P. 1
Farmacologie

Farmacologie

|Views: 284|Likes:
Published by mo_nea
Rezultate
Rezultate

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: mo_nea on Apr 28, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/02/2015

pdf

text

original

FARMACOLOGIE ŞI FARMACOLOGIE CLINICĂ

REZULTATELE STUDIILOR EXPERIMENTALE ALE PREPARATULUI MEDICAMENTOS COMBINAT NEAMON-HEPA Boris Parii, Mihai Todiraş, Sergiu Parii, Vladimir Valica, Liliana Rusnac, Pavel Golovin Centrul Ştiinţific în Domeniul Medicamentului al USMF „Nicolae Testemiţanu" Summary The results of experimental study of combination drug Neamon-hepa The aim of the study was the evaluation of efficacy and pharmacological hepatoprotective and antioxidant properties of medicinal product Neamon-hepa administered to laboratory mice with chronic liver injury induced by carbon tetraclorure. The study results showed that Neamon-Hepa treatment neither reduces body weight nor increases liver weight in the mice chronically intoxicated with CCl4; it alleviates the hepatic injury to a considerable extent which was reflected by the ability of the compound to decrease the activity of aminotransferases, alkaline phosphatase and lactatdehidrogenase. The antioxidant activity of the drug is evident due to the increase of superoxide dismutase, catalase and glutathione peroxidase activity. Rezumat Scopul acestui studiu a fost aprecierea eficacităţii şi a proprietăţilor farmacologice hepatoprotectoare şi antioxidante ale preparatului medicamentos Neamon-hepa la animale de laborator. În rezultatul cercetărilor s-a stabilit ca Neamon-hepa nu a indus actiune toxică acută în dozele maxime posibile injectate intraperitoneal, iar administrarea cronica a preparatului nu a modificat substantial parametrii investigaţi. Neamon-hepa folosit în tratamentul hepatitei toxice iduse cu tetraclorură de carbon a demonstrat acţiune hepatoprotectoare marcată. S-a micşorat activitatea transaminazelor, fosfatazei alcaline şi lactatdehidrogenazei şi nivelul bilirubinei. Totodata preparatul a demonstrat actiune antioxidantă pronunţată, manifestată prin cresterea activităţii superoxiddismutazei, catalazei, glutationperoxidozei şi diminuarea peroxidarii lipidice. Introducere La etapa actuală în tratamentul şi reabilitarea complexă a pacienţilor ce suferă de afecţiunile ficatului în special ciroza hepatică, sunt utilizate preparate cu rol de stimulare a forţelor de protecţie a organismului şi care în acelaşi timp manifestă şi efecte antioxidante, antimicrobiene, antistresorii etc. Printre acestea, sunt de menţionat, preparatele policomponente cu conţinut de aminoacizi şi extracte vegetale, suplimente nutritive cu conţinut de microelemente (1,2). În terapia şi reabilitarea complexă a cirozei hepatice şi a hepatitelor cronice sunt valorificaţi compuşii chimici ai bioelementelor sau suplimentele lor ce conţin şi vitamine, aminoacizi şi oligopeptide (4,5). Numărul de surse vegetale cu proprietăţi polivalente, concomitent şi stimulente, este însă redus. Interacţiunile concurente dintre microelemente, nivelul scăzut de asimilare a lor în cazul suplimentelor cu conţinut de acestea, sunt printre cauzele eficienţei reduse a utilizării lor cu succes în ameliorarea diverselor situaţii clinice. Întru soluţionarea problemei în cauză, drept oportună poate fi considerată utilizarea remediilor polifuncţionale obţinute din preparate cu eficienţă clinică şi inofensivitate bine demonstrate cu efecte polivalente (1,3). Preparatele medicamentoase combinate presupun asocierea într-un singur preparat comercial a doi sau mai mulţi agenţi cu acţiune terapeutică diferită, în doză fixă. Ele, conţinând în sine substanţe active cu diferită acţiune, au o şansă statistică de succes mai mare, deoarece, 73

acţionând asupra mai multor mecanisme ce intervin în declanşarea stării patologice, cresc probabilitatea de a obţine un răspuns terapeutic sporit (3). Medicamentele combinate posedă o serie de avantaje, astfel, eficienţa crescută a efectului terapeutic prin acţiune aditivă sau sinergică, oferă o rată mai bună de răspuns la un număr mai mare din pacienţi. Reducerea efectelor secundare rezultată din utilizarea unor doze mai mici de substanţe active cu reacţii adverse diferite, creşte tolerabilitatea medicaţiei şi complianţa pacienţilor la tratament (1,3). Preparatul medicamentos Neamon-hepa elaborat în cadrul Centrului Ştiinţific în Domeniul Medicamentului al USMF „Nicolae Testemiţanu” conţine următoarele principii active: aspartatul de arginină, BioR şi spironolactona, pentru prima dată propuse sub forma unei combinaţii fixe de medicamente. Tratarea animalelor cu tetraclorură de carbon (CCl 4) este unul din cele mai frecvent folosite modele de producere a hepatitei toxice. Traversând membrana hepatocitară şi fiind supusă metabolizării enzimatice, CCl4 generează radicali liberi, care atacă structurile lipidice ale membranelor celulare, inducând peroxidare lipidică, iar produşii microsomali generaţi pe căile polienzimatice ale citocromului p450 induc disfuncţii mitocondriale şi apoptoză. Totodată, radicalii liberi se leagă covalent cu macromoleculele formatoare ale acizilor nucleici, afectează metilarea ARN-lui ribosomal cu repercusiuni în sinteza proteică (2). Scopul studiului aprecierea eficacităţii terapeutice şi a proprietăţilor farmacologice hepatoprotectoare şi antioxidante ale preparatului medicamentos Neamon-hepa la animalele cu hepatită toxică indusă de tetraclorura de carbon. Materiale şi metode Studiile experimentale au fost efectuate pe animale de laborator (şoricei şi şobolani) întreţinute în condiţii apropiate de cele fiziologic optime. Luând în consideraţie importanţa ritmurilor biologice circadiene, sezoniere etc., la modificarea conţinutului, structurii şi repartiţiei componentelor intracelulare ale diferitor ţesuturi, experimentele au fost efectuate în condiţii standarde, iar materialul de cercetat a fost recoltat la aceeaşi oră a zilei. Toxicitatea acută a preparatului Neamon-hepa a fost determinată conform „Recomandărilor metodice pentru studiul toxicităţii generale a substanţelor farmacologice”, aprobate de Comitetul Farmacologic de Stat al MS din Rusia în 2005. Studiul s-a efectuat pe 105 şoricei de ambele sexe, repartizaţi în loturi egale a câte 5-6 masculi şi 5-6 femele, conform masei corporale. Neamon-hepa s-a administrat: per os (la şobolani) şi intraperitoneal (la şobolani şi şoricei), în formă de suspensie în volume constante de soluţie fiziologică de 0,9% (câte 1-3 ml pentru şobolani şi şoricei la injectarea intraperitoneală şi câte 3-5 ml pentru fiecare şobolan la administrarea per os). Pentru testarea toxicităţii acute, iniţial, Neamon-hepa s-a administrat pe cale intraperitoneală în doză de 50% din doza utilizată enteral, cu supravegherea ulterioară a animalelor. Au fost supuse observărilor modificările apărute. S-a înregistrat timpul apariţiei fenomenelor de intoxicaţie şi al decesului animalelor. Vizual s-a determinat tabloul clinic al intoxicaţiei. Animalele decedate din fiecare lot au fost disecate în mod separat pentru efectuarea studiului organelor interne şi confirmarea modificărilor obţinute în experienţă. Pentru determinarea toxicităţii cronice au fost folosiţi 30 şobolani masculi, în vârstă de 34 luni, cu masa corporală de 280-340 grame la iniţierea studiului. Şobolanii s-au repartizat în trei grupe, în celule aparte. Lotul intact a fost constituit din 7 animale, grupele experimentale – din câte 8. Neamon-hepa s-a adăugat în hrană (terci). Dozele au fost selectate conform recomandărilor metodice şi datelor obţinute la determinarea toxicităţii acute. Şobolanii erau supravegheaţi până la ingerarea completă a alimentelor. Experienţele au durat 180 zile. Investigarea acţiunii hepatoprotectoare şi antioxidante ale preparatului Neamon-hepa a fost efectuata pe soricei cu hepatita toxică indusă de CCl4. Modelarea hepatitei cronice a fost efectuată prin administrarea cronică a CCl4 a cîte

74

1 ml/kg diluat în volum egal cu ulei de susan (Sigma) injectate subcutanat de 2 ori pe săptamână timp de 3 săptămâni. Neamon-hepa a fost administrat pe parcursul a 25 zile cu apă potabilă. Reiesind din volumul de apă zilnic consumat au fost calculate dozele în următoarea proporţie: 10, 50 şi 100 mg/kg. În ziua a 5-a de la ultima tratare cu CCl 4 animalele au fost sacrificate. Masa corporală a fost monitorizată săptămânal. După decapitare s-au prelevat rapid sângele şi ficatul în întregime, care a fost cântărit, divizat în mai multe fragmente şi stocate conform cerintelor protocolare ale parametrilor urmăriţi. Au fost evaluate 9 loturi (câte 9-12 în fiecare): I - martor; II - şoriceii cărora li s-a administrat Neamon-hepa 10 mg/kg; III – şoriceii cărora li s-a administrat Neamon-hepa 50 mg/kg; IV - şoriceii, cărora li s-a administrat Neamon-hepa 100 mg/kg; V - şoriceii, supuşi intoxicaţiei du tetraclorură de carbon (CCl4); VI – şoriceii, cărora li s-a administrat Neamon-hepa 10 mg/kg în cadrul intoxicaţiei cu CCl4; VII- şoriceii supuşi acţiunii preparatului nominalizat în doză de 50 mg/kg în condiţii de intoxicaţie; VIII - şoriceii supuşi acţiunii preparatului Neamonhepa 100 mg/kg în intoxicaţie; IX – animalele intoxicate cu tetraclorură de carbon, doar ulei de susan. Studiul biochimic complex a inclus aprecierea: 1. Conţinutului proteinei totale. 2. Nivelului alanin-aminotransferazei (ALT), aspartat-aminotransferazei (AST), fosfotazei alcaline (FA) şi lactat dehidrogenazei (LDG). 3. Activităţii enzimelor - cheie ale sistemului antioxidant: superoxiddismutazei (SOD), catalazei, glutationperoxidazei (GPX). Analiza statistică a fost efectuată folosind programul MS Excel şi Student T-test cu stabilirea semnificaţiei diferenţelor dintre loturile comparate, P<0,05 fiind considerat semnificativ. Rezultate şi discuţii Evaluarea toxicităţii acute a preparatului. La administrarea substanţei enteral nu s-au constatat modificări în comportamentul şobolanilor şi nici decesul lor pe parcursul a 7 zile de observaţie. Rezultatele obţinute au fost prelucrate statistic după metoda Kurber şi metoda celor mai mici pătrate şi probit – analizei după V. B. Prozorovskii. Evaluarea toxicităţii cronice. Toxicitatea cronică a fost determinată pe şobolani (masculi) cu masa corporală între 130 şi 140 grame, repartizaţi în trei loturi: lotul martor din 7 animale şi două loturi de studiu a câte 8 animale. Experienţele au durat 30 zile. Pe parcurs nu s-au constatat modificări în comportamentul animalelor din toate loturile. În decurs de 30 zile animalele din toate loturile au adăugat în greutate, însă în loturile experimentale s-a constatat o creştere mai mare a masei corporale decât în cel martor. Astfel, acest indice s-a majorat la animalele cărora li s-a administrat Neamon-hepa în comparaţie cu şobolanii din lotul martor. La examinarea macroscopică a organelor interne nu s-au depistat modificări patologice. În urma analizei rezultatelor obţinute s-a constatat, că la animalele intacte Neamon – hepa în doză de 10, 50 şi 100 mg/kg nu modifică masa corporală la sacrificare, masa ficatului, raportul masă ficat/corp şi proteina totală. În intoxicaţia cu CCl4 scade masa corporală la sacrificare, masa ficatului creşte de 2 ori, raportul masă ficat/corp creşte de 3 ori, proteina totală scade cu 20%. Neamon-hepa în doză de 10 mg/kg are tendinţa creşterii masei corporale la sacrificare, reducerii masei ficatului, a raportului masă ficat/corp cu 30% şi sporirii neesenţiale a proteinei totale. La utilizarea capsulelor de Neamon-hepa în doză de 50 mg/kg se constată restabilirea mai pronunţată a masei corpului, ficatului şi a proteinei totale comparativ cu administrarea preparatului nominalizat în doză de 10 mg/kg, însă acestea nu ating valorile lotului de control. De menţionat, că la administrarea preparatului Neamon-hepa în doză de 100 mg/kg se atestă normalizarea tuturor indicilor ponderali ai şobolanilor, inclusiv şi nivelul proteinei totale în ficat pînă la indicii grupului de control. 75

în caz de infarct de miocard şi de miopatie. s-a redus de circa 2 ori activitatea enzimelor citolizei ALT şi AST.0±11.3 III 5.64±0. nivelul sanguin de AST creşte mai puţin decât cel al ALT. lactatdehidrogenazei cu 45% şi nivelul colesterolului seric cu circa 30% (tabel 1). În conformitate cu datele obţinute. în principal. Nivelul ei creşte în caz de distrugere a celulelor.9±2. fosfotazei alcaline şi lactatdehidrogenazei.6 554. Alanin-aminotransferaza este prezentă mai ales în ficat şi în rinichi. care.5±8. în cursul altor boli ale ficatului (cancer. şi în cantităţi mai mici .2±31.5±0.8±0.7±0.3 118.14 1. preponderent.3±43. obstrucţia biliară etc.3 101.4±0.5** ** ** ** VIII 10.78 226.4±0. care conduce la alterarea oxidativă a membranelor biologice.7±5.7±67. pot duce la creşterea concentraţiei FA din sânge. fosfotazei alcaline şi a lactat dehidrogenazei.5±0.2 230.4±52. Neamon-hepa la animalele supuse intoxicaţiei cu CCl 4 reduce neînsemnat activitatea acestor fermenţi în doză de 10 mg/kg.6±11.2 100.4 45.8 54.3±2. În serul prelevat de la animalele care au fost tratate cu doza maximală de Neamon-hepa a scăzut de 2 ori nivelul bilirubinei totale. LDG (U/L) 234. În intoxicaţia cu CCl4 creşte activitatea tuturor enzimelor studiate de 2-3 ori.58±0.9# 1348.15 Peroxidarea lipidică este un mecanism autocatalitic.4 43.4 954.6# 422.0±4. s-a constatat că Neamon-hepa la animalele intacte nu influenţează conţinutul transaminazelor.05 şi ** p<0.7** IX 6.2±0.3# ** VI 20.6±16.60±0.6 Colesterol (mmol/L) 1.8 691. 76 .5±11.8 231.1±69. corespunzător. că doza optimă a preparatului Neamon-hepa este de 100 mg/kg pentru restabilirea masei corporale.8** 241.8** 771.36** 1.7±14. hepatita toxică cauzată de tetraclorura de carbon.3±9. mai pronunţat se observă această tendinţă în doză de 50 mg/kg.4 289. Nivelul său creşte în caz de distrugere a celulelor ficatului – în special.5 41. precum sunt leziunile celulelor ficatului.1 VII 14. Două transaminaze prezintă interes clinic: ALT şi AST.59±0.) şi în cursul infarctului de miocard. în celulele muşchilor striaţi.7±8.15 5.6±0.3±20. formând aducţi de tipul malondialdehidei şi hidroxinonenalei (6.2 227.9** 689.4 252.uneori în masură foarte mare. Tabelul 1 Influenţa preparatului Neamon-Hepa asupra stării funcţionale a ficatului la animalele cu şi fără intoxicatie cu CCl4 Lotul Bilirubina AlAT AsAT FA totală (U/L) (U/L) (U/L) (µmol/L) I 5. care se leagă de moleculele intra.7±18.3** 313. ale ficatului şi în globulele roşii. Cea mai mare parte a FA este produsă la nivelul ficatului şi al oaselor.33 4. Consecinţele dăunătoare ale acestui mecanism sunt legate parţial de formarea produselor reactive aldehidice.12 1.8±3.5 243.39* 3.5±22.4 107. acest nivel mai creşte.7 539. Un nivel crescut de LDG poate indica afectarea hepatică şi "moartea" celulelor sanguine.9 II 5. Acest proces se află sub controlul sistemului antioxidant.1# 1072.5 Legendă: # p<0. În caz de distrugere a celulelor ficatului.57±0.1 914.8±59.8±15.2±3.001 comparativ cu lotul intoxicat cu CCl4(V). în cursul unei hepatite virale.9 99. de exemplu.7±12.32±0.7±6.7** 738. însă în proporţii mai mici. înainte de apariţia icterului .7±7. reglează reacţiile lanţului de oxidare (5).001 comparav cu lotul de referinţă (IX).7 IV 5.3±15.4 46. Aspartat-aminotranferaza se află.5 V 22.2# 1139.Aceasta ne mărturiseşte faptul.09±0. Un rol important în diagnosticarea hepatitelor şi cirozei hepatice îi revine nivelului de transaminaze (ALT şi AST). * p<0. Simultan Neamon-hepa 100 mg/kg a diminuat cu 35% activitatea fosfatazei alcaline.72±0. Unele afecţiuni.45# 5.de intestine.3±22. raportului masa ficat/masa corporală şi proteinei totale.8* 346.sau extracelulare.3 240.7±36.5±3.95±0.8 1042.8).5±23. masei ficatului. Testul pentru fosfotaza alcalină este realizat pentru a se stabili concentraţia acestei enzime în sânge. ciroza.9±7.6±2.4±29.2±0.12 1.5±28.7 483. rinichi şi placentă.

hepatoprotector. AST. Aspartatul de arginină stimulează metabolismul celular. Astfel.27±0. 11). transferă metabolismul pe calea aerobă (9). BioR este un preparat indigen obţinut prin extragere şi fracţionare din biomasa tulpinei algei cianofite Spirulina platensis (Nordst) Geitl. Manifestă acţiune nootropă şi antiamnezică. preîntâmpină modificările metabolice ale aminoacizilor mediatori.25 1.05 şi ** p<0.05 0.3±1.72 7. S-a constatat efectul antioxidant la administrarea preparatului Neamon-hepa care poate preveni stările extremale ale organismului.52 1. că utilizarea raţională a acestui preparat poate contribui la menţinerea homeostazei organismului.87* 7.67±0.4±0. Componentul aspartat normalizează procesele reglării nervoase. creşte fosforilarea unui şir de proteine în SNC (4).07** mg/kg Legendă: # p<0. care se manifestă prin sporirea rezistenţei generale a organismului. glutationperoxidozei cu 40 -60% şi creşte reactivitatea acidului tiobarbituric de 3 ori. catalazei.08* CCl4 + NH 50 mg/kg 19. stimulează eliminarea hormonului de creştere din hipofiză. metabolismul ureei.7±0. 55% şi 30% (în comparaţie cu grupul de control). imunomodulator.8±0.55** 9.90* 14.08* CCl4 + NH 100 22.9±0.83** 8.8±0. Prezenţa în componenţa lui 77 .CCl4 a micşorat activiteatea superoxiddismutazei.08 0. FA.2±0. Posedă un spectru larg de acţiune: citoprotector.03±0. antiviral.55 10.0±0.06** 0. Întrebuinţarea preparatului Neamon-Hepa timp de 30 zile nu a cauzat careva afecţiuni cu repercusiuni vizibile în dinamica greutăţii corporale şi în starea funcţională a ficatului.35* 0. În urma cercetărilor s-a determinat ca Neamon-hepa preîntâmpină modificările acestor indici pe fondal de intoxicaţie cu CCl4.001 comparativ cu lotul martor intoxicat cu CCl4.02 # # # # CCl4 1ml/kg 13. Arginina se foloseşte în tratamentul şi profilaxia encefalopatiei hepatice cauzate de surplusul de amoniac în creier (10.1±0. Rezultate majore au fost constatate.96 18.62±0.8±0. hipolipemiant.40±0. Totodată administrarea remediului la animalele cu afectarea cronică a ficatului a redus semnificativ declinul masei corporale. reglează nivelul zahărului în sânge şi reduce acidoza lactică. determinată de efortul muscular. cât şi în condiţiile alterării cronice a ficatului. Studiul efectuat a urmărit investigarea acţiunii preparatului Neamon-hepa administrat atât pe animale intacte. regenerant.9±0.18** 17.8±0.80 11. catalazei.001 comparav cu lotul control. în grupul caruia s-a administrat 100mg/kg de preparat. peroxidarea lipidică indusă de CCl4 a fost atenuată în loturile la care s-a administrat Neamonhepa (tabelul 2).09# CCl4 ± NH10mg/kg 16. diminuarea procesului de deteriorare celulară şi a morbidităţii în cadrul afecţiunilor hepatice. LDG şi colesterolului seric.84±0. ALT. antiinflamator. în special.32±0.7±0.52 0. În acest context se poate de presupus. Efectele benefice a preparatului Neamon-hepa pot fi atribuite tuturor componentelor şi anume aspartatul de arginină. glutationperoxidozei respectiv cu 65%.05** 0.06* 0.37** 0. Manifestă acţiune antioxidantă şi de stabilizare a membranelor celulare şi lizozomale prin normalizarea metabolismului glutationului şi menţinerea la un nivel optim a echilibrului dintre sistemele de oxidare peroxidică a lipidelor şi cel antioxidant.3±1. contribuie la neutralizarea şi eliminarea amoniacului. Tabelul 2 Efectele preparatului Neamon-Hepa asupra enzimelor sistemului antioxidant şi a activităţii acidului tiobarbituric Grup SOD Catalaza GPX Acidul tiobarbituric (U/mg (U/mg (U/mg Ficat Plasma protein) protein) protein) (µM/g ) (µM/L) Lotul de control 25. spironolactona şi BioR. În acelaşi timp tratamentul dozo-dependent cu Neamon-hepa a stabilit micşorarea nivelului ridicat de acid tiobarbituric în ficat şi plasmă respectiv cu 90% şi 70%.36±0.85** 15.4±0.48±0. a diminuat substanţial hepatomegalia şi a augumentat starea funcţională a ficatului exprimată prin reducerea bilirubinei totale. şi sa manifestat prin sporirea activităţii SOD. * p<0.24±0.

Valica. 2. Producător ÎCS Eurofarmaco SA. Produsul policomponent ce posedă un spectru de acţiune multidirecţionat este destinat să asigure un efect terapeutic complex.. 2004. Chisinau. regenerativ. 100(3): 1420-5. 8.17(2): 193-210. Neamon-hepa s-a dovedit a fi inofensiv la administrarea enterală în dozele studiate. Oxidative and nitrosative stress and fibrogenic response. 7. Concluzii 1.Rusnac. P.Valica Medicamentele autohtone combinate-actualităţi şi perspective. Valica Vl. Spironolactone alone or in combination with furosemide in the treatment of moderate ascites in nonazotemic cirrhosis. Pros and cons of L-arginine supplementation in disease. S.a aminoacizilor. Fe. Cruierul medical. 3.Parii. 1157 p 5. Nieto N. Cr. Parii B. Se. 3. et al. L. J Hepatol 2003. P. Neamon-hepa se prezintă în capsule 834 mg N30 în flacoane. stimulează procesele de regenerare a ţesuturilor şi influenţează pozitiv asupra imunităţii celulare şi humorale (4. A randomized comparative study of efficacy and safety. V. (Chişinău. Bibliografie 1. de Nigris F. etc. Santos J. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.Golovin. Matcovschi C. Chişinău.Parii.61-62. 6. 2006. fapt argumentat prin creşterea activităţii SOD. P. În cadrul tratamentului cu Neamon-hepa nu se determină reducerea masei corporale şi creşterea masei ficatului la animalele intoxicate cronic cu CCl4. Vissers YL. Este un antagonist specific al aldosteronului. oligopeptidelor şi a microelementelor Mn. 4.Parii. Procopişin V. L. 9. 39: 187–92. Nutr Res Rev. Clin Liver Dis.. precum şi efecte generale: imunostimulator. Republica Moldova).Rusnac. Are efect diuretic şi antihipertensiv. catalazei şi glutationperoxidozei. fosfotazei alcaline şi lactatdehidrogenazei. Urtasun R. Ignarro SW et al. B..31-34. Parii B. Parii S. Astfel. Conde de la Rosa L. Pardo A. Bio R: Studii biomedicale si clinice. Efectele protectoare ale remediului autohton Neamon-Hepa în hepatita indusă cu tetraclorură de carbon. Neamon-hepa reprezintă un medicament cu acţiune polivalentă având ca ţintă terapeutică acţiuni farmacologice concrete: diuretic cu economisirea potasiului. M. 2008. fapt ce ar contribui la diminuarea complicaţiilor în ciroza hepatică. Proc Natl Acad Sci U S A. Rusnac L. V. Debats IB. magneziu şi hidrogen. Nr 1 -2010. legându-se competitiv cu receptorii acestuia la nivelul tubilor contorţi distali. S. Nr 1. et al. 2. Spironolactona reprezintă un produs medicamentos diuretic ce economiseşte potasiul. 375 p. Componentele de bază sunt aspartatul de arginina. Zn.33-36.5). energizant. spironolactona şi BioR-ul care prezintă o formulă de perspectivă datorită potenţării efectului hepatoprotector. Activitatea antioxidantă a preparatului Neamon-hepa este înaltă. Luiking YC.Todiraş.Todiraş. 2003..2007.Parii. suplinire de aminoacizi cu neutralizarea amoniacului din organism. B. Curierul medical Nr 2-2010.Golovin.Rudic. P. 7). Preparatul Neamon-hepa a demonstrat o acţiune hepatoprotectoare marcată prin micşorarea activităţii transaminazelor. Beneficial effects of antioxidants and Larginine on oxidation-sensitive gene expression and endothelial NO synthase activity at sites of disturbed shear stress. Cu. Some directions of pharmaceutical industry development in Republic of Moldova. Ghid farmacoterapeutic. 78 .-2009.. P. V. Stimulează excreţia ionilor de sodiu şi apă în schimbul celor de potasiu. Preparatul combinat indigen Neamon-hepa a fost conceput ca un medicament cu acţiune polifuncţională în domeniul abordat în perspectiva reducerii concentraţiei de amoniac în creier. 12(4): 769-90. M. Spironolactona este unul din cele mai eficiente diuretice ce menţin ionii de kaliu în celule (4. Planas R. Lerman LO.

inofensive şi puţin costisitoare. Valentina Butorova3 Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică1. că uleiul din seminţe de struguri conţine multiple substanţe antioxidante cu o activitate foarte înaltă: proantocianide. antioxidantă etc. SUC GASTRIC ŞI SÂNGE LA PACIENŢII CU ULCER DUODENAL 1 Lilia Podgurschi .Б. Actualitatea temei Ulcerul gastro-duodenal în structura maladiilor tractului digestiv deţine unul dintre primele locuri. uleiul din seminţe de struguri. Una din direcţiile prioritare ale farmacoterapiei ulcerului peptic. Rezumat Pacienţii cu ulcer duodenal. Lee KH. gastric juice and Blood of Duodenal Ulcer Patients Peptic ulcer patients. contribuind la normalizarea şi stimularea proceselor metabolice. F factor . Москва. care prin acţiunea sa 79 . care au suplimentat la schemele clasice de tratament regesanul. 2002. Леонова М. both in the gastric mucosa and juice and in the serum and erythrocytes.. Catedra Boli interne № 62. majorarea capacităţilor adaptive ale organismului. Conform ultimelor date incidenţa maladiei se află în creştere permanentă.. La fel şi elaborarea medicamentelor noi eficiente. cercetările în acest domeniu continuie în diverse direcţii prin asocierea acestor scheme cu preparate din variate grupe farmacologice ce posedă acţiune citoprotectoare şi regeneratoare. 63(6): 1043-50. constituind o problemă majoră medicală şi socio-economică. au demonstrat o diminuare mai intensă a peroxidării lipidelor apreciat prin determinarea dialdehidei malonice şi intensificarea activităţii sistemului antioxidant apreciat prin determinarea superoxiddismutazei şi catalazei. 2002. Datele ştiinţifice de ultima oră. constituie preparatele medicamentoase gastro. Doina Barba2. Wei CL. activităţii antioxidante totale. who have been added Regesan to the classic schemes of treatment.В.357 стр. Hon WM. Schemele actuale de tratament ale ulcerului duodenal nu rezolvă problema recidivelor şi complicaţiilor. epicatechine. Lucrarea prezentată face parte din cadrul proiectului de inovare şi transfer tehnologic „Elaborarea şi producţia capsulelor cu conţinut de Neamon-Hepa şi eficienţa preparatului în ciroza hepatică”.şi citoprotectoare. Основы Клинической фармакологии и рациональной фармакотерапии. INFLUENŢA ULEIULUI DIN SEMINŢE DE STRUGURI ASUPRA STRESULUI OXIDATIV ÎN MUCOASĂ. Белоусова Ю. 11. Victor Ghicavîi1. relevă. factorului F. în special. ce posedă acţiune citoprotectoare şi regeneratoare constituie uleiurile vegetale şi.10. ce accelerează capacitatea de regenerare a defectelor ulceroase ale mucoasei. cât şi în ser şi eritrocite. atât în mucoasa gastrică şi sucul gastric. Induction of arginase II in livers of bile ductligated rats. că utilizarea produselor vegetale biologic active asigură efectul farmacologic maxim. Biochem Pharmacol. showed a more accelerated decrease of lipids peroxidation established by malonic dialdehide assessment and increase of the antioxidant system activity established by the assessment of superoxide dismutase and catalase . Catedra Boli interne № 33 USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Regesan Influence upon the oxidative Stress in the mucosa. Una din grupele de preparate. Deaceea. et al. fitosteroli. of the total antioxidant activity (TAA). S-a constatat.

65±0.87*** 3.3 ani) cu ulcer duodenal la care s-a determinat influenţa uleiului din seminţe de struguri asociat la schema de tratament omeprazol-claritromicină-metronidazol asupra dinamiei sistemului prooxidant/antioxidant.72±0.9%.74 nmol/g până la 17.SAO în mucoasa gastrică Lotul I (n=25) Indice DAM. gravitatea evoluţiei bolii.83±0.68*** 4. uc/g CAT. Scopul studiului constă în studierea influenţei tratamentului complex al ulcerului duodenal asociat cu ulei din seminţe de struguri asupra sistemului prooxidant/antioxidant din mucoasa gastrică şi sucul gastric. Controlul a fost efectuat în ziua a 12±2 zile de tratament.02±1.74 3. vârstă.9 nmol/g până la 22. Materiale şi metode În sudiu au fost incluşi 50 pacienţi (vârsta medie -36.96 1.2%. factorul F (FF═CATx SOD/ DAM).82±0. Datele obţinute au demonstrat.61±0. p<0. urmând ca preparatul antisecretor să fie administrat până la finele curei de tratament.14±1.05) (tab. claritromicină ( 1000 mg/zi) şi metronidazol (1500 mg/zi).87±0. nmol/g SOD.71 nmol/g (4.12 22.25 2.01. 80 . p>0.83±0.72±0. Tabelul 1 Influenţa tratamentului asupra parametrilor sistemului POL. ser şi eritrocite.13 17. Bolnavii au fost subdivizaţi în 2 loturi în funcţie de schemele terapeutice utilizate: pacienţii lotului I (n=25) au administrat omeprazol (40 mg/zi).41 1.9 3.80±0. activitatea antioxidantă totală (AAT).23 19. dar suplimentat cu uleiul din seminţe de struguri câte o lingură de masă de 4 ori pe zi cu 30-40 minute până la mese timp de 14 zile. cât şi în ser şi eritrocite.17 18. Loturile de pacienţi examinate au fost omogene după sex. La pacienţii lotului II nivelul DAM s-a redus de la 24. Declanşarea acestuia la nivelul mucoasei gastrice şi duodenale se manifestă prin intensificarea peroxidării lipidelor (POL) şi diminuarea activităţii sistemului antioxidant.03±0. intensifică regenerarea celulară şi mecanismele de protecţie din mucoase şi piele.2±1. (cu 26. Rezultate şi discuţii Literatura ştiinţifică modernă ne confirmă rolul important al stresului oxidativ în patogeneza ulcerului duodenal. mmol/g F.71 3.83±0. iar cei din lotul II (n=25) – au administrat acelaşi tratament.68 nmol/g. pylori a fost efectuată timp de 7 zile.001).***-p<0. considerată drept “standard de aur” în tratamentul ulcerelor asociate cu H.1).001-diferenţa indicilor până şi după tratament. atât în mucoasa gastrică şi sucul gastric.31** 13.25 19.09*** Notă:**-p<0.55±0.38±0. Datele studiului au demonstrat diminuarea mai intensă a dialdehidei malonice la pacienţii din lotul II.11 24.01±0. Conform hotărîrii de la Maastricht-2 şi -3 terapia “triplă”. care au suplimentat uleiul din seminţe de struguri la schema clasică de tratament. prin urmare.12±0. uc/g ţesut Până la tratament După tratament Lotul II (n=25) Până la tratament După tratament 23. că terapia triplă a contribuit la diminuarea conţinutului DAM în mucoasă la pacienţii din lotul I de la 23.92±0.contribuie la restabilirea echilibrului dintre sistemul prooxidant şi antioxidant şi. Evoluţia stresului oxidativ s-a efectuat prin studierea proceselor lipoperoxidării şi a activităţii enzimelor sistemului antioxidant.01±0. Rezultatele tratamentului au fost apreciate prin studiul indicilor sistemului prooxidantdialdehida malonică (DAM) şi a sistemului antioxidant – superoxiddismutaza (SOD) şi catalaza (CAT).65±0.

conţinutul CAT a diminuat de la 19. Datele literaturii denotă despre creşterea nivelului DAM în sucul gastric.05).12±0. În continuare s-a recurs la determinarea activităţii POL şi sistemului antioxidant în sucul gastric.55 2. că la pacienţii cu ulcer duodenal se constatată o diminuare a activităţii sistemului enzimatic antioxidant manifestată prin micşorarea conţinutului SOD în mucoasa gastrică. Influenţa tratamentului antiulceros asupra nivelului DAM în sucul gastric.11 uc/g (10. 1). cât şi în cele patologice.82±0. ce au suplimentat uleiul la schema triplă. La pacienţii din lotul II.5 0 OCM Până la tratament OCMU După tratament p<0.09 uc/g (27.1).23 uc/g până la 3.1). La pacienţii din lotul II.03±0.02±1.1 1 0. ce denotă despre reducerea stresului oxidativ local. 81 .001) după cura de tratament. În studiul efectuat terapia triplă standard a manifestat o tendinţă de micţorare a nivelului CAT în mucoasă la pacienţii din lotul I de la 19.61±0.31 uc/g (cu 34. la asocierea uleiului din seminţe de struguri a contribuit la diminuarea nivelului DAM cu majorarea SOD în mucoasa gastrică.55±0. Procesele POL se consideră ca reacţie de adaptare nespecifică a organismului şi ca un important factor lezant în inducerea schimbărilor ireversibile şi moartea celulară.83±0. p<0.80±0.Peroxidării lipidelor se atribuie un rol important atât în fenomenele fiziologice. Totodată la bolnavii cu ulcer duodenal s-a depistat o majorare exagerată a nivelului CAT în mucoasa gastrică. Rezultatele obţinute au arătat.1). iar la cei din lotul II nivelul SOD a crescut de la 3.5 p>0.3 %. Sistemul antioxidant al organismului este îndreptat împotriva caracterului exagerat al POL. Studiul conţinutului parametrului respectiv în sucul gastric până şi după tratamentul antiulceros a demonstrat.6%.13 uc/g până la 3.62 2.96 mmol/g până la 13.41 nmol/ml DAM Fig. p>0.05).87±0. Astfel.92±0.4%.25 mmol/g (cu 4.001) (tab. În cadrul investigaţiilor efectuate s-a depistat o majorare a factorului F în mucoasă la pacienţii lotului I de la 1.68 2.17 uc/g (cu 7%. p>0.5 2 1. terapia triplă standard şi.87 mmol/g (cu 28.25 uc/g până la 4. că la pacienţii din lotul I conţinutul SOD în mucoasă s-a majorat pe fondalul tratamentului de la 3. p>0. în deosebi. ce confirmă despre reducerea proceselor de peroxidare a lipidelor ( fig. p<0. 2.01).1.38±0.41 mmol/g până la 18. că DAM a diminuat la pacienţi din ambele loturi. Creşterea activităţii SOD în mucoasa gastrică s-a dovedit a fi invers proporţional diminuării DAM (tab.12 uc/g până la 2. p<0.6%. care au suplimentat ulei din seminţe de struguri factrul F a crescut de la 1.14±1. În literatură sunt comunicări.9%.001 2.

care a diminuat pe fondalul tratamentului până la valoarea 5.41±0.13 nmol/ml. nmol/ml 29. Alt substrat pentru studiu au servit eritrocitele.36±71.II majorarea a fost mai pronunţată .14 28. că farmacoterapia cu schema clasică asociată cu ulei de seminţe de struguri contribuie la diminuarea mai intensă a proceselor peroxidării lipidelor.08±0.12*** 19. Aceste date vorbesc despre faptul.52 până la 19.9 %.06 nmol/ml.91±1. p<0. Studiul nivelului DAM în ser ne-a relevat o majorare a nivelului de DAM până la iniţierea tratamentului (tab.36±0.52 3078. datele fiind neveridice.27±0.28 Până la tratament DAM. cât şi după tratament.1%. ce au asociat uleiul s-a constatat o reducere semnificativă a parametrului de la 2.37±1. p<0.001). Ulterior s-a recurs la studiul dinamiei parametrilor stresului oxidativ în ser la pacienţii cu ulcer duodenal. Datele obţinute în timpul studiului ne permit.61 2943.08±0. însă indicii au fost diferiţi în dependenţă de tratamentul efectuat.36±71. Pentru elucidarea importanţei acidului clorhidric în dezvoltarea proceselor POL s-a utilizat testul de stimulare cu aminofilină a secreţiei gastrice.01*** 1. în sucul gastric şi în ser.01 uc (cu 1.01.62±0.45±1. Dinamie analogică se observă şi la factorul F . iar la pacienţii lotului II de la 3078.04 nmol/ml (cu 10. că hipersecreţia gastrică nu este factorul primordial în iniţierea POL.5%.0%.001) (tab. iar la cei ce au suplimentat uleiul din seminţe de struguri.34±0.2).12 nmol/ml (cu 8. ce a constituit 15. La pacienţi din lotul I nivelul DAM iniţial a constituit 6.33±0.001-diferenţa indicilor până şi după tratament. nmol/l Indice AAT.48 nmol/ml (cu 32.2 %.45±1.91±1.68±0.55±0.de la 1. să concluzionâm.01).01 uc (cu 5.1). iar la pacienţii lotului II. Tabelul 2 Influenţa uleiului din seminţe de struguri asupra parametrilor POL-SAO în ser Indicii Lotul I ( n=25) După tratament 5.07 nmol/ml până la 2. acest parametru s-a redus de la 6. p<0. p<0. manifestat prin diminuarea DAM şi intensificarea activităţii sistemului antioxidant în mucoasa duodenală.67%.5%.***. până la 2.9 %.1).27±0. p>0.1).28 până la 2586. Studiul iniţial al conţinutului DAM în ser la pacienţii cu ulcer duodenal după stimularea cu aminofilină nu prezenta devieri semnificative faţă indicii obţinuţi până la stimulare atât până la tratament.14 până la 5.64±1. 82 .31±0. care s-a redus după cura de tratament până la 24.06 nmol/ml (cu 2.1).31±0.24 Lotul II (n=25) Până la tratament 6.001. în care s-a apreciat activitatea sistemului antioxidant (tab. uc 1. iar la pacienţii din lotul II – s-a micşorat de la 28. Indicele AAT s-a majorat de la 1.38** * 1. Rezultatele obţinute ne confirmă efectul benefic al tratamentului antiulceros complex la pacienţii.01 După tratament 5. nmol/ml 6.34±0.starea antioxidantă a sângelui.3 %.46±55. ce au suplimentat uleiul.01 până la 1. Unii autori specifică amplificarea stresului oxidativ în ser la pacienţii cu ulcer duodenal. care determină influenţa enzimelor asupra lipoperoxidării. p<0.12 nmol/ml (cu 19.88 nmol/ml. ce au suplimentat la tratamentul de bază şi uleiul din seminţe de struguri.6 %. p<0.2).13 CAT.52±51.04 până la 2943.36±0.64±55. La pacienţii din lotul I conţinutul CAT în ser a constituit 29.61 nmol/ml (cu 16. La pacienţii lotului I. p>0.37±1.01 1.01 până la 1. iar la pacienţii lotului II.001) (tab.33 ±0. p>0.40±0.01 Notă:**-p<0.64±55. la pacienţii lotului I.73±0. 3).52±51.38 nmol/l.40±0.48*** 2586.04 FF. Pe parcursul tratamentului s-a observat dinamia pozitivă a nivelului catalazei în ambele loturi.73±0. la pacienţii din lotul I DAM în sucul gastric s-a micşorat neesenţial de la 2.24 nmol/l (cu 7.p<0.88 3063. 46±55.1).001).Astfel.factorul F a diminuat de la 3063.64±1.12** 24. p>0.

2007.91 ME/mg/Hb (cu 20. Nakamori K. Food Chem..p<0. Vitols S. Zhang X. et al. la pacienţii lotului I SOD în eritrocite până la începutul tratamentului a constituit 48.Tabelul 3 Indicii sistemului antioxidant în eritrocite până şi după tratament antiulceros Lotul I ( n=25) Indice SOD ME/mg/Hb CAT nmol/ml Până la tratament 48. care au administrat tratamentul de bază – I s-a micşorat de la 390. 14-16. că hipersecreţia gastrică nu este factorul primordial în iniţierea lipoperoxidării. Li W. p<0. Asocierea uleiului din seminţe de struguri la tratamentul standard al ulcerului duodenal contribuie la intensificarea mai exprimată a activităţii antioxidante. p<0.86 Lotul II (n=25) Până la tratament 48. sistemul antioxidant şi unele determinante clinice în ulcerul duodenal cu multiple defecte // Congresul II al interniştilor din Moldova. a determinat o reducere mai rapidă a lipoperoxidării în mucoasa gastrică. La pacienţii lotululiu II iniţial nivelul SOD a diminuat de la 48.. sucul gastric şi ser. Cluj-Napoca.31 până la 339. Hargrove J.5%.47 După tratament 45. Koga T. 4. Astfel. 2008.45. Corelaţii dintre procesele de peroxidare lipidică.3).09±4. 83 .47 până la 380. 2000. *** .3%..76±0 . 5.001). Inhibition of protein glycation by skins and seeds of the muscadine grapes // Biofactors 2007. Jensen J.09±4. Hellstrom P.1).72±0. Farrar J. Increase of antioxidative potential of rat plasma by oral administration of proanthocynidin-rich extract from grape seeds //Journal of Agricult.L.18±3..45±2.4%.83 ME/mg/Hb până la 38..S. 2. Sin.31 După tratament 38.. Bezu GH. et al. Moro K.Y. dar totuşi s-a constatat o evoluţie mai benefică la bolnavii cu ulcer duodenal.18±4.K.76±0.M. la pacienţii.. Catalaza.95 390.97 ME/mg/Hb (cu 6.18±3. Toxicology 2004.p<0. Concluzii 1.82±0. Stresul oxidativ în bolile interne. Anti-inflamatori effect and mechanism of proanthocyanidins from grapes seed // Acta Pharmacology. Dejica D. Egebo M.30 (3):193-200. Arteni I.72±0. ce au suplimentat ulei din seminţe de struguri la schema clasică omeprazol-claritromicinămetronidazol. 7. Datele obţinute vorbesc despre faptul.2%.L.86 nmol/ml (cu 2. p<0. 56(3): 11051115. 2.05. et al.18±4.98 nmol/ml (13. fiind majorată iniţial în eritrocite.01).001. însă nu a revenit la normă.47: 18-97. Ţâbârnă I.98*** Notă: *. The choise of proton pump inhibitor: Does it matter ? // Basic Clinical Pharmacology. 94:106-111. 2 şi 3 săptămâni de observaţie a demonstrat o dinamie pozitivă atât în lotul I. DemiraY.91*** 339. 3. 3: 39-42.91±0.. 500 3.diferenţa indicilor până şi după tratament. Uleiul din seminţe de struguri.83 391. p>0.001) (tab. Hartle D. cât şi în lotul II.95 ME/mg/Hb.91±0. 2001.82±0.45±2. 6. Aprecierea eficacităţii clinice a schemelor de tratament utilizate la pacienţii loturilor I şi II peste 1.S. utilizat în tratamentul complex la pacienţii cu ulcer duodenal. Prediction of wine color attributes from the phenolic profiles of red grapes (Vitis vinifera) // J Agric. and Food Chemistry 1999.G. et al. Chişinău. iar pe fondalul tratamentului asociat cu uleiul de seminţe de struguri – lotul II catalaza s-a redus de la 391. iar după tratament . Bibliografie 1. Studiul iniţial al conţinutului de SOD în eritrocite la bolnavii cu ulcer duodenal după stimularea cu aminofilină nu prezenta la fel devieri semnificative.97* 380.

Л. Chişinău. Jacyna M. Rezumat Imupurinul exercită o influenţă semnificativă asupra imunităţii umorale şi celulare. De menţionat că eforturile lor s-au soldat deja cu rezultate importante: în practica medicală au fost introduse unele suplimente alimentare sau medicamente entomologice cu proprietăţi antivirale. arginina. hormoni. O atenţie deosebită se acordă preparatelor imunotrope de origine naturală. care se apropie tot mai mult de cele mai puternice imunomodulatoare.к. their blasttransformation and production of immunoglobulins. Dumbrava V. 2008.J.T. Actualitate Actualmente. entomologic drug contributed to the normalization of lymphocytes B and T. alanina. Imupurinul reprezintă o biomasă de origine entomologică. Богатов Ю. specialiştii în domeniul biologiei au constatat că insectele pot produce o mulţime de substanţe biologic active (peptide. Ariga T.S. Simultaneously. fenilalanina. 11. Concomitent au loc modificări importante ale populaţiilor limfocitelor T. ACŢIUNEA IMUNOMODULATOARE A IMUPURINULUI IN VITRO PRIN REACŢIA DE FORMARE A ROZETELOR Ina Pogonea Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinica USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Immunomodulating action of imupurin in vitro through rosettes formation reaction Imupurin exerted significant influence on the humoral and cellular immunity. 13. Saito M. Infecţia Helicobacter pylori.130.. Мocква. acidul glutamic.). acidul γ84 . Выбор схемы эрадикационной терапии при Helicobacter pylori в случае необходимости повторного лечения // Врач. O direcţie nouă în imunofarmacologie este studiul şi elaborarea preparatelor entomologice: preparate bazate pe sistema imună a insectelor.R.м.39: 883-892. 156. Cele mai bogate în proteine şi peptide sunt sursele naturale [3]. treonina. with subsequent activation of B-lymphocytes. н. with the increase of Th. imunomodulatoare. 46: 1460-1464. 7: 679-683. Комплексное лечение язвенной болезни с применением фито средствами // Дисс. Peltec A. Green C.. 2006. A radical view of stomach: the role of oxygen –derived free radicals and anti-oxidants in gastroduodenal disease // Eur. Food Chem. Hosoyama H. ce servesc drept modele de imitare sau.Н. In that way. cu majorarea Th. Antioxidative effect of extracts red grape seed and peel on lipid oxidation in oils of Sunflower // LWT 2006. Shaker E. datorită cărora organismul poate obţine protecţie şi echilibru imunitar. [1. cu blasttransformarea lor şi producerea de imunoglobuline. Antiulcer activity of grape seed extract and procyanidins // J Agric. antibacteriene. hepatoprotectoare. feromoni etc. Phull P. preparatul entomologic a contribuit la normalizarea limfocitelor B şi T.8. formula cărora este dictată de însuşi natura. responsabile de formarea interleukinelor cu activarea în continuare a limfocitelor B.. J Gastroenterology and Hepatology 1995. responsible for the formation of interleukines. 10. Лапина Т. 9. serina.2]. 12. ceea ce este şi mai important.. considerable changes in the population of T lymphocytes take place.. 4: 64-67. 1998.. et al. o nouă sursă pentru obţinerea preparatelor medicamentoase. care include un set de aminoacizi (19 aminoacizi esenţiali şi semiesenţiali) şi aminoacizi consideraţi „imunogeni” – acidul asparagic. 2002. antitumorale etc. Astfel.

Datorită lor. adăugându-se la 200 mkl de celule. Rozetele sensibile la teofilină (T-TFS) s-au determinat după formula: (T-TFS = T .2. T-TFR – teofilinrezistente.2). în raport de 1:2. 9 mL soluţie fiziologică (diluţie 1:10). iar eprubeta cu limfocite T s-a introdus într-un pahar cu gheaţă topită (4°C). cu centrifugarea în continuare timp de 3 min.2). Amestecul s-a diluat până la concentraţia de 0.6 mg/mL. la 37°С. timp de 5 minute. apoi s-a spălat dublu în soluţie fiziologică (pH=7. De asemenea. care s-au spălat de trei ori cu soluţie fiziologică (pH=7. s-a resuspendat şi s-a calculat numărul de celule în camera Goreaev. după care s-a spălat de trei ori cu soluţie fiziologică (pH=7. Frotiul s-a fixat cu metanol.5%. s-a cercetat in vitro sângele a 24 persoane cu predispunere alergică.8.2 s-au apreciat ca neschimbate.2). apoi s-a incubat timp de 30 minute la 37°С. pentru separarea limfocitelor. iar eprubeta cu limfocite B s-a expus 5 min. Scopul studiului a constituit determinarea proprietăţilor imunotrope ale imupurinului prin cercetarea influenţei preparatului asupra imunităţii celulare (limfocitelor T şi subpopulaţiilor lor) şi umorale (limfocitelor B) utilizand reacţia de formare a rozetelor cu eritrocite de berbec.2) şi s-au diluat până la concentraţia de 0. Pentru estimarea cantitativă a concentraţiei de limfocite T şi B s-a folosit reacţia de formare a rozetelor. sub imersie. acţiunea preparatului s-a estimat ca supresoare. considerându-se celule care au format rozete. În ambele eprubete s-a adăugat ulterior câte 0. 85 .. Controlul se făcea fără preparat. După o agitare uşoară. adică la o probă se lua 0.8 şi 1.T-TFR) (3). s-a difuzat pe toată suprafaţa. s-au incubat la 37°С timp de 30 min. glicina.6%. cu formarea unei suspensii.02 mg preparat. Inelul obţinut de limfocite s-a separat. Limfocitele B s-au lăsat la temperatura camerei. In vitro. s-a injectat cu un ac special sub stratul de sânge soluţie de 15. conţinutul s-a turnat pe lame. Materiale şi metode Pentru determinarea acţiunii imunomodulatoare a imupurinului. Eprubeta cu limfocite T s-a lăsat în termostat pe 5 min. centrifugată timp de 40 min..2). După o dublă spălare cu soluţie fiziologică (pH=7. la temperatura camerei. • Pentru limfocitele T (T-CFR) s-au utilizat eritrocite de berbec. La 10 mg de preparat s-a adăugat 1 ml soluţie fiziologică. s-a spălat de trei ori cu soluţie fiziologică (pH=7. adică rozetele cu eritrocite de berbec preincubate cu teofilină.1 mL din suspensia obţinută şi s-a adăugat 0. unde: T – rozetele cu eritrocite de berbec. cu uscarea lamelor în continuare. • Pentru limfocitele B (B-CFR) s-au luat eritrocite de berbec în concentraţie de 2. iar la valorile mai mari de 1. Pentru obţinerea reacţiei s-au utilizat limfocite şi eritrocite în raport de 1:50 la volumul de 0. valina. Preparatul studiat s-a folosit în doze predestinate adultului.2). acţiunea preparatului s-a apreciat ca stimulatoare. de glutaraldehidă de 0. s-a calculat procentul de limfocite care au conjugat 3 şi mai multe eritrocite. la 175g.2% verografină. s-a colorat timp de 10 minute cu sol.aminobutiric. S-a luat 0. imupurinul obţine proprietăţi bioactive imunogene. În continuare s-a efectuat aceeaşi reacţie ca şi pentru limfocitele T. după care s-au spălat de trei ori cu soluţie fiziologică (pH=7. s-au determinat limfocitele T rezistente şi sensibile la teofilină : limfocitele cu un volum echivalent de teofilină. La microscop. Indicele de modulare (IM) s-a determinat prin raportul probei cu preparat la proba fără preparat: la valorile mai mici de 0.2 mL. cisteina. iar la precipitat s-a adăugat acelaşi volum de mediu 199 şi ser murin proaspăt în diluţie de 1:10 şi s-a incubat timp de 30 min. în concentraţie de 0. ţinându-se cont de doza nictemerală a preparatului. cu termenul de păstrare de cel puţin trei zile. s-au numărat câte 200 limfocite pe fiecare lamă. tirozina.5% şi sau amestecat cu ser hemolitic de iepure (doză subhemolitică) în raport de 10:1.4 ml sol. Amestecul obţinut se agita periodic. Din ultima diluţie s-au luat 40 mkl de preparat. s-a adăugat mediul 199. triptofanul. Valorile cuprinse între 0.5%.1%) de roşu neutral. (0.

). indicelui imunoreglator şi imunomodulator) şi umorale (diminuarea sau corecţia limfocitelor B).9 ± 1. Din rezultatele experienţei reiese că imupurinul a provocat o depresie uşoară a imunităţii celulare. 1.4 ± 1.9 ± 1.1 ± 2. preparatul entomologic a manifestat o acţiune modulatoare asupra imunităţii umorale. indicele de modulare fiind mai mare de 1.73 * IM 31.29% la 26.05) şi al limfocitelor B de la 31.2 – fără modificări.05 * Statistică veridică între proba de control şi cea cu preparat. În cazul cantităţii limfocitelor în limite normale. Valorile indicelui de modulare sub 0. imupurinul majora procentul limfocitelor corespunzătoare si.2 ±3.24) Limfocitele T (%) 34. Date asemănătoare 86 . ceea ce remarcă o acţiune modulatoare asupra limfocitelor B.2 ± 3.04 % până la 24. paralel. În acest caz.9 + 1.11* IM 40.4 ± 2. Tabelul 1 Acţiunea imupurinului asupra procentului de limfocite (M +m) Proba experimentală cu Indicii Proba martor imupurin (n .9 ± 1. Imupurinul a contribuit la micşorarea limfocitelor B de la 31.09* IM 15. În acelaşi timp s-a micşorat procentul limfocitelor T de la 56. cu modularea limfocitelor T teofilinrezistente (helperi) şi stimularea limfocitelor T teofilinsensibile (supresori).73% cu indicele modulator mai mic de 0. Procentul limfocitelor T sensibile la teofilină (T-supresori) a crescut de la 15.84 ± 0. al limfocitelor T/TFR de la 40. Deci.66 ± 0.8 (acţiune imunosupresoare).62 ± 0.2 (acţiune imunostimulatoare).86 0. Indicele de modulare s-a calculat prin raportul dintre proba cu preparat şi proba martor.25 0.84 ± 0. s-a demonstrat că imupurinul a stimulat numărul limfocitelor T/TFS. relevată prin micşorarea limfocitelor T.09 % (p<0. prin reacţia de formare a rozetelor.05.86% în grupul martor până la 34. iar valorile cuprinse între 0. p<0. comparativ cu lotul martor.4 + 1.78 ± 0. Cercetările experimentale in vitro au demonstrat că preparatul entomologic manifestă o acţiune imunomodulatoare asupra imunităţii celulare (majorarea T-helperilor.89% în grupul cu preparatul studiat. Procentul limfocitelor B la pacienţii examinaţi a crescut dublu.2 – o acţiune imunostimulatoare. micşora cantitatea limfocitelor în grupul cu un procent iniţial crescut.89 * IM 56. indicele de modulare a constituit 1.1 ± 2.0 ± 0.73 % în cea experimentală (tab.9 ± 1. remarcată prin reducerea nivelului majorat al limfocitelor B.25% până la 31. Astfel.02 mg) ce corespund celor nictemerale recomandate pentru pacienţi. preparatul manifesta o acţiune slabă sau în general nu modifica procentul celulelor.66 ± 0.4 ± 2. imupurinul a exercitat preponderent o acţiune imunomodulatoare asupra imunităţii celulare şi umorale.Preparatul entomologic s-a utilizat în doze (0. 1.8 relatează o acţiune imunodepresivă a preparatului. Comparând datele obţinute prin două metode de cercetare (reacţia de formare a rozetelor şi metoda imunofluorescenţei cu anticorpi monoclonali). ceea ce ne denotă o acţiune imunostimulatoare a imupurinului (tab.6 + 2.11% (p<0.29 % în proba martor până la 26.4 ± 1. fapt demonstrat în cercetările populaţiilor şi subpopulaţiilor limfocitare.05 Limfocite T/TFS(%) 24.04 1.14 Limfocite B (%) 26.05 Limfocite T/TFR (%) 31. În acest caz.8 şi 1. s-au obţinut date convingătoare referitor la acţiunea imunomodulatoare a preparatului.14. Rezultate şi discuţii Cercetările efectuate ne-au relatat că imupurinul are acţiune şi asupra verigii celulare şi asupra celei umorale.). norma fiind de 5 -15%.05. În acelaşi timp.05).0 ± 0. IM a constituit 0.29 0. În caz de imunodepresie iniţală.6 + 2. valorile peste 1.

Paris. 87 . Bibliografie 1. Revista farmaceutică a Moldovei. cât şi asupra imunităţii celulare şi umorale. Иммунология. EVOLUTIA MALADIEI HIV/ SIDA PE FONDAL DE TRATAMENT CU UN NOU PREPARAT ENTOMOLOGIC – IMUPURIN (caz clinic) Elena Ivanova1. Acţiunea diversă a imupurinului asupra factorilor imuni ne permite sa-l clasăm la preparatele cu acţiune imunotropă centripetă şi centrifugă. Ciuhrii M. Svetlana Popovici2 Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinica1 USMF „Nicolae Testemiţanu". 63-69.. The usage of this drug during 9 months leads to descrease of viral load (from 35 400 to < 400 ) – aspects that shows a direct and indirect antiretroviral action of the drug. Петров Р. Moldova. Petrov R. 261. CD 4 level did not decline that estimate the good immunotrop action. 26-34 3. 1999.В. Гришина Т. Проблемы иммунотропной терапии новые перспективы. с.. 4. и соавт. care posedă proprietăţi imunomodulatoare. Практический врач. Suppl. Некрасов А. ediţie specială. Ларина. Actualităţi în patologia infecţioasă şi parazitară. of Immunol.. Ciuhrii. au obţinut mai mulţi autori [4. Verget J. 2006. et al. и соавт. 24-28. 7. adică cu acţiune atât asupra sistemului macrofagal.. Russian J. Жданов А. 2571–2574. Această asemănare presupune normalizarea raportului tuturor claselor de imunoglobuline. 5. и соавт.В. cu stimularea activităţii funcţionale a factorilor imunităţii celulare şi umorale. Ina Pogonea1. Иммунологическая и клиническая эффективность применения полиоксидония в терапии сосудистых осложнений диабета. Пинегин Б. 2000. Современные представления об иммуномодуляторах. c.. as a monotherapy for AIDS infected patient. 40 . №4. [6] explică activarea macrofagelor drept cauză a unei sinteze sporite a tuturor claselor de citokine. obtained from Lepidoptera pupae. Resultats preliminaires d’une etude par lavage broncho–alveolaire.М..В. a indicelui de imunoreglare.referitor la diverse imunomodulatoare cu spectru larg de acţiune. Хаитов Р. Ghicavîi V. Хаитов Р. 2. The action of imupurin can be explained by a rich componence of amino acids and olygopeptides able to stimulate the links of immune system. Фарматека-медицинский журнал. mielopidul ş. şi coaut.В... с. 5-6 octombrie 2006. с.. Nicolae Bacinschi1. ca polioxidoniul. Victor Ghicavîi1.М. Полиоксидоний – препарат нового поколения иммуномодуляторов с известной структурой и механизмом действия. Bacinschi N. 6. p. normalizarea numărului de limfocite TFS şi TFR şi a subpopulaţiilor de limfocite). Astfel conchidem.Hop. том 4.imupurin It was studied a new drug of entomologic origin – imupurin. 5].И.В. M. activarea sintezei IL-2 şi recepţionarea ei de către celulele sensibile cu acţiune de imunostimulare şi imunomodulare asupra TNF-alfa [7]. В. exprimate prin normalizarea imunităţii celulare şi umorale (normalizarea numărului absolut de limfocite..Н. 59(36). Conferinţa a VI-a a Infecţioniştilor din Rep. imunofanul.1. IMSP Dispensarul Dermatovenerologic Republican2 Summary Evolution of HIV/AIDS infection on the basis of treatment with the new entomologic drug . V. Хаев А. p. Гришина Т. № 2-3. imupurinul este un preparat imunotrop cu spectru larg de acţiune. Acţiunea stimulatoare a imupurinului se aseamănă cu acţiunea polioxidoniului asupra activităţii celulelor sistemului fagocitar.В. Полякова И. 2000. А. № 5. 1999. Effects du Biostim sur les elements de defense cellulaire broncho– pulmonaires.Н. Sem.. Рвачева.И. a.

Investigaţii serologice: Decelarea indicelui încărcării virale ARN HIV (marker virusologic). Cea mai înaltă răspândire a infecţiei HIV are loc în mun.63. Bilirubina. 3. Ştefan-Vodă.63%). un paramentru de valoare în cadrul infectării cu HIV. Acţiunea imupurinului poate fi explicată prin componenţa sa bogată în aminoacizi imunogeni şi oligopeptide capabile să stimuleze verigile sistemului imun. Bălţi şi raioanele Basarabeasca.c. În Republica Moldova numărul de infectaţi în perioada anilor 2002-2008 este de 2223.36. 88 . La 38 de persoane infectate cu virusul HIV s-a diagnosticat maladia SIDA. obţinut din insecte Lepidoptera. Vîrsta cea mai afectată de virusul HIV este de 20-34 ani şi constituie 62. 2. Materiale şi metode Examinării a fost supus un pacient de sex masculin în vârstă de 37 ani. Din anul 2008.în oraşul Tiraspol şi raionul Rîbniţa. la stadiul de pupă. pînă la <400 u. familia Lepidoptera.Rezumat A fost studiat în premieră un nou preparat de origine entomologică-imupurin. iar în 2008 – 452 infectaţi. la stadiul de pupă.1 miliard de euro. dintre care SIDA la 81 persoane [2]. Căuşeni. la ora actuală. obţinut din insecte din ordinal Lamantria. Schema prescrierii tratamentului Imupurin a fost administrat câte 2 capsule de 150 mg odată pe zi cu 2 ore după cină. Concomitent s-au realizat şi investigaţii paraclinice: analiza generală a sîngelui şi a urinei şi biochimia sîngelui (AlAT. cît şi rurală (35. Pe parcursul semestrului I al anului 2009 s-au înregistrat 371 cazuri noi de infecţie HIV . Metode de cercetare 1. Actualitate SIDA a provocat cea mai mare criză în sănătatea publică.).86% [6].31%. Examenul clinic: Pe toată perioada de studiu pacientul a fost examinat clinic: datele anamnezice şi examinarea organelor interne. pe glob sunt cca 40-60 mln persoane infectate cu HIV şi 25 mln decedati. comparabilă numai cu epidemiile de ciumă din Evul Mediu [3]. Sângerei. Investigaţii imunologice: Determinarea markerului CD4 de suprafaţă (marker imunologic).c. AsAT. date care denotă acţiunea directa sau indirecta antivirală a preparatului. iar în teritoriile de Est ale republicii . Procesul epidemic a cuprins toate teritoriile administrative şi se caracterizează prin extinderea infecţiei HIV/SIDA atît în populaţia urbană (64. Făleşti. inclusiv în rîndul utilizatorilor de droguri injectabile .37%). Nefericitul titlu de “campioni ai ratei de infecţie cu HIV/SIDA” este deţinut de Europa de Est si de Asia Centrală.s tudierea eficacităţii preparatului entomologic – imupurin în tratamentul unui pacient infectat cu HIV. în monoterapia unui pacient cu infecţia HIV. imunoterapia se consideră o metodă destul de promiţătoare în tratamentul maladiei HIV/ SIDA. Nivelul limfocitelor CD4 nu s-a micşorat în dinamică.Comform datelor statistice. proba cu timol). ceia ce relevă a acţiune benefică imunotropă. Glodeni. Scopul studiului a constituit . Hînceşti. Rezina. S-au determinat indicii clinici şi paraclinici în dinamică. Tratamentul infecţiei HIV SIDA este axat împotriva replicării retrovirusului si stimulării imunităţii. urmînd doar o cură de tratament timp de 9 luni cu imupurin – un nou preparat imunomodulator de origine entomologică. Administrarea timp de 9 luni a preparatului a condus la micşorarea încărcăturii virale (de la 35400 u.14% şi pe cale heterosexuală . Pentru studiul unui nou preparat în tratamentul HIV SIDA în lume se cheltuie 824 de milioane . diagnosticat cu infecţia HIV asimptomatică st A2 care a refuzat terapia specifică antiretrovirală (TARV).

În anvelopa HIV sunt prezente numeroase copii ale glicoproteinei superficiale gp120 care cuplează principalul receptor CD4 situat pe limfocitele T helper. care debutează cu sinteza ARN viral de către polimeraza celulară II. Receptorul CD4 este prezent la cca 60% din LT. care pot fi considerate CD4+. Clasificarea clinică a infecţiei în raport cu numărul limfocitelor CD4: Categoria 1 : > 500 CD4 Tcells/µl. Limfocitele T prezintă 60%-80% din totalul limfocitelor periferice. Imunitatea celulara este crucială pentru controlul replicării HIV şi are un impact substanţial în evoluţia infecţiei . El este redistribuit aproape în exclusivitate pe membranele LT helper. Integrarea are ca urmare dezvoltarea unei infecţii lente în timpul căreiea segvenţele ADN provirale nu pot fi deosebite de ADN celular ( integrarea se face. însă declinul acestui număr precede intrarea bolnavului în stadiul simptomatic. acestea fiind CD8+ [2]. Odată cu creşterea virulenţei.Rezultate şi discuţii HIV aparţine familiei Retroviridae – o familie masivă de virusuri ARN. dar depistarea lor poate fi efectuată după 6-12 săptămâni de la infectare. În domeniul extracelular sunt 6 reziduuri Cs care realizează legături disulfidice întralanţ ce vor contribui la formarea a trei bucle. Eficienţă maximă în fazele precoce ale infecţiei [5]. celule gliale) [3. În continuare are loc sinteza virionilor progeni. CD8 este redistribuit pe membranele LT citotoxice şi supresoare. care pe parcursul a 9 luni a urmat doar o monoterapie cu imupurin. Acest ARN progen serveşte şi pentru traducerea proteinelor structurale virale şi pentru sinteza enzimelor lor de procesare. Umoral – Ac apar precoce în infecţie primară. Acest lanţ leagă glicoproteina 120 a virusului HIV[1]. macrofage fixe ( Kupffer. mai mult sau mai puţin. asigurînd semnalele indispensabile asamblării virionilor maturi şi eliberării prin înmugurire a noilor particule de virus. Astfel.4]. HIV s-a adaptat la un receptor (CD 4) critic pentru economia organismului şi pentru funcţia celulelor care-l poartă [3]. chemokinelor. iar 37 pe cel intracitoplasmatic. celule endoteliale. Un număr de 500 limfocite CD4 şi o încărcare virală de cca 10 000 copii ARN/ml sunt criterii de iniţiere a terapiei antivirale. Categoria 2 : 200-499 Tcells/µl. unde se inseră în genomul gazdei. Categoriile sunt determinate de cel mai mic număr înregistrat în evoluţie şi nu de numărul determinat cel mai recent [3]. odată ce au fost infectate sunt recunoscute ca prezentând pericol pentru organism. HIV conţine două copii ARN ca material genomic. Categoria 3 : < 200 Tcells/µl. s-a observat 89 . Pe suprafaţa LT deosebim unii markeri (receptori) care definesc 2 categorii principale: Limfocitele T CD4 şi Limfocitele T CD8. ADN-HIV este translocat în nucleul celulei infectate. unul din indicii importanţi în infecţia HIV este markerul virusologic care ne indică încărcarea virală – o anumită concentraţie plasmatică a virusului şi cu cît această concentraţi este mai mică şansele de evoluţie a bolnavului sunt mai bune (cînd acesta ajunge la 10 000 copii ARN/ml se consideră deja un indice strigator) [3]. au o durata de viaţă mare (ani sau zeci de ani). Rolul – neutralizarea virionilor. la întîmplare şi este mediată de existenţa segvenţelor terminale repetate – LTR). Mult timp numărul limfocitelor CD4 în periferie rămîne constant (1000 cel/mm 3). Ac anti-gp120 împiedică fixarea HIV pe celulele-ţintă. iar conversia acestuiea în ADN proviral (proces realizat în cadrul celulei gazdă) prin reverstranscriere este o etapă caracteristică pentru ciclul replicativ al tuturor retrovirusurilor. În rezultatul cercetării acţiunii preparatului entomologic imupurin asupra pacientului infectat cu HIV. Polipeptida unică CD4 este un lanţ format din 433 reziduuri de aminoacizi dintre care 370 formează domeniul extracelular. are lor activarea răspunsului imun împotriva lor: Celular – LT CD8 recunosc şi elimină celulele infectate (în special LT CD 4) prin citotoxicitate directă sau prin intermediul citokinelor. Astfel. De ce se micşorează CD4 ? Limfocitele T CD4+. utilizînd ca matriţă provirusul integrat. care posedă o enzimă numită reverstranscriptaza.

EFICACITATEA BENZITURONULUI ÎN HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ PROVOCATĂ PRIN FENILEFRINĂ ŞI ANGIOTENSINĂ II Tatiana Chiriac Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary The efficacy of the benzyturon in arterial hypertension induced by the phenylephrine and angiotensine II Benzyturon refers to a new class of hypotensive preparations. Chişinău “Ştiinţa”. Compendiu de imunologie fundamentală. bilirubinei. 1994. urinei. Microbiologie medică şi imunologie.o dinamică pozitivă a maladiei cu scăderea încărcăturii virale de la 35 400 pînă la 2500 peste 6 luni. Хаитов Р. Andrieş L. editura BIC ALL 2002. in a dose of 2 mg/kg shows a noticeable slow hypotensive and antihypertensive action. Editura Medicală Bucureşti. pag 22-33. iar peste 9 luni < 400 (tab. Constantin Cernescu. 3. iar administrarea preparatului imupurin nu a cauzat modificări ale datelor de mai sus. 35 400 2500 < 400 Analiza generală a sîngelui. with long duration from 4 to 5 hours.44. 3. 5. Bucureşti.М. Клеточные основы иммунного ответа и иммунодепрессия. datele examenului clinic iniţial au fost în limitele normei. which are able to decrease and to stabilize the level of the arterial pressure. simptomatologia clinică fiind destul de saracă. Pe parcursul tratamentului pacientul nu a manifestat nici o acuză. transaminazelor. Tabelul 1 Dinamica markerului imunologic şi virusologic Timp 4 luni 6 luni 9 luni Markerul imunologic ( CD4) u. c.c. efectul optimal (creşterea CD4 pâna la valorile normale şi micşorarea încărcăturii virale (ARN HIV <400) determinându-se la a 6-9-ea lună de tratament. Constantin Bîră. izothioureic derivatives. Esenţial de imunologie.249-264. 396 364 300 Markerul virusologic (ARN). 1992. Schaffler. Медицина 1976. Editura ALL. 2. Pe fondal de tratament cu imupurin a pacienţilor cu HIV SIDA s-a micşorat încărcătura virală ARN HIV. u.c. P. Olinescu A.. Bibliografie 1. 12. Acţiunea benefică a tratamentului cu imupurin se manifestă in lunile a 3-4 de la iniţierea tratamentului. pag. 4. 90 . 2. s-a ameliorat simptomatologia clinică. s-a determinat o creştere a valoarei markerului de suprafaţă CD4.1). care relatează o optimizare a tratamentului. Concluzii 1. Virusologie medicală. The solution of benzyturon.. proba cu timol. Reacţii adverse nu au fost constatate. 2008. Inofensivitatea şi eficacitatea preparatului contribuie la optimizarea tratamentului farmacoterapeutic al stărilor patologice imunodeficitare si maladiilor oportune.

1973.I. Widhirt S. nu sunt pe deplin rezolvate.. Ghicavîi. Modelarea hipertensiunii arteriale a fost efectuată cu fenilefrină (0.1 + 6.5 (P < 0.M. Deci efectul benzituronului nu se datorează acţiunii α-adrenoblocante. ceea ce ne demonstrează despre acţiunea rapidă şi marcată vasoconstrictoare a angiotensinei-II. Cu toate acestea. deja peste 2 minute s-a depistat o micşorare veridică a PA cu oscilaţii neesenţiale ale FCC.H. 2001 ) Derivaţii izotioureici au avantajul de a optimiza şi extinde posibilităţile de reglare farmacoterapeutică a stărilor patologice însoţite de hipo. Benzituronul în doză de 2 mg/kg manifestă acţiune hipotensivă şi antihipertensivă marcată.. endocrine. frecvenţei contracţiilor cardiace (FCC)şi respiraţiei la diferite intervale de timp pe parcursul a 7 ore.şi antihipertensivă pronunţată şi de lungă durată ( Muhin E. Am constatat. 2006). 1993. Tratamentul hipertensiunii arteriale continuă să ramînă o problemă destul de actuală pentru medicina contemporană (V. respectiv antihipo. Parii B.B. iar la 60 min. derivaţi izotioureici. Acest efect ne demonstrează că αadrenoreceptorii după injectarea benzituronului rămân intacţi şi reacţionează la fenilefrină.. când PA s-a micşorat semnificativ. 1996.1mg/kg) 7 pisici şi angiotensină II (1mcg/kg) 6 pisici administrate intravenos. lentă şi de lungă durată (4-5 ore). Ulterior s-a injectat soluţia de benzituron.6 + 6. Cheptea E..2). dar rămâne sub nivelul iniţial. Benzituronului în aceste situaţii a fost administrat în doza de 2mg/kg. dar probabil prin activarea enzimei NOS (nitric oxid sintetază) FCC în aceste condiţii nu suferea modificări esenţiale Pe un alt lot de animale administrarea unimomentană de angiotensină-II a produs o majorare vădită a PA de la 124. 1983.A. şi coaut. Kim S.3). 1988..Rezumat Benzituronul se referă la o nouă clasă de preparate hipotensive. În ultimii ani derivaţii izotioureici au devenit ţinta multor cercetări. 1998. Materiale şi metode Experienţele au fost efectuate pe pisici cu masa corporală 2-4 kg anesteziate cu soluţie 30% uretan (500 mg/kg) şi cloraloză (50 mg/kg). et al. Peste 2-5 minute de la administrarea alfaadrenomimeticului PA creşte.1 până la 171. Ghicavîi V.sau hipertensiune arterială ( Ghicavîi V.001) deja peste 30 sec cu menţinere pînă la 60 sec (tab. Actualitatea Hipertensiunea arterială poate însoţi o multitudine de eventualitîţi clinice de gravitate variabilă: afecţiuni cardiovasculare. 2004) Scopul lucrării Elucidarea posibilului efect antihipertensiv în hipertensiunea arterială modelată experimental. 1997.. et al. Stratu E. Rezultate şi discuţii Iniţial. la injectarea de fenilefrină sa constatat o creştere evidentă a PA la a 2-5 minută (tab1). a fost injectată fenilefrina în aceeaşi doză (tab. Stratu E. că deja peste 2 minute PA s-a micşorat. 1972.. Pe acest fondal după administrarea benzituronului (2mg/kg).I. 1987. problemele optimizării corecţiei dereglărilor hemodinamice şi metabolice. Aceşti derivaţi constitue un grup de substanţe ce posedă acţiune vasoconstrictoare şi vasodilatatoare. administrat intraperitoneal. capabile să micşoreze şi să stabilizeze nivelul tensiunii arteriale. 1971. Pentru a explica acest antagonism în acţiunea substanţelor am efectuat o altă serie de experienţe în care iniţial s-a administrat benzituron în doza 2 mg/kg. neurologice. ulterior cu monitorizarea presiunii arteriale (PA). În următoarele intervale de timp PA continua să scadă şi 91 .I.

1mg/kg) (n=7) Tab.001 184.0 < 0.1mg/kg) şi benzituronului (2 mg/kg) (n=7) Tab.8 +13.) 2’ 5’ 125.3+ 16.1 + 9.3 După administrarea fenilefrinei (în min) 2’ 162.6 >0.0 >0.0 + 9.05 175.5 După administrarea benzituronului (în min.7 >0.2 168.6 +9.) 15' 30' 60' După administrarea repetată a angiotensinei II (sec) 30'' 60'' 92 .8+7.5 După administrarea fenilefrinei (în min.2+9.0 +20.05 2’ 130.2 2’ 106.8 +10.001 191.3 Notă: Veridicitatea valorilor după administrarea benzituronului în raport cu cele iniţiale.5 >0.001 172.8 < 0. a celor după fenilefrină în raport cu valorile determinate după benzituron (60 min). Modificarea PA şi FCC la pisicile anesteziate după administrarea benzituronului (2 mg/kg) şi fenilefrinei (0.0 + 5.5 < 0.2 + 7.) 15’ 30’ 121.8 >0.05 120’ 91.1 >0.7 < 0. a celor după benzituron în raport cu valorile determinate după fenilefrină (5 min).0 + 12.1 197.5 < 0.5 30’ 109.6 >0.) 30'' 60'' 2' După administrarea benzituronului 2 mg/kg(în min.3 + 7.4 + 7.8 >0.6 < 0.5 + 4.Modificarea PA şi FCC la pisicile anesteziate după administrarea fenilefrinei (0. 1 Parametrii PA mmHg FCC f/min Para-metrii statis-tici M+m P M+m P Date iniţiale 136.8 + 6.6 + 10.8 < 0.5 240’ 85.0 + 4.4 >0.6 < 0.2 176.8+11.4 >0.5 >0.7+6.1 >0.7 <0.0 + 6.2 < 0.001 180.) 60’ 97.2+9.2 >0.3 >0.0 + 5.05 60’ 106.4 >0.0+ 10.6 >0.2 După administrarea benzituronului (în min.6 + 8.5 162.6+12.5 15’ 122. 2 Para-metrii PA mm Hg FCC f/min Parametrii statistici M+m P M+m P Date iniţiale 132. Modificarea PA şi FCC la pisicile anesteziate după administrarea angiotensinei II (1mcg/kg) şi benzituronului (2 mg/kg) (n=6) Tab.001 175.5 >0.001 173.6+14.05 182.3 122.4+7.2 5’ 153.2 < 0.3+9.5 118.001 170.8 < 0.0 + 7.4 >0.0 +9.0 < 0.001 203. 3 Para-metrii Para-metrii statis-tici Date iniţiale După administrarea angiotensinei II (în sec.001 183.0 +8.001 183.5 180’ 94.8 + 4.3 < 0.5 Notă: Veridicitatea valorilor după administrarea fenilefrinei în raport cu cele iniţiale.2 +18.7+10.1 184.0 + 1.001 187.5 300’ 93.

a celor după administrarea repetată a angiotensină-II (60 sec) în raport cu cele la administrarea benzituronului (60 min).8 + 4.6 + 6.6 + 4.6 < 0.5 125.7 < 0.0 +11.2 Notă: Veridicitatea valorilor după administrarea angiotensinei-II în raport cu valorile iniţiale.6 + 6.3 +3.4 < 0.0+22.3 > 0.7 < 0.05 121.8 + 4.5 173.8 < 0.05 110.3 - 171.001 207. după administrarea benzituronului în raport cu cele la administrarea primară angiotensinei-II (60 sec).001 225.2 < 0.3 < 0.3 +10.2 208.6 < 0.1 175.001 210.9 < 0.8 + 7.2 119.1 + 7.001 172.1 + 6. 93 .0 +13.0 +3.3 > 0.5 < 0.1 < 0.001 223.3 +1.9 < 0.1 + 5.05 206.01 99.5 < 0.3 +10.PA mm Hg FCC f/min M+m P M+m P 124.9 > 0.001 170.05 135.0 +5.

с. a sulphamide with important therapeutic properties. 1995. S-ethylizothiourea a nonanimo acid inhibitor of nitric oxide synthase. Stratu E.D... Romania Summary Study concerning the synthesis and the antibacterial and antifungal activity of some new sulphamides derivatives We decided to obtain new bioactive substances by inserting the radicals of thyoureea to the N4 atom of Davosine.3 mmHg. мед. Cojocaru V. lentă şi de lungă durată (4-5) ore. Chişinău. 2001. posibil prin stimularea NOS(nitric oxid sintetaza) ce induce formarea de NO. p. ceea ce ne permite să vorbim despre un mecanism diferit mai intim al derivaţilor izotioureici.1 şi 99.И. STUDIU PRIVIND SINTEZA ŞI ACŢIUNEA ANTIBACTERIANA SI ANTIMICOTICA A UNOR NOI DERIVAŢI AI SULFAMIDELOR Margareta Ungureanu.351.. Л. Analiza comparativă a acţiunii musculotrope a derivaţilor izotioureici // Autoreferatul tezei de d. Concluzii Conform cercetărilor efectuate asupra acţiunii benzituronului. cu relaxarea acesteea. valorile căreea deja peste 30 sec depăşeau cele iniţiale (tab. Derivatul izotioureic benzituron poate manifesta acţiune hipotensivă în hipertensiunea arterilă realizată prin intermediul fenilefrinei şi angiotensinei II. PA creşte din nou deşi. Bibliografie 1. Гикавый В. Aceasta se confirmă şi prin faptul că la administrarea repetată a angiotensinei-II. care acţionează nemijlocit la nivelul musculaturii netede vasculare. sa determinat. p.N elemental and spectral analysis.ş. Cristina Tuchilus Universitatea de Medicina si Farmacie „ Gr. Traber L. Conferinţa anuală. 4. Ghicavîi V. 2.4. Eficacitatea parţială a fenilefrinei şi angiotensinei-II în hipotensiunea indusă de benzituron ne relevă că alfa-adrenoreceptorii. V. La administrarea repetată a angiotensină-II peste 60 min de acţiune a benzituronului s-a observat o restabilire a nivelului PA. 2002.Popa” Iasi. Potenţarea efectelor adrenergice şi angiotensinergice de către izoturon la nivel de endoteliu vascular. We have treated this sulphamide with various aromatics isothyocianates. Maximul scăderii PA fiind în jurul a 3-4 ore după care survine o creştere uşoară.. Analizând datele căpătate putem releva că benzituronul scade considerabil hipertensiunea indusă de Ag II. 3. Bookt M.peste o oră a fost cu circa 25 mmHg mai mică decît valorile iniţiale şi aproximativ cu 70 mmHg faţă de cifrele induse de angiotensină-II ( 73. Фармакологическая коррекция растройств кровообращения и кислородного баланса при острых артериалъных гипотензиях.3). et al. obtaining eight new derivatives of thyoureea The chemical structure of the new compounds was confirmed by C.6+6.T. mult mai puţin ca la administrarea iniţială (numai cu 36 mmHg faţă de 50 mmHg iniţial). Shock. derivat izotioureic.1+5. însă fiind tot sub nivelul iniţial.. P < 0. докт. Stratu E. că substanţa în studiu are acţiune hipotensivă marcată. 274-281.H.271-276. We 93 . p.3-23. наук. дис.001). probabil prin activarea acestei enzime. Hinder.//Автореф. reverses vasodilatation in sheep. Chişinău. cît şi angiotensinreceptorii sunt liberi şi reacţionează la administrarea acestor substanţe. şi anume asupra NOS (nitric oxid sintetază) a musculaturii netede vasculare.m. N4.1987.

Sintezele s-au efectuat în soluţie acetonică prin încălzirea amestecului reactant în raport echimolecular la reflux. 1) Prin condensarea Davosinului (I) cu izotiocianaţii (II-IX) s-au obţinut derivaţii de tiouree (X-XVII).6. The assay was made on Gram-positive and Gram-negative bacteria and on some species of Candida. La răcire separă produşii de reacţie în stare cristalină. Se filtrează la vid. Actualitatea temei si obiectivele lucrarii Descoperirea activităţii antimicrobiene a sulfamidelor a prezentat o etapă deosebit de importantă în dezvoltarea chimioterapiei. p-etoxi (V). iar substanţa cristalină se spală cu alcool fierbinte. baza chimioterapiei antimicrobiene.pbrom-fenil (VII). 94 .5. S-a propus grefarea radicalilor de tiouree la atomul de nitrogen aminic (N4) şi studierea relaţiei dintre structura chimică şi acţiunea antimicotică şi antibacteriană a noilor derivaţi obţinuti. sulfamidele sunt folosite în prezent pe scară largă deoarece în anumite cazuri prezintă o serie de avantaje. Din soluţia acetonică mai separă în timp o nouă cantitate de produşi. Izotiocianaţii aromatici (II-IX) au fost obţinuţi din derivaţii de anilină respectivi prin acţiunea sulfurii de carbon asupra aminei în prezenţa amoniacului şi descompunerea sării de amoniu a acidului ditiocarbamic cu o sare solubilă de plumb [4]. Derivaţii de tiouree noi obţinuţi (X-XVII) sunt greu solubili în etanol. pe baie de apă. Acţiunea remarcabilă prezentată de noii derivaţi sintetizaţi reprezintă o premiză optimistă pentru obţinerea unor derivaţi cu acţiune antibacteriană şi antimicotică. ne-am propus să grefăm radicali de tiouree la atomul de hidrogen aminic (N4) al acestei sulfamide şi să studiem într-o primă etapă acţiunea antimicotică şi antimicrobiană a noilor derivaţi obţinuţi. p-clor (VI). furunculoze. Rezumat În scopul obţinerii unor substanţe cu acţiune antimicrobiana. de naftil (VIII) şi de alil (IX).7].We have elaborated a simple method for obtaining new sulphamides derivatives. iar actiunea antimicotica fata de diversii specii de Candida. metanol şi benzen. This study represent a premiss for obtaining new antibacterial and antifungal derivatives of sulphamides. Plecând de la aceste considerente. Este cunoscut faptul că numeroşi derivaţi de tiouree sunt înzestraţi cu proprietăţi farmacologice remarcabile: acţiune antituberculoasă. Deşi ulterior apariţia antibioticelor le-a micşorat mult popularitatea. în scopul obţinerii unor produşi bioactivi si a studiului relatiei dintre structura chimica si actiunea antimicrobiana. antimicrobiană. sinuzite.Activitatea antibacteriana a fost determinata fata de bacterii Gram pozitiv si Gram negativ. otite. Având o largă activitate împotriva germenilor Grampozitiv cât şi asupra celor Gram-negativ. sulfamida cu importante proprietăţi terapeutice. rinofaringite). antileproasă.have tested the antibacterial and antifungal activity of the new synthesised products through the diffusimetric method. astfel încât randamentul se măreşte. sulfamidele au contribuit în decursul decadei premergătoare apariţiei penicilinei. p-tolil (III). Structura noilor produşi obţinuţi a fost confirmată de analiza elementală si spectrală. s-au sintetizat noi derivaţi de tiouree ai Davosinului. A fost elaborata o medota simpla si precisa de obtinere unor noi derivati de tiouree ai sulfamidelor. am tratat Davosinul (sulfametoxipiridazina (I) cu izotiocianaţii de fenil (II). conform următoarei scheme de reacţie: (Fig. antivirală [1. p-metoxi(IV). mai uşor solubili în acetonă şi uşor solubili în hidroxizi. Davosinul (sulfametoxi-piridazina) (I) are o puternică acţiune prelungită antimicrobiană. Material şi metode Pentru a introduce restul de tiouree la gruparea aminică.8]. eliminarea lentă recomandându-se în infecţii ale căilor respiratorii (pneumonii. dizenterie bacilară şi în infecţii urinare [2.

B.XVII) Rezultate si discutii Structurile produşilor noi obţinuţi au fost confirmate de analiza elementală de C. B. Plăcile au fost incubate timp de 24 ore la 37oC. Acţiunea antimicrobiană a fost determinată prin măsurarea diametrelor zonelor de inhibiţie a creşterii bacteriilor [3]. H. Escherichia coli si Pseudomonas aeruginosa. N şi de analiza spectrală în IR (TabeluII). S-a utilizat metoda difuzimetrică.cereus . Candida sake şi Candida glabrata (Tabel III). Activitatea antimicotică a fost determinată faţă de Candida albicans. Determinarea acţiunii antibacteriene si antimicotice Activitatea antibacteriană a noilor 8 compuşi sintetizaţi (X-XVII) a fost testată faţă de următoarele tulpini: Staphylococcus aureus. Subtilis. Reacţiile de obţinere a compuşilor (X . (Tabel II).2 R NH2 + 2 CS 2 + NH4OH 2 R NH C SNH4 S + Pb(NO3)2 2 R N=C=S + HNO3 + PbS + NH 4NO3 (II-IX) NH2 HN C S NH R + O 2S NH N N OCH3 S C N R O 2S NH N N OCH3 I (II-IX) (X-XVII) Compuşi II X R VI Compuşi XIV R Cl III XI CH3 VII XV Br IV XII OCH3 VIII XVI V XIII OC2H5 IX XVII -CH2-CH=CH2 Figura 1. Sarcina luteea. 95 .

S.07 47.1240.62 16.1220.1320. Pseudomo nasae ruginosa 0 0 26 0 26 0 0 10 0 96 .61 C22H19N5S2O3 56. B.1640. 1145.48 4.66 3550. Staphylococcus aureus 2.44 3400.1345.01 16.30 52.ºC 173-175 181-183 15.05 51.1225.830 81.t.51 3.1260.32 174 –17 5 172-174 201-202 XIV C18H16 N5O3S2Cl XV C18H16N5O3S2Br XVI XVII 3.04 85.63 3430. 1145.51 15.1160.98 4. 1110.21 3420.50 47.1350.48 48.24 51. coli ATCC 25922 X 15 20 0 0 0 XI 0 20 0 0 0 XII 25 25 23 24 25 XIII 28 30 22 0 17 XIV 25 25 23 24 25 XV 10 30 16 21 23 XVI 0 20 24 0 0 XVII 0 20 16 24 15 Tetraciclina 30µg 30 30 16 13 17 5.2870.810 84.09 3.45 18.66 3400.38 C19H19N5O4 S2 51.42 4.1200.16 3400.79 Se remarcă îndeosebi actiunea antibacteriana si antimicotica a derivaţilor de Davosin obţinuţi prin condensarea cu izotiocianaţii de p-metoxi ( XII) .86 C19H19N5S2O3 53. lutea ATCC 9341 3.55 3.825 4.85 17. 1120.1210. Tabelul II –Diametrele zonelor de inhibitie a cresterii bacteriilor ( mm) Compusii testati Tulpina 1.subtilis 5.23 14.750 87.56 15.08 3.30 16.1560.1320 1160.86 18.55 191-193 184-186 14.97 43.15 53. E.52 4.95 4.74 43. Principalele caracteristici ale compusilor noi sintetizati Compuşii X XI XII Formula moleculară C% N% H% Calc/ Calc/ Calc/ găsit găsit găsit 4. B. cereus ATCC 14579 4. 1140.04 14.820 85.1310. 1120.550 82.78 241 –24 3 η% IR cm-1 C18H17N5S2O3 52.59 C15H17N5S2O3 47.1300.62 15.09 P.40 4.1150.3000.3100.26 15.29 3415.Tabel I..57 4.15 3350.700 87.28 15.78 56.24 15.p-etoxi (XIII) şi p-clor (XIV) fenil.1145.1340.1350.1115 .1125.41 XIII C20H21N5S2O4 52.730 89.16 3.71 4.1140.1150.1140.1100.

Tabelul III. Activitatea antifungică a probelor testate. Diametrul zonei de inhibiţie (mm) Compus testat X XI XII XIII XIV XV XVI XVII IX XX Nistatin 100µg Candida albicans 19 0 33 33 30 0 0 0 23 25 32 Candida sake 0 0 26 28 26 0 0 15 15 20 16 Candida glabrata 10 0 32 30 14 0 0 0 15 11 18

Concluzii • În scopul obţinerii unor substanţe cu acţiune antimicotică, în prezenta lucrare s-au sintetizat 8 noi derivaţi de tiouree ai Davosinului. • A fost elaborată o metodă simplă şi precisă de obţinere a derivaţilor tioureici ai sulfamidelor. • Structura noilor produşi obţinuţi a fost confirmată de analiza elementala de C, H, N şi de analiza spectrala în IR. • Testul privind acţiunea antimicrobiană arată că cei mai activi sunt derivaţii care conţin radicali p-clor, p-metoxi şi p-etoxi-fenil. • Acţiunea remarcabilă prezentată de noii derivaţi sintetizaţi reprezintă o premiză optimistă pentru obţinerea unor derivaţi cu acţiune antibacteriană şi antimicotica. Bibliografie 1. Budeanu E., Budeanu C.H., Ciugureanu C. – Sinteza unor noi tiocarbanilidotiosemicarbazide şi studiul lor asupra fermentaţilor sucului digestiv, Anal. St. Univ. Iaşi, I, XIII, 157-155, 1967 2. Dănila Gh., Rusu G., Ungureanu M., Alexandrescu G.-Chimie farmaceutică, Litografia UMF Iaşi,1997 3. National Committee for Clinical Lab. Standard Approved Standard M7-A2, NCCLS, Villanova, 1990 4. Organic Syntheses (F.B. Dains, R.Q. Brewster, P. Olander), 1, 447-451, 1948 5. Schorderet M.-Pharmacologie, des concepts fondamentaux aux applications thérapeutigues, Editura Slatkiné, Geneva, 1998 6. Ungureanu M., Radu C. – L’action antibactérienne et antifongique de nouveaux dérivés de l’acide nicotinique, Jurnal de Medicină Preventivă, Iaşi, 3, 3-4, 159-164, 1995 7. Ungureanu M., Ştefănescu E., Stavri N., Radu C., Pavelescu M., Hriscu A. – Sinteza unor derivaţi tiocarbanilidici cu activitate biologică, Rev. Med. Chir., S.M.N. Iaşi, 90, 2, 369-379, 1986 8. U.S.A.N. and the USP Dictionary of Drugs Names,United States Pharmacopeial Conventions Inc, Rock-Ville, 1995

97

MODIFICĂRILE METABOLICE ÎN AFECŢIUNEA HEPATICĂ SUB INFLUENŢA PREPARATELOR ENTOMOLOGICE Nicolae Bacinschi Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Metabolic changees in liver diseases under the influence of entomological grugs In toxic liver diseases along with characteristic parametres changes (AST, ALT, necrotic substances etc.) there are some metabolic disturbances (moderate hypoglicemice and hypocreatininemie, hypouricemie), wich can be used in assesing severity of liver injury in complex clinical symptoms. Entomological drugs more effectively prevented the metabolic disturbances that have occurred in the use of toxic doses of paracetamol. An essensial contribution probably make it essensial and non-essensial aminoacids such as of entoheptin, imuheptin and imupurin. A special role may have cysteine, methionine, tryptophan, arginine, serine, asparagic acid, phenylalanine etc which have an actiol role in glutathione synthesis and the coupling metabolits of paracetamol, in this way reducing their toxicity. Rezumat În afecţiunile hepatice toxice de rând cu modificările parametrilor caracteristici (AsAT, AlAT, substanţelor necrotice etc.) se constată şi unele perturbări metabolice (hipoglicemie şi hipocreatininemie moderată, hipouricemie), care pot fi folosite în aprecierea gravităţii leziunii hepatice în complex cu simptomele clinice. Preparatele entomologice mai efectiv preîntâmpinau dereglările metabolice care au survenit la utilizarea dozelor toxice de paracetamol. Un aport esenţial, probabil, îl aduc aminoacizii esenţiali şi non-esenţiali din componenţa entoheptinului, imuheptinului şi imupurinului. Un rol deosebit îl pot avea cisteina, metionina, precum şi alţi aminoacizi ca: acidul glutamic, triptofanul, arginina, serina, acidul asparagic, fenilalanina etc., care participă la sinteza glutationului, precum şi la cuplarea metaboliţilor paracetamolului, micşorând astfel toxicitatea lor. Actualitatea Afecţiunile hepatice toxice produse de medicamente (paracetamol, izoniazidă, neuroleptice, anticonvulsivante, citostatice etc.), dar şi de un şir de substanţe utilizate în diverite ramuri ale industriei (tetraclorura de carbon etc.) sunt în plină ascensiune, constituind în diferite zone geografice o creştere de 2 – 11 ori fie prin lărgirea spectrului de medicamente şi xenobiotice utilizate, fie prin depistarea lor mai frecventă. Acţiunea hepatotoxică a tetraclorurii de carbon şi paracetamolului se caracterizează prin dependenţa de doză (supradozarea); deficitul substanţelor de conjugare şi coenzimelor, enzimelor pentru detoxicare; modificarea toxicităţii sub influienţa inductorilor enzimelor microzomiale; formarea de metaboliţi cu hepatotoxicitate mai intensă; dereglarea sistemului imun (2, 3, 5). Paracetamolul poate produce lezarea ficatului cu manifestarea sindromului de citoliză (necroză centrolobulară), colestază, inflamare mezenchimală, diminuarea funcţiei detoxicante şi de sinteză. În mare masură acestea sunt confirmate prin determinarea enzimelor specifice sau mai puţin caracteristice: alaninaminotransferazei, aspartataminoransferazei, fosfatazei alcaline, γ-glutamiltranspeptidazei, lactatdehidrogenazei, precum şi a unor indici biochimici care caracterizează starea metabolismului glucidic (glucoza), proteic (proteinele totale, albumina, globulinele, uree, creatinina, factorii de coagulare etc.) şi lipidic (colesterolul total, trigliceridele etc.). Parametrii enumeraţi, de rând cu constatarea leziunii hepatice, sunt indicatori care se folosesc pentru determinarea eficacităţii substanţelor studiate ca hepatoprotectoare potenţiale (2,4). Studiile experimentale şi clinice în acest domeniu actualmente sunt orientate spre îndeplinirea condiţiilor medicinii bazate pe dovezi în conformitate cu cerinţele recomandărilor metodice de cercetare a preparatelor cu proprietăţi hepatoprotectoare. 98

Un interes tot mai mare în ultimile decenii prezintă preparatele entomologice cu multiple acţiuni, inclusiv hepatoprotectoare, datorită conţinutului bogat în proteine, lipide, aminoacizi, antioxidanţi etc.(1) Reeşind din cele expuse considerăm necesar de a efectua studiul influienţei preparatului entomologic entoheptin asupra hepatotoxicităţii tetraclorurii şi paracetamolului. Scopul studiului s-a redus la determinarea nivelului glucozei, proteinelor totale, creatininei şi ureei la acţiunea toxică a tetraclorurii de carbon şi paracetamolului şi utilizarea preparatelor entomologice cu aprecierea rolului parametrilor studiaţi în pronosticul dezvoltării leziunilor hepatice. Materiale şi metode Studiile experimentale au fost efectuate pe 84 şobolani albi, masculi şi femele, cu masa 150 – 250 g. Animalele au fost repartizate în două serii. În prima serie s-a studiat influenţa entoheptinului, imuheptinului şi imupurinului la pretratarea timp de 7 zile asupra conţinutului glucozei, proteinelor totale, creatininei şi ureei după administrarea intraperitoneală a tetraclorurii de carbon 0,4 ml/kg la a 7-a zi. Animalele au fost subdivizate în 5 loturi: I-ul – martor; al II-lea – CCl4 0,4 ml/kg soluţie 50% în doză unică la a 7 zi; al III-lea – entoheptin 50 mg/100g timp de 7 zile intragastral + CCl4 0,4 ml/kg soluţie 50% în doză unică la a 7 zi; al IV-lea – imuheptin 50 mg/100g timp de 7 zile intragastral + CCl4 0,4 ml/kg soluţie 50% în doză unică la a 7 zi; al V-lea – imupurin 50 mg/100g timp de 7 zile intragastrl + CCl4 0,4 ml/kg soluţie 50% în doză unică la a 7 zi;. În seria a doua s-a stuiat influenţa preparatelor entomologice asupra parametrilor metabolismului glucidic şi proteic după administrarea la a 7 zi a dozelor toxice de paracetamol. Animalele au fost subdivizate în 5 loturi: I-ul – martor; al II-lea – paracetamol în doză unică de 500 mg/kg intraperitoneal la a 7 zi; al III-lea – entoheptin 50 mg/100g timp de 7 zile intragastral cu injectarea la a 7-a zi a dozei unice de 500 mg/kg paracetamol intraperitoneal; al IV-lea – imuheptin 50 mg/100g intragastral timp de 7 zile + paracetamol în doză unică de 500 mg/kg intraperitoneal la a 7 zi;; al V-lea – imupurin 50 mg/100g intragastral timp de 7 zile + paracetamol în doză unică de 500 mg/kg intraperitoneal la a 7 zi. La a 8-a zi se determinau indicii respectivi. Datele obţinute au fost prelucrate statistic după criteriul t-Student. Rezultate şi discuţii La administrarea tetraclorurii de carbon în doze toxice s-a constatat o tendinţă de micşorarea a nivelului glucozei în sânge de la 4,13 ± 0,16 până la 4,08 ± 0,4 mmol/l (P> 0,05) Entoheptinul, utilizat preventiv timp de 7 zile în doză de 50 mg/100g până la acţiunea hepatotoxicului, a contribuit la o dezvoltarea unei hipoglicemii mai marcate faţă de lotul de control (tab.1). Imuheptinul în aceste condiţii a manifestat o tendinţă de majorarea a nivelului glucozei în sânge de la 4,13 ± 0,16 până la 4,41 ± 0,45 mmol/l (P> 0,05), iar imupurinul nu influenţa efcetul produs de hepatotoxic, menţinând aceeaşi tendinţă spre hipoglicemie (tab.1). Astfel, în afecţiunea acută a ficatului indusă prin tetraclorura de carbon se constată o hipoglicemie uşoară care nu este influenţată de imupurin, accentuată de entoheptin şi preăntâmpinată de imuheptin. Conţinutul proteinelor totale în sânge la dozele toxice ale tetraclorurii de carbon s-a majorat neesenţial (tab.). La utilizarea preventivă a entoheptinului timp de 7 zile nivelul proteinelor totale peste 24 ore după injectarea hepatotoxicului a constituit 6,05 ± 0,17 faţă de 6,39 ± 0,36 g/dl (P> 0,05) în lotul de control şi 6,27 ± 0,31 g/dl (P> 0,05) lotul intact. O tendinţă similară a manifestat şi imupurinul la utilizarea preventivă faţă de conţinutul parametrului studiat la animalele cu afecţiune hepatică toxică (tab.1). Imuheptinul în aceste condiţii a contribuit la o creştere nesemnificativă a preoteinemiei atât faţă de lotul inatct, cât şi cel cu leziunea toxică a ficatului (tab.1). Cele expuse ne permit să concluzionăm că în hepatită toxică acută indusă prin tetraclorura de carbon nivelul proteinelor totale nu suferă modificări esenţiale, ce ne denotă despre faptul că funcţia sintetică este puţin influenţată. Preparatele

99

83 P1-4 < 0.001 P2-4 < 0.4 ml/kg ) Entoheptin (50 mg/100g) 7 zile + CCl4 (0.05 Ureea mmol/l 2.05).0 74.36 P1-5 > 0.67 ± 0.05 5. Entoheptinul şi imupurinul inversează efectul hepatotoxicului.93 ± 0.05 P2-5 > 0.3 mcmol/l (P > 0. Peste 24 ore de la injectarea dozei toxice de tetraclorura de carbon s-a constatat o diminuare nesemnificativă a conţinutului creatininei de la 76.4 ml/kg) Numărul şobolanilor 12 7 9 Glucoza (mmol/l) 4.0 P1-4 < 0.0 ± 9.4 ml/kg) Imuheptin (50mg/100g) 7 zile + CCl4 (0. În acelaşi timp imupurinul manifesta doar o tendinţă de creştere a nivelului creatininei de la 74.05) în lotul de control şi 6.05 5.55 ± 0. 100 .1). imuheptinului şi imupurinului timp de 7 zile nivelul proteinelor totale peste 24 ore după injectarea hepatotoxicului a constituit respectiv 6. La utilizarea preventivă a entoheptinului.entomologice modifică neunivoc parametrul studiat. Astfel.36 ± 0.19 P1-3 > 0.17 P1-3 > 0.29 P1-3 < 0.05 3.46 ± 0.88 ± 0.9 ± 31.16 4. Dozele toxice ale paracetamolului contribuiau la majorarea neesenţială a conţinutul proteinelor totale în sânge (tab..33 P1-2 > 0.36 mmol/l (P > 0.08 ± 0.82 ± 0.05 Proteinele totale (g/dl) 6. Tabelul 1 Modificarea conţinutului glucozei.4 şi 6.34 P1-5 > 0.05).75 ± 0.05 6.05 4 10 5 10 Peste 24 ore după administrarea dozelor toxice de paracetamol s-a constatat o micşorare nesemnificativă a nivelului glucozei de la 4.001 P2-3 < 0.001 299.05 Creatinina mcmol/l 76.39 ± 0.29 mmol/l (P < 0.8 ± 6.4 ± 7. au contribuit la o dezvoltarea unei hiperglicemii moderate faţă de lotul de control (tab.05).88 ± 0.13 ± 0.56 ± 0.36 ± 0.71 ± 0.05) lotul intact.27 ± 0.05 P2-3 > 0. Cele expuse ne permit să concluzionăm că în hepatită toxică acută indusă prin paracetamol nivelul proteinelor totale nu suferă modificări esenţiale.36 g/dl (P> 0.21 2.31 6.3 P1-5 > 0.3 mmol/l (P> 0.2).05 P2-3 < 0.8 ± 6.001 81.6 ± 5.36 P1-2 > 0. creatininei.41 ± 0.05 6.4 ± 7.17.05 328. Imuheptinul în aceste condiţii a manifestat o majorarea seminificativă a nivelului glucozei în sânge de la 4.21 până la 2.24 ± 0.0 P1-2 > 0.19 P1-5 > 0. ce ne denotă despre faptul că funcţia sintetică este puţin influenţată.23 P1-4 > 0.45 P1-4 > 0.6 ± 0.4 ml/kg) Imupurin (50mg/100g) 7 zile + CCl4 (0.05 3.05 3. Astfel.001 P2-4 < 0.05 ± 0.2). Imupurinul în aceste condiţii a contribuit la creşterea parametrului studiat de la 2.13 ± 0.05 4.7 P1-3 < 0. ureei în sânge în afecţiunea hepatică indusă de tetraclorura de carbon şi utilizarea preparatelor entomologice Nr 1 2 3 Grupele Intact CCl4 (0. proteinelor totale.05) Entoheptinul şi imupurinul.24 ± 0.05 P2-4 > 0.16 până la 4.33 până la 3.La utilizarea timp de o săptămână a entoheptinului şi imuheptinului s-a depistat o majorare considerabilă a parametrului studiat (tab. iar imuheptinulîl intensifică puţin. preparatele entomologice preîntâmpină tendinţa spre hipocreatininemia şi hipouricemie indusă de hepatotoxic.06 ± 0.36 ± 0. 6.0 până la 74.07 ± 0.05).05 4.27 ± 0.4 P1-2 > 0. utilizaţi preventiv timp de 7 zile în doză de 50 mg/100g până la acţiunea hepatotoxicului.05 P2-5 > 0.6 ± 5.0 mcmol/l (P > 0. La administrarea preventivă timp de 7 zile a entoheptinului şi imuheptinului s-a semnalat o majorare semnificativă a conţinutului ureei în sânge (tab.31 g/dl (P> 0.16 până la 4.05).14 g/dl faţă de 6.05 P2-3 > 0.33 mmol/l (P > 0.05 P2-4 > 0.39 ± 0. Ureea denotă despre capacitatea ficatului de a detoxifica amoniacul produs prin metabolizarea aminoacizilor.05 P2-5 > 0.1). în afecţiunea acută a ficatului indusă prin paracetamol se constata o hipoglicemie uşoară care era preîntâmpinată de preparatele entomologice.13 ± 0.0 până la 81. Dozele toxice ale tetraclorurii de carbon micşorau nivelul ureei de la 2.05 P2-5 > 0.4 ± 7.

05).05 P2-5 > 0. cât şi metaboliţii ei.05 Proteinele totale (g/dl) 6. Grigorescu T. Imupurinul în aceste condiţii a contribuit la creşterea parametrului studiat de la 3. în hepatita toxică acută prin lezarea hepatocitelor se poate reduce capacitatea ficatului de a elibera glucoza sau formarea ei din glicogen.05 4. Astfel. responsabile de anihilarea hepatotoxicităţii metabolitului analgezicului (N-acetil-n-benzochinonimină).2 mcmol/l (P > 0.14 P1-5 > 0.05 Ureea mmol/l 2.07 ± 0.8 P1-3 < 0.05 P2-5 > 0.2 P1-5 > 0. Probabil.16 4. iar imupurinul manifesta doar o tendinţă de creştere a nivelului creatininei de la 74.39 mmol/l (P > 0.8 până la 3.22 P1-2 > 0.05 P2-5 > 0.22 P1-5 > 0. creatinina.66 P1-4 < 0.06 ± 0. Paracetamolul în doze toxice unice peste 24 ore provoca o majorare a nivelului ureei de la 2. în timp ce în ciroza hepatică probabilitatea hipoglicemiileor este foarte rară.05 3 10 4 10 5 10 Preparatele entomologice la utilizarea timp de o săptămână au contribuit la inversarea efectului hepatotoxicului faţă de nivelul creatininei. arginină etc.21 până la 3.75 ± 0.05 6.05 P2-3 > 0.05).0 până la 87.26 ± 0.13 ± 0.8 mmol/l (P > 0.88 ± 0.55 ± 0. entoheptinul şi imuheptinul au contribuit la o majorare considerabilă a parametrului studiat (tab.05 4.05 P5-4 < 0. creatininei. Parametrii metabolismului proteic – proteinele totale.8 P1-2 > 0.67 ± 0.8 ± 6.05 6. albuminele.92 ± 0. La administrarea preventivă timp de 7 zile a entoheptinului şi imuheptinului s-a semnalat o majorare semnificativă a conţinutului ureei în sânge (tab.9 ± 48. metionină. preparatele entomologice manifestau o hipercreatininemie şi hiperuricemie la administrarea odzelor toxice de hepatotoxic.001 P2-3 < 0.38 ± 0.05 P2-4 > 0.73 ± 0.55 ± 0.05 P2-5 > 0.26 ± 0.27 ± 0.37 P1-3 > 0.).2).4 ± 7.1 ± 6.) cresc fondalul de substanţe endogene în ficat (glutation etc.39 P1-5 > 0.21 3.4 P1-4 > 0. modificări mai esenţiale în afecţiunile hepatice 101 .05 P2-4 > 0.1 ± 6. proteinelor totale.05). peptide şi aminoacizi (cisteină.5 P1-4 < 0.31 6.05 331.05).93 ± 0.0 P1-2 > 0.29 P1-4 < 0.0 până la 74.001 P2-4 < 0.88 ± 0.Preparatele entomologice menţin conţinutul proteinelor în limitele normei. pe când în afecţiunile hepatice cronice homeostaza glucozei poate fi dereglată datorită micşorării masei ficatului şi rezervelor de glicogen în el. de regulă. sunt sintetizaţi în ficat şi suferă.05 Creatinina mcmol/l 76.001 299. În cazul tetraclorurii de carbon acţiunea lezantă asupra hepatocitelor este determinată atât de substanţa integră. Posibil.3 P1-2 > 0. Rezultatele experimentale ne-au demonstrat că în leziunile toxice acute ale ficatului prin CCl4 şi paracetamol survine o hipoglicemie uşoară.05 4.26 ± 0.92 ± 0.39 ± 0.0 74. (2004) constată că micşorarea nivelului glucozei în sânge se poate depista în necroza hepatică acută fulminantă.0 mcmol/l (P > 0. Această ipoteză seste explicabilă şi prin faptul că nivelul glucozei a fost diminuat în proporţii egale de ambele hepatotoxice. Preparatele entomologice s-au dovedit mai efective în preîmtâmpinarea hipoglicemiei moderate produsă de paracetamol. în acest caz preparatele entomologice prin conţinutul de antioxidanţi. iar componenţii activi ai preparatelor entomologice nu sunt suficienţi pentru reglarea integrităţii membranelor hepatocitelor şi hemostazei glucozei.2).0 ± 4.05 P2-3 > 0. Tabelul 2 Modificarea conţinutului glucozei.05 4.77 P1-3 < 0.05 6. ureea etc.17 P1-3 > 0.001 87.05 3. Astfel.5 ± 10.05 P2-3 > 0.0 ± 4. ureei în sânge în afecţiunea hepatică indusă de paracetamol şi utilizarea preparatelor entomologice Nr 1 2 Grupele Intact Paracetamol Entoheptin (50 mg/100g) 7 zile +Paracetamol 500 mg/kg Imuheptin (50mg/100g) +Paracetamol 500 mg/kg Imupurin (50mg/100g) +Paracetamol 500 mg/kg Numărul şobolanilor 12 7 Glucoza (mmol/l) 4.8 ± 6.05 7. La injectarea dozei toxice de paracetamol peste 24 ore s-a determinat o micşorarea nesemnificativă a conţinutului creatininei de la 76.

Un rol deosebit l-am menţiona pentru cisteină care participă la sinteza glutationului. 2002. simptomelor encefalopatiei hepatice. Investigaţiile efectuate ne permit să conclizionăm. acesta poate fi un indice adjuvant în aprecierea severităţii afecţiunii hepatice şi aprecierii eficacităţii preparatelor cu acţiune hepatoprotectoare presupusă.И. т-54. Bucureşti. Tendinţa spre majorarea proteinelor totale produsă de CCl4 şi paracetamol probabil este determinată de micşorarea utilizării şi eliminării acestora. Preparatele entomologice mai evident influenţau parametrii studiaţi în hepatita toxică experimentală provocată de analgezicul antipiretic. Bucureşti. Concentraţia ureei şi creatininei suferă schimbări mai esenţiale în afecţiunile hepatice acute şi pot servi un indice important în aprecierea complexă a gravităţii leziunii hepatice. Along with the improvement of the methods of investigation and diagnosis. INCIDENŢA PATOLOGIEI TIROIDIENE ŞI IMPORTANŢA ŞCOLARIZĂRII PACIENŢILOR ÎN EFECTUAREA UNUI TRATAMENT EFICACE ŞI INOFENSIV Aurelia Bacinschi1. Entoheptinul. Un rol similar îl are şi metionina care se poate transforma în cisteină sau stimula procesele de sulfatare prin donarea sulfat-ionului (4). Indiscutabil este că un rol important în păstrarea sau restabilirea funcţiei hepatocitelor îl pot juca şi alţi aminoacizi ca: acidul glutamic. cisteină. ediţie specială. În leziunile toxice experimentale creatinina avea o tendinţă spre diminuare. 2005. un substrat cheie în faza II de metabolizare a toxicului. Основы токсикологии. 4. Catedra farmacologie şi farmacologie clinică2 Summary The incidence of thyroidian pathology and the signifiance (importance) of patients education in performing an efficient and inofensive treatment In the last years in Republic of Moldova is observed an inceasing incidence of thyroide pathologies manifested through hypothyroidism. În cazul acţiunii hepatotoxice a CCl4 se constată o micşorare a nivelului ureei. Куценко С. prin mai multe mecanisme. Un aport esenţial. triptofanul. fie prin conjugarea cu el (Vengherovskii şi coaut. arginina. metionină. îl aduc aminoacizii esenţiali şi non-esenţiali. acid aspartic. ornitină etc. Nicolae Bacinschi2 Centrul Republican de Diagnosticare Medicală1. 2006. a 102 . probabil. serina. fie prin transformarea metabolitului intermediar în paracetamol. Bibliografie 1. Lucrările celui de-al IIlea Congres „Dezvoltarea în pragul milemiului III”. acidul asparagic. complexe lipoproteice şi aminoacizi (arginină.1. iar în cea indusă prin paracetamolconţinutul metabolitului azotat se majora. Фармакология и токсикология. Pretratarea cu entoheptin.. Grigorescu T. 3. 76 -79 5. 1999. care era preîtâmpinată de pretratarea cu preparate entomologice. îndeosebi în condiţii clinice (prezenţa hiperamoniemiei. autoimune processes.) vor proteja hepatocitele şi vor intensifica sinteza ureei prin diminuarea hiperamoniemiei. posibil. Саратников А.imuheptinul şi imupurinul în acest aspect. precum şi la cuplarea metaboliţilor paracetamolului..cronice (3). 1991).. fenilalanina etc. Preparatele au manifestat efecte benefice în afecţiunea hepatică indusă prin paracetamol şi mai puţin prin tetraclorura de carbon. că deşi nivelul glucozei şi proteinelor totale nu se modifică esenţial în hepatitele toxice experimentale.А. micşorând astfel toxicitatea lor. Ciuhrii M. Un rol important în în acest caz. imuheptin şi imupurin prin conţinutul de oproteine. posibil. 26 – 34. Galina Palii1. Revista farmaceutică a Moldovei. diminuării funcţiiei renale). 1991. Nr. 560-567. 2. cysts and thyroid cancer. . conţin cantităţi impotante de aceşti aminoacizi (2).. şi coaut. Венгеровский А. Ghicavîi V. îl are şi glutationul. precum şi de o creşterea a vâscozităţii plasmei.С. Vernescu S.: Entomologia la finele secolului XX. Tratat de hepatologie. hyperthyroidism..

789– hipotiroidie idiopatică. 775 – adenom tiroidian. 27 – guşă mixtă. În condiţiile actuale eforturile medicului nu vaor da rezultatele scontate dacă nu va fi implicat în problemele de profilaxie şi tratament pacientul prin conştientizarea importanţei respectării unor principii şi criterii ce nu necesită şi/sau care vor reduce suportul economic. 5233 – tiroidită autoimună hipertrofică cu noduli. necesitatea implicării pacientului în monitorizarea eficacităţii şi inofensivităţii tratamentului. printre patologiile endocrine în ultimii ani predomină cea a glandei tiroide şi constituie 20590 cazuri din cele 26147 sau circa 78.7% din adresările pacienţilor. in appearauce of the rational. hipertiroidism.patteuts eaching reguires a special attention. În acest aspect explicarea şi respectarea principiilor de utilizare şi control al eficacităţii şi inofensivităţii preparatelor respective în mare parte determină rezultatele farmacoterapiei şi complianţa pacienţilor la tratament. efficient and harmless use of thyroidian hormonal drugs and antithyroidian remedies. iar în al treilea – creşterea posibilităţilor biochimice şi instrumentale de diagnosticare. Rezultate şi discuţii Analiza cantitativă şi calitativă pe o perioadă de 3 ani (2007-2009) a consultaţiilor în CRDM ne reflectă despre creşterea incidenţei şi lărgirea spectrului patologiilor endocrine în rândul populaţiei (tabelul 1). a crescut ponderea factorului genetic în geneza maladiilor endocrine. Aceste probleme sunt foarte actuale pentru Republica Moldova. Astfel. Materiale şi metode În cadrul secţiei consultative a Centrului Republican de Diagnosticare Medicală (CDRM) s-a analizat incidenţa patologiilor glandei tiroide în baza consultaţiilor primare a pacienţilor din ţară. accidentele la staţiile atomice. 811 – guşă toxică difuză. 276 –chist tiroidian. prezenţa aditivilor alimentari etc. 2179 – tiroidită autoimună atrofică. 193 cancer tiroidian. De rând cu perfectarea medotelor de investigaţie şi diagnosticare o atenţie deosebită necesită instruirea pacienţilor în aspectul utilizării raţionale eficiente şi inofensive a preparatelor hormanale ale glandei tiroide şi remediilor antitiroidiene. 129 – tiroidită subacută. 4454 – tiroidită autoimună hipertrofică. De rând cu aceasta au survenit şi unele probleme ce ţin de dificultăţile diagnosticului şi rezultatul tratamentului: atipicitatea tabloului clinic. îndeosebi în condiţiile evenimentelor de la Cernobîl. care au determinat o incidenţă crescută a patologiei tiroidiene. În al doilea rând. determines in a big part the results of pharmacotherapy and patients compliance to the treatment. 360 – stări după strumectomie. Is necessary in this way the explication and a strict fallow of the priciples of efficiency usage and inofensivity control of the respective drugs. În acelaşi timp diabetul zaharat a trecut pe planul doi. Prin examinarea şi efectuarea investigaţiilor necesare pacienţilor li se prescria tratamentul respectiv cu instruirea minuţioasă în vederea controlului eficacităţii şi inofensivităţii farmacoterapiei. limitarea timpului de tratament în staţionar cu creşterea ponderii supravegherii în condiţii de ambulator. Aceasta se datorează în rpimul rând modificărilor ecologice: poluarea mediului. Rezumat În ultimii ani în Republica Moldova se constată o creştere a incidenţei patologiei tiroidiene manifestate prin stări de hipotiroidism. complianţa bolnavilor la tratament. Printre afecţiunile glandei tiroide s-au constatat: 2745 cazuri de hiperplazie tiroidiană simplă. fiind diagnosticaţi 1547 de pacienţi cu diabet dintre care 10 cu diabet zagarat tip 1 şi 1537 cu diabet zaharat tip 2. Patologia tiroidiană. Ponderea patologiilor hipotalamo103 . chisturi şi cancer tiroidian. Cele menţionate mai sus ne-au obligat la necesitatea de a implementa unele principii de monitorizare a eficaictăţii şi inofensivităţii farmacoterapiei maladiilor glandei tiroide. procese autoimune. radiaţia excesivă. 2979 – guşă nodulară. în ultimele decenii capătă o incidenţă din ce în ce mai mare.

frecvenţa contracţiilor cardiace.). vorbire monotonă şi lentă. după ce simptome va fi necesar de determinat eficacitatea (dispariţia oboselii. O atenţie deosebită necesită bolnavii cu hipotiroidism nemanifest (ascuns).apatie.creşterea frecvenţei contracţiilor cardiace şi pulsului. nivelele T4 şi T3 sunt în limitele normei. a sindromului climacteric – 69 cazuri. micşorarea pastozităţii ţesutului adipos etc. a sclerochistozei ovariene – 1068 cazuri. De regulă.hipofizare a constituit 1084 cazuri. depresie. îngrijirea adecvată. 98 – în 2008 şi 570 . Se efectua o informare amplă referitoare la alimentaţia corectă. E necesar de menţiona o ascensiune a pacienţilor cu obezitate depistaţi în cadrul consultaţiilor ( 145 – în anul 2007. hipercolesterolemie sau diminuarea intelectului. care parametri subiectivi şi obiectivi va fi necesar de ai monitoriza zilnic (pulsul. Maladia nu are manifestări clinice. care este durata tratamentului. Tratamentul de substituţie cu levotiroxină în acest caz trebuie individualizat. despre necesitatea respectării recomandărilor pentru prevenirea complicaţiilor şi progresarea patologiei. dispariţia uscăciunii şi descuamaţiei pielii. dar este crescut cel al TSH. iar a altor patologii endocrine – 483 cazuri. simptomelor din partea sistemului nervos central . Datele recente demonstrează că hipotiroidismul nemanifest netratat creşte riscul aterosclerozei aortei şi infarctului miocardic. iar la vârstnici chiar până la 25%. incidenţa căruia poate atinge până la 15% din populaţie. modificarea exteriorului şi a stării subiective) cu evidenţa lor zilnică.în 2009). terapia de substituţie se recomandă la bolnavii la care s-a depistat guşă. sistemului cardiovascular . 104 . controlul sistematic la endocrinolog şi alţi specialişti. tiroidită limfocitară cronică. a hiperprolactinemiei – 147 cazuri. slăbiciunii generale şi musculare. necesitatea respectării stricte a regimului de dozare. Tabelul 1 Morfostructura patologiilor endocrine (numărul de pacienţi consultaţi) Denumirea nozologiilor Diabet zaharat tip 2 Diabet zaharat tip 1 Hiperplazie tioridiană simplă Guşă toxică difuză Guşă nodulară Guşă mixtă Adenom tiroidian Chist tiroidian Tiroidită autoiună hipertrofică Tiroidită autoimună atrofică Tiroidită autoimună hipertrofică cu noduli Tioridită subacută Hipotiroidie idiopatică Sindrom hipotalamic cu obezitate Hiperprolactinemie idiopatică Obezitate Sclerochistoză ovariană Hipogonadism Sindrom climacteric Stare după strumectomie Cancer tiroidian Alte patologii endocrine Total 2007 489 5 802 303 939 27 446 193 1197 547 1664 84 286 404 145 328 36 40 72 304 8311 2008 555 1 1198 281 1126 173 45 1830 860 1720 21 162 250 44 98 355 18 108 86 134 9063 2009 493 4 745 227 914 156 38 1427 772 1849 24 341 430 103 570 385 2 11 180 107 45 8773 Total 1537 10 2745 811 2979 27 775 276 4454 2179 5233 129 789 1084 147 813 1068 38 69 360 193 483 26147 În cazul stărilor de hipotiroidism la prescrierea preparatelor hormonale ale glandei tiroide pacienţilor li se explica: ce reprezintă preparatul respectiv şi care este sensul utilizării lui. Bolnavilor în timpul consultaţiilor li se efectua o şcolarizare activă prin explicarea noţiunilor generale patologia tiroidiană.

Aceasta. în caz contrar nu va fi preîntâmpinată retenţia mintală. beta-adrenoblocantele.5 µU /ml – doza se micşorează). diaree. O altă grupă de preparate folosite în patologia tiroidiană o constituie remediile tirostatice: tioamidele. are nodul sau pacientul a primit iod. Deoarece uneori 105 . că efectul tiamazolului survine peste câteva zile sau săptămâni. insomnie. De rând cu criteriile ce determină eficacitatea preparatelor e necesar de explicat pacienţilor importanţa preîntâmpinării efectelor nedorite. apoi fiecare 2 luni între 0. doza se creşte. sistemului cardiovascular (tahicardie. toţi nou-născuţii sunt investigaţi în vederea hipotiroidismului congenital. Din aceste considerente în primul trimestru al gravidităţii la toate gravidele cu hipotiroidism în anamneză sau cu risc major de hipotiroidie trebuie determinat nuvelul TSH cu efectuarea terapiei de substituţie la necesitate. efectul clinic stabil se dezvoltă peste 6-8 săptămâni. De regulă. deoarece la ele hipotiroidismul se poate manifesta iniţial datorită necesităţii crescute de hormoni tiroidieni. iar la necesitate şi tratamentul hipotiroidismului congenital (cretinism). preparatele iodului şi litiului. că dozele de levotiroxină trebuie majorate. balanţă azotată negativă. ameţeli. dar poate surveni şi mai târziu. În acest caz pacienţilor li se explică necesitatea monitorizării simptomelor din partea SNC (hiperexcitabilitate. maturizarea scheletului. tubului digestiv (anorexie. Criterii clinice adecvate servesc înălţimea.12 şi 0. înainte de naştere.5 ani şi ulteror fiecare 3-6 luni la copiii mai mari pentru a menţine concentraţia T4 în limitele 10-16 µg% şi nivelul normal al TSH. Un moment important în cazul gravidelor prezintă profilaxia. accese de angină pectorală. De asemenea li se atrage atenţia asupra faptului.5-1. precum şi prin sinteza globulinelor specifice ce cuplează hormonii şi micşorează fracţia liberă . Corecţia dozelor se efectuează fiecare 4-6 săptămâni în primele 6 luni de viaţă. precum şi după tabloul clinic. Tratamentul acesteia nu este dovedit din punct de vedere al raţionalităţii. scădere ponderală) şi pielii (transpiraţii. Concomitent pacientului trebuie să i se vorbească şi despre reacţiile adverse. şi în perioada nou-născutului. timp în care se folosesc rezervele de hormoni.Un contingent deosebit prezintă gravidele. În aceste cazuri e necesar de reţinut. de regulă. pe când supradozarea poate duce la consecinţe grave. că în multe ţări reieşind din situaţia ecologică.44% respectiv. este mai mare când glanda este mărită. congestie cutanată). timpul lor de instalare şi măsurile de profilaxie sau de limitare a gradului de manifestare prin consultul imediat cu medicul. În aceste cazuri la gravide li se explică necesitatea examinării minuţioase a lor şi a nou-născutului pentru ca tratmentul de substituţie să se înceapă până la apariţia simptomelor de retenţie psihomotorie. Această perioadă (latentă) e mai mică în formele grave de tirotoxicoză şi invers. Bolnavilor li se accentuează de a efectua un control de laborator pentru a preveni hiperglicemia. palpitaţii. De regulă. are loc în cazul tiroiditei limfocitare cronice nemanifeste sau în regiunile cu deficit de iod în apă şi alimente. T4 (tiroxina liberă). şi are o incidenţă de 0. E necesar de explicat pacientului. Dozele recomandate de levotiroxină 10-15 µg/kg/zi restabilesc nivelul T4 în limitele normale peste 1-2 săptămâni. utilizate în hipertiroidism. S-a demonstrat că hipotiroidismul gestaţional nemanifest se poate complica cu retenţie în dezvoltarea psihomotorie a copiilor. tremor). La nou-născuţii prematuri diminuarea T4 poate fi cauzată de pseudodisfuncţia glandei tiroide (se constată la circa 50% copii până la 30 săptămâni gestaţie). se constată în primele săptămâni sau luni de tratament. dezvoltarea psihomotorie. hipocolesterolemia. Tioamidele (tiamazol sau mercazolil) reprezintă una din cea mai frecventă grupă de antitioroidiene. care la tiamazol este dozodependentă. iar la propriltiouracil nu. Controlul eficacităţii tratamentului se efectuiază determinând conţinutul în sânge a: TSH (dacă nivelul lui este mai mare de 4 µU /ml. Agranulocitoza este o reacţie adversă gravă. Hormonii tiroidieni în acest caz au o importanţă majoră pentru procesele de mielinizare care au loc intrauterin. care la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare pot deveni periculoase sau chiar fatale). dacă este mai mic de 1. deoarece e crescut nivelul globulinelor ce cuplează hormonii tiroidieni sub influenţa estrogenilor. La utilizarea preparatelor hormonale ale glandei tiroide se pot produce simptome de hipertiroidism cu exacerbarea efectelor farmacodinamice din partea organelor şi sistemelor.

care poate dispărea fără a suspenda tratmentul. parestezia. Suspendarea preparatelor contribuie la dispariţia agranulocitozei. leziunile hepatice şi renale.agranulocitoza poate apărea rapid. cefaleea. În primul rând. PROPRIETĂŢILE ANTIBACTERIENE ŞI ANTIFUNGICE ALE SOLUŢIEI BENZIL ALCOOLICE DE JUGLONĂ Andrei Bacinschi Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică „Nicolae Testemiţanu” (Conducător ştiinţific – conferenţiar universitar V. ce denotă despre majorarea nuvelului de conştientizare a populaţiei. Primele simptome ale agranulocitozei frecvent se pot manifesta prin dureri în gât şi febră. glucocorticoizilor sau substituţia antitiroidienelor. din care cauză pacienţii trebuie imediat să se adreseze la medic. care poate fi accelerată prin prescrierea factorului granulocitar colonial. Penicillium. Şcolarizarea pacienţilor în aceste momente. Proteus vulgaris) microorganisms and antifungal properties against Candida albicans. de regulă. În al treilea rând. 2-4 times more intensive than standard benzyl-alcoholic solution. Pseudomonas aeruginosa. Aspergillus fumigatus. The efficacy of benzyl alchhoholic solution of juglone is determined in the most part by of presence of haftoqiuinonic derivate. s-a majorat evident numărul pacienţilor ce respectă recomandările medicului referitor la controlul după evoluţia bolii şi de efectuare a examenului repetat în termenii necesari. că incidenţa şi severitatea maladiilor glandei endocrine poate fi diminuată. uneori hemoragică. Aspergillus niger. datorită respectării criteriilor de monitorizare după efectul preparatelor s-a redus numărul de bolnavi cu reacţii adverse. alopecia. deşi nu sunt atât de frecvente pot avea loc la prezenţa anumitor factori predispozanţi. În concluzie e necesar de menţionat. În al doilea rând. inclusiv şi prin efectuarea unei şcolarizări eficiente ce va spori complianţa pacienţilor la tratament şi va reduce volumul cheltuielilor financiare. precum durerile şi redoarea în articulaţii. febra medicamentoasă. pigmentarea pielii. voma. diareea. iar uneori va fi necesară utilizarea H1-antihistaminicelor. Un şir de alte reacţii adverse. dă efecte pozitive prin creşterea eficienţei şi diminuarea reacţiilor adverse. uneori grave. În baza celor expuse şi experienţei acumulate putem conchide despre unele succese în domeniul problemelor abordate. să se întreprindă măsuri profilactice ce vor contribui la păstrarea sănătăţii populaţiei. creşterea activităţii enzimelor hepatice. este utilă determinarea periodică a leucocitelor pentru diagnosticarea precoce. 106 . Gavriluţa) Summary Antibacterial and antifungal properties of benzil-alcoholic solution of juglone Studies in vitro demonstrate that benzil-alcoholic solution of juglone poses a pronounced antibacterial activity against gram-positive (Staphilococcus aureus (Wood-209). Streptococcus faecalis)and gram-negative (Escherichia coli. similare Cernobîlului. deoarece hipersensibilitate încrucişată se constată rar. precum şi al tirotoxicozei. flora gramnegativă (Escherichia coli. E necesar de menţionat. O neutropenie uşoară poate fi un simptom al agranulocitozei incipiente. că şcolarizarea bolnavilor în aspectul cunoaşterii patologiei tiroidiene a contribuit la creşterea adrsărilor precoce. am constata. Proteus vulgaris) şi fungi (Candida albicans. Rezumat Soluţia benzil alcoolică de Juglona „in vitro” manifestă proprietăţi antibacteriene faţă de flora gram-pozitivă (Staphilococcus aureus (Wood-209). că cea mai frecventă reacţie adversă este erupţia urtiformă. The drug „in vivo” leads to early elimination of inflamatory and necrotic proceses caused by staphylococcus and fungi. greaţa. Acestea din urmă vor permite ca în cazul unor accidente. Aspergillus niger. Streptococcus faecalis).

Et al 2010. 1974. Aizinberg a propus o metodă chimică de obţinere a juglonei. Pentru prima data juglona a fost obţinută în 1856 din coaja verde de nuc. 0.1958. 2010. antiviral. Гринев А. În rezultatul cercetărilor efectuate s-a determinat că proprietăţile curative ale infuziilor din frunze de nuc. antiproliferativ.4 naftochinonă şi lipsa informaţiei veridice au jucat rolul său negativ. Ele toate îndeplinesc funcţia de protecţie a nucului faţă de invaziile insectelor. De asemenea au fost determinate şi alte naftochinone mai puţin active. antitumoral.J. Preparatul „in vivo” contribuie la înlăturarea mai precoce a proceselor inflamatoare şi purulente provocate de infecţia stafilococică şi fungică.1.) se utilizau cu diverse scopuri medicina populară. alcool benzilic ad 100 ml) şi vehicolul (acid citric – 0. antifungic. Actualitatea Din cele mai vechi timpuri formele medicamentoase din diferite structuri ale nucului (Juglans Regia L. Scopul studiului s-a redus la cercetarea „in vitro” şi „in vivo” a proprietăţilor specifice (antibacteriene şi antifungice) a soluţiei benzilalcoolice de Juglonă.N. imunodepresiv sau imunostimulator (Reese S. Н. И др. Галецкий П. şi în primul rând juglona. Din sursele antice se întâlnesc informaţii despre proprietăţile curative ale infuziilor din frunze de nuc pentru tratamentul afecţiunilor purulente ale pielii şi mucoaselor. 2010]. Materiale şi metode Studiile experimentale „in vitro” au fost efectuate în conformitate cu recomandările metodice de cercetare a remediilor chimioterapice după Хабриев Р. În baza acestui alcaloid au fost elaborate noi forme farmaceutice cum sunt soluţia alcoolică cu denumirea de „nucină”. instabilitatea produsului obţinut. Inbaraj J. Cercetarea activităţii antimicrobiene a formelor medicamentoase a fost efectuată “in vitro” prin metoda diluărilor succesive în mediu de cultură – agar peptonat.1. În studiu s-a folosit soluţia benzil alcoolică de juglonă stabilizată (juglonă – 0..1.01% . et al. Benites J.prin metoda diluărilor succesive în mediu lichid de cultură (Bulion Saboro). Actualmente colaboratorii Institutului de Chimie al AŞ din RM au elaborat o nouă metodă de sinteză a juglonei care permite prin chieltueli neânsemnate obţinerea unui produs chimic pur în cantităţi satisfăcătoare. 0. gel cu juglonă.Aspergillus fumigatus.J. soluţia benzil alcoolică de juglonă.D. reactivitatea lui înaltă. 0.. Zakharova O. amestecat cu miere de albine. et al. et al.003 %. 2004. acid citric – 0. 2008. 0. Борзов М.02 % . tonizant. În 1949 L. Sucul din coaja verde de nuc.006 % . iar a celor antifungice . 2004.00009%). antioxidant. În unele ţări tincturile din frunze de nuc se utilizau în tratamentul formelor cutanate de tuberculoză şi cancer [Benites J. în marea măsură. sau creşterea în adiacenţă a plantelor non simbiotice [Imbaraj J. Obţinerea juglonei din materia primă vegetală nu a permis asigurarea cantităţilor necesare de produs pentru un studiu farmacologic mai aprofundat.(2005). Krolicka A et al. pot manifesta efect antibacterian. bacteriilor etc.00019 %.. infecţiilor inflamatorii ale ochilor.. et al. 0. В. et al.. prezenţa amestecului de 5-hidroxi 1. juglona ne meritat fiind exclusă din lista celor mai efective preparate de atunci. însă complexitatea acestei metode. 2008]. 2010. În literatură sunt descrise diverse încercări pentru obţinerea juglonei pe cale sintetică. sunt datorate prezenţei în ele a derivatului de naftochinonă – Juglonă.. Eficacitatea soluţiei benzil alcoolice de juglonă este determinată în mare parte de prezenţa derivatului naftochinonic. 0. К. И др.001 %. Krolicka A. 0. 0.00077 % . iar a celor antimicotice 11 107 . alcool benzilic ad 100 ml). Pentru studiul proprietăţilor antibacteriene au fost pregătite opt diluţii (0.У. În literatura de specialitate se menţionează că alcaloizii di nuc. Juglans Nigra etc. se utiliza în tratamentul afecţiunilor purulente ale laringelui.. et al. 1980).00038 %.. Penicillium) ce depăşesc de 2-4 ori vehicolul soluţiei.

iar a celei micotice – cultura standard de Candida albicans. În acelaşi timp efectul antimicotic al substanţei cercetate era de 2 ori mai intens faţă de tulpinile de Aspergilus şi Penicillium (tab. zilnic la aceiaşi ora.000045%). 0.Падейская.00077%. fără utilizarea oricărui tratament la şoriceii din lotul II (n = 6-8) a fost aplicată soluţia de vehicol. 108 . Eficacitatea tratamentului cu soluţiile studiate a fost apreciată după: compararea în dinamică a intensităţii afectărilor în loturile tratate şi lotul martor (stabilirea indicelui de afectare). fapt ce ne dovedeşte despre activitatea antibacteriană certă a juglonei. Pentru modelarea infecţiei stafilococice locale a fost folosită cultura standard de Staphylococcus aureus (ATSS 25 932). colibacil şi protei în concentraţii de 0. 0. Testarea „in vivo” a activităţii antibacteriene a soluţiilor benzil-alcoolică şi vehicol a fost efectuată pe modele de infecţii stafilococice şi candidozice localizate la şoricei albi (Е. Activitatea fungistatică . Aspergillus fumigatus.00009%. Preventiv în regiunea abdominală a şoriceilor a fost înlăturat învelişul pilos pe o suprafaţa de 1 cm 2.Н. Mai apoi a fost preparată suspensia stafilococică şi candidozică în diluţie de 900 mln de corpi microbieni/ml (doza de infectare necesară – nu mai puţin de 800 mln corpi microbieni/ml). timpul de dispariţie totală a proceselor purulente. 0. iar şoriceii din lotul III (n = 6-8) suprafaţa afectată a fost prelucrată soluţia de juglonă.00155%. care includeau animale cu diverse grade de afectare. Activitatea bacteriostatică . Studiul proprietăţilor antifungice „in vitro” ne-au relevat.05%. 0. După repartizarea în loturi. 0. Şoriceii au fost repartizaţi în trei loturi egale.concentraţia minimă bactericidă (CMB) a fost stabilită în baza lipsei creşterii microoganismelor după însămânţarea repetată pe geloză peptonată cu termostatarea ulterioară timp de 24 ore. Aspergillus niger. gradul II de afectare – (++) se determină infiltrate purulente până la 5 mm.. 0.concentraţia minimă fungicidă (CMF) a fost stabilită în baza lipsei creşterii fungilor după însămânţarea repetată pe geloză Saburo cu termostatarea ulterioară timp de 7 zile la t= 28°C.concentraţia minimă inhibitoare (CMI) a fost stabilită în cazul lipsei creşterii microorganismelor în mediul nutritiv lichid cu cea mai mică concentraţie de preparat.concentraţia minimă inhibitoare (CMI) a fost stabilită în cazul lipsei creşterii fungilor în mediul nutritiv lichid.diluţii (0. gradul III de afectare . 0. bacteriilor gram-negative (Escherichia coli. la şoriceii din lotul I (lotul martor) (n = 6-8) fost supuşi numai observărilor. Nivelul intensităţii de afectare a regiunilor infectate a fost stabilit condiţionat în felul următor: gradul I de afectare – (+) se determină infiltrate purulente punctiforme de dimensiuni până la 2 mm. 1971).2). Activitatea bactericidă .00038% în timp ce vehicolul doar în 0.00155%. 0. 0. Animalele au fost supuse observărilor până la momentul lichidării totale a proceselor infectate şi cicatrizarea plăgilor la şoriceii din lotul martor.(+++) se determină infiltrate purulente până la 1 cm şi procese necrotice. Streptococcus faecalis). Rezultate şi discuţii Cercetările experimentale ne-au demonstrat. Penicilliu). Evaluarea rezultatelor a fost efectuată vizual. 0. Cercetările au fost efectuate pe 42 şoricei albi cu masa de 14-17g.. iar faţă de streptococ. evidenţa animalelor decedate în caz de generalizare a infecţiei.0031%. Suspensia dată în volum de 0.00019%.0125%.00038%.00019%. Activitatea fungicidă . Proteus vulgaris) şi fungilor (Candida albicans. prezentă în soluţia benzil alcoolică (tab. că a soluţia benzil alcoolică de juglonă manifesta acţiune fungistatică şi fungicidă faţă de Candida albicans în concentraţii de 0. În acelaşi timp vehicolul poseda efect antimicrobian faţă de tulpinile studiate în concentraţii de 2 ori mai mari.1).00009%. că soluţia benzil alcoolică de juglonă manifesta acţiune bacteriostatică şi bactericidă faţă de stafilococ în concentraţii de 0.0062%. lipsa afectării a fost indicată cu semnul (-). În calitate de culturi de referinţă au fost folosite tulpinile bacteriilor gram-pozitive (Staphilococcus aureus (Wood-209)..1 ml a fost injectată în regiunea preventiv preparată a şoriceilor.025%.

La şoriceii din lotul martor procesele inflamatorii au persistat timp îndelungat (10–15 zile).00038 0.00038 <0.00019 0. iar la a cincea zi semnele inflamatoare erau minime şi avea loc epitelizarea ulceraţiilor cu formarea unei cruste ce proiemina la suprafaţa pielii.00019 0.0003 8 0. fumigatus CMI 0. vulgaris CMI 0.00019 Tabelul 2 Acţiunea antifungică a soluţiei benzil alcoolice de juglonă „in vitro” Formele medicamentoase Vehicolul (%) Soluţie benzil alcoolică de juglonă (%) Culturile de fungi supuse testării Candida albicans CMI 0.00038 0.00009 <0.0003 8 0.00038 CMF Aspergillus niger CMI CMF 0.00038 E.00019 Astfel. Cicatrizarea definitivă se constata la a 11. rezultatele obţinute ne demonstrează.00038 0.00019 Asp. Peste 48 ore de la injectarea suspensiei stafilococice în regiunea dată au apărut infiltrate purulente şi ulceraţii de diverse dimensiuni. manifestă activitate antibacteriană şi antifungică concomitentă. ca component activ al soluţiei benzil alcoolice.00019 CMF 0.0003 8 0.00038 0. că juglona.0001 9 CMB 0.00038 0.00009 0.00019 Str.00038 CMB 0. aureus (209) CMI <0.00038 CMB 0. La animalele din lotul tratat cu soluţie acid citric şi benzil alcool (vehicol) la a 8-a zi de tratament se observa diminuarea proceselor inflamatorii. După modelarea infecţiei fungice locale cu cultura standard de Candida albicans peste 48 ore de la injectarea suspensiei fungice în regiunea dată au apărut infiltrate micotice şi ulceraţii de diverse dimensiuni.7 ± 0.Tabelul 1 Acţiunea antibacteriană „in vitro” a soluţiei benzilalcoolice de juglonă Formele medicamentoase Vehicolul (%) Soluţia benzil alcoolică de juglonă de (%) Microorganismele testate S.00019 CMF 0. Dispariţia totală a modificărilor locale la şoriceii din lotul dat s-a determinat la a 10-15 zi de observaţii (tab.00038 0.00155 0.00019 0.00019 0.3). Numai la a 9-a zi la unii şoricei din lotul dat se determina micşorarea procesului inflamator şi formarea crustei pe suprafaţa ulceraţiilor. Aceasta este relevată de 2-4 ori mai intens decât componenţii formatori ai formei medicamentoase (acid citric şi alcool bezilic).7 zi de tratament. Rezultatele obţinute în studiile „in vitro” ne-au permis să efectuăm testarea proprietăţilor anbacteriene şi antifungice „in vivo” prin modelarea plăgilor infectate cu stafilococi şi candide.00155 0.00019 CMB 0. La şoriceii trataţi cu soluţie benzil alcoolică de juglonă la a treia zi de tratament se determina micşorarea evidentă a infiltratelor purulente şi ulceraţiilor. Dispariţiacompletă a modificărilor locale în lotul dat s-a determinat la a 6-10 zi de tratament (tab. coli (ATCC) CMI 0. 109 .0001 9 Penicillium CMI 0. faecalis CMI 0.3).0001 9 Pr.

Tabelul 3 Activitatea antibacteriană şi antifungică „in vivo” a soluţiei benzil alcoolice de juglonă Loturile de animale 1. 1974. La şoriceii trataţi cu soluţie benzil alcoolică de juglonă la a 5-a zi de tratament se determina micşorarea evidentă a infiltratelor micotice şi ulceraţiilor. Dispariţiadeplină a modificărilor locale în lotul dat s-a determinat la a 7-10 zi de tratament. 2008. La animalele tratate cu soluţia de vehicol (ce conţine acid citric şi benzil alcool) diminuarea proceselor infectate şi înlăturarea totală a lor a avut loc cu 1-2 zile mai precoce comparativ cu lotul martor (tab.5 11. precum şi de diminuarea sintezei de energie (Щербановский Л.4 naftochinonic manifestă proprietăţi antimicrobiene.). et al. De asemenea autorii au constata inhibarea lanţului respirator prin acceptul de electroni cu inhibarea sintezei ATP şi oxidarea NAD şi NADP. 110 . 2004.8 ± 1. Lotul tratat cu vehicol 3. rezultatele cercetărilor experimentale ne-au demonstrat. Acţiune citotoxică asupra microbilor poate fi realizată prin formarea radicalilor liberi (oxigenul singlet.). et al.2 15..7 ± 0.J. Totodată diminuarea nivelului glutationului în celulele microbiene cu reducerea rezistenţei la acţiunea radicalilor liberi. Л. 1975.5 ± 0. Р.К.7 ± 0. Una din întrebările principale constă în elucidarea mecanismelor posibile de acţiune pentru determinarea sensibilităţii bacteriilor şi fungilor în dependenţă de ţintele specifice. posibil.8 8. este determinată de inhibarea respiraţiei anaerobe. Галецкий П.9 Astfel. Dispariţia modificărilor locale la şoriceii din lotul dat s-a determinat la a 16.La şoriceii din lotul martor procesele inflamatoare au persistat timp îndelungat (15–18 zile). Демирчоглян Б. Inbaraj J. S-a constatat că însăşi inelul 1. Шубина Л.2 zi de observaţii. dar îndeosebi introducerea în structura lui a unor grupe (carbonilice.и др.J. peroxizilor) (Inbaraj J.J şi coaut (2004) au constatat că juglona poate interacţiona cu glutationul cu trecerea din GSH în GSSG. halogenilor etc. Unul din mecanismele cele mai posibile se reduce la interacţiunea cu grupele tiolice (SH) cu: inhibarea activităţii enzimelor (succinatdehidrogenazei) cu dereglarea fosforilării oxidative şi sintezei de energie. Г. Lotul martor (netratat) 2..7 7.8 ± 1. iar la a 7-a zi semnele inflamatorii sunt minime şi avea loc epitelizarea ulceraţiilor cu formarea unei cruste ce proiemină la suprafaţa pielii. că soluţia benzil alcoolică de juglonă manifesta şi „in vivo”propreităţi antibacteriene şi antifungice marcate faţă de vehicol.. Inbaraj J.1 ± 0.4 Cicatrizarea plăgilor infectate cu Candida albicans (zile) 16. 1986). и др. Numai la a 9-a zi la unii şoricei din lotul dat se determina micşorarea procesului inflamator şi formarea crustei pe suprafaţa ulceraţiilor.). (2008) au demonstrat că derivaţii de naftochinonă pe culturile de Enterococcus faecalis îşi exercită efcetul antibacterian prin diminuarea includerii uridinei şi reducerea semnificativă a sintezei ADN şi proteinelor. 1971. afectarea proteinelor membranare şi dereglarea funcţiilor membranelor celulare (de transport etc. etanolamine. metoxilice. 2004) Acţiunea antifungică. Krolicka A şi coaut. Lotul tratatat cu soluţia benzil alcoolică de juglonă Cicatrizarea plăgilor infectate cu Staphylococcus aureus (zile) 13. Полоник С.8 ± 0. Date despre proprietăţile antibacteriene şi antifungice ale derivaţilor de naftochinonă au fost relatate de un şir de autori (Krolicka A et al. fapt ce neconfirmă că acestea sunt determinate de prezenţa derivatului naftochinonic.3).

Толкач А. Г. // Хим. нафто. Изосимова С.– 1975. Cytotoxic action of juglone and plimbagin: a mechanistic study using HaCaT keratinocates. реакции и противовирусная активность. 6-толуоил-1. В. Invest New Drugs. Уварова Н. 10.– С 445-451. Бензо-. Перспективы поиска антимикробных средств среди хинонов растительного происхождения. журн. 1974.– Кишинев. Н.У. et al. Reese S..и антрахиноны цветковых растений как антимикробные вещества. et al. В. Айзенберг Л. 2010 mar 17.2-нафтохиноны – синтез. Противогрибковые свойства некоторых хинонов.– С.1. и др. 4. Krolicka A. et al.. Б. // Растительные ресурсы.– С. Юглон и его применение в медицине и ветеринарии. и др.. Гринев А. 501 с.J.– С. 167-177. Котелев В. // Химия юглона. . 5. Imbaraj J.4-quinones endowed with anticancer activites. Галецкий П. Proprietăţile antibacteriene şi antimicotice ale soluţiei benzil alcoolice de juglonă sunt în mare parte datorate prezenţei în componenţa sa a derivatului 5-hidroxi-1. 1958.. и др. 68-69. 14.4-нафтохинонов. Демирчоглян Б. An in vitro comparative study with furyl-1... 12. 3.-фармац.-фармац. Адгина В..– С.1. журн. Синтез и противогрибковая активность ацетилированных гликозидов 1. Р. Benites J. Я. Acţiunea antibacteriană şi antifungică a soluţiei benzil alcoolice de juglonă este de 2-4 ori mai manifestă decât acţiunea vehicolului. 6.4-naftochinonă. 111 . И. 2004 Jan. 9.– т.– № 2. К. 158-160.. The pin 1 inhibitor juglone attenautes lidney fibrogenesis via Pin 1independent mechanism in the unilateral ureteral occlusion model. 7. С. Урецкая Г.4нафтохинона и юглона. 1971. // Растительные ресурсы. № 10. Вичканова С. В. 2. Biotechnol Appl Biochem. 98-104.. 2. 3. Г.– Кишинев. Щербановский Л. Chem Res Toxicol. 8. Борзов М. М. Antibacterial and antioxidant activity of the secondary metabolites from in vitro cultures of Drosera aliciae. // Ускоренные методы диагностики инфекционных болезней.– 1986. Полоник С. Concluzii Soluţia benzil alcoolică de juglonă „in vitro”posedă activitate pronunţată antimicrobiană (faţă de bacteriile gram-pozitive şi gram-negative) şi antifungică (faţă de candide. Межевалова А. Л. А.. 2010. № 2. Soluţia benzil alcoolică de juglonă „in vivo” contribuie la înlăturarea mai precoce a proceselor inflamatorii şi purulente cauzate de infecţia stafilococică şi candidozică. 30-33. 20.– т. aspergilus şi penicillium) în concentraţii foarte mici. 2005.. Хабриев Р. и др. Bibliografie 1. С. Саркисова Л.– С. К методике изучения антимикробной активности производных 1. № 5.. sep 9 4. 2008.. 3. et al. Н. 11.– № 3. Fibrogenesisi Tissue Repair.– 1980. Разумовский П. 17 (1): 55-62. Н. // Хим.– Кишинев.Jan 4. Москва. Руководство по экспериментальному (доклиническому) изучению новых фармакологических веществ. Шубина Л. // Бюллетень научно-технической информации.– 1979.

începând cu prima zi. în final. ar permite de a realiza echilibrul necesar pentru înlăturarea consecinţelor nedorite. Atenuarea stresului oxidativ prin antioxidanţii exogeni sau molizarea sistemului antioxidant endogen. constituie o pondere considerabilă în maladiile hepatice. Ca enterosorbanţi s-au folosit cărbunele medicinal şi Medicas E în doze a câte 500mg/kg. 2006). Gonciar. care s-au administrat intragastral. provocate de xenobiotice (toxice industriale. HPLm. inclusiv cărbunii activi şi-au demonstrat importanţa în tratamentul complex atât al hepatitelor experimentale. 2008. HPLf) şi a dialdehidei malonice (DAM) sub influenţa enterosorbţiei. Totodată oxigenobaroterapia şi îndeosebi asocierea ei cu enterosorbantul Medicas E în termenii menţionaţi contribuie la normalizarea acestor indici. Tetraclorura de carbon (CCl 4) reprezintă una din cele mai răspândite substanţe nocive întâlnite în diferite domenii ale industriei ce poate provoca leziuni hepatice la personalul implicat în procesul de producere. Enterosorbţia. Introducere Afecţiunile toxice ale ficatului. oxigenobaroterapiei (OBT) şi asocierii lor în miocard la şobolanii cu hepatită toxică acută. câte 10 în fiecare lot. Reieşind din aceste premize am considerat drept scop al cercetărilor determinarea modificărilor conţinutului hidroperoxizilor lipidici iniţiali. cât şi al hepatitelor de diferită origine la pacienţi (V. Grupe similare.Baxan. îndeosebi pentru substratele energetice indispensabile activităţii celulei. durata expunerii şi numărul de şedinţe [8]. îşi găseşte o utilizare tot mai largă în practica medicală. organismului în ansamblul său şi. intermediari şi finali (HPLi. pentru supravieţuirea lui [9]. datorită mecanismelor variate de acţiune directe şi indirecte. Materiale şi metode Experienţele au fost efectuate pe 130 şobolani albi. folosirea oxigenobaroterapiei (OBT) impune unele obstacole prin capacitatea acesteia de a intensifica procesele POL în anumite condiţii dependente de valoarea presiunii. Rezumat Enterosorbţia cu cărbunele medicinal şi Medicas E nu preîntâmpină diminuarea activităţii indicilor produşilor peroxidării lipidelor în miocard după 7 şi 14 zile la şobolanii cu hepatită toxică acută.). Oxigenul este necesar proceselor biologice oxidative. cu patologie modelată şi tratate cu enterosorbanţi. inclusiv în hepatologie în tratamentul complex al maladiilor hepatice. Also hyperbaric oxygenation and particularly its association with enterosorbent Medicas E contributes to the normalization of these indices during the same time. Însă. medicamente etc.4ml/100g. L. timp de 7 şi respectiv 14 zile. Hepatita toxică s-a modelat după metoda clasică prin administrarea tetraclorurii de carbon subcutan timp de 4 zile în doza de 0. Un rol important în realizarea hepatotoxicităţii le revin formelor active ale oxigenului şi proceselor de peroxidare a lipidelor (POL) care influenţează asupra membranelor lipidice ale hepatocitelor.EVOLUŢIA SISTEMULUI PROOXIDANT SUB INFLUENŢA ENTEROSORBŢIEI ŞI OXIGENOBAROTERAPIEI ÎN HEPATITA TOXICĂ ACUTĂ Elena Bodrug Catedra Farmacologie şi Farmacie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary The state of prooxidant system under the influence of enterosorbtion and hyperbaric oxygenation in acute toxic hepatitis In experiments on white rats was established that enterosorbtion with carbo activatus and Medicas E does not prevent the reduction of lipid peroxidation products indices activity in the myocardium after 7 and 14 days in rats with acute toxic hepatitis. Enterosorbanţii. ţesuturilor şi organelor. cu masa corporală 180-220 g. erau supuse acţiunii oxigenului sub presiune de 2026 kPa 112 .

s-a depistat la utilizarea enterosorbentului Medicas E timp de 2 săptămâni. 3 .24 ± 0. 7 .CCl4 + Medicas E 14 zile. datorită stresului oxidativ declanşat se pot produce un şir de perturbări şi în alte organe şi ţesuturi.CCl4 +OBT 7 zile. La administrarea cărbunelui medicinal (CM) în doza de 500 mg/kg timp de 7 zile a menţinut concentraţia hidroperoxizilor la nivelul animalelor intacte.5-2 ori). În miocardul recoltat s-a determinat concentraţia următorilor indici: hidroperoxizii lipidici iniţiali. ca organ . HPLm.CCl4 + Medicas E + OBT 14 zile.). Astfel.CCl4 + CM + OBT 7 zile. Un efect similar s-a constatat şi la utilizarea CM timp de 14 zile. 11 .05).04 ± 0.05). În cazul expunerii zilnice timp de 7 zile a şobolanilor cu hepatită toxică acută acţiunii oxigenului hiperbar s-a depistat o majorare semnificativă a nivelului hidroperoxizilor în miocard. 4 . dar mai marcată.). că de rând cu modificările tipice ce survin în ficat. inclusiv şi în miocard.).CCl 4 + CM + OBT 14 zile. Rezultate şi discuţii Analiza literaturii referitoare la acţiunea toxică a tetraclorurii de carbon ne demonstrează. O acţiune similară. 6 . Efectul oxigenului hiperbar nu era influenţat de utilizarea concomitentă a CM timp de 7 şi 14 zile (tab. În acest caz am menţiona totuşi o tendinţă de diminuarea a conţinutului HPLi. care au crescut de la 1.2 ± 0. 13 . Aceste efecte ale OBT practic nu sunt modificate de utilizarea concomitentă a CM. urmând ca apoi lent să se micşoreze la a 7-a zi. pe fondalul dozelor toxice de CCl4.1 u/c (P < 0.CCl4 + CM 14 zile.21 u/c în lotul cu CCl4.1 u/c la animalele supuse doar oxigenului hiperbar până la 3. a manifestat un efect protector prin tendinţa de normalizare a nivelului HPLi.05).). administrat în doza de 500 mg/kg timp de 7 zile.04 u/c (P > 0.19 u/c (P > 0. Utilizarea enterosorbantului Medicas E timp de 14 zile în asocierea cu 10 şedinţe de OBT a contribuit la o micşorare şi mai importantă a nivelului HPLi de la 3.06 u/c (P > 0.51 ± 0. dar sunt 113 .21 u/c până la 0.03 ± 0. diminuând acţiunea negativă a CCl4 (tab. în timp ce conţinutul HPLm avea aceeaşi tendinţă de creştere (tab.CCl 4 +OBT 14 zile. Rezultatele investigaţiilor au fost supuse analizei statistice.CCl4 7 zile. 2 . cu normalizarea după 2 săptămâni.05). Efectele hepatotoxicului au fost preîntâmpinate de cărbunii activi CM şi Medicas E. 8 .). Animalele au fost divizate în 13 loturi: 1 – martor. La administrarea dozelor toxice de tetraclorura de carbon (CCl4) timp de 4 zile la a 7-a zi s-a constatat o tendinţă de majorarea a hidroperoxizilor iniţiali (HPLi). rezultatele obţinute ne denotă că la administrarea dozelor toxice de CCl4 are loc o intensificare a proceselor de peroxidare a lipidelor (POL).5 ori faţă de lotul cu CCl4) şi mai redusă a HPLm şi HPLf ( de circa 1.001) în cel cu oxigenobaroterapie (OBT). folosind criteriile „t-Student" şi „p".07 u/c (în lotul de referinţă – OBT 10 zile) până la 1.05 u/c (P > 0.CCl 4 + Medicas E + OBT 7 zile. HPLf) şi dialdehida malonică (DAM). HPLm şi HPLf.51 ± 0. intermediari şi finali (HPLi. 5 .timp de 60 minute zilnic pe parcursul a 7 şi 10 zile consecutive. Şobolanii au fost supuşi eutanaziei la a 8-a şi 15-a zi după care s-a colectat inima pentru studii biochimice.05).ţintă de acţiune a hepatotoxicului. 9 . că la utilizarea hepatotoxicului sub acţiunea oxigenului hiperbar are loc o activare mai intensă de formarea a HPLi (de circa 3.). În acest caz conţinutul HPLi s-a micşorat în comparaţie cu lotul de control (CCl4) de la 1. până la 3.CCl4 + CM 7 zile. HPLm şi HPLf (tab. 10 .CCl4 14 zile.12 până l 0. iar cel al HPLm de la 1. îndeosebi după 14 zile de utilizare. Administrarea enterosorbantului Medicas E şi expunerea la şedinţe de OBT timp de o săptămână ne-a relevat o reducere nesemnificativă a conţinutului HPLi de la 3. Cărbunele activ Medicas E.03 ± 0.57 ± 0. îndeosebi a HPLi.04 u/c (P < 0.84 ± 0.83 ± 0.0 ± 0. Analiza rezultatelor obţinute ne permit să constatăm. În acest caz s-a constatat o normalizare a nivelului HPLi şi HPLm cu o diminuarea mai accentuată a HPLf de la 0. 12 .51 ± 0.06 u/c până la 0.CCl4 + Medicas E 7 zile. care conform datelor literaturii sunt de o intensitate maximă în primele 24-48 ore. O legitate similară s-a constatat şi la animalele cu afecţiunea toxică a ficatului care urmau 10 şedinţe de OBT (tab. hidroperoxizilor intemediari (HPLm) şi hidroperoxizilor finali (HPLf) în cord (tab. La a 14-a zi după pretratarea cu hepatotoxic s-a depistat o normalizarea a nivelului HPLi şi HPLf.

90±0.05 0.05 >0.3±15. 3) Tetraclorura de carbon (4 ml/ kg) + CM (50 mg / 100 g) – 7 zile P (1.05 245.5±6.05 0.05 >0. 0.6 ± 11. 4) Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + CM (50 mg / 100 g) – 14 zile P (1.05 >0.3 până la 199.03±0.70±0. Tabelul 1 Modificările activităţii POL la şobolani cu hepatita toxică acută sub influenţa enterosorbţiei.05 >0.05 228. u/g.06 >0.05 >0.05 1. iar la a 14-a zi o majorare nesemnificativă (tab.14 1.4 >0.0±0.13 >0. 0.05 7.05 199. M± m. 7) 0. 6) P (2.37±0.07 >0.).21 >0. îndeosebi după 2 săptămâni cu expuinerea la 10 şedinţe de OBT. oxigenobaroterapiei (OBT) şi asocierii lor Nr .05 0. Condiţiile experienţei 2 Lotul martor Tetraclorura de carbon (4 ml/kg) – 7 zile P (1.04 >0.51±0.04 <0.05).05 DAM.73±0. 2) Tetraclorura de carbon (4 ml/kg) –14 zile P (1.78±0.05 >0. u/g.3 >0.1 (P < 0.9±15.05 3.12 >0.01 234.ţ 5 0.05 >0.70±0.05 0.05 >0. M± m. 6) (P 4.76±0.05 0. 5) P (4.06 >0.39±0.ţ 6 225.05 114 .05 >0.05 >0. nmol/g.57±0.05 0.05 HPL-finali M± m. Sorbentul nou Medicas E la administrarea timp de o săptămână diminua concentraţia DAM în comparaţie cu lotul de control (CCl4) de la 211.04 >0. 0.88±0.).ţ 3 0. gr.06 >0. Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + Medicas E (50 mg / 100 g) – 14 zile P (1. iar la utilizarea timp de 2 săptămâni nivelul DAM se menţinea la nivelul animalelor din lotul martor (tab.38±0.5 ± 9. 7) P (3.2 211.05 237.05 >0.05 5.05 0.05 >0. 5) (P 3.5±9. 3) P (2.04 >0.reduse de administrarea cărbunelui activ Medicas E.05 >0.05 >0. 4) (P 2. 2.05 >0.05 0.05 0.11 >0.05 >0.04 >0.83±0.12 >0.6 >0.77±0.3 >0.05 >0.05 >0.24±0.05 >0.05 >0.36±0.05 >0. La animalele cu hepatita toxică acută la a 7-a zi s-a constatat o tendinţă de diminuare a conţinutului DAM.05 0.42±0.05 6.62±0.06 >0. 4.03 >0.9±16.6 >0.05 >0.6±11.1±25.62±0.05 >0. 6) HPL-iniţiali. La administrarea CM timp de 7 zile s-a anihilat efectul hepatotoxicului. iar la tratarea timp de 14 zile era similar cu cel din lotul martor (tab.03 0. 1 1.08 >0.05 >0.05 >0.ţ 4 0.05 HPLintermediari.05 0.1 >0. u/g.). 5) Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + Medicas E (50 mg / 100 g) – 7 zile P (1. M± m.

05 >0.05 >0.001 >0.05 <0. 12) Tetraclorura de carbon (4 ml /kg) + Medicas E (50 mg/ 100 g) + OBT (10 şedinţe) – 14 zile P (1.05 3.1±9.001 >0.001 >0.8±12.05 170.05 240.13 <0. Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + OBT – 7 zile P (1. 3.05 >0.05 <0.001 <0. 7) P (6.4 >0. 10) (P 4. 11) Tetraclorura de carbon (4 ml /kg) + Medicas E (50 mg/ 100 g) + OBT – 7 zile P (1.05 >0. 10) P (2.05 1.001 <0. 13) P (12.94 <0.05 >0. 11) P (10. Astfel.12 <0.05 11.(P 5. 13) (P 7.05 >0.68±0.84±0.001 <0.001 >0.05 0.05 >0.05 >0.03 <0.05 <0.51±0.001 <0.66±0.11 <0.001 <0.05 <0.001 <0.08 <0.4±0.05 >0.01 <0.05 <0.4 <0.05 >0.05 >0. 3.01 <0.001 <0.001 <0. 12) P (2. 11) P (3. 7) 8.001 <0.001 1.08 <0.02 >0.05 <0.001 1.8±5.06 >0.05 >0.11 <0. 8) P (2. 1.67±0. 3.001 <0.05 0.7±17.25±0.05 >0.05 >0.001 >0.28±0.01 <0.5 <0. 3.05 12.05 >0.05 214. 12) (P 6.05 >0.05 <0. 13) P (11.6 >0. 11) (P 5.5±7.05 >0.2±0.05 >0.05 La animalele cu hepatită toxică acută care erau expuse acţiunii oxigenului sub presiune sa depistat o micşorare dependentă de numărul şedinţelor OBT.01 <0.05 0.04 <0.05 <0.2 >0.52±0.6 >0. 9) Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + CM (50 mg/100 g) + OBT – 7 zile P (1.05 0.5±0. 10) Tetraclorura de carbon (4 ml / kg) + CM (50 mg/100 g) + OBT (10 şedinţe) – 14 zile P (1.001 <0.1 <0.05 1.61±0.09 <0.05 >0.05 <0.05 <0.001 <0.001 <0.001 >0.05 >0.05 <0.05 >0.05 <0.04±0.001 <0.05 <0. 12) P (10.001 <0.04 <0.52±0. 13) >0.0±9.05 >0.40±0.001 <0.001 214.05 1.01 0.01 10.05 169.05 <0.01 >0.01 <0.12 >0. 9) P (3.63±0.19 >0.46±0.001 0.01 <0.001 13.07 <0.01 218.05 9. dacă după 7 expoziţii 115 .05 >0. 13) P (3.05 <0.05 <0.05 1. 8) Tetraclorura de carbon (4 ml /kg) + OBT (10 şedinţe) – 14 zile P (1.05 <0.07 <0.35±0.05 >0. 9) (P 8.05 <0.

Analiza rezultatelor obţinute cu cele din literatură. 379-393. 28 (5).№ 1-2.. Mol. efect păstrat şi la asocierea cu enterosorbţia. La asocierea CM cu oxigenul hiperbar s-a constatat o reducere a nivelului DAM dependentă de durata tratamentului.2 până la 170.Бином. Rezultatele obţinute ne denotă.. Shukla S.P.. lizozomale şi survenirea dereglărilor morfologice [8]. 9. apr. 4. 2004.. El-Khatib A..05). 2. Germano M.4 (P < 0. REZISTENŢA MICROBIANĂ INTRASPITALICEASCĂ – PROBLEME ŞI REZOLVĂRI Ludmila Bumacov Catedra Farmacologie şi Farmacologie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Intrahospital microbial rezistance – problems and solutions 116 . p. 2002.5. în primul rând. Куценко С. El-Khatib A. jul-aug. s-a depistat o corelare între creşterea transaminazelor în ser şi produselor peroxidării lipidelor în miocad [1. p. În cazul tratamentului combinat cu Medicas E şi OBT timp de 7 şi 14 zile nu s-au constatat modificări esenţiale ale conţinutului de DAM. 34 (4). Natur forsh [C[ 2002. ). Москва. Clin. et al. îndeosebi la o utilizare tinp de 10 zile consecutive.. 7. 1569-1574. 8. p. 59-60. //Лаборатория знаний. Pathol. 2001.6] şi.4. 57 (3-4).3. 54-77. ne permit să presupunem că CCl 4 exercită efect hepatotoxic prin mai multe mecanisme. c. OBT şi asocierea lor nu previn dezvoltarea hepatitei toxice acute. 2001. p.Д. pe când OBT contribuie la corecţia acestora după 10 şedinţe. Pharmacol. Проняева Е. 3. Под ред.. p. 53 (11).8 ± 12.с. fiind semnificativă după 14 zile (tab. Astfel. 2002. micşora concentraţia DAM . • Cărbunele medicinal şi enterosorbantul Medicas E manifestă tendinţă de restabilire a indicilor sistemului prooxidant după 7 zile şi normalizarea indicilor nominalizaţi după 14 zile. ci influenţează benefic evoluţia acesteia.6 (P > 0. Campo G. al. 2001.. Commun. Concluzii • Enterosorbanţii. 993-997. că nivelul DAM în hepatita toxică acută nu suferă modificări esenţiale. • Enterosorbţia şi OBT îşi suplimentează efectul benefic în tratamentul hepatitei experimentale datorită acţiunii detoxicante şi antihipoxice. А.M.. Unul din cele mai probabile mecanisme constă în intensificarea peroxidării lipidelor. nov. mar-apr..concentraţia DAM diminua de la 225.. //Вопросы гипербарической медицины. Pharmacol.S. Res. proceselor bioenergetice şi funcţiilor celulare. al. atunci după 10 şedinţe de OBT. dar care avea tendinţe opuse acţiunii hepatotoxicului. Pharm. Д.2 până la 218. 110 (1-2). Bibliografie 1. creşterea efluxului enzimelor hidrolitice. p. Et al. Free Radic Res.9 ± 16. Основы токсикологии.01).. 42 (10). Exp. Et al. oct. a dialdehidei malonice [1]. Гипербарическая медицина (Практическое руководство). 379-385.2009. 177-183 6. de la 225. Oxigenul sub presiune. care nu sunt semnificativ influenţate de cărbunii activi.2010. Drugs Exp.care acţionează asupra lipidelor membranare cu declanşarea peroxidării lipidelor (POL) responsabile de dereglarea proprietăţilor de barieră a membranelor.2.Москва. Res. J.5 ± 7. Hepatotoxicitatea CCl4 se manifestă prin formarea radicalilor liberi alchil (CCl3) şi Cl. Noa M. Indian 9..9 ± 16.. Матьё.. 5. Гипербарическая оксигенация в комплексном лечении токсического гепатита..S. 3-16...с. et al. Biol.

penetrarea prin membranele şi barierele fiziologice. acinetobacter.coli) – 5 cazuri etc. după care urmează – enterococul (Enterococcus faecalis) – 21 cauzri. cefalexină. acinetobacter – 13 cazuri. Infecţiile intraspitaliceşti cauzate de bacilul piocianic. Analiza rezultatelor obţinute ne-a demonstrat că stafilococul epidermal prezenta o rezistenţă importantă la cefalosporinele de I şi II generaţie (cefazolină. iar cele cu enterococ – cu amoxiclav. 26 – plagă. Scopul studiului s-a redus la analiza rezistenţei microbiene intraspitaliceşti cu elucidarea problemelor şi aspectelor de soluţionare. parametrii farmacocinetici (concentraţia minimă inhibitorie şi bactericidă sau bacteriostatcă.The sensibility results analysis of pathogenic agents to the antibacterial remedies demonstrated an increseang of the microbial rezistance incidence to the important group of antibiotics and chemotherapeutics. stafilococul epidermal (Staphylşococcus epidermalis) – 17 cazuri. îndeosebi ceftriaxon. Mirabilia.2). acynetobacter. protei (Pr. de diminua transportul prin membrane. perioada de înjumătăţire) şi efectele colaterale (efectul postantibiotic. efectul antibacterian.aeruginosae) practic în toate lichidele biologice studiate . Intrahospital infections caused by piocianic. eritromicină şi ofloxacină (tab. localizarea focarului infecţiei. Pr. deşi numărul tulpinilor rezistente la ele este semnificativ (tab. S-au analizat 123 antibioticograme cu determinarea sensibilităţii agenţilor patogeni din următoarele materiale biologice colectate de la pacienţi: 58 – urină. lincomicină. Pr. În mare parte aceasta este determinată de utilizarea neraţională a preparatelor antibacteriene.rettgeri. cauzată de mai mulţi factori: spectrul şi mecanismul de acţiune. Klebsiella pneumoniae – 18 cazuri. klebsiella and proteus will be effective treated with imipenem and amikacyne and those with enterococcus – with amoxyclav. de a activa efluxul chimioterapicului din celulă etc. (tab. de a –şi restructura metabolismul. stimularea fagocitozei şi imunităţii celulare). cefaclor). de a modifica ţinta de acţiune. Aminoglicozidele gentamicina şi tobramicina au demonstrat cea mai 117 . Actualitatea Rezistenţa microbiană reprezintă una din cele mai importante probleme ale chimioterapiei antibacteriene. The rational selection and usage of antibacterial remedies is one of the important direction for profilaxies of the rezistence development and prevention of spreading of rezistance flore. Materiale şi metode La baza studiului s-a folosit antibioticogramele efectuate la pacineţii internaţi în secţia de anesteziologie şi terapie intensivă în anul 2009. (). 4 – bilă. klebsiela şi protei vor fi efectiv tratate cu imipenem şi amikacină. Selectarea şi utilizarea raţionale a preparatelor antibacterieneeste una din premizele principale pentru preîntâmpinarea dezvoltării rezistenţei şi lupta cu reăspândirea florei rezistente. 12 – dren sau cateter. colibacilul (E. 2 – lichidul cefalorahidian (LCR). Microbul prezintă o sensibilitate mare faţă de cefalosporinele III generaţie.2).vulgaris) – 26 cazuri. 21 – spută sau lavajul bronşic. Rezumat Analiza rezultatelor sensibilităţii agenţilor patogeni la preparatele antbacteriene ne-a demonstrat o creştere a incidenţei rezistenţei microbilor depistaţi la o gamă importantă de antibiotice şi chimioterapice. Rezultate şi discuţii Analiza fecvenţei agenţilor patogeni ne-a demonstrat că cel mai frecvent s-a depistat bacilul piocianic (Ps.23 cazuri. De rând cu parametrii ce caracterizează chimioterapicul antibacterian în dezvoltarea rezistenţei un rol important îi revine microbului şi capacităţii lui: de a sintetiza un şir de enzime ce inactivează antibioticul.1).

Din aceste considerente considerăm neargumentată determinarea sensibilităţii enterococului la cefalosporinele de I – III generaţie.3).importantă eficacitate faţă de Staphylococcus epidermidis.3). 7 plagă.aeruginosa (tab. dren). în timp ce agentul patogen a fost rezistent în cele 3 cazuri la amikacină (tab. licomicină. pefloxacina.fundi 1 C. ceftriaxon. tobramicina) şi fluorchinolonele (ciprofloxacina. 6 spută. O situaţie îngrijorătoare ne prezintă datele că cefalosporinele de generaţia III (ceftazidim.aerogenes 2 C. putem constata că creşte incidenţa rezistenţei stafilococului epidermal la antibiotice. Un agent patogen frecvent depistat în materialele biologice a fost bacilul piocianic – 23 cazuri (8 urină. iar ca preparate efective se pot considera gentamicina.oxytocae 2 E. Tabelul 1 Frecvenţa agenţilor patogeni depistaţi în materialele biologice Agentul Urină patogen Staphiolococcos 4 epidermidis Enterococcus 10 Faecalis Pseudomonas 8 aeruginosae Proteus 2 vulgaris Proteus 5 mirabilis Proteus 15 Rettgeri Eshirichia 4 Coli Klebsiella 6 pneumoniae K. Pentru tratamentul infecţiilor cauzate de bacilul piocianic se poate folosi cu fermitate amikacina şi imipinemul. moxifloxacina.ce au demonstrat o sensibilitate în 16 cazuri din cele 21 şi 19 antibioticograme efectuate (tab. cefoperazona). ceftriaxonul şi de perspectivă derivatul semisintetic al lincomicinei – clindamicina şi fluorchinolonele respiratorii – moxifloxacina. O rezistenţă importantă a enterococului s-a dovedit a fi la ampicilină. azitromicină. Rezultatele sensibilităţii la antibiotice a enterococului nea relevat o incidenţă înaltă faţă de majoritatea preparatelor chimioterapice. inclusiv şi de generaţia III ne-au demonstrat o rezistenţă de 50%. Testările efectuate cu cefalosporinele. ceea ce era şi de aşteptat deoarece enterococul reprezintă”oaia neagră a cefalosporinelor”. 118 . cateter 1 1 4 2 Bilă 1 LCR 1 Total 17 21 23 2 2 1 1 1 4 3 1 3 6 1 1 1 4 1 7 17 5 18 2 3 1 1 13 1 Enterococii. Analiza rezultatelor antibioticogramelor ne-a demonstrat o rezistenţă majoră a Ps. tobramicina. amoxicilină. amikacină.enzimaticum 1 Acinetobacter 2 Morganella morgani Spută 4 3 6 Plagă 6 7 3 Dren. ca agenţi patogeni ai infecţiilor urinare şi bacteriemiilotr. cel mai efectiv fiind amoxiclavul (în 10 din cele 15 cazuri).2).3). aminoglicozidele de generaţia II (gentamicina. Astfel. gatifloxacina) nu mai pot fi folosite în tratamentul infecţiilor cauzate de bacilul piocianic (tab. cel mai frecvent au fost depistaţi în urină (10) şi plagă (7).

agent patogen al infecţiilor intraspitaliceşti.coli prezenta o sensibilitate bună la aminoglicozide (gentamicină.aeruginosa s-a depistat şi la Acinetobacter. Tabelul 2 Sensibilitatea florei gram-pozitive la preparatele antibacteriene Preparatul Oxacilina Ampicilina Amoxicilina Amoxiclav Cefalexina Cefazolina Cefaclor Cefixim Cefotaxim Ceftriaxon Cefoperazonă Ceftazidim Imipinem Meropenem Aztreonam Eritromicina Azitromicina Lincomicina Clindamicina Gentamicina Tobramicina Amikacina Doxiciclina Ciprofloxacina Ofloxacina Norfloxacina Gatifloxacina Staphylococcus epidermalis sensibil rezistent 3 Enterococcus faecalis sensibil rezistent 4 8 10 1 5 1 3 3 4 1 1 2 2 1 2 1 2 1 2 1 1 13 14 1 3 2 1 11 10 5 4 10 8 5 1 13 2 1 2 7 1 1 1 5 8 3 3 1 1 5 1 4 4 2 Klebsiella pneumoniae. dar rezistentă la fluorchinolone (tab. aminoglicozide (inclusiv şi amikacină) şi fluorchinolone (tab.4). Analiza rezultatelor obţinute de demonstrează despre o creştere semnificativă a rezistenţei microbilor depistaţi la pacienţii examinaţi ce face dificilă elecţia preparatelor antibacteriene în tratamentul infecţiilor. s-a dovedit cel mai efectiv. vulgaris). amikacină) şi cefalosporinele generaţia III. agentul patogen al infecţiilor urinare şi pulmonare.3). care s-au dovedit a fi destul de rezistenţi. Colibacilul a fost depistat doar în 5 cazuri şi a fost unul cei cei mai sensibili agenţi patogeni. preparate considerate ca alternativă la imipinem şi aminoglicozidele de generaţia III (amikacină).3). O rezistenţă totală a demonstrat acinetobacterul la cefalosporinele de generaţia III. considerat ca preparat de rezervă de rândul trei. mirabilis. Germenii 119 . doar 11 cazuri din cele 23 (tab. Destul de frecvent la pacienţi s-au depistat mai multe tulpini de protei (Proteus rettgeri. gentamicină şi fluorchinolone (tab.O situaţie similară cu Ps.şi în primul rând a celor intraspitaliceţti.4). când doar imipinemul s-au deovedit efectiv faţă de acesta (tab.3). E.4). Imipinemul. s-a dovedit a fi sensibilă la imupinem şi amikacină (în circa 50% cazuri) cu o rezistenţă majoră la cefalosporinele de generaţia II-III. În acelaşi timp aminoglicozidele şi cefalosporinele nu erau efective faţă de protei (tab.

fluorchinolonele pot fi utilizate doar în cazuri selective. vulgaris sensibil rezistent 4 6 4 2 8 4 7 3 4 Pr. Astfel.depistaţi deseori sunt cauza complicaţiilor postoperatorii cu diminuarea eficacităţii tratamentului şi creşterii costului acetuia.). dar la care mai rar s-a studiat sensibilitatea microbilor respectivi. în timp ce cefalosporinele de generaţia II şi III.aeruginosae sensibil rezistent 1 2 2 1 16 5 16 5 2 4 2 16 2 7 3 17 1 1 5 16 2 1 11 11 Acinetobacter sensibil rezistent 1 4 5 2 4 3 8 2 6 7 2 5 Klebsiella pneumoniae sensibil Rezistent 2 5 11 2 6 4 13 7 6 11 1 1 4 5 Tabelul 4 Sensibilitatea florei gram negative la preparatele antibacteriene Preparatul Cefotaxim Ceftriaxon Cefoperazonă Ceftazidim Imipinem Gentamicina Tobramicina Netilmicina Amikacina Doxiciclina Ciprofloxacina Ofloxacina Levofloxacina Moxifloxacvina Gatifloxacina E. O rezervă prezintă beta-lactaminele asociate cu inhibitorii de beta-lactanaze (amoxiclav etc. Tabelul 3 Sensibilitatea florei gram negative la preparatele antibacteriene Preparatul Cefaclor Cefotaxim Ceftriaxon Cefoperazonă Ceftazidim Imipinem Gentamicina Tobramicina Netilmicina Amikacina Doxiciclina Ciprofloxacina Pefloxacina Levofloxacina Moxifloxacvina Gatifloxacina Ps.coli sensibil rezistent 3 1 2 3 3 1 1 1 1 1 1 2 1 4 1 2 3 1 Pr. klebsiela şi entorococ în condiţii spitaliceşti va fi efectiv preponderent cu imipenem şi aminoglicozidele de generaţia III (amikacina). rettgeri sensibil Rezistent 8 13 3 12 1 1 12 4 1 9 10 3 1 1 120 .mirabilis. acinetobacter. în tratamentul infecţiilor cauzate de bacilul piocianic. protei.

cefalosporinele I – IIIgeneraţie. creşterea efluxului chimioterapicului din celulă. Sunt sensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice. Sunt insensibilie la inhibitorii de betalactamaze Notă Deşi sunt larg răspândite nu prezintă o problemă serioasă.5). asocierile cu inhibitorii. secretate în afara celulei. Cefalosporinele II-IV generaţie. Citrobacter. carbapenemele sunt rezistente la ele Klebsiella (90%) E. alterarea locului de acţiune. cefalosporinele I – IIIgeneraţie. Astfel. Beta-lactamaze plasmidice clasa A a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze plasmidice cu spectru larg clasa A a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze cromozomiale clasa A a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze cromozomiale clasa A a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze cromozomiale clasa C a bacteriilor gram-negative Beta-lactamaze plasmidice clasa D a bacteriilor gram-negative (Ps. Tabelul 5 Tipurile de beta-lactamaze şi inactivarea beta-lactaminelor Enzimele Beta-lactamaze plasmidice clasa A a stafilococului. Unul din cele mai importante mecanisme este sinteza de beta-lactamaze. Este tendinţasă se plaseze pe plasmide 121 . ceea ce explică eficacitatea pe stafilococii secretori ai acestei enzime (3. Sunt insensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice. maltophila Infecţii nozocomiale cu Enterobacter.coli Proteus spp. În cazul bacteriilor gram negative ele sunt mediate plasmidic şi sunt secretate în spaţiul periplasmic (localizat între membrana citoplasmatică şi peretele celular).aeruginosa) Caracterizarea Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice în afară de oxaciline Sunt sensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice. Sunt sensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează efectiv toate betalactaminele. asocierile cu inhibitorii. Sunt insensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice. inclusiv carbapenemele.6). Cefalosporinele II-IV generaţie. se cunosc peste 200 de enzime care inactivează beta-lactaminele prin desfacerea legăturii amidice din ciclul lacţamic ( tab. Betalactamazele bacteriilor gram pozitive sunt mediate cromozomial şi obişnuit sunt exoenzime. Sunt sensibilie la inhibitorii de betalactamaze Hidrolizează penicilinele naturale şi semisintetice. Mai rar alte bacterii Sunt răspândite la m/o rare ca S. cefalosporinele I generaţie. cefalosporinele I – II generaţie. carbapenemele sunt rezistente la ele Deşi sunt larg răspândite nu prezintă o problemă serioasă. Molecula unor peniciline semisintetice (meticilinei) nu poate fi desfăcută de parte dintre betalactamaze. dereglarea penetrării preparatului în celulă.Rezistenţa microbiană la beta-lactamine este determinată de următoarele mecanisme: sinteza de enzime ce inactivează antibioticul. cefalosporinele I – II generaţie.

3. Chişinău. Efluxul antibioticelor din celulă este characteristic pentru expulsia carbapenemilor de către Ps. 122 . Rezistenţa la fluorchinolone. Bibliografie 1.pylori.Alterarea locului de acţiune se caracterizează prin modificarea structurii şi numărului proteinelor ce cuplează penicilinele (PCP). Клиническая фармакология. 5. efluxul activ din celulă. care fixează antibioticele (chinone).: 2006. Efluxul activ din celulă a antibioticelor se efectuează datorită prezenţei cîtorva sisteme transportoare (genele mef localizate pe cromozomi) sau prin proteina ce transportă macrolidele cu 14 şi 15 inele (Str. Stroescu V.Г. iar cele stafilococice doar de macrolidele cu 14 şi 15 inele. Кукес В. lincomicinacetiltransferaza – stafilococi şi enterococi) (1. situate în citoplasma celulelor bacteriene şi posibil periplasmatic. М. Dereglarea penetrării în celulă se canstată la unele bacterii gram negative (Pseudomonas în deosebi) ce posedă o membrană exterioară lipo-polizaharidică.aeruginosae. ГЭОТАР М.2003. 5) La macrolide rezistenţa bacteriană este determinată de: alterarea locului de acţiune. M. care servesc drept receptori pentru beta-lactamine. ce determină o transmitere rapidă a rezistenţei atât la germenii gram negativi. alterarea locului de acţiune. Гудман Г. Клиническая фармакология.) (2.С. ca amikacina. Rezistenţa la aminoglicozide este determinată de următoarele mecanisme: inactivarea enzimatică.pneumoniae. adenilare sau fosforilizare. Str. 6.6). “Bazele farmacologice ale practicii medicale”. respectiv împiedică fixarea eficace de ribozomi (mai puţln relevată clinic. poate fi mediată cromozomial şi determinată de modificarea ADN-girazei sau a permeabilităţii membranei bacteriene exterioare (2. care acoperă stratul de peptidoglicun şi împiedică pătruaderea penicilinelor către locul de acţiune. Козлов С.. Mechanisms of resistance to macrolides and lincosamides: Nature of the resistance elements and their clinical implications. fiind sensibile la cele cu 16 inele şi lincosamide). Micşorarea pătrunderii aminoglicozidelor prin membrana celulară este datorat unor mutaţii care modifică mecanismul trausportor activ sau se reduce numărul de grupe active. Unele aminoglicozide. 2004. Современная антимикробная химиотерапия. Leclercq R. Standarde medico-financiare profil terapeutic (adulţi). X-е издание. Alterarea locului de acţiune a macrolidelor este cauzat de metilarea subunităţii 23S a ARN prin metilazele localizate în plasmide şi cromozomi. Se cunosc mai multe tipuri de metilaze: a) constituitive – nu depind de factorii externi şi inactivează toate macrolidele şi lincosamidele. М. Genele ce codează sinteza PCP sunt localizate pe cromozomi. b) inductibile – necesită o inducţie iniţială (metilazele streptococice sunt induse de macrolide şi lincosamide. 3. и Гильман Г.Н. 3. Un mecanism minor pentru rezistenţa la macrolide prezintă inactivarea enzimatică prin enzime cu profil larg (macrolidfosfsttransferaza – pentru E. 2002. cât şi gram pozitivi. 2. micşorarea permeabilităţii membranei celulare. larg răspândite printre bacteriile aerobe şi anaerobe gram pozitive şi gram negative. 34: 482-492. 2.avium. dar pot fi inactivate prin acetilare. M. Mecanismul principal al rezistenţei constă în inactivarea enzimatică a aminoglicozidelor prin sinteza unor enzime.: Боргес. Руководство для врачей. Sunt cunoscute circa 50 de enzime (acetiltransferaze.Страчунский Л. 1999. inactivarea enzimatică. 3. 1999. Pot surveni de asemenea mutaţii în subunitatea 23S a ARN ce reduce afinitatea către macrolide şi lincosamide cu manifestare clinică (H. 4. deşi se consideră rară. Rezistenţa prin acest mechanism este caracteristică pentru streptococci şi parţial stafilococi (2. 4. care inactivează aminoglicozidele prin acetilare.coli и Staphylococcus spp) şi enzime cu o specificitate îngustă (eritromicinesteraza – familia Enterobacteriaceae. se modifică locul de legare a aminoglicozidelor. adeniltransferaze sau fosfotransferaze) mediate plasmidic.intracellulare). М. sunt rezistente la inactivare prin adenilare şi fosforilizare. Рациональная антимикробная фармакотерапия.5. mecanismul căreia nu este definitivat. Bucureşti. 2008. Alterarea locului de acţiune are loc în rezultatul unor mutaţii ribozomiale. 6).pyogenes şi alte bacterii gram pozitive). CID 2002. determină o rezistenţă nesemnificativă. 6).Медицина.

123 .

Actualitatea temei Oxigenul hiperbaric (OHB) actualmente are o aplicare largă în tratamentul complex al diferitelor maladii şi intoxicaţii [20. evoluţia intoxicaţiei cu oxigen este legată. 11. α+γ-lipoproteine şi colesterol în ele. Conform concepţiei sus-numite. care ulterior a fost desfăşurată [34. 124 . Centrul Ştiinţific al Medicamentului USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Some metabolic aspects of the isothioureic derivatives interaction with hyperbaric oxygen In the experiments on rats the aspects of the isothioureic derivatives interaction with hyperbaric oxygen (HBO) on the lipid metabolism level was studied. 42. 23. 6. fatty nonesterified acids. 37. 50 min) a cauzat majorarea concentraţiei plasmatice de lipide totale. 24. acizi graşi neesterificaţi. Rezumat În experimente pe şobolani au fost studiate aspectele metabolice ale interacţiunii derivaţilor izotioureici cu oxigenul hiperbaric (OHB) la nivelul metabolismului lipidic. fosfolipide totale. difeturul şi OHB normalizează reciproc modificările parametrilor metabolismului lipidic. Diphetur (20 mg/kg) in normobaric conditions caused the increase of the level of total lipids and decrease of total lipoproteins. 45]. α+γlipoproteins. total lipoproteins. 44. diphetur and HBO was revealed. colesterol total. 42. βlipoproteins. β-lipoproteins and their cholesterol. esterified cholesterol. 45. 6. 36. 42. A complex metabolic interaction on the level of lipidic and lipoproteinic metabolism on the simultaneous prescription of izoturone. total cholesterol. 30. acizi graşi neesterificaţi şi a sporit de colesterol al lipoproteinelor totale şi colesterol al β-lipoproteinelor. limitează aplicarea largă a acestei metode [41. însă posibilitatea potenţială a evoluţiei efectelor nefaste. cholesterol of lipoproteins. β.UNELE ASPECTE METABOLICE ALE INTERACŢIUNII DERIVAŢILOR IZOTIOUREICI CU OXIGENUL HIPERBARIC Eduard Cheptea. Multe probleme ce ţin de studiul acţiunii OHB asupra organismului sunt elucidate în ample şi valoroase cercetări de specialitate [5. 11. β-lipoproteine. chiar până la intoxicaţie cu oxigen. care pot modifica acţiunea acestuia asupra organismului. colesterol esterificat. in others pharmacological agents act similarly manifasting a tendency of effects accumulation. total phospholipids. În majoritatea cazurilor izoturonul. 16. 45]. Veaceslav Gonciar Catedra Farmacologie şi Farmacie clinică. Izoturonul (20 mg/kg) în condiţii normobarice a provocat descreşterea concentraţiei de lipide totale. efectuată pe parcursul a mai multor ani. lipoproteine totale. 45].lipoproteine. în asociere cu alte medicamente. 47. manifestând tendinţă de acumulare a efectelor. 41. OHB. poate modifica efectul farmacologic al medicamentelor [43]. 26. La administrarea concomitentă a derivaţilor izotioureici cu OHB s-a depistat o interacţiune complexă la nivelul metabolismului lipidic. În condiţii atmosferice obişnuite difeturul (20 mg/kg) a mărit nivelul de lipide totale şi a redus de lipoproteine totale. 5. În scopuri curative OHB se utilizează. colesterol al lipoproteinelor. HBO (6 ata 50 min) caused the increase of plasmatic concentration of total lipids. profilaxia efectelor toxice ale OHB în aceste lucrări sunt descrise insuficient. Izoturone (20 mg/kg) in normobaric conditions provoked the decrease of the content of total lipids. α+γlipoproteine. In majority of cases the izoturone. 9. the diphetur and the HBO reciprocally normalized the modification of parameters of lipidic metabolism. OHB (6 ata. 23. la rândul său. 35. 2]. în altele – agenţii farmacologici acţionează similar. fatty nonesterified acids and the increase of total lipoproteins cholesterol and β-lipoproteins cholesterol. 32. de regulă. 20. 31. Analiza detaliată a mecanismelor acţiunii OHB asupra animalelor intacte şi animalelor cu diverse patologii. 24. însă aspectul metabolic al interacţiunii medicamentelor cu OHB. a servit drept temelie [33] în fundamentarea concepţiei metabolice a acţiunii OHB. α+γ-lipoproteins.

β-LP cu 47. ce confirmă datele obţinute prin metode biochimice.5%) şi a fracţiunilor lui în lipoproteinele respective.7%.4%. Posibil. reişind din aceste considerente. OHB a majorat considerabil conţinutul de lipide totale (+30. 46. colesterolului total prin metoda bazată pe reacţia Liberman-Burhard [28]. De menţionat. 27]. Prezintă interes investigarea interacţiunii derivaţilor izotioureici cu oxigenul hiperbaric la nivelul metabolismului lipidic. Despre acţiunea hiperlipidemică şi hipercolesterolemică a OHB în regim toxic au comunicat [19. CS esterificat (+55. CS total şi acizi graşi neesterificaţi. 45. 2). colesterolului (CS) LP totale şi fracţiunilor lor (CS α + γ-LP. Şobolanii din ultimele două loturi au fost expuşi exerciţiului cu oxigen în barocamera S-203 cu volumul de 0. În sânge s-a dozat conţinutul lipidelor totale cu utilizarea complectului de reactive „Lahema” (Cehia). Material şi metode Programul de experimente a inclus cercetări asupra unui lot de animale. CS esterificat.5%). diagnosticul şi profilaxia acţiunii toxice a OHB şi medicamentelor pot fi bazate pe aprecierea modificărilor indicilor metabolismului respectiv. difetur) cu OHB la nivelul metabolismului lipidic. Şobolanii din aceste loturi s-au întreţinut în condiţii atmosferice obişnuite. FL totale (+27. Aşa. Totodată. ce s-a întreţinut în condiţii atmosferice obişnuite – lotul intact (martorul 1).3%). Al doilea lot l-au constituit animalele supuse oxigenării hiperbarice – lotul neprotejat (martorul 2).în temei. 29]. trigliceridelor prin reacţia de culoare cu acidul cromotropic [28].3%). sporirea procesului 125 . Şobolanilor din aceste două loturi de referinţă li s-a injectat intraperitoneal apă purificată pentru injecţii 2 ml/kilocorp. este rezultanta creşterii nivelului de FL totale. 24. În literatura de specialitate sunt comunicări despre modificări esenţiale ale metabolismului lipidic.5%) şi practic n-a influenţat nivelul de TG. 21. 25. că OHB a cauzat descreşterea bruscă a conţinutului de prebeta-lipoproteine (69. de CS al β-LP cu 47. cauzate de OHB în regim toxic [19. Conţinutul preβlipoproteinelor.9%.6%). acizi graşi neesterificaţi (+67. α-lipoproteinelor şi β-lipoproteinelor s-a dozat prin metoda electroforeză în gel de agaroză. 22. 18. iar sângele colectat. Nivelul fosfolipidelor totale (FL) a fost dozat după conţinutul în ele a fosforului [28]. Următoarele două loturi (martorul 3 şi 4) cuprindeau animalele cărora li s-a injectat intraperitoneal respectiv izoturon şi difetur câte 20 mg/kg. a lipoproteinelor (LP) totale şi fracţiunilor lor (α+γLP. 1). Astfel. nivelul de α+γ-LP sporeşte cu 31. CS β-LP) după metoda [8]. Acţiunea hiperlipidemică a hiperoxibariei. de modificările proceselor metabolice ca consecinţă a activării peroxidării lipidelor de către radicalii liberi care se formează în exces [39. şobolani albi masculi cu masa corporală 180-250 g. Rezultate şi discuţii După cum au demonstrat rezultatele investigaţiilor (tab. Animalelor din loturile 5 şi 6 li s-a injectat deasemeni intraperitoneal izoturon şi difetur într-aceleaşi doze cu 10-15 min înaintea şedinţei de hiperoxibarie. Rezultatele de investigaţie au fost supuse analizei statistice. urmărind să evaluăm rolul acestora în asemenea efecte şi să investigăm experimental premisele de suport pentru protecţia eficientă a organismului la aplicarea OHB.6%).4%) şi a fracţiunilor lor (tab. După decompresiune şobolanii erau decapitaţi. La investigarea fracţiunilor lipoproteinelor prin metoda gel electroforeză s-a observat. 25. În aceste condiţii s-a majorat considerabil conţinutul CS LP totale (+38. concentraţia de CS al α+γ-LP se majorează cu 31. 23]. CS total (+29. 5. Obiectivele lucrării Ne-am propus să realizăm un studiu vis-a-vis de interacţiunea derivaţilor izitioureici (izoturon. că hiperoxia a provocat o creştere esenţială a nivelului de β-LP. probabil. colesterolului esterificat prin metoda cu digitonină [28]. acizilor graşi neesterificaţi după reacţia de culoare cu cupral [4]. folosind criteriul „t” Student.45 m 3 în regimul 6 ata 50 min.8%. β-LP). OHB a cauzat o creştere veridică a concentraţiei de LP totale (+35. Compresiunea şi decompresiunea au alcătuit câte 10 min. 22.

028* (10) 0.12* (13) ** *** Colesterolul total. g/l 3. mmol/l 2. 1.06 (37) 1.17* (20) 2.018* (8) 3.25* (14) 3. 2.11 (10) 1.05 (17) 0.04 (14) 0.47±0. 4. 6.63±0.02 (29) 0.076* (18) 0.Tabelul 1 Indicii metabolismului lipidic la interacţiunea derivaţilor izotioureici cu OHB Indicii Nr. mmol/l 0. 3.09 (12) 1.31±0.05 (25) 1.08* (16) 1.24±0.158** (21) *** Fosfolipidele totale.14 (31) 4.33±0.12±0.09 (14) Acizi graşi neesterificaţi.06 (24) 2.94±0.46±0.13±0.77±0.21±0. g/l 0.0±0.35±0. Condiţiile experimentului CAO+apă purificată O2+apă purificată CAO+izoturon O2+izoturon CAO+difetur O2+difetur Lipidele totale.25** (13) *** 3.59±0.01* (13) ** *** Colesterolul esterificat.21±0.67±0.19±0. mmol/l 0.32±0.34±0.12* (21) 1. ord.67±0.12 (18) 0. 5.4±0.23±0.08* (12) *** - 126 .83±0.25* (20) 2.12** (13) Trigliceride.68±0.03 (26) 0. g/l 1.32±0.22±0.

g/l 1.34±0.08 (53) 3.05 în comparaţie cu animalele intacte. *** .08 (53) 2.049 (53) (53) 0.905±0. Condiţiile experimentului CAO+apă purificată O2+apă purificată CAO+izoturon O2+izoturon CAO+difetur O2+difetur Indicii β-LP.76±0.0±0.94±0.115* (8) 1. 6.08* (24) (24) 0. mmol/l 0.15** (27) 1.064 1.041 (53) 1. mmol/l 1.109* (18) 1.32±0.57±0.68±0.6±0.857±0.16* (18) (18) 0.02±0.98±0.P < 0.055* (16) LP totale.085* (16) (16) ** CS α+γ-LP.82±0.05 în comparaţie cu animalele cărora li s-a administrat preparatul în condiţii atmosferice obişnuite (CAO) 127 .69±0.46±0.12 (24) 2.087 (8) (8) 0. ord. 5.84±0.94±0.09* (18) 0.03 (53) 1.21* (18) 1.93±0. 2.05 (25) 0. 4.62±0.145* (16) ** α+γ-LP.782* (8) 0.81±0. g/l 2.31±0. ** .126* (16) ** Notă: * .94±0.32±0.111* 1.004±0.064* (16) ** CS β-LP.87±0.975±0.115* (8) 0.91±0.94±0.05 în comparaţie cu animalele neprotejate.66±0.25* (18) 2.059 1.1 (24) 1.09* (27) (27) ** 0.324±0. CS LP totale.87±0. 3.087* 2.Tabelul 2 Indicii metabolismului lipoproteic la interacţiunea derivaţilor izotioureici cu OHB Nr.98±0.69±0.52±0.06* (24) 0.15** (25) 0. 1.P < 0.94±0.55±0.07** (28) 0.P < 0.06* (27) 0.294 1.152* (8) 0.062* 1. g/l mmol/l 0.

împiedică activarea excesivă a POL. hiperoxia intervine în 127 . Metabolismul lipidic. Sporirea concentraţiei de CS esterificat se poate lămuri cu intensificarea esterificării colesterolului în plasmă prin activarea enzimei LCAT. Biosinteza sporită. de efectul membranotrop al oxigenului. care conduce la mobilizarea resurselor de lipide cu ajutorul hidrolizei TG din depozitele adipoase şi ieşirea acizilor graşi liberi în plasma sanguină. microvâscozităţii bistratului lipidic. La nivelul organismului integru. posibil. este rezultatul modificării activităţii funcţionale a receptorilor. mai întâi de toate. Probabil. Sistemul indicat este reprezentat de LP. care pierde capacitatea de a interacţiona cu B-receptorii. se poate atribui la mecanismele de protecţie. probabil. După pătrunderea în patul vascular. influenţa radicalilor liberi. Scoarţa cerebrală manifestă acţiune trofică asupra ţesutului adipos fie prin segmentele subiacente ale SNC – sistemele simpatic şi parasimpatic. glanda tiroidă şi. Pe de altă parte. Posibil. Afară de aceasta. Toate lipoproteinele înfăptuiesc transportul TG şi esterilor CS. Majorarea concentraţiei de FL şi CS. intensificarea proceselor de peroxidare a lipidelor etc. că creşterea cantităţii de LP de densitate înaltă sub influenţa OHB. glucocorticoizi. OHB provoacă modificări calitative ale apo-B. provocate de OHB. Afară de aceasta. Aceste sisteme enzimatice sunt unele din cele mai vulnerabile locuri în metabolismul lipidelor în patul vascular. indică la modificările interacţiunilor lipidlipidice în membranele biologice şi. OHB dereglează funcţia B-receptorilor cu care interacţionează apo-B lipoproteinele. se efectuează pe calea reglării adaptive de către hormoni (insulină. dar şi a biosintezei de novo. este legată de activarea trigliceridlipazei (TGL). Această reacţie se manifestă şi în alte forme de stres-sindroame. modificările metabolismului lipidic. ce conduce la creşterea nivelului acestora. sporirea conţinutului acestora poartă un caracter de transportare şi este consecinţa măririi tonusului sistemului simpatoadrenal. posibil. prin urmare. androgeni) a sintezei apo-lipoproteinelor. lipidele cărora sunt substrate pentru acţiunea enzimelor. îndreptate spre reducerea oxidabilităţii lipidelor membranare. Creşterea nivelului de FL. activitatea proceselor care catalizează LPL şi LCAT. deasemeni. este însoţită de sporirea concomitentă a conţinutului de CS total ce. probabil. probabil. care înfăptuiesc funcţia de activatori sau inhibitori ai enzimelor sus-numite. ca şi în alte tipuri de stres. fie prin glandele endocrine. se reglează de SNC. posibil. Majorarea conţinutului plasmatic de FL şi CS total poate fi rezultatul eliberării lor din componentele lipoproteice respective. Posibil. iar nivelul acestor proteine în sânge programează toate etapele metabolismului lipoproteinelor de mai departe. hiperbetalipoproteinemia şi hipercolesterolemia sunt rezultatul dereglării funcţiei B-receptorilor. Homeostazia CS membranelor celulare în stare normală se menţine cu ajutorul funcţionării adecvate a sistemului de transport al CS în plasmă. care contribuie la stabilizarea bistratului lipidic şi. Ca confirmare a acesteia este majorarea concentraţiei de acizi graşi neesterificaţi. care transportă CS în celulă beta-lipoproteine şi pre-beta-lipoproteine şi LP responsabile de extragerea colesterolului din membranele celulare –alfa-lipoproteinele.lipolitic este legată de activarea de către stresul oxidativ a complexului neuroendocrin prin hipotalamus-hipofiză-suprarenale. Micşorarea cantităţii de LP de densitate foarte mică poate fi legată de diminuarea sintezei lor sau de transformarea sporită în alfa-lipoproteine. Acţiunea a două enzime. astfel. Reglatorul principal al sistemului de metabolism al lipoproteinelor este inducţia de substrat (exogenă sau endogenă). care participă la modificarea moleculelor lipidice – lipoproteinlipaza (LPL) şi LCAT se reglează de componenţa lipidică şi apoproteică a acelor LP. altele. Probabil. estrogeni. poate fi rezultatul activării inervaţiei simpatice. observată în condiţiile stresului hiperoxic. transformarea ulterioară a LP (până la interacţiunea lor cu receptorii şi internalizare) este fondată pe relaţia concretă a apo-lipoproteinei în particulele LP de diversă componenţă lipidică şi mărime. Excesul de substrat este inductorul sintezei apo-lipoproteinei. Modificări analogice au loc şi în alte tipuri de stres. OHB modifică calitativ apo-E. Se poate presupune. Păstrarea conţinutului de TG la nivelul valorilor respective la animalele intacte pe fondal de lipoliză sporită. care conduce la scăderea accepţiei CS de către hepatocite. sunt legate.

3%). Deşi concentraţia β-LP a crescut cu 35.2%). Concentraţia de β-LP şi CS β-LP a suferit o diminuare nesemnificativă (-7. Astfel. 1) a diminuat veridic nivelul lipidelor totale (-23.8%) şi practic n-a influenţat conţinutul de CS al α+γ-LP şi de α+γ-LP (tab. CS al LP totale (-43. Creşterea cantităţii de CS al LP totale. are loc o oarecare normalizare a nivelului de pre-beta-lipoproteine şi pe deplin a beta-lipoproteinelor. Deşi preparatul a redus concentraţia de CS total cu 29. Hiperoxia semnificativ a redus concentraţia 128 . acceptori ai colesterolului. Izoturonul în condiţii normobarice a crescut veridic nivelul de CS al LP totale (+14. că izoturonul sporeşte oxidarea cu radicali liberi. 1) a majorat veridic conţinutul de lipide totale (+35.7%). că izoturonul pe fondalul OHB a redus considerabil conţinutul de LP totale (-21. Se cunoaşte. Comparând datele obţinute a spectrului de lipoproteine cu ajutorul a două metode. Izoturonul n-a influenţat nivelul crescut al acizilor graşi liberi. previne degradarea pre-beta-lipoproteinelor. diferenţa valorilor n-a fost veridică. Aceste fapte demonstrează că preparatul falsifică efectele hiperoxiei în privinţa tuturor indicilor metabolismului lipoproteic. În studiul biochimic al spectrului de lipoproteine. depistată la administrarea concomitentă a izoturonului cu OHB.4%) şi CS esterificat (-56. TG (-34. CS esterificat şi CS total. OHB pe fondalul acţiunii izoturonului (tab. Izoturonul în condiţii atmosferice obişnuite (tab. Comparând efectele a doi derivaţi izotioureici. CS al β-LP (+34. se reflectă asupra metabolismului lipoproteic.9%). s-a constatat (tab.6%). probabil. 2). că difeturul manifestă o acţiune mai pronunţată decât izoturonul. 2) s-a observat micşorarea esenţială a concentraţiei de LP totale (-52.3%) şi TG (-6. incontestabil. provocând dereglarea interacţiunii apo-B cu B-receptorii celulari. şi de CS al α+γ-LP (-25. Preparatul. ce.2% şi -7. În comunicările anterioare s-a demonstrat. cu toate că a avut loc o tendinţă de creştere. provocat de OHB. Alt derivat al izotioureei difeturul a redus considerabil (-26%) nivelul de lipide totale. contribuie la interacţiunea beta-LP cu B-receptorii.6%) şi CS al α+γ-LP (-65%) şi tendinţă de diminuare a conţinutului de β-LP (-16. într-o măsură oarecare. Astfel. Acţiunea hipolipemică a preparatului. pre-beta-LP (+18.6%) şi acizi graşi neesterificaţi (+250%). că izoturonul nu influenţează conţinutul de pre-beta-lipoproteine. În aceste condiţii preparatul a redus nesemnificativ concentraţia FL totale (-8.7%) şi o acţiune hipobetalipoproteinemică considerabilă (-19. 1). 2). acţionând contrar hiperoxiei (tab.8%) a preparatului.5%). are loc pe contul creşterii lui în β-LP. diminuând în ele nivelul de colesterol şi. În studiul influenţei preparatului asupra spectrului de lipoproteine (tab. Cercetarea prin gel electroforeză a LP a demonstrat. diferenţa fiind statistic neesenţială. Probabil. probabil.9%) şi CS al β-LP (-14. TG. este legată de inhibarea funcţiei sistemelor hipotalamus-hipofiză-suprarenale. 1). izoturonul pe fondalul OHB în majoritatea cazurilor previne efectul lipolitic al oxigenului comprimat şi normalizează raportul lipoproteinelor în sânge. izoturonul inversează efectele OHB.9%. că în majoritatea cazurilor izoturonul acţionează contrar hiperoxiei.metabolismul lipoproteic printr-un mecanism complex direct (formarea radicalilor liberi) şi indirect (prin sistemul neuroendocrin) asupra organismului.8%). Studiul prin gel electroforeză al spectrului de lipoproteine. se poate menţiona. Diminuarea concentraţiei lipidelor totale.8%).3% respectiv).8%) (tab. nesemnificativ reduce alfa-lipoproteinele (-14.1%) şi a crescut a CS total (+6%). Raportul LP în sânge se instalează într-o anumită măsură în folosul alfa-lipoproteinelor şi pre-beta-lipoproteinelor.7%). Nu se exclude posibilitatea acţiunii izoturonului asupra biomembranelor celulare şi funcţiei hepatice. de aceasta şi este legată majorarea concentraţiei de CS total şi CS esterificat. la administrarea izoturonului în asociere cu OHB. Deşi s-a observat o creştere a concentraţiei de CS esterificat cu 26. se poate releva. tiroidian etc. Izoturonul pe fondalul OHB a diminuat considerabil conţinutul de lipide totale (20. Astfel. a demonstrat o tendinţă de majorare a concentraţiei de alfa-LP (+15.3%. Ce se referă la LP totale. α+γ-LP (-28. în aceste condiţii. FL totale (-20. atunci s-a observat numai o majorare neesenţială.6%).8%).9%). are loc pe contul scăderii conţinutului de FL totale.4%).8%) şi acizilor graşi neesterificaţi (-45%). că funcţia β-LP constă în transportul CS în celulele periferice. probabil. CS al LP totale (-18. diferenţa este statistic neveridică. α+γLP (-65.7%) şi sporeşte al beta-lipoproteinelor (+9.

s-a observat tendinţă de creştere a LP totale (+7%). respectiv. E necesar de subliniat că rezultatele obţinute despre modificările metabolismului lipidic pot fi utilizate în scop de diagnostic a acţiunii toxice a OHB.4% şi 42% respectiv. β-lipoproteine şi colesterol al lipoproteinelor totale şi fracţiunilor lor. 15. 24] şi. formarea NO radicalilor. a mărit considerabil conţinutul de lipide totale (+13. 2) a redus esenţial cantitatea de LP totale (-39. după datele [13] derivaţii izotioureici sunt captatori de radicali liberi. 50 min) a cauzat majorarea concentraţiei plasmatice de lipide totale. Concluzii 1. Probabil.3%) (tab. Alt derivat al izotioureei difeturul. Ultima se confirmă de investigaţiile [1. 17] dovedesc participarea nitroxidului (NO) în evoluţia neurotoxicităţii provocate de OHB. lipoproteine totale. 129 . că NO şi H2O2 sunt mediatorii citotoxicităţii [3]. cât şi calitative ale indicilor metabolismului lipidic şi lipoproteic. 12. De menţionat.8%) şi CS β-LP (-11.de TG (-32. posibil. reducând nivelul cu 14. 40]. Analizând datele obţinute. 1). Însă. iar a CS LP totale practic nu s-a modificat. NO contribuie la saturarea ţesuturilor cu radicali liberi şi participă la evoluţia patologiei pulmonare în intoxicaţia cu OHB [3].2%). Conform [14. provocată de activarea bruscă de către hiperoxie a sistemelor neuroendocrine.1%). CS al α+γ (-31. Interacţionând între ei.9%). deopotrivă cu scăderea tonusului sistemului neuroendocrin. Astfel. că la administrarea concomitentă a agenţilor farmacologici în majoritatea cazurilor s-a observat corecţia modificărilor metabolice. Conţinutul de βLP şi CS al β-LP s-a majorat semnificativ cu 42. provocate de OHB cu ajutorul izoturonului şi difeturului. oxigenul comprimat manifestă numai tendinţă de schimbare a efectelor difeturului în direcţie contrară. Mărirea concentraţiei ultimilor. Hiperoxia practic n-a modificat veridic nici un indice al metabolismului lipoproteic.8%) şi spre diminuare a β-LP (13. probabil. Preparatele s-au dovedit a fi eficiente în profilaxia manifestărilor toxice ale OHB la nivelul metabolismului lipidic. fosfolipide totale. că a fost demonstrată o interacţiune complexă a derivaţilor izotioureici – izoturonului şi difeturului cu oxigenul hiperbaric în regim toxic la nivelul metabolismului lipidic. se poate conchide. mecanismul acţiunii protectoare a izotioureicelor. este condiţionat şi de inhibarea activităţii NO-sintetazei cu întreruperea ulterioară a lanţului de formare a anion radicalului NO şi oxigenului singlet. şi medicamentele studiate influenţează parametrii respectivi. α+γ-lipoproteine.7%. Oxigenul hiperbaric (6 ata.3%). este legată de hidroliza sporită a TG. 17].2%) şi β-lipoproteine (-9.3%) şi CS esterificat (-47. Hiperoxia pe fondalul izoturonului practic n-a influenţat conţinutul indicilor investigaţi ai metabolismului lipoproteic.3%). În aceste condiţii s-a depistat o scădere neveridică a cantităţii de CS total şi o creştere neesenţială a FL totale. OHB în multe cazuri a provocat modificări esenţiale atât cantitative. este legat de diminuarea activităţii sistemului simpatoadrenergic [24. de intervenţia în procesele peroxidării lipidelor de radicalii liberi.6%). a glandei tiroide [38. Creşterea nivelului lipidelor totale. 15. conţinutul cărora se modifică într-aceeaşi direcţie. α+γ-LP (-68%). 39. OHB modifică efectele izoturonului în direcţie contrară în privinţa tuturor indicilor. Hiperoxia modifică acest indice în direcţie opusă. probabil are loc. în afară de TG. care au demonstrat că izoturonul şi alţi derivaţi izotioureici inhibă nitroxidsintetaza inducibilă şi. posibil. De menţionat că cercetările [15. în temei. pe contul acizilor graşi neesterificaţi. 10. CS α+γ-LP (+43. Studiul electroforetic al spectrului de lipoproteine a demonstrat. în alte cazuri agenţii acţionau într-aceiaşi direcţie sau nu le-au modificat. în condiţii atmosferice obişnuite. α+γ-LP (+40. Astfel. care au acţionat contrar hiperoxiei. Este demonstrat. Mecanismul protector al derivaţilor izotioureici. 7]. acizi graşi neesterificaţi. aceşti radicali duc la formarea oxigenului singlet. că hiperoxia pe fondalul izoturonului a majorat veridic concentraţia de α-LP (+42.2%) şi nesemnificativ a redus cantitatea de pre-beta-lipoproteine (-17. Afară de aceasta. Difeturul în condiţii normobarice (tab. colesterol esterificat. Totodată. colesterol total.

V. Chişinău.P.M.. Santamaria J.p. 508-13. Pulmonary oxygen toxicity: a review. //J. în altele – agenţii farmacologici acţionează similar manifestând tendinţă de acumulare a efectelor. 1996.. p.nr..3.. Fujivara N.37-133. Stogner S. 355 (3): 287-9.. //Viaţa Medicală. Bibliografie 1.463-494.W. difeturul şi OHB normalizează reciproc modificările parametrilor metabolismului lipidic..P. Di Mascio P.119. β-lipoproteine şi colesterol în ele...12. Kepine J.1993.E.. Payne D. in pulmonary oxygen toxicity. Effect of a nitric oxide synthase inhibitor.p.N. Role of nonenzymatically generated prostanoid. N2. Oxygen toxicity (Review). La administrarea concomitentă a derivaţilor izotioureici cu OHB s-a observat o interacţiune complexă la nivelul metabolismului lipidic şi lipoproteic.L.. Wei L..1554-1562. //Analiza comparativă a acţiunii musculotrope a derivaţilor izotioureici. p... of Applied Phisiology.. nr. The colorimetric microdetermination of non-esterified fatty acid in plasma.G.2001. Jacques M. Lambertsen C..G. Duncnhe N. 5. Wiliams E.9.6. 12. //J. et al. Clark J.A. acizi graşi neesterificaţi. XIV.. 2. Fujii E. //Japanese Journal of Pharmacology. α+γ-lipoproteine.H.119 (5).V. Sethylisothiourea.2912-2917.J. of Biochemistry. //Clin. 15. 4... on cultured cells and cardiovascular functions of normal and lipopolysaccharide-treaked rabbits.26.... Desautels D.1992. 335-366.. FEBS Letters. În majoritatea cazurilor izoturonul.P.J. Vacchiano C. 32. Izoturonul în condiţii normobarice a provocat descreşterea nivelului plasmatic de lipide totale.77.. //J. 10..A. Effect of S-ethylisothiourea a putative inhibitor of inducible nitric oxide synthase on mouse skin vascular permeability.J.122-125. 8-ISOPGF2 alpha. Tardat B et al. et al.P. 14. 9..P.K. p.1996.W... 1. 1967. vol.J..p.5.V. 7.N.. Mc Cord J.V.5. Developmental aspects of experimental pulmonary oxygen toxicity (Review) //Free radical Biology and medicine.1991.23. Kaneto H.of Bacteriology.H.2.. //Nitric Oxide. Seo H.155-164. Muraki T. //Annals of Pharmacotherapy. şt. 13. Bechara E. Tempel G.504511. Medeiros M. 8. 553558. Oxygen toxicity..4. Autoref.. Singlet molecular oxygen production in the reaction of peroxinitrite with hydrogen peroxide. tezei doct.P. Jenkinson S. Beehler C. Difeturul în condiţii atmosferice obişnuite a majorat concentraţia de lipide totale şi a redus de lipoproteine totale..1992. N..177.. v. colesterol al lipoproteinelor totale şi colesterol al βlipoproteinelor...N..N. Chim acta. Simchuk M.E. Lethal oxidative damage and mutagenesis are generated by iron in delta fur mutants of Escherichia coli: protective role of superoxide dismutase. Okada M. 1551-1556. 130 .2305-2314. //Pharmacological Rewies. //Advances in Pediatrics.2.1998.T.1994.. Dozarea concomitentă a colesterolului beta-lipoproteic şi total şi a lipoproteinelor fracţionate şi totale printr-o micrometodă rapidă.G. Stratu E. Ignarro L. Reisz Gh. //Journal of Laboratory & Clinical Medicine.269-71. 2... p.V. Certain S-substituted isothioureas not only inhibit NO synthase catalytic activity but also decrease translation and stability of inducible NO synthase protein. medicale.1995. 1994.-N.. Arabolos N.. Frank L.vol.. 4.1995.. 42. 8.N.Vol. 11..23 p. //New Horizons. 11. 6.3. Hyperbaric oxygen therapy in pediatrics. 3. 1971. Touati D. Dec.. 1964.. et al. 70 (3). 3.. Effect of dimethylthiourea in hiperoxic toxicity.

.с. 28.. //Вопросы гипербарической медицины. Левин Г.1992.Ярославль.1988.И.с. Леонов А. //Вопросы гипербарической медицины.720 с.. Эволюционная стратегия адаптации биологических систем к гипероксии. Воронеж.1984. Воробьев К. 32.Г. 37-38. 33. Левина О. Адаптационно-метаболическая концепция саногенеза.D.2009. //American Journal of Emergency Medicine. Sam A.Н.22.22 с.В. Санкт-Петербург. больных и пораженных..1995.с. Zang J. 14-21.с.20 с. //Под ред.. Колесничеснко И. Леонов А. В кн.А.№1-2.1985. 27.наук..-1997.2009..с.№1-2..16. Окислительный стресс в здоровых легких при терапевтических режимах ГБО.И.№1-2.канд. Гипербарическая медицина.Санкт-Петербург.. //Фармакология нитроглицерина. The applications of hyperbaric oxygen therapy in emergency medicine. Ляшенко В.дисс.1986. 18-19.. Автореф. 22.М.И.И. 21..Б.. Минск: «Беларусь». М.-с...И. 558-568...канд..: Восстановительное лечение. Метаболические механизмы гипербарической оксигенации. Колосюк-Выхрова Т..Ярославль.. Санкт-Петербург. 35. 31.10 (6)..2009.. Гипербарическая оксигенация в практической деятельности врача.25 с. 19. 25-26. Чернобай В.Я..A. дисс..2007. Михайлов Ю.Ярославль. Николай С. Кулешов В.. Гаснаш В.. В кн.. М. Weiss L. обзидана и изоптина при сочетанном применении с кислородом под повышенным давлением. 24-25. Концепция механизмов лечебного и патогенного действия ГБО.: «Медицина».В. и др..с.Г. Яковлев Н. Van Meter K.А. Камышников В... наук..дисс.с..2007.2009..с.Д.. Ромасенко М..1982. Бураковский В.N. мед. 17..№1-2. Справочник по клинической химии. Влияние оксигенобаротерапии на гемореологию и перекисное окисление липидов у больных ишемической болезнью сердца.мед. //Вопросы гипербарической медицины. 1985. канд. Боровков Н... В кн. //Гипербарическая физиология и медицина. Трихлеб В. 9-10. Дубченко В. Тюрин В. Альвьев В... 29. Piantadosi C.Н. Бокерия Л. Селезнева Л...28 с. 1974... Санкт-Петербург..мед.Кишинев: «Штиинца». Матьё.W. Столяр В.2007.Г.А..P..1980. Klitzman B..В.с. наук... 161-168. //Вопросы гипербарической медицины.1997.2007..В.Н.В.. //Фармакологическое исследование нероболила в условиях кислорода под повышенным давлением: Автореф. Леонов А. Бачинский Н.Л..П. //Undersea and Hyperbaric Medicine.В. Кептя Э..П.Н.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых. Гончар В.М. 23.. Д.D. Гипербарическая оксигенация в комплексном лечении острых заболеваний и повреждений головного мозга.Ярославль.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых. Колб В.V.. Естественнонаучные элементы теории гипербарической медицины...Б. и др.. 30. //Фармакологическое исследование преднизолона в условиях гипербарической оксигенации: Автореф. 20. дисс. 24. больных и пораженных.. /Мухин Е.336 с. 26.64..366 с..4.. мед. Гипербарическая оксигенация в сердечнососудистой хирургии..Г.377-382.120 с. 25.А. Гипербарическая фармакология: фармакология гипероксических состояний. 34. 18.-№1.М...наук.С. канд. Крылов В. Оксигенобаротерапия В кн. 108-138. Бином. 22.. Лаборатория знаний. //Фармакология инсулина при гипербарической оксигенации: Автореф.В.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых..P. 131 . Дзахова С. Место ГБО при интенсивной терапии инфекционных заболеваний. больных и пораженных. Inhibition of nitric oxide synthase on brain oxygenation in anesthetized rats exposed to hyperbaric oxygen.

В..Ефуни .Б.С. 43. 1978. Лисовская Н. which still remains a problem.Н. В кн. 28-29. и др.328 с. 28-29..2007. С. больных и пораженных.Н.А.В.В. 27-28.: Баротерапия в комплексном лечении раненых. including selective 5hydroxytryptamine (or serotonin) 1B/1D (5-HT1B/1D) receptor agonists such as sumatriptan. Случай кислородной интоксикации (судорожная форма) у больного А.53. rizatriptan.. 1976. Щербак С. Влияние гипербарической оксигенации на действие фармакологических средств. и др... Гипербарическая оксигенация и сердечно-сосудистая система. Демуров Е. Петровский Б..№1-2. адреномиметиков и их комбинаций: Автореф...Н. наук.416 с. naratriptan) and a new class of drugs 5-HT(1F) receptor agonists such as LY344864.Л.: «Наука».: «Медицина». Ефуни С. канд. 1986.Кишинев. //Сравнительная фармакологическая характеристика этирона... 47. Ефуни С. 132 ..Н.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых. 45. 40.М.Sergiu Cerlat. Дорошенко В.Н. Свободно-радикальные процессы и гипероксический саногенез.. .2009..А. 42.Кишинев.с.. и др.. мед. больных и пораженных.В... /Под ред. 37. Migraine treatment has evaluated in the last decade.: Баротерапия в комплексном лечении и реабилитации раненых.. 41.2000. 41-43.А...: «Медицина». Крылов В.. //Вопросы гипербарической медицины. мед. наук. В кн..с.36. Основы гипербарической оксигенации.М. 44... Ромасенко М. //Особенности реакции тиреоидной и адреналовой систем на циркуляторном и тканевом уровнях при гипербарооксигенации: Автореф. Петровский Б.2006. asistent universitar) Catedra Farmacologie şi farmacie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu" Summary Modern trends in migraine medication A review of preclinical and clinical data of a new migraine management was made.. 44 лет. больных и пораженных.1984... Матковский К.с..20 с... Оня Е.16 с.И.М. Клиническая эффективность гипербарической оксигенации в лечении различных заболеваний и отравлений..124 с. дисс.В.В. //Вопросы гипербарической медицины.344 с. Сосюкин А.2007.А. TENDINŢE MODERNE ÎN MEDICAŢIA MIGRENEI Sofia Dolghier (Conducător ştiinţific . Кишинев: «Штиинца». Левина О. Яковлев В. Савилов П. Парий Б. Санкт-Петербург...с.М. Очерки гипербарической фармакологии //Мухин Е.А..Е.1980. Гипербарическая оксигенация (ГБО) при неотложных хирургических заболеваниях. 39.. Санкт-Петербург. 28-34. Воронеж. developments of second generation triptans (zolmitriptan. Родионов В. Ломакин В. Резников К.Санкт-Петербург.В. Лукич В.: Метаболические механизмы гипербарической оксигенации.№1-2. Использование гипербарической оксигенации при ишемической болезни сердца..Г.с. Кептя Э.1973. Лягин С. канд. В кн.Л. 1987. В кн. several new approaches to the treatment of migraine have been substantially advanced.. дисс. Руководство по гипербарической оксигенации.. 38. 46....с.

nu există un tratament curativ ce ar satisface completamente cerinţele impuse de maladie. acţionând asupra receptorilor serotoninergici. Migrena se defineşte ca o durere intensă de cap (cefalee). Deşi exista mai multe tipuri de medicamente care sunt folosite în prevenirea şi tratarea recidivelor migrenoase. se moşteneşte nu boala însăşi. cea ce determină dilatarea vaselor sangvine. cum ar fi sumatriptan. Migrene afectează. aproximativ de la 5% la 10% din copii şi adolescenţi. care contribuie la transmiterea unui impuls nervos. naratriptan) şi o nouă clasă de medicamente. Ultimile studii arată că itilizarea necontrolată a analgezicelor face ca să sporeasca intensitatea urmatoarei migrene. Această dilatare determină durerea la nivelul nervilor din vecinatate. inclusiv agoniştii selectivi ai receptorilor 5-hidroxitriptamina (serotonina) 1B/1D (5-HT1B/1D). De obicei. 133 . Tratamentul migrenei a evoluat în ultimul deceniu. ameţeală. Un trist loc intii este ocupat de catre mame. ci predispoziţia sistemului vascular al creierului către o reacţie sau alta la diferiţi factori excitanţi. apariţia triptanilor de generaţia doua (zolmitriptan. Cel mai adesea victimele migrenei sînt persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 33 de ani. cu o durată de la 4 până la 72 de ore. prin blocare presinaptică a transmiterii neuronale. vomă şi vertij după care urmează o stare de somnolenţă şi de extenuare. atunci in 90 la suta dintre cazuri aceasta neplacere este mostenita si de catre copii. După părerea altora. de asemenea. neputinţă de a suportă lumina şi zgomotele puternice. adesea însoţită de greaţă. rizatriptan. Al doilea mecanism important. nivelul ei în creier se epuizează. Serotonina inhibă activitatea nervului trigemen. Astfel că metodele contemporane de tratare a migrenei se bazeaza pe două principii: înlăturarea accesului de durere şi urmarea unei terapii profilactice. Serotonina este o substanţă biochimică stocată în plachetele sangvine (trombocite) secretată natural de catre organismul uman. Actualitate Migrena este una dintre cele mai vechi si mai raspandite boli cunoscute de omenire. Sau alte mecanisme de normalizarea a dereglărilor vasculare la nivel cerebral. au fost avansate substanţial multe abordări noi antimigrenoase. Un rol important in aparitia migrenei il joaca factorii genetici: daca ambii parinti au fost sensibili la accesele unei dureri de cap. localizată într-una dintre părţile capului.Rezumat A fost efectuată o revizuire a datelor preclinice şi clinice în managementul migrenei. creşterea permeabilităţii cu formarea edemului cerebral. Unii cercetatori apreciaza insa ca aceasta este determinata de tulburarile schimbului de procese neurochimice: insuficienta prelucrarii serotoninei – o substanta activa din punct de vedere biologic. cea ce în continuare determină migrena. Discuţii Migrena începe cu eliberarea în circulaţia sangvină a serotoninei. schimbare de dispoziţie. care transmit durerea copiilor in 72 % dintre cazuri. Prevalenţa pe sexe este de 25% la femei şi 8% la bărbaţi. Aceasta din urmă impune cercetarea şi elaboarea în continuare a noilor remedii pentru combaterea migrenei. Reeşind din patogenia maladiei majoritatea preparatelor au ca scop refacerea activităţii serotoninei prin mimarea ei. hipersensibilitate. vasele sangvine se contractă. cum ar fi LY344864. Potrivit datelor statistice. este cel neurogen. care rămâne o problemă în continuare. Toate se rezumă la diminuarea intensităţii şi frecvenţei atacurilor migrenoase. slăbiciune. Deoarece serotonina este eliminată din organism de către rinichi. fără cauză precisă. se manifestă printr-o criză de cefalee pulsatilă. care are caracter recurente periodic şi oscilant. Atunci când serotonina este eliberatţ în sânge. agoniştii receptorilor 5-HT (1F). 85 % din populaţia planetei noastre au suferit măcar o dată în viaţă de migrenă.

moclobemida • Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei: Fluoxetina. diltiazem. trazodona. agresia. meclofenamat. tratamentul crizelor rămâne. Dea lungul timpului şi mai cu seamă în ultimii ani sau descoperit mai multe tipuri de receptori serotoninergici (5-HT). termoreglarea şi vasoconstricţia. naratriptan. voma. splină sau pancreas datorită vasoconstricţiei. nu s-au facut mari progrese în ultimii ani dar vom menţiona pe parcurs careva din ele ca fiind promiţătoare pentru viitor. care şi-au dovedit eficacitatea: Betablocantele. funcţiile cognitive. rizatriptan. aproximativ 60-80% eficiente în reducerea cu 50% a crizelor) : Propranolol. dar care pot determina oboseală. • Antidepresive triciclice: imipramina. atenolol. somnul. carbamazepina. Generaţia a doua (mai numiţi şi lipofilici (TELs)) sunt reprezentaţi de zolmitriptan. • Antagoniştii serotoninei : Metisergida. metoprolol. amitriptilina. Pentru medicaţia migrenei sunt mai importanţi prima grupă de receptori (5-HT1). Aceasta a şi impus elaborarea medicamentelor de o selectivitate înaltă. tulburări de somn şi antiserotoninergice. greaţa. vertijuri şi risc de somnolenţă. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) : Naproxen. dihidroergotaminei (acţionează neselectiv asupra receptorilor 5-HT1A. Au fost efectuate mai multe studii clinice care au confirmat o mai înaltă eficacitete a ultimelor. triptanii de a doua generaţie au o biodisponibilitate orală mai mare şi perioadă de înjumătăţire plasmatică mai lungă. nortriptilina. Până în prezent au putut fi indentificate 7 grupe principale de receptori 5-HT1-7. Un interes deosebit pentru medicina practică şi experimentală din domeniul antimigrenos rămân a fi receptorii serotoninergici. • Blocantele canalelor de calciu : Verapamil. amoxapina • Anticonvulsivante: Valproat de sodiu. Astfel perioada de înjumătăţire a sumatriptanului este de 2 ore. Acţiunea neselectivă asupra diferitor tipuri de receptori face ca medicamentele de tipul ergotaminei. actualmente acest preparat este unul din cei mai utilizaţi triptani. excepţie fiind receptorul 5-HT3. ce ar acţiona numai asupra receptorilor serotoninergici din vasele cerebrale. timolol. Primele remedii selective de acest gen au fost triptanii. Ciproheptadina. memoria. 5HT1B. Sumatriptanul reprezintă prima generaţie de medicamente cu selectivitate asupra receptorilor serotoninergici. dat fiind faptul că influenţează cu predelecţie asupra peretelui vaselor cerebrale. nifedipin. fluvoxamina. ce acţionează asupra nivelului de AMPc. impotenţă. Actualmente medicina recurge la preparate clasice. care la rindul lor se împart în subtipuri. ibuprofen • Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO): Tranylcypromina. În acest domeniu. În conformitate cu teoriile vasculară şi neurogenă a migrenei. pe când a celorlalte este de 26-30 ore. greţuri. Comparativ cu sumatriptanul. care acţionează asupra tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace. care precum s-a văzut şi din patogenie joacă un rol esenţial în dezvoltarea migrenei. Aceasta s-a manifestat printr-un procent mai ridicat al pacienţilor la care durerea de cap a trecut complet sau în una uşoară. D2 şi adrenergici) să provoace un şir de reacţii adverse la nivel de rinichi. precum şi alte efecte legate de acţiune asupra SNC.Tratamentul profilactic al migrenelor include următoarele grupe de preparate: • Beta –blocante (cele mai folosite. Receptorii serotoninergici influenţează o multitudine de funcţii biologice şi neurologice precum: frica. ce au ca efecte secundare luarea în greutate. • Blocanţi alfa-adrenergici: Clonidina În pofida faptului că sunt o multitudine variată de preparate. cu depolarizarea membranei prin intermediul pompei ionice Na/K. scăderea numarului de 134 . fenitoina. Mecanismul de acţiune la majoritatea din ei este legat de proteina G. o problemă greu de depăşit. toţi triptanii produc vasoconstricţie (inclusiv carotidiană prin intermediul receptorilor 5-HT1B) şi inhibarea presinaptică a răspunsului trigeminovascular implicat în dezvoltarea migrenei prin receptorii 5-HT1D/5-HT1F. paroxetina. ce acţionează asupra receptorilor 5-HT1B/1D/1F. şi anume 5-HT1B/1D. pofta de mîncare. 5-HT1D. dispoziţia. ce nu este binevenită. ficat.

2003. Astfel se studiază noi preparate ce acţionează asupra receptorilor serotoninei 5-HT1F şi 5-HT1D. Curr Pain Headache Rep.) aborts migraine headaches rapidly. De asemenea alte cercetări au confirmat eficacitatea compusului LY334370 în tratamentul migrenei acute fără a cauza careva simptome sau semne de vasoconstricţie. inclusiv coronariană. Life Sci. adenozină A1. Filla SA. №46(14). utilizarea intranazală a dioxidului de carbon pentru analgezia hipersensibilităţii nervului trigemen. et al.bolnavi la carea durerea a reaparut. demonstrând faptul că are loc blocarea transmiterii durerii din migrenă dintre ganglionul trigeminal şi nucleul caudat. Eficacitatea agoniştilor 5HT1F a fost dovedită în mai multe studii preclinice şi clinice controlate în tratamentul acut al migrenei. 4. Intravenous valproate sodium (Orfiril i. 2007. Acta Neurol Scand. Deşi triptanii sunt agenţi antimigrenoşi eficienţi. №8(5). J Med Chem. şi mai ales în cazul vaselor coronariene ce duc frecvent la efecte adverse cardiace. Trigeminal antihyperalgesic effect of intranasal carbon dioxide. p. CNS Neurol Disord Drug Targets. p. activarea receptorului ar duce la blocarea eliberării mediatorului din celulă. Aceste date au fost ulterior validate în cadrul congresului European de Cefalee şi Migrenă (lucrări prezentate la European Headache and Migraine Trust International Congress. non-vasoconstrictoare. Johnson KW.and 5HT7-receptor agonists for the treatment of migraines. Bibliografie 1. şi coautorii au propus utilizarea valproatului sodic în medicaţia antimigrenoasă de urgentă. În concluzii putem afirma cu certitudine că terapia antimigrenoasă începe o nouă etapă datorită descoperirii ai multor mecanisme implicate în dezvoltarea cefaleii. Novel potent 5-HT(1F) receptor agonists: structure-activity studies of a series of substituted N-[3-(1-methyl-4-piperidinyl)-1Hpyrrolo[3. cu minimalizarea numărului de efecte secundare şi vor aduce mari beneficii pacientului. Dezvoltarea unuia sau mai multor astfel de compuşi vor deschide noi oportunităţi în tratamentul acceselor migrenoase.3060-71. ştiind faptul că excesul de glutamat joacă un rol în patogenia migrenei. 2010.M. Una dintre ele este noua direcţie de valorificare a receptorului 5-HT1F.6(4). fără a modifică diametrul vaselor craniene. Sunt o nouă clasă de preparate antimigrenoase – agonişti selectivi ai receptorilor 5HT1F (LY344864 sau LY334370) cu nici un efect vasoconstrictor la concentraţii relevante clinic. 2010 2. Niv SH. Agosti R. urmând un efect antimigrenos. Fiind localizaţi în sistemul trigeminal. Post-triptan era for the treatment of acute migraine. Ei au demonstrat într-un studiu dublu orb randomizat. Shahien R. p. TRPV1 şi receptorilor anandamidelor. sau care au fost nevoiţi să utilizeze preparat repetat în decurs de 24 ore.235-7. deoarece problema vasoconstricţiei extracerebrale rămâne actuală. Goadsby PJ. Alte metode de tratament recent studiate sunt. că administrarea intravenoasă a valproatului sodic rapid şi sigur cupează crizele netratabile de migrenă. 5. Mathes BM. et al. 5HT1F. Bowirrat A. astfel. mediate de activalea canalelor protonice. Saleh SA. El blochează adenilat ciclaza cu acumularea de AMPc. care au arătat înalta siguranţă şi eficacitate a noilor preparate. se depun eforturi pentru a dezvolta alte alternative eficiente antimigrenoase. Mecanismul central al acestui efect rămâne a fi discutabil. 3.v. Tzabazis AZ. evitând respectiv toate reacţiile adverse legate de vasoconstricţie. 2004. 2008).2-b]pyridin-5-yl]amides.393-8. Rezultate studiului au arătat o atenuare substanţială a nocicepţiei trigeminale. Precum şi o consecvenţă ridicată. Shahien R. 135 . ce produc vasoconstricţie craniană. stimularea 5-HT1F duce la inhibarea activităţii neuronilor nociceptivi din nucleul caudat al trigemenului ce este excitat prin stimularea electrică a durei sau ganglionilor trigeminali. adică un răspuns adecvat în cel puţin două din trei atacuri tratate. Un al mecanism sar putea datora localizării receptorilor 5-HT1F în neuronii ce conţin glutamat. №.

J. Goadsby PJ.. 5-HT1F receptor agonists in acute migraine treatment: a hypothesis. Bard J. Recent advances in 5-HT1B/1D receptor antagonists and agonists and their potential therapeutic applications. №369. de Vries P. Eur. 14.. Pharmacol.-T.257-270 9. 2003. asistent universitar) Catedra Farmacologie şi farmacie clinică USMF „Nicolae Testemiţanu" Summary New perspectives in treatment of rheumatoid arthritis This review focuses on biological agents in the treatment of rheumatoid arthritis. Tfelt-Hansen P. Valdivia LF. Med. J. treatment and future trends. Markson LE. Present and future of 5-HT receptor agonists as antimigraine drugs. Offen WW et al. №. №358. a selective serotonin(1F) receptor agonist in rabbit saphenous vein.. p. №15 Suppl 3.A. Drugs. Webb J. Ramadan NM. which affects about 1% of the world's 136 . Goadsby PJ. Possible anti-migraine mechanisms of action of the 5HT1F receptor agonist LY334370. Hargreaves R. Hu XH. Lancet 2001. p. Curr Vasc Pharmacol.1668-75. 1999.1230-1234 12. De Vries P. Ferrari MD. 7. Lipton RB. Saxena PR. Roon KI. 5-Hydroxytryptamine(1F) receptors do not participate in vasoconstriction: lack of vasoconstriction to LY344864. Cephalalgia. p. 8.851-858 20. Med. 1999. №22(3).271-277 18. Kao H. p. Sci.90.. №159. Pauwels PJ. Roon KI. p. U. Migraine: pathophysiology. No contractile effect for 5-HT1D and 5-HT1F receptor agonists in human and bovine cerebral arteries: similarity with human coronary artery. Curr Top Med Chem. Mason G.L. John GW.123-36. 19.R. Engl. Cumberbatch M.. №19. 10.9359. Schechter L. p. Br. Hartig P.. 2002. Moskowitz MA. №346. Proc. Lipton RB. Natl. 2000. Rational migraine management: optimising treatment with the triptans. J. №23(8).A. 1993. Goldstein DJ.71-84. Shepheard S. р.6. Hamel E. №129.S. p. p. Selective serotonin 1F (5HT1F) receptor agonist LY334370 for acute migraine: a randomized controlled trial. Migraine – current understanding and treatment. Saxena PR. Williamson D. Skljarevski V. Bouchelet I. №60(6). Stewart WF.813-818 17. Lipton RB.501-508 13. Phebus LA. Cohen ML.S. 2003.408-412 NOI PERSPECTIVE ÎN TRATAMENTUL ARTRITEI REUMATOIDE Cristina Moisei (Conducător ştiinţific Cerlat Sergiu. 2001.1259-87. 16. Hill R. Urquhart D. Mitsikostas DD. Durkin M. Winshank R.. Centurión D. Arch. Slassi A. Case B. Acad. Triptans in migraine: a comparative review of pharmacology. p. Clin Neuropharmacol. №2(6). Berger ML. pharmacology. Schenck K. №358(9294).559-74. 1999. 1999. p. Oral triptans (serotonin 5-HT(1B/1D) agonists) in acute migraine treatment: a meta-analysis of 53 trials.182-91. J Pharmacol Exp Ther. Olsen M. Waeber C. p. 15. Burden of migraine in the United States: disability and economic costs.. Millson D. p. №290(3). 2000. Funct Neurol. chronic inflammatory disease that attacks the synovium of joints. Ferrari M.E. 2000. Johnson KW. Both 5HT1B and 5HT1F receptors modulate c-fos expression within rat trigeminal nucleus caudalis. Edvinsson L. N. Intern. Boyce S. pharmacokinetics and efficacy. Cephalalgia 1999. Villalón CM. №1(1). Adham N.776-85. del Rio MS. Branchek T. Olivier A. Cloning of another human serotonin receptor (5HT1F): a fifth 5-HT1 receptor subtype coupled to the inhibition of adenylate cyclase. Lancet. p. p. 2002 Jun.. Pharmacol. 11.

deoarece majoritatea au o acţiune simptomatică ce nu influenţează evoluţia şi progresia bolii. inhibă sau opresc procesele patogenetice care stau la baza deteriorării articulaţiei. Celecoxib. unii medici mai optează încă pentru vechea schemă bazată pe preparate ce acţionează simptomatic. Exemple: Diclofenac. Valdecoxib. cu evoluţie rapidă şi destructivă. un grup de noi preparate biologice.fac pate antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi antiinflamatoarele steroidiene (AIS). Analgezicele şi medicamentele anti-inflamatorii. interesând în principal articulaţiile în mod simetric. Preparate ce influenţează asupra procesului patologic (DMARDs) CLASA UNU . Necătând la multitudinea de preparate medicamentoase. 137 . Sunt utilizte în terapia de primă linie. întîlninduse la 0. and prevent further destruction of the joints. iar debutul se situează de obicei în decada a 4-a sau a 5-a de viaţă. sunt folosite pentru a suprima simptomele. edem etc. Sunt disponibile diverse tratamente.). În urma studiilor efectuate în întreaga lume privind incidenţa acestei boli. ce se caracterizează printr-un proces inflamator. Analgesics and anti-inflammatory drugs. Trebiue de menţionat faptul că aceasta este datorat şi lipsei capacităţii de procurare de către pacienţi a unor medicamente mai efective. while recently. Preparate ce influenţează asupra simptomelor bolii (SMARDs) II. a group of new biological drugs.afecţiune cronică sistemică. prevenind evoluţia maladiei pe termen lung. unde femeile sunt afectate de 3 ori mai frecvent decât bărbaţii.8% din populaţie. O nouă etapă în medicaţia AR a apărut nu demult. de care suferă aproximativ 1% din populaţia lumii. including steroids. Rezumat Această revizuire se concentrează asupra agenţilor biologici în tratamentul poliartritei reumatoide. AINS . de etiologie necunoscută. inhibits or stops the pathogenetic processes underlying joint damage. tulburări la nivelul rinchilor şi cardiovasculare. Conform tacticelor moderne de tratament al AR. inclusiv steroizi. Actualitate Artrita reumatoidă (AR) . s-a stabilit că din anul 2001 şi pînă în prezent numarul bolnavilor a crescut alarmant fiind una din cele mai răspândite afecţiuni inflamatorii cronice. şi de a preveni distrugerea viitoare a articulaţiilor. care în final se soldează cu pierderea totală a capacităţii vitale a pacientului. Scopurile farmacoterapiei contemporane pot fi rezumate în trei puncte: 1. dar nu influenţează patogeneza bolii. Ibuprofen. preventing long-term disease evolution. medicaţia artritei se împarte în 2 clase: I. the goal being to alleviate the current symptoms.Diminuează simptomele inflamaţiei (durere. în timp ce în ultimul timp. are used to suppress symptoms. There are various treatments. scopul fiind atenuarea simptomelor curente. Înlăturarea semnelor şi simptomelor inflamaţiei 3.population. boală inflamatorie cronică ce atacă sinoviala articulaţiilor. în cadrul căreia se apreciază 4 etape. Îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului Medicaţia artritei reumatoide Cu toate că în prezent sunt deja aplicate noi principii de tratament ale AR. Naproxen. Încetinirea progresiei distrugerii articulare 2. O prognoză pentru viitor ar fi o creştere continua a numărului persoanelor afectate. Produc o serie de efecte adverse ca: ulcerații gastro-intestinale. odată cu apariţia unor tehnologii revoluţionare ce au permis crearea şi aplicarea în clinică a unei noi clase de preparate anti-reumatice. tratamentul artritei continuă să fie o problemă pentru medic şi pacient. care aparţin agenţilor biologici ce acţionează asupra momentelor patogenetice cheie în dezvoltarea artritei. Prevalenţa creşte cu vârsta.

a căror implicare în patogenia bolii a fost deja demonstrată. hiperglicemie. Otelixizumab. ciclofosfamida. Teplizumab. Preparate imunomodulatoare . Unele sunt mai puţin eficiente. intervinind direct în modificarea unor procese patologice astfel imbunatăţind starea pacienţilor cu AR moderată şi severă. Anticorpi monoclonali 1.În practic medicală. adăugarea unui antagonist TNF-alfa poate fi benefică. CLASA DOI.Produc diminuarea simptomelor bolii şi intervin într-o măsură în patogeneza bolii. Keliximab) • CD20 (Afutuzumab. Metilprednizolon. Preparate ce acţioneaza la nivel intracelular 1. metotrexatul amelioreaza durerea. Alte droguri de sinteză antireumatice. Efectul produs este stoparea sau încetinirea progresării AR prin: reducerea semnelor şi simptomelor inflamaţiei. Visilizumab) • CD4 (Clenoliximab. leflunomidă. Rituximab) • Interleukina-5 (Mepolizumab) • Imunoglobulina E (Omalizumab) • Interleukina-6 (Elsilimomab) 2. reduce numărul de articulaţii afectate. Metotrexatul este cel mai bine evaluate droguri antireumatice. combinaţie de metotrexat şi un antagonist TNF-alfa a fost mai eficace decât monoterapia cu metotrexat privind starea funcţională şi simptome. În aproximativ 10 studiile comparative. Betametason. Exemple: Prednisolon. El posedă efecte adverse comune tuturor imunosupresoare. tratamentul cu metotrexat este prima linie de preparate antireumatice. astfel putem săi clasificăm conform mecanismului de acţiune şi metodelor de obţinere. Rituximab) • Receptorul Interleukinei-6 (Toclizumab) 138 . Clasificarea preparatelor biologice după localizarea acţiunii A. Golimumab. Cu acţiune celulara (actionează asupra diferitor domenii celulare) • CD3 (Muromonab-CD3. subcutan-saptamanal) şi efect imunomodulator pe perioadă îndelungată. toxicitate nespecifică redusă. mTOR (serin/treonin protein kinaza) (Sirolimus. unele sunt implicate în clinică. hipertensiune arterială. şi oferă o îmbunătăţire funcţională. Preparate ce acţioneaza la nivel extracelular I. agravarea diabetului existent. şi cel cu care avem cea mai mare experienţă. clorochină şi derivatele sale. La doze de 7.5 mg la 25 mg pe săptămână. Efectele adverse produse: osteoporoză. În cazul că monoterapia cu metotrexat este ineficientă. sindrom Cushing. Actualmente se cunosc mai multe preparate de ordin DMARDs. Adalimumab. Sunt medicamente cu răspuns terapeutic rapid. cum ar fi azatioprina. dereglări de ordin psihologic. sau atunci când este iniţial poliartrită reumatoidă severă. sărurile de aur şi sulfasalazină nu sunt mai eficace decât metotrexatul. Tratamentul este retras din cauza efectelor adverse ce sunt frecvente la dozele utilizate în poliartrita reumatoidă. interval relativ comod de administrare (intravenoslunar. care acţionează asupra unor ţinte deosebit de specifice.sunt preparate care deschid o nouă etapă în medicaţia AR reprezentînd proteine genetic modificate. Everolimus) B.AIS . ciclosporina. Antagonişti ai receptorului IL-1 (Anakinra) 2. altele abia în studii clinice ce se diferenţiază prin mai mulţi parametri. în special gastrointestinale şi tulburări hematologice. Pot fi administrate oral în doze mici pentru terapia sistemică şi local pentru injectări intraarticulare. D-penicilamina. Deforolimus. iar altele sunt mai toxice. O a treia opţiune-line este de a combina rituximab cu metotrexat. distrugerii articulare. Preparatele biologice . în special în artrita reumatoidă severă iniţial. Cu acţiune noncelulară (solubili) • Componentele complementului 5 (Eculizumab) • TNF inhibitori (Infliximab.

Gantenerumab) II. Clasificare după tehnologia de sinteză Hibridizare (fuziunea celulelor mielenice cu cele ale splinei unui şoarece care a fost imunizat cu antigenul dorit). Interleukina-1 (IL-1) 139 . Etanarcept. anticorp monoclonal chimeric. Daclizumab. Inhibitorii factorului de necroză tumorală (TNF-α) Factorul de necroză tumorala (TNF α) este o citiokină şi unul din principalii mediatori ai inflamaţiei (mediază distrugerea articulaţiei).Moldova. 1. 3-unit cu receptorul. Rituximab Sinteza anticorpilor complet umani (include sinteza în vitro a anticorplior complet umani).este un anticorp monoclonal chimeric (uman-murin) anti TNF-α. Efectele clinice se datorează micşorării numarului de celule B. 4. Dorlixizumab. Există 3 tipuri de TNF : 1membranar. 3. cu scopul recombinării ulterioare). 2. care se uneste la molecula CD-20 pe suprafaţa celulei B. Infliximab. Deasemenea scade nivelul factorului reumatoid. receptor TNF-α uman recombinat (Etanercept) • Anticorpi monoclonali IgG1 umani recombinaţi (Adalimumab) Evoluţia terapiei anti TNF • 1998 – înregistrarea primului TNF-α inhibitor Etanarcept (Enbrel) • 1999 – înregistarea celui de-al 2-lea inhibitor TNF-α Remicade (Rituximab). ceea ce duce la înlăturarea celulelor B din circulaţie. de asemenea datorită scăderii nivelului autoanticorpilor. împiedicînd legarea sa de receptori. Neclasificate (Atorolimumab. Distruge celulele care exprimă TNF-α printr-o toxicitate anticorp şi complement dependentă şi reglează producerea de către celule limfocitare-T a TNF-α şi IFN-γ. dar şi de T limfocite (prevalează în articulaţia afectată şi membrana sinovialei). • 2002 . Adalimumab. În continuare sunt descrise cele mai importante grupe de preparate biologice utilizate actualmente ca terapie în AR. Recombinare (bazată pe clonarea rapidă a genelor imunoglobulinelor. Anticorpi policlonali (globulina anti-limfocitară). Omalizumab. 2-plasmatic. Un alt preparat este Rituximab-ul (Rituxan®/ Mabthera®).înregistarea celui de-al 3-lea inhibitor TNF-α Humira (Adalimumab). Un singur curs de tratament (2 perfuzii a cîte 1000 mg o dată în 2 săptămîni) condiţionează o depleţie rapidă şi constantă a limfocitelor B. În prezent Rituximab-ul e aprobat şi inregistrat şi în R. 1. • 2009 . Anakinra Sinteza anticorpilor umani si chimerici (bazată pe fuziunea porţiunilor de antigene umane cu cele de şoareci). Se leagă cu o specificitate înaltă de TNF-α solubil şi membranar. Fontolizumab. se sintetizează în principal de macrofagi. Infliximab-ul (Remicade®).• Receptorul Interleukinei-2/CD25 (Daclizumab) 3. Purificarea anticorpilor monoclnali (extragerea anticorpilor doriţi printr-o serie de procedee fizice si chimice). 5. Clasificarea • Anticorpi monoclonali chimerici (Infliximab) • Proteine de fuziune. conţinînd regiunea de legare a antigenului din anticorpul de şoarece şi o regiune constantă a anticorpului uman.înregistarea celui de-al 4-lea inhibitor TNF-α Simponi (Golimumab). Cedelizumab. interacţiunii dintre celulele B şi T. 2.

3.5% de cazuri şi parţială în alte 60%. un mare avantaj prezintă diminuarea eroziunilor articulare. Abatacept (Orencia®). care combină domeniul extracelular al moleculei CTLA4 (CD154) cu porţiunea Fc a moleculei imunoglobulinei umane. astfel răspunsul celulelor T este anulat. şi cei de pe suprafaţa T limfocitelor. Odată cu apariţia tratamentului biologic. care a fost demonstrat prin experienţe efectuate în vivo. numite modificatoare a bolii (Metotrexatu. Blocarea CO-stimulată a celulelor T Aceşti agenţi acţionează la nivelul interacţiunii celulelor prezentatoare de antigen şi T limfocitelor. CTLA4 are o mare afinitate pentru CD28. Discuţii şi concluzii Tratamentul AR cu prearatele biologice prezintă o serie de avantaje care au fost menţionate mai sus. pacienţii cu artropatii inflamatorii cronice primesc tratament cu medicamente de fond practic pe parcursul întregii vieţi. ce sunt mediaţi de moleculele CD28. Antagonistul receptorului IL-1 (IL1ra) este un inhibitor endogen al citokinei. Prioritatea principală a acestor preparate comparativ cu cele folosite actualmente este selctivitatea acţiunii. Ciclofosfamida. Atunci cînd preparatul se uneşte la CD28 de pe suprafaţa celulei T. Tendinţa medicaţiei AR în ţara noastra ar trebui trecută la acelaşi nivel cu cel al ţărilor dezvoltate. cu inhibarea unuia dintre mecanismele patogenetice cheie. ceea ce poate duce la erozia oaselor. În Republica Moldova se constată un procent ridicat (fiecare al treilea) de pacienţi rezistenţi la tratamentul de fond cu preparate de primă linie. precum şi AIS) sunt capabile să inducă remisiunea bolii la un număr foarte mic de pacienţi. totodată posedînd o toxicitate sporită cu multitudine de reacţii adverse ce frecvent impun abandonarea tratamentului de către pacient. este o proteină de fuziune. ce blochează diferite molecule implicate în inflamaţie şi împiedică interacţiunea lor cu reeptorii celulari: anticorpi anti TNF-α (Infliximab). care au şi demonstrat superioritatea acestor preparate în medicaţia AR. Actualmente în Republica Moldova. Un preparate ce caracterizează grupa este Anakinra (Kineret™). migrează la ţesuturile inflamate şi secretă citokine proinflamatorii (printre care şi TNF-α). AIS) la preparatele biologice. care necesită proteze articulare sau alte măsuri paliative. afectînd primele etape ale cascadei evenimentelor patogenetice în AR. şi anume trecerea de la medicaţia de primă linie (AINS. acesta are un efect antiinflamator. Sulfasalazina. proliferează. IL-1 are efecte distructive asupra cartilajelor. reprezintantul grupei. anticorpi monoclonali IgG 1 chimerici umanizaţi (Adalimumab). scopul primordial find stoparea distrucţiei radiologice. ele recunosc antigenul ca un “non-self” iar dacă mai primesc un stimul secund. Dar este o tendinţă mondială care este bazată pe studii clinice internaţionale de eficacitate şi siguranță. acest fapt previne recepţionarea semnalului secund al activării T limfocitelor. D-penicilamida. evoluînd chiar pînă la degradarea lor şi stoparea regenerării. în pofida şi tratamentului combinat cu 140 . Mai mult ca atît. Monoterapia cu Metotrxat aduce remisune completă în cca. forma recombinată a antagonistului natural al IL-1Ra (Anakinra). anticorpi monoclonali anti-marker de suprafaţă CD20. T limfocitele devin active datorită unui stim necunoscut. Deficienţa lui poate spontan dezvolta o maladie autoimună similară cu AR. având ca ţintă principalele verigi patogenetice ce sunt indispensabile pentru menţinerea şi dezvoltarea patologiei. care activează T limfocitele sunt mediaţi de moleculele CD80 şi CD86 ce se găsesc pe suprafaţa celulei prezentatoare de antigen. Aceste medicamente. care sunt utilizate mai rezervat din cauza necunoaşterii şi a preţului relativ scump. mai este şi un stimulator al osteoclaştilor. evitînd evoluţia invalidizantă a bolilor reumatice. Principalele grupe de preparate sunt reprezentante de anticorpii monoclonali. astfel asigurînd o calitate satisfacatoare a vieţii pacientului. Cei mai importanţi stimuli secunzi. AR cunoaşte o nouă etapă în terapie. Abatacept-ul mai încetineşte procesul formării şi eliberării citokinelor proinflamatorii. ceea ce în AR se explică printr-o diminuare a numărului de bolnavi.Reprezintă o citokină proinflamatoare. un antagonist uman recombinat al receptorului IL-1. receptori TNF solubili (Etanarcept). implicată în patogeneza AR. devin active. exprimat pe limfocitele B (Rituximab). Pe lînga aceasta.

Health Technol Assess. New England Journal of Medicine N. Vol. Saag KG.23 000 lei MD. dar totodată este unica metodă capabilă să inducă remisiunea bolii şi să stopeze progresia distrucţiei articulare. Geraci S. Problema costului iese pe un loc inferior dacă este privită în raport cost/eficacitate. Moldova. 1. Acest tratament întoarce societaţii o persoană înzestrată cu abilitaţi fizice satisfăcătoare şi minimalizează numărul invalidizărilor cu stoparea progresării maladiei. Clark W. fiind necesare în mediu penrtu o cură de tratament aproximativ 20 000 .417–29. Costurile de piaţă sunt respectiv de 10 000 lei şi 11 145 lei MD pentru un singur flacon. Bucureşti. Studii efectuate au demonstrat un raport cost/eficacitate favorabil pentru agenţii biologici. Med. 3. dintre care principalul este eficacitatea. Rheumatoid arthritis: diagnosis and management. 2009. J. cu îmbunataţirea semnificativă a calităţii vieţii. 2009. Burls A. New York: Oxford University Press. Fomberstein B. Erik Lubberts. xi-xiii. J. 2010. American College of Rheumatology 2008 Recommendations for the Use of Nonbiologic and Biologic Disease-Modifying 141 . Suppl. p. Elliott M. Gim GT. p. Christopher Dean. Podolsky. J. Arthr. Astfel terapia clasică este mult depăşită după mai mulţi parametri. McCarty. Gupta A. N. 12. de numărul mare de bolnavi care se pensionează înainte de vreme prin invalidizare. Monoclonal Antibodies. vol. 11. Aceşti pacienţi necesită administrarea taramentului anticitokinic activ pentru inducerea şi menţinerea remisiunii bolii.. Babaeva A. 26 (8). Popescu Eugen. 481–94. Tarasov S. Majithia V. spitalizări repetate cu numărul mare a zilelor de incapacitate temporară de muncă.. Shepherd. 1993. Efficiency and safety of long-term Etanarcept treatment of rheumatoid arthritis. Bulletin of experimental biology and medicine.prparatele de bază. 10. p. of Musculoskeletal Medicine N. 2000. Nivedita M et al. Folosirea noii terapii biologice în tratamentul AR şi-a găsit suprot in numeroase în toate ţările dezvoltate fiind deja inclusă în schemele terapeutice a pacienţilor cu AR rezistentă la tratamentul de primă linie. Wim B. 2000. Modern ultrasound methods yield stronger arthritis work-up. Evaluating cardiovascular risk in rheumatoid arthritis. 7. necesare pentru o terapie modernă a AR să fie incluse în lista medicamentelor compensate pentru a fi mai accesibile pacienţilor cu necesitate sporită faţă de ele. Jobanputra P. Bibliografie 1. Evident în condiţiile republicii este un tratament costisitor.20-22. 9. 2. 6.Rheum.346 (6). A systematic review of the effectiveness of adalimumab. p.. Treatment or RA with chimeric monoclonal antibodies to TNF-alfa. 36. Chen YF.10(42):iii-iv. A. ce necesitatea achitării enorme a unui bolnav care dacă ar fi urmat un tratament efectiv ar fi încă apt de mncă. etanercept and infliximab for the treatment of rheumatoid arthritis in adults and an economic evaluation of their costeffectiveness. Barton P. Daniel J. et al. 4. Ionescu Ruxandra – “Compendiu de reumatologie”. Diagnostic Imaging. 2002. diminuarea suferinţelor bolnavului. Jowett S.J. Bryan S. van den Berg. Rheumatoid Arthritis. tratamentul de protezare. Petrov V. şi mai cu seamă pentru pacient are un singur neajuns este costisitoare. 2007.. 5. faţă de o viaţă calitativă. Astfel că în prezent sunt înregistrate 2 preparate din această clasă: Remicade® (Infliximab) şi MabThera® (Rituximab). Inflammatory bowel disease. 1997. p. 2006. 2009. Daniel K. Se impune dorinţa şi speranţa ca preparatele noi. Best Practice of Medicine. Schueller-Weidekamm C. Terapia biologică pentru R. 8. R.120 (11). Philip.936–9. luînd în consideraţie economilile făcute din contul costurilor investigaţiilor frecvente de laborator şi instrumentale.1-229.. 148. I. Fry-Smith A. Cytokines in the Pathogenesis of Rheumatoid Arthritis and Collagen-Induced Arthritis.

Siegel D. J. Medicina modernă.Arthritis & Rheumatism N. 13. 2008. 2006.59 (6). Ciurtin Coziana. Suteanu Ştefan.15–22.9 (1). Том 9. 15. 14. 142 . Inflamaţia în poliartrita reumatoidă-noi tentative terapeutice. Transfusion clinique et biologique : journal de la Société française de transfusion sanguine N. c. p. p. Насонов Е. 2001. «Перспективы фармакотерапии воспалительных ревматических заболеваний: моноклональные антитела к фактору некроза опухоли-α». Recombinant monoclonal antibody technology. 2002..7-8.762–784. Micuş Sinziana.L.Antirheumatic Drugs in Rheumatoid Arthritis.Л. Русский Медицинский Журнал.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->