruire. în cadrul sau procesul de predare-învatare se desfasoara pe etape. Important este sa se urmareasca permanent perfectionarea lectiei. corelat cu obiectivele urmarite. sa solicite plenar elevii în desfasurarea procesului de învatamânt. dintre care doua se impun ca esentiale: deschiderea lectiei catre viata. se finalizeaza prin obtinerea anumitor rezultate. în desfasurarea sa sunt incluse diferite modalitati de grupare a elevilor clasei: colective. se cunosc perioade când a fost contestata sau chiar negata. În acest sens Gaston Mialaret preciza ca: ”nici un autor nu neaga valoarea lectiilor bine construite si corect expuse”. Evenimentele instruirii includ un set de actiuni care intervin în intervalul de timp rezervat lectiei în scopul de a stimula si sustine realizarea optima a procesului învatarii. organizator si îndrumator al întregii activitati instructiv-educative. de a ajuta elevii sa parcurga drumul spre realizarea obiectivelor anterior stabilite. întarirea celor învatate. mijloace de învatamânt. Gagné distinge urmatoarele evenimente ale instruirii. asigura conditiile necesare pentru ca profesorul sa-si exercite rolul de conducator al procesului de învatamânt în calitate de proiectant. se desfasoara în limitele unui timp determinat. deprinderilor necesare pentru procesul de învatare în care sunt antrenati elevii în etapa urmatoare. ancorarea sa în lumea reala.

Prin tip de lectie întelegem „o structura procesuala reprezentativa pentru o întreaga categorie de lectii” (Cretu. p. rigide. 1999). a performantelor (verificarea). natura continutului. prin identificarea unor legaturi inter. în functie de notele specifice ale acesteia. În functie de sarcina didactica dominanta se contureaza variate moduri de structurare a lectiilor. 207). deoarece orienteaza cadrul didactic în stabilirea structurii optime a lectiei. activ-participativ. de evaluare a rezultatelor. de obiectivul fundamental urmarit. evaluarea rezultatelor (performantelor). conexiunea inversa poate sa fie prezenta în diferite momente ale derularii unei lectii. reactualizarea cunostintelor învatate anterior. prin care urmeaza a se asigura baza experientiala pentru asimilarea noilor cunostinte. pe baza unei analize pertinente a tuturor factorilor ce trebuie avuti în vedere în organizarea si desfasurarea eficienta a principalei forme de realizare a activitatii instructiv – educative desfasurate în scoala. a schimbarilor ce trebuie sa se produca la nivelul personalitatii lor în semn ca învatarea a avut loc.enuntarea (comunicarea) obiectivelor. Chis V.. Rezulta ca evenimentele instruirii trebuie întelese ca fiind niste module actionale care intra în combinatii foarte variate. Învatarea completa si temeinica presupune diferite tipuri de activitati: de comunicare si însusire de noi cunostinte.. în special. în lectia de descoperire anuntarea obiectivelor nu este necesara. care se constituie în sarcini fundamentele ale lectiilor. metodele de învatamânt folosite. asigurarea conexiunii inverse (feed-back corectiv). tipul – categoria de lectie reprezinta un grup de lectii constituite ca unitate structurala în functie de diferite criterii (Ionescu M. reprezinta o abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii. altfel spus. Numarul si locul lor în structura lectiilor pot însa varia de la o lectie la alta. vârsta elevilor. supla. Aceasta face ca lectiile sa se grupeze în mai multe categorii denumite traditional tipuri de lectii. transferul cunostintelor. verificarea poate detine ponderea într-o lectie de verificare si apreciere. dirijarea învatarii. impuse. iconica. determinat. D. simbolica. De exemplu. locul pe care-l ocupa în structura acesteia depind de specificul obiectivelor urmarite. masurarea rezultatelor. sa adopte o atitudine creatoare si sa structureze fiecare lectie în conformitate cu cerintele învatamântului modern. care poate fi: riguroasa. rigide. se poate renunta la fixare în favoarea transferului. tipul de învatare folosit. Important este ca fiecare cadru didactic sa cunoasca structura procesuala a lectiei. În desfasurarea procesului de învatamânt sunt prezente toate aceste actiuni. Determinarea tipologiei lectiilor prezinta o deosebita importanta practica. moderata sau minima. previne improvizatia si în acelasi timp îl fereste de rutina si monotonie. în moduri diferite: activa. Aceste evenimente se regasesc în desfasurarea activitatii instructiv – educative sub forma lectiilor. în functie de natura continutului. Tipurile de lectii trebuie întelese ca modele orientative si nu ca tipare fixe. fixarea (retentia) celor învatate prin utilizarea cunostintelor în contexte variate sau exersarea priceperilor formate în situatii diferite. pe baza unor strategii diferite. fiind general valabile. Vizeaza constientizarea de catre elevi a ceea ce se asteapta de la ei în încheierea lectiei. Semnifica un anumit mod de construire si realizare a lectiei. pentru ca situatii de instruire asemanatoare pot fi abordate în moduri diferite. prezentarea materialului stimul (a noului continut) care se poate realiza. în care sunt prezente mai pregnant. inflexibile. mijloacele de învatamânt utilizate (Salade. de formare de priceperi si deprinderi. 1982). sa asimileze strategiile generale.. de mai multe ori. într-o anume succesiune. din perspective diferite. de recapitulare si sistematizare. D. intra si transdisciplinare. concepute într-o maniera fle-xibila. Numarul evenimentelor instruirii incluse în derularea unei lectii. care exclud schemele fixe. anumite evenimente de instruire. asigurând conditii optime de parcurgere a traseului de învatare pentru care a optat. prin aplicarea lor în rezolvarea unor probleme teoretice sau practice diferite. În functie de sarcina didactica fundamentala s-au conturat mai multe tipuri de lectii: 22 . 2001..

lectii de comunicare / însusire de noi cunostinte. a unei ghicitori. a unui material ilustrativ. disciplinei. urmarindu-se reactualizarea cunostintelor învatate anterior dar necesare întelegerii noilor continuturi. precizam ca în cadrul sau se desfasoara multiple tipuri de activitati si se realizeaza variate sarcini didactice: comunicare/însusire de noi cunostinte. compuneri. Captarea si pastrarea atentiei. capacitate redusa de concentrare asupra unui singur fel de activitate). verificarea si aprecierea rezultatelor. exercitii creative etc. aceasta secventa se poate realiza în modalitati diverse: crearea unei situatii problema. continutul oarecum restrâns al instruirii. formare de priceperi. având în vedere ca în cadrul sau se realizeaza aproape toate sarcinile didactice. stimularea interesului pentru activitatea ce urmeaza a se desfasura. structura generala a diverselor tipuri de lectie. precum si diversele variante constituite în cadrul fiecarui tip.a. prezentarea unei secvente de film. scriere. Particularitatile psihice ale elevilor de vârsta scolara mica (atentia voluntara slab dezvoltata. în timp ce altii o abordeaza ca pe o varianta a lectiei de comunicare/însusire de noi cunostinte. lectii mixte (combinate) Prezentam. Se încheie cu aprecieri globale si individuale. Vizeaza stimularea interesului. deprinderi. lectii de recapitulare / consolidare si sistematizare a cunostintelor. pregatirea materialelor pentru lectie. în continuare.). Se realizeaza. Urmareste pregatirea psihologica a elevilor pentru lectie. Pregatirea elevilor pentru asimilarea unor cunostinte. lucrari scrise. Verificarea temei si a cunostintelor însusite în lectia anterioara. Prezentarea noului continut. În cadrul acestei etape se rezolva o serie de probleme de natura organizatorica: asigurarea ordinii. controlul prezentei. Analizata ca un tip de lectie. Dat fiind ca în lectia mixta se realizeaza o varietate de sarcini didactice în structura sa sunt prezente aproape toate evenimentele de instruire mentionate anterior: Pregatirea colectivului pentru activitate. a) Lectia mixta (combinata). Este considerata de unii specialisti ca un tip aparte de lectie. Pentru verificarea cunostintelor se folosesc metode diferite: chestionarea frontala. Verificarea temei poate fi facuta pentru a constata daca toti elevii au efectuat sau nu tema (verificare cantitativa). în care caz controlul calitativ se realizeaza prin sondaj în clasa si general. lectii de verificare si apreciere a rezultatelor scolare. necesitatea formarii unor abilitati de natura instrumentala (de lectura. de regula printr-o conversatie introductiva. Comunicarea/anuntarea temei si a obiectivelor urmarite. consolidare si sistematizare a cunostintelor. predominarea obiectivelor de natura formativa. invitarea elevilor la o calatorie imaginara s. În functie de clasa la care se sustine lectia. de natura continutului. alese în functie de natura temei. cu recomandari vizând aprofundarea unor aspecte insuficient însusite. a curiozitatii. în afara orelor de clasa. Este tipul de lectie cel mai frecvent întâlnit în activitatea didactica. sau se poate realiza o verificare a modului în care tema a fost realizata (verificare calitativa). calcul aritmetic) fac necesara îmbinarea mai multor forme de activitate pe parcursul unei lectii si recomanda ca atare folosirea lectiei mixte. crearea unei stari de asteptare favorabile participarii active a elevilor în desfasurarea urmatoarelor secvente ale lectiei. a unei scurte povestiri. abilitati. Se realizeaza într-o maniera accesibila elevilor. sa retina ceea ce vor trebui sa realizeze la sfârsitul orei pentru a demonstra ca învatarea a avut loc. astfel încât acestia sa constientizeze. lectii de formare a priceperilor si deprinderilor. În cel de al doilea caz se poate apela la o gama larga de metode si procedee. pe considerentul ca în cadrul sau transmiterea si asimilarea de noi cunostinte ocupa un loc prioritar. Se pot distinge doua situatii tipice: una când tema presupune un raspuns identic pentru toti elevii si alta când tema presupune raspunsuri diferentiate de la un elev la altul (compuneri de probleme. Dirijarea învatarii 23 . teste. verificarea pe baza fiselor de munca independenta.

directa prin care elevii sunt condusi pas cu pas în asimilarea noilor continuturi. integrarea lor în sisteme tot mai largi. lacunele si sa se concentreze pentru înlaturarea lor. Dirijarea învatarii se poate realiza prin comunicare verbala. a relatiilor cauzale. cele mai frecvent întâlnite fiind: Momentul organizatoric. de gradul de pregatire a elevilor. momentul comunicarii noilor cunostinte detine ponderea. Nu este obligatoriu sa se realizeze dupa comunicarea cunostintelor. evitare a interferentelor. cercetare. Se realizeaza la niveluri diferite: dirijare riguroasa. Se poate realiza prin: corelatii între cunostintele predate. Este inseparabila de conexiunea inversa si trebuie sa puna accentul pe întelegerea continuturilor esentiale. efectuarea unor exercitii de creatie. instructiuni scrise de genul fiselor de lucru ce cuprind întrebari. grafice). experimentare. ci se poate realiza si pe parcurs. folosindu-se predominant conversatia si iconica. Se pot folosi în acest scop comparatii între notiuni. În cele mai multe cazuri se folosesc combinat cele trei forme de prezentare a continutului. întrebari ale caror raspunsuri sa fixeze esentialul. Fixarea (retentia) celor învatate. acestuia alocându-i-se cea mai mare parte din timpul afectat orei. Asigurarea conexiunii inverse. cu un grad ridicat de abstractizare si generalizare. pe aceasta baza. Realizarea acestor activitati depinde de obiectul de studiu. Transmiterea/asimilarea cunostintelor. cadrul didactic intervenind cu unele indicatii. actionala. Se realizeaza prin modalitati diverse. Totul se concentreaza în jurul elaborarii si asimilarii de catre elevi a cunostintelor. de natura continuturilor. pe interpretarea faptelor prezentate. activitatea comuna împletindu-se cu momente de munca independenta si dirijarea minima care permite ca accentul sa se deplaseze pe efortul depus de elevi în descoperirea noilor cunostinte. extinderea acestora la contexte cât mai variate. desfasurate în timp. Transferul cunostintelor urmareste dezvoltarea capacitatii elevilor de a aplica cunostintele în contexte noi. întrebari ajutatoare. Aceasta sarcina didactica fundamentala se realizeaza printr-o serie de evenimente. rezumare si sistematizare a cunostintelor. recomandari. În ceea ce priveste dirijarea învatarii aceasta trebuie astfel realizata astfel încât sa determine participarea activa a elevilor la rezolvarea sarcinilor de învatare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. rezolvarea unor situatii problematice. Urmareste obtinerea de informatii privind rezultate le înregistrate de elevi. În privinta structurii. când se folosesc anumite substitute ale realitatii (imagini figurative. În aceasta etapa se insista pe folosirea modalitatilor de retinere. elevii fiind implicati în activitati de observare. Anuntarea temei si a obiectivelor. probleme etc. b) Lectia de comunicare-însusire de noi cunostinte Nota definitorie a acestui tip de lectie consta în concentrarea activitatii didactice în directia dobândirii de catre elevi a unor noi cunostinte si a dezvoltarii. a proceselor si însusirilor psihice. dirijarea învatarii. Va urmari.a. de tipul de învatare promovat. dirijare moderata în care profesorii si elevii sunt deopotriva implicati în procesul de transmitere si dobândire de noi cunostinte.Prin acest moment se realizeaza coordonarea activitatii cadrului didactic si a elevilor în vederea realizarii obiectivelor instructiv – educative: asimilare de noi cunostinte. Poate fi sau nu însotita de notare. folosirea unor materiale demonstrative. realizarea de aplicatii prin care notiunile teoretice favorizeaza formarea de abilitati practice s. Se pot realiza si fixari partiale pe parcursul lectiei. explorare. rezolvarea unor exercitii aplicative. simbolica. lectura unor fragmente din manual sau alte surse. dezvoltarea proceselor si structurilor cognitive. exercitii. a unor capacitati instrumentale si operationale. în ce masura lectia a contribuit la formarea unor abilitati si competente care apar ca efecte cumulative ale unor activitati diverse. sugestii. gradul în care s-au realizat obiectivele urmarite pentru a se interveni cu masuri corective si ameliorative. Permite analiza modului de îndeplinire a obiectivelor propuse si a eficientei activitatii desfasurate. Prezentarea continuturilor se poate realiza într-o maniera activa. toate vizând deopotriva sa-l ajute pe elev sa constientizeze greselile. de asemenea. mai ales când se transmit cunostinte complexe. nonverbala. 24 . a personalitatii în ansamblu. Captarea atentiei si pregatirea pentru asimilarea noilor cunostinte. diferentierea esentialului de elementele de detaliu. Evaluarea performantelor.

Recapitularea conduce si la stabilirea de corelatii între cunostinte. expunerii (lectii . lectia de comunicare bazata pe receptarea unui text. aplicatii practice. întocmirea unor tablouri sinoptice. Activitatea didactica centrala în acest tip de lectie este recapitularea si sistematizarea materiei. Este precedata de obicei de anuntarea temei ce urmeaza a fi recapitulata. care implica raspunsuri la întrebari de sinteza. transferul continuturilor predate. sa-i familiarizeze cu anumite tehnici de lucru. prin dialog frontal cu clasa. sa nu se reduca la reactualizarea acestora în maniera în care s-a facut predarea. de regula. acestea din urma practicându-se de obicei la clasele mari. dar. de elaborarea unui plan de recapitulare si este urmata de aprecieri facute de cadrul didactic referitoare la gradul de stapânire a materiei. relevarea structurilor logice a informatiilor si integrarea lor în sisteme mai ample. Nu este obligatoriu sa se parcurga toate aceste evenimente. în evidentierea unor corelatii intra si interdisciplinare. aceste lectii cuprind activitati specifice. referate. Pe parcursul derularii recapitularii se ofera explicatii suplimentare pentru clarificarea unor cunostinte si se stabilesc noi corelatii între acestea. joc didactic. lectii de sistematizare în care re capitularea se realizeaza prin activitatea independenta a elevilor pe baza de fise de munca independenta. lectii în care noile cunostinte sunt prezentate cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale. lectia de tip seminar. 25 . expuneri de sinteza realizate de cadrul didactic.prelegere). aplicatii practice. de indicatii cu privire la continuarea activitatii de învatare. Se pot efectua exercitii. fixarea. dirijat de cadrul didactic.Retentia. Acest tip de lectie se foloseste atunci când cadrul didactic are de transmis un volum mai mare de cunostinte. Acestea se organizeaza la începutul anului scolar sau la începutul unui capitol sau teme mai ample. elaborarea de noi generalizari. este posibil ca întreaga ora sa fie folosita numai pentru comunicarea noilor continuturi. în folosirea unor noi mijloace de învatamânt. Urmarind ca sarcina didactica fundamentala consolidarea si sistematizarea cunostintelor. lectia bazata pe instruirea asistata de calculator. de o complexitate ridicata. la încheierea semestrului sau anului scolar (recapitulari de sinteza). lectia de descoperire pe cale inductiva dau deductiva. c) Lectia de consolidare/recapitulare si sistematizare Desi activitati de repetare si sistematizare a cunostintelor se realizeaza în toate tipurile de lectii. Pentru a mentine interesul elevilor si a evita monotonia este necesar ca în lectiile de acest tip sa se introduca un element de noutate care poate consta în organizarea inedita a cunostintelor. completarea cunostintelor. indicatii pentru continuarea învatarii în mod independent. în implicarea elevilor în activitati cu caracter creator. descrierii. Unele lectii de comunicare dobândesc caracterul de lectii introductive care urmaresc sa le formeze elevilor o imagine de ansamblu asupra materiei ce urmeaza a fi predata. În functie de tipul de învatare implicat în realizarea sarcinii didactice fundamentale. Se realizeaza. discutii de sistematizare si clasificare. Se organizeaza dupa unele lectii de comunicare al caror continut reprezinta elemente fundamentale pentru întelegerea continutului unei discipline de învatamânt (lectii de repetare curenta). probleme. înlaturarea unor lacune din pregatirea elevilor. rezolvarea de exercitii si probleme. în acelasi timp creeaza conditii si pentru verificarea. cunoaste mai multe variante: lectia de comunicare bazata pe învatarea prin receptare a naratiunii. grafice. exista si lectii special destinate îndeplinirii acestei sarcini didactice. O cerinta importanta este ca recapitularea sa abordeze tema din perspectiva unei idei centrale în jurul careia sa se organizeze cunostintele. la sfârsitul unui capitol sau teme mari (lectii de repetare periodica). Recapitularea continutului se recomanda sa fie însotita de elaborarea unor scheme care sa sistematizeze datele esentiale. pe exercitii de vorbire si scriere. expuneri de sinteza (la clasele mari). Si acest tip de lectie cunoaste mai multe variante: lectii bazate pe rezolvarea de probleme. sa-i sensibilizeze pentru noile continuturi.

o serie de variante: lectii bazate pe învatare prin exercitii executorii. întâlnite mai ales la educatie fizica. pregatirea pentru activitate. activitatea independenta a elevilor. captarea atentiei. evaluam cele constatate. 26 . lectii de studiu individual în biblioteca. Se organizeaza periodic în completarea evaluarilor curente. anuntarea.a.d) Lectia pentru formarea priceperilor si deprinderilor Specific pentru acest tip de lectie este ponderea pe care o ocupa activitatea independenta a elevilor consacrata efectuarii de exercitii. determinate de natura activitatilor întreprinse de elevi: lectii de formare a unor deprinderi de natura intelectuala (de rezolvare de exercitii si probleme. Dupa tipul de învatare. Realizarea sarcinii didactice specifice presupune parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: precizarea tematicii. care reprezinta sarcina didactica fundamentala. cunoasterea nivelului de pregatire a elevilor. de efectuare a unor experiente. de întelegere si operare cu informatiile asimilate si ca o continuare fireasca. capacitatea de aprofundare. de analiza a unui text sau material documentar s. de realizare a unor colectii de materiale . Ca structura acest tip de lectie presupune. Acest tip de lectie cunoaste numeroase variante. a nivelului dezvoltarii psihice. de compunere. explicarea obiectivelor urmarite pentru activitatile ce vor fi realizate. în principiu. lectii bazate pe exersare simulata. în cadrul acestor lectii efectuam o diagnosticare a modificarilor ce s-au produs în personalitatea elevilor în urma transmiterii unui volum de cunostinte într-un timp dat. lectii – excursii care urmaresc formarea capacitatii de observare a unor fenomene. eventual refacerea lucrarilor nereusite. e) Lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare Are ca sarcina didactica dominanta verificarea si aprecierea rezultatelor scolare. de asemenea. lectii bazate pe autoinstruire asistata de calculator etc. lectii de activitate practica ce vizeaza formarea de priceperi si deprinderi necesare efectuarii unor diverse activitati cu caracter practic. descrierea etapelor ce urmeaza a fi parcurse (în unele cazuri se poate prezenta si un model al lucrarii anterior realizat). lectii de laborator. continutului ce urmeaza a fi verificate si aducerea acestora la cunostinta elevilor. analiza si aprecierea rezultatelor. lectii bazate pe exercitii creative. a gradului de stapânire a materiei predate pe parcursul mai multor lectii. sub îndrumarea cadrului didactic pentru efectuarea propriu zisa a lucrarii. reactualizarea cunostintelor teoretice indispensabile efectuarii activitatilor. Prin astfel de lectii verificam bagajul de informatii pe care îl detin elevii. acest tip de lectie cunoaste. înregistrare si prelucrare a datelor.). lucrari practice care conduc la formarea priceperilor si deprinderilor intelectuale sau a unor componente actionale. lectii de formare a unor deprinderi motrice. analiza gramaticala sau literara. lectii bazate pe imitatie de modele. la intervale mai mari de timp. Altfel spus. de selectare. prin care se urmareste formarea abilitatilor de folosire a aparaturii de laborator. cu ocazia încheierii unui semestru sau an scolar sau dupa predarea unui capitol sau teme de mai mare întindere. demonstrarea modului de executie a lucrarii. anterior desfasurarii lectiei. parcurgerea urmatoarelor evenimente/secvente de instruire: moment organizatoric.

în acelasi timp. nu poate fi înlaturata normativitatea în ceea ce priveste tipurile si structura diferitelor tipuri de lectii. daca se realizeaza pe baza examinarilor orale. organizarea si desfasurarea fiecarei lectii presupunând nu numai elemente de tehnica. CAPITOLUL IV PARTICULARITATI ALE CURRICULUM-ULUI PENTRU ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: IV. natura continutului. În cazul verificarii prin lucrari scrise. aceasta nu trebuie privita ca o unitate independenta. În functie de tematica supusa verificarii. iar în desfasurarea sa sa evite schemele rigide. confectionarea unor obiecte s. sa se evidentieze greselile tipice sau cu o frecventa mai mare. lectie de verificare – autoverificare cu ajutorul calculatorului electronic.2. de metodele prin care se realizeaza evaluarea. obiectivele. care constituie activitatea predominanta. particularitatile de vârsta ale elevilor. Obiective: 27 . lectie de verificare cu ajutorul testelor docimologice si al fiselor.verificarea propriu zisa.1. Pentru o organizare si desfasurare eficienta a lectiei. lectie de verificare prin lucrari scrise. continuturile. sub pretextul creativitatii si al inovatiei. nivelul de scolaritate. ca o veriga într-un sistem. slabe). sabloanele. obiectivele urmarite. Cadrul didactic are posibilitate sa opteze pentru acel tip de lectie care serveste cel mai bine realizarii obiectivelor propuse.profesori. IV.angajati în aceasta activitate. Se recomanda ca în desfasurarea acestora sa se realizeze aprecieri generale asupra lucrarilor realizate de elevi. precum: specificul disciplinei. aceasta poate fi fructificata si pentru sistematizarea materialului. deoarece nu se poate accepta o activitate scolara rigida si uniforma.3. explicatii suplimentare pentru înlaturarea lacunelor. corectarea greselilor. cunoaste mai multe variante: lectie de verificare sub forma examinarii orale. sa se elucideze si sa se elimine cauzele greselilor si. Tipologia prezentata are o valoare orientativa. Retinem. Caracteristici generale. elevi . sa se prezinte unele lucrari reprezentative (foarte bune. Dar. organizarea si desfasurarea sa depind si de locul pe care-l ocupa în sistemul de lectii. într-o succesiune de lectii. bune. daca e posibil. În conceperea fiecarei lectii trebuie sa se tina cont si de elementele noi pe care le aduce didactica moderna prin analiza sistemica a procesului de învatamânt vazut ca relatie între predare – învatare evaluare. pentru unele completari si clasificari. aprecierea rezultatelor si evidentierea elementelor mai putin cunoscute de elevi sau a greselilor tipice. ca proces bilateral între cei doi factori umani . În alegerea tipului si variantei de lectie se vor avea în vedere aspecte multiple. aceasta trebuie sa fie urmata de lectii destinate analizei lucrarilor. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar. ci ca un element. Curriculum. IV. în concluzie.a). De aici rezulta ca functiile unei lectii. ca încercarile de a înlatura sablonul în conceperea si desfasurarea lectiilor sunt meritorii. ci si de creatie. sa se refaca lucrarile slabe. lectie de verificare si apreciere prin lucrari practice (lucrari de laborator. corelata cu celelalte lectii din sistem. Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV.

În sens larg. Din definitiile prezentate se poate desprinde ca un curriculum nu se reduce la un set de obiective si continuturi de învatare. În vocabularul activ al limbii române acest concept a intrat recent. dar apropiate cum ar fi: alergare. Este definit atât în sens larg cât si în sens restrâns. unde avea sensuri multiple. caile. respectiv receptare. dar si în cadrul politicilor educationale. Curriculum. La nivelul învatamântului prescolar si primar curriculum-ul educational reflecta realitati diferite si prezinta câteva aspecte ce particularizeaza atât directiile de dezvoltare 28 . oferirea experientelor asimilabile si foarte utile. Se impune subliniat faptul ca experientele achizitionate de elevi nu sunt neaparat mai putine de cât cele oferite. curriculum-ul desemneaza ansamblul proceselor educative si al experientelor de învatare prin care trece elevul pe durata parcursului sau scolar. pentru ca s-a intentionat. de o maniera realista si oportuna. Aprofundarea elementelor privind schimbarile produse de reforma învatamântului prescolar si primar. Astfel. mijloacele si actiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri. cum sunt „obiectivele educationale”. Toate acestea converg semantic spre un demers complet. în desfasurarea unei actiuni etc. Acest ansamblu de documente poarta denumirea de curriculum formal sau oficial (Curriculum National. ci reprezinta în primul rând un sistem de experiente de învatare oferite/"administrate" elevilor si ulterior un sistem de experiente de învatare efectiv interiorizate de acestia. dar ratiunea noului concept nu a fost aceea a unei simple schimbari terminologice. anticipate realist asupra celui din urma. „educatie integrata”. curriculum-ul cuprinde ansamblul documentelor scolare de tip reglator în cadrul carora se consemneaza datele esentiale privind procesele educative si experientele de învatare pe care scoala le ofera elevului. scopurile si obiectivele unei activitati educative. curriculum-ul reprezinta un proiect educativ care defineste: telurile. în principal. „instruirea asistata de calculator”. În sens restrâns. dar prescurtat. esentializat si dinamic prezentat în parcurgerea unui domeniu. sintetic rezumativ. cuprinzator. 1998). Cadru de referinta.1. dupa L. Reaparitia lui în secolul al XX-lea mai poarta înca acceptiunea „primara” de continut al învatamântului într-o institutie scolara. în documentele elaborate de Consiliul National pentru Curriculum. organizându-se învatarea în asa fel încât ele sa se integreze în personalitatea educabilului implicat activ. o biografie prescurtata a unei persoane. cursa. „învatarea deplina”. acest concept ocupa un loc central nu numai în Stiintele Educatiei. de la bun început. de unde si sintagma „curriculum vitae”. D'Hainaut. IV. transformarea educabilului de o maniera adaptativa. înteles ca o succesiune de activitati de transmitere. Exista si definitii mai cuprinzatoare si mai explicite. scurta privire. ca rezultat al reformei învatamântului dupa 1990. Etimologia termenului „curriculum” (plural „curricula”) se regaseste în latina veche. Caracteristici generale Curriculum-ul face parte din categoria conceptelor care au rascolit profund educatia în secolul al XX-lea. Astazi curriculum-ul reprezinta un concept cheie al pedagogiei contemporane. parcurgere. care implica organizarea si provocarea învatarii. Din interpretarea definitiilor date curriculum-ului se desprinde ca teoria curriculum-ului impune renuntarea la binomul traditional predare-învatare. În România. „învatamântul formativ”. Cunoasterea particularitatilor documentelor curriculare din învatamântul primar si prescolar. metodele si instrumentele folosite pentru a evalua rezultatele procesului educativ. trecere/parcurs prin viata. Curriculum-ul reprezinta o realitate interactiva între educator si elev cu efecte concrete.Întelegerea filosofiei de constructie a curriculum-ului pentru învatamântul primar si prescolar. Curriculum-ul semnifica un curs de strabatut.

asigurarea suportului individual pentru copii etc. Astfel. în cât mai multe domenii experientiale (Domeniul lingvistic si literar. gîndirea divergenta. Actualul curriculum pentru învatamântul prescolar promoveaza conceptul de dezvoltare globala a copilului. a gestiona emotii. amintim R. atitudini ce tin de dezvoltarea socio-emotionala (a trai si a lucra împreuna sau alaturi de altii. nutritie. echilibru . cunostinte atitudini si abilitati necesare în viata.a copilului. a accepta diversitatea. Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltarii globale vizeaza cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltarii complete a copilului. Brunet. Spitz. practici de mentinerea sanatatii si securitatii personale. în vederea asigurarii: continuitatii în interiorul aceluiasi ciclu curricular. N. dar si coordonarea. deprinderi. cât si celor de perspectiva ale copiilor prescolari. Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltar ea timpurie a copilului reflecta contextul international al cercetarilor si preocuparilor la nivel mondial în domeniul educatiei timpurii . De asemenea.este adecvat atât nevoilor prezente. cât si oferta experientelor de învatare oferite. Aceasta abordare a dezvoltarii copilului si a achizitiilor sale este utilizata de mai toti specialistii preocupati de evolutia neuropsihica a copiilor de vârsta mica. Gesell urmareste evolutia copilului în functie de crestere si de maturizarea sistemului ner vos corelat cu procesul de achizitii în plan psihologic. la echiparea lor progresiva cu concepte. relevanta . O. Domeniul stiintelor. interdependentei dintre tipurile de activitati de învatare din învatamântul prescolar si disciplinele scolare (clasele I-II). curriculumul pentru învatamântul prescolar prezinta o abordare sistemica. dezvoltarea cognitiva (abordarea unor situatii problematice. Domeniile de dezvoltare vizate prin noul curriculum si conturate în Reperele fundamentale privind învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului între nastere si 7 ani2 sunt: Dezvoltarea fizica. prezentul curriculum se remarca prin: extensivitate . progresie si continuitate . în societatea de azi. diferentiere . chiar la copii prescolari de aceeasi vârsta (a se vedea ponderea jocurilor si activitatilor alese si a activitatilor de dezvoltare personala). din perspectiva tuturor tipurilor semnificative de rezultate de învatare.).permite dezvoltarea si manifestarea unor caracteristici individuale.). alergarea). alimentatie sanatoasa etc. dezvoltarea senzoriala.angreneaza prescolarii. sanatate si igiena personala Vizeaza dezvoltarea unor deprinderi si abilitati (de exemplu. prin experiente de învatare. Domeniul psiho-motric). pregatirea copilului pentru scoala si pentru viata trebuie sa aiba în vedere nu doar competentele academice. conceptul de „domeniu de dezvoltare” apare în secolul XX. cât si cu curriculum-ul ca întreg. la ridicarea competentei în controlul evenimentelor si în confruntarea cu o larga varietate de cerinte si asteptari.). previzionate la nivelul politicii educationale. precum si cerintele si prioritatile la nivel national. corelatii etc.. îngrijirea si protectia copilului mic de la nastere le 7 ani. stabilirea de relatii cauzale etc. 29 . Dupa conceptia lui Gesell dezvoltarea este divizata în: domeniul motor. între cele doua razboaie mondiale. autonomie si deprinderi de autoservire.). printr-un pr oces consultativ la care au participat specialisti în educatia si dezvoltarea copilului mic de la nastere la 7 ani. ci si capacitati. cognitiv-senzorial. Scopul elaborarii acestui document a fost acela de pune bazele unui sistem de documente de politica privind educatia. toleranta etc. considerat a fi esential în perioada copilariei timpurii. prin care sa fie promovate drepturile copilului si sa-i asigure acestuia conditiile optime pentru un cel mai un start in viata. cunostinte si practici referitoare la îngrijire si igiena personala. Printre primii care urmaresc dezvoltarea copilul ui de la nastere este Arnold Gesell si el elaboreaza una dintre primele inventare de dezvoltare structurat pe domeniile de dezvoltar e. deschiderii spre module optionale de instruire. limbaj si comunicare. Dimensiunile acestui domeniu sunt: 1 Din punct de vedere istoric. sanatate . care sa asigure o perspectiva si abordare unitara a perioadei copilariei timpurii. saritul. în acord cu particularitatile sale de vârsta si individuale. asocieri. în contextul în care. dezvoltarea fizica (motricitate. Domeniul socio-uman. I. Bayley si altii 2 Acest document de politica educationala a fost elaborat în 2007 cu sprijinul Reprezentantei UNICEF din România.permite trecerea optima de la un nivel de studiu la altul si de la un ciclu de învatamânt la altul sau de la o institutie de învatamânt la alta (consistenta conceptiei generale. Domeniul estetic si creativ. Lezine. contribuind la optimizarea întelegerii de catre acestia a lumii în care traiesc si a propriei persoane.asigura abordarea fiecarui domeniu experiential atât în relatie cu celelalte. Aceasta perspectiva a dezvoltarii globale a copilului accentueaza importanta domeniilor de dezvoltare a copilului1 .

reprezentari numerice. operatii.a) Dezvoltare fizica care vizeaza: Dezvoltarea motricitatii grosiere Dezvoltarea motricitatii fine Dezvoltarea senzorio-motorie b) Sanatate si igiena personala care vizeaza: Promovarea sanatatii si nutritiei Promovarea îngrijirii si igienei personale Promovarea practicilor privind securitatea personala Dezvoltarea socio-emotionala Vizeaza debutul vietii sociale a copilului. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea limbajului si a comunicarii: Dezvoltarea capacitatii de ascultare si întelegere (comunicare receptiva) Dezvoltarea capacitatii de vorbire si comunicare (comunicare expresiva) b) Dezvoltarea premiselor citirii si scrierii: Participarea la experiente cu cartea. gramatica. cunoasterea si aprecierea cartii Dezvoltarea capacitatii de discriminare fonetica. forme geometrice. de a întelege si a raspunde emotiilor celorlalti. În strânsa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului. Dezvoltarea emotionala vizeaza îndeosebi capacitatea copiilor de a-si percepe si exprima emotiile. care influenteaza decisiv procesul de învatare. b) Cunostinte si deprinderi elementare matematice. cunostinte elementare matematice ale copilului si cele referitoare la lume si mediul înconjurator. întelegerea semnificatiei mesajelor). Interactiunile sociale mediaza modul în care copiii se privesc pe ei însisi si lumea din jur. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltare sociala care vizeaza: Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu adultii Dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata Acceptarea si respectarea diversitatii Dezvoltarea comportamentelor prosociale b) Dezvoltare emotionala care vizeaza: Dezvoltarea conceptului de sine Dezvoltarea controlului emotional Dezvoltarea expresivitatii emotionale Dezvoltarea limbajului si a comunicarii Urmareste dezvoltarea limbajului (vocabular. Spatiul. masurare) Cunoasterea si întelegerea lumii (lumea vie. Dimensiunile acestui domeniu sunt: a) Dezvoltarea gândirii logice si rezolvarea de probleme . cunoasterea si întelegerea lumii: Reprezentari matematice elementare (numere. comunicare orala si scrisa. evenimente si persoane. folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj Dezvoltarea cognitiva Trebuie definita în termenii abilitatii copilului de a întelege relatiile dintre obiecte. crucial pentru acest domeniu. întelegerea modelelor. capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii. Domeniul include abilitatile de gândire logica si rezolvare de probleme. concepte de spatiu. modul în care acesta abordeaza sarcinile si contextele de învatare. a comunicarii (abilitati de ascultare. dincolo de caracteristicile lor fizice. nonverbala si verbala) si preachizitiile pentru scris-citit si însoteste dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii. metode stiintifice) Capacitati si atitudini în învatare Se refera la modul în care copilul se implica într-o activitate de învatare. precum si la atitudinea sa în 30 . Pamântul. asocierea sunet-litera Constientizarea mesajului vorbit / scris Însusirea deprinderilor de scris. fenomene. precum si dezvoltarea conceptului de sine. sintaxa.

ca si pentru intervalul 5-7 ani planul de învatamânt cuprinde urmatoarele categorii de activitati de învatare: activitati pe domenii experientiale. gândirea. De asemenea. de accentuarea unor procese psihice cum ar fi: memoria. jocuri si activitati didactice alese si activitati de dezvoltare personala. Permite scolarului mic acumulari cantitative si calitative. din norma cadrului didactic. în afara deprinderilor si abilitatilor mentionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare Dimensiunile acestui domeniu sunt: Curiozitate si interes Initiativa Persistenta în activitate Creativitate Rolul educatoarei este acela de a urmari realizarea unei legaturi reale între domeniile de dezvoltare si domeniile experientiale. precum si caracteristica acestora. Stimuleaza curiozitatea epistemica a elevilor. în contextul unei învatari centrate pe copil. cele mai importante fiind: planul cadru de învatamânt. diferit pentru gradinita si clasele I-IV. a finalitatilor educationale. implicit.ore/tura. în functie de tipul de program al gradinitei (program normal si program prelungit sau saptamânal) si o delimitare pe tipuri de activitati de învatare. domeniul moral-civic.5 ani Activitati pe domenii experientiale 7 + 7 2h x 5 zile = 10h 3 program din gradinite: normal (ON). Vom prezenta în cele ce urmeaza particularitatile acestor documente curriculare.de activitati/saptamâna ON3 OP/OS Intervalul de vârsta Categorii de activitati de învatare Nr. încurajeaza eterogenitatea (abandonarea sistemului de constituire a grupelor pe criteriul cronologic). domeniul artistic. Curriculumul pentru învatamântul primar a cunoscut si el modificari si schimbari de paradigma. programele scolare. singurul aspect ce le diferentiaza fiind dat de numarul de ore (mai mare la 5-7 ani). în schimbarea strategiei didactice si a solicitarilor ce tin de actul învatarii.interactiunea cu mediul si persoanele din jur. singurul aspect ce le diferentiaza constând în volumul si complexitatea cunostintelor. materialele curriculare. efectiv. Initiaza elevii în disciplinele umaniste. dedicate categoriilor de activitati din planul de învatamânt 3 . creativitatea etc. acesta prezinta o constructie diferita. domeniul socio-emotional. oferind accesul la o cunoastere superioara. domeniul psihomotric. Nr. atât pentru intervalul 3-5 ani. IV. prin gasirea strategiilor adecvate de atingere a dezvoltarii globale a copilului si. Astfel. PLANUL DE ÎNVATAMÂNT În învatamântul prescolar noul plan de învatamânt are o structura pe doua niveluri de vârsta si. domeniile de dezvoltare vizate prin curriculum-ul pentru clasele I-IV sunt: domeniul cognitiv. La programul prelungit si saptamânal numarul de activitati mentionat reprezinta activitatile care se adauga în programul de dupa-amiaza al copiilor (tura a II-a a educatoarei). precum si trecerea spre celelalte cicluri curriculare. fara a cauta o suprapunere exclusiva a lor ci. Analizat din perspectiva holista actualul curriculum: Asigura continuitatea experientelor educationale oferite de gradinita. 31 .2. artistice etc. prelungit (OP) si saptamânal (OS). Documentele curriculare pentru gradinita si clasele I-IV Continuturilor curriculare din gradinita si ciclul primar se concretizeaza în documentele scolare de tip reglator. stiintifice. dar la un nivel superior. Asemanator curriculum-ului prescolar.

care informeaza prescolarul si îi faciliteaza acestuia accesul la informatii. organizate si conduse de cadrul didactic.5h x 5 zile = 7. 32 . Înainte de analiza tipologiei activitatilor de învatare prevazute în planul de învatamânt preprimar. mobilierului si a materialelor si echipamentelor specifice. iar pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 5-7 ani. utilizarea în mod cât mai flexibil a spatiului. povestirile create de copii. sistematic. categoriile de activitati de învatare desfasurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare. Planul de învatamânt pentru nivelul prescolar prezinta o abordare sistemica. Pentru grupele de vârsta cuprinse în intervalul 3-5 ani.7 ani Activitati de dezvoltare personala 6 + 11 1h x 5 zile = 5h TOTAL 26 + 26 25 h Într-un demers coerent al centrarii demersurilor educationale pe copil. în acest context considera ca învatarea realizata de la persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic. organizarea mediului si activitatile/situatiile de învatare. discutiile libere. observarea. parinti. pe realizarea unei dialectici pedagogice – dupa H. Ele pot lua forma activitatilor pe discipline sau integrate. accentul se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala a acestuia. în functie de nevoile educationale ale copiilor. în scopul atingerii finalitatilor prevazute în curriculum. catre comunitate si.. deschiderea gradinitei catre exterior. exercitiile cu material individual. special create. constructiile. în vederea asigurarii continuitatii în cadrul celei mai importante perioade de dezvoltare din viata copilului. intensiv. Activitatile de învatare se desfasoara fie cu întreaga grupa de copii. dar si a colaboratorilor si partenerilor educationali din comunitate. convorbirea.5h TOTAL 22 + 22 25 h Activitati pe domenii experientiale 10 + 10 3h x 5 zile = 15h Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1h x 5 zile = 5h 5 . ideea de dezvoltare a copilului promovata este dependenta de ocaziile pe care i le ofera rutina zilnica. Desfasurarea acestora necesita coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învatare-evaluare. Dintre modalitatile de realizare utilizate putem aminti: jocul liber.) si obtinerea treptata a unei autonomii personale. Activitatile de învatare reprezinta un ansamblu de actiuni cu caracter planificat. Acest curriculum îmbina ideile pedagogiei traditionale cu ideile pedagogiilor alternative din lume si încearca sa se situeze în acord cu tendintele novatoare în domeniul curriculumului. noul curriculum scoate în evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent deosebit pe rolul educatoarei în procesul de activizare a functiilor mintale constructive si creative ale copiilor.5h x 5 zile = 7. jocul didactic.care diagnosticheaza dificultatile copilului si care îl sprijina si orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta. precum si categoriile si numarul de activitati sunt rezultatul corelarii realitatilor din sistem cu Reperele fundamentale în învatarea si dezvoltarea timpurie a copilului de la nastere la 7 ani si cu tendintele la nivel mondial în domeniu. negociere. lectura dupa imagini. De asemenea. ea insista pe: ideea de cadru didactic care joaca rolul de persoana resursa.5h Activitati de dezvoltare personala 5 + 10 1. cooperare. interactiunile cu ceilalti. respectiv: cadre didactice. a caror implicare este la fel de importanta. luarea deciziilor în comun etc. subtila si continua. fie pe grupuri mici sau individual. a activitatilor liber-alese sau a celor de dezvoltare personala. În desfasurarea acestora accentul va cadea pe încurajarea initiativei copilului si a luarii deciziei. experimentele.Wallon – în care copiii si educatoarea se afla într-o interactiune si acomodare reciproca. De asemenea. povestirea. pe învatarea prin experimente si exersari individuale. copii. specifice didacticii. consideram necesara definirea activitatilor de învatare. metodic. Intervalele de vârsta care apar în planul de învatamânt. memorizarile. care lucreaza individual sau în grupuri mici cu prescolarii respectând ritmul lor propriu etc.Jocuri si activitati didactice alese 10 + 5 1. precum si alte mijloace.

A. sa o recunoasca. Domeniul limba si comunicare Vizeaza stapânirea exprimarii orale si scrise. Din aceasta perspectiva. cât si întelegerea naturii ca fiind modificabila de fiintele umane cu care se afla în 4 Domeniile experientiale sunt adevarate „câmpuri cognitive integrate” (L. de educatie fizica. Vlasceanu) care transced granitele dintre discipline si care. Ordinea desfasurarii etapelor de activitati (etapa I. În acest sens. maximum 30-45 minute la grupa pregatitoare). Pot fi proiectate în maniera integrata sau pe discipline si sunt desfasurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în functie de temele mari propuse de curriculum. jocuri de limba. de particularitatile individuale ale copiilor din grupa. în activitatea integrata intra si jocurile si activitatile alese sau cunostintele interdisciplinare sunt focalizate pe anumite domenii experientiale iar jocurile si activitatile alese se desfasoara în afara acesteia).) nu este întotdeauna obligatorie. Prin activitatile din acest domeniu se urmareste ca acestia sa vorbeasca cu încredere. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. În functie de nivelul grupei. copilul va fi ajutat sa învete cuvinte care sa îi permita sa vorbeasca despre el însusi si despre mediul înconjurator. domeniul limbajului. de continuturile si obiectivele propuse la activitate. fonemele si intonatia. Domeniul Stiinte Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experientelor practice. cântece si jocuri muzicale. activitati matematice. imitarea ritmurilor diferite. Activitatile cele mai potrivite pentru aceasta învatare sunt: memorarea de cuvinte/propozitii.2. copilul va fi obisnuit sistematic sa asculte sonoritatea specifica limbii studiate. sa reproduca ritmul. se apreciaza ca studiul operelor literare specifice vârstei rafineaza gândirea si limbajul acestora. mâncaruri. de cunoasterea mediului. prescolarii devin capabili sa exploreze experientele altor persoane si sasi extinda astfel propriul repertoriu de experiente semnificative. educatie muzicala sau activitati artistico-plastice) sau activitati integrate (cunostintelele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate armonios pe durata unei zile întregi si. clar si fluent. de educatie pentru societate. atapa a II-a. cu acest prilej. respectiv: domeniul psihomotric. Activitatile pe domenii experientiale4 33 .În medie. A. se întâlnesc cu domeniile traditionale de dezvoltare a copilului.). etapa a III-a etc. o activitate cu copiii dureaza între 15 si 45 de minute (15 minute la grupa mica. creatii artistice specifice. educatoarea poate decide care este timpul efectiv necesar pentru desfasurarea fiecarei activitati. Educatoarea poate planifica activitati de sine statatoare. pornind de la premisa ca prin ascultare si exprimare în situatii de grup. precum si de nivelul de vârsta si de nevoile si interesele copiilor din grupa. care sa îi faciliteze relatii/contacte sociale simple cu vorbitorii nativi ai limbii respective si care sa îl ajute sa participe oral la viata/activitatea din clasa/comunitate. extinde capacitatea lor de a întelege situatii interpersonale complexe si aduce o contributie importanta la dezvoltarea capacitatilor de evaluare. Tot în cadrul acestui domeniu includem si primul contact al copilului cu o limba straina sau regionala.1. De asemenea. copilul va fi stimulat sa învete si câteva elemente ale culturii tarii/regiunii respective (istoria locurilor. activitati traditionale etc. Astfel. Se recomanda ca toate institutiile de învatamânt prescolar sa furnizeze contexte în care prescolarii sa se poata exprima si sa utilizeze activ mijloacele de comunicare. activitati practice. în contextul dat de prezentul curriculum. acompaniind frazele auzite si repetate cu o tamburina. utilizând modalitati de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. domeniul cognitiv. A. ca si abilitatea de a întelege comunicarea verbala si scrisa. Numarul acestora indica îndeosebi numarul maxim de discipline care pot fi parcurse într-o saptamâna (si ne referim la disciplinele/domeniile de învatare care pot intra în componenta domeniilor experientiale respective). se pot desfasura maximum 5 activitati integrate pe saptamâna. Astfel. domeniul socio-emotional. respectiv pe discipline (activitati de educarea limbajului. cadrul didactic având libertatea de a opta pentru varianta potrivita.

bunatatea. generarea de ipoteze. Dezvoltarea capacitatilor de rationament. mediul fizic. conceperea si realizarea de experimente. ci sa-i ofere posibilitatea de a explora si contexte ale unor alte componente curriculare. analiza proportiilor unei cladiri etc. prin selectia unor materiale în functie de caracteristicile lor. La fel. de asemenea. Domeniul are o extindere si catre contexte curriculare care privesc tehnologia. aplicarea unor principii stiintifice în economia domestica (ex. numar si. clasificare sau descriere cantitativa. cum ar fi textura. copiii vor întelege mult mai usor concepte precum dreptatea. culoarea sau forma etc. Astfel. În abordarea acestui domeniu se pleaca si de la premisa ca institutia prescolara reprezinta un context utilizabil pentru coordonarea principiilor si actiunilor morale. imaginile si alte materialele audio-vizuale pot fi utilizate ca surse de informare. relatiile cu mediul social. Din acest punct de vedere. organizarea datelor rezultate din observatii pot fi dobândite de copiii prescolari atunci când sunt pusi în contact cu domeniul cunoasterii naturii. la relatiile cu alti oameni. masa. Se considera necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilitati de ordin general sa utilizeze ca puncte de plecare experientele personale ale copiilor. pentru exprimarea unor puncte de vedere. selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante. la modul lui de viata. sa caute solutii. cuantificarea unor rezultate. planificarea unor activitati. Este important ca prescolarii sa înteleaga faptul ca situatiile prezente îsi au originile în situatii din trecut. de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate si de studierea si dezbaterea unor opere literare specifice vârstei. mai ieftine si de mai buna calitate. Totodata. uman si social pot fi utilizate ca resurse de învatare. sa observe similaritati sau diferente între oameni sau evenimente. sa utilizeze în conditii de securitate diferite instrumente sau echipamente. din punct de vedere uman si social. sa rezolve probleme. producerea iaurtului) sau prin compararea proprietatilor diferitelor materiale. De aceea. utilizarea lor împreuna cu alte concepte si elemente de cunoastere pentru rezolvarea de probleme. se considera necesar ca prescolarul sa fie pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale. pentru cresterea claritatii sau relevantei unor mesaje. cum ar fi observarea. sa înregistreze si sa comunice rezultatele observatiilor stiintifice. textul literar. sa îsi imagineze viata în alte perioade istorice. generarea de alternative. sa utilizeze diferite surse de informare. va fi încurajata în conexiune cu obiecte si activitati familiare în sala de grupa sau la domiciliul copiilor. în sensul abordarii capacitatilor umane de a controla evenimentele si de a ordona mediul. Este considerata deosebit de semnificativa concretizarea ideilor matematice în experimente. Domeniul Om si societate Se refera la om. ei vor putea fi implicati în activitati de discriminare. În acest sens. estimarea unor costuri. confectionarea sau jocul cu instrumente muzicale simple. adevarul etc. atunci când le vor putea observa concretizate în actiunile adultilor cu care vin în contact. a zonei sau cartierului în care locuiesc. se apreciaza ca prescolarii pot fi pusi în contact cu acest domeniu prin manipularea unor materiale si executarea unor lucrari care tin de domeniul abilitatilor practice.3. cum ar fi: volum. cum ar fi nisipul sau apa. dezvoltarea unor conduite consistente cu principii morale va fi favorizata de observarea si discutarea de catre copii a unor probleme morale. Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii sa creasca.interactiune. În aceasta maniera vor putea fi dezvoltate reprezentarile acestora cu privire la unele concepte. prin activitati simple cum ar fi: observarea unor fiinte/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat. ei vor fi încurajati sa se angajeze în explorarea activa. Astfel. este de dorit ca domeniul sa nu îngradeasca copilul doar la contextul disciplinelor matematice. astfel încât membrii comunitatii sa-si poata procura produse mai multe. sa sintetizeze concluzii. oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice. inclusiv de rationament abstract. prescolarii pot fi încurajati sa efectueze experimente. 34 . sau prin simularea de cumparaturi în magazine. scheme. modelarea plastilinei (putând face constatari privind efectul temperaturii asupra materialului). A. Abilitati si competente asociate demersurilor de investigatie stiintifica. echitatea. prin constatarea ca materialele pot avea si calitati estetice. prin constatarea proprietatilor materialelor. ca si la modalitatile prin care actiunile umane influenteaza evenimentele. familiile acestora. De asemenea. De asemenea.

Centrul „Biblioteca” trebuie sa fie de dimensiuni medii. drama.A. Coltul casutei/Joc de rol. scaune. B. legate mai ales de anatomia si fiziologia omului. Reusita desfasurarii jocurilor si a activitatilor didactice alese depinde în mare masura de modul în care este organizat si conceput mediul educational.). B. educatoarea va acorda o atentie deosebita organizarii spatiului în centre ca: Biblioteca. Stiinta. în functie de disponibilitate si nevoi. Constructii. imaginative. dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicita raspunsuri personale. astfel încât copiii sa le gaseasca cu usurinta. A. etapa a III-a – în intervalul de dupa activitatile pe domenii de învatare si înainte de masa de prânz/plecarea copiilor acasa si. ating sau simt. sa aiba acces la ele si sa-si poata alege una la care sa priveasca în liniste. asezati pe covor. ele se pot pot regasi ca elemente componente în cadrul activitatii integrate. sa-l invite la actiune. euritmia etc. contributiile asupra dezvoltarii globale sunt multiple si pot include: dezvoltarea motricitatii fine. Aceste experiente pot fi prezente în orice componenta curriculara. ajutându-i pe acestia sa socializeze în mod progresiv si sa se initieze în cunoasterea lumii fizice. Prin intermediul unor asemenea experiente copiii acumuleaza cunostinte si abilitati. o masa de scris si desenat unde copiii pot scrie felicitari sau chiar carti.4. Totodata. dupa caz.1. în strânsa corelare cu tema saptamânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. în decursul unei zile regasim. Organizarea acestor centre se va face tinând cont de resursele materiale. Acesta trebuie sa stimuleze copilul. Desi se adreseaza preponderent domeniului dezvoltarea limbajului si comunicarii. Experientele si trairile caracteristice presupun explorarea trairilor afective. Pentru etapa jocurilor si a activitatilor alese desfasurate în curte. persistenta în activitate. care le va permite sa reactioneze în maniera personala la ceea ce vad. stiut fiind faptul ca imaginile si cuvintele ajuta 35 . Asezate ordonat pe rafturi. creativitate). întelegerea mesajului) în timp ce comunica (verbal si nonverbal) sau asimileaza limbajul scris. sa-l ajute sa se orienteze. emotionale si uneori actionale la stimuli (de exemplu. de spatiu si de nivelul de vârsta al copiilor. o atentie speciala va fi acordata atât organizarii si amenajarii curtii de joc. etapa a IV-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de dupa amiaza si plecarea copiilor de la programul prelungit acasa). Pentru a-i stimula pentru citit si scris. CENTRUL DE INTERES BIBLIOTECA Reprezinta spatiul în care copiii îsi exerseaza limbajul sub toate aspectele sale (vocabular. activitatile artisticoplastice. sensibilitatea fata de diferitele niveluri de manifestare a calitatii. ca si a proceselor de a construi. Jocurile si activitatile didactice alese Sunt cele pe care le aleg copiii. prin sarcinile formulate în acest centru. în functie de tipul de program (normal. centrul „Biblioteca” poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tiparit. dezvoltarea abilitatilor de interactiune cu copiii de vârsta apropiata. astfel încât acestia sa aiba posibilitatea sa aleaga locul de învatare si joc. Domeniul Psihomotric Urmareste coordonarea si controlul miscarilor corporale. promovarea sanatatii si nutritiei. cartile trebuie expuse. ca si o sporita receptivitate perceptiva. în unele cazuri. sintaxa. dotat cu perne. initiativa. aud. prelungit sau saptamânal). Practic. Arte. în perechi si chiar individual. ca si exersarea unor capacitati si atitudini în învatare (curiozitate si interes. muzica.5. Domeniul Estetic si creativ Acopera abilitatile de a raspunde emotional si intelectual la experiente perceptive. a matematicii. daca este vorba de activitati desfasurate în sala de grupa. Nisip si apa etc. ca si elemente de cunoastere. cât si sigurantei pe care o ofera copiilor spatiul respectiv si dotarile existente. mobilitatea generala si rezistenta fizica. a mediului social si cultural caruia îi apartin. sectorizarea salii de grupa poate cuprinde toate centrele sau cel putin doua dintre ele în care cadrul didactic pregateste zilnic „oferta” pentru copii. a limbajului citit si scris. Ele se desfasoara pe grupuri mici. ci atent alese. Astfel. Materialele care se vor regasi zilnic în zonele/centrele/colturile deschise nu trebuie sa fie aleatorii. compune sau inventa. înainte de începerea activitatilor integrate. abilitatile motorii si de manipulare de finete. comunicarii. doua sau trei etape de jocuri si activitati alese (etapa I – dimineata. gramatica. covorase. aprecierea frumosului si a adecvarii la scop sau utilizare. In functie de spatiul disponibil.

îsi însuseste structuri gramaticale prin utilizarea jocurilor-exercitiu („Vorbeste corect”. desene. convorbiri tematice („Sa ne purtam civilizat”. memorizari („Ninge” de Otilia Cazimir. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea (elaborare de poezii. despre familiile lor sau despre ei. reviste. decodifica simboluri din imagini. 36 . „Eu spun una. basm). rasfoirea cartilor. „Legenda ghiocelului”). „Al/a cui este?”). jetoanelor si planselor. Copiii autori îsi pot prezenta propria carte grupului. exerseaza abilitati ale miscarilor fine (colorat. jocuri didactice („Spune ce stii despre…”. succesiunea evenimentelor. povesti cu început dat sau întâmplari hazlii). Învatarea scrisului se face spontan. identifica specii de literatura (poezie. „Coliba iepurasului”. scris) acestia facând cunostinta într-un mod organizat cu cartea si cuvântul scris. asigura formarea deprinderii de a reactiona la mesaje simple. Aici copilul: învata cuvinte si expresii noi. repovestirilor: „Casuta din oala”. jetoanelor. toamna harnica si de roade darnica”). hârtie liniata si neliniata. „Mamei” de Elena Dragos). apoi. „Jucariile si jocurile copiilor în gradinita”).copilul de toate vârstele sa înteleaga importanta scrisului si cititului. Pentru copiii cu vârsta de 3-5 ani aceasta zona a salii de grupa. La acest sector copiii creeaza povesti cu ajutorul marionetelor si a papusilor care pot fi înregistrate si apoi audiate cu toata grupa. Bratescu Voinesti). prin copiere. convorbiri tematice sau discutii libere. cuvinte. poveste. de a le recepta si transmite sau de a exersa calitatea de vorbitor si ascultator. „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga). decodifica simbolurile (imagini. ambalaje pe care copiii le decupeaza si formeaza silabe sau cuvinte. scriu dar mai ales. pe masura ce îi stimuleaza sa-si exprime ideile. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala prin utilizarea: imaginilor. fie cu început dat („O poveste hazlie”. „Întâmplari în vacanta”). „Ridichea uriasa”. Copiii creeaza texte pe care educatoarea la început le noteaza. silabisit. rasfoirea cartilor. povesti. discutii libere. educatorul poate îmbogati sectorul cu alte materiale: litere din autocolant. le ofera posibilitatea sa le scrie singuri. îsi îmbunatateste discriminarea vizuala cu ajutorul imaginilor. jocuri didactice („Cu ce se îmbraca copilul”. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Frunza” de Emil Gârleanu. desene). povesti create fie pe baza de imagini. litere. La masa de confectionat carti. Aici copilul: învata expresii noi. cu litere de tipar sau la tabla magnetica. îsi dezvolta imaginatia si creativitatea prin intermediul povestilor cu început dat sau al întâmplarilor hazlii. repovestiri („Sarea în bucate” de Petre Ispirescu. litere decupate din ziare. ca raspuns la întrebarile ce provin din necesitatile reale ale copilului. Alaturi de carti. copiii deseneaza. planselor pentru lecturi dupa imagini („Familia mea”. înainte ca aceasta sa fie inclusa în colectia bibliotecii. Prin selectarea atenta a unor specii literare si a instrumentelor de scris. îsi antreneaza capacitatea de memorare prin: vizualizarea imaginilor. carioci. „Toamna. educatorul pregateste terenul pentru o utilizare activa a limbajului. îsi structureaza logica întâmplarilor prin: povestiri. „Puiul” de Al. îsi îmbogateste cunostintele despre lume si viata prin: lecturi ale educatoarei („Sanda la gradinita”. tu spui multe”). dicteaza educatoarei întâmplari. scriere). Pentru copiii în vârsta de 5-7 ani devin prioritare deprinderile lingvistice (citit. „Ne pregatim pentru scoala”). În acest sector copilul are la îndemâna: creioane. exerseaza abilitati ale miscarilor fine: colorat. îsi structureaza logica întâmplarilor prin intermediul povestirilor.

suport de sticla pentru hamster sau porcusor de Guineea. comparatia si capacitatea de a stabili daca un obiect este mai mare. jocuri cu numere. carbuni. un loc pentru animale vii (acvariu cu pesti sau cu broscute testoase. planse. dominouri. lungime. un loc pentru pliante. sa selectecteze un anumit program care vine în acord cu tema activitatilor. exersarea capacitatii de a rezolva probleme. obiecte de masurare. Prin participarea la procesul stiintific de explorare. oglinzi. În centrul „Stiinte” este util sa existe: un spatiu pentru expunerea permanenta a materialelor din natura (ghinde. piese Lego sau Duplo. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunostintele copiilor si nu ca un element concurent pentru activitatile din sala de grupa. jocurile Lotto. fructe. jocurile matematice. baterii. În sectorul „Stiinte” copiii îsi construiesc cunostinte matematice durabile si utile. vizualizarea imaginilor sau memorizari ca: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu. ca si familiarizarea si aplicarea cunostintelor si deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoasterea si întelegerea lumii vii. legume. „Limba noastra” de George Sion. clasificarea si sortarea obiectelor dupa forma. un loc însorit pentru plantele de interior sau cele semanate si plantate de copii. clepsidra etc. prisma. termometru. latime. 37 . îsi gasesc locul preponderent în sectorul „Stiinte”. Exista si sali de grupa dotate cu televizoare. ordonarea dupa marime. cauzalitatea fenomenelor. cereale. ierbare). Copiii sunt „oameni de stiinta” care cauta permanent sa se informeze în legatura cu lumea care-i înconjoara. îsi dezvolta competente matematice prin intermediul experientelor concrete din viata de zi cu zi. clasificarea. harti geografice etc. cântare tip balanta. imagini. numaratul. table magnetice cu numere etc. puzzle. în scopul vizionarii desenelor animate. CENTRUL DE INTERES STIINTE Dezvoltarea gândirii logice. copiii îsi dezvolta abilitati pe care le vor folosi toata viata: observarea. pietre.2. enciclopedii cu mijloace de locomotie. seminte. culoare. un loc pentru echipamente de masurare. masurarea si gasirea numarului de unitati standard dintr-un obiect. scoici. comunicarea. dar si dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor privind securitatea personala – pot fi deseori adresate prin activitatile de învatare sau jocurile care se desfasoara în centrul „Stiinte”. grosime. atlase de anatomie. rigle. marime. observare si experimentare. Educatoarea trebuie sa planifice un timp scurt în anumite zile pentru vizionare . colivie pentru papagali sau perusi). sau dezvoltarea abilitatilor de interactiune sau a comportamentelor prosociale – apartinând domeniului dezvoltare socio-emotionala.). dar utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. botanica. Acest centru de activitate ofera copiilor experiente de învatare cu efecte asupra dezvoltarii lor si în alte domenii. B. colectii de insecte. un loc pentru instrumentele de investigatie care sa serveasca activitatilor de tip experimente fizice si chimice (magneti. Aviditatea copiilor privind informatiile din lumea înconjuratoare poate fi interpretata prin curiozitatea naturala de a cauta permanent sa-si explice functionalitatea lucrurilor. ruleta. mulaje din plastic reprezentând animale sau pasari. toate subsumate domeniulul dezvoltarea cognitiva. Participarea la experiente cu cartea sau constientizarea mesajelor vorbite/scrise – repere ale domeniului dezvoltarea limbajului si a comunicarii. recipienti. calculul si operatii de adunare si scadere.îsi antreneaza capacitatea de retentie prin succesiunea evenimentelor. Cu materialele din acest centru copiii învata : corespondenta unu la unu. zoologie. întelegerea relatiilor dintre obiecte si fenomene. mai mic sau egal unul cu altul prin masurare. Este util ca vizionarea programului sau a secventei respective sa aiba loc cu un grup de copii sub îndrumarea educatoarei care participa alaturi de acestia pentru a le da explicatii.

creioane colorate. casetofon. ocazia si libertatea de a lucra cu materialele din acest centru. De la dezvoltarea socioemotionala (pe care copiii o pot trai prin dezvoltarea abilitatilor de a interactiona cu colegii). nivelul de pregatire al acestora. xilofoane. pasta de lipit. plastilina si lut. atunci însusirile sau calitatile astfel stimulate vor ajuta la punerea bazelor unor activitati viitoare. printr-un efort îmbinat cu placerea de a lucra. modeleaza din aluat. CENTRUL DE ACTIVITATE ARTE Centrul „Arte” are influente asupra dezvoltarii copilului în toate domeniile. confectioneaza colaje. pictura cu buretele. radio. rezolva probleme. caci ei creeaza modele noi de masini. jocurile cu piuneze ofera posibilitatea copiilor de a-si pune ideile si imaginatia în practica. tamburine. Aici pot discuta despre arta. existenta zilnica a altor adulti în sala de grupa. stimulându-le curiozitatea. Materialele expuse în acest centru sunt atent selectate de educator în functie de: nivelul de vârsta al copiilor. educatorul se va asigura de confortul si intimitatea în care copiii lucreaza. picteaza cu ceara.masurarea timpului. toate se întrepatrund în sarcinile. Gama de materiale din acest centru poate include: blocuri de desen. De asemenea. dar si spiritul de initiativa. La acest centru copiii utilizeaza limbajul. tiparele si modele repetabile care stabilesc relatii între unitatile matematice. masti. în amenajarea acestui spatiu. abilitati de comunicare prin limbajul artistic. De altfel. din sosete sau manusi si alte jucarii. tehnicile si tipurile de activitati din centrul „Arte” si pot asigura dezvoltarea globala a copilului. Utilizarea gândirii matematice pentru a rezolva probleme concrete din viata cotidiana da încredere copiilor în abilitatile matematice. perseverenta în activitate. dezvoltarea coordonarii. reactualizeaza informatiile despre lume si le reorganizeaza prin interactiunile cu mediul. hârtie de toate dimensiunile si culorile. Materialele de care beneficiaza copiii în acest centru au rolul de a oferi satisfactia obtinerii unui produs propriu. coca. deprinderi igienice privind conditiile de munca. Pe lânga bucuria. În acest sector copilul dobândeste: cunostinte si deprinderi elementare de utilizare a instrumentarului de lucru. initiativa. foarfece. vestimentatie pentru dansuri. centrul „Arte” le ofera celor mici cadrul în care ei învata sa comunice. expresivitate emotionala si sociala. B. de a face singuri descoperiri si de a testa idei în practica. acuarele. cu dopuri sau rulouri de carton. la stimularea creativitatii si exersarea persistentei. adresarea acestora tine de maiestria cadrului didactic de a planifica experiente variate si inspirate. creativitate. În sectorul „Arte” copiii exerseaza dactilopictura. fluiere. plastilina. imprima materiale textile. papusi din pungi de hârtie. creativitatea. a motricitatii grosiere sau dezvoltarea senzoriala 38 . avioane si învata despre modele din arhitectura. de a se exprima pe sine. abilitati ce tin de motricitatea fina si senzorio-motorie. Daca li se da copiilor timpul. ale vârstei adulte. imaginatia. autocolant. sfoara. rachete. gheme de lâna divers colorate. B.3. cuburile mici. despre ce sentimente le trezeste experienta artistica.4. notiuni de geometrie. Jocurile Lego. coloranti alimentari. Educatoarele au rolul de a facilita si încuraja originalitatea copiilor si de aceea nu se ofera modele si tipare care pot duce la frustrare si esec. instrumente muzicale functionale sau în miniatura: muzicute. deoarece coordonarea ochi mâna si dexteritatea manuala nu sunt înca dezvoltate complet la copiii de vârsta prescolara. emotiile si satisfactiile copiilor. CENTRUL DE ACTIVITATE COLTUL CASUTEI/ JOCUL DE ROL Centrul „Coltul Casutei/Joc de Rol” este spatiul care permite dezvoltarea socioemotionala. casete cu muzica. plansete. sârma. comunica. despre simetrie si proiectare. la dezvoltarea conceptului de sine si al expresivitatii emotionale prin intermediul dezvoltarii limbajului si al comunicarii sau al motricitatii fine.

B. Centrul trebuie dotat si cu jucarii de tip mijloace de locomotie. cele olfactiv si gustativ. sentimentele. magazinul. În sectorul „Joc de rol” se pot desfasura activitati de gatit si de cunoastere a hranei. sa puna în practica idei noi. Prin jocul în acest centru copiii refac locuri. prin activitatile individuale sau de grup care implica explorare cu materiale diverse si creatie de structuri sau scene. fierberea). Participând zilnic la activitatile din acest centru. sau învata despre diferentele culturale experimentând si alte obiceiuri culinare decât cele deprinse acasa. sa comunice cu înteles cu ceilalti. Dezvoltându-si gândirea creatoare. topirea. matematice 39 . copilul învata sa se concentreze. gospodinele…)”. pentru a reduce zgomotul facut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cadere. Acest centru gazduieste jocuri cu un spectru larg de tipul celor „De-a…(familia. Activitatile de gatit reprezinta o distractie si o relaxare pentru copii. repeta.5. copiii învata sa relationeze cu ceilalti. cabinetul medical. emotiile. scoala. reproduc lumea asa cum o înteleg ei. Copiii învata în acest fel sa decodifice retetele. farmacia. capata o oarecare îndemânare în aprecierea timpului. În acest centru se desfasoara unul dintre cele mai personale. inventeaza si interpreteaza situatii bazate pe roluri reale sau imaginare. Centrul „Constructii” trebuie sa fie suficient de mare pentru ca un grup de câtiva copii sa poata lucra aici împreuna sau fiecare separat. învata despre diferentele culturale care apar în alegerea mâncarurilor si învata sa împarta cu ceilalti. sa foloseasca mediul (obiecte. atât cu subiecte din viata cotidiana. de diferite marimi. sa fie un loc sigur si usor de supravegheat. sa practice comportamente de grup si sa-si dezvolte capacitatea de control asupra lumii în care traieste. imaginatia. întâmplari care le sunt familiare. sa accepte diversitatea. cât si extrase din basme si povesti. copiii sunt încurajati sa descopere cuburi de diferite marimi si forme. copiii învata: sa-si exprime si sa-si gestioneze emotiile. sa relationeze eficient cu colegii si cu adultii prezenti în centru. În jocul de aici. musafirii. E de preferat sa existe un covor care sa acopere podeaua. soferii. iar copiii si adultii vor putea sta mai comod. copiii îsi formeaza concepte stiintifice. fara ca santierele lor sa se intersecteze. copiii descoperindu-se prin raportarea la alteritate. dezvoltarea socioemotionala ca si initiativa. reinterpreteaza si retraiesc experiente. învata cum sa-si comunice gândurile. rezolva probleme pe care le întâlnesc în viata de zi cu zi. Practicând comportamente de grup. punând în practica idei noi de joc.sunt numai câteva din beneficiile unei activitati (ca cea de gatit) care se desfasoara în centrul „Coltul Casutei”. Copiii îsi creeaza o lume a lor cu ajutorul careia încearca sa înteleaga realitatea. sa-si adapteze comportamentele la contexte specifice. dezvoltarea fizica. Când emit pareri proprii se confrunta cu ceilalti. costumatii) pentru exprimarea ideilor si utilizarea cunostintelor. CENTRUL DE ACTIVITATE CONSTRUCTII Dezvoltarea cognitiva. îsi dezvolta capacitatea de control asupra lumii în care traiesc. descopera ca exista persoane care au cerinte educative speciale. creativitatea si perseverenta se regasesc deopotriva la sectorul „Constructii”. Astfel. Copiii sunt atasati în mod firesc de acest centru deoarece este activ. învata despre cantitati si unitati de masura. Centrul „Joc de rol” este pentru orice copil mediul ideal în care poate sa învete cu placere si influenteaza activitatea din celelalte centre. promoveaza competenta. „Jocul de rol” îi ajuta pe copii sa se transforme din persoane egocentrice în persoane capabile sa comunice cu altii. individuale si intime procese de învatare. îsi exerseaza toate simturile dar în mod deosebit. creator si distractiv. Prin diversitatea activitatilor ce se desfasoara în acest centru. imita comportamentul parintilor sau joaca roluri ale unor personaje cunoscute. individual sau în grup. Constientizând calitatile proprii. pentru a construi diverse structuri. Este necesar un spatiu în care sa nu se joace în mod frecvent copiii. despre conceptul de numar. sa-si exerseze imaginatia. exerseaza empatia realizând ca oamenii sunt diferiti. învata despre notiuni de fizica si chimie (dizolvarea. carora le pot oferi ajutorul lor. independenta si experimentul.

dopuri de pluta. strecuratori.referitoare la marime. învata construind o cladire. ordonare. pâlnii. solzi. din încercare si din greseli. copiii estimeaza numarul de galetuse de zapada pentru a umple cuva. în functie de particularitatile de vârsta si individuale antrenate în activitatile si jocurile organizate aici: dezvoltarea cognitiva. numaratoare. Utilizeaza cuburile în mod creativ si astfel. Desfasurându-va activitatea într-o sala de grupa astfel amenajata este foarte important sa se stabileasca reguli cu copiii. vaporase. volum. dezvoltarea limbajului si a comunicarii. lopatele si greble. dezvoltarea competentelor intelectuale se îmbina armonios cu cele socioemotionale. copiii îsi pot antrena aptitudinile sociale sau de comunicare. perii). Masa cu nisip si apa trebuie sa fie înalta pâna la talia copilului. ori se darâma. Astfel se modeleaza sistemul de gândire stiintifica. cochilii de melci. Nu exista un mod corect sau incorect în care trebuie construit cu aceste materiale. forma. copiii experimenteaza plutirea si scufundarea. doua cuburi mici pot fi greutatile unui cântar. cani gradate. educatoarea poate stimula copiii sa gaseasca solutii la diverse probleme si sa genereze ipoteze. înaltime. Acest centru poate fi interesant si iarna. Activitatile în acest centru pot fi de tipul: copiii construiesc ceea ce vad în realitate: poduri. deoarece copiii se simt atrasi de nisip si apa. asemanare. În pregatirea pentru scoala si viata a copilului sunt cuprinse toate aspectele importante ale dezvoltarii sale. Materialele si accesoriile care se folosesc la „Nisip si apa” sunt : vase si unelte (galetuse cu forme. copiii dizolva sapunul si cerceteaza balonasele. stelute de mare). Concomitent. balans. care ori sta în picioare. capacitati si atitudini în învatare. maturi si farase pentru a strânge nisipul si apa ori de câte ori este nevoie. spatiu. copiii fac vara picturi invizibile cu perii mari si apa pe ciment sau pe lemn. copiii care au realizat o constructie initiaza jocuri de rol sau aduc materiale din alte centre si îmbogatesc jocul. norme de desfasurare a jocului. înaltime si greutate doar din experienta practica. copiilor trebuie sa li se ofere posibilitatea de a explora senzatia atingerii nisipului si apei si fiecare sala ar trebui sa fie dotata cu suporturi pentru nisip sub diverse forme. copiii traseaza litere si imprima forme. castele. Adesea. sampon). o placa si un cilindru se transfoma în skateboard. copiii învata despre geografie prin modelarea formelor de relief din nisip. CENTRUL DE ACTIVITATE NISIP SI APA Centrul „Nisip si apa” este gazda experientelor care asigura dezvoltarea fizica a copiilor (sub aspectul motricitatii fine sau grosiere si al dezvoltarii senzorio-motorii) si un bun pretext pentru educator de a initia activitati variate care asigura dezvoltarea cognitiva a acestora. însa orice situatie problema trebuie abordata si rezolvata individual. iar podeaua unde aceasta este plasata trebuie acoperita deoarece se risipeste nisip si apa si devine alunecoasa. bureti de diferite forme. copiii realizeaza picturi cu nisip. 40 . materiale din natura (scoici. pene. Prin întrebari. substante lichide sau solide care se dizolva (coloranti alimentari. B. În acest centru. pietre de râu. masurare. copiii învata sa fabrice hârtia. stabilitate. drumuri. Ei învata lucrând.6. „De ce crezi ca s-a întâmplat asa?”. sapun. indiferent de vârsta. La dispozitia copiilor trebuie puse prosoape. diferenta. „Ce s-a întâmplat?”. Copiii învata mai multe despre echilibru. De exemplu: „Ce crezi ca se va întâmpla daca pui colorant în apa?”. echilibru. site. un cilindru subtie poate fi un microfon. astfel încât sa fie usor de gestionat orice situatie de criza educationala. directie. când apa poate fi înlocuita cu zapada. copiii compara greutatea nisipului ud cu cea a nisipului uscat. cuve din plastic. pipete. pe care copiii o modeleaza si pot observa în acelasi timp fenomenul topirii. În sala de grupa. o piesa paralelipipedica e telefonul mobil. prin abordarea situatiilor problema care pot sa apara în timpul jocului. albiute si ligheane. teluri. socioemotionala.

Ba al meu. care va lucra în echipa cu acestea. imagine de sine – Cine sunt eu/cine esti tu?. Azi mi-a placut/nu mi-a placut la tine…pentru ca…. cu aproape aceleasi continuturi. tranzitiile si activitatile din perioada dupa-amiezii (pentru grupele de program prelungit sau saptamânal). Cum sa îmi fac prieteni?. 41 . Ele acopera nevoile de baza ale copilului si contribuie la dezvoltarea globala a acestuia. din oferta prezentata de unitatea de învatamânt la 15 septembrie si aprobata de catre Consiliul director al unitatii. altuia nu face!. în diverse momente ale zilei. Cum ma împac cu prietenul meu?. Mam certat cu prietenul meu – ce pot sa fac?. Cum sa fac surprize celor dragi etc. îmi permiti?. ba al tau. la intervale aproximativ stabile. igiena – spalatul si toaleta. Cum v-ati simti daca cineva v-ar spune…?. copiii învata despre momentele zilei. a unei activitati în care se executa concomitent cu momentul de tranzitie respectiv un joc cu text si cânt cu anumite miscari cunoscute deja de copii etc. Fluturasul. Cum cer iertare?. Singur sau în grup?. gustarile.Motivarea copilului pentru a deveni scolar . pe: Autocunoastere (Stima de sine.. printre altele (calendarul naturii. TRANZITIILE Sunt activitati de scurta durata. când voi fi scolar. În acest sens... Tristetea/veselia în culori si forme. ele pot lua forma unei activitati desfasurate în mers ritmat. ACTIVITATILE DESFASURATE ÎN PERIOADA DUPA-AMIEZII Pot fi activitati recuperatorii pe domenii de învatare. am si eu o opinie!. Fotograful. La rascruce de drumuri. Comunic în oglinda. C. somnul/perioada de relaxare de dupa-amiaza.Daca tu esti bine si eu sunt bine!. Mijloacele de realizare ale acestui tip de activitate variaza în functie de vârsta copilului. Rutinele Sunt activitatile-reper dupa care se deruleaza întreaga activitate a zilei. Cum spun multumesc?. Vreau…. micul dejun. plecarea si se disting prin faptul ca se repeta zilnic.. Fara violenta!. de la o activitate de învatare la alta.Învat sa lucrez în echipa. Optionalele pot fi desfasurate de catre educatoarele grupei sau de un profesor specialist. Etichete bune. Sunt creativ!. în cine pot avea încredere?.1. Rutinele înglobeaza.. recreative. precum si activitatile optionale. C.Vreau sa fiu scolar. Medierea conflictelor . etichete rele.. Activitatile de dezvoltare personala Includ rutinele.2. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare . Ce tie nu-ti place. C. Din punct de vedere psihologic. Mima ( comunicarea verbala si non-verbala a propriilor trairi si sentimente) Sunt vesel/trist pentru ca…. li se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. activitati de tipul: sosirea copilului. întâlnirea de dimineata.. comunicare cu colegii/parintii/educatoarea – jocuri în diade de tipul: Cum salut?. Luarea deciziilor în functie de anumite criterii si încurajarea alegerilor si a gasirii a cât mai multe variante de solutii la situatiile aparute . Dezvoltarea empatiei . succesiunea lor si activitatile specifice acestora. de cultivare si dezvoltare a înclinatiilor. ACTIVITATILE OPTIONALE Sunt alese de catre parinti. Unele secrete nu trebuie pastrate niciodata…. prezenta etc. Managementul învatarii prin joc . Acestea respecta ritmul propriu de învatare al copilului si aptitudinile individuale ale lui si sunt corelate cu tema saptamânala/tema proiectului si cu celelalte activitati din programul zilei. Inimioara de prescolar/scolar). Prin participarea la aceste activitati desfasurate ritmic. care fac trecerea de la momentele de rutina la alte tipuri/categorii de activitati de învatare. Continua povestea. Îmi ajut prietenul?. Eu. rutinele au rolul de a oferi sentimentul de control si de predictibilitate asupra evenimentelor.comunicare asertiva – Învat sa spun NU fara sa îi deranjez pe cei din jur. Cum îmi aleg prietenii?. Meseria de elev. de fapt.3. Azi mi s-a întâmplat…. a unei activitati care se desfasoara pe muzica sau în ritmul dat de recitarea unei numaratori sau a unei framântari de limba. iar ei se simt în siguranta. de contextul momentului si de calitatile adultului cu rol de cadru didactic. Cinci minute eu.. Suntem toleranti. cinci minute tu. masa de prânz. Cum as vrea sa fie învatatoarea mea..). La întâlnirea de dimineata accentul va cadea.C. C.Hei.4.

. Optionale III.Timpul afectat unei activitati optionale este acelasi cu cel destinat celorlalte activitati din programul copiilor. Limba si comunicare 7-9 7-9 7-9 7-9 A. ca o premiza pentru performantele de mai târziu. Educatie fizica si sport 2-3 2-3 2-3 2-3 1. Optionale II. 1999. Arte 1. Educatie plastica 2. El exprima conceptia pedagogica generala care fundamenteaza stiintific procesul instructiv-educativ la nivel national.1-2 1-2 ---. Optionale VI.. Matematica si stiinte ale naturii. În învatamântul primar planul de învatamânt este cel mai amplu si cel mai important document curricular. Optionale V. Planul cadru influenteaza strategia de alocare a surselor umane si materiale pentru învatamânt. examinare.2-3 2-3 ---0-2 0-2 0-2 0-2 3-4 3-4 3-4 3-4 . Om si societate Educatie civica Cultura civica Istorie si geografie Istoria românilor Geografia României 3. Om si societate. reprezentând un veritabil indicator al climatului. sistemul de evaluare.. Tehnologii . Educatie fizica 2.0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 1-2 0-1 0-1 0-1 0-1 2-3 2-3 2-3 2-3 0-1 0-1 0-1 0-1 1-2 1-2 1-2 1-2 1 -1 1 1 - - 1-2 1-2 1-2 1-2 - 5 Un grupaj de discipline care urmaresc îndeplinirea acelorasi obiective 42 . prin felul cum contureaza continutul învatamântului prin acest plan (Stanciu. Consiliere si orientare). Tehnologii. Religie 4. Optionale IV. numarul de ore minim/maxim pe arii curriculare.183). pentru copiii cu vârste între 5-7 ani. sistemul de formare initiala si continua a personalului didactic si auxiliar. p. nivelului si pulsului socio-cultural si economic al unei tari. Activitatile optionale se desfasoara cu maximum 10-15 copii si au menirea de a descoperi si dezvolta înclinatiile copiilor si de a dezvolta abilitati. se va desfasura cel mult un optional pe saptamâna.. Matematica si stiinte ale naturii 3-4 3-4 4-6 4-6 1. Este un document oficial în care se exprima sintetic continutul învatamântului. Acest document are caracter reglator-strategic si reflecta întreaga politica educationala a sistemului de învatamânt national. Planul cadru pentru clasele I-IV Aria curriculara/Disciplina I II III IV I. grupate pe arii curriculare5 (exista sapte arii curriculare: Limba si comunicare.5 ani si cel mult doua. Grupele de copii participanti la un optional vor cuprinde 1015 prescolari. Limba moderna 2 D. planul de învatamânt pentru clasele I-IV cuprinde: disciplinele de studiu obligatorii si optionale. Arte. discipline si anii de studiu.. Matematica 2. M.0-1 0-1 -- -- 1-2 - . Educatie fizica si sport. Limba moderna 1 C. Din punct de vedere structural. pentru copiii cu vârste între 3. Fizica Chimie Biologie 4. Stiinte ale naturii 3. Limba si literatura româna 7-8 7-8 5-7 5-7 B. În acest context. Educatie muzicala 3.

... fiecare scoala/clasa îsi elaboreaza schema orara unde se precizeaza numarul de ore alocate efectiv pentru studierea unui obiect de învatamânt si disciplinele optionale prevazute a se studia în limita timpului rezultat din diferenta dintre numarul maxim si minim prevazut de planul cadru.. universitar) si clase.. LIMBA SI COMUNICARE 7-9 1..... Optionale Nr. Limba moderna 1 2-3 2 ... EDUCATIE FIZICA SI SPORT 1. Consiliere si orientare ..2 3.. Ca si planul de învatamânt....1 0-1 . programatic. gimnazial. Abilitati practice 1-2 1 . PROGRAMA SCOLARA Reprezinta un document oficial.VI. Cele doua documente (planul si programa) reprezinta în teoria curriculum-ului documente de mare importanta în procesualitatea educatiei. primar. Educatia muzicala 1-2 1 .. Educatie fizica 2-3 2 . SCHEMA ORARA CLASA a IV-a Aria curriculara/ Disciplina Total ore plan cadru Trunchi comun Extindere Aprofun -dare Optional Total ore saptamâ nal I.2.. Optionale 4-6 1-2 1 . TEHNOLOGII 1-2 1. separat pentru fiecare disciplina. care reda continutul învatamântului. Optionale NUMAR MINIM PE SAPTAMÂNA NUMAR MAXIM PE SAPTAMÂNA 0-1 .4 2.. programa scolara este un document de politica educationala... fiind elaborata pe cicluri de învatamânt (prescolar. Optionale VII.0-1 0-1 0-1 . fiind considerate veritabile instrumente de transpunere în practica a curriculum-ului. Matematica 3-4 3 1 .1 2. Optionale IV.. Abilitati practice 2. Optionale V. Educatia plastica 1-2 1 .. minim de ore pe saptamâna 18 18 20 21 Nr..1 1 III.... liceal.1 2. Educatie tehnologica 3.. Spre ilustrare prezentam o astfel de schema orara. Consiliere si orientare 0-1 0-1 0-1 0-1 1..2. Stiinte 3. MATEMATICA SI STIINTE 1.. Religie 11---1 4..2-3 0-1 ...21 23 22 ore/ sapt.. Optionale 0-1 . Optionale VII.. OM SI SOCIETATE 3-5 1...1 2. Educatie civica 1-2 1 .... Istoria si geografia României 1-2 2 .5 2. maxim de ore pe saptamâna 20 20 22 23 1-2 1-2 1-2 1-2 ---0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1 Pe baza planului cadru.II. 43 .2 2.1... CONSILIERE SI ORIENTARE 1.2-3 0-1 ..2 3. ARTE 1.1 3. Limba si literatura româna 5-7 5 .. Consiliere si orientare 0 . Optionale 0-2 .

Este unanim acceptat faptul ca existenta unui plan cadru de învatamânt nu are valoare fara programe scolare adecvate. În acest sens. Sa distinga sunetele ce compun cuvintele si sa le pronunte corect. stapânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora Sa înteleaga semnificatia cuvintelor. stimularea autoreflectiei. atât în calitate de vorbitor. instrumente de masura pentru dezvoltarea copilului. tinându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. activitatii personale si/sau a relatiilor cu ceilalti si simultan sa utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical. autoreglarii comportamentului de învatare. Sa înteleaga si sa transmita mesaje simple. precum si respectarea ritmului propriu al acestuia. actualizate. timpul de instruire si sugestii privind strategiile de instruire si de evaluare pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-6/7 ani). în acelasi timp. corelarea fiecarei noi experiente de învatare cu precedentele. continuturi specifice domeniilor de dezvoltare. Dezvoltarea capacitatii de a întelege si transmite intentii. abilitatilor si atitudinilor. Dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral. abilitati. 44 . obiectivele cadru si de referinta ale prezentului curriculum sunt formulate pe domenii experientiale. modernizate. literelor si cifrelor. în contextul în care ele indica deprinderi. lexical. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Sa participe la activitatile de grup. ca exprimari explicite ale rezultatelor învatarii (conceptelor. Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate maxima si exprima competentele care trebuie dezvoltate pe durata învatamântului prescolar pe cele cinci domenii experientiale. domeniile experientiale devin instrumente de atingere a acestor obiective si. autoevaluarii. Exemplu: Domeniul Limba si comunicare: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. inclusiv la activitatile de joc. precum si exemplele de comportament. de întelegere si utilizare corecta a semnificatiilor structurilor verbale orale. cât si în calitate de auditor. Din punct de vedere structural. continuturile. încurajarea initiativei si participarea copilului prescolar la stabilirea obiectivelor. programa scolara pentru învatamântul prescolar aduce în atentia cadrelor didactice urmatoarele componente: finalitatile. flexibile. gânduri. Sa recunoasca literele alfabetului si alte conventii ale limbajului scris Sa utilizeze efectiv instrumentele de scris. dar suficient de orientative si suportive. învatând sa le traseze etc. precum si a lucrului în grupuri mici pe centre de activitate (arii de stimulare) si. cunostintelor. dar si ale competentelor vizate) sunt formulate pentru fiecare tema si fiecare domeniu experiential în parte. În formulare a acestora s-a tinut cont de: posibilitatile. Sa recunoasca cuvinte simple si litere în contexte familiare. interesele si nevoile copilului prescolar. Sa-si îmbogateasca vocabularul activ si pasiv pe baza experientei. Obiectivele de referinta. Sa recepteze un text care i se citeste ori i se povesteste. capacitati. Întrucât finalitatile educatiei în perioada timpurie (de la nastere la 6/7 ani) vizeaza dezvoltarea globala a copilului. sintactic. selectia continuturilor si a modalitatilor de evaluare. sa reactioneze la acestea. tolerante. în grupuri cu o componenta eterogena . semnificatii mijlocite de limbajul scris. Educarea unei exprimari verbale corecte din punct de vedere fonetic. încurajarea învatarii independente prin oferirea de ocazii pentru a-si construi cunoasterea (atât în institutia de învatamânt cât si în afara acesteia). pe cât posibil. întelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive si estetice ale acestuia. ele însele „programecadru“.

anual. a universului apropiat sau îndepartat. Modelul curricular se refera la modul cum sunt dispuse si coarticulate în structurarea programei principalele cunostinte. Ce si cum vreau sa fiu? Vizeaza explorarea meseriilor. a istoriei si geografiei din perspectiva locala si globala. limba româna. În învatamântul primar. atitudini. presupune reluarea problemelor fundamentale care constituie structura de baza a disciplinei. comportamentele selectate pentru cele sase teme curriculare integratoare. dar de cele mai multe ori el ramâne implicit. se stabilesc proiectele care urmeaza a se derula cu copiii. De asemenea. competente. solicitând operatii intelectuale mai complexe. la un nivel superior. principalele experiente de învatare avute în vedere. convingerile si valorile. precum si a universului produselor muncii. recomandate spre asimilare. Este bine sa subliniem faptul ca. a drepturilor si responsabilitatilor noastre. se largesc. precum si sugestiile de continuturi sunt orientative si constituie un posibil suport pentru cadrele didactice debutante. Aceste teme sunt: Cine sunt/suntem? Vizeaza explorarea convingerilor si valorilor umane. a caminelor si a calatoriilor noastre. Modelul concentric presupune ca în fiecare an sau ciclu scolar sa se reia. sentimentele. a fenomenelor naturale si a celor produse de om. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei mari modele curriculare ale diverselor discipline de învatamânt: Modelul (aditional-cumulativ) liniar presupune organizarea continutului învatarii în asa fel încât sa nu se mai revine asupra problemelor parcurse în cadrul aceluiasi ciclu. Acest model curricular îl întâlnim la disciplinele istorie si geografie. în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. devenind în acest caz element structural al programei. continutul parcurs.Continuturile cuprind temele majore ce vor fi abordate în cadrul activitatilor de învatare din gradinita. comunitatii si culturilor cu care venim în contact. variind între 1-3 saptamâni. a starii de sanatate proprii. Modelul curricular în spirala. pe grupe de vârsta. de organizare a programei la disciplina respectiva. a anotimpurilor. Când/cum si de ce se întâmpla? Vizeaza explorarea lumii fizice si materiale. se restructureaza. îndeosebi prin limbaj si prin arte. programa scolara cuprinde urmatoarele componente: Modelul curricular al disciplinei de învatamânt exprima modul de structurare. organizarea si sistematizarea unitatilor tematice de continut. Se foloseste la disciplinele: matematica. pot exista si proiecte de o zi si/sau proiecte transsemestriale. a propriei valori si a încurajarii stimei de sine. a activitatii umane în genere. Totodata. a ceea ce înseamna sa fii om. Pornind de la aceste teme. limbi straine. a prietenilor. a corpului uman. Intr-un an scolar. din punct de vedere structural. Cum este/a fost si va fi aici pe pamânt? Vizeaza explorarea sistemului solar. în vederea descoperirii aptitudinilor si abilitatilor proprii. a domeniului stiintei si tehnologiei. a orientarii noastre în spatiu si timp. dar în care sunt stabilite teme saptamânale de interes pentru copii. 45 . Modelul curricular poate fi prezentat succint la începutul programei cadru. reiesind din întreaga structurare a programei. se pot derula maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni/proiect sau un numar mai mare de proiecte de mai mica amploare. a descoperirilor etc. pot exista si saptamâni în care copiii nu sunt implicati în nici un proiect. Cine si cum planifica/organizeaza o activitate? Vizeaza explorarea modalitatilor în care individul îsi planifica si îsi organizeaza activitatile. Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim? Vizeaza explorarea modului în care ne descoperim si ne exprimam ideile. dar reluate si încadrate în noi contexte. obiectivele de referinta. a evolutiei vietii pe Pamânt.

Exemplu: Disciplina Limba româna (clasele I-IV): dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral. subcapacitatile de performanta. mediu. inferior). asemanatoare sau poate initia altele noi. si pentru elevi dezvoltati normal. criterii de evaluare a calitatii procesului de predare-învatare la sfârsitul unei trepte de scolaritate. Ele au caracter normativ si reglator pentru activitatea tuturor agentilor educationali (cadru didactic. formulate pentru un nivel obisnuit de performanta dar cu extensii atât spre nivelele superioare. Aceasta permite ca unui obiectiv de referinta sa-i corespunda mai multe continuturi efective de învatare. Ele vizeaza abilitarea elevului prin studiul disciplinei respective. Urmaresc progresia în achizitii de competenta si cunostinte de la un an la altul. realiste. dezvoltarea capacitatii de exprimare orala. cât si inferioare (minim acceptabile). ponderate. În functie de obiectivele de referinta învatatorul poate adapta activitati vechi. De exemplu: Disciplina Limba româna (clasa a IV-a) 46 . absolut obligatorii. Important este ca aceste “variante” de continuturi sa fie suficient de prelucrate din punct de vedere didactic si sa se preteze la activitatile de învatare aferente obiectivelor de referinta avute în vedere. Pe baza descriptorilor de performanta se elaboreaza probele de evaluare. an. de asemenea activitati posibile. adica descriptori de performanta si. parinti. ori al întregului continut al disciplinei. capabile sa evidentieze progresul efectiv al elevilor de la o secventa la alta (semestru. conceptorii de curriculum. În teoria moderna a curriculum-ului nu se exclud continuturile concepute de cadrul didactic. Chiar si pâna la aparitia manualelor alternative. contextului educational si nivelului elevilor. pe întelesul elevilor. Standardele de performanta sunt specificari de performanta. exercitii si probleme). din acestia mai departe. recomandabil si nu impuse. Obiectivele cadru sunt obiective finaliste. au existat continuturi alternative (texte. evaluatori. Ele sunt prezentate doar sub forma unor exemple orientative. elevi). concis formulate. ci si motivatii specific-domeniale în vederea sustinerii activitatii ulterioare la învatare si autoînvatare. Pe baza standardelor curriculare de performanta dintr-o programa scolara se elaboreaza descriptori de performanta. nivelul de formare a capacitatilor sau subcapacitatilor (nivel superior. dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris. comentarii. niveluri de atingere intrastandard. adaptate) sa corespunda obiectivelor. În mod practic un standard de performanta decurge dintr-un obiectiv de referinta. Activitati de învatare apar în programa scolara strâns corelate cu obiectivele de referinta. ample si esentiale. generând la rândul lui.Obiectivele cadru ale disciplinei sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate si complexitate. recomandabile. Obiectivele de referinta ale unei discipline de învatamânt deriva din obiectivele cadru si specifica rezultatele asteptate ale învatarii prin predarea disciplinei respective pe fiecare an de studiu. relevante din punct de vedere al utilitatii si oportunitatii activitatilor vizate. menite sa-l ghideze pe cadrul didactic. ciclu) în traseul unei discipline scolare. Important este ca activitatile de învatare (fie ca sunt preluate din exemplele oferite de programa sau sunt concepute. Acestia reprezinta enunturi sintetice care indica gradul de realizare a obiectivelor. Standardele de performanta ale oricarei programe scolare pe disciplina de învatamânt trebuie sa fie: centrate pe elevi. incluzând nu numai abilitati si capacitati. Continuturile apar în programele scolare tot cu caracter orientativ. Ele vizeaza formarea unor capacitati si atitudini specifice disciplinei de învatamânt într-un ciclu scolar. Standardele de performanta reprezinta un sistem de referinta clar si gradual privind asteptarile competentiale de la elevi. dezvoltarea capacitatii de exprimare scrisa. constituind astfel repere si pentru elevii supradotati. orientate spre finalul unei secvente mai ample.

bine (B): elevul stabileste aproape toate ideile principale din text. albume. cu exceptia unor detalii sporadice.a. cu caracter confidential. întrucât comunica informatii. între anumite limite pertinente. antologii. de regula de tip grila. materiale “imprimate”. dar o cenzura total. extrase din studii critice. într-o succesiune coerenta. crestomatii. dar intercalate cu detalii nerelevante. Descriptori de performanta (Evaluarea în învatamântul primar. cuprinzatoare care înglobeaza practic tot ce faciliteaza desfasurarea procesului de învatamânt ca suport. ce însotesc unele manuale pentru evaluarea optima). A. într-un rezumat concis si corect. structura si în continutul acestuia (Crisan. fara a neglija si minimaliza detalii relevante. relatia dintre copii/elevi si curriculum. dictionare. Caracteristicile reformei curriculare în învatamântul prescolar si primar Reforma educatiei/învatamântului reprezinta o schimbare fundamentala. stimuleaza si dirijeaza interesele de cunoastere si învatare ale elevilor. CD-ROM-uri. În acceptiunea restrânsa. focalizate pe textele prezentate etc.. în privinta materialelor curriculare. IV. iar pe de alta parte. ghideaza atât pe educatori.). seturi imprimate de probe evaluative specifice (teste tiparite. termeni explicati în subsol sau în glosarul adiacent.Obiectiv de referinta: structurarea sensului într-un text redactat. instrument. Standard de performanta: rezumarea acasa a unui text literar narativ studiat anterior în clasa. cu dezvoltarea si diversificarea curriculara evident. MATERIALELE CURRICULARE Conceptul de „materiale curriculare” acopera o realitate ampla si eterogena. imprimate. 1994). Spre deosebire de Didactica traditionala care mergea aproape exclusiv pe prima categorie.3.. fascicole. în rest doar detalii nerelevante. în spiritul unui control. realizate pe alt suport decât hârtie (fisierele dintr-un PC. redactate (manuale si celelalte materiale multiplicate) pe care elevii si cadrele didactice le folosesc independent sau în comun pentru a parcurge curriculum-ul specific. adica numai materialele tiparite. dispuse haotic. de a intermedia relatia între educatori si elevi. postere/afise jubiliare s. tabele numerice/ transformative. desi.. într-o ordine logica. Materialele curriculare au ratiunea de a intermedia. caiete speciale – pentru elevi/ care didactice. mijloacele de învatamânt etc. una restrânsa la materialele de suport curent. teoria si practica curriculum-ului accepta si încurajeaza cea de-a doua categorie de materiale curriculare. 1998): foarte bine (FB): elevul stabileste toate ideile principale. respectând în general regulile rezumarii. pleda pentru initiativa personala a cadrelor didactice în acest sens. ghiduri scolare pentru elevi/ care didactice. dischete. materialele curriculare includ elemente ca: manuale scolare – pentru elevi si pentru care didactice. tabel cronologic în consecinta. inducând o perceptie intens intuitiva a progresului în învatare. diverse materiale imprimate adiacente: brosuri tematice. pe de o parte. 47 . insuficient (I): elevul stabileste schematic si întâmplator doar una sau nici una din ideile principale. în orientarea. de altfel. excesiv centralizat. harti etc. pliante. Descriptori de performanta. perfect compatibile. microfilme. portofolii ilustrative. în paralel. proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie. carti de uz scolar sintetic: culegeri. carti de uz scolar specific: atlase. carti beletristice prelucrate pedagogic (asortimentate cu o prefata în scop didactic. suficient (S): elevul stabileste schematic câteva idei principale prezentate logic. având mai multe acceptiuni dintre care doua sunt mai des întâlnite: una larga. diapozitive etc. cât si educabili.).

si în special pentru intrarea în scoala?) si diagnoza (ce anume frâneaza dezvoltarea copilului?). începând cu anii '60. alert rascolit în plan economic si social. care s-a manifestat atât în planul teoretic. Un bun observator al jocului copilului poate obtine informatii pretioase pe care le poate utiliza ulterior în activitatile de învatare structurate. Implicarea familiei nu se rezuma la participarea financiara. la viata gradinitei si la toate activitatile si manifestarile în care aceasta se implica. 2. Jocul este forma cea mai naturala de învatare si. Aceste diferente trebuie luate în considerare în proiectarea activitatilor. Diversificarea strategiilor de predare-învatare-evaluare. Din perspectiva pedagogiei sociale exista doua distinctii majore între reformele curriculare initiate în prima si respectiv ultima parte a secolului: Actualele inovatii în domeniul continuturilor educationale si al organizarii procesului lor de asimilare nu mai sunt interpretate ca reactii de adaptare a sistemului educational la schimbarile din celelalte sisteme sociale. înregistrat. ci si la participarea în luarea deciziilor le gate de educatia copiilor. comunicat si discutat cu parintii (cu o anumita periodicitate). Copiii au diferite niveluri de dezvoltare. care încurajeaza plasarea copilului în situatia de a explora si de a deveni independent. 48 . ci mai mult. în comportamentul si atitudinile educabililor (elevi si studenti). c) Evaluarea care ar trebui sa urmareasca progresul copilului în raport cu el însusi si mai putin raportarea la norme de grup (relative). cât si în practica educationala. astfel încât sa releve semnificatiile generale. Formarea personalitatii copilului. la prezenta lor în sala de grupa în timpul activitatilor si la participarea efectiva la aceste activitati si. Mediul trebuie astfel pregatit încât sa permita copiilor o explorare activa si interactiuni variate cu materiale le. a generat. fise etc. Parintii ar trebui sa cunoasca si participe în mod activ la educatia copiilor lor desfasurata în gradinita. predictie (este nivelul de dezvoltare al copilului suficient pentru stadiul urmator. b) Jocul ca: forma fundamentala de activitate în copilaria timpurie si forma de învatare cu importanta decisiva pentru dezvoltarea si educatia copilului. În acelasi timp. dezbatuta la vremea aceea de specialisti. Secolul al XX-lea însa. în general. spre deosebire de perioada anterioara. cu accent deosebit pe: a) Metodele activ-participative. ritmuri diferite de dezvoltare si învatare precum si stiluri diferite de învatare. respectând ritmul si nivelul sau de dezvoltare. predarea trebuie sa ia în considerare experienta de viata si experienta de învatare a copilului. Evaluarea ar trebui sa îndeplineasca trei functii: masurare (ce a învatat copilul?). portofoliul copilului. de exprimare a continutului psihic al fiecaruia. de elaborarea unei teorii a curriculum-ului si a reformei curriculare care au doua functii importante: fac posibila organizarea datelor empirice culese din practica scolara. abilitatile si capacitatile copilului. O evaluare eficienta este bazata pe observare sistematica în timpul diferitelor momente ale programului zilnic. Situatiile de învatare. conceptual. 3. o adevarata criza în educatie. La nivelul învatamântului primar schimbarea se doreste a fi totala si este generata de noile finalitati pentru învatamântul primar: Asigurarea educatiei de baza pentru toti copiii. activitatile si interactiunile adultului cu copilul trebuie sa corespunda diferentelor individuale în ceea ce priveste interesele. La nivelul învatamântului prescolar elaborarea prezentului curriculum prefigureaza trei mari tendinte de schimbare: 1. care trebuie sa dezvolte la copil stima de sine si un sentiment pozitiv fata de învatare. asupra dinamicii societatii pe ansamblu. Desfasurarea reformelor curriculare este însotita acum. ca un complex de interventii optimizatoare pe termen lung. cu ceilalti copii si cu adultul (adultii). Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener. în acelasi timp. Progresul copilului trebuie monitorizat cu atentie.Fiecare lege aparuta într-o tara sau alta în domeniul educatiei a generat schimbari mai mult sau putin profunde. ghideaza interventia instructiv-educativa. dialogul cu parintii. pentru a adapta corespunzator sarcinile de învatare. Mediul educational trebuie sa permita dezvoltarea libera a copilului si sa puna în evidenta dimensiunea inte rculturala si pe cea a incluziunii sociale.

prin specificul lor. b) Ciclul de dezvoltare (clasele a III-a. ofera posibilitatea de manifestare a individualitatii copilului. prietenul meu. a VI-a) îsi propune formarea capacitatilor de baza necesare continuarii studiilor: Dezvoltarea achizitiilor lingvistice si încurajarea folosiri limbii române. uneori. Formarea responsabilitatii pentru propria dezvoltare si sanatate. Familiarizarea cu o abordare pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii. a limbii materne si a limbilor straine pentru exprimarea în situatii variate de comunicare. Atât disciplinele fundamentale. Stimularea copilului în vederea perceperii. sa opteze pentru anumite discipline. consideram necesara precizarea acestora pentru periodizarea care face obiectul analizei noastre. Formarea motivatiei pentru învatare. matematica distractiva.Înzestrarea copilului cu acele cunostinte. care consemneaza nivelul pe care ar trebui sa-l atinga elevii la finalul unei etape a parcursului scolar. La acest moment. Aceasta noua conceptie curriculara proiecteaza noi periodizari ale scolaritatii. bazata pe activitatea intelectuala a elevului. Ciclurile curriculare reprezinta periodizari ale scolaritatii care au în comun obiective specifice. care apartin. a) Ciclul achizitiilor fundamentale (gr. împartirea pe cicluri curriculare se prezinta astfel: Ciclul Achizitii curricular fundamentale Dezvoltare Observare si Vârsta 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Clasa Gr. proiecteaza o noua viziune asupra actului învatarii. ceea ce a impus aparitia ciclurilor curriculare. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural. Noua conceptie curriculara care confera prioritate formativului. În curriculum-ul pentru învatamântul primar apar ca inovatie disciplinele optionale care. calcul aritmetic). a potentialului sau creator. a experientei si a expresiei în diferite forme de arta. capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea afectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei. a intuitiei si a imaginatiei acestuia. Acest ciclu urmareste: Asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris. Stimularea potentialului creativ al copilului. Acesta va fi abilitat cu acele cunostinte. Deoarece activitatea la clasa trebuie orientata în directia atingerii obiectivelor ciclurilor curriculare. clasele I. Ele grupeaza mai multi ani de studiu. În clasele I-IV se pot studia urmatoarele tipuri de optionale: a) optionale la nivelul disciplinei (*): literatura pentru copii. cât si cele optionale formuleaza noi exigente activitatii cadrului didactic la nivel metodologic. Formarea unei atitudini responsabile fata de mediu. a II-a) are ca obiectiv major acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala. înteleasa ca activitate sociala. jocuri sportive. de niveluri scolare diferite. muzica vocala. preg I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII orientare Aprofundare Specializare Fiecare ciclu curricular ofera un set de obiective de învatare. Constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista. Încurajarea talentului. Acesta trebuie sa decida asupra noilor continuturi. Dezvoltarea unei gândiri structurate si a competentei de a aplica în practica rezolvarea de probleme. instrument. Aceste finalitati au constituit reperul esential în elaborarea Curriculum-ului National si a programelor scolare. pregatitoare. calculatorul. Aceste obiective devin functionale prin derularea planului cadru. grafica si pictura. citit. tinând seama de evolutia fireasca a achizitiilor din domeniul psihologiei învatarii. 49 . cunoasterii si stapânirii mediului apropiat.

3. dans. monitorizarii si evaluarii curriculum-ului (Programe scolare pentru învatamântul primar. ariile curriculare pentru clasele I si a II-a la nivelul ciclului achizitiilor fundamentale sunt proiectate într-o noua logica a continuturilor stiintifice.2. folclor. orientate spre inovatie si împlinire personala. Responsabilizarea tuturor agentilor educationali în vederea proiectarii. Promovarea interdisciplinaritatii în activitatea didactica la clasele I-IV amplifica conexiunile disciplinare si duce la sporirea eficientei învatarii. precum si prin folosirea strategiilor participative în activitatea didactica. teatru. 1998. ceramica. tehnici de lectura. CAPITOLUL V METODOLOGIA SI MIJLOACELE DE INSTRUIRE ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: V. prin angajarea comportamentelor intelectual-afective ale elevilor: Satisfactia de a opera legaturi sau de a pune în relatie cunostintele dobândite la diferite discipline. traditii si obiceiuri locale. Per ansamblu. micul gospodar. va consta în formarea unei culturi curriculare exprimate în practica educationala pe urmatoarele dimensiuni: Plasarea învatarii (ca proces) în centrul demersurilor scolii (important este nu ceea ce cadrul didactic a predat. prelucrarea lemnului. deci pentru elevul concret). educatie interculturala. igiena personala. sculptura în lemn. Orientarea învatarii spre formarea de capacitati si atitudini prin dezvoltarea competentelor proprii rezolvarii de probleme. motivante pentru elevi.14). când si de ce se învata ceea ce se învata. conceput pentru un elev abstract. ce conduce spre interdisciplinaritate. important este nu doar ce anume. educatie pentru securitatea personala etc. dar si la ce anume serveste mai târziu ceea ce s-a învatat în scoala. Bucuresti. sunet si culoare. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Obiective: 50 . Adaptarea continuturilor învatarii la realitatea cotidiana. precum si la preocuparile.b) optionale la nivelul ariei curriculare (**): comunicare în situatii concrete. ci ceea ce elevul a învatat). conform principiului „nu mult. democratia pentru copii.1. Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar) V. MEN. Sporirea capacitatii de a recunoaste si a îmbogati prin efort personal continutul notiunilor deja învatate. realizabile pe termen lung. consecinta directa a demersurilor reformatoare. prietena mea. educatie interculturala. Introducerea unor noi modalitati de selectare si de organizare a obiectivelor si a continuturilor. cum circulam. interesele si aptitudinile elevului. Delimitari conceptuale V. De asemenea. p. unitatea acestora. tehnici de învatare eficienta etc. Flexibilizarea ofertei de învatare venita dinspre scoala (structurarea nu a unui învatamânt uniform si unic pentru toti. spre descentralizarea si flexibilizarea ritmurilor de parcurgere a etapelor de învatare. natura. ci bine”. curiozitati în lumea naturii. micul inventator. teatru de marionete. educatie pentru drepturile omului. filosofia pentru copii. Manifestarea bucuriei de a percepe mai deplin structura conceptuala a disciplinelor. calatori si calatorii. Posibilitatea realizarii unor parcursuri scolare individualizate. c) optionale la nivelul mai multor arii curriculare (***): literatura si stiinta. ci cât de bine. stiinta între real si imaginar. ci a unui învatamânt pentru fiecare. gimnastica ritmica si aerobica.

V. considera M. e) motivationala = potente aza energiile cu care se implica elevul în activitatea de învatare. În unele lucrari mai vechi. Referindu-ne la procesul de predare-învatare. precizându-se ca forma este o categorie didactica mai cuprinzatoare decât modul de lucru sau metoda (cf. Aceasta vizeaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. de optimizare a actiunii = evidentiaza cum trebuie sa se predea sau sa se învete. Barna. 4. tehnica si comportamente specific umane. adica drum catre ceva. cu caracter polifunctional care: 1. Termenul de metoda de învatamânt nu trebuie confundat cu procedeul didactic. este selectionata de profesor si aplicata împreuna cu elevii. în functie de interesele. d) normativa. 2. în beneficiul elevilor. cum trebuie sa se procedeze în desfasurarea procesului instructiveducativ pentru a se obtine rezultatele dorite. Antohe. ea poate cultiva motivatia intrinseca. Formele si mijloacele folosite pentru înfaptuirea sarcinilor didactice sunt definite prin termenul generic de metodologie a instruirii. metoda poate fi definita ca drum sau cale de urmat în activitatea comuna a educatorilor si educatilor pentru îndeplinirea scopurilor învatamântului.Cunoasterea particularitatilor metodelor de predare-învatare în învatamântul primar si prescolar. Astfel. 1996). C-tin. îsi însuseste stiinta. existând posibilitatea ca o metoda sa devina procedeu al altei metode si un procedeu sa se impuna ca metoda într-un alt context. presupune în toate cazurile conlucrarea dintre profesor si elevi. trasaturi caracteriale. Debesse. cultiva convingeri. catre) si odos (cale. adica pentru informarea si formarea educatilor (Moise. aptitudini si capacitati. fie un mod concret de valorificare a metodei. instrument de lucru pentru îndeplinirea obiectivelor informative sau formativ-educative. mijloace. termenul metoda provine din cuvintele grecesti meta (spre. ca animator si evaluator al procesului respectiv. Metoda de învatamânt îndeplineste functii multiple: a) cognitiva = pentru elev metoda reprezinta o cale prin care descopera noi adevaruri. o particularizare a metodei la o situatie concreta de instruire.. în lectii si în activitatea extracurriculara. în timp ce procedeul reprezinta fie un element de sprijin. nivelul elevilor si în scopul prioritar la formarii acestora. un detaliu. În opinia profesorului G. comportamente. Treptat s-a renuntat la aceasta echivalenta. c) instrumental-operationala = serveste drept tehnica de executie.pozitiva. 51 . G. se utilizeaza diferentiat. forme de organizare. cognitiva care conduce la îmbunatatirea randamentului scolar (A. Întelegerea relatiei dintre metodele si mijloacele de învatamânt în activitatea instructiv-educativa din gradinita si ciclul primar. I. altfel spus transforma întreaga personalitate. literatura de specialitate oferind explicatii multiple. Din punct de vedere etimologic. Vaideanu metoda de învatamânt reprezinta o modalitate de lucru. 2004). atitudini. reprezinta tehnici limitate de actiune.1. Delimitari conceptuale Realizarea finalitatilor procesului instructiv-educativ este posibila numai în masura în care în activitatea de predare-învatare se foloseste un sistem coerent de cai. Procedeele. vizând realizarea sarcinilor didactice. formeaza priceperi si deprinderi de munca intelectuala. drum). trebuintele. îl atesta pe profesor ca purtator al continuturilor de învatamânt. termenul metoda de învatamânt era considerat echivalent cu forma de învatamânt. 3. 1970). Roman. se precizeaza ca metoda reprezinta o realitate mai cuprinzatoare. b) formativ-educativa = metoda permite construirea de noi structuri cognitive. Relatia dintre metoda si procedeu este una dinamica.

Interioara – reflectia personala . A.studiul de caz .1.conversatia . îi învata sa-si organizeze si sa expuna coerent cunostintele. Simulata: . economica si eficienta de instruire. modele de abordare a unei teme complexe. întâmplari îndepartate în timp si spatiu pe care copiii nu le pot cunoaste altfel.exercitiul . Scrisa – lectura (munca cu manualul) 3. sa identifice problemele esentiale. Vom detalia în cele ce urmeaza doar acele metode care îsi gasesc aplicabilitatea la nivelul învatamântului prescolar si primar. b) experienta personala. traita nemijlocit de catre elev. De explorare C. Acesta considera ca sursele importante ale cunoasterii.discutia colectiva .prelegerea .proiectul . mostenirea culturala a umanitatii. METODELE DE COMUNICARE SI ÎNSUSIRE A VALORILOR CULTURII A.demonstratia . deoarece raspunde înclinatiei copilului spre miraculos si fantastic. Scopul urmarit de povestire este de a asigura un bagaj de cunostinte. Aceasta releva principiile care stau la baza utilizarii optime a metodelor.1. autorul propune urmatoarea clasificare a metodelor de învatamânt: A. neputând epuiza întreaga diversitate a metodelor. Orala 1.descrierea .jocul de rol .instructajul b) conversative: 2. imagini intuitive pe baza carora sa fie elaborate o serie de generalizari.Metodologia instruirii desemneaza ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt. cu atât mai putin în conditiile în care asistam la un continuu proces de inovare a metodologiei didactice. îi stimuleaza la reflectii personale pe marginea celor expuse.experimentul .2.observatia . Sistemul metodelor de instruire (particularitati pentru ciclul prescolar si primar). Una dintre ultimele clasificari a metodelor de învatamânt apartine lui Ioan Cerghit. Metode de comunicare B. Ofera o sinteza a cunostintelor. cât si la clasele I-IV. De rationalizare 1. Metode de comunicare orala A. rapida.modelarea .lucrarile practice .instruirea programata Clasificarea metodelor de învatamânt este relativa.algoritmizarea . sistematica si continua a cunostintelor.explicatia . Se foloseste atât la gradinita.ancheta . modalitatile în care metodele se coreleaza în procesul de învatamânt. De actiune D.activitatile creative . Oral-vizuala: a) instruirea prin radio b) tehnicile video 4.1. 52 . Indirecta: 2. Metode expozitive: Expunerea este o metoda care asigura transmiterea ordonata.învatarea pe . Pornind de la aceste surse.povestirea . Reala: a) expozitive: . Prin intermediul povestirii copiii sunt ajutati sa patrunda în lumea basmelor. c) actiunea practica.problematizarea simulatoare 2. învatarii sunt: a) experienta social-istorica. Directa: 1. evenimente. V. reprezentând o cale simpla. Povestirea este o expunere orala sub forma de naratiune prin intermediul careia sunt înfatisate fapte. Prin intermediul lor se transmite si se receptioneaza într-un timp relativ scurt un mare volum de informatii.

explicarea unor efecte pe care le produc anumite fenomene ale naturii asupra plantelor. fulger).legendelor si miturilor. sa se stimuleze si dirijeze activitatea de învatare. stiintei etc. Eficienta acestei metode presupune respectarea unor cerinte: selectionarea atenta a faptelor prezentate. la clasa a II-a. nuantata. vânt.1. sa ia cunostinta de continutul unor opere literare. Pentru cresterea eficientei metodei se recomanda ca în utilizarea sa sa se îmbine procedeul inductiv si deductiv pentru favorizarea procesului de abstractizare si concretizare. favorizeaza întelegerea clara a celor narate. proiectii. prezinta cadrul de desfasurare a unor evenimente. clarificare a adevarurilor prezentate. prezentarea unor efecte pe care le au fenomenele naturii asupra mediului înconjurator. Metoda conversatiei cunoaste doua forme principale: 53 .2. îi ajuta pe elevi sa ajunga la generalizari. sa se recurga la procedeul genetic si istoric pentru clarificarea aparitiei si dezvoltarii obiectelor si fenomenelor. primesc informatii despre evenimente istorice importante. clara. ci îsi însuseste numai logica ce sta la baza procesului de dezvaluire. învatatorul le poate explica elevilor modul în care anotimpurile influenteaza vietuitoarele prin evidentierea elementelor caracteristice ale fiecarui anotimp. legi. elemente de dramatizare. concis.a. despre viata unor personalitati din domeniul literaturii. lamurirea. prin relevarea notelor esentiale. pe reproducerea argumentatiei deductive. relatii. De exemplu. reprezentarea prin desene a unor fenomene ale naturii (ploaie. sa se foloseasca analogia si comparatia. impresiile personale ale naratorului despre faptele prezentate. înregistrari. a diferitelor aspecte din realitatea înconjuratoare si. în cadrul orelor de cunoastere a mediului. Pentru a spori gradul de întelegere si retinere a celor descrise e bine sa fie însotita de material ilustrativ. Instructajul verbal este acea metoda expozitiva care precede sau însoteste desfasurarea unei actiuni practice. Elevul nu descopera noile cunostinte prin efort propriu. cu scopul ca. exprimare simpla. Are o arie foarte larga de utilizare. a legaturilor cauzale dintre obiecte si fenomene. Solicita gândirea elevilor. fenomen. ajuta la formarea unui fond bogat de reprezentari vii clare. formularea unor concluzii si învataminte. dezvaluirea continutului unor notiuni. desprinderea elementelor esentiale. regulile ce trebuie respectate în desfasurarea ei s. sa elucideze întreaga problematica. pe baza unei scheme de activitate prestabilite. ilustrarea continutului prin desene. pe baza unor întrebari si raspunsuri. sporirea caracterului activizant prin crearea pe parcursul povestirii a unor situatii problema. Dezvaluie adevarul pe baza unei argumentatii deductive. realizarea unui calendar al naturii etc. fiind întâlnita în predarea tuturor disciplinelor de învatamânt si la toate clasele. stimuleaza imaginatia si creativitatea. pe cale inductiva. la analiza cauzala pentru cunoasterea interdependentei si conexiunilor dintre acestea. fragmente din opere literare. ipoteze. Metoda prezinta neajunsul ca le propune elevilor o observare mult prea dirijata si interpretata. Si în explicatie accentul se pune pe receptarea cunostintelor. pentru stabilirea asemanarilor si deosebirilor. reprezentând o metoda eficienta de obtinere a unor noi cunostinte. Metodele conversative Metoda conversatiei este o convorbire sau un dialog ce se desfasoara între cadrul didactic si elevi. ninsoare. Explicatia consta în clarificarea. asigura o prezentare analitica a obiectelor si fenomenelor studiate. principii. Precizeaza si clarifica sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca elevii. logica clara în prezentarea faptelor. îmbogateste si nuanteaza viata afectiva. artei.. A. Pentru a fi eficient trebuie sa fie clar. Descrierea reda prin mijloace verbale imaginea unui obiect. conditiile în care se desfasoara actiunea. limiteaza riscul erorilor ce pot sa apara în confruntarea cu diverse probleme. prin evidentierea genezei si devenirii lor. pentru a determina participarea afectiva a auditoriului. incita la comparatii si analize.

discutia dirijata/structurata pe probleme formulate anterior. de asemenea. conversatia catehetica. concise. Asaltul de idei (Brainstorming-ul) Este initiata de psihologul american Alex. consolidarea. sa demonstreze întelegerea problemei etc. Are functia de a înlesni cautarea si gasirea celei mai adecvate solutii unei probleme de rezolvat. sa mobilizeze elevii în functie de potentialul fiecaruia. sa se lase mai multa libertate în alegerea mijloacelor de formulare a raspunsului. deschise pentru a spori implicarea activa a elevilor în prelucrarea informatiilor de care dispun pentru a formula raspunsurile adecvate. Eficienta metodei este conditionata de unele cerinte pe care trebuie sa le îndeplineasca întrebarile: sa fie clare. Pentru a spori eficienta metodei conversatiei se recomanda încurajarea elevilor sa formuleze ei însisi întrebari. exprimate într-o forma îngrijita. Rolul esential în folosirea acestei metode îl are modul în care sunt formulate întrebarile. Este de dorit ca în folosirea metodei conversatiei sa predomine întrebarile de gândire. Acest lucru este posibil pentru ca întrebarile îl determina pe elev sa efectueze o investigatie în universul informatiilor de care dispune. Osborn (1953). sa se refere la o problema concreta. folosita pentru a-l conduce pe elev printr-o serie de întrebari la descoperirea de noi adevaruri. de simpli spectatori. Un loc important trebuie sa ocupe si întrebarile de evaluare care solicita elevii sa formuleze judecati de valoare asupra problemelor puse în discutie. sa activizeze întreaga clasa. idei. la elaborarea unei definitii. sa prezinte înlantuire logica. Prezinta si unele dezavantaje dintre care amintim: ritm redus de asimilarea informatiei. în functie de diverse criterii. procedeul Phillips 6/6. sistematizarea unor idei. Nu se poate folosi pentru a descoperi informatii cu totul noi. discutia libera. tendinta unor participanti de a-si impune propriul punct de vedere. dar sa nu le sugereze si sa nu li se substituie. formularea unor concluzii si generalizari). intensifica relatiile interpersonale. Discutia colectiva îmbraca forma unui schimb reciproc. clare. Contribuie la clarificarea unor notiuni. atitudinilor. uneori controversate. uzând pe cât posibil de întarirea pozitiva. conduitei participantilor. sa fie complete. inhibarea unor membri ai grupului si mentinerea lor într-o stare pasiva. organizat. subiectivitate în abordarea problematicii. trebuie sa se conformeze unor cerinte: sa fie corecte din punct de vedere stiintific. sa lase timp de gândire pentru formularea raspunsului. prin care elevii sunt pusi în situatia de a reproduce cunostintele anterior asimilate. de timpul în care se evalueaza aceste idei (faza aprecierii critice a 54 . constructiv de informatii. de predictie. Cunoaste mai multe variante: discutia-seminar. colocviul. desprinderea trasaturilor caracteristice unei clase de obiecte si fenomene. opinii. sa faca o serie de conexiuni care sa-l conduca la descoperirea unor noi aspecte ale realitatii (sesizarea unor relatii cauzale. desprinderea unor învataminte. specialisti într-un domeniu). impresii. sa se foloseasca materiale care sa invite la formularea de întrebari. metoda asaltului de idei. sa favorizeze personalizarea raspunsurilor. corecte din punct de vedere al continutului si formei de exprimare. solutionarea unor probleme teoretice si practice. studenti. Raspunsurile. sa se dozeze “pauza de reflectie” asupra raspunsului în functie de dificultatea întrebarii. sa stimuleze efortul elevilor în formularea raspunsurilor. obiectivitatii. stimularea creativitatii. sa nu conduca la raspunsuri monosilabice. spiritului critic. transferul de informatii la situatii noi. precum si întrebarile de anticipare. favorizeaza formarea deprinderilor de cooperare. Aceasta metoda reprezinta si un exercitiu de stimulare si cultivare a creativitatii în grup. consultatia colectiva. divergente. corectarea raspunsurilor sa se realizeze cu tact. printr-o intensa mobilizare a ideilor tuturor participantilor la discutie (elevi.conversatia euristica. Trebuie. precise. imaginatia creatoare. discutia în grup organizat. argumentate. Ca forma socializata a învatarii. concise. reflectiei discursive. considerate începutul cunoasterii si al progresului cognitiv. stimuleaza spontaneitatea. de afirmare a opiniilor personale. propuneri axate pe tema sau subiectul luat în studiu. de asemenea. Specificul metodei consta în disocierea timpului de producere a ideilor (faza de productie de idei). critici. dezbaterea de tipul mesei rotunde. influentarea convingerilor.

sa-si prezinte si argumenteze punctele de vedere si opiniile. evaluarea ideilor sa se faca imediat. interesanta si utila. În folosirea acestei metode se cer respectate urmatoarele reguli: Dupa enuntarea problemei se lasa frâu liber dezlantuirii gândirii si imaginatiei creative a subiectilor. este inadmisibil ca judecarea. necunoscutul cu care este confruntat si în fata caruia datele vechi se dovedesc a fi insuficiente pentru a-l întelege si a duce la rezolvarea dorita. Ulterior. iar pe de alta parte. abordarea teoretica a unor probleme si rezolvarea lor practica. aberante vor fi înregistrate. sa încerce noi asociatii între cele exprimate deja. cuvintele de genul “ridicol”. ofera fiecaruia posibilitatea sa-si valorifice experienta proprie. poate sugera altora o idee noua. solutii. Vor fi ascultati cu atentie toti participantii la discutie. Ceea ce poate parea absurd pentru unul. Chiar si solutii aparent imposibile. experienta anterioara de care dispune elevul (informatia existenta). conflictuala ce rezulta din trairea a doua realitati de cunoastere si motivationale diferite: pe de o parte.. moduri diferite de actiune practica. “aberant”. Ei trebuie sa exprime spontan si deschis ideile care le vin pentru prima oara în minte. care dezbat o problema timp de 6 minute. 55 . fiind încurajati sa emita idei noi. Procedeul Phillips 6/6 presupune împartirea clasei în grupe de 6 persoane. Se vor asigura conditii pentru crearea unei ambiante stimulative. Accentul se pune pe cantitate. incita la investigatii. sa le combine si sa ajunga pe aceasta cale la idei superioare celor initiale. anuntarea temei discutiei si dezbaterea sa în grupe. Este metoda care se bazeaza pe crearea unor situatii-problema a caror rezolvare solicita un efort autentic de investigare în vederea gasirii solutiilor. Contradictii de acest gen pot sa apara între: cunostintele vechi si datele noi ce nu pot fi explicate pe baza informatiei anterioare. Problematizarea. numarul membrelor grupei si timpul afectat dezbaterii au variat în functie de efectivul clasei si complexitatea problemei. ceea ce conduce la îmbogatirea orizontului cognitiv. În folosirea metodei se parcurg mai multe etape: constituirea grupelor si desemnarea conducatorului. Evaluarea si selectia ideilor emise se face ulterior (de aici denumirea de ”metoda evaluarii amânate”). formulare de ipoteze. de frica de a nu gresi. cresterii productiei de idei. pe enuntarea a cât mai multe idei si solutii. degajate de orice conventionalism si conformism. Aceasta confruntare genereaza o stare de curiozitate. Subiectii vor fi încurajati indiferent de valoarea ideilor emise. Pentru a elibera subiectii de influenta oricaror factori de inhibitie. de unde provine si denumirea metodei. stabilirea de catre cadrul didactic a solutiei optime si argumentarea respingerii celorlalte variante . ar produce blocaj intelectual.ideilor emise). de uimire. solutiilor la care s-a ajuns. Înregistrarea discutiei se va face prin mijloace moderne sau cu discretie de catre o persoana dinainte desemnata. intime. Prezinta avantajul ca implica efectiv pe toti membrii colectivului în analiza si solutionarea unei probleme. elementul de noutate si surpriza. conceptii vechi si ipoteze noi. Aceasta disociere se face în scopul stimularii gândirii divergente. prezentarea de catre conducatorul fiecarei grupe a concluziilor. discutarea concluziilor si solutiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere. favorabile creativitatii. Notiunea de situatie-problema desemneaza o stare contradictorie. Pentru fiecare grupa se desemneaza un conducator. “absurd” se dovedesc nefavorabile unui proces de creatie. de timiditate. ar inhiba spontaneitatea gândirii etc. Aceasta ar avea urmari negative asupra creativitatii.

dictionare s. de a sesiza problemele cheie. Metoda descoperirii se afla în strânsa corelatie cu metoda problematizarii. modele. pe parcursul careia se pot înregistra incertitudini si erori. solutii pentru a depasi obstacolul. e) formarea deprinderilor si obisnuintelor de disciplina a muncii intelectuale (regim ordonat de studiu. lectura rapida ce permite formarea unei imagini de ansamblu asupra continutului unei lucrari. legaturile logice. d) familiarizarea elevilor cu anumite procedee de memorare a unui material mai dificil prin care se confera pe o cale artificiala un sens unor date. sa confrunte solutiile gasite cu realitatea. sa construiasca noi structuri cognitive. posibilitati efective de a le corela pe acestea cu experienta anterioara a subiectului. a drumului elaborarii de noi cunostinte. la reflectii adânci. de explorare a alternativelor. restructurata. de a reflecta asupra textului. de igiena 56 . necunoscute. din perspective noi. idei principale. lectura problematizata si selectiva etc. deprinderi si obisnuinte: a) deprinderea de a întelege corect cele citite. Presupune valorificarea experientei anterioare pentru rezolvarea unei situatii problema. Aceasta impune ca fiecare problema sa cuprinda. de perfectionare profesionala si autoinstruire. dar pentru ca elevii sa poata folosi cartea (este necesar sa li se formeze o serie de priceperi. sa-si argumenteze opiniile exprimate. Esentiale pentru aceasta metoda sunt: crearea situatiei problema. În aceasta idee elevii trebuie sa fie familiarizati cu lectura lenta.3. sa elaboreze noi imagini. Rezolvarea problemelor îndeamna la observatii. În ciuda concurentei ce i se face din partea mass-media. Implica o atitudine activa din partea elevului care desfasoara o activitate de observare. Lectura favorizeaza o experienta interioara de adânci meditatii si tensiuni spirituale. prelucrare a datelor. dar este si capabil. cercetarea necunoscutului în vederea gasirii solutiei. fapt ce se traduce în noi cunostinte. modeleaza constiinta morala si civica. pune individul în legatura cu opera unor personalitati de seama din cele mai variate domenii de activitate. de învingere a obstacolelor. Specificul metodei consta în faptul ca nu se comunica pur si simplu cunostinte “gata elaborate”. cartea este si va continua sa fie un instrument de baza care asigura accesul la valorile culturii spirituale. b) deprinderea de a folosi mai multe tehnici de lectura. cauzale. formule. cultiva dorinta de autodesavârsire. c) deprinderea de a folosi materiale si mijloace auxiliare: culegeri de texte.1. la experimentarea mintala si la originalitate în gasirea raspunsurilor. Se foloseste cu precadere la clasele I-IV. dar impune ca aceasta sa fie completata. când se constientizeaza contradictia dintre problema pe care elevii o au de rezolvat si cunostintele de care ei dispun. Folosirea acestei metode îi obisnuieste pe elevi sa analizeze problemele din perspective multiple. sa dezvaluie interactiunile. În felul acesta elevul nu numai ca este determinat. Problematizarea gaseste puncte de sprijin în experienta anterioara a elevilor. Învatarea prin descoperire este o continuare a problematizarii si consta în refacerea de catre elevi. esalonarea corecta în timp a activitatilor de lectura). atlase. În folosirea acestei metode se disting trei momente succesive: momentul pregatitor care consta în crearea situatiei-problema. nume. A. Metode bazate pe lectura textului scris Munca cu manualul si alte carti (Lectura) Astazi cartea continua sa fie o sursa valoroasa de informare si cunoastere. pe lânga elementele noi. albumeseturi de diapozitive.a. pentru a favoriza atât gasirea solutiei cât si descoperirea de noi adevaruri. prin efort propriu. ci îi pune pe elevi în situatia de a le redescoperi prin efort personal. reactualizarea unor informatii sau sesizarea unor date importante. lectura critica ce presupune evaluari si analize. momentul tensional. obstacolul pe care trebuie sa-l depaseasca prin mijloace cognitive. iar lectura reprezinta o metoda esentiala de instruire. reorganizata. cu diferenta ca în descoperire se insista pe cautarea si aflarea solutiei. procedee de actiune si rezolvare. momentul rezolutiv care vizeaza aflarea solutiei si confirmarea ei de catre profesor.cunostintele empirice si cunostintele stiintifice. sa construiasca rationamente plauzibile. de profunzime. condensând si transmitând valorile culturale ale umanitatii. cifre. notiunile care exprima esentialul.

Pentru aceasta tablourile sa fie realizate la un nivel artistic înalt si caracterizate prin simplitate si claritate.naratiune. Prin intermediul sau se pregateste lectura independenta. dar si întelegerea. procese. descriere. În cadrul acestor activitati se tine seama de faptul ca ilustratia (tabloul) este un stimulent complex. De exemplu. apare necesitatea dirijarii procesului de instruire si de interpretare a ilustratilor în cadrul activitatilor de lectura dupa imagini. iar capacitatea copiilor de a percepe în mod independent si pe baza unei fine activitati analitico-stiintifice este redusa.a muncii. Desfasurarea metodica si cu bune rezultate a lecturilor dupa imagini presupune unele pregatiri prealabile din partea educatoarei si anume: studierea atenta la începutul anului scolar a tematicii convorbirilor dupa ilustratii prevazuta în curriculum. copiilor si animalelor trebuie sa fie redate în miscare. întelegerea. Presupune desprinderea valorii si semnificatiei continutului de idei al textului. actiuni în vederea analizei. analiza mijloacelor artistice. Întrebuintarea unor materiale degradate (rupe. acea lectura care pune în miscare gândirea si imaginatia. lectura explicativa integreaza activitati pre cum: citirea textului. cu expresia caracteristica situatiei respective. La clasele I-IV una dintre cele mai utilizate metode de lucru cu cartea este lectura explicativa. sentimente. Prin intermediul întrebarilor educatoarea vizeaza orientarea atentiei copiilor. desprinderii semnificatiilor. asigurarea conditiilor necesare desfasurarii activitatilor. De asemenea ilustratiile folosite sa fie în buna stare. Este o metoda prin care elevii sunt condusi în analiza. Exigenta educatoarei fata de cerintele pedagogice pe care trebuie sa le îndeplineasca. cât mai reala si sa redea atmosfera corespunzatoare. faptele si evenimentele întâlnite în continutul ilustratiei. într-un tablou în care se înfatiseaza copiilor un animal trebuie sa apara elementele caracteristice animalului si o proprietate corespunzatoare între partile componente ale corpului sau. Este însotita de rezolvarea unor exercitii. Actul lecturii se învata la clasele primare si se perfectioneaza de-a lungul întregii perioade scolare si dupa absolvirea scolii. examinarii. poezie .sau texte cu continut stiintific). Atmosfera redata în tablouri trebuie sa-l faca pe copil sa traiasca momentul respectiv si sa simta emotia estetica. Ilustratiile alese trebuie sa fie la dimensiuni mari spre a putea fi bine vazute de catre copii în timpul activitatii. Din punct de vedere al coloritului imaginea trebuie sa fie placuta ochiului. idei. împartirea textului pe fragmente logice. procurarea din timp a imaginilor care vor fi folosite în activitatile respective. ilustratiile folosite în activitatile de lectura dupa imagini o va ajuta sa procedeze la o mai atenta selectionare a materialului existent editat. sifonate si decolorate) duce la lipsa de interes din partea copiilor pentru activitate. explicarea cuvintelor noi. la reflectii si analize. cât si la confectionarea în bune conditii a materialelor care eventual îi lipsesc. Înca din clasele mici trebuie formata deprinderea de lectura activa. Aceasta consta în concentrarea intelectului asupra unor cunostinte. implicatiilor lor. teme. extragerea ideilor principale. incita la asociatii de imagini si idei. întelegerii. În învatamântul prescolar se foloseste lectura dupa imagini. învata sa caute si sa distinga esentialul din lucruri. independenta. elaborarea planului de idei. trairea ideilor cuprinse într-un text. Desi primeste note specifice în functie de natura textului citit (texte cu continut literar . aprecierea modului în care acesta este exprimat. În acelasi timp copiii se desprind de la o munca intelectuala. formarea deprinderii de a observa ilustratia. Imaginile oamenilor. Presupune analiza unitara si simultana a continutului si a formei artistice de exprimare. Tot în legatura cu aceasta problema este 57 . deprinderi ergonomice legate de organizarea corespun-zatoare a locului de munca. Dupa caz ilustratia trebuie sa prezinte anumite caracteristici în mod descriptiv. organizarea gândirii si atitudinii constiente fata de cele observate.

prin metodele de explorare directa. raspunzând nevoii firesti a copilului de a explora realitatea. interpretarii lor. Prin intermediul sau se dezvolta elevilor o serie de calitati necesare oricarui domeniu de activitate: spiritul de observatie. de asemenea. sintetica. rezultatele observatiei se consemneaza sistematic în caiete de observatii. în vederea descrierii. În acest sens se promoveaza tot mai insistent metodele de explorare a realitatii. Cunoaste mai multe forme: a) dupa timpul în care se deruleaza: observarea simpla si de scurta durata observarea complexa si de lunga durata b) dupa modul de organizare si desfasurare: observare individuala observare pe echipe Pentru a imprima observatiei un caracter activ. Constituie deopotriva o cale de obtinere a unor noi informatii. Cultiva. se vor fixa criterii (indicatori) cantitativi de observare (exp. investigare a acesteia. se va urmari patrunderea în intimitatea lucrurilor si fenomenelor. doar a aspectelor care cad în mod întâmplator în câmpul observatiei. ceea ce presupune respectarea unor cerinte: observatia va avea ca punct de pornire o problema teoretica sau practica cuprinsa în programa analitica pentru clasa respectiva. Metode de explorare directa Observarea sistematica si independenta. de a supune analizei si de a interpreta faptele în mod personal. prin efortul propriu de explorare. precum si mijloacele ce vor fi folosite. obiectivitatea. B. desene. imaginatia. cu câti mm. formulându-se ca repere anumite întrebari problema. tabele. analizei si prelucrarii. pe însusirea unei experiente personale din contactul cu obiectele si fenomenele lumii reale. ele vor fi 58 . de trezire a interesului pentru lumea ce ne înconjoara. pentru formularea de concluzii. Are un pronuntat caracter participativ si euristic. cât si pe cale indirecta. rigoarea si precizia. în partea finala. cresc zilnic plantele cercetate). sub forma de schite. metode care tind sa-l puna pe copil/elev într-o situatie oarecum asemanatoare omului de stiinta. în cazul în care anumite aspecte nu sunt accesibile cunoasterii directe . de formare a unor deprinderi de investigare. perspicacitatea. etc. activitatea de observare va capata pe cât posibil o forma problematizata. datele obtinute se supun dezbaterii colective în clasa. B.. capacitatea de a formula întrebari si de a cauta raspunsuri. explicarii. interpretarii si explicatiei. mijlocita. dar si un autentic exercitiu de gândire cauzala analitica.1. constând în urmarirea atenta si sistematica a obiectelor si fenomenelor. nemijlocita a realitatii. observatiile facându-se dupa un plan spre a se evita o cunoastere de suprafata. dupa rigorile observarii stiintifice. ajutândul sa-si însuseasca noi cunostinte si sa-si formeze calitati si comportamente apropiate celor implicate în actul autentic al cercetarii stiintifice. dar si o importanta metoda de învatamânt. Explorarea realitatii se poate realiza direct. este necesar ca ea sa fie organizata.metode de explorare mijlocita. Metoda observatiei este întâlnita în practica scolara pe toate treptele de învatamânt si aproape la toate disciplinele de studiu. METODE DE EXPLORARE A REALITATII În învatamântul actual se pune un accent sporit pe antrenarea elevilor în cunoasterea realitatii. rabdarea si tenacitatea. la început se vor preciza obiectivele si sarcinile urmarite. în fise speciale sau în protocoale de observare. cât mai mult posibil. Reprezinta nu doar o metoda de cercetare folosita în toate domeniile.necesar sa se studieze din vreme conditiile în care va fi expusa ilustratia spre a fi bine vazuta de copii (de regula ilustratiile se aseaza pe un suport special).

la o lectie cu titlul La câmpie. prilej de familiarizare cu tehnica cercetarii stiintifice (punerea problemei. observarea independenta trebuie sa fie pregatita printr-o serie de observatii dirijate care presupun instructiuni clare elaborate de cadrul didactic sub forma de fise sau grile de observare. Se executa în fata clasei de profesor cu scopul ca elevii sa observe fenomenul produs. identificarea plantelor cultivate de om la câmpie. B. prin clarificarea unor probleme ce apar pe parcurs. În practica scolara. analiza. experimentul aplicativ de verificare a posibilitatii de care dispun elevii pentru aplicarea în practica a cunostintelor teoretice însusite. se întâlnesc mai multe tipuri de experimente: experimentul cu caracter de cercetare prin care elevii intervin pentru a determina modificarea conditiilor de manifestare a obiectelor si fenomenelor studiate cu scopul descoperirii unor noi informatii. a verifica rezultate le obtinute.prezentate sub forma orala sau scrisa. oferindu-li-se conditiile optime unei dezvoltari normale. rolul acestora în alimentatia oamenilor si a animalelor. în cadrul activitatilor/orelor de cunoasterea mediului. le pot nota în caiete (la clasele I-IV). a unor fenomene. în grup sau individuala. elevii pot observa aspecte legate de adaptarea plantelor la conditiile de mediu. favorizeaza realizarea unei mai strânse legaturi a teoriei cu practica. a dovedi. enumerând factorii de mediu care permit cresterea si dezvoltarea plantelor. Poate fi o activitate frontala. a studia. formarea spiritului experimental la elevi devenind o sarcina majora. Folosirea experimentului în procesul de învatamânt solicita elevilor o atitudine activa în învatare. desfasurarea propriu zisa a cercetarii. scopul experimentului este de a observa. copiii/elevii pot realiza un experiment prin care unele ghivece cu flori sa fie asezate la lumina. înregistrarea datelor. instalatiilor. în cadrul unei activitati sau lectii de cunoastere a mediului cu titlul De ce au nevoie plantele?. Efectuarea experientelor si experimentelor ocupa un loc tot mai important în ansamblul metodelor didactice. procese greu accesibile observatiei directe. etc. al verificarii unor ipoteze. Deci. experimentul destinat formarii unor deprinderi de mânuire a aparaturii. ca forma de relief joasa. confirmare sau verificare a unor teze teoretice. Lucrarile experimentale desfasurate de elevi sunt îndrumate de profesor printr-un instructaj prealabil. udate la timp. Metode de explorare mijlocita (indirecta) 59 . „metodele experimentale” accentueaza caracterul aplicativ al predarii. fiind lipsite de caldura. instrumentelor si materialelor. prin asigurarea resurselor si supravegherea modului de lucru. în functie de scopul urmarit. identificarea plantelor si a animalelor ce cresc si traiesc în zona de câmpie. întinsa. Combinând experienta cu actiunea. noile achizitii vor fi pe cât posibil valorificate în lectii sau alte activitati didactice. schite. de ilustrare. De exemplu. lumina si substantele hranitoare necesare. prelucrarea. iar altele sa fie asezate în locuri întunecoase. observarea sistematica a elevilor se poate realiza prin: recunoasterea în imagini a câmpiei. prin acordarea de sprijin în formularea generalizarilor si concluziilor finale. gruparea plantelor si animalelor în functie de forma de relief. explicare. desene. contribuie la apropierea învatamântului de problemele tehnico-stiintifice”. capacitatea de explorare. Provocarea intentionata în conditii determinate a unui fenomen se face în scopul observarii desfasurarii lui. al descoperirii legitatilor care-l guverneaza. neudate.2. sa-i explice esenta si sa emita ipoteze. experimentul demonstrativ. formularea ipotezelor. neteda. De exemplu. Experimentul reprezinta metoda fundamentala în învatarea stiintelor naturii. al cercetarii raporturilor de cauzalitate. stimuleaza curiozitatea stiintifica. fiind însotite de grafice. tabele. interpretarea si verificarea lor). În timpul acestui experiment. etc. Experimentul este o observare provocata. identificarea unor asemanari si deosebiri între vietuitoarele din mediul apropiat etc..

concret senzoriala. actiunilor de executat. secvente televizate s. cunoasterea directa fiind imposibila. demonstratia cu ajutorul materialelor figurative (planse. precizarea unor repere de natura a orienta perceptia. animale. Retinem câteva dintre acestea: pregatirea prealabila a demonstratiei de catre cadrul didactic pentru a se evita orice nereusita pe parcursul efectuarii ei. se recurge la cunoasterea indirecta. de interes. instrumente. 60 . În felul acesta s-au conturat metodele de explorare mijlocita/indirecta a realitatii. În toate aceste cazuri. demonstrarea cu ajutorul modelelor similare. experiente cu scopul de a asigura un suport perceptiv (concretsenzorial) activitatii de predare-învatare sau pentru familiarizarea elevilor cu executia corecta a unor actiuni. diminueaza verbalismul. prin demonstratie se urmareste formarea unui bagaj cât mai bogat de imagini si reprezentari pe baza carora sa se elaboreze generalizarile necesare patrunderii în esenta obiectelor si fenomenelor studiate. fiind din aceasta cauza imperceptibile. În procesul de învatamânt cunoasterea/învatarea nu se poate realiza însa totdeauna prin explorarea directa a realitatii. fenomene. roci. sa compare. din care fac parte metoda demonstratie si metoda modelarii. de foarte mari sau de foarte mici dimensiuni. procese provocate intentionat de cadrul didactic. elevul trebuie sa fie îndrumat sa urmareasca obiectele si fenomenele nu numai prin intermediul simturilor. desen. sensibilizarea lor cu privire la ceea ce urmeaza sa observe. demonstrarea cu ajutorul experientelor. sa ordoneze. desene. formarea unor deprinderi sau comportamente. crearea unei atmosfere de asteptare. Se realizeaza prin constientizarea scopului urmarit. Deci. demonstratia logica (teoretica). fotografii s. demonstrarea cu ajutorul desenului la tabla. caligrafie. precum si familiarizarea elevilor cu efectuarea si îndeplinirea corecta a unor actiuni. Metoda demonstratiei consta în prezentarea unor obiecte. demonstrarea cu ajutorul actiunii (a operatiilor. ce presupune fundamentarea prin rationament logic a unui adevar si se deosebeste de demonstratia în sens didactic ce presupune o perceptie activa.a).a. abilitati practice s. Metoda prezinta avantajul ca face materia mai accesibila. În functie de materialul intuitiv folosit. comportamentelor). analoage sau simbolice. care înlocuiesc originalul. pentru ca exista obiecte si fenomene greu accesibile sau chiar inaccesibile cunoasterii directe din cauza îndepartarii în spatiu sau timp. demonstratia cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-vizuale (proiectii. fixe. sa gândeasca. nemijlocit cu realitatea. precum si în executarea sau producerea în fata elevilor a unor actiuni. aparate. fenomene reale sau a substitutelor acestora. harti. prin intermediul unor substitute. care se produc într-un timp foarte scurt sau într-un ritm mult prea lent. procese. prin care se evidentiaza fenomene. cu obiectele si fenomenele studiate. în scopul formarii de priceperi si deprinderi (este folosita cu precadere la lectiile de educatie fizica.a. dinamice. demonstrarea prin exemple. tablouri. pregatirea psihologica a elevilor pentru demonstratie.). fenomene naturale). înregistrari fonice. încât prezentarea materialului sa stimuleze operatiile de prelucrare a datelor si sa conduca gândirea la sesizarea esentialului si la constituirea notiunilor. sa interpreteze si sa încadreze informatiile în noi sisteme.). filme. demonstratia cunoaste mai multe forme: demonstrarea cu ajutorul materialului natural (plante. pentru ca pe aceasta cale sa ajunga la esenta lucrurilor. asigurând procesului de învatare un suport concret senzorial.La baza cunoasterii stiintifice sta contactul direct. reactualizarea unor cunostinte necesare întelegerii celor demonstrate. ci si cu mintea. Pentru aceasta pe parcursul demonstratiei. Fiecare dintre aceste forme ale demonstratiei impune respectarea unor cerinte specifice. cu conditia ca sa fie astfel utilizata.

o aproximatie a realitatii. dimensiuni (machetele. reproduce numai acele aspecte esentiale pentru elaborarea unor cunostinte teoretice. procese. materialele folosite sa fie judicios selectate pentru a servi scopului urmarit. stiut fiind ca se retine 20% din ce se aude. Modelul este un sistem material sau ideal care reproduce mai mult sau mai putin fidel originalul cu scopul de a usura descoperirea unor noi proprietati (Ionescu. Redau aspectele formale.modele structurale Redau structura. a relatiilor cauzale. procesele din natura. pe fictiune. 1995. obiectele. dar la alte 2. p. Nota definitoare a modelului este aceea ca ofera posibilitatea stabilirii de relatii analogice cu obiectul pe care-l modeleaza. Modelarea prin Modele materiale similitudine (obiectuale) Reproduc cu fidelitate forma exterioara si structura interna a originalului. Este o simplificare. Dupa felul modelarii ce sta la baza elaborarii lor se cunosc urmatoarele tipuri de modele: Felul modelarii Tipuri de modele Caracteristici 1. fenomenele. acestia fiind determinati sa participe activ în toate momentele desfasurarii ei. se bazeaza pe reconstructia realului. elementele esentiale ale realului prin ecuatii. 3. teorii sau a unui sistem de concepte sau propozitionale descriptii logice. principiile organizarii unui sistem 61 . în dinamismul lor. Este acea metoda de învatamânt care consta în folosirea modelelor didactice pentru ca elevii.. inclusiv la prelucrarea.antrenarea cât mai multor analizatori în actul perceptiei. Modelarea Imita fenomene. procesele sa fie prezentate. societate pe care aceste modele le reproduc. mulajele) analogie mintale: Reproduc obiectul sau fenomenul cu ajutorul unor imagini.modele logice. procese. interpretarea datelor si formularea concluziilor. el retine. Modelarea prin Modele ideale. pe cât posibil. Îmbraca aspectul unui concept. fie sa o însoteasca sau sa o finalizeze.. 30% din ce se vede. 65% în cazul în care informatia este perceputa pe cale vizuala si auditiva. Metoda modelarii. . sa descopere anumite proprietati. un extras. idei sau . scheme matematice sau logico-matematice (modelul matematic. actiuni complexe. bine dozate din punct de vedere cantitativ pe masura înaintarii în vârsta se recomanda ca materialele intuitive sa aiba un grad mai ridicat de schematizare.modele figurative fenomene. M. Radu.modele simbolice abstract ce pune în evidenta un raport. pe creatie. abstracte. pentru a favoriza desprinderea elementelor esentiale. . sa sesizeze. scheme ale aparatelor masinilor. Nu orice reproducere a obiectelor sau fenomenelor este o modelare. histograme). stilizata obiecte. sub conducerea cadrului didactic. Modelul este un analog al realitatii. fenomenele. demonstratia sa poata fi urmarita în bune conditii de toti elevii. simulatorie Modele simulatoare comportamente. actiuni. I. Au un mare grad de generalitate si abstractizare. scheme ale exercitiilor fizice (diagrame. informatii si relatii despre obiectele. o legitate printr-o formula. formule.167). o schematizare. În procesul instructiv-educativ sunt folosite diferite tipuri de modele. sa predomine materialele simbolice pentru a spori efortul intelectual depus de elevi în directia desprinderii esentialului si conceptualizarii claselor. fenomenul sau procesul în forma pura). care poate fie sa o preceada. demonstratia trebuie îmbinata cu explicatia. redau într-o forma simplificata.

- modele functionale Redau modul , principiile de functionare

Modelele îndeplinesc functii demonstrative, dar si functii cognitive, euristice (explorativ-explicative), deoarece îi invita pe elevi la un efort de gândire, de investigare teoretica, ceea ce duce la redescoperirea unor noi adevaruri. Stimuleaza spiritul de experimentare în plan mintal, cultiva rationamentul prin analogie, dezvolta capacitatea de a formula ipoteze si alternative, de a alege solutiile optime din mai multe variante. Metoda modelarii prezinta si unele dezavantaje, limite. Dat fiind caracterul de aproximatie al modelului, folosirea sa incorecta poate prezenta riscul unor simplificari care pot duce la întelegerea incompleta, eronata a obiectelor luate în studiu. Pentru a preveni asemenea situatii se impune ca în folosirea modelarii sa se creeze posibilitatea de trecere de la obiecte reale la modele din ce în ce mai abstracte, dar si invers de la modele, la perceperea faptului real, pentru obtinerea unor cunostinte precise, profunde.

C. METODE BAZATE PE ACTIUNE
Prin aceste metode elevul este învatat nu doar sa stie, ci si sa actioneze, sa realizeze ceva, prin transferul de cunostinte din planul teoretic în cel practic. Dupa modul în care se desfasoara actiunea, aceste metode se împart în metode bazate pe actiune reala (autentica) si metode de actiune simulata, fictiva (metode de simulare). C.1. Metode bazate pe actiunea reala Metoda exercitiului. Consta în efectuarea constienta si repetata a unor actiuni si operatii, în scopul formarii unor deprinderi teoretice si practice, consolidarii cunostintelor, dezvoltarii unor capacitati si aptitudini, stimularii potentialului creativ. Stimuleaza intens activitatea elevului, solicitând din partea acestuia efort intelectual sau fizic. Are o larga aplicabilitate în procesul de învatamânt, putând fi folosita la toate clasele si obiectele de studiu si pentru realizarea unor variate sarcini didactice (Cerghit, I., 1997, p.199): formarea deprinderilor de natura intelectuala si practica, actionala; mai buna întelegere a cunostintelor teoretice prin aplicarea lor în situatii si contexte diferite; consolidarea cunostintelor si deprinderilor însusite anterior; prevenirea uitarii, evitarea fenomenului de interferenta; asigurarea capacitatii operatorii a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, crearea a multiple posibilitati la transfer ale acestora; dezvoltarea operatiilor mintale, formarea de structuri operationale; dezvoltarea unor capacitati intelectuale si fizice, a unor trasaturi de vointa si caracter; stimularea si dezvoltarea capacitatilor creative, a originalitatii, a spiritului de independenta si initiativa. De aici rezulta ca exercitiul nu trebuie înteles ca având numai un caracter reproductiv, ci si un caracter productiv atunci când se desfasoara sub forma unor activitati libere, creatoare si genereaza noi forme de actiune. În practica scolara se întâlnesc mai multe tipuri de exercitii:
Criteriul declasificare Tipuri de exercitii 1. Continutul - Exercitii motrice - conduc la formarea de priceperi si deprinderi în care predomina componenta motrica (deprinderi de scriere, de mânuire a uneltelor, fizice, sportive); - Exercitii operationale - contribuie la formarea operatiilor intelectuale, care depasind caracterul oarecum rigid si stereotip al deprinderilor sunt mobile, suple, cu o arie de aplicabilitate mult mai larga. 2. Functiile îndeplinite - Exercitii introductive, de familiarizare cu noile actiuni si operatii;

62

- Exercitii de baza, de executie repetata a actiunii sau operatiei pâna la constituirea automatismului. - Exercitii de consolidare a automatismului. - Exercitii de verificare/evaluare. - Exercitii corective. 3. Valoarea formativa - Exercitii de reproducere: exercitii de formare a deprinderilor de scris-citit. - Exercitii de creativitate: alcatuirea de probleme, compuneri libere, jocuri de creatie tehnica. 4. Gradul de interventie a - Exercitii dirijate. cadrului didactic - Exercitii semidirijate. - Exercitii autodirijate, libere. - Exercitii combinate. 5. Modul de organizare - Exercitii individuale, pe echipe, cu toata clasa. (aspectul social) 6. Obiectul de învatamânt - Exercitii gramaticale, matematice, de comunicare într-o în cadrul carora se limba straina, sportive etc. organizeaza

Pentru ca metoda exercitiului sa fie eficienta trebuie sa se respecte anumite cerinte si sa se asigure o serie de conditii: crearea premiselor psihologice favorabile exersarii, stimularea interesului elevilor pentru actiunea ce urmeaza a fi exersata. În acest sens este necesara întelegerea clara a scopului si a importantei exercitiului propus, precum si actualizarea cunostintelor anterioare necesare efectuarii actiunii, cunoasterea performantelor ce trebuie atinse; demonstrarea prealabila, corecta si clara, a actiunii ce urmeaza a se exersa, pentru a-l ajuta pe elev sa anticipeze succesiunea operatiilor si pentru a preveni o exersare si o învatare incorecta; însotirea demonstratiei de explicatii complete, ceea ce creste rapiditatea învatarii cu 44% fata de situatia în care explicatiile lipsesc; cresterea treptata a complexitatii si dificultatii exercitiilor; organizarea unui numar corespunzator de repetitii pentru formarea automatismelor; crearea unor situatii de repetare cât mai variate, mai ales dupa fixarea structurii de baza a actiunii, pentru a se mentine treaz interesul pentru activitate; îmbinarea procedeului de executie globala a actiunii cu executia fragmentara, pe parti sau combinata (ceasta cerinta se impune în cazul unor actiuni mai dificile); esalonarea optima a repetitiilor în timp (în etapa initiala repetitiile se pot organiza la intervale mai scurte, ulterior ele pot fi mai distantate în timp) verificarea, controlul si autocontrolul executiei, pentru reglarea si autoreglarea actiunii în scopul obtinerii performantelor proiectate; sporirea treptata a gradului de independenta a elevilor, pentru a se trece de la exercitiile dirijate la cele semidirijate si a se ajunge la exercitii independente, autodirijate; în cazul în care se constata o stagnare a performantelor, se recomanda sa se creasca intensitatea motivatiei, sa se opereze modificari la nivelul metodelor de executie sau sa se dea o pauza mai mare. Retinem, în concluzie, ca, bine concepute si organizate, exercitiile contribuie la înzestrarea elevului cu deprinderi si capacitati de munca. Metoda lucrarilor practice consta în efectuarea de catre elevi a unui ansamblu de actiuni cu caracter practic-aplicativ, în scopul mai bunei întelegeri si consolidari a cunostintelor însusite, aplicarii acestora în rezolvarea unor probleme practice, dobândirii unor priceperi si deprinderi practice necesare în activitatea productiva, cultivarii unei atitudini pozitive fata de munca. Aceasta metoda asigura suportul aplicarii cunostintelor teoretice în activitati ce vizeaza modificarea unor aspecte ale realitatii pentru a satisface anumite nevoi ale omului, contribuind la pregatirea teoretica si practica a elevului. Lucrarile practice includ actiuni aplicative, de proiectare, de executie, de constructie, de productie sau de creatie materiala, toate solicitând efort fizic si de vointa, operatii mintale. 63

În folosirea acestei metode este necesara parcurgerea mai multor etape: efectuarea instructajului în cadrul caruia se precizeaza obiectivele urmarite, conditiile de desfasurare; organizarea ergonomica a locului de munca; demonstrarea, însotita de explicatii, prin care se evidentiaza elementele centrale ale lucrarii ce urmeaza a fi executata; efectuarea propriu zisa a lucrarii în mod constient si independent de catre elevi, însotita de evaluari partiale, realizate de cadrul didactic, cu scopul de a asigura corectitudinea executiei; evaluarea globala, cu evidentierea performantelor individuale, ale subgrupurilor sau grupurilor, prin raportare la standardele de performanta; precizarea unor sarcini de lucru pentru etapele urmatoare. Lucrarile practice se pot desfasura frontal, pe echipe sau individual. Eficienta acestei metode depinde de respectarea unor cerinte : cresterea progresiva a gradului de dificultate si complexitate; fundamentarea lucrarii pe cunostinte teoretice pentru a-i imprima un caracter constient; includerea în executia lucrarii a unor elemente de problematizare, cercetare si, în masura posibilului, de creatie; finalizarea lucrarii prin realizarea unor produse de utilitate sociala care sa genereze elevilor sentimentul de satisfactie pentru munca depusa; deprinderea treptata a elevilor cu planificarea muncii, cultivarea capacitatii de autocontrol, pentru sporirea gradului de independenta. C.2. Metode bazate pe actiune fictiva (metode de simulare) Prin intermediul acestor metode, elevii sunt antrenati în actiuni fictive, simulate, care ulterior se pot traduce în actiuni reale, autentice. Reprezinta o modalitate de învatare prin intermediul unor sisteme, actiuni analoage cu cele din realitate. A simula însemna a imita, a mima, a reproduce în mod fictiv actiuni, fapte, sisteme, creând impresia ca ele se produc în mod real. Astfel, pot fi simulate situatii veridice din viata si activitatea adultilor, evenimente din trecut, procese, fenomene din natura etc. Scopul acestor metode este de a forma si dezvolta elevilor capacitati operationale, comportamente, în conditii de implicare cât mai directa a elevilor în construirea si desfasurarea unor activitati simulate, traductibile mai târziu în realitati. Din aceasta categorie fac parte: jocurile didactice, învatarea prin dramatizare, jocurile de simulare. Jocurile didactice. Jocul, ca activitate dominanta la vârsta prescolara, este tot mai intens valorificat din punct de vedere pedagogic în procesul instructiv-educativ cu scopul de a imprima activitatii scolare un caracter mai viu si atragator, de a fortifica energiile intelectuale si fizice ale copiilor, canalizându-le în directia realizarii obiectivelor educationale. Jocul genereaza bucurie, buna dispozitie, previne oboseala si monotonia, îmbina spontanul si imaginarul specifice psihicului infantil cu efortul solicitat si programat de procesul de învatamânt. Activitatile de joc convertesc o situatie ludica într-o situatie de învatare, îndeplinind multiple functii instructiv-educative. Prin jocurile didactice se pot sistematiza, consolida si evalua cunostintele însusite anterior, se pot dezvolta procesele si functiile psihice, se cultiva motivatia învatarii, se formeaza priceperi si deprinderi. Se cunosc mai multe tipuri de jocuri didactice: a) dupa continut si obiectivele urmarite: jocuri senzoriale (dezvolta sensibilitatea vizuala, auditiva, tactila, kinestezica) jocuri de dezvoltarea vorbirii, gândirii, imaginatiei, memoriei, îndemânarii jocuri matematice jocuri de observare a mediului înconjurator jocuri muzicale jocuri de creatie etc. b) dupa materialul folosit: 64

regulile ce trebuie respectate.include un numar finit. 6 sistem finit de operatii care se efectueaza într-o succesiune logica obligatorie. a unui fapt istoric. rezolubilitatea . extragerii radacinii patrate) scheme operationale pentru desfasurarea unei activitati intelectuale (ex: operatiile necesare gasirii unei surse bibliografice într-o biblioteca) scheme de actiune practica (ordinea operatiilor de mânuire a unor masini. împartiri. evaluarea de situatii si a rezultatelor. Algoritmul ghideaza activitatea elevului în rezolvarea unei sarcini. sa exerseze rezolvarea unor probleme care necesita experimentarea unor strategii alternative. bazându-se pe o strategie preponderent euristica. a capacitatii de a rezolva situatii problematice. culturale cu scopul de a-si forma abilitati. invariabila.a. obiectivul ce trebuie îndeplinit. de acelasi fel. 239): precizie . distribuirea rolurilor. Elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite personaje. Reprezinta o modalitate atractiva si eficienta de explorare a realitatii. D. care se aplica pentru rezolvarea unor probleme de un anumit tip si care conduce întotdeauna la obtinerea aceluiasi rezultat 65 . Se bazeaza pe utilizarea mijloacelor si procedeelor artei dramatice. de a-si asuma raspunderi. masura . în functie de aptitudinile si preferintelor elevilor. situatiile problema în care acestea sunt implicate. adoptarea de decizii. iar în unele cazuri. Învatarea prin dramatizare. Se bazeaza pe simularea unor activitati. fiind comportamente relativ automatizate. De asemenea. rolurile acestora. Poate îmbraca forma procesului literar prin care elevii sunt pusi în postura de inculpati. METODE DE RATIONALIZARE A PREDARII SI ÎNVATARII Algoritmizarea. regulile ce trebuie respectate pe parcursul jocului si elementele de joc care îi asigura atractivitate. comportamente adecvate. generalitate . cu consum redus de energie a unor sarcini. sarcina didactica. Algoritmul prezinta câteva caracteristici (Cerghit. utilaje). profesionale. Are mari valente în directia receptarii si sensibilizarii elevilor fata de continutul si mesajul operei literare.toti cei care aplica în mod corect un algoritm ajung la un rezultat. limitat de operatii de efectuat. Exista mai multe tipuri de algoritmi: a) algoritmi de rezolvare: reguli de rezolvare a unor tipuri de probleme (regula înmultirii. Se poate folosi începând cu clasele mici. p. Contribuie si la îmbogatirea experientei si capacitatii de a lucra în echipa. traind efectiv starile conflictuale. I. Ofera elevilor posibilitatea sa aplice la situatii noi. de a lua decizii. informatii însusite anterior. chiar daca nu poseda cunostinte speciale în problema respectiva. de explicare a unor notiuni si teorii abstracte. 1997.descrie toate operatiile si ordinea în care urmeaza a fi efectuate. constând în dramatizarea unui fragment literar. acesta având numai obligatia de a efectua fara nici o abatere operatiile si de a respecta prescriptiile algoritmice. realizarea unui scenariu. Jocul de rol. Pentru ca jocul didactic sa contribuie efectiv la realizarea obiectivelor instructiveducative. în care elevii sunt pusi în situatia de a interpreta anumite roluri corespunzatoare unor status-uri sociale.. acuzatori sau aparatori ai personajelor din opera respectiva. învatarea rolului de catre fiecare participant. a unui eveniment actual. Presupune conceperea unei situatii care se preteaza a fi transpusa sub forma unui joc de rol.jocuri bazate pe întrebari (“Cine stie câstiga”) jocuri bazate pe ghicitori s. analiza modului de interpretare.se aplica cu succes la rezolvarea tuturor problemelor de un anumit tip. permite rezolvarea rapida. este necesar ca educatorul sa precizeze cunostintele care constituie continutul jocului. Este acea metoda prin care se asigura conditiile necesare pentru ca elevii sa sesizeze sau sa descopere si sa asimileze diversi algoritmi6 pe care sa-i poata utiliza ulterior în rezolvarea diferitelor probleme.

fise de recuperare folosite pentru corectarea greselilor. Ciorchinele Reprezinta o metoda prin care copiii organizeaza în categorii informatia obtinuta. Vom prezenta în continuare doar o parte dintre aceste procedee.care cuprind totalitatea operatiilor si regulilor pe baza carora se desfasoara activitatea instructiv-educativa sau o latura componenta a acesteia (de exemplu: algoritmul proiectarii didactice care include operatiile pe care le efectueaza profesorul în actiunea de proiectare). permite orientarea eforturilor spre rezolvarea unor probleme mai complexe. fise de exercitii folosite în scopul aplicarii si consolidarii unor cunostinte teoretice. exista posibilitatea ca.b) algoritmi de recunoastere (identificare) – cuprind o serie de întrebari ce se pun într-o succesiune precisa. sarcini pentru fiecare secventa si formularea raspunsurilor corespunzatoare. ceea ce mareste randamentul muncii de învatare. un sistem de reguli ce se aplica în descrierea unui fenomen. conceperea unor teme/întrebari. îndoiala si contrazicerile. perfectionarii cunostintelor. n-ar putea fi puse si rezolvate probleme noi. de disociere si conjugare functionala. în practica didactica actuala se folosesc si procedee activ-participative noi. oferite „de-a gata”. Permite verificarea/autocontrolul operativ al modului de rezolvare a sarcinii. De exemplu. d) algoritmi didactici . ci complementare. Utilizarea metodei algoritmice ridica unele probleme cu privire la posibilitatea ca prin aceasta metoda sa se diminueze caracterul euristic al învatarii si sa se reduca participarea creativa a elevilor în procesul de învatamânt. daca n-ar fi însusiti algoritmii de calcul. lista fiind foarte ampla si într-o permanenta extindere. în matematica. Folosirea repetata a algoritmilor poate sa conduca la formarea automatismelor. formarea unor capacitati intelectuale care înregistreaza ramâneri în urma. la conturarea unui stil eficient de activitate intelectuala. Daca este bine utilizata metoda conduce la formarea deprinderilor de munca intelectuala independenta. Metoda activitatii pe baza de fise se foloseste în scopul individualizarii învatarii. Nu toate sarcinile învatarii pot fi rezolvate prin strategii algoritmice. le putem considera variante atractive ale metodei exercitiului. pentru a determina apartenenta unui obiect. ele oferind secventelor de instruire un aparent caracter ludic. În practica didactica se pot folosi: fise de însusire de cunostinte sau de autoinstruire. Pornind de la particularitatile si cerintele acestora. pe secvente. capacitatilor si functiilor psihice. fise de evaluare sau autoevaluare. Si totusi. fise de dezvoltare utilizate în vederea îmbogatirii. c) algoritmi optimali – vizeaza un sistem de actiuni ce trebuie întreprinse pentru a stabili cea mai buna solutie din mai multe posibile. ocazii de activizare a instruirii. odata verificate si completate. animale. ci exista numeroase aspecte ale instruirii care solicita punerea de noi probleme. specii de plante. fenomene. solutii care nu sunt reciproc-exclusive. Activitatea creatoare presupune si beneficiaza de utilizarea unor procedee de lucru algoritmice. Presupune analiza atenta a continuturilor. Alaturi de aceste metode. procedeele euristice sa se transforme în algoritmi. Procesul de organizare este vizualizat grafic si stimuleaza identificarea conexiunilor dintre 66 . iar la nivelul ei elementar euristica rezida în alegerea algoritmului potrivit pentru efectuare unei sarcini noi pentru subiect. împartirea acestuia pe unitati logice. acestea fiind concepute tinând cont de particularitatile fiecarui individ. care prin repetare sa se fixeze si sa se constituie în instrumente de rezolvare a unor sarcini din ce în ce mai complexe. investigatii în care sunt prezente încercarea si eroarea. În acelasi timp. fenomen la o clasa de obiecte. între algoritmica si euristica se stabilesc relatii complementare. formularea de ipoteze. Pentru a spori eficienta metodei se recomanda ca asimilarea algoritmilor în procesul învatarii sa nu se reduca la memorarea unor structuri operationale standardizate. Elevii trebuie antrenati în elaborarea si descoperirea algoritmilor.

Harta povestirii 67 .idei (de exemplu: dupa o excursie la un muzeu sau dupa o activitate la grupa în care sau vehiculat multe informatii. hrana. pe o foaie mare de hârtie. care vor reprezenta grupul la dezbateri. Si în acest caz. Se formuleaza întrebari care sa faciliteze identificarea categoriilor centrale (de exemplu: caracteristici. pentru structurarea informatiei initiale despre o anumita tema si/sau în etapa finala. un reprezentant al celor doua perechi va rezuma discutiile purtate. însa.Lucrati în perechi si Comunicati” Este o modalitate simpla si rapida de învatare care poate fi folosita de mai multe ori în timpul unei lecturi pentru a dezbate o problema interesanta sau pentru a reflecta la textul respectiv. formând grupuri si schimbând argumente. putem organiza informatia obtinuta acolo într-un ciorchine). dar si posibilitatile de extindere ale învatarii în viitor. la care copiii vor formula individual un raspuns scurt pe care îl vor prezenta unui partener pe care l-au gasit singuri sau le-a fost desemnat. Dupa alegerea temei. de obicei. Se ofera sugestii de întrebari prin care introducem brainstormingul. „Gânditi . împreuna cu copiii. Limitele dezvoltarii fiecarei categorii sunt cele date de obiectivele de învatare urmarite în cadrul proiectului din care face parte secventa respectiva. educatorul pregateste. o întrebare cu mai multe raspunsuri posibile. aceste categorii pentru a putea integra corect informatia sub forma ciorchinelui. Ciorchinele realizat în etapa de reflectie va arata relatiile corecte existente între categoriile centrale si informatiile incluse. Prezentându-si raspunsurile unul altuia. cea de reflectie. copiii vor încerca sa elaboreze un raspuns comun integrând raspunsurile individuale. adaposturile. Etapele metodei: se prezinta copiilor. Copiii se vor orienta fizic în favoarea unei opinii. Anticipat. cum trebuie realizat un ciorchine sau se realizeaza unul împreuna cu acestia. Se scriu aceste categorii în jurul subiectului. forma. Dezbaterea propriu-zisa va fi urmata de o rezumare a punctelor de vedere si a argumentelor de catre fiecare grup. Se scrie sau se ilustreaza în mijlocul foii subiectul ce trebuie discutat (de exemplu: „Albinele“). Metoda poate fi utilizata în etapa initiala a activitatii (ciorchine initial). nu de a participa la o competitie care sa atraga cât mai multi participanti. foloasele). Se definesc. permite corectarea informatiilor gresite. altul un alt colt etc. aceasta fiind o activitate prin colaborare menita sa genereze dezbateri. Un grup va ocupa un colt al încaperii. informatie dobândita în cursul activitatii. Se pot folosi si simboluri sau reprezentari grafice care sa însoteasca aceste categorii. beneficiind. În etapa de reflectie se organizeaza grafic informatia corecta si se integreaza în retelele cognitive proprii ale celor care învata. Educatoarea va realiza o lista care va rezuma toate aceste opinii. pentru organizarea grafica a informatiei despre tema respectiva. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecarui participant posibilitatea de a-si gasi grupul a carui pozitie o împartaseste. Se leaga de subiect printr-o sageata. Putem prelungi activitatea cerând perechilor sa faca echipa cu o alta pereche pentru a discuta problema în continuare si a identifica solutii sau perspective noi. completarea acestora sau identificarea unor directii noi de investigare pe care urmeaza sa se deruleze investigatia copilului. folosind culori diferite pentru fiecare categorie. dusmanii. Fiecare grup va gasi argumente. poate fi urmata de folosirea acestui procedeu. de ajutorul unui coleg. Fiecare copil va exprima un anumit punct de vedere formulând argumentele care i se par cele mai convingatoare. Prin întrebari potrivite. copiii vor reflecta asupra ei pentru a trage o concluzie în final. Colturile Lectura unui text sau vizionarea unui film care solicita opinia copiilor. Evaluarea „ciorchinelui initial” din perspectiva noilor date obtinute în cursul activitatii. reprezentative pentru grup si va alege unul sau doi purtatori de cuvânt. se poate dezvolta fiecare categorie în functie de continutul ei si de informatiile detinute de copii.

un colaj care sa prezinte harta povestirii. Concluziile. aspectul generativ. ar fi bine ca aceste informatii sa fie categorizate. indiferent daca sunt adevarate sau nu. palaria rosie – gândire sentimentala. Lotus 68 . palaria albastra – controleaza procesul de gândire.Reprezinta o forma de organizare si sintetizare a continutului unui text. includerea noilor informatii în categoriile deja existente. albastru si negru. Pentru a monitoriza participarea si ideile copiilor. pentru a evidentia mai bine asemanarile. digramele Venn pot fi valorificate cu succes si la alte activitati/discipline. cultural. sentimentelor. cadrul didactic le noteaza. Ar fi potrivit ca acestea sa fie si ele categorizate. Diagramele pot constitui si o buna modalitate de evaluare. verde. Stiu – Vreau sa stiu – Am învatat Este o strategie care poate fi folosita pentru ghidarea copiilor în timpul unei activitati cu continut stiintific care poate dura mai multe zile. social). atitudinii pozitive. concepte sau fenomene studiate. Culoarea palariei este cea care defineste rolul. Evenimentele. iar participantii trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori pentru a gândi din perspectiva acesteia: palaria alba – gândire obiectiva. copiii vor formula întrebari legate de subiect la care ar dori sa afle un raspuns. vor stabili care informatii sunt relativ sigure si pe acestea le vor trece în coloana „Stiu”. palaria neagra – gândire negativa. ce informatii au. Vreau sa stiu Individual si apoi în perechi. O alta harta a povestii sau povestirii poate compara din anumite perspective. care sa semnifice categoriile de informatii. Procesul de categorizare este esential în aceasta metoda. jetoane) cu care sa se construiasca. galben. doua sau mai multe opere literare. scrierea unor întrebari generate de lectura. fragmentele. Diagramele Venn Folosite preponderent în matematica. motivul. formularea unui raspuns la întrebarile din coloana a doua. Personajele. iar împreuna. formularea de noi categorii cu includerea informatiilor potrivite fiecarei categorii. La gradinita. Solutia. Aceasta include: Localizarea evenimentului (spatiul fizico-geografic. Fiecare copil se va gândi la informatii. în grup. palaria verde – gândire creativa. Se pot folosi simboluri sau imagini (desene. Întrebarile fara raspuns vor fi discutate pentru a identifica unde pot fi cautate informatiile necesare. împreuna cu copiii. Palariile gânditoare Reprezinta o tehnica interactiva de stimulare a creativitatii initiata de Edward de Bono. Ele sunt eficiente dupa lectura unui text. deosebirile si elementele comune în cazul a doua idei. fiecare de câte o culoare: alb. Fiecare palarie gânditoare reprezinta un mod de gândire oferind o privire asupra informatiilor. Am învatat Evaluarea activitatii va avea drept scop verificarea validitatii informatiilor notate în prima coloana. aceasta se poate realiza oral sau prin desen. dupa o discutie sau dezbatere. deoarece organizeaza grafic materialul. judecatilor. permitând o mai buna întelegere a acestuia. Pentru cele trei rubrici se pot folosi si simboluri. Sunt sase palarii gânditoare. Se împarte o foaie de hârtie în trei coloane dupa modelul de mai jos: Stiu Vreau sa stiu Am învatat Stiu Întrebam copiii ce stiu despre subiectul în discutie. palaria galbena – gândire optimista. rosu. creativitatii si controlului. Participantilor li se solicita sa interpreteze roluri în functie de palaria aleasa. Daca este posibil. Problema. etapele.

ofera posibilitatea de a masura si aprecia nivelul de pregatire al elevilor. concepte. permit vizualizarea unor obiecte. realizate. formarii de priceperi si deprinderi. dorintei de a actiona etc. compara. previn instalarea starilor de monotonie si plictiseala. prin extinderea observarii directe a obiectelor si fenomenelor. Alegerea metodelor trebuie sa se realizeze în strânsa corelare cu toate celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. practice asupra unor aspecte ale realitatii. De asemenea. de contrast. V. mijloacele de învatamânt se pot grupa în patru mari categorii. ecuatia personala a examinatorului s.Tehnica „Lotus” presupune deducerea de conexiuni între idei. ajutând la largirea orizontului de cunoastere. Ele reprezinta instrumentele auxiliare care faciliteaza procesul de predare. elimina factorii perturbatori (efectul “halo”. Dintre functiile pedagogice ale mijloacelor de învatamânt amintim: a) Functia de comunicare . îndeplinesc functiile specifice. dupa rolul dominant pe care-l îndeplinesc în activitatea didactica. d) Functia stimulativa/de motivare a învatarii . Aceasta tehnica stimuleaza munca de colaborare în echipa si efortul creativ al fiecarui membru al grupului în solutionarea sarcinii date. continuturi). b) Functia ilustrativ-demonstrativa . evenimentele studiate. vazut mai ales ca activitatea de comunicare. Dupa functia îndeplinita cu precadere. imaginatiei. Rolul mijloacelor de învatamânt în activitatea didactica din gradinita si clasele I-IV Mijloacele de învatamânt cuprind ansamblul resurselor materiale concepute. îmbogatesc interesele. sporindu-si astfel capacitatile operatorii ale gândirii. Mijloace informativ-demonstrative . Este specifica pentru televiziune. procese greu accesibile sau inaccesibile observatiei directe. pornind de la o tema centrala care determina cele 8 idei secundare ce se construiesc în jurul celei principale . intensifica activitatea de învatare. sunt investite cu un potential pedagogic. 1. dispozitive. e) Functia de rationalizare a efortului si timpului – permit utilizarea rationala si eficienta a timpului.asigura o baza perceptiva. memoriei.ofera posibilitatea de a transmite în mod direct informatii despre obiectele. abstractiza si generaliza o serie de date pentru a surprinde notele esentiale si generale ale faptelor studiate. trairile afective. Folosirea mijloacelor de învatamânt are efecte benefice si pe planul dezvoltarii atentiei. concomitent cu diminuarea efortului depus pentru rezolvarea unor sarcini. fenomene. Definite în sens larg. Cu toate acestea. inerente atunci când se face apel la comunicarea exclusiv verbala a cunostintelor. Internet.a) g) Functia de scolarizare substitutiva – permit realizarea învatamântului la distanta. importante surse de 69 . sporesc obiectivitatea evaluarii. la promovarea unei participari mai intense din partea elevilor la procesul de instruire. maresc caracterul atractiv al învatamântului. exemplificarea. interventii active. mijloacele de învatamânt includ: materiale. procesele. înregistrarea si evaluarea rezultate lor obtinute în procesul de învatamânt. sporindu-i eficienta. ele nu pot înlocui activitatea cafrului didactic. efectuarea de experiente. Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale. servesc la transmiterea unor informatii.stimuleaza curiozitatea epistemica. Utilizarea lor contribuie la diminuarea verbalismului si formalismului.influenteaza structura cognitiva a elevilor care sunt pusi în situatia de a analiza. urmând ca apoi ele sa devina la rândul lor teme principale pentru alte 8 idei secundare. c) Functia formativ-educativa . faptele. progresele înregistrate de acestia pe parcursul unui program de instruire. concret senzoriala bogata care face mai accesibila informatia transmisa. la Reprezinta ilustrarea. retele computerizate nationale si internationale. aparate care faciliteaza transmiterea si asimilarea informatiei. Alegerea celor mai potrivite metode de învatamânt nu este o sarcina usoara pentru cadrul didactic. de ordine. asemeni petalelor florii de nufar. adaptate si selectate în vederea îndeplinirii obiectivelor instructiv-educative. Altfel spus. informatie. fenomenele. Mijloacede de învatamâmt dau viata unor subiecte care aparent nu sunt de mare interes pentru elevi. prin aceasta deosebindu-se de alte dotari ale gradinitei/scolii. f) Functia de evaluare a randamentului scolar . si stimuleaza.3.

sabloane. dispozitive de verificare a deprinderilor. cuvântul si sunetul sau combinatii ale acestora în scopul transmiterii si receptionarii unor continuturi si stimularii învatarii. Mijloace de rationalizare a timpului. care constituie obiectul de studiu propriu-zis. O parte dintre mijloacele prezentate mai sus devin utilizabile prin intermediul unei aparaturi tehnice deosebite. tabele. aparate sau instalatii de testare. sau a dimensiunii extrem de mari sau reduse etc. folii transparente. ampermetre etc. modele în sectiune. truse de piese demontabile. esentializata a unei mari cantitati de informatii. reale. schemele pe tabla. Presupun asocierea unor materiale purtatoare de 70 . reproduc. fotografii. modele fizice (obiectuale) truse de piese demontabile. prin solicitarea analizatorului vizual si auditiv. Aceasta categorie de mijloace asigura efectuarea experientelor si a experimentelor.a. aparate de experimentare. Odata cu cresterea nivelului teoretic al învatamântului sporeste si rolul reprezentarilor simbolice. instrumente muzicale instalatii de antrenament si simulatoare didactice. Reprezentarile figurative (picturale sau iconice) au o larga utilizare. înregistrari pe benzi. electrotehnica. Pentru evaluarea rezultatelor învatarii se folosesc: seturi de teste. stampile. colectii de instrumente pentru mecanica. diafilme. jocuri de constructii tehnice. reprezentarile grafice: reprezentarile vizuale si proiectabile pe ecran (diapozitive. la logic si rational. Mijloacele tehnice audio-vizuale. se folosesc cu predilectie mijloacele logicointuitive. care imita. În aceasta categorie sunt cuprinse: jocuri didactice. efectuarea de exercitii necesare formarii priceperilor si deprinderilor (practice. de minerale. Concentreaza o mare cantitate de informatii esentiale si îi ajuta pe elevi sa se ridice de la concret-senzorial la abstract si logic. etc. optica. Mijloace de evaluare a rezultatelor învatarii. într-o forma concentrata. Acestea se refera la reprezentarile grafice. aparate. truse de laborator. de exemplu). dispozitive sau masini de instruit.). Este vorba de: reprezentarile figurative-ilustratii. machete. masini. truse de construit aparate (de radio. filmul. mostre de metale. 5. planse. truse de scule si unelte. formulele matematice. b) Mijloace logico-rationale. desenul pe tabla (explicativ). Din aceasta categorie fac parte: mulaje. 4. tinând cont de stadiul si de particularitatile dezvoltarii psihologice a copilului prescolar. învatarea prin descoperire. Includ: harti de contur. originale. cum sunt: colectii de plante. echipament tehnic de atelier. masini de verificare. fizice. fie numai cu aproximatie. Acestea sunt substitute ale realitatii. aparate de educatie fizica si sport. chimice etc. discuri etc. În cadrul activitatilor din gradinita. reconstituie obiecte reale. Odata cu intrarea în scoala se face usor trecerea de la intuitiv. Fie ca redau cu fidelitate originalul. al formulelor si graficelor care permit prezentarea mai rapida. simboluri verbale. de exprimare etc. 3. cronometre. perceperea lor constituie perceperea însasi a realitatii Obiectele elaborate construite sau confectionate în scopuri didactice.concretizarea cunostintelor. unelte. astfel de mijloace permit evidentierea esentialului si a datelor reprezentative. masini de multiplicat etc. Acestea alcatuiesc asa numitele mijloace tehnice audiovizuale. Fiind cele mai apropriate de natura. Se împart în: a) Mijloace logico-intuitive din care fac parte: Obiectele naturale.). masini electronice de calcul etc. îndeplinind în principal functii informative si demonstrative. instrumente. 2. de insecte. Sunt foarte importante pentru ca perceperea lor este însotita de trairi afective favorabile receptarii cu mai mult interes a informatiei. masini unelte s. obiecte sau sisteme tehnice autentice. accesorii si instalatii de laborator (microscoape. Includ acele dispozitive electrice si electronice care folosesc imaginea. artistice. dispozitive etc. cu scopul de a aduce în câmpul de observatie al elevilor realitati greu accesibile sau inaccesibile perceperii directe din cauza departarii în timp sau spatiu.). simboluri si complexe de simboluri. calculatoarele electronice. Mijloace de exersare si formare a deprinderilor. destinate automatizarii instruirii si autoinstruirii.

Etape si niveluri ale proiectarii didactice. Cunoasterea particularitatilor proiectarii activitatilor didactice din gradinita si ciclul primar. Clarificari conceptuale VI. varietatea p roceselor si ac tiu nilor pe care le su bsum eaza. CAPITOLUL VI PROIECTAREA DIDACTICA ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRESCOLAR SI PRIMAR Unitati de continut: VI. Reprezinta un ansamblu de procese si operatii de anticipare a acesteia. Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar. Desi învatamântul contemporan nu se poate dispensa de mijloacele de învatamânt. stiut fiind faptul ca proiectarea reprezinta o conditie esentiala a teoriei generale a actiunii eficiente. Clarificari conceptuale Proiectarea activitatii didactice este o necesitate impusa de unele note caracteristice ale procesului de instructie si educatie.3.1. dependenta de conditiile în care are loc. antrenarea a numerosi factori în desfasurarea sa. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare. corelatia si interdependenta dintre componentele sale. Proiectarea didactica este un proces deliberativ de anticipare. folosirea lor abuziva si insuficient gândita în raport de obiectivele urmarite. realizarea finalitatilor sale pe o perioada îndelungata în timp. De asemenea. VI. economice si sociale a acestei activitati. care de cele mai multe ori nu are efecte benefice. Obiective: Constientizarea necesitatii demersului proiectiv la gradinita si ciclul primar. VI. cum sunt: complexitatea deosebita.2. de priceperea lui de a alege si a valorifica la momentul potrivit acele mijloace care servesc cel mai bine obiectivelor pe care le urmareste.informatii (Software) si aparate speciale (Hardware) concepute pentru a se asigura vizionare a sau comunicarea continuturilor fixate în materialele respective. de resursele de care dispune. Eficienta utilizarii mijloacelor de învatamânt este conditionata de experienta cadrului didactic. m ultitu dinea. proiectarea activitatii didactice este impusa de cerinta cresterii calitatii si eficientei pedagogice. care evidentiaza ca orice lucru bine facut. este rezultatul unui proiect bine gândit. de unde rezulta ca ele sunt utile si eficiente în masura în care integrarea lor în lectii si activitati se face din perspectiva unei finalitati pedagogice clare si este precedata de pregatirea clasei pentru perceperea mesajului pe care-l transmit. de prefigurare mentala a pasilor ce urmeaza a fi parcursi în realizarea eficienta a activitatii didactice . Folosirea lor prezinta deopotriva avantaje si dezavantaje. pentru a-i imprima un caracter sistematic rational si eficient. 71 . Mijloacele de învatamânt reprezinta auxiliare didactice care faciliteaza realizarea obiectivelor instructiv-educative.1. Aceasta obliga la prefigurarea cât mai exacta a demersului didactic în vederea ameliorarii raportului dintre certitudine si aleatoriu în favoarea certitudinii si a înlaturarii improvizatiei. poate avea efecte negative.

cu ce voi face ce mi-am propus? Implica precizarea continuturilor si a resurselor folosite pentru realizare a obiectivelor. pe baza informatiilor si a activitatii desfasurate pe baza acestuia. 2001. Proiectarea activitatii didactice se refera deci la ansamblul activitatilor de anticipare si pregatire a acestei activitati. evaluare didactica). în timp ce alti autori (G. se previne aparitia fenomenelor. fiind chemata sa raspunda la patru întrebari esentiale pentru reusita procesului instructiv-educativ: ce voi face? Se finalizeaza cu precizarea obiectivelor ce trebuie îndeplinite.171) evidentiata doua modele de actiune folosite în acest scop: A. se anticipeaza desfasurarea procesului si interactiunea componentelor. proiectarea este centrata pe continuturi. p. În acest sens pedagogul Sorin Cristea (1997. din care se selecteaza cel care este apreciat ca fiind mai eficient. si proiectarea didactica a cunoscut schimbari de paradigma.2. proiectarea consta în efectuarea unor operatii de constructie si organizare anticipativa a obiectivelor. 249): t0 . t2 – realizarea efectiva a proiectului pedagogic. în conformitate cu idealul educational al scolii la diferite momente ale existentei sale si cu politicile educationale promovate în timp.. caracteristicile psihosociale ale clasei de elevi. cum voi face? Presupune elaborarea strategiilor de predare-învatare. Se finalizeaza prin elaborarea de proiecte alternative de programe de instruire.E. trasaturile proceselor instructive desfasurate în prealabil etc. de realizarea obiectivelor. se selecteaza continuturile cu ajutorul carora acestea vor fi îndeplinite. metodologie. de Landsheere).analiza diagnostica menita a evidentia: stadiul de dezvoltare a capacitatilor mentale ale copiilor. Particularitati ale proiectarii traditionale si curriculare Asemanator întregului proces de învatamânt. strategiilor de dirijare a învatarii. Desfasurarea procesului de proiectare a activitatii didactice parcurge patru momente esentiale (M. cum voi sti daca ceea ce mi-am propus s-a realizat? Conduce la conceperea actiunilor si modalitatilor de evaluare. propun termenul de design pedagogic. a relatiilor dintre acestea. necontrolate. t3 . Prezinta urmatoarele caracteristici: prioritara în proiectare este actiunea de predare.evaluarea performantelor înregistrate de elevi în urma aplicarii proiectului t1 – prognoza sau proiectarea pedagogica în care.C. relatiile dintre elementele activitatii didactice se înscriu pe o coordonata aleatorie. într-o logica proprie învatamântului informativ. 72 . Ausubel. Din toate acestea rezulta ca prin proiectare se definesc obiectivele urmarite. realizarii si evaluarii activitatii ce urmeaza a se desfasura în etapele urmatoare.Dupa cum remarca R. care subordoneaza celelalte componente ale procesului de învatamânt (obiective. continutului. didacticist. se stabilesc sub presiunea continutului. a probelor de evaluare si. nivelul de cunostinte al elevilor. nediferentiate si nedefinite pedagogic. p. mai ales. se determina conditiile si resursele folosite. Pentru a desemna aceasta activitate în limba engleza se utilizeaza sintagma instructional design (design al instruirii). disparate. se anticipeaza modul de desfasurare a instruirii si performantele asteptate din partea elevilor în urmatoarea etapa. factorilor perturbatori. sarcinile de predare sunt dependente aproape exclusiv de valorile implicate în predare. în scopul proiectarii. se elimina actiunile inutile. VI. sunt întâmplatoare. Modelul de proiectare traditionala. Informatiile obtinute sunt supuse unei noi analize diagnostice. desprinse din analiza diagnostica.

ca activitate de predare-învatare-evaluare. complexitate.obiective c .evaluare f. obiectivele sunt gândite în spiritul învatamântului formativ. din perspectiva rolului central atribuit obiectivelor. b) Dat fiind caracterul procesual al activitatii didactice. o . a 73 . proiectare trebuie sa fie o actiune continua. Modelul curricular al proiectarii pedagogice se deosebeste de cel didacticist prin urmatoarele elemente: proiectarea este centrata pe obiective si abordeaza activitatea didactica în mod complex.predarea este conceputa restrictiv. si sa vizeze orice demers didactic. d) În actiunea de proiectare trebuie sa se aiba în vedere trei cadre de referinta: activitatea anterioara momentului în care este anticipat un anumit demers didactic care este supusa procesului de diagnoza în scopul de a stabili aspectele eficiente. directiva. . procesele. indiferent de amploare si cadrul de referinta si în acelasi timp trebuie sa cuprinda toate laturile. bazat pe resursele de (auto)instruire.metodologie e . situatia care prezenta presupune cunoasterea conditiilor în care se va desfasura activitatea.continut m . o .formarea formatorilor (initiala-continua) Pentru a conduce la un demers didactic eficient. alcatuind asa numitul algoritm al proiectarii. într-o maniera închisa.evaluare f. c) Proiectarea trebuie sa se concretizeze într-o suita de decizii anticipative. între componentele procesului de învatamânt se stabilesc raporturi de interdependenta.obiective c . indiferent de dimensiune. unilaterala. ceea ce face sa includa un sistem unitar de operatii care se deruleaza într-o anumita succesiune. . promoveaza echilibrul între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. cu modalitati specifice de realizare. influenteaza negativ procesul de formare a cadrelor didactice întretinând dezechilibre între pregatirea de specialitate si pregatirea psihopedagogica. (auto)educatie ale fiecarui elev. sistematica. a resurselor avute la dispozitie sau care trebuie asigurate.formarea formatorilor (initiala-continua) B. proiectarea didactica trebuie sa întruneasca o serie de conditii: a) Trebuie sa priveasca întreaga activitate educativa. care se desfasoara pe etape cu obiective si continuturi proprii.continut m . operatiile proprii activitatii didactice în care e necesara gândirea anticipativa. dar si pe cele susceptibile de perfectionare pentru a putea proiecta corect modalitatile de ameliorare. durata.metodologie e .f.f.

....... în functie de aparitia unor elemente neprevazute. p... 2000. demersul proiectat poate fi adaptat. proiectul fiecarei lectii/activitati în parte.restrictiilor la care se supune activitatea proiectata.... Proiectarea globala prefigureaza activitatea instructiv-educativa pe un ciclu de instruire sau ani de studiu. în anumite limite.... Proiectarea esalonata se materializeaza în elaborarea programelor de instruire specifice unei activitati/discipline... cunoasterea temeinica a continuturilor si a obiectivelor de referinta... Aceasta esalonare a proiectarii didactice este determinata de nevoia de a imprima procesului instructiv-educativ unitate si coerenta.... fara a omite ceva.. Obiectivele... Asigura cadrul necesar pentru proiectarea esalonata.. Se materializeaza în elaborarea planurilor de învatamânt si a programelor scolare... În învatamântul primar planificarea calendaristica ar putea fi întocmita dupa modelul de mai jos......................... activitatea si rezultatele viitoare spre care aceasta tinde... e) Pentru a se constitui într-o premisa a unui demers reusit... în functie de conditiile si cerintele concrete.... unei lectii.. Se concretizeaza în: planificarea calendaristica.. a gradului în care ei stapânesc cunostintele si capacitatile care conditioneaza realizarea demersului proiectat. este necesar ca proiectarea didactica sa prefigureze toate aspectele desfasurarii activitatii instructiveducative. cu deosebire a potentialului de învatare al elevilor..are rolul de a-l ajuta pe cadrul didactic sa ia decizii în privinta modalitatilor pe care le considera optime în cresterea calitatii procesului de învatamânt.... dar si fara a include detalii nejustificate teoretic si lipsite de utilitate practica... prin raportare la cerintele ce se degaja din programele scolare si alte acte normative pe temeiul carora se contureaza predictia activitatii viitoare.. Clasa/nr. Scoala . asigurând parcurgerea ritmica a materiei prevazute de programa scolara. Realizarea planificarii presupune o viziune de ansamblu asupra tipului de activitate/obiectului de studiu. proiectarea esalonata........ Particularitati pentru învatamântul prescolar si primar În functie de perioada de timp luata ca referinta se cunosc doua niveluri ale proiectarii didactice (Cucos. Disciplina. materiale...... a) Planificarea calendaristica Ofera o perspectiva mai îndelungata asupra predarii........ continuturilor si a activitatilor întreprinse pentru realizarea acestora..... temporale) considerate optime de catre profesor pe parcursul unui an scolar... continuturile si criteriile de evaluare au un grad ridicat de generalitate........119): proiectarea globala... Învatator. ceea ce înseamna ca pe parcursul desfasurarii propriu zise a activitatii... sa-si asume raspunderea de a asigura copiilor/elevilor un parcurs scolar individualizat.. C-tin.... resurse metodologice... VI. În realizarea planificarii calendaristice se realizeaza mai multe: Lectura personalizata a programelor scolare ....ore pe saptamâna..... f) Proiectarea trebuie gândita ca un ghid pentru activitatea educatorului.. 74 . proiectul unei unitati de învatare. prin punerea în relatie a obiectivelor... fiind aplicabila la o clasa de elevi.. I. ceea ce înseamna ca este o activitate ce tine de competenta organelor de decizie în probleme de politica scolara. II.. Aceasta operatie permite elaborarea unor documente de proiectare didactica ce asociaza într-un mod personalizat elementele programei (obiective de referinta. reconsiderat.3... Etape si niveluri ale proiectarii didactice.. continuturi.... Anul scolar.. activitati de învatare.

sau pe discipline ca activitati de sine statatoare (educarea limbajului. de exemplu: planificarea anuala a maximum 7 proiecte cu o durata de maximum 5 saptamâni pe proiect. Pentru întocmirea planificarii documentele curriculare din ciclul prescolar insista pe acordarea unei importante deosebite dezvoltarii globale a copilului. Documentul care sta la baza planificarii este Curriculumul pentru învatamânt prescolar care prezinta finalitatile. activitatile pe domenii experientiale se pot desfasura ca activitati integrate (maximum 5 pe saptamâna). activitate matematica. timpul de instruire si ofera sugestii în ceea ce priveste strategiile de instruire si evaluare pentru fiecare nivel de vârsta. „Ce si cum vreau sa fiu?”). respectiv de o zi. activitati de dezvoltare personala). la rubrica Observatii se vor consemna eventualele modificari ce se impun în aplicarea sa efectiva la clasa. întreceri sau trasee sportive. de educatie pentru societate. numarul de ore alocat pentru fiecare unitate de învatare este stabilit de fiecare cadru didactic în parte. înainte de începerea activitatilor.). activitatile pe care ni le propunem trebuie sa stimuleze copilul din toate punctele de vedere. Proiectul tematic este un exemplu de activitate integrata. de educatie fizica. d) planificarea zilnica a cel putin o activitate sau un moment/secventa de miscare care se poate face sub diverse forme: gimnastica de înviorare. ore alocate Saptamâna Observatii În acest tabel: unitatile de învatare . a fost si va fi aici pe pamânt?”.reprezinta temele/capitolele stabilite de cadrul didactic din lista de continuturi prevazute în programa scolara. indiferent de nivelul de vârsta al copiilor. jocuri si activitati didactice alese. „Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”. Jocurile si activitatile didactice alese se desfasoara pe grupuri mici. Indiferent daca activitatile se desfasoara integrat. planificarea saptamânala a unor teme de interes pentru copii. plimbare în are liber etc. obiectivele de referinta sunt preluate din programa scolara (se trec doar numerele de ordine cu care sunt înscrise în acest document). sub forma de activitati tematice/ proiect tematic sau pe discipline. în etapa a III-a (înainte de masa de prânz sau de plecarea copiilor acasa în cazul gradinitelor cu program 75 . b) organizarea continuturilor în jurul celor sase teme („Cine sunt/suntem?”. educatie fizica. planificarea anuala a unui numar mai mare de proiecte cu o durata de 1-3 saptamâni. c) diversificarea planificarii în functie de complexitatea temei abordate si de interesul copiilor pentru tema respectiva. „Cum este. Planificarea trebuie sa raspunda unor noi cerinte: a) aplicarea noii clasificarii a activitatilor (activitati pe domenii experientiale. cum si de ce se întâmpla?”. de cunoasterea mediului. ce se poate desfasura simultan în mai multe centre de interes/activitate cu sarcini diferite. în perechi si individual si se pot planifica în etapa I. jocuri de miscare. continuturile sunt selectate pentru fiecare unitate de continut din programa scolara. planificarea unor proiecte de durata foarte scurta. pe durate diferite de timp.Planificarea calendaristica (orientativa) Unitati de învatare Obiective de referinta Continuturi Nr. educatie muzicala sau activitate artistico-plastica). În acest sens. În învatamântul preprimar planificarea reprezinta o activitate laborioasa desfasurata de fiecare educator pentru aplicarea curriculumului. pentru desfasurarea coerenta si eficienta a procesului de învatamânt si prezinta câteva particularitati. activitate practica. continuturile. iar în cazul gradinitelor care aplica alternativele educationale se adauga si elementele specifice. în functie de potentialul clasei si de experienta sa. transsemestriale. „Când. „Cum planificam organizam o activitate?”.

....... ofera cadrului didactic posibilitatea de a stabili cum asociaza obiectivele cu anumite teme/unitati de învatare si de a personaliza actul instructiv-educativ.......normal iar)..... începând cu ciclul primar vorbim despre unitati de învatare... în cazul gradinitelor cu orar prelungit.. unitara din punct de vedere tematic. O planificare pe termen scurt ar putea fi realizata dupa modelul de mai jos... 76 Saptamâna/anul.... prezinta suficienta flexibilitate ca pe parcursul realizarii sa se poata interveni cu corectiile impuse de conditiile concrete ale desfasurarii activitatii. Ghidurile metodologice indica realizarea sa dupa urmatoarea rubricatie: Clasa/nr. nevoilor............. Nr. Temele pot fi luate din lista de continuturi prevazute de programe si se coreleaza cu manualul scolar.. Unitatea de învatare reprezinta o structura didactica flexibila. punctelor tari.......... o saptamâna) are implicatii imediate în ameliorarea si perfectionarea activitatii de învatare si se face în functie de progresul înregistrat de copii.. Activitatile de dezvoltare personala cuprind rutinele.... diminuându-se astfel timpul afectat proiectarii............ O activitate didactica eficienta are la baza o proiectare pe masura. temperamentelor... planificarea trebuie sa raspunda intereselor.... Realizarea planificarilor calendaristice prezinta numeroase avantaje: ofera o imagine de ansamblu asupra modului de parcurgere a continuturilor si de realizare a obiectivelor prin inte rmediul unor continuturi bine precizate... planificarile pot suferi modificari în programul zilnic iar educatorul trebuie sa se gândeasca la: un plan al rutinelor.. Datorita unor evenimente neasteptate.. Parcurgerea sa se realizeaza sistematic si continuu pe o perioada delimitata de timp si se finalizeaza prin evaluare........ fara sa afecteze calitatea si eficienta acestui proces... Identificarea unitatii de învatare se face prin precizarea temei acesteia... Din aceste considerente..... stilurilor de învatare si dificultatilor reale ale copiilor... si în etapa IV înainte de plecarea acasa a copiilor.. Repere orare Jocuri si activitati didactice alese Activitati pe domenii experientiale Activitate de dezvoltare personala Indiferent de ciclul de învatamânt.. ore saptamânal. b) Proiectarea temelor/unitatii de învatare Daca în învatamântul prescolar operam cu o lista de sase teme majore.. un plan al activitatilor în aer liber în cazul schimbarii vremii.... înaintea abordarii lor la clasa..... planificarii)........ a carei parcurgere conduce la realizarea unor obiective de referinta sau competente specifice... ore alocate (cf.. tranzitiile si activitatile optionale iar în cazul gradinitelor cu orar prelungit se adauga si activitatile de dupaamiaza care constau în activitati recuperatorii pe domenii experientiale si activitati recreative... planificarea pe termen scurt (o zi... permite renuntarea la planificarile semestriale... Proiectul unitatii de învatare Unitatea de învatare. În învatamântul primar proiectarea unitatilor de învatare se realizeaza pe parcursul anului scolar. un plan al tranzitiilor de la o activitate la alta... permite o organizare riguroasa a continuturilor pe teme/unitati de învatare si raportarea la obiectivele specifice ce trebuie formate.. Disciplina.

elevi-elevi etc. a unor prezentari dramatice. exploreaza. În stabilirea acestora cadrul didactic nu trebuie sa urmeze obligatoriu programa sau manualul. Finalizarea si detalierea evenimentelor. 2. educatorul si copiii propun întrebari la care vor cauta sa raspunda prin investigatia pe care o vor face. În realizarea acestor proiecte se parcurg trei etapte: 1. tipurile de interactiuni profesor-elevi. mijloace. obiectele sau evenimentele. sa permita exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limba si comunicare. sa poata fi cercetat si acasa si la gradinita. La rubrica Resurse se trec formele de organizare. locul de desfasurare. Proiectele tematice prezinta avantaje multiple. metode. domeniul cognitiv. discuta si dramatizeaza noile semnificatii ale subiectului analizat. se vor avea în vedere câteva criterii: sa fie strâns legat de experienta cotidiana a copiilor. dar si alte activitati pe care învatatorul le considera eficiente din perspectiva realizarii obiectivelor. consta într-o cercetare directa care se poate realiza si prin excursii pentru a investiga locurile. cel mult cinci saptamâni. timpul. identifica mai usor relatiile dintre idei si concepte. sa fie suficient de familiar cel putin câtorva copii pentru a fi capabili sa formuleze întrebari relevante. Selectarea si conturarea subiectului care va fi investigat. Activitatea de teren. Aceasta proiectare este prevazuta deja în documentele curriculare pentru gradinita si se realizeaza dupa modelul de mai jos. În timpul discutiilor preliminare. construiesc modele. formuleaza predictii. pe baza de brainstorming împreuna cu copiii. În aceasta etapa copiii cerceteaza. 77 .Continuturi (detaliere) Obiective de referinta / competente specifice Activitati de învatare Resurse Evaluare În acest tabel: La rubrica Continuturi se vor preciza detaliat toate continuturile ce vor fi abordate în respectiva unitate de învatare. Obiectivele de referinta se înscriu cu numerele lor (din programa). copilul: dobândeste cunostinte profunde si solide. 3. La rubrica Evaluare se vor consemna modalitatile de evaluare folosite pentru a stabili în ce masura obiectivele prevazute au fost îndeplinite. deseneaza în urma observatiei. realizata pe cele doua niveluri de vârsta (3-5 ani si 5-7 ani) si pentru toate cele sase teme majore. ci are libertatea de a proceda la operarea unor adaptari. În acest sens. al dezvoltarii fizice si al atitudinilor si capacitatilor în învatare. face corelatii între temele abordate în gradinita si cele din afara ei. spectacole sau prin realizarea unor excursii. În învatamântul prescolar vorbim despre proiectarea tematica. Activitatile de învatare promovate pot fi cele prevazute de programa scolara. Domenii experientiale Obiective de referinta Comportamente Suge stii de continuturi O alta particularitate pentru învatamântul prescolar o constituie proiectarea activitatilor de învatare pe baza de proiecte tematice. descrieri a ceea ce au descoperit si a prezentarii unor produse. în acest fel valorificându-se experianta lor trecuta referitoare la subiect. sa fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel putin o zi. Tot în aceasta etapa se poate întocmi o harta conceptuala. Astfel. esalonate în ordinea parcurgerii lor. constând în renuntarea la unele elemente si înlocuirea cu altele sau la adaugarea unor noi elemente de continut. Se poate realiza sub forma unor discutii. socioemotional. observa atent si înregistreaza datele. harta care poate fi completata si pe masura ce proiectul se desfasoara.

un eveniment din familie sau din cadrul comunitatii. lectia apare ca o componenta operationala a unitatii de învatare. e necesar un echilibru între sursele de provenienta ale subiectelor abordate. prin raportare permanenta la obiective. 3. conditie fundamentala pentru o proiectare corecta. De asemenea. c) Proiectul de lectie/de activitate În învatamântul primar. o carte. educatorii: stimuleaza interesul pentru abordarea unor noi continuturi si metode. Proiectul lectiei este un plan anticipat al modului de stabilire si realizare în timp a interactiunilor dintre obiective. În realizarea sa se disting mai multe etape: 1. mijloace de învatamânt aflate în dotarea scolii sau confectionate de educator). care sunt achizitiile educative pe care le vor realiza elevii la încheierea activitatii. Elaborarea proiectului didactic al unei lectii are ca punct de plecare proiectul unitatii didactice din care deriva. se simt eficienti împartasind din experienta lor. înteleg modul de abordare a învatarii la copii si-i pot sprijini mai bine. si a resurselor materiale care pot fi utilizate în buna desfasurare a activitatii (conditii de spatiu si timp. se încurajeaza comunicarea. Sunt vizate rezultatele concrete. 2. valori). o jucarie. În planificare e important sa existe proiecte tematice initiate de copii si de educator. abilitati. Exemple de teme: 3-5 ani 5-6/7 ani Familia mea Marea Gradinita Mijloacele de locomotie Jucariile mele Povestile padurii Casuta cu povesti Jocurile iernii Crizantema Prietenii naturii Dovleacul Traditii si obiceiuri de Pasti Ursii Cosmosul Fluturele În lumea insectelor Aceste exemple de teme trebuie subsumate celor sase teme din noul curriculum revizuit. Aceste obiective trebuie sa decurga logic din obiectivele de referinta ale unitatii de învatare si sa respecte cerintele operationalizarii. se formeaza sentimentul de apartenenta la grup. Include operatii de detaliere a continutului învatarii (informatii. parintii: sunt implicati în activitatea clasei ca voluntari. motivatie). devine mai responsabil în procesul învatarii. cadrul didactic sa stabileasca tipul de învatare în care vor fi implicati elevii si sa gândeasca un sistem coerent si eficient de îmbinare a formelor 78 . de anotimp si evenimentele specifice (sarbatorile religioase. o idee.parcurge teme care-l intereseaza si le studiaza mai mult timp. Durata realizarii acestor proiecte difera în functie de interesul copiilor pentru tema. potentialul de învatare. încurajeaza copiii sa produca idei originale pentru activitati. utilizeaza o varietate de activitati pentru a prezenta tema în profunzime. Presupune ca în functie de sarcina didactica fundamentala a lectiei. de identificare a resurselor psihologice pe care se bazeaza învatarea (nivel de pregatire anterioara a elevilor. istorice). învata sa rezolve sarcini prin cooperare. Precizarea strategiilor didactice optime care sa conduca la îndeplinirea obiectivelor. îsi organizeaza mai bine planificarea. La rândul lor. imediate cu care se va finaliza lectia respectiva. Proiectele tematice pot avea ca puncte de plecare o întâmplare. atitudini. Stabilirea resurselor educationale ce pot fi valorificate în îndeplinirea obiectivelor. unitati de continut si strategii pedagogice în cadrul unei unitati didactic determinate. Precizarea obiectivelor operationale ale lectiei.

probele de evaluare trebuie elaborate pornind de la obiective (care la rândul lor trebuie sa indice achizitii concrete. operationale Continutul instruirii Strategia didactica Activit. chestionare. a metodelor si mijloacelor de învatamânt. experienta practica si. Precizarea modalitatilor de evaluare a gradului de îndeplinire obiectivelor operationale.forme de organizare Resurse materiale (mijloace de învatamânt) Bibliografie de specialitate psihopedagogica si metodica Anexe (fise de lucru. Activitate Metode si învatatorului a elevilor procedee Forme de organizare Mijl. nu în ultimul rând. de înv. Evaluare În învatamântul prescolar noul curriculum promoveaza activitatile integrate care. prezinta câteva particularitati ale proiectarii. spre deosebire de activitatile pe discipline sau de lectiile din ciclul primar. iar cea de a doua parte a proiectului prezinta “filmul” general al desfasurarii lectiei. adecvat particularitatilor de vârsta ale acestora. a metodelor si tehnicilor de masurare si apreciere a rezultatelor învatarii. Un proiect de activitate integrata ar putea fi realizat dupa modelul de mai jos. în practica educationala curenta s-a încetatenit urmatorul model. 2) Obiective operationale: Cognitive Afective Psihomotrice (numai daca este cazul) Strategia didactica Resurse procedurale: . În partea introductiva se precizeaza elementele care dau identitate lectiei respective. un plan anticipativ al demersului didactic întreprins pe parcursul lectiei.de activitate. pasiunea pe care acesta le investeste în munca. Pentru a oferi informatii pertinente despre gradul de realizare a obiectivelor propuse.metode si procedee . în elaborarea sa spunându-si cuvântul pregatirea de specialitate. 4. observabile si masurabile) si sa fie în concordanta cu continuturile fixate. despre raportul dintre rezultatele asteptate (obiective) si rezultatele efectiv obtinute. interesul. fise de evaluare. pune în valoare initiativa si creativitatea educatorului. pliante. Proiectul de lectie este structurat pe doua parti: o parte introductiva si una ce vizeaza desfasurarea propriu zisa a evenimentelor/momentelor ce se vor derula pe parcursul lectiei. fotografii etc. Data Scoala Clasa Disciplina de învatamânt: Tema/subiectul Tipul lectiei Durata Obiective de referinta/competente specifice (1. psihopedagogica si metodica. Data Gradinita Grupa Tema 79 . Desi nu exista un tip absolut de proiectare a lectiei. Proiectul didactic asigura rigoare activitatii.) Momentele lectiei/ Durata Ob. Parcurgerea acestor etape se finalizeaza cu elaborarea proiectului didactic propriu zis care reprezinta un instrument util pentru o activitate didactica eficienta.

2. proiectul didactic trebuie sa fie adecvat situatiilor concrete de învatare. Activitatea educatoarei Activitatea copiilor Metode si procedee Forme de organiz. VII.1. Obiective: Cunoasterea principalelor forme de evaluare si a particularitatilor acestora la nivelul învatamântului prescolar si primar. de înv.2. Activitati de dezvoltare personala (ADP) Întâlnirea de dimineata Rutine Tranzitii IV. 80 . Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar. Întelegerea schimbarilor produse de reforma sistemului de evaluare din ciclul primar.2.2. Activitati liber alese 1 (ALA1) Obiective de referinta Obiective operationale (pentru fiecare dintre centrele de interes vizate) III. Metode de evaluare VII.3. Forme de evaluare VII. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar. sa fie operational pentru a fi posibil de transpus în practica. CAPITOLUL VII PROBLEMATICA EVALUARII ÎN ÎNVATAMÂNTUL PRIMAR SI PRESCOLAR Unitati de continut: VII. Activitati liber alese 2 (ALA2) Separat se poate descrie scenariul zilei. Dupa care se detaliaza sarcinile didactice ce se parcurg pe fiecare tip de activitate de învatare. Mijl. sa prezinte un anumit grad de flexibilitate si adaptabilitate la conditiile noi si sa conduca la obtinerea celor mai bune rezultate. insistând pe rutine si tranzitii. operat. Evaluare Indiferent de ciclul de învatamânt. Clarificari conceptuale.1.Tema proiectului Tema zilei Tipul de activitate Scopul activitatii Forme de organizare Durata Inventar de activitati: I. Cunoasterea caracteristicilor metodelor traditionale si complementare de evaluare din gradinita si ciclul primar. Activitati pe domenii experientiale (ADE) De exemplu: Domeniul Limba si comunicare (DLC) si Domeniul Estetic si creativ (DEC) Obiective de referinta (pentru fiecare domeniu în parte) Obiective operationale (pentru fiecare domeniu în parte) II. VII. Descrierea activitatii Strategia didactica Momentele activitatii ADE ALA 1 ALA 2 Ob.

componentele sale. între cele trei domenii (cognitiv. Cum evaluam? Prin stabilirea clara a parcursului: scopuri-obiective-instrumente de evaluare-rezultate-interpretare-comunicare 5. pentru ca în 1997. semestru. eficacitatii. an scolar. gândire critica. a unei institutii. Jay Campbell sa defineasca evaluarea ca o „operatie care vizeaza determinarea de o maniera sistematica si obiectiva a impactului. actiuni individuale. în 1981. eseuri. programarii si luarii deciziilor viitoare”. Procesul de învatamânt este un proces cu reglare si autoreglare. atitudini etc. aptitudini. 81 . Pe cine evaluam? Educabilii (elevii. randamentul sau eficienta educationala. o componenta în care schimbarile de structura au devenit deja vizibile. abilitati. prin observatie directa. factorii de decizie etc. Proiectarea evaluarii educationale trebuie sa tina seama de raspunsul la urmatoarele întrebari: 1. în contextul reformei educatiei. Cu ce evaluam? Cu metode de evaluare orala/scrisa/practica. afectiva. prin proiecte. pe de o parte în vederea ameliorarii activitatilor în curs si. psihomotric). utilizari si actualizari. pe de alta parte. Orientarea actului de evaluare catre elementele de creativitate. competente.1. Cu ce scop? Formativ. a unui program. referate. la finalul sau. Astfel. cu toate componentele sale. a unei variabile organizationale sau a unei politici specifice”. prin portofolii individuale/institutionale. lucru posibil deoarece fluxul informational circula de la comanda spre executie si invers. afectiv. Clarificari conceptuale Problematica evaluarii si a reformei în acest domeniu constituie un subiect de analiza pentru toti cei implicati în desfasurarea procesului de învatamânt si în elaborarea documentelor de politica educationala. masurarea rezultatelor obtinute ca urmare a aplicarii programului. nivelul de performanta. autoritatile abilitate în proiectarea examenelor.VII. Astfel. proiectarea si înfaptuire a programului de realizare a scopurilor propuse. procesul de evaluare primeste noi dimensiuni: Realizarea unui echilibru. d) evaluarea rezultatelor scolare – rezultatele elevilor din perspectiva cognitiva. abilitati si atitudini. Robinson considerau ca „termenul evaluare se refera la o examinare riguroasa. Obiectivele reformei în domeniul evaluarii si examinarii vizeaza: a) evaluarea institutionala – vizeaza sistemul ca întreg. Cine beneficiaza de rezultatele evaluarii? Elevii. pe parcursul acestuia. Evaluarea si examinarea constituie. Reorientarea actului evaluativ catre competente si capacitati. psihomotrica. e) evaluarea personalului didactic. institutiile de învatamânt. Când evaluam? = la începutul unui proces (ciclu educational. prin exercitii. parintii. 2. teme individuale/de grup. Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cuprinde: stabilirea finalitatilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale elevilor. D. în special. atenta a unui curriculum educational. Ausubel si F. procesul de formare. Evaluarea reprezinta o componenta esentiala a activitatii de învatamânt. c) evaluarea proceselor de instruire. în general. sumativ. 6. probleme. teme pentru acasa. Conceptul de evaluare cunoaste astazi o multitudine de valente. un anumit grup de vârsta) 4. profesorii evaluatori. si a procesului de învatamânt. b) evaluarea curriculum-ului. rezultatele scolare. prin metode de autoevaluare 7. de orientare 3. în vederea planificarii. Ce evaluam? Sistemul ca întreg sau doar o componenta a acestuia. ora de curs). eficientei si pertinentei activitatilor în relatie cu obiectivele lor. conceptorii de curriculum. din perspectiva educabililor.

în functie de nivelul performantelor obtinute. De selectie – permite clasificarea elevilor în ordinea descrescatoare a nivelului de performanta atins. VII. într-o situatie de examen sau de concurs.activeaza si stimuleaza autocunoastarea. a punctelor tari si slabe. Poate ajuta la conturarea aspiratiilor si la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun în vederea realizarii lor. prin preeminenta si nu în chip exclusivist. • pentru parinti: reprezinta o baza de predictie si o garantie privind reusita viitoare a copiilor. Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat. Rezultatele evaluarii prezinta o importanta deosebita pentru: cadre didactice. Ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) sunt mentionate functii generale (diagnostica. evaluarea furnizeaza informatii pertinente despre nivelul de pregatire a fortei de munca. Prognostica – vizeaza estimarea domeniilor sau a zonelor cu performante viitoare maximale ale educabililor. În literatura de specialitate functiile evaluarii sunt abordate din perspective diferite. pe baza carora iau decizii cu privire la strategia activitatii viitoare. De certificare – permite recunoasterea statutului dobândit de catre un elev în urma sustinerii unui examen sau a unei evaluari cu caracter normativ. autoaprecierea în raport cu obiectivele procesului educational stabilite de la început sau în functie de obiectivele de evaluare comunicate anterior. Are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor. iar Sorin Cristea analizeaza functiile sociale. elevi. priceperilor si deprinderilor dobândite de elevi/prescolari în 82 . Motivationala . date ce se valorifica în scopul înlaturarii dis-functionalitatilor sistemului si eficientizarii sale. prognostica.orienteaza decizia elevilor si a parintilor. un reper important în reglarea efortului de învatare si a investitiei de timp destinat acestei activitati si eventual “un semnal de alarma” privind perspectiva evolutiei ulterioare. Se va avea în vedere ca presiunea exercitata de familie pentru a-l împinge pe copil spre “mai mult” poate avea ca efect aspiratia spre “mai putin” pentru a evita deceptia. pe domenii ale performantei. Ofera date ce asigura echilibrul între cerintele puse în fata copiilor si posibilitatile reale si virtuale ale acestora.. eficienta investitiilor în învatamânt. sursele care le-au generat. îi ajuta sa identifice aspecte reusite sau susceptibile de perfectionare a procesului instructiv-educativ.Pe baza rezultatelor obtinute prin actiunea de evaluare urmeaza sa se adopte decizii de ameliorare a activitatii în etapa urmatoare. gradul de adaptare a copilului/elevilor la mediul gradinitei/scolii etc.2. • pentru societate. • pentru copii/elevi: reprezinta un indiciu valoros cu privire la concordanta dintre performantele obtinute si obiectivele pe care le aveau de îndeplinit. 1975). Vrabie. de selectie etc). Diagnostica – vizeaza identificarea nivelului performantei. un indiciu al necesitatii întreprinderii unor masuri speciale de sprijin a acestora pentru depasirea unor dificultati. De consiliere . în vederea luarii unor decizii optime cu privire la desfasurarea activitatii în etapa urmatoare. Forme si metode de evaluare în ciclul primar si prescolar Evaluarea dezvoltarii elevilor si prescolarilor se realizeaza în cea mai mare parte a timpului pe care elevul/copilul îl petrece la scoala/gradinita. (D. astfel încât orientarea scolara si /sau profesionala a elevilor sa fie optima. punctele slabe ale sistemului. parinti si chiar societate: • pentru cadrele didactice: ofera informatii cu privire la rezultatele activitatii desfasurate cu elevii. greselile tipice prezente în pregatirea elevilor. evaluarea pedagogica apare ca o actiune manageriala care impune raportarea rezultatelor obtinute în activitatea educativa la un ansamblu de criterii specifice domeniului. pedagogice si manageriale. cu valoare de etalon. în echilibru stimulativ între dorinte si posibilitati. Din aceasta perspectiva. si functii specifice (motivationala si de orientare scolara si profesionala). Astfel Ioan Nicola evidentiaza functiile cu caracter economic si social. sau ramâneri în urma.

experiente acumulate de elevi care fac obiectul evaluarii vorbim despre: evaluare partiala prin care se verifica secvential un volum redus de cunostinte si achizitii comportamentale. evaluare globala când se verifica un volum mai mare de cunostinte. În acelasi timp. Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale. cât si pe elev/prescolar: Stabilirea nivelului de dezvoltare a copilului/prescolarului. Prin evaluarea initiala se identifica volumul de cunostinte de care dispun elevii. psihomotric. care reprezinta premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. Stabilirea evolutiei copilului si a masurilor ameliorative pentru perioada urmatoare. Stabilirea gradului de realizare a obiectivelor operationale propuse. în continuare. d) În functie de factorii care realizeaza evaluarea se contureaza doua forme sau tipuri de evaluare: evaluare interna efectuata de aceeasi persoana/institutie care realizeaza efectiv si activitatea de instruire (de exemplu profesorul clasei). precizând si eventualele particularitati ale acestui proces la nivelul învatamântului primar si prescolar. abilitati. Stabilirea evolutiei copilului în functie de obiectivele cadru si de referinta. mai pe larg cele trei forme de evaluare care se contureaza aplicându-se acest criteriu. concretizate în atitudinile si comportamentele dobândite de elev/prescolar prin procesul de educatie. Astfel: a) Dupa volumul de informatii. priceperi. EVALUAREA INITIALA Se realizeaza la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregatire al elevilor. pentru reusita viitoarei activitati didactice. În acest sens. evaluare externa realizata de o persoana sau institutie diferita de cea care a asigurat realizarea efectiva a procesului de învatamânt. b) În functie de perspectiva temporala din care se realizeaza evaluarea distingem: evaluare initiala care se face la începutul unui program de instruire. Datele obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvarii acestuia la posibilitatile reale ele elevilor. evaluarea cunoaste trei forme: evaluare initiala care se realizeaza la începutul unui program de instruire. deprinderi.cadrul actului educational pe toate planurile personalitatii lor (intelectual-cognitiv. evaluare finala care se realizeaza la încheierea unei etape de instruire. Analiza obiectivelor generale ale evaluarii se concentreaza atât pe cadrul didactic. evaluare sumativa ce se realizeaza la încheierea unei etape mai lungi de instruire. c) Dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic. Întrucât cea mai frecvent folosita clasificare este cea realizata dupa modul în care se integreaza evaluarea în procesul didactic.1. potentialul cu care urmeaza a se integra în activitatea viitoare.2. afectiv-atitudinal. probe scrise sau practice. cadrul didactic are la dispozitie diferite forme si metode de evaluare pe care le poate folosi. nivelul dezvoltarii competentelor si abilitatilor. în functie de criteriul adoptat. al capacitatilor creative). evaluare continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului instructiv-educativ. urmareste si aspectele formative ale muncii cadrului didactic. VII. Îndeplineste functia de diagnosticare (evidentiaza daca elevii stapânesc cunostintele si 83 . cunoscându-se mai multe clasificari. vom analiza. Forme de evaluare Teoria si practica pedagogica evidentiaza existenta mai multor forme si tipuri de evaluare. gradul de stapânire si aprofundare a acestora.

dar si în conditiile în care educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui potential nu-l cunoaste. identificarea eventualelor neajunsuri si astfel creeaza posibilitatea de a se adopta prompt masuri de ame-liorare a activitatii de învatare. Permite cunoasterea efectelor instruirii dupa fiecare secventa. se poate constata daca face clasificari. selectarea probelor de evaluare sau conceperea lor trebuie sa se faca cu multa responsabilitate. vorbeste în propozitii. permitând verificarea sistematica a tuturor elevilor din tot continutul esential al instruirii. stie povesti. previne acumularea de goluri în pregatire.abilitatile necesare parcurgerii noului program). adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi. CURENTA) Aceasta forma de evaluare însoteste întregul parcurs didactic secventa cu secventa. precum si o functie predictiva. în timpul mesei. Se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a ramânerilor în urma la învatatura si a esecului scolar. când se constata ramâneri în urma la învatatura care ar putea împiedica desfasurarea eficienta a activitatii. Întrucât nu exista un set unitar de probe de evaluare pentru copiii de 3-6/7 ani. feedback-ul obtinut este operativ. 84 . la fiecare început de an scolar se planifica o perioada de doua saptamâni pentru evaluarea initiala a copiilor din grupa. În Centrul „Constructii” se pot obtine informatii despre formele geometrice pe care copilul le cunoaste. la începutul unui an scolar. Nu trebuie evaluate doar aspectele care privesc latura cognitiva (daca numara. aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru întreaga clasa. pentru a rezolva sarcini pe fise. ajutând elevul si profesorul sa-si adapteze activitatea viitoare la conditiile concrete ale instruirii. ci si nivelul de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic si socio-emotional. la sosirea si plecarea din gradinita. Evaluarea initiala se realizeaza la începutul unui ciclu de învatamânt. jucându-se la Centrul „Coltul Casutei/ Joc de rol” „De-a bucataria”. genereaza relatii de cooperare între cadrul didactic si elevi. poezii etc. EVALUAREA FORMATIVA (CONTINUA. în scopul cunoasterii acestora. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operationale. în mediile lui firesti: în sala de grupa. În învatamântul prescolar evaluarea initiala prezinta si alte accente. mai util si eficient. abilitati sau competente necesare învatarii.). O evaluare eficienta este bazata pe observarea sistematica a comportamentului copilului deoarece ofera educatoarei informatii despre copii privind perspectiva capacitatii lor de actiune si de relationare. dezvolta capacitatea de autoevaluare. de exemplu. Chiar daca sunt mentionate si fisele de lucru printre celelalte metode de evaluare trebuie avut grija ca probele cu sarcini pe fise sa fie echilibrate cu observarea comportamentului copilului în timpul jocului. recunoaste anumite cuvinte. în timpul activitatilor extracurriculare. copilului i se pot adresa întrebari despre culorile obiectelor de vesela. tinându-se seama de comportamentele specifice fiecarui domeniu de dezvoltare. Prezinta avantajul ca stimuleaza sistematic elevii pentru activitatea de învatare. Probele de investigatie trebuie integrate în activitatea obisnuita. cultiva motivatia învatarii. Datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se actioneze în planificarea activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice: proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor noului program. gradul în care stapânesc anumite cunostinte. La „Stiinte” printr-o discutie. despre competentele si abilitatile de care dispun în mod direct. oferind informatii cu privire la conditiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învatare ale noului program. în timpul jocului în aer liber. consultând bibliografia de specialitate si Curriculum-ul pentru învatamântul prescolar (3-6/7 ani). copiii sa nu fie retinuti de la joc. fara a-i întrerupe jocul cu castanele. conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire. pentru a stabili care este nivelul si ritmul lor de dezvoltare. înlatura starile de neliniste si stres întâlnite la elevi în cazul evaluarii sumative. Astfel. iar informatiile obtinute trebuie analizate în interrelatie. contribuind la “învatarea deplina”. Copilul trebuie observat în contexte naturale cât mai variate. ordonari dupa marime sau poate numara.

La clasele I-IV se realizeaza, de regula, pe sisteme de lectii, teme, capitole, care reprezinta unitati logice de structurare a continuturilor învatarii. Ea se poate organiza si dupa unele lectii al caror continut reprezinta „cheia întelegerii” întregului capitol. În gradinita se poate realiza cu ajutorul fiselor individuale, a jocurilor-exercitii, a jocurilor de rol, a povestirilor, a repovestirilor, a dialogurilor în situatii reale sau imaginate, memorizarilor, asamblarilor de figurine, constructiilor, modelajului etc. Ea vizeaza toate domeniile de dezvoltare ale copilului. În functie de rezultatele obtinute, se stabileste un plan de interventie remedial sau de dezvoltare. Cele mai utilizate instrumente de înregistrare a datelor sunt: fisa de observatie, grilele de verificare si control, rapoartele, fisa de caracterizare. Aceste documente însotite de observatii – comentarii, aprecieri ale educatoarei, fise de corespondenta pentru parinti, produse ale activitatii copilului, înregistrari audio si video, fotografii – sunt cuprinse în portofoliul copilului si dovedesc traiectoria dezvoltarii lui. Recompensele acordate copilului se concretizeaza în aprecieri verbale (lauda si încurajarea), aplauze ale colegilor si educatoarei, dreptul de a primi mascota grupei, de a initia un joc sau o activitate, de a ocupa pentru un timp un loc privilegiat etc. EVALUAREA SUMATIVA (FINALA) Se realizeaza la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (semestru, an scolar, ciclu de învatamânt), prin intermediul ei realizându-se verificarea prin sondaj a continuturilor învatarii, insistându-se astfel pe elementele fundamentale. Se urmareste stabilirea masurii în care elevii au capacitatea de a opera cu cunostintele de baza însusite si si-au format abilitatile vizate pe parcursul derularii programului de instruire. Ofera informatii utile asupra nivelului de performanta atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Pentru ca nu însoteste procesul de învatamânt secventa cu secventa are efecte reduse asupra activitatii instructiv-educative, acestea resimtindu-se dupa o perioada mai îndelungata, de regula, pentru urmatoarele serii de elevi. Rezultatele se apreciaza prin raportare la obiectivele generale urmarite prin predarea disciplinei de învatamânt. Exercita în principal functia de constatare a rezultate lor, de clasificare a elevilor. Poate genera în rândul elevilor atitudini de neliniste si stres si, în plus, consuma o parte considerabila din timpul alocat instruirii. La gradinita aceasta forma de evaluare vizeaza nivelul de performanta atins în raport cu obiectivele cadru si de referinta cuprinse în curriculum si se realizeaza, în special, înainte de parasirea gradinitei. Pe baza constatarilor privind masura în care copilul a atins obiectivele de referinta, educatoarea îi schiteaza profilul de personalitate, descrie inventarul de cunostinte principale, identifica interesul si posibilitatile de învatare, pentru a argumenta recomandarea înscrierii sale în scoala primara sau retinerea în gradinita. Beneficiarii rezultatelor ei sunt, în primul rând, parintii, educatorii, învatatorii, învatatoarele, consilierul, terapeutul. Fiecare dintre cele trei forme de evaluare are o contributie specifica în cunoasterea nivelului de pregatire al elevilor si, într-o masura mai mare sau mai mica, asigura premisele necesare pentru reglarea continua a procesului instructiv-educativ, fapt ce le recomanda deopotriva pentru practica educationala. VII.2.2. Metode de evaluare În activitatea de evaluare cadrul didactic poate recurge la o gama larga de metode, clasificate în: traditionale, denumite astfel datorita faptului ca au fost consacrate în timp si sunt utilizate cel mai frecvent si complementare deoarece s-au impus în practica scolara în ultimii ani. METODE TRADITIONALE DE EVALUARE a) Evaluarea orala. Se realizeaza printr-o conversatie între cadrul didactic si elevi, prin care se urmareste obtinerea unor informatii cu privire la volumul si calitatea instructiei. Conversatia poate fi individuala, frontala sau combinata. Se recomanda a fi utilizata mai ales în cazul disciplinelor/tipurilor de activitati care au ca obiectiv formarea unor capacitati si abilitati dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu, capacitatea de comunicare verbala). 85

Avantaje : permite verificare; ofera posibilitatea unei evaluari flexibile, adaptata particularitatilor individuale, prin stabilirea tipului de întrebari si a gradului de dificultate a acestora în functie de calitatea raspunsurilor oferite de elevi; permite cunoasterea posibilitatilor de exprimare a copiilor/elevilor si siguranta cu care opereaza cu notiunile asimilate, priceperea cu care elaboreaza un raspuns la o întrebare anume, abilitatea de a argumenta o idee, de a respecta logica si dinamica unei expuneri, originalitatea manifestata în abordarea unei probleme; ofera posibilitatea ca, în cadrul unor raspunsuri incomplete, sa se poata interveni cu întrebari suplimentare; favorizeaza intensificarea interactiunii profesor-elev; realizeaza un feed-back, prompt, rapid, permit corectarea raspunsurilor; favorizeaza dezvoltarea capacitatii de exprimare a copiilor/elevilor. Limite: obiectivitatea poate fi diminuata datorita: gradului diferit de dificultate a întrebarilor, starea de moment a evaluatorului starea psihica a elevilor (tensiunea afectiva); întrebarile ajutatoare pot avea un caracter perturbator, obligându-i pe elevi sa se abata de la forma de raspuns proiectat; ofera posibilitati limitate de verificare a unui numar mai mare de elevi; consum mare de timp, nivel scazut de validare si fidelitate. În învatamântul prescolar pentru evaluarea orala se pot folosi câteva procedee aparte, cum ar fi: „Scaunul autorului“, folosit în cadrul „Întâlnirii de dimineata“ în alternativa educationala Step by Step. Copilul este poftit pe acest scaun ca sa prezinte rezultatul muncii independente sau de grup celorlalti copii, educatoarei, dupa solutionarea unei sarcini date. I se ofera astfel sansa de a se autocunoaste, autoevalua si a avea feedbackul imediat al celorlalti copii si al educatoarei. Prin modelul de evaluare primit de la educatoare, în timp, copiii vor sti sa intervina si sa valorifice laturile pozitive ale persoanelor cu care interactioneaza si sa transmita acestora, sub forma de sugestii, pareri, opinii despre ceea ce trebuie îmbunatatit sau corectat, fara sa jigneasca sau sa atace pe cineva. „Turul galeriei“ se utilizeaza dupa solutionarea de catre copiii a unor sarcinii primite în grup. Rezultatul activitatii fiecarui grup este expus si, prin rotatie, fiecare grup vizualizeaza operele expuse. Educatoarea initiaza o comunicare interactiva între copiii autori ai lucrarii expuse si copiii vizitatori. Cei dintâi ofera informatii despre modul de organizare, despre contributia pe care a avut-o fiecare, despre colaborarea în solutionarea sarcinii si rezultatul muncii lor. Ceilalti formuleaza aprecieri despre felul în care au fost rezolvat cerintele si ofera aplauze si încurajari. „Jurnalul metacognitiv“ consta în evaluarea copilului la sfârsitul zilei cu privire la continutul învatarii, rezultatele obtinute în activitatile individuale sau comune, în termeni de reusite si dificultati întâmpinate, relatiile si calitatea acestora cu colegii pe parcursul îndeplinirii sarcinilor de învatare. Poate lua forma unui dialog între copil si educatoarea sau între copil si colegii de grupa. Se formuleaza întrebari de genul: „Ce ai învatat sa faceti astazi?“, „Cum ai facut?“, „Ce ti s-a parut izbutit?“, „Ce dificultati ai întâmpinat?“, „Cine te-a ajutat?“, „Pe cine ai ajutat?“, „Cum te-ai simtit astazi?“. b) Evaluarea scrisa. Reprezinta o metoda de evaluare care se utilizeaza începând cu ciclul primar, nefiind specifica învatamântului prescolar. La nivelul gradinitei, prin „scris“ întelegem exercitiile grafice, scrierea de simboluri, de litere izolate, de silabe, de cuvinte cu litere de mâna sau de tipar. Este foarte des folosita pentru verificarea nivelului de pregatire a elevilor. La clasele I-IV îmbraca forma lucrarilor de control curent, a lucrarilor de control date la încheierea unei unitati de învatare. Lucrarile scrise de control curent (extemporale) se administreaza la lectia curenta, dureaza 10-15 minute si cuprind un numar redus de întrebari. Urmaresc: verificarea 86

modului în care elevii si-au însusit lectia de zi, acoperirea necesarului de note, formarea la elevi a obisnuintei de a învata sistematic. Lucrarile de control la sfârsitul unei unitati de învatare se aplica în cadrul evaluarii formative. Verifica în ce masura obiectivele unitatii (obiectivele de referinta) au fost îndeplinite si elevii si-au însusit continuturile esentiale. Ofera informatii privind calitatea demersului didactic si efectele sale exprimate în nivelul de pregatire al elevilor. Avantaje : permite evaluarea unui numar mare de elevi într-un timp relativ scurt; face posibila evaluarea tuturor elevilor cu privire la asimilarea aceluiasi continut, ceea ce permite compararea rezultatelor; asigura conditii pentru o apreciere cu grad ridicat de obiectivitate; ofera elevilor posibilitatea de a elabora raspunsul în mod independent, în ritm propriu, demonstrând astfel cunostintele si capacitatile de care dispun: diminueaza starile tensionale care pot influenta negativ performantele elevilor mai timizi sau cu alte probleme emotionale. Limite: feed-back-ul nu este operativ (imposibilitatea corectarii unor greseli, clarificarii, completarii imediate a cunostintelor, elevii luând cunostinta de lacunele lucrarilor cu relativa întârziere); imposibilitatea de a orienta elevii prin întrebari suplimentare; când continutul nu acopera decât o parte din materie, exista posibilitatea ca întâmplarea sa aiba un rol semnificativ cu implicatii importante asupra calitatii probei. c) Evaluarea practica. Se foloseste pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunostinte teoretice în rezolvarea unor probleme practice, gradul de stapânire a unor priceperi si deprinderi. Se aplica în special atunci când se urmareste evaluarea continutului experimental si practic al instruirii, dar ofera si informatii cu privire la însusirea continutului conceptual. Reprezinta si o modalitate importanta de dezvoltare a unor competente generale si specifice, aplicative. În învatamântul prescolar probele practice sunt diversificate în functie de natura domeniului de competenta, de continuturile acesteia, de obiectivele didactice, de posibilitatile concrete tehnice (tehnologice) de evaluare. În gradinita aceste probe sunt asociate activitatilor de modelaj, de constructie, pictura, gospodarie, experimentelor pentru observarea unor fenomene, confectionarii unor „carti“ sau albume, întocmirea unor colectii, dar si rezolvarea unor sarcini cu continut matematic, de comunicare orala sau scrisa pe baza softurilor educationale (de cele mai multe ori, exista posibilitatea tiparirii lucrarii executate de copil). Rezultatele activitatilor practice sunt expuse, constituind subiect al evaluarii educatoarei si parintilor, interevaluarii copiilor si al autoevaluarii. Rezultatele activitatilor practice ale copiilor sunt supuse în acest caz aprecierilor verbale, în functie de criterii pe care acestia trebuie sa le cunoasca anterior rezolvarii sarcinilor. Pentru contracararea limitelor celor trei metode de evaluare, dar si pentru asigurarea unui grad sporit de obiectivitate se recomanda imbinarea metodelor traditionale de evaluare. METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE Aceste metode urmaresc sa ofere elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu doar ca au asimilat un ansamblu de cunostinte, dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele cunostinte. În general, în aceasta categorie încadram: observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Dintre aceste metode, aplicabilitate la nivelul învatamântului primar si prescolar au: observarea sistematica, portofoliul si autoevaluarea. a) Observarea sistematica. Ofera informatii relevante asupra performantelor copiilor/elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si reactionare, a competentelor si abilitatilor de care dispun, a trasaturilor de personalitate si implicit pentru calitatea si eficienta demersului didactic. Permite cunoasterea unor performante mai greu cuantificabile, dar foarte importante pentru aprecierea randamentului scolar.

87

sa dea acestora o interpretare pertinenta. sa utilizeze mijloace simple de înregistrare (grile. sa nu opereze cu etichetari subiective. scara de clasificare. În învatamântul primar observarea elevilor trebuie sa se realizeze în contexte multiple: la ore. relatiile în cadrul grupului social al grupei (daca se joaca cu copiii. cu ce copii prefera sa se joace). daca foloseste o varietate de materiale sau opteaza doar pentru unele). modul cum interactioneaza cu ceilalti (educator. deoarece un comportament constant în situatii diferite. în cadrul activitatilor extrascolare si extracurriculare. sa noteze comportamentele cu mare exactitate. daca initiaza jocuri. daca se joaca cu materialele din toate centrele de activitate. pe care apoi le prelucreaza si le interpreteaza. sa-si construiasca instrumentele necesare pentru înregistrarea informatiilor. cât si din afara ei. semnificative pentru a fi retinute si nu presupune implicarea elevului în completarea fisei. fara a interveni. ce roluri prefera. copii. 88 . de la parinti si toate persoanele care interactioneaza cu copilul. sa stabileasca comportamentele care intereseaza. cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice. Dezavantaj: solicita un timp considerabil pentru notarea datelor factuale si nu întotdeauna interpretarea acestora are gradul de obiectivitate dorit. nou pentru dezvoltarea copilului. e important pentru interpretare. Aceste informatii sunt confidentiale. Prima conditie de importanta capitala este ca educatorul sa învete sa observe copilul. sa aloce un timp special (de exemplu. în pauze. Atât în gradinita. initiativa în comunicare. sub toate aspectele. capacitatea de autocontrol. sa înregistreze observatiile în caietul de observatii. Pentru înregistrarea informatiilor se pot folosi urmatoarele instrumente: fisa de observare. cât si la clasele I-IV. daca inventeaza moduri noi de a le folosi. lista de control /verificare. sa interpretam datele înregistrate pentru a diferentia aspectele caracteristice de cele aparente. Fisa de observare reprezinta un instrument prin care cadrul didactic consemneaza date factuale cu privire la comportamentul sau modul de actiune al elevului (fapte deosebite. capacitatea de exprimare a emotiilor si de a întelege emotiile celorlati. Informatiile pe care trebuie sa le obtinem despre copil se refera la: modul cum actioneaza cu obiectele (cum le mânuieste. sa noteze ceea ce i se pare important. Avantaj: cadrul didactic decide asupra comportamentului sau performantelor pe care le considera relevante.). Educatorul trebuie sa redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualitatii lui în devenire. Cunoasterea copilului necesita timp si anumite competente din partea educatorului: sa faca observatii obiective. atât din gradinita. Înca de la venirea sa în gradinita obtinem prin observare informatii despre dezvoltarea copilului. locuri diferite si momente diferite. sa observe copilul în conditii cât mai variate. liste de rubrici pe care doar sa se bifeze). alti adulti): modul de comunicare verbala/nonverbala. aptitudini generale sau specifice etc. probleme de natura comportamentala. prin interactiunea cu grupa de copii. pentru o observare reusita este important ca orice cadru didactic: sa stabileasca exact scopul observatiei. 10-15 minute la jocuri si activitati alese).În învatamântul prescolar observarea este importanta în programele de educatie centrate pe copil si consta în urmarirea atenta si sistematica a comportamentului unui copil.

ceea ce face posibila folosirea acesteia doar în ciclul primar. flexibil prin care cadrul didactic urmareste progresul realizat de elev în plan cognitiv. în mod obisnuit. De exemplu. integrator. La clasele I-IV. Elevilor li se prezinta o serie de enunturi fata de care ei trebuie sa-si manifeste acordul sau dezacordul. De asemenea. Puternic dezacord dezacord neutru acord puternic acord Lista de control/verificare. La gradinita portofoliul poate include: desene picturi fise cu sarcini povesti dictate educatoarei. Îmi asum cu placere responsabilitatile ce-mi sunt încredintate în cadrul echipei. machete. fise de observare. caricaturi. cât si un instrument de evaluare complex. teme pentru acasa). comportamental de-a lungul unui semestru sau an scolar. interviuri. 89 . casete video cuprinzând prestatia orala a elevului în cadrul unor activitati sau contributia în activitatea de grup etc. reliefând progresul înregistrat de acesta pe o perioada determinata a parcursului scolar. Portofoliul reprezinta „cartea de vizita” a elevului. nu sunt avute în vedere prin celelalte metode de evaluare. teste. atitudinal. Permite cadrului didactic sa constate la elevii sai prezenta sau absenta unor caracteristici sau comportamente. eseuri. aplicatii practice. înlatura tensiunile. Permite evaluarea unor produse care. neavând nevoie de ajutor DA NU • a sesizat unele imperfectiuni ale propriei lucrari DA NU Prezinta avantajul ca se elaboreaza relativ usor si permite evaluarea obiectiva a unor abilitati. la clasa a IV-a se poate folosi urmatoarea fisa de control: Elevul • a urmat instructiunile de lucru date înaintea activitatii DA NU • a respectat etapele ce trebuiau parcurse în elaborarea lucrarii DA NU • a folosit corect instrumentele de lucru DA NU • a finalizat lucrarea DA NU • a lucrat independent. desene. În felul acesta evaluarea devine motivanta pentru elev. angajarea lor în activitati de învatare mai complexe. lucrari prezentate în cercuri. compuneri. fara ca pe moment sa formuleze judecati de valoare asupra celor înregistrate. cu grad ridicat de originalitate si crea-tivitate. rezultatele activitatilor practice. portofoliul poate include rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare: rezultatele la probele scrise (lucrari de control. Exemplu. starile emotionale negative care însotesc formele traditionale de evaluare.Data Locul Prezentarea evenimentului /faptei Interpretarea evenimentului (concluzii de natura psihopedagogica) Scara de clasificare însumeaza un set de comportamente ce sunt supuse evaluarii. în cadrul unei lectii de abilitati practice. Reprezinta atât o metoda. cu participarea directa a elevului. Deoarece realizeaza o sinteza a activitatii elevului pe o perioada mai îndelungata de timp poate servi si ca evaluare sumativa. ceea ce stimuleaza exprimarea personala a elevilor. având la dispozitie o scara cu 5 trepte (se foloseste de regula scara lui Likert). chestionare de atitudini. b) Portofoliul. postere.

asigurând astfel o imagine de ansamblu privind nivelul competentelor elevilor. diagrame. instrumente de evaluare (tabele de rezultate. numite descriptori de performanta. de apreciere a performantelor elevilor. din acest motiv. realizata aproape exclusiv în functie de experienta cadrelor didactice si de perceptia lor asupra nivelului de pregatire al elevilor. de-a lungul unui an scolar. valorifica si stimuleaza întregul potential creativ al elevilor si creeaza cel mai potrivit cadru pentru exersarea abilitatilor intelectuale si practic-aplicative ale acestora.3. fotografii. bine. Acestia sporesc obiectivitatea evaluarii. fisa de caracterizare psihopedagogica). bazat pe descriptori de 90 . VII. favorizeaza individualizarea sarcinilor de lucru. corespondenta cu parintii La sfârsitul anului scolar copiii primesc aceste portofolii într-un cadru festiv. Poate fi folosita atât la clasele I-IV. sa-si raporteze performantele la exigentele si sarcinile învatarii.carti facute de copii. la evaluarea calitativa. cât si în gradinita. Reforma sistemului de evaluare în învatamântul primar Reforma evaluarii elevilor din învatamântul primar este una de substanta. grafice. îndoituri din hârtie. Portofoliul de evaluare cuprinde obiectivele care au stat la baza realizarilor curente ale copilului. materiale din care rezulta preocuparea pentru dans. Reprezinta o metoda prin care se urmareste construirea imaginii de sine a elevului. informatii asupra perceptiei de catre copil asupra propriei prestatii. strategiile. interviuri de alfabetizare si alte materiale în care sunt informatii despre copil strânse de obicei. Utilizarea lor imprima un pronuntat caracter interactiv actului de predare-învatare. lucrari de grup. Pentru a-si îndeplini rolul. Practica evaluativa a demonstrat faptul ca obiectivitatea evaluarii este asigurata de îmbinarea metodelor traditionale cu cele complementare. care are ca scop schimbarea complexa a sistemului existent si nu simpla revizuire sau îmbunatatire a acestuia. Astfel. planuri de interventie personalizate. având totodata multiple implicatii în plan motivational si atitudinal. motivându-i astfel pentru învatare. planse cu cifre sau cu litere. sa-si elaboreze un stil propriu de munca. cu aprecieri si laude în prezenta parintilor. suficient. ele contribuind eficient la realizarea învatarii euristice. c) Autoevaluarea. în cadrul sistemului de notare cu cifre pe o scara de zece trepte sunt imposibil de elaborat criterii relevante si unitare pentru acordarea fiecarei note. decurge din urmatoarele considerente: notele nu sunt acordate elevilor pe baza unor criterii. gimnastica etc. furnizeaza elevilor si parintilor informatii relevante despre nivelul de pregatire la care au ajuns. liste de verificare si control. Valentele formative pe care le detin le recomanda în mod sustinut.). informatii despre activitatea copilului în afara grupei (participarea la concursuri. bazate pe descriptori de performanta. Sistemul de notare prin calificative (excelent. pictura. este necesar ca elevul sa aiba o serie de puncte de referinta/criterii în baza carora sa procedeze la autoevaluarea diverselor aspecte ale devenirii sale. ci în strânsa legatura cu experienta si perceptia fiecarui cadru didactic. care astfel nu se mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre cadrul didactic. insuficient). notele reprezinta simple simboluri fara o baza stiintifica bine conturata. foarte bine. Noul sistem are la baza criterii unitare la nivel national. Metodele complementare de evaluare asigura o alternativa la metodele traditionale. pentru prima data s-a trecut de la evaluarea cantitativa. Necesitatea înlocuirii sistemului de notare cu cifre cu sistemul de evaluare prin calificative. comentarii suplimentare. fise de observatie din timpul activitatilor independente si pe grupe. Ajuta elevul sa constientizeze progresele si achizitiile. Este folosita cu scopul de a-i ajuta pe elevi sa-si cunoasca dimensiunile propriei personalitati si manifestarile comportamentale. reprezentând optiuni metodologice si instrumentale care îmbogatesc practica evaluarii.

explicitari organizate ierarhic. realizabila în conditiile evaluarii curente. medie si minima. chiar în conditiile în care necesarul de timp acordat întregului proces de apreciere este relativ important. Acest lucru poate fi util în evaluarea curenta interna. acest sistem de evaluare nu realizeaza o discriminare la fel de sensibila ca sistemul cifric. aplicabile la nivel national. descriptorii de performanta au fost introdusi la începutul anului scolar 1998-1999. Se pot înregistra direct în catalog calificativele obtinute de elevi la evaluari cu un anumit grad de complexitate (probe scrise cu un numar suficient de cerinte. Finalizarea judecatii evaluative a învatatorului privind performanta elevilor printr-un calificativ ce corespunde descrierii performantei demonstrate. Evaluarea în învatamânt ul primar are un caracter formativ. Dintre efectele introducerii acestor descriptori amintim: Evaluarea curenta a devenit mai unitara. pe niveluri de performanta superioara. Modurile în care acesti descriptori de performanta pot fi creati. Faptul ca sistemul descriptorilor de performanta nu este conceput sa discrimineze puternic în sens normativ. sistemul de notare prin calificative permite o evaluare mult mai obiectiva. 91 . În acest context. A aparut evidenta necesitatea completarii celor patru trepte ale notarii elaborate în prima etapa cu descriptor ai performantei de tip „excelent” si „insuficient”. de importanta judecatii de evaluare cu care se finalizeaza aplicarea descriptorilor. a procesului de învatare în general.). între elevii aceleasi clase s-a dovedit a fi benefic pentru acest nivel de vârsta. utilizati în mod concret în activitatea de evaluare curenta si/sau examinare este o problema care tine de creativitatea evaluatorului. decât pe cel de competitie. comparabilitatea în notare si o mai mare usurinta în utilizare. urmând ca înregistrarea rezultatelor elevilor în documentele scolare sa se realizeze ca rezultat al mai multor evaluari. realizata de cadrul didactic la clasa. adaptarea si utilizarea acestor descriptori în cazul aprecierii si notarii curente sunt: Potentialul lor formativ în termeni de întelegere si modelare a asteptarilor în ceea ce priveste performanta dorita. accentul urmând a fi pus mai mult pe dezvoltarea spiritului de echipa al elevilor. are implicatii de profunzime. Stimularea capacitatilor metacognitive si de autoevaluare a demersului individualizat. asigura coerenta. Sub denumirea de descriptori de performanta intra o categorie diversa de formulari. ca un act al reformei educationale în domeniu.performanta. mai obiectiva sub raportul consistentei procesului. Introducerea concomitenta în sistem a noului curriculum pentru învatamântul primar si a noului sistem de evaluare a rezultatelor scolare a avut avantajul evident de a potenta importanta si impactul schimbarii. Performanta asteptata este conceputa ca performanta tipica. Principalele argumente pentru introducerea. la nivelul învatamântului primar. de efectele scontate. a performantei. respectând criterii unitare. adaptati. În învatamântul primar se considera ca acest fapt nu este atât de important pentru evaluarea curenta. în aprecierea rezultatelor elevilor. În sistemul de evaluare românesc. Principalele calitati ale noului sistem de evaluare introdus sunt flexibilitatea si adaptabilitatea sa: odata introduse modelele motrice pentru punerea în ecuatia evaluativa a principalelor obiective de referinta de la nivelul curriculum-ului. lucrari practice etc. Calificativul consemnat în catalog si în carnetul elevului va fi rezultatul câtorva aprecieri de acest tip. directe si asupra modalitatilor de înregistrare a rezultatelor scolare. sistemul este capabil de a se autoregla. la clasa. Descriptorul de performanta concretizat în formula unei scale de apreciere are avantajul practic de a argumenta judecata de valoare. descriptorii stau la baza crearii si implementarii unui sistem complet nou de evaluare. întemeind-o în mod sistematic. ale performantei asteptate din partea elevilor aflati în situatie de evaluare. ca si a celui de evaluare în mod specific. medie. precum si a principale lor capacitati.

prin aceasta. efectueaza cel putin trei astfel de descompuneri. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. profesorii si învatatori. rapid si corect. Elevul exploreaza modalitati de a descompune în suma sau în diferenta: numere mai mici decât 20. în timp. CLASA I – Matematica 2. în situatia de examen. Sesizeaza dezacordurile exprimate în orbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective.Cresterea transparentei si a consistentei procesului de apreciere/notare si. în propria vorbire. Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacitatilor de explorare/investigare si rezolvare de probleme 2. utilizând obiecte. * numere mai mici decât 100 Suficient Descompune numere naturale mai mici decât 10 în sume sau diferente. utilizând orice metoda care conduce rapid la obtinerea solutiei. Pentru un numar dat. Stimularea schimbarii accentului si ponderii de pe continuturi curriculare pe competente si capacitati activate contextual sau situational. a consensului de tip profesionist între cei care actioneaza si ca evaluatori în activitatile curente si ca examinatori. Reformuleaza corect enuntul în care initial nu realizase acordul predicatului cu subiectul. Utilizeaza în calcule mentale modalitati de a descompune numerele. Pentru o mai buna întelegere a modului în care opereaza descriptorii de performanta prezentam urmatoarele exemple. respectând cerinte date. Sesizeaza dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. în propozitii de 2 cuvinte. raspunzând nevoilor reale. Bine Descompune numere mai mici decât 20 în sume sau diferente. Sesizeaza cu rapiditate dezacordurile exprimate în vorbirea altor parteneri de grup si reformuleaza corect enunturile respective. Foarte bine Construieste. Bine Construieste corect propozitii din 2-4 cuvinte. Elevul construieste propozitii corecte din punct de vedere gramatical Suficient Construieste corect propozitii din 2-3 cuvinte date. utilizând obiecte sau reprezentari. Stabileste rapid si precis acordul predicatului cu subiectul si al adjectivului cu substantivul pe care îl determina. în mod special. mai mare decât 2. a judecatii de valoare în cazul evaluarii curente. mai mare decât 3. si cu unele greseli. Stabileste acordul predicatului cu subiectul. propozitii din 2-5 cuvinte. CLASA I – Limba si literatura româna Obiectiv cadru 2: Dezvoltarea capacitatii de exprimare orala 2. respectând cerinte date. Foarte bine Descompune numere naturale mai mici decât 20 în sume sau diferente. cu impact direct în perspectiva si asupra examenelor. utilizând orice metoda care îl conduce rapid la obtinerea solutiei. Studiile întreprinse ca si practica educationala evidentiaza necesitatea adecvarii permanente a actiunilor de evaluare la mutatiile de accent survenite în domeniul 92 . joc de stabilire a acordurilor gramaticale. * Descompune numere naturale mai mici decât 100 în sume sau diferente. unde continuturile sunt cu adevarat ilustrative si nu determinate. transparente si operationalizabile în mod concret. bazate pe criterii asumate. Pentru numere mai mari decât 20 scrie cel putin trei solutii. Pentru un numar dat. inclusiv reprezentari si numarare. efectueaza cel putin doua astfel de descompuneri. scrie toate solutiile.2. Întemeierea. inclusiv reprezentari si numarare. a credibilitatii deciziei.1. în timpul exercitiilor-joc si în propria vorbire. în timpul exercitiilor. Realizarea acestui tip de consens este esentiala pentru optimizarea calitatii judecatii experte.

G.. D. Paus. coord. Constandache.învatamântului. coord. (1997) . Ionescu. (1996) – Concepte didactice fundamentale. Modele orientative. Ionescu. 11. *** (2008) – Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani. Editura V&I Integral.. Robinson. Bucuresti. Editura Dacia.. Ausubel. D. (2008) – Activitatea integrata din gradinita. C-tin. V. (1996) . 17. 30. Ghid pentru profesori.. 26. 24. Bucuresti. I. C-tin. (2001) – Pedagogie prescolara. 7. D. F.Didactica.Tratat de pedagogie scolara. Ghid pentru cadrele didactice din învatamântul preuniversitar. I.. S. ClujNapoca 13. (1982) . 93 94 .Ghid de evaluare în învatamântul primar.. EDP. A.Perfectionarea lectiei în scoala moderna. (1999) . Petroaia.&C. (1981) . Bucuresti. Editura Corint. MEN. (2001) – Formarea initiala pentru profesia didactica prin colegiile universitare de institutori. L. D. I.P. EDP. N. Salade.P. N.. Culea. Editura Humanitas Educational. F. Macavei.E. 10. Bucuresti. (2008) – Teoria si metodologia evaluarii. Editura Muntenia & Leda. (2000) – Disciplinele optionale la clasele I-IV. Planuri – cadru de învatamânt pentru învatamântul preuniversitar.P. (2000) – Didactica prescolara. E. (2000) – Standarde profesionale pentru profesia didactica.E.C. M. Gliga.Radu. (1983) .Lectia între proiect si realizare. Cucos. C-tin.. Bucuresti 4. Cristea. MEN. Editura Didactica si Pedagogica. (1999) – Psihopedagogia scolara pentru învatamântul primar. Pârâiala. Anghel.E. Editura Polirom.Chisinau 6. E. Voiculescu...C. Bucuresti.. Bucuresti 14. Editura Polirom. CNEE 19. E.. Potolea. V. *** (1999) – Descriptori de performanta pentru învatamântul primar. Stoica. 12. E. Cretu. Kolumbus.N... (2001) – Evaluarea curenta si examenele.. Buc. MEC. coord.. Ed. Editura Eficient. Editura Polirom.D.. A. Bucuresti. E. Bucuresti. Nicola.Reforma evaluarii în învatamânt.D. Bibliografie generala 1.Metode de învatamânt (editia a III-a) E. Sesovici. Bucuresti 22. 5.Educatie si curriculum. L. (1999) . MEC. 16.Dictionar de pedagogie. Bucuresti. evaluative în consens O abordare cu exigentele din perspectiva impuse procesului noului curriculum. (2000) . Pletea. *** (1999) – Curriculum National. care C. D.D. Pârâiala. (1997) – Pedagogie. Descriptori de performanta. A. didactic.Pedagogie. Editura ProGnosis. (2009) – Ghid si regândirea pentru învatamântul strategiilor prescolar. Grama. coord. Bucuresti. Timisoara 25. Bucuresti 18. M. Editura Ankarom.N. Editura Aramis. Iasi. Bucuresti. Constanta. Iasi. Bucuresti.Învatarea în scoala. Ed. & S. Bucuresti. Ungureanu. D. I. Cucos. Munteanu. Editura Aramis. Bucuresti 3. 15. Munteanu. CNEE. Bucuresti. (2000) . Iasi 8. 28. *** (2008) – Ghid de bune practice pentru educatia timpurie a copiilor între 3 la 6/7 ani.N. 23. *** (2001/2002) – Ghiduri metodologice de aplicare a programelor scolare. M. Giurgea. Bucuresti 21.. 29. Cerghit. Eurostampa. S.P. D-tru. Moise. 20. impun redimensionarea E. E. 27. (1982) . I. Conceptii si strategii. M.E.E..P.Neacsu. Editura Polirom.. Iasi 9. (1999) – Disciplinele optionale. Editura Didactica. S.E. (1998) – Evaluarea în învatamântul primar.. Stoica. (1996) .P. Iasi. M. Editura Aramis. Litera-International. Cerghit. Bucuresti 2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful