Aplicat ii ale propriet a tilor geometrice ale parabolei si catenarei

Introducere Scopul acestei lucr ari este de a prezenta c ateva propriet a ti geometrice ale parabolei si catenarei, care au numeroase aplicat ii n zic a, astronomie, inginerie si arhitectur a. Obiectivele noastre sunt: s a ar at am echivalent a denit iei algebrice (y = ax2 + bx + c) a parabolei cu cea geometric a (prin focar si directoare), s a demonstr am proprietatea parabolei de a str ange raze paralele de lumin a n focar, s a exemplic am numeroasele aplicat ii ale acestei propriet a ti, care utilizeaz a paraboloizi de rotat ie pentru a focaliza undele electromagnetice: antene astronomice de observat ii, proiectoare de lumin a, antene parabolice de comunicat ii, panouri solare de form a parabolic a, s a examplic am utilizarea n aplicat ii a propriet a tii paraboloidului hiperbolic si a hiperboloidului cu o p anz a de a suprafet e riglate, s a demonstr am c a cablurile de sust inere ale podurilor suspendate au forma parabolei, s a prezent am pe scurt mecanismul funct ion arii podurilor suspendate si exemple de astfel de poduri, s a introducem not iunea de catenar a si s a demonstr am c a lant urile, cablurile si rele suspendate ntre doi st alpi au forma acestei curbe, s a motiv am audient a s a nu caute aplicat ii articiale ale unor fr anturi din matematic a, dar s a cunoasc a bog a tia aplicat iilor reale ale matematicii (inclusiv ale propriet a tilor geometrice ale parabolei, paraboloizilor si catenarei), n toate domeniile n azuint ei umane, trec and, n cazul nostru, prin zic a, astronomie, ingineria construct iilor si a telecomunicat iilor, arhitectur a, energetic a.
1

Parabola ca loc geometric de puncte ntrun plan

Denit ie. Parabol a se nume ste mult imea punctelor din plan, echidistante fat a de o dreapt a xat a l (numit a directoarea parabolei) si fat a de un punct xat F (numit focarul parabolei). Fara a pierde din generalitate, situ am parabola n planul de coordonate Oxy , astfel nc at focarul F sa e punctul (0, d), d > 0, iar dreapta directoare l sa e y = d. Observam ca originea (0, 0) a planului de coordonate este un punct de pe parabola, deoarece distanta sa pana la focar si pana la directoare este aceeasi, egala cu numarul d. Ce alte puncte mai putem gasi? Vrem sa caracteriz am algebric punctele de pe parabol a. Teorema 1. Parabola denit a de dreapta directoare y = d si focarul (0, d) este exact mult imea punctelor din planul Oxy , ale c caror coordonate satisfac relat ia 1 2 y = ax , unde a = 4d . Demonstrat ie. Fie (x, y ) un punct de pe parabola. Distanta pana la dreapta directoare y = d este lungimea segmentului perpendicular la dreapta dus din punctul (x, y ), adica distanta de la punctul (x, y ) la punctul (x, d). Aceasta distanta este (x x)2 + (y (d))2 = (y + d)2 = |y + d|. Pe de alta parte, distanta de la (x, y ) pana la punctul focar (0, d) este (x 0)2 + (y d)2 = x2 + (y d)2 . Cele doua distante trebuie sa e egale, prin urmare: |y + d| (y + d)2 y 2 + 2yd + d2 2yd 4yd x2 + (y d)2 x2 + (y d)2 x2 + y 2 2yd + d2 x2 2yd x2 1 2 y = x 4d = = = = =

Toate aceste relatii sunt echivalente intre ele. Asadar, un punct (x, y ) se aa pe parabola data de directoarea y = d si focarul (0, d) daca si numai daca coordonatele sale satisfac realtia y = ax2 , unde a = 41d . Exemplu. Sa observam ca punctele care satisfac ecuatia patratica y = x2 (adica a = 1) formeaza o parabola cu focarul (0, d) si directoare y = d, unde 41d = 1, 1 1 adica d = 4 . Focarul este (0, 1 4 ), iar directoarea este dreapta y = 4 .
2

Exemplu. Sa consideram punctele care satisfac ecuatia patratica generala y = 2 b2 b 2 b2 ax2 + bx + c = a(x2 + 2 2ba x + 4ba2 ) 4 a + c = a(x + 2a ) + (c 4a ). Ele se obtin din punctele care satisfac ecuatia y = ax2 prin translatie la dreapta cu 2ba unitati b2 si in sus cu c 4 a unitati. Prin urmare si ele formeaza o parabola, iar focarul si directoarea ei pot obtinute din focarul si directoarea lui y = ax2 prin translatie b2 1 la dreapta cu 2ba unitati si in sus cu c 4 a unitati. Focarul (0, d) = (0, 4a ) se b2 b 1b2 1 misca in punctul ( 2ba , 41a + (c 4 )) = ( , c + a 2a 4a ), iar dreapta y = 4a se b2 1+b2 misca in dreapta y = 41a + (c 4 a ), adica y = c 4a . Observat ie. Dreapta care trece prin focarul F si este perpendiculara pe dreapta directoare l a unei parabole formeaza o axa de simetrie a parabolei: daca parabola contine un punct P , atunci ea contine si reectia sa prin axa de simetrie. Aceasta proprietate rezulta din faptul, utilizat si mai sus, ca putem alege coordonate in plan astfel incat parabola sa e data de ecuatia y = ax2 , pentru care axa de simetrie este axa Oy : un punct (x, ax2 ), dar si reectia sa prin axa 0y , punctul (x, a(x)2 = ax2 ), apartin parabolei. Observat ie. Sa consideram parabola y = ax2 , pentru care, dupa cum deja stim distanta focala, adica distanta de la origine pana la focar, este |d| = | 41a |. Sa ducem prin focar, adica prin punctul (0, 41a ), dreapta paralela la axa Ox, adica dreapta y = 41a . Sa determinam punctele de intersectie ale parabolei cu aceasta dreapta: y = 41a y = ax2
1 2 De aici obtinem ax2 = 41a , sau x2 = 41 a2 , sau x = 2a . Atunci y = ax = 2 a 21a = 41a . Prin urmare, cele doua puncte de intersectie sunt ( 21a , 41a ) si ( 21a , 41a ). Observam ca distanta de la focar (0, 41a ) pana la puntele de intersectie ( 21a , 41a ) este | 21a | = 2 | 41a |, de doua ori mai mare decat distanta focala. Dreapta tangenta la parabola in punctul (x, ax2 ) are panta 2ax. Folosind acest fapt, panta dreptei tangente la parabola in cele doua puncte simetrice de mai sus este 2ax = 2a 21a = 1, adica cele doua drepte tangente formeaza unghiuri de 45 cu axele de coordonate. Aceste doua drepte tangente la parabola se intersecteaza exact pe dreapta directoare y = 41a si formeaza unghi de 90 intre ele.

Se poate demonstra ca, in general, doua drepte tangente la parabola se intersecteaza sub unghi drept daca si numai daca ele se intersecteaza pe drepta directoare. Aceasta se numeste proprietatea ortoptica a directoarei unei parabole:
3

punctele de pe dreapta directoare sunt exact punctele din plan, astfel incat daca privim parabola din asa puncte, parabola ocupa 90 din campul vizual.

Proprietatea reectiv a a parabolei

Teorema 2. Fie P un punct pe parabola cu focar F si dreapta directoare l. Ducem prin P dreapta AP paralela la axa de simetrie a parabolei. Atunci dreptele AP si F P formeaza unghiuri egale cu dreapta tangenta la parabola in punctul P . Demonstrat ie. Fie B punctul de intersectie al dreptei AP cu dreapta directoare l. Deoarece axa de simetrie a parabolei este perpendiculara pe directoare, iar dreapta AP a fost construita paralela cu axa de simetrie, AP este perpendiculara pe directoare, si atunci distanta de la punctul P la directoarea l este exact lungimea segmentului P B . Deoarece punctul P este pe parabola, F P = P B .
A D F P C L B L B E C F P Q

Construim segmentul F B si dreapta mediana a acestui segment, adica dreapta a carei puncte sunt echidistante fata de F si B . Punctul P verica aceasta proprietate, prin urmare el se aa pe dreapta mediana a segmentului F B . Un segment intersecteaza mediana sa sub unghi drept. Fie C punctul de intersectie a segmentului F B cu mediana sa, P C . Astfel, P C este inaltimea triunghiului isoscel F P B . Prin urmare F P C = BP C . Pe de alta parte, BP C = AP D ca unghiuri opuse la varf. Obtinem F P C = AP D, adica AP si F P formeaza unghiuri egale cu dreapta CP . Ramane sa demonstram ca dreapta CP este tangenta la parabola. Fie Q un punct arbitrar pe parabola (dar altul decat P ), cu QE perpendiculara pe directoare. Atunci QE = QF . Deoarece, QB > QE , avem QB > QF , adica punctul Q este mai aproape de F decat de B . Asta inseamna ca fata de dreapta mediana CP a segmentului F B , punctul Q se aa de aceeasi parte cu punctul F . Deoarece Q a fost ales arbitrar pe parabola cu singura conditie ca sa e diferit de punctul P , toata parabola se aa de aceeasi parte a dreptei CP ca si focarul F . Numai punctul P se aa si pe parabola, si pe dreapta CP . Asta inseamna ca CP este dreapta tangenta la parabola in punctul P .
4

Sa intelegem sensul zic al acestei teoreme: daca o raza de lumina AP se reecta de parabola, dupa reectie raza va trece prin punctul F , focarul parabolei. Intradevar, cand o raza de lumina se reecta de o curba, ea se reecta de dreapta tangenta la curba in punctul de reectie, iar unghiul de incidenta este egal cu unghiul de reectie. Teorema de mai sus spune ca unghiul de incidenta AP D este egal cu unghiul dintre F P si dreapta tangenta in P la parabola. Aceasta inseamna ca dupa reectie, raza AP devine P F . Acest lucru este adevarat pentru orice punct P de pe parabola, prin urmare lumina care cade pe o parabola se va focaliza in punctul F , focarul parabolei. Si invers, limina emanata de o sursa de lumina situata in focarul parabolei se va reecta de parabola formand un fascicol de raze paralele de lumina. Acest fapt are numeroase aplicatii in zica, astronomie si inginerie, dupa cum vom vedea mai jos.

Figura 1: Parabola este locul geometric al punctelor echidistante de focar si directoare

Figura 2: Raze paralele de lumina reectate de parabola se focalizeaza in focarul parabolei

Parabola ntre elips a si hiperbol a

Alaturi de elipsa si hiperbola, parabola este una din cele trei curbe conice nedegenerate. O curba in plan se numeste conica nedegenerata daca este multimea punctelor care satisfac o ecuatie patratica in variabilele x si y . Cuvantul nedegenerata indica faptul ca coecientii termenilor patratici sunt nenuli, iar conica in general inseamna multimea punctelor care satisfac o ecuatie de grad cel mult 2, inclusiv de grad 1 in x si y . 2 y2 Ecuatia x + 2 a b2 = 1 deneste o elipsa in plan. Geometric ea se obtine din cercul unitate centrat in origine prin dilatare de a ori in directia axei Ox si de b ori in directia axei Oy . Vom presupune b > a > 0, adica ca dilatarea in directia Oy este mai mare decat cea in directia Ox. Punctele F1 (0, b2 a2 ) si F2 (0, b2 a2 ) situate pe axa Oy se numesc focarele sale. Orice elipsa poate obtinuta din aceasta elipsa particulara prin rotatie si translatie. O elipsa poate caracterizata geometric ca multimea punctelor P din plan, pentru care suma distantelor pana la F1 si F2 este constanta, adica P F1 + P F2 = const. Acest fapt se demonstreaza in mod analog cu proprietatea similara a parabolei pe care am demonstrat-o mai sus in Teorema 1. date de In cazul particular al elipsei 2 2 ecuatia de mai sus, pentru care F1 este (0, b a ), iar F2 este (0, b2 a2 ), constanta este 2b, adica P F1 + P F2 = 2b. 2 y2 Ecuatia x a2 b2 = 1 deneste o hiperbola in plan. Schimband coordonatele v +v (x, y ) in coordonatele (u, v ) prin substituirea x = u ,y=u , ceea ce geomeric 2 2 inseamna a roti curba cu 45 de grade in directia acelor de ceasornic, obtinem 2 ecuatia famililara a hiperbolei: uv = 2, adica u = v , forma geometrica a careia o cunoastem. Hiperbola originala se obtine din aceasta rotind invers, adica cu 45 impotriva acelor de ceasornic, asimptotele careia vor dreptele y = x si y = x. Orice hiperbola poate obtinuta din aceasta hiperbola particulara prin rotatie, translatie sau intindere. Parabola ocupa un loc intermediar intre elipsa si hiperbola, iar acest fapt are numeroase aplicatii practice. Pentru a intelege acest fenomen vom apela la sectiuni conice. Adica com considera conul innit cu doua ramuri cu varful in origine din spatiul 3-dimensional. El poate caracterizat prin ecuatia z 2 = x2 + y 2 . Vom taia conul cu diverse plane. In cazul cand alegem planul sa e paralel cu o dreapta de pe con, sectiunea obtinuta este o parabola. Dar daca nclin am acest plan sub un mic unghi, obtinem o elipsa cand nclin am intro directie si o hiperbola cand nclin am in cealalta directie. Aceste fapte pot demonstrate algebric fara greutati din informatiile deja prezentate mai sus. Pe noi, insa, ne intereseaza interpretarea lor geometrica: parabola este un fel de situatie de granita
6

Figura 3: Sectiunile conului cu un plan pot : parabole, elipse (inclusiv cercuri), hiperbole

dintre elipsa si hiperbola, dupa cum vedem unitandu-ne la unghiul de nclinat ie a planului fata de o dreapta de pe con. Exista si o alta interpretare geometrica a acestui fenomen. Sa ne reamintim ca elipsa este multimea punctelor, pentru care suma distantelor pana la doua puncte date F1 si F2 , numite focarele elipsei, este constanta. Penru simplitate sa presupunem ca ele se aa pe axa Oy . Daca xam unul din cele doua focare, F1 si il indepartam pe celalalt spre innit de-a lungul axei Oy , F2 , elipsa se ntinde si la limita devine o parabola. Nu vom insista asupra demonstratiei acestui fapt, pentru ca pe noi ne intereseaza aici intelegerea fenomenului geometric. In mecanica, conicele caracterizeaza orbitele miscarii unui corp sub inuenta fortei de gravitatie exercitata de alt corp. De exemplu, in astronomie, sub inuenta gravitatiei Soarelui un planetoid, adica o planeta, un satelit sau un alt obiect similar, se va misca dupa o traiectorie care este e elipsa, e hiperbola, e parabola. Asta rezulta din legea gravitatiei universale si legile lui Newton. Forma exacta este determinata de viteza obiectului. Daca viteza atinge x viteza cosmica, traiectoria va o parabola, daca depaseste viteza cosmica traiectoria sa va o hiperbola, iar daca nu reuseste sa atinga viteza cosmica traiectoria va o elipsa. In ultimul caz obiectul ramane pe o orbita eliptica in jurul Soarelui. In celelalte cazuri se spune ca el scap a gravitatiei solare. Vedem astfel ca parabola este un caz ideal. In practica, orbita va e o elipsa, e o hiperbola, pentru ca numai daca viteza obiectului este exact viteza cosmica, traiectora sa va o parabola. La cea mai mica variatie, se obtine o hiperbola sa o elipsa. Insa anume cazurile limita, unde traiectoria obiectului se schimba calitativ sunt cele mai interesante si importante de studiat. In aceste cazuri (aproape de limita) devine foarte dicil de prezis comportamentul calitativ al obiectului pe termen lung: de
7

exemplu el se poate invarti indelungat in jurul soarelui si apoi brusc, la o foarte mica schimbare a vitezei, poate capata o traiectorie hiperbolica. Stiinta studiaza anume fenomenele greu de prezis ca acesta. Viteza cosmica poate exprimata prin formula vc = 2GM r

unde G este constanta gravitationala universala, M este masa soarelui, iar r este distanta de la Soare la obiect. In cazul unui obiect care se aa la o distanta de Soare egala cu cea a P am antului, vc 42, 1 km/s. In mod similar, putem considera miscarea unui obiect in jurul P am antului. Pentru a scapa gravitatiei P am antului, trebuie sa-i comunicam obiectului o viteza de cel putin vc 11, 2 km/s.

Paraboloidul de rotat ie si paraboloidul hiperbolic

Traiectoria miscarii unui corp zic sub actiunea fortei gravitationale este o parabola. De exemplu, daca aruncam o minge in sus, pozitia sa S (t) la timpul t va 2 m S (t) = gt 2 , unde g 9.8 s2 este o constanta numita acceleratia gravitationala. Daca aruncam mingea sub un unghi, adica daca ii comunicam si o componenta orizontala v0 (nu doar una verticala) vitezei initiale, atunci (in cazul cand rezistenta aerului este neglijabila) inaltimea mingii deasupra punctului de la sol situat la distanta x 2 fata de punctul de plecare va S (x) = 2g 2x . v0 Aceste proprietati sunt larg studiate la micanica si au numeroase aplicatii, ca de exemplu miscarea proiectilelor de artilerie sau a jeturilor de apa. Drumurile si autostrazile sunt adesea proiectate astfel incat prolul lor vertical, cand se trece peste un deal sau vale, sa e portiuni de parabola. Asta asigura o miscare cat mai lina. Pentru a antrena astronautii in condii de gravitatie zero sau pentru a efectua diverse experimente (ingineresti, chimice, biologice, etc) in conditii de gravitatie zero se folosesc avioane in interiorul carora se creaza conditii naturale de gravitatie zero pentru perioade scurte de timp (20-30 de secunde). Pentru aceasta avionul urmeaza o traiectorie parabolica in plan vertical. Aceste avioane repeta acest tip de traiectorie parabolica de zeci de ori la intervale de 2-3 minute, permitand efectuarea cu succes a experimentelor. In combinatie, insa, cu proprietatile geometrice ale parabolei mentionate in sectiunile anterioare, se obtin aplicatii si mai variate, si chiar spectaculose, cum ar de exemplu oglinzile cu mercur (lichid) folosite in telescoapele astronomice.
8

Figura 4: Jeturile de apa au forma parabolica

Figura 5: Traiectoria (rosu) a cometei Kahoutek prin sistemul solar (1973-1974) a avut forma foarte apropiata de cea a unei parabole. Traiectoria parabolcica este granita dintre zona traiectoriilor eliptice (corpurile raman in orbita in jurul soarelui) si a celor hiperbolice (corpurile scapa gravitatiei solare). Orbita pamantului este indicata cu albastru.

Pentru a intelege principiul lor de functionare trebuie in primul rand sa intelegem generalizarea 3-dimensionala a parabolei numita paraboloid de rotatie. Notiunea de parabola, care este o curba in plan, poate generalizata la suprafata in spatiul 3-dimensional. Si anume, putem inlocui ecuatia y = ax2
9

cu ecuatia z = c(x2 + y 2 ) sau cu ecuatia z = c(y 2 x2 ) Prima ecuatie determina in spatiu un parab0loid eliptic, mai exact un paraboloid circular sau de rotat ie: suprafata ce se obtine prin rotatia parabolei in jurul axei sale de simetrie. Sectiunea paraboloidului eliptic cu un plan paralel cu planul Oxy este o elipsa, iar in cazul particular al paraboloidului de rotatie (circular), sectiunea este o elipsa particulara, si anume un cerc. Aceasta suprafata are numeroase aplicatii in zica, astronomie, inginerie.

Figura 6: Paraboloidul de rotatie este suprafata obtinuta prin rotatia unei parabole in jurul axei sale de simetrie

A doua ecuatie determina un paraboloid hiperbolic in spatiu, o suprafata sub forma de sa de cal. Sectiunile sale cu plane paralele cu planul Oyz sunt parabole cu ramurile in sus (de exemplu z = cy 2 ), sectiunile sale cu plane paralele cu planul Oxz sunt parabole cu ramurile in jos (de exemplu z = cx2 ), iar sectiunile sale cu plane paralele cu planul Oxy sunt hiperbole (y = const x rotite cu 45 ), afara de sectiunea cu 0xy care este formata din doua drepte perpendiculare y = x. Paraboluidul hiperbolic este o suprafata dublu-riglata: prin ecare punct al sau trec doua drepte situate integral pe suprafata. Aceasta suprafata are numeroase aplicatii in arhitectura, de exemplu la constructia acoperisurilor unor cladiri, deoarece forma sa estetica este usor de construit, ind e compusa din segmente de dreapta. Vom discuta acum unele din aplicatiile paraboluidului de rotatie, incepand cu telescoapele cu oglinda lichida.
10

Figura 7: Paraboloidul hiperbolic are forma de sa

Figura 8: Paraboloidul hiperbolic este o suprafata dublu-riglata, astfel ca acoperisurile sub forma de sa pot construite din grinzi drepte

Cand un vas cu lichid este rotit, lichidul ajunge in echilibru dinamic cand capata forma unei farfurii parabolice. Vom demonstra acest lucru. Asupra unei picaturi de apa de masa m de pe suprafata lichidului actioneaza trei forte: forta gravitationala F = mg actioneaza vertical in jos, forta centrifuga generata de rotatia vasului actioneaza orizontal (dinspre axa de rotatie spre exterior) si o forta de respingere din partea picaturilor vecine, normala la suprafata lichidului. Componenta verticala a fortei normale echilibreaza forta de gravitatie, iar componenta
11

Figura 9: Acoperisul arenei sportive (hochei pe gheata si patinaj artistic) Saddledome din Calgary, Canada are forma unui paraboloid hiperbolic

Figura 10: Hiperboloidul cu o p anza este alt exemplu de suprafata dublu-riglata: prin price punct al suprafetei trec doua drepte situate integral pe supprafata. Acest tip de constructie poate folosit pentru sutinerea unor greutati la inaltimi foarte mari. In imagine este Turnul Portului Kobe din Japonia, de 90 metri inaltime, avand forma unui hiperboloid cu panza.

orizontala (centripeda) a fortei normale echilibreaza forta centrifuga. 2 2 Forta centrifuga este mv r = m r , unde r este distanta de la axa de rotatie la picatura, v = r este viteza de rotatie a picaturii in metri pe secunda, iar este aceeasi viteza in radiani pe secunda (numita viteza unghiulara). Din desen (Figura 12) se vede ca panta dreptei tangente la suprafata lichidului in punctul nostru (adica tangenta unghiului formata de dreapta tangenta cu axa Ox) este raportul dintre valoarea fortei centripete (egala cu cea a fortei centrifuge)

12

Figura 11: Un vas continand doua lichide de densitati diferite se roteste in jurul axei verticale de simetrie. Zona de contact dintre lichidul mai dens de dedesupt (straveziu) si mai putin dens de deasupra (rosu) capata, datorita rotatiei, forma unui paraboloid de rotatie.

Figura 12: Forta de gravitatie (rosu), forta normala la suprafata lichidului (verde), si rezultanta lor forta centripeta (albastru), care echilibreaza forta centrifuga cauzata de rotatia vasului cu lichid
r r si valoarea fortei de gravitatie: m mg = g . Pe de alta parte, e h(r) inaltimea lichidului masurata in raport cu nivelul in punctul central (de pe axa de rotatie) ca functie de r raza, adica distanta pana la axa de rotatie. Panta dreptei tangente la gracul functiei h(r) este derivata sa in acest punct dh dr . Astfel obtinem ecuatia:
2 2

dh 2 r = dr g Integrand aceasta functie de r, si punand conditia h(0) = 0, obtinem: 2 2 h(r) = r 2g Aceasta arata ca suprafata lichidului capata o forma, sectiunea careia cu un plan prin axa de rotatie este o parabola. Adica, suprafata lichidului in rotatie este un paraboloid circular.
13

In plus, stiind din Sectiunea 1 ca distanta focala f este 4 inmultit cu coecientul lui r2 , obtinem 2 2 f= g unde g 9, 81 m/s2 . Aceasta formula ne permite ca cream orice distanta focala pe care o dorim modicand viteza unghiulara (de rotatie) a vasului cu mercur sau galiu lichid. Sa recapitulam: forta centrifuga cauzata de rotatia vasului cu lichid il face sa urce peretii vasului. Suprafata lichidului capata forma unui paraboloid de rotatie. Pe de alta parte, razele de limina care cad pe paraboloidul de rotatie, conform Teoremei 2, se vor focaliza in focar. Acest principiu sta la baza sunctionarii telescoapelor cu oglinda lichida.

Figura 13: Antena parabolica de la Erdfunkstelle Raisting din Bavaria, Germania este cea mai mare antena de comunicare cu satelitii. Observati focarul paraboloidului de rotatie.

Paraboloizii de rotatie au diverse aplicatii pratice, deoarece aceste suprafete vor colecta limina sau alte unde electromagnetice in focar. Si invers, radiatia de la o sursa de radiatie electromagnetica situata in focar va reectata de pe suprafata paraboloidului de rotatie ca un fascicol de raze paralele, putand astfel indreptata in directia dorita. Pentru a confectiona paraboloizii de rotatie adesea se foloseste acelasi fenomen demonstrat mai sus: suprafata unui lichid in rotatie cu viteza unghiulara corect aleasa va capata forma unui paraboloid de rotatie cu distanta focala dorita. In inginerie acest procedeu se numeste spin casting (engl. turnare prin rotatie).
14

Figura 14: Fierbator solar cu reector parabolic. Lumina soarelui este reectata in focar, incalzind vasul.

Figura 15: Proiector clasic construit de Edison. Lumina de la un bec puternic este reectata de suprafata parabolica si iese din reector sub forma unui fascicol de raze aproape paralele. Ea poate astfel indreptata in directia dorita.

Aplicatiile au inceput cu primele telescoape performante in secolul 17. Astazi paraboloizii de rotatie, confectionati foarte precis, se folosesc in antenele parabolice pentru transmiterea si primirea comunicatiilor, pentru observatii astronomice, in sursele de radiatie in infrarosu, in lasere, etc, oriunde este nevoioe de a focaliza radiatia primita sau de a indrepta un fascicol de radiatie intro directie.

15

Figura 16: Lumini proiectoare in Tokio, Japonia indicand in 2007 unde urma sa e construit turnul de transmisiune Tokyo Skytree, de 634 metri, cel mai inalt turn din lume (2011). Observati ca fascicolele constau din raze de lumina aproape paralele.

Figura 17: Radiotelescopul Observatorului Astronomic Arecibo din Puerto Rico, SUA este cel mai mare din lume, avand un diametru de de 305 metri

16

Forma cablurilor de sust inere ale podurilor suspendate

Podurile suspendate sunt construite dupa urmatorul principiu. Se construiesc doi stalpi verticali de sustinere, tipic de inaltime 100-200 metri din beton armat. Intre cei doi stalpi se suspenda cabluri de sustinere, impletite din re foarte rezistente de otel. Cablurile pot foarte groase, de diametru pana la un metru. De obicei sunt doua cabluri paralele, de o parte si de alta a drumului. De cablurile de sustinere sunt prinse zeci de cabluri de suspendare, mai subtiri ca primele (doar 10-20 cm), dar totusi destul de rezistente. De cablurile de suspendare este prins drumul. Cablurile de suspendare sunt pozitionate la distante egale unul de urmatorul de-a lungul drumului. Astfel greutatea drumului este transmisa prin cablurile de suspendare catre cablul de sustinere. Asupra punctului de prindere a unui cablu de suspendare Pi de cablul de sustinere actioneaza trei forte: in jos forta gravitationala F data de greutatea portiunii de drum sustinuta in acel punct, iar de-a lungul cablului de sustinere doua forte de tensiune, una din ele Ti,i1 indreaptata catre punctul de prindere precedent Pi1 , alta Ti,i+1 indreptata catre punctul de prindere ulterior Pi+1 . Cele doua forte de tensiune nu sunt opuse una alteia, ci sunt orientate sub un mic unghi. Suma tuturor trei forte este zero: F + Ti,i1 + Ti,i+1 = 0 , punctul Pi se aa in echilibru. Prin acest mecanism forta de greutate ce actioneaza asupra drumului este transmisa prin cabluri catre stalpii verticali de sustinere. Dupa ce trec pe deasupra stalpilor de sustinere, cablurile de sustinere sunt ancorate la capetele podului. Asupra punctelor de ancorare actioneaza forta de tensiune din cablurile de sustinere. Asupra unui stalp vertical de sustinere actioneaza in jos, adica prin compresiune, forta indusa de forta de tensiune din cele doua cabluri de sustinere care trec peste el. Podurile suspendate au cateva avantaje importante fata de alte tipuri de poduri, de exemplu: De doi stalpi de sustinere de inaltime de circa 200 m se poate suspenda un pod cu o deschidere de circa 1 km. In alte tipuri de poduri stalpii de sustinere trebuie sa e sau mai apropiati, sau mai inalti. Deoarece exista limita cat de inalti pot construiti stalpii, deschiderea (adica distanta dintre doi stalpi de sustinere) altor tipuri de poduri este mai mica comparativ cu podurile suspendate. Podul cu cea mai mare deschidere din lume este un pod suspendat: Podul Akashi Kaikyo din Japonia uneste orasul Kobe de insula Awaji. Distanta dintre cei doi stalpi de sustinere, care au inaltimea 283 metri, este 1991 metri.
17

Drumul cu sase benzi (cate trei in ecare directie) este suspendat la 65 metri deasupra apei, permitand trecerea libera a numeroase nave sub el. Podul a fost construit timp de 10 ani (1988-1998) si are o lungime totala de 3911 metri, incluzand si lungimile celor doua portiuni dintre ecare din cei doi stalpi de sustinere construiti in mare si mal. Podurile suspendate sunt mai rezistente la cutremure, deoarece ele pot oscila. Alte tipuri de poduri sunt mai rigide, si atunci cutremurile mai usor pot crea daune. Podurile suspendate necesita mai putin material de constructie fata de alte tipuri de poduri la aceeasi deschidere, iar in timpul constructiei nu necesita ridicarea unor schele care sa le sprijine dedesupt. Podurile suspendate au doua dezavantaje: Vanturile puternice pot mai usor crea daune. De exemplu, primul pod peste Tacoma Narrows din statul Washington, din vestul SUA, cu o deschidere de 853 metri si o lungime totala de 1810 metri, construit in 1940, a fost distrus la numai 4 luni de vantul foarte puternic care a provocat un fenomen de rezonanta. Podul reconstruit in 1950 in acelasi loc a inclus mecanisme de amortizare a oscilatiilor si sta in picioare si astazi. Podurile suspendate oscileaza usor, ceea ce nu pune probleme pentru masini sau pietoni, dar nu e bine pentru trenuri. Din aceasta cauza, aproape toate podurile suspendate au doar drum obisnuit, in timp ce pentru trenuri se construiesc alte tipuri de poduri.

Figura 18: Schema unui pod suspendat

Rolul important al podurilor cu suspensie necesita buna cunoastere a formei pe care o capata cablurile de sustinere. Aceasta problema este surprinzator de simpla (comparativ cu alte probleme care apar in constructia podurilor). Vom arata ca
18

Figura 19: Podul Golden Gate din san Francisco, SUA este un pod suspendat. Cele doua cabluri de sustinere au forma de parabola.

Figura 20: Podul Rainbow (Curcubeu) peste raul Niagara care desparte SUA de Canada este sustinut pe un arc din beton armat sub forma de parabola. Spre deosebire de podurile suspendate, unde forta de gravitatie actioneaza prin intinderea cablurilor, la acest pod ea actioneaza prin compresia acrului de sustinere. Afara de schimbarea orientarii, calculele fortelor facute in aceasta lucrare se aplica identic si acestui tip de poduri.

daca greutatea drumului suspendat este uniform distribuita de-a lungul sau, iar greutatea cablurilor de sustinere este neglijabila comparativ cu greutatea drumului, atunci cablurile de sustinere ale unui pod suspendat au forma parabolei. In practica, cablurile de sustinere sunt foarte
19

grele (mii pana la zeci de mii de tone), dar totusi de multe ori mai usoare decat greutatea propriu zisa a drumului suspendat. Prin urmare, devierea de la forma parabolei este extrem de mica. Fie O centrul podului. Fie Ox axa drumului, orientata spre dreapta, si Oy axa de simetrie a cablului de sustinere, orientata in sus. Fie a distanta dintre cablurile de suspendare. Fie (xi , yi ) coordonatele punctului Pi de prindere a cablului de a a suspendare i de cablul de sustinere. Astfel, x1 = a 2 , x2 = 2 + a, x3 = 2 +2a, . . . , xi = a 2 + (i 1)a. Primul segment, situat la stanga de punctul P1 , este orizontal. Fie T0 forta de tensiune in acest segment. Fie 1 , 2 , . . . , i1 unghiurile dintre axa orizontala Ox si segmentele P1 P2 , P2 P3 , . . . , Pi1 Pi , si e T12 , T23 , . . . , Ti1,i fortele de tensiune din ecare din aceste segmente. Forta de greutate in ecare punct este F si este orientata in jos. Punctul P1 este in echilibru sub actiunea a trei forte: F orientata in jos, T0 orientata orizontal la stanga si T12 orientata spre dreapta-sus sub unghi 1 fata de axa Ox. Prin urmare: T12 sin 1 = F T12 cos 1 = T0
F De aici rezulta tg 1 = T . De asemenea TF = sin 1 . 0 12 Punctul P2 este in echilibru sub actiunea a trei forte: F orientata in jos, T12 orientata in stanga-jos sub unghi 1 fata de axa Ox si T23 orientata spre dreaptasus sub unghi 2 fata de axa Ox. Prin urmare:

T23 sin 2 = F + T12 sin 1 T23 cos 2 = T12 cos 1

sin 1 F 2F De aici rezulta tg 2 = T12 cos 1 + tg 1 = cos 1 + tg 1 = 2 tg 1 = T0 . De cos 2 12 asemenea TF = sin 2 T T23 sin 1 = sin 2 cos 1 sin 1 = cos 2 (tg 2 tg 1 ) = 23 cos 2 tg 1 . Punctul P3 este in echilibru sub actiunea a trei forte: F orientata in jos, T23 orientata in stanga-jos sub unghi 2 fata de axa Ox si T34 orientata spre dreaptasus sub unghi 3 fata de axa Ox. Prin urmare:

T34 sin 3 = F + T23 sin 2 T34 cos 3 = T23 cos 2

F 3F De aici rezulta tg 3 = T23 cos 2 + tg 2 = tg 1 + tg 2 = 3 tg 1 = T0 . De T23 cos 3 asemenea TF = sin sin = sin 3 2 3 T cos 2 sin 2 = cos 3 (tg 3 tg 2 ) = 34 34 cos 3 tg 1 .

20

Repetand rationamentul, obtinem tg i = i tg 1 = iF T0 . Acum putem calcula coordonatele punctelor Pi . Punctul P1 are x1 = y1 = b. Atunci: xi = xi1 + a yi = yi1 + a tg i1 Prin urmare: xi = a 2 + (i 1)a yi = b + a(tg 1 + + tg i1 ) = b +
aF T0 (1

a 2

si e

+ 2 + + (i 1)) = b +

aF T0

i(i1) 2

Exprimand din prima ecuatie i in functie de xi si substituind in a doua ecuatie obtinem:

1 xi 1 i aF ( x a 2 )( a + 2 ) yi = b + T0 2 2 aF xi 1 = b+ ( 2 ) 2T0 a 4 F 2 aF = xi + (b ) 2aT0 8T0

Adica toate punctele (xi , yi ) verica ecuatia parabolei: y= . Forta de tensiune T0 din segmentul central al cablului de sustinere poate exprimata in functie de inaltimea h a punctului Pn unde cablul de sustinere trece n(n1) peste stalpul de sustinere. Din h = yn = b + aF obtinem: T0 2 T0 = n(n 1)aF 2(h b) aF F 2 x + (b ) 2aT0 8T0

Forma cablurilor suspendate sub propria greutate

In natura, sar si in arhitectura si inginerie, exista multe aplicatii ale unei curbe renumite, numita catenara, care pot privite ca aproximari ale parabolelor. Mai exact, exista o legatura foarte precisa intre cele doua curbe. In timp ce un pod suspendat de un cablu de sustinere i va conferi acestui forma unei parabole, un cablu suspendat sub greutatea sa va c ap ata forma unei catenare. Acest fapt rezulta din echilibrul fortelor. Astfel, o constructie sub forma de catenara va stabila. In antichitate si evul mediu, cand formul exacta a catenarei
21

Figura 21: Cel mai simplu exemplu de catenara: catena in limba latina inseamna lant

Figura 22: Parabola y = x2 (albastru) comaprativa si catenara y =

1 (cosh(x) (cosh(1)1)

1) (rosu)

nu era cunoscuta, arhitectii si inginerii aveau multe batai de cap pentru a asigura stabilitatea fortelor dintro constructie. Cei mai buni dintre ei, care cunoasteau fenomenul zic, dar nu aveau formula matematica, obtineau desenul curbei prin suspendarea unui lant sub greutatea sa si apoi il trasau la o scara mai mare. Astazi, se pot construi arce (sub forma de catenare inversate) foarte inalte de o stabilitate foarte ridicata. Totodata, cunoasterea formulei permite calcularea imediata a lungimii de cablu necesar, de exemplu pentru retelele de transmisiune a curentului electric sau pentru transportul furnicular (cu telecabina) in munt i. In timpul constructiei podurilor suspendate, cand cele doua cabluri de sustinere sunt xate, ecare din ele capata forma catenarei. La urmatoarea etapa, cand de ele se agata si drumul, forma se schimba si devine parabola. Astfel se poate cunoaste exact ce lungime de cablu e nevoie si cu cat vor trebui stranse cablurile odata ce se prinde si drumul.

22

Figura 23: Fortele ce determina catenara (in tentiune)

Figura 24: Fortele ce determina catenara (in compresiune)

Denit ie. Catenara se numeste curba ce reprezinta gracul funct iei cosinus hiperbolic: e x + e x y = cosh(x) = 2 In restul sectiunii vom demonstra proprietatea enuntata la inceput. Asupra unei portiuni foarte mici a cablului suspendat (e punctul acesta situat la dreapta axei de simetrie) actioneaza trei forte: doua de tensiune (una indreptata spre stanga-jos si alta spre dreapta-sus) si forta de gravitatie. Aceste forte insumate trebuie sa ne dea zero pentru ca cablul sa se ae in echilibru. Fie f (x) functia cautata. Lungimea unui segment foarte mic (de lungime x) al curvei este data de 1 + f (x)2 x. Prin urmarea forta de gravitatie ce actiioneaza ascupra acestui segment este g 1 + f (x)2 x, unde este densitatea liniara a cablului. Pe de alta parte e T tensiunea in cablu. Atunci componenta verticala a rezultantei celor doua forte de tensiune care actioneaza asupra segmentului este
23

Figura 25: Arcuri parabolice sau catenare sunt adesea folosite in arhitectura si ingineria constructiilor pentru ca asigura echilibrul fortelor si prin urmare constructiile sunt mult mai stabile

Figura 26: Firele dintre stalpii de electricitate au forma catenarei

T (f (xi+1 ) f (xi )), unde xi si xi+1 sunt capetele segmentului nostru de lungime x. Egaland cele doua forte si trecand la limita obtinem o ecuatie diferentiala de gradul 2, necunoscuta careia este functia f (x): f (x) = g T 1 + f (x)2

Este acum elementar sa vericam ca functia y = f (x) = g T cosh x g T

este o solutie a acestei ecuatii, unde , g si T sunt constante.

24

Figura 27: Gateway Arch din St. Louis, Missouri, SUA, 192 metri a fost proiectata sa aiba forma cea mai stabila: catenara

Bibliograe
[1] . S. Petrov, Vis qie mosty , Kvant (1985), no. 8, p. 22-24
edu/EMAT6680Fa08/Wisdom/EMAT6690/Parabolanjw/ reectiveproperty.htm

[2] Nathan Wisdom, Reective property of a parabola, http://jwilson.coe.uga. [3] Hanging With Galileo, http://whistleralley.com/hanging/hanging.htm [4] http://hexdome.com/essays/catenary domes/index.php [5] http://en.wikipedia.org/wiki/Catenary [6] http://en.wikipedia.org/wiki/Parabola [7] http://en.wikipedia.org/wiki/Paraboloid [8] http://en.wikipedia.org/wiki/Rotating furnace [9] http://en.wikipedia.org/wiki/Ruled surface

25