Tainele cultivarii rosiilor/tomatelor

Dragi prieteni gradinari, Svetlana (a.k.a Phlox) ne-a facut cadou inca un material interesant si extrem de bine documentat despre cultivarea tomatelor. Este un pic mai lung, dar sunt convins ca au ce invata din el chiar si gradinarii cu experienta. Ca sa fie mai interesant, neam decis sa-l impartim in mai multe parti, in felul urmator: 1. 2. 3. 4. 5. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate Regimul de hrana Ingrijirea si formarea plantelor Bolile tomatelor Concluzii

Chiar daca este o perioada mai aglomerata pentru cei cu gradina/livada, sa mai aruncati un ochi pe aici din cand in cand, ca nu veti regreta . (Huni)

E -he, ce-mi mai plăcea, în vremurile când buchia era încă străină de mine, să mi se citească despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari! La rândul meu, mamă fiind, n-am pierdut ocazia să le citesc copiilor mei. Nu ştiu câţi cunosc sau îşi mai aduc aminte de acest personaj năstrusnic şi de numeroasa lui famelie, precum şi, fireste, de burtosul si nesuferitul Senior Pomodoro, Domnul Roşie. Mie, cel putin, aceste personaje îmi trezesc amintiri nostalgice şi duioase. Şi, risc să mărturisesc, cred ca din acel demult trecut moment, mi-a încolţit în suflet dragul de grădinărit. Totuşi, să nu mai lungim vorba şi să trec la subiect. Intr-o buna zi m-am hotărât eu să cresc roşii în grădina mea plină de flori. De ce n-aş creşte, pe langă multitudinea de flori, şi nişte frumoase şi gustoase tomate, mi-am zis. Bine, bine, dar ce ştiu eu despre aşa ceva? Nimic. Sau aproape nimic din ce ar trebui ca să ajung, totuşi, să culeg roade zemoase, savuroase şi parfumate. „Nimic” sau „Aproape nimic ” nu mă ajută să purced la treabă, aşa că recurg la deja vechiul şi de ajutor obicei : întreb – că întrebarea moarte n-are – în dreapta şi-n stânga, verfic să văd eu „cu ochii proprii” , dacă cele spuse sunt în concordanţa cu realitatea, notez. Apoi mă pun în faţa calculetei mele şi continuu documentarea.

Căutăm, citim, notăm, rezumăm, punctăm, subliniem. Teoria o aplic la mărunta mea grădină de legume. Constat ce a mers, ce e greşit şi abia după aceea vin să împartaşesc cele învăţate, neuitând să completez cui observaţiile proprii. Plec de la o regulă simplă: ca să pot cultiva ceva, ce-mi doreşte sufletul, trebuie să ştiu cu cine am de’a face. Adică e musai să descopăr slabiciunile, dar şi punctele tari ale viitoarei locatare a gradinii mele, nu?. Trebuie să aflu ce-i place, ce o supără, cu cine se simte bine şi cu cine se ceartă. Şi cel mai important lucru: cum să fie sănătoasă, adică în ce fel de pământ se simte în largul ei, câtă lumină, umezeală, căldură şi hrană ii trebuiesc, de cine să o feresc. Haideţi să încercăm s-o luăm sistematic. De ce sistematic? Iată de ce. Nu de puţine ori m-am lovit de următoarea atitudine: „ce-mi tre’ mie, bre să ştiu ce-i place, ce-i om? Io pui sămânţa-n pământ, şi ştie ea ce tre’ să facş mai departe. Ii mai pui bşlegar şi o plivesc, copilesc, o mai stropesc când am timp şi apoi ce-o vrea Dumnezeu, ce atâta dădăceală?!” ca mai apoi, tot pe aceeaşi, să-i aud: – „uu, bre ce ginion am avut cu roşiile! a dat peste ele o mana d’aia reaua”, sau , „a fost la gandaci anu’ ăsta, bre…” sau „aoleo, trecu coana Frusica p’acolea şi-mi deoche roşiili, bre, naroada! D-aia nu mi s-a făcut nimica”. Păi cum să reuşeşti, dacă nu ştii nimic, şi nici măcar nu vrei să afli, despre biata plantă?! Cum să te răsplătească cu roade, dacă tu, precum fiul înfumurat al Imparatului Roş, treci pe langă ea şi nu-i vezi beteşugurile? De unde să te răsplătească? Şi cum „vorba lungă – sărăcia omului”, e timpul să trecem la treaba. Cu ce începem? Cu:

Insamantarea

Inteleg că trebuie să încep însămânţarea cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare), înainte de a fi scoasă planta la locul definitiv. Pentru a avea răsaduri sănătoase şi voioase, seminţele le vom trata şi apoi, căli (lucru pe care l-am descris detaliat intr-un material separat). Asta ar fi regula de început. Apoi, mai reţin că pământul folosit pentru răsaduri este bines să fi din cel în care va locui şi dezvolta planta până la adânci bătrâneţi şi anume cel luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera). Asta ar fi a doua regula. Acum urmeaza regulile regimurilor de lumina, caldura, umiditate.

stăm în banca noastră şi aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încalzite. De felul ei. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? 1. sau nu. devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunatori. nişte bobiţe de fructe. fără teamă. dacă roşiei ii place atât de mult lumina. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai): niciodata nu plantam intr-un substrat rece. stând cu talpile goale pe pamant simţim că ne îngheaţă picioarele. precis la umbră i se va urâ şi va pleca. trece la plantarea la locul definitiv a plantelor noastre . Fără fotosinteză nu există planta. şi cum Cheful este un domn capricios. roşia este o „sudistă„. Peste 29 de grade. dacă senzatia pe care o resimtim este. polenizarea nu mai are loc. va face. La umbră va creşte o lungană verde şi zăludă. înseamnă că mai avem de aşteptat. desigur va fi o plantă fericită având caldura asigurată. Pâna ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu purcedem la plantare. Folosim un termometru de exterior. Dacă valoarea este sub 8 gradatii. Temperatura ideală pentru dezvolatarea ei este de 22 – 27 grade. (ca cele pe care mulţi dintre noi le agătăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime.Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. de „catifea răcoroasă” înseamnă că pământul este suficient de încălzit şi este clar că putem. 2. doar dacă va avea chef. In popor există o metodă neconventională de a verifica dacă s-a încălzit suficient pământul: dacă. însa. mare iubitoare de lumină. De ce? Sub 10 grade planta incetează dezvoltarea. lăsându-l aproximativ 10 minute. îşi încetează creşterea. cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele. Scurt şi la obiect. Regimul de caldura mergând pe firul logicii simple. din nou. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi. deoarece polenul devine steril.

Apoi. Afanatul? Udatul?Nici o problema! Se va ocupa. o buna ventilatie nu va permite nici formarea unei umiditati in exces (maximumul este de 70%. prin descompunere. 2. toate aceste operatii.Dar ce să facem. deoarece. iar „bogatia” de dedesupt. punem bălegar macerat. Regimul de umiditate Inca o regula de luat in consideratie: Rosiei ii place cu capul in caldura soarelui si cu picioarele la racoarea umezelii. Eu stiu ca-l voi folosi sa lenevesc. In faza de rasad. care cer efort si timp. Asta e tot. Iata cum. 3. Doar un pic. care nu va permite o aerare normala a radacinilor. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situatii neplacute si nedorite: favorizeaza aparitia bolilor micotice (ciupercilor. deci. din cele care deja au răsărit. iar noi trebuie musai să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recuregem la brazdele incalzite . Soarele de peste zi isi va face treaba lui de incalzire deasupra. mai ales a fitoftorei) si la o dezvoltare peste masura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. dar NU ud. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. este bine sa nu deranjam planta pret de 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. dupa transplantare. vom recurege la vechiul si de nadejde prieten – stratul de mulci. oricat de setoasa este preferata noastra. între timp. vom avea grija s-o plantam in „mocirla”. adica a legarii rodului. dacă . dar din abundenta. cam la 20-25 cm. de asmenea. cenuşă. la mutarea ei la locul definitiv. Gata. le aduc aminte sa nu uite sa aeriseasca negresit. 4. Pentru cei ce detin solar/sera. Cu ocazia asta vom renunta si la corvoada prasitului. si. Iata de ce substratul il vom pastra continuu umed. De ce? Pentru ca asa asiguram pe termen lund necesarul de apa. Apoi. iarba cosită sau buruieni. incat. Nu ma intrebati ce veti face cu timpul ramas. au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc. deoarece. resturi vegetale menajere. va produce. răsadurile noastre au luat-o razna. Apa nu are voie sa fie in exces. nevoie ei de apa este medie. lucru stiut. fertil. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. adica in lacasul in care va sta. pentru ca in gradina sunt destule de facut. la randul ei. vor fi reduse la minimum. se formeaza o mica baltoaca. caldura (binecunoscutul biogaz). scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. respectiv se impiedica formarea condensului pe peretii spatiului inchis. dupa aceasta valoare polenul devine lipicios. practic. polenizarea este compromisa). turnam atata apa. in brazda adâncită . Cum procedăm? Simplu: 1. Ca totusi sa prevenim uscarea substratului si formarea crustei. acelasi strat de mulci. acoperim cu o folie inchisa la culoare. . pentru ca hapsanei buruieni ii va fi greu sa treaca de bariera „paturicii” hranitoare. acoperim cu pământul dislocat.

in perioada de legare rod (inmugurire. Cu toate acestea. Desigur. cand este chiar indicata udarea rosiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. cam ½ de galeata de planta si. ca peste noapte. desigur. niciodata rece. pana la saturatea substratului. fireste. Se uda. Udarea se va face direct la radacina sau pe brazde. Vorbind de grija. udand seara. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. nu ajungem in situatia uscarii lui excesive. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci calie. inflorire. apa nu are voia sa balteasca! Frunzisul trebuie ferit de udare pentru a nu provoca la lupta nedreapta sporii ciupercilor perfide si atacatoare. si. planta va „rasufla usurata”. exista si exceptii. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. 3. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. veti sti ca trebuie mulcit . Daca ati citit cu atentie. astfel. impiedica supraincalzirea substratului. Udarea se face folosind dor apa calduta. vom ajuta plantele sa se racoreasca. deci. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. din belsug. la imbolnavirea plantei in intregime. apa sa aiba suficient timp sa ajunga pana la ultimul firicel al radacinii. din nou. daca ne apucam sa udam dupa o lunga perioada de lipsa a apei riscam craparea fructelor. Repet: stratul de mulci joaca triplu rol: mentine umezeala in limite normale. formarea unor fructe mici si diforme. Graficul de udare a tomatelor: 1. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar . de regula. Astfel. lasand apa sa curga in suvoi subtire. Fireste. 4. inca o data. Dupa unii specialisti. facandu-le cate un dus bine-venit din varfuri pana la radacini. Amintesc. daca este foarte cald si noi intarziem sa le udam. printre randuri. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). aerul va ajunge la planta cu usurinta. scapam de neplacerea formarii crustei de la suprafata in urma evaporarii rapide a apei sub actiunea soarelui de peste zi. Totusi. 2. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. prin descompunerea sa lenta hraneste planta. dupa transplantarea la locul definitiv. cu mulcirea ulterioara a plantei. la prietenul nostru stratul de mulci. fara presiune. seara sau dimineata foarte devreme. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. intr-un apoteotic final. seara ar fi cel mai bine.Un fapt important de retinut cand este vorba de udat plantele. dupa care. In plus. in perioada de coacere a fructelor. la rasucirea frunzelor si. De ce? Deoarece. fructificare). cam o saptamana. mai ales dupa ce fructele s-au marit. ma veti intreba: ce se va intampla cu rosiile. atunci cand temperaturile depasesc pragul bunului simt de 30 de grade zile de-a randul. Neformandu-se crusta.

planta se „îngraşa”. În cazul hrănirii trebuie ştiut că. Asta. domnul acarian rosu. ea nu va mai fi pe placul dumnealui. mangan. Cand este deficitar. de un verde-gălbui. calciu. capătă o culoare întunecată. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. se va instala comod pe frunzele gustoase ale rosiei noastre. fireşte si celelalte. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. la fel şi rodul. eu aş spune – deloc. mare pisicher si amator de iarba cruda. complicat. cupru. Frunzele se răsucesc spre interior. asa cum am procedat si eu din lipsa de cetina. Dar daca iarba va fi vesteda. coacerea este mult întârziată. totuşi. Pe lângă aceste elemente. În lipsa lui. Devin sensibile la infecţii. la diferenţele de temperatură. ea reacţionează foarte bine la acest element. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. puţine şi fără gust. tulpinile sunt firave. iar rod – mic şi anemic sau deloc. Şi de astă dată din impas ne va scoate . trebuie să pricepi de ce se procedează într-un fel şi nu altminteri. cresc greu şi. Practic. infruptadu-se cu mare placere din seva lor. Apoi. iari pe buze vă va sta întrebarea: la ce-mi trebuie mie să ştiu chimie d-asta? Aşa am gândit şi eu prima dată. De aceea. devine obeză. Daca folosim iarba. îi conferă imunitate. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. O să vi se pară. florile sunt mici. totul a devenit foarte simplu de înţeles. cum? Am mai spus-o şi nu voi conteni să repet: ca să faci un lucru cu noimă. violaceu-purpurii în partea de jos. bor. observăm că frunzele rămân mici. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. deoarece. vom avea grija s-o lasam sa se „paleasca ” (vestejeasca) un pic inainte de a o presara pe langa tomata. care-si va cauta iarba cruda in alte parti si ne va lasa plantele in pace. Pentru a suplini azotul. că-s pe lângă toate gardurile. cele superioare se află în ∠ de 90º. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. mai bine o facem mai târziu. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. cu ce. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a ne înfrupta din roadele lor. producând multă verdeaţă. de un verdealbăstrui. astfel. ce este cu aceste elemente: Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. am realizat că este . în general.fi acele de conifere. de cele mai multe ori – avortează. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compot” de bălegar. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. Florile se dezvoltă greu. ca să pot ieşi din diferite situaţii total neplăcute şi. planta rămâne pitică. Să vă explic. mai sunt. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. zinc. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. la fel de importante: magneziu. Dacă este în exces. fier. ca la rândul lor. important să ştiu. Fructele sunt mici. iniţial. într-un mod mai puţin stiinţific. de multe ori nemaiapucând să se coacă. ştiu. Fructele leagă prost. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. Când hranim.

Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. când nu mai poate avea loc absorbtia acestui element de către plantă. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. în cămările căreia se gaseşte acest „aliment”. şi. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. fireşte.buna vecinică – doamna urzică. ca mai apoi să începe să se usuce. Unele încep să putrezească. nefiresc. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădacinilor. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. În principiu. În exces. In cantitate insuficientă. Florile. coacerea şi savoarea fructelor. cenuşa. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. Fructele se coc neuniform. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. le marunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. borul este în cantitate insuficientă. de regulă. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. îngropăm pe lângă planta matură. niciodată nu e în exces. pică (avortează). iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. Frunzele tinere se încreţesc. În lipsa acestui element apare cloroza. Pentru că. săptămânal vom pulveriza pe circhinaşi şi pe frunze. n-au gust şi aromă. Şi el se ocupă de imunitatea plantei. din vreme în vreme. cu timpul. soluţie 1% de acid boric. adică 10 grame la 10 litri de . săpând în jurul ei un mic şanţ. bunătate de comoara potasică. mijlocul se albeşte şi . cele batrâne devin de un verde închis. punctul lor de creştere se înnegreşte. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. Este foarte util. Potasiul – Elementul sănătăţii. Nu pierdem din vedere nici calciul. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. încep să se răsucească spre interior. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. Este preferatul tomatelor. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. se lemnifică radial. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. se reduce suprafaţa de fotosinteză. când creşte nevoia de magneziu. mai este magneziul. Este bine-venit în orice situaţie. Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei il joacă şi borul. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. Nu uitam. Strângem cojile. Un fel de delicatesă. mai ales în dezvoltarea. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. Ajută planta să fie rezistentă la boli. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. sau. în pământ. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. se usucă şi cad. Frunzele tinere devin clorotice (galbejite). vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii.

la plantă. Nu exagerăm cu borul. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. mangan. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. mai ales fosforul. foarte util. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. prea lent. rupt frunze. cel puţin pentru mine. Ne-am facut o idee ce nu trebuie făcut. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. pentru că. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. Când hrănim În primul rând. cupru. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. Dar. creşterea este încetinită. grafic de hrănire. nu pentru că ar fi mai puţin importante. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). clor. în loc să ne ajute. fier. un pic mai înainte. molibden. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. De ce? Deoarece când este prea rece. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. Dacă este prea cald. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. Acum să trecem în revistă un . Bun. iar hrana ajunge greu. atat de trebuincios. în cantitate mare devine toxic şi. cu alte cuvinte. după ce am stresat destul planta. Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. mai rau va face. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. După ce. riscăm ca hrana să devină otravă. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. să trecem la următoarea întrebare: . am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. să zicem. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. cârnit.apă.

tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. aşa numita. apa în care am spălat cerealele: orezul. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. compost. Este de departe cel mai complex ingrăşământ organic. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. recurgem la. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. şi anume: găinţ de păsări. „compoturi”. Să vă spun cum procedez eu. etc. iepuri. cam o mână – două. uscată. coji de banane. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi un pospai. ce-mi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. preferata mea. nu are rost deoarece. Ei. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. făină de oase. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. plante condimentar – aromatice şi medicinale. Altminteri. drojdie de bere. la care adaug nelipsita cenuşă. usturoi. bine marunţite. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. de ace de conifere. cenuşă. hrişca. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. adică macerate. Mai folosesc: drojdie de bere. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinareală! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. vacă. arpacaşul. adică doar o lingură. mraniţă. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . cartofii în coajă. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. oi. plante medicinale şi aromat-condimentare. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. compost. Cu certitudine. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase.Cu ce hrănim Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. meiul. în cel mai fericit caz. din buruieni. se va transforma în amoniac. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. Dar nu disperaţi. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. din puţina mea experienţă. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. coji de ou pisate . organică. apa în care au fiert vegetalele. şi nu numai. folosesc materia primă din zona imediată. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. adică. nu mai mult. în urma reacţiilor chimice. capre. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. Combinând-o cu compost. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. Eu. În rest. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. îngrăşăminte „new generation” – bio sub formă de granule sau lichide. dacă vorbim de sintetizate. . pâine veche.

oricare dintre cele enumerate. Se stropeste planta în intregime. Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. Înghesuim în săcotei urzicile. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). şi. datorită materialului sacoteiului. cartofilor. adică: croiesc un săcotei. Eu mai adaug şi cenuşă. a rodului. suficient de mare. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile . scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. pe care-l folosesc să rup urzici. începând cu faza de îmbobocire. adică. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. totuşi. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . ardeilor. Stropim 1-2 ori pe săptămână. la 9l de apă. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. dar şi pe placul vinetelor. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. Timp. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jurîmrejurul plantelor şi nu numai. se economiseşte destul timp.Reţeta 1 Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărimcu 5 l apă fiartă. II – luăm o găleată de 10l. toată masa va rămane închisă în acesta. sau nu. fie direct la rădăcină. dintr-un material destul de dens. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. Şi. numai că.urât. folosesc cu mare succes purinul. stată în soare pănă se încălzeşte. în soare. cam un pahar. aproape de plin. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. Ca şi în alte cazuri. În rest. cam 1 săptămână – 10 zile. sau fierbem 15 minute. fireşte. şi. astfel se împiedică „avortarea” lor. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. Se întăreşte sistemul imunitar . afară. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. maceratul. de urzici. adică să nu fie.10 gr la 10 l apă călduţă. adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. căderea mugurilor florali. adăugăm 100 gr drojdie de bere. apă. laptele degresat sau laptele batut. ţinându-ne de nas. Scurgem apa limpede. În stare proaspătă. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. tifon. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. acoperim. După ce s-a racit – strecurăm. Reţeta 6 – Zerul. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. apă de ploaie. să le las să se pălească. adică. lăsăm să se limpezească (decanteze). pentru că. credeţi-mă. O prietenă ma învăţat să fac mai simplu purinul. acopăr cu apă calduţă. Strecurăm. Umplu pe jumătate o găleată de 10 l cu urzici crude. Opărim cu apă clocotită. acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. Lăsăm acoperit. în felul acestea. peste ea. fără flori şi fără rădăcini. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de ….

Reţeta 8 – cojile de banană. strecurăm după răcire. amestecăm. În mare. pentru a mulci. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). se mărunţesc bine şi se încoporează la rădăcină. bogate în potasiu şi magneziu. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. adăugăm apă. 1. stavilă în faţa bolilor este şi aceast amestec de ierburi. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta fitoftoră.2 linguriţe la litrul de apă calduţă (cam 10 grame). a doua – în perioada de copilire. adaugăm apă fiartă. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. le uscăm. Numai ca. Plantele se stropesc pe frunze. lăsăm la limpezit. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. folosim doar buruienile. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. practic. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. mai intai vom trece la prasitul plantelor pentru a . Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. Apoi strecurăm. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului (pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. Prasire/afanare/mulcire. Apoi. 1 l de papa-bun pentru fiecare plantă. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. Aşa că. după recoltare. apoi udăm la rădăcină. luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. acoperim şi lăsăm preţ de 6-10 zile la „fezandat”. O dată la plantare. adăugăm până la 10 l apă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. deopotrivă. daca inca nu am facut-o. după care se vor pudra cu cenuşă.Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. ne va scuti de celelalte doua operatii. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. la căldură. Mulcirea. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate.

la tropice. deoarece. Musuroim intotdeauna cu pamant umed. ca din timp in timp. fie tulpina. direct pe pamant. vom lega plantele de araci sau de spalieri. care cresc sub forma de tufa. Legarea se face cu precadere la rosiile inalte (nedeterminate sau indeterminate). sau. Cum? Fie pe tulpina ei vor aparea mici „buburuzeli” . si deja stiti. cand momentul o cere. De aceea avem grija. in mediul ei natural. acum voi face un rezumat: se trece la musuroire in momentul in care. Legarea – o alta operatie importanta. Dar daca intarziem. dupa cum remarcam. pentru o mai buna sustinere a lor. cu nuante de violaceu-albastrui. . urmatoarea dupa vreo alte 10 – 15 zile. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. dar si la cele medii (determinate). cam la 2 -3 saptamani de la transplantarea la locul definitiv. abia dupa aceea presaram stratul de mulci. ea creste pe pamant. Pe larg. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. pentru ca este o planta taratoare si nu „cataratoare”. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. (pentru ca lasa planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. aceasta operatie am descris-o intr-un material separat. Operatia de legare va incepe. nu se catara. care sa nu raneasca planta si sa permita cresterea libera.scapa de buruieni. sa zicem. sa-i intarziem serios dezvoltarea. adica de prindere. Acestea ar fi cele doua momente care ne vor indica momentul prielnic de musuroire. vom afana bine pentru aductia de aer la radacini. practic la cateva zile dupa ce le-am plantat la locul definitiv. si au o inaltime mica. prima musuroire ar trebui sa aiba loc . va capata o culoare mult mai inchisa. Asa ca. udam din plin si. rosia este o „pamanteana”. in cel mai fericit caz. trecem imediat si la prinderea sa. Daca trecem la musuroire prea devreme riscam sa inabusim planta. la baza. Musuroirea – un alt moment foarte important in cresterea si dezvolatrea plantei. proeminente din care vor porni viitoarele noi radacini. nu necestita legarea. Asa deci. Fireste ca rosiile. riscam ca ea sa-si gaseasca singura loc de „parcare”. se formeaza pe o singura tulpina. Daca rasadul este inalt. de regula. sub ciorchini. care. La acestea vom fi atenti sa nu atinga solul. singura planta ne va sopti.

Următorul pas: Formarea sau modelarea prin copilire. şi mai târziu şi pe fructe. . Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea sau îndepartarea còpililor (puilor. Se întâmplă deseori grădiniştilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. cănd cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. Aşa că îndepărtaţi-le. soluţie de lapte degresat. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. în zilele însorite.la 10l de apă călduţă). măcar de 2 ori pe săptămână. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). deloc plăcută. pe la orele amiezii. să reţinem că florile „bătute”. adevăraţi Quasimodo între tomate. Din ele. Şi tot legat de flori. chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. adică a căderii lor. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 l apă calduţă). dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). carnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. Astfel se ajunge la situaţia. chiar şi la cele crescute „afară”. kefir. este bine să pulverizăm. atâta timp cât sunt în floare.Polenizarea. oricat de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. fiti atenţi ce fel de creştere au: indeterminată sau determinată. recolta. zilnic. Aşadar. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. Cât de des? Dacă se poate. dar absolut necesară. deorece ele se formează diferit. viitoarele fructe sunt diforme. cât şi in vederea îmbunătaţirii legării rodului. care necesită un volum mare de lucru. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). cum frumos li se mai spune undeva prin Banat sau Ardeal) este o operaţie. dragii mei prieteni-gradinişti. cu soluţie de acid boric (1 lingurită – sau 10 grame . de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. Un moment deloc de neglijat. deorece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. sau. Neîndepărtându-i.

de aceea se vor forma într-una. de obicei. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. Roşii pitice (pe plicurile de seminte sunt trecute superdeterminate). îndepărtarea prin rupere. care nu va mai permite refacerea unuia nou. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. pe toată durata dezvoltării lor. din nou. fară să se dorească. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. terasă. operaţie care se face pentru a grabi coacerea şi . mai pe limba amatorului. cu atât rana. înafara celui de-al doilea còpil. în urma ruperii. neapărat. de regulă. Asta înseamnă că. mai rar în doua tulpini. un surplus de energie. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. Roşiile înalte (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere indeterminată). acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile dinnainte alese. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. pe răcoare. în dimineţile însorite. Intrevalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele indeterminate. Unii susţin cele prezentate. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. mai dezvoltaţi. Cârnitul sau Ciupitul. ele vor fi copilite sistematic. pe balcon. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte.Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. sub primul ciorchine se va indepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. deorece pe ele se formează doi-trei ciorchini. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. apucând-o la 1 cm de bază. Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. De pildă. Productivitatea lor este scăzută. Ei. o recoltă. Deasemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. vom mai lăsa înca unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. Roşiile medii (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere determinată). să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenusă sau carbune pisat. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. necesitând. după care se opreşte din creştere. pentru a nu obosi planta. dar după ce s-a uscat roua. Dar. le recunoaştem după înălţimea lor. astfel: in cazul formării în doua tulpini. aşa zis pitice. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. aici părerile sunt împărţite. care cresc în formă de tufă. cuprinsă între 1. se va cicatriza mai greu. Pentru formarea în trei tulpini. şi într-un caz şi în celălalt.5 şi trei metri. devreme. Există şi roşii. se recomandă sp se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. în aşa fel . iar în cele calde şi foarte calde – în doua. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. Copilirea se face. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. ca rănile să se vindece repede.

acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. Nici udat şi nici hrănit. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. cu care nu am să vă consum rabdarea şi timpul. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. descriindu-le în amănunt. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. Am să fac. însă. aerul trece liber. . care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întrega recoltă şi ceva pe deasupra. Explicaţia este simplă. care implică rupere. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. Dar. în schimb. pe măsură ce cresc. Cum nu am pretenţii de a fi un astfel de scriitor. Îndepărtând frunzele devenite inutile. Înafară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepartarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. suprafaţa de evaporare a apei scade brusc. De reţinut: după orişice operaţie. alt ceva. boală micotică. Numai că acest lucru se va face treptat. din mai multe motive. îndepărtare. boli si tratamente bio Dacă aş fi fost scriitor cu ştaif. să ştiţi. dragii mei. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. altminteri: Phytophthora infestans. în mod normal ar fi trebuit să trec în revistă bolile şi dăunătorii acestei culturi. veţi constata. etaj cu etaj. continuăm să rupem şi de sub al doilea. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale gradinăriei): „o plantă sănătoasă. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. astfel. Am să descriu metodele profilactice şi de tratare ale celor mai răspândite şi sâcâitoare dintre bolile tomatelor. fiind în convalescenţa. dragi grădinişti. Ele. şi. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. Vom face acest lucru pentru a inlesni fructificarea.obţinerea unor fructe mai mari. ci cate una-două. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. pentru a nu stresa planta. ciupire. Paradoxal sau nu. este fitoftoroza. că avem ac şi de cojocul ei. Îndepărtarea frunzelor de la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. De ce? Desigur. Prin îndepărtarea frunzelor. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. Atenţie. trebuie să reţinem. vă voi prezenta câteva „reţete medicale”. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. fireşte. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. Pentru început. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. În plus. nu voi face acest lucru. Ca să ştim cand este bine să ne oprim. frunză cu frunză. Regula nu se aplică la cele înalte. Cu mai puţine cuvinte. şi se formează fructele. că multe dintre „reţetele culinare” ţin loc şi de remedii de leac. prin îndepărtarea frunzelor. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. însă. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. cu un nume exotic. apoi.

Căt timp le ţinem? De la căteva ore până la câteva zile. în general. eu fug de preparatele ce conţin cupru. în soluţie de acid boric sau bicarbonat de sodiu. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. Cum? Înainte de a fi însămânţate. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. nici pe departe. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. dintre variantele înşirate. tătăneasă. care ne scuteşte. să tratăm şi să călim seminţele. ca să-i îndepărtăm stratul protector. fireşte. adică din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. Incerc să-l evit. planta ce va să se nască. ca alţi grădinişti să nu -l folosescă. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. . Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. nu contează. Firul îl trecem. cât de multe ore pe zi va fi posibil. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor hapsâne. să folosim stropirile cu solutii. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). rostopască. să plesnească de sănătate trebuie. trecem un fir de cupru. ca să nu îngreunez solul cu el. ele vor fi ţinute în: apă de cenşă. care conţin cupru. pe cât posibil. în mare măsură. Coada calului.Cu ce începem? Cu seminţele. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. mai întâi de toate. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . sau apă oxigenată de concentraţie 1%. Ca pe viitor. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt într-un material separat: „E vremea semănatului”. sau în suc de aloe vera. Apoi urmează călirea. Fireşte. dar. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. se freacă bine cu galss-papir. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. Iodul se va lupta cu bacteriile. etc. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. întăreşte ţesutul plantei. în infuzie din: urzică. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. maximum două. Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înalţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucaţele de sârmă de Cu câte plante avem. vom alege una. Se „dezghioacă” sârma din învelişul său. urzică + coada calului. Din fragedă pruncie. Urmează faza de răsad. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. Asta nu înseamnă. dar şi o hrană delicioasă.

vrând-nevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. O preparăm în felul următor: 1. astfel. adăugăm una-două linguri săpun lichid. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. în general. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. buna prietenă. în drumul ei? Corect – firul de cupru. Se pare. sau printre plante. Şi. ca fitoftorei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce cauta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji că pe acolo ar putea pătrunde cine ştie ce năzbâtii de „patogenişti”.transversal. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. de preferinţă întunecate. . Strecurăm. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. Haideţi să înţelegem cum stă treaba. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. la un moment dat. ce întalneşte seva. dăunatoare. O altă reţetă împotriva fitoftorei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. atunci vom stropi ceva mai des. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr impotriva ciupercilor fitoftoroase şi nu numai. care va feri planta de ciuperca fitoftorei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. Profilactic semănăm pe brazdă. ţinem de azi pe mâine în soare. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. Trecând prin zona cu pricina. da? Buuun. muştar alb sau crăiţe. Urzica. fireşte. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercine de tot felul. care are rol de doică şi de bady-guard. “Mustatile” rămase se dau în jos. puţin mai jos de prima frunza adevărată. prin tulpina plantei la o înăltime de cel mult 3cm (dupa unii chiar si 5cm) de la bază. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi cald preţ de 5 zile. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu ciupercina năroadă! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. şi cum de ajunge un amărât firicel de cupru să ne ferească planta de duşmani. Apoi. Dacă întâmplarea face ca fitoftoroza să-şi facă de cap prea tare. Este un antibiotic natural. molecule de cupr ajung în sistemul circulator al tomatei. Maceratul de usturoi. Cum funcţioneză? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. Cuprul este un element. spre rădăcină. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. asfel.

etc. ca apa să ajungă. Oricum. am ajuns la liman. Ştim acum câte puţin din fiecare. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. Stropim o dată la 2 săptămâni. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. din greşeli sau din luări aminte. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. insuficientă umiditate sau. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. seara. mai bine o zi. la ultimile firicele ale rădacinii. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. un beteşug deloc plăcut. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci nesuferite. înainte de culcare. Strecurăm. În afară de fitoftoroză. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . Astfel. după ce stercurăm.Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin cateva zile. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. Vom stropi mai des. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. iar domnul putregai atât aşteaptă. Strecurăm. Dupa atata informatie iata si cateva concluzii si raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente: . Restul îl vom învăţa pe parcurs. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de metilen. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. pin. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. tesutul din vârful fructului rămâne fără apă. cât de des posibil. voi reveni. în exces. Din varii motive (diferenţe de temperatură. Avortarea florilor. adânc. pe care îi păstrăm în pungi de plastic pănă la întrebuinţare. Gata! Un alt conaş putregai se ocupă de tulpină. Asta. Apoi. Şi. spun specialiştii. apoi pudrăm cenuşă din belşug. cătinel-cătinel. aceste lucruri le ştie şi cel mai neavenit grădinist. prin metoda ce vi-o voi spune. altă dată. uite aşa. la macerat. mai ales în perioada de formare a fructelor. Adică: trecem la îndepărtatul fructelor atacate. aşa. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. Cât despre strângerea şi păstrarea recoltei. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. dimpotrivă. O rţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. dar şi a afidelor şi acarienilor. care apare. poate. dar nu e obligatoriu. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea fitoftorei. Astfel ne putem trezi cu : Putrezirea vârfului fructului. pătării brune. grosso-modo. adăugăm. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. maximum 10. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm la ostoit câteva ore bune. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. Astfel. ce şi cum se poate pregăti din acest minunat „tropican”.

10. apar petele brune. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. dar obligatoriu. 11. iar sub 3º moare. Magneziul – în cantitate mare. 5. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. nu leagă. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. deoarece singură nu o poate face. şi nici îngrăşămintele minerale în exces nu-i place azotul în exces. Atenţie. iar tomatele vor fi nespus de fericite. magneziu – în primul rând – urmate de bor. sub formă de macerat de găinaţ. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. cupru mangan. 8. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. Tomata se udă rar . grăbeşte coacerea fructelor. În lipsa luminii. 2. Tomata trebuie susţinută. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. creşte calitatea fructelor. De el au nevoie rădăcinile. Rezultatele sunt pe măsură. Tomata ţine la silueta ei. şi vă veţi uşura munca. Nu este o mare mancăcioasă. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. Fructele se coc greu. Borul şi manganul – în calitate de hrană. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. . 13. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. dar. dar şi peste 30º încetează creşterea. Sub 16º. chiar urăşte.1. dar are pretenţii la bucate alese: azot. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. 7. işi schimbă gustul şi aroma. fireşte. va pierde rodul. fructele şi seminţele. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) nu-i place udatul în exces. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. dar din belşug cu apă stată la soare. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. fosfor. 9. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. Muşuroiţi planta. devin sensibile la boli şi dăunători. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. 6. în funcţie de soi. Îl vom administra cu precădere la început. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă! Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. Mulciţi plantele. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură nu-i place bălegarul proaspăt. 4. îi conferă rezistenţă la frig. Fosfor – în cantitate mai mică. potasiu. Azot – în cantitate moderată. însă. fier. planta „avortează” florile sau fructele. Nu scăpaţi momentul copilirii. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. dar şi mai bine. Tomata iubeşte nespus lumina. macerat de urzică. nu-i place.

Până atunci: vreme prielnică şi recoltă îndestulată! [View with PicLens] . cât de curând. Mi-ar plăcea să cred că picul meu de documentare. Voi încerca.- detestă umiditatea. Desigur. ca să nu mai spun de multitudinea felurilor de prelucrare/preparare a lor. la fel de importante sunt şi recoltarea şi păstrarea pătlăgelelor roşii. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe Dragii mei prieteni „gradinişti”. lipsiţi de experienţa şi îndemânarea adevăraţilor gospodari. să vin cu veşti – poveşti şi din partea aceasta de învăţătură. nu ştiu cât de academic sau empiric am atacat problema cultivării tomatelor. al cultivării acestei minuni sud-americane. vă va călăuzi în activitatea de „tomatologiei”. temeinic însuşita. să purcedem la drumul anevoios. dar tare plăcut. am încercat. dar. pornind de la înţeleapta zicere „un om instruit face cât doi”. în limbaj cât simplu să punctez etapele cele mai fierbinţi şi piedicile cele mai frecvente ce pot apărea din momentul în care ne-am hotărât.

.

Nu trebuie sa aiba o dimensiune standard. Cum? Avem cateva variante: putem pune drept bordura cateva tigle sau bucati de placaj. care vor hrani mai abitir planta. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma radacini suplimentare. plantei ii trebuie hrana si cum credeti ca ne spune ea ca-i este foame? Isi „buburuzeste” tulpina. totodata pot sa si mulcesc. cat tulpina. totusi. confectionam cilindri din pet-uri. o planta taratoare. De ce este musuroirea una dintre regulile de aur de urmat in cresterea tomatelor? Musuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. Mai este un indiciu secret de stiut: atata timp. fie in preajma primului musuroit. Fie vom lua masuri din primele momente. daca nu s-o pierdem definitiv. Nu uitati ca rosia este . Un pamant curat si bogat in cele de trebuinta culturilor. Asa procedam de fiecare data cand percepem semnalele. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. stam in banca noastra. pentru ca graba strica treaba. Asa ca vom fi atenti la urmatorul fenomen dupa plantarea la locul definitiv: crescand. mult mai simplu. pamantul de la musuroire nu va cadea pe laturi. fiind destul spatiu. are culoarea verde. se va mentine la locul lui.Musuroirea tomatelor Un bun gospodat stie ca un pamant roditor in combinatie cu o planta. riscam sa sufocam planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din crestere. acolo unde-i sade asa de bine. va asigura dezvolatrea unui sistem radicular de invidiat plantelor. adica exact de la plantarea la locul definitiv. Simplu ca buna ziua. Mai multe radacini – mai multa forta. da’ ce facem cand e prea inalt musuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. Numai ca. imbracand astfel planta. Mai multa forta – imunitate crescuta. care are radacini sanatos dezvoltate este reteta sigura a unui rezultat pe masura: recolta bogata si curata. pe buna dreptate ma veti apostofa. in momentul in care culoare incepe sa se inchida si are nuante albastrui-violacee.respectiv tulpina lungindu-se. plastic de jur-imprejurul plantei sau. Eu am pus pe langa plantutele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am taiat la ambele capete. adica pe tija apar mugurii de radacina sub forma unor mici proeminente. Bine-bine. In felul acesta. O planta sanatoasa si puternica e putin probabil sa fie atacata de daunatori sau agenti patogeni. pentru a musuroi trebuie sa stim si cand anume o facem. Musuroind inainte de vreme. acela este timpul propice de a fi musuroita. la baza. Plante sanatoase inseamna recolta bogata. Cu cat mai inalt cu atat mai bine! . lemn. Din acele proeminente se vor naste urmatoarele radacini. Acesta este semnul ca trebuie trecut la musuroire.

dragii mei. continuu planta. rumegus. . ca se pricepe de minune la asa ceva. prin care hrana ajunge la frunze. practic. musuroirea si beneficiile ei. Sa mai amintim si ce hrana buna reprezinta un astfel de strat?! Aceasta este. Unde mai pui ca planta devine mult mai fortoasa si mai rezistenta la atacul diferitilor agenti patogeni perfizi. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. Ramanand pe loc din dezvoltare nu mai dau randamentul trebuincios si deci nici suficienta hrana celorlate concurente. Astfel. care vioaie vor hrani. etc peste care vom presara un pic de pamant. Pe langa acest beneficiu. Apoi vine randul mugurilor florali sa se dezvolte. iarba. Astfel ajutam sa-si formeze radacini suplimentare. buruieni fara seminte. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” radacinile fac un popas si se odihnesc. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. vom avea grija ca locul pamantului dizlocat pentru aceasta operatie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. perioada in care radacinile iar raman pe loc.De ce trebuie musuroit la asa o inaltime? Rationamentul este simplu: Se formeaza radacini. atat de necesar plantei si coacerii fructelor. talas. punandu-i la dispozitie materie prima: pamant roditor si mulci. sa o ajutam sa-si formeze mai multe radacini. Inca o mica mentiune: o data cu musuroirea. pana la strangerea recoltei incepe deja sa se formeze un strat sanatos si bogat. carton. adica se operesc oleaca din crestere. Si atunci ce ne ramane de facut? Evident. radacinile hranesc tulpina.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful