Tainele cultivarii rosiilor/tomatelor

Dragi prieteni gradinari, Svetlana (a.k.a Phlox) ne-a facut cadou inca un material interesant si extrem de bine documentat despre cultivarea tomatelor. Este un pic mai lung, dar sunt convins ca au ce invata din el chiar si gradinarii cu experienta. Ca sa fie mai interesant, neam decis sa-l impartim in mai multe parti, in felul urmator: 1. 2. 3. 4. 5. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate Regimul de hrana Ingrijirea si formarea plantelor Bolile tomatelor Concluzii

Chiar daca este o perioada mai aglomerata pentru cei cu gradina/livada, sa mai aruncati un ochi pe aici din cand in cand, ca nu veti regreta . (Huni)

E -he, ce-mi mai plăcea, în vremurile când buchia era încă străină de mine, să mi se citească despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari! La rândul meu, mamă fiind, n-am pierdut ocazia să le citesc copiilor mei. Nu ştiu câţi cunosc sau îşi mai aduc aminte de acest personaj năstrusnic şi de numeroasa lui famelie, precum şi, fireste, de burtosul si nesuferitul Senior Pomodoro, Domnul Roşie. Mie, cel putin, aceste personaje îmi trezesc amintiri nostalgice şi duioase. Şi, risc să mărturisesc, cred ca din acel demult trecut moment, mi-a încolţit în suflet dragul de grădinărit. Totuşi, să nu mai lungim vorba şi să trec la subiect. Intr-o buna zi m-am hotărât eu să cresc roşii în grădina mea plină de flori. De ce n-aş creşte, pe langă multitudinea de flori, şi nişte frumoase şi gustoase tomate, mi-am zis. Bine, bine, dar ce ştiu eu despre aşa ceva? Nimic. Sau aproape nimic din ce ar trebui ca să ajung, totuşi, să culeg roade zemoase, savuroase şi parfumate. „Nimic” sau „Aproape nimic ” nu mă ajută să purced la treabă, aşa că recurg la deja vechiul şi de ajutor obicei : întreb – că întrebarea moarte n-are – în dreapta şi-n stânga, verfic să văd eu „cu ochii proprii” , dacă cele spuse sunt în concordanţa cu realitatea, notez. Apoi mă pun în faţa calculetei mele şi continuu documentarea.

Căutăm, citim, notăm, rezumăm, punctăm, subliniem. Teoria o aplic la mărunta mea grădină de legume. Constat ce a mers, ce e greşit şi abia după aceea vin să împartaşesc cele învăţate, neuitând să completez cui observaţiile proprii. Plec de la o regulă simplă: ca să pot cultiva ceva, ce-mi doreşte sufletul, trebuie să ştiu cu cine am de’a face. Adică e musai să descopăr slabiciunile, dar şi punctele tari ale viitoarei locatare a gradinii mele, nu?. Trebuie să aflu ce-i place, ce o supără, cu cine se simte bine şi cu cine se ceartă. Şi cel mai important lucru: cum să fie sănătoasă, adică în ce fel de pământ se simte în largul ei, câtă lumină, umezeală, căldură şi hrană ii trebuiesc, de cine să o feresc. Haideţi să încercăm s-o luăm sistematic. De ce sistematic? Iată de ce. Nu de puţine ori m-am lovit de următoarea atitudine: „ce-mi tre’ mie, bre să ştiu ce-i place, ce-i om? Io pui sămânţa-n pământ, şi ştie ea ce tre’ să facş mai departe. Ii mai pui bşlegar şi o plivesc, copilesc, o mai stropesc când am timp şi apoi ce-o vrea Dumnezeu, ce atâta dădăceală?!” ca mai apoi, tot pe aceeaşi, să-i aud: – „uu, bre ce ginion am avut cu roşiile! a dat peste ele o mana d’aia reaua”, sau , „a fost la gandaci anu’ ăsta, bre…” sau „aoleo, trecu coana Frusica p’acolea şi-mi deoche roşiili, bre, naroada! D-aia nu mi s-a făcut nimica”. Păi cum să reuşeşti, dacă nu ştii nimic, şi nici măcar nu vrei să afli, despre biata plantă?! Cum să te răsplătească cu roade, dacă tu, precum fiul înfumurat al Imparatului Roş, treci pe langă ea şi nu-i vezi beteşugurile? De unde să te răsplătească? Şi cum „vorba lungă – sărăcia omului”, e timpul să trecem la treaba. Cu ce începem? Cu:

Insamantarea

Inteleg că trebuie să încep însămânţarea cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare), înainte de a fi scoasă planta la locul definitiv. Pentru a avea răsaduri sănătoase şi voioase, seminţele le vom trata şi apoi, căli (lucru pe care l-am descris detaliat intr-un material separat). Asta ar fi regula de început. Apoi, mai reţin că pământul folosit pentru răsaduri este bines să fi din cel în care va locui şi dezvolta planta până la adânci bătrâneţi şi anume cel luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera). Asta ar fi a doua regula. Acum urmeaza regulile regimurilor de lumina, caldura, umiditate.

dacă roşiei ii place atât de mult lumina. polenizarea nu mai are loc. însa. Fără fotosinteză nu există planta. stând cu talpile goale pe pamant simţim că ne îngheaţă picioarele. lăsându-l aproximativ 10 minute. Temperatura ideală pentru dezvolatarea ei este de 22 – 27 grade. roşia este o „sudistă„. fără teamă.Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. precis la umbră i se va urâ şi va pleca. de „catifea răcoroasă” înseamnă că pământul este suficient de încălzit şi este clar că putem. din nou. Regimul de caldura mergând pe firul logicii simple. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? 1. îşi încetează creşterea. şi cum Cheful este un domn capricios. mare iubitoare de lumină. devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunatori. deoarece polenul devine steril. doar dacă va avea chef. stăm în banca noastră şi aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încalzite. înseamnă că mai avem de aşteptat. nişte bobiţe de fructe. Dacă valoarea este sub 8 gradatii. In popor există o metodă neconventională de a verifica dacă s-a încălzit suficient pământul: dacă. De felul ei. trece la plantarea la locul definitiv a plantelor noastre . Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai): niciodata nu plantam intr-un substrat rece. dacă senzatia pe care o resimtim este. va face. Pâna ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu purcedem la plantare. Folosim un termometru de exterior. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. Scurt şi la obiect. desigur va fi o plantă fericită având caldura asigurată. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi. cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele. 2. De ce? Sub 10 grade planta incetează dezvoltarea. La umbră va creşte o lungană verde şi zăludă. sau nu. (ca cele pe care mulţi dintre noi le agătăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime. Peste 29 de grade.

iar noi trebuie musai să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recuregem la brazdele incalzite . De ce? Pentru ca asa asiguram pe termen lund necesarul de apa. care nu va permite o aerare normala a radacinilor. la mutarea ei la locul definitiv. vor fi reduse la minimum. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. caldura (binecunoscutul biogaz). . Pentru cei ce detin solar/sera. 2. adica in lacasul in care va sta. deoarece. adica a legarii rodului. deci. oricat de setoasa este preferata noastra. se formeaza o mica baltoaca. dar din abundenta. o buna ventilatie nu va permite nici formarea unei umiditati in exces (maximumul este de 70%. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. toate aceste operatii. lucru stiut. Nu ma intrebati ce veti face cu timpul ramas. si. acelasi strat de mulci. cenuşă. Regimul de umiditate Inca o regula de luat in consideratie: Rosiei ii place cu capul in caldura soarelui si cu picioarele la racoarea umezelii. Doar un pic. între timp. Iata cum. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. dupa transplantare. de asmenea. resturi vegetale menajere. Afanatul? Udatul?Nici o problema! Se va ocupa. Apoi. Ca totusi sa prevenim uscarea substratului si formarea crustei. va produce. Gata. Asta e tot. care cer efort si timp. In faza de rasad. practic. au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc. vom avea grija s-o plantam in „mocirla”. turnam atata apa. nevoie ei de apa este medie. dacă . răsadurile noastre au luat-o razna. Apa nu are voie sa fie in exces. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. Cum procedăm? Simplu: 1. respectiv se impiedica formarea condensului pe peretii spatiului inchis. in brazda adâncită . acoperim cu o folie inchisa la culoare. din cele care deja au răsărit. pentru ca hapsanei buruieni ii va fi greu sa treaca de bariera „paturicii” hranitoare. Apoi. Cu ocazia asta vom renunta si la corvoada prasitului. deoarece. polenizarea este compromisa). Soarele de peste zi isi va face treaba lui de incalzire deasupra. Eu stiu ca-l voi folosi sa lenevesc. fertil. mai ales a fitoftorei) si la o dezvoltare peste masura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. este bine sa nu deranjam planta pret de 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa.Dar ce să facem. 3. le aduc aminte sa nu uite sa aeriseasca negresit. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situatii neplacute si nedorite: favorizeaza aparitia bolilor micotice (ciupercilor. punem bălegar macerat. cam la 20-25 cm. dar NU ud. vom recurege la vechiul si de nadejde prieten – stratul de mulci. 4. acoperim cu pământul dislocat. iarba cosită sau buruieni. incat. la randul ei. Iata de ce substratul il vom pastra continuu umed. pentru ca in gradina sunt destule de facut. iar „bogatia” de dedesupt. prin descompunere. dupa aceasta valoare polenul devine lipicios.

Se uda. pana la saturatea substratului. ma veti intreba: ce se va intampla cu rosiile. Repet: stratul de mulci joaca triplu rol: mentine umezeala in limite normale. In plus. de regula. Dupa unii specialisti. cand este chiar indicata udarea rosiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. apa nu are voia sa balteasca! Frunzisul trebuie ferit de udare pentru a nu provoca la lupta nedreapta sporii ciupercilor perfide si atacatoare. formarea unor fructe mici si diforme. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar . daca este foarte cald si noi intarziem sa le udam. impiedica supraincalzirea substratului. fireste. inca o data. Udarea se va face direct la radacina sau pe brazde. scapam de neplacerea formarii crustei de la suprafata in urma evaporarii rapide a apei sub actiunea soarelui de peste zi. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. fructificare). aerul va ajunge la planta cu usurinta. cu mulcirea ulterioara a plantei. facandu-le cate un dus bine-venit din varfuri pana la radacini. cam o saptamana. udand seara. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. Astfel. Desigur. inflorire. si. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. exista si exceptii. din nou. la imbolnavirea plantei in intregime. nu ajungem in situatia uscarii lui excesive. prin descompunerea sa lenta hraneste planta. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. ca peste noapte. apa sa aiba suficient timp sa ajunga pana la ultimul firicel al radacinii. planta va „rasufla usurata”. atunci cand temperaturile depasesc pragul bunului simt de 30 de grade zile de-a randul. seara sau dimineata foarte devreme. in perioada de legare rod (inmugurire. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile.Un fapt important de retinut cand este vorba de udat plantele. vom ajuta plantele sa se racoreasca. astfel. Amintesc. niciodata rece. Fireste. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci calie. seara ar fi cel mai bine. veti sti ca trebuie mulcit . Vorbind de grija. cam ½ de galeata de planta si. dupa transplantarea la locul definitiv. din belsug. Neformandu-se crusta. 4. printre randuri. Graficul de udare a tomatelor: 1. Daca ati citit cu atentie. Totusi. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. intr-un apoteotic final. udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. dupa care. desigur. De ce? Deoarece. daca ne apucam sa udam dupa o lunga perioada de lipsa a apei riscam craparea fructelor. lasand apa sa curga in suvoi subtire. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. deci. fara presiune. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). la prietenul nostru stratul de mulci. in perioada de coacere a fructelor. Cu toate acestea. 2. la rasucirea frunzelor si. Udarea se face folosind dor apa calduta. mai ales dupa ce fructele s-au marit. 3.

cele superioare se află în ∠ de 90º. Apoi. Să vă explic. Practic. domnul acarian rosu. capătă o culoare întunecată. Dar daca iarba va fi vesteda. planta se „îngraşa”. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a ne înfrupta din roadele lor. florile sunt mici. Fructele sunt mici. fireşte si celelalte. la fel şi rodul. bor. eu aş spune – deloc. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. ca la rândul lor. se va instala comod pe frunzele gustoase ale rosiei noastre. îi conferă imunitate. Asta. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. ce este cu aceste elemente: Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. mangan. trebuie să pricepi de ce se procedează într-un fel şi nu altminteri. am realizat că este . dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compot” de bălegar. Frunzele se răsucesc spre interior. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. astfel. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. iniţial. complicat. cresc greu şi. iar rod – mic şi anemic sau deloc. deoarece. la fel de importante: magneziu. În cazul hrănirii trebuie ştiut că. De aceea. asa cum am procedat si eu din lipsa de cetina. ştiu. de un verdealbăstrui. Daca folosim iarba. ea reacţionează foarte bine la acest element. că-s pe lângă toate gardurile. coacerea este mult întârziată. Fructele leagă prost. cu ce. În lipsa lui. O să vi se pară. iari pe buze vă va sta întrebarea: la ce-mi trebuie mie să ştiu chimie d-asta? Aşa am gândit şi eu prima dată. totul a devenit foarte simplu de înţeles. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. cum? Am mai spus-o şi nu voi conteni să repet: ca să faci un lucru cu noimă. producând multă verdeaţă. totuşi. Pentru a suplini azotul. de un verde-gălbui. cupru. de cele mai multe ori – avortează. important să ştiu. ea nu va mai fi pe placul dumnealui. Şi de astă dată din impas ne va scoate . într-un mod mai puţin stiinţific. mai sunt. de multe ori nemaiapucând să se coacă. tulpinile sunt firave. Florile se dezvoltă greu. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. la diferenţele de temperatură. puţine şi fără gust. fier. care-si va cauta iarba cruda in alte parti si ne va lasa plantele in pace. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. Când hranim. calciu. zinc. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. Dacă este în exces. vom avea grija s-o lasam sa se „paleasca ” (vestejeasca) un pic inainte de a o presara pe langa tomata. mai bine o facem mai târziu.fi acele de conifere. devine obeză. Cand este deficitar. Pe lângă aceste elemente. violaceu-purpurii în partea de jos. planta rămâne pitică. în general. mare pisicher si amator de iarba cruda. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. observăm că frunzele rămân mici. ca să pot ieşi din diferite situaţii total neplăcute şi. Fosforul – Elementul rodului şi energiei. infruptadu-se cu mare placere din seva lor. Devin sensibile la infecţii.

cu timpul. Potasiul – Elementul sănătăţii. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. Pentru că. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. pică (avortează). adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. In cantitate insuficientă. În exces. Este bine-venit în orice situaţie. cele batrâne devin de un verde închis. punctul lor de creştere se înnegreşte. În lipsa acestui element apare cloroza. Strângem cojile. Şi el se ocupă de imunitatea plantei. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. mai ales în dezvoltarea. nefiresc. Nu uitam. Nu pierdem din vedere nici calciul. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. îngropăm pe lângă planta matură. adică 10 grame la 10 litri de . săpând în jurul ei un mic şanţ. le marunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. mai este magneziul. Unele încep să putrezească. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare.buna vecinică – doamna urzică. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. când creşte nevoia de magneziu. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. încep să se răsucească spre interior. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. fireşte. Frunzele tinere se încreţesc. se usucă şi cad. Fructele se coc neuniform. ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădacinilor. Este foarte util. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. ca mai apoi să începe să se usuce. se lemnifică radial. săptămânal vom pulveriza pe circhinaşi şi pe frunze. În principiu. Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei il joacă şi borul. mijlocul se albeşte şi . se reduce suprafaţa de fotosinteză. cenuşa. Un fel de delicatesă. coacerea şi savoarea fructelor. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). iar altele încep să se „zdrenţuiască”. soluţie 1% de acid boric. sau. Este preferatul tomatelor. bunătate de comoara potasică. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. din vreme în vreme. borul este în cantitate insuficientă. Florile. de regulă. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. în cămările căreia se gaseşte acest „aliment”. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. şi. Frunzele tinere devin clorotice (galbejite). Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. Ajută planta să fie rezistentă la boli. n-au gust şi aromă. niciodată nu e în exces. când nu mai poate avea loc absorbtia acestui element de către plantă. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. în pământ.

în cantitate mare devine toxic şi. după ce am stresat destul planta. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. Bun. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. Acum să trecem în revistă un . Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. rupt frunze. la plantă. Nu exagerăm cu borul. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. atat de trebuincios. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. cu alte cuvinte. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima. Ne-am facut o idee ce nu trebuie făcut. în loc să ne ajute. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. un pic mai înainte. nu pentru că ar fi mai puţin importante. mangan. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. mai rau va face. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. creşterea este încetinită. clor. mai ales fosforul. Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. cel puţin pentru mine. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. De ce? Deoarece când este prea rece. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. Când hrănim În primul rând. molibden. prea lent. Dar. grafic de hrănire. iar hrana ajunge greu. să zicem. cupru.apă. să trecem la următoarea întrebare: . cârnit. pentru că. fier. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. După ce.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. Dacă este prea cald. foarte util. riscăm ca hrana să devină otravă. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral.

nu are rost deoarece. uscată. adică macerate. Altminteri. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. cam o mână – două. drojdie de bere. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. recurgem la. plante condimentar – aromatice şi medicinale. apa în care am spălat cerealele: orezul. Mai folosesc: drojdie de bere. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. la care adaug nelipsita cenuşă. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. organică. cartofii în coajă. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. arpacaşul. îngrăşăminte „new generation” – bio sub formă de granule sau lichide. . şi nu numai. folosesc materia primă din zona imediată. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. oi. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. usturoi. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. şi anume: găinţ de păsări. preferata mea. etc. Eu. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. compost. aşa numita. Ei. în urma reacţiilor chimice. apa în care au fiert vegetalele. hrişca. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. capre. din buruieni. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinareală! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. Cu certitudine. adică doar o lingură. dacă vorbim de sintetizate. cenuşă. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. de ace de conifere. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. adică. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi un pospai. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. ce-mi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. pâine veche. plante medicinale şi aromat-condimentare. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. în cel mai fericit caz. Este de departe cel mai complex ingrăşământ organic. În rest. vacă. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. Combinând-o cu compost. coji de ou pisate . se va transforma în amoniac. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. din puţina mea experienţă. nu mai mult. coji de banane.Cu ce hrănim Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. „compoturi”. mraniţă. Dar nu disperaţi. iepuri. bine marunţite. compost. Să vă spun cum procedez eu. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. făină de oase. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. meiul.

„Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. sau nu. laptele degresat sau laptele batut. în soare. stată în soare pănă se încălzeşte. de urzici. Lăsăm acoperit. acopăr cu apă calduţă. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. şi. Scurgem apa limpede. adică: croiesc un săcotei. fireşte. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. Înghesuim în săcotei urzicile. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). adică. afară. folosesc cu mare succes purinul. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. apă. ardeilor. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. fie direct la rădăcină. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. lăsăm să se limpezească (decanteze).Reţeta 1 Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărimcu 5 l apă fiartă. cartofilor. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. peste ea. totuşi. Umplu pe jumătate o găleată de 10 l cu urzici crude. În rest. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Stropim 1-2 ori pe săptămână. concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. oricare dintre cele enumerate. se economiseşte destul timp. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. cam un pahar.urât. fără flori şi fără rădăcini. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. tifon. dar şi pe placul vinetelor. Eu mai adaug şi cenuşă. sau fierbem 15 minute. Reţeta 6 – Zerul. iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. să le las să se pălească. datorită materialului sacoteiului. acoperim. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jurîmrejurul plantelor şi nu numai. pe care-l folosesc să rup urzici. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . Se stropeste planta în intregime. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. ţinându-ne de nas. În stare proaspătă. II – luăm o găleată de 10l. astfel se împiedică „avortarea” lor. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile . suficient de mare. cam 1 săptămână – 10 zile. Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. Opărim cu apă clocotită. Ca şi în alte cazuri. credeţi-mă. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa.10 gr la 10 l apă călduţă. adăugăm 100 gr drojdie de bere. toată masa va rămane închisă în acesta. pentru că. Se întăreşte sistemul imunitar . în felul acestea. numai că. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). dintr-un material destul de dens. aproape de plin. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. După ce s-a racit – strecurăm. Şi. adică să nu fie. la 9l de apă. şi. Timp. Strecurăm. apă de ploaie. a rodului. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. adică. căderea mugurilor florali. O prietenă ma învăţat să fac mai simplu purinul. începând cu faza de îmbobocire. maceratul. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână.

adăugăm până la 10 l apă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. pentru a mulci. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. la căldură. adaugăm apă fiartă. le uscăm. Apoi. Plantele se stropesc pe frunze. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. ne va scuti de celelalte doua operatii. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului (pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. bogate în potasiu şi magneziu. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. practic. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. daca inca nu am facut-o. Mulcirea. amestecăm. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. Prasire/afanare/mulcire. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. după recoltare. a doua – în perioada de copilire. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. după care se vor pudra cu cenuşă. adăugăm apă. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). Aşa că. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. Reţeta 8 – cojile de banană. folosim doar buruienile. 1 l de papa-bun pentru fiecare plantă. strecurăm după răcire. acoperim şi lăsăm preţ de 6-10 zile la „fezandat”.2 linguriţe la litrul de apă calduţă (cam 10 grame). stavilă în faţa bolilor este şi aceast amestec de ierburi. În mare. Apoi strecurăm. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta fitoftoră. O dată la plantare. deopotrivă. lăsăm la limpezit.Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. Numai ca. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. apoi udăm la rădăcină. 1. mai intai vom trece la prasitul plantelor pentru a . se mărunţesc bine şi se încoporează la rădăcină.

scapa de buruieni. . sub ciorchini. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. dar si la cele medii (determinate). la tropice. (pentru ca lasa planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. fie tulpina. care sa nu raneasca planta si sa permita cresterea libera. pentru o mai buna sustinere a lor. care cresc sub forma de tufa. udam din plin si. direct pe pamant. Cum? Fie pe tulpina ei vor aparea mici „buburuzeli” . nu se catara. se formeaza pe o singura tulpina. Legarea se face cu precadere la rosiile inalte (nedeterminate sau indeterminate). nu necestita legarea. Fireste ca rosiile. Legarea – o alta operatie importanta. practic la cateva zile dupa ce le-am plantat la locul definitiv. vom lega plantele de araci sau de spalieri. si deja stiti. Asa ca. singura planta ne va sopti. in mediul ei natural. deoarece. Daca rasadul este inalt. de regula. la baza. cam la 2 -3 saptamani de la transplantarea la locul definitiv. va capata o culoare mult mai inchisa. rosia este o „pamanteana”. sa zicem. vom afana bine pentru aductia de aer la radacini. Dar daca intarziem. Asa deci. abia dupa aceea presaram stratul de mulci. ca din timp in timp. dupa cum remarcam. care. prima musuroire ar trebui sa aiba loc . Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. aceasta operatie am descris-o intr-un material separat. sa-i intarziem serios dezvoltarea. si au o inaltime mica. Acestea ar fi cele doua momente care ne vor indica momentul prielnic de musuroire. cu nuante de violaceu-albastrui. riscam ca ea sa-si gaseasca singura loc de „parcare”. Daca trecem la musuroire prea devreme riscam sa inabusim planta. cand momentul o cere. La acestea vom fi atenti sa nu atinga solul. trecem imediat si la prinderea sa. Operatia de legare va incepe. acum voi face un rezumat: se trece la musuroire in momentul in care. pentru ca este o planta taratoare si nu „cataratoare”. in cel mai fericit caz. proeminente din care vor porni viitoarele noi radacini. ea creste pe pamant. adica de prindere. Musuroim intotdeauna cu pamant umed. Pe larg. sau. De aceea avem grija. Musuroirea – un alt moment foarte important in cresterea si dezvolatrea plantei. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. urmatoarea dupa vreo alte 10 – 15 zile.

să reţinem că florile „bătute”. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. şi mai târziu şi pe fructe. atâta timp cât sunt în floare. deorece ele se formează diferit. Cât de des? Dacă se poate. Aşadar. cum frumos li se mai spune undeva prin Banat sau Ardeal) este o operaţie. chiar şi la cele crescute „afară”. viitoarele fructe sunt diforme. Se întâmplă deseori grădiniştilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. Astfel se ajunge la situaţia.Polenizarea. Neîndepărtându-i. soluţie de lapte degresat. .la 10l de apă călduţă). o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea sau îndepartarea còpililor (puilor. Aşa că îndepărtaţi-le. kefir. sau. măcar de 2 ori pe săptămână. Şi tot legat de flori. cu soluţie de acid boric (1 lingurită – sau 10 grame . Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. zilnic. Un moment deloc de neglijat. Următorul pas: Formarea sau modelarea prin copilire. dar absolut necesară. care necesită un volum mare de lucru. este bine să pulverizăm. adevăraţi Quasimodo între tomate. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. deorece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. Din ele. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. recolta. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 l apă calduţă). carnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. cât şi in vederea îmbunătaţirii legării rodului. fiti atenţi ce fel de creştere au: indeterminată sau determinată. pe la orele amiezii. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). adică a căderii lor. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). dragii mei prieteni-gradinişti. cănd cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. în zilele însorite. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. deloc plăcută. oricat de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc.

apucând-o la 1 cm de bază. Roşii pitice (pe plicurile de seminte sunt trecute superdeterminate). în dimineţile însorite. pe răcoare. fară să se dorească. un surplus de energie. Deasemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. se recomandă sp se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. operaţie care se face pentru a grabi coacerea şi . înafara celui de-al doilea còpil. le recunoaştem după înălţimea lor. mai pe limba amatorului. ca rănile să se vindece repede. în urma ruperii. după care se opreşte din creştere. de aceea se vor forma într-una. Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. sub primul ciorchine se va indepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenusă sau carbune pisat. Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. o recoltă. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. Ei. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. mai dezvoltaţi. De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. terasă. pentru a nu obosi planta. Productivitatea lor este scăzută. De pildă. se va cicatriza mai greu. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. Unii susţin cele prezentate. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. îndepărtarea prin rupere. dar după ce s-a uscat roua. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. devreme. După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile dinnainte alese. de obicei. Cârnitul sau Ciupitul. Există şi roşii. cu atât rana. Roşiile medii (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere determinată). Asta înseamnă că. în aşa fel . pe balcon. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. iar în cele calde şi foarte calde – în doua. deorece pe ele se formează doi-trei ciorchini. şi într-un caz şi în celălalt. astfel: in cazul formării în doua tulpini. de regulă. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte.5 şi trei metri. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. vom mai lăsa înca unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. Roşiile înalte (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere indeterminată). alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. Intrevalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele indeterminate. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. mai rar în doua tulpini. Dar. ele vor fi copilite sistematic. necesitând.Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. Copilirea se face. aşa zis pitice. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. care nu va mai permite refacerea unuia nou. Pentru formarea în trei tulpini. cuprinsă între 1. neapărat. din nou. pe toată durata dezvoltării lor. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. aici părerile sunt împărţite. care cresc în formă de tufă.

în mod normal ar fi trebuit să trec în revistă bolile şi dăunătorii acestei culturi. Dar. însă. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. etaj cu etaj. fireşte. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. cu un nume exotic. Explicaţia este simplă. Prin îndepărtarea frunzelor. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale gradinăriei): „o plantă sănătoasă. În plus. veţi constata. Numai că acest lucru se va face treptat. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. pe măsură ce cresc. Atenţie. Ca să ştim cand este bine să ne oprim. Regula nu se aplică la cele înalte. să ştiţi. că avem ac şi de cojocul ei. că multe dintre „reţetele culinare” ţin loc şi de remedii de leac. ci cate una-două. De ce? Desigur. şi se formează fructele. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. Cu mai puţine cuvinte. îndepărtare. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. ciupire. apoi. este fitoftoroza. Paradoxal sau nu. în schimb. Am să descriu metodele profilactice şi de tratare ale celor mai răspândite şi sâcâitoare dintre bolile tomatelor.obţinerea unor fructe mai mari. Vom face acest lucru pentru a inlesni fructificarea. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. boli si tratamente bio Dacă aş fi fost scriitor cu ştaif. prin îndepărtarea frunzelor. Ele. cu care nu am să vă consum rabdarea şi timpul. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. boală micotică. Îndepărtarea frunzelor de la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. suprafaţa de evaporare a apei scade brusc. trebuie să reţinem. din mai multe motive. . altminteri: Phytophthora infestans. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. continuăm să rupem şi de sub al doilea. şi. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. pentru a nu stresa planta. vă voi prezenta câteva „reţete medicale”. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întrega recoltă şi ceva pe deasupra. aerul trece liber. frunză cu frunză. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. Pentru început. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. descriindu-le în amănunt. De reţinut: după orişice operaţie. fiind în convalescenţa. alt ceva. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. dragi grădinişti. Îndepărtând frunzele devenite inutile. Am să fac. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. Nici udat şi nici hrănit. astfel. însă. Cum nu am pretenţii de a fi un astfel de scriitor. Înafară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepartarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. dragii mei. nu voi face acest lucru. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. care implică rupere.

săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. pe cât posibil. în soluţie de acid boric sau bicarbonat de sodiu. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). Fireşte. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înalţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucaţele de sârmă de Cu câte plante avem. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. Apoi urmează călirea. sau în suc de aloe vera. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă. ele vor fi ţinute în: apă de cenşă. Din fragedă pruncie. Asta nu înseamnă. dintre variantele înşirate. Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. urzică + coada calului. să folosim stropirile cu solutii. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. Firul îl trecem. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. Coada calului. maximum două. se freacă bine cu galss-papir. întăreşte ţesutul plantei.Cu ce începem? Cu seminţele. nu contează. ca să nu îngreunez solul cu el. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor hapsâne. în infuzie din: urzică. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt într-un material separat: „E vremea semănatului”. planta ce va să se nască. rostopască. Căt timp le ţinem? De la căteva ore până la câteva zile. să tratăm şi să călim seminţele. în mare măsură. Cum? Înainte de a fi însămânţate. Ca pe viitor. care ne scuteşte. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. Incerc să-l evit. tătăneasă. etc. E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. . dar şi o hrană delicioasă. să plesnească de sănătate trebuie. Urmează faza de răsad. eu fug de preparatele ce conţin cupru. La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. dar. trecem un fir de cupru. vom alege una. ca alţi grădinişti să nu -l folosescă. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. adică din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. Se „dezghioacă” sârma din învelişul său. în general. nici pe departe. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . Iodul se va lupta cu bacteriile. fireşte. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. cât de multe ore pe zi va fi posibil. care conţin cupru. mai întâi de toate. ca să-i îndepărtăm stratul protector.

Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. . Cuprul este un element. Este un antibiotic natural. fireşte. molecule de cupr ajung în sistemul circulator al tomatei. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. O preparăm în felul următor: 1. în general. da? Buuun. “Mustatile” rămase se dau în jos. Maceratul de usturoi. şi cum de ajunge un amărât firicel de cupru să ne ferească planta de duşmani. la un moment dat. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi cald preţ de 5 zile. puţin mai jos de prima frunza adevărată. atunci vom stropi ceva mai des.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. ca fitoftorei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce cauta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji că pe acolo ar putea pătrunde cine ştie ce năzbâtii de „patogenişti”. care va feri planta de ciuperca fitoftorei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. O altă reţetă împotriva fitoftorei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. sau printre plante. Se pare. Haideţi să înţelegem cum stă treaba. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr impotriva ciupercilor fitoftoroase şi nu numai. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercine de tot felul. un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. muştar alb sau crăiţe. Trecând prin zona cu pricina. ţinem de azi pe mâine în soare. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. vrând-nevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. Urzica. în drumul ei? Corect – firul de cupru. prin tulpina plantei la o înăltime de cel mult 3cm (dupa unii chiar si 5cm) de la bază. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. ce întalneşte seva. Apoi. Şi. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. care are rol de doică şi de bady-guard. astfel.transversal. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu ciupercina năroadă! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. Strecurăm. adăugăm una-două linguri săpun lichid. asfel. buna prietenă. Profilactic semănăm pe brazdă. de preferinţă întunecate. Dacă întâmplarea face ca fitoftoroza să-şi facă de cap prea tare. spre rădăcină. Cum funcţioneză? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. dăunatoare.

concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. la ultimile firicele ale rădacinii. cătinel-cătinel. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. Adică: trecem la îndepărtatul fructelor atacate. Avortarea florilor. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. Strecurăm. adânc. ca apa să ajungă. grosso-modo. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. după ce stercurăm. care apare. Stropim o dată la 2 săptămâni. lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. Strecurăm. am ajuns la liman. dar nu e obligatoriu. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. apoi pudrăm cenuşă din belşug. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. mai bine o zi. Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. pe care îi păstrăm în pungi de plastic pănă la întrebuinţare. maximum 10. uite aşa. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. un beteşug deloc plăcut. Gata! Un alt conaş putregai se ocupă de tulpină. spun specialiştii. Apoi. Astfel. în exces. prin metoda ce vi-o voi spune. dar şi a afidelor şi acarienilor. ce şi cum se poate pregăti din acest minunat „tropican”. din greşeli sau din luări aminte. Restul îl vom învăţa pe parcurs. insuficientă umiditate sau. Din varii motive (diferenţe de temperatură.Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin cateva zile. Vom stropi mai des. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. Ştim acum câte puţin din fiecare. Astfel ne putem trezi cu : Putrezirea vârfului fructului. O rţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. voi reveni. În afară de fitoftoroză. dimpotrivă. iar domnul putregai atât aşteaptă. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de metilen. Astfel. aceste lucruri le ştie şi cel mai neavenit grădinist. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). Oricum. poate. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea fitoftorei. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci nesuferite. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . la macerat. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. etc. altă dată. mai ales în perioada de formare a fructelor. tesutul din vârful fructului rămâne fără apă. pin. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm la ostoit câteva ore bune. seara. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. Dupa atata informatie iata si cateva concluzii si raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente: . Asta. adăugăm. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. cât de des posibil. Şi. aşa. Cât despre strângerea şi păstrarea recoltei. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. înainte de culcare. pătării brune.

deoarece singură nu o poate face. Borul şi manganul – în calitate de hrană. Tomata iubeşte nespus lumina. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. macerat de urzică. de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. Tomata se udă rar . Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor.1. Rezultatele sunt pe măsură. dar obligatoriu. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. Fructele se coc greu. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. grăbeşte coacerea fructelor. nu-i place. fructele şi seminţele. Nu scăpaţi momentul copilirii. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. şi nici îngrăşămintele minerale în exces nu-i place azotul în exces. magneziu – în primul rând – urmate de bor. fosfor. . nu leagă. 4. iar sub 3º moare. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. devin sensibile la boli şi dăunători. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă! Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. iar tomatele vor fi nespus de fericite. 8. chiar urăşte. Nu este o mare mancăcioasă. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. 2. şi vă veţi uşura munca. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. Azot – în cantitate moderată. 5. Sub 16º. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. creşte calitatea fructelor. dar are pretenţii la bucate alese: azot. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). Muşuroiţi planta. planta „avortează” florile sau fructele. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. işi schimbă gustul şi aroma. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. 13. Îl vom administra cu precădere la început. 7. Atenţie. fier. 6. Tomata ţine la silueta ei. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură nu-i place bălegarul proaspăt. dar. în funcţie de soi. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. dar din belşug cu apă stată la soare. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. apar petele brune. sub formă de macerat de găinaţ. dar şi peste 30º încetează creşterea. cupru mangan. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. însă. Tomata trebuie susţinută. îi conferă rezistenţă la frig. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. 10. 9. Mulciţi plantele. În lipsa luminii. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) nu-i place udatul în exces. De el au nevoie rădăcinile. potasiu. fireşte. Magneziul – în cantitate mare. dar şi mai bine. Fosfor – în cantitate mai mică. va pierde rodul. 11.

dar tare plăcut.- detestă umiditatea. Voi încerca. al cultivării acestei minuni sud-americane. lipsiţi de experienţa şi îndemânarea adevăraţilor gospodari. la fel de importante sunt şi recoltarea şi păstrarea pătlăgelelor roşii. Mi-ar plăcea să cred că picul meu de documentare. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe Dragii mei prieteni „gradinişti”. pornind de la înţeleapta zicere „un om instruit face cât doi”. ca să nu mai spun de multitudinea felurilor de prelucrare/preparare a lor. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. cât de curând. dar. nu ştiu cât de academic sau empiric am atacat problema cultivării tomatelor. Desigur. vă va călăuzi în activitatea de „tomatologiei”. Până atunci: vreme prielnică şi recoltă îndestulată! [View with PicLens] . să vin cu veşti – poveşti şi din partea aceasta de învăţătură. am încercat. să purcedem la drumul anevoios. în limbaj cât simplu să punctez etapele cele mai fierbinţi şi piedicile cele mai frecvente ce pot apărea din momentul în care ne-am hotărât. temeinic însuşita.

.

va asigura dezvolatrea unui sistem radicular de invidiat plantelor. are culoarea verde. Nu uitati ca rosia este . pentru ca graba strica treaba. pentru a musuroi trebuie sa stim si cand anume o facem. Un pamant curat si bogat in cele de trebuinta culturilor. o planta taratoare. riscam sa sufocam planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din crestere. O planta sanatoasa si puternica e putin probabil sa fie atacata de daunatori sau agenti patogeni. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma radacini suplimentare. totodata pot sa si mulcesc. Cu cat mai inalt cu atat mai bine! . fiind destul spatiu.Musuroirea tomatelor Un bun gospodat stie ca un pamant roditor in combinatie cu o planta. pe buna dreptate ma veti apostofa. la baza. Eu am pus pe langa plantutele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am taiat la ambele capete. daca nu s-o pierdem definitiv. da’ ce facem cand e prea inalt musuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu. Din acele proeminente se vor naste urmatoarele radacini. care are radacini sanatos dezvoltate este reteta sigura a unui rezultat pe masura: recolta bogata si curata. lemn. se va mentine la locul lui. plastic de jur-imprejurul plantei sau. in momentul in care culoare incepe sa se inchida si are nuante albastrui-violacee. pamantul de la musuroire nu va cadea pe laturi. Asa procedam de fiecare data cand percepem semnalele. mult mai simplu. stam in banca noastra. Numai ca. care vor hrani mai abitir planta. adica pe tija apar mugurii de radacina sub forma unor mici proeminente. De ce este musuroirea una dintre regulile de aur de urmat in cresterea tomatelor? Musuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. adica exact de la plantarea la locul definitiv. nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. cat tulpina. Fie vom lua masuri din primele momente. Nu trebuie sa aiba o dimensiune standard. In felul acesta. Bine-bine. Simplu ca buna ziua. fie in preajma primului musuroit. Plante sanatoase inseamna recolta bogata. Mai multa forta – imunitate crescuta. plantei ii trebuie hrana si cum credeti ca ne spune ea ca-i este foame? Isi „buburuzeste” tulpina. acela este timpul propice de a fi musuroita. Asa ca vom fi atenti la urmatorul fenomen dupa plantarea la locul definitiv: crescand. imbracand astfel planta. confectionam cilindri din pet-uri. Mai este un indiciu secret de stiut: atata timp. totusi. acolo unde-i sade asa de bine. Cum? Avem cateva variante: putem pune drept bordura cateva tigle sau bucati de placaj.respectiv tulpina lungindu-se. Mai multe radacini – mai multa forta. Acesta este semnul ca trebuie trecut la musuroire. Musuroind inainte de vreme.

rumegus. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” radacinile fac un popas si se odihnesc. pana la strangerea recoltei incepe deja sa se formeze un strat sanatos si bogat. prin care hrana ajunge la frunze. Ramanand pe loc din dezvoltare nu mai dau randamentul trebuincios si deci nici suficienta hrana celorlate concurente. musuroirea si beneficiile ei. punandu-i la dispozitie materie prima: pamant roditor si mulci. Si atunci ce ne ramane de facut? Evident. Pe langa acest beneficiu. practic.De ce trebuie musuroit la asa o inaltime? Rationamentul este simplu: Se formeaza radacini. Inca o mica mentiune: o data cu musuroirea. dragii mei. radacinile hranesc tulpina. iarba. etc peste care vom presara un pic de pamant. carton. ca se pricepe de minune la asa ceva. Apoi vine randul mugurilor florali sa se dezvolte. vom avea grija ca locul pamantului dizlocat pentru aceasta operatie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. Unde mai pui ca planta devine mult mai fortoasa si mai rezistenta la atacul diferitilor agenti patogeni perfizi. talas. continuu planta. . sa o ajutam sa-si formeze mai multe radacini. buruieni fara seminte. perioada in care radacinile iar raman pe loc. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. atat de necesar plantei si coacerii fructelor. Sa mai amintim si ce hrana buna reprezinta un astfel de strat?! Aceasta este. care vioaie vor hrani. adica se operesc oleaca din crestere. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. Astfel. Astfel ajutam sa-si formeze radacini suplimentare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful