Tainele cultivarii rosiilor/tomatelor

Dragi prieteni gradinari, Svetlana (a.k.a Phlox) ne-a facut cadou inca un material interesant si extrem de bine documentat despre cultivarea tomatelor. Este un pic mai lung, dar sunt convins ca au ce invata din el chiar si gradinarii cu experienta. Ca sa fie mai interesant, neam decis sa-l impartim in mai multe parti, in felul urmator: 1. 2. 3. 4. 5. Insamantarea, regimul de caldura si umiditate Regimul de hrana Ingrijirea si formarea plantelor Bolile tomatelor Concluzii

Chiar daca este o perioada mai aglomerata pentru cei cu gradina/livada, sa mai aruncati un ochi pe aici din cand in cand, ca nu veti regreta . (Huni)

E -he, ce-mi mai plăcea, în vremurile când buchia era încă străină de mine, să mi se citească despre aventurile lui Cippolino de Gianni Rodari! La rândul meu, mamă fiind, n-am pierdut ocazia să le citesc copiilor mei. Nu ştiu câţi cunosc sau îşi mai aduc aminte de acest personaj năstrusnic şi de numeroasa lui famelie, precum şi, fireste, de burtosul si nesuferitul Senior Pomodoro, Domnul Roşie. Mie, cel putin, aceste personaje îmi trezesc amintiri nostalgice şi duioase. Şi, risc să mărturisesc, cred ca din acel demult trecut moment, mi-a încolţit în suflet dragul de grădinărit. Totuşi, să nu mai lungim vorba şi să trec la subiect. Intr-o buna zi m-am hotărât eu să cresc roşii în grădina mea plină de flori. De ce n-aş creşte, pe langă multitudinea de flori, şi nişte frumoase şi gustoase tomate, mi-am zis. Bine, bine, dar ce ştiu eu despre aşa ceva? Nimic. Sau aproape nimic din ce ar trebui ca să ajung, totuşi, să culeg roade zemoase, savuroase şi parfumate. „Nimic” sau „Aproape nimic ” nu mă ajută să purced la treabă, aşa că recurg la deja vechiul şi de ajutor obicei : întreb – că întrebarea moarte n-are – în dreapta şi-n stânga, verfic să văd eu „cu ochii proprii” , dacă cele spuse sunt în concordanţa cu realitatea, notez. Apoi mă pun în faţa calculetei mele şi continuu documentarea.

Căutăm, citim, notăm, rezumăm, punctăm, subliniem. Teoria o aplic la mărunta mea grădină de legume. Constat ce a mers, ce e greşit şi abia după aceea vin să împartaşesc cele învăţate, neuitând să completez cui observaţiile proprii. Plec de la o regulă simplă: ca să pot cultiva ceva, ce-mi doreşte sufletul, trebuie să ştiu cu cine am de’a face. Adică e musai să descopăr slabiciunile, dar şi punctele tari ale viitoarei locatare a gradinii mele, nu?. Trebuie să aflu ce-i place, ce o supără, cu cine se simte bine şi cu cine se ceartă. Şi cel mai important lucru: cum să fie sănătoasă, adică în ce fel de pământ se simte în largul ei, câtă lumină, umezeală, căldură şi hrană ii trebuiesc, de cine să o feresc. Haideţi să încercăm s-o luăm sistematic. De ce sistematic? Iată de ce. Nu de puţine ori m-am lovit de următoarea atitudine: „ce-mi tre’ mie, bre să ştiu ce-i place, ce-i om? Io pui sămânţa-n pământ, şi ştie ea ce tre’ să facş mai departe. Ii mai pui bşlegar şi o plivesc, copilesc, o mai stropesc când am timp şi apoi ce-o vrea Dumnezeu, ce atâta dădăceală?!” ca mai apoi, tot pe aceeaşi, să-i aud: – „uu, bre ce ginion am avut cu roşiile! a dat peste ele o mana d’aia reaua”, sau , „a fost la gandaci anu’ ăsta, bre…” sau „aoleo, trecu coana Frusica p’acolea şi-mi deoche roşiili, bre, naroada! D-aia nu mi s-a făcut nimica”. Păi cum să reuşeşti, dacă nu ştii nimic, şi nici măcar nu vrei să afli, despre biata plantă?! Cum să te răsplătească cu roade, dacă tu, precum fiul înfumurat al Imparatului Roş, treci pe langă ea şi nu-i vezi beteşugurile? De unde să te răsplătească? Şi cum „vorba lungă – sărăcia omului”, e timpul să trecem la treaba. Cu ce începem? Cu:

Insamantarea

Inteleg că trebuie să încep însămânţarea cu 55 – 65 de zile (+ 5-7 zile perioada de germinare), înainte de a fi scoasă planta la locul definitiv. Pentru a avea răsaduri sănătoase şi voioase, seminţele le vom trata şi apoi, căli (lucru pe care l-am descris detaliat intr-un material separat). Asta ar fi regula de început. Apoi, mai reţin că pământul folosit pentru răsaduri este bines să fi din cel în care va locui şi dezvolta planta până la adânci bătrâneţi şi anume cel luat din locul plantării definitive (fie ea brazdă sau solar/sera). Asta ar fi a doua regula. Acum urmeaza regulile regimurilor de lumina, caldura, umiditate.

Peste 29 de grade. stăm în banca noastră şi aşteptăm zile mai calde sau recurgem la brazdele încalzite. dacă roşiei ii place atât de mult lumina. Şi acum apare una dintre regulile de aur in creşterea tomatelor (şi nu numai): niciodata nu plantam intr-un substrat rece. precis la umbră i se va urâ şi va pleca. 2. fără teamă. (ca cele pe care mulţi dintre noi le agătăm pe exteriorul ferestrelor) pe care-l înfigem în pământ cam la 10 cm adâncime. lăsându-l aproximativ 10 minute. In popor există o metodă neconventională de a verifica dacă s-a încălzit suficient pământul: dacă. Aşa că vom reţine: cu cât are mai multă lumină peste zi. Dacă valoarea este sub 8 gradatii. polenizarea nu mai are loc. De felul ei.Regimul de lumina Fără lumină nu există fotosinteză. De ce? Sub 10 grade planta incetează dezvoltarea. Dar aici ne lovim de nişte mici condiţii: intervalul de temperatură în care creşte şi se dezvoltă tomata este intre 11 şi 30 de grade cu plus. sau nu. Regimul de caldura mergând pe firul logicii simple. Scurt şi la obiect. trece la plantarea la locul definitiv a plantelor noastre . Temperatura ideală pentru dezvolatarea ei este de 22 – 27 grade. nişte bobiţe de fructe. îşi încetează creşterea. devine sensibilă şi deci uşor atacată de boli si dăunatori. va face. stând cu talpile goale pe pamant simţim că ne îngheaţă picioarele. Cum vom şti dacă este temperatura dorita? 1. de „catifea răcoroasă” înseamnă că pământul este suficient de încălzit şi este clar că putem. Folosim un termometru de exterior. din nou. Pâna ce temperatura solului nu a ajuns la + 9-10 grade nu purcedem la plantare. roşia este o „sudistă„. deoarece polenul devine steril. înseamnă că mai avem de aşteptat. mare iubitoare de lumină. însa. dacă senzatia pe care o resimtim este. şi cum Cheful este un domn capricios. Fără fotosinteză nu există planta. La umbră va creşte o lungană verde şi zăludă. desigur va fi o plantă fericită având caldura asigurată. cu atât vom fi mai fericiţi când vom culege roadele. doar dacă va avea chef.

deoarece. cam la 20-25 cm. Apoi.Dar ce să facem. le aduc aminte sa nu uite sa aeriseasca negresit. prin descompunere. nevoie ei de apa este medie. deci. răsadurile noastre au luat-o razna. deoarece. Ca totusi sa prevenim uscarea substratului si formarea crustei. dupa transplantare. între timp. udarea se va face la un interval de 9-12 zile. De ce? Pentru ca asa asiguram pe termen lund necesarul de apa. respectiv se impiedica formarea condensului pe peretii spatiului inchis. De ce? Prea multa umiditate duce la doua situatii neplacute si nedorite: favorizeaza aparitia bolilor micotice (ciupercilor. 3. Doar un pic. dar din abundenta. la randul ei. iar „bogatia” de dedesupt. au crescut deja peste măsură şi nu se mai opresc. se formeaza o mica baltoaca. practic. Nu ma intrebati ce veti face cu timpul ramas. acoperim cu pământul dislocat. care cer efort si timp. este bine sa nu deranjam planta pret de 5-7 zile nici cu hrana si nici cu apa. Soarele de peste zi isi va face treaba lui de incalzire deasupra. adica a legarii rodului. Apa nu are voie sa fie in exces. iarba cosită sau buruieni. Gata. In faza de rasad. fertil. vom avea grija s-o plantam in „mocirla”. la mutarea ei la locul definitiv. resturi vegetale menajere. caldura (binecunoscutul biogaz). de asmenea. dacă . lucru stiut. Asta e tot. iar bolile micotice nu ne vor mai face probleme. dar NU ud. punem bălegar macerat. pentru ca deja necesarul de umiditate creste. iar noi trebuie musai să le plantăm ca să nu le pierdem? Atunci recuregem la brazdele incalzite . pentru ca hapsanei buruieni ii va fi greu sa treaca de bariera „paturicii” hranitoare. toate aceste operatii. Pentru cei ce detin solar/sera. dupa aceasta valoare polenul devine lipicios. 2. din cele care deja au răsărit. mai ales a fitoftorei) si la o dezvoltare peste masura a masei verzi in detrimentul mugurilor florali. oricat de setoasa este preferata noastra. Regimul de umiditate Inca o regula de luat in consideratie: Rosiei ii place cu capul in caldura soarelui si cu picioarele la racoarea umezelii. Eu stiu ca-l voi folosi sa lenevesc. o buna ventilatie nu va permite nici formarea unei umiditati in exces (maximumul este de 70%. acoperim cu o folie inchisa la culoare. cenuşă. Cum procedăm? Simplu: 1. acelasi strat de mulci. vor fi reduse la minimum. Cu ocazia asta vom renunta si la corvoada prasitului. pentru ca in gradina sunt destule de facut. 4. incat. va produce. vom recurege la vechiul si de nadejde prieten – stratul de mulci. Apoi. . adica in lacasul in care va sta. polenizarea este compromisa). turnam atata apa. Afanatul? Udatul?Nici o problema! Se va ocupa. care nu va permite o aerare normala a radacinilor. in brazda adâncită . Iata de ce substratul il vom pastra continuu umed. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde. si. Iata cum.

Neformandu-se crusta. seara sau dimineata foarte devreme. formarea unor fructe mici si diforme. Udarea se va face direct la radacina sau pe brazde. in perioada de rasad se uda rar si bine: o data la 5-7 zile. cand este chiar indicata udarea rosiilor din cap pana-n picioare: pe canicula. veti sti ca trebuie mulcit . udarea se rareste la : o data la 9-12 zile. inca o data. prin descompunerea sa lenta hraneste planta. daca este foarte cald si noi intarziem sa le udam. la rasucirea frunzelor si. Daca ati citit cu atentie. atunci cand temperaturile depasesc pragul bunului simt de 30 de grade zile de-a randul. Cu toate acestea. Amintesc. udand seara. scapam de neplacerea formarii crustei de la suprafata in urma evaporarii rapide a apei sub actiunea soarelui de peste zi. din nou. dupa transplantarea la locul definitiv. udarea ar trebui incetata o data cu datul in parg al fructelor. exista si exceptii. Ca acest lucru sa fie evitat vom recurge. din belsug. cam ½ de galeata de planta si. Astfel. Totusi. ma veti intreba: ce se va intampla cu rosiile. pana la saturatea substratului. seara ar fi cel mai bine. Repet: stratul de mulci joaca triplu rol: mentine umezeala in limite normale. nu ajungem in situatia uscarii lui excesive. regimul de udare va fi cam acelasi ca la rasaduri: o data la 5-7 zile. dupa care. udarea va fi si mai rara: cam la 2 saptamani-20 de zile. Udarea se face folosind dor apa calduta. O cantitate insuficienta de apa poate duce: la „avortarea” florilor sau a fructelor de abia legate. si. fructificare). in perioada de coacere a fructelor. astfel. in perioada de legare rod (inmugurire. aerul va ajunge la planta cu usurinta. 4. 3. De ce? Deoarece. cu mulcirea ulterioara a plantei. fara presiune. Graficul de udare a tomatelor: 1. 2. vom avea grija ca apa sa nu fie rece ci calie. trebuie avut in vedere sa nu permitem uscarea excesiva a substratului. deci. Fireste. daca ne apucam sa udam dupa o lunga perioada de lipsa a apei riscam craparea fructelor. apa nu are voia sa balteasca! Frunzisul trebuie ferit de udare pentru a nu provoca la lupta nedreapta sporii ciupercilor perfide si atacatoare.Un fapt important de retinut cand este vorba de udat plantele. lasand apa sa curga in suvoi subtire. printre randuri. Se uda. cam o saptamana. care nu va permite evaporarea masiva a apei din substrat si. fireste. inflorire. de regula. intr-un apoteotic final. Unul dintre cele mai potrivite tipuri de mulci ar . apa sa aiba suficient timp sa ajunga pana la ultimul firicel al radacinii. Desigur. lasam plantele in pace (n-ati uitat ca le-am plantat „in mocirla”). In plus. la imbolnavirea plantei in intregime. facandu-le cate un dus bine-venit din varfuri pana la radacini. mai ales dupa ce fructele s-au marit. impiedica supraincalzirea substratului. niciodata rece. Dupa unii specialisti. ca peste noapte. Vorbind de grija. desigur. vom ajuta plantele sa se racoreasca. la prietenul nostru stratul de mulci. planta va „rasufla usurata”.

calciu. de cele mai multe ori – avortează. Să vă explic. ea reacţionează foarte bine la acest element. la fel de importante: magneziu. De ce? Pentru o dezvoltare armonioasă a plantelor şi pentru bucuria de a ne înfrupta din roadele lor. plantele au nevoie de „treimea de aur”: azot – fosfor – potasiu. asa cum am procedat si eu din lipsa de cetina. în general. Dacă este în exces. Fructele leagă prost. Tot el se ocupă şi de rădăcini ca să crească puternice. iar nervurile capătă o nuanţă violacee. Cu toate ca roşia foloseşte puţin fosfor. care se răsfrânge nedorit asupra recoltei ulterioare. mare pisicher si amator de iarba cruda. mangan. la diferenţele de temperatură. cele superioare se află în ∠ de 90º. important să ştiu. Fructele sunt mici. zinc. O să vi se pară. producând multă verdeaţă. iari pe buze vă va sta întrebarea: la ce-mi trebuie mie să ştiu chimie d-asta? Aşa am gândit şi eu prima dată. complicat. vom avea grija s-o lasam sa se „paleasca ” (vestejeasca) un pic inainte de a o presara pe langa tomata. devine obeză. de un verdealbăstrui. îi conferă imunitate. Pentru a suplini azotul. totul a devenit foarte simplu de înţeles. facem bine şi ne fabricăm niscaiva purin (macerat) din urzici. Devin sensibile la infecţii. Practic. observăm că frunzele rămân mici. am realizat că este . puţine şi fără gust. Frunzele se răsucesc spre interior. fructele să se coacă mai repede şi să fie sănătoase şi rezistente la atacul bolilor sau al dăunătorilor. În lipsa lui.fi acele de conifere. deoarece. ea nu va mai fi pe placul dumnealui. dacă ne bate gândul să punem bălegar proaspăt sau „compot” de bălegar. mai sunt. capătă o culoare întunecată. tulpinile sunt firave. Cand este deficitar. coacerea este mult întârziată. mai bine o facem mai târziu. iar frunzele inferioare au nuanţe zmeurii. cupru. Fosforul o ajută să lege rod sănătos. Daca folosim iarba. că-s pe lângă toate gardurile. Când hranim. Apoi. domnul acarian rosu. Lipsa sau excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru. bor. cresc greu şi. la fel şi rodul. de un verde-gălbui. eu aş spune – deloc. planta rămâne pitică. cu ce. Dar daca iarba va fi vesteda. planta se „îngraşa”. În cazul hrănirii trebuie ştiut că. violaceu-purpurii în partea de jos. Florile se dezvoltă greu. ce este cu aceste elemente: Azotul – este elementul vieţii: în lipsa lui planta nu mai creşte. într-un mod mai puţin stiinţific. fireşte si celelalte. iniţial. Pe lângă aceste elemente. care-si va cauta iarba cruda in alte parti si ne va lasa plantele in pace. cum? Am mai spus-o şi nu voi conteni să repet: ca să faci un lucru cu noimă. astfel. ştiu. trebuie să pricepi de ce se procedează într-un fel şi nu altminteri. De aceea. să ajute planta să fie viguroasă şi imună la boli şi dăunători şi este necesar mai ales plantelor tinere. totuşi. ca la rândul lor. iar rod – mic şi anemic sau deloc. infruptadu-se cu mare placere din seva lor. Asta. se va instala comod pe frunzele gustoase ale rosiei noastre. florile sunt mici. Şi de astă dată din impas ne va scoate . Fosforul – Elementul rodului şi energiei. ca să pot ieşi din diferite situaţii total neplăcute şi. fier. de multe ori nemaiapucând să se coacă.

ajutor al fosforului în munca sa de imunizare a plantei prin dezvoltarea armonioasă a rădacinilor. de regulă. din vreme în vreme. Un fel de delicatesă. Un rol nu mai puţin important în dezvoltarea plantei il joacă şi borul. niciodată nu e în exces. mai este magneziul. când creşte nevoia de magneziu. În lipsa acestui element apare cloroza. Tot cenuşa şi coaja de banană ne vor scăpa şi din această încurcătură. Pentru că una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade. soluţie 1% de acid boric. pică (avortează). Potasiul – Elementul sănătăţii. Ce mai „aliment” plin de sănătate pentru roşia noastră! Apoi. Pentru că.buna vecinică – doamna urzică. Este foarte util. ca mai apoi să începe să se usuce. coacerea şi savoarea fructelor. Ajută planta să fie rezistentă la boli. Frunzele tinere se încreţesc. la temperaturi joase şi diferenţe mari de temperaturi şi nu în ultimul rând. Fructele se coc neuniform. vom avea grijă să ne aprovizionăm de la farmacii. cu timpul. cele batrâne devin de un verde închis. se reduce suprafaţa de fotosinteză. elementul care conferă plantei culoarea verde şi. Unele încep să putrezească. adică 10 grame la 10 litri de . în pământ. n-au gust şi aromă. care ajută rădăcinile să facă provizii de carbohidraţi şi aminoacizi pentru plantă. borul este în cantitate insuficientă. le marunţim şi le punem în lăcaşul în care plantăm firul de roşie. fireşte. punctul lor de creştere se înnegreşte. In cantitate insuficientă. În principiu. îmbunătăţeşte calitatea fructelor. mai ales în dezvoltarea. vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă. Nu uitam. adică frunzele încep să se îngălbenească în jurul nervurilor. Nu pierdem din vedere nici calciul. Frunzele tinere devin clorotice (galbejite). iar altele încep să se „zdrenţuiască”. Fructele încep să se păteze (începe deteriorarea ţesutului). şi. îngropăm pe lângă planta matură. începând cu perioada de formare a mugurilor florali. săpând în jurul ei un mic şanţ. Coaja de banană are un însemnat conţinut de potasiu. bunătate de comoara potasică. nefiresc. Lipsa sau concentraţia mică de calciu duce la scăderea recoltei. mijlocul se albeşte şi . în cămările căreia se gaseşte acest „aliment”. se usucă şi cad. Strângem cojile. Acest lucru se poate întâmpla mai ales în perioada de coacere a fructelor. când nu mai poate avea loc absorbtia acestui element de către plantă. încep să se răsucească spre interior. ceea ce duce la scăderea considerabilă a recoltei. iar cele bătrâne devin „arse” pe margini. se lemnifică radial. Este preferatul tomatelor. În exces. Şi el se ocupă de imunitatea plantei. la îmbolnăvirea fructelor – putregaiul vârfului fructului. fosforul este dăunător solului pentru că împiedică asimilarea altor elemente hrănitoare. Este bine-venit în orice situaţie. În lipsa lui frunzele devin vulnerabile. săptămânal vom pulveriza pe circhinaşi şi pe frunze. cenuşa. Florile. sau.

mai ales fosforul. cu alte cuvinte. foarte util. tomata suferă şi în lipsa sau excesul de: sulf. A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. în cantitate mare devine toxic şi. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2. De ce? Deoarece când este prea rece. cel puţin pentru mine. să trecem la următoarea întrebare: . Dar. După ce. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. iar hrana ajunge greu. să ne facem o idee în ceea ce priveşte hrana. riscăm ca hrana să devină otravă. mai rau va face. am amintit în câteva cuvinte puţinul de care avem nevoie. să zicem. molibden. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă. Acum să trecem în revistă un . Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. mangan. grafic de hrănire. un pic mai înainte. Şi totuşi nu le-am trecut pe toate. în loc să ne ajute. Dacă este prea cald. Nu exagerăm cu borul. nu pentru că ar fi mai puţin importante. un lucru foarte important de ştiut şi de băgat la cap. cârnit. cupru.apă. pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă. prea lent. şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic (iată de ce fug de el ca de ciumă!). clor. după ce am stresat destul planta. sau după ce s-a format cel de-al doilea ciorchinaş floral. nu avem de ce să ne facem temeri inutile. În partea „cu ce hrănim” voi reveni cu amănunte interesante. atat de trebuincios. la plantă. Si: A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. Ne-am facut o idee ce nu trebuie făcut. Repet: nu hrănim după ce am: copilit. dacă avem grijă să hrănim cum trebuie cultura noastră. creşterea este încetinită. rupt frunze. Bun. este acela că niciodată nu hrănim plantele pe timp rece (8 –10 grade) sau dacă temperatura trece de +28 de grade. pentru că.zinc la fel ca şi în cazul celorlalte elemente. fier. Când hrănim În primul rând. A doua hrănire – la 8 -10 zile de la prima.

uscată. se va transforma în amoniac. în urma reacţiilor chimice. cam o mână – două. drojdie de bere. bălegar (gunoi de grajd macerat) de cal. Există o soluţie minunată la acest neajuns! Cenuşa. în cel mai fericit caz. le are pe toate în concentraţiile trebuincioase. Este preferata mea şi în calitate de îngrăşământ. Combinând-o cu compost. fie împotriva bolilor sau a dăunătorilor. În rest. adică macerate. meiul. Ei. Singurul element important care-i lipseşte este azotul. plante medicinale şi aromat-condimentare. nu mai mult. coji de ou pisate . organică. îngrăşăminte „new generation” – bio sub formă de granule sau lichide. pe care o va considera potrivită şi mai simplu de achiziţionat: îngrăşământ chimic sintetizat – pe care eu nu sfătuiesc să –l folosim – sau. Pudrez la suprafaţa solului să îndepărtez melcii şi limacşii. plante condimentar – aromatice şi medicinale. preferata mea. recurgem la. etc. Dar nu disperaţi. deoarece se vor neutraliza reciproc şi nu mai avem niciun spor. Este de departe cel mai complex ingrăşământ organic. Cu certitudine. bine marunţite. pâine veche. „Apa” de cenuşă o folosesc şi pentru hrănire. apa (nesărată) de la fiertul pastelor. Aşa le asigur un start grozav în viitoarea competiţie. nu are rost deoarece. usturoi. compost. adică. vacă. Mai simplist exprimându-ne: dăm de nitraţi şi nu ne dorim aşa ceva. Ştiţi de ce? Pentru că jumătate din cantitatea de azot. şi nu numai. apa în care am spălat cerealele: orezul. şi anume: găinţ de păsări. apa în care au fiert vegetalele. coji de banane. superfosfat şi nici măcar cu bălegar sau găinaţ. oi. dacă vorbim de sintetizate. Nu este aşa că sunt suficiente? Pomeneam de cenuşă. pudrez plantele după stropirea împotriva bolilor . la care adaug nelipsita cenuşă. Mai folosesc: drojdie de bere. stropind pe frunze sau udând la rădăcină. iepuri. turbă sau mraniţă eficienţa ei se va dubla. cartofii în coajă. hrişca. mraniţă. folosesc materia primă din zona imediată. aşa numita. dar şi în calitate de “body – guard” împotriva bolilor şi dăunătorilor. . Totuşi e bine de reţinut un lucru foarte important: cenuşa nu se foloseşte niciodată în combinaţie cu îngrăşăminte minerale azotoase. de ace de conifere. dar bazată (şi verificată) pe a celor cu state mai vechi în meserie. Pun cenuşă în lăcaşul de plantare. ce-mi oferă peticuţul meu de pământ sau ce mai „împrumut” de pe răzoarele vecinilor amabili şi darnici: buruieni. din buruieni. o mână bună de urzici şi coada calului tocate şi un pospai. adică doar o lingură. făină de oase. uite cum s-a dezvăluit una dintre reţetele culinare pentru gradinareală! Cenuşă folosesc şi în lupta cu dăunătorii. Aceasta ar fi o variantă „leneşă”. arpacaşul. tot acum adaug o mână bună de foi de ceapă. Cum o pregătim? Deschid capitolul de reţete culinare pentru plantele noastre. Să vă spun cum procedez eu. Altminteri. compost. capre. cenuşă. din puţina mea experienţă. „compoturi”.Cu ce hrănim Fiecare dintre noi va recurge la acea modalitate de hrană. Eu.

oricare dintre cele enumerate. O prietenă ma învăţat să fac mai simplu purinul. datorită materialului sacoteiului. să le las să se pălească. Eu mai adaug şi cenuşă. dar şi pe placul vinetelor. în felul acestea. căderea mugurilor florali. După ce s-a racit – strecurăm. Opărim cu apă clocotită. şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. Reţeta 3 – soluţie de acid boric . „Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor. fie direct la rădăcină. punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi. adăugăm 100 gr drojdie de bere. Şi.urât. pe care-l folosesc să rup urzici. kefirul pot fi folosite în calitate de îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1l de lichid. În rest. apă de ploaie. Stropim 1-2 ori pe săptămână. Reţeta 4 – drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. fireşte. Se întăreşte sistemul imunitar . Scurgem apa limpede. peste ea. este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun. fără flori şi fără rădăcini. astfel se împiedică „avortarea” lor. care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. Umplu pe jumătate o găleată de 10 l cu urzici crude. afară. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”. şi. la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 l). în soare. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de …. suficient de mare. scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”. şi. acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. adică. se economiseşte destul timp. începând cu faza de îmbobocire. folosesc cu mare succes purinul. În stare proaspătă. totuşi. adică: croiesc un săcotei. Stropim plantele pe frunze şi mai ales pe flori. ardeilor. Din cap pana-n picioare cam o dată la 7-10 zile . iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. II – luăm o găleată de 10l. În acest răstimp mixtura noastră se va transforma într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Ca şi în alte cazuri. cam 1 săptămână – 10 zile. laptele degresat sau laptele batut. apă. acopăr cu apă calduţă. ţinându-ne de nas. tifon. adică să nu fie. stată în soare pănă se încălzeşte. cartofilor. adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. Se stropeste planta în intregime. pentru că. toată masa va rămane închisă în acesta. Timp. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). concentraţia va fi mai slabă Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. a rodului. maceratul. cam un pahar. acoperim. Strecurăm. sau nu. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante. sau fierbem 15 minute. aproape de plin. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă. de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe. credeţi-mă. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. lăsăm să se limpezească (decanteze).Reţeta 1 Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărimcu 5 l apă fiartă. fie pe frunze Reţeta 5 – foi de ceapă si/sau usturoi. Înghesuim în săcotei urzicile. la 9l de apă. Lăsăm acoperit. dintr-un material destul de dens. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori. Într-un borcan de 3 l dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi. pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jurîmrejurul plantelor şi nu numai. Reţeta 6 – Zerul. adică.10 gr la 10 l apă călduţă. de urzici. numai că.

adaugăm apă fiartă. Reţeta 10 – Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile resturi. stavilă în faţa bolilor este şi aceast amestec de ierburi. verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos. Mulcirea. Prima hrănire la plantarea la locul definitiv. după recoltare. adăugăm până la 10 l apă + 40 picături tinctură de iod + 10 gr acid boric. Reţeta 8 – cojile de banană. Plantele cresc călite şi înfruntă cu vitejie chiar şi temuta fitoftoră. luăm 1l de soluţie şi o diluăm în 10 l apă „stată”. apoi udăm la rădăcină. bogate în potasiu şi magneziu. În mare. amestecăm. strecurăm după răcire. Reţeta 11 – o hrană excelentă şi. după care se vor pudra cu cenuşă. le uscăm. lăsăm la limpezit. a doua – în perioada de copilire. 1 l de papa-bun pentru fiecare plantă. acoperim şi lăsăm preţ de 6-10 zile la „fezandat”. Aşa că. Apoi. la căldură. practic. a treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). ne va scuti de celelalte doua operatii. pentru a mulci. mai intai vom trece la prasitul plantelor pentru a . folosim doar buruienile. O dată la plantare. care cresc pe tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate. daca inca nu am facut-o.2 linguriţe la litrul de apă calduţă (cam 10 grame).Reţeta 7 – Soluţia de bicarbonat de sodiu. adăugăm apă. pentru că ele sunt burduşite cu elementele hrănitoare din acea zonă. Plantele se stropesc pe frunze. Apoi strecurăm. diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum (antimicotic) + pelin + coada calului (pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ . Prasire/afanare/mulcire. plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice). se mărunţesc bine şi se încoporează la rădăcină. Numai ca. Reţeta 12 – adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă ( frunzele opărite de la ceaiul negru. cam acestea ar fi „reţetele culinare” propuse. încorporat – 500 gr la m2 Ca regulă generală: când preparăm amestecuri de ierburi. Intr-o găleată de 10 l punem 2 kg de cenuşă. le mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor. multe dintre ele deja folosite cu succes de mine. deopotrivă. alegem cele mai sănătoase şi curate plante. apoi la fiecare muşuroire Reţeta 9 – Vă destăinui şi o reţetă a unui îngrăşământ „universal”. 1.

cand momentul o cere. fie tulpina. cu nuante de violaceu-albastrui. Daca rasadul este inalt. va capata o culoare mult mai inchisa. rosia este o „pamanteana”. si deja stiti. care cresc sub forma de tufa. abia dupa aceea presaram stratul de mulci. Acestea ar fi cele doua momente care ne vor indica momentul prielnic de musuroire. si au o inaltime mica. Fireste ca rosiile. Legarea se face cu precadere la rosiile inalte (nedeterminate sau indeterminate). proeminente din care vor porni viitoarele noi radacini. sub ciorchini. prima musuroire ar trebui sa aiba loc . vom lega plantele de araci sau de spalieri. Musuroim intotdeauna cu pamant umed. care. ca din timp in timp. vom afana bine pentru aductia de aer la radacini. dar si la cele medii (determinate). nu se catara. sau. pentru ca este o planta taratoare si nu „cataratoare”. urmatoarea dupa vreo alte 10 – 15 zile. Si de asta data din impas ne va scoate stratul de mulcire. de regula. care sa nu raneasca planta si sa permita cresterea libera. Pe larg. Legarea – o alta operatie importanta. La acestea vom fi atenti sa nu atinga solul. Cum? Fie pe tulpina ei vor aparea mici „buburuzeli” . pentru o mai buna sustinere a lor. direct pe pamant. acum voi face un rezumat: se trece la musuroire in momentul in care. singura planta ne va sopti. sa-i intarziem serios dezvoltarea. adica de prindere. udam din plin si. nu necestita legarea. Musuroirea – un alt moment foarte important in cresterea si dezvolatrea plantei. trecem imediat si la prinderea sa. ea creste pe pamant. la tropice. in mediul ei natural. Daca trecem la musuroire prea devreme riscam sa inabusim planta. in cel mai fericit caz. Asa deci. De aceea avem grija. cam la 2 -3 saptamani de la transplantarea la locul definitiv. Dar daca intarziem. riscam ca ea sa-si gaseasca singura loc de „parcare”. De preferat este legarea „in opt culcat” ∞. la baza. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale. sa zicem. dupa cum remarcam.scapa de buruieni. Operatia de legare va incepe. se formeaza pe o singura tulpina. (pentru ca lasa planta libera in dezvoltare ei ulterioara) la diferite intervaluri. deoarece. Asa ca. . practic la cateva zile dupa ce le-am plantat la locul definitiv. aceasta operatie am descris-o intr-un material separat.

la 10l de apă călduţă). oricat de tare ne încântă privirile cu forma lor deosebită – ne păcălesc. Aşadar. soluţie de bicarbonat de sodiu (200gr la 10 l apă calduţă). kefir. cănd cumpăraţi seminţe sau răsad de tomate. este bine să pulverizăm. chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. adică a căderii lor. dar absolut necesară. măcar de 2 ori pe săptămână. în zilele însorite. fiti atenţi ce fel de creştere au: indeterminată sau determinată. nu numai la cele din „adăposturi” este polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor. Următorul pas: Formarea sau modelarea prin copilire. cu soluţie de acid boric (1 lingurită – sau 10 grame . zilnic. adevăraţi Quasimodo între tomate. Neîndepărtându-i. Un moment deloc de neglijat. sau. deoarece ele consumă fără noimă hrană şi energie. Astfel se ajunge la situaţia. dragii mei prieteni-gradinişti. Şi acum să trecem la explicaţii: Copilirea sau îndepartarea còpililor (puilor. dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor). deloc plăcută. Vorbind de flori atât pentru preîntâmpinarea „avortării”. Din ele. Şi tot legat de flori. recolta. cât şi in vederea îmbunătaţirii legării rodului. cum frumos li se mai spune undeva prin Banat sau Ardeal) este o operaţie. viitoarele fructe sunt diforme. Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp. deorece nu ţin cont de particularităţile soiului sau hibridului pe care-l plantează. . Cât de des? Dacă se poate. pe la orele amiezii. să reţinem că florile „bătute”. o dată pe săptămână (chiar şi la două săptămâni) pe flori. Aşa că îndepărtaţi-le. Se întâmplă deseori grădiniştilor-amatori să greşească în formarea (modelarea) roşiilor. de a pierde mare parte sau chiar în totalitate. lapte bătut sau zer (1litru la 9l de apă + 30 picături de tinctură de iod). şi mai târziu şi pe fructe. atâta timp cât sunt în floare.Polenizarea. lipsim planta-mamă de un plus de hrană şi energie în detrimentul dezvoltării viitoarelor roade. carnire şi îndepărtarea frunzelor Acest set de operaţii este necesar pentru accelerarea coacerii şi obţinerii unor fructe mai mari. chiar şi la cele crescute „afară”. deorece ele se formează diferit. care necesită un volum mare de lucru. când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC). soluţie de lapte degresat.

deorece pe ele se formează doi-trei ciorchini. Ca particularitate a acestui fel de roşii este aceea că pe tulpina centrală se formează 5-6 ciorchini de rod după care creşterea lor se opreşte. După ce se vor dezvolta şi vor deveni tulpini serioase vom avea grijă să le legăm sau suspendăm de suporturile dinnainte alese. după care se opreşte din creştere. apucând-o la 1 cm de bază. se recomandă sp se cultive în spaţii închise – sere/solare – ramifică puternic. mai pe limba amatorului. fară să se dorească. aici părerile sunt împărţite. Cârnitul sau Ciupitul. terasă. pe răcoare. Asta înseamnă că. şi într-un caz şi în celălalt. Unii susţin cele prezentate. ele vor fi copilite sistematic. Deasemenea pe fiecare tulpină se vor lăsa doar 5 – 7 ciorchini de rod. Pentru formarea în trei tulpini. Dat fiind că fiecare dintre metode are plusurile şi minusurile sale. De pildă.5 şi trei metri. De multe ori acest fel de tomate este crescut ca plantă decorativă. pe balcon. mai dezvoltaţi. voi lăsa la latitudinea fiecăruia dintre voi alegerea modalităţii de lucru. neapărat. Copilirea se face. de obicei. să nu uităm să dezinfectăm imediat rănile provocate prin pudrare cu cenusă sau carbune pisat. iar în cele calde şi foarte calde – în doua.Atenţie! Cu cât còpilii sunt mai mari. înafara celui de-al doilea còpil. se va cicatriza mai greu. Roşiile medii (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere determinată). Este singurul fel de roşie care nu se copileşte. retezare a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş. pe toată durata dezvoltării lor. Roşii pitice (pe plicurile de seminte sunt trecute superdeterminate). devreme. îndepărtarea prin rupere. dar după ce s-a uscat roua. în dimineţile însorite. atât de pe tulpina principală cât şi de pe celelalte. le recunoaştem după înălţimea lor. necesitând. în urma ruperii. în aşa fel . De aceea soiurile şi hibrizii acestui tip de roşii se vor forma în mai multe tulpini. aşa zis pitice. trebuie să spun că s-a dovedit eficientă. acestea au înălţimea cuprinsă între 80 cm şi 130 cm şi se pot cultiva atât în spaţii închise cât şi în câmp. ca rănile să se vindece repede. Eu una am aplicat metoda descrisă mai sus şi. o recoltă. care nu va mai permite refacerea unuia nou. un surplus de energie. Intrevalul de copilire: 4-8 zile la roşiile cu creştere determinată şi de 2 ori pe săptămână la cele indeterminate. din nou. vom mai lăsa înca unul dintre cei mai bine dezvoltaţi şi puternici. Există şi roşii. Productivitatea lor este scăzută. cu atât rana. operaţie care se face pentru a grabi coacerea şi . mai rar în doua tulpini. Dar. care cresc în formă de tufă. Înălţimea lor nu depăşeşte jumătate de metru. pentru a nu obosi planta. sub primul ciorchine se va indepărta primul còpil si se va lăsa al 2-lea còpil lateral. încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ. Restul còpililor ce se vor forma va fi îndepărtat obligatoriu. care ar fi trebuit cheltuit pentru rodirea viitoarelor fructe. se recomandă ca în verile reci tomatele să se formeze cu o singură tulpină. astfel: in cazul formării în doua tulpini. de regulă. de aceea se vor forma într-una. Roşiile înalte (pe plicurile de seminte sunt trecute cu creştere indeterminată). Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină. Ei. alţii sunt de părere ca lăstarii trebuie îndepărtaţi prin tăierea cu o lamă sau cuţit foarte ascuţit direct de la bază. cuprinsă între 1.

Numai că acest lucru se va face treptat. cu care nu am să vă consum rabdarea şi timpul. Îndepărtând frunzele devenite inutile. Una dintre cele mai temute boli ale tomatelor. că avem ac şi de cojocul ei. ciupire. însă. Cum nu am pretenţii de a fi un astfel de scriitor. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere. însa! Frunzele nu le rupem pe toate o dată. atunci când ultima frunză este la o distanţă de 30 cm de la bază. ci cate una-două. din mai multe motive. altminteri: Phytophthora infestans. şi se formează fructele. care trebuie să crească rumeni şi savuroşi. Am să descriu metodele profilactice şi de tratare ale celor mai răspândite şi sâcâitoare dintre bolile tomatelor. ceva foarte important (eu o numesc una dintre regulile de aur ale gradinăriei): „o plantă sănătoasă. timp de 24 de ore nu ne mai atingem în niciun fel de plante. nu voi face acest lucru. cu un nume exotic. Am să fac. apoi. Nici udat şi nici hrănit. care implică rupere. pe măsură ce cresc. acest lucru va avea drept rezultat nedorit crăparea fructelor. astfel. trebuie să reţinem. descriindu-le în amănunt. însă. iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. Atenţie. Paradoxal sau nu. Prin îndepărtarea frunzelor. Regula nu se aplică la cele înalte. o să vă destăinuiesc un mic truc: încetăm ruperea lor. Pentru început. alt ceva. că multe dintre „reţetele culinare” ţin loc şi de remedii de leac. vă voi prezenta câteva „reţete medicale”. cu greu va putea fi atacată de boli sau dăunători”. nu mai sunt condiţii pentru ca sporii ciupercilor haine să se aciuiasca pe roşiile noastre. În plus. scăpăm de „consumatorii” şi astfel. fiind în convalescenţa. Cu mai puţine cuvinte. continuăm să rupem şi de sub al doilea. îndepărtare. Dar. boală micotică. hrana şi apa vor ajunge în cantitate mai mare la copiii. dragi grădinişti. „picioarele „ se aerisesc mult mai bine. De ce? Desigur. aerul trece liber. Înafară de îndepărtarea frunzelor se mai recurge şi la îndepartarea prin ciupire a ultimilor muguri florali. De aceea vom face tot ce ne stă în… cunoştinţe pentru a o ajuta să-şi creeze un sistem imunitar impecabil. frunză cu frunză. Explicaţia este simplă. care este în stare într-un timp foarte scurt să pună la pământ întrega recoltă şi ceva pe deasupra. să ştiţi. în mod normal ar fi trebuit să trec în revistă bolile şi dăunătorii acestei culturi. etaj cu etaj. fireşte. le trebuie un pic de răgaz să se refacă după un astfel de stres. şi. boli si tratamente bio Dacă aş fi fost scriitor cu ştaif. Vom face acest lucru pentru a inlesni fructificarea. Ca să ştim cand este bine să ne oprim. Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod. veţi constata. Îndepărtarea frunzelor de la bază la vârf este o lucrare obligatorie dacă vrem fructe dulci si sănătoase. Prima dată se vor rupe frunzele de sub primul ciorchinaş format. dragii mei. . prin îndepărtarea frunzelor. în schimb. declanşată de o ciupercă neşăţioasă. chiar şi a frunzelor deja îngălbenite sau uscate. De reţinut: după orişice operaţie. Ele. este fitoftoroza.obţinerea unor fructe mai mari. pentru a nu stresa planta. La roşiile înalte le vom rupe şi pe cele de sub al treilea ciorchinaş. suprafaţa de evaporare a apei scade brusc.

Una dintre cele mai simple şi la îndemână metode este aceea de a ţine câteva zile la rând seminţele în plin soare. Reprezintă nu numai o barieră în calea bolilor. sau în suc de aloe vera. Putem alterna stropirea cu lapte cu cea cu macerat de urzică şi coada calului. să plesnească de sănătate trebuie. în soluţie de acid boric sau bicarbonat de sodiu. Fireşte. creând un scut în faţa bolilor şi dăunătorilor. nici pe departe. dar şi o hrană delicioasă. găsite în cutia cu diverse „rezerve electrice”. în infuzie din: urzică. Iodul se va lupta cu bacteriile. Cum? Înainte de a fi însămânţate. vom alege una. întăreşte ţesutul plantei. rostopască. Se „dezghioacă” sârma din învelişul său. dar. Din fragedă pruncie. zer sau kefir la 9 l de apă + 25 -35 picături de tinctură de iod. ca să nu îngreunez solul cu el. Căt timp le ţinem? De la căteva ore până la câteva zile. mai întâi de toate. Incerc să-l evit. dintre variantele înşirate. adică din momentul în care au atins vreo 10 – 12 cm. Să explicăm ce este cu acest fir de cupru. nu contează. urzică + coada calului. Aşadar: cu puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înalţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucaţele de sârmă de Cu câte plante avem. Asta nu înseamnă. tătăneasă. . Urmează faza de răsad. Toate aceste modalităţi le avem descrise în amănunt într-un material separat: „E vremea semănatului”. fireşte. care ne scuteşte. Eu am luat firul de la vechile cabluri telefonice. cât de multe ore pe zi va fi posibil. se freacă bine cu galss-papir. ele vor fi ţinute în: apă de cenşă. ca să-i îndepărtăm stratul protector. care conţin cupru. sau apă oxigenată de concentraţie 1%. în mare măsură. pe cât posibil. etc.Cu ce începem? Cu seminţele. după care secţionăm în câte bucăţi avem nevoie. prin conţinutul însemnat de acid silicic (10%!). E drept că zeama bordeleză (conţine sulfat de cupru) are un efect benefic pentru plante. trecem un fir de cupru. 500 gr de plantă uscată la 5 l apă rece sau fierbinte. planta ce va să se nască. eu fug de preparatele ce conţin cupru. lungimea: circa 3 – 4 cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. săptămânal vom stropi tinerele plantule cu soluţie de lapte degresat . La fel de bine se poate folosi doar macerat la rece de coada calului (1:10) ca tratament de imunizare. Ca pe viitor. Folosesc preparatele pe baza de cupru doar in cazuri extreme. zer sau kefir: 1 l de lapte degresat . ca alţi grădinişti să nu -l folosescă. să folosim stropirile cu solutii. Firul îl trecem. în general. să tratăm şi să călim seminţele. Apoi urmează călirea. Coada calului. iar acidul lactic este o adevărată „babă cloanţă” pentru sporii ciupercilor hapsâne. maximum două. O dată planta ajunsă la adolescenţă (20 – 25 cm) putem face o operaţie interesantă.

Este un antibiotic natural. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei noastre. O altă reţetă împotriva fitoftorei: apa de cenuşă + macerat de usturoi + coada calului şi/sau rostopască : 400 gr cenuşă se vor fierbe în 10 l apă timp de 30 minute. Trecând prin zona cu pricina. Strecurăm. Apoi lăsăm la „dospit” o zi. Se vor împrieteni şi vor lupta umăr la umăr impotriva ciupercilor fitoftoroase şi nu numai. sau printre plante. astfel. Haideţi să înţelegem cum stă treaba. Dacă întâmplarea face ca fitoftoroza să-şi facă de cap prea tare. Maceratul de usturoi. asfel. care va feri planta de ciuperca fitoftorei se prepară astfel: într-un borcan de 3 litri punem 500 gr de usturoi necurăţat dat prin maşina de tocat. . un antimicotic şi un redutabil imunomodelator. ce întalneşte seva. în drumul ei? Corect – firul de cupru. vom lua cate 60 ml de macerat la 10 l apă „stată”. Apoi. 1 lingură de macerat de usturoi şi una de alcool rafinat. Profilactic semănăm pe brazdă. ca fitoftorei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce cauta la roşiile noastre! Rănile se refac repede şi nu trebuie să ne facem griji că pe acolo ar putea pătrunde cine ştie ce năzbâtii de „patogenişti”. adăugăm una-două linguri săpun lichid. la sfârşitul fierberii se va adăuga o mână bună de coada calului şi /sau rostopască mărunţite bine. Cu soluţia obţinută stropim şi roşiile dar şi substratul de pământ de jur-împrejurul lor. vrând-nevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din firul nostru. şi cum de ajunge un amărât firicel de cupru să ne ferească planta de duşmani. muştar alb sau crăiţe. care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercine de tot felul. O preparăm în felul următor: 1. vodka sau pălincă + 1 lingură de ulei. Urzica. Se pare. de preferinţă întunecate. Şi. în general. Cum funcţioneză? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei prin tulpină. atunci vom stropi ceva mai des. molecule de cupr ajung în sistemul circulator al tomatei.transversal. Cu această soluţie se stropesc tomatele o dată la 2 zile seara sau dimineaţa devreme. la un moment dat. Acoperim cu apă şi ţinem la loc întunecat şi cald preţ de 5 zile.5 kg plantă verde mărunţită la 10 litri apă. buna prietenă. prin tulpina plantei la o înăltime de cel mult 3cm (dupa unii chiar si 5cm) de la bază. roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu ciupercina năroadă! Vedeţi cât este de simplu?! Usturoiul este un alt duşman de temut al ciupercilor parazite şi al multor boli ale plantelor. ţinem de azi pe mâine în soare. “Mustatile” rămase se dau în jos. după ce strecurăm şi punem în recipiente de sticlă. spre rădăcină. fireşte. puţin mai jos de prima frunza adevărată. da? Buuun. dăunatoare. Cuprul este un element. care are rol de doică şi de bady-guard. adăugăm 2-3 linguri de săpun lichid şi stropim roşiile cam de 4 – 5 ori în toată perioada de vegetaţie. de-a lungul tulpinii şi NU IMPREJURUL ei.

înainte de culcare. dar nu e obligatoriu. maximum 10. după ce stercurăm. Astfel. Restul îl vom învăţa pe parcurs. adânc. o dată la două-trei zile pe flori dar şi pe frunze. Asta. Vom stropi mai des. suficient pentru început ca să putem trece la treabă. De el scăpăm ieftin: ştergem cu o cârpă uscată tulpina. la ultimile firicele ale rădacinii. când frunzele suferă de sete şi se apucă să fure apa de la rod. prin metoda ce vi-o voi spune. cătinel-cătinel. mai bine o zi. Strecurăm. un beteşug deloc plăcut. apoi pudrăm cenuşă din belşug. pin. roşiile ne mai pot fi atacate şi de sporii altor ciuperci nesuferite. vom ajuta planta să nu facă acest pas nefast. poate. Astfel ne putem trezi cu : Putrezirea vârfului fructului. ce şi cum se poate pregăti din acest minunat „tropican”. insuficientă umiditate sau. iar domnul putregai atât aşteaptă. În ajutor ne vine soluţia de 1% de acid boric (10 gr la 10l apă călduţă) Stropim. Apoi acoperim vasul şi-l ţinem aşa cam 40 de minute-1 oră. dar şi a afidelor şi acarienilor. Avortarea florilor. când opărim o măsură de muguri de brad în doua măsuri de apă clocotită. altă dată. mai ales în perioada de formare a fructelor. ca să ne facem o idee despre cum trebuie să reacţionăm. aceste lucruri le ştie şi cel mai neavenit grădinist. uite aşa. cât de des posibil. spun specialiştii. seara. etc. care apare. Astfel. două linguri de săpun lichid (în general săpunul lichid este mai mult pentru aderenţă). lăsăm pe foc vreo 2-3 minute. o spălăm cu apă oxigenată sau soluţie de bicarbonat de sodiu. Se instalează confortabil pe ţesutul mort şi se înfruptă. ca apa să ajungă. Acoperim cu ceva gros şi lăsăm la ostoit câteva ore bune. aşa se şi numeşte: putregaiul tulpinii . În afară de fitoftoroză. pătării brune. din greşeli sau din luări aminte. dacă ciuperca s-a instalat prea comod pe frunze. aşa. adăugăm. în exces. Oricum. concomitent cu udatul sistematic şi afânare obligatorie a substratului. Gata! Un alt conaş putregai se ocupă de tulpină. Dupa atata informatie iata si cateva concluzii si raspunsuri la intrebarile cele mai frecvente: . Apoi presărăm cenuşă şi mulcim. Adică: trecem la îndepărtatul fructelor atacate. O rţetă similară este următoarea: se culeg primăvara muguri de brad. lipsa sau surplusul unuia sau altuia dintre elementele benefice) florile se apucă să cadă de la locul unde ar trebui să se ocupe de rodit. diluăm în raport de 1:5 (1 cană de soluţie la 5 de apă) şi stropim tomatele în floare o dată la 2 săptămâni Infuzia sau maceratul de rostopască şi/sau tătăneasă excelentă în combaterea fitoftorei.Maceratul din ace şi/sau conuri de conifere se pregăteşte astfel: 2 kg ace şi/sau conuri opărite în 10 l apă se ţin cateva zile. la macerat. dimpotrivă. am ajuns la liman. pe care îi păstrăm în pungi de plastic pănă la întrebuinţare. Din varii motive (diferenţe de temperatură. Şi. Strecurăm. Stropim o dată la 2 săptămâni. voi reveni. îndepărtând părţile bolnave şi arzându-le. Cum procedam? Luăm 700 gr plantă crudă şi mărunţită şi o opărim în 10l de apă. grosso-modo. Apoi. luăm 1l de soluţie la 5 de apă. tesutul din vârful fructului rămâne fără apă. Ştim acum câte puţin din fiecare. 30 gr de permanganat de potasiu sau o sticluţă de albastru de metilen. Cât despre strângerea şi păstrarea recoltei.

Azot – în cantitate moderată. 7. în funcţie de soi. mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. aflaţi ce nu poate suferi Doamna Pătlăgică: detestă ca seminţele ei să fie păstrate la „rece”. dar obligatoriu. Atenţie. Fructele se coc greu. iar sub 3º moare. şi nici îngrăşămintele minerale în exces nu-i place azotul în exces. administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină). dar din belşug cu apă stată la soare. iar tomatele vor fi nespus de fericite. 8. Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. magneziu – în primul rând – urmate de bor. 4. mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei.1. altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. Fosfor – în cantitate mai mică. Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. işi schimbă gustul şi aroma. creşte calitatea fructelor. fireşte. Nu este o mare mancăcioasă. sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă! Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă. cupru mangan. care duce la sufocare rădăcinilor pentru că oxigenul devine deficitar. chiar urăşte. Sub 16º. ca răsadul să fie plantat în substrat rece (sub +15º) nu-i place udatul în exces. 9. va pierde rodul. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. însă. Puterea de germinare a seminţelor: 4 – 5 ani. îi conferă rezistenţă la frig. planta „avortează” florile sau fructele. Tomata iubeşte nespus lumina. macerat de urzică. cârnirii şi îndepărtării frunzelor. devin sensibile la boli şi dăunători. dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult. Tomata se udă rar . Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. 5. grăbeşte coacerea fructelor. vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă! 12. ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii. dar şi mai bine. dar. Îl vom administra cu precădere la început. deoarece singură nu o poate face. sau în spaţii cu diferenţe mari de temperatură nu-i place bălegarul proaspăt. De el au nevoie rădăcinile. fosfor. 13. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur Şi ca munca să vă fie încununată de succes. 6. 10. fructele şi seminţele. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid. Nu scăpaţi momentul copilirii. dar are pretenţii la bucate alese: azot. mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice. potasiu. Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60 zile înainte de plantarea la locul definitiv. . de care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. preferă să se răsfeţe într-unul roditor. fier. Tomata trebuie susţinută. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor. Borul şi manganul – în calitate de hrană. apar petele brune. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire. punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile 3. Rezultatele sunt pe măsură. 2. În lipsa luminii. iar hrana nu mai ajunge la destinatar. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile. Muşuroiţi planta. alminteri riscăm să avem o recoltă modestă. Mulciţi plantele. 11. dar şi peste 30º încetează creşterea. sub formă de macerat de găinaţ. Magneziul – în cantitate mare. nu leagă. Tomata ţine la silueta ei. nu-i place. şi vă veţi uşura munca.

la fel de importante sunt şi recoltarea şi păstrarea pătlăgelelor roşii. dar. care aduce după ea bolile micotice Întrebări frecvente: De ce nu rodeşte tomata. dar tare plăcut. Mi-ar plăcea să cred că picul meu de documentare. să purcedem la drumul anevoios. nu ştiu cât de academic sau empiric am atacat problema cultivării tomatelor. Desigur. ca să nu mai spun de multitudinea felurilor de prelucrare/preparare a lor. cât de curând. vă va călăuzi în activitatea de „tomatologiei”. temeinic însuşita. chiar dacă a făcut multe flori? Temperatuta prea mică – sub 16º Temperatura prea mare – peste 30º Lipsa luminii De ce sunt fructele cu hibe? Temperatura prea mare – peste 30º Deficitul de potasiu şi magneziu fac să apară pata verde pe fructul copt Concentraţia prea mare de azot sub formă de amoniac Lipsa luminii duce la apariţia petelor brune pe fructe Dragii mei prieteni „gradinişti”. Până atunci: vreme prielnică şi recoltă îndestulată! [View with PicLens] .- detestă umiditatea. lipsiţi de experienţa şi îndemânarea adevăraţilor gospodari. în limbaj cât simplu să punctez etapele cele mai fierbinţi şi piedicile cele mai frecvente ce pot apărea din momentul în care ne-am hotărât. am încercat. Voi încerca. să vin cu veşti – poveşti şi din partea aceasta de învăţătură. pornind de la înţeleapta zicere „un om instruit face cât doi”. al cultivării acestei minuni sud-americane.

.

nicidecum dintre cele care cresc pe verticala. Cu cat mai inalt cu atat mai bine! . Simplu ca buna ziua. in momentul in care culoare incepe sa se inchida si are nuante albastrui-violacee. Din acele proeminente se vor naste urmatoarele radacini. De aceea are aceasta capacitate de a-si forma radacini suplimentare. O planta sanatoasa si puternica e putin probabil sa fie atacata de daunatori sau agenti patogeni. Nu trebuie sa aiba o dimensiune standard. fiind destul spatiu. Plante sanatoase inseamna recolta bogata. totodata pot sa si mulcesc. Numai ca. acolo unde-i sade asa de bine. Mai multa forta – imunitate crescuta. Eu am pus pe langa plantutele mele bidoane de apa (5 sau 6litri)pe care le-am taiat la ambele capete.respectiv tulpina lungindu-se. Mai este un indiciu secret de stiut: atata timp. imbracand astfel planta. Mai multe radacini – mai multa forta. Bine-bine. Musuroind inainte de vreme. o planta taratoare. va asigura dezvolatrea unui sistem radicular de invidiat plantelor. Un pamant curat si bogat in cele de trebuinta culturilor. Cum? Avem cateva variante: putem pune drept bordura cateva tigle sau bucati de placaj. pentru a musuroi trebuie sa stim si cand anume o facem. Asa procedam de fiecare data cand percepem semnalele. are culoarea verde. In felul acesta. pamantul de la musuroire nu va cadea pe laturi. acela este timpul propice de a fi musuroita. Nu uitati ca rosia este . la baza. daca nu s-o pierdem definitiv. adica exact de la plantarea la locul definitiv. plantei ii trebuie hrana si cum credeti ca ne spune ea ca-i este foame? Isi „buburuzeste” tulpina. lemn. De ce este musuroirea una dintre regulile de aur de urmat in cresterea tomatelor? Musuroirea ajuta planta sa-si formeze un sistem radicular suplimentar. care vor hrani mai abitir planta. fie in preajma primului musuroit. plastic de jur-imprejurul plantei sau. Asa ca vom fi atenti la urmatorul fenomen dupa plantarea la locul definitiv: crescand. care are radacini sanatos dezvoltate este reteta sigura a unui rezultat pe masura: recolta bogata si curata. pentru ca graba strica treaba. pe buna dreptate ma veti apostofa. totusi. Fie vom lua masuri din primele momente. cat tulpina. adica pe tija apar mugurii de radacina sub forma unor mici proeminente. riscam sa sufocam planta si in cel mai fericit caz s-o oprim din crestere. Acesta este semnul ca trebuie trecut la musuroire. confectionam cilindri din pet-uri. stam in banca noastra. se va mentine la locul lui.Musuroirea tomatelor Un bun gospodat stie ca un pamant roditor in combinatie cu o planta. mult mai simplu. da’ ce facem cand e prea inalt musuroiul? Ce mai facem atunci? Nimic mai simplu.

Sa mai amintim si ce hrana buna reprezinta un astfel de strat?! Aceasta este. talas. care vioaie vor hrani. in procesul de dezintegrare se degaja CO2. punandu-i la dispozitie materie prima: pamant roditor si mulci. Unde mai pui ca planta devine mult mai fortoasa si mai rezistenta la atacul diferitilor agenti patogeni perfizi. vom avea grija ca locul pamantului dizlocat pentru aceasta operatie (de pe laterale) sa-l completam cu materie organica: mulci. dragii mei. Astfel. Ramanand pe loc din dezvoltare nu mai dau randamentul trebuincios si deci nici suficienta hrana celorlate concurente. . prin care hrana ajunge la frunze.De ce trebuie musuroit la asa o inaltime? Rationamentul este simplu: Se formeaza radacini. carton. sa o ajutam sa-si formeze mai multe radacini. practic. Apoi vine randul mugurilor florali sa se dezvolte. radacinile hranesc tulpina. In timpul in care tulpina si frunzele „iau viteza” radacinile fac un popas si se odihnesc. ca se pricepe de minune la asa ceva. Astfel ajutam sa-si formeze radacini suplimentare. adica se operesc oleaca din crestere. buruieni fara seminte. musuroirea si beneficiile ei. Inca o mica mentiune: o data cu musuroirea. pana la strangerea recoltei incepe deja sa se formeze un strat sanatos si bogat. Si atunci ce ne ramane de facut? Evident. iar acele „pauze” vor fi eliminate in favoarea rodirii. rumegus. continuu planta. etc peste care vom presara un pic de pamant. perioada in care radacinile iar raman pe loc. Pe langa acest beneficiu. atat de necesar plantei si coacerii fructelor. iarba.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful