Tainele cultivarii rosiilor/tomatelor

Dragi prieteni gradinari, Svetlana (a.k.a Phlox) ne-a facut cadou inca un material interesant si extrem de bine documentat despre cultivarea tomatelor. Este un pic mai lung, dar sunt convins ca au ce invata din el chiar si gradinarii cu experienta. Ca sa fie mai interesant, neam decis sa-l impartim in mai multe parti, in felul urmator: 1. 2. 3. 4. 5. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate Regimul de hrana Ingrijirea si formarea plantelor Bolile tomatelor Concluzii

Chiar daca este o perioada mai aglomerata pentru cei cu gradina/livada, sa mai aruncati un ochi pe aici din cand in cand, ca nu veti regreta . (Huni)

E -he, ce-mi mai plăcea, în vremurile când buchia era încă străină de mine, să mi se citească despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari! La rândul meu, mamă fiind, n-am pierdut ocazia să le citesc copiilor mei. Nu ştiu câţi cunosc sau îşi mai aduc aminte de acest personaj năstrusnic şi de numeroasa lui famelie, precum şi, fireste, de burtosul si nesuferitul Senior Pomodoro, Domnul Roşie. Mie, cel putin, aceste personaje îmi trezesc amintiri nostalgice şi duioase. Şi, risc să mărturisesc, cred ca din acel demult trecut moment, mi-a încolţit în suflet dragul de grădinărit. Totuşi, să nu mai lungim vorba şi să trec la subiect. Intr-o buna zi m-am hotărât eu să cresc roşii în grădina mea plină de flori. De ce n-aş creşte, pe langă multitudinea de flori, şi nişte frumoase şi gustoase tomate, mi-am zis. Bine, bine, dar ce ştiu eu despre aşa ceva? Nimic. Sau aproape nimic din ce ar trebui ca să ajung, totuşi, să culeg roade zemoase, savuroase şi parfumate. „Nimic” sau „Aproape nimic ” nu mă ajută să purced la treabă, aşa că recurg la deja vechiul şi de ajutor obicei : întreb – că întrebarea moarte n-are – în dreapta şi-n stânga, verfic să văd eu „cu ochii proprii” , dacă cele spuse sunt în concordanţa cu realitatea, notez. Apoi mă pun în faţa calculetei mele şi continuu documentarea.

Căutăm, citim, notăm, rezumăm, punctăm, subliniem. Teoria o aplic la mărunta mea grădină de legume. Constat ce a mers, ce e greşit şi abia după aceea vin să împartaşesc cele învăţate, neuitând să completez cui observaţiile proprii. Plec de la o regulă simplă: ca să pot cultiva ceva, ce-mi doreşte sufletul, trebuie să ştiu cu cine am de’a face. Adică e musai să descopăr slabiciunile, dar şi punctele tari ale viitoarei locatare a gradinii mele, nu?. Trebuie să aflu ce-i place, ce o supără, cu cine se simte bine şi cu cine se ceartă. Şi cel mai important lucru: cum să fie sănătoasă, adică în ce fel de pământ se simte în largul ei, câtă lumină, umezeală, căldură şi hrană ii trebuiesc, de cine să o feresc. Haideţi să încercăm s-o luăm sistematic. De ce sistematic? Iată de ce. Nu de puţine ori m-am lovit de următoarea atitudine: „ce-mi tre’ mie, bre să ştiu ce-i place, ce-i om? Io pui sămânţa-n pământ, şi ştie ea ce tre’ să facş mai departe. Ii mai pui bşlegar şi o plivesc, copilesc, o mai stropesc când am timp şi apoi ce-o vrea Dumnezeu, ce atâta dădăceală?!” ca mai apoi, tot pe aceeaşi, să-i aud: – „uu, bre ce ginion am avut cu roşiile! a dat peste ele o mana d’aia reaua”, sau , „a fost la gandaci anu’ ăsta, bre…” sau „aoleo, trecu coana Frusica p’acolea şi-mi deoche roşiili, bre, naroada! D-aia nu mi s-a făcut nimica”. Păi cum să reuşeşti, dacă nu ştii nimic, şi nici măcar nu vrei să afli, despre biata plantă?! Cum să te răsplătească cu roade, dacă tu, precum fiul înfumurat al Imparatului Roş, treci pe langă ea şi nu-i vezi beteşugurile? De unde să te răsplătească? Şi cum „vorba lungă – sărăcia omului”, e timpul să trecem la treaba. Cu ce începem? Cu:

Insamantarea

Inteleg că trebuie să încep însămânţarea cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare), înainte de a fi scoasă planta la locul definitiv. Pentru a avea răsaduri sănătoase şi voioase, seminţele le vom trata şi apoi, căli (lucru pe care l-am descris detaliat intr-un material separat). Asta ar fi regula de început. Apoi, mai reţin că pământul folosit pentru răsaduri este bines să fi din cel în care va locui şi dezvolta planta până la adânci bătrâneţi şi anume cel luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera). Asta ar fi a doua regula. Acum urmeaza regulile regimurilor de lumina, caldura, umiditate.

Cum vom şti dacă este temperatura dorita? 1. doar dacă va avea chef. La umbră va creşte o lungană verde şi zăludă. stând cu talpile goale pe pamant simţim că ne îngheaţă picioarele. dacă senzatia pe care o resimtim este. va face.Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. lăsându-l aproximativ 10 minute. însa. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. In popor există o metodă neconventională de a verifica dacă s-a încălzit suficient pământul: dacă. desigur va fi o plantă fericită având caldura asigurată. fără teamă. dacă roşiei ii place atât de mult lumina. (ca cele pe care mulţi dintre noi le agătăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime. sau nu. precis la umbră i se va urâ şi va pleca. Regimul de caldura mergând pe firul logicii simple. trece la plantarea la locul definitiv a plantelor noastre . deoarece polenul devine steril. polenizarea nu mai are loc. mare iubitoare de lumină. Fără fotosinteză nu există planta. nişte bobiţe de fructe. de „catifea răcoroasă” înseamnă că pământul este suficient de încălzit şi este clar că putem. din nou. înseamnă că mai avem de aşteptat. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai): niciodata nu plantam intr-un substrat rece. De felul ei. De ce? Sub 10 grade planta incetează dezvoltarea. Dacă valoarea este sub 8 gradatii. cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele. Scurt şi la obiect. stăm în banca noastră şi aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încalzite. devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunatori. 2. şi cum Cheful este un domn capricios. Peste 29 de grade. Folosim un termometru de exterior. Pâna ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu purcedem la plantare. îşi încetează creşterea. roşia este o „sudistă„. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi. Temperatura ideală pentru dezvolatarea ei este de 22 – 27 grade.

Gata. Pentru cei ce detin solar/sera. Cum procedăm? Simplu: 1. deoarece. fertil. dar din abundenta. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. se formeaza o mica baltoaca. care cer efort si timp. turnam atata apa. in brazda adâncită . între timp. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme.Dar ce să facem. iar noi trebuie musai să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recuregem la brazdele incalzite . deci. oricat de setoasa este preferata noastra. adica in lacasul in care va sta. Afanatul? Udatul?Nici o problema! Se va ocupa. practic. mai ales a fitoftorei) si la o dezvoltare peste masura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. 2. de asmenea. Ca totusi sa prevenim uscarea substratului si formarea crustei. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situatii neplacute si nedorite: favorizeaza aparitia bolilor micotice (ciupercilor. In faza de rasad. Apoi. care nu va permite o aerare normala a radacinilor. toate aceste operatii. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. acelasi strat de mulci. este bine sa nu deranjam planta pret de 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. deoarece. Cu ocazia asta vom renunta si la corvoada prasitului. De ce? Pentru ca asa asiguram pe termen lund necesarul de apa. prin descompunere. Eu stiu ca-l voi folosi sa lenevesc. . Apoi. incat. Regimul de umiditate Inca o regula de luat in consideratie: Rosiei ii place cu capul in caldura soarelui si cu picioarele la racoarea umezelii. lucru stiut. adica a legarii rodului. iar „bogatia” de dedesupt. Iata cum. 3. si. vom avea grija s-o plantam in „mocirla”. le aduc aminte sa nu uite sa aeriseasca negresit. la randul ei. pentru ca in gradina sunt destule de facut. Nu ma intrebati ce veti face cu timpul ramas. la mutarea ei la locul definitiv. au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc. dacă . o buna ventilatie nu va permite nici formarea unei umiditati in exces (maximumul este de 70%. nevoie ei de apa este medie. acoperim cu o folie inchisa la culoare. dupa transplantare. Doar un pic. va produce. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. vom recurege la vechiul si de nadejde prieten – stratul de mulci. dar NU ud. cenuşă. răsadurile noastre au luat-o razna. Asta e tot. resturi vegetale menajere. punem bălegar macerat. dupa aceasta valoare polenul devine lipicios. pentru ca hapsanei buruieni ii va fi greu sa treaca de bariera „paturicii” hranitoare. caldura (binecunoscutul biogaz). din cele care deja au răsărit. Soarele de peste zi isi va face treaba lui de incalzire deasupra. polenizarea este compromisa). Iata de ce substratul il vom pastra continuu umed. 4. iarba cosită sau buruieni. acoperim cu pământul dislocat. vor fi reduse la minimum. cam la 20-25 cm. Apa nu are voie sa fie in exces. respectiv se impiedica formarea condensului pe peretii spatiului inchis.

udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. inca o data. exista si exceptii. daca ne apucam sa udam dupa o lunga perioada de lipsa a apei riscam craparea fructelor. nu ajungem in situatia uscarii lui excesive. Dupa unii specialisti. 3. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. la prietenul nostru stratul de mulci. niciodata rece. si. impiedica supraincalzirea substratului. 4. Cu toate acestea. Se uda. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. prin descompunerea sa lenta hraneste planta. inflorire. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. Graficul de udare a tomatelor: 1. seara ar fi cel mai bine. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. astfel. aerul va ajunge la planta cu usurinta. de regula. Amintesc. De ce? Deoarece. veti sti ca trebuie mulcit . trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. scapam de neplacerea formarii crustei de la suprafata in urma evaporarii rapide a apei sub actiunea soarelui de peste zi. Desigur. pana la saturatea substratului. formarea unor fructe mici si diforme. atunci cand temperaturile depasesc pragul bunului simt de 30 de grade zile de-a randul. in perioada de coacere a fructelor. Udarea se face folosind dor apa calduta. ca peste noapte. apa sa aiba suficient timp sa ajunga pana la ultimul firicel al radacinii. Vorbind de grija. seara sau dimineata foarte devreme. in perioada de legare rod (inmugurire. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci calie. Repet: stratul de mulci joaca triplu rol: mentine umezeala in limite normale. printre randuri. cand este chiar indicata udarea rosiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. dupa transplantarea la locul definitiv. Totusi.Un fapt important de retinut cand este vorba de udat plantele. fara presiune. intr-un apoteotic final. Udarea se va face direct la radacina sau pe brazde. udand seara. Neformandu-se crusta. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar . cu mulcirea ulterioara a plantei. deci. apa nu are voia sa balteasca! Frunzisul trebuie ferit de udare pentru a nu provoca la lupta nedreapta sporii ciupercilor perfide si atacatoare. 2. Astfel. din nou. lasand apa sa curga in suvoi subtire. planta va „rasufla usurata”. fructificare). facandu-le cate un dus bine-venit din varfuri pana la radacini. desigur. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. fireste. cam ½ de galeata de planta si. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. ma veti intreba: ce se va intampla cu rosiile. cam o saptamana. mai ales dupa ce fructele s-au marit. la imbolnavirea plantei in intregime. In plus. dupa care. Daca ati citit cu atentie. vom ajuta plantele sa se racoreasca. din belsug. Fireste. la rasucirea frunzelor si. daca este foarte cald si noi intarziem sa le udam.

de cele mai multe ori – avortează. producând multă verdeaţă. ea nu va mai fi pe placul dumnealui. În cazul hrănirii trebuie ştiut că. important să ştiu. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. Când hranim. iniţial. Să vă explic. fireşte si celelalte. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. mai sunt. Fructele leagă prost. deoarece. într-un mod mai puţin stiinţific. În lipsa lui. Fosforul o ajută să lege rod sănătos.fi acele de conifere. Daca folosim iarba. care-si va cauta iarba cruda in alte parti si ne va lasa plantele in pace. domnul acarian rosu. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. cele superioare se află în ∠ de 90º. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. vom avea grija s-o lasam sa se „paleasca ” (vestejeasca) un pic inainte de a o presara pe langa tomata. asa cum am procedat si eu din lipsa de cetina. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. Fructele sunt mici. coacerea este mult întârziată. astfel. cum? Am mai spus-o şi nu voi conteni să repet: ca să faci un lucru cu noimă. cresc greu şi. devine obeză. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. Asta. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. ea reacţionează foarte bine la acest element. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. De aceea. florile sunt mici. violaceu-purpurii în partea de jos. ca să pot ieşi din diferite situaţii total neplăcute şi. O să vi se pară. Devin sensibile la infecţii. Apoi. planta rămâne pitică. planta se „îngraşa”. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. observăm că frunzele rămân mici. ştiu. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. eu aş spune – deloc. în general. Practic. bor. tulpinile sunt firave. îi conferă imunitate. mangan. mai bine o facem mai târziu. cupru. am realizat că este . infruptadu-se cu mare placere din seva lor. zinc. ce este cu aceste elemente: Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. la fel de importante: magneziu. puţine şi fără gust. iari pe buze vă va sta întrebarea: la ce-mi trebuie mie să ştiu chimie d-asta? Aşa am gândit şi eu prima dată. de un verdealbăstrui. de un verde-gălbui. Pentru a suplini azotul. complicat. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. Pe lângă aceste elemente. Dar daca iarba va fi vesteda. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compot” de bălegar. capătă o culoare întunecată. totuşi. se va instala comod pe frunzele gustoase ale rosiei noastre. calciu. mare pisicher si amator de iarba cruda. fier. Florile se dezvoltă greu. Dacă este în exces. totul a devenit foarte simplu de înţeles. cu ce. de multe ori nemaiapucând să se coacă. trebuie să pricepi de ce se procedează într-un fel şi nu altminteri. Frunzele se răsucesc spre interior. Cand este deficitar. la diferenţele de temperatură. ca la rândul lor. că-s pe lângă toate gardurile. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a ne înfrupta din roadele lor. Şi de astă dată din impas ne va scoate . la fel şi rodul. iar rod – mic şi anemic sau deloc.

cu timpul. Un fel de delicatesă. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. ca mai apoi să începe să se usuce. Este preferatul tomatelor. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădacinilor. În principiu. încep să se răsucească spre interior. îngropăm pe lângă planta matură. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. Pentru că. când nu mai poate avea loc absorbtia acestui element de către plantă. Strângem cojile. punctul lor de creştere se înnegreşte. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. În lipsa acestui element apare cloroza. nefiresc. În exces. Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei il joacă şi borul. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. când creşte nevoia de magneziu. din vreme în vreme. se lemnifică radial. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). pică (avortează). Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. Este foarte util. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. Şi el se ocupă de imunitatea plantei. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. Nu uitam. de regulă. coacerea şi savoarea fructelor. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. Este bine-venit în orice situaţie. mijlocul se albeşte şi . începând cu perioada de formare a mugurilor florali. bunătate de comoara potasică. sau. săpând în jurul ei un mic şanţ. se reduce suprafaţa de fotosinteză. cele batrâne devin de un verde închis. în pământ. Florile. soluţie 1% de acid boric. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. In cantitate insuficientă. cenuşa. Frunzele tinere devin clorotice (galbejite). Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. mai este magneziul. borul este în cantitate insuficientă. Potasiul – Elementul sănătăţii. mai ales în dezvoltarea. n-au gust şi aromă. Unele încep să putrezească. Nu pierdem din vedere nici calciul. le marunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. Frunzele tinere se încreţesc. adică 10 grame la 10 litri de . fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. se usucă şi cad. şi. fireşte. Fructele se coc neuniform. săptămânal vom pulveriza pe circhinaşi şi pe frunze. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. Ajută planta să fie rezistentă la boli. în cămările căreia se gaseşte acest „aliment”. niciodată nu e în exces.buna vecinică – doamna urzică.

riscăm ca hrana să devină otravă. rupt frunze. molibden. mangan. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. iar hrana ajunge greu. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră.apă. nu pentru că ar fi mai puţin importante. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. cârnit. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. Acum să trecem în revistă un . pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. foarte util. creşterea este încetinită. atat de trebuincios.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. fier. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. pentru că. Ne-am facut o idee ce nu trebuie făcut. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. după ce am stresat destul planta. prea lent. la plantă. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). Dacă este prea cald. să trecem la următoarea întrebare: . 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. cel puţin pentru mine. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. Nu exagerăm cu borul. mai rau va face. De ce? Deoarece când este prea rece. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. Când hrănim În primul rând. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. Dar. grafic de hrănire. să zicem. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. clor. Bun. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. în cantitate mare devine toxic şi. După ce. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. cu alte cuvinte. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. cupru. Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. în loc să ne ajute. mai ales fosforul. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. un pic mai înainte.

uscată. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. făină de oase. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. în urma reacţiilor chimice. îngrăşăminte „new generation” – bio sub formă de granule sau lichide. hrişca. . etc. usturoi. Eu. Ei. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . apa în care am spălat cerealele: orezul. bine marunţite. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinareală! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre.Cu ce hrănim Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. recurgem la. drojdie de bere. de ace de conifere. vacă. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. plante medicinale şi aromat-condimentare. adică macerate. cenuşă. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. dacă vorbim de sintetizate. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. la care adaug nelipsita cenuşă. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. adică doar o lingură. aşa numita. compost. adică. plante condimentar – aromatice şi medicinale. arpacaşul. coji de ou pisate . În rest. se va transforma în amoniac. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi un pospai. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. pâine veche. din buruieni. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. Altminteri. Să vă spun cum procedez eu. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. nu are rost deoarece. compost. din puţina mea experienţă. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. oi. şi nu numai. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. Mai folosesc: drojdie de bere. mraniţă. preferata mea. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. şi anume: găinţ de păsări. în cel mai fericit caz. Combinând-o cu compost. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. cartofii în coajă. Cu certitudine. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. meiul. nu mai mult. folosesc materia primă din zona imediată. „compoturi”. capre. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. iepuri. Dar nu disperaţi. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. ce-mi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. apa în care au fiert vegetalele. Este de departe cel mai complex ingrăşământ organic. cam o mână – două. coji de banane. organică. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase.

Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. în soare. afară. totuşi. În rest. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. folosesc cu mare succes purinul. Eu mai adaug şi cenuşă. lăsăm să se limpezească (decanteze). acopăr cu apă calduţă. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jurîmrejurul plantelor şi nu numai. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). tifon. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile . Şi. Reţeta 6 – Zerul. Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. adăugăm 100 gr drojdie de bere. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. laptele degresat sau laptele batut. aproape de plin. datorită materialului sacoteiului. credeţi-mă. sau nu. Stropim 1-2 ori pe săptămână. adică. Scurgem apa limpede. fireşte. adică: croiesc un săcotei. numai că. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. în felul acestea. După ce s-a racit – strecurăm. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. oricare dintre cele enumerate. suficient de mare. fie direct la rădăcină. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. stată în soare pănă se încălzeşte. se economiseşte destul timp. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). a rodului. O prietenă ma învăţat să fac mai simplu purinul. pe care-l folosesc să rup urzici. Umplu pe jumătate o găleată de 10 l cu urzici crude. astfel se împiedică „avortarea” lor. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. Strecurăm. Se întăreşte sistemul imunitar . şi. la 9l de apă. Lăsăm acoperit. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. să le las să se pălească. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . ardeilor. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. şi. toată masa va rămane închisă în acesta.10 gr la 10 l apă călduţă. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. Timp. pentru că. dar şi pe placul vinetelor. fără flori şi fără rădăcini. de urzici. adică. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. cartofilor.urât. maceratul. acoperim. Se stropeste planta în intregime. acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. Înghesuim în săcotei urzicile. Opărim cu apă clocotită.Reţeta 1 Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărimcu 5 l apă fiartă. adică să nu fie. Ca şi în alte cazuri. cam un pahar. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. sau fierbem 15 minute. ţinându-ne de nas. peste ea. În stare proaspătă. dintr-un material destul de dens. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. începând cu faza de îmbobocire. cam 1 săptămână – 10 zile. căderea mugurilor florali. adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. II – luăm o găleată de 10l. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. apă de ploaie. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. apă.

pentru a mulci. 1 l de papa-bun pentru fiecare plantă. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. Apoi strecurăm. practic. folosim doar buruienile. Numai ca. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. În mare. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. adaugăm apă fiartă. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. Aşa că. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. O dată la plantare. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. strecurăm după răcire. ne va scuti de celelalte doua operatii. Mulcirea. după recoltare. adăugăm apă. apoi udăm la rădăcină. bogate în potasiu şi magneziu. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. 1. la căldură. stavilă în faţa bolilor este şi aceast amestec de ierburi. mai intai vom trece la prasitul plantelor pentru a . Plantele se stropesc pe frunze. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. Apoi. se mărunţesc bine şi se încoporează la rădăcină.2 linguriţe la litrul de apă calduţă (cam 10 grame). Prasire/afanare/mulcire. Reţeta 8 – cojile de banană. acoperim şi lăsăm preţ de 6-10 zile la „fezandat”.Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. adăugăm până la 10 l apă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. amestecăm. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. a doua – în perioada de copilire. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. după care se vor pudra cu cenuşă. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. lăsăm la limpezit. daca inca nu am facut-o. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului (pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta fitoftoră. luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. le uscăm. deopotrivă.

dupa cum remarcam. ca din timp in timp. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. in mediul ei natural. trecem imediat si la prinderea sa. cam la 2 -3 saptamani de la transplantarea la locul definitiv. care. Operatia de legare va incepe. Dar daca intarziem. deoarece. cu nuante de violaceu-albastrui. practic la cateva zile dupa ce le-am plantat la locul definitiv. pentru o mai buna sustinere a lor. Daca rasadul este inalt. si au o inaltime mica. pentru ca este o planta taratoare si nu „cataratoare”. va capata o culoare mult mai inchisa. Musuroirea – un alt moment foarte important in cresterea si dezvolatrea plantei. . La acestea vom fi atenti sa nu atinga solul. Asa ca. care cresc sub forma de tufa. urmatoarea dupa vreo alte 10 – 15 zile. de regula. Legarea – o alta operatie importanta. sub ciorchini. se formeaza pe o singura tulpina. nu necestita legarea. udam din plin si. care sa nu raneasca planta si sa permita cresterea libera. fie tulpina. Legarea se face cu precadere la rosiile inalte (nedeterminate sau indeterminate). rosia este o „pamanteana”. riscam ca ea sa-si gaseasca singura loc de „parcare”. Acestea ar fi cele doua momente care ne vor indica momentul prielnic de musuroire. proeminente din care vor porni viitoarele noi radacini. la tropice. sa zicem. Asa deci. Fireste ca rosiile. (pentru ca lasa planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. dar si la cele medii (determinate). sa-i intarziem serios dezvoltarea. cand momentul o cere. la baza. si deja stiti. De aceea avem grija. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. ea creste pe pamant. nu se catara. abia dupa aceea presaram stratul de mulci. aceasta operatie am descris-o intr-un material separat. sau. singura planta ne va sopti. acum voi face un rezumat: se trece la musuroire in momentul in care. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. direct pe pamant. vom afana bine pentru aductia de aer la radacini. in cel mai fericit caz. Pe larg. Daca trecem la musuroire prea devreme riscam sa inabusim planta. prima musuroire ar trebui sa aiba loc . vom lega plantele de araci sau de spalieri. Musuroim intotdeauna cu pamant umed. Cum? Fie pe tulpina ei vor aparea mici „buburuzeli” . adica de prindere.scapa de buruieni.

şi mai târziu şi pe fructe. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. soluţie de lapte degresat. chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. pe la orele amiezii. Cât de des? Dacă se poate. Astfel se ajunge la situaţia. kefir. să reţinem că florile „bătute”. adică a căderii lor. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 l apă calduţă). deorece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. chiar şi la cele crescute „afară”. fiti atenţi ce fel de creştere au: indeterminată sau determinată. cât şi in vederea îmbunătaţirii legării rodului.Polenizarea. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). deloc plăcută. măcar de 2 ori pe săptămână. atâta timp cât sunt în floare. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. . Şi tot legat de flori. Următorul pas: Formarea sau modelarea prin copilire. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). Se întâmplă deseori grădiniştilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. cum frumos li se mai spune undeva prin Banat sau Ardeal) este o operaţie. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. adevăraţi Quasimodo între tomate. Aşadar. Aşa că îndepărtaţi-le. care necesită un volum mare de lucru. cu soluţie de acid boric (1 lingurită – sau 10 grame . Din ele. carnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. în zilele însorite. deorece ele se formează diferit. sau. oricat de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. Un moment deloc de neglijat. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea sau îndepartarea còpililor (puilor. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). Neîndepărtându-i. zilnic. dar absolut necesară. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade.la 10l de apă călduţă). recolta. dragii mei prieteni-gradinişti. viitoarele fructe sunt diforme. cănd cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. este bine să pulverizăm. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate.

se va cicatriza mai greu. Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. Roşiile înalte (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere indeterminată). care cresc în formă de tufă. ca rănile să se vindece repede. sub primul ciorchine se va indepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. Roşii pitice (pe plicurile de seminte sunt trecute superdeterminate). Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. cu atât rana. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. Asta înseamnă că. vom mai lăsa înca unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. aici părerile sunt împărţite. neapărat. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. pe balcon. Productivitatea lor este scăzută. dar după ce s-a uscat roua. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. şi într-un caz şi în celălalt. care nu va mai permite refacerea unuia nou. un surplus de energie. de aceea se vor forma într-una. Dar. de obicei. în aşa fel . operaţie care se face pentru a grabi coacerea şi . trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. pentru a nu obosi planta. după care se opreşte din creştere. se recomandă sp se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. terasă. devreme.Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. înafara celui de-al doilea còpil. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenusă sau carbune pisat. apucând-o la 1 cm de bază. După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile dinnainte alese. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. de regulă. pe toată durata dezvoltării lor. astfel: in cazul formării în doua tulpini. o recoltă. fară să se dorească. Intrevalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele indeterminate. mai rar în doua tulpini. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. din nou. necesitând. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. Există şi roşii. deorece pe ele se formează doi-trei ciorchini. Deasemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. pe răcoare. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. în urma ruperii. mai pe limba amatorului. mai dezvoltaţi. Ei. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp.5 şi trei metri. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. Unii susţin cele prezentate. Pentru formarea în trei tulpini. în dimineţile însorite. Cârnitul sau Ciupitul. aşa zis pitice. cuprinsă între 1. îndepărtarea prin rupere. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. Roşiile medii (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere determinată). Copilirea se face. ele vor fi copilite sistematic. le recunoaştem după înălţimea lor. De pildă.

altminteri: Phytophthora infestans. cu un nume exotic. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. Cum nu am pretenţii de a fi un astfel de scriitor. Paradoxal sau nu. Pentru început. Dar. care implică rupere. să ştiţi. pe măsură ce cresc. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale gradinăriei): „o plantă sănătoasă. apoi. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. descriindu-le în amănunt. boală micotică. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. Ele. frunză cu frunză. În plus. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. în schimb. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. suprafaţa de evaporare a apei scade brusc. boli si tratamente bio Dacă aş fi fost scriitor cu ştaif. cu care nu am să vă consum rabdarea şi timpul. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. Ca să ştim cand este bine să ne oprim. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. . trebuie să reţinem. Regula nu se aplică la cele înalte. Atenţie. că avem ac şi de cojocul ei. De ce? Desigur. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. etaj cu etaj. însă.obţinerea unor fructe mai mari. continuăm să rupem şi de sub al doilea. ci cate una-două. Explicaţia este simplă. Nici udat şi nici hrănit. Am să descriu metodele profilactice şi de tratare ale celor mai răspândite şi sâcâitoare dintre bolile tomatelor. fiind în convalescenţa. dragii mei. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. Îndepărtând frunzele devenite inutile. Am să fac. Vom face acest lucru pentru a inlesni fructificarea. prin îndepărtarea frunzelor. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. De reţinut: după orişice operaţie. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. nu voi face acest lucru. este fitoftoroza. Înafară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepartarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. astfel. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. în mod normal ar fi trebuit să trec în revistă bolile şi dăunătorii acestei culturi. fireşte. vă voi prezenta câteva „reţete medicale”. şi. din mai multe motive. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. pentru a nu stresa planta. aerul trece liber. veţi constata. dragi grădinişti. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. ciupire. că multe dintre „reţetele culinare” ţin loc şi de remedii de leac. alt ceva. Prin îndepărtarea frunzelor. Cu mai puţine cuvinte. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. şi se formează fructele. însă. îndepărtare. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. Numai că acest lucru se va face treptat. Îndepărtarea frunzelor de la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întrega recoltă şi ceva pe deasupra.

lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. ca alţi grădinişti să nu -l folosescă. Fireşte. Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înalţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucaţele de sârmă de Cu câte plante avem. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . care conţin cupru. eu fug de preparatele ce conţin cupru. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. Iodul se va lupta cu bacteriile. Cum? Înainte de a fi însămânţate. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. în soluţie de acid boric sau bicarbonat de sodiu. pe cât posibil. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. maximum două. Urmează faza de răsad. în infuzie din: urzică. urzică + coada calului. . dar şi o hrană delicioasă. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. dintre variantele înşirate. Coada calului. să tratăm şi să călim seminţele. Asta nu înseamnă. nu contează. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. vom alege una. Incerc să-l evit. ele vor fi ţinute în: apă de cenşă. Apoi urmează călirea. Firul îl trecem. ca să-i îndepărtăm stratul protector. mai întâi de toate. adică din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. fireşte. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. sau în suc de aloe vera. care ne scuteşte. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. întăreşte ţesutul plantei. rostopască. cât de multe ore pe zi va fi posibil. să plesnească de sănătate trebuie. se freacă bine cu galss-papir. dar. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. Căt timp le ţinem? De la căteva ore până la câteva zile. tătăneasă. în mare măsură. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. Se „dezghioacă” sârma din învelişul său. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor hapsâne. trecem un fir de cupru. ca să nu îngreunez solul cu el. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt într-un material separat: „E vremea semănatului”. planta ce va să se nască. în general. Din fragedă pruncie. să folosim stropirile cu solutii. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). etc. nici pe departe. Ca pe viitor.Cu ce începem? Cu seminţele. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă.

de preferinţă întunecate. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. ca fitoftorei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce cauta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji că pe acolo ar putea pătrunde cine ştie ce năzbâtii de „patogenişti”. spre rădăcină. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu ciupercina năroadă! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. Cuprul este un element.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi cald preţ de 5 zile. Se pare. la un moment dat. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr impotriva ciupercilor fitoftoroase şi nu numai. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. ţinem de azi pe mâine în soare. adăugăm una-două linguri săpun lichid. Profilactic semănăm pe brazdă. ce întalneşte seva. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. sau printre plante. Dacă întâmplarea face ca fitoftoroza să-şi facă de cap prea tare. asfel. Maceratul de usturoi. care are rol de doică şi de bady-guard. . care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercine de tot felul. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. care va feri planta de ciuperca fitoftorei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. Apoi.transversal. atunci vom stropi ceva mai des. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. Trecând prin zona cu pricina. şi cum de ajunge un amărât firicel de cupru să ne ferească planta de duşmani. buna prietenă. molecule de cupr ajung în sistemul circulator al tomatei. muştar alb sau crăiţe. Şi. vrând-nevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. O preparăm în felul următor: 1. Cum funcţioneză? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. Este un antibiotic natural. în general. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. da? Buuun. O altă reţetă împotriva fitoftorei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. puţin mai jos de prima frunza adevărată. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. în drumul ei? Corect – firul de cupru. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. Urzica. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. Haideţi să înţelegem cum stă treaba. astfel. prin tulpina plantei la o înăltime de cel mult 3cm (dupa unii chiar si 5cm) de la bază. fireşte. dăunatoare. “Mustatile” rămase se dau în jos. Strecurăm.

Oricum. O rţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. seara. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. un beteşug deloc plăcut. ce şi cum se poate pregăti din acest minunat „tropican”. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea fitoftorei. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . înainte de culcare. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. Cât despre strângerea şi păstrarea recoltei. spun specialiştii. Astfel ne putem trezi cu : Putrezirea vârfului fructului. iar domnul putregai atât aşteaptă. adânc. pătării brune. mai ales în perioada de formare a fructelor. Ştim acum câte puţin din fiecare. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. aceste lucruri le ştie şi cel mai neavenit grădinist. Şi. Restul îl vom învăţa pe parcurs. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. voi reveni. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. Stropim o dată la 2 săptămâni. aşa. Gata! Un alt conaş putregai se ocupă de tulpină. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. Avortarea florilor. am ajuns la liman. altă dată. etc. grosso-modo. dar şi a afidelor şi acarienilor. Strecurăm. Astfel. Dupa atata informatie iata si cateva concluzii si raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente: . În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. În afară de fitoftoroză. Strecurăm. uite aşa. care apare. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. Astfel. adăugăm. dimpotrivă. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm la ostoit câteva ore bune. mai bine o zi. Din varii motive (diferenţe de temperatură. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. Adică: trecem la îndepărtatul fructelor atacate. ca apa să ajungă. tesutul din vârful fructului rămâne fără apă. insuficientă umiditate sau. din greşeli sau din luări aminte. apoi pudrăm cenuşă din belşug.Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin cateva zile. cât de des posibil. la macerat. Asta. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. Vom stropi mai des. prin metoda ce vi-o voi spune. după ce stercurăm. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de metilen. Apoi. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. pe care îi păstrăm în pungi de plastic pănă la întrebuinţare. cătinel-cătinel. maximum 10. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. dar nu e obligatoriu. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci nesuferite. în exces. poate. la ultimile firicele ale rădacinii. pin.

işi schimbă gustul şi aroma. Nu scăpaţi momentul copilirii. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. dar şi mai bine. apar petele brune. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. dar are pretenţii la bucate alese: azot. potasiu. devin sensibile la boli şi dăunători. iar sub 3º moare. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. Borul şi manganul – în calitate de hrană. fireşte. 10. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. Rezultatele sunt pe măsură. Magneziul – în cantitate mare. şi vă veţi uşura munca. 13. 8. fier. 4. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. Mulciţi plantele. dar din belşug cu apă stată la soare. 6. 9. 7. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură nu-i place bălegarul proaspăt. Îl vom administra cu precădere la început. iar tomatele vor fi nespus de fericite. însă. grăbeşte coacerea fructelor. cupru mangan. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. Tomata ţine la silueta ei.1. dar obligatoriu. În lipsa luminii. îi conferă rezistenţă la frig. dar şi peste 30º încetează creşterea. Tomata trebuie susţinută. Fructele se coc greu. 2. deoarece singură nu o poate face. chiar urăşte. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. Tomata se udă rar . în funcţie de soi. creşte calitatea fructelor. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. va pierde rodul. Tomata iubeşte nespus lumina. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. dar. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) nu-i place udatul în exces. fructele şi seminţele. Sub 16º. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. planta „avortează” florile sau fructele. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă! Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. fosfor. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. De el au nevoie rădăcinile. Muşuroiţi planta. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. 11. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. macerat de urzică. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. sub formă de macerat de găinaţ. 5. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. Nu este o mare mancăcioasă. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). nu-i place. . Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. magneziu – în primul rând – urmate de bor. nu leagă. Atenţie. Fosfor – în cantitate mai mică. şi nici îngrăşămintele minerale în exces nu-i place azotul în exces. Azot – în cantitate moderată.

pornind de la înţeleapta zicere „un om instruit face cât doi”. Voi încerca. dar. ca să nu mai spun de multitudinea felurilor de prelucrare/preparare a lor. am încercat. Desigur. al cultivării acestei minuni sud-americane. să vin cu veşti – poveşti şi din partea aceasta de învăţătură. lipsiţi de experienţa şi îndemânarea adevăraţilor gospodari. dar tare plăcut. Până atunci: vreme prielnică şi recoltă îndestulată! [View with PicLens] . să purcedem la drumul anevoios. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe Dragii mei prieteni „gradinişti”. Mi-ar plăcea să cred că picul meu de documentare. în limbaj cât simplu să punctez etapele cele mai fierbinţi şi piedicile cele mai frecvente ce pot apărea din momentul în care ne-am hotărât. vă va călăuzi în activitatea de „tomatologiei”. la fel de importante sunt şi recoltarea şi păstrarea pătlăgelelor roşii. cât de curând. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata.- detestă umiditatea. temeinic însuşita. nu ştiu cât de academic sau empiric am atacat problema cultivării tomatelor.

.

lemn. Eu am pus pe langa plantutele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am taiat la ambele capete. cat tulpina. adica exact de la plantarea la locul definitiv. fie in preajma primului musuroit. Asa procedam de fiecare data cand percepem semnalele. fiind destul spatiu. acolo unde-i sade asa de bine. da’ ce facem cand e prea inalt musuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. De ce este musuroirea una dintre regulile de aur de urmat in cresterea tomatelor? Musuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. Mai multa forta – imunitate crescuta. Musuroind inainte de vreme. totusi. Nu uitati ca rosia este . pamantul de la musuroire nu va cadea pe laturi. Cu cat mai inalt cu atat mai bine! . pentru a musuroi trebuie sa stim si cand anume o facem. la baza. mult mai simplu. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. Bine-bine. care vor hrani mai abitir planta. o planta taratoare. pe buna dreptate ma veti apostofa. Plante sanatoase inseamna recolta bogata.respectiv tulpina lungindu-se. Mai multe radacini – mai multa forta. plantei ii trebuie hrana si cum credeti ca ne spune ea ca-i este foame? Isi „buburuzeste” tulpina. Mai este un indiciu secret de stiut: atata timp. totodata pot sa si mulcesc. confectionam cilindri din pet-uri. adica pe tija apar mugurii de radacina sub forma unor mici proeminente. imbracand astfel planta. acela este timpul propice de a fi musuroita. se va mentine la locul lui. riscam sa sufocam planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din crestere. Un pamant curat si bogat in cele de trebuinta culturilor. plastic de jur-imprejurul plantei sau. care are radacini sanatos dezvoltate este reteta sigura a unui rezultat pe masura: recolta bogata si curata. Nu trebuie sa aiba o dimensiune standard. Simplu ca buna ziua. Fie vom lua masuri din primele momente. stam in banca noastra. Numai ca. va asigura dezvolatrea unui sistem radicular de invidiat plantelor. daca nu s-o pierdem definitiv. are culoarea verde. In felul acesta. Cum? Avem cateva variante: putem pune drept bordura cateva tigle sau bucati de placaj.Musuroirea tomatelor Un bun gospodat stie ca un pamant roditor in combinatie cu o planta. O planta sanatoasa si puternica e putin probabil sa fie atacata de daunatori sau agenti patogeni. Din acele proeminente se vor naste urmatoarele radacini. Acesta este semnul ca trebuie trecut la musuroire. Asa ca vom fi atenti la urmatorul fenomen dupa plantarea la locul definitiv: crescand. pentru ca graba strica treaba. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma radacini suplimentare. in momentul in care culoare incepe sa se inchida si are nuante albastrui-violacee.

prin care hrana ajunge la frunze. rumegus. atat de necesar plantei si coacerii fructelor. Inca o mica mentiune: o data cu musuroirea. . care vioaie vor hrani. dragii mei. iarba. buruieni fara seminte. Astfel ajutam sa-si formeze radacini suplimentare. carton. punandu-i la dispozitie materie prima: pamant roditor si mulci. Unde mai pui ca planta devine mult mai fortoasa si mai rezistenta la atacul diferitilor agenti patogeni perfizi. Astfel. pana la strangerea recoltei incepe deja sa se formeze un strat sanatos si bogat. musuroirea si beneficiile ei. Sa mai amintim si ce hrana buna reprezinta un astfel de strat?! Aceasta este. Si atunci ce ne ramane de facut? Evident. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. radacinile hranesc tulpina. vom avea grija ca locul pamantului dizlocat pentru aceasta operatie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. continuu planta. practic. sa o ajutam sa-si formeze mai multe radacini. etc peste care vom presara un pic de pamant.De ce trebuie musuroit la asa o inaltime? Rationamentul este simplu: Se formeaza radacini. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” radacinile fac un popas si se odihnesc. ca se pricepe de minune la asa ceva. Ramanand pe loc din dezvoltare nu mai dau randamentul trebuincios si deci nici suficienta hrana celorlate concurente. Apoi vine randul mugurilor florali sa se dezvolte. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. perioada in care radacinile iar raman pe loc. talas. adica se operesc oleaca din crestere. Pe langa acest beneficiu.