Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Din 1971 este profesor de semiotica la Universitatea din Bologna. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. In anii '60 a fost unul dintre reprezentantii de frunte ai avangardei culturale italiene, numarndu-se printre fondatorii revistelor Marcatre si Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumarate premii si distinctii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). A predat la cele mai faimoase universitati din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. A scris romane{Numele trandafirului, 1980, Premiul Strega, 1981, si Premiul pentru Cea mai buna carte a anului ; Pendulul lui Foucault, 1988, Premiul Bancarella ; Insula din ziua de ieri, 1994; Baudolino, 2002), studii de semiotica, de estetica si teorie literara (Opera deschisa, 1962 ; Apocaliptici si integrati, 1964; Poeticile lui Joyce, 1966; Structura absenta, 1968; Formele continutului, 1971; Tratat de semiotica generala, 1975; Cum se scrie o teza de licenta, 1977; Lector in fabula, 1979; Semiotica si filosofia limbajului, 1984 ; Limitele interpretarii,1990 ; sase plimbari prin padurea narativa, 1994 ; Interpretare si suprainterpretare, 1975 ; Despre literatura, 2002), eseuri (Kant si ornitorincul,1997), articole (reunite n volumele Jurnal minim, 1963 ; Al doilea jurnal minim, 1990 ; Secretul Minervei, 2001). Din opera sa, Editura Polirom a publicat volumele n ce cred cei care nu cred(scris n colaborare cu Carlo Mario Martini, 2001) si n cautarea limbii perfecte(2002). Deopotriva roman politist, parabola despre adevar vazut din perspectiva teologica, filosofica, scolastica, istorica, Numele trandafirului a cunoscut un imens succes de public, fiind tradus n peste 35 de limbi si ecranizat de Jean-Jacques Annaud n 1986, cu Sean Connery, Christian Slater si F. Murray Abraham n rolurile principale.
Titlul
Eco brodeaz n jurul titlului n Post scriptum. De fapt, Eco a afirmat c a avut intenia de a gsi un titlu complet neutru. ntr-o versiune a povestirii, dup ce a terminat romanul, Eco a propus n grab vreo zece titluri pentru roman, cernd ctorva prieteni s aleag unul dintre ele. Ei au ales Numele trandafirului. ntr-o alt versiune a povestirii, Eco dorise titlul neutru Adso de Melk, ns a fost refuzat de editorul su, apoi titlul Numele trandafirului mi-a venit n minte din ntmplare. Eco a scris c i-a plcut acest titlu pentru c trandafirul este un simbol att de plin de semnificaii nct pn acum abia dac mai are vreo semnificaie nou. Ultimul rnd al crii, Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus se traduce literal: Trandafirul de ieri rezist datorit numelui su, dar noi avem doar nume ale trandafirului fr rost. Sensul general, dup cum a spus Eco, era c din frumuseea trecutului, care acum a disprut, ne-a rmas doar numele. n acest roman, trandafirul pierdut poate fi considerat a fi asemenea volumuluiPoetica de Aristotel (acum pierdut pentru totdeauna), deoarece splendida bibliotec a fost distrus, iar frumoasa fat din carte este acum moart. Noi tim aceste lucruri doar din descrierea fcut de Adso noi avem doar numele crii despre comedie, dar nu avem coninutul. Aa cum afirm Adso, la finalul celei de a cincea zi, el nu mai tie nici mcar numele fetei pentru a o jeli. Oare acest lucru nseamn c ea nu rezist deloc trecerii timpului?