UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

PROFIL PSIHOLOGIE

REFERAT LA PSIHOPATOLOGIE

STUDENT:
COJOACA MUGUREL DANUT

PSIHOPATOLOGIE

Medicina este stiinta si arta totodata.Arta si stiinta medicala nu sunt antagoniste,ci complementare,dupa cum nu exista antagonism intre stiinta aeronauticii si arta de a zbura.Pentru a intelege mai bine aceasta afirmatie putem sa completam expunerea cu remarca aceluiasi autor:Aspectul clinic al bolnavului nu este o fotografie a acelui bolnav,ci o picture impresionista a lui,inserat in viata sociala,familiala,legat de profesiunea lui si de prieteni. Examenul clinic trebuie sa fie o experienta agreabila,atat pentru bolnav, cat si pentru medic .Primul contact cu medicul are loc intre doi oameni care nu se cunosc,de aceea ei se examineaza reciproc, fara ca niciunul dintre ei sa recunoasca acest lucru.Medicul are interesul sa capteze increderea bolnavului,iar mama are interes sa capteze atentia medicului asupra bolii copilului.Mama copilului este cea mai pretioasa sursa de informatii pentru medicul pediatru. Pentru a obtine increderea copilului exmenul clinic se incepe fara nici un instrument si in caz de necessitate acestea se introduce treptat in timpul examenului.Ordinea examenului clinic este dictata mai mult de copil decat de catre medic ,desi consemnarea examenului in foaia de observatie se va face dupa ordinea logica. Daca copilul are o malformatie vizibila nu se examineaza aceasta regiune,ci una mai indepartata,urmand a te apropiaintamplator de zona afectata.Trebuie tinut seama ca atat copilul cat si mama sufera de existenta acestei diformitati care-I creeaza.de obicei,probleme psihologice,mai mult decat suferinta fizica. Inainte de a afectua o manevra neplacuta sau dureroasa copilul trebuie pregatit sau avizat despre ceea ce urmeaza.Cand bolnavul este destul de mare I se poate explica necesitatea absoluta a acestor examene ,ca sunt dezagreabile,dar nu sunt dureroase.Orice manevra penibila trebuie sa dureze putin. Aceasta tine in mare masura de dexterioritatea medicului,care se

Dobandeste printr-o practica clinica indelungata. Intentia de a efectua un lucru neplacut sau dureros nu va fi in nici un caz ascuns copilului.In caz contrar se naruie toata increderea castigata. Examenul clinic complet nu trebuie sa depaseasca 5-10 minute pentru a nu epuiza pacientul.Gradul de pudoare varieaza de la un copil la altul.Desi rigorile examenului clinic pretind dezbracarea completa a bolnavului,pudoarea copilului va fi respectata, indiferent de varsta. Dezvoltarea neuropsihica si comportamentala a copilului Performantele motorii si intelectuale,ca si caracteristicile comportamentului copilului,dapind de varsta acestuia dar si de relatiile copilului cu familia si mediul social. A.Perioada de nou nascut si sugar mic (sub varsta de 6 luni Este perioada de adaptare psihologica la viata extrauterina,copilulu este dominat de reflexe primare si instincte, de reflexele alimentare si reflexul de suctiune (comportament oral).Este complet dependent de mama sa cu care constituie O unitate biologica.Copilul este psihologic instabil,tipa cand are senzatie de disconfort,este complet intolerant cand este vorba de rabdare,se exprima instinctual si nu cognitive.La sfarsitul acestei perioade isi recunoaste mama si ii sunt familiari ceilalti membrii ai familiei,se bucura cand vede biberonul,exploreaza mediul cu privirea si duce obiectele la gura cand vrea sa le examineze. B.Perioada de sugar mare (6-18 luni) El face progrese motorii. Odata cu locomotia creste sfera de contact cu mediul inconjurator.Este mai rabdator,are legaturi psihice. Selective cu mama sa si sesizeaza exact persoanele straine. Se bucura cand este satisfacut,imita,are explozii de negativism

si anxietate.La sfarsitul perioadei spune cateva cuvinte,are loc explorarea mediului prin miscare,vaz,auz este esentiala pentru dezvoltarea functiei cognitive,la randul ei indispensabila progreselor neuropsihice. C.Perioada de antreprescolar (18 luni-3 ani ) Este perioada in care copilul isi dezvolta autonomia,cresc performantele motorii,este perioada in care se dezvolta autocontolul si autoreglarea.Copilul invata distinctia intre da si nu,a da sau a lua.Antreprescolarului i se instaleaza negativismul fiziologic prin care copilul isi dezvolta vointa,doreste sa faca numai ce vrea el,fiind o etapa in definirea personalitatii copilului.Negativismul se accentueaza la foame,oboseala,insecuritate,gelozie,supracontrol din partea parintilor.Copilulu incepe sa capete o reprezentare mentala a lumii,crede in termini imaginativi si magici,este egocentric si omnipotent.Nu intelege cauzalitatea logica a fenomenelor , parintii continua sa exercite asupra lui control si protectie. D.Perioada de prescolar (3-5 ani ) Este perioada in care copilul poate sa execute miscari complexe si coordinate,are abilitate si indemanare in actiune.Poate tolera separarea de mama,face distinctia intre sexe,judeca perceptual (aprecieaza varsta dupa inaltime si sexul dupa lungimea parului). Logica este corelationala si nu cauzala,cauzalitatea fenomenelor si-o explica prin contiguitate spatiala sau temporala. E.Perioada de copil scolar (6-12 ani) Copilul devine mult mai independent fata de familie, identifica eul,cunoaste sensul productivitatii si al succesului.Stabileste relatii de prietenie cu alti copii, invata sa scrie si sa citeasca,apoi sa studieze.Copilul

autoaprecieaza ce este si ce nu este capabil sa faca,cat poate sa fie de eficient in actiune.Scoala are o influenta covarsitoare asupra desavarsirii intelectuale si comportamentale a copilului. F.Adolescenta (12-16 ani) Schimbarile fizice si psihice transforma copilul intr-un tanar. Instinctele sexuale care se nasc in aceasta perioada, pot fi stapanite fara dificultati.Copilul are tendinta la emancipare,incepe sa foloseasca un limbaj colorat si sugestiv,unii manifesta preferinta pentru jargon.Este competitiv in toate activitatile,foloseste Limbajul simbolic, intelege perfect rolul productivitatii Muncii si include invatatura intre sensurile vietii.In aceasta perioada se instaleaza primele legaturi cu sexul opus si rolul educatiei este de a promova un comportament psihosexual adecvat. Impactul psihologic al bolii cronice la copil Boala cronica afecteaza psihicul copilului prin durata ei si complexele de inferioritate pe care I le creeaza dar si prin interferarea vietii de familie.Orice limitare a posibilitatii de miscare la varsta de 1 an se asocieaza cu afectarea dezvoltarii intelectuale.Boala nu este sesizata de copilul de varsta mica pentru ca el nu poate compara viata sa cu o perioada lipsita de boala.Boala cronica interfereaza mult activitatea copilului de varsta scolara.Uneori parintii evita sa discute cu copilul lor problema bolii,deoarece nu-I poate oferi explicatii si solutii corespunzatoare.Medicul are rolul de a avea o discutie deschisa cu copilul ,care i-ar putea reduce anxietatea (fantezia face ca el sa supradimensioneze consecintele bolii lui).Copilul bolnav trebuie stimulat sa dezvolte alte calitati decat cele atletice. Aparitia analizei copilului Cateva dintre indoielile si incertitudinile ce guverneaza acest domeniu au fost risipite odata cu introducerea analizei copiilor.

Psihanaliza a facut un pas mai aproape de furnizarea a ceea ce era prevazut sa furnizeze de la inceput:un serviciu de experti ai copilului. Viziunea din prim plan asupra copilariei,care s-a dezvoltat pe parcursul anilor pe baza practicii analitice cu copiii,furnizeaza analistului de copii o abodare a dezvoltarii personalitatii care difera in mod subtil de aceea a colegilor care vad copiii doar prin intermediul adultilor.Analistii de copii au ajutat si in transmiterea deciziilor acolo unde ipoteze alternative fusesera avansate prin metode reconstructive. In anliza copilului persoana analistului este folosita de catre pacient intr-o varietate de moduri.Copilul care incepe o analiza vede in analist un obiect nou si il trateaza ca atare,in masura in care poseda o parte sanatoasa in personalitatea sa.El il va folosi pe analist pentru repetitie,adica transfer,in masura in care apar in scena nevroza sau alte tulburari.Daca el accepta statutul de om nou ,diferit de parinti,va interfera cu reactiile transferentiale.Daca ignora sau respinge aceasta parte a relatiei,il dezamageste pe pacientul copil in asteptarile sale,pe care acesta le simte legitime. Exista patru zone de diferenta intre copil si adult: -egocentrismul -imaturitatea aparatului sexual -relativa slabiciune a procesului secundar -evaluarea diferita a timpului la diferite nivele de varsta Psihopatologia clinica a copilului A fost recunoscuta ca disciplina distincta doar in ultimii 30 de ani in ciuda inceputurile lor promitatoare.Sfarsitul secolului al XIX a marcat debutul unei perioade de reforme sociale ce raspundeau nevoii de a apara drepturile copiilor in ceea ce priveste sanatatea si educatia,de a le oferi protectie in cadrul sistemului judiciar si de a preveni includerea lor in aceeasi categorie cu forta de munca adulta (Culbertson,1991).Lightner Witmer a infiintat

prima clinica pentru copiii cu dificultati de invatare ,unde pana in 1909,fusesera inregistrate mai mult de 450 de cazuri. In ciuda cresterii popularitatii centrelor psihoeducationale, domeniul psihologiei clinice infantile s-a confruntat cu multe obstcole ,astfel ca psihopatologia copilului nu a devenit o disciplina de sine statatoare decat acum 30 de ani.Unul dintre motivele acestei intarzieri a fost faptul ca teoriile privind dezvoltarea copilului erau marcate de controversa factori educationali/ factori naturali. Un obstacol in calea dobandirii de catre psihopatologia clinica a copilului a statutului de disciplina de sine statatoare a fost deplasarea accentului de pe tratament pe identificare.Psihologii au inceput sa se implice tot mai mult in evaluarea intelectuala a copiilor si adultilor,in vederea plasarii lor in sistemul educational sau militar. Comportamentul anormal al copiilor a continuat sa fie analizat din aceeasi perspective ca si cel al adultilor si astfel,inadaptarea infantila a fost descrisa in termeni specifici inadaptarii adulte si tratata cu metode terapeutice similare celor folosite in cazul adultilor. (Peterson si Roberts, 1991).La mijlocul anilor 30 centrele psihoeducationale pentru copii incercau cu insistenta sa stabileasca asemanari intre problemele copiilor si cele ale adultilor. Evaluarea psihopatologiei din punctual de vedere al dezvolarii necesita integrarea informatiilor privind caracteristicile copilului (biologice si genetice) si ale mediului (familie,colegi, scoala,cartier).Prin urmare este necesara intelegerea naturii competentelor cognitive,sociale,emotionale si fizice,a limitelor si a expectantelor corespunzatoare fiecarui stadiu de dezvoltare. Astfel se va putea masura impactul pe care il are evolutia copilului asupra psihopatologiei si a tratamentului.

Metode de cercetare in psihopatologia copilului Cecetatorii din domeniul psihopatologiei copilului cauta adevaruri stiintifice orientandu-se in tunctie de cele patru obiective ale metodei stiintifice:descrierea,prognosticul ,controlul (preventia) si intelegerea. Testarea ipotezelor poate capata doua forme principale: 1.Analizarea legaturii dintre un set de variabile (varsta,sex agresivitate) numita analiza corelationala. 2.Incercari de a demonstra relatia cauza-efect dintre doua sau mai multe variabile (de exemplu,modul in care activitatile recreative pot influenta tendintele agresive). Stresul psihic si bolile interne Cuvantul de provenienta engleza stress desemneaza o serie de substantive inrudite ca inteles dar cu nuante ce pot diversifica sensul:incordare,presiune,povara,forta,effort,solicitare,tensiune constrangere (Levitchi,Bantas). Stresul reprezinta un examen al capacitatilor adaptative ale organismului din care acesta poate iesi cu acumulari cantitative si calitative capabile sa-I confere invatarea unei aparari fata de viitoarele stresurisi in acelasi timp sa-I mentina deja adaptarea obtinuta. Conceptul de stres in general reprezinta o stare de tensiune a intregului organismului (atat comportamentul somatic ,cat si cel psihic ) aparuta in cadrul unui dezechilibru marcat intre solicitari (ale mediului) si posibilitati (ale organismului). Boala reprezinta o situatie existentiala diferita de cea normala traita de individ pana la aparitia ei.Omul devenit bolnav isi pierde unul dintre atributele sale fundamentale , starea de sanatate, care ii conditioneaza o adaptare normala la exigentelor mediului,inclusiv cele autoimpuse si este sinonim cu o stare de confort psihic si somatic.

Boala este declansata aparent exclusiv de factorul psihogen asa cum sunt unele debuturi bruste ale hipertensiunii arteriale dupa un stres major (divort,sanctionari,conflicte profesionale) cazuri intalnite si de noi. Boala este produsa si declansata de un complex de factori etiologici care actioneaza sumativ cu stresul psihic (excesul de sare in alimentatie,instalarea obezitatii).

BIBLIOFRAFIE 1. Ciofu,C(1986)-Examenul clinic in pediatrie,Editura Stiintifica si Enciclopedica , Cluj-Napoca 2. Freud Anna(2002)-Normal si patologic la copil,Evaluari ale dezvoltarii, Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti 3. Linda Wilmshurst(2007)-Psihopatologia Copilului.Fundamente Editura Polirom ,Iasi 4. Iamandescu I.B.(1993)-Stresul psihic si bolile interne, Editura ALL, Bucuresti.