Sunteți pe pagina 1din 7

1.

Poiana Tarcau (1 306 m) cota 1491 m Varful Noscolat (1 553 m) Varful Salamas (1 551 m) Crucea Condra (1 501 m) Varful Buciului (1 372 m) Muntele Dulce (1 231 m) Varful Lacrima (1 315 m) Muntele Paganilor (1 351 m) pasul Ghimes (1 155 m) Marcaj: banda rosie Diferenta de nivel: 400 m Timp de parcurs: 1112 ore Trasee de legatura: 6, 8 Recomandari: traseu usor accesibil in timpul verii; iarna numai pentru turistii antrenati si echipati corespunzator Este cel mai important traseu din Ciucul de Nord, constituind primul tronson al drumului de culme care traverseaza longitudinal toti Muntii Ciucului, cu posibilitati de continuare atat spre nord, cat si spre sud, in unitatile montane limitrofe. La nord de Poiana Tarcau, prin Varful Stancilor (1 462 m) Muntele Fratele cabana Piatra Singuratica", se ajunge in Muntii Hasmas. Spre Poiana Tarcau se pot folosi , doua cai-in primul caz, prin intermediul drumului judetean Balan Valea Rece (DJ 127B), iar in cel de-al doilea, de la Lunca de Jos (DJ 127A). Prin mijlocirea drumului forestier care leaga Poiana Tarcau de localitatea Trei Fantani (din valea superioara a Bicajelului) se ajunge cu usurinta in Muntii Tarcau. Cadrul natural este neasemuit de frumos; inzestrat si cu prezenta unor izvoare minerale. Pajistile multicolore alterneaza ritmic cu ochiurile de padure si palcurile izolate de molizi. Platoul in sine adaposteste un relief carstic, extrem de interesant, in care dolinele de diferite forme si adancimi sunt separate de praguri calcaroase, brazdate adanc de numeroase lapiezuri. in apropiere, pe clina estica a Muntelui Fratele, din Masivul Hasmas, o pestera recent descoperita poate satisface curiozitatea celor atrasi de linistea adancurilor. Din Poiana Tarcau, intrarea in traseul se face in doua moduri. Prima varianta are ca punct de plecare Cantonul pastoral nr. 3 Tarcau", cu parcurgerea celor cateva sute de metri pe directia sud, insotiti de semnul de marcaj punct rosu, aplicat intermitent. A doua alternativa continua traseul turistic care coboara din Hasmas, traverseaza drumul judetean Balan Valea Rece (DJ 127B), ocoleste pe la vest un grup de gospodarii individuale; in dreptul inseuarii, si apoi se uneste cu poteca mentionata anterior. Din acest punct, marcajul banda rosie insoteste poteca de plai orientata pe directia nord-vest sud-est, trece pe langa o stana, se orienteaza spre dreapta, in sensul de mers, si se incepe urcusul pe marginea unui sector impadurit. Dupa o ascensiune lejera de 810 minute, se traverseaza o mica curmatura situata pe clina nordica a Varfului marcat cu cota 1491 m. De aici surprindem cu privirea micul camp de doline si panorama impunatoare a Muntelui Fratele, ce se termina la sud cu Varful Stancilor (in spatele directiei de mers). Ocolim prin est Varful mentionat anterior, cotim usor in acelasi sens, parcurgem intr-un coboras domol cateva sute de metri, dupa care vom poposi pe un frumos platou carstic, format, de aceasta data, pe dolomite. Ajunsi in acest loc, spre est, putem admira splendida deschidere catre paraul Iavardi si Valea Rece, iar in departare se deslusesc contururile culmilor impadurite ale Tarcaului. In axul acestui platou intalnim un saivan pe care-l ocolim, dupa care, urmarind marcajul aplicat pe pietrele izolate, incepem urcusul spre Varful Noscolat (1 553 m). Pe directia vest si catre sud-vest privirea coboara spre valea cu acelasi nume, apoi intalneste culmile domoale si prelungi ce se afunda treptat spre contactul cu Depresiunea Ciucului. Palcuri compacte de molizi falnici imbraca inaltimile semete, iar pajistile, viu colorate, te ademenesc cu parfumul lor suav. Drumul continua pe culmea care se ingusteaza vizibil, apoi poteca marcata trece pe versantul vestic al Varfului Noscolat (1 553 m). Dupa traversarea unei mici portiuni impadurite (250 m), continuam drumul pe curba de nivel (in jurul altitudinii de 1 500 m) si ne apropiem de culmea principala a Noscolatului, care in, acest sector prezinta un aspect tipic de creasta. Urmarind directia sud-sud-est, in scurt timp se atinge flancul nordic al Muntelui Salamas, se intra intr-un sector impadurit, pentru ca, apoi, brusc, privelistea sa se deschida spectaculos, o data cu intrarea in pajistea multicolora de sub Varful Salamas (1 551 m). Popasul pe care ni-l ingaduim ne ofera prilejul sa admiram, in toata maretia sa, ampla perspectiva ce se deschide de jur imprejur. Spre est, Valea Rece serpuieste printre munti, croindu-si drumul spre confluenta cu Trotusul. Dincolo de aceasta vale se inalta, semeata, culmea principala a Muntilor Tarcaului, linia orizontului fiind punctata, din loc in loc, de Varfurile Grindusul (1 664 m), Ciudomirul (1 649 m) si Bortoaia (1 605 m). In vest, privirea cuprinde culmile laterale ale Ciucului de Nord, se opreste asupra vastei arii depresionare intramontane a Ciucului, sfarsind departe in zare, unde prind contur craterele vulcanice, stinse, din Muntii Harghitei. Intr-adevar, natura ne rasplateste cu generozitate pentru tot efortul depus. Si parca, pentru a intari cele spuse, nicaieri Varfurile sub forma de piramide, tancurile izolate cu abrupturile si stancariile de sub ele nu contrasteaza atat de mult cu liniile mult mai domoale ale reliefului din zonele invecinate. Acumuland cu sete atata frumusete ramai mirat cum falnicii codri de molid se retrag discret, in locuri mai greu accesibile, facand loc

poienilor viu colorate. Cu aceasta irnagine de ansamblu, definitorie pentru tot traseul dintre Muntele Salamas si Crucea Condra, pornim iarasi la drum. in continuare, urmarim poteca ce coboara usor, trece apoi prin preajma Varfului Salamas (marcat prin punctul de triangulatie, cu cota 1 551 m), si ajungem pe platoul de la Crucea Condra (1501 m). in acest moment ne aflam aproximativ la jumatatea drumului. Aici, incantati de frumusetea locului, suntem tentati sa poposim ceva mai mult. in preajma intalnim o stana, un saivan, partial distrus, si o cladire cu patru camere, aflata intr-o stare avansata de degradare, motiv pentru care nu poate fi folosita drept adapost. In punctul numit Crucea Condra se intalnesc traseele 6 (de la Lunca de Jos, prin Valea Intunecoasa) si 8 (din valea superioara a Oltului, aval de Balan). Pentru a ne angaja in strabaterea celei de-a doua jumatati a traseului nostru, marcat cu banda rosie, vom mari atentia asupra marcajului. De la cruce, poteca coteste brusc spre dreapta (vest), coborand pe directia inseuarii de la obarsia Vaii intunecoase. Marcajul banda rosie este dublat de cel cu cruce rosie (traseul 6), care la un moment dat, in axul inseuarii, se dirijeaza spre sud (stanga, in sensul de mers). Mai departe, trecem printr-o rariste de padure, dupa care iesim clin nou in pajiste, la nivelul cel mai coborat al inseuarii, unde cele doua marcaje se despart. Poteca marcata cu semnul cruce rosie vireaza brusc spre sud, coborand catre Valea Intunecoasa, pe cand cea cu banda rosie strabate longitudinal inseuarea, pe directia sud-vest. Urmarim acest din urma marcaj, incepem urcusul pe directia mentionata, circa 10 minute, pentru ca poteca sa-si schimbe usor orientarea catre sud-sud-vest. Trecem pe langa un fanar si dupa 200 m ne angajam in traversarea unui sector impadurit. Iesind din padure, ne orientam spre latura vestica a unei intinse poieni, de la nivelul culmii principale. in continuare, traseul alterneaza portiunile de urcusuri lejere si coborasuri usoare, iar dupa aproape ora poposim pe Varful Buciului (1 372 m). Natura isi etaleaza frumusetea deosebita, oferindu-si culmile prelungi, larg ondulate, modelate in sisturile cristaline. Padurile umbroase se retrag treptat, in fata noastra rasfirandu-se splendide pajisti montane in care culorile contrasteaza placut, iar mirosurile atragatoare imbie la odihna. La sud de Varful Buciului, traseul continua alegandu-si drumul pe la marginea estica a unei paduri de conifere (pe dreapta, in sensul de mers), apoi urmareste culmea pe circa 1 km, dupa care se andreapta spre sud-est, lasand in lateral, dreapta, cararea nemarcata care porneste catre Varful Livezi (1 290 m). Pentru turistii aflati in criza de timp, sau ajunsi in pragul oboselii, se poate recurge la o solutie pentru scurtarea traseului de culme. in acest sens, parasind poteca marcata, ne angajam catre sud-sud-vest, in cateva minute ajungem pe un platou situat la poalele estice ale Varfului Livezi, unde vom descoperi cu usurinta drumeagul care, in coborare, urmareste pintenul cu expozitie sudica al muntelui. Pe aceasta cale coboram prin fanete cu tufarisuri de alun, scorus si alte specii lemnoase, pret de 30 40 minute, dupa care interceptam calea ferata Adjud Ciceu (linia 501). Cateva sute de metri in amonte se afla statia Livezi-Ciuc, de unde, prin intermediul caii ferate, se poate asigura o legatura rapida cu localitatile din valea Oltului (in vest) sau a Trotusului (in est). De la ramificatia catre Varful Livezi ne angajam pe directia sud-est, indicata de marcajul banda rosie, coboram domol prin pajisti multicolore, fiind insotiti, pe aceeasi parte (stanga, in sensul de mers), de valea adanca a Garbei. Dupa 2025 minute trecem pe deasupra tunelului de cale ferata de la Valea Garbei si incepem traversarea platoului Muntelui Dulce (1 231 m). Lasam in stanga o portiune impadurita, trecem de cele cateva saivane si fanarii, risipite prin pajisti, si mentinand directia sud ne andreptam catre Varful Lacrima (1 315 m). Posibilitatile de ratacire sunt minime, chiar daca marcajul este foarte rar si aplicat in locuri putin vizibile. Important este sa urmarim culmea principala, fara a ne abate pe pintenii laterali, spre stanga fiind situata valea superioara a Trotusului, iar catre dreapta cativa afluenti ai Oltului. De la Varful Lacrima, splendid punct de belvedere, se coboara intr-o noua curmatura, pentru ca apoi traseul sa ne conduca la Muntele Frumos (1 336 m). Spectaculozitatea reliefului creste, urmare fireasca a reaparitiei rocilor calcaro-dolomitice. Formele marete sunt incadrate pe flancuri de versanti puternic inclinati si vai adanci. Poienirea capata spatiu, facand posibila aparitia locurilor de belvedere. Dupa ce am depasit Muntele Frumos (situat in estul potecii marcate, la circa 250 m de aceasta), ne orientam spre sud-vest, strabatem un sector despadurit al culmii principale, dupa care, revenind la directia sud, traversam longitudinal ulucul dispus imediat la est de Varful Fagului, la o altitudine cuprinsa intre 1250 si 1280 m. Ne ingaduim un ultim popas sub Muntele Paganilor (1 351 m), pentru a putea cobori pe ultima portiune a traseului, spre pasul Ghimes (1 155 m). Fermecati de frumusetea si armonia peisajului, vom pastra in memorie zona de obarsie a Trotusului, in lungul caruia se insiruie localitatile Fagetel, Izvoru Trotusului, Comiat si Lunca de Sus, cu oameni harnici si gospodari, bucurosi sa ofere gazduire pentru un popas de lunga durata. Odata ajunsi in pasul Ghimes, ne putem aseza corturile pentru noapte, in eventualitatea continuarii, a doua zi, a periplului prin Muntii Ciucului. in caz contrar, ne vom retrage catre Miercurea-Ciuc sau spre localitatile din valea Trotusului. Asa cum aratam si la inceput, acest traseu de culme se recomanda, cu precadere, in sezonul cald. Iarna, el este accesibil, numai turistilor antrenati si echipati corespunzator, abordandu-se pe sectoare, de la cele doua capete

(Poiana Tarcau si, respectiv, pasul Ghimes). Parcurgerea lui in intregime presupune doua etape. Fragmentarea lui cuprinde in prima zi tronsonul Poiana Tarcau Crucea Condra Valea Intunecoasa Lunca de Jos (folosindu-se de la Crucea Condra traseul 6, in sens invers), iar in cea de-a doua sectorul pasul Ghimes Varful Lacrima Muntele Dulce Varful Buciului, de unde se va cobori pe poteca nemarcata de pe valea paraului Garba. in primul caz, timpul de parcurs pentru sezonul rece este de 7 8 ore, iar pentru cel de-al doilea de 67 ore. Alegerea acestor variante a fost dictata de dorinta de a oferi turistilor, la caderea serii, un adapost pentru noapte, in localitatile din valea superioara a Trotusului. 2. Pasul Ghimes (1 155 m) Varful Viscol (1 493 m) Varful Tomatul (1402 m) Varful Ghiurchc (1367 m) Varful Agas (1369 m) Varful lui Andrei (1 259 m) pasul Uz (1 085 m) Marcaj: banda rosie Diferenta de nivel: 410 m Timp de parcurs: 910 ore Trasee de legatura: 9, 11, 12, 15, 18, 3 Recomandari: accesibil numai vara, neindicat iarna; lipsesc posibilitatile de cazare Traseul 2 apartine Muntilor Ciucului Mijlociu (pana la Ghiurche) si Ciucului de Sud, fiind marcat cu semnul banda rosie. Intrucat, pe parcurs, marcajul este rar si putin vizibil (in mare parte sters de intemperii), itinerarul necesita o atentie sporita in urmarirea elementelor de orientare si ghidaj. Plecarea pe traseu se face din pasul Ghimes (1 155 m). Pe aici trece moderna sosea asfaltata DN 12A, ce leaga orasul Miercurea-Ciuc de salba de localitati insirate pe valea Trotusului. in acest sector, cumpana de ape dintre Olt si Trotus este ingusta si oarecum asimetrica. De o parte si alta a pasului, plaiurile prelungi, separate de vai adanci si povarnisuri repezi, coboara in trepte. Fara a exagera, se poate afirma ca aceasta parte a Muntilor Ciucului, desi nu ofera un relief spectaculos, este unica in Carpatii Orientali. in locul padurilor falnice de molid s-au dezvoltat pajistile. care, treptat, au devenit suverane, determinand i-maginea actuala, aceea a unor adevarate paduri-parc". Pe verdele crud al primaverii, pe culorile vesele din timpul verii sau pe albul imaculat al zapezii, se suprapune imaginea sobra, in nuante inchise, a falnicilor molizi ce sint aranjati in forme si contururi, geometrice, precise. Aerul inmiresmat de balsamul rasinilor si parfumul delicat al florilor intregesc frumusetea acestor meleaguri, sadind in sufletul drumetului dorinta reintoarcerii. Cu aceste ganduri incepem descrierea traseului propriu-zis. In pasul Ghimes intalnim marcajul banda rosie, ce strabate tot Caucul de Nord. Traversam soseaua asfaltata si urmam stravechiul drumeag de culme folosit de veacuri ca poteca pastorala, inaintam pe directia sud-est cu sectoare in panta si mici coborasuri, care alterneaza in functie de topografia locului. Ponderea padurii este mica, doar 1015%, ceea ce face ca vizibilitatea sa fie ideala in toate directiile. Coborim intr-o mica inseuare unde intersectam o poteca laterala, care se andreapta catre sudvest si coboara, pe un pinten de munte, spre localitatea Frumoasa. in aceasta ramificatie apare semnul de marcaj aplicat pe molizii din stinga drumului (in sensul de mers), iar traseul continua pe directia est, in lungul curbei de nivel. Pe parcurs, depasim rand pe rand cateva mici inaltimi mamelonare insirate pe culmea ce constituie cumpana de ape dintre izvoarele Trotusului si valea Frumoasa. Traseul urmareste cu consecventa drumul de plai, trece pe langa o troita unde apare din nou semnul de marcaj, apoi urca usor pana atinge altitudinea de 1300 m. Schimbarile de directie, est-sud-est si sud-sud-est, sint in consens cu orientarea vaii super rioare a Trotusului ale carui izvoare, dispuse pe clina nord-vestica a Muntelui lui Petru, rasplatesc cu frumusetea lor oboseala acumulata. De cealalta parte se deschide o ampla perspectiva asupra vaii si localitatii Frumoasa. Dupa ce lasam in urma intersectia cu drumul forestier, nou croit, care leaga valea superioara a Trotusului cu partea inalta a Ciucului Mijlociu, la circa 200 m, poposim pe versantul nord-vestic al Muntelui lui Petru, unde se intersecteaza traseul 9. De la aceasta ramificatie ne angajam pe directia vest, trecem pe langa un parapet de beton, unde este aplicat marcajul traseului, lasam in urma poteca ce urca din valea Frumoasa si, imediat, schimbam directia de mers spre sud-est dupa care coborim in larga inseuare de la obarsia raului Suita. De aici, urmarind marcajul aplicat pe unele pietre izolate, in lungul noului drum de exploatare pentru tractoare, incepem urcusul spre Varful Viscol, care la inceput este moderat, timp in care depasim o magura cu altitudinea de 1400 m, apoi poposim la stina de sub Varf. Dupa ce ne improspatam rezerva de apa de la izvorul aflat langa stina, incepem ascensiunea spre Varful Viscol (1 493 m), pe care-l atingem urcand accentuat, pret de aproape ora. Efortul depus ne va fi deplin rasplatit, Varful Viscol fiind un excelent punct de belvedere. Perspectiva foarte larga, ce se deschide din inima Muntilor Ciucului, cuprinde spre nord culmea principala a Ciucului Mijlociu, in nord-est localitatea Cosnea, din cursul superior al Suitei, vaile Ciughesului si Trotusului, iar mai departe culmile sudice ale Tarcaului. Valea Ciobanusului si Masivul Carunta ne retin atentia catre est, pentru ca spre sud-est' sa deslusim, cu claritate, culmea prelunga si inalta a Nemirei. Perimetrul Muntele lui Petru Varful Viscol Muntele Tomatul este un adevarat castel de ape. De aici

isi aduna apele atat paraul Fisag, ajutat de afluentii sai Toplita si Bradul, apoi vaile Suita si Ciobanus, cat si vaile Frumoasa si Trotusul. Pentru drumetie, Varful Viscol constituie punctul de intalnire a catorva trasee turistice. Aici sfarseste atat traseul 15 care pleaca din valea Trotusului, prin Masivul Carunta, peste Obcina Cosnei, cat si traseul 12 care porneste din Miercurea-Ciuc, trecand prin Varful lui Alexandru (cruce rosie). Coborarea de pe Varful Viscol se face folosind pintenul sudic, dupa care se reintra in traseul de culme. Intrucat semnele de marcaj sint rare, aplicate in locuri putin vizibile sau partial degradate de intemperii, se recomanda o mare atentie pentru alegerea corespunzatoare a directiei de mers. Astfel, dupa ce se lasa in urma poteca marcata cu cruce rosie (traseul 12), care se andreapta spre vest, catre Miercurea-Ciuc, se inainteaza pe directia sud si, ocolind flancul vestic al Muntelui Tomatul de Sus, coborim aproape 120 m pe umarul de versant, strajuit in est de un puternic organism torential, pana in dreptul inseuarii (1 260 m) situata in sud-vestul muntelui anterior mentionat. Traseul intersecteaza, in punctul cel mai de jos al inseuarii, poteca de legatura dintre obarsiile Bradului si Ciobanusului, dupa care urca spre Varful Tomatul (1 402 m), inainte de a ajunge pe aceasta inaltime intram intr-o alta inseuare, strabatuta longitudinal de o poteca nemarcata care asigura legatura dintye localitatea Potiond si valea superioara a Ciobanusului (prin Muntele Mic). Pentru orientare, cat si pentru a contempla imprejurimile, se poate urca pe Varful Tomatul (1 402 m), excelent punct de belvedere. Avand in vedere continuarea traseului, din axul acestei inseuari ne vom andrepta pe directia est. Poteca coboara pe versantul sting al unei vaiugi din zona de obarsie a Ciobanusului, pe care-l paraseste dupa cateva sute de metri. Trecem pe celalalt versant, traversam in urcare un mic sector impadurit, schimband directia de mers catre sud-est. La iesirea din padure sintem la 1200 m altitudine, urcam printr-o pajiste, depasim un promontoriu, apoi, urmarind curba de nivel orientata pe directia est-sud-est, ne andreptam spre zona mai coborata de la obarsia Toplitei. in acest sector vom avea ca punct de reper, pe directia nord, zona de confluenta de la obarsia Ciobanusului, dincolo de care se ridica Obcina Cosnei. Curmatura de la izvoarele Toplitei este strabatuta de o poteca nemarcata, prin intermediul careia se asigura legatura dintre localitatea Armaseni si micul grup de case aferent satului Ciobanis. Atentie! Din greseala, urmand aceasta cale se paraseste traseul si se poate ajunge in bazinele Ciobanusului sau Toplitei. Din acest punct, fara a schimba directia anterioara (est-sud-est), urcam transversal pintenul nord-vestic al Muntelui Trecatorii, pe culmea caruia se afla o liziera, apoi coboram intr-o alta curmatura, cea de la obarsia Fisagului, marcata prin cateva case de vara si salase. Ne gasim la aproape 1 200 m altitudine, ca si in precedentul caz, aceasta portiune mai joasa, este traversata de o poteca nemarcata, care urmareste cursul superior al Fisagului si trece in bazinul Ciobanusului. Noi strabatem transversal acest sector coborat, dupa care infruntam urcusul spre Varful Ghiurche (1 367 m), trecand printr-o pajiste presarata cu arbori izolati si tufarisuri, intr-o armonie cromatica cu totul remarcabila. Dupa o pauza, menita a ne reface fortele, continuam strabaterea ultimei portiuni a traseului. in acest sens, urmarim culmea prelunga a Muntelui Ghiurche, orientata catre sud, ce ajunge in Varful Agas (1 369 m), de unde se desprinde lateral (spre est-sud-est) o alta poteca turistica, care, prin Varful Cristur (1 378 m), pe traseul 18, cruce albastra, asigura legatura cu valea Uzuldi. in ceea ce ne priveste, pastram orientarea spre sud si coboram lent pe poteca de culme, dispusa intre vaile superioare ale Fisagului si Eghersecului. Rand pe rand, depasim case izolate, stine si finarii, intr-o alternanta permanenta de urcusuri si coborasuri, pana atingem Varful lui Andrei (1 259 m). Traseul se orienteaza apoi spre sud-vest, intr-o succesiune continua de mici Varfuri aplatizate ce culmineaza la sub 1300 m altitudine, dupa care se atinge platoul din estul Varfului Alb (1 291 m), inaltimile semete sint suplinite de pajistile viu colorate si padurile umbroase la adapostul carora traiesc numeroase specii de pasari si mamifere. Fara a mai urca pe Varful Alb, strabatem flancul lui estic si coboram usor intr-o noua inseuare alaturata, situata la izvoarele unui mic afluent din zona de obarsie a Uzului. Traversam un vechi drum de carute, apoi, in urcus, ne andreptam catre Varful Cicinda (1 197 m). Mai departe, trecem peste cota 1 180 m si urmand firul potecii serpuitoare, in. lungul careia s-a taiat un drum de acces pentru tractoare, coboram pe nesimtite in pasul Uz (1 085 m). Mult mai ingust decat pasul Ghimes, acesta marcheaza frumoasa poarta de trecere intre Moldova si Transilvania. Pe aici se inscrie DJ 123, ce coboara spre vest, in serpentine, catre localitatea Sinmartin, asigurand in sens opus, pe valea Uzului, legatura cu localitatea Darmanesti. in ultima parte a traseului 2 din Varful Alb se desprinde traseul 13 (punct rosu) care coboara spre Ciucsingeorgiu. 3. Pasul Uz (1 085 m) curmatura Botsarca culmea Cotorca Varful Bobisca (1 456 m) Varful Repatului (1 292 m) Marcaj: banda rosie Diferenta de nivel: 475 m Timp de parcurs: 7 ore Trasee de legatura: 4, 5, 19, 20 Recomandari: traseu accesibil numai vara.

Acest traseu de culme strabate Muntii Ciucului de Sud, pana in pasul de la obarsia Casinului Nou, situat intre culmea Cotorca si Varful Bobisca. Aici se intersecteaza drumul forestier ce leaga valea Uzului (in punctul La Ocolis") de cea a Casinului Nou (traseul 18). Mai departe, traseul se continua in Munceii Repatului, ce constituie puntea de legatura intre Muntii Ciucului si cei ai Namirei. Plecarea pe traseu se face din pasul Uz (1 085 m), atat pentru turistii care sosesc prin valea Uzului, cat si pentru cei care vin de pe traseul 2 sau din Depresiunea Ciucului. in toate cazurile, din DJ 123 care traverseaza pasul, se pleaca catre sud, avand obarsia Uzului in est. Se evita poteca din dreapta, care trece pe sub Varful Gruiul Mare (traseul 5) si se urmareste andeaproape cealalta poteca, de langa obarsia Uzului, dupa care, schimband directia catre est, se ajunge foarte repede in curmatura Botsarca. in continuare, traseul urmeaza cu fidelitate poteca din lungul culmii principale, orientata pe directia nord-est, avand ca punct de reper limba de padure care imbraca versantul cu cadere spre valea Uzului (spre nord). Mai departe, poteca, pentru scurt timp, capata directia nord, apoi nord-est, strabatand la nivelul culmii o vasta suprafata despadurita aferenta bazinului Uzului. in timp ce, pe partea cealalta, spre sud, versantii care coboara in trepte, catre bazinul depresionar al Casinului Nou, sint ceva mai bine impaduriti. Dupa ce am lasat lateral o poteca secundara, care porneste catre sud, urcam o mica inaltime impadurita. La iesirea din padure coboram usor, pentru ca apoi sa recastigam in altitudine cele cateva zeci de metri, traversand sectorul de culme orientat vest est. Privelistea nordica dezvaluie splendida imagine a localitatii Eghersec, cu gospodariile frumos asezate intr-un mic bazinet din valea Uzului, natura avand grija sa-i completeze din plin frumusetea. Cateva salase sint rasfirate - pana spre 1 100 m altitudine in lungul drumului silvo-pastoral, ce se andreapta spre Depresiunea Casinului Nou, pe care-l traversam fara a ne abate de la culmea principala, cu orientare nord-estica, inaintam pe langa marginea unei paduri, spre sud-est, lasand in urma, pe aceeasi parte, un grup compact de gospodarii si ajungand pe Varful Ciucsingeorgiu (1 147 m) ne ingaduim un mic popas pentru odihna si orientare. Din acest loc, cu atentia marita, vom avea grija sa nu gresim traseul. De aceea, evitam atat directia nordica, spre care porneste o poteca laterala, ce urmareste o culme secundara, cat si pe cea sudica, unde o alta poteca intra in padure si coboara in bazinul Casinului Nou. Prin urmare, vom porni din nou la drum, catre est, traversand culmea impadurita a Cotorcii, timp de aproape 1 ora. Pe nesimtite trasaturile reliefului se schimba, asa ca la iesirea din padure formele trufase sint inlocuite de coline si dealuri blande. Cu aceasta imagine coboram in pasul de legatura (980 m), dintre vaile Uzului si Casinului Nou, strabatut de un drum forestier. O data cu traversarea drumului, intram din, nou in padure si ne angajam in urcusul cel mai pronuntat de pe tot traseul. La tot pasul se intalnesc blocuri si bancuri groase de gresie, inaintarea prin padure este anevoioasa, dar dupa 1 ora de mers, timp in care ani traversat si un sector cu padure tinara, iesim in pajistea de sub Varful Bobisca, la circa 1 400 m altitudine. Urmarim culmea presarata cu mici Varfuri rasletite, apoi, intrand in padure, viram spre dreapta, in sensul de mers, pe directia culmii principale si, la scurt timp, poposim pe cea mai semeata inaltime a itinerarului Varful Bobisca (1 456 m). Locul fiind impadurit nu ne ofera o imagine de ansamblu asupra regiunii incojuratoare, asa ca, dupa ce neam reimprospatat fortele, revenim la poteca marcata, care ocoleste Varful pe la vest si, in cateva minute, ajungem intr-o frumoasa pajiste. De altfel, de aici si pana in Varful Repatului, traseul se desfasoara numai prin poieni (cu doua mici exceptii). Atentie! Pe parcurs semnele de marcaj sint rare, se disting cu multa greutate, iar din culmea principala se desprind numeroase poteci spre vaile laterale ale paraielor Basca si Casinul Nou. in consecinta, se vor evita toate cararile laterale, folosindu-se doar poteca de culme. Odata iesiti in pajistea de sub Varful Bobisca, lasam in stinga directiei de mers o poteca laterala, care duce la o stina, unde se afla si un izvor foarte puternic, continuand drumul pe directia sud. Din loc in loc, in lungul culmii, se insiruie numeroase puncte de belvedere de unde putem admira pe andelete valea Basca, apoi culmea Rosu, iar in departare, catre est. Culmea Nemirei, care isi etaleaza la orizont siluetele impunatoare ale Varfurilor Farcu Mare, Nemira Mare, Nemira Tiganca, Sandru Mare. Spre vest se deschide o priveliste frumoasa asupra Depresiunii Casinului Nou si a ultimelor ramificatii ale Ciucului, iar in departare, pe linia orizontului, se zareste conturul lantului vulcanic al Muntilor Harghitei. In continuare, traseul depaseste Varful Capotag, care ramine in est, coboara intr-o inseuare larga si, pastrand aceeasi directie sudica, intr-un urcus de minima dificultate, ajunge pe Varful Repatului (1 292 m). in acest loc se intretaie mai multe trasee turistice. in primul rand, din vest urca poteca marcata cu punct rosu a traseului 20, iar in directie opusa pleaca traseul 19, marcat cu cruce rosie, care prin intermediul culmii Basca ajunge in valea Uzului, la Tabara pentru copii Valea Uzului". Traseul de culme, marcat cu banda rosie, se continua spre Muntii Nemirei, prin Varful Smochinei (1 190 m) si Varful Polia (1 199 m), iar cel marcat cu punct rosu ne va conduce la izvoarele minerale Perla Casinului", din Depresiunea Casinul Nou- Turistii care doresc sa coboare de pe munte vor alege calea cea mai lesnicioasa,

parcurgand in sens invers, din punctul Varful Repatului, prima parte a traseului 20. in mai putin de 1 ora se va ajunge in una din localitatile Depresiunii Casinului Nou (Plaiesii de Sus, Plaiesii de Jos, Iacobeni) unde se poate innopta. Prin intermediul .autobuzelor se asigura o legatura rapida cu Miercurea-Ciuc sau Tusnad. 4. VarfuI Repatului (1 292 m) Varful Smochinei (1 190 m) Varful Polia (1 199 m) continuare in Muntii Nemira Marcaj: banda rosie Diferenta de nivel: 275 m Timp de parcurs: 3 4 ore Trasee de legatura: 3, 19, 20 Recomandari: accesibil tot timpul anului dar lipsa posibilitatilor de cazare determina evitarea acestui traseu in sezonul rece. Itinerarul propus, reprezentand de fapt continuarea spre sud a traseului 3, asigura legatura intre Muntii Ciucului si cei ai Nemirei, prin Munceii Repatului. Plecarea pe traseu se face din Varful Repatului, accesul in acest punct putandu-se realiza si din Depresiunea Casinul Nou (pe traseul 19) sau din valea Uzului (pe traseul 18). De pe Varful Repatului poteca face la stanga (est) si dupa circa 200 m coteste brusc catre sud, lasand in lateral cealalta poteca turistica, marcata cu semnul cruce rosie, a traseului 19. Se coboara intr-o curmatura scurta, care adaposteste o stana, lasand in dreapta (spre vest) poteca ce urca in plai de pe valea Repatul Mare. La circa 200 m departare de stana se regaseste marcajul, dupa care strabatem in continuare pajistea multicolora care se ofera privirilor noastre in toata splendoarea. Traseul continua angajandu-se in traversarea unui mic sector impadurit. La iesirea din padure ne intampina o poiana. Parcurgem de-a curmezisul pajistea, trecem prin vestul unei mici inaltimi (ce abia atinge 1200 m) si intram intr-un codru masiv. Aici poteca coboara circa 80 m in altitudine, apoi urca usor pana la iesirea din padure. in tot acest sector se pastreaza directia sud-sud-vest. Vara, padurea umbroasa si racoroasa adaposteste numeroase specii de ciuperci, iar prin taieturile si raristile din jur fructele de padure abunda la tot pasul. La stanele din preajma, drumetul obosit poate face mici popasuri pentru refacerea fortelor. Iesind din padure, pastram aceeasi directie de mers si, dupa un urcus scurt, se poposeste pe Varful Smochinei (1 190 m). in est descoperim valea superioara a Apei Line, cu versantii slab inclinati ce coboara treptat spre firul vaii. Acest sector de vale capata caracterul unei mici depresiuni intramontane, unde isi gasesc adapost cateva mlastini si tinoave de mici proportii. Cursul superior al Barzautei (denumit Apa Rosie) nu poate fi vazut, dar ne da satisfactie imaginea maiestoasa a culmii inalte a Nemirei, care apare foarte clara. Poteca ocoleste prin dreapta Varful Smochinei si coboara domol prin pajistea strajuita pe ambele flancuri de codrii frematatori. Cateva minute de mers si intersectam cararea care vine din Piatra Piscului (in vest). Pentru noi, calatoria continua pe directia sud, traversam inca un sector impadurit, ajungand intr-o inseuare (1 000 m). in acest punct, spre vest, se desprinde poteca turistica a traseului 20, marcata cu punct rosu, care se andreapta catre izvoarele minerale Perla Casinului", iar spre est poteca ce se dirijeaza catre mica localitate Crpineni, situ ata la izvoarele Apei Line. Depasind acest punct de intersectie, incepem parcurgerea unui urcus fara dificultati, dupa care, ajungand pe limita administrativa dintre judetele Covasna si Harghita, ne angajam in strabaterea ultimei portiuni a drumului de culme. Poteca duce printr-o zona impadurita, depaseste o mica inaltime (1 200 m), apoi, pastrand aceeasi orientare (sud), dupa 1 km, poposim pe Varful Polia (1 199 m). In acest punct se sfarseste drumetia propusa. De aici optam pentru una din variantele aflate la andemana. Astfel, pastrand aceeasi directie de mers (spre sud), putem cobori in localitatea Poian, de unde se ajunge cu usurinta in orasul Targu Secuiesc. Turistii care doresc sa ajunga pe plaiurile si vrfurile Nemirei se vor inscrie pe poteca ce se dirijeaza catre est (pe la marginea padurii). Traseul coboara la obarsia Apei Line, unde se intersecteaza cu poteca turistica ce porneste de la Estelnic si se continua pana la Cantonul silvic Apa Rosie". De aici este posibila ascensiunea pe culmea principala a Nemirei, avand traseul marcat cu semnul cruce rosie, sau se poate vizita tinovul, monument al naturii, situat in apropierea cantonului mentionat. O alta varianta presupune deplasarea pe ruta Varful Polia- Varful lui Paul Varf ui Negru (1 203 m), drumetia putand fi continuata in Muntii Nemirei, pe traseul marcat cu semnul banda rosie. 5. Pasul Casin (870 m) Varful Caprei (1 165 m) Varful Porcului (1 106 m) - Gruiul Mare (1 192 m) pasul Uz (1 085 m) Marcaj: banda albastra Diferenta de nivel: 390 m Timp de parcurs: 3 4 ore Trasee de legatura: 2, 3 Recomandari: accesibil tot timpul anului. Caracteristica generala a acestui traseu de culme din Ciucul de Sud este data de alternanta permanenta a

urcusurilor si coborasurilor de mica amploare. Are meritul ca asigura cea mai buna legatura intre Muntii Ciucului si cei ai Bodocului. Continund drumul la sud de pasul Casin, in scurt timp, se ajunge in zona turistica tinovul Mohos lacul Sfanta Ana Tusnad. Pana la Varful Tetela se fac aproape 2 ore, apoi, dupa alte 2 ore, se ajunge la craterul si lacul vulcanic Sfanta Ana. De aici, prin intermediul potecilor bine intretinute si marcate corespunzator, pret de cateva ore, se poate merge la Tusnad, Bixad sau Turia, localitati balneare cu multiple posibilitati de cazare. Itinerarul propus are de strabatut un traseu imbietor si foarte accesibil atat pentru cei care vor sa patrunda in inima Muntilor Ciucului, cat si pentru cei care vor sa descopere frumusetile si tainele vailor Uzului si Trotusului. Pentru aceasta, din pasul Casin, marcat printr-un monument, canton silvic si o fantana, traversat de DN 11 B, ne orientam catre nord urmarind poteca ce este intretinuta corespunzator, apoi din ce in ce mai slab marcata. Chiar de la inceput ne afundam intr-un codru masiv, alcatuit din brad, molid si fag, pentru ca dupa un urcus, nu prea greu, sa castigam in altitudine aproape 100 m. Padurea se termina si traseul patrunde intr-o poiana vasta care adaposteste cateva stane. Continuam urcusul domol, fara probleme, pastrand directia initiala (nord), apoi, dupa cateva minute, schimbam directia de mers, orientandu-ne spre est-nord-est, dupa ce in prealabil am lasat in lateral poteca nemarcata ce duce pe Dealul din Fata. La putin timp atingem cota de 1056 m. De aici, pornim pe directia est, depasim o usoara inflexiune a reliefului, strabatuta nordsud de un drum de exploatare forestiera (pentru tractoare), si terminam cu usurinta urcusul din fata, care este urmat de o coborare de aceeasi amploare. Ajunsi pe curmatura traversata de un alt drum forestier ne angajam, in urcus, catre Varful Caprei. Atat in est, cat si in nord, avem ca punct de reper cioatele arse si resturile lemnoase ale unei paduri recent taiata. Marcajul traseului, banda albastra, urmareste liziera padurii pana in apropiere de Varful Caprei (1 165 m), dupa care coteste brusc spre stanga si coborand pe versantul nordic al muntelui ne va conduce intr-un mic bazinet depresionar. Daca timpul ne permite, merita sa facem un prim tur de o-rizont din preajma Varfului Caprei. Deschiderea ampla apare pe latura vestica, unde se pot urmari culmile joase, dar pitoresti, ale Ciucului de Sud. Bazinetul de care aminteam se prezinta sub forma unui platou de dimensiuni apreciabile, spart pe margini de mici cursuri de apa,. Strabatem transversal aceasta portiune de campie inalta", dupa care ne angajam in urcus spre Varful Porcului (1 106 m). Ocolim prin partea estica Varful Porcului, trecem pe langa Varful cu cota 1094 m, urmarind in permanenta cararea serpuitoare ce strabate inmiresmatele poieni de pe plai. Povarnisurile scurte alterneaza cu contrapante de aceeasi amplitudine, cea mai pronuntata fiind aceea de la obarsia vaii Ciucani (afluent al Uzului de Olt). Ulterior, ne angajam in traversarea Varfului Gruiul Mare (1 192 m), prima portiune a urcusului este si cea mai severa. Totul este o incantare daca aceasta drumetie se face in prima jumatate a toamnei, cand dealurile si plaiurile sunt imbracate in haina policroma, ce variaza de la verdele intens al molizilor la albul imaculat al mesteacanului, trecand, bineinteles, prin nuante diferite de galben si ruginiu, specifice tufarisurilor si padurilor de foioase. Inainte de a ajunge pe Varf, din poteca turistica se desprinde o ramificatie. in ceea ce ne priveste, ne vom angaja pe poteca de pe latura vestica a Varfului Gruiul Mare, care ne poarta in lungul curbei de nivel. Iesim astfel pe versantul nordic al muntelui, de unde pasii ne poarta cu iuteala catre pasul Uz, aflat in imediata apropiere. Daca nu suntem presati de timp, se poate urca pe Varful Gruiul Mare, urmand ceaflta cale de acces. Vom zabovi mai andelung cu privirea asupra nesfarsitelor culmi si Varfuri razletite care se intind pana spre linia orizontului. Coborarea se va face tot pe versantul nordic al muntelui (pe la marginea padurii), avand in fata pasul Uz, care este de fapt si punctul terminus al calatoriei noastre. De aici se poate opta pentru traseul 2 (Ciucul Mijlociu), 3 (Ciucul de Sud) sau se va cobori catre Sanmartin (Depresiunea Ciucului), folosind DJ 123. Plina de farmec si inedita este si drumetia pe valea Uzului, de unde se poate aborda una dintre variantele descrise pentru Masivul Carunta (in special traseele 14, 16, 17).