Sunteți pe pagina 1din 2

Abstract Activitile criminale implic adesea riscuri considerabile.

Prin urmare, nu este surprinztor faptul c a fost speculat faptul ca infractorii difera de noncriminali n ceea ce priveste atitudinea fata de risc. Cu toate acestea, exist puine date pentru a susine aceast ipotez. Mai mult dect att, bazele psihologice ale diferenelor pe atitudine fata de risc sunt n prezent puin nelease. La studiu au fost prezentati prizonieri i subiecti de control, cu seturi de sarcini care constau in luari de decizii riscante i raspunsurile lor au fost modelate prin perspectiva CPT. Cele dou grupuri au artat mai multe diferene. Detinutii si-au asumat riscul mai mult decat nonprizonierii in cazul jocurilor care implicau pierderi iar in cazul jocurilor care implicau castiguri de mare probabilitate si-au asumat riscul mai putin. Concluziile acestui studiu au aratat o sensibilitate redusa la nivelul rezultatelor atat in cazul castigurilor cat si a pierderilor si o aversiune puternica in raport cu pierderile in randul detinutilor. Rezultatele studiului contribuie la o mai buna intelegere a atitudinii fata de risc in cazul detinutilor si a mecanismelor care stau la baza acestui fapt ce diferentiaza criminalii de noncriminali si astfel, poate ajuta la imbunatatirea interventiilor de prevenire a criminalitatii.

Introducere Capone, unul dintre cei mai cunoscuti gangsteri americani, a contractat sifilis in tinerete dar l-a lasat netratat intrucat a disparut. Sifilisul netratat poate duce la un comportament de asumare a unor riscuri extreme si s-a speculat ca starea lui de sanatate ar fi putut contribuit la inclinatiile lui penale. Activitatea infractionala implica intotdeauna riscuri considerabile cum ar fi ranirea in timpul unui atac violent sau a fi inchis ca urmare a prinderii in cazul unui furt precum si cazul Capone care a emis ipoteza conform careia infractorii difera de noninfractori in functie de dorinta lor de a-si asuma riscuri. In comparatie cu nonprizonierii, s-a dovedit ca prizonierii au o tentinta mai ridicata sa-si asume activitati riscante datorita abuzului de substante, a sexului neprotejat sau datorita jocurilor de noroc. Daly (2006) a raportat faptul ca tinerii delicventi prezinta o mai mare tendinta catre cautarea de senzatii (care coreleaza cu asumarea riscului) in comparatie cu elevii de liceu. Referitor la sarcini care implica riscuri financiare (de exemplu: loterii) care sunt o metoda

stabilita pentru investigarea atitudinii la risc, au mai fost realizate doua studii care au pus in contrast prizonierii si nonprizonierii in ceea ce priveste asumarea riscului. Block i Gerety (1995) au testat raspunsurile prizonierilor in comparatie cu cele ale studentilor privind riscuri monetare, suma si probabilitatea atat in cazul castigurilor cat si a pierderilor fiind variate. Cand numai castigurile au fost implicate, s-au inregistrat modele similare intre prizonieri si celalalt grup. Atunci cand s-au confruntat cu posibilitatea pierderilor, prizonierii au aratat un nivel mai ridicat de asumare a riscului fata de ceilalti. In plus, comportamentul nonprizonierilor a fost determinat de amploarea pierderilor in timp ce comportamentul prizonierilor a fost determinat de probabilitatea pierderii. Pe de alta parte, la celalalr studiu, realizat pe un joc de noroc, s-au constatat rezultate similare la prizonieri, antreprenori si studenti. Ce anume sta la baza diferentei in ceea ce priveste dorinta asumarii riscului la prizonieri si nonprizonieri. O abordare utila pentru a explica ce se intampla la nivel cognitiv in cazul acestui comportament este descrierea acestuia folosind modele cognitive si anume CPT. Mai multe studii au folosit CPT ca un cadru pentru a studia diferentele individuale. Dei CPT este adesea considerata ca fiind muta n ceea ce privete operaiunile cognitive exacte care stau la baza de prelucrare a informaiilor implicate n alegerile oamenilor (de exemplu, modul n care sunt cutate informaii i integrate ), ea totui surprinde regulariti cognitive importante ale comportamentului de alegere.

Discutii In studiul de fata, prizonierii au artat o tendinta mai mare de a-i asuma riscuri atunci cnd o pierdere a fost probabila, n concordan cu studiile anterioare. Cnd au fost implicate numai ctiguri, prizonierii au artat o tendin mai scazuta de a-i asuma riscuri, dar numai cnd probabilitatea fost ridicata (de exemplu, 95%). De asemenea rezultatele au aratat ca prizonierii au o sensibilitate mai mica la schimbari atat pentru castiguri cat si pentru pierderi. n plus, prizonierii au prut mai puin sensibili la diferenele n probabilitile de a experimenta un ctig, si totodata, prizonierii i nonprizonierii nu difer privind sensibilitatea lor la diferene n probabiliti de a experimenta o pierdere.