Sunteți pe pagina 1din 4

Culturismul

Culturismul, ca activitate fizica de modelare a corpului, cat mai apropiata de ceea ce reprezinta astazi in sistemul sportiv, e rezultatul evolutiei societatii omenesti si in special un rezultat aparut din structura profesiilor, ce sunt pe zi ce trece mai statice. Inca inaintea erei noastre, Aristotel(384-322 I. Hr) afirma in scrierile sale ca educatia trebuie sa includa: gimnastica, gramatica, muzica si desenul. Conceptul de gimnastica specific perioadei respective nu avea intelesul de astazi, de disciplina sportiva, ci desemna un complex de miscari practicat in vederea dezvoltarii armonioase a corpului.Termenul gimnastica provine din cuvantul grecesc gymnos care inseamna gol, nud. Pe vremea aceea, cei care practicau gimnastica erau complet dezbracati pentru a evidentia armonia si frumusetea corpului si a exercitiilor. Unul dintre primii autori romani care au tratat aspecte legate de medicina, patologie si fiziologie, a fost Galenus, medic al gladiatorilor. Trei dintre cartile sale au fost dedicate exercitiilor fizice, unde vom putea gasi chiar si indicatii despre anumite exercitii pentru dezvoltarea musculaturii implicate mai mult in lupta gladiatorilor. In Grecia antica, pentru dezvoltarea armonioasa a corpului, se practica ridicarea greutatilor, dar nu trebuie sa ne imaginam discurile, barele, aparatele din zilele noastre, ci diferite materiale(pietre, butuci de lemn, etc). Unul dintre cei mai renumiti eroi ai acelor vremuri a fost Milon din Crotona, care a cucerit de 6 ori cununa de lauri a Jocurilor Olimpice si a ramas in istorie datorita fortei sale incredibile( se spune ca si-a ridicat singur, pe soclu, propria statuie). In acele vremuri, gimnastica indeplinea rolul culturismului de astazi. In perioada Jocurilor Olimpice antice, nu erau intreceri de culturism sau de haltere, ridicarea greutatilor fiind o metoda de pregatire complementara. Istoria Jocurile Olimpice antice consemneaza eroi a caror forta ne impresioneaza si astazi, daca o raportam la omul modern. Corpul omenesc a fost unul dintre subiectele culturii grecesti, scotand in evidenta rolul activitatii fizice in viata individului si a societatii. Dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc a fost un deziderat caruia i s-au subordonat si intrecerile sportive. Platon(care a trai intre anii: 427-347 i.Hr) sustinea ca omul trebuie sa se preocupe de educatie atat prin exercitii fizice, cat si printr-o preocupare intelectuala adecvata. S-a pastrat pana in zilele noastre dictonul optandum est ut sit mens sana in corpore sano. Idealul in culturism era mentinerea unei sanatati optime si formarea unui corp armonios. Antichitatea si Evul Mediu, prin sistemul educational promovat, nu incuraja practicarea exercitiilor fizice, acestea ramanand doar in sfera militara, ca mijloc de pregatire fizica. In perioada Renasterii, prin revigorarea economiei, politicii si culturii, asistam la o relansare a practicarii in mod organizat a exercitiilor fizice si a intrecerii. In 1544, Joachim Camerarius, lector la Universitatea din Leipzig, tipareste mai multe carti despre educarea corpului prin exercitii fizice, in care vorbeste si despre practicarea exercitiilor cu greutati. John Locke, JeanJacques Rousseau, Jan Komensky, Montaigne si multi alti scriitori ai secolului al XVI-lea si al XVII-lea propun educarea mintii simultan cu educarea corpului. La sfarsitul secolului al XIX -lea se mentioneaza desfasurarea unor intreceri de ridicare a greutatilor, atat in Europa, cat si in America. Greutatile erau pietre prevazute cu carlige pentru apucarea cu mana. Aceste demonstratii de forta atrageau multi simpatizantii, constituind un mod de publicitate a acestui tip de activitati, contribuind in mod evident la cresterea numarului de practicanti.

De acum, ridicarea greutatilor se indreapta in doua directii: concursuri de ridicarea a greutatilor, constituind istoricul activitatii de haltere; ridicarea greutatilor in vederea formarii unui corp armonios, sanatos si viguros. Culturismul ca disciplina sportiva In 1867 se naste, in localitatea Konigsberg, Eugen Sandow, pe numele lui adevarat Frederick Muller. A studiat medicina la Universitatea din Gottingen si apoi si-a desavarsit cunostintele de anatomie umana la Universitatea din Bruxelles. Cunoscand structura corpului omenesc( in tinerete a avut o constitutie firava, bolnavicioasa), si-a dat seama ca practicarea exercitiilor fizice cu greutati dezvolta si intareste corpul intr-un mod rapid, experimentand aceste notiuni pe propriul corp. Datorita cunostintelor sale de anatomie si despre exercitiile cu greutati publica lucrarea Viata este o miscare, in care expune in amanunt sistemul lui de antrenament. Deasemenea, militeaza pentru introducerea acestui sistem in programele de invatamant normal, militar si in cel adresat persoanelor cu handicap. A fost primul om de stiinta ce a recomandat practicarea exercitiilor fizice pentru reeducarea fizica a barbatiilor si a femeilor dupa anumite accidente si initiatorul unor centre de sanatate, recreative, unde oamenii sa-si petreaca timpul liber practicand exercitii fizice. Acestea sunt cateva elemente ce au facut ca literatura de specialitate din culturism sa il considere pe Eugen Sandow parintele culturismului modern. Ideile sale despre educatia corpului, o parte dintre ele valabile si astazi, au fost preluate de diferite scoli si institutii din mai multe tari. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, ridicarea greutatilor capata aspecte de competitie, la care apar pt. prima data premii in bani. Astfel putem mentiona nume ca: George Hackenschmit, estonian( ce s-a impus si prin castigarea unor intreceri de lupte), cunoscut si in lumea scriitorilor din domeniul ridicatorilor de greutati sub pseudonimul Atletul filosof, datorita eruditiei sale(vorbea fluent rusa, germana, engleza si franceza). A scris si publicat mai multe lucrari, ca de exemplu: Stiinta de a trai, Omul si cosmosul, Antagonismul dintre minte si spirit, etc. In cazul acestuia, ridicarea greutatilor a constituit o metoda de dezvoltare a fortei, necesara in lupte, dar si o metoda in sine prin manifestarile de forta de care a dat dovada. Deasemenea, se mai pot mentiona nume precum cel al polonezului Stanislaw Cyganiewicz, fost campion mondial la lupte, doctor in filosofie, si al canadianului Louis Cyr, de profesie politist, ce s-a impus doar ca ridicator de greutati si a facut numeroase demonstratii in diferite orase ca Londra, Chicago, Montreal, etc. La inceputul secolului XX putem vorbi despre intreceri (apropiate de cele de astazi) de culturism, atat ca urmare a popularitatii facute de Eugen Sandow, care nu s-a impus neaparat prin demonstratii de de forta precum cei mentionati anterior, prin aspectul armonios si placut al corpului(proportionat, definit), dar si datorita interventiei mediului american de afaceri. Astfel, in 1903, la New York, in vechea cladire Madison Square Garden a fost organizat primul concurs(consemnat de arhive) de etalare a musculaturii(Szekely, 1981, p30), iar titlul de cel mai frumos dezvoltat barbat din America si suma de 1000 de dolari au fost castigate de Al Treloar. Aceasta a fost scanteia care a declansat explozia atat in randul tinerilor doritori sa-si dezvolte musculatura, dar si sa castige bani, cat si in randul oamenilor de afaceri care au dezvoltat o intreaga retea de sali, aparate, reviste de specialitate, echipamente, suplimente

nutritive, etc. Din acest moment, intrecerile se extind si in Europa si nu peste mult timp cuceresc intregul mapamond. Un alt moment decisiv in culturism il constituie aparitia Federatiei Internationale a Culturistilor(I.F.B.B), fondata in 1946, in Canada, de catre fratii Ben si Joe Weider. Aceasta asociatie se dataseaza prin 2 aspecte definitorii: I.F.B.B se ocupa exclusiv de promovarea culturismului, fara nici o tangenta cu halterele; I.F.B.B are ca scop sprijinirea culturismului din intreaga lume, organizarea unor concursuri internationale, etc. Astfel s-a produs impunerea culturismului ca sport de sine statator, desprinzandu-se de haltere si trecand de la o metoda stricta de dezvoltare a fortei la concursuri de etalare a musculaturii.Daca la inceput concursurile de culturism se organizau in paralel cu cele din haltere, din 1981 acestea se vor desfasura independent. In 2003 a fost fondata Federaia de Bodybuilding si Fitness din Moldova (IFBB Moldova) al carui fondator si actual presedinte este Domnul Aurelian M. Gorea. IFBB Moldova fiind recunoscuta si afiliata pe plan international. La nivel national, cand vorbim de culturism, nu putem sa nu amintim rolul jucat de cartile de specialitate elaborate de Szekely Laszlo, care da un farmec aparte lucrarilor sale prin stilul orientat spre beletristica, de studiile regretatului Lazar Baroga, precum si de alti autori cu activitate publicistica mai redusa. Astfel asistam la aparitia si evolutia activitatii lucrului cu greutati, trecand de la manifestarile pure de demonstratie a fortei la cele de etalare a musculaturii. Directii actuale ale culturismului Astazi, activitatea de ridicare a greutatilor are mai multe aspecte: - dezvoltarea unei musculaturi armonioase si a unui corp proportionat; - mijloc de baza si componenta integranta a laturii de pregatire fizica in toate disciplinele sportive; - mijloc de mentinere a sanatatii , de formare a unui tonus muscular adecvat tuturor varstelor, indiferent de sex. - mijloc de recuperare posttraumatica. Dezvoltarea musculaturii reprezinta obiectivul in sine al culturismului, motiv pentru care nu o abordam acum. Ridicarea greutatilor a fost si este unul din mijloacele auxiliare de baza ale pregatirii fizice in toate ramurile si disciplinele sportive, din toate timpurile. Toata lumea e de acord ca forta e dependenta de masa musculara-daca se dezvolta musculatura, implicit va creste si capacitatea de manifestare a fortei. Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, cand a luat amploare divizarea tarilor din punct de vedere politic(tari capitaliste si tari socialiste), sportul a fost ridicat la rang de politica de stat-daca una dintre tarile comuniste ocupa o pozitie fruntasa la o mare competitie, aceasta reflecta nivelul de trai din tara respectiva. Aceasta competitie dintre tarile conduse de idiologii diferite a determinat o lupta acerba in plan sportiv, ceea ce a condus la elaborarea unor strategii de antrenament, ca rezultat al unor studii stiintifice, printre care a fost si cresterea ponderii lucrului cu greutati in toate disciplinile sportive. Desigur, au fost si inca sunt voci ce contesta efectele lucrului cu greutati pe motiv ca se produce o rigidizare a musculaturii Acest lucru este valabil, dar in conditiile in care nu sunt respectate principiile de lucru cu greutati. Nu avem nevoie sa cautam multe argumente pentru a

demonstra lucruri evidente, e suficient, sa privim la corpul atletilor care concureaza pe distante scurte. Nu se poate afirma ca musculatura si corpul pe care le au se datoreaza doar exercitiilor de alergare. Am dat acest exemplu pentru a scoate in evidenta musculatura celor care nu practica sporturi de lupta(lupte, judo, box) ale caror corpuri sunt dezvoltate ca la adevaratii culturisti. In toate disciplinele sportive, lucrul cu greutati e utilizat pentru dezvoltarea fortei generale si specifice, a rezistentei musculare si generale si chiar pentru educarea vitezei. Majoritatea planurilor saptamanale de pregatire cuprind cel putin un antrenament de lucru cu greutati. Practicarea exercitiilor fizice la aparate, in ideea obtinerii unui tonus muscular adecvat, imbunatatirea sanatatii, etc. , a capatat atentia unui numar tot mai mare de persoane, atat barbati cat si femei. Din studiile statistice efectuate e in orasul Iasi, in 2004, a rezultat ca din totalitatea practicantilor, 75% erau barbati cu varste cuprinse intre 16-48 de ani, iar 25% femei cu varste cuprinse intre 19-39 de ani. Tot din acest studiu a rezultat ca 81% practica exercitiile cu greutati din motive ce tin de estetica(pierderi ori acumulari in greutate), 3% ca forma de pregatire in obtinerea performantei sportive, 3% pentru recuperarea posttraumatica, iar 13% din alte motive. Culturismul, ca metoda de recuperare posttraumatica, s-a impus atat prin obiectivul sau principal-dezvoltarea musculaturii-, cat si datorita specificului aparatelor si metodelor de lucru cu greutati. Scopul culturismului poate fi acela de a recupera grupele musculare afectate de un traumatism prin dozarea greutatilor de lucru(care pot fi de la un kilogram pana la sute de kilograme pe o singur aincarcatura) ori de a readuce tonusul muscular la un nivel optim in urma unei convalescente de durata. Datorita aparatelor specifice in culturism se poate actiona diferentiat pe segmente, in sensul evitarii segmentului afectat, unde se pot realiza doar incarcaturi scazute, mergand pana la accentuarea incarcaturii pe segmentul deficitar, in cazul instalarii unor disproportii (sechele de rahitism, accidente, deformatii profesionale-activitati care solicita unilateral musculatura , tenis de camp, etc.). Tendinta de a realiza aparate si dispozitive care sa solicite musculatura cat mai analiticincercarea de a solicita doar o singura grupa musculara la un anumit exercitiu- ofera posibilitatea mobilizarii unui numar redus de articulatii si implicit grupe musculare. In culturism, acest mod de lucru vine in intampinarea unui alt principiu si anume cel de solicitare a musculaturii din toate unghiurile posibile pentru angrenarea intregii suprafete a masei musculare(in special la grupele musculare cu suprafata mare: muschii pieptului, muschii spatelui, etc.).

Oarga alexandru Gr 308k