TEXT

statutul percept iei n fenomenologia heideggeriana

perioada 1919/1928

Anca Dumitru

equivalences arguments

" 1

3.2004

edition: Adrian Rezus (ed.) A c 2004 arguments [L TEX 2 -edition] c 2004 Anca Dumitru (Bucharest, Romania) [text] c 2003 Salvador Dal Estate [logo Salvador Dal : Centaure ] A quivalences [pdfL c 2004 e TEX hyperscreen] This electronic edition is a non-prot publication produced by pdfTEX 14.h & A created by L TEX 2 with hyperref & hyperscreen Tha `n The `nh pdfTEX14.h c 2001 Ha A A L TEX 2 c 19932001 the L TEX3 project team et al. hyperref c 19952001 Sebastian Rahtz hyperscreen c 2001-2002 Adrian Rezus [based on pdfscreen] c pdfscreen 19992001 C. V. Radhakrishnan typeset by romanianTEX c 19942001 Adrian Rezus printed in the netherlands December 27, 2004

" 2

Anca Dumitru statutul percept iei n fenomenologia heideggeriana

perioada 1919/1928

" 3

Bucure sti 2004

" 4

Statutul percept iei n fenomenologia heideggerian a perioada 1919/1928

Vederea pe care omul o are n raport cu privirea ce apare este deja r aspunsul la privirea originar a, care, ea abia, face (las a) vederea omeneasc a s a e. (...) privirea este modalitatea incipient a a ivirii n c ampul l amuritor si a intr arii (adic a a str alucirii) n neascuns. (...) privirea trebuie nt eleas a aici n mod originar si n manier a greceasc a, anume ca acea modalitate n care un om ne vine n nt ampinare prin faptul c a ne prive ste. (...) Aceast a privire, care abia ea face posibil a prezent a, este de aceea mai originar a dec at prezent a lucrurilor, deoarece privirea care se dezascunde pe sine ad aposte ste si deopotriv a ascunde n sine, n conformitate cu ntregul mod de a int a al dezascunderii, ceva ce nu este dezascuns. Martin HEIDEGGER, Parmenide, Bucure sti, Ed. Humanitas, 2001, p. 201202, traducerea Bogdan Minc a si Sorin Lavric (sublinierile ne apart in).

Exegeza heideggerian a n marginea problemei percept iei

In privint a unei fenomenologii a percept iei, inerent a n textele heideggeriene de nceput, exegeza a fost, de cele mai multe ori, rezervat a1 . Or, o fenomenologie a
Este sucient s a amintim locurile comune ale exegezei: Jean GREISCH, Ontologie et temporalit e. Esquisse dune interpr etation int egrale de Sein und Zeit, Paris, PUF, 1994, p. 145146; Didier FRANK, Heidegger et le probl` eme de lespace, Minuit, 1986; Fabio CIARAMELLI, Loriginaire et limmediat. Remarques sur Heidegger et le dernier Merleau-Ponty, n Revue Philosophique de Louvain, Tome 96, nr. 2 / mai 1998; Michel HAAR, Heidegger si esent a omului / Heidegger et lessence de lhomme, Bucure sti, Ed. Humanitas, 2003 (trad. de Laura Paml), p. 137139 si urm. etc. Exist a, desigur, si versantul cel alalt al exegezei: Pavlos KONTOS, Dune ph enom enologie de la perception
1

" 5

percept iei, ce ar urma s a ofere un discurs care, printre altele: s a analizeze percept ia ca fenomen, s a surprind a structura comun a si ramicat iile ec arui tip de percept ie etc.; nu este o fenomenologie care s a e din capul locului recognoscibil a ca heideggerian a. Mai mult, chestiunea devine cu at at mai complicat a dac a presupun and existent a unei astfel de fenomenologii ne ntreb am care este raportul ei cu ontologia fundamental a practicat a n Sein und Zeit 2 . Dac a este doar o particularizare a ontologiei fundamen tale, o regiune a acesteia, care ar celelalte regiuni si de ce nici o astfel de delimitare nu este ment ionat a sau practicat a de Heidegger?
chez Heidegger, Dordrecht-Boston-London, Kluwer Academic Publishers, 1996, Jacques DERRIDA, La voix et le ph enom` ene, Paris, PUF, 1967 ( si toat a linia exegetic a actual a, care cerceteaz a chestiunea corporalit a tii, f ar a s a uit am estetica fenomenologic a), adic a tot i cei care sust in existent a unui discurs despre percept ie ( si) n cazul lui Heidegger. 2 In studiul de fat a, pentru toate referirile la Fiint a si timp, vom folosi prescurtarea SuZ, urmat a de paragraful si pagina din edit ia folosit a (ed. Bucure sti, Ed. Humanitas 2003, traducerea Gabriel Liiceanu si C at alin Cioab a).

s a stabileasc a natura fenomenului pe care si-l d a ca obiect, s a elucideze tipurile de percept ie pe care le are n vedere, s a delimiteze ntre a) obiectul perceput b) percept ia ca atare c) cel care percepe, adic a

" 6

" 7

Cu toate acestea, lucrul ce trebuie spus din capul locului este faptul c a lipsa unei fenomenologii a percept iei nu presupune si absent a unei probleme a percept iei n fenomenologia heideggerian a. Ne ntreb am ns a dac a o astfel de problem a poate lua vreo alt a nf a ti sare dec at aceea a unei fenomenologii, adic a dac a orice tematizare specic a de acest tip (problema percept iei, bun aoar a, corporalitatea, spat ialitatea etc.) poate g andit a n acest context altfel dec at fenomenologic. Iat a doar c ateva chestiuni ce r am an deschise n continuare si pentru care o elucidare a statutului percept iei, n deceniul fenomenologic, ne pare a crucial a. Care este sursa mai sus amintitei rezerve a exegezei? Desigur: (1) o lips a n textele heideggeriene vizate sau (2) un inexplicit al lor, care le face aparent opace n fat a unei discut ii temeinice n jurul ntreb arii ce este pentru Heidegger a percepe si care este valoarea percept iei? Cea dint ai ipotez a lipsa percept iei n textele heideggeriene din anii 19191928 ne pare din capul locului prejudiciat a. Lipsa ca atare poate nsemna, pe de o parte, o lips a a conceptului tradit ional al percept iei si prezent a unei modalit a ti noi de nt elegere, nesesizat a sau ne nt eleas a nc a. Pe de alt a parte, ea poate g andit a ca lips a a unei teorii care s a ntruneasc a toate datele necesare g andirii pentru a putea spune c a a epuizat ntr-o form a sau alta una dintre temele sale (i.e. percept ia). La fel, este posibil ca discursul heideggerian s a lase de-o parte tema percept iei din anu mite motive, aceasta devenind astfel o prezent a, chiar dac a n negativ si, mai mult, o prezent a riguros justicat a n textele la care ne referim. De vreme ce exegeza hideggerian a, care acuza corpusul heideggerian de lipsa unui discurs riguros despre percept ie, nu a fost nici o clip a clar a cu privire la modalitatea n care si justica pozit ia, nu putem dec at s a m rezervat i n ceea ce prive ste aceast a

prim a situare si s a sut inem c a, o pozit ie heideggerian a n ceea ce prive ste percept ia, de si nu ocup a defel c ateva paragrafe, cum se nt ampl a bun aoar a n cazul unor teme ca spat iul, timpul, lumea etc., nu este, cu toate acestea, absent a si, mai ales, nu este nejusticat a si neargumentat a. Ipoteza secund a, aceea a inexplicitului textelor heideggeriene de nceput, cu referire la percept ie nu este, pe de alt a parte, metaforic a si lipsit a de miz a. Vom ar ata, pe parcursul acestei lucr ari, c a ori de c ate ori Heidegger propune o modicare de viziune n pivint a unui spat iu deja b at atorit al losoei o face si cu mijloacele unei modic ari la nivelul limbajului care, de cele mai multe ori, devine ea ns a si primul indiciu al unei mut ari de accent. Pe de alt a parte, turnura pe care aceste teme o iau este destul de greu de inserat n tipul canonic, adic a tradit ional, de nt elegere, pentru c a ele sunt mpotriva a ceea ce este comun nt eles si conceput n losoe, de aceea ind si cele 3 care sunt trecute cu vederea sau catalogate ca lipsite de orice fundament logic , deci ca simple metafore. Cu toate acestea, Heidegger este evaziv si, la prima vedere, imprecis nu numai n 4 ceea ce prive ste formularea unei teorii proprii referitoare la percept ii, ci si n felul n care cite ste pasaje clasice ale losoei, care trateaz a explicit sau nu despre percept ii (Aristotel si Descartes, bun aoar a). Ne ndoielnic ns a este faptul c a Heidegger
Este sucient n acest caz s a invoc am ndelunga polemic a st arnit a n jurul textului Ce este metazica?, despre care nu de put ine ori s-a spus c a ar n ordine logic a lipsit de sens, enunt urile sale ind doar metafore. 4 A c arei prezent a sau absent a este, p an a la urm a, indiferent a. Exegeza nu l acuz a pe Heidegger c a prin lipsa unei teorii coerente a percept iei a ratat ceva n interiorul fenoemnologiei. React ia se ndrept a c atre un tip de nehot ar are heideggerian a care alterneaz a ntre Vernehmen si tipuri ale percept iei, n afara unui discurs orientat.
3

" 8

vorbe ste rar despre Vernehmen si c a, atunci c and o face, lipsesc delimit arile care ar de a steptat din partea unei abord ari fenomenologice. Ins a ntrebarea referitoare la statutul si important a percept iei n fenomenologia heideggerian a devine cu at at mai legitim a cu c at observ am c a discursul heideggerian de nceput se ndreapt a c atre: (1) c ateva teme si / sau autori predilect i: Aristotel5 , Kant6 si determinarea concep7 tului de lume ; (2) formularea propriului limbaj, care va deveni noul limbaj al fenomenologiei pentru cel put in nc a trei-patru decenii.
5 Cel put in dou a cursuri care au ca obiect tocmai losoa aristotelic a: semestrul de iarn a 1921 1922, Ph anomenologische Interpretationen zu Aristoteles (GA 61) PIA si semestrul de var a 1922: Ph anomenologische Interpretationen ausgew ahlter Abhandlungen der Aristoteles zu Ontologie und Logik (GA 62), ca s a nu mai vorbim de texte ale aceleia si perioade, n care referirile la Aristotel nu sunt defel nesemnicative. 6 Exist a o dubl a lectur a heideggerian a a lui Kant: (1) cea care ncepe odat a cu disertat ia Die Lehre von Urteil im Psychologismus. Ein kritisch-positiver Beitrag zur Logik si ia sf ar sit odat a cu Ontologie. Hermeneutik der Faktizit at (GA 63) OHF , cursul din 1923, ind perioada n care Kant apare din spatele prelu arilor neokantiene, ca fundament al acestora si (2) perioada din preajma lui SuZ, care este si epoca marilor cursuri despre Kant tinute de Heidegger: semestrul de iarn a 1927 1928, Ph anomenologische Interpretation von Kants Kritik der reinen Vernunft (GA 25) PIK si semestrul de var a 1929, Kant und das Problem der Metaphysik (GA 3). Cel dint ai va cursul care ne va interesa n lucrarea de fat a. 7 In privint a acestui aspect, cursul ment ionat mai sus din 1923, OHF este, credem noi, reperul dominant n orice discut ie care are ca tem a recongurarea heideggerian a a conceptului de lume, aici ind si locul n care Heidegger va ment iona prima dat a lumea ambiental a / e. Umwelt /.

" 9

At at la nivelul temelor recurente (1) c at, cel mai mult, n procesul constituirii unui nou limbaj (2), se face simt it a dominat ia unui registru perceptiv specic si anume, a aceluia vizual. Dac a aceast a dominat ie este un indiciu al pozit iei heideggeriene n privint a percept iilor, este o chestiune pe care vom ncerca s a o elucid am n lucrarea de fat a, c aci simpla prezent a a unor structuri verbale, care se revendic a de la verbe ale actului vederii, nu legitimeaz a dec at o concluzie lingvistic a si, secund poate, una metazic a. Cu toate acestea, nu ne a am n fat a unui g anditor pentru care opt iunile lingvistice sunt un simplu produs al culturii si limba, n genere, doar un ustensil f ar a nici o alt a valoare dec at cea pe care i-o d a utilizarea ecient a. S a nu uit am c a n chiar discursul clasic heideggerian despre esent a omului8 limba ( ...locul de ad apost al int ei... 9 , ...ad apost ce i p astreaz a esent ei sale ecstaticul...) apare n str ans a leg atur a cu deschiderea-luminatoare / Lichtung /. Rezum and, putem spune c a, pornind de la ipoteza c a nu este defel absurd s a vorbim despre percept ie la Heidegger ( si, specifc, n deceniul fenomenologic) si c a sub dublul interes ment ionat mai sus putem subsuma aproape toate cursurile pe care Heidegger le va tine ntre 19191928, ajungem n fat a unei duble constat ari: (1) aceea a nevoii heideggeriene de a reformula o linie a tradit iei lozoce, care a impus: nt elegerea int ei ca simpl a-prezent a / s. Vorhandene / si, de aici,

" 10

Martin HEIDEGGER, Scrisoare despre umanism , n Repere pe drumul g andirii, p. 297345, Bucure sti, Editura Politic a, 1988, traducerea de Thomas Kleininger si Gabriel Liiceanu. 9 Op. cit., pag. 297.

 considerarea domeniului int arilor simplu-prezente ca sfer a predilect a a percept iei (4) De ce percept ia / Vernehmen / nu gureaz a, la sf ar situl deceniului fenomenologic, n lista existent ialiilor pe care Heidegger o d a n SuZ ? Discursul heideggerian despre percept ie " 11 Ceea ce trebuie spus din capul locului este faptul c a Heidegger nu si propune nici o clip a nici n deceniul fenomenologic si nici mai t arziu s a discute sistematic Pornind de la aceste constat ari, aspectele pe care vom ncerca s a le elucid am n continuare sunt: (1) In ce m asur a cercetarea de fat a are ca tem a o fenomenologie a percept iei? (2) Care ar statutul unei fenomenologii a percept iei fat a de ontologia fundamen tal a? (3) De ce percept ia / Vernehmen /= privire / Sicht / si ce nseamn a aceasta pentru tabloul tradit ional al percept iilor? (2) de a restitui nt elegerii cel put in trei concepte care, mai t arziu, vor deveni concepte cheie ale ontologiei fundamentale: lume / Welt /, obiect (trecerea de Ding / Gegenstand la Zuhandenes ) si timp (toate pornind de la distinct ia heideggerian a fundamental a Vorhandenes / Zuhandenes ).

despre percept ii. Este sucient s a ne uit am peste primele pagini ale ec arui curs sau 10 seminar ca s a ne d am seama c a percept ia nu este, n prim a instant a, un fenomen director al fenomenologiei sale. Ce nseamn a asta pentru cercetarea de fat a? In primul r and, nseamn a c a nu vom asista n nici unul dintre textele sale la na sterea 11 explicit a a unei fenomenologii a percept iei, a sa cum asist am n 1923 , bun aoar a, la na sterea facticit a tii. Cu toate acestea, percept ia este prezent a si, dup a cum vom ar ata n continuare, este semnicativ prezent a n perioada 19191929 si cu urm ari deloc neglijabile pentru dezvolt arile pe care teoretiz arile percept iei le-a primit n deceniile 12 urm atoare . In paginile urm atoare nu vom nerca altceva dec at s a schit am un r aspuns posibil 13 la ntreb arile mai sus ment ionate . Ce este o fenomenologie a percept iei? Heidegger nu va spune niciodat a ce este o fenomenologie a percept iei. Explicit nu o fac nici Merleau-Ponty, peste ani, si nici Hans Jonas cei care, mai mult dec at Heidegger au orientat fenomenologia c atre chestiunea percept iei. Interesul lor, pe de alt a parte, apare deja ntr-o perioad a n care estetica fenomenologic a si revendica tot
Acea parte n care Heidegger anunt a modalitatea n care se va desf a sura discursul si temele care vor abordate schem a care, de obicei, este respectat a. Tot aici orice claricare ce tine de metod a este, de regul a, expus a. 11 Este vorba despre cursul OHF. 12 Cele mai puternice pe linie fenomenologic a ind Fenomenologia percept iei a lui Merleau-Ponty si Fenomenul viet ii / Le ph enom` ene de la vie al lui Hans Jonas. 13 Vezi supra.
10

" 12

" 13

mai mult domeniul percept iilor, tendint a care abia acum, n ultimele dou a decenii, a revenit cu totul ca obiect de cercetare esteticii. Heidegger ns a nu si va pune problema percept iei (1) nici n lipsa unui discurs anterior despre acestea, pentru a suplini o eventual a absent a si (2) nici pentru a recupera pentru losoe unul dintre conceptele sale esent iale. Heidegger face apel la percept ie f ar a a o cataloga n vreun fel n sistemul s au: nu este o fenomenologie stricto sensu, nu este o analitic a a sa cum vom avea de-a face cu cea exersat a n cazul fenomenului fricii sau angoasei etc. Percept ia apare ns a, am putea spune, din rat iuni de sistem, lucru pe care l vom pune n lumin a n paginile viitoare. Mai mult, dac a n privint a fenomenologiei n sensul larg, Heidegger ofer a, n cele din urm a14 , n SuZ, doar un preconcept formal si mijlocul deformaliz arii sale prin punerea efectiv a a ntreb arii despre sensul int ei putem sesiza o ret inere a sa n privint a oric arui tip de regionalizare, de fragmentarizare a ontologiei fundamentale. Ontologia fundamental a nu se poate revendica de la un discurs regional, cum este cel despre percept ii. Ontologia fundamental a, n forma analiticii existent iale, este posibil a doar pornind de la o structur a integral a, care este aceea a accesului re-deschis c atre sensul int ei. O fenomenologie a percept iei nu va niciodat a o ontologie fundamental a. Cu toate acestea, o analiz a fenomenologic a a percept iei este si va ntotdeauna parte a ontologiei fundamentale, a sa cum este ea schit at a de Heidegger. O fenomenologie a percept iei se ndreapt a c atre un fenomen anume, care devine central si de la care pornind se congureaz a apoi ntregul discurs, pe un anumit palier
14

Vezi 7 SuZ, p. 3651.

al s au. Heidegger ofer a n put inele fragmente n care percept ia apare ca tem ao abordare fenomenologic a a percept iei dar nu si o fenomenologie a percept iei. 15 ncercat s a arate c a nu este, cu toate acestea, hazardat a ipoteza Studii recente au posibilit a tii unei fenomenologii a percept iei n cazul lui Heidegger. Credem ns a c a prezent a unei analize fenomenologice a unui fenomen nu este totuna cu o fenomenologie construit a pornind tocmai de la acel fenomen si cu pretent ii de ontologie fundamental a. A sa cum ceea ce face Heidegger n SuZ nu este o fenomenologie a fricii, ci o analiz a fenomenologic a a acestui fenomen. Iar cazul percept iei este, dup a cum vom vedea, chiar mai punctual dec at cel al unui fenomen ca frica. C aci vom vedea c a toate pasajele despre percept ie sunt nsemnul unei teme c areia i se subsumeaz a, si care, de ast a dat a, este miza real a a discursului lui Heidegger. Cu alte cuvinte, percept ia nu va nt alnit a dec at ca prezent a secundar a n discursul heideggerian, ca mijloc de a face evident cu totul altceva, si anume, ceva care se a a n spatele acesteia. Mijlocul prin care realizeaz a acest discus ocolit este acela: (1) al recursului la exemple tradit ionale, care sunt apoi criticate (destruct ia, cu 16 alte cuvinte, a modelului clasic de nt elegere a temei respective: ceea ce Heidegger face n mod explicit n 6 din SuZ ) si (2) al reorient arii si reformul arii acesteia n urma destruct iei (cristalizarea fenomenologic a a acelei teme).

" 14

Vezi supra, nota 1. Putem numi aici cel put in trei exemple aproape canonice: argumentele repunerii ntreb arii privitoare la sensul int ei din 1 din SuZ, problema lumii si relat ia subiect-obiect.
16

15

Ceea ce rezult a n urma acestui proces este un concept analizat fenomenologic, n spatele c aruia ceea ce trebuia s a se arate de la bun nceput, dar se ascundea, devine inteligibil. Acest ceva care devine inteligibil este fenoemnul originar care se a a dinapoia percept iei si care, la r andul lui, indic a fenoemnul prim care poate congura n jurul s au o fenomenologie.

A percepe = a privi
A sadar, prima ntrebare care se cade a pus a este: ce anume nt elege Heidegger prin percept ie? Este a percepe / s. Vernehmen / numele generic pe care l poart a: v azul, auzul, tactilul etc. sau a percepe este specic n cazul lui Heidegger? S i, dac a este specic, ce anume nseamn a aceast a specicitate n interiorul g andirii sale, n perioada la care ne referim: 19191928? Heidegger nu se ntreab a ce nseamn a a percepe. Nu exist a n nici unul dintre textele sale punerea efectiv a a ntreb arii referitoare la existent a, caracteristicile si valoarea percept iei. Cu toate acestea, percept ia nu este absent a din vocabularul autorului si, din nou ne vedem constr an si s a preciz am c a acest fapt nu este defel lipsit de important a. Faptul c a percept ia nu este supus a unei interogat ii speciale nu spune dec at c a n jurul ei nu se va desf a sura o anchet a riguros fenomenologic a, la cap atul c areia conceptul fenomenologic percept ie s a apar a cu toat a claritatea. S i, ntr-adev ar, felul n care percept ia este prezent a n fundalul discursului heideggerian nu are nimic dintr-o aparit ie riguros explicit a si explicitat a. Percept ia este pentru Heidegger o percept ie anume. Cu alte cuvinte, apelul la percept ie / Vernehmen / se face printr-o regiune a acesteia, care devine modelul nsu si

" 15

" 16

al percept iei, temeiul acesteia, ind n acela si timp mai originar a dec at percept ia ca atare. Mai originar a nu spune altceva vom vedea dec at c a percept ia ca atare, considerat a si legitimat a pornind de la acea regiune, este ntemeiat a si, vom spune dup a SuZ, este o structur a de int a a Dasein-ului. Percept ia este pentru c a ceva de dinapoia sa o face s a e si vom vedea c a acel ceva care o face s a e este nt elegerea / Verstehen /. Mai originar a, pe de alt a parte, nu include o privilegiere a regiunii cu pricina fat a de celelalte, adic a fat a de alte percept ii. Dup a cum abia SuZ va preciza, percept iile (a vedea, a auzi etc.) sunt co-originare. A percepe este, n deceniul fenomenologic, totuna cu a vedea. Cu alte cuvinte, Vernehmen = Sicht. Egalitatea este integral a si se va p astra vom vedea ca atare si dincolo de deceniul fenomenologic. Chiar dac a, ns a, a percepe este pus n discut ie doar ca a vedea, privirea nu este nici ea prea bine delimitat a, cel put in p an a spre 1924, c and avem congurat a critica heideggerian a a modelului aristotelic al privirii, n cursul EpF, critic a, dup a cum spuneam, ce devine propria schit a a unei noi concept ii referitoare la modalitatea de nt elegere a percept iilor n genere si a privirii n mod particular. Mai mult, imaginea complet a a privirii este dat a doar n SuZ, acolo unde structura tripartit a a acesteia este explicitat a integral. P an a la momentul SuZ Heidegger nu ofer a dec at indiciul privirii ambientale si al modalit a tii comert ului cu int area intramundan a la- ndem an a: comert ul cu ceilalt i Dasein-i si Dasein-ul nsu si este absent p an a n 19271928. Nu este un caz unic al losoei. Dimpotriv a, dup a cum tot Heidegger sesizeaz a, limbajul a ncet a tenit deja utilizarea lui a vedea pentru mai toate senzat iile. Este, ne ndoielnic cazul lui a vedea ca a i curios. Iat a ce citim n paragraful 36 din SuZ,

paragraf care, n bun a parte este lectura heideggerian a a capitolului 35 din cartea a 17 X-a a Confesiunilor lui Augustin : Preeminent a remarcabil a a vederii a fost observat a mai ales de Au gustin, n contextul interpret arii pe care el a dat-o cuv antului concupiscentia. (...) vederea apart ine n chip specic ochilor (...) ns a noi folosim acest cuv ant a vedea si pentru alte simt uri, atunci c and recurgem la ele pentru a cunoa ste (...). Cazul acesta, ns a, dup a cum spune si Heidegger, se refer a strict la tipul privirii curioase, care crede c a poate nlocui celelalte simt uri. In aceast a situat ie a percepe = a privi doar pe baza unei practici lingvistice. Ce anume ns a ne face s a sust inem c a Heidegger, ori de c ate ori se refer a la percept ii, are n minte, n fond, doar o percept ie: v azul? De ce privirea si nu un alt simt ? Este oare aici presupus a pretent ia modernit a tii a sa dup a cum sust ine Derrida de a oculocentric a sau ne a am, de fapt, n fat a primului indiciu al discursului critic heideggerian ndreptat mpotriva metazicii, prin intermediul vizualului? S i, n baza celor supuse mai sus, nu este vorba de un tip aparte de privire si, prin urmare, de o nou a nt elegere a percept iei? De ce a percepe este a privi? " 17 Dac a ntrebarea, formulat a invers, este evident a (a privi este a percepe), a sa cum apare ea aici de ce a percepe este a privi? (adic a de ce privirea este modelul generic al
17

A se vedea 36 SuZ, p. 233234.

percept iei) impune o foarte mare atent ie. A percepe este a privi doar dac a cercetarea este strict focalizat a pe privire si se analizeaz a percept ia de tipul v azului. Ei bine, nu n acest sens sust inem c a pentru Heidegger a percepe este a privi. Heidegger nu si propune s a izoleze privirea pentru a vedea ce concluzii poate trage astfel, n privint a percept iilor ca atare. Auzul, tactilul etc.. sunt prezente si ele pentru Heidegger. V azul ns a, pentru el, furnizeaz a: (1) modelul fenomenologic al oric arui simt , deci echivalentul percept iei si (2) accesul prim la int area-la- ndem an a ind, prin urmare una dintre modalit a tile Dasein-ului de raportare la lume pentru care a auzi, a atinge, a gusta etc sunt tot at atea variante doar vag modicate la nivelul structurii. Ca desf a surarea fenomenal a, celelalte simt uri funct ioneaz a dup a un acela si model pe care Heidegger l plaseaz a sub numele generic de privire / Sicht / si pe care noi l numim aici percept ie / Vernehmen /. Paradoxal ns a, privirea aceasta de la care sust inem c a Heidegger revendic a orice tip al percept iei aceea care, dup a cum vom vedea, trebuie s a descopere percept ia n 18 esent a sa nu este de tipul percept iei zice. O va spune n SuZ : In caracterul ei de proiect, nt elegerea constituie existent ial ceea ce numim privirea / Sicht / Dasein -ului. (...) Alegem acest termen pentu a desemna cunoa sterea de sine nt eleas a cum trebuie, adic a pentru a indica faptul c a aici nu e vorba de o depistare si de o inspectare prin percept ie.
18

" 18

SuZ, 31, ed. cit., p. 201.

 si o va relua explicit si, de ast a dat a ntr-o redactare ce dep a se ste c ateva r anduri, n 19 Parmenide : Iat a a sadar o nou a problem a: cum anume o privire care nu este de tipul privirii zice este totu si denitorie pentru percept ie, cea care, de-a lungul metazicii, a fost g andit a ca mijlocul subiectului de a intra n contact direct cu realitatea? R aspunsul l a am nc a din 1921: conceptul percept iei nu este cel tradit ional, dup a cum nici cel al privirii nu este astfel. Int elegerea tradit ional a a privirii si a percept iei F ar a a intra n foarte multe detalii, este cazul s a preciz am ce anume nt elegem prin modelul tradit ional al privirii si al percept iei. Privirea, act al unui organ a c arui 20 explicare este sistematic delegat a de losoe si pus a pe seama stiint elor , traverseaz a " 19
Ed. cit., p. 203. P an a spre secolul al XIII-lea metazica anexa nc a si discursurile biologice. Cazul aristotelic este emblematic, p astr andu-se apoi, n Evul Mediu, mai cu seam a datorit a mo stenirii arabe care preia,
20 19

Privirea, nt eleas a n sens originar (...) se nume ste n greac a thea o (...) nt eleas a din punctul de vedere al celui ce percepe, privirea n sensul de percept ie (...) este redat a prin forma medial a a cuv antului thea o, anume theaomai (...) a vedea. (...) Numai c a ntrebarea noastr a nu are n vedere dac a cele dou a forme esent iale ale privirii, cea nt ampin atoare si cea perceptiv a, sunt sau nu cunoscute, ci ntrebarea ncearc a s a ae care privire (...) are nt aietate esent ial a.

un mediu care o sust ine si o legitimeaz a, ajung andu- si obiectul, care doar astfel este f acut vizibil. Iat a n mare modelul zic de nceput al losoei, p astrat cu rigoare p an a la ultimele sale mi sc ari: organul vederii care, odat a cu Aristotel ( si nc a foarte put in chiar si la acesta), a ncetat s a mai ridice probleme losoei, mediul privirii si mecanismul ca atare al vederii. Privirea aristotelic a este o privire zic a. Intre regimul diurn si nocturn, privirea tine de cel dint ai, aduc and astfel dup a sine lipsa de vedere n obscuritatea nopt ii, un analog sensibil al cezurii metazice dintre inteligibil si sensibil si echivalent pentru Heidegger cu lipsa unui v az fenomenologic. At ata vreme c at privirea este sensibil a ( si numai sensibil a), g andirea, cea la care ajung rezultatele privirii ind singura care reconverte ste regimul sensibil c atre cel inteligibil, privirea nu poate nici ea, la r andul ei, dec at un mediu pasiv, lipsit de profunzime si, cu toate acestea, cel mai ecient n lumea sensibil a. Preeminent a care decurge de aici este aceea de a un simt mai permeabil la detaliile sensibile, livr and obiectul sensibil intelectului aproape n ntregime, adic a n ntregul s au aspectual. In urma acesteia se poate infera temporalitatea specic a a privirii aristotelice: prezentul. Ea nu poate o privire re-memorativ a, c aci acest rol de p astrare si reamintire l det ine imaginat ia / phantasia / si nu este nici proiectiv a c aci vizibilul ei este stricto sensu sensibil, prin urmare, prezent, de fat a, aici si acum. Percept ia, dup a un model analog, este limitat a, obiectul s au ind int area simplula r andul s au, modelul aristotelic, cf. Edward GRANT, Studies in the Medieval Science and Natural Philosophy, Londra, Variorum Reprints, 1981, p. 93106 ( Aristotelianism and the Longevity of the Medieval World View ), Charles B. SCHMITT, La tradizione aristotelica: fra Italia e Inghilterra, Napoli, Bibliopolis, 1985 (trad. Antonio Garano), p. 2947, A. C. CROMBIE, Da Agostino a Galileo: Storia della Scienza dal V al XVII secolo, Milano, Feltrinelli, 1982 etc.

" 20

prezent a, ancorat a n prezent, ca percept ie a lui aici / acum, fragmentar a datorit a diversit a tii obiectului s au si a imposibilit a tii sale de a deveni panoramic a si aspectual a, strict sumativ a si pasiv a. In planul cunoa sterii, percept ia este o surs a de informare doar, un mediu neutru prin care obiectul comunic a cu subiectul. Vom vedea c a toate aceste caracteristici care au un rol esent ial: obiectul: int area simplu prezent a, modalitatea de temporalizare: prezentul, caracterul sumativ si aspectual, diurnul, sau caraterul negativ imediat al percept iei; toate acestea vor , r and pe r and, criticate de Heidegger care va propune, n locul lor, un tip de percept ie pentru care: obiectul este int area la ndem an a / Zuhandenes /, temporalitatea este la r andul ei tripl a: prezent / trecut / viitor, panoramic a, n afara categoriilor tradit ionale. Perioada 1921 si 1924 este cea n care se congureaz a at at tipul de prezent a aristotelic a care va nsot i paginile din Sein und Zeit, c at si tema fundamental a a criticii metazicii tradit ionale, care va determina si recongurarea nt elegerii canonice a percept iei. Principalul cap de acuzare este nt elegerea int ei ca simpl a-prezent a si, prin urmare, amplasarea acesteia n spat iul unei anumite temporalit a tii aceea tocmai care poate oferi modalitatea efectiv a a posesiei ei prezentul, cel care este spat iul de desf a surare al percept iei ce ia, n mod predilect, chipul privirii. Primatul, n ordinea cunoa sterii, a actului privirii, se sprijin a pe o modicare a tipului originar de nt elegere al int ei, care este nt eleas a ca simpl a-prezent a. A percepe = a privi = a nt alni

" 21

Percept ia nu este altceva dec at una dintre modalit a tile Dasein-ului de a nt alni celelalte int ari, n ( si din) interiorul lumii. Tocmai la nivelul explicit arii acestei nt alniri putem pune n lumin a at at opt iunea heideggerian a pentru preluarea privirii

ca model fenomenologic al percept iei, c at si temeiul criticii sale adresate conceptului tradit ional al privirii. Nu trebuie s a a stept am SuZ pentru a putea spune aceasta, ci primele pagini din PIA sintetizeaz a aceast a pozit ie, care va r am ane denitorie pentru Heidegger21 . Mai mult, nc a din 1921 opt iunea heideggerian a pentru privire ca nume al percept iei se orienteaz a c atre un anumit tip al privirii: privirea ambiental a / e. Umsicht /. De ce a percepe este a privi ambiental? Privirea ambiental a intr a n discursul heideggerian n 192122 n contextul reformul arii pe care Heidegger o d a conceptului tradit ional al lumii / r. Welt /. Privirea ambiental a este acea privire exersat a, ntr-un fel panoramic a, cu care orice Dasein vine pe lume si care l face pe acesta s a se orienteze n funct ie de lucrurile care l nconjoar a. Aceast a orientare prealabil a care nsot e ste tacit Dasein-ul i spune acestuia c a el este n lume. Tot ea i indic a tipul de raportare pe care el l are fat a de int arile pe care le nt alne ste. Numele prim al nt alnirii este preocuparea, cu alte cuvinte comert ul cotidian cu int area peste care d a n prim a instant a: int area-la ndem an a. Privirea ambiental a nu doar c a i c al auze ste f ar a ostentat ie preocuparea, dar tocmai aceast a preocupare care nu pune probleme ofer a caracteristica dominant a a privirii: privirea elibereaz a int a int arii intra-mundan nt alnit a de Dasein pentru nt elegerea acestuia.
PIA, Trans-Europ-Repress, Mauvezin, 1992 (Dilthey Jahrbuch, pentru textul german, J.-F. Courtine, traducerea n francez a), p.21. 22 Ea este ment ionat a si n 1919, n Die Idee der Philosophie und das Weltanschauungsproblem f ar a ns a ca funct ia real a viitoare a conceptului s a devin a aici evident a.
21

" 22

Dac a percept ia, n mod tradit ional, oferea suma aspectelor obiectului specic, spre care se ndrepta, n cazul lui Heidegger percept ia / privirea ofer a accesul la ceea ce este dincolo de aspectul brut al obiectului: int a acestuia ca ustensil, maniabilitatea sa. S i ea face cunoscut a aceast a int a a ustensilului n cazurile n care percept ia nt eleas a tradit ional nu s-ar sista: lipsa ustensilului, aarea lui n drum sau defectarea aces tuia. Cele trei situat ii limit a ale opririi preocup arii sunt si cele care indic a n mod evident int a ustensilului si o indic a doar pentru privire. A sa dup a cum nu doar o dat a o va spune Heidegger, scaunul ca atare nu poate nt alni peretele de care se sprijin a. Percept ia obi snuit a care s-ar ndrepta c atre ansamblul celor dou a ar sust ine, dimpotriv a, existent a unui punct de contact ntre cele ele, deci o nt alnire. Cu toate acestea, atingerea zic a ce se produce ntre sp atarul scaunului si perete este doar o conotat ie exterioar a pe care categoriile tradit ionale ale losoei o aplic a odat a ce informat ia pe care o ofer a percept ia este transmis a sintezei g andirii. A atinge peretele nu este o caracteristic a a int ei scaunului. Dar conceperea acestuia ca simpl a-prezent a poate ad auga int ei sale trecut a cu vederea, atributul mai sus ment ionat. Prin urmare, vedem c a modicarea radical a pe care Heidegger o propune este o modicare n fond a statutului obiectului n genre, care dispare ca atare din vocabularul s au, f ac and loc unei modalit a ti ranate de nt elegere a acestuia, nt elegere care porne ste nu de la aspectul s au (ob-jectum, ca ceea ce este aruncat n fat a privirii pentru a v azut n suma caracteristicilor sale), ci de la eliberarea int ei sale (Zu-handenes, ceea ce, pentru c a este n int a sa maniabil, este la- ndem an a). Prezentul static, unic al perceperii unui obiect devine prezentul oric and reiterabil al preocup arii care stie dintotdeauna la ce este bun un ustensil sau altul. Rezum and, putem spune c a a percepe este a privi nu pentru c a Heidegger ar

" 23

propune o revenire a oculocentrismului losoc n secolul XX si nici datorit a unui tic lingvistic obi snuint a losoei de a apela la metaforele vizuale si la structurile lingvistice vizuale , ci pentru simplul fapt c a privirea, n modalitatea n care Heidegger o concepe ncep and cu 1921, ofer a accesul nemediat la int a int arii nt alnit a de Dasein. Statutul privirii, si deci al percept iei, nu este diferit de cel pe care orice existent ial l are. A percepe nseamn a a oferi nt elegerii Dasein-ului int a a ceea ce este perceput. Corelativ si mai originar dec at percept ia este fenomenul nt elegerii. Iat a de ce percept ia nu gureaz a n lista de existent iali pe care o ofer a Heidegger n SuZ : (1) pentru c a ea este sub nt eleas a n analiza nt elegerii Dasein-ului si (2) pentru c a nu o vom aa ca percept ie, ci ca privire. Credem c a am r aspuns astfel chestiunilor pe care ne-am propus s a le rezolv am. Reamintind acum chestiunile aspura c arora anunt am c a ne vom opri n studiul de fat a, vom rezuma n cazul ec areia concluziile la care am ajuns. In ce m asur a cercetarea de fat a are ca tem a o fenomenologie a percept iei ? Percept ia nu este obiectul unei fenomenologii riguros nt eleas a. Intre o analiz a fenomenologic a si o fenomenologie n sensul cel mai larg al cuv antului este o diferent a. Fenomenologia ca atare nu este fenomenologie a ceva. In cazul percept iei, cu at at mai mult, pentru c a percept ia apare ca fenomen secundar n analiza nt elegerii. Exist a ns a la Heidegger toate datele unei analize fenomenologice a percept iei.

" 24

De ce percept ie = privire si ce nseamn a aceasta pentru tabloul tradit ional al percept iilor? Nu vom relua aici ntreaga argumentat ie de mai sus, ci vom spune doar c a n baza modic arii tipului de nt elegere a raportului subiect-obiect ( nlocuit prin faptul-de-a-- n-lume) privirea ofer a modelul integral al funct ion arii percept iei ca atare, devenind, prin urmare, numele acesteia. Pentru tabloul tradit ional al percept iilor acest fapt nu nseamn a nici o preeminent a a v azului preeminent a care, de altfel, a mai existat, dac a nu cumva a nsot it chiar ntreaga metazic a nici o modicare de pozit ie a sa. Co-originaritatea sust inut a de Heidegger ofer a neutralitate oric arei enumer ari a simt urilor. De ce percept ia nu gureaz a, la sf ar situl deceniului fenomenologic, n lista existent ialiilor pe care Heidegger o d a n SuZ ? At ata vreme c at percept ia vine n urma nt elegerii, ca prelungire a acesteia, ea este ca fenomen secundar, periferic, prim a n ordinea unei analize fenomenologice. Trebuie ca analia percept iei (sau a privirii) s a e epuizat a pentru ca ceea ce se a a dinapoia ei, sust in and-o, s a apar a. Int elegerea, ind mai originar a dec at percept ia, este ascuns a de aceasta din urm a. Odat a analiza percept iei ncheiat a ea devine parte a analizei nt elegerii, subsumat a acesteia.

Bibliograe
" 25
Martin HEIDEGGER, Ph anomenologische Interpretationen zu Aristoteles, Frankfurt am Main, V. Klostermann, GA 61, 1985; Interpretation Ph enom enologique dAristote, Trans-Europ-Repress, Mauvezin, 1992; Dilthey Jahrbuch, pentru textul german, J.-F. Courtine, trad. n francez a;

, Ontologie. Hermeneutik der Faktizit at, Frankfurt am Main, V. Klostermann, GA 63, 1988; Ontologia. Ermeneutica della eettivit` a, Napoli, Guida Editori, 1992, trad. de. Gennaro Auletta; , Grundprobleme der Ph anomenologie, Frankfurt am Main, V. Klostermann; The Basic Problems of Phenomenology, Bloomington & Indianapolis, Indiana University Press, 1982, trad. de Albert Hofstadter; , Sein und Zeit, T ubingen, Max Niemeyer, 1993; Fiint a si timp, Bucure sti, Ed. Humanitas, 2003, trad. de Gabriel Liiceanu si C at alin Cioab a; Fabio CIARAMELLI, Loriginaire et limmediat. Remarques sur Heidegger et le der nier Merleau-Ponty, n Revue Philosophique de Louvain, Tome 96, nr. 2 / mai 1998; Didier FRANK, Heidegger et le probl` eme de lespace, Paris, Minuit, 1986; Jean GREISCH, Ontologie et temporalit e. Esquisse dune interpr etation int egrale de Sein und Zeit, Paris, PUF, 1994; Michel HAAR, Heidegger si esent a omului, Bucure sti, Ed. Humanitas, 2003, trad. de Laura Paml; Theodor KISIEL, The Genesis of Heideggers Being and Time, Berkeley and Los Angeles, California, University of California Press, 1993; Pavlos KONTOS, Dune ph enom enologie de la perception chez Heidegger, DordrechtBoston-London, Kluwer Academic Publishers, 1996; David Michael LEVIN, Decline and Fall. Ocularcentrism in Heideggers Reading of the History of Metaphysics, p. 186217, n David Michael Levin (ed.), Modernity and the Hegemony of vision, Berkeley, Los Angeles, London, University of California Press, 1993 si My philosophical project and the empty jug p. 185197, n Ian David Heywood & Barry Sandywell (eds.), Interpreting Visual Culture. Exploration in the Hermeneutics of the Visual, London & New York, Routledge, 1999; Jacques TAMINIAUX, Lectures de lontologie fondamentale. Essais sur Heidegger, Grenoble, Editions J er ome Millon, 1995; Marl` ene ZARADER, Heidegger et les paroles de lorigine, Paris, Librairie Philosophique J. Vrin, 1986.

" 26

 Statutul percept iei n fenomenologia heideggerian a perioada 1919/1928 Exegeza heideggerian a n marginea problemei percept iei . . . . . . . Discursul heideggerian despre percept ie . . . . . . . . . . . . Ce este o fenomenologie a percept iei? . . . . . . . . . . . . . A percepe = a privi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De ce a percepe este a privi? . . . . . . . . . . . . . . . . . . Int elegerea tradit ional a a privirii si a percept iei . . . . . . . A percepe = a privi = a nt alni . . . . . . . . . . . . . . . . De ce a percepe este a privi ambiental? . . . . . . . . . . . . Bibliograe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 5 11 12 15 17 19 21 22 25

Cuprins

" 27

" 28