Tainele cultivarii rosiilor/tomatelor

Dragi prieteni gradinari, Svetlana (a.k.a Phlox) ne-a facut cadou inca un material interesant si extrem de bine documentat despre cultivarea tomatelor. Este un pic mai lung, dar sunt convins ca au ce invata din el chiar si gradinarii cu experienta. Ca sa fie mai interesant, neam decis sa-l impartim in mai multe parti, in felul urmator: 1. 2. 3. 4. 5. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate Regimul de hrana Ingrijirea si formarea plantelor Bolile tomatelor Concluzii

Chiar daca este o perioada mai aglomerata pentru cei cu gradina/livada, sa mai aruncati un ochi pe aici din cand in cand, ca nu veti regreta . (Huni)

E -he, ce-mi mai plăcea, în vremurile când buchia era încă străină de mine, să mi se citească despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari! La rândul meu, mamă fiind, n-am pierdut ocazia să le citesc copiilor mei. Nu ştiu câţi cunosc sau îşi mai aduc aminte de acest personaj năstrusnic şi de numeroasa lui famelie, precum şi, fireste, de burtosul si nesuferitul Senior Pomodoro, Domnul Roşie. Mie, cel putin, aceste personaje îmi trezesc amintiri nostalgice şi duioase. Şi, risc să mărturisesc, cred ca din acel demult trecut moment, mi-a încolţit în suflet dragul de grădinărit. Totuşi, să nu mai lungim vorba şi să trec la subiect. Intr-o buna zi m-am hotărât eu să cresc roşii în grădina mea plină de flori. De ce n-aş creşte, pe langă multitudinea de flori, şi nişte frumoase şi gustoase tomate, mi-am zis. Bine, bine, dar ce ştiu eu despre aşa ceva? Nimic. Sau aproape nimic din ce ar trebui ca să ajung, totuşi, să culeg roade zemoase, savuroase şi parfumate. „Nimic” sau „Aproape nimic ” nu mă ajută să purced la treabă, aşa că recurg la deja vechiul şi de ajutor obicei : întreb – că întrebarea moarte n-are – în dreapta şi-n stânga, verfic să văd eu „cu ochii proprii” , dacă cele spuse sunt în concordanţa cu realitatea, notez. Apoi mă pun în faţa calculetei mele şi continuu documentarea.

Căutăm, citim, notăm, rezumăm, punctăm, subliniem. Teoria o aplic la mărunta mea grădină de legume. Constat ce a mers, ce e greşit şi abia după aceea vin să împartaşesc cele învăţate, neuitând să completez cui observaţiile proprii. Plec de la o regulă simplă: ca să pot cultiva ceva, ce-mi doreşte sufletul, trebuie să ştiu cu cine am de’a face. Adică e musai să descopăr slabiciunile, dar şi punctele tari ale viitoarei locatare a gradinii mele, nu?. Trebuie să aflu ce-i place, ce o supără, cu cine se simte bine şi cu cine se ceartă. Şi cel mai important lucru: cum să fie sănătoasă, adică în ce fel de pământ se simte în largul ei, câtă lumină, umezeală, căldură şi hrană ii trebuiesc, de cine să o feresc. Haideţi să încercăm s-o luăm sistematic. De ce sistematic? Iată de ce. Nu de puţine ori m-am lovit de următoarea atitudine: „ce-mi tre’ mie, bre să ştiu ce-i place, ce-i om? Io pui sămânţa-n pământ, şi ştie ea ce tre’ să facş mai departe. Ii mai pui bşlegar şi o plivesc, copilesc, o mai stropesc când am timp şi apoi ce-o vrea Dumnezeu, ce atâta dădăceală?!” ca mai apoi, tot pe aceeaşi, să-i aud: – „uu, bre ce ginion am avut cu roşiile! a dat peste ele o mana d’aia reaua”, sau , „a fost la gandaci anu’ ăsta, bre…” sau „aoleo, trecu coana Frusica p’acolea şi-mi deoche roşiili, bre, naroada! D-aia nu mi s-a făcut nimica”. Păi cum să reuşeşti, dacă nu ştii nimic, şi nici măcar nu vrei să afli, despre biata plantă?! Cum să te răsplătească cu roade, dacă tu, precum fiul înfumurat al Imparatului Roş, treci pe langă ea şi nu-i vezi beteşugurile? De unde să te răsplătească? Şi cum „vorba lungă – sărăcia omului”, e timpul să trecem la treaba. Cu ce începem? Cu:

Insamantarea

Inteleg că trebuie să încep însămânţarea cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare), înainte de a fi scoasă planta la locul definitiv. Pentru a avea răsaduri sănătoase şi voioase, seminţele le vom trata şi apoi, căli (lucru pe care l-am descris detaliat intr-un material separat). Asta ar fi regula de început. Apoi, mai reţin că pământul folosit pentru răsaduri este bines să fi din cel în care va locui şi dezvolta planta până la adânci bătrâneţi şi anume cel luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera). Asta ar fi a doua regula. Acum urmeaza regulile regimurilor de lumina, caldura, umiditate.

precis la umbră i se va urâ şi va pleca. La umbră va creşte o lungană verde şi zăludă. polenizarea nu mai are loc. stăm în banca noastră şi aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încalzite. doar dacă va avea chef. cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele. Dacă valoarea este sub 8 gradatii. devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunatori. stând cu talpile goale pe pamant simţim că ne îngheaţă picioarele. Temperatura ideală pentru dezvolatarea ei este de 22 – 27 grade. mare iubitoare de lumină. lăsându-l aproximativ 10 minute. 2. De ce? Sub 10 grade planta incetează dezvoltarea. sau nu. înseamnă că mai avem de aşteptat. Fără fotosinteză nu există planta. Regimul de caldura mergând pe firul logicii simple. De felul ei. Scurt şi la obiect. Folosim un termometru de exterior. desigur va fi o plantă fericită având caldura asigurată. dacă roşiei ii place atât de mult lumina. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi. trece la plantarea la locul definitiv a plantelor noastre . nişte bobiţe de fructe. însa. îşi încetează creşterea. din nou. va face. fără teamă. Peste 29 de grade. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai): niciodata nu plantam intr-un substrat rece. şi cum Cheful este un domn capricios. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? 1. (ca cele pe care mulţi dintre noi le agătăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. dacă senzatia pe care o resimtim este. Pâna ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu purcedem la plantare. de „catifea răcoroasă” înseamnă că pământul este suficient de încălzit şi este clar că putem. deoarece polenul devine steril. In popor există o metodă neconventională de a verifica dacă s-a încălzit suficient pământul: dacă.Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. roşia este o „sudistă„.

3. dupa transplantare. caldura (binecunoscutul biogaz). mai ales a fitoftorei) si la o dezvoltare peste masura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. Soarele de peste zi isi va face treaba lui de incalzire deasupra. respectiv se impiedica formarea condensului pe peretii spatiului inchis. toate aceste operatii. răsadurile noastre au luat-o razna.Dar ce să facem. vom avea grija s-o plantam in „mocirla”. incat. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Nu ma intrebati ce veti face cu timpul ramas. . Regimul de umiditate Inca o regula de luat in consideratie: Rosiei ii place cu capul in caldura soarelui si cu picioarele la racoarea umezelii. deci. polenizarea este compromisa). lucru stiut. Asta e tot. deoarece. De ce? Pentru ca asa asiguram pe termen lund necesarul de apa. dar din abundenta. va produce. 2. Doar un pic. este bine sa nu deranjam planta pret de 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. practic. dupa aceasta valoare polenul devine lipicios. iar noi trebuie musai să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recuregem la brazdele incalzite . Gata. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. dacă . pentru ca hapsanei buruieni ii va fi greu sa treaca de bariera „paturicii” hranitoare. au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. vor fi reduse la minimum. care cer efort si timp. nevoie ei de apa este medie. acoperim cu pământul dislocat. dar NU ud. oricat de setoasa este preferata noastra. pentru ca in gradina sunt destule de facut. si. iar „bogatia” de dedesupt. se formeaza o mica baltoaca. vom recurege la vechiul si de nadejde prieten – stratul de mulci. din cele care deja au răsărit. 4. la randul ei. Iata de ce substratul il vom pastra continuu umed. resturi vegetale menajere. Ca totusi sa prevenim uscarea substratului si formarea crustei. cenuşă. Apa nu are voie sa fie in exces. acelasi strat de mulci. fertil. deoarece. o buna ventilatie nu va permite nici formarea unei umiditati in exces (maximumul este de 70%. cam la 20-25 cm. le aduc aminte sa nu uite sa aeriseasca negresit. turnam atata apa. Cum procedăm? Simplu: 1. Iata cum. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situatii neplacute si nedorite: favorizeaza aparitia bolilor micotice (ciupercilor. iarba cosită sau buruieni. Pentru cei ce detin solar/sera. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. prin descompunere. Apoi. punem bălegar macerat. Apoi. in brazda adâncită . de asmenea. Afanatul? Udatul?Nici o problema! Se va ocupa. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. care nu va permite o aerare normala a radacinilor. adica a legarii rodului. între timp. In faza de rasad. adica in lacasul in care va sta. Cu ocazia asta vom renunta si la corvoada prasitului. la mutarea ei la locul definitiv. Eu stiu ca-l voi folosi sa lenevesc.

mai ales dupa ce fructele s-au marit. Cu toate acestea. apa sa aiba suficient timp sa ajunga pana la ultimul firicel al radacinii. si. seara sau dimineata foarte devreme. De ce? Deoarece. formarea unor fructe mici si diforme. apa nu are voia sa balteasca! Frunzisul trebuie ferit de udare pentru a nu provoca la lupta nedreapta sporii ciupercilor perfide si atacatoare. din belsug. inflorire. din nou. la rasucirea frunzelor si. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. Se uda. scapam de neplacerea formarii crustei de la suprafata in urma evaporarii rapide a apei sub actiunea soarelui de peste zi. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci calie. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. printre randuri. daca este foarte cald si noi intarziem sa le udam. Udarea se face folosind dor apa calduta. fructificare). la imbolnavirea plantei in intregime. udand seara. Fireste. ca peste noapte. cam ½ de galeata de planta si. lasand apa sa curga in suvoi subtire. Daca ati citit cu atentie. Desigur. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. daca ne apucam sa udam dupa o lunga perioada de lipsa a apei riscam craparea fructelor. 3. seara ar fi cel mai bine. facandu-le cate un dus bine-venit din varfuri pana la radacini. inca o data. Repet: stratul de mulci joaca triplu rol: mentine umezeala in limite normale. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar . dupa transplantarea la locul definitiv. Graficul de udare a tomatelor: 1. intr-un apoteotic final. veti sti ca trebuie mulcit . exista si exceptii. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. 2. prin descompunerea sa lenta hraneste planta. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. fara presiune. astfel. niciodata rece. 4. Amintesc. pana la saturatea substratului.Un fapt important de retinut cand este vorba de udat plantele. Dupa unii specialisti. Udarea se va face direct la radacina sau pe brazde. la prietenul nostru stratul de mulci. Totusi. dupa care. deci. Neformandu-se crusta. nu ajungem in situatia uscarii lui excesive. Astfel. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. de regula. impiedica supraincalzirea substratului. cu mulcirea ulterioara a plantei. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. fireste. planta va „rasufla usurata”. ma veti intreba: ce se va intampla cu rosiile. aerul va ajunge la planta cu usurinta. in perioada de legare rod (inmugurire. cam o saptamana. In plus. in perioada de coacere a fructelor. vom ajuta plantele sa se racoreasca. Vorbind de grija. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. atunci cand temperaturile depasesc pragul bunului simt de 30 de grade zile de-a randul. desigur. cand este chiar indicata udarea rosiilor din cap pana-n picioare: pe canicula.

Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. Devin sensibile la infecţii. De aceea. mai sunt. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. Pentru a suplini azotul. mangan. Fructele leagă prost. coacerea este mult întârziată. deoarece. Cand este deficitar. mare pisicher si amator de iarba cruda. care-si va cauta iarba cruda in alte parti si ne va lasa plantele in pace. Frunzele se răsucesc spre interior. ea nu va mai fi pe placul dumnealui. totuşi. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. Daca folosim iarba. cresc greu şi. vom avea grija s-o lasam sa se „paleasca ” (vestejeasca) un pic inainte de a o presara pe langa tomata. Dar daca iarba va fi vesteda. în general. fireşte si celelalte. bor. totul a devenit foarte simplu de înţeles. la fel şi rodul. de un verdealbăstrui. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. producând multă verdeaţă. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. calciu. ştiu. zinc. Şi de astă dată din impas ne va scoate . florile sunt mici. În cazul hrănirii trebuie ştiut că. mai bine o facem mai târziu. că-s pe lângă toate gardurile. tulpinile sunt firave. la fel de importante: magneziu. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. fier. puţine şi fără gust. ca să pot ieşi din diferite situaţii total neplăcute şi. Pe lângă aceste elemente.fi acele de conifere. În lipsa lui. cu ce. Apoi. iari pe buze vă va sta întrebarea: la ce-mi trebuie mie să ştiu chimie d-asta? Aşa am gândit şi eu prima dată. am realizat că este . planta se „îngraşa”. iar rod – mic şi anemic sau deloc. ce este cu aceste elemente: Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. eu aş spune – deloc. Când hranim. iniţial. la diferenţele de temperatură. se va instala comod pe frunzele gustoase ale rosiei noastre. domnul acarian rosu. Să vă explic. planta rămâne pitică. de cele mai multe ori – avortează. trebuie să pricepi de ce se procedează într-un fel şi nu altminteri. devine obeză. asa cum am procedat si eu din lipsa de cetina. infruptadu-se cu mare placere din seva lor. Fructele sunt mici. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. Florile se dezvoltă greu. îi conferă imunitate. capătă o culoare întunecată. cupru. de un verde-gălbui. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. violaceu-purpurii în partea de jos. O să vi se pară. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compot” de bălegar. observăm că frunzele rămân mici. complicat. important să ştiu. ca la rândul lor. astfel. Asta. de multe ori nemaiapucând să se coacă. ea reacţionează foarte bine la acest element. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. într-un mod mai puţin stiinţific. Dacă este în exces. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. cum? Am mai spus-o şi nu voi conteni să repet: ca să faci un lucru cu noimă. Practic. cele superioare se află în ∠ de 90º. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a ne înfrupta din roadele lor.

Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. bunătate de comoara potasică. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). În principiu. În exces. Nu pierdem din vedere nici calciul. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. În lipsa acestui element apare cloroza. Ajută planta să fie rezistentă la boli. Şi el se ocupă de imunitatea plantei. din vreme în vreme. în cămările căreia se gaseşte acest „aliment”. Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei il joacă şi borul. când nu mai poate avea loc absorbtia acestui element de către plantă. Este bine-venit în orice situaţie. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. mai este magneziul. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. niciodată nu e în exces. Florile. mai ales în dezvoltarea. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. Este preferatul tomatelor. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. se reduce suprafaţa de fotosinteză. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. încep să se răsucească spre interior. In cantitate insuficientă. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. borul este în cantitate insuficientă. nefiresc. Frunzele tinere devin clorotice (galbejite). Strângem cojile. săptămânal vom pulveriza pe circhinaşi şi pe frunze. coacerea şi savoarea fructelor. Pentru că. săpând în jurul ei un mic şanţ. n-au gust şi aromă. când creşte nevoia de magneziu. adică 10 grame la 10 litri de . Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei.buna vecinică – doamna urzică. îngropăm pe lângă planta matură. pică (avortează). Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. în pământ. cele batrâne devin de un verde închis. punctul lor de creştere se înnegreşte. soluţie 1% de acid boric. de regulă. sau. le marunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. cenuşa. şi. Unele încep să putrezească. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădacinilor. se usucă şi cad. Fructele se coc neuniform. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. Nu uitam. fireşte. mijlocul se albeşte şi . ca mai apoi să începe să se usuce. Frunzele tinere se încreţesc. Un fel de delicatesă. se lemnifică radial. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. Este foarte util. cu timpul. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. Potasiul – Elementul sănătăţii.

foarte util.apă. După ce. un pic mai înainte. în cantitate mare devine toxic şi. creşterea este încetinită. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. nu pentru că ar fi mai puţin importante. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. în loc să ne ajute. atat de trebuincios.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. Acum să trecem în revistă un . cu alte cuvinte. iar hrana ajunge greu. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. pentru că. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. riscăm ca hrana să devină otravă. molibden. la plantă. De ce? Deoarece când este prea rece. Ne-am facut o idee ce nu trebuie făcut. mai ales fosforul. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. mai rau va face. cupru. să zicem. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. Dacă este prea cald. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. mangan. Bun. Când hrănim În primul rând. să trecem la următoarea întrebare: . după ce am stresat destul planta. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. clor. Dar. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). grafic de hrănire. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. prea lent. cârnit. fier. rupt frunze. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. cel puţin pentru mine. Nu exagerăm cu borul. nu avem de ce să ne facem temeri inutile.

Dar nu disperaţi. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. şi nu numai. vacă. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. adică. coji de ou pisate . în urma reacţiilor chimice. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. îngrăşăminte „new generation” – bio sub formă de granule sau lichide. de ace de conifere. aşa numita. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. se va transforma în amoniac. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. Ei. Mai folosesc: drojdie de bere. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. meiul. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. plante medicinale şi aromat-condimentare. adică doar o lingură. din buruieni. capre. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase.Cu ce hrănim Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. coji de banane. apa în care am spălat cerealele: orezul. usturoi. bine marunţite. În rest. recurgem la. Să vă spun cum procedez eu. în cel mai fericit caz. şi anume: găinţ de păsări. adică macerate. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. la care adaug nelipsita cenuşă. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . preferata mea. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. arpacaşul. „compoturi”. folosesc materia primă din zona imediată. cartofii în coajă. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. dacă vorbim de sintetizate. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. apa în care au fiert vegetalele. ce-mi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. cenuşă. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. făină de oase. mraniţă. oi. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. hrişca. uscată. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. compost. pâine veche. Altminteri. etc. iepuri. din puţina mea experienţă. compost. drojdie de bere. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. plante condimentar – aromatice şi medicinale. Cu certitudine. Este de departe cel mai complex ingrăşământ organic. Combinând-o cu compost. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi un pospai. . Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. Eu. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinareală! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. organică. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. nu mai mult. cam o mână – două. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. nu are rost deoarece.

pentru că. oricare dintre cele enumerate.10 gr la 10 l apă călduţă. apă. II – luăm o găleată de 10l. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. laptele degresat sau laptele batut. După ce s-a racit – strecurăm. Opărim cu apă clocotită. a rodului. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . căderea mugurilor florali.urât. datorită materialului sacoteiului. începând cu faza de îmbobocire. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. fie direct la rădăcină. ardeilor. de urzici. Timp. În stare proaspătă. astfel se împiedică „avortarea” lor. adică. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. dintr-un material destul de dens. toată masa va rămane închisă în acesta. Lăsăm acoperit. se economiseşte destul timp. dar şi pe placul vinetelor. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. cam 1 săptămână – 10 zile. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. Reţeta 6 – Zerul. Ca şi în alte cazuri. suficient de mare. numai că. tifon. O prietenă ma învăţat să fac mai simplu purinul. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. fără flori şi fără rădăcini. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. Stropim 1-2 ori pe săptămână. lăsăm să se limpezească (decanteze). în soare. aproape de plin. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jurîmrejurul plantelor şi nu numai. acopăr cu apă calduţă. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros.Reţeta 1 Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărimcu 5 l apă fiartă. adăugăm 100 gr drojdie de bere. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. sau nu. afară. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. Umplu pe jumătate o găleată de 10 l cu urzici crude. şi. sau fierbem 15 minute. credeţi-mă. ţinându-ne de nas. folosesc cu mare succes purinul. pe care-l folosesc să rup urzici. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. cartofilor. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. Înghesuim în săcotei urzicile. Se întăreşte sistemul imunitar . fireşte. Scurgem apa limpede. Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. maceratul. Şi. acoperim. Se stropeste planta în intregime. adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. adică. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. şi. în felul acestea. la 9l de apă. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. apă de ploaie. adică să nu fie. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. cam un pahar. Eu mai adaug şi cenuşă. totuşi. să le las să se pălească. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile . Strecurăm. adică: croiesc un săcotei. stată în soare pănă se încălzeşte. În rest. peste ea.

plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). a doua – în perioada de copilire. ne va scuti de celelalte doua operatii. luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. 1 l de papa-bun pentru fiecare plantă. deopotrivă. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. Numai ca. stavilă în faţa bolilor este şi aceast amestec de ierburi. le uscăm. Mulcirea. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. bogate în potasiu şi magneziu. adaugăm apă fiartă. adăugăm până la 10 l apă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. daca inca nu am facut-o. Aşa că. Reţeta 8 – cojile de banană. după care se vor pudra cu cenuşă. apoi udăm la rădăcină. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. practic. În mare.2 linguriţe la litrul de apă calduţă (cam 10 grame). acoperim şi lăsăm preţ de 6-10 zile la „fezandat”. Plantele se stropesc pe frunze. lăsăm la limpezit. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. Apoi. adăugăm apă. Prasire/afanare/mulcire. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. la căldură. amestecăm. pentru a mulci. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. Apoi strecurăm. după recoltare. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta fitoftoră. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. se mărunţesc bine şi se încoporează la rădăcină. mai intai vom trece la prasitul plantelor pentru a .Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului (pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . 1. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). folosim doar buruienile. strecurăm după răcire. O dată la plantare. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. alegem cele mai sănătoase şi curate plante.

ca din timp in timp. va capata o culoare mult mai inchisa. singura planta ne va sopti. se formeaza pe o singura tulpina. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. Dar daca intarziem. ea creste pe pamant. deoarece. Legarea – o alta operatie importanta. Fireste ca rosiile. De aceea avem grija. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. abia dupa aceea presaram stratul de mulci. direct pe pamant. vom lega plantele de araci sau de spalieri. in mediul ei natural. nu necestita legarea. cam la 2 -3 saptamani de la transplantarea la locul definitiv. prima musuroire ar trebui sa aiba loc . Asa ca. Daca rasadul este inalt. (pentru ca lasa planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. sa zicem. care cresc sub forma de tufa. sa-i intarziem serios dezvoltarea. Legarea se face cu precadere la rosiile inalte (nedeterminate sau indeterminate). practic la cateva zile dupa ce le-am plantat la locul definitiv. in cel mai fericit caz. Musuroim intotdeauna cu pamant umed. Pe larg. dupa cum remarcam. acum voi face un rezumat: se trece la musuroire in momentul in care. Cum? Fie pe tulpina ei vor aparea mici „buburuzeli” . vom afana bine pentru aductia de aer la radacini. Asa deci. care. rosia este o „pamanteana”. dar si la cele medii (determinate). urmatoarea dupa vreo alte 10 – 15 zile. fie tulpina. pentru o mai buna sustinere a lor. sau. pentru ca este o planta taratoare si nu „cataratoare”. . proeminente din care vor porni viitoarele noi radacini. la tropice.scapa de buruieni. La acestea vom fi atenti sa nu atinga solul. adica de prindere. Acestea ar fi cele doua momente care ne vor indica momentul prielnic de musuroire. cu nuante de violaceu-albastrui. cand momentul o cere. Musuroirea – un alt moment foarte important in cresterea si dezvolatrea plantei. Operatia de legare va incepe. nu se catara. la baza. si au o inaltime mica. trecem imediat si la prinderea sa. riscam ca ea sa-si gaseasca singura loc de „parcare”. aceasta operatie am descris-o intr-un material separat. de regula. Daca trecem la musuroire prea devreme riscam sa inabusim planta. udam din plin si. si deja stiti. care sa nu raneasca planta si sa permita cresterea libera. sub ciorchini.

soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 l apă calduţă). zilnic. Din ele. Cât de des? Dacă se poate. măcar de 2 ori pe săptămână. . fiti atenţi ce fel de creştere au: indeterminată sau determinată. Se întâmplă deseori grădiniştilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. dar absolut necesară. atâta timp cât sunt în floare. deorece ele se formează diferit. cu soluţie de acid boric (1 lingurită – sau 10 grame . în zilele însorite. sau. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. cât şi in vederea îmbunătaţirii legării rodului. adevăraţi Quasimodo între tomate. deloc plăcută. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. oricat de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc.Polenizarea. dragii mei prieteni-gradinişti.la 10l de apă călduţă). este bine să pulverizăm. pe la orele amiezii. Un moment deloc de neglijat. Şi tot legat de flori. Aşa că îndepărtaţi-le. viitoarele fructe sunt diforme. Neîndepărtându-i. soluţie de lapte degresat. Aşadar. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. cănd cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. să reţinem că florile „bătute”. carnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. adică a căderii lor. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. şi mai târziu şi pe fructe. cum frumos li se mai spune undeva prin Banat sau Ardeal) este o operaţie. deorece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. kefir. care necesită un volum mare de lucru. Astfel se ajunge la situaţia. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). Următorul pas: Formarea sau modelarea prin copilire. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea sau îndepartarea còpililor (puilor. chiar şi la cele crescute „afară”. recolta.

din nou. le recunoaştem după înălţimea lor. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. pentru a nu obosi planta. după care se opreşte din creştere. Există şi roşii. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. sub primul ciorchine se va indepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. devreme. pe toată durata dezvoltării lor. Asta înseamnă că. Deasemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. ca rănile să se vindece repede. o recoltă. pe răcoare. Intrevalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele indeterminate. în dimineţile însorite. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. în urma ruperii. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. care cresc în formă de tufă. mai dezvoltaţi. se recomandă sp se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. care nu va mai permite refacerea unuia nou. Roşiile înalte (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere indeterminată). De pildă. astfel: in cazul formării în doua tulpini. înafara celui de-al doilea còpil. deorece pe ele se formează doi-trei ciorchini. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenusă sau carbune pisat. pe balcon. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru.5 şi trei metri. cu atât rana. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. îndepărtarea prin rupere. După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile dinnainte alese. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. Productivitatea lor este scăzută. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. Dar. aşa zis pitice. mai pe limba amatorului. mai rar în doua tulpini. în aşa fel . cuprinsă între 1. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. Cârnitul sau Ciupitul. aici părerile sunt împărţite. Pentru formarea în trei tulpini. un surplus de energie. vom mai lăsa înca unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. de aceea se vor forma într-una. Roşii pitice (pe plicurile de seminte sunt trecute superdeterminate). Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină.Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. fară să se dorească. neapărat. Unii susţin cele prezentate. Ei. şi într-un caz şi în celălalt. necesitând. Roşiile medii (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere determinată). care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. terasă. Copilirea se face. operaţie care se face pentru a grabi coacerea şi . acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. se va cicatriza mai greu. de obicei. apucând-o la 1 cm de bază. dar după ce s-a uscat roua. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. ele vor fi copilite sistematic. de regulă.

Îndepărtând frunzele devenite inutile. Pentru început. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. . le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. apoi. boală micotică. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. prin îndepărtarea frunzelor. etaj cu etaj. Vom face acest lucru pentru a inlesni fructificarea. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. dragi grădinişti. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. cu care nu am să vă consum rabdarea şi timpul. în schimb. care implică rupere. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. pentru a nu stresa planta. Dar. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. Am să fac. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. că avem ac şi de cojocul ei. Am să descriu metodele profilactice şi de tratare ale celor mai răspândite şi sâcâitoare dintre bolile tomatelor. fireşte. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. De ce? Desigur. pe măsură ce cresc. veţi constata. Înafară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepartarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. că multe dintre „reţetele culinare” ţin loc şi de remedii de leac. Numai că acest lucru se va face treptat. ci cate una-două. frunză cu frunză. Îndepărtarea frunzelor de la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. vă voi prezenta câteva „reţete medicale”. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. fiind în convalescenţa. nu voi face acest lucru. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. Regula nu se aplică la cele înalte. alt ceva. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. Cum nu am pretenţii de a fi un astfel de scriitor. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. Ele. altminteri: Phytophthora infestans. şi se formează fructele. De reţinut: după orişice operaţie. ciupire. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. din mai multe motive. Paradoxal sau nu. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. cu un nume exotic. continuăm să rupem şi de sub al doilea. însă. boli si tratamente bio Dacă aş fi fost scriitor cu ştaif. dragii mei. însă. suprafaţa de evaporare a apei scade brusc.obţinerea unor fructe mai mari. Nici udat şi nici hrănit. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale gradinăriei): „o plantă sănătoasă. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. În plus. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întrega recoltă şi ceva pe deasupra. aerul trece liber. descriindu-le în amănunt. astfel. îndepărtare. să ştiţi. Prin îndepărtarea frunzelor. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. şi. Cu mai puţine cuvinte. Explicaţia este simplă. trebuie să reţinem. în mod normal ar fi trebuit să trec în revistă bolile şi dăunătorii acestei culturi. Atenţie. Ca să ştim cand este bine să ne oprim. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. este fitoftoroza.

E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. etc.Cu ce începem? Cu seminţele. să tratăm şi să călim seminţele. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . trecem un fir de cupru. Ca pe viitor. pe cât posibil. care ne scuteşte. ele vor fi ţinute în: apă de cenşă. ca alţi grădinişti să nu -l folosescă. în soluţie de acid boric sau bicarbonat de sodiu. Asta nu înseamnă. mai întâi de toate. Fireşte. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). Din fragedă pruncie. nici pe departe. nu contează. întăreşte ţesutul plantei. vom alege una. maximum două. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. care conţin cupru. Firul îl trecem. fireşte. ca să-i îndepărtăm stratul protector. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. adică din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. dar. în mare măsură. urzică + coada calului. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. dintre variantele înşirate. planta ce va să se nască. Coada calului. Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înalţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucaţele de sârmă de Cu câte plante avem. rostopască. Incerc să-l evit. Apoi urmează călirea. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. . eu fug de preparatele ce conţin cupru. dar şi o hrană delicioasă. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt într-un material separat: „E vremea semănatului”. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. Cum? Înainte de a fi însămânţate. Căt timp le ţinem? De la căteva ore până la câteva zile. în general. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor hapsâne. Iodul se va lupta cu bacteriile. să plesnească de sănătate trebuie. să folosim stropirile cu solutii. tătăneasă. Urmează faza de răsad. se freacă bine cu galss-papir. ca să nu îngreunez solul cu el. Se „dezghioacă” sârma din învelişul său. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. în infuzie din: urzică. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. cât de multe ore pe zi va fi posibil. sau în suc de aloe vera.

O preparăm în felul următor: 1. muştar alb sau crăiţe. care are rol de doică şi de bady-guard.transversal. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. ce întalneşte seva. Şi. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. Strecurăm. ca fitoftorei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce cauta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji că pe acolo ar putea pătrunde cine ştie ce năzbâtii de „patogenişti”. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi cald preţ de 5 zile. de preferinţă întunecate. da? Buuun. Dacă întâmplarea face ca fitoftoroza să-şi facă de cap prea tare. fireşte. O altă reţetă împotriva fitoftorei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. Cum funcţioneză? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. astfel. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr impotriva ciupercilor fitoftoroase şi nu numai. la un moment dat. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercine de tot felul. Trecând prin zona cu pricina. Se pare. Apoi. puţin mai jos de prima frunza adevărată. şi cum de ajunge un amărât firicel de cupru să ne ferească planta de duşmani. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. asfel. dăunatoare. atunci vom stropi ceva mai des. Urzica. sau printre plante. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. Cuprul este un element. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. molecule de cupr ajung în sistemul circulator al tomatei. ţinem de azi pe mâine în soare. Este un antibiotic natural. adăugăm una-două linguri săpun lichid. spre rădăcină. în drumul ei? Corect – firul de cupru. Haideţi să înţelegem cum stă treaba. în general. Profilactic semănăm pe brazdă. care va feri planta de ciuperca fitoftorei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. buna prietenă. . prin tulpina plantei la o înăltime de cel mult 3cm (dupa unii chiar si 5cm) de la bază. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. vrând-nevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. Maceratul de usturoi. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu ciupercina năroadă! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. “Mustatile” rămase se dau în jos. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei.

Ştim acum câte puţin din fiecare. am ajuns la liman. pe care îi păstrăm în pungi de plastic pănă la întrebuinţare. prin metoda ce vi-o voi spune. ca apa să ajungă. etc. mai ales în perioada de formare a fructelor. seara. Din varii motive (diferenţe de temperatură. uite aşa. Restul îl vom învăţa pe parcurs. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. Strecurăm. Vom stropi mai des. Oricum. Strecurăm. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. adânc. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. dar nu e obligatoriu. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. insuficientă umiditate sau. Gata! Un alt conaş putregai se ocupă de tulpină. poate. din greşeli sau din luări aminte. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. adăugăm. dimpotrivă. dar şi a afidelor şi acarienilor. Astfel. altă dată. pătării brune. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. voi reveni. ce şi cum se poate pregăti din acest minunat „tropican”. iar domnul putregai atât aşteaptă. spun specialiştii. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm la ostoit câteva ore bune. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. aşa. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea fitoftorei. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. care apare. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . Şi. mai bine o zi. la macerat. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. Avortarea florilor. apoi pudrăm cenuşă din belşug. Astfel. înainte de culcare. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. Cât despre strângerea şi păstrarea recoltei. cătinel-cătinel. la ultimile firicele ale rădacinii. Dupa atata informatie iata si cateva concluzii si raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente: . O rţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. În afară de fitoftoroză. aceste lucruri le ştie şi cel mai neavenit grădinist. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. Asta. în exces. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. după ce stercurăm. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). Astfel ne putem trezi cu : Putrezirea vârfului fructului. un beteşug deloc plăcut. Apoi. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci nesuferite. Stropim o dată la 2 săptămâni. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de metilen. tesutul din vârful fructului rămâne fără apă. cât de des posibil.Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin cateva zile. grosso-modo. pin. maximum 10. Adică: trecem la îndepărtatul fructelor atacate.

7. 4. Sub 16º. grăbeşte coacerea fructelor. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. Nu este o mare mancăcioasă. Azot – în cantitate moderată. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) nu-i place udatul în exces. Rezultatele sunt pe măsură. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). 10. dar. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii.1. Fructele se coc greu. dar obligatoriu. 9. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. işi schimbă gustul şi aroma. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă! Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. şi nici îngrăşămintele minerale în exces nu-i place azotul în exces. Tomata se udă rar . 13. fosfor. fier. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. 11. Nu scăpaţi momentul copilirii. 8. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. 5. devin sensibile la boli şi dăunători. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură nu-i place bălegarul proaspăt. Magneziul – în cantitate mare. fructele şi seminţele. 6. iar sub 3º moare. apar petele brune. Fosfor – în cantitate mai mică. potasiu. iar tomatele vor fi nespus de fericite. deoarece singură nu o poate face. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. dar din belşug cu apă stată la soare. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. Atenţie. . dar şi peste 30º încetează creşterea. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. 2. însă. dar şi mai bine. macerat de urzică. fireşte. nu leagă. De el au nevoie rădăcinile. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. dar are pretenţii la bucate alese: azot. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. în funcţie de soi. creşte calitatea fructelor. va pierde rodul. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. Tomata iubeşte nespus lumina. Muşuroiţi planta. planta „avortează” florile sau fructele. Tomata trebuie susţinută. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. nu-i place. Mulciţi plantele. Tomata ţine la silueta ei. cupru mangan. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. Îl vom administra cu precădere la început. chiar urăşte. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. sub formă de macerat de găinaţ. Borul şi manganul – în calitate de hrană. şi vă veţi uşura munca. îi conferă rezistenţă la frig. magneziu – în primul rând – urmate de bor. În lipsa luminii.

Voi încerca. dar. al cultivării acestei minuni sud-americane. Desigur. nu ştiu cât de academic sau empiric am atacat problema cultivării tomatelor. să vin cu veşti – poveşti şi din partea aceasta de învăţătură. să purcedem la drumul anevoios. vă va călăuzi în activitatea de „tomatologiei”. cât de curând. Mi-ar plăcea să cred că picul meu de documentare. temeinic însuşita. pornind de la înţeleapta zicere „un om instruit face cât doi”. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe Dragii mei prieteni „gradinişti”. la fel de importante sunt şi recoltarea şi păstrarea pătlăgelelor roşii. ca să nu mai spun de multitudinea felurilor de prelucrare/preparare a lor. lipsiţi de experienţa şi îndemânarea adevăraţilor gospodari. Până atunci: vreme prielnică şi recoltă îndestulată! [View with PicLens] . am încercat.- detestă umiditatea. în limbaj cât simplu să punctez etapele cele mai fierbinţi şi piedicile cele mai frecvente ce pot apărea din momentul în care ne-am hotărât. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. dar tare plăcut.

.

Plante sanatoase inseamna recolta bogata. va asigura dezvolatrea unui sistem radicular de invidiat plantelor.respectiv tulpina lungindu-se. O planta sanatoasa si puternica e putin probabil sa fie atacata de daunatori sau agenti patogeni. Asa procedam de fiecare data cand percepem semnalele. pamantul de la musuroire nu va cadea pe laturi. Mai multe radacini – mai multa forta. Cu cat mai inalt cu atat mai bine! . Simplu ca buna ziua. Bine-bine. acela este timpul propice de a fi musuroita. adica exact de la plantarea la locul definitiv. se va mentine la locul lui. Nu trebuie sa aiba o dimensiune standard. o planta taratoare. Mai multa forta – imunitate crescuta. plantei ii trebuie hrana si cum credeti ca ne spune ea ca-i este foame? Isi „buburuzeste” tulpina. mult mai simplu. Mai este un indiciu secret de stiut: atata timp. pentru ca graba strica treaba. Numai ca. Nu uitati ca rosia este . acolo unde-i sade asa de bine. adica pe tija apar mugurii de radacina sub forma unor mici proeminente. lemn. Musuroind inainte de vreme. Acesta este semnul ca trebuie trecut la musuroire. confectionam cilindri din pet-uri. fiind destul spatiu. plastic de jur-imprejurul plantei sau. care are radacini sanatos dezvoltate este reteta sigura a unui rezultat pe masura: recolta bogata si curata.Musuroirea tomatelor Un bun gospodat stie ca un pamant roditor in combinatie cu o planta. Din acele proeminente se vor naste urmatoarele radacini. Asa ca vom fi atenti la urmatorul fenomen dupa plantarea la locul definitiv: crescand. riscam sa sufocam planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din crestere. Fie vom lua masuri din primele momente. Un pamant curat si bogat in cele de trebuinta culturilor. da’ ce facem cand e prea inalt musuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. daca nu s-o pierdem definitiv. totusi. la baza. imbracand astfel planta. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma radacini suplimentare. cat tulpina. stam in banca noastra. care vor hrani mai abitir planta. fie in preajma primului musuroit. pentru a musuroi trebuie sa stim si cand anume o facem. totodata pot sa si mulcesc. Cum? Avem cateva variante: putem pune drept bordura cateva tigle sau bucati de placaj. in momentul in care culoare incepe sa se inchida si are nuante albastrui-violacee. In felul acesta. are culoarea verde. Eu am pus pe langa plantutele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am taiat la ambele capete. pe buna dreptate ma veti apostofa. De ce este musuroirea una dintre regulile de aur de urmat in cresterea tomatelor? Musuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar.

punandu-i la dispozitie materie prima: pamant roditor si mulci. . iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. Astfel. iarba. dragii mei. sa o ajutam sa-si formeze mai multe radacini. Si atunci ce ne ramane de facut? Evident. adica se operesc oleaca din crestere. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” radacinile fac un popas si se odihnesc. talas.De ce trebuie musuroit la asa o inaltime? Rationamentul este simplu: Se formeaza radacini. Ramanand pe loc din dezvoltare nu mai dau randamentul trebuincios si deci nici suficienta hrana celorlate concurente. atat de necesar plantei si coacerii fructelor. buruieni fara seminte. rumegus. Pe langa acest beneficiu. pana la strangerea recoltei incepe deja sa se formeze un strat sanatos si bogat. care vioaie vor hrani. Inca o mica mentiune: o data cu musuroirea. radacinile hranesc tulpina. Unde mai pui ca planta devine mult mai fortoasa si mai rezistenta la atacul diferitilor agenti patogeni perfizi. practic. musuroirea si beneficiile ei. Astfel ajutam sa-si formeze radacini suplimentare. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. carton. prin care hrana ajunge la frunze. Apoi vine randul mugurilor florali sa se dezvolte. ca se pricepe de minune la asa ceva. etc peste care vom presara un pic de pamant. perioada in care radacinile iar raman pe loc. Sa mai amintim si ce hrana buna reprezinta un astfel de strat?! Aceasta este. continuu planta. vom avea grija ca locul pamantului dizlocat pentru aceasta operatie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful