Nume: SCUTARU Prenume: OANA Clasa: a XI-a C Sursa: JACQUES de LAUNAY MARI DECIZII ALE CELUI DE-AL DOILEA

RAZBOI MONDIAL EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA,Bucuresti 1988,vol.2 Data:10.04.2003

ULTIMATUMUL DE LA POTSDAM
In timpul primaverii anului 1945 , relatiile dintre sovietici si anglo-americani devin incordate.Chiar inainte de moartea lui Roosevelt,survenita la 12 aprilie,apar unele neintelegeri. In ceea ce-l privea,Churchill era nemultumit,dar nu actioneaza in nici un fel.Atitudinea sa antisovietica din tinerete iese acum la iveala:ar fi trebuit sa ocupe Berlinul,Viena,Praga,inaintea rusilor,sa debarce in Balcanidar acestea nu sunt decat niste veleitati.Partenerul britanic nu joaca decat un rol secundar in coalitia aliata;aces tom,in varsta si surmentat,ramane neputincios in fata imenselor forte americane si rusesti care ocupa continental.Ce-ar putea el sa faca impotriva fortei generalului Eisenhower si a generalisimului Stalin. Acest pasionat,care si-a atins marele obiectiv,Victoria,se simte acum in preajma esecului.Succesorul lui Roosevelt,Harry Truman,nu este pregatit in nici o privinta sa-si assume sarcinile presedintiei Statelor Unite.Dorea sa-l intalneasca pe Stalin,sa-I cunoasca personalitatea,sa-I sondeze intentiile.Il trimite la Moscova,la 25 mai1945,pe Harry Hopkins,care se va intalni de sase ori cu generalisimul pana la 6 iunie.Stalin isi rezuma astfel nemultumirile: 1.De ce au determinat Statele Unite intrarea Argentinei in O.N.U? 2.De ce au introdus Franta in Comisia de repartitii prevazuta in Ialta? 3.De ce Statele Unite au interrupt brusc livrarile la 10 mai 1945,pe baza Legii de imprumut si inchiriere? 4.De ce s-a predate flota germana doar englezilor si americanilor?

In cele din urma insa,Stalin va accepta sa participle la o noua conferinta la nivel inalt.Aceasta va avea loc la Postdam.Nici una dintre cele trei mari puteri nu se grabeste sa participle la aceasta reuniune.Intre timp,militarii isi organizeaza zonele de ocupatie in Germania si Austria.La Berlin,Jukov,Viena,Tolbuhin,incheie acorduri de facto asupra accesului occidentalilor in sectoarele lor in cele doua capitale,al caror control ramane in mainile sovieticilor.La 25 iunie,in Polonia este creat un govern de unitate nationala,in timp ce la San Francisco,occidentalii obtin o slaba compensatie,semnarea Cartei Natiunilor Unite.In Anglia Churchill se afla in plina campanie electorala.Spre deosebire de el,Stalin e foarte activ.In iunie 1945 a facut o usoara criza de inima,dar si-a revenit repede.

LUCRARILE CONFERINTEI DE LA POTSDAM

Conferinta se deschide la 17 iulie 1945,la ora 17.10,in vechiul castel al printului mostenitor.Va dura pana la 1 august,si vor avea loc 13 sedinte plenare de lucru. Inca din dupa-amiaza zilei de 17 iulie, Churchill si Truman au aflat despre explozia din desertul Alamogordo(din Mexic) a noii arme secrete:bomba atomica.Occidentalii nu stiu insa ca Stalin este informat prin canalele sale despre stadiul producerii bombei.In plus din 12 iulie,Stalin stie ca Japonia doreste sa negocieze pentru incheierea pacii.Nu aflase insa ca spionajul american descifrase toate mesajele dintre Tokyo si Moscova si ca Truman este la fel de bine informat ca si el in aceasta privinta. Aceste fapte importante raman bineinteles secrete delegatiile infruntandu-se in alte domenii.Truman prezideaza dar Stalin conduce actiunea.Asupra Polaniei dezacord total.Stalin cedeaza insa in unele probleme.In privinta Romaniei si a Bulgariei,cere recunoasterea guvernelor de predominanta comunista:in compensatie se arata gata sa accepte reducerea controlului aliat in Italia. In realitate Stalin a venit la Potsdam cu o lunga lista de revendicari:baze in Dardanele,tutela asupra Libiei,un loc in controlul international al Tangerului,o cerere de organizare a blocadei Spaniei,o autoritate cuadripartita in bazinul Ruhr.La fiecare refuz el solicita sa i se ofere altceva. La Potsdam insa este in joc soarta Germaniei.Dupa lungi ezitari fiecare mare putere isi expune ideile in legatura cu aceasta.Pe englezi ii preocupa mai intai controlul asupra Ruhrului fara a dori totusi sa diminueze puterea Germaniei:aceasta natiune trebuie sa ramana in conceptia lor unul din punctele de echilibru ale Europei. Pana atinci americanii au oscilat intre mai multe variante politice:Planul Morgenthau care intrunea adeziunea industriasilor americani cel putin in perioada Conferintei de la Quebec(septembrie 1944)-si care prevedea transformarea Germaniei intr-o forta agricola ca urmare a faptului ca industria fusese distrusa-a fost abandonat in octombrie,cu toate ca fusese aprobat atat de Churchill,cat si de Roosevelt.In acel moment,Stimson,ministrul american de razboi,a devenit aparatorul Germaniei,obtinand din partea lui Roosevelt ca acest plan sa fie scos din discutie.La Potsdam s-a acceptat,ca o compensatie,ocuparea regiunii Ruhr de catre britanici.In ceea ce-i privea pe generalii americani ai armatei de ocupatie,acestia sunt aproape toti,fosti sau actuali industriasi,si se pronunta pentru reorganizarea economiei germane. Inca de la Ialta se discuta despre Planul Baruch,care prevedea dezmembrarea Germaniei in 5 state autonome.La Potsdam insa nu se va mai vorbi de el.Ambasadorul Murphy,consilier diplomatic al generalului Eisenhower,propune un alt proiect:acela de restabilire a monarhiei,habsburgii in

Austria,familia princiara in Bavaria sau doar una din cele doua dinastii pe un tron austro-bavarez.Acest plan himeric isi gaseste totusi sustinatori:generalul Clark,un catolic,comandant-sef american la Viena si Churchill,care ii scrie la 26 aprilie 1945 ambasadorului Knatchbull-Hugessen. Un alt sustinator al lui Murphy este generalul de Gaulle,partizan al dezmembrarii Germaniei ,si care determina subventionarea monarhiei bavareze.Murphy se bucura deja la gandul instaurarii unei serii de monarhii care la Viene,Munchen,roma,madrid,ar constitui un sprijin ferm pentru democratia americana.Chiar daca s-au agitat mult monarhistii nu au propus nimic important inainte de Postdam,unde sansele lor sunt iremediabil compromise. Care era pozitia sovieticilor?Dupa hotararea de la Casablanca din ianuarie 1943,de capitulare neconditionata si dizolvarea Comiternului,se promoveaza o politica noua:la 12 iulie 1943 este creat la Moscova Comitetul National al Germaniei Libere,secondat,incepand din 13 septembrie 1943,de Federatia ofiterilor germani.Comitetul este condus de militanti comunisti:poetul Erich Weinert,presedinte,J.Becker,Ackermann,E.Matern.Ei lupta pentru o Germanie puternica si liberasi duc o o campanie intensa de propaganda in randul prizonierilor germani din U.R.S.S.Federatia este de fapt o organizatie de ajutorare a ofiterilor prizonieri,incercand sa-i atraga pe acestia intr-o prietenie gerrmanosovietica.Aceste organizatii promit o Germanie mai buna,alegand calea socialismului,dar,in momentul Conferintei de la Potsdam,nu se stia ce anume urmarea Stalin. La Potsdam,americanii sunt aceia care ofera baza de discutie,o solutie intermediara intre Planul Morgenthau si cel al generalilor.Ei propun mentinerea controlului militar si o reducere a nivelului de trai in Germania la standardul mediu al tarilor Europei prin aplicarea regulei celor trei D:denazificare,dizolvarea cartelurilor,demontarea utilajului industrial. Acordul de la Potsdam rezumat in Comunicatul de la 2 august 1945 va avea putere de lege,pentru ca marile puteri nu se vor mai intalni inca o data.Ca si la Ialta dezbaterile nu au fost bine organizate.Churchill nu vroia sa se angajeze inainte de a cunoaste rezultatele alegerilor.Dupa plecarea sa,Attlee,succesorul sau,va avea o atitudine distanta,de rezerva,in profida protestelor lui Bevin.Din acel moment Stalin,are castig de cauza.Conferinta de la Potsdam se incheie cu un avantaj evident pentru U.R.S.S.

ULTIMATUMUL ADRESAT JAPONIEI

O mare parte a Conferintei de la Potsdam se desfasoara in culise.Ministrul de razboi american,Henry L.Stimson,pare sa fie in centrul intrigilor.Dupa ce a adus la cunostinta lui Truman si lui Churchill rezultatul exploziei primei bombe atomice experimentale de la Alamogordo,Stimson are intrevederi cu diverse personalitati prieteni ai lui Roosevelt,Acheson,Forrestal sau cu Bohlen si Kennan,care recomanda o rezistenta ferma in fata lui Stalin. Stimson este preocupat de incheierea razboiului cu Japonia.Cunoaste si protocolul secret incheiat la Ialta,la 11 februarie 1945,prin care Stalin,Roosevelt si Churchill au convenit ca in decurs de 60-90 de zile de la incheierea razboiului in Europa U.R.S.S.sa intre in razboi impotriva Japoniei in schimbul unor concesii teritoriale.

La 24 iulie,4 crucisatoaresi 3 portavioane japoneze au fost distruse.Stimson cunoaste si Planurile Downfall ale generalului Mac Arthur devenit la 6 aprilie 1945 unicul comandant-sef al Pacificului.Punerea in aplicare a acestor planuri fusese oprita la 28 mai.Ele prevedeau: 1.La 1 noiembrie 1945,debarcarea a 12 divizii in insula Kyushu(Operatiunea Olympic) 2.In primavara anului 1946,debarcarea a 19 divizii de infanterie,3 divizii de puscasi marini si 2 divizii de blindate in insula Hondo.Atac in directia Tokio si ocuparea progresiva a intregii tari(Operatiunea Coronet). La Potsdam americanii apreciaza ca pierderile ce s-ar inregistra pentru infrangerea Japoniei ar putea fi intre 500000 si 1000000 de morti.Truman,Stimson si generalul Marshall isi pun probleme de constiinta.Japonia suferise deja distrugeri mari,inregistrase numeroase pierderi de vieti in randul civililor,fara ca totusi sa cedeze. La 20 iulie Stimson primeste vizita lui Allen Dulles,care vine,special,tocmai de la Frankfurt pentru a-l infora ca functionarii japonezi ai Bancii Reglementarilor Internationale de la Basel l-au contactat prin intermediul bancherului Per Jacobson si au propus adoptarea unui plan de pace,a carui aprobare urma sa se obtina de la Tokio.Stimson nu manista interes fata de aceasta propunere.El detinea copia mesajelor japoneze catre Moscova;era evident ca Japonia,care se temea inainte de toate de o interventie a Uniunii Sovietice,cauta sa castige timp.Nu isi punea deci problema capitularii.La 24 iulie,este adoptata o prima decizie:insulele Borneo si Celebes sunt incredintate britanicilor;MacArthur fiind astfel eliberat de orice responsabilitati secundare,pentru a se putea consacra in exclusivitate asaltului final contra Japoniei. Byrnes si diplomatii americani primesc noi instructiuni:sa se accepte interventia Uniunii Sovietice,cu o limitare a inaintarii sovietice in Asia.Nu se punea problema acceptarii unei ocupatii sovietice in Japonia,Armata Rosie neputand sa coboare mai jos de paralela 38 in Coreea si 17 in Indochina;Manciuria va fi supusa unei ocupatii provizorii,iar U.R.S.S.,in schimb,isi va oferi bunele oficii in China pentru a incerca o apropiere intre Mao si Jiang. Proiectele se realizeaza:la 24si 26 iulie militarii americani si sovietici intocmesc hartile.Stalin isi da acordul in schimbul promisiunilor facute la Ialta:anexarea insulei Sahalin,internationalizarea portului din Dairen(din China),anexarea insulelor Kurile.Propunerea lui Harrisman de a efectua o debarcare la Dairen nu este acceptata Obstacolul juridic al interventiei sovietice-U.R.S.S. continua sa fie legata de Japonia printr-un pact de neagresiune care nu va expira decat in 1946.Truman ii scrie lui Stalin pentru a invita U.S sa se conformeze prevederilor Cartei Natiunilor Unite care obliga partile semnatare sa confere si sa coopereze cu celelalte mari puteri,aflate in razboi cu Japonia,cu scopul de a intreprinde o actiune comuna in vederea mentinerii pacii si securitatii in numele comunitatii natiunilor. Zarurile sunt aruncate.U.R.S.S. va interveni la cererea Statelor Unite.La 26 iulie,o proclamatie-un ultimatum-redactat la Potsdam de Truman,Attlee si Jiang Jieshi,aprobat in secret de Stalin este adresat Japoniei.Continutul este urmatorul: -Somam guvernul sa ordone capitularea neconditionata a tuturpr fortelor armate si sa ofere garantiile necesare ca actioneaza cu buna-credinta.In caz contrar,intreaga Japonie va fi transformata in ruine.In acest text nu se face nici o aluzie la puterea ocupanta sau la soarta dinastiei.Americanii,pe o pozitie mai ferma in Asia decat in Europa,spera ca au fost destul de abili,practicand cu sovieticii o politica de impartire moderata.Militarii americani considera ca MacArthur trebuie sa ajunga primul la Tokio pentru Armata Rosie sa nu poata obtine o victorie rapida:ei sunt de parere ca razboiul japono-sovietic ar trebui sa dureze sase luni;aceasta ultima previziune este eronata.Pe de alta parte,Truman si Stimson nu doresc sa medieze in conflictul dintre colaboratorii lor in privinta viitorului rezervat imparatului:ca si Stalin,Acheson si Hopkins nu doreau sub nici o forma mentinerea

dinastiei;Bevin,Stimson,Grew,Forrestal si MacArthur apreciaza ca imparatul ar putea servi ca instrument de sprijin in vederea stabilirii unei dominatii efective asupra Japoniei. Ambiguitatea acestui ultimatum va prelungi razboiul cu cateva saptamani,deosebit de sangeroase...