P. 1
Tainele cultivarii rosiilor

Tainele cultivarii rosiilor

|Views: 55|Likes:

More info:

Published by: Aurel-HermanConstantin on Apr 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/14/2014

pdf

text

original

Tainele cultivarii rosiilor/tomatelor

Dragi prieteni gradinari, Svetlana (a.k.a Phlox) ne-a facut cadou inca un material interesant si extrem de bine documentat despre cultivarea tomatelor. Este un pic mai lung, dar sunt convins ca au ce invata din el chiar si gradinarii cu experienta. Ca sa fie mai interesant, neam decis sa-l impartim in mai multe parti, in felul urmator: 1. 2. 3. 4. 5. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate Regimul de hrana Ingrijirea si formarea plantelor Bolile tomatelor Concluzii

Chiar daca este o perioada mai aglomerata pentru cei cu gradina/livada, sa mai aruncati un ochi pe aici din cand in cand, ca nu veti regreta . (Huni)

E -he, ce-mi mai plăcea, în vremurile când buchia era încă străină de mine, să mi se citească despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari! La rândul meu, mamă fiind, n-am pierdut ocazia să le citesc copiilor mei. Nu ştiu câţi cunosc sau îşi mai aduc aminte de acest personaj năstrusnic şi de numeroasa lui famelie, precum şi, fireste, de burtosul si nesuferitul Senior Pomodoro, Domnul Roşie. Mie, cel putin, aceste personaje îmi trezesc amintiri nostalgice şi duioase. Şi, risc să mărturisesc, cred ca din acel demult trecut moment, mi-a încolţit în suflet dragul de grădinărit. Totuşi, să nu mai lungim vorba şi să trec la subiect. Intr-o buna zi m-am hotărât eu să cresc roşii în grădina mea plină de flori. De ce n-aş creşte, pe langă multitudinea de flori, şi nişte frumoase şi gustoase tomate, mi-am zis. Bine, bine, dar ce ştiu eu despre aşa ceva? Nimic. Sau aproape nimic din ce ar trebui ca să ajung, totuşi, să culeg roade zemoase, savuroase şi parfumate. „Nimic” sau „Aproape nimic ” nu mă ajută să purced la treabă, aşa că recurg la deja vechiul şi de ajutor obicei : întreb – că întrebarea moarte n-are – în dreapta şi-n stânga, verfic să văd eu „cu ochii proprii” , dacă cele spuse sunt în concordanţa cu realitatea, notez. Apoi mă pun în faţa calculetei mele şi continuu documentarea.

Căutăm, citim, notăm, rezumăm, punctăm, subliniem. Teoria o aplic la mărunta mea grădină de legume. Constat ce a mers, ce e greşit şi abia după aceea vin să împartaşesc cele învăţate, neuitând să completez cui observaţiile proprii. Plec de la o regulă simplă: ca să pot cultiva ceva, ce-mi doreşte sufletul, trebuie să ştiu cu cine am de’a face. Adică e musai să descopăr slabiciunile, dar şi punctele tari ale viitoarei locatare a gradinii mele, nu?. Trebuie să aflu ce-i place, ce o supără, cu cine se simte bine şi cu cine se ceartă. Şi cel mai important lucru: cum să fie sănătoasă, adică în ce fel de pământ se simte în largul ei, câtă lumină, umezeală, căldură şi hrană ii trebuiesc, de cine să o feresc. Haideţi să încercăm s-o luăm sistematic. De ce sistematic? Iată de ce. Nu de puţine ori m-am lovit de următoarea atitudine: „ce-mi tre’ mie, bre să ştiu ce-i place, ce-i om? Io pui sămânţa-n pământ, şi ştie ea ce tre’ să facş mai departe. Ii mai pui bşlegar şi o plivesc, copilesc, o mai stropesc când am timp şi apoi ce-o vrea Dumnezeu, ce atâta dădăceală?!” ca mai apoi, tot pe aceeaşi, să-i aud: – „uu, bre ce ginion am avut cu roşiile! a dat peste ele o mana d’aia reaua”, sau , „a fost la gandaci anu’ ăsta, bre…” sau „aoleo, trecu coana Frusica p’acolea şi-mi deoche roşiili, bre, naroada! D-aia nu mi s-a făcut nimica”. Păi cum să reuşeşti, dacă nu ştii nimic, şi nici măcar nu vrei să afli, despre biata plantă?! Cum să te răsplătească cu roade, dacă tu, precum fiul înfumurat al Imparatului Roş, treci pe langă ea şi nu-i vezi beteşugurile? De unde să te răsplătească? Şi cum „vorba lungă – sărăcia omului”, e timpul să trecem la treaba. Cu ce începem? Cu:

Insamantarea

Inteleg că trebuie să încep însămânţarea cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare), înainte de a fi scoasă planta la locul definitiv. Pentru a avea răsaduri sănătoase şi voioase, seminţele le vom trata şi apoi, căli (lucru pe care l-am descris detaliat intr-un material separat). Asta ar fi regula de început. Apoi, mai reţin că pământul folosit pentru răsaduri este bines să fi din cel în care va locui şi dezvolta planta până la adânci bătrâneţi şi anume cel luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera). Asta ar fi a doua regula. Acum urmeaza regulile regimurilor de lumina, caldura, umiditate.

polenizarea nu mai are loc. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? 1. nişte bobiţe de fructe. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi. doar dacă va avea chef. Scurt şi la obiect. va face. înseamnă că mai avem de aşteptat. îşi încetează creşterea. stând cu talpile goale pe pamant simţim că ne îngheaţă picioarele. desigur va fi o plantă fericită având caldura asigurată. din nou. Temperatura ideală pentru dezvolatarea ei este de 22 – 27 grade. precis la umbră i se va urâ şi va pleca. De ce? Sub 10 grade planta incetează dezvoltarea. De felul ei. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai): niciodata nu plantam intr-un substrat rece. 2. devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunatori. de „catifea răcoroasă” înseamnă că pământul este suficient de încălzit şi este clar că putem. şi cum Cheful este un domn capricios. dacă roşiei ii place atât de mult lumina. Pâna ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu purcedem la plantare. lăsându-l aproximativ 10 minute. stăm în banca noastră şi aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încalzite. Peste 29 de grade. Regimul de caldura mergând pe firul logicii simple.Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. fără teamă. (ca cele pe care mulţi dintre noi le agătăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime. trece la plantarea la locul definitiv a plantelor noastre . deoarece polenul devine steril. sau nu. cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele. însa. Dacă valoarea este sub 8 gradatii. Fără fotosinteză nu există planta. La umbră va creşte o lungană verde şi zăludă. roşia este o „sudistă„. dacă senzatia pe care o resimtim este. In popor există o metodă neconventională de a verifica dacă s-a încălzit suficient pământul: dacă. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. mare iubitoare de lumină. Folosim un termometru de exterior.

adica in lacasul in care va sta. nevoie ei de apa este medie. le aduc aminte sa nu uite sa aeriseasca negresit. au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc. vom avea grija s-o plantam in „mocirla”. caldura (binecunoscutul biogaz). adica a legarii rodului. dupa aceasta valoare polenul devine lipicios. deoarece. care nu va permite o aerare normala a radacinilor. respectiv se impiedica formarea condensului pe peretii spatiului inchis. In faza de rasad. fertil. iar „bogatia” de dedesupt. lucru stiut. cenuşă. Apoi. răsadurile noastre au luat-o razna. iar noi trebuie musai să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recuregem la brazdele incalzite . Cum procedăm? Simplu: 1. polenizarea este compromisa). toate aceste operatii. 2. dupa transplantare. resturi vegetale menajere. Cu ocazia asta vom renunta si la corvoada prasitului. iarba cosită sau buruieni. De ce? Pentru ca asa asiguram pe termen lund necesarul de apa. Iata cum. practic. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. Asta e tot. Nu ma intrebati ce veti face cu timpul ramas. la mutarea ei la locul definitiv. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. care cer efort si timp.Dar ce să facem. la randul ei. incat. Regimul de umiditate Inca o regula de luat in consideratie: Rosiei ii place cu capul in caldura soarelui si cu picioarele la racoarea umezelii. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situatii neplacute si nedorite: favorizeaza aparitia bolilor micotice (ciupercilor. Apoi. Afanatul? Udatul?Nici o problema! Se va ocupa. 3. vom recurege la vechiul si de nadejde prieten – stratul de mulci. pentru ca in gradina sunt destule de facut. se formeaza o mica baltoaca. între timp. acoperim cu o folie inchisa la culoare. pentru ca hapsanei buruieni ii va fi greu sa treaca de bariera „paturicii” hranitoare. deci. este bine sa nu deranjam planta pret de 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. in brazda adâncită . turnam atata apa. Iata de ce substratul il vom pastra continuu umed. acelasi strat de mulci. de asmenea. Pentru cei ce detin solar/sera. si. din cele care deja au răsărit. vor fi reduse la minimum. dar NU ud. Eu stiu ca-l voi folosi sa lenevesc. prin descompunere. . punem bălegar macerat. deoarece. dar din abundenta. o buna ventilatie nu va permite nici formarea unei umiditati in exces (maximumul este de 70%. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. Gata. oricat de setoasa este preferata noastra. Soarele de peste zi isi va face treaba lui de incalzire deasupra. Apa nu are voie sa fie in exces. dacă . 4. mai ales a fitoftorei) si la o dezvoltare peste masura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. Doar un pic. Ca totusi sa prevenim uscarea substratului si formarea crustei. va produce. acoperim cu pământul dislocat. cam la 20-25 cm.

care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. intr-un apoteotic final. in perioada de legare rod (inmugurire. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. Vorbind de grija. nu ajungem in situatia uscarii lui excesive. Dupa unii specialisti. 3. din belsug.Un fapt important de retinut cand este vorba de udat plantele. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar . astfel. fara presiune. niciodata rece. scapam de neplacerea formarii crustei de la suprafata in urma evaporarii rapide a apei sub actiunea soarelui de peste zi. veti sti ca trebuie mulcit . udand seara. formarea unor fructe mici si diforme. fructificare). De ce? Deoarece. Cu toate acestea. impiedica supraincalzirea substratului. seara sau dimineata foarte devreme. cam ½ de galeata de planta si. printre randuri. mai ales dupa ce fructele s-au marit. 2. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci calie. Astfel. vom ajuta plantele sa se racoreasca. aerul va ajunge la planta cu usurinta. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. din nou. inca o data. Fireste. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. dupa transplantarea la locul definitiv. in perioada de coacere a fructelor. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. atunci cand temperaturile depasesc pragul bunului simt de 30 de grade zile de-a randul. fireste. dupa care. facandu-le cate un dus bine-venit din varfuri pana la radacini. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. daca ne apucam sa udam dupa o lunga perioada de lipsa a apei riscam craparea fructelor. daca este foarte cald si noi intarziem sa le udam. la rasucirea frunzelor si. lasand apa sa curga in suvoi subtire. Amintesc. exista si exceptii. Daca ati citit cu atentie. deci. de regula. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. cu mulcirea ulterioara a plantei. seara ar fi cel mai bine. cand este chiar indicata udarea rosiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. 4. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. ca peste noapte. Se uda. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). pana la saturatea substratului. la imbolnavirea plantei in intregime. Udarea se va face direct la radacina sau pe brazde. desigur. prin descompunerea sa lenta hraneste planta. cam o saptamana. Totusi. si. Repet: stratul de mulci joaca triplu rol: mentine umezeala in limite normale. apa sa aiba suficient timp sa ajunga pana la ultimul firicel al radacinii. la prietenul nostru stratul de mulci. Desigur. inflorire. apa nu are voia sa balteasca! Frunzisul trebuie ferit de udare pentru a nu provoca la lupta nedreapta sporii ciupercilor perfide si atacatoare. Neformandu-se crusta. planta va „rasufla usurata”. Udarea se face folosind dor apa calduta. In plus. ma veti intreba: ce se va intampla cu rosiile. Graficul de udare a tomatelor: 1.

Fructele sunt mici. bor. deoarece. mai bine o facem mai târziu. Când hranim. astfel. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. ea nu va mai fi pe placul dumnealui. Frunzele se răsucesc spre interior. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compot” de bălegar. la diferenţele de temperatură. De aceea. coacerea este mult întârziată. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. cupru. vom avea grija s-o lasam sa se „paleasca ” (vestejeasca) un pic inainte de a o presara pe langa tomata. puţine şi fără gust. important să ştiu. fier. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. de multe ori nemaiapucând să se coacă. Devin sensibile la infecţii. Apoi. mare pisicher si amator de iarba cruda. Daca folosim iarba. planta rămâne pitică. calciu.fi acele de conifere. Şi de astă dată din impas ne va scoate . ştiu. O să vi se pară. devine obeză. de un verde-gălbui. iar rod – mic şi anemic sau deloc. Pentru a suplini azotul. totuşi. ca la rândul lor. cum? Am mai spus-o şi nu voi conteni să repet: ca să faci un lucru cu noimă. capătă o culoare întunecată. ce este cu aceste elemente: Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. În lipsa lui. În cazul hrănirii trebuie ştiut că. că-s pe lângă toate gardurile. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. trebuie să pricepi de ce se procedează într-un fel şi nu altminteri. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. Fructele leagă prost. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a ne înfrupta din roadele lor. Dacă este în exces. Practic. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. mai sunt. iniţial. producând multă verdeaţă. tulpinile sunt firave. complicat. Dar daca iarba va fi vesteda. ca să pot ieşi din diferite situaţii total neplăcute şi. la fel şi rodul. ea reacţionează foarte bine la acest element. totul a devenit foarte simplu de înţeles. cele superioare se află în ∠ de 90º. de un verdealbăstrui. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. am realizat că este . cresc greu şi. care-si va cauta iarba cruda in alte parti si ne va lasa plantele in pace. eu aş spune – deloc. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. de cele mai multe ori – avortează. Pe lângă aceste elemente. la fel de importante: magneziu. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. Florile se dezvoltă greu. planta se „îngraşa”. într-un mod mai puţin stiinţific. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. Să vă explic. se va instala comod pe frunzele gustoase ale rosiei noastre. mangan. îi conferă imunitate. iari pe buze vă va sta întrebarea: la ce-mi trebuie mie să ştiu chimie d-asta? Aşa am gândit şi eu prima dată. fireşte si celelalte. cu ce. infruptadu-se cu mare placere din seva lor. în general. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. zinc. domnul acarian rosu. Cand este deficitar. observăm că frunzele rămân mici. violaceu-purpurii în partea de jos. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. Asta. florile sunt mici. asa cum am procedat si eu din lipsa de cetina.

pică (avortează). se usucă şi cad. punctul lor de creştere se înnegreşte. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. Este foarte util. când creşte nevoia de magneziu. În exces. coacerea şi savoarea fructelor. sau. Nu uitam. n-au gust şi aromă. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. săptămânal vom pulveriza pe circhinaşi şi pe frunze. iar altele încep să se „zdrenţuiască”. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. când nu mai poate avea loc absorbtia acestui element de către plantă. cu timpul. Frunzele tinere devin clorotice (galbejite). In cantitate insuficientă. şi. în cămările căreia se gaseşte acest „aliment”. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. mai este magneziul. Este preferatul tomatelor. în pământ. bunătate de comoara potasică. Şi el se ocupă de imunitatea plantei. Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei il joacă şi borul. Potasiul – Elementul sănătăţii. Fructele se coc neuniform. cele batrâne devin de un verde închis. Florile. mai ales în dezvoltarea. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. săpând în jurul ei un mic şanţ. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. Un fel de delicatesă. din vreme în vreme. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. Strângem cojile. ca mai apoi să începe să se usuce. Unele încep să putrezească. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. În principiu. fireşte. le marunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). îngropăm pe lângă planta matură. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. se reduce suprafaţa de fotosinteză. de regulă. Pentru că.buna vecinică – doamna urzică. Ajută planta să fie rezistentă la boli. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. încep să se răsucească spre interior. În lipsa acestui element apare cloroza. Frunzele tinere se încreţesc. niciodată nu e în exces. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. borul este în cantitate insuficientă. mijlocul se albeşte şi . cenuşa. Este bine-venit în orice situaţie. soluţie 1% de acid boric. adică 10 grame la 10 litri de . ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. nefiresc. se lemnifică radial. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. Nu pierdem din vedere nici calciul. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădacinilor.

cu alte cuvinte. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. molibden. atat de trebuincios. mangan. mai rau va face. Când hrănim În primul rând. Ne-am facut o idee ce nu trebuie făcut. în cantitate mare devine toxic şi. fier. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. pentru că.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. creşterea este încetinită. riscăm ca hrana să devină otravă. iar hrana ajunge greu. cârnit. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. să zicem. la plantă. în loc să ne ajute. Dar. Dacă este prea cald. nu pentru că ar fi mai puţin importante. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. De ce? Deoarece când este prea rece. Acum să trecem în revistă un . Nu exagerăm cu borul. prea lent. cel puţin pentru mine. clor. grafic de hrănire. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2.apă. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. Bun. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. după ce am stresat destul planta. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. să trecem la următoarea întrebare: . cupru. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. rupt frunze. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. mai ales fosforul. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. După ce. un pic mai înainte. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. foarte util.

cenuşă. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . din buruieni. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. cam o mână – două. organică. cartofii în coajă. ce-mi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. făină de oase. „compoturi”. de ace de conifere. nu mai mult. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor.Cu ce hrănim Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. preferata mea. . Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. şi nu numai. meiul. compost. coji de banane. compost. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. adică. oi. apa în care am spălat cerealele: orezul. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. Ei. capre. în urma reacţiilor chimice. aşa numita. pâine veche. Mai folosesc: drojdie de bere. Dar nu disperaţi. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinareală! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. uscată. Eu. usturoi. îngrăşăminte „new generation” – bio sub formă de granule sau lichide. Să vă spun cum procedez eu. la care adaug nelipsita cenuşă. hrişca. mraniţă. adică macerate. plante medicinale şi aromat-condimentare. folosesc materia primă din zona imediată. arpacaşul. în cel mai fericit caz. bine marunţite. coji de ou pisate . şi anume: găinţ de păsări. se va transforma în amoniac. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. nu are rost deoarece. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. Altminteri. Cu certitudine. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi un pospai. vacă. drojdie de bere. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. În rest. apa în care au fiert vegetalele. din puţina mea experienţă. etc. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. adică doar o lingură. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. iepuri. Este de departe cel mai complex ingrăşământ organic. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. Combinând-o cu compost. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. recurgem la. plante condimentar – aromatice şi medicinale. dacă vorbim de sintetizate.

fără flori şi fără rădăcini. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. la 9l de apă. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. maceratul. folosesc cu mare succes purinul. cam 1 săptămână – 10 zile. se economiseşte destul timp. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. sau nu. „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. aproape de plin. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. peste ea. Strecurăm. fie direct la rădăcină. Stropim 1-2 ori pe săptămână. Umplu pe jumătate o găleată de 10 l cu urzici crude. dar şi pe placul vinetelor. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jurîmrejurul plantelor şi nu numai. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. şi. credeţi-mă. În stare proaspătă. În rest.10 gr la 10 l apă călduţă. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). Timp. căderea mugurilor florali. numai că. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. O prietenă ma învăţat să fac mai simplu purinul. dintr-un material destul de dens. să le las să se pălească. Lăsăm acoperit. laptele degresat sau laptele batut. Opărim cu apă clocotită. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. Ca şi în alte cazuri. Se stropeste planta în intregime. cartofilor.Reţeta 1 Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărimcu 5 l apă fiartă. datorită materialului sacoteiului. începând cu faza de îmbobocire. fireşte. adică: croiesc un săcotei. a rodului. toată masa va rămane închisă în acesta. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. suficient de mare. afară. Eu mai adaug şi cenuşă. Scurgem apa limpede. lăsăm să se limpezească (decanteze). Reţeta 6 – Zerul.urât. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. stată în soare pănă se încălzeşte. cam un pahar. După ce s-a racit – strecurăm. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. II – luăm o găleată de 10l. Se întăreşte sistemul imunitar . acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. în felul acestea. sau fierbem 15 minute. ţinându-ne de nas. Înghesuim în săcotei urzicile. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. apă. oricare dintre cele enumerate. în soare. de urzici. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. astfel se împiedică „avortarea” lor. Şi. acopăr cu apă calduţă. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. adică. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. totuşi. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile . ardeilor. şi. acoperim. adică. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . adică să nu fie. adăugăm 100 gr drojdie de bere. Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. pe care-l folosesc să rup urzici. pentru că. tifon. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. apă de ploaie. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid.

după care se vor pudra cu cenuşă. a doua – în perioada de copilire. pentru a mulci. adăugăm până la 10 l apă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. Numai ca. mai intai vom trece la prasitul plantelor pentru a . luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”.2 linguriţe la litrul de apă calduţă (cam 10 grame). stavilă în faţa bolilor este şi aceast amestec de ierburi. În mare. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. Prasire/afanare/mulcire. după recoltare. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. daca inca nu am facut-o. lăsăm la limpezit. se mărunţesc bine şi se încoporează la rădăcină. bogate în potasiu şi magneziu. strecurăm după răcire. practic. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. Reţeta 8 – cojile de banană. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. O dată la plantare. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. Aşa că. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. Plantele se stropesc pe frunze. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului (pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. adaugăm apă fiartă.Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. la căldură. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. ne va scuti de celelalte doua operatii. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. le uscăm. amestecăm. acoperim şi lăsăm preţ de 6-10 zile la „fezandat”. Apoi. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. apoi udăm la rădăcină. Apoi strecurăm. deopotrivă. 1 l de papa-bun pentru fiecare plantă. adăugăm apă. folosim doar buruienile. Mulcirea. 1. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta fitoftoră.

dar si la cele medii (determinate). care. vom lega plantele de araci sau de spalieri. acum voi face un rezumat: se trece la musuroire in momentul in care. Asa deci. Acestea ar fi cele doua momente care ne vor indica momentul prielnic de musuroire. Pe larg. practic la cateva zile dupa ce le-am plantat la locul definitiv. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. sau. si au o inaltime mica. Cum? Fie pe tulpina ei vor aparea mici „buburuzeli” . adica de prindere. deoarece. singura planta ne va sopti. udam din plin si. proeminente din care vor porni viitoarele noi radacini. vom afana bine pentru aductia de aer la radacini. aceasta operatie am descris-o intr-un material separat. Legarea se face cu precadere la rosiile inalte (nedeterminate sau indeterminate). Daca rasadul este inalt. in mediul ei natural. Musuroim intotdeauna cu pamant umed. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. nu se catara. . trecem imediat si la prinderea sa. ea creste pe pamant. va capata o culoare mult mai inchisa. sa-i intarziem serios dezvoltarea. in cel mai fericit caz. la baza. Legarea – o alta operatie importanta. urmatoarea dupa vreo alte 10 – 15 zile. riscam ca ea sa-si gaseasca singura loc de „parcare”. cam la 2 -3 saptamani de la transplantarea la locul definitiv. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. abia dupa aceea presaram stratul de mulci. sa zicem. se formeaza pe o singura tulpina. care sa nu raneasca planta si sa permita cresterea libera. pentru o mai buna sustinere a lor. direct pe pamant. pentru ca este o planta taratoare si nu „cataratoare”. de regula. fie tulpina. care cresc sub forma de tufa.scapa de buruieni. ca din timp in timp. Dar daca intarziem. Daca trecem la musuroire prea devreme riscam sa inabusim planta. De aceea avem grija. cu nuante de violaceu-albastrui. La acestea vom fi atenti sa nu atinga solul. nu necestita legarea. Asa ca. (pentru ca lasa planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. Operatia de legare va incepe. cand momentul o cere. dupa cum remarcam. si deja stiti. prima musuroire ar trebui sa aiba loc . sub ciorchini. Fireste ca rosiile. Musuroirea – un alt moment foarte important in cresterea si dezvolatrea plantei. la tropice. rosia este o „pamanteana”.

kefir. în zilele însorite. măcar de 2 ori pe săptămână. chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. Un moment deloc de neglijat. dar absolut necesară. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. fiti atenţi ce fel de creştere au: indeterminată sau determinată. Aşadar. oricat de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. este bine să pulverizăm. cu soluţie de acid boric (1 lingurită – sau 10 grame . deloc plăcută. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. zilnic. viitoarele fructe sunt diforme. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). şi mai târziu şi pe fructe. adevăraţi Quasimodo între tomate. Şi tot legat de flori. Astfel se ajunge la situaţia. chiar şi la cele crescute „afară”. pe la orele amiezii. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 l apă calduţă). Din ele.Polenizarea. Aşa că îndepărtaţi-le. soluţie de lapte degresat. atâta timp cât sunt în floare. sau. Următorul pas: Formarea sau modelarea prin copilire. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. dragii mei prieteni-gradinişti. cum frumos li se mai spune undeva prin Banat sau Ardeal) este o operaţie. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. Se întâmplă deseori grădiniştilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor.la 10l de apă călduţă). deorece ele se formează diferit. care necesită un volum mare de lucru. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). cănd cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. Neîndepărtându-i. Cât de des? Dacă se poate. recolta. . deorece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. carnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. să reţinem că florile „bătute”. adică a căderii lor. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea sau îndepartarea còpililor (puilor. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. cât şi in vederea îmbunătaţirii legării rodului.

Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. se recomandă sp se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. aşa zis pitice. care cresc în formă de tufă. o recoltă. astfel: in cazul formării în doua tulpini. se va cicatriza mai greu. pentru a nu obosi planta.5 şi trei metri. Pentru formarea în trei tulpini. vom mai lăsa înca unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. Productivitatea lor este scăzută. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. Copilirea se face. care nu va mai permite refacerea unuia nou.Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. Există şi roşii. înafara celui de-al doilea còpil. în aşa fel . pe toată durata dezvoltării lor. pe răcoare. dar după ce s-a uscat roua. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. Dar. neapărat. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. de regulă. deorece pe ele se formează doi-trei ciorchini. necesitând. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. Deasemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. terasă. mai rar în doua tulpini. ca rănile să se vindece repede. Ei. operaţie care se face pentru a grabi coacerea şi . Cârnitul sau Ciupitul. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. după care se opreşte din creştere. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. îndepărtarea prin rupere. Unii susţin cele prezentate. în urma ruperii. Intrevalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele indeterminate. Roşii pitice (pe plicurile de seminte sunt trecute superdeterminate). se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. ele vor fi copilite sistematic. aici părerile sunt împărţite. Roşiile înalte (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere indeterminată). Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. cuprinsă între 1. mai dezvoltaţi. devreme. Asta înseamnă că. sub primul ciorchine se va indepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. cu atât rana. un surplus de energie. şi într-un caz şi în celălalt. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile dinnainte alese. de aceea se vor forma într-una. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenusă sau carbune pisat. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. mai pe limba amatorului. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. apucând-o la 1 cm de bază. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. din nou. în dimineţile însorite. pe balcon. de obicei. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. le recunoaştem după înălţimea lor. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. Roşiile medii (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere determinată). fară să se dorească. De pildă.

Pentru început. Numai că acest lucru se va face treptat. suprafaţa de evaporare a apei scade brusc. etaj cu etaj. ciupire. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. ci cate una-două. Ca să ştim cand este bine să ne oprim. pe măsură ce cresc. şi se formează fructele. De ce? Desigur. frunză cu frunză. apoi. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. care implică rupere. nu voi face acest lucru. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. pentru a nu stresa planta. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. că avem ac şi de cojocul ei. este fitoftoroza. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. De reţinut: după orişice operaţie. fiind în convalescenţa. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. Am să fac. astfel. . declanşată de o ciupercă neşăţioasă. Ele. altminteri: Phytophthora infestans. în schimb. Dar. descriindu-le în amănunt. alt ceva. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. vă voi prezenta câteva „reţete medicale”. Îndepărtarea frunzelor de la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. Nici udat şi nici hrănit.obţinerea unor fructe mai mari. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale gradinăriei): „o plantă sănătoasă. Înafară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepartarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. aerul trece liber. Cu mai puţine cuvinte. veţi constata. Paradoxal sau nu. prin îndepărtarea frunzelor. în mod normal ar fi trebuit să trec în revistă bolile şi dăunătorii acestei culturi. Cum nu am pretenţii de a fi un astfel de scriitor. să ştiţi. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întrega recoltă şi ceva pe deasupra. boală micotică. cu un nume exotic. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. Vom face acest lucru pentru a inlesni fructificarea. că multe dintre „reţetele culinare” ţin loc şi de remedii de leac. din mai multe motive. dragii mei. şi. Prin îndepărtarea frunzelor. fireşte. În plus. Atenţie. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. continuăm să rupem şi de sub al doilea. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. îndepărtare. Am să descriu metodele profilactice şi de tratare ale celor mai răspândite şi sâcâitoare dintre bolile tomatelor. Explicaţia este simplă. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. însă. însă. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. dragi grădinişti. trebuie să reţinem. Îndepărtând frunzele devenite inutile. cu care nu am să vă consum rabdarea şi timpul. boli si tratamente bio Dacă aş fi fost scriitor cu ştaif. Regula nu se aplică la cele înalte. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată.

nici pe departe. urzică + coada calului. în general. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. pe cât posibil. Incerc să-l evit. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. care conţin cupru. să tratăm şi să călim seminţele. Cum? Înainte de a fi însămânţate. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. planta ce va să se nască. Căt timp le ţinem? De la căteva ore până la câteva zile. Se „dezghioacă” sârma din învelişul său. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt într-un material separat: „E vremea semănatului”. Apoi urmează călirea. cât de multe ore pe zi va fi posibil. Urmează faza de răsad. Iodul se va lupta cu bacteriile. nu contează. vom alege una. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. adică din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. etc. se freacă bine cu galss-papir. rostopască. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. Ca pe viitor. în infuzie din: urzică. să folosim stropirile cu solutii. fireşte. Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înalţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucaţele de sârmă de Cu câte plante avem. Asta nu înseamnă. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. Coada calului. în soluţie de acid boric sau bicarbonat de sodiu. Fireşte. .Cu ce începem? Cu seminţele. eu fug de preparatele ce conţin cupru. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. trecem un fir de cupru. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. în mare măsură. dar şi o hrană delicioasă. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. tătăneasă. sau în suc de aloe vera. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). întăreşte ţesutul plantei. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . ele vor fi ţinute în: apă de cenşă. ca să-i îndepărtăm stratul protector. dintre variantele înşirate. maximum două. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor hapsâne. Firul îl trecem. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. să plesnească de sănătate trebuie. dar. mai întâi de toate. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. Din fragedă pruncie. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. care ne scuteşte. ca să nu îngreunez solul cu el. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. ca alţi grădinişti să nu -l folosescă. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”.

Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. Dacă întâmplarea face ca fitoftoroza să-şi facă de cap prea tare. molecule de cupr ajung în sistemul circulator al tomatei. care va feri planta de ciuperca fitoftorei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. “Mustatile” rămase se dau în jos. Cuprul este un element. prin tulpina plantei la o înăltime de cel mult 3cm (dupa unii chiar si 5cm) de la bază. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. buna prietenă. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr impotriva ciupercilor fitoftoroase şi nu numai. fireşte. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. la un moment dat. da? Buuun.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. Urzica. ce întalneşte seva. Apoi. de preferinţă întunecate. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu ciupercina năroadă! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. O altă reţetă împotriva fitoftorei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. vrând-nevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi cald preţ de 5 zile. ca fitoftorei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce cauta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji că pe acolo ar putea pătrunde cine ştie ce năzbâtii de „patogenişti”. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. astfel. puţin mai jos de prima frunza adevărată. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. spre rădăcină. dăunatoare. Este un antibiotic natural.transversal. ţinem de azi pe mâine în soare. adăugăm una-două linguri săpun lichid. Profilactic semănăm pe brazdă. şi cum de ajunge un amărât firicel de cupru să ne ferească planta de duşmani. Strecurăm. în drumul ei? Corect – firul de cupru. Maceratul de usturoi. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. în general. sau printre plante. . care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercine de tot felul. atunci vom stropi ceva mai des. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. Trecând prin zona cu pricina. O preparăm în felul următor: 1. muştar alb sau crăiţe. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. Haideţi să înţelegem cum stă treaba. care are rol de doică şi de bady-guard. asfel. Cum funcţioneză? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. Şi. Se pare. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”.

Cât despre strângerea şi păstrarea recoltei. prin metoda ce vi-o voi spune. altă dată. tesutul din vârful fructului rămâne fără apă. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. spun specialiştii. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. din greşeli sau din luări aminte. Avortarea florilor. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. cătinel-cătinel. Dupa atata informatie iata si cateva concluzii si raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente: . când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. mai ales în perioada de formare a fructelor. maximum 10. Astfel ne putem trezi cu : Putrezirea vârfului fructului. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. mai bine o zi. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. apoi pudrăm cenuşă din belşug. grosso-modo. în exces. un beteşug deloc plăcut. dar şi a afidelor şi acarienilor. Stropim o dată la 2 săptămâni. Astfel. Strecurăm. Gata! Un alt conaş putregai se ocupă de tulpină. seara. iar domnul putregai atât aşteaptă. Oricum. insuficientă umiditate sau. la ultimile firicele ale rădacinii. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. pe care îi păstrăm în pungi de plastic pănă la întrebuinţare. adânc. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. Adică: trecem la îndepărtatul fructelor atacate. la macerat. În afară de fitoftoroză. după ce stercurăm. Astfel. Vom stropi mai des. poate. Apoi. Asta. adăugăm. am ajuns la liman. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). aşa. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea fitoftorei. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. care apare. Restul îl vom învăţa pe parcurs. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm la ostoit câteva ore bune. voi reveni. Şi.Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin cateva zile. Ştim acum câte puţin din fiecare. dimpotrivă. etc. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. ce şi cum se poate pregăti din acest minunat „tropican”. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de metilen. pătării brune. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. Din varii motive (diferenţe de temperatură. Strecurăm. pin. cât de des posibil. O rţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. dar nu e obligatoriu. uite aşa. aceste lucruri le ştie şi cel mai neavenit grădinist. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci nesuferite. înainte de culcare. ca apa să ajungă.

Mulciţi plantele. Atenţie. magneziu – în primul rând – urmate de bor. Magneziul – în cantitate mare. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. creşte calitatea fructelor. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). dar. 7. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. 10. Tomata iubeşte nespus lumina. De el au nevoie rădăcinile. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. deoarece singură nu o poate face. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. potasiu. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. Rezultatele sunt pe măsură. şi nici îngrăşămintele minerale în exces nu-i place azotul în exces. însă. planta „avortează” florile sau fructele. Fosfor – în cantitate mai mică. sub formă de macerat de găinaţ. 4. 2. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă! Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. işi schimbă gustul şi aroma. Muşuroiţi planta. dar obligatoriu. iar tomatele vor fi nespus de fericite. . dar şi peste 30º încetează creşterea. şi vă veţi uşura munca. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. nu-i place. 13. dar şi mai bine. Îl vom administra cu precădere la început. fosfor. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. fireşte. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. 8. Nu scăpaţi momentul copilirii. Fructele se coc greu. dar din belşug cu apă stată la soare. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură nu-i place bălegarul proaspăt. Azot – în cantitate moderată. devin sensibile la boli şi dăunători. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. dar are pretenţii la bucate alese: azot. va pierde rodul. macerat de urzică. îi conferă rezistenţă la frig. fructele şi seminţele. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. 11. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) nu-i place udatul în exces. Nu este o mare mancăcioasă. Tomata trebuie susţinută. 9. 5. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. Tomata se udă rar . preferă să se răsfeţe într-unul roditor. apar petele brune. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. Tomata ţine la silueta ei. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. nu leagă. iar sub 3º moare. grăbeşte coacerea fructelor. chiar urăşte. Sub 16º. 6. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. Borul şi manganul – în calitate de hrană. fier.1. În lipsa luminii. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. cupru mangan. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. în funcţie de soi. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv.

care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe Dragii mei prieteni „gradinişti”. al cultivării acestei minuni sud-americane. cât de curând. dar tare plăcut. Desigur. să purcedem la drumul anevoios. pornind de la înţeleapta zicere „un om instruit face cât doi”. ca să nu mai spun de multitudinea felurilor de prelucrare/preparare a lor. lipsiţi de experienţa şi îndemânarea adevăraţilor gospodari. Până atunci: vreme prielnică şi recoltă îndestulată! [View with PicLens] . temeinic însuşita. în limbaj cât simplu să punctez etapele cele mai fierbinţi şi piedicile cele mai frecvente ce pot apărea din momentul în care ne-am hotărât. Voi încerca. am încercat. Mi-ar plăcea să cred că picul meu de documentare. să vin cu veşti – poveşti şi din partea aceasta de învăţătură. dar. nu ştiu cât de academic sau empiric am atacat problema cultivării tomatelor.- detestă umiditatea. la fel de importante sunt şi recoltarea şi păstrarea pătlăgelelor roşii. vă va călăuzi în activitatea de „tomatologiei”.

.

pamantul de la musuroire nu va cadea pe laturi. adica pe tija apar mugurii de radacina sub forma unor mici proeminente. O planta sanatoasa si puternica e putin probabil sa fie atacata de daunatori sau agenti patogeni. Asa procedam de fiecare data cand percepem semnalele. Nu trebuie sa aiba o dimensiune standard. plastic de jur-imprejurul plantei sau. acolo unde-i sade asa de bine. Fie vom lua masuri din primele momente. Asa ca vom fi atenti la urmatorul fenomen dupa plantarea la locul definitiv: crescand. Nu uitati ca rosia este . da’ ce facem cand e prea inalt musuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. cat tulpina. daca nu s-o pierdem definitiv. pentru ca graba strica treaba. Bine-bine. riscam sa sufocam planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din crestere.respectiv tulpina lungindu-se. Mai multe radacini – mai multa forta. fie in preajma primului musuroit. confectionam cilindri din pet-uri. adica exact de la plantarea la locul definitiv. Eu am pus pe langa plantutele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am taiat la ambele capete. mult mai simplu. Mai este un indiciu secret de stiut: atata timp. in momentul in care culoare incepe sa se inchida si are nuante albastrui-violacee. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. imbracand astfel planta. pentru a musuroi trebuie sa stim si cand anume o facem. Mai multa forta – imunitate crescuta. pe buna dreptate ma veti apostofa. stam in banca noastra. totodata pot sa si mulcesc. care are radacini sanatos dezvoltate este reteta sigura a unui rezultat pe masura: recolta bogata si curata. se va mentine la locul lui. totusi. Cu cat mai inalt cu atat mai bine! . Cum? Avem cateva variante: putem pune drept bordura cateva tigle sau bucati de placaj. Simplu ca buna ziua. Musuroind inainte de vreme. o planta taratoare. va asigura dezvolatrea unui sistem radicular de invidiat plantelor. De ce este musuroirea una dintre regulile de aur de urmat in cresterea tomatelor? Musuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. Un pamant curat si bogat in cele de trebuinta culturilor. lemn. In felul acesta. care vor hrani mai abitir planta.Musuroirea tomatelor Un bun gospodat stie ca un pamant roditor in combinatie cu o planta. plantei ii trebuie hrana si cum credeti ca ne spune ea ca-i este foame? Isi „buburuzeste” tulpina. fiind destul spatiu. Din acele proeminente se vor naste urmatoarele radacini. Plante sanatoase inseamna recolta bogata. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma radacini suplimentare. acela este timpul propice de a fi musuroita. Numai ca. are culoarea verde. la baza. Acesta este semnul ca trebuie trecut la musuroire.

Inca o mica mentiune: o data cu musuroirea. iarba. pana la strangerea recoltei incepe deja sa se formeze un strat sanatos si bogat. Astfel ajutam sa-si formeze radacini suplimentare. adica se operesc oleaca din crestere. rumegus. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. etc peste care vom presara un pic de pamant. Pe langa acest beneficiu. atat de necesar plantei si coacerii fructelor. Ramanand pe loc din dezvoltare nu mai dau randamentul trebuincios si deci nici suficienta hrana celorlate concurente. Unde mai pui ca planta devine mult mai fortoasa si mai rezistenta la atacul diferitilor agenti patogeni perfizi. buruieni fara seminte. sa o ajutam sa-si formeze mai multe radacini. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” radacinile fac un popas si se odihnesc. Sa mai amintim si ce hrana buna reprezinta un astfel de strat?! Aceasta este. . prin care hrana ajunge la frunze. Astfel. care vioaie vor hrani. vom avea grija ca locul pamantului dizlocat pentru aceasta operatie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. punandu-i la dispozitie materie prima: pamant roditor si mulci. perioada in care radacinile iar raman pe loc. continuu planta. carton. ca se pricepe de minune la asa ceva. Apoi vine randul mugurilor florali sa se dezvolte. musuroirea si beneficiile ei. talas. radacinile hranesc tulpina. Si atunci ce ne ramane de facut? Evident.De ce trebuie musuroit la asa o inaltime? Rationamentul este simplu: Se formeaza radacini. dragii mei. practic.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->