TITU MAIORESCU JUNIMEA- CONVORBIRI LITERARE Dupa infaptuirea Unirii de la 1859, tanara generatie de scriitori de afla in situatia de a-si

i cauta locul ideal , de a-si gasi propria cale. In a doua jumatate a sec.19, Titu Maiorescu a fost un spiritus rector (spirit calauzitor), si impreuna cu Iacob Negruzzi, Theodor Rosseti, P.P.Carp etc , a infiintat la Iasi, societatea culturala Junimea. Maiorescu, ca lider al miscarii era un carturar de gust si de formatie clasice, astfel ca principiile estetice maioresciene tindeau catre clasicism. Pe de alta parte, el avea o conceptie elitista : nivelul cultural al publicului pentru receptarea artei . El era de parere ca arta si stiinta nu trebuie coborate la nivelul de intelegere al publicului larg. Printre obiectivele majore ale Junimii erau : educarea publicului larg, prin asa numitele prelectiuni populare ; elaborarea unor principii estetice care sa distinga din noianul de creatii pe cele valoroase ; sustinerea inlocuirii oficiale a alfabetului chirilic cu cel latin ; sustinerea ortografiei fonetice in detrimentul cele etimologice ; combaterea calcului lingvistic etc.. Pe atunci, societatea era bine organizata si avea fonduri proprii existente. Acorda burse de studiu in strainatate tinerilor studiosi, o tipografie proprie si un organ de presa , revista Convorbiri literare. Revista a aparut la Iasi, fiind infiintata de catre membrii societatii Junimea. Primul numar a fost distribuit pe 1 martie 1867. Prima etapa in evolutia revistei a fost intre anii 1867-1872 , fiind numita si etapa spiritului critic.In aceasta perioada a fost evaluata starea reala a culturii romane a epocii. Principiile estetice sunt elaborate de Maiorescu in studiul O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867, un studiu cu un puternic caracter didactic, ce urmareste initierea tinerilor scriitori in problemele mai generale ale artei. Obiectivul propus de Maiorescu era delimitarea raportului dintre forma si fond in poezie. De aceea, isi imparte cercetarea in 2 capitole :Conditiunea materiala a poeziei si Conditiunea ideala a poeziei. In Conditiunea materiala este transmis faptul ca o poezie trebuie sa destepte prin cuvintele ei, imagini sensibile in fantezia auditoriului , faptul ca obiectul artei e frumosul si nu adevarul, si ca mijloacele de a sensbiliza gandirea cuvintelor sunt : utilizarea cuvintelor celor mai putin abstracte, utilizarea epitetelor ornante, a personificarilor, a comparatiilor, metaforelor si a tropului, in genere. Cealalta conditiune, ideala , reprezinta exprimarea sentimentelor si a pasiunilor. Din conditia ideala se explica miscarea reprezentarilor, marirea obiectului si dezvoltarea gradata spre culminare si totodata regula negativa ca poezia sa se fereasca de obiecte ale simplei reflectini. Tot in aceasta etapa, Titu Maiorescu face o analiza critica a culturii in studiul In contra directiei de azi in cultura romana, unde elaboreaza cunoscuta teorie a formelor fara fond, in care-si exprima urmatoarele puncte de vedere : societatea romaneasca moderna e considerata o imitiatie a celei occidentale ; am imprumutat din efectele civilizatiei occidentale numai formele, nu si fundamentele istorice necesare ; principalele institutii romanesti moderne sunt moarte (pretentii fara fond). A doua etapa, etapa directiei noi desfasurata intre anii 1872-1885 , a fost perioada de maxima efervescenta creatoare a Junimii. Sunt publicate in revista creatii ale celor 4 mari clasici romani (Eminescu , Slavici, Creanga , Caragiale). A treia etapa , de dupa 1885, cuprinde integrarea treptata in revista a articolelor stiintifice, istorice, de filologie etc , aceasta pierzandu-si caracterul literar si influenta care a exercitat-o in primele etape. n concluzie, activitatea cenaclului Junimea i a lui Titu Maiorescu reprezint cea mai important micare cultural din literatura romn din a doua jumtate a secolului al XIX-lea.