Sunteți pe pagina 1din 7

Tulburarea Obsesiv- Compulsiva

1. Ce este tulburarea obsesiv compulsiva (TOC)? Tulburarea obsesiv- compulsiva face parte din categoria tulburarilor de stres si ca urmare a incidenei sale crescute, ocupa locul 4 printre tulburrile psihice. Este un tip de tulburare de anxietate caracterizata prin prezenta unor obsesii sau compulsii pe care copilul se simte incapabil sa le controleze rational si care interfereaza cu activitatile cotidiene. Apar obsesii repetate, ganduri nedorite, compulsiile sunt recurente si se manifesta dorinta de a face anumite lucruri in mod repetat pentru a bloca gandurile care ii infricoseaza. Aceste comportamente sunt menite sa diminueze anxietatea cauzata de gandurile obsesive. Spre deosebire de adulti, copii nu au abilitatile cognitive necesare sau experienta de viata pentru a recunoaste faptul ca obsesiile sau compulsiile sunt excesive sau nerezonabile. Tulburarea obsesiv- compulsiva este o tulburare de internalizare-externalizare deoarece conflictul este interior, dar subiectul il exteriorizeaza.

2. Care este cauza TOC? Se considera ca tulburarea are la origini o cauza neurologica. Mai multi cercetatori au descoperit ca tulburarea obsesiv compulsiva este asociata cu deficienta serotoninei din creier. Serotonina acioneaz ca neurotransmitor; intervine n producerea somnului, n procese mintale i afective (depresie i anxietate, tulburare obsesiv-compulsiv) Afectiunea se declanseaza si pe linie ereditara, apare la copii ai caror membri ai familiei au aceasta tulburare.

3. Care sunt copiii expusi riscului pentru tulburare obsesiv compulsiva? Aceasta afectiune afecteaza cam 3% din populatie, aproximativ un milion dintre ei fiind copii si adolescenti. Acestia sunt afectati in functie de 3 crtiterii:

Varsta 2% dintre copii diagnosticati au varste cuprinse intre 7 si 12 ani; afectiunea a mai fost raportata adesea la copii cu varsta prescolara; Sex apare mai frecvent la baietei decat la fetite; Ereditate 20% dintre copiii care fac aceasta tulburare mai au in familie cel putin un membru care sufera de aceeasi tulburare.

4. Care sunt simptomele acestei tulburari si care sunt cele mai frecvente tipuri de comportament?

Simptomele pot sa apara si sa dispara in mod repetat. Nu au o frecventa anume. Adesea nu exista o relatie logica intre obsesie sau compulsii si temerile concepute pentru a le compensa:

Obsesii frecvente : Teama constanta, irationala de murdarie, germeni, contaminare Preocupare excesiva legata de ordine, arnajare, simetrie Frica ca anumite ganduri sau imagini negative ar provoca rau personal sau persoanei iubite Preocupare de a pierde sau a arunca obiecte cu valoare mica Preocuparea exagerata in a nu face rau accidental sau intentionat unei alte persoane Preocuparea exagerata asupra sigurantei celorlalti Imagini sexuale sau religioase dezgustatoare Frica de a fii irational sau exagerat Performante scolare scazute brusc; Ipohondria frica exagerata de boli;

Compulsii frecvente

Apare spalarea excesiva pe maini, aspect de maini crapate; folosirea in exces a sapunului, prosopului si detergentilor; Facerea si refacerea obsesiva a aceleiasi teme pentru acasa in incercarea de a fi perfecta; imposibilitatea de a finaliza anumite lucrari rescrierea lor constanta cu impresia ca niciodata nu este suficient de buna; Repetarea excesiva a unor ritualuri uzuale (punerea si repunerea hainutelor in sifonier de mai multe ori, a jucariilor etc.); Verficarea constanta a dulapurilor si usilor (frica ca niciodata nu inchide usa suficient de bine, ca usa de la dulap nu sta bine inchisa etc.).

Repetarea : persoana respectiva nu se poate opri din a repeta un nume, fraza, catec etc

Copilul cu TOC este adesea rusinos, manifesta un respect exagerat, este perfectionist si uneori poate manifesta accese de furie, ca forma de ascundere a unei neputinte a lui.

5. Cum se pune diagnosticul? Copilul meu se spala pe maini de cate ori atinge un obiect, fetita mea verifica tot timpul daca nu cumva este un hot sub pat. Am putea fi tentati sa spunem: jocuri ale copilariei, si sa zambim. Cum ne dam seama daca este cazul sa ne ingrijoram pentru aceste comportamente ale copilului nostru, sau sa radem de ele si sa le consideram simple jocuri repetitive?

Este posibil ca si copilul tau sa sufere de tulburarea obsesiv-compulsiva daca:


are o stima de sine scazuta nu se poate concentra in timpul unei activitati ii este teama sa nu piarda un membru al familiei din cauza unei boli sau a unui fenomen natural are probleme de socializare nu poate sta linistit sau in acelasi loc pentru o perioada medie sau indelungata are obiceiul de a isi verifica temele de mai multe ori isi pune jucariile intr-o anumita ordine si este vizibil deranjat cand ordinea respectiva nu este respectata refuza sa mearga la scoala sau gradinita dispare din camera si reapare fara nici un motiv aparent (poate fi un semn ca se duce in alta parte cu scopul de a savarsi un ritual) petrece mult timp in baie (poate verifica apa, se poate spala pe maini in mod excesiv din cauza fricii de contaminare, etc.) are numere norocoase sau nenorocoase si daca se intampla sa vada numarul cu ghinion afisat undeva, are o reactie de panica sau tristete exagerata

In general, diagnosticul TOC se pune pe baza simptomatologiei manifeste. Totusi, ele trebuie sa respecte anumite conditii pentru a putea fi incadrate in acest diagnostic:

obsesiile si compulsiile trebuie sa fie severe si frecvente (suficient incat sa consume cel putin 1 ora pe zi); trebuie sa interfereze cu calitatea vietii si cu rutina copilului

manifestarile lui sa ii deranjeze pe cei din jur.

. Este important sa se tina cont de varsta copilului pentru a se putea face o diferenta clara intre ceea ce se poate numi obsesie, compulsie sau comportament normal pentru varsta respectiva. De exemplu, in jurul varstei de 2 ani, copiii pot refuza in mod sistematic spalatul si dusul la culcare. Intre varstele de 3 si 5 ani, nu este neobisnuit ca un copil sa puna aceeasi intrebare de mai multe ori, sau sa vrea sa i se citeasca din aceeasi carte de povesti. Intre varstele de 5 si 12 ani, multi copii au tendinta de a crede in superstitii. Unii copii si adolescenti prefera sa colectioneze anumite obiecte, sau pot deveni foarte interesati de anumite filme, desene animate, persoane sau personaje (actorul preferat sau eroul unei benzi desenate). La copii, aceasta tulburare poate fi asociata cu tulburari de invatare sau de comportament. De exemplu, un copil cu obsesie pronuntata pentru ordine si simetrie, va pierde foarte mult timp efectuandu-si lectiile, in asa fel incat sa faca acest lucru perfect. Din acest motiv, de multe ori va merge la scoala cu o parte din lectii neefectuate, obtinand rezultate slabe. Simptomele tulburarii obsesiv- compulsive la copil si adolescent sunt aproape identice cu cele ale adultului. In mod normal, intre 4 si 8 ani, copiii pot avea obiceiuri care persista in timp ,acela de a pasi intr-un anume fel pe caldaram sau de a-si aranja jucariile preferate,mai tarziu isi aranjeaza cu scrupulozitate cartile si caietele,isi face si reface ghiozdanul.Daca aceste particularitati devin persistente,exagerat de frecvente si-i modifica existenta deranjandu-i pe cei din jur,inseamna ca ne confruntam cu debutul tulburarii obsesiv-compulsive care se situeaza de obicei in jur de 10-12 ani. Ideile obsesive sunt mai putin frecvente, de obicei debutul se face cu manifestari cu caracter repetitiv si de ritual. Treptat, familia observa ca baietelul( de obicei tulburarea obsesiv- compulsiva este mai frecventa la sexul masculin) sta mai mult timp in baie si se spala de mai multe ori pe maini de frica microbilor. Seara, la culcare, atinge de mai multe ori patul sau face cativa pasi pe loc in fata patului, aranjeaza si rearanjeaza hainele. Urcarea in pat si culcarea pot dura astfel minute in sir.

6. Cum se trateaza tulburarea obsesiv compulsiva la copii? Cea mai de succes forma terapeutica pentru copii in caz de TOC este combinarea medicatiei cu psihoterapia. Medicatia ajuta la mentinerea sub control a unor simptome, iar psihoterapia are rolul de a-i ajuta pe copii sa invete sa isi schimbe gandurile si sentimentele. Psihoterapia cognitiv-comportamentale i ajut pe copii s nvee schimbarea gndurilor i sentimentelor. Pentru a fi de succes este adesea combinat cu rspunsul de prevenire, n care ritualurile copilului sau comportamentele de evitare sunt blocate. De exemplu, un copil care se teme de murdrie trebuie s rmn n contact cu obiect murdar, dar de asemenea, nu trebuie s li se permit s se spele n mod repetat. Exista, de asemenea, o serie de alte forme de terapie capabile sa gaseasca cauzele acestei tulburari si sa actioneze pentru inlaturarea simptomelor. De aceea este bine, ca atunci cand remarcati, la copil, simptome ingrijoratoare, care depasesc parametrii unei preocupari normale pentru anumite idei sau comportamente, sa evitati incercarile de a le remedia prin metode drastice, luptandu-va cu simptomele, deoarece exista riscul de a le accentua. Un specialist poate, in urma unei evaluari, sa aprecieze obiectiv daca este vorba despre o tulburare si sa intervina in sensul corectarii acesteia. Recuperarea este un proces indelung si greoi, la care trebuie sa participe intreaga familie. Cu cat membrii familiei inteleg mai multe despre aceasta afectiune, despre modul ei de manifestare si de faptul ca micutul lor nu are nicio vina pentru modul in care se comporta, cu atat il vor putea sustine si ajuta sa controleze mai usor afectiunea. Multimedia a devenit un instrument extrem de folositor n tratamentul afeciunilor psihice. n acest sens se folosesc programe de realitate virtuala i, recent, creaii audiovizuale (filme). Dupa 1990, cinema-terapia este tot mai des ntrebuinat n consilierea psihologica i psihoterapie. Pentru a demonstra rolul multimedia n tratamentul unor tulburri psihice, respectiv tulburarea obsesiv compulsiv i fobia specific, s-au creat n scop terapeutic dou instrumente multimedia originale: filmul Dac nu ar trebui. Cercetarea de fa a avut drept scop: evaluarea impactului pe care instrumentul multimedia creat, Dac nu ar trebui, l are asupra pacienilor cu tulburare obsesiv compulsiv sau fobie specific, a modului n care acest instrument a fost apreciat i considerat util de ctre pacieni, i n ce msur cei vizai s-au identificat cu cele dou personaje. Evaluarea s-a efectuat pe baza unui protocol realizat n acest scop, constnd din: completarea unor chestionare i seturi de ntrebri, determinri ale frecvenei pulsului, aprecieri privind mimica pacienilor, n intenia ca acest protocol s constituie un pas n vederea utilizrii cinematerapiei n edine speciale de psihoterapie Testarea realizat a demonstrat faptul c produsul multimedia Dac nu ar trebui a avut o influen asupra copiilor diagnosticai cu tulburare obsesiv compulsiv sau fobie specific. nregistrrile video realizate au fost foarte importante deoarece au permis

monitorizarea valorilor pulsului copiilor, care a demonstrat existena unei anumite influene ntre modificrile valorilor acestuia i diferitele momente ale vizionrii filmului.

Activitati propuse parintilor pentru a ameliora simptomele: 1. Pentru a evita teama de a nu pierde un membru al familiei din cauza unei calamitati, parintii pot ajuta copii si lucra impreuna cu ei la strategii de confruntare si depasire a acestor tipuri de pericole (simulari de incendii,cutremure,etc)pentru a da copilului senzatia de control asupra situatiilor. 2. Parintii pot antrena copiii in completarea unui jurnal zilnic in care acestia sa specifice obsesiile si compulsiile cu care se confrunta de-a lungul zilei, insistand pe factorii declansatori, momentul aparitiei, frecventa lor, etapele si momentul incetarii, dar si tehnici de calmare si linistire a copilului folosite. Astfel, parintele poate stabili care sunt tehnicile cele mai eficiente de calmare pentru copilul lui. 3. Pe baza jurnalului tinut zilnic, parintele va antrena copilul in discutii referitoare la etapele episoadelor obsesiv- compulsive, incercand sa identifice cauzele declansatoare si sa i le prezinte copilului ca fiind lipsite de pericol. Spre exemplu, in cazul in care un copil are un episod obsesivcompulsiv si repeta activitatea de facere a ghiozdanului, parintele poate fi alaturi de copil din momentul in care acesta incepe sa isi faca ghiozdanul, intarindu-i acestuia convingerea ghiozdanului bine facut si prin aceasta ridicandu-i si stima de sine. De asemenea, pentru a marca o activitate incheiata cu succes, copilul si parintele pot atasa ghiozdanului un sticker sau un breloc ca simbol universal folosit de copil pentru fiecare activitate realizata o data si bine.

S-ar putea să vă placă și