P. 1
Diploma - Www.tocilar.ro

Diploma - Www.tocilar.ro

|Views: 14|Likes:
Published by Ion Chilian

More info:

Published by: Ion Chilian on Apr 29, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/09/2013

pdf

text

original

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modalitati de dobandire si forme de aparare a dreptului de proprietate

CAPITOLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE – NOŢIUNI INTRODUCTIVE – SECŢIUNEA I PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. PROPRIETATEA ŞI DREPTUL DE PROPRIETATE 1.1. NOŢIUNE

Apărută odată cu însăşi apariţia omului pe pământ, proprietatea a stat şi stă la baza dezvoltării societăţii omeneşti. Nu poate exista viaţă socială fără producerea celor necesare traiului, iar orice producţie are ca premisă esenţială şi indispensabilă însuşirea de către producător a bunurilor necesare acestei producţii1. Deci, ca relaţie economică, proprietatea a apărut odată cu societatea şi, în atare situaţie, existenţa celor două entităţi este interdependentă, neputându-se concepe societate fără proprietate şi nici proprietate fără societate. În primul rând, proprietatea poate fi definită ca o instituţie a economiei, ca o categorie economică, întrucât este o condiţie indispensabilă a producţiei de bunuri. Privită din acest punct de vedere, proprietatea apare ca „o relaţie istoriceşte determinată, care ia naştere în legătură cu însuşirea şi stăpânirea de către oameni a bunurilor materiale, în primul rând a mijloacelor de producţie” 2. Prin prisma conceptului economic, proprietatea apare ca fiind condiţia fundamentală, sine qua non de existenţă a oricărei societăţi. Aşadar, înainte de a fi un drept, proprietatea este o realitate economică şi socială. Asumarea calităţii de stăpân al unui lucru, dispunerea de acesta după bunul plac pentru
1 2

C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 26 Dicţionar de Economie Politică, Ed. Politică, Bucureşti, 1974, p. 649-650.
Pagina 1 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

satisfacerea nevoilor proprii, afirmarea acestor prerogative faţă de terţi, cărora li s-a pretins să le recunoască şi să le respecte, s-au născut înaintea dreptului. Aproprierea unui bun de către o persoană, puterile pe care aceasta le exercită asupra bunului, raporturile ce se pot stabili între persoane cu privire la bunuri, în scopul satisfacerii nevoilor proprii, dar şi cele specifice comunităţii din care face parte, nu sunt invenţii ale legiuitorului. Acesta nu a făcut decât să sistematizeze, să organizeze raporturile de proprietate născute anterior, în acord cu ceea ce s-a considerat a fi interesul dominant al societăţii situate pe o anumită treaptă a evoluţiei sale. Proprietatea, ca relaţie economică şi socială, a constituit astfel premisa naşterii dreptului de proprietate. Ea a devenit un astfel de drept de îndată ce a intrat în atenţia autorităţii statale şi a făcut obiectul reglementărilor edictate de acesta. Anterior acestei reglementări, proprietatea era mai puternică, în sensul că exercitarea sa de către stăpânul bunului nu cunoştea alte limitări decât cele consimţite prin respectarea tradiţiilor comunităţii căreia acesta îi aparţinea. Astfel, în orânduirea comunei primitive, omul şi-a însuşit primele bunuri de câte ori a avut nevoie, aşa cum le-a găsit în natură. Însuşirea exercitată de unul a fost încet recunoscută de alţii. Dacă unul a produs ceva ce reprezenta mai mult decât îi era necesar şi a constatat că altcineva a produs alte bunuri care îl interesau, s-a ajuns la schimb, apoi la piaţă, apoi la organizarea socială care a însemnat o anumită specializare a activităţii umane prin diviziunea muncii. Membrii comunităţilor umane în curs de formare s-au recunoscut între ei sau, la scara comunităţii, între ele, ca proprietari de bunuri. Sau, altfel spus, puterea exercitată de cineva asupra bunului său a trebuit recunoscută de ceilalţi. Proprietatea s-a transformat în relaţie socială de însuşire, iar când această relaţie socială a fost cuprinsă în norme juridice - de la cutumă până la norma edictată de entitatea care a ajuns s-o ordoneze, s-o reglementeze, anume statul - ea a devenit raport juridic, adică drept de proprietate. Desigur, acest proces s-a petrecut lent şi diferit de la o comunitate la alta. Esenţa lui, însă, rămâne aceeaşi: transformarea relaţiei sociale de proprietate într-un raport juridic cu toate consecinţele ce decurg de aici. Reglementarea proprietăţii şi transformarea sa în drept de proprietate a adus cu sine şi o serie de limitări, statul arogându-şi poziţia de exponent al interesului general al societăţii şi edictând reguli precise pentru exercitarea sa. În acelaşi timp, proprietatea a fost întărită prin garantarea dreptului de proprietate şi posibilitatea apărării sale faţă de eventualele încălcări ale acestuia de către terţi.

Pagina 2 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Proprietatea nu putea rămâne în afara sferei de reglementare a dreptului, pentru că ea reprezintă premisa oricărei activităţi economice, adică premisa funcţionării motorului oricărei societăţi, iar finalitatea dreptului este tocmai aceea de a organiza şi asigura funcţionarea societăţii. Deşi existenţa a priori a proprietăţii ca entitate economică faţă de forma juridică, adică faţă de dreptul de proprietate, nu este contestată, totuşi cele două nu pot fi despărţite, putându-se afirma că prin apariţia dreptului de proprietate s-a dat o haină juridică relaţiei economice de proprietate, în sensul că însuşirea, aproprierea bunurilor materiale a devenit un drept de însuşire, de apropriere, sancţionat şi întărit prin puterea de constrângere a statului1. Autorii Gh. Fekete şi Ioan Zinveliu surprind relaţia dintre proprietate ca noţiune economică şi proprietatea în sens juridic, care este sinonimă cu dreptul de proprietate. Astfel, în concepţia autorilor, „proprietate este forma fundamentală a relaţiilor de producţie. Întrucât producţia a trebuit să existe şi va trebui să existe întotdeauna, indiferent de faptul că societatea este scindată în clase antagoniste sau formată din clase aliate şi prietene, proprietatea trebuie considerată o categorie veşnică. Proprietatea trebuie să existe în orice orânduire socială. Dreptul de proprietate presupune existenţa statului şi a dreptului pe care acesta îl creează, deoarece dreptul de proprietate nu este altceva decât o relaţie de proprietate reglementată prin norme de conduită stabilite şi sancţionate de puterea de stat”1. Din punct de vedere juridic, termenul de proprietate are mai multe înţelesuri şi anume: În sens larg, proprietatea desemnează atât dreptul de proprietate (mobiliară sau imobiliară), cât şi alte drepturi reale2; Uneori, legislaţiile moderne întrebuinţează cuvântul proprietate în acest sens, căci se vorbeşte despre proprietatea mobiliară şi imobiliară, de proprietatea unui uzufruct, de proprietatea unei creanţe sau de proprietatea numelui, de proprietatea inventatorului asupra invenţiei sale, de proprietatea artistului asupra operei sale, de proprietatea literară, industrială sau comercială., adică de proprietatea incorporală. În parte, aceste formule nu acoperă natura şi caracterele dreptului de proprietate. Cu privire la această întrebuinţare a noţiunii de proprietate, C Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu şi Al Băicoianu afirmau „[…] noţiunea şi numele de proprietate au fost extinse şi la bunuri necorporale. Astfel, se vorbeşte de proprietatea unei creanţe , de peoprietatea intelectuală şi chiar de proprietatea numelui. Cu alte cuvinte, se vorbeşte de proprietatea unui drept. Dacă luăm aici cuvântul „proprietate” în
C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 521 GH. Fekete, Ioan Zinveliu, Drept civil. Drepturile reale, EDP, Bucureşti, 1969, p. 12 2 G N Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Imprimeria Văcăreşti, Bucureşti, 1947, p. 237
1 1

Pagina 3 din 137

dar numai acele relaţii de apropriere care sunt reglementate prin lege capătă caracterul de raport juridic de proprietate. care reprezintă ansamblul normelor juridice privitoare la proprietate. Ed Actami. Ed Rosetti. în sens obiectiv dreptul de proprietate este o instituţie juridică. ca noţiune economică. 2001. În sens de obiect al dreptului de proprietate. care constituie o categorie a drepturilor patrimoniale. Al Filipescu. 80. Bucureşti. Filipescu. dreptul de proprietate […] este […] dreptul fundamental care comandă şi determină conţinutul şi înfăţişarea tuturor celorlalte drepturi reale şi ale raporturilor de obligaţii”1. facultatea de a uza şi a dispune de un drept în mod exclusiv. proprietatea. Din punct de vedere economic. tot astfel. În acest sens este întrebuinţat şi de legiuitor în Codul civil. fiind un drept real. 480. adică cea care priveşte bunurile corporale4. 614. Termenul de proprietate are şi un sens restrâns. 528. În alcătuirea patrimoniului. pur şi simplu. cursuri si referate postate de utilizatori. întrucât de însăşi existenţa acestuia depinde existenţa tuturor celorlalte drepturi patrimoniale. 589.ro ! Arhiva online cu diplome. Drepturile reale. 44. p. dreptul de proprietate în sens subiectiv. dreptul de proprietate ocupă un loc primordial. consum). În acest sens este folosit de dispoziţiile art. 620. Cod civil şi „reprezintă întrebuinţarea sa vulgară”5. sensul său exact. EDP. fiind ea însăşi un drept asupra unui lucru. Capitant. 1969. ne lovim de o adevărată curiozitate gramaticală. Prin urmare. art. Într-o altă opinie6. Ioan Zinveliu. Bucureşti. extensiunea aceasta trebuie privită numai ca o simplă metaforă. repartiţie. dreptul de proprietate este utilizat în două sensuri: dreptul de proprietate în sens obiectiv. relaţii reglementate de norme sociale specifice diferitelor epoci istorice.Vizitati www. termenul desemnează bunul asupra căruia poartă dreptul de proprietate. 2000. de proprietate corporală. În concluzie. „după cum economic producţia este procesul fundamental şi iniţial. 12. 6 Gh Fekete. după cum spunea H. 5 Ovidiu Ungureanu. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale . 4 Pagina 4 din 137 . Drept civil. orice raport de însuşire a unor bunuri constituie un raport de proprietate. p. I. Bucureşti.tocilar. iar „proprietar” înseamnă titular al dreptului”3. p. care determină conţinutul şi înfăţişarea celorlalte procese economice (circulaţie. proprietatea unui drept ar însemna un drept asupra unui drept. aici cuvântul „proprietate” este întors de la înţelesul său exact şi înseamnă. Aşadar. Curs practic. În realitate. Drept civil. într-adevăr. Altfel spus. propriu. P. Drepturile reale. prin proprietate se înţelege totalitatea relaţiilor dintre oameni privind însuşirea bunurilor.

tocilar. Curs de drept civil român. în art. Cartea Românească. art. 1. 1 2 Pagina 5 din 137 . Bucureşti. mai mult chiar. Legiuitorul român defineşte. Ed.Vizitati www. afară de excepţiile fixate prin lege sau convenţie2. op. cu lucrul într-un mod natural sau artificial. El este un drept de tip real. p. mobil sau imobil. 51 George Plastara. 482 precizează că „proprietatea unui lucru. Dreptul de proprietate este cel mai important şi mai amplu drept real. 122. p. I Rosetti Bălănescu. sociologic şi juridic. majoritatea autorilor consideră aceste critici neîntemeiate. vol II. deoarece conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor pe care legea i le recunoaşte2. Este dificil de dat o definiţie completă unui fenomen atât de complex ca dreptul de proprietate. s-a considerat că dreptul de proprietate este „cel mai întins dintre toate drepturile reale şi cel mai complet dintre toate drepturile subiective”.” Completând aceste prevederi.. DEFINIŢIA LEGALĂ ŞI DEFINIŢII DOCTRINARE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În toate lucrările din literatura juridică consacrate materiei drepturilor reale. Jean Carbonnier citat de Ovidiu Ungureanu în Drepturile reale. acesta reprezintă un concept deosebit de complex. însă în limitale determinate de lege. cursuri si referate postate de utilizatori. în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. 480 Cod civil. dreptul de proprietate ca fiind „dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte ca accesoriu. el este „prototipul” drepturilor reale. dar „nu toate criticile ce i s-au adus sunt la fel de justificate” 3. p. Această definiţie cuprinsă în art. Într-o altă opinie1. se recunoaşte faptul că. 1. Al Băicoianu. prin drept real înţelegând puterea juridică exercitată direct asupra unui lucru şi care permite de a reţine în tot sau în parte din utilităţile sale economice. În literatura de specialitate. care absoarbe toate utilităţile lucrului sau bunului şi nu are ca limită decât lucrul însuşi3.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de proprietate a fost caracterizat ca „un drept în virtutea căruia o persoană poate să facă dintr-un lucru tot ce doreşte. 480 Cod civil a fost criticată din mai multe puncte de vedere. …???.2. cit. 3 C Hamangiu. o completă libertate de acţiune fiind recunoscută proprietarului asupra lucrului care face parte din dreptul său de proprietate. cu multiple semnificaţii de ordin istoric. aflat întro permanentă evoluţie. Ed. Curs practic.

Bârsan. I Rosetti Bălănescu. p. Lumina Lex. Dimpotrivă. O astfel de abordare a dreptului de proprietate. Această opinie a fost criticată2. definirea dreptului de proprietate nu este posibilă fără evidenţierea atributelor ce îi alcătuiesc conţinutul. Ed. cit.tocilar. 1. de folosinţă şi de posesie. În legătură cu aceasta. Al Băicoianu. 1996. Astfel. respectiv caracterul său absolut şi exclusiv1. au considerat unii autori4. Pop. respectiv conţinutul social-economic. deşi nu conţine expres decât acel atribut care este esenţial pentru existanţa sa dreptul de dispoziţie. 482 Cod civil. nu surprinde esenţa lui. C. definiţia dată drptului de proprietate cuprinsă în Codul civil este criticată pentru faptul că ar fi incompletă. în definiţia pe care Codul civil o dă dreptului de proprietate este cuprins numai unul din atributele sale şi anume dreptul de dispoziţie. definiţia oferită de Codul civil cuprinde elementele esenţiale. 4 Pagina 6 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. C. i s-a imputat legiuitorului că în loc să definească dreptul de proprietate prin natura lui. Lumina Lex. sub aspectul exigenţelor sale logice. Lumina Lex. Astfel. deoarece dreptul de dispoziţie le implică şi pe celelalte două drepturi. 255. 2002. 31. op.fiind ilustrat de textul art. Drept civil. punând un accent mai mare pe celelalte două. întrucât nu precizează în mod expres toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate.un alt atribut . Într-o altă opinie. p. 1 G N Luţescu. unii autori apreciază că dreptul de proprietate este definit în art. op.Vizitati www. Bucureşti. îl defineşte mai mult prin atributele ce alcătuiesc conţinutul său juridic. 5 C Hamangiu. 34. Majoritatea autorilor5 au considerat această critică neîntemeiată.. 2 Dumitru Lupulescu. deoarece nu este nici o greşeală în a defini dreptul de proprietate prin atributele ce-i alcătuiesc conţinutul. prin referire la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate. Bucureşti. cit. Bucureşti. Ed. s-a arătat că. Ed.usus şi abusus .. Drepturile reale principale. deoarece prin expresia „de a se bucura de bun” sunt desemnate dreptul de folosinţă şi de posesie. cursuri si referate postate de utilizatori. De asemenea definiţia legiuitorului ignoră unul din caracterele esenţiale ale dreptului de proprietate şi anume perpetuitatea. Dintr-un alt punct de vedere. D Lupulescu. p. Aşadar. 20. L. a tuturor prerogativelor imaginabile pe care o persoană le poate avea cu privire la un bun. 2002..fructus . p. definirea dreptului de proprietate se poate rezuma la un singur termen care să includă toate atributele lui: „dreptul de proprietate este dreptul de a dispune de lucrul care face obiectul său”. 20. Drepturile reale principale. în literatura de specialitate. cit. Drept civil. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. p. evocând existenţa în mâinile titularului dreptului de proprietate. Stătescu. 480 Cod civil numai prin unele din atributele sale . op.

la golirea de conţinut a prerogativelor dreptului de proprietate. 3 din acelaşi act normativ. are un caracter absolut. totuşi . ci şi asupra împrejurării că titularul poate exercita oricare dintre prerogativele conferite. p. 2000. Legea va putea. posibilitatea limitărilor aduse prin lege fiind ea însăşi limitată de împrejurarea că dreptul de proprietate este şi o categorie constituţională. în sensul că. 19. fiind un drept real. Dreptul de proprietate. Nu trebuie văzută nici o contradicţie între caracterul absolut al dreptului de proprietate şi cerinţa ca el să fie exercitat în limitele stabilite de lege. ci tuturor drepturilor civile.din cuprinsul definiţiei în care este folosit termenul „absolut”. Nu se va ajunge însă. Bucureşti. în acest fel. 31/1954. astfel. 1 Pagina 7 din 137 . precum şi în plenitudinea libertăţii de exercitare a acestui drept. Definiţia legală a mai fost criticată pentru faptul că ar cuprinde o contradicţie în proprii termeni pe care îi cuprinde. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . după ce se spune că dreptul de proprietate este un drept absolut. după ce se prevede că drepturile civile sunt ocrotite de lege. All Beck. Ed. se face precizarea că se exercită „în limitele determinate de lege”. adică este opozabil tuturor. Cu alte cuvinte. Ele dau expresie juridică modului în care titularul dreptului de proprietate a înţeles să şi-l exercite. reprezintă mijloace juridice extrem de eficiente de exercitare a însuşi dreptului de proprietate. dar şi să le impună un anumit conţinut.tocilar. Chiar dezmembrămintele dreptului de proprietate. Doar titularul dreptului de proprietate este în plenitudinea tuturor atributelor ce-i alcătuiesc conţinutul juridic. cursuri si referate postate de utilizatori. potrivit legii şi regulilor de convieţuire socială. aşa cum se prevede în mod expres în art. erga omnes3. fără a fi nevoit să ceară concursul nici unei alte persoane. însă numai în limitele stabilite de lege.ro ! Arhiva online cu diplome. potrivit căruia drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale. titularul dreptului de proprietate este singurul căruia îi aparţin în mod exclusiv şi complet toate atributele ce alcătuiesc conţinutul dreptului său de proprietate. materiale şi culturale. Prin referire la caracterul absolut al dreptului de proprietate se atrage atenţia nu numai asupra opozabilităţii erga omnes a acestuia.Vizitati www. prin specificul lor. 1 din Decretul nr. nu numai să limiteze exercitarea unora dintre prerogativele dreptului de proprietate. Deşi formularea nu este cea mai fericită. cerinţă care este specifică nu numai dreptului de proprietate. punând în valoare valenţele acestui drept şi prerogativele sale1. se face precizarea că ele pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic şi social. Ioan Adam. toate puterile asupra lucrului aparţinându-i. atribute pe care proprietarul le exercită în putere proprie şi în interes propriu. iar în art. în acord cu interesul obştesc. rezultă că el nu conferă dreptului de proprietate alte virtuţi decât cele pe care le are dreptul de proprietate prin natura sa.

folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun. P. 2 D Lupulescu. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Lumina Lex..ro ! Arhiva online cu diplome. să folosească şi să dispună de lucrul respectiv. Bucureşti.” În opinia sa. p. 1998. justificate sau mai puţin justificate.Vizitati www. în putere proprie şi în interesul său propriu. p 80. ca efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui. drept care permite titularului său să posede. dreptul de proprietate poate fi definit ca fiind „acel drept subiectiv care dă expresia aproprierii unui lucru. definiţia dată de art. Actami. ci trebuie precizată poziţia specifică a celui căruia el aparţine. II. Filipescu. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente.tocilar. p. reprezentând „tiparul” pentru toate definiţiile doctrinare care au încercat să-i aducă îmbunătăţiri. Costin. dreptul de proprietate este definit ca fiind „acel drept subiectiv ce dă expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială şi care permite individului. 1 M. p. fie direct şi nemijlocit prin putere proprie şi în interes propriu. sau a celui care exercită aceste atribute.” În Dicţionarul de drept civil. Ed. Bucureşti. dincolo de criticile care i-au fost aduse. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente”1. dreptul de proprietate este „acel C Bârsan. Ed. vol. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. entităţilor juridice colective sau statului ori organelor sale (centrale sau locale) să posede. Liviu Pop. în putere proprie. cursuri si referate postate de utilizatori. atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor. Potrivit unui alt autor3. 2001. în putere proprie şi în interes propriu. Dicţionar de drept civil. op. N.” Într-o altă opinie3. aşa cum afirmă un cunoscut autor 2. 2 3 Pagina 8 din 137 . p. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei în vigoare”2. să folosească şi să dispună de acel lucru. 42. cit. Drepturile reale principale. Ed. Drept civil. 29. „simpla enunţare a atributelor prin care se exteriorizează dreptul de proprietate nu este suficientă pentru definirea acestui drept. Aproape toate definiţiile din literatura juridică de specialitate care încearcă să corecteze definiţia legală surprind dreptul de proprietate prin punerea în evidenţă a atributelor pe care acesta le conferă titularului său. dreptul de proprietate este „acel drept real care conferă titularului atributele de posesie. 2001. O altă definiţie dată dreptului de proprietate este aceea conform căreia „dreptul de proprietate este un drept real subiectiv ce conferă titularului său dreptul de a poseda. All Beck. 2000. fie indirect şi mijlocit. la care adaugă precizarea poziţiei celui căruia îi aparţin sau celui care le exercită căci. 22. Bucureşti. 480 din Codul civil cuprinde elementele esenţiale. 3 I. a folosi şi a dispune de un bun în mod exclusiv şi perpetuu. 78. Ed Lumina Lex. cu respectarea normelor juridice în vigoare. Se poate concluziona faptul că. Mircea C Costin.

proprietatea apare ca prototipul dreptului real absolut. aflându-se însă în interdependenţă cu proprietatea publică. 2. exprimă o relaţie socială de apropriere.Vizitati www. În acest spirit a fost consacrat principiul că dreptul de proprietate privată cu regimul său juridic este ocrotit de stat. 2000. REGLEMENTAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 2. Bucureşti. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”. cuprinde în conţinutul său atributele posesiei. la reglementarea proprietăţii. în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale. În sistemul nostru de drept. 135. exclusiv şi perpetuu. să-şi aproprie bunuri. să pretindă şi să dispună de întreaga lor utilitate. Constituţia din decembrie 1991 a avut în vedere. Dar. drept real care conferă titularului dreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii ori destinaţiei sale. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. proprietatea a fost definită ca fiind „dreptul subiectiv în temeiul căruia titularul poate. Ed. dreptul de proprietate nu ar prezenta vreo autoritate şi nici interes decât în măsura în care exerciţiul lui este garantat şi protejat. evoluţia acestei instituţii în elementele sale intrinseci. p. în Titlul II intitulat „Drepturile. Argument. 41 şi art. În concluzie. de a-l folosi şi de a dispune de el. dreptul de proprietate este un drept de apropriere a unor bunuri.tocilar.” În fine. Constituţia României din 1991 conţine dispoziţii privitoare la proprietate în art. atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar prin puterea şi în interesul său propriu. Mircea. folosinţei şi dispoziţiei. oricât de absolut e reglementat prin lege. alcătuită după tradiţia dreptului roman. corporale sau incorporale. de la caracterul individualist spre ideea de funcţie socială.1. în mod exclusiv şi perpetuu. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI În concepţia clasică. la 4 T.ro ! Arhiva online cu diplome. Drepturile reale. se poate spune că în definirea dreptului de proprietate trebuie să se pornească de la următoarele elemente: sub aspect economic. în mod exclusiv şi perpetuu” 4. în formele şi în limitele prevăzute de lege. cursuri si referate postate de utilizatori. în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. Astfel. Drept civil. Proprietatea este un drept absolut. Pagina 9 din 137 . 68.

tocilar. ca urmare a revizuirii Constituţiei prin Referendumul din 18-19 octombrie 2003. pe bază de reciprocitate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. cursuri si referate postate de utilizatori. dispunând: „Proprietatea privată este ocrotită şi garantată în mod egal de lege. 41 din Constituţie. 41 din Constituţie include. precum şi creanţele asupra statului sunt „garantate”. Concretizarea prevederilor constituţionale în sensul garantării dreptului de proprietate privată împotriva unor eventuale măsuri abuzive ce i-ar aduce atingere. dispune la alin. Întrucât. în contextul ansamblului legislativ şi instituţional al ţării noastre. Capitolul II. ce Pagina 10 din 137 . precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.Vizitati www. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. în condiţiile tratatului de aderare. indiferent de titular (alin. termen care este insuficient şi nerevelator pentru a satisface exigenţele democratice ale concepţiei asupra dreptului de proprietate. 41 alin 2 din Constituţie se prevede: „Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. La alineatul 3 sunt prevăzute dispoziţii de principiu privitoare la exproprierea pentru utilitate publică. că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular şi că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică. consacrat protecţiei proprietăţii private. În cuprinsul aceluiaşi alineat. în art. art. 41 din Constituţie este diferit. ci doar ocrotirea proprietăţii private. o atestă chiar reglementările de la art. precum şi prin moştenire legală. Legiuitorul constituant din 1991 nu a mai folosit expresia de „garantare a proprietăţii private” utilizată de Constituţia din 1923. pe lângă termenul de „ocrotire”. înlăturându-se interdicţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România.ro ! Arhiva online cu diplome. ce tinde să se integreze în structurile europene. în cadrul discuţiilor privind revizuirea Constituţiei. s-a susţinut că nu există un text constituţional care să consfinţească garantarea dreptului de proprietate privată. prin acordarea acestui drept cetăţenilor Uniunii Europene. care reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale. Astfel. în condiţiile prevăzute prin lege organică.” Acelaşi text prevede principiul constituţional potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. (1): „Dreptul de proprietate. Că este aşa. 41. în care se precizează expres că dreptul de proprietate. şi pe acela de „garantare” a proprietăţii private. alin. Astfel. potrivit legii. 2 al art. în prezent conţinutul art. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. indiferent de titular”. o constituie Legea nr. 2). S-a susţinut că aceasta nu înseamnă că termenul de „ocrotire” nu echivalează cu o garantare efectivă a acestui drept indiferent de titular. se aduce o altă modificare importantă cu privire la instituţia proprietăţii.

fără ca ele să atingă fondul acestui drept. iar prin reglementările adoptate. 41 şi anume alineatul 3¹ care dispune: „Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale. în condiţiile legii organice”. Pagina 11 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. reglementează dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acesteia. consacră caracterul excepţional al exproprierii. posibilitatea confiscării bunurilor destinate. 7). 1 din Constituţie. obligaţiile ce decurg din raporturile de vecinătate şi cele de protecţie a mediului (alin. este stimulentul cel mai puternic al activităţii omeneşti şi măsura cea mai evidentă a capacităţii. 4 şi 5). legiuitorul constituant a prevăzut că „proprietatea privată este inviolabilă. În lumina prevederilor art. fiind introdus un nou alineat la art. asigurându-se ocrotirea dreptului de proprietate indiferent de titularul acestuia. 49 din Constituţie. ori o economie de piaţă nu se poate constitui şi dezvolta decât pe fundamentul proprietăţii pivate. a posibilităţilor de creaţie şi de afirmare ale fiecăruia. 137 alin.tocilar. Mai departe. cursuri si referate postate de utilizatori. care . art. 135 alin. stabileşte un echilibru între interesul public şi dreptul de proprietate privată. 6). cuprins în Titlul IV consacrat economiei şi finanţelor publice. 6. Articolul 135 din Constituţia revizuită.” Se imprimă astfel un caracter democratic instituţiei juridice a proprietăţii. principiul potrivit căruia averea dobândită licit nu poate fi confiscată şi prezumţia caracterului licit al dobândirii (alin. De aceea. politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. 135 alin. la următoarele alineate. prin art.Vizitati www. folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii (alin. etnice. întrucât proprietatea privată are meritul nepreţuit de a răspunde celor mai elementare sentimente de demnitate şi umanitate ale individului. religioase. Astfel. prin art. sunt prevăzute dispoziţii privitoare la: modul în care o autoritate publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general (alin. şi cu respectatarea principiului proporţionalităţii. Acestea sunt principii caracteristice unei societăţi care s-a orientat spre economia de piaţă şi s-a hotărât să proclame preeminenţa proprietăţii private. se dispune că economia României este o economie de piaţă. Constituţia României revizuită aduce unele completări în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii private. iar legile restrictive trebuie să aibă caracter organic. iar la alineatul 2 sunt cuprinse dispoziţii cu privire la ocrotirea şi garantarea propietăţii publice: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită de lege şi aparţine statului sau unităţilor aministrativteritoriale”. 1 dispune: „Propietatea este publică şi privată”. prin lege pot fi aduse anumite îngrădiri dreptului de proprietate. adică să nu-l anihileze.în final . 8). Astfel.converg spre realizarea binelui general.

dreptul de a fi ales.Vizitati www. Dreptul de propietate este. cu excepţia cazului în care aceasta este cerută de o necesitate publică. că scopul oricărei asociaţii politice este păstrarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului: libertatea. 135 alin. dreptul la învăţătură. ale căror prevederi sunt inserate în constituţiile democratice ale majorităţii statelor lumii. proprietatea. Cât priveşte regimul juridic al bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice. 2. libertatea întrunirilor) recunoscute şi apărate de orice constituţie democratică modernă. art. condiţie a celui mai bun randament economic şi totodată . se numără Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 26 august 1789. 4. un drept fundamental al cetăţenilor ţării. Printre primele documente de o importanţă covârşitoare în reglementarea dreptului de proprietate ca drept fundamental al omului. dreptul la ocrotirea sănătăţii.gajul păcii sociale. legal constatată şi sub condiţia unei juste şi prealabile despăgubiri. proprietatea privată a cunoscut o largă consacrare juridică la nivel mondial. libertatea individuală. înscris printre celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.tocilar. adoptate în special după cel de-al doilea război mondial. în condiţiile legii organice. în partea finală a art. aşadar. libera circulaţie. 3-4). cursuri si referate postate de utilizatori. în spiritul filosofiei liberale a epocii.2. 2. Pagina 12 din 137 . Cu privire la dreptul de proprietate. dreptul de apărare. principalul document al revoluţiei franceze. care prevedea în art. 17 dispune că acesta este un drept inviolabil şi sacru de care nimeni nu poate fi privat. libertatea de exprimare. siguranţa şi rezistenţa la agresiune. prevăzând. apoi culminând cu actele internaţionale ce cuprind norme de protecţie a drepturilor omului. declanşată de revoluţiile burgheze şi continuând cu elaborarea codurilor civile europene. Mai departe există dispoziţii referitoare la bunurile care fac obiectul exlusiv al proprietăţii publice şi regimul lor juridic (alin.atunci când fiecare poate accede la ea . Constituţia din 1991 revizuită aduce o completare. că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. dreptul de vot. precum şi principiul potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă.ro ! Arhiva online cu diplome. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN ALTE ACTE Condiţie şi sursă a individualităţii şi a libertăţii.

art. La rândul său. 436 din Codul civil de la 1865 avea o formulare asemănătoare cu cea cuprinsă în art. are facultatea să utilizeze bunul său aşa cum doreşte şi de a împiedica orice ingerinţă din partera unei alte persoane. de a se bucura de acesta şi de adispune de el material şi juridic. cel puţin teoretică. civ. 836 impune obligaţia proprietarilor. 903 . 544 C. nu există dispoziţii specifice cu privire la dreptul de proprietate. Constituţia franceză din 1958 cuprinde în preambulul său adeziunea la principiile Declaraţiei din 1789. Codul civil elveţian. În Constituţia franceză din 4 octombrie 1958.tocilar. art. confirmate şi completate prin preambulul Constituţiei din 1946”. Preambulul acesteia dispune că „poporul frencez proclamă solemn ataşamentul său la Declaraţia drepturilor omului şi principiilor suveranităţii naţionale astfel cum ele sunt definite prin Decalaraţia de la 1789.ro ! Arhiva online cu diplome. În Italia art. de a utiliza bunurile proprietatea lor potrivit funcţiilor economice şi exigenţelor producţiei naţionale. care a servit ca model mai multor coduri europene şi ale unor state din America Latină adoptate ulterior. Codul civil german de la 1900 dispune. Pagina 13 din 137 . Constituţia de la Weimar. franceză şi germană. 544 din Codul civil francez. Mai mult. exclusiv şi individual asupra unui lucru (art. în art. Doctrina elveţiană defineşte dreptul de proprietate ca reprezentând stăpânirea totală şi exclusivă a unui bun. iar actuala Constituţie germană în vigoare impune proprietarului exercitarea dreptului său conform cu natura lucrului şi cu respectarea intereselor generale ale societăţii. 832). elaborat sub dublă influenţă. în vigoare. prevede în art.Vizitati www. au fost influenţate de Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului a Revoluţiei franceze din 1789. cursuri si referate postate de utilizatori. în modul cel mai absolut. că proprietarul. în măsura în care legea sau drepturile unor terţe persoane nu se opun. în limitele ordinei juridice. francez. adoptate în secolul al XIX-lea sau pe parcursul secolului XX. Lege mult mai modernă. 641 că „proprietarul unui lucru are dreptul de a dispune în mod liber de el. adoptată de Germania în anul 1919. deşi recunoaşte că dreptul de proprietate este un drept complet. cu condiţia de a nu face vreun uz interzis de legi sau de regulamente”. Proprietatea absoarbe toate utilităţile bunului în ciuda numeroaselor sale restricţii impuse de lege. Constituţiile şi codurile civile ale statelor europene occidentale. Astfel. în limitele determinate de lege.care conferă titularului său dreptul de a uza de lucru. proclamă că „proprietate obligă”. El poate să-l revendice de la oricine îl deţine şi să respingă orice uzurpare”. Nu se face nici o menţiune despre caracterul absolut al dreptului de proprietate. defineşte proprietatea ca fiind „dreptul de a se bucura şi de a dispune de lucruri. Codul civil italian din anul 1942 însă. Codul civil elveţian reglementează proprietatea colectivă şi coproprietate.

adică a circulaţiei bunurilor şi valorilor. care exercită „personal property”. În realitate. 31 Pagina 14 din 137 . însă. dominium eminens asupra totalităţii pământului englez. care reprezintă un drept de concesiune pe o durată de timp. a suveranităţii individului. s-a considerat că singura modalitate de a proteja această afectaţiune era de a da detentorului un drept subiectiv absolut în durata şi efectele sale.Vizitati www. Coroana regală continuă a deţine. srt. el conţine dispoziţii de principiu privitoare la proprietatea funciară (art. op. cursuri si referate postate de utilizatori. 655 şi urm. astfel că. mai întâi raporturile feudale de proprietate. corolar al libertăţii individuale. şi respectiv a curentului individualist care a predominat în secolul al XVIII-lea. De unde consecinţa că întreaga suprafaţă de teren a Regatului britanic ar reveni Coroanei. s-ar putea spune că instituţia centrală a Codului civil român de la 1864 este proprietatea. în concepţia dreptului funciar englez. cit. 646 şi urm. Această idee ar putea fi susţinută de faptul că în Cartea a II-a a Codului civil se vorbeşte „Deaspre bunuri şi despre osebitele modificări ale proprietăţii”. Titlul II al Cărţii a II-a intitulat „Despre proprietate” consacră doar trei articole însuşi dreptului de proprietate. potrivit căruia proprietatea era afectată la un scop individual. în special cea pe etaje (art. atunci când nu ar mai exista nici o persoană care să deţină un titlu valabil asupra terenului. Modul în care proprietatea este reglementată de Codul nostru civil vădeşte influenţa Codului civil francez.. termenul de „property” desemnează ansamblul drepturilor patrimoniale. p. se ajunge la exercitarea unui drept perpetuu. extrem de complicate de diversele relaţii de vasalitate. Astfel. De asemenea. Totuşi. ideea poate fi susţinută 1. 480 1 C Bârsan. Concesiunea este concepută ca un drept ce se exercită pe durata vieţii concesionarului şi a descendenţilor acestuia. dreptul de proprietate apare ca manifestarea prin excelenţă a voinţei omeneşti. promulgat în 1804. perioadă în care s-au simplificat tranzacţiile imobiliare şi s-a introdus publicitatea imobiliară. În privinţa proprietăţii imobiliare. În materia proprietăţii. Aparent. Privite lucrurile prin prisma „dinamicii dreptului civil”.ro ! Arhiva online cu diplome. practic. se admite că deţinătorii acesteia (estates) exercită „real property” asupra pământului. iar întreaga Carte a III-a este consacrată diferitelor moduri în care se dobândeşte proprietatea. În dreptul englez.). spre deosebire de cel ce închiriază terenul. Astfel. sistemul de drept englez este total diferit de cel continental. au fost înlăturate abia în decursul secolului XX. Astfel. Ceea ce se înţelege în mod obişnuit în dreptul continental prin dreptul de proprietate corespunde în dreptul englez termenului de „ownership” şi are ca obiect bunurile mobile.). cel puţin teoretic.tocilar. În acest concept.

482 reglementează principiul accesiunii în materia proprietăţii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. la Roma. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. După cel de-al II-lea război mondial. Un tratat internaţional de o importanţă cu totul deosebită este Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. art. însă în limitele determinate de lege. Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. iar art.” Apoi. că „orice persoană. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. ca întrega Declaraţie de altfel. a drepturilor pe care ea le reglementează.ro ! Arhiva online cu diplome. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa”. semnată de România la 7 octombrie 1993 şi intrată în vigoare pentru ţara noastră la 20 iunie 1994. 1 alin 1 al Protocolului său adiţional nr. prevede. al cărei rol esenţial este de a veghea la modul în care statele semnatare işi respectă angajamentul juridic şi politic de a asigura protecţia. are dreptul la proprietate.tocilar. Pagina 15 din 137 . a decis într-o jurisprudenţă constantă. încearcă să dea o definiţie dreptului de proprietate spunând că acesta este „dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. faţă de ororile pe care acesta le-a declanşat şi întreţinut în lume timp de 6 ani. că orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. potrivit căruia „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul. are valoare proclamatorie şi nu există nici un instrument juridic de natură a-i controla aplicarea concretă. în art. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale de drept internaţional. 1. 1 din Protocolul nr. 1. în art. adoptată în anul 1948. acţionând prin diverse organizaţii în plan universal sau în plan regional. 481 prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire. a adoptat norme de protecţie a drepturilor omului. cuprinsă în prima frază a alineatului 1 al textului. la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare în anul 1953. Această Convenţie prevede. implicit a dreptului de proprietate. adoptată de ţările membre ale Consiliului Europei. privită ca subiect unic sau asociat în colectivităţi. că textul amintit conţine trei norme distincte: prima. Textul. 17. într-un mod natural sau artificial”. Alineatul 2 al aceluiaşi text prevede că aceste dispoziţii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului pe care îl au statele suverane de a adopta legile pe care le socotesc necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor proprietate privată în conformitate cu interesul general. comunitatea internaţională.Vizitati www. la scară naţională.

Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie. C 44/1989. 18/1991 privind fondul funciar.Vizitati www. 1991. CONŢINUTUL JURIDIC AL DREPTULUI DE PROPRIETATE În plenitudinea sa. cuprinsă în alineatul al doilea al textului. a doua. Legea nr. în special dreptul de proprietate. de a reglementa utilizarea bunurilor de către proprietar în conformitate cu interesul general. competentă a veghea la corecta aplicare a normelor dreptului Uniunii Europene.ro ! Arhiva online cu diplome. are un caracter general şi enunţă principiul respectului proprietăţii. dreptul de proprietate înglobează diverse prerogative care prin reunirea lor constituie deplina proprietate.tocilar. 3. cuprinsă în a doua frază a aceluiaşi alineat. cursuri si referate postate de utilizatori. Bulletin CJCE nr. nu apar ca prerogative absolute.1 Cât priveşte legislaţia în materie din ţara noastră. cât priveşte a treia normă. 1 Pagina 16 din 137 . vizează privarea de proprietate. dreptul de proprietate quiritar (dominium ex jure Quiritum) da posibilitatea proprietarului să beneficieze de toate avantajele pe care i le putea aduce bunul. jus domini descompunându-se în: jus utendi (dreptul de folosinţă a lucrului). 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. căreia îi impune anumite condiţii. jus fruendi Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene. Legea nr. Ele sunt atributele proprietăţii şi formează conţinutul juridic al dreptului de proprietate. 18-1. între altele. Încă din dreptul roman. o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat. De asemenea. Hauptzollampt Oldenburg. Aceste ultime două norme trebuie să fie interpretate în lumina principiului înscris în prima normă: asigurarea respectului acestui drept. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor şi alte acte normative. ea recunoaşte statelor contractante puterea. în raport cu scopul urmărit. facultăţi şi libertăţi ataşate ei. Aceste prerogative sunt puteri inerente proprietăţii. dreptul de proprietate face obiectul unor reglementări cuprinse în legi speciale: Legea nr. Curtea de Justiţie a acestei Uniuni (Curtea de la Luxemburg) a decis că „drepturile fundamentale ale omului. Astfel. orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să asigure un just echilibru „între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. ci trebuie luate în considerare prin raportarea la funcţia lor în societate. cauza Von Deetzen c. p. 2.

Aşadar. Posesia (jus utendi) este atributul care presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa. puterea de a se servi personal de lucrul său după destinaţia acestuia. posesor fiind. enunţându-l separat pe cel de dispoziţie. p. Definiţia dată dreptului de proprietate în art. În orice caz. 480 din Codul civil determină conţinutul juridic al acestui drept prin enumerarea atributelor sale. cit. cursuri si referate postate de utilizatori. Jus utendi este pentru proprietar contactul direct cu obiectul apropriat. uzul este prerogativa cea mai directă a dreptului de proprietate. cit. legiuitorul a înţeleas să includă în realitate atributele posesiei şi folosinţei.Vizitati www. direct şi nemijlocit. uzufructuarul exercită posesia şi folosinţa asupra bunului ce alcătuieşte obiectul acestui drept. Cu alte cuvinte. dreptul de întrebuinţare include pentru proprietar şi dreptul de a nu se servi de lucrul său sau de a se servi după bunul lui plac 1.tocilar. Exercitarea acestor atribute de către uzufructuar este posibilă însă numai ca urmare a voinţei proprietarului care a consimţit la constituirea dreptului de uzufruct. op. posesia apare ca o expresie exterioară. însă în afara situaţiilor în care însăşi legea îl obligă pe proprietar să o facă. Privită astfel. Posesia este mijlocul indispensabil fiecărui proprietar pentru realizarea scopului său. p. Întrebuinţarea sau uzul este ca o alternativă a folosinţei. dreptul de proprietate conferă titularului său trei atribute: posesia (jus utendi). Aşa spre exemplu. 55 C Bârsan. op. de a nu se servi de el. materială a proprietăţii. manifestarea concretă a contactului direct al proprietarului cu lucrul ce formează obiectul dreptului său2. Pentru că este o facultate. (dreptul de a culege roadele.. derivatele lucrului). adică pentru 1 2 O. anume facultatea de a nu uza de bun. Prin urmare. care bineînţeles exercită acest atribut tot în interesul proprietarului. de a-l consuma ori de a-l aliena). jus utendi implică şi latura negativă. prin putere proprie şi în interes propriu.ro ! Arhiva online cu diplome. 41 Pagina 17 din 137 . Profesorul Dimitrie Alexandresco observa faptul că. Întrebuinţarea unei case constă pentru proprietar în faptul de a o locui el însuşi. Acest atribut poate fi exercitat fie personal. fie prin intermediul altei persoane (corpore in alieno). jus abutendi (dreptul de a dispune în orice chip de lucrul respectiv. Ungureanu. el se comportă faţă de toate celelalte subiecte de drept ca un proprietar.. folosinţa sau dreptul de a culege fructele (jus fruendi) şi dispoziţia (jus abutendi). în cazul dreptului de uzufruct. prin folosirea expresiei „a se bucura”.

4 Ovidiu Ungureanu. All Beck. 2000. atâta timp cât în conţinutul juridic al dreptului de proprietate există atributul folosinţei. întrucât în lipsa lui dreptul de proprietate devine ineficient. civ. Bucureşti. atributul de folosinţă poate fi exercitat în mod direct de către proprietar sau acesta îl poate ceda unei alte persoane. cit. opţiune ce conţine şi un drept de inacţiune.Vizitati www. ca atribut esenţial al dreptului de proprietate. Lipsa acestui atribut face ca proprietatea să fie o simplă utopie3. Posesia este. p. Codul civil statuează sensul tehnic al termanului de „folosinţă” care nu corespunde exact celui banal (a profita. Este vorba de fructele naturale. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. Folosinţa reprezintă. Bucureşti. p. aşadar. utilizarea economică a bunului. dar şi de producte. un drept de opţiune.tocilar. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. deci. D Gherasim. iar proprietarul este lipsit de posibilitatea de a-şi folosi bunul. Terţa persoană care a dobândit de la proprietar folosinţa este în drept să culeagă fructele produse de bun. Este inutil a invoca instituţia accesiunii de către însuşi proprietarul bunului frugifer. având o fizionomie proprie pentru fiecare drept real în parte. pentru că o posesie exercitată în condiţiile legii poate duce indiscutabil la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune. 3 Pagina 18 din 137 . dreptul proprietarului de a fructifica bunul său sau de a-l lăsa neproductiv. cu excepţia situaţiei în care legea îl obligă să o facă. Proprietarul hotătăşte singur dacă fructifică sau nu stăpânirea lucrului ce formează obiectul dreptului său. p. Academiei. Ed. în virtutea căruia fructele revin proprietarului1. 56 1 Ioan Adam. 20. Astfel. dispune că fructele se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. de a-i percepe în proprietate toate fructele şi veniturile pe care le obţine de la acesta. Bucureşti. 2000. Ed. 1986. Folosinţa este. 483 C. a trage foloasele) 4. de a-l utiliza şi exploata. p. Teoria generală a posesiei. 20. 20. industriale sau civile. un atribut esenţial al dreptului de proprietate. art. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Ed. Partea finală a art. All Beck. op. Folosinţa (jus fruendi) conferă titularului său facultatea de a întrebuinţa bunul. Ca şi posesia. Posesia se află însă şi în componenţa celorlalte drepturi reale. 482 din Codul civil prevede că „proprietatea unui bun mobil sau imobil conferă acelaşi drept şi cu privire la tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul într-un mod natural sau artificial”. culegerea fructelor reprezintă exercitarea folosinţei bunului. Posesia poate fi privită ca etapa imediat anterioară proprietăţii. deci. În realitate.

folosinţa constă în dreptul de a percepe fructele de orice fel pe care acel bun le produce. Institutul European. Drept civil. Fructele naturale sunt produse de bun în mod spontan. În timp ce fructul este un venit. Fructele civile constau în venituri periodice ale bunului pe care proprietarul le culege prin transmiterea folosinţei bunului său către un terţ: chiria obţinută pentru închirierea bunului. a muncii sale: recoltele. Dacă fructele sunt tot ceea ce un bun produce periodic fără consumarea substanţei sale. independent de voinţa omului. Fructele industriale sunt produse de bun ca urmare a intervenţiei omului. Dreptul proprietarului de a culege fructele bunului său poate presupune atât acte materiale.Vizitati www. Codul civil nu defineşte noţiunea de fructe. Bârsan. 26 3 C. deci. civile şi sporul animalelor. industriale şi civile. ciupercile. Literatura de specialitate a definit fructele ca „tot ceea ce produce un lucru.. cât şi acte juridice. Fructele naturale şi industriale se dobândecsc prin percepere. prăsila animalelor. contractul de împrumut3. Mona Maria Pivniceru. cursuri si referate postate de utilizatori. Iaşi. în mod periodic fără a-i fi afectată substanţa2. Bârsan. ci doar le clasifică în naturale. 1997. Ele sunt consecinţa unor acta juridice. p. necesară munca omului în scopul producerii lor: păşunile. fie că este vorba de coproprietate obişnuită pe cote-părţi. Ed.tocilar. în cazul posesiei. Aşadar. Drepturile reale. lemnul dintr-o pădure). Ele sunt de trei feluri: naturale. cit. în timp ce fructele civile se dobândesc zi de zi. atunci când un bun este pus în valoare. proprietarul poate efectua acte materiale de culegere a fructelor sau productelor realizate de bun sau poate să le culeagă ca urmare a încheierii de acte juridice: contractul de închiriere a bunului. Maria Gaiţă. p. deci. C. Fructele civile reprezintă. productul este o fracţiune a lucrului. iar productele nudului proprietar. Probleme specifice exercitării acestui atribut întâlnim în situaţia bunului aflat în proprietate comună. industriale. Din acest punct de vedere. fără a fi. Pe de altă parte. fie că este vorba despre devălmăşie. echivalentul în bani sau în alte lucruri al utilizării unui bun. dobânda produsă de suma împrumutată. productele presupun consumarea substanţei şi nu au caracter de periodicitate (marmura dintr-o carieră. op. productele nu pot fi dobândite nici măcar de către posesorul de bună-credinţă. cărbunele dintr-o mină. Distincţia este importantă deoarece în cazul uzufructului fructele aparţin uzufructuarului. 41 2 Pagina 19 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome.

Dispoziţia materială vizează posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a dispune de substanţa materială a bunului. bineînţeles. atât din punct de vedere material. cât şi din punct de vedere juridic. fiecare coproprietar poate culege fructele şi are un drept asupra acestora proporţional cu cota de proprietate indiviză pe care o deţine. p. prin voinţa proprietarului alte drepturi reale derivate. Dispoziţia (jus abutendi) întregeşte conţinutul dreptului de proprietate şi constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului său. În cazul coproprietăţii obişnuite pe cote-părţi. aşa-zisele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. cit. p. 57 Ioan Adam. Atributele dreptului de proprietate pot fi scoase din conţinutul juridic al dreptului de proprietate.Vizitati www. titularul dreptului de proprietate şi. op. transforma sau distruge. Dispoziţia conferă proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul său. În situaţia în care bunul este posedat şi folosit eaxclusiv de către unul dintre coproprietari. În acest atribut proprietatea se manifestă ca o „mică suveranitate”. precum şi facultatea de a-l greva cu sarcini ori cu alte drepturi reale derivate din dreptul de proprietate. 1 2 Pagina 20 din 137 . 22.fie perpetuu. proprietarul nu poate transmite atributul dispoziţiei bunului.ro ! Arhiva online cu diplome. în sensul de a-l consuma.Ed. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. cursuri si referate postate de utilizatori. Ovidiu Ungureanu. în limita respectării normelor juridice în vigoare. aşa cum se găsea în patrimoniul celui de la care îl dobândeşte2. formându-se astfel. gratuit sau oneros. All Beck. cum ar fi în situaţia constituirii unei servituţi. Dispoziţia juridică presupune posibilitatea proprietarului de a înstrăina bunul respectiv prin acte juridice (indiferent de caracterul lor. care culege în totalitate fructele doar pentru el. Bucureşti. Dacă proprietarul poate transmite către un terţ atributele stăpânirii şi folosinţei bunului său.cum ar fi în situaţia închirierii bunului sau a constituirii unui drept de uzufruct . inter vivos sau mortis causa). pe calea unei acţiuni care să vizeze obţinerea cotei corespunzătoare din fructele culese. al atributului dispoziţiei va fi noul dobânditor al bunului.. implicit.tocilar. A transmite acest atribut semnifică însăşi transmiterea dreptului de proprietate. nimic nu opreşte ca ceilalţi coproprietari să-şi valorifice dreptul lor de a culege şi avea fructele. Fără acest atribut proprietatea nu poate exista ca drept real1. fie temporar . Dreptul proprietarului de a dispune material şi juridic de bunul său reprezintă un atribut esenţial al dreptului de proprietate.

care e neapărat 1 M Cantacuzino. El există chiar şi în absenţa intenţiei de a vătăma. fără de care nu poate să existe drept de proprietate. Pot fi amintite cu titlu de exemplu prevederile Decretului nr. să-l exercite numai în limitele determinate de lege. În concluzie. care reglementa în sarcina persoanelor ce doreau a se stabili în strâinătate. astfel încât să prejudicieze pe alţi proprietari în exercitarea drepturilor lor”. din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligaţia de a se limita la o folosinţă normală a bunului său spre a nu-i stânjeni cu nimic pe alţii. Potrivit unei opinii1. Dacă pierde acest atribut. pe de o parte. ca atribut al proprietăţii. Elementele dreptului civil. prin simpla exercitare a unui drept în alte scopuri decât cele în vederea cărora acest drept a fost recunoscut individului. este necesitatea ca proprietarul. înstrăinarea. a bunului ce face obiectul dreptului de proprietate. 1998. proprietarul pierde dreptul însuşi. acesta trebuie privit cu toate „reversurile” sale. 144 Pagina 21 din 137 . care afirma cu privire la dispoziţia juridică: „ Puterea de a dispune de dreptul de proprietate. el săvârşeşte un abuz de drept. fie ea fizică sau juridică. de a nu-l folosi. chiar dacă el nu dorea. 223/1974. Cantacuzino.tocilar. Dacă atributul dispoziţiei este unul exclusiv al proprietarului. dispoziţia este atributul vital. fiind de esenţa proprietăţii. Un alt aspect al exercitării acestui atribut. Ed. exprimând însăşi esenţa dreptului de proprietate. sub sancţiunea trecerii cu titlu gratuit a acestora la stat. implică şi dreptul de a nu uza de lucru. p. instanţa sesizată va putea să ordone demolarea cuptorului construit de proprietarul abuziv (este celebra speţă Daerr pronunţată de Curtea Calmar în 1855). dintre cele trei atribute ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. All Educaţional.Vizitati www. de a-l înstrăina. Atributul dispoziţiei nu se desparte niciodată de persoana proprietarului. prin exerciţiul dreptului său. cursuri si referate postate de utilizatori. proprietarul nu poate fi obligat sâ-şi înstrăineze bunul. trebuie să fie expresia voinţei liber exprimate a proprietarului. dacă un proprietar de imobil construieşte un cuptor fără a-l utiliza.ro ! Arhiva online cu diplome. Cu alte cuvinte. Timişoara. Practica judiciară a statuat că „atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate abuziv. ci numai cu intenţia de a astupa lumina vecinului. Astfel. obligaţia de a vinde imobilele proprietatea lor privată statului. Acest lucru a fost subliniat de M. Cu toate acestea. dispoziţia. De exemplu. În caz contrar. de a-l trensmite constituie un atribut esenţial al proprietăţii. deşi îi este recunoscută o deplină libertate în acest sens. Cu alte cuvinte. au existat dispoziţii legale care impuneau exercitarea de către proprietar a acestui atribut al dispoziţiei juridice. având în vedere faptul că dreptul de proprietate nu se şterge prin neuz. proprietarului nu-i este îngăduit a prejudicia drepturile şi interesele altor persoane. Inalienabilitatea. În acest sens.

civ o dă dreptului de proprietate. Ed. libera circulaţie a bunurilor fiind în relaţie directă cu interesele economiei obşteşti”. Bucureşti.Vizitati www. perpetuu şi transmisibil. pornind de la fizionomia sa juridică. care îl deosebesc faţă de toate celelalte drepturi reale. respectiv de la atributele sale şi de la modul în care sunt exercitate.. 2000. Ovidiu Ungureanu. 44-48. este singurul dintre acestea care conferă titularului său exerciţiul tuturor atributelor3. adică cu privire la raporturile dintre anumite persoane sau dintre anumite categorii de persoane. În concepţia unor autori1. Dreptul de proprietate este singurul drept real absolut în sensul că existenţa sa nu depinde de nici un alt drept care să-i servească drept temei al constituirii. Ed. Drepturile reale principale. deplin şi exclusiv. 2000. Pentru revoluţionarii de la 1789. Ei au înţeles că proprietatea nu poate fi definită decât prin raportare la limitele sale. ceea ce înseamnă că facultatea de a înstrăina este de ordine publică. cit. dreptul Liviu Pop. dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii. fie de interese socialeconomice aparţinând întregii societăţi2. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. proprietatea este inerentă naturii umane. CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE La fel ca alte drepturi subiective. dreptul de proprietate are un caracter absolut şi inviolabil. p.tocilar. astfel încât o restrângere a acestui drept reprezintă un atentat la adresa persoanei. p. All Beck. cursuri si referate postate de utilizatori. 18 3 Ioan Adam. Caracterul absolut Curentul filosofic dominant în perioada elaborării şi adoptării Codului civil francez era caracterizat de ideea că orice restrângere adusă prerogativelor pe care dreptul de proprietate le conferă titularului său este inadmisibilă. cit. 4. 22. nu poate să existe decât în cazurile prescrise sau îngăduite de lege. În primul rând. Altfel spus. Nu acesta a fost însă sensul juridic al caracterului absolut asupra căruia s-au oprit redactorii Codului civil francez. vremelnică şi neapărat relativă. Curs de drept civil. Din definiţia pe care art.. rezultă că acesta este un drept exclusiv şi absolut. p. dreptul de proprietate este un drept absolut pentru că. limite generate fie de existenţa unor proprietatari învecinaţi.ro ! Arhiva online cu diplome. 1 2 Pagina 22 din 137 . Bucureşti. Caracterelor exclusiv şi absolut. 52-54 Eugen Chelaru. toată literatura juridică le adaugă şi caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. p. All Beck. op. făcând parte din categoria drepturilor reale. 480 C. op. Se poate vorbi despre absolutismul dreptului de proprietate. ceea ce impune reglementarea coexistenţei.

480 C. în afară de ceea ce îi este interzis prin lege.ro ! Arhiva online cu diplome. 46 3 G. Toate celelalte drepturi reale. transmise de proprietar1.. de proprietate se defineşte prin el însuşi. De aceea dreptul de proprietate este singurul care îi permite titularului să exercite toate prerogativele pe care le conferă. 2 5 Ovidiu Ungureanu. civ. Prin caracterul său absolut. Drepturile reale principale. Ori.] în limitele stabilite de lege”.Vizitati www. „titularul dreptului de proprietate poate face totul. op. În altă ordine de idei. „caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat în sensul că titularul său are asupra lucrului latitudinea de a-i trage toate foloasele. dacă există anumite limite de manifestare a acestuia. 480 C. respectiv teza finală. Eugen Chelaru. nu se poate vorbi atunci de un absolutism al dreptului de proprietate. N. op. Luţescu. pe când titularii celorlalte drepturi reale nu pot face nimic decât ceea ce dreptul lor le conferă”. în sensul că toate celelalte subiecte de drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca. Aşadar. 18 Corneliu Bârsan. Luţescu consideră că: „dreptul de proprietate este mărginit în exerciţiul său prin chiar exerciţiul drepturilor celorlalţi proprietari” şi că „dacă proprietăţii i se poate atribui un caracter absolut. cursuri si referate postate de utilizatori.. N.. conform căreia.tocilar. civ. profesorul G. deoarece este desminţit de chiar textul respectiv care adaugă: „în limitele prevăzute de lege”. cit. Pornind de la limitele impuse dreptului de proprietate prin chiar textul art. cit. dreptul de proprietate este un drept absolut. de a profita de toată utilitatea pe care el o conferă şi de a săvârşi toate actele juridice care răspund nevoilor proprietarului sau impuse de propriul său interes”3. op. dreptul de proprietate se deosebeşte de toate celelalte drepturi subiective. p. Ed. absolutismul dreptului de proprietate se manifestă în opozabilitatea sa erga omnes. înseamnă a nu lua în considerare decât lucrul ca subiect activ de drept. cit. cit.. După cum s-a spus. p. Curs de drept civil. I Rosetti-Bălănescu. op.. 2000. p. Cu alte cuvinte. p. civ este totuşi relativ. pretinsa proprietate absolută este mai degrabă un exces. o nostalgie de suveranitate. 52 1 2 Pagina 23 din 137 . după cum afirma profesorul Istrate Micescu. s-a susţinut că „absolutismul proprietăţii afirmat de art. exercitarea atributelor acordate se va face conform unei puteri derivate. În istoria dreptului românesc. atributele dreptului de proprietate se exercită „[. constituindu-se pe temeiul dreptului de proprietate. El este conceput ca expresia cea mai cuprinzătoare a conţinutului unui drept subiectiv2. 480 C. Această poziţie doctrinară este determinată de prevederile art. Al Băicoianu. în putere proprie şi în interes propriu. Într-o altă opinie5. 258 4 C Hamangiu. All Beck. p. au existat autori 4 care au contestat caracterul absolut al dreptului de proprietate. fiind un drept real. iar nu prin raportare la alte drepturi.. Deci. Bucureşti. un vis de stăpân”.

C. p. Al. dând naştere la un conflict de drepturi”. De altfel. cursuri si referate postate de utilizatori. În această concepţie. nu mai este nevoie a se sublinia faptul că proprietarul nu-şi poate exercita dreptul decât în anumite limite. fără a confunda această noţiune cu cea de exercitare abuzivă a acestui drept. p.tocilar. În argumentele aduse. ca şi caracter al dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte. de a avea toată utilitatea pe care poate să i-o confere şi de a săvârşi toate actele juridice şi materiale ce i le dictează interesul său3. Deci. adică a nu reţine din raportul de drept decât pe titularul dreptului de proprietate şi lucrul asupra căruia se exercită drepul său”1. absolutismul pierde teren. autorii contestatari ai caracterului absolut al dreptului de proprietate arată că acest caracter al dreptului de proprietate a existat. P. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. puterile proprietarului fiind îngrădite între dispoziţiile legilor. dacă în perioada de legiferare minimă în domeniu. cit. atunci vorbim de un absolutism legal. N. legi scrise). odată cu evoluţia juridică a acestei noţiuni. All Beck. teoria abuzului de drept este o aplicaţie practică şi. Filipescu. Aşadar. 24 3 I. 1994. All Beck. această teorie rămâne fără obiect. se poate vorbi despre absolut. G. Filipescu. Bucureşti. I. Astfel. 85. Europa Nova. decât de un caracter absolut. atâta timp cât orice drept nu poate fi exercitat decât în limitele legale. 80 1 1 Pagina 24 din 137 . op. însă evoluţia omenirii (în general) şi a peoprietăţii (în special) i-a diluat puterea. 2 P. se consideră că s-ar putea vorbi mai degrabă de caracterul relativ al dreptului de proprietate. în acelaşi timp. „caracterul absolut al dreptului de proprietate nu are nimic nociv în el însuşi. respectiv art. Repetiţia principiilor dreptului civil. p. Astfel. Ed. cit. într-un stat de drept. 2000. Vlahide.. Aşa cum sublinia un binecunoscut autor2. întrucât proprietarul îşi exercită dreptul său şi prin luarea în considerare a drepturilor celorlalţi. În societatea modernă de astăzi. odată cu apariţia normelor juridice (indiferent de forma pe care o îmbrăcau: cutume. 23. 2000.ro ! Arhiva online cu diplome. în a trage toate foloasele. op. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . În consecinţă.Vizitati www.. Bucureşti. nimeni nu poate depăşi prin manifestările sale juridice cadrul creat de lege. 259 Ioan Adam. Luţescu. atâta vreme cât nu lezează prin exerciţiul său pe titularul altui drept. prin caracter absolut al dreptului de proprietate trebuie să se înţeleagă faptul că titularul acestuia are deplina putere (plena potestas). p. un corolar al acestui precept constituţional. 16 alin 2: „Nimeni nu este mai presus de lege”1. dacă ne raportăm la absolutismul dreptului de proprietate. Ed. vol. Bucureşti. lucru motivat de un singur articol de lge. proprietarul se manifesta ca un adevărat „despot” faţă de proprietatea sa. Ed. p.

cursuri si referate postate de utilizatori. p. folosinţa şi dispoziţia. singura care le exercită fiind însuşi proprietarul. Inviolabilitatea proprietăţii este o garanţie a existenţei democraţiei şi statului de drept. Aceasta reprezintă. subliniază caracterul său exclusiv. atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului său. care presupune că titularul dreptului de proprietate exercită singur. în afara proprietarului. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate semnifică. independent de orice alte persoane. sub forma dreptului de proprietate comună2. o altă persoană să aibă asupra aceluiaşi bun un drept de proprietate. respectiv posesia. Caracterul inviolabil presupune că proprietatea nu poate fi cedată prin forţă (art.ro ! Arhiva online cu diplome. fără concursul altor persoane. op. în deplinătatea lor. proclamată de art 135 alin 4 din Constituţie. 481 C. în ciuda celor două excepţii: exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi exploatarea subsolului oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general. Acesta nu exclude. este inviolabilitatea acestui drept. concomitent. Proprietarul este singurul care poate dispune de substanţa obiectului dreptului său. toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al acestui drept.. iar pe de altă parte. Pentru majoritatea autorilor. 2 Dumitru Lupulescu. Proprietatea are vocaţia de a fi recunoscută ca o libertate.tocilar. civ. ceea ce unii autori1 numesc. Strâns legată de caracterul absolut al dreptului de proprietate. civ. Cu alte cuvinte. folosinţa şi dispoziţia. cit. faptul că dreptul de proprietate conferă titularului său plena in re potestas. atributele conferite de dreptul de proprietate sunt independente de imixtiunea oricărei alte persoane. dreptul de proprietate nu poate fi încălcat de nimeni. faptul că asupra aceluiaşi bun nu pot coexista două drepturi de proprietate care să se suprapună. Caracterul exclusiv Încă de la Iustinian. pe de o parte. distinct de caracterul exclusiv. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate exclude ideea ca. însă. 22 Pagina 25 din 137 . şi aceasta pentru că proprietatea particulară şi legea sunt coordonatele majore ale oricărui sistem democratic. caracterul deplin al dreptului de proprietate. această interdicţie impunându-se cu aceeaşi forţă şi statului. adică toate prerogativele sale juridice. adică toate cele trei atribute: posesia. menţionat de art. Deci. concurenţa drepturilor de proprietate asupra aceluiaşi bun ce aparţin unor titulari diferiţi.). care statuează: „Proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice”. 480 C.Vizitati www.. faptul că titularul dreptului de proprietate exercită singur. se afirma că dreptul de proprietate conferă titularului său plena potestas. care îl face opozabil erga omnes.

civ. Exclusivitatea este limitată şi în cazul coproprietăţii. dreptul de proprietate tinzând să se reconstituie prin recuperarea elementelor dezmembrate. proprietarul este nevoit a abandona parţial din atributele posesiei şi folosunţei şi. proprietatea apare pentru titularul său ca un monopol. ci şi faţă de stat.. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate decurge implicit din atributele pe care acesta le conferă proprietarului. 28 Pagina 26 din 137 . M. Gaiţă. 1 C. unele dintre atributele sale sunt exercitate de alte persoane decât proprietarul. nici o parte din utilitatea lucrului care aparţine altuia. deoarece atributele dreptului de proprietate aparţin şi se exercită cu privire la acelaşi lucru corporal de către mai multe persoane1. cu excepţia cazurilor când distrugerea bunului este interzisă prin lege. Excluderea oricărei alte persoane este reversul recunoaşterii plenitudinii dreptului de proprietate. nu comun. el fiind singurul drept care nu încetează. care. când acesta fiind golit de o parte din conţinutul său juridic. Astfel. nici să dispună de el.tocilar. el aparţine individual. 616 C. în principiu. oricât de lung ar fi şirul transmisiunilor cu titlu oneros sau gratui. astfel. recunoaşte proprietarului al cărui fond nu are nici o ieşire la calea publică dreptul de a trece pe proprietatea vecinului. Bârsan. Exclusivitatea operează nu numai faţă de terţi. Acelaşi aspect este întâlnit şi în situaţia restrângerilor aduse la folosirea unor bunuri. Caracterul perpetuu Dreptul de proprietate este caracterizat ca fiind un drept perpetuu pentru că nu are o durată limitată în timp. art.ro ! Arhiva online cu diplome. Privită prin prisma exclusivităţii.. cursuri si referate postate de utilizatori. potrivit art. op. 485 C. Astfel. putând-o consuma sau desfiinţând-o fizic. prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. cum sunt. Ea semnifică faptul că terţii nu au. nici să-l folosească.Vizitati www. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate este profund atenuat în cazul dezmembrămintelor dreptului de proprietate. în situaţia servituţilor pozitive legale sau judiciare. Este însă o situaţie temporară. Fructele se cuvin proprietarului numai din momentul în care posesorul devine de rea-credinţă. un bun este propriu. Pivniceru. cit. de exemplu. civ. Există însă puternice limitări ale exclusivităţii dreptului de proprietate. Ei nu pot nici să-l întrebuinţeze. Tot astfel se întâmplă în situaţia în care un bun frugifer se află în stăpânirea unui posesor de bună-credinţă. imobilele grevate de contracte de închiriere al căror termen este prorogat prin dispoziţii legale. M. M. dreptul de proprietate se păstrează dacă şi bunul ce formează obiectul lui îşi păstrează existenţa. dobândeşte în proprietate fructele bunului. exclusiv unuia singur. p. Odată apropriat. a le exercita împreună cu altă persoană. Aceasta înseamnă că.

cu puterea unui principiu. Cu alte cuvinte. dreptul de proprietate se permanentizează. Sunt însă şi situaţii când unele bunuri prprietate privată pot fi scoase temporar din circuitul civil prin acordul de voinţă intervenit între proprietarul bunului şi o altă persoană. p. altfel spus. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”.tocilar. În momentul în care proprietarul înstrăinează un bun. celor pe care legea îi cheamă să-i succeadă. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp. ci ea trece moştenitorilor pe care decujus i-a desemnat prin testament sau. Depăşind limitele biologice ale vieţii umane. care este limitată în timp. H Capitant. „viaţa” dreptului de proprietate se prelungeşte prin transmiterea lui dintr-un patrimoniu în altul. Dimpotrivă. Dreptul de proprietate ia sfârşit odată cu încetarea existenţei obiectului său. Prprietatea nu se stinge la moartea titularului său. op. ci se transmite prin succesiune. dreptul de proprietate nu este un drept viager. Caracterul de perpetuitate al dreptului de proprietate nu înseamnă că un bun trebuie să aparţină aceluiaşi proprietar. prin transmiterea sa de la o persoană la alta. Aşadar. chiar grevarea bunului în favoarea altei persoane. Bucureşti. În acelaşi timp. aşa încât înstrăinarea transmite dreptul de proprietate fără să îl stingă sau. 39 1 Pagina 27 din 137 . Deci. Dreptul de proprietate publică. este inalienabil şi prin urmare este netransmisibil. dreptul de proprietate se stinge în patrimoniul celui ce-l înstrăinează şi renaşte în patrimoniul dobânditorului. Aşa cum afirma. Astfel. 2000. cursuri si referate postate de utilizatori. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”1. transmisiunea apare în această situaţie ca un corolar logic şi practic al perpetuităţii dreptului de proprietate2. de îndată ce bunul nu mai are o fiinţă fizică. Astfel. transmiterea dreptului de proprietate este inevitabilă şi obligatorie pentru cauză de moarte. All Beck.Vizitati www. ci durează atâta timp cât există bunul asupra căruia el se exercită. p. uneori. indiferent de patrimoniul în care se află bunul într-un anumit moment al existenţei sale. un autor francez. Transmisibilitatea este o trăsătură proprie numai dreptului de proprietate privată. Ed. în lipsa testamentului. dreptul este lipsit de obiect şi el nu mai poate supravieţui. prin care proprietarului unui anumit bun îi este interzisă înstrăinarea şi.. 27 2 Liviu Pop. cit.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de proprietate poate trece din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia fără nici o modificare. de la o persoană la alta. fiindcă. indiferent că poartă asupra unor bunuri imobile sau mobile. într-un contract părţile au posibilitatea de a stipula aşa-numitele clauze de inalienabilitate.

