Sunteți pe pagina 1din 28

CUPRINS

Argument...........................................................................................................2

1. Poluarea aerului.........................................................................................4 1.1. 1.2. Surse de poluare a aerului......................................................................4 Dispersia poluantilor in aer.................................................................10

2. Efectele poluantilor aerului......................................................................12 2.1. 2.2. 2.3. 2.4. Poluanti atmosferici, natura lor si efectele.........................................12 Actiunea directa si indirecta a poluarii aerului asupra sanatatii......21 Rolul aerului in raspandirea bolilor infectioase ...............................24 Influenta schimbarilor de vreme asupra organismului.......................25

3. Combaterea poluarii ................................................................................27

Bibliografie.....................................................................................................28

ARGUMENT

Poluarea aerului reprezinta prezenta substantelor straine in atmosfera sau la variatii importante ale proprietatilor componentelor aerului, astfel incat sa provoace un efect nociv sau o imbolnavire. Putem suferi direct de pe urma agenilor poluani, spre exemplu din actiunea smogului produs de industrie, sau indirect, ca exemplu aciunea toxic a petrolului deversat n oceane asupra petilor, ce se poate transmite omului n urma utilizrii acestuia ca hran. Agenii poluani altereaz i perturb relaiile normale ale omului cu mediul nconjurtor i pe cele formate ntre ecosisteme. Gradul de perturbare poate merge de la un simplu inconfort pn la o aciune toxic evident. Exist mai multe ci de deteriorare a confortului omului i a senzatiilor sale vizuale, olfactive, sonore etc. i anume: poluarea sonor, degradarea ambianei (prin defriri, eroziuni etc.), gustul apei potabile poluate (date de substane ca: petrol, clor, fenoli, sulf), mirosul neplcut al substanelor ru mirositoare din ap sau aer, murdria i toxicitatea produs de fum, aglomerarea necontrolat a deeurilor domestice i industriale. In ultimii doua sute de ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentruechilibrul atmosferic. Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze, mai ales dupa sfarsitul secolului trecut aaparut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati maride metan si oxizi de azot in atmosfera. Factorii ecologici sau de mediu au o influenta mult mai mare si mai bine cunoscuta asupra sanatatii, deoarece, asa cum am aratat, existenta factorilor predispozanti ramane fara rezultat in cazul lipsei factorilor de mediu declansatori ai bolii sau tulburarii respective. In aceasta privinta de cele mai multe ori starea de sanatate nu este altceva decat interrelatia dintre factori interni si cei externi in care greu poate fi diferentiata ponderea unuia sau altuia din factori. Factori de mediu pot fi grupati la randul lor in: factori fizici, ca presiunea atmosferica sau radiatiile ionizante, factori chimici, reprezentati de diferitele elemente sau substante existente in natura sau sintetizate de om, factori biologici, in mod deosebit bacteriile, virusurile, parazitii si alte microorganisme care actioneaza asupra organismului si factori sociali, rezultati din actiunea omului asupra mediului sau din interrelatiile dintre oameni. Cel mai bine se poate exemplifica actiunea factorilor de mediu asupra organismului uman prin intermediul poluarii. Prin poluarea mediului se intelege modificarea compozitiei normale a mediului si/sau prezenta unor componenti straini care prin actiunea lor, prin concentratia in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza asupra omului, produc alterarea starii de sanatate sau creeaza disconfort.
2

Pentru a stavili poluarea, organismele statale trebuie sa dispuna in primul rand de metode de control de mare eficienta, apoi este necesara stabilirea nivelului normelor de emisie care pot fi deversate in aer de diversele surse de poluare si a concenratiilor maxime admisibile de poluanti in aerul localitatilor. Lucrarea este structurata in trei capitol si ofera o imagine asupra efectelor nocive ale poluarii asupra sanatatii umane. Primul capitol trateaza aspect generale legate de poluarea aerului, al doilea ia in discutie problema efectelor directe si indirect asupra sanatatii si al trailea prezinta succinct cateva modalitati de combatere a poluarii aerului.

1. Poluarea aerului

Aerul, invelisul gazos reprezentat de atmosfera terestra constitue unul dintre factorii esentiali ai existentei vietii pe pamant. Dintre componenii aerului, oxigenul este indispensabil respiratiei vegetale i animale, fenomenul de oxidare reprezenta principala sursa de energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer intervine in asimilaia clorofilian, iar azotul atmosferic reprezint una din verigile circuitului azotului in natur. Poluarea reprezint contaminarea mediului nconjurtor cu materiale care interfereaz cu sntatea uman, calitatea vieii sau funcia natural a ecosistemelor (organismele vii i mediul n care triesc). Chiar dac uneori poluarea mediului nconjurtor este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupiile vulcanice, cea mai mare parte a substanelor poluante provine din activitile umane. Principalele substane ce contribuie la poluarea atmosferic sunt: oxizii de sulf i azot, clorofluoro carbonii, dioxidul i monoxidul de carbon; acetia fiind doar o parte din miliardele de tone de materiale poluante pe care le genereaz n fiecare an dezvoltarea industriei, i care afecteaz ecosistemele acvatice i terestre n momentul n care poluanii se dizolv n ap sau precipit sub form de poaie acid.

1.1. Surse de poluare a aerului


Poluarea atmosferica, corespunde prezentei substantelor straine sau unei variatii importante a proprietatilor componentelor aerului, astfel incat sa provoace un efect nociv, sau o imbolnavire. Poluarea atmosferei se datoreaza expulzarii in aer, mai ales deasupra marilor aglomeratii urbane, a trei categorii de substante : --gaze (dioxid de carbon, oxid de carbon, hidrocarburi nearse, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, amoniac, fluor, clor) si aerosoli de metale sau oxizi (de Pb, Hg etc.); --particule lichide, care reprezinta emanatii din diferite procese industriale sau apar in aceasta forma prin procese de condensare chimica; --particule solide sub forme de fumuri de ardere, prafuri industriale, vulcanice sau prafuri provenite de la explozii atomice (continand in special doi izotopi radioactivi periculosi Sr90, I131). Din punct de vedere al felului surselor de poluare, produse de om (artificiale) se disting : - poluarea industriala; - poluarea casnica;
4

- poluarea datorata mijloacelor de transport; Principalii poluanti urbani sunt : -CO2 (concentratia in atmosfera creste cu 106-8 in fiecare luna); -CO,SO2,NO,NO2 (rezultat in mari cantitati din descompuneri biologice); -N2O (rezultat din degradari biologice in sol); -hidrocarburi. Deteriorarea conditiilor de mediu este rezultatul actiunilor constiente sau inconstiente a omului asupra mediului ambiant. Prin accidentele sau activitatile umane necontrolate s-au declansat o multitudine de fenomene cu efect negativ asupra mediului care au dus la aparitia a numeroase dezechilibre ecologice, punnd n mare pericol uneori anumite forme de viata. Factorii perturbatori ai mediului se pot clasifica n doua mari grupe: 1. factori naturali: - eruptii vulcanice si solare; - cutremure catastrofale; - incendii; - inundatii. 2. factori antropici (rezultati din activitatea umana): - cresterea demografica; - dezvoltarea agriculturii; - dezvoltarea industriei; - exploatarea rezervelor naturale etc. n numeroase cazuri actiunile umane desfasurate n: industrie, agricultura, constructii, transporturi si exploatarea resurselor naturale, au avut un mare impact negativ asupra mediului, soldat cu multe efecte nedorite, unele greu de stopat sau eliminat. Astfel spre exemplu, de cele mai multe ori din activitatile umane rezulta o serie de factori distructivi asa cum sunt: produsele uzate sau perimate fizic si moral; produsele artificiale noi ale caror interactiuni cu mediul sunt uneori necunoscute si imprevizibile; reziduurile nereciclabile (care nu pot fi reutilizate) etc. Cei mai multi autori, clasifica principalele tipuri de poluare a mediului nconjurator n patru mari categorii, dupa cum urmeaza: Poluarea fizica: - poluarea radioactiva; - poluarea termica; - poluarea sonora. Poluarea chimica;
5

- materii plastice (n aer, apa si sol); - pesticide si alti compusi organici de sinteza (n aer, apa si sol); - metale grele (n aer, apa si sol); - derivati gazosi ai carbonatului si hidrocarburilor lichide (n aer si apa); - derivati ai sulfului (n aer, apa si sol); - derivati ai azotului (n aer, apa si sol); - fluoruri (n aer, apa si sol); - particule solide "aerosoli" (n aer si sol); - materii organice fermentescibile (n apa si sol). Poluare biologica: - contaminare microbiologica a mediilor inhalate si ingerate (bacterii si virusuri); - modificari ale biocenozelor prin invazii de specii animale si vegetale. Poluare estetica: - degradarea peisajelor si locurilor prin urbanizare necivilizata sau sistematizare impropriu conceputa; - amplasarea de industrii n biotopuri naturale sau putin modificate de om. Sursele de poluare reprezint locul de producere i de evacuare n mediul nconjurtor a unor emisii poluante. Dup natura poluanilor, emisiile poluante acestea pot fi sub form de pulberi i gaze, emisii radioactive i emisii sonore; n funcie de proveniena poluanilor surse de poluare sunt naturale i artificiale. Sursele naturale produc o poluare accidental care se integreaz repede n ciclul ecologic i adesea sunt situate la distane mari de centrele populate. Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze i vapori, substane toxice datorit coninutul lor mare de compui ai sulfului, ce rezult n urma erupiei i a pulverizrii lavei vulcanice n aer. Vulcanii activi polueaz continuu prin produse gazoase emise prin crater i crpturi, numite fumarole. Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului produc poluare atmosferic pe mari ntinderi, ce pot cuprinde mai multe ri sau pot chiar trece de pe un continent pe altul. Pulberea poate fi ridicat pn la mare nlime i odat ajuns ntr-o zon anticiclonic, ncepe s se depun. Se estimeaz c n fiecare an atmosfera poart peste 30 de milioane de tone de praf, ceea ce a produs ingroparea n timp a multor vestigii ale antichitii. Trsnetul i temperaturile ridicate din timpul sezoanelor calde sunt cauzele declanrii incendiilor din pduri, care se ntind uneori pe suprafee de sute de hectare,

formnd nori de fum. Cele mai periculoase sunt incendiile pdurilor de conifere din regiunile temperate, care, datorit rinii i terebentinei, accelereaz propagarea focului. Descompunerea reziduurilor organice. Poluarea atmosferei cu NH3, H2S, CO2 poate fi produs i de o serie de gaze rezultate din descompunerea anaerob sau aerob, enzimatic sau bacterian a reziduurilor precum: deeuri organice industriale sau alimentare, cadavre, dejecii umane i animale, frunze. Putrefacia sau descopunerea anaerob, elibereaz n aer substane toxice, ru mirositoare i inflamabile. Fermentaia nmolului n bazine, n staii de epurare, rampe de gunoi, canale, ape stttoare, gropi septice poate dura chiar i zeci de ani, reacia fiind urmat de creterea presiunii gazelor, ce poate produce explozii i incendii, uneori la o distan mare de surs. Particulele vegetale precum polenurile, sporii, mucegaiurile, algele, ciupercile i fermenii pot polua atmosfera, dei sunt produse de arbori i ierburi care ajut la combaterea polurii aerului. Polenurile au diametre de 10-50 m (micrometri) i au fost identificate chiar i la altitudini de 12 000 m, iar sporii i ciupercile pn la 1600 m. Spre deosebire de praf, acestea sunt mai periculoase deoarece o singur particul poate provoca mbolnvirea unui organism viu. Aceste particule vegetale alturi de bacterii, microbi i virui reprezint principalii poluani patogeni ai aerului. Ceaa este frecvent n zonele situate n vecintatea oceanelor i a mrilor, care aduc n atmosfera continental cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de ap. Ceaa din zona londonez este principala cauz a formrii smogului reductor acid, deosebit de grav sntii. Ionizarea atmosferei este cauzat n straturile nalte de intensificarea activitii solare, n anumite perioade de timp, iar n straturile inferioare de micorarea sau perforarea stratului de ozon, lsnd astfel cale liber radiaiilor ultraviolete, cu aciune ionizant. Sursele artificiale sunt mai numeroase i cu emisii mult mai duntoare, totodat fiind i ntr-o dezvoltare continu datorat extinderii tehnologiei i a proceselor pe care acestea le genereaz. Emiterea n atmosfer a poluanilor artificiali se poate face prin dou moduri. Unul organizat, prin canale i guri de evacuare cu debite i concentraii de impuriti cunoscute i calculate i unul neorganizat, prin emiterea poluanilor direct n atmosfer discontinuu i n cantiti puin sau chiar deloc cunoscute. Categoriile de materiale ce pot fi ageni poluani sunt: materii prime (crbuni, minerale etc.), impuriti din materiile prime (sulf, plumb, mercur, arsen, fluor etc.), substane intermediare, obinute n anumite faze ale procesului tehnologic (sulfai, hidrocarburi , etc.), produse finite (ciment, clor, negru de fum, diferii acizi etc.). Poluarea atmosferei cu particule solide este cea mai veche i mai evident categorie de poluare artificial. Dintre surse putem aminti procesele industriale principale i combustibilii, nici una dintre aceste surse ns nu degaj n atmosfer numai poluani solizi.
7

Poluarea industrial Industria termoenergetic elimin n atmosfer poluani cum ar fi: praful (cenu,particule de crbune nears, zgur), oxizii de sulf i de azot, iar n cantiti mai mici: hidrocarburi, funingine, sulfai i acizi organici. Toi combustibilii uzuali (pcur, cocs, crbune) conin cenu provenit din substanele solide necombustibile. n mod normal combustibilii gazoi sau cei distilai nu conin impuriti solide, dar n condiii de ardere necorespunztoare ei produc funingine. Partea vizibil a emisiilor este concretizat prin fum care, n funcie de natura combustibilului i felul combustiei are culori diferite. Industria siderurgic produce o important poluare a atmosferei, n special local. n aceast industrie, minereul de fier i crbunele sunt materiile prime care degaj n atmosfer att poluani solizi (praf de minereu, cenu i praf de crbune), ct i poluani gazoi (compui ai sulfului i carbonului). Datorit noilor tehnologii introduse pentru fabricarea fontei i a oelului, i datorit consumului ridicat de oxigen, poluarea din aceast industrie a devenit din ce n ce mai complex. Principalii poluani sunt: prafurile i particulele fine, fumurile, n special cele roii ale oxidului de fier i bioxidul de sulf. Industria metalelor neferoase contribuie la poluarea atmosferei cu produse toxice cunoscute nc din cele mai vechi timpuri. Multe dintre acestea posed anumite proprieti fizicochimice care le favorizeaz rspndirea sub form de aerosoli, ceea ce faciliteaz poluarea pe suprafee mari. Metalele neferoase utilizate n industrie se mpart n dou mari grupe: grele (cupru, zinc, plumb, cositor, nichel, mercur) i uoare (litiu, magneziu, titan, aluminiu, bariu). n afar de particulele solide, metalurgia neferoas produce i importante emisii de gaze toxice, n special vapori de mercur i compui de sulf. Dintre poluanii din metalurgia metalelor neferoase grele cel mai important este plumbul, deosebit de toxic i cu proprietatea rspndirii la mari distane. La nceput constituit din vapori, el se oxideaz i se transform n oxid de plumb care, prin ncrcare electric, se poate aglomera i poate sedimenta. Metalurgia metalelor neferoase uoare este caracterizat n special prin industria aluminiului i a beriliului. n cazul prelucrrii primului se eman n aer acid fluorhidric i fluoruri. Din prelucrarea beriliului ajung n aer particule n concentraii reduse, dar deosebit de toxice. Poluanii atmosferici rezultai din aceast industrie sunt: beriliul metalic, oxidul, sulfatul, fluorura, hidroxidul i clorura de beriliu. Industria materialelor de construcie are la baz prelucrarea, fie la cald, fie la rece, a unor roci naturale (silicai, argile, magnezit, calcar, ghips etc.) cele mai poluante fiind industria cimentului, azbestului, magneziului i gipsului. Industria cimentului este una dintre cele mai importante n privina polurii atmosferice, dnd adesea un aspect tipic terenurilor nvecinate. Industria chimic are ca poluani principali emisiile de gaze, dar foarte rar se ntmpl s se fac numai eliminri ale acestora, de cele mai multe ori ele fiind amestecate cu particule solide sau lichide. Prin interaciunea chimic a acestor substane din aer cu
8

diversele forme fizice ale apei, precum i ale altor substane i prin intervenia unor catalizri fizico-chimice rezult substane chimice foarte toxice. Dintre acestea cele mai importante ar fi: oxizii sulfului i ai carbonului, sulfur de carbon, hidrogen sulfurat, aceton, formaldehide, cloropren, dicloretan, tetraetil de plumb etc. Industria petrolului este necesar deoarece creaz o surs important de energie, ns pe ct este de necesar, pe att de periculoas este din punct de vedere ecologic. n funcie de compoziia petrolului, rafinarea este un procedeu complex ce const din separri, distilri, desulfurri, procese n urma crora se emit numeroi poluani (hidrocarburi, oxizi de sulf i de carbon, aldehide, acizi organici, amoniac etc.). Petrolul i substanele rezultate din prelucrarea acestuia contribuie deasemenea la apariia smogului. Poluarea prin mijloacele de transport O alt surs important de poluare a aerului o constituie mijloacele de transport. n aceast categorie intr: autovehiculele, locomotivele, vapoarele, avioanele etc. Cea mai important surs de CO din poluarea general a atmosferei (60%) este produs de gazele de eapament. S-a estimat c 80% din cantitatea de CO este produs n primele 2 minute de funcionare a motorului i reprezint 11% din totalul gazelor de eapament. n ultimii 30 de ani s-au intensificat preocuprile privind mbuntirea calitii aerului prin diminuarea polurii produse de motoarele autovehiculelor. n prezent vehiculele polueaz de 8-10 ori mai puin dect cele care au existat n circulaie acum 30 de ani. Alte tipuri de poluare Incinerarea deeurilor de toate tipurile sub cerul liber, are o foarte mare activitate poluant. Ea produce poluani gazoi, urt mirositori i particule solide ce polueaz neadmis atmosfera. Prin combustia ambalajelor din material plastic se elibereaz acid clorhidric (din PVC - policlorur de vinil) i ageni plastifiani ca policlorobifenoli, deosebit de toxici. Arderea ierburilor uscate i nefolositoare de pe cmpuri reprezint o msur de distrugere a duntorilor i de mineralizare a terenurilor. Poluarea produs atmosferei n acest caz, este puin important, comparativ cu rolul benefic pe care l are asupra solului. Fumul de igar produce o poluare ngrijortoare pentru incinte, afectnd direct pe fumtori ct i pe nefumtorii care inspir aerul poluat. Acest tip de poluare ia o amploare din ce n ce mai mare, deoarece procentul de fumtori n cadrul persoanelor adulte este de 75%. Prin arderea tutunului are loc o distilare uscat a acestuia, iar n fumul emis au fost identificai circa 3000 de substane, care n cea mai mare parte sunt mutagene i/sau cancerigene. Dintre acestea amintim: nicotina, oxidul de carbon, benzopirenul, acroleina, hidrocarburi, compui ai HCN i ai acizilor organici, alcoolul metilic, fenolul, piridina, plumbul, plutoniul radioactiv etc. Aciunile patogene ale fumului de igar pot fi: cardiovasculare, respiratorii i cancerigene. Contaminarea radioactiv a existat ntotdeauna, dar s-a accentuat atunci cnd criza de hidrocarburi fosile a fost soluionat cu energie electronuclear. Estimrile fcute pentru perioada 1970-2015, privind puterea nuclear, arat o cretere de la 25 GW la 10
9

000 GW. Radiaiile la care este expus omul pot fi, dup proveniena lor, cosmice, care inund ntreg spaiul interstelar, far s se poat preciza dac originea lor este solar sau stelar, i telurice, cauzate de prezena n scoara terestr a numeroase elemente radioactive ce emit continuu radiaii. Principalele surse de poluare radioactiv sunt: mineritul uraniului i plutoniului, uzinele de preparare a combustibilului nuclear, deeurile centralelor nucleare, experienele nucleare, avariile i accidentele nucleare. Poluarea fonic este o poluare ce se produce datorit unor zgomote sau emisii de sunete cu vibraii de o anumit intensitate ce produce o senzaie dezagreabil, jenant i chiar agresiv. Acest tip de poluare se ntlnete n cele mai variate ambiane, fiind prezent aproape oriunde, la locurile de munc, pe strad i n locuine. Principalele surse de poluare fonic sunt: transporturile terestre i aeriene, antierele de construcii, complexele i platformele industriale etc. Expunerea la un astfel de tip de poluare poate duce la: degradarea auzului i pierderea auzului, contracia arterelor, slbirea metabolismului, senzaii auditive, dureri de cap, accelerarea pulsului i a ritmului respiraiei, diminuarea reflexelor, crearea unor stri de stres i disconfort.

1.2. Dispersia poluantilor in aer


La agravarea situatiei si atingerea limitelor superioare ale gradului de poluare contribuie o serie de factori: clima, pozitia geografica, natura si extinderea activitatii industriale . Factorii dinamici (miscarile aerului pe orizontala, verticala, temperatura, precipitatiile) in stransa legatura cu cei de pozitie geografica pot influenta raspandirea la distante foarte mari a poluantilor, concomitent cu diluarea sau concentrarea lor . Astfel in depresiuni, concentratiile de impuritate cresc datorita spatiului limitat in care are loc raspandirea lor. Din nefericire elementele poluante nu rmn la locurile unde sunt produse, ci, datorit unor factori influeni, ele se deprteaz mult de acestea. Aflate n concentraie mare la sursa emitent, pe msur ce se deprteaz se mprtie i datorit unor fenomene fizice sau chimice, n anumite zone sau regiuni ele cad pe pmnt, sau se descompun realiznd o autopurificare a atmosferei. De foarte multe ori aceast autopurificare nu este posibil i datorit unor cauze naturale ele sunt purtate la mare distan, aglomerate sau concentrate, dnd natere unor adevrate calamiti, att asupra oamenilor i animalelor, ct i asupra mediului nconjurtor. Procesele care influeneaz actiunea agenilor poluani din atmosfer se pot ncadra n dou mari categorii: procese fizice i procese chimice. Distana la care proprietile naturale ale atmosferei se pot restabili prin autopurificare este dependent de concentraia de elemente poluante i de factorii meteorologici i topografici.
10

Principalii factori meteorologici care contribuie la micarea poluanilor n atmosfer sunt: temperatura, umiditatea, vntul, turbulena i fenomenele macrometeorologice. Temperatura aerului nu este o mrime constant, ea prezentnd dou feluri de variaii: periodice i accidentale. Variaia aerului n funcie de presiune i de nlime este un factor important care intervine n deplasarea maselor de aer i implicit n rspndirea n atmosfer a impurifianilor. Strile atmosferice care prezint cea mai mare importan pentru dispersia poluanilor sunt: instabilitatea i inversiunea termic . n primul caz se realizeaz o dispersie rapid, iar n al doilea caz dispersia este mpiedicat aproape total. Aerul atmosferic conine n permanen o cantitate oarecare de ap sub form de vapori, care i dau o stare de umiditate. Aceasta se opune difuziei poluanilor i respectiv micorrii concentraiei lor, mpiedicnd particulele s se deplaseze. Umiditatea crescut duce la formarea ceii, care produce concentrarea impuritilor. n zone poluate ceaa se formeaz frecvent, dnd natere smogului. n general, cu ct este mai mare proporia de vapori de ap n atmosfer, cu att se agraveaz i poluarea. La apariia precipitailor se produce splarea de impuriti a atmosferei; ploaia realizeaz splarea atmosferei n principal de gaze, iar zpada de particule solide. Vntul nu este altceva dect micarea orizontal a aerului, iar datorit acestui fapt el este considerat cel mai important factor ce contribuie la mprtierea poluanilor. Acesta reprezint procesul prin care impuritile se deplaseaz i creeaz fenomenul prin care acestea se difuzeaz n bazinul aerian. Difuzia este direct proporional cu viteza vntului. Dac acesta este uniform i de vitez mic menine concentraii ridicate de poluani n stratul de aer n care au ajuns. Cu cat viteza este mai mare, cu att nlimea la care ajung poluanii eliminai prin surs este mai mic. Calmul atmosferic este cea mai nefavorabil condiie meteorologic pentru poluarea aerului, deoarece pe msura producerii de poluani acetia se acumuleaz n vecintatea sursei i concentraia lor crete progresiv.

11

2. Efectele poluantilor aerului 2.1. Poluanti atmosferici , natura lor si efectele

Poluanti emisi in aerul atmosferic din aceste trei principale categorii de surse de poluare, pot fi clasificati, in felul urmator: Gaze sau substante anorganice, care cuprind: a) derivatii oxigenati ai sulfului: bioxid de sulf, trioxid de sulf, acid sulfuric, sulfati; b) derivatii oxigenati ai azotului: monoxid de azot, bioxid de azot, acid azotos, acid azotic; c) oxid de carbine si bioxid de carbine; d) alti poluanti anorganici: derivati ai plumbului, hidrogen sulfurat, amon clor, cloruri, acid fluorhidric, floruri etc Gaze sau substante organice, care cuprind: a) hidrocarburi alifatice saturate sau nesaturate, ciclanice, aromatice, usoare sau policiclice; b) aldehide si cetone (formaldehida, acroleina, acetona); c) alti poluanti organici (alcooli, hidrocarburi clorate, mercaptani, diversi corpi nedefiniti care stau la baza mirosurilor etc.); Aerosoli, care cuprind: a) particule de materii solide sub forma de fum, pulberi; b) particule de materii lichide (ceata de ulei sau gudroane, picaturi mici antrenate etc.); Din aceasta enumerare, rezulta complexitatea deosebita a poluarii atmosferice. Aceasta complexitate nu consta numai in numarul mare de substante poluante ci si in prezenta simultana a multora dintre acestea. Prin poluarea aerului se intelege prezenta in atmosfera a unor substante care, in functie de concentratie si/sau timp de actiune, produc modificari ale sanatatii, genereaza disconfort sau altereaza mediul. Aceste substante pot fi diferite de cele care se gasesc in compozitia normala a aerului sau pot sa fie compusi care fac parte din acestea, cum ar fi ozonul, bioxidul de carbon, radonul etc. Din definitie rezulta si faptul ca nu consideram atmosfera poluata, decat in masura in care substantele prezente in aer exercita un efect nociv asupra omului sau mediului.
12

Poluanti atmosferici reprezinta o paleta foarte larga de substante, deosebit atat ca natura chimica, cat si ca efecte realizate asupra omului sau mediului. Suspensiile din aer sau aerosolii reprezinta poluanti aflati dispersati in aer sub forma de particule solide sau lichide. Un astfel de sistem aerodispersat este format din particule cu dimensiuni cuprinse intre 100 um- 0,001 um; la dimensiuni mai mari sistemul este extreme de instabil iar la dimensiuni mai mici ajungem la nivelul dimensiunilor moleculare- respectiv al dispersiei gazoase. Cele mai raspandite suspensii sunt cele solide dar si suspensiile lichide pot reprezenta uneori poluanti atmosferici. Actiunea pulberilor asupra organismului. Aparatul respirator este cel mai frecvent afectat de pulberile din atmosfera, care patrund in arboreal respirator si pot ajunge pana la alveola. Fata de aceasta nocivitate foarte raspandita in natura, organismul si-a creat filogenetic o serie de mijloace de aparare a aparatului respirator. Nocivitatea maxima a pulberilor exercitandu-se la nivelul alveolei pulmonare - deci a campului de hematoza mijloacele cele mai eficiente se gasesc la nivelul cailor respiratorii, care realizeaza retinerea unei importante proportii din particulele in suspensie. Retinerea pulberilor incepe de la nivelul foselor marinare unde pe firisoare de par se retine o anumita cantitate. In dreptul meaturilor nazale prin sicanele realizate in calea curentului de aer, cum si prin schimbarea directiei de miscare a aerului de la vertical la orizontal, se realizeaza o retinere a particulelor in suspensie pe suprafata mucoasei nazale datorita impactului curentului de aer pe mucoasa acoperita de o lama de secretie. In caile respiratorii un mecanism de retinere foarte efficient datorita vitezei mari ai aerului este impactul realizat in regiunile unde, datorita ramificarii arborelui respirator, coloana de aer isi schimba directia si particulele, in special cele mai mari fiind proiectate prin inertie pe suprafata adeziva a mucoasei. Actiunea nociva a suspensiilor. In mod schematic putem vorbi de urmatorele mecanisme de actiune: Actiunea toxica. Aceasta este realizata de pulberi toxice, care patrunse in organism provoaca o intoxicatie cu mechanism fizio-patologic, tablou clinic si aspect anatomo-patologic caracteristic, indifferent de calea de patrundere. Astfel, aerosolii de Pb sau compusii plumbului vor da nastere intoxicatiei saturniene. In mod similar se vor comporta aerosolii de F, As sau alte substante toxice. Actiunea alergica. Fenomenul de sensibilitate fata de agentii alergizanti din atmosfera este extreme de raspandit; persoanele care prezinta o patologie alergica mai mult sau mai putin bine exprimata fiind in numar foarte mare. Agentii sensibilizatori sub forma de aerosoli pot fi gasiti in orice mediu de viata sau de munca; Actiunea fotodinamica. Unii produsi ai carbunelui sau ai petrolului au proprietatea de a intensifica actiunea biologica a radiatiilor solare, cu manifestari in special tegumentelor si mucoaselor. Tulburari legate de depunerea
13

acestor substante pe piele sau conjunctiva au fot descrise in special la muncitorii care lucreaza cu gudron de huila; Actiunea cancerigena. Inhalarea anumitor aerosoli poate favoriza dezvoltarea neoformatiilor maligne, in special, la nivelul plamanului sau al laringelui, primele observatii de acest gen fiind facute pe muncitorii expusi anumitor pulberi; Actiunea infectuoasa. Pulberile pot vehicular si o serie de germeni patogeni, rezultati fie din germeni eliminate de oameni si care ajung sa adere pe particule de praf, fie in conditii de productie unde rezulta din prelucrarea unor produse animale contaminate; Actiunea fibrozanta sau pneumoconiogena. Acest mod de actiune cuprinde fenomenele patologice care apar in urma expunerii la anumite categorii de pulberi. Imbolnavirea produsa este caracterizata inhalarii pulberii respective ca agent etiologic si are un aspect clinic si anatomo-patologic bine structurat si specific. Gazele si vaporii poluanti patrund in organism predominant pe cale respiratorie sau calea cutanata, cea digestive fiind secundara. Patrunderea in aparatul respirator ofera gazelor din aer posibilitatile cele mai mari de absorbtie, contactul cel mai intim dintre mediul intern si mediul extern fiind realizat de alveola pulmonara. Factori care tin de mediul estern. Dintre proprietatile mediului extern, cele care influenteaza cel mai mult toxicitatea unei substante gazoase sunt proprietatile fizice ale aerului si nume temperature, umiditatea si curenti de aer. Temperatura aerului influenteaza volatilitatea si viteza de evaporare a unei substante, facilitand in acest fel, in cazul cand este crescuta, trecerea ei in stare gazoasa. De asemenea, temperature influenteaza difuziunea gazelor in atmosfera. Temperatura crescuta modifica si reactivitatea organismului crecand minut-volumul cardiac si respirator, hyperemia tegumentelor si cantitatea de secretie sudorala. In acest fel se faciliteaza patrunderea toxicelor prin piele, absorbtia lor pe cale respiratory cum si raspandirea lor in organism. Umiditatea erului modifica puterea de difuziune a gazelor in atmosfera, o umiditate crescuta scazand in general difuziunea. De asemenea, umiditatea mare poate duce la modificari chimice. Factori care tin de organismul expus. Receptivitatea fata de gazelle si vaporii toxici este diferita in functie de o suma de conditii, citand in acest sens copii si adolescentii care au o receptivitate mai mare. De asemenea, femeile se par ca sunt mai sensibile la actiunea toxicelor, aceasta sensibilitate crescand in perioada in care in general rezistenta organismului femeii este scazuta. Bolnavii si convalescentii de asemenea au o receptivitate crescuta fata de toxice. Exista anumite boli care scad in mod deosebit puterea de rezistenta a organismului, cum ar fi bolile pulmonare cronice, anemiile, afectiunile endocrine etc. Exist mai multe ci de deteriorare a confortului omului i a senzatiilor sale vizuale, olfactive, sonore etc. i anume: poluarea sonor, degradarea ambianei (prin defriri,
14

eroziuni etc.), gustul apei potabile poluate (date de substane ca: petrol, clor, fenoli, sulf), mirosul neplcut al substanelor ru mirositoare din ap sau aer, murdria i toxicitatea produs de fum, aglomerarea necontrolat a deeurilor domestice i industriale. Poluarea aerului cu aerosoli are ca efect o aciune iritant, toxic, cancerigen, alergic, infectant i de scdere general a rezistenei organismului. Aerosolii eliminai n atmosfer pot fi netoxici (acetia devin nocivi numai cnd particulele aerosolice au dimensiuni mari) i toxici (sunt mai puin rspndii, dar sunt mult mai agresivi). Acetia din urm reprezint categoria care are cele mai nocive efecte, dar din fericire numai unele din aceste particule sunt ntlnite n mediul ambiant i anume: plumbul, fluorul, arsenul, beriliul, manganul etc. Gazele i vaporii care au un efect duntor asupra organismului se mpart n: toxice respiratorii, sanguine, hepatice i neuroleptice. Dintre diferitele gaze care polueaz atmosfera, unele produc efecte nocive att prin concentraiile mai mari, ct i prin frecvena mai ridicat cu care sunt ntlnite. Cele mai importante n acest sens sunt: oxidul de carbon (foarte ntlnit att n mediul industrial ct i n mediul de locuit), dioxidul de carbon, amestecul de oxizi de azot (n cea mai mare concentraie fiind dioxidul de azot), clorul, hidrogenul sulfurat i ozonul. Efectele nocive asupra plantelor. Plantele sesizeaz timpuriu i masiv influena nociv a poluanilor aerului, constituind prin leziunile ce le sufer, indicatori importani asupra gradului de poluare. Pagubele generate de poluarea plantelor pot duce la pierderi economice importante (alimente, furaje, arbori). Prin splarea atmosferei de ctre precipitaii i prin sedimentarea particulelor i gazelor toxice se poate produce o modificare a compoziiei apei i solului i o cretere a substanelor toxice din acestea, lucru ce produce tulburri de dezvoltare a plantelor. Efectele nocive asupra animalelor. Studiul acestor efecte are o importan direct prin consecinele de ordin economic din cauza pierderilor suferite printre animale i o importan indirect, prin concluziile utile patologiei umane. Cei mai importani poluani atmosferici n ceea ce privete efectele asupra animalelor sunt aceia care persist i se concentreaz pe plante. Asupra animalelor pot aciona i acei compui care duneaz sntii omului. Un alt efect nociv al poluanilor este modificarea factorilor meteorologici naturali. Acest lucru este posibil prin prezena n atmosfer a poluanilor sub form de pulberi i gaze ce pot crea un mediu atmosferic diferit de cel natural, prin modificrile ansamblului microclimatic. Cele mai importante modificri meteorologice sunt legate de creterea n localitile poluate a numrului zilelor cu cea. Smogul este un amestec de cea solid sau lichid i particule solide rezultate din poluarea industrial. Acest amestec se formeaz cnd umiditatea este crescut, iar condiiile atmosferice nu mprtie emanaiile poluante, ci din contr, permit acumularea lor lng surse. Smogul reduce vizibilitatea natural i adesea irit ochii i cile respiratorii. n
15

aezrile urbane cu densitate crescut, rata mortalitii poate s creasc considerabil n timpul perioadelor prelungite de expunere la smog. Acest lucru este favorizat i de procesul de inversiune termic ce creaz un plafon de smog ce stagneaz deasupra oraului. Smogul fotochimic este o cea toxica produs prin interaciunea chimic ntre emisiile poluante i radiaiile solare. Cel mai ntlnit produs al acestei reacii este ozonul. Smogul apare ndeosebi n zonele oraelor de coasta i este o adevarat problem a polurii aerului n mari orae precum Londra, Atena, Los Angeles, Tokyo. Reducerea vizibilitii n marile centre populate poate deveni accentuat i poate provoca tulburri ale transportului. Aceast reducere a vizibilitii poate fi favorizat de anumite fenomene meteorologice (stagnarea aerului, vnturi puternice i umiditatea ridicat). Poluanii din aer pot determina degradarea i deteriorarea ulterioar a unor obiecte, materiale i substane cu care vin n contact prin fenomene fizico-chimice complexe, diferite dup natura poluanilor i a stratului material afectat. Cele mai importante sunt fenomenele de coroziune, decolorare i splare a unor materiale, reducerea elasticitii i rezistenei unor compui organici. Durata de via a construciilor metalice se reduce de 2-3 ori n zonele intens populate datorit fenomenului de coroziune la care sunt expuse. construcie poate fi redus la numai 4-5 ani datorit poluanilor atmosferici. Valoarea unor construcii se reduce i prin depunerile de poluani sub form de fum, funingine, praf sau prin modificrile de culoare. Pmntul ncepe s se nclzeasc, gheurile venice se topesc, nivelul oceanului planetar crete, stratul de ozon se subiaz, ploile acide sunt din ce n ce mai frecvente. Toate acestea au la baz nu numai fenomene naturale (care se integreaz n ciclurile normale ale naturii), dar i poluarea excesiv cu care ne confruntm n ultimul timp. O cretere de 5C a temperaturii pe tot Pmntul poate topi complet calotele arctice crescnd astfel nivelul oceanelor i inundnd o mare parte din uscat; unele state insulare pot fi acoperite complet de ap. n astfel de condiii de nclzire global, recoltele nu vor mai putea crete normal n unele zone, cderile de ploaie nu vor mai putea fi absorbite n timp util, iar plantele i animalele vor migra sau vor avea mari greuti de adaptare. Una dintre cele mai grave probleme cu care se confrunt lumea contemporan este efectul de ser. Acest efect are acest nume, deoarece, asemenea pereilor de sticl ai unei sere pstreaz cldura i oprete evaporarea. n jurul pmntului exist un strat de gaze care are acelai rol, i fr de care viaa pe Pmnt nu ar fi posibil. Ce se ntmpl ns cnd oamenii, prin gazele pe care le clim mult mai cald i o planet ce risc s devin mult mai fierbinte. Pmntul e meninut la o temperatur ridicat de atmosfer care acioneaz ca o ptur. Fr ea temperatura medie la suprafa ar fi de -18 C (fa de 25 C, temperatura medie actual), iar viaa nu ar putea fi meninut. Gazele de ser permit

16

razelor cu lungime scurt de und, lumina vizibil a soarelui, s le traverseze, nclzind atmosfera, oceanele, suprafaa planetei i organismele. Energia caloric este rspndit n spaiu n form de raze infraroii, adic de unde lungi. Acestea din urm sunt absorbite n parte de gazele cu efect de ser, pentru a se reflecta nc o dat pe suprafaa Pmntului. Acest efect natural de ser al atmosferei a fost dereglat n ultimii 200 de ani, de om, care, prin activitile sale, a sporit concentraia gazelor cu efect de ser din atmosfer , stricnd astfel echilibrul termic al sistemului climatic prin declanarea procesului de nclzire la nivel planetar global. Dioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot, ozonul, mpreun cu vaporii de ap formeaz n mod natural gazele de ser. Majoritatea gazelor pol uante ce ajung printre acestea au o capacitate diferit de a absorbi cldura i rmn n atmosfer perioade lungi de timp, ceea ce le sporete aciunea duntoare. Efectul nociv de ser se produce atunci cnd gazele existente n atmosfer depesc cantitatea normal. Cele mai importante gaze care deregleaz acest efect sunt: Dioxidul de carbon (CO2).Coninutul atmosferic de dioxid de carbon (gazul cu efect de ser de provenien antropic cel mai frecvent) a crescut pn la 25% de la debutul revoluiei industriale cu o frecven de 280 pri pe milion (ppm) pn la 350 ppm. Eliminrile de CO2 de origine antropic au condus la sporirea cu 59% a potenialului efectului de ser. CO2 este unul dintre principalele substane emise la arderile de combustibil fosil. Circa 90% din energia comercializat pe plan mondial este produs de ctre combustibili fosili : pcur, crbune brun, gaz natural i lemn. Metanul (CH4) contribuie cu aproape 18% la creterea efectului de ser. Metanul este principalul component al gazului natural ars de ctre utilajele de nclzit. El provine din: descompunerile vegetale, cmpurile inundate de orez, mlatinile, gazele de balt, aparatul digestiv al numeroaselor animale, n special bovinele i termitele, arderile anaerobe (descompunerea vegetaiei n lips de O2). Metanul mai provine n egal msura de la scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la instalaiile de stocaj i de la minele de crbune, de la materiale organice n descompunere (cum ar fi produsele alimentare aflate n depozite). Cercettorii sunt alarmai, deoarece nclzirea climei va antrena eliberarea unei pri din CH4 natural acumulat n cantiti mari sub gheari i n calotele polare, provocnt astfel efectul de retroaciune. Oxidul de azot (N2O) provine de la arderea combustibilului fosil, utilizarea ngramintelor azotate, incinerarea arborilor i reziduurilor de plante. Gazul contribuie la sporirea efectului de ser cu circa 6%. Ozonul troposferic (O3). n atmosfer la o nime foarte mare ozonul creat natural apare ca un ecran de protecie mpotriva razelor ultraviolete. n troposfer ns, ozonul e un produs al reaciilor poluantelor atmosferice, ale industriilor i ale automobilelor. Ozonul

17

troposferic reacioneaz cu esuturile vegetale i animale provocnd efectul de ser. Contribuia ozonului troposferic la sporirea efectului de ser se estimeaz la 8%. Clorofluorocarburile (CFC) sunt un produs chimic care ajut la subierea stratului de ozon, constituind n egal msura un gaz cu efect de ser n cretere. Savanii nu sunt siguri de efectele reale produse de CFC asupra schimbrii climatului pentru c aciunea lor de rarefiere a stratului de ozon poate s aduc o nou rcire a planetei. Este posibil ca, reducnd emisia de CFC, s protejm stratul de ozon, accelernd o nou nclzire a planetei. Aceast problem demonstreaz n ce msur factorii de mediu sunt legai nemijlocit. Circuitul carbonului Oamenii arunc n atmosfer anual aproximativ 8 miliarde de tone de carbon. Mai puin de jumtate rmne acolo; ce se ntmpl ns cu restul? Pornete maina, aprinde lumina, regleaz termostatul sau f aproape orice i adaugi dioxid de carbon n atmosfer. Crbunele, petrolul i gazele naturale, bazele economiei industriale moderne, toate conin carbon inhalat de plante n urm cu sute de milioane de ani n urm. Carbonul se ntoarce acum n atmosfer prin evile de eapament, furnale i couri de fum, emisiile datorate pdurilor incendiate pentru crearea de terenuri agricole sau puni. Dioxidul de carbon este cel mai important gaz ce ajut la reinerea cldurii n atmosfer. Potrivit calculelor din cele 8 miliarde de tone de carbon ce intr n atmosfer (6,5 miliarde din combustibili fosili i 1,5 miliarde din despduriri), mai puin de jumtate, aproximativ 3,2 miliarde de tone, rmne n atmosfer pentru a nclzi planeta. Imaginai-v ce s-ar putea ntmpla dac tot carbonul ar contribui la acest fenomen, nclzirea global ar fi accelerat cu aproape 50%. Restul de carbon care nu intr n circuitul atmosferic este absorbit de plantele terestre i fitoplanctonul oceanic, care l asimileaz pentru cretere, reintrnd astfel n circuitul lui natural. Vegetaia terestr folosete anual 60 de miliarde de tone de carbon pentru cretere, n acest proces elibernd oxigen. Aceasta ar epuiza carbonul din atmosfer dac n-ar fi regenerat constant prin respiraia plantelor i descompunerile materialelor organice. Circuitul carbonului devine astfel un mecanism complex, foarte echilibrat, care susine viaa pe Pmnt. Tot acest fenomen absoarbe mari cantiti de carbon din atmosfer i le stocheaz n oceane, pduri, zcminte naturale de crbune, petrol i gaze naturale. Oamenii au perturbat acest ciclu prin eliberarea prematur a carbonului din aceste rezervoare, ncepnd cu arderea pdurilor i a combustibililor fosili ce a inundat atmosfera cu suficient carbon nct s poat afecta climatul global. Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii populatiei In cursul unui act respirator, omul in repaus trece prin plamini o cantitate de 500 cm2 de aer, volum care creste mult in cazul efectuarii unui efort fizic, fiind direct proportional cu acest efort. In 24 ore in mediu omul respira circa 15-25 m3 de aer. Luand comparativ cu consumul de alimente si apa, in timp de 24 ore, omul inhaleaza in medie 15 kg de aer in timp ce consumul de apa nu depaseste de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5
18

kg. Rezulta din aceste date importanta pentru sanatate a compozitiei aerului atmosferic, la care se adauga si faptul ca bariera pulmonara retine numai in mica masura substantele patrunse pina la nivelul alveolei, odata cu aerul inspirat. Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in aer si prin scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea presiunii partiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze (O2 si CO2) si a procesului de oxigenare a singelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul de scadere a presiunii partiale. Bioxidul de carbon intilnit in atmosfera in proportie de 0,03% nu produce tulburari manifeste decit in situatiile in care este impiedicata trecerea gazului din singele venos in alveola pulmonara si eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar in momentul in care presiunea partiala a CO2 din aer creste atit de mult incit impiedica eliminarea acestui catabolit. Initial apare o crestere a CO2 din singe (hipercapnie) mai putin datorita patrunderii lui din aerul exterior, cit datorita autointoxicarii organismului. Pe masura ce creste concentratia in aerul atmosferic, intervine si solubilizarea lui in plasma sanguina datorita presiunii partiale crescute; la autointoxicare se asociaza intoxicatia exogena. Primele tulburari apar in jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic. Din punct de vedere al igienei, aerul influenteaza sanatatea atit prin compozitia sa chimica, cit si prin proprietatile sale fizice (temperatura, umiditate, curenti de aer, radiatii, presiune). In ceea ce priveste compozitia chimica destingem influenta exercitata asupra sanatatii de variatii in concentratia componentilor normali, cit si actiunea pe care o exercita prezenta in aer a unor compusi straini. Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a populatiei ca urmare a expunerii la agenti poluanti. Aceste modificari se pot traduce in ordinea gravitatii prin: cresterea mortalitatii, crestrea morbiditatii, aparitia unor simptome sau modificarii fizio-patologice, aparitia unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu agentul sau agentii poluanti. Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice in urma expunerii prelungite la poluantii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumularii poluantilor in organism, in situatia poluantilor cumulativi (Pb, F etc.), pina cind incarcarea atinge pragul toxic. De asemenea modificarile patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata apar dupa intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani. Manifestarile patologice pot imbraca aspecte specifice poluantilor (intoxicatii cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene si teratogene) sau pot fi caracterizate prin
19

aparitia unor imbolnaviri cu etiologie multipla, in care poluantii sa reprezinte unul dintre agentii etiologici determinanti sau agravanti (boli respiratorii acute si cronice, anemii etc.). Poluantii iritanti realizeaza efecte iritative asupra mucoasei oculare si indeosebi asupra aparatului respirator. In aceasta grupa intra pulberile netoxice, precum si o suma de gaze si vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul si substantele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritanta constitue cea mai raspindita dintre tipurile de poluare, rezultind in primul rind din procesele de ardere a combustibilului, dar si de celelalte surse de poluari. Poluantii fibrozanti produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator. Printre cei mai raspinditi sunt bioxidul de siliciu, azbestul, si oxizii de fier, la care se adauga compusii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi in mediul industrial unde determina imbolnaviri specifice care sunt exceptionale in conditii de poluare a aerului. Totusi poluarea intensa cu pulberi poate duce la modificari fibroase pulmonare. Poluantii toxici asfixianti sunt cei care impiedica asigurarea cu oxigen a tesuturilor organismului. Dintre poluantii atmosferici cu efect asfixiant cel mai important este oxidul de carbon, care formeaza cu hemoglobina un compus relativ stabil (carboxihemoglobina) si impiedica astfel oxigenarea singelui si transportul de oxigen catre tesuturi. In functie de concentratia din aer si timpul de expunere se realizeaza o anumita proportie de carboxihemoglobina depaseste 60% din hemoglobina totala. Intoxicatia acuta este relativ rara, aparind practic numai in spatii inchise in prezenta unor surse importante de CO (in ncaperi in care sistemele de incatzit functioneaza defectuos, garaje, pasajele subterane pentru autovehicule etc.) Poluantii alergenici din atmosfera sunt cunoscuti de multa vreme. Indeosebi este cazul poluantilor naturali (polen, fungi, insecte) precum si a prafului din casa, responsabili de un numar foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe linga acestea se adauga poluantii proveniti din surse artificiale in special industriale care pot emite in atmosfera o suma de alergeni completi sau incompleti. Pe primul loc din acest punct de vedere, se gaseste industria chimica (industria maselor plastice, industria farmaceutica, fabricile de insecticide etc.). Sunt semnalate si situatii cu aparitia unor fenomene alergice in masa, ca cel de la New Orleans din 1958 in care alergenul a fost identificat in praful provenit de la deseuri industriale depuse in holde. Poluanti cancerigeni. Exista foarte dificultati in estimarea rolului poluantilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totusi cresterea frecventei cancerului indeosebi in mediul urban, a impus luarea in considerare si a poluantilor atmosferici ca agenti cauzali posibili, cu atit mai mult cu cit in zonele poluate au fost identificate in aer substante cert cancerigene. Un aspect deosebit il prezinta azbestul, mai periculos decit se presupunea cu citiva ani in urma si a carui prezenta a fost demonstrata atit in atmosfera urbana cit si in plaminii (corpi azbestizici pulmonari) unui procent apreciabil din populatia urbana neexpusa profesional.
20

2.2. Actiunea directa si indirecta a poluarii aerului asupra sanatatii


In activitatea poluarii aerului asupra sanatatii distingem actiunea directa, caracterizata prin efectul patogen al poluantilor in functie de natura, concentratia si timpul de actiune a acestora, si actiunea indirecta rezultata din efectul daunator asupra mediului. Actiunea directa a poluarii aerului asupra sanatatii. In cadrul acestei actiuni se disting efectele immediate( acute) si efectele tardive (cornice) sau de lunga durata. Efectele immediate sunt caracterizate prin modificari ale sanatatii care urmaeaza la scurt timp dupa expunerea la poluanti atmosferici. In acest tip de efecte avem fenomene toxice acute sau modoficari ale sanatatii in cazul in care expunerea la concentratii crescute de poluanti provoaca agravarea sau descompunerea unei boli preexistente. Efectele tardive se datoreaza expunerii populatiei timp indelungat la concentratiii moderate de poluanti atmosferici. Impactul acestora cu organismul uman genereaza in timp aparitia fenomenelor patologice, timp care poate fi reprezentat de ani au zeci de ani. In cadrul efectelor tardive se distinge ca o subgrupa efectul intarziat in care latenta cu care apar fenomenele patologice cuprinde uneori decenii. Din punct de vedere al efectului direct, agentii poluanti pot fi clasificati in urmatoarele grupe: Poluanti iritanti; Poluanti asfixianti; Poluanti sistematici; Poluanti cancerigeni, teratogeni si mutageni; Poluanti alergizanti; Poluanti iritanti. acesti poluanti sunt reprezentati de gaze iritante si suspensii. Sunt agentii poluanti cei mai raspanditi, rezultand atat din procese de combustie, cat si din circulatia autovehiculelor sau diferite tehnologii industriale. Efectul lor dominant se realizeaza la nivelul aparatului respirator, putand produce la concentratii ridicate intoxicatii acute accidentale cu leziuni grave ale mucoasei cailor respiratorii si edem pulmonary foxic. Efectele tardive sunt consecinta expunerii timp indelungat la niveluri moderate de poluare iritativa, caracterizandu-se prin rolul pe care il joaca in etiologia bronhopneumopatiilor cronice nespecifice si a influentei asupra frecventei si gravitatii infectioase respiratorii acute.In cadrul acestei notiuni se grupeaza bronsita cronica,

21

enfizemul pulmonary si astmul bronsic, boli in care poluarea iritanta a aerului joaca un rol important Poluanti asfixianti: cuprind acele substante a caror efect patogen predominant il reprezinta hypoxia sau anoxia prin blocarea aportului, transportului sau utilizarii oxigenului in procesele metabolice, numarul substantelor din acest grup fiind destul de mare. Monoxidul de carbon cunoaste ca principala sursa de poluare a aerului procesele de combustie incomplete. Cea mai mare parte din monoxidul de carbon din atmosfera rezulta din activitatile oamenilor, principalele surse artificiale fiind fumul rezultat din arderea carbunelui, gazelle de esapament ale autovehiculelor, precum si din unele produse industriale. Poluanti sistemici: reprezinta agenti poluanti a caror actiune se exercita asupra diferitelor organe si sisteme ale organismului uman, efectul fiind specific substantei in cauza. Poluanti sistematici sunt foarte numerosi provenind in special din procese industriale si de la mijloacele de transport. Dintre acestia o atentie speciala este acordata in present plumbului, fluorului, mercurului si cadmiului, datorita raspandirii lor mai mari in mediu precum si faptului ca se cumuleaza atat in mediu, cat si in organismul uman cu posibilitatea de a produce in mod insidios alterari patologice grave. Poluantii fibrozanti: cuprind un grup de substante care patrunse in plaman determina reactie fibroasa prin mecanisme complexe, specifice fiecarei substante. Poluanti fibrozanti sunt formati in general din suspensii care se depoziteaza in plaman declansand reactiile fibroase caracteristice. In patologia profesionala determina pneumoconiozele, dintre care cea mai grava si cea mai frecventa este silicoza, produsa de bioxidul de siliciu cristalizat. Poluantii cancerigeni: numarul substantelor chimice cu efect cancerigen cert sau potential este in permanenta crestere, un numar important din aceste substante putand fi gasite si in randul poluantilor atmosferici. Mecanismul de actiune insufficient descifrat, precum si faptul ca pentru multe substante cancerigenitatea este demonstrate numai pe animale fac san u existe suficiente elemente de certitudine in judecarea riscului real pentru populatie. Dintre cancerigeni gasiti ca poluanti atmosferici unii sunt in prezent mai bine cunoscuti, putand face parte atat din grupul cancerigenilor organici, cat si a celor anorganici.

22

Poluantii alergizanti: sunt responsabili de cresterea frecventei bolilor alergice, si in mod deosebit a alergenilor respiratori. Principalii factori alergizanti din atmosfera sunt reprezentati de produsi naturali ca polenul, fungi sau produsi volatili rezultati din anumite vegetale. Desi acestia se gasesc pe primul loc in producerea alergiilor respiratorii, nu pot fi considerati propriu-zis poluanti. Actiunea indirecta a aerlui poluant asupra sanatatii. Produsi de poluare din atmosfera pot provoca modificari ale mediului care sa se rasfranga asupra sanatatii si a conditiilor generale de viata ale populatiei. Dintre acestea mentionam actiunea asupra microclimatului, a radiatiilor solare, a faunei si florei, a conditiilor de viata si a conditiilor economice. Actiunea asupra microclimatului. Microclimatul dintr-un oras poluat poate fi modificat de impuritatile din atmosfera. In primul rand particulele din aer si unele substante higroscopice faciliteaza condensarea vaporilor de apa ducand la cresterea frecventei zilelor de ceata. In cazul unor eliminari massive de fum, pulberi si gaze, radiatiile calorice solare pot fi impiedicate in asa masura incat incalzirea solului sa se faca insuficient sis a se creeze conditii favorabile formarii inversiunii termice. Actiunea asupra radiatiilor luminoase. Retinerea radiatiilor luminoase solare de catre impuritati in special de aerosoli, scade apreciabil luminozitatea. La aceasta scadere contribute si frecventa mai mare a cetei din orase impurificate. Actiunea asupra radiatiilor ultraviolete. Radiatiile ultraviolete solare sunt si mai sensibile, fiind retinute de poluantii din aer in proportie mai mare decat cele luminoase si calorice. Actiunea asupra animalelor. Actiunea aerului poluat se exercita si asupra animalelor. In cazul accidentelor cu intoxicatii acute citate anterior a murit si un numar mare de animale domestice. In jurul fabricilor de aluminiu sau superfosfat, care elimina cantitati mari de fluor, s-a observat fluoroza vitelor. Actiunea asupra conditiilor de viata. Pulberile, fumul si gazelle, in cantitate foarte mare, afecteaza conditiile de viata ale oamenilor din teritoriul poluat prin disconfortul pe care-l creeaza, mirosuri neplacute, provoaca murdarirea locuintei, a mobilei si a obiectelor din casa. De asemenea, ingreuniaza aerisirea locuintelor, populatia evitand deschiderea prelungita a geamurilor. Compusi cu fluor pateaza geamurile de sticla. Substantele oxidante sau acide degradeaza obiectele din cauciuc sau metal. Funinginea adera de suprafetele pe care se depune.

23

2.3. Rolul aerului in raspandirea bolilor infectioase


Aerul joaca un rol epidemiologic important, constituind calea de transmisie pentru un numar mare de agenti patogeni. Bolile infectioase care se transmit pe calea aerului se gasesc pe primul loc, ca frecventa, cel putin in zona temperate a globului terestru. Astfel avem bolile infectioase ale copilariei ( rujeola, rubeola, scarlatina, varicela, infectia urliana etc.), gripa si celelalte viroze respiratorii, micoplasmoza, difteria, variola, tuberculoza, pneumonia, psittacoza, diferite micoze respiratorii etc. Exista boli care, pe langa alte cai de transmitere, se pot raspandi sip e cale aerogena, cum ar fi poliomielita, tularemia sau mai rar ciuma, carbunele etc. Supravietuirea in aer a germenilor patogeni sau conditionat patogeni, depinde de o serie de factori. Ingeneral aerul nu ofera conditii de dezvoltare a microflorei de origine umana, supravietuirea lor fiind limitata de existenta unor conditii defavorabile. Astfel, temperature aerului sufera mari varietati si numai intamplator corespunde conditiilor optime pentru metabolismul florei mezofile; nici umiditatea aerului nu indeplineste cerintele bacteriilor din acest grup atat prin valoarea in general scazuta a umiditatii relative, cat si prin oscilatiile permanente pe care le prezinta. In aer lipseste orice suport nutritive pentru microorganismele care paraziteaza organisme umane sau animale. La acesti factori nefavorabili se adauga existenta unor agenti cu actiune bactericida sau bacteriostatica, dintre care cel mai important il reprezinta radiatiile ultraviolete. In aceste imprejurari nu poate fi vorba de dezvoltarea acestor microorganisme, ci numai de un potential mai mare sau mai mic de rezistenta. Din acest punct de vedere microorganismele se deosebesc foarte mult intre ele, caracteristicile lor biologice determinand capacitatea de supravietuire in mediul extern. In linii generale putem considera ca sporii de ciuperci microscopice si bacteriile sporulate au rezistenta cea mai mare, urmand formele vegetative ale bacteriilor si virusurilor. La ultimele 2 grupe exista mari diferente de la specie la specie. Astfel unii au rezistenta relative mare cum ar fi bacilul tuberculozei, bacilul difteric, unii piococi etc., altii au rezistenta mai mica (virusul gripal, pneumococul etc.), iar altii o rezistenta foarte mica, de la cateva minute la cel mult cateva ore, de exemplu virusul rujeolei. Microorganismele poluante nu se gasesc in aer sub forma de corpi microbieni ci, in general, aderente de un anumit substrat. Din acest motiv se considera ca sunt distribuite in aer sub 3 forme: Picaturile de secretie nazala, buco-faringiana sau bronsica. Acestea sunt picaturi care ajung in aer in momentul actelor obisnuite de stranut, tusit, cantat sau vorbit. Cantitatea cea mai mare de picaturi se elimina la stranut; tot prin stranut, picaturile sunt proiectate la distanta cea mai mare. Numarul
24

picaturilor si distanta la care sunt proiectate este mai mica in timpul tusitului, fiind cea mai mica in timpul vorbitului. Praful bacterian (pulberea bacterifoga). Praful bacterian este constituit din particule de praf pe care adera microorganisme de origine umana sau animala. Acesti germeni pot sa provina din picaturile sau nuclei de picaturi depusi pe sol sau pe podeaua incaperii, din puroiul plagilor suppurate, din expectoratii sau secretiile nazo-faringiene uscate si din dejecte. Particulele de praf de dimensiuni mai mari se depun rapid, in timp ce cele de dimensiuni mai mici raman un timp mai indelungat in suspensie in aer. Praful depus pe podeaua unei incaperi poate ajunge in aer in momentul scuturarii covoarelor, a rufariei de pat, este una din imprejurarile in care in aer se gaseste cel mai mare numar de germeni. Prin intermediul prafului bacterian se transmit in special acele afectiuni al caror agenti patogeni au o rezistenta mai mare in mediul extern. Praful bacterian poate contribui in masura importanta la raspandirea unor infectii cu piococi, a scarlatinei, difteriei, tuberculozei etc. Exista si posibilitatea ca unele viroze ai caror agenti patogeni sunt mai rezistenti in mediul extern sa fie transmise si prin intermediul prafului bacterian. Indiferent de formele sub care se gasesc in aer, germenii patogeni si conditionat patogeni pot provoca imbolnavirea organismelor expuse in primul rand prin inhalarea suspensiilor contaminate, provocand boli ale aparatului respirator sau unele boli infectioase, care cunosc drept poarta de intrare aparatul respirator; de asemenea, prin depunerea lor pe plagi pot provoca aparitia supuratiilor. In special, in salile de operatii existenta unei incarcari mari bacteriene a aerului poate reprezenta un factor important in aparitia supuratiei plagilor operatorii.

2.4. Influenta schimbarilor de vreme asupra organismului


Influenta schimbarilor de vreme asupra sanatatii este bine cunoscuta inca din antichitate. Exacerbarea durerilor reumatice sau a celor cicatriceale la anumite schimbari de vreme, aparitia mai frecventa a accidentelor vasculare sau a tulburarilor alergice etc., sunt fapte de observatie curenta. Masele de aer reprezinta cantitati mari de aer cu proprietati indentice fizicochimice, care se deplaseaza in straturile inferioare ale atmosferei, in aproprierea solului acoperind, pentru o mai lunga perioada sau mai scurta de timp, un anumit teritoriu. In deplasarea lor intalnesc alte mase de aer, pe care le inlocuiesc in teritoriul in care patrund. In zona de contact dintre 2 mase de aer se realizeaza frontal atmospheric.
25

Masele de aer mai importante sunt: Masele de aer cald, de obicei tropical, care iau nastere pentru regiunile noastre mai frecvent in regiunea mediteraneana si atlantica si care de obicei se deplaseaza spre zone mai reci; Masele de aer rece iau nastere in regiunea polara si se deplaseaza in general spre zone mai calde; La schimbarea maselor de aer se produc modificari de adaptare in organismul uman care pot duce pana la aparitia unor simptome sau chiar la declansarea unor fenomene patologice grave. In sfarsit, la anumite categorii de boli ca de exemplu bolile cardiovasculare cornice, ulcer gastric sau duodenal, endocrinopatii, nevroze, epilepsii etc., schimbarea de vreme poate constitui factor de agravare a bolii. In aceasta situatie vorbim de meteoropatologie.

26

3. Combaterea poluarii aerului

Cele mai sensibile strategii de control ale poluarii atmosferice implica metode ce reduc, colecteaza, capteaza sau retin poluanti inainte ca ei sa intre in atmosfera. Din punct de vedere ecologic, reducand emisiile poluante cu o marire a randamentului energetic si prin masuri de conservare, precum arderea de mai putin combustibil este strategia preferata. Influentand oamenii sa foloseasca transportul in comun in locul autovehiculelor personale ajuta de asemenea la imbunatatirea calitatii aerului urban. Potentiali poluanti pot exista in materialele ce intra in procese chimice sau in procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzina). Metode de controlare a poluarii atmosferice includ si indepartarea materialelor poluante direct din produsul brut, inainte ca acesta sa fie folosit, sau imediat dupa ce s-a format, dar si alterarea proceselor chimice ce duc l-a obtinerea produsului finit, astfel incat produsii poluanti sa nu se formeze sau sa se formeze la nivele scazute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folositi de catre automobile este posibila si prin realizarea unei combustii cat mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator si motor, dar si prin descompunerea gazelor in elemente putin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluantii industriali pot fi la randul lor captati in filtre, precipitatori electrostatici. Pentru a stavili poluarea, organismele statale trebuie sa dispuna in primul rand de metode de control de mare eficienta. Apoi este necesara stabilirea nivelului normelor de emisie care pot fi deversate in aer de diversele surse de poluare si a concenratiilor maxime admisibile de poluanti in aerul localitatilor. Dupa cum s-a stabilit la reuniunea expertilor de la Viena (1972) in primul rand este necesar sa fie elaborate normele de igiena pentru SO2, CO, NOx, CO2, pesticidele in suspensie, care determina imbolnaviri acute si cronice . In prezent la noi sunt date norme de concentratii maxime admisibile pentru un numar de 447 substante poluante . Principalele masuri concrete de realizare a protectiei aerului constau in : -exploatarea rationala a instalatiilor tehnologice selectionate pentru o anumita productie ca fiind ca fiind cele mai putin poluante ; -recuperarea si valorificarea substantelor reziduale utilizabile ; -amplasarea surselor de poluare bazata pe un studiu stiintific al consecintelor pe care le are situarea intr-o anumita ambianta geoclimatica; -adoptarea de sisteme si mijloace de transport cat mai putin poluante;

27

Bibliografie

Mnescu S., Cucu M., Diaconescu M. L.- Chimia sanitar a mediului, Editura medical, Bucureti, 1994; Constantin, Mioara Dumitrascu , Alexandru I. - Ecologie si protectia calitatii mediului , Editura Balneara, 2011; Popescu M. Ecologie aplicata Bucuresti Editura Matrixrom ,2000; Constantin Cotiga- Ecologie si protectia mediului, Editura Sitech , 2010 ; Poluarea mediului ambient autori: Luciniu Ioan Ciplea, Alexandru Ciplea Editura Tehnica Bucuresti 1978 Poluarea mediului ambient autor: Gh. Zamfir Junimea 1974 Internet : http://ro.wikipedia.org

28