Sunteți pe pagina 1din 4

SISTEMUL METODELOR DE INVATAMANT

Organizarea invatarii ramane una din problemele mult discutate si inca nerezolvate pe agenda educatorilor. Competenta specialistilor este in sensibil proces fata de aceasta importanta componenta a psihopedagogiei moderne, datorita, in special,noilor contributii si sinteze din psihologie, fiziologie,economie, logica, medicina scolara, igiena s.a. Identificarea, descrierea si optimizarea conditiilor invatarii reprezinta momenta importante ale proceselor de provocare, organizare si conducere a invatarii. Pentru a fi eficient, educatorul trebuie sa stie nu numai de unde porneste elevul si incotro se indreapta, dar si care sunt conditiile prealabile, specifice invatarii, precum si ce va fi capabil elevul sa invete in continuare. Pe aceasta baza se vor putea conduce mult mai eficient invatrea si studiul, se vor orienta si dirija stiintific motivatia, interesul, gandirea si vointa,se vor crea situatii de invatare ce vor propulsaelevi pe noi trepte de cunoastere. Cu o conditie, insa: profesorul si elevi sai sa colaboreze, constienti fiind de valoarea reala, intrinseca a roluluifavorizant sau blocant-jucat de factorii interni si externi ai invatarii. Controlul si dirijarea sistemului motivational specific activitatilor de invatare constituie doua din dificilele probleme ale muncii educatorului. Ele se pot realiza mai bine daca vom reusi sa cunoastem personalitatea elevului si evolutia ei, prin raportare la natura elementelor programului educational, aflate in stransa legatura cu planul constelatilor motivationale. Avem in vedere in mod deosebit, concentrarea atentiei, intarirea feed- back-ului informational, intarirea si diversificarea modeleleor de actiune, constientizarea si justificarea consecintelor actelor comportamentale, utilizarea recompenselor si constrangerilor, stabilirea unui climat psihosocial nestresant. Eficacitatea sistemului motivational va creste daca in procesul instruirisi invatariivor fi respectate cateva elemente cu valoare de principiu, norme sau chiar reguli practice, codificate,cel mai adesea,sub forma metodelor si procedeelor actionale: a) fixarea unui scop prioritar clar, determinarea si delimitarea acestuia in mod precis in structura actiunilor interprinse; b) fixarea progresiva a unor scopuri, la inceput mai apropiate, apoi, treptat, a unora mai indepartate; c) aprecierea evolutiei elevilor sa se faca, mai ales, in termeni pozitivi; d) utilizarea competitiei se va face cu prudenta si cel mai adesea, pe fondul unori cooperari stimulative;

e) cunoasterea progreselor facute de elevi in atingerea obiectelor invatarii,prin trezirea sentimentului realizarii, se va face frecvent, dar in special dupa etapele importante ale continutului procesului cunoasterii; f) evitarea unor presiuni ( sau bariere ) prea puternice exercitate din afara, in vederea atingerii obiectivelor cu orice pret si la niveluri standard foarte ridicate pentru toate disciplinele. Pentru a mari forta de implicare a acestor norme conduita cadrelor didactice si a elevilor se propune, intro forma sintetica, un prograactional, bazat pe un set de obiective operationale destinat stimulari, mentinerii si dirijarii uneia dintre cele mai puternice structuri motivationale, si anume starea de curiozitatea. - planificarea unui grup de lectii sau a unui capitol intro unitate didactica de tip continuu sau tema complexa cu precizarea naturii sarcinilor obligatorii sau facultative, a modului de realizare, a finalitatii urmarite cum sunt memorarea,intelegere, aplicare, transfer, creatie; precumsi a modului de evaluare( orala, scrisa, test, problema individuala sau colectiva etc.) - accentuarea formelor de munca independenta, precumsi individualizarea activitatiilor, avand drept scop diferentierea temelor de studiupe categori de dificultate, corespunzator obiectivelor pe termen scurt sau lung; evitarea unor sarcini imediat controlabile care au ca efect deplasarea centrului de greutate de la presiunea evaluarii sumative ( de moment ) la cea sintetizatoare; angajarea elevului in sarcini de mai mare complexitate, care ofera profesorului, dar si elevului, posibilitatea de a constata mai exact nivelul calitatea si durabilitatea performantelor atinse, atitudinea si stabiliyatea unor interese scolare, progresele inregistrate pe o unitate mai mare de timp; - folosirea tehnicilor aferentatiei de control pozitiv ( feed- back ) care permit agentilor educatiei sa gaseaca explicatii valide pentru modul de functionare a proceselor cognitive si relationale, sa le controleze si dirijeze in conformitate cu sensul dorit sau asteptat, sa le compenseze, amelioreze sau chiar restructureze. - crearea unor motivatii suplimentare de ordin relational care faciliteaza asimilarea componentelor de munca in grup, integreaza elevul si ii dezvolta dorinta de sincronizare informationala, ii dezvolta atitudinea post actionala favorabila autoformarii si autodirijarii; - aplicarea creativa a tehnicii actiunilor intrerupte sau nedeterminate ( fenomenul " Zeigarnik"); - dozarea optima a cantitatii de informatie pe unitatea de timp, astfel incat elevul sa caute sa isi satisfaca singur curiozitatea atat din surse scolare, cat si extrascolare. Intre nivelul informational si cel al curiozotatii se stabileste o relatie functionala, in virtutea careia flexibilitatea la informatie cunoaste ritmuri diferite de asimilare.

- evitarea noutatilor extreme, de complexitate foarte crescuta in raport cu dezvoltarea intelectuala, pentru inlaturarea unor bariere cognitive, a blocajelor informationale, a consumului de timp si efort nerationale si nerentabile. - utilizarea procedeelor sarcinii imbogatite- acest procedeu, educatul poate imbogati obiectivul invatarii in sens calitativ, adaugandu-i experiente personale sau informatii din alte surse. Efectul va fi acela al atitudinii favorabile pentru studiu, o crestere a responsabilitatii, o autonomie activa in evaluarea progresului, dezvoltareasi intarirea motivatiei pozitive fata de sarcinile scolare. - aranjarea materialului de invatat in forme care creaza anumite disonante sau o anume incoerenta conducand elevul in directia sesizariilor, a restabilirii echilibrului si regularitatii aranjamentului, organizand stimuli noi, previzibili si coplecsi. - permeabilizarea si sustinerea activitatilor cognitive dirijate, prin indicarea unor surse bibliografice, ce pot largi aria informatiilor interesante, prin discuti cu personalitati puternice, care le pot facilita patrunderea in intimitatea unor procese, in construirea si rezolvarea unor probleme, prin organizarea unor circuite sau confruntari informationale intre elevi diferitelor clase, scoli sau grupuri cu interese apropiate pe diferite teme proiect s.a. - crearea conditiilor care sa faciliteze manifestarea strategiei "gestiuni energiilor motivationale" sub forma legilor optim-ului motivational. Principalele metode de invatamant Data fiind importanta memoriei pentru intrega noastra viata, implicit pentru invatare, se apreciaza, pe buna dreptate, ca toate elementele cu caracter de generalizare ce o vizeaza tind sa se transforme in reguli sau norme, pe care le putem lua in calcul, farainsa a supraestima, caci memoria este ea insasi o implicatie, o resursa si un efect al tuturor celorlalte procese psihice de la cele mai simple pana la cele mai complexe. Invatarea prin memorare si reproducere nu se suprapunere invatarii in sensul ei larg, acesta din urma fiind mult mai complexa. Proprietatea care o delimiteaza fundamental de celelalte tipuri de invatare este capacitatea de stocaj informational, socotita drept nucleu al invatari scolare. Valorile de stocaj informational variaza si se distribuie in functie de o serie de criteri si factori. Astfel, dupa tipul specific de metoda ( activa) ce solicita ariile principale de cunoastere si actiune, rata invatarii prin memorare este de 10% din ceea ce citim, 20% din ceea ce auzim, 30% din ceea ce vedem, 50% din ceea ce vedem si auzim in acelasi timp, 80% din ceea ce spunem si 90% din ceea ce spunem si facem in acelasi timp. Distributia ratei invatarii senzoriale, dupa natura canalului senzorial implicat, se prezinta, conformdatelor I.A.A. ( L'Industrial Audiovisual Association ) astfel 1% prin gust, 1,5% prin atingere, 3,5% prin miros, 11% prin auz si 83% prin vaz.

Invatarea ca proces de comunicare: - comunicare orala; - comunicare scrisa; - comunicare vizuala; Astfel se include si metode si tehnici de invatare bazate pe comunicare eficienta cum ar fi invatarea prin conversatie, invatarea prin interogatie reflexiva si problematizatoare si invatarea cu ajutorul reprezentarilor grafice.

BIBLIOGRAFIE Ion Neacsu, 1990 -- Metode si tehnici de invatare eficienta

S-ar putea să vă placă și