Sunteți pe pagina 1din 4

Obiectivul aprovizionarii l constituie asigurarea disponibilitatii asupra factorilor de productie n cantitatile necesare, la calitatea stabilita, la termenele sau perioadele

oportune si la cele mai mici preturi, din orice sursa accesibila si legala, astfel nct prin productie si vnzare sa se asigure o pozitie buna pe piata, dezvoltarea si profitul scontat. n cadrul aprovizionarii (ca o componenta mare a activitatii ntreprinderii) se disting cteva grupe de activitati (sau functii ale aprovizionarii). Fiecare functie cuprinde, la rndul ei, o suita de activitati nlantuite. Aprovizionarea ndeplineste urmatoarele functii: w Identificarea si cuantificarea nevoilor proprii si a cererii clientilor: estimarea nivelului vnzarilor viitoare, evaluarea volumului si structurii productiei, considerarea stocului existent, stabilirea sortimentului, cantitatilor, termenelor, preturilor si conditiilor de cumparare. w Identificarea surselor de aprovizionare: prospectarea pietelor produselor si serviciilor, lansarea cererilor de oferta, primirea si analiza ofertelor, ntocmirea fisierelor de produse si furnizori potentiali. w Contractarea si lansarea comenzilor: alegerea furnizorilor pentru fiecare produs, negocierea si ncheierea contractelor, transmiterea comenzilor. w Primirea si receptia marfurilor: urmarirea livrarilor, controlul respectarii termenelor, receptia bunurilor si serviciilor, verificarea facturilor, evidenta intrarilor, adoptarea masurilor corective si realizarea interventiilor necesare. Pentru o buna aprovizionare, ntreprinderea trebuie sa gaseasca cele mai bune raspunsuri/solutii la ntrebarile: Sa produca sau sa cumpere? Ce sa cumpere? n ce cantitati? Cnd sa cumpere? De la cine sa cumpere? La ce pret sa cumpere? n ce conditii sa cumpere? Necesarul de marfuri (cantitatea de aprovizionat ntr-o anumita perioada) al ntreprinderii este functie directa de volumul si structura desfacerilor, de normele de consum pentru realizarea produselor si serviciilor (n cazul ntreprinderilor ce produc), de politica de stocuri de materii prime, respectiv produse finite, pentru care opteaza ntreprinderea. Politica de aprovizionare se coreleaza cu o anumita optiune privind mentinerea, cresterea sau reducerea stocurilor. Vnzarile pot fi acoperite din intrari viitoare sau din stocuri. Orice stoc genereaza costuri si reduce viteza de circulatie a banilor de care dispune ntreprinderea. Pe de alta parte, lipsa unui stoc poate genera vulnerabilitate n conditii de inflatie accentuata, pierderea unor clienti, reducerea desfacerilor. Pe baza informatiilor detinute, a obiectivelor si strategiilor adoptate, ntreprinderile trebuie sa aleaga din multitudinea de produse si furnizori (variante de aprovizionare). Alegerea presupune judecarea variantelor dupa anumite criterii. Unele criterii validate de practica se aplica mai mult la analiza produselor si a livrarilor, in timp ce altele intervin la analiza comparativa a furnizorilor si conditiilor. 1. Calitatea produselor factor decisiv. Se spune ca jumatate din cstigul comerciantului

Asigurarea unei calitati ridicate si mentinerea ei constituie un instrument eficace n lupta cu concurenta, n formarea si mentinerea unei imagini favorabile asupra ntreprinderii n rndul clientilor. Aprovizionarea cu produse de calitate este o premisa pentru calitatea propriilor produse si a serviciilor.

se realizeaza prin aprovizionare. 3.Termenele de livrare (timpul ntre transmiterea comenzii si primirea marfurilor) pot, de asemenea, departaja ofertele furnizorilor, mai ales n cazuri de urgenta. Pentru o firma, fiecare ora si zi sunt importante; ea este interesata sa ruleze aceiasi bani de ct mai multe ori ntr-un interval de timp.

2. Pretul produselor opereaza drept criteriu pentru diferentierea produselor de calitate egala 4.Daca celelalte conditii sunt similare, ofertele n cazul unui anumit articol. Importanta criteriului pret este mult mai redusa n cazul furnizorilor se pot diferentia prin conditiile de plata oferite. n mod uzual (n tari dezvoltate), se produselor unicat, de serie mica, de lux, al practica plata marfurilor la termene de 30, 60, serviciilor personalizate dect n cazul produselor de serie mare, de prima necesitate. sau 90 de zile de la livrare. n conditii de Importanta criteriului pret este mult diferita de instabilitate economica, nencredere, inflatie, firmele solicita insa plata la livrare sau chiar n la o piata, economie, la alta. n tarile sarace avans. Eventual, se exprima pretul n echivalent pretul produselor este perceput ca mult mai dolari sau alte valute forte. important dect n cele bogate. Valoarea aprovizionarilor se ridica, de multe ori, la peste jumatate din cifra de afaceri.

5. Costurile aprovizionarii. La marfurile care asigura un cstig mic pe unitatea de produs aceste costuri devin un criteriu deosebit de important. Ele includ cheltuielile de deplasare, corespondenta, telefonie, transmitere de mostre, contractare, ca si pe cele de transport, ncarcaredescarcare, asigurare, vama, ambalare, transbordare. La un cost mare al transportului, se prefera surse apropiate.

7. Un produs este de fapt un complex alcatuit din bunul fizic, ambalaj, imagine si servicii asociate. Serviciile ce nsotesc livrarile constituie un alt criteriu n fundamentarea deciziei de aprovizionare.

Printre cele mai uzuale se numara: transmiterea din timp a ofertelor, confirmarea prompta a 6. Garantia respectarii conditiilor contractuale. comenzilor, corectitudine n ntocmirea documentatiei care nsoteste livrarile, acceptarea Nivelul de ncredere pe care l inspira fiecare furnizor este determinant si n optiunea pentru unor livrari partiale, la cerere, informarea asupra un anumit produs. Nerespectarea termenelor si unor eventuale ntrzieri, servicii de reparatii, ntretinere si nlocuire a produselor, rezolvarea calitatii, de exemplu, pune n pericol ntreaga activitate a clientului. Pentru acest motiv, multi prompta a reclamatiilor privind calitatea, investitori straini n Romnia prefera furnizori colaborarea cu beneficiarul n problemele externi pentru o serie de marfuri si servicii chiar productiei si asigurarii calitatii, informarea operativa asupra nnoirilor tehnologice, daca n tara le pot obtine mai ieftin, iar multe firme romnesti au pierdut piete importante la informarea clientilor asupra comportamentului si evolutiei concurentei, eleganta, fair play n export. rezolvarea oricarei probleme.

Evolutia oricarei firme este dependenta de evolutia partenerilor. n afaceri se confirma nca o data dictonul: spune-mi cu cine te nsotesti ca sa-ti spun cine esti. Alegerea furnizorilor urmareste asigurarea unui beneficiu potential (ntr-o afacere corecta cstiga ambii parteneri), dobndirea unui prestigiu, diminuarea riscurilor. O ntreprindere poate opta pentru varianta unui numar mic de furnizori (costuri reduse de aprovizionare, relatii traditionale si conditii preferentiale, existnd nsa riscul dependentei excesive) sau varianta mai multor furnizori, eventual aflati n competitie (astfel nct sa existe ntotdeauna solutii de rezerva daca apar probleme cu un furnizor). Pentru a diminua riscurile n aprovizionare vor fi preferati furnizorii de ncredere, firme mari, care actioneaza ntr-un mediu lipsit de riscuri. Se vor evita furnizorii aflati n procese de restructurare, cei care au probleme financiare, cu personalul sau alte dificultati. n relatiile cu furnizorii ntreprinderea are obiectivul de a obtine cel mai bun raport calitate/pret pentru produsele achizitionate. Pretul la care se ncheie o tranzactie sau un contract este, de obicei, un rezultat al negocierii si satisfacator pentru ambele parti. Nivelul pretului cerut de furnizor pentru un anumit articol depinde de caracteristicile produsului (calitate, performante, estetica, materii prime, tehnologie de prelucrare, mod de ambalare etc.), de politica de pret a ofertantului, de preturile practicate de concurenta, de pretul pe care ofertantul crede ca poate si este dispus sa-l accepte clientul. Nivelul pretului unitar oferit de client unui furnizor depinde de destinatia produsului, de pretul cu care, la rndul sau, va putea valorifica produsul ca atare sau produsele/serviciile n care va fi ncorporat. Forta de negociere a partenerilor intervine ca un factor important. Pretul produsului este dependent si de conditiile de livrare si plata. Furnizorul care suporta o serie de costuri privind transferul produsului la client va practica preturi mai mari. Un client va accepta un pret mai mare pentru produsul pe care l plateste la termen sau esalonat. Furnizorii acorda reduceri de pret la cantitatile mai mari vndute (rabat), la plata anticipata sau n momentul livrarii, ca si la plata n numerar (skonto). Raporturile economice si juridice n realizarea aprovizionarii sunt de o mare diversitate. Relatiile obisnuite de vnzare cumparare se stabilesc ntre ntreprinderi independente economic si juridic sau ntre firme care sunt legate (dependente) economic si/sau juridic. De multe ori, ntreprinderile renunta la o parte din independenta lor pentru a obtine facilitati, avantaje n raport cu concurenta. Modalitatile, criteriile si conditiile de aprovizionare pot fi cu totul diferite, n acest din urma caz. Apar alte reguli n alegerea furnizorilor, stabilirea sortimentului, fixarea pretului de cumparare si a conditiilor de livrare. Se practica solutii orientate spre profitul ntregului lant client furnizor - care se comporta ca o entitate economica si juridica. Cooperarea economica verticala ntre client si furnizor se poate realiza prin:

-Contractele cadru pe perioade mai lungi (cel putin un an) se ncheie ntre comercianti independenti si producatori (sau importatori; sau comercianti intermediari) pentru a asigura partilor posibilitatea planificarii si organizarii previzionale. Contractele stipuleaza volumul global al livrarilor ca si politica de distributie pe care o va urma comerciantul. -Conventii de delimitare a zonelor de distributie. Producatorii impun prin acestea comerciantilor, o anumita arie de activitate, n schimbul parteneriatului sau al unor facilitati; se interzice livrarea produselor lor pe alte piete sau altor clienti dect cei stabiliti. -Conventii (contracte) de exclusivitate. n schimbul aprovizionarii constante de la un anumit furnizor, comerciantul renunta la produse concurente livrate de terti. Exclusivitatea poate actiona si n sens invers: producatorul sau furnizorul se obliga sa nu livreze si concurentilor comerciantului. -Contracte de distribuitor unic. Producatorul livreaza numai unui comerciant dintr-o anumita zona, singurul care poate livra celorlalti comercianti din zona. ntre producator si unicul distribuitor se convine asupra unui spectru larg de componente ale politicii de distributie. -Sisteme de distributie reglementate contractual ntre producator si comercianti. ntelegerile se refera, de obicei, nu numai la modalitatile de aprovizionare si desfacere ci si la conditiile financiare si ntregul spectru al problematicii distributiei (alcatuirea sortimentului, pregatirea personalului, promovarea produselor etc). -Contractul de concesiune. Un distribuitor (de talie mare) sau un fabricant se angajeaza sa livreze unui comerciant (concesionar) produse cu marca sa, pe care acesta din urma le va vinde respectnd instructiunile furnizorului. Printre obligatiile ce revin concesionarului se evidentiaza: un nivel minim al vnzarilor anuale, asigurarea unor servicii dupa vnzare, garantia mentinerii n stoc a unei game de produse. Producatorul poate sprijini comerciantul n probleme de tehnologie, organizarea vnzarii, publicitate, finantare. -Contractul de franciza. Francizorul, proprietar al unor marci comerciale, sigle, nume recunoscute si al unui know how original si de succes acorda unor firme independente juridic si economic dreptul de a le utiliza n schimbul unei taxe de intrare n sistem si de serviciu. -Contractul de reprezentanta (agenturare). Reprezentantul intermediaza afaceri sau le ncheie n numele celor care l mputernicesc. Libertatea lui de actiune este limitata strict de cadrul convenit. -Contractul de comision. Comisionarul cumpara si vinde marfuri n nume propriu dar pe contul comitentului. El are ndatorirea de a urma ntocmai nsarcinarile firmei pentru care lucreaza, n schimbul comisionului ncasat. -Contractul de furnizare constituie formula uzuala de cooperare prin care se reglementeaza de maniera stabila si pe termen lung cantitatile, sortimentul, esalonarea livrarilor si a platilor.