în actele cu titlu graruit. O dovadă foarte clară a acestui principiu o oferă dreptul francez. De aceea. dreptul de proprietate nu se stinge. Clauzele de inalienabilitae se găsec destul de rar în actele de înstrăinare cu titlu oneros. rechiziţiile. Altfel spus. ea poate fi paralizată dacă o altă persoană invocă faţă de proprietar uzucapiunea. donatorul sau. el nefăcând obiectul prescripţiei extinctive. nu se poate pierde prin nefolosinţă. În schimb. aceasta înseamnă că acţiunea în revendicare acordată proprietarului pentru a redobândi exerciţiul dreptului său. la reîntoarcerea descendenţilor lor . Este evident. Limitările rezultate din voinţa omului vizează părăsirea voluntară a lucrului. existând atâta timp cât subzistă bunul asupra căruia poartă. Din moment ce dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. şi faptul că dreptul de proprietate există independent de exercitarea lui. Aşadar. multă vreme jurisprudenţa a considerat că astfel de clauze sunt lovite de nulitate. Ca aspect al dreptului său de dispoziţie.tocilar. Limitările de ordin legal au în vedere interesul public. asemenea clauze pot fi regăsite în practică. Ele pot fi întâlnite mai frecvent în contractele de ipotecă şi în contractele de gaj fără deposedare în care se stipulează interdicţia de însrăinare şi de grevare a bunului ipotecat sau gajat. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate cunoaşte unele restricţii ce izvorăsc fie din lege. care Pagina 28 din 137 . Oricât ar dura această încetare. cursuri si referate postate de utilizatori. Ulterior.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. Totuşi. că nu se poate vorbi despre perpetuitate în cazul bunurilor consumptibile. Astfel. adică în contractele de donaţie şi testamente. situaţie în care acesta devine un res nullius. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. testatorul dispune de bunul său stipulând că persoana gratificată nu poate să-l înstrăineze. fie din voinţa omului. Codul civil nu reglementează posibilitatea stipulării în actele juridice a clauzelor de inalienabilitate. după caz. este imprescriptibilă extintiv. cei care au fost exilaţi sau expuşi la persecuţii religioase şi au fost obligaţi să se expatrieze. confiscările. pe lângă durata nelimitată în timp a acestui drept. nu se stinge prin neexercitare şi are o durată nelimitată în timp.acestora li s-a recunoscut dreptul de a revendica proprietăţile. cum ar fi: exproprierile. dar numai atunci când este vorba de un bun mobil. dreptul de proprietate este un drept perpetuu. iar dreptul de proprietate se stinge. s-a admis că aceste clauze pot fi valabile cu respectarea a două condiţii: să fie justificate de un interes serios şi legitim şi inalienabilitatea să fie temporară. proprietarul poate înceta temporar să exercite acte de stăpânire asupra bunului său. Perpetuitatea dreptului de proprietate vizează. în Franţa.chiar după mai multe generaţii . deoarece prin ele se atenteză la principiul liberei circulaţii a bunurilor.

pe de altă parte. este prin însăşi natura ei expusă a se atinge şi de interesele domeniului public şi de interesele private cuprinse în dreptul subiectiv al altora. ar fi un nonsens1. art. iar. Aşadar.tocilar.Vizitati www. care. deşi dreptul de proprietate este absolut. cu modificările stabilite de legi”. ale dreptului de proprietate pare un paradox. SECŢIUNEA a II-a LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. Premisele limitărilor legale sunt conţinute în prevederile art. constituind împreună cu libertatea individuală izvorul cel mai bogat de puteri cuprinse în dreptul subiectiv.. cit. Altele sunt expresia libertăţii proprietarului de a dispune de bunul ce face obiectul dreptului de proprietate. într-o perioadă de liberalism democratic. de restrângeri ale unor drepturi. el nu este şi nelimitat. De asemenea. cursuri si referate postate de utilizatori. p. dar uneori şi prin voinţa părţilor. 480 C. Cu toate acestea. proprietatea. De asemenea. 1 din Constituţie. şi mai ales. când libertăţile şi drepturile cetăţenilor. prin originea şi dezvoltarea lui istorică. într-o perioadă de reformă inovatoare. 1 C. consfinţite de Constituţie şi tratatele internaţionale. op. Limitele pot fi impuse exercitării dreptului de proprietate în primul rând prin lege. 475 alin. aşa cum s-a spus. civ statuează că: „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui.ro ! Arhiva online cu diplome. 47 Pagina 29 din 137 . prin folosinţă obişnuită îşi consumă substanţa. prevede că dreptul de proprietate se exercită în limitele determinate de lege. şi de atributele pe care acesta i le conferă. pe de o parte. 1 Corneliu Bârsan. civ. pentru că. 41 alin. A susţine caracterul perpetuu al dreptului de proprietate asupra unor astfel de bunuri. conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi în cele ale art. în partea finală. dreptul de proprietate privată se leagă de problema economică a productivităţii şi problema socială a unei mai drepte distribuţii a bunurilor. sunt cele care guvernează societatea. Justificarea unora dintre limitările dreptului de proprietate o găsim sub paravanul necesităţii realizării unui echilibru între interesul general şi cel individual în materia dreptului de proprietate. nu există drept mai susceptibil de îngrădire decât dreptul de proprietate. CONSIDERAŢII GENERALE A vorbi acum.

de altfel ca toate celelalte drepturi civile. întrucât s-a considerat 2 că numai restricţiile legale constituie limitări propriu-zise impuse exercitării dreptului de proprietate. ele sunt legale. iar pe de altă parte. pentru: apărarea securităţii naţionale.. abuzând de dreptul său. Această opinie a fost argumentată prin faptul că. cit. sub aspect legislativ.ro ! Arhiva online cu diplome. Exercitarea normală a dreptului de proprietate presupune. a sănătăţii ori a moralei publice. va fi constrâns de instanţă la anumite restrângeri. faţă de interesele celorlalţi subiecţi de drept. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. ale unui dezastru. „Realizarea unui echilibru între interesul general şi cel individual. ca proprietarul să nu cauzeze altuia un prejudiciu în exercitarea dreptului său. restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. după caz. ori ale unui sinistru deosebit de grav. limitele exerciţiului dreptului de proprietate pot fi legale atunci când îşi au izvorul în lege. voinţa proprietarului). dacă proprietarul îşi exercită dreptul în mod abuziv. în sensul că naşterea. judecătoreşti. Luţescu. cursuri si referate postate de utilizatori. a ordinii. 2. p. după izvorul lor. cit. N. s-a arătat că. 295 C. pe de o parte. ci ele au menirea de a asigura exercitarea normală a dreptului de proprietate. Cert este însă faptul că. Potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol. În acest sens. şi convenţionale. exercitarea şi stingerea lor se face strict între canoanele impuse de anumite acte normative.. în materia dreptului de proprietate. limitările şi restricţiile aduse acestui drept să fie chibzuite şi raţionale. atunci când proprietarul. trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului ( art. op. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturtale. 51 Pagina 30 din 137 . prin ele se încearcă protejarea interesului individual al fiecărui proprietar. op. p. presupune înţelepciune din partea legiuitorului”. Această clasificare a fost criticată. oricare ar fi izvorul acestor limite ale dreptului de proprietate (lege. urmează 1 2 G. 49 alin 2). în scopul în care acest drept este recunoscut de lege. CATEGORII DE LIMITĂRI ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În literatura juridică mai veche1. Limitele şi restricţiile prevăzute de lege privind exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie privite ca atingeri ale acestui drept. Bârsan. desfăşurarea instrucţiei penale.tocilar. art. atunci când limitările rezultă din voinţa părţilor. 49 din Constituţie prevede faptul că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune.Vizitati www.

I. p. dar cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: clauza să fie justificată de un interes serios şi legitim iar inalienabilitatea să fie temporară. Sunt considerate limitări ale dreptului de proprietate prin voinţa titularului dezmembrămintele dreptului de proprietate şi clauza de inalienabilitate2. să-şi lovească bunurile de inalienabilitate în propriul patrimoniu. sunt situaţii când doctrina şi practica judiciară recunosc valabilitatea unor asemenea clauze inserate în actele juridice translative de proprietate. Ioan Adam. cu precizarea că atributul dispoziţiei revine întotdeauna proprietarului. folosinţa. S-au considerat admisibile asemenea clauze3. 30 3 C. Al Băicoianu. Rosetti-Bălănescu. op.Ed.. fiind obligat să nu aducă atingere exercitării libere a acestor drepturi. Hamangiu. dispoziţia) de titulari diferiţi. Lupulescu. ceea ce va conduce la angajarea răspunderii sala civile delictuale. în sensul că titularul acestui drept. op. donându-l sau legându-l.Vizitati www. iar dacă a convenit anumite restricţii cu alte persoane. „Un proprietar nu ar putea. deşi. p. Bucureşti.tocilar. 95 1 2 Pagina 31 din 137 . Dezmembrarea dreptului de proprietate presupune exercitarea atributelor acestuia (posesia. vol. op. Proprietarul prin voinţa sa poate să restrângă sau să limiteze exercitarea dreptului său de proprietate. Prin aceasta. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Dar el poate. să interzică D. limitele impuse exerciţiului dreptului de proprietate pot fi grupate în: restricţii stabilite prin voinţa titularului dreptului de proprietate (restricţii convenţionale). printr-o manifestare a voinţei sale. Restricţii convenţionale aduse dreptului de proprietate Anumite restricţii pot fi stabilite şi pe cale convenţională. All Beck. se realizează o restrângere. II. cit. inalienabilitatea unui bun nu poate fi declarată prin voinţa omului. 30-45 Ioan Adam. restricţii legale aduse dreptului de proprietete (limitări de ordin constituţional şi limitări stabilite prin alte acte normative). dar tot în limitele legii. cursuri si referate postate de utilizatori. Potrivit unei alte clasificări1. este lipsit de plenitudinea exercitării tuturor celor trei atribute pe care i le conferă dreptul de proprietate. 2000. a fi sancţionat. p. o limitarea a dreptului de proprietate. p. În ceea ce priveşte clauzele de inalienabilitate. nu a făcut decât să-şi exercite dreptul aşa cum crede de cuvinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. Se ajunge astfel la naşterea unor drepturi concurente asupra aceluiaşi bun. 28-39. cit. în principiu.. cit. respectiv dreptul de propietate şi un alt drept real.. pe durata constituirii dezmembrămintelor.

Aceste restricţii sunt prevăzute în Constituţie. All Beck. p. Restricţii legale aduse dreptului de proprietate Prin lege au fost aduse o serie de restricţii care au în vedere fie natura bunului ce formează obiectul acestui drept. op. în C. cursuri si referate postate de utilizatori. posesie şi dispoziţie ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. fie exercitarea atributelor de folosinţă. ca şi acela al unei donaţii către o fundaţie. Băicoianu. civ.tocilar. A. pe anul 1978. Drepturile reale principale. Secţ. Un alt caz recunoscut de doctrină şi practica judecătorească este acela al donatorului sau testatorului care stipulează de la donatar sau legatar inalienabilitatea temporară a bunului pe tot timpul cât aceştia sunt minori. O asemenea clauză este valabilă doar dacă se justifică printr-un interes serios. citat de Eugen Chelaru în Curs de drept civil. p. 22 3 C Hamangiu.ro ! Arhiva online cu diplome. vol.Vizitati www. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri). cu obligaţia pentru donatar de a nu înstrăina temporar bunul pe tot timpul cât durează uzufructul său2. II. pentru că altfel este de natură să împiedice inutil libera circulaţie a bunurilor. 400/1978. Al. p. când se poate conveni ca bunurile să nu fie înstrăinate sau sustrase scopului pentru care au fost donate3. nr. Restricţiile legale pot fi clasificate în două categorii: Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public. cum ar fi garantarea unui drept. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate. 2000. ordonanţe).D. 96 1 Pagina 32 din 137 . cit. 23 2 Tribunalul Suprem. Ed. Jean Carbonnier. I. în Codul civil. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare. Bucureşti.. Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public Îa această categorie pot fi incluse: Limitări privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică asupra unor categorii de bunuri. precum şi în alte acte normative edictate în dezvoltarea legilor (hotărâri. în legi ordinare. Rosetti-Bălănescu.. donatarului sau legatarului să-l instrăineze o perioadă de timp: este o condiţie a liberalităţii sale şi până la un punct ea se impune beneficiarului”1. În practica judiciară s-a admis posibilitatea încheierii unei convenţii care să cuprindă clauze de inalienabilitate în cazul în care donatorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct asupra bunului donat. dec.

locuinţele dobândite de chiriaşii titulari de contracte ai apartamentelor care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani de la cumpărare (art. 19 alin 1. 2 din Legea nr. 135 din Constituţie.ro ! Arhiva online cu diplome. terenurile cu privire la titlul cărora există litigii pe rolul instanţelor nu pot fi înstrăinate prin acte între vii până la soluţionarea acestor litigii (art. 43 din Legea fondului funciar republicată nu pot fi înstrăinate prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. civ asemenea bunuri nu aparţin nimănui. realizate. Pagina 33 din 137 . Legea nr. 21 şi art. consolidate sau extinse prin utilizarea unor credite acordate de instituţii financiare autorizate. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). armele şi muniţiile (Legea nr. art. aşa cum sunt: apa. 9 alin. 213/1998 privitoare la regimul juridic al proprietăţii publice. nu pot fi înstrăinate până la rambursarea integrală a creditului decât cu acordul scris al creditorului ipotecar (art. 2 din Legea 215/2001). lumina soarelui. cum ar fi: a) bunurile monopol de stat (Legea nr.tocilar.Vizitati www. aerul. Există bunuri proprietate privată care sunt declarate de lege inalienabile. 18/1991 republicată. res communes (potrivit art. 22 şi 26 din Constituţie. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor). sunt inalienabile: bunurile din domeniul public. corpul uman şi elementele acestuia privite ut singuli (art. cursuri si referate postate de utilizatori. 647 C. dar nu pot fi dobândite. iar uzul lor este comun tuturor). Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Limitările privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică Potrivit legii. cumpărate. ori alienabile condiţionat. art 11 din Legea nr. deţinute sau înstrăinate decât cu respectarea unor condiţii speciale. 1 şi alin 8 din Legea 215/1995 cu modificările ulterioare). c) lucrurile nesusceptibile de apropriere privată. art 5 alin. (art. imobilele construite. 5 din Legea nr. 15 din Legea nr. Există bunuri care sunt în circuitul civil. 122 alin. cum ar fi: terenurile atribuite potrivit dispoziţiilor art. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare). Înaintea împlinirii acestui termen pot fi vândute numai fostului proprietar al locuinţei. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane). art. 31/1996 privind regimul monopolului de stat).

Vizitati www. Nerespectarea condiţiilor de formă atrage nulitatea absolută a actului. deşeurile toxice.). O altă situaţie de limitare a atributului dispoziţiei din conţinutul juridic al dreptului de proprietate este aceea în care legiuitorul leagă validitatea actului juridic de respectarea anumitor condiţii de formă la încheierea sa. potrivit acestui drept. 18/1991 şi Legea nr. interdicţia de a dobândi. explozibile (Legea nr. 54/1998. prin acte juridice între vii. civ. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri) Pagina 34 din 137 . interdicţia tutorilor de a cumpăra bunurile persoanelor aflate în tutela lor (art. 2 C. 1307 C. materialele exploziibile). iar Legea nr. de a primi sau de a încheia anumite acte juridice. Instituirea dreptului de preemţiune constituie de asemenea o îngrădire a dreptului de dispoziţie. imposibilitatea judecătorilor. De asemenea. civ. cum ar fi: a) interdicţia vânzării între soţi (art. civ. 1308 alin. Dreptul de preemţiune reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi mai ales de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber. 5 din Legea nr. 54/1998 au instituit forma autentică pentru contractele oneroase ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor.). titularul dreptului de proprietate asupra unui teren agricol din extravilanul unei localităţi nu-l poate înstrăina decât cu respectarea prevederilor art. obiectele de cult. Astfel. interdicţia mandatarilor de a cumpăra bunurile pe care au fost împuterniciţi să le vândă (art. Legea nr. terenuri a căror suprafaţă cumulată cu cea deja deţinută depăşeşte 200 de ha în echivalent arabil de familie (Legea nr. exclusiv şi absolut de bunul său. 126/1995 privind regimul materialelor produsele şi substanţele stupefiante. sub sancţiunea anulării actului de înstrăinare. Astfel. Codul civil român a impus condiţii de formă pentru liberalităţi. Codul civil. 54/1998). 54/1998 instituie unele restricţii de a dispune. procurorilor şi avocaţilor de a deveni cesionari de drepturi litigioase ce sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.ro ! Arhiva online cu diplome. 18/1991. Legea 18/1991 şi Legea nr.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori.). 1308 alin1 C.

41 alin. Legea nr. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv. precum şi bogăţiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. instituirea stării de asediu sau de urgenţă. Rechiziţia se face cu acordarea unor despăgubiri. atât în ipoteza rechiziţiei temporare pentru degradările sau devalorizările suferite de bunurile rechiziţionate pe perioada folosirii lor. ca şi folosinţa spaţiului aerian. aşa-numitele servituţi aeronautice1. tehnică de calcul. instituţiilor publice. prevenirea. şi anume: declararea mobilizării generale ori a stării de război. ci şi de spaţiul aerian situat deasupra acestuia. Există. Filipescu. cit. dispoziţiile constituţionale nefiind de natură a desfiinţa posibilitatea edificării construcţiilor. materiale tipografice şi audiovizuale. 4 din Constituţia României prevede: „Pentru lucrări de interes general. precum şi a altor persoane juridice şi fizice de a ceda temporar unele bunuri mobile sau imobile.Vizitati www. Acet drept de folosinţă aparţine numai autorităţilor publice. spaţiul aerian. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. terenuri. p. instituie obligaţia agenţilor economici.tocilar. localizarea şi înlăturarea unor dezastre.ro ! Arhiva online cu diplome. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. în temeiul răspunderii civile delictuale. însă dacă prin exercitarea sa se aduce un prejudiciu proprietarului terenului. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare Potrivit art. însă interdicţia de a construi în zonele de siguranţă a aeroporturilor. cu obligaţia de adespăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. exerciţii şi antrenamente de mobilizare. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”. materiale de construcţii. în situaţii speciale. proprietarul unui teren se poate folosi nu doar de suprafaţa terenului. titularul va fi obligat să-l repare în întregime. Filipescu. 1 I. forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice. 344 Pagina 35 din 137 . Art. op. sisteme de comunicaţii. 135 alin 3 din Constituţie. animale. P. cât şi în situaţia rechiziţiei definitive pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile preluate. Pot fi supuse rechiziţiei: mijloacele de transport de orice fel. statului şi unităţilor administrativ-teritoriale şi este gratuit. surse de alimentare energetice. trecând în proprietatea publică.. plantaţiilor sau construcţiilor. concentrări. clădiri. Al. Cu toate acestea. instalaţii portuare sau de aerodromuri. furaje. cursuri si referate postate de utilizatori.

revin proprietarului. de distanţă a plantaţiilor şi lucrărilor faţă de hotar (art. 586-619 C. 607-608). 41 alin. 579581). servituţi precum: scurgerea apelor (art. 481 C. 378-585 C. civ.Vizitati www. în primul rând.) şi servituţile legale (art.tocilar. de izvor (art. 3). impuse de nevoia coabitării cu ceilalţi proprietari.). potrivit căruia: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. structura dreptului de proprietate poate fi stabilită şi evidenţiată pornind de la următoarele criterii: a) după subiectele dreptului de proprietate. Cele mai importante astfel de limitări sunt servituţile naturale (art. se pot distinge: dreptul de proprietate al persoanelor fizice. dar şi la pierderea acestuia cu privire la imobile (terenuri şi construcţii). 615) reflectă o situaţie firească generată de vecinătatea a două fonduri. Astfel. apoi în art. dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăţi. despre care se spune că nu sunt veritabile servituţi.. SECŢIUNEA a III-a FORMELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. ci limitări normale ale exerciţiului dreptului de proprietate. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate Cele mai multe restricţii de ordin privat sunt determinate de raporturile de vecinătate dintre proprietari. CRITERII DE CLASIFICARE Dreptul de proprietate poate fi abordat din mai multe puncte de vedere. Astfel. 585). cursuri si referate postate de utilizatori. precum şi în Legea nr. Potrivit dispoziţiilor art. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Interesul public poate duce nu doar la limitarea exerciţiului unor atribute ale dreptului de proprietate. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. potrivit legii sau obiceiului. Pagina 36 din 137 . de Constituţie (art. afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. civ. 33/1994 B. împrejurare care impune proprietarilor învecinaţi anumite restricţii în exerciţiul dreptului lor. 41 alin. Această posibilitate este reglementată. 6 din Constituţie. de picătura streşinilor (art.

tocilar. el poate fi: drept de proprietate pur şi simplu. dreptul de proprietate dobândit în raporturile dintre vii şi dreptul de proprietate dobândit pentru cauză de moarte. drept de proprietate afectat de modalităţi. dobândit prin acte juridice translative de proprietate. unităţilor administrativ-teritoriale şi al persoanelor juridice înfiinţate de autorităţile centrale ale statului sau de autorităţile locale. dreptul de proprietate al persoanelor juridice. dreptul de proprietate se prezintă sub două forme: dreptul de proprietate publică. cursuri si referate postate de utilizatori. care are ca titular exclusiv o singură persoană asupra unuia şi aceluiaşi bun şi este dobândit de către proprietarul actual în mod sigur şi ireversibil. drept de proprietate rezolubilă sau revocabilă şi drept de proprietate anulabilă. în sensul larg al cuvântului. Pagina 37 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de proprietate al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi dreptul de proprietate privată al statului. dobândit prin mijloace originare. dreptul de proprietate originară. cu excepţia bunurilor care se află în proprietate publică. cum sunt regiile autonome. după cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de modalităţi. persoană fizică sau persoană juridică. 1 din Constituţie. şi dreptul de proprietate derivată. Aceste două forme ale dreptului de proprietate sunt consacrate expres în art. se înţelege dreptul de proprietate particulară aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice de tip particular. Dreptul de proprietate privată are ca obiect toate categoriile de bunuri apropriate de către orice subiect de drept civil. 135 alin. b) după modurile de dobândire: dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice. unde se prevede: „Proprietatea este publică sau privată”. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ Prin dreptul de proprietate privată. care poate fi drept de proprietate comună.Vizitati www. după regimul său juridic. dreptul de proprietate privată.

se află în circuitul civil general şi ele sunt eminamente alienabile. 1837 C. aceste bunuri nu pot fi înstrăinate prin acte cu titlu gratuit şi nici date în plată. Proprietatea privată este supusă regimului juridic de drept comun. judeţul sau comuna în loc de a fi o persoană particulară”1. în condiţiile stabilite de Codul civil. Băicoianu. ce este imprescriptibil.. drepturile de creanţă ale creditorilor urmează a fi satisfăcute numai din fondurile băneşti ale statului. înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proprietăţii private a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale se poate face numai prin licitaţie publică. organizată în condiţiile legii. cit. De asemena.Vizitati www. Rosetti-Bălănescu. statul fiind considerat întotdeauna solvabil şi. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1 C Hamangiu. cursuri si referate postate de utilizatori. adică de care se foloseşte. 2 din Constituţie prevede: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular”. Regimul de protecţie juridică a dreptului de proprietate este egal. Datoriile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale se înscriu în bugetul de stat sau în bugetele locale pentru a fi plătite. prevăzut de Codul civil şi de alte acte normative. chiar dacă titularul său este statul. De asemenea. civ. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decât prin aceea că proprietarul lor este statul. din bunuri pe care „statul le stăpâneşte ca orice proprietar particular. În temeiul dispoziţiilor art. Pagina 38 din 137 . bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate privată pot fi dobândite în proprietate prin prescripţia achizitivă. exclusiv şi perpetuu. titularilor dreptului de proprietate privată le poate fi opusă prescripţia de bună-credinţă. 41 alin. inclusiv cele ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. I. 18. de obicei le poate înstrâina. Ca o derogare de la dreptul comun. în consecinţă. op. Dreptul de proprietate privată este un drept absolut. Bunurile ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate privată. Al. dreptul de proprietate privată este supus prescripţiei. Domeniul privat al statului este format. în general. p. Bunurile ce formează obiectul dreptului de proprietate privată al statului nu vor putea fi însă urmărite. Art. Spre deosebire de dreptul de proprietate publică. care îi produc venituri şi pe care.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar.

476-478. 448 din 21 noiembrie 1998 L. imprescriptibil şi insesizabil2. precum şi alte acte normative. dreptul de proprietate publică prezintă toate caracterele generale. Legea nr. 475 alin. 1310 şi art. 2. Fiind un drept de proprietate. 499. în Codul civil (art. rezultă că titularii dreptului de proprietate publică sunt: Statul Român asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional.ro ! Arhiva online cu diplome. Pop. Referiri exprese la existenţa proprietăţii publice sunt făcute şi prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările ulterioare. p. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia1.tocilar. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. art. comune dreptului de proprietate. municipiul şi judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local. care dispune: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile. Din aceste prevederi legale. Astfel. 215/2001 a administraţiei publice locale. cursuri si referate postate de utilizatori. Dezvoltarea acestor prevederi s-a realizat prin Legea nr. „dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. În conformitate cu prevederile art. fiind inalienabil. în art. insesizabile şi imprescriptibile”. care se exercită în regim de drept public. op. În afara acestor caractere juridice. art. 1844). 1 din Legea nr. asupra bunurilor care. Legea nr. indiferent de forma sub care acesta se înfăţişează. nr. iar prin alin. 11 alin. Temeiul existenţei dreptului de proprietate publică îl reprezintă Constituţia care. 2 dispune: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”. 213/1998. absolut şi perpetuu. 213/1998. art. 1 2 Publicată în Monitorul Oficial. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Unităţile administrativ-teritoriale (comuna. 1 din Legea nr. cit. folosinţa şi dispoziţia). 65 Pagina 39 din 137 . exclusiv. dreptul de proprietate publică mai prezintă şi următoarele caractere specifice: inalienabilitatea.. oraşul. Caracterele dreptului de proprietate publică sunt prevăzute în mod expres de către art. caractere ce determină regimul juridic al acestei forme de proprietate.Vizitati www. 1 prevede: „Proprietatea este publică şi privată”. Dreptul de proprietate publică poate fi definit ca fiind dreptul de proprietate al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public. precum şi din dispoziţiile constituţionale. 135 alin. potrivit legii sau prin natura lor. sunt de uz sau interes public”. dreptul de proprietate publică este un drept complet (în conţinutul său regăsindu-se cele trei atribute esenţiale ale dreptului de proprietate: posesia.

în condiţiile legii”. Sub aspect achizitiv.1 lit. imprescriptibilitatea este prevăzută în mod expres în art.4 menţionând caracterul inalienabil al proprietăţii publice. 135 alin. concesionate sau închiriate. a fost exprimată opinia1 conform căreia „inalienabilitatea este numai relativă. cursuri si referate postate de utilizatori. 2000.Vizitati www. c din Legea nr. 11 alin. 213/1998. Potrivit art. 213/1998 prevede că bunurile proprietate publică nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale. sau pot fi dezafectate şi incluse în domaniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale”. prin acte juridice civile şi nici pe cale forţată. Tot ca o consecinţă a inalienabilităţii dreptului de proprietate publică. În literatura juridică. bunurile proprietate publică „pot fi date numai în administrare. Dreptul de proprietate publică este insesizabil. prin expropriere. cum ar fi uzufructul. 11 alin. Bucureşti. potrivit căruia bunurile proprietate publică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. Reglementări cu privire la caracterele dreptului de proprietate publică sunt cuprinse şi în Constituţie. cât şi achizitiv. Art. All Beck. Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil atât extinctiv. concesionate sau date în administrare directă. de vreme ce bunurile care formează obiectul proprietăţii publice pot fi închiriate. imprescriptibilitatea dreptului de proprietate publică se manifestă prin aceea că acţiunea în revendicare întemeiată pe acest drept poate fi promovată oricând. b din Legea nr. 1 lit. uzul. Drepturile reale principale. în sensul că bunurile ce formează obiectul acestui drept nu pot fi urmărite de către creditorii proprietarului sau ai persoanelor care le posedă cu orice titlu. bunurile ce alcătuiesc obiectul acestui drept nu pot fi dobândite prin modurile generale sau speciale de dobândire a dreptului de proprietate. Caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică semnifică faptul că bunurile ce fac obiectul acestui drept de proprietate sunt scoase din circuitul civil general.tocilar. iar dreptul la acţiune în sens material nu se stinge indiferent de intervalul de timp cât nu a fost exercitat de către autoritate. în principiu. art. abitaţia. Curs de drept civil. 213/1998. Ed. neputând fi înstrăinate pe cale voluntară . Ca o consecinţă a inalienabilităţii. Este firesc să fie 1 Eugen Chelaru. Din punct de vedere achizitiv. nu poate fi dezmembrat prin constituirea de drepturi reale asupra bunurilor ce îi alcătuiesc obiectul. p. Sub aspect extinctiv. 1 lit. precum şi în alte acte normative. servituţile propriu-zise şi superficia. 11 alin. care are calitate procesuală activă. a din Legea nr. imprescriptibilitatea este o consecinţă a inalienabilităţii bunurilor proprietate publică. 39 Pagina 40 din 137 . dreptul de proprietate publică.ro ! Arhiva online cu diplome.

prin lege şi prin ocupaţiune”.tocilar. Astfel. Codul civil cuprinde materii variate. dispunând: „Proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau încorporaţiune. deoarece. NOŢIUNE CONFIGURATĂ ÎN DOCTRINĂ Cu privire la definirea noţiunii de mod de dobândire a proprietăţii. Art. de la succesiuni şi până la materia obligaţiilor civile. SEDIUL MATERIEI În Cartea a III-a intitulată „Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea”. din preţul obţinut realizându-se creanţele urmăritorilor. Aceste două articole ale Codului civil constituie cadrul general al modurilor de dobândire a proprietăţii. CAPITOLUL PROPRIETATE II MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE SECŢIUNEA I CONSIDERAŢII GENERALE 1. Aşadar. 645 completeză prevederile art. cursuri si referate postate de utilizatori. potrivit dispoziţiilor art. prin prescripţie. prin convenţie şi prin tradiţiune”.ro ! Arhiva online cu diplome. proprietatea publică are un regim juridic diferit. iar încălcarea acestui regim juridic care este reglementat prin norme de drept public. deschide calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actului juridic astfel încheiat. regim care este consecinţa scoaterii în afara circuitului civil general a bunurilor care o compun. s-ar ocoli sau înfrânge regula inalienabilităţii lor. Legea nu defineşte noţiunea de mod de dobândire a proprietăţii. 2. prin legate. 644 C. 644. civ. aşa..Vizitati www. Urmărirea silită are ca şi consecinţă vănzarea bunurilor debitorului. dacă astfel de bunuri ar fi urmărite de creditori. „proprietate bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. în doctrină s-a arătat că sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea Pagina 41 din 137 . iar enumerarea cuprinsă în Codul civil a fost supusă criticii în literatura de specialitate.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

mijloacelor juridice reglementate de lege - acte juridice şi fapte juridice - prin care se poate dobândi dreptul de proprietate, indiferent de forma sa1. Într-o altă opinie2, modurile de dobândire a drepturilor reale au fost considerate „mijloacele juridice care, potrivit legii servesc la constituirea sau la obţinerea prin transfer a unor asemenea drepturi ca elemente componente ale patrimoniului unei persoane fizice sau juridice”. Un alt autor3 arată că în definirea modurilor de dobândire a proprietăţii trebuie să se pornească de la premisa că dreptul de proprietate este un drept subiectiv civil, iar modurile de dobândire a acestui drept reprezintă o categorie de izvoare de drepturi subiective civile. În acest context, prin moduri de dobândire a proprietăţii se înţeleg acele împrejurări - acte sau fapte juridice - de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. Enumerarea făcută de Codul civil a fost criticată în doctrină 4, considerându-se, în primul rând, că este incompletă, întrucât nu enumeră printre mijloacele de dobândire a dreptului de proprietate şi hotărârile judecătoreşti constitutive de drepturi. În al doilea rând, enumerarea legală a fost considerată inexactă, pentru că face distincţie între succesiune şi legate, de vreme ce termenul de succesiune desemnează atât succesiunea legală, cât şi pe cea testamentară. De asemenea, enumerarea legală a fost criticată pentru faptul că legea nu constituie un mod separat, de sine stătător de dobândire a dreptului de proprietate. Chiar în situaţia în care legea instituie o prezumţie de proprietate, temeiul acelei prezumţii îl constituie, în fond, tot un fapt sau un act juridic. Spre exemplu, chiar dacă se afirmă că dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă are loc ex lege, dreptul de proprietate se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic, care este tocmai posesia de bună-credinţă. Tot astfel se întâmplă şi în cazul dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă5. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică ambelor forme fundamentale ale proprietăţii reglementate de Constituţie: proprietatea publică şi proprietatea privată. Există însă şi unele moduri specifice de dobândire a proprietăţii publice, cum ar fi trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică.
L. Pop, op. cit., p. 209 M. Costin, Dicţionar de drept civil, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 332 3 Traian Sâmbrian, Modurile originare de dobândire a proprietăţii, Ed. Europa, Craiova, 1996, p. 40 4 E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, p. 190; L. Pop, op. cit., p. 210; 5 L. Pop, op. cit., p. 210
1 2

Pagina 42 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil sunt aplicabile tuturor subiectelor dreptului de proprietate privată, cu unele precizări. Astfel, în privinţa persoanelor fizice, au aplicaţie numai aceste moduri de dobândire a proprietăţii private. În principiu, modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil se aplică şi în privinţa persoanelor juridice, însă ele trebuie corelate cu principiul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. De asemenea, în conformitate cu reglementările legale aplicabile categoriilor de persoane juridice, există moduri specifice de dobândire a dreptului de proprietate privată, după caz. Astfel, numai statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale, ca subiecte de drept public, pot dobândi, în proprietate privată, bunuri din domeniul public ce le aparţine, prin declasarea acestora şi trecerea lor în proprietatea privată a acestor subiecte. Sau subiectele colective de drept de tip asociativ pot dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor şi prin contribuţia, sub diferite forme, a celor care se asociază, ceea ce nu este cazul pentru persoanele fizice. Doctrina este unanimă în a aprecia că modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică şi cu privire la celelalte drepturi reale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi superficia, însă nu se aplică pentru drepturile reale ce derivă din dreptul de proprietate publică: dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinţă. Având în vedere criticile ce au fost aduse enumerării legale cuprinse în art. 644-645 C. civ., majoritatea autorilor1 recunosc existenţa următoarelor moduri de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, ce se aplică atât proprietăţii private, cât şi proprietăţii publice: convenţia, tradiţiunea, ocupaţiunea, hotărârea judecătorească, legea, accesiunea, uzucapiunea şi succesiunea.

SECŢIUNEA a II-a MODURILE GENERALE DE DOBÂNDIRE A DREPTURILOR REALE 1. CLASIFICARE

În dreptul roman cea mai cunoscută clasificare a modurilor de dobândire a proprietăţii, expusă pentru prima oară de Gaius şi consacrată de Institutele lui Iustinian, este
1

C. Bârsan, D. Lupulescu, I. Dogaru
Pagina 43 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

clasificarea în moduri de dobândire a proprietăţii după dreptul natural sau al ginţilor (ocupaţiunea, tradiţiunea, accesiunea, specificaţia) şi moduri de dobândire după dreptul civil (in iure cesio, mancipaţiunea, uzucapiunea, advindicatio şi legea). Tot romană este şi clasificarea în moduri de dobândire (per singulas res) şi moduri de dobândire universale (per universitatem) care se păstrează şi astăzi. În prezent, modurile de dobândire a proprietăţii pot fi clasificate după mai multe criterii: După întinderea dobândirii, modurile de dobândire a dreptului de proprietate sunt: moduri de dobândire universale sau cu titlu universal, când dobânditorul primeşte întreaga universalitate sau o parte (fracţiune) din universalitatea patrimoniului unei persoane. Aşa sunt: succesiunea legală, legatul universal ori cu titlu universal; moduri de dobândire cu titlu particular, când dobânditorul primeşte unul sau mai multe bunuri individual-determinate. Aşa sunt: contractele translative de proprietate, legatele cu titlu particular, tradiţiunea, hotărârea judecătorească, accesiunea, uzucapiunea. După momentul în care operează transmisiunea, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire între vii (inter vivos), care îşi produc efectele în timpul vieţii autorului, aşa cum este contractul translativ de proprietate; moduri de dobândire pentru cauză de moarte (mortis causa) care îşi produc efectele la încetarea din viaţă a autorului ( succesiunea legală, legatele). După caracterul transmisiunii, adică în funcţie de scopul urmărit de autor, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire cu titlu oneros, când autorul transmite dreptul de proprietate cu condiţia primirii unui echivalent din partea dobânditorului, aşa cum se întâmplă în cazul contractelor cu titlu oneros; moduri de dobândire cu titlu gratuit, când autorul transmite dreptul de proprietate fără să aştepte primirea unui echivalent, aşa cum sunt donaţia, succesiunea legală sau testamentară. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, există: moduri originare de dobândire, reprezentând acele mijloace juridice de dobândire a dreptului de proprietate care nu implică o transmitere juridică a sa de la o persoană la alta, dreptul născându-se direct în patrimoniul titularului. Fac parte din această categorie: uzucapiunea, ocupaţiunea şi accesiunea;
Pagina 44 din 137

Teoria generală a obligaţiilor. cursuri si referate postate de utilizatori. succesiunea legală sau testamentul. nu şi cele generatoare de drepturi de creanţă. În doctrină1. cit. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor. contractul a fost definit ca „ acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice”. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. Contractul constituie cel mai important şi mai uzitat mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale.. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea bunului”. Ed. art. 1295 alin. de împrumut. Constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate precum şi a celorlalte drepturi reale numai contractele translative sau constitutive de drepturi reale. Fac parte din această categorie: convenţia. în E. moduri de dobândire derivate. contractele de schimb. Sunt contracte constitutive sau translative de drepturi reale contractele de vânzare-cumpărare. p.ro ! Arhiva online cu diplome. CONVENŢIA (CONTRACTUL) Convenţia sau contractul este cel mai important mod derivat de dobândire a drepturilor reale. de donaţie. iar potrivit unei definiţii analitice.. Paralela 45.tocilar.. fără a necesita o operaţie subsecventă suplimentară. conform art. D. Contractul este definit de lege prin art. civ.. 192. civ. Codul civil consacră principiul că prin ea însăşi. 2002. 971 C. ca fiind „ acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea unui drept real se realizează chiar în momentul încheierii contractului: „În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau unui alt drept real. op. de rentă viageră.Vizitati www. convenţia este translativă de drepturi reale. Drept civil. 942 C. Astfel. p. 17 1 Pagina 45 din 137 . 1 dispune că: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. Făcând aplicaţia acestui principiu în materia vânzării. Chelaru. modoficării ori stingerii de raporturi juridice”. el reprezintă „înţelegerea între două părţi în vederea constituirii. reprezentând mijloacele juridice de dobândire a dreptului de proprietate care implică transmiterea dreptului de la o persoană la alta. 2. Văduva.

remiterea lucrului se făcea în mod direct. Aceste texte de lege consacră. s-a admis că posesia supra unor lucruri vândute care se aflau într-o magazie se transferă dacă vânzătorul predă cumpărătorului cheile magaziei. dar s-a admis din epoca clasică. deci. Pagina 46 din 137 . în sistemul publicităţii imobiliare prin cărţile funciare reglementat prin Decretul-lege nr. care exprimă ideea că simpla manifestare de voinţă este nu doar necesară. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. privinţa vânzătorului. La început. transferul proprietăţii va opera în momentul realizării bunului în situaţia în care obiectul contractului îl constituie un bun viitor. constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către înstrăinător dobânditorului. ci şi suficientă pentru a se realiza transferul drepturilor reale. 3. drepturile reale asupra imobilelor se transmit ori se constituie numai în momentul înscrierii în cartea funciară (întabulare). Transmiterea dreptului de proprietate.ro ! Arhiva online cu diplome. acest procedeu consta în punerea lucrului de către înstrăinător (tradens) la dispoziţia dobânditorului (accipiens) în virtutea unui act juridic pentru a transmite proprietatea. 115/1938. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. În cazul vânzării unui teren. Lipsit de orice condiţii de formă. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. precum şi constituirea altor drepturi reale nu are loc odată cu momentul încheierii valabile a contractului în următoarele cazuri: când părţile au convenit prin contract ca transferul dreptului real să aibă loc după împlinirea unui termen sau realizarea unei condiţii suspensive. transferul dreptului de proprietate se realizează numai în momentul individualizării lor prin numărare. În dreptul roman. tradiţiunea (traditio) reprezenta cel mai important mijloc de a dobândi proprietatea de jus gentium. TRADIŢIUNEA Tradiţiunea. că transferul poate avea loc şi în mod simbolic (traditio symbolica). De la acest principui fac excepţie contractele solemne la care efectul translativ de proprietate va avea loc în momentul în care contractul este încheiat în formă autentică. cântărire sau măsurare. ca mod de dobândire a drepturilor reale. pentru uşurarea încheierii anumitor operaţiuni juridice.tocilar.Vizitati www. în cazul în care contractul are ca obiect bunuri de gen. principiul consensualismului.

Prin excepţie. de regulă. Se admite că. În cazul convenţiilor privind bunurile de gen. care sunt asimilate bunurilor mobile corporale. acţiuni la diferite societăţi comerciale). 270 E. deci existenţa lui actuală. dobândirea proprietăţii nu intervine ca urmare a tradiţiunii. tradiţiunea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinării titlurilor de valoare. civ. Ea este.193 Pagina 47 din 137 . transferul posesiei se considera efectuat dacă. în cazul dobândirii unui bun mobil de la o persoană care nu este adevăratul proprietar. cursuri si referate postate de utilizatori. în dreptul nostru civil. p. iar tradiţiunea este numai executarea acestei transferări. Filipescu.).ro ! Arhiva online cu diplome. 1 2 I.tocilar. De asemenea. un mijloc de livrare a lucrului înstrăinat. pot forma obiectul unui dar manual. cit. cit. Pentru că predarea presupune deţinerea materială (corpus) a bunului. În cazul darurilor manuale. însă numai când este vorba de cele „la purtător” (obligaţiuni CEC. convenţia transferă proprietatea în momentul individualizării ori determinării. prin predarea lucrului donat. p. tradiţiunea are o sferă de aplicare foarte restrânsă. op. Pentru că tradiţiune este un element esenţial al darului manual. Sunt excluse bunurile imobile şi mobilele incorporale. în dreptul nostru tradiţiunea operează transferul dreptului de proprietate în cazul darurilor manuale care sunt donaţii curente. Chelaru. obligaţiuni de stat. iar nu un mod de dobândire a dreptului de proprietate. de mică importanţă. De asemenea. nu şi în ipoteza celor nominalizate. de pe o înălţime. ce se execută imediat. op. ci prin efectul legii (art. 971 şi 1295 C. transfer ce se realiza printr-o a doua operaţie şi anume prin tradiţiune.. titlurile la purtător.1909 C. Al. tradiţiunea este o solemnitate care suplineşte forma autentică a actului2. civ. P. care se individualizează şi se predau ulterior. în condiţiile existenţei principiului potrivit căruia dreptul de proprietate se transmite chiar în momentul încheierii contractului (art. fiind vorba de aşa-numita tradiţiune prin gest (traditio longa manu). Dacă în dreptul roman tradiţiunea avea o largă aplicare ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. în prezent. numai executarea materială a transferării proprietăţii1. fără a fi necesară vreo formă specială. deoarece din contract se năştea numai obligaţia de a transfera proprietatea.. Filipescu. sunt excluse bunurile viitoare. numai bunurile mobile corporale susceptibile de predare materială pot forma obiectului darului manual.Vizitati www.). se arătau cumpărătorului hotarele terenului.

pescuitul şi acvacultura. p. D. potrivit cărora toate averile vacante şi fără stăpâni. civ. Lupulescu. OCUPAŢIUNEA Ocupaţiunea este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate care se realizează prin luarea în stăpânire a unui bun care nu aparţine nimănui cu intenţia de a deveni proprietar asupra acetuia. fac inaplicabilă ocupaţiunea ca mod de dobândire a bunurilor imobile1. bunurile trebuie să fie fără stăpân. cursuri si referate postate de utilizatori. cu condiţia ca vânătoarea sau pescuitul să se fi desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile legale în aceste domenii2. 477 şi 646 din Codul civil.. Având în vedere prevederile art. 5. să fi fost abandonate de proprietar. op. iar pe de altă parte. pe de o parte numai aceste bunuri sunt susceptibile de a fi luate în stăpânire. 477 şi 646 C. ocupaţiunea este greu de conceput în prezent. Pentru a forma obiectul ocupaţiunii. ceea ce înseamnă că numai în cazuri excepţionale hotărârile judecătoreşti pot constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate. În literatura juridică de specialitate se apreciază că proprietatea se poate dobândi prin ocupaţiune în cazul bunurilor comune cum ar fi apa de băut sau pentru trebuinţe casnice luată de la un izvor natural. 1 2 Pagina 48 din 137 . având o arie de aplicare restrânsă. prevederile art. precum şi cele ale persoanelor care mor fără moştenitori sau ale căror moşteniri nu au fost acceptate se cuvin statului. 4. Legea nr. cit. 229 Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului. 192/2001 privind fondul piscicol. dacă au fost. fiindcă.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. bunurile trebuie să fie mobile corporale şi să fie individual determinate. HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ Hotărârea judecătorească este un mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale numai atunci când este constitutivă sau atributivă de drepturi.tocilar. precum şi asupra vânatului ori a peştelui capturat de pescar sau vânător. întrucât numai prin astfel de hotărâri se realizează transferul dreptului de proprietate. Majoritatea hotărârilor judecătoreşti au însă un caracter declarativ. adică să nu fi fost vreodată în proprietatea cuiva sau. De asemenea.

V.P.V.tocilar..N.. nu au semnat convenţia de vânzare-cumpărare încheiată la 15 ianuarie 2002. P. N. instanţa. ei au fost de acord cu vânzarea terenului. în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune exproprierea.p. parcela 2.. Pentru circuitul civil general. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. a constatat valabilitatea convenţiei şi a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare1. şi B.N.I. şi B.. Hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi nu constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate. nr. Pe plan juridic. pentru care reclamantul a plătit integral preţul.S. neputând servi transferului dreptului de proprietate. deşi pârâţii S. dreptul de proprietate publică. Analizând probele administrate în cauză. dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de înstrăinare.I. s-a încheiat o convenţie de vânzare-cumpărare consemnată într-un înscris sub semnătură privată denumit de părţi „chitanţă”.V.S.V. 1077 C. având ca titular statul sau unităţile sale administrativ-teritoriale. se dobândeşte asupra imobilului expropriat. care consacră principiul executării în natură şi cu bună-credinţă a obligaţiilor. şi ratificată ulterior şi de ceilalţi pârâţi. 18/1991 republicată şi că. potrivit titlului de proprietate emis conform Legii nr. şi fraţilor săi. Astfel..Vizitati www. întrucât ele recunosc dreptul de proprietate preexistent. civ. N. reclamantul a cerut instanţei să constate valabilitatea convenţiei din 15 ianuarie 2002 încheiată cu pârâţii. drept ce va căpăta regimul juridic al acestei proprietăţi. într-o speţă. 1073 C. teren intravilan şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic. prin răspunsurile date la interogatoriile luate de instanţă.ro ! Arhiva online cu diplome. prin suplinirea consimţământului debitorilor. 1 Judecătoria Craiova. civ. spre exemplu. Dobândirea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească are loc. poate avea caracter constitutiv de drepturi o hotărâre judecătorească pronunţată într-o cauză prin care se urmăreşte suplinirea consimţământului uneia dintre părţi la încheierea unui act translativ de proprietate imobiliară.. convenţia încheiată la 15 ianuarie 2002 între reclamant şi pârâtul S. în cazul exproprierii unui imobil proprietate privată pentru utilitate publică. şi pârâtul S. a admis acţiunea formulată de reclamantul M. în cadrul juridic conferit de dispoziţiile art.S.. S-a reţinut că terenul aparţine în indiviziune pârâtului S. şi dispoziţiile art. are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare. sent.p. instanţa a reţinut că între reclamantul M. judeţul Dolj. Astfel.. în calitatea lor de moştenitori ai defunctului S. din comuna T. tarlaua 49. având ca obiect terenul intravilan în suprafaţă de 1200 m. civ. P. pârâţii S.D. 18331/2002 (nepublicată) Pagina 49 din 137 . având ca obiect o suprafaţă de 1200 m.P.

Sevastian Cercel în Drept civil. proprietatea se mai dobândeşte şi prin lege (art. E. alături de accesiune sau încorporaţiune. All Beck. op. All Beck. 645 C. Codul civil arată însă că. civ. iar nu declarativ. printre altele.Vizitati www.. O asemenea hotărâre judecătorească are efect constitutiv de drepturi. Chelaru. p. 210 3 Ion Dogaru. Pop.). Bucureşti.). C. dar în nici un caz legea nu înzestrează de la sine pe nimeni cu un drept de proprietate. În literatura de specialitate.U. toate modurile de dobândire a proprietăţii sunt incluse în lege. Teoria generală a drepturilor reale. civ. Sevastian Cercel. 2003. LEGEA Enumerarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate în art. În consecinţă. Bucureşti. L. în general. În sens larg. există opinii divergente dacă legea constituie sau nu un mod de dobândire a proprietăţii şi a altor drepturi reale. legea nu poate fi considerată un mod distinct de dobândire a proprietăţii. ocupaţiune. 253 P. în condiţii anume determinate. prescripţie. Numai acele moduri de dobândire pe care legea le recunoaşte şi le sancţionează urmează a produce efecte juridice.ro ! Arhiva online cu diplome. a fost criticată. 1999. nr. cursuri si referate postate de utilizatori. 138/2000. cit. ci actul de adjudecare. p.G. S-a considerat2 că legea ca atare nu poate fi. 6. întrucât legea n-ar putea fi o împrejurare de care tot ea să condiţioneze naşterea proprietăţii. p. 304 2 2 Pagina 50 din 137 . Vlachide. Circulaţia juridică a terenurilor. cit. potrivit noilor reglementări ale executării silite imobiliare introduse în Codul de procedură civilă prin O. de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. ordonanţa de adjudecare nu mai constituie mod de dobândire a dreptului de proprietate. 304. ultimul act de executare nu mai este hotărârea judecătorească de adjudecare. op.tocilar. 644-645 C. întocmit de executorul judecătoresc (art. ea este o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru intrat în stăpânirea unei persoane. Ed. Ed. şi pentru că legea este considerată un mod separat de dobândire a proprietăţii. civ. acte sau fapte juridice. 516 C. proc. orice situaţie socială devine situaţie juridică prin atribuirea de consecinţe juridice de către dreptul obiectiv3. întrucât. sunt legale. citat de Ion Dogaru. În materie de executare silită imobiliară. un mod de dobândire a proprietăţii. în principiu. întrucât ele reprezintă acele împrejurări.. ea marcând sfârşitul procesului de încheiere a contractului2.

p. toate acele moduri care nu sunt arătate separat în Codul civil1. 485 C.. aşa cum se cere în cazul uzucapiunii de 10-20 de ani. p. Ca urmare. accesiunea şi succesiunea legală. dobândirea mobilelor prin posesia de bună-credinţă (art. 6. Titlul ce se invocă de către posesor este numai un aspect al bunei-credinţe. Bârsan.tocilar. civ. încadrează în această categorie uzucapiunea. de la această regulă art. dobândirea coproprietăţii zidului comun.ro ! Arhiva online cu diplome. 1 2 C. Alţi autori consideră că fac parte din domeniul de aplicare al legii. adică unul care există numai în imaginaţia posesorului.). civ. dispunând că posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele produse de bunul pe care îl posedă. domeniul de aplicare al legii. Titlul poate fi nu numai translativ de proprietate. cit.. civ.Vizitati www. de sine stătător de dobândire a proprietăţii. op. cursuri si referate postate de utilizatori.. ca mod de dobândire a proprietăţii cuprinde: dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinţă (art. op. industriale şi civile. indiferent de categoria din care fac parte.).). Esenţial este ca posesorul să aibă convingerrea fermă că are un titlu care îl îndreptăţeşte să culeagă fructele. instituie o excepţie. este posesor de bună-credinţă acela care posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate. 203 Pagina 51 din 137 . ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute.. Conform art. Potrivit dispoziţiilor art. ca mod de dobândire a drepturilor reale. care în fond este o vânzare silită (art. În concepţia Codului civil. 308 L. iar nu un element distinct de buna-credinţă. prin a căror obţinere sau percepere nu se alterează sau consumă substanţa bunului respectiv. cit. chiar şi un titlu nul absolut sau relativ îl îndreptăţeşte pe posesorul de bună-credinţă să dobândească proprietatea fructelor. considerând legea ca un mod separat. DOBÂNDIREA FRUCTELOR PRIN POSESIA DE BUNĂ-CREDINŢĂ Fructele reprezintă produsele periodice ale unui bun. un element intrinsec al acesteia. Unii autori. civ. 483 C. Pop. însă. se cuvin proprietarului bunului frugifer. ci şi declarativ de drepturi2 şi chiar unul putativ. Fructele pot fi: naturale. 597 şi 598 C. 1909 C. cu excepţia situaţiei în care cauza nulităţii absolute o constituie încălcarea ordinii publice. 486 C. civ. 485 C. civ.1. fructele.

597 C. Printre acestea este reglementată şi servitutea zidului şi a şanţului comun.Vizitati www. art. Capitolul II servituţile stabilite de lege. 1899 alin 2 C. 590 C. Art. Buna-credinţă se apreciază la momentul culegerii fructelor şi se prezumă. cursuri si referate postate de utilizatori. 597 prevede: „Vecinul care n-a contribuit la înălţare. nu va putea dobândi proprietatea fructelor posesorul de bună credinţă al unui bun care face obiectul proprietăţii publice. instituie posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate comună asupra zidului de către proprietarul fondului învecinat care nu a contribuit la ridicarea zidului despărţitor. civ. Astfel. s-ar nesocoti dreptul de proprietate al celui pe proprietatea căruia este construit zidul comun. care dispune că „buna-credinţă se prezumă întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleagă reaua-credinţă”. Astfel. precum şi preţul pe jumătate al locului ce s-ar fi întrebuinţat pentru îngroşarea zidului”. Acest lucru se realizează prin răscumpărare. Dacă această prezumţie ar fi absolută. DOBÂNDIREA BUNURILOR MOBILE DE CĂTRE POSESORUL DE Pagina 52 din 137 . Dovada necomunităţii zidului se poate face prin orice semne exterioare.3. civ.) cu consecinţa obligării sale la restituirea fructelor percepute ulterior. prin orice împrejurări de fapt.2. DOBÂNDIREA COPROPRIETĂŢII ZIDULUI COMUN Codul civil reglementeză în Titlul IV. civ. precum şi jumătate din valoarea locului pe care este clădit zidul”. Această prezumţie poate fi înlăturată dacă se face dovada contrară.tocilar. 6. instituie o prezumţie de comunitate asupra zidului care desparte două clădiri sau două terenuri împrejmuite. Prin excepţie. civ. poate câştiga dreptul de comunitate plătind cheltuiala jumătate. care în fond reprezintă o vânzare silită. art.ro ! Arhiva online cu diplome. conform art. 598 se dispune: „Orice vecin al unui zid poate să-l facă comun în parte sau tot plătind stăpânului zidului jumătate din valoarea sa sau jumătate din valoarea părţii ce vrea să facă comună. buna sa credinţă încetează (art. Odată cu chemarea în judecată a posesorului de către titularul dreptului real.. 487 C. 6. care sunt în realitate un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept. iar în art.

. Bârsan.. p. care. cit. nu şi în cazul universalităţii juridice de bunuri mobile şi nici în cazul bunurilor incorporale. civ.) Potrivit art. încredinţăndu-l unei persoane în temeiul unui contract de depozit sau comodat. Băicoianu. G. este criticată în doctrină. Luţescu. „lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. p.. p. fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”. 1909 alin 1 C. persoana pusă în posesiune este preferată şi rămâne proprietară.. datorită corporalităţii drepturilor pe care le reprezintă. vizeză situaţiile în care proprietarul unui bun mobil s-a desesizat în mod voluntar de bun. Hamangiu. cit. sunt asimilate bunurilor corporale. op. Redactarea art. CIV. art.. op.. În favoarea posesorului actual al bunului. N.tocilar. Depozitarul sau comodatarul. BUNĂ-CREDINŢĂ (ART. N. Rosetti Bălănescu. 463 3 C. op. nu face nici o distincţie între posesia de bunăcredinţă şi cea de rea-credinţă. op. 972 C. fie extinctivă. cursuri si referate postate de utilizatori. Deşi textul art.. 1909 alin 1 C. l-au înstrăinat unai alte persoane care nu ştia că aceştia nu aveau calitatea de proprietar. civ. 125. prevederile art. iar ideea prescripţiei achizitive instantanee („. p. 1909 C. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul terţului care a dobândit un bun mobil de la un moştenitor aparent1. Luţescu. numai posesiunea să fie de bună-credinţă”). 1909 alin. restrângerea domeniului de aplicare a acestei dispoziţii numai la posesia de bună-credinţă este o consecinţă a interpretării sistematice prin coroborarea textului cu prevederile art. 1909 alin. C. 463 G. cit. chiar dacă titlul său este cu dată posterioară. I. civ. adică posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. Regula înscrisă în art. Al. se prescriu fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”) un nonsens. Astfel. textul fiind considerat contradictoriu. cu excepţia titlurilor la purtător.Vizitati www. C Stătescu. („Dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil. 1909 alin 1 instituie o prezumţie absolută de proprietate -juris et de jure. 1 se aplică bunurilor mobile corporale privite individual. 206 1 2 Pagina 53 din 137 . 1 C. civ. 1909 alin 1 C. fie achizitivă presupune în mod necesar curgerea unui anumit interval de timp3.ro ! Arhiva online cu diplome.posesia constituind pentru posesor titlu de proprietate asupra bunului mobil2. căci prescripţia. deşi aveau obligaţia de restituire a bunului către proprietar. cit. civ.

pot fi invocate numai de terţul dobânditor care primeşte bunul de la un detentor precar. Traian Sâmbrian. nu se aplică în privinţa bunurilor pierdute sau furate şi ajunse în posesia de bună-credinţă a unui terţ care lea dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. El nu se transmite. iar nu la cel al încheierii contractului şi se prezumă. De vreme ce legiuitorul menţionează că nu este necesară trecerea unui termen. Dreptul de proprietate nu se transmite de la fostul proprietar al bunului. 36 1 Pagina 54 din 137 . posesia terţului dobânditor. civ. nu poate fi vorba de prescripţie şi nici de uzucapiune.. încredinţându-l prin contract unui detentor precar (depozitar. Buna-credinţă constă în convingerea posesorului că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar. Bucureşti. nu poate invoca în favoarea sa dispoziţiile art. să fi fost pus în posesie asupra bunului. dobânditorul. care implică uzul bunului o perioadă de timp. În doctrină. În consecinţă. civ. civ. de aceea termenul de „prescripţie instantanee” trebuie interpretat ca o metaforă. Idei producătoare de efecte juridice. dobânditorul având atât corpus ( stăpânirea materială a bunului). Pentru a putea opera prezumţia instituită de art. pentru a-i permite acestuia să invoce dispoziţiile art. stabileşte un caz originar de dobândire a dreptului de proprietate. posesia să fie utilă (neviciată). 1909 alin 1 C. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: proprietarul să se fi desesizat voluntar de bunul său. 1909 alin. drept care se naşte ex lege în persoana terţului posesor de bună-credinţă. 1909 alin. Ed. respectiv terţul care a dobândit bunul de la detentorul precar pe care l-a considerat. s-a arătat că textul art. La rândul său. 1909 alin 1 C. p. având obligaţia contractuală de a restitui bunul proprietarului. căci dobândirea proprietăţii are loc împotriva voinţei sale. comodatar). cât şi animus (intenţia de a poseda). fără a fi necesară trecerea timpului. civ. cu atât mai puţin. 1909 alin. cursuri si referate postate de utilizatori. civ.tocilar. 1 C. 2 C. nici de la detentorul precar care a înstrăinat bunul pentru că nemo dat quod non habet”. Art. trebuie să îndeplinească anumite condiţii: posesia trebuie să fie reală. detentorul precar. All Beck. ca fiind adevăratul proprietar. civ. 1909 alin.Vizitati www. chiriaş. terţul posesor de bună-credinţă dobândeşte un drept de proprietate cu totul nou. 1909 alin 1 C. cu bună-credinţă. De asemenea. 1 C. civ. 2002. prin voinţa legii1. conform art. Doctrina şi jurisprudenţa au statuat că dispoziţiile art. căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bună-voie. posesia să fie de bună-credinţă. 1 C. Ea trebuie să existe la momentul intrării în posesia bunului.ro ! Arhiva online cu diplome.. citat de Ion Dogaru în Drept civil.

311. 472 I. 220 1 2 Pagina 55 din 137 . nu cel care doreşte să păstreze un câştig (certat de lucro captando)2. I. Băicoianu. întrun mod natural sau artificial. Bucureşti.. 2002. Atunci când actualul deţinător al bunului. este de bună-credinţă posesorul care nu a cunoscut faptul că transmiţătorul bunului nu avea calitate de proprietar ori că titlul lui era viciat şi deci supus anulării. NOŢIUNE ŞI CLASIFICARE Potrivit dispoziţiilor art. Lipsa de diligenţă a adevăratului proprietar în alegerea persoanei căreia i s-a încredinţat bunul. op. G.Vizitati www. nu mai există raţiunea ca lui să-i fie consolidat dreptul de proprietate asupra bunului astfel primit. p.. civ. ACCESIUNEA 7. în realitate aceasta fiind rezultatul exercitării unui atribut al dreptului de proprietate (fructus). l-a primit de la detentor printr-un act juridic cu titlu gratuit (ca dar manual).tocilar. Dogaru. chiar de către adevăratul proprietar.ro ! Arhiva online cu diplome. aparenţa de drept acoperă în egală măsură atât lipsa de titlu a transmiţătorului (tradens). În doctrină s-a arătat că trebuie făcută distincţie între terţul dobânditor printr-un act juridic cu titlu oneros şi cel care dobândeşte cu titlu gratuit.. C. Acest drept se numeşte drept de accesiune”. op. ca accesoriu cu lucrul. Cu alte cuvinte. Conform acestui principiu. cât şi viciile titlului noului posesor (accipiens)1. Ed. întrucât ar putea duce în mod greşit la ideea că şi dobândirea fructelor este un rezultat al accesiunii.. prin sacrificarea intereselor adevăratului proprietar. N. 482 C. p. Stătescu. Această definiţie a fost criticată în doctrină3. civ. Rosetii-Bălănescu. potrivit căruia „tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. cit. „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă dreptul asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte. Al. C. cit. rezoluţiunii. cursuri si referate postate de utilizatori. Hamangiu. poate fi acoperită de principiul potrivit căruia trebuie protejat cel care luptă să evite o pagubă (certat de damno vitando). 36 3 C. Luţescu. All Beck. prea largă. fiind considerată prea generală.1. 7. p. revocării ori resciziunii. Drept civi. cit. p.. Dacă terţul dobânditor este de bună-credinţă. Bârsan. 488 C. op. dobânditor de bună-credinţă de la un detentor precar căruia bunul i-a fost încredinţat. Principiul accesiuniii este înscris în art. Idei producătoare de efecte juridice.

op. N. După natura obiectului principal la care se referă. op. Într-o altă definiţie2. În literatura juridică. ce se produce ca urmare a unui fenomen natural. accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important. La rândul său. Bârsan.Vizitati www. Dacă lucrurile au aparţinut unor proprietari fiferiţi. ci cuprinde şi ceea ce se uneşte cu el sau i se încorporează1. În condiţiile prevăzute de lege. ci şi asupra tuturor acelora ce se unesc cu el. Această legătură de accesorialitate se manifestă printr-o unire a celor două lucruri în aşa fel încât despărţirea lor este posibilă decât cu deteriorarea ambelor sau distrugerea totală sau parţială a unuia dintre ele3. cit. Bunurile care aparţin proprietăţii publice nu pot face obiectul acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. p. întrucât nu se limitează la obiectul său propriu-zis. Pop. considerându-se că lucrul accesoriu se încorporează în cel principal (accesio cedat principali). care a devenit un accesoriu al primului.ro ! Arhiva online cu diplome. după cum presupune ori nu intervenţia omului. op. 310 3 L. cursuri si referate postate de utilizatori. s-a spus că dreptul de proprietate are o „virtute atractivă”. Din acest motiv. până în momentul încorporării. 2. proprietrul bunului mai puţin iportant va fi despăgubit pentru pierderea suferită. proprietarul bunului mai important devine şi proprietar al bunului mai puţin important. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ NATURALĂ G. 270 C. accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune imobiliară naturală. deci. cit.. într-un lucru mai important. şi accesiune imobiliară artificială. Accesiunea este... p. fără intervenţia faptei omului. care presupune intervenţia faptei omului. p. cit. aparţinuse altei persoane. va primi noul bun proprietarul lucrului principal. un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. În consecinţă. Luţescu. accesiunea se clasifică în accesiune imobiliară şi accesiune mobiliară. accesiunea a fost definită ca un mod de dobândire a proprietăţii prin care se constituie nemijlocit în patrimoniul titularului lucrului principal un drept de proprietate asupra unui lucru accesoriu care se încorporează celui principal şi care.tocilar. dreptul de proprietate se întinde nu numai asupra lucrului ce formează obiectul dreptului său. 7. Justificarea acestei instituţii rezidă în legătura de accesorialitate care se naşte între lucrul mai puţin important şi lucrul principal. 244 1 2 Pagina 56 din 137 .

Drepturile reale principale. „tot ale proprietarului sunt şi pământurile lăsate de apele curgătoare. Curs de drept civil. civ. op.ro ! Arhiva online cu diplome. p. Codul civil reglementeză şi domeniile în care aluviunea nu operează.). p. chiar dacă valoarea lor întrece cu mult pe aceea a pământului şi ele vor aparţine în consecinţă proprietarului pământului1. Codul civil reglementează următoarele cazuri de accesiune imobiliară naturală: aluviunea. Ca mijloc de dobândire a dreptului de proprietate. Ed. Ca o condiţie a acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. Nu este riveran terenul care este despărţit de ape curgătoare printr-o cale publică sau printr-un dig artificial 2. Lupulescu. Aluviunea aparţine proprietarului fondului riveran pentru că el. Aluviunea este în folosul proprietarului fondului riveran. 2000. insulele şi prundişurile. este necesar ca terenul la care aluviunile se alipesc să fie riveran apei curgătoare.. proprietarul ţărmului de unde apa s-a retras profită de aluviune. Bucureşti.tocilar. Potrivit art. când este vorba de un fluviu plutitor sau neplutitor. cu îndatorirea pentru proprietar de a lăsa pe pământul său drumul necesar pentru conducerea vaselor.. 496 C. întrucât „proprietarul lor conservă întotdeauna pământul acoperit de apă” (art. civ. fiind supus riscurilor datorate vecinătăţii apei curgătoare. Cel puţin bunul principal este un bun imobil prin natura sa. heleştee şi iazuri. fără intervenţia omului. 195 Pagina 57 din 137 . avulsiunea. fără ca proprietarul ţărmului opus să poată reclama pământul cel pierdut”.. accesiunea imobiliară are o importanţă deosebită. Principiul general care domină materia accesiunii imobiliare este că pământul se consideră totdeuna ca un bun principal. cit. Este vorba de lacuri. 495 C. accesiunea animalelor sălbatice şi accesiunea albiei unui râu. când ele se retrag pe nesimţite de la unul din ţărmuri şi se îndreaptă spre celălalt ţărm. Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea a două bunuri având proprietari diferiţi. 232 E. Chelaru. All Beck. Aluviunea ( alluvio) Potrivit dispoziţiilor art. aluviunea (alluvio) constă în „creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimţite la malurile fluviilor sau ale râurilor”. De 1 2 D. toate celelalte bunuri care se încorporează în el sunt considerate ca accesorii. trebuie să fie îndreptăţit şi la foloasele ce ar putea să le aducă această situaţie. 497 C.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. civ.

op. civ. civ. apele cu potenţial energetic valorificabil. de regulă în caz de viituri. op. 498 C.Vizitati www. cit. cit. 255 C. depunerile aluviunilor trebuie să se realizeze pe cale naturală. şi alipirea ei la un teren riveran care aprţine altui proprietar. Bârsan. terenul se poate recunoaşte şi distinge. apele maritime interioare.. care apare ca urmare a acţiunii apelor curgătoare în amonte faţă de locul unde ea se formează. Potrivit art. p. de interes naţional sunt obiectul exclusiv al proprietăţii publice. albiile minore mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc 10 km².tocilar. el se depune încetul şi pe nesimţite. 1 2 I. precum şi apele subterane. iar nu să fie rezultatul unor lucrări realizate pe cursul râului. Avulsiunea (avulsio) Avulsiunea este reglementată de art. aluviunea poate primi aplicare numai în privinaţa acestor ape care sunt proprietate privată. cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil. 135 alin 3 din Constituţie. nu şi în privinţa apelor care aparţin domeniului public. pe care apele nu curg permanent. având în vedere faptul că realităţile sociale avute în vedere de legiuitorul de la 1864 sunt astăzi depăşite. şi constă în ruperea unei bucăţi de teren. aparţin proprietarilor terenurilor pe care acestea se formează sau curg. care trebuie să le folosească în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv. Aşadar. avulsiunea presupune ruperea ca atare aunei bucăţi semnificative de pământ şi alipirea. asemenea. Deosebirea dintre avulsiune şi aluviune constă în faptul că. conform art. Astfel. 312 Pagina 58 din 137 . malurile şi cuvetele lacurilor. 107/1996. Dispoziţiile cuprinse în Codul civil în această materie trebuie corelate cu cele ale legislaţiei actuale. Dogaru. potrivit cărora pământul care ar rezulta din retragerea mării aparţine întotdeauna domeniului public. în mod succesiv prin diverse depuneri. în cazul avulsiunii. aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 Km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km². spre deosebire de aluviune. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. tot ca urmare a acţiuniii apelor curgătoare. 496 alin 2 C. Astfel. la un fond riveran situat în aval. ce aparţine altui proprietar2.. Sevastian Cercel..ro ! Arhiva online cu diplome. marea teritorială şi fundul apelor maritime. fără a se putea stabili care teren s-a adăugat la un moment dat1. faleza şi plaja mării. în timp ce în cazul aluviunii. ca urmare a acţiunii apelor curgătoare. p. Pe de altă parte. 3 alin 1 din Legea apelor nr. 3 alin 2 din Legea apelor. cursuri si referate postate de utilizatori. potrivit dispoziţiilor art.

Avulsiunea nu poate opera în detrimentul proprietăţii publice. 498 C. În doctrină. pornind de la jumătatea râului”. formându-şi un braţ. Insulele şi prundişurile Accesiunea insulelor şi prundişurilor este reglementată în art. taie şi înconjoară pământul unui proprietar riveran şi face astfel o insulă.tocilar.. proprietarul nu pierde pământul ce s-a transformat în insulă chiar dacă el s-a făcut la un fluviu sau râu navigabil sau plutitor.Vizitati www. acţiunea în revendicarea terenului smuls este imprescriptibilă. civ. considerându-se că art. s-a pus problema dacă avulsiunea operează numai atunci când o bucată de pământ a fost ruptă şi alăturată unui teren (adjoncţiune). potrivit căruia „insulele şi prundurile care se formează pe râurile nenavigabile şi neplutitoare sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format. cursuri si referate postate de utilizatori. 499 C. întrucât în art.ro ! Arhiva online cu diplome. dacă insula formată trece peste jumătatea râului. civ. această ultimă soluţie fiind susţinută de argumentul că proprietarul fondului unde a fost adusă bucata de teren trebuie să accepte riscurile ce decurg din vecinătatea apelor. el trebuie să dovedească identitatea terenului rupt din proprietatea sa cu cea a terenului alipit la proprietatea pârâtului. Potrivit art. Proprietarul terenului pierdut poate să-l revendice în termenul de prescripţie de un an de la data producerii avulsiunii. dacă un râu sau fluviu. proprietatea celui unde el s-a alipit. prin accesiune.. neputându-se dobândi pe această cale dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren desprinse din proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. civ. ori şi atunci când pământul rupt a fost aruncat deasupra altui teren. este aplicabil în ambele ipoteze. În consecinţă. civ. Prin urmare. s-a pus problema dacă proprietarul care a pierdut terenul îl poate revendica pentru a-l transporta la locul de unde a fost luat de ape (dacă acest lucru este posibil) ori el urmează a folosi terenul acolo unde a fost dus de ape. insula se va împărţi între ei în proporţie cu lungimea proprietăţii fiecăruia de-a lungul malului. De asemenea. Pentru a fi admisă acţiunea sa. insulele şi prundişurile reprezintă întinderi de uscat ce se formează prin retragerea albiei unor ape curgătoare şi ele aparţin proprietarilor riverani atunci când este vorba de retragerea unor ape curgătoare nenavigabile. se prevede că insulele şi prundişurile care se formează în albia fluviilor şi râurilor navigabile sau plutitoare sunt proprietatea statului. 501 C. În situaţia în care malul spre care s-a format insula aparţine mai multor proprietari. atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra părţii de insulă ce se întinde spre el. Pagina 59 din 137 . 500 C. Aluviunea care s-ar forma la malurile insulei va aparţine proprietarului (proprietarilor) acesteia. Dacă el nu acţionează. terenul va deveni.

Sevastian Cercel. 502 C.. Dacă proprietarul prin diferite mijloace a determinat cu rea-credinţă instalarea animalelor pe fondul său („prin fraude sau prin artificii”. aparţin proprietarului albiei apei. p. proprietarul fondului inundat va folosi terenul în mod normal. Practica judiciară şi literatura de specialitate au decis că este vorba de animale semisălbatice. op.. 503 C. iepurii. 319. dacă albiile râurilor constituie obiectul dreptului de proprietate publică. nu poate fi vorba de accesiune. insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei. această albie se împarte între proprietarii săi mărginaşi”. Safta-Romano. cit. 3 alin. acelaşi regim juridic. pentru că proprietatea nu se pierde prin neuz1.. p. Pentru ca proprietarii terenurilor riverane să dobândească proprietatea terenului care a constituit vechea albie a râului. deci. este necesar ca schimbarea cursului râului să se fi produs natural. instalarea lor pe fond fiind străină faptei omului. 3 C. pentru că necesitatea nu poate fi un mijloc de a dobândi proprietatea. După retragerea apelor.. este de principiu că acestea nu încetează a aparţine proprietarului lor. în concepţia legiuitorului din 1864.art. „dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs prârăsind vechea albie. Chiar dacă legea nu reglementează situaţia terenurilor inundate. civ nu menţioneză despre ce fel de animale este vorba.tocilar. indiferent după cât timp. Insulele şi prundişurile formate pe cursul unor ape proprietate publică urmează. op. civ. 278 Pagina 60 din 137 . p.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. pentru că nimeni nu răspunde de cazul fortuit sau de forţa majoră. deci. necesar ca animalele sălbatice să nu fie atrase de proprietar.. Art.).Vizitati www. În consecinţă. întrucât animalele absolut sălbatice. 503 C. G. insulele şi prundişurile formate prin retragerea acestor râuri vor deveni proprietate publică. Potrivit art. d)Accesiunea albiei unui râu Conform art. 503 alin. 3 din Legea apelor. Accesiunea animalelor sălbatice Protrivit dispoziţiilor art. 256 E. ele devenind accesoriile fondului pe care se află. Luţescu. roiurile de albine. civ. Este. cit. animalele sălbatice care trec pe pământul unui proprietar revin acestuia atâta timp cât rămân pe teren. cum ar fi: porumbeii. op. cursuri si referate postate de utilizatori. cit. se dobândesc pe calea ocupaţiunii2. N. Proprietarii riverani care vor câştiga vechea albie nu au obligaţia să plătească nici o despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie. 1 2 Ion Dogaru. fără intervenţia omului.

adică materialele folosite să fi devenit bunuri imobile. în concepţia Codului civil. 3 Publicată în Monitorul Oficial. 493-494. art.. civ. o prezumţie legală relativă. Nu intră sub incidenţa art. nici animalele domestice.3. 503 C. accesiunea artificială este rezultatul intervenţiei faptei omului şi implică obligaţia celui ce beneficiază de accesiune să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat. Pentru existenţa accesiunii imobiliare artificiale. În concluzie. în art. nr. plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră”. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului3. 7. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. are un domeniu de aplicare restrâns la unele animale semisălbatice (porumbeii. iepurii. Codul civil. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ ARTIFICIALĂ Spre deosebire de accesiunea naturală care este urmarea unui fenomen natural. 492 C. acesta putându-le revendica de la proprietarul fondului pe care ele au trecut. În prezent. Potrivit dispoziţiilor art. aşadar. albinele). plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele aparţinând unei alte persoane. potrivit căreia ceea ce este construit sau plantat pe terenul unei persoane este proprietatea sa. civ. 503 C. reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială: accesiunea construcţiilor. construcţiile ori alte lucrări întrec prin valoarea lor pe cea a terenului (superficies solo credit). Codul civil instituie. 235 din 27 septembrie 1996 Pagina 61 din 137 . trebuie să existe o încorporaţiune materială efectivă. Ele au întotdeauna un proprietar. 503 C. fondul cinegetic este reglementat prin Legea nr. chiar şi atunci când s-au rătăcit.ro ! Arhiva online cu diplome. ori pe fondul căruia ele se află. care conţine alte reglementări în materia animalelor sălbatice. civ. accesiunea construcţiilor. civ. căci aparţin proprietarului ce le creşte. chiar dacă plantaţiile. Terenul fiind considerat lucrul principal.Vizitati www. făcând inaplicabile dispoziţiile art. accesiunea operează întotdeauna în folosul proprietarului terenului. Partea I. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia. „orice construcţie.

Fiind o aplicare a principiului îmbogăţirii fără just temei. cel de rea-credinţă poate fi obligat să plătescă şi daune-interese. Potrivit art. el va beneficia de aplicarea principiului superficies solo credit. 493 C. iar nu cea din momentul ridicării construcţiei ori 1 Art. pentru că acestea pot fi oricând revendicate. Codul Calimach reglementa un tratament juridic diferit pentru proprietarul constructor de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. În prezent. Proprietarul materialelor nu are dreptul să le revendice. În dreptul lui Justinian. dar neîncorporat încă în construcţie. proprietarul materialului avea posibilitatea să-l revendice sau să introducă acţiune ad exibendum. proprietarul care contruieşte pe terenul său cu materialele altuia devine proprietarul construcţiei din momentul încorporării materialelor în sol sau construcţie. solo credit. indiferent dacă a cunoscut ori nu că materialele pe care le întrebuinţează aparţin altei persoane.ro ! Arhiva online cu diplome. dacă între timp nu fusese despăgubit cu dublul valorii materialulului. însă. în Legea celor XII Table existând dispoziţii care interziceau revendicarea materialelor după ce fuseseră încorporate unei construcţii. în timp ce proprietarul terenului care a fost de bună-credinţă datorează numai despăgubirile reprezentând valoarea efectivă a materialelor. civ. Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele altei persoane Acest tip de accesiune a fost reglementat încă din epoca veche a dreptului roman. În vechiul drept român.Vizitati www. valoarea materialelor trebuie să fie aceea din momentul restituirii.tocilar. Aceste regului nu pot fi aplicate bunurilor din domeniul public. Altfel spus. Calimach Pagina 62 din 137 . el este dator să plătească valoarea materialelor şi poate fi obligat şi la plata de daune-interese. dar şi toată paguba pricinuită proprietarului”1. Proprietarul terenului devine prin accesiune proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor. în sensul că acesta din urmă era obligat să plătească „preţul neobişnuit sau îndoit al materiei. construcţia se dărâma. dintr-o cauză oarecare. având obligaţia de a plăti despăgubiri proprietarului materialelor. constructorul care construia cu material străin pe terenul său devenea proprietar al construcţiei.. aplicându-se regula potrivit căreia tot ce se construieşte pe un teren aparţine proprietarului acestuia . cursuri si referate postate de utilizatori. Dacă.quia omne quod inaedificatur. Constructorul era obligat să plătească dublul valorii materialelor şi să restituie materialul prelucrat. 562 C. exista regula potrivit căreia proprietarul terenului dobândea proprietatea materialelor încorporate construcţiei. indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă.

fie contravaloarea materialelor şi a manoperei. materialele necesare unei construcţii. de obicei.ro ! Arhiva online cu diplome. însă. ar trebui să fie obligat să restituie materialele ori de câte ori este posibil. civ. Constructorul de bună-credinţă avea însă dreptul să primească despăgubiri. Potrivit legislaţiei actuale. b) Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia În dreptul roman. În situaţia în care proprietarul terenului care a folosit materiale străine le-a obţinut cu bună-credinţă de la un terţ (detentor precar) şi dacă aceste materiale nu au fost pierdute sau furate (adică au ieşit din posesia adevăratului proprietar cu voia lui). proprietatea materialelor folosite.tocilar. în natură. deşi a fost un bun mobil. nu mai poate fi revendicat. spre deosebire de cel de bună-credinţă. Daunele-interese ar putea să privescă paguba suferită de proprietarul materialelor prin faptul că nu a putut folosi aceste materiale într-o construcţie proprie. Constructorul de rea-credinţă nu avea dreptul la despăgubiri. plantaţiei.Vizitati www. proprietarul terenului poate restitui. astfel încât nu mai este obligat să restituie valoarea lor. ducând la îmbogăţirea fără just temei a proprietarului terenului. plantaţii sau altor lucrări sunt bunuri de gen şi în acelaşi timp bunuri fungibile. cursuri si referate postate de utilizatori. proprietarul terenului devenea şi proprietarul imobilului. Proprietarul materialelor are un termen de trei ani pentru a solicita despăgubirile. 1909 alin. materialul străin. pentru că a mai plătit-o o dată detentorului precar. termen ce începe să curgă din momentul în care a cunoscut ori trebuia să cunoască faptul că cineva a folosit materialele sale şi pe cel care a folosit aceste materiale (proprietarul terenului). inechitabilă. fiind obligat să amâne începerea acesteia. Soluţia era. întrucât. s-a exprimat opinia potrivit căreia proprietarul de rea-credinţă. în temeiul principiului superficies solo credit. atunci când se construia un imobil pe teren străin. el a devenit proprietarul acestora potrivit art. fie o sumă reprezentând sporul de valoare dobândit de teren. Întrucât. aşa încât în Pagina 63 din 137 . materiale din categoria celor folosite.. În doctrină. 1 C. Proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune. considerându-se că a lucrat în numele proprietarului sau i-a dăruit acestuia valoarea materialelor şi a manoperei. în mod definitiv şi irevocabil. astfel încât el le păstrează şi dacă ulterior acestea devin mobile (prin demolarea construcţiei). a devenit prin încorporaţiune imobil. odată întrebuinţat.

civ. nu se vor aplica aceste dispoziţii dacă lucrările. construieşte pe teren înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. relizează pe acesta o construcţie. situaţia construcţiilor. fiind silit să vândă constructorului de bună-credinţă terenul la preţul locului1. Tratamentul juridic al constructorului de rea-credinţă Prin constructor de rea-credinţă se înţelege acea persoană care efectuează o construcţie. În situaţia în care proprietarul terenului cunoştea că o persoană de bună-credinţă construieşte pe ternul său şi nu o anunţa să oprescă lucrările. se aplică numai situaţiilor în care un terţ ridică pe terenul altuia construcţii noi. 494 alin 1-2 şi alin 3 (prima parte). Jurisprudenţa a stabilit că dispoziţiile art.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul lui Justinian s-a impus opinia potrivit căreia constructorul de rea-credinţă putea fi silit să demoleze construcţia şi să ridice materialele. Tot de rea-credinţă sunt şi detentorii precari care. 494 C. potrivit căruia proprietarul terenului devine. nu şi atunci când lucrările efectuate reprezintă reparaţii sau îmbunătăţiri aduse imobilului. plantaţie sau altă lucrare pe un teren despre care ştie că aparţine altei persoane. în aceste situaţii proprietarul terenului are dreptul să opteze pentru una din următoarele posibilităţi: să invoce accesiunea şi să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcţiei. plantaţiile sau construcţiile au fost efectuate în temeiul unei convenţii încheiate între proprietarul terenului şi constructor. proprietarul lor. cursuri si referate postate de utilizatori. având obligaţia plăţii unei anumite dezdăunări faţă de constructor. Codul Calimach păstrează principiul din dreptul roman potrivit căruia proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune şi proprietatea asupra construcţiilor şi face distincţie între constructorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. Calimach Pagina 64 din 137 . 563-564 C. prin accesiune. Se află în această situaţie cel care foloseşte terenul în baza unui titlu lovit de vicii care îi sunt cunoscute sau cel care. De asemenea. În dreptul vechi român.tocilar.Vizitati www. În prezent.. civ. plantaţiilor sau altor lucrări realizate pe ternul altuia este reglementată de art. numai primul având dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile făcute cu ridicarea construcţiei. el nu mai putea invoca accesiunea. plantaţie sau altă lucrare. Potrivit dispoziţiilor art. fără ştirea celui de la care au primit terenul. Tratamentul juridic al constructorului este diferit după cum el a fost de bună-credinţă ori de rea-credinţă. cunoscând caracterul litigios al titlului său. având obligaţia de a dezdăuna pe constructor cu valoarea materialelor 1 Art. pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. 494 C.

În acest scop. indiferent de sporul de valoare dobândit de teren prin realizarea construcţiei. s-a afirmat1 că ridicarea construcţiilor sau plantaţiilor devine chiar un drept pentru constructor. este consecinţa relei-credinţe a celui care. În literatura juridică. pe cât posibil. 1077 C. înlocuită printr-o despăgubire în bani. încorporate şi preţul muncii efectuate. în cazul în care pentru desfiinţarea unei construcţii sau amenajări este necesară autorizaţia unui organ de stat competent. deşi ştia că terenul este al altei persoane. ori de câte ori această rezolvare este mai echitabilă şi de natură a pune în concordanţă interesele individuale ale părţilor din proces cu cele economice generale. dar refuză să plătească constructorului valoarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea construcţiilor sau plantaţiilor respective. pe cheltuiala sa. ci se vor cerceta condiţiile în care construcţiile. proprietarul terenului poate fi autorizat de instanţă să demoleze construcţiile. a executat totuşi lucrări pe acest teren. 237 Pagina 65 din 137 . soluţia neeconomică a demolării construcţiilor sau a desfiinţării plantaţiilor ori altor lucrări ar trebui. fosta instanţă supremă a statuat că: . civ. cheltuielile fiind tot în sarcina constructorului (art.tocilar. 1 D. cursuri si referate postate de utilizatori. să-l oblige pe constructor să desfiinţeze sau să ridice construcţiile. instanţa nu poate hotărî astfel de măsuri fără existenţa acelei autorizaţii. civ. 494 C. printr-o decizie de îndrumare.Vizitati www. Instanţa trebuie să constate dacă acţiunea reclamantului nu are un caracter şicanator sau dacă nu urmăreşte obţinerea unor foloase necuvenite. nu are vreun titlu asupra terenului. cu obligaţia acestuia să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului. Posibilitatea prevăzută de art.ro ! Arhiva online cu diplome. p. Lupulescu. ca proprietarul terenului să poată cere ridicarea construcţiei ori scoaterea plantaţiei. prin pasivitatea sau acceptarea efectuării lucrărilor şi introducerea acţiunii după terminarea sau aproape de sfârşitul lor. op. Fiind vorba de o obligaţie de a face. Reaua-credinţă nu se va putea deduce de către instanţele de judecată numai din faptul că cel care a construit. plantaţiile sau lucrările executate.. când proprietarul le păstrează.).instanţa de judecată va trebui să stabilească dacă acţiunea proprietarului nu îmbracă aspectul unui abuz de drept. cit. a plantat sau a executat lucrări pe un teren ce nu-i aparţine. plantaţiile sau lucrările a căror desfiinţare se cere s-au executat. care în mare parte rămâne actuală.

486 C. întrucât pasivitatea proprietarului poate îmbrăca forma abuzului de drept. dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa. 1 Tribunalul Supr.). constructorul a ridicat clădirea cu ştirea şi fără opunerea proprietarului terenului 1. conform cărora posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. Ca şi în vechiul drept român. În situaţia în care organul administrativ competent nu eliberează autorizaţia de desfiinţare a construcţiei. deci. civ. reaua-credinţă care intervine după terminarea lor neputând produce o schimbare de regim juridic în ce priveşte drepturile constructorului şi cele ale proprietarului terenului. eliberată conform Legii nr.. Constructorul devine de rea-credinţă din momentul în care viciile titluilui său i-au devenit cunoscute (art.ro ! Arhiva online cu diplome. în C. titlu ale cărui vicii nu sunt cunoscute de către dobânditor.persoana a construit pe terenul pe care îl poseda în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare coproprietarul a construit pe terenul aflat în indiviziune în prezenţa şi fără opunerea celuilalt coproprietar. Potrivit opiniei majoritare. p..tocilar. Desfiinţarea unor construcţii şi amenajări se face pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinută în prealabil. nr. cum ar fi: . se consideră că proprietarul care cunoaşte că pe terenul său se efectuează lucrări şi nu-l opreşte pe constructor. 50/1991. proprietarul terenului nu va avea decât posibilitatea de a plăti constructorului de rea-credinţă despăgubiri reprezentând valoarea materialelor şi a manoperei. Prin constructor de bună-credinţă se înţelege acea persoană care ridică o construcţie. În practică. buna-credinţă a constructorului trebuie să existe în momentul efectuării lucrărilor. potrivit principiului mala fides superveniens non nocet. trebuie sancţionat.Vizitati www. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă Buna-credinţă a constructorului se determină prin raportarea la dispoziţiile art. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. din existenţa unui titlu asupra terenului. 1028/1960.77 Pagina 66 din 137 .D. având convingerea că în curând va dobândi dreptul de proprietate asupra acelui teren.persoana a construit în baza unei promisiuni de donaţie a terenului. civ. Buna-credinţă rezultă. face o plantaţie sau altă lucrare pe un teren. . se admite însă că buna-credinţă poate fi dedusă şi din alte împrejurări. 487 C. având convingerea fermă. dec. pe anul 1960.

proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei. constructorul are un drept de proprietate rezolubilă. proprietarului i s-a creat posibilitata să aleagă despăgubirea cea mai mică pe care trebuie să o plătească. plantaţiei sau lucrării în intervalul cuprins între momentul încorporării materialelor în sol şi cel în care proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a dobândi dreptul de proprietate prin accesiune. Protejând şi interesul proprietarului terenului. civ..tocilar. Într-o primă opinie. porneşte de la constatarea că în concepţia Codului civil accesiunea se produce de plin drept. cu obligaţia de a-i plăti constructorului despăgubiri.ro ! Arhiva online cu diplome. care este majoritară. partea finală C. 494 alin. 494 C. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau ridicarea construcţiei. Corespunzător acestor două opinii. Într-o opinie.Vizitati www. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. lucrării sau plantaţiei executate. fără a fi necesară o manifestare de voinţă din partea proprietarului terenului. plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren. legiuitorul îi permite să opteze între două moduri de determinare a despăgubirilor cuvenite constructorului de bună-credinţă: plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii. ci exercitându-şi propriul său drept. O problemă controversată în doctrină este aceea a stabilirii momentului în care se naşte dreptul de accesiune imobiliară artificială reglementat de art. constructorul de bună-credinţă este prezumat a fi atât proprietarul construcţiei. pe măsura edificării construcţiei. plantaţiile sau lucrările edificate pe terenul său. 3. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. Conform art. civ. cât şi al terenului. s-a apreciat că acest drept se dobândeşte atunci când proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a deveni şi proprietarul construcţiei ridicate pe ternul său deoarece. în practica judecătorească şi în doctrină au fost adoptate poziţii diferite cu privire la natura juridică a dreptului pe care constructorul îl are asupra construcţiei. Fiind obligat să păstreze construcţiile. se consideră că. nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. stăpânind bunul Pagina 67 din 137 . al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări. cursuri si referate postate de utilizatori. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. Opinia contrară. este un efect al posesiei de bunăcredinţă. până atunci. până în momentul invocării accesiunii de către proprietarul terenului. Ca o protecţie acordată bunei-credinţe a constructorului. plantaţiei sau lucrării.

D. Ed. Bucureşti. creanţa sa este. în temeiul accesiunii. constructorul dobândeşte un drept de creanţă. Dacă proprietarul terenului va invoca accesiunea. Dreptul de creanţă al constructorului de rea-credinţă devine cert şi lichid doar la data când proprietarul terenului optează pentru preluarea construcţiei2. el va deveni însă exigibil numai de la data realizării condiţiei. din faptul edificării unei construcţii pe terenul altuia. Până când proprietarul terenului îşi va manifesta intenţia de a prelua construcţia. 2001 p. dreptul de creanţă al constructorului se va considera născut concomitent cu naşterea dreptului de proprietate al debitorului obligaţiei de despăgubire. iar pe de altă parte.Vizitati www.D. p. în virtutea legii.. pe măsura încorporării materialelor în teren. Regimul juridic al construcţiilor edificate pe terenul proprietatea altei persoanae. Aşadar. Rolul condiţiei suspensive îl va juca tocmai manifestarea de intenţie a proprietarului de a prelua construcţia. 224 1 Pagina 68 din 137 . nu al unui act juridic. animo sibi habendi 1. nr. dreptul său de proprietate asupra construcţiei încetează. un drept de creanţă al cărui titular este constructorul. Conform unei alte opinii.R.tocilar. citat de L. pe de o parte un drept de proprietate asupra construcţiei aparţinând proprietarului terenului. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. drept pur şi simplu. Lumina Lex. ca simplă stare de fapt. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Bucureşti. 223 3 L. întrucât accesiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al proprietarului terenului asupra construcţiei. p. constructorul exercită asupra construcţiei o posesie. chiar din momentul încorporării materialelor de construcţie în sol. rezultă. evenimente viitoare şi nesigure. În perioada dintre data realizării construcţiei şi a invocării accesiunii de către proprietarul terenului. 2001 p. Condiţia rezolutorie ar consta în precizarea atitudinii proprietarului terenului ori în eventualitatea demolării construcţiei. cit. certă şi lichidă. deoarece se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic. cursuri si referate postate de utilizatori. Dacă posesia se prelungeşte în timp. în ipoteza în care proprietarul terenului nu va invoca accesiunea şi se vor fi îndeplinit condiţiile uzucapiunii. ea poate duce la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune3. 5/1985. care nu face parte din conţinutul juridic al unui drept real. op. 30.ro ! Arhiva online cu diplome. încă de la început. 223 2 C Uscătescu. în R. Gherasim citat de L. dreptul de creanţă al constructorului va fi afectat de o condiţie suspensivă. Pop. devenind exigibilă numai în momentul în care proprietarul terenului revendică acea construcţie. Ed. Proprietarul terenului nu poate fi astfel obligat de constructor să-l despăgubească. Dimpotrivă. atâta timp cât nu-şi valorifică dreptul de a invoca dobândirea proprietăţii asupra construcţiilor prin accesiune şi lasă pe constructor să le folosească nestingherit. Lumina Lex. născut pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză. S-a apreciat că ar fi vorba de o proprietate rezolubilă atipică. În situaţia în care constructorul este de bună-credinţă.

nr..tocilar. deoarece obligaţia corelativă lui este atât de strâns legată de posesie. 252/1977. op. pe anul 1979. dec. secţ. se arată că dreptul constructorului la despăgubiri este opozabil şi proprietarului subsecvent. constructorul este îndreptăţit să pretindă despăgubirile ce i se cuvin chiar şi de la terţul care a dobândit construcţia de la proprietarul terenului. nepublicată 3 Tribunalul Supr. iar nu în funcţie de cea existentă la data edificării construcţiei. condiţia suspensivă nu s-a mai realizat şi este imposibil a se realiza. Atunci când despăgubirea constă în preţul materialelor şi al muncii.. Pop. prin urmare. civ. după caz. p. Altfel. Până la plata integrală a despăgubirilor. dispoziţiile art. Dreptul de creanţă al constructorului este supus prescripţiei extinctive în termenul general de trei ani. efectele accesiunii fiind anihilate de efectele uzucapiunii. Dreptul de retenţie nu se stinge prin înstrăinarea imobilului de către proprietar înainte de a plăti despăgubirea2. dec. ACCESIUNEA MOBILIARĂ L. Termenul de prescripţie începe să curgă din momentul realizării condiţiei suspensive. creditorul ar fi ameninţat cu imposibilitatea realizării creanţei în acele situaţii în care proprietarul de la data edificării construcţiei ar fi insolvabil3. 2007/1979. civ. 494 nefiind aplicabile. cit..4. 7. dacă proprietarul terenului va opta pentru a-l obliga la desfiinţarea construcţiei şi plata de eventuale despăgubiri1. 45 1 2 Pagina 69 din 137 .. constructorul devine proprietarul acesteia şi titularul dreptului de superficie. condiţia suspensivă se consideră nerealizabilă şi în cazul unui constructor de rea-credinţă. în C. încât în mod necesar trebuie considerat că s-a transmis odată cu imobilul. ea trebuie calculată la valoarea existentă în momentul judecăţii. constructorul are un drept de retenţie asupra construcţiei. lucrării respective.D. În situaţia în care o construcţie. p. secţ. plantaţia sau lucrarea realizată de creditor. născându-se dreptul de proprietate al constructorului. De asemenea. 225 Tribunalul Supr.. plantaţie sau lucrare se realizează de către o persoană pe terenul altuia în baza unei convenţii încheiată cu proprietarul terenului. În motivarea acestei soluţii. cursuri si referate postate de utilizatori. Conform practicii judiciare.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. constând în manifestarea de voinţă a proprietarului terenului de a prelua construcţia. nr. plantaţiei sau.

acesta având obligaţia de a plăti celuilalt proprietar preţul bunului unit cu al său.. 507 C. neîntrunind condiţiile cerute de art. prin munca sa folosind materialele altuia. fără a-şi pierde individualitatea. civ. Adjuncţiunea (art. se prevede că. civ. 506 C. ornamentul sau completarea căruia a servit unirea celuilalt bun. Potrivit dispoziţiilor art. tabloul şi rama în care este încadrat. Prin excepţie. întrucât este înlăturată de dispoziţiile art. în situaţia în care separarea lor nu se poate face fără pagube importante pentru unul dintre proprietari. civ. neinteresat de despăgubirea oferită. în situaţia în care nici unul dintre bunuri nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt.) Conform art. atunci lucrul retultat prin adjuncţiune va fi comun ambilor proprietari. civ. civ. Prin accesiune mobiliară se înţelege unirea a două bunuri mobile care aparţin unor proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană. Bunul rezultat prin unire aparţine proprietarului lucrului care reprezintă partea principală (accesorium sequitur principale).tocilar. ori de un bun mobil furat sau pierdut care se află în mâinile unui terţ de bunăcredinţă în termenul de trei ani din momentul în care bunul a ieşit din posesia proprietarului fără voia acestuia. conform cărora simplul fapt al posesiei valorează titlu de proprietate. în aşa fel încât. de exemplu o piatră preţioasă şi inelul în care este fixată.. se consideră principal acela care are o valoare mai mare. o dantelă cusută la o haină. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. 504-507 C. accesiunea se aplică numai în cazuri excepţionale.ro ! Arhiva online cu diplome. Codul civil reglementează trei cazuri de accesiune mobiliară: adjuncţiunea. cu condiţia ca posesorul să fie de bună-credinţă. adjuncţiunea constă în unirea a două bunuri mobile.. În art. având proprietari diferiţi. va fi considerat principal lucrul cu volumul cel mai mare. atunci când posesia nu valorează proprietate. În acest context. adjuncţiunea nu se aplică atunci când bunul accesoriu are o valoare mult mai mare decât bunul principal. cursuri si referate postate de utilizatori. proprietarul bunului accesoriu. are Pagina 70 din 137 . Accesiunea mobiliară are însă în practică o importanţă redusă. 1909 C. civ. iar unirea lor s-a făcut fără ştirea proprietarului (art. ele pot fi despărţite şi conservate separat. este considerat principal acela dintre bunuri pentru uzul. adică atunci când este vorba de o posesie de reacredinţă. În Cartea a II-a din Codul civil. 504 C. 1909 C. În acest caz. Dacă valoarea bunurilor este egală. civ. Secţiunea a II-a a Capitolului II se intitulează „Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile mişcătoare” (art. specificaţiunea şi confuziunea (amestecul).). deşi formează un singur tot. 505 C.Vizitati www.. Aşa sunt. 504-516). Dacă nici volumul nu poate fi folosit ca un criteriu pentru determinarea bunului principal.

pentru că formarea lucrului nou nu presupune munca. folosind sau prelucrând un material.) Specificaţiunea constă în confecţionarea. Prin excepţie. 508-510 C. ci trebuie să accepte preţul acestuia. se topesc în bunul nou rezultat. care are obligaţia de a-i restitui proprietarului valoarea materialului folosit. în aşa fel încât îşi pierd individualitate. unde obiectele. civ. să restituie specificatorului valoarea muncii sale. un bun. atunci când manopera are o valoare mult mai mare decât valoarea materialului folosit. Confuziunea sau amestecul (art. chiar dacă despărţirea bunurilor ar aduce o deteriorare a lucrului principal. proprietarul său devine. de asemenea de specificaţiune. manopera cuiva. În această situaţie. sau când un tâmplar realizează un obiect de mobilier din lemnul altei persoane. realizarea unui bun nou (nova species) de către o persoană (specificator). se pot recunoaşte şi distinge unele de altele. indiferent de valoarea sa. potrivit principiului îmbogăţirii fără just temei. Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal după valoare ori cantitate. Se deosebeşte. specificatorul având un drept de retenţie asupra lucrului până la plata acesteia. dacă adjuncţiunea a fost opera sa. civ.Vizitati www. deşi unite. Cu atât mai mult.ro ! Arhiva online cu diplome. prin munca sa. În principiu. neputând fi separate. proprietarul materiei prime are dreptul de a pretinde bunul rezultat. el nu mai poate revendica lucrul său. prin accesiune.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. Dacă proprietarul lucrului accesoriu a fost de acord cu unirea. proprietar al bunului obţinut în urma amestecului. lucrul nou nu rezultă din încorporarea propriu-zisă a două lucruri mobile. Pagina 71 din 137 . Este cazul a două metale topite împreună ori a două lichide amestecate. Amestecul se deosebeşte de adjuncţiune. o materie primă aflată în proprietatea altuia. lucrul revine specificatorului. cu obligaţia de a-l despăgubi pe proprieatarul lucrului accesoriu. Specificaţiunea (art. Aşa se întâmplă atunci când un sculptor a făcut un obiect de artă din marmura sau metalul altei persoane. indiferent dacă materia poate fi sau nu adusă în starea iniţială.) Confuziunea sau amestecul (confusio. 511-512 C. commixtio) constă în unirea a două sau mai multe bunuri mobile având proprietari diferiţi. posibilitatea să ceară restituirea lucrului său. ori croitorul confecţionează un costum din stofa altei persoane. El este obligat. ci din unirea a două valori: materia primă şi munca specificatorului.

Vizitati www. în toate cazurile în care proprietarul lucrului folosit fără ştirea sa este îndreptăţit să primească bunul nou format. civ.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. cit. ori când rezultatul accesiunii nu prezintă pentru el nici un interes. Este o sancţiune pentru cel care a fost de rea-credinţă (a ştitut că materia folosită aparţine altuia) şi o măsură de ocrotire a dreptului de proprietate. În acele provincii istorice româneşti supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărţi funciare. Uzucapiunea este reglementată în Cartea a III-a. Art. pentru a deveni astfel proprietar al unui bun nou. constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi condiţiile prevăzute de lege1.1.. 1 I. Sevastian Cerecel. 8. op. ori a pretinde numai ceea ce a avut. Dogaru. Este absolut normal ca proprietarul să fie cel care să opteze între a invoca accesiunea. 281 Pagina 72 din 137 . Atunci când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal.). CONSIDERAŢII GENERALE Unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei când aceasta se prelungeşte în timp. conform căreia cel care foloseşte materiale străine fără ştirea proprietarului lor poate fi obligat şi la plata de daune-interese. el are şi posibilitatea de a cere un bun asemănător bunului său. Tot ca o măsură de protecţie a proprietarului bunului folosit fără ştirea sa. uzucapiunea operează în condiţiile prevăzute de Decretul-lege nr. Titlul XX al Codului civil. Uzucapiunea este modul originar de dobândirea a proprietăţii prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex. art. UZUCAPIUNEA 8. cât şi beneficiul de care a fost lipsit cel în cauză (lucrum cessans). Dauneleinterese vor cuprinde atât prejudiciul suferit (damnum emergens). civ. civ. 515 C. este uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. Aceste dispoziţii se completează cu unele prevederi ale Decretului nr. p. prevede că. cursuri si referate postate de utilizatori. 514 C. instituie o regulă generală în materia accesiunii mobiliare. Soluţia se întemeiază pe echitate şi este folositoare mai ales atunci când proprietarul nu are posibilitatea să plătească celuilalt preţul muncii sau valoarea bunului său. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. bunul astfel obţinut va face obiectul proprietăţii comune pe cote părţi a celor doi proprietari (art. 511 C.

Deşi există unele reguli comune cu privire la prescripţia achizitivă (uzucapiune) şi prescripţia extinctivă. 115/1938. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare. cursuri si referate postate de utilizatori. alături de ocupaţiune. 321 Pagina 73 din 137 . op. În sistemul Codului civil român. Însă. întrucât dovada dreptului de proprietate este greu de făcut. pe când prescripţia extinctivă are ca efect încetarea posibilităţii de a obţine realizarea. permiţându-i. Uzucapiunea se justifică pe următoarele considerente: Deşi este o stare de fapt. ca o probă absolută a dreptului de proprietate. să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real. dacă n-a fost exercitat în termenul stabilit de lege. p. îanainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 115/1938. având ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil. prin pasivitatea sa. l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane. a unor drepturi. în special regulile referitoare la calculul termenelor de prescripţie. Bârsan. şi-au produs efectele potrivt acelor dispoziţii. transformă o aparenţă îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert şi indiscutabil.tocilar. deoarece acela care reuşeşte să dovedească faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu mai are de suferit rigorile impuse de probatio diabolica1. uzucapiunile începute sub legea veche şi neîmplinite încă urmează să-şi producă efectele numai în condiţiile şi în teremenele prevăzute de Codul civil.. Însă. uzucapiunile începute şi împlinite. nu a mai preluat cazurile speciale de uzucapiune din sistemul cărţilor funciare reglementat de Legea nr. 7/1996. uzucapiunea este concepută. cele două instituţii nu trebuie confundate. Uzucapiunea constituie şi o sancţiune indirectă. Legea nr. uzucapiunea are rolul de a înlătura dificultăţile şi inconvenientele dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare.Vizitati www. Prescripţia achizitivă are ca efect dobândirea unor drepturi (dreptul de proprietate sau alt drept real). În lipsa unor norme legale tranzitorii privitoare la uzucapiune în legea nouă. prin constrângere. cel mai adesea posesia corespunde dreptului de proprietate şi. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. în prezent. care a instituit cadastrul general naţional şi cărţile funciare pe întreg teritoriul ţării. uzucapiunea este reglemntată pe întreg teritoriul ţării de dispoziţiile Codului civil. 1 C. îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care. deoarece. dând dovadă de neglijenţă. fiind un mod de stingere a dreptului la acţiune în sens material. Uzucapiunea îndeplineşte o funcţie de clarificare a unor situaţii juridice. în acea parte a ţării în care se aplicau dispoziţiile Legii nr. În consecinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. cit.

abitaţia. Elementele dreptului civil. se arată3 însă că trebuie acceptată uzucapiunea şi în domeniul bunurilor mobile. Aşadar.. civ. deoarece „imprescriptibilitatea este un corelativ necesar al inalienabilităţii”1. publică) şi nu este afectată de vicii. Ed. pot fi uzucapate numai bunurile care se află în circuitul civil. netulburată. potrivit art. În ceea ce priveşte determinarea domeniului de aplicare al uzucapiunii.tocilar. 135. În doctrină. cit. Bucureşti.. 18/1991. B. uzul. Nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică. trebuie avute în vedere dispoziţiile art. indiferent dacă titular este statul sau o unitate adminstrativ-teritorială. civ. bunurile mobile se dobândesc în proprietate prin însuşi faptul posesiei lor cu bună-credinţă. Posesia există M. În consecinţă. Domeniul de aplicare al uzucapiunii se circumscrie numai la categoria bunurilor imobile. 1909 alin 1 C. potrivit art. 1998. Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. 11 din Legea nr. în general. cât şi dezmembrămintele acestuia: uzufructul. inclusiv statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale. op. Legea nr. Nu pot forma obiectul uzucapiunii universalităţile de bunuri care. pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se află în proprietate privată. argumentându-se că nu poate fi permisă o inegalitate de tratament juridic între posesorul de rea-credinţă al unui bun imobil (care poate fi dobândit în proprietate prin uzucapiune) şi posesorul de rea-credinţă al unui bun mobil (este vorba de cel care exercită o posesie de rea-credinţă. bunurile trebuie să se afle în circuitul civil şi să fie alienabile.. servituţile continue şi aparente. p. indiferent de titularul dreptului de proprietate. din natura lor proprie sau dintr-o declaraţie a legii. Pot fi dobândite prin uzucapiune dreptul de proprietate privată. 215/2001. ci sunt scoase afară din comerţ”. potrivit cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. civ. Lumina Lex. 97-98 1 2 Pagina 74 din 137 . nu sunt susceptibile de a fi posedate2. de hoţ sau găsitor). posesia şi publicitatea drepturilor. cursuri si referate postate de utilizatori. 96 3 Ana Boar. persoană fizică ori persoană juridică. Imprescriptibilitatea bunurilor ce aparