FACULTATEA INGINERIE ALIMENTARA SPECIALIZARE CONTROLUL SI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

MORFINA
STUDENT: MUSTEA LOREDANA LORENA GR4H CEPA ANUL IV

Morfina este principalul agent activ din opiu, concentratia sa in extractul de opiu fiind de 8-14%. Dupa extractie se prezinta ca prisme albe sau usor galbui fiind putin solubila in apa si eter, solubila in alcool amilic, etanol, benzen, cloroform, apa de var si mai putin solubila in amoniac.

Forme de prezentare si comercializare

Se prezinta ca o pulbere granuloasa, alba, bej, maroniu sau roz. Poate fi intalnita si sub diferite forme farmaceutice(comprimate, solutii injectabile, supozitoare). Modalitati de consum: Morfina se administreaza: - injectabil; - oral (comprimate); - prin inhalare (pulberile); - sub forma de supozitoare.

Actiune toxica
Mecanismele de producere a efectelor toxice grave, pe care morfinomimeticele le pot genera, sunt asociate actiunilor asupra diferitilor receptori opioizi. Actiunile la nivelul receptorilor opioizi sunt: analgezie supraspinala,depresie respiratorie , euforie si dependenta fizica. analgezie spinala, mioza, sedare. disforie, halucinatii (efecte psihotomimetice) si stimulare vasomotorie. analgezie si modificari ale comportamentului afectiv.

In doze terapeutice morfina poate produce:

- somnolenta;

- indiferenta;
- micsorarea performantelor mentale; - diminuarea mobilitatii spontane; - senzatie de caldura;

In 10-20% din cazuri aceste efecte sunt resimtite placut (rar disforie cu greturi si varsaturi).

Actiunea morfinei asupra aparatului respirator: - determina bronhospasm (efect pronuntat la astmatici). Actiunea morfinei asupra aparatului digestiv: - scade secretia si motilitatea gastrica; - creste tonusul musculaturii stomacului; - determina contractura antrului si pilorului; - creste tonusul si scade peristaltismul intestinului subtire si al colonului; - determina scaderea secretiei pancreatice si intestinale; - are efect constipant puternic; - are actiune spastica biliara.

Actiunea morfinei asupra aparatului genito-urinar: - are actiune spastica urinara, crescand tonusul sfincterului vezical si al detrusorului determinand retentie urinara; - determina contractii ale uterului. Actiunea morfinei asupra secretiei endocrine: - stimuleaza secretia de ADH determinand scaderea diurezei; - este influentata activitatea adenohipofizei (in special in cazul administrarii prelungite); - scade secretia de testosteron. Actiunea morfinei la nivel vascular: - produce vasodilatatie arteriolara si venoasa (prin mecanism endorfinic si eliberarea de histamina) ducand astfel la hipotensiune arteriala; - deprima reflexele circulatorii;

Indicatiile administrarii morfinei: - dureri acute - postoperator, fracturi, infarct miocardic, edem pulmonar acut - in tratament de scurta durata; - colici rebele (biliare si renale) in asociere cu antispastice pentru antagonizarea hipertoniei; - neoplasme; - mica chirurgie, preanestezie.

Contraindicatiile administrarii morfinei: - cazurile cu limitarea functiei respiratorii (emfizem, cord pulmonar cronic, astm); - insuficienta hepatica severa (aceasta prelungeste efectul si creste toxicitatea morfinei); - hipertiroidie; - sarcina si alaptare; - travaliu (provoaca asfixia nou-nascutilor); - traumatisme craniene - - hipertrofie de prostata (produce retentie de urina); - pancreatita acuta; - abdomen acut (mascheaza evolutia); - copii mai mici de 2 ani.

Intoxicatia cronica
Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale: - consumul experimental (in scop recreational); - consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursa de procurare a drogului; - preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente); - dependenta - consumatorul nu poate face fata treburilor zilnice fara drog, neaga problema pe care o are, se produce inrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul. Intoxicatia cronica se instaleaza dupa 5-15 doze (dupa cateva zile, pana la 2 saptamani de administrare continua), ajungandu-se pana la 2-3 g/zi. Consumatorul prezinta: - constipatie; - anorexie; - mioza; - anemie usoara; - hiperlactacidemie; - scaderea functiilor intelectuale, cu aparitia melancoliei, anxietatii si sentimentului de neincredere.

Dependenta de morfina include:

1. Dependenta psihica de fapt singura caracteristica,atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog.Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu este nici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog. Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving"(dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.

2. Toleranta - caracterizata prinnecesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea deintoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial lacontinuarea folosirii aceleiasi cantitati. 3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legatde teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evitasenzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.

4. Sindromul de abstinenta este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitate variabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, in special narcotic, la care individul este adictiv si care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.

Debutul sindromului de abstinenta este caracterizat de: - anxietate; - midriaza; - hipersecretie lacrimala si salivara; - rinoree. In continuare se instaleaza agitatia, insomnia, mialgiile, polipnee, tahicardia, hipertensiunea arteriala, crampele abdominale, voma, deshidratarea marcata, bufeuri cu sudoratie excesiva alternand cu frisoane cu piloerectie, dezechilibru acido-bazic. Aceste manifestari se atenueaza si dispar in 7-10 zile, dar simptomele reziduale psihice si vegetative pot persista timp indelungat. Copiii nascuti din mame dependente de morfina prezinta simptome ale abstinentei: iritabilitate, hiperreflexie, cascat, tremor, tahipnee, diaree, voma, febra.

Tratamentul intoxicatiei acute

In intoxicatia acuta se permeabilizeaza mai intai caile respiratorii pentru eventuala oxigenoterapie. Ca antidot se foloseste naloxona i.v. 0.4-2 mg pentru antagonizarea deprimarii respiratorii si comei. Daca nu apar semne de raspuns, se repeta administrarea antidotului la 2-3 minute pana la o doza totala de 1020 mg. Pacientii trebuie observati cel putin 6-12 ore. Metodele de de contaminare (in cazul pacientilor constienti si dupa ingerarea recenta) sunt provocarea vomei sau lavajul gastric. Se poate administra carbune vegetal sau purgativ salin. Este importanta reechilibrarea acido-bazica.

Tratamentul intoxicatiei cronice Pentru tratamentul morfinomaniei (dependentei de morfina) se recomanda intreruperea brusca a administrarii drogului. Pentru a evita sindromul de abstinenta se inlocuieste morfina cu metadona, aceasta din urma prezentand un sindrom de abstinenta mai putin grav atunci cand este intrerupta (dupa aproximativ 10 zile). Dupa dezintoxicare se pot administra timp indelungat doze mici de antagonisti, de tipul naloxonei in vederea protectiei fata de o eventuala reluare a toxicului, astfel evitand dependenta si sindromul de abstinenta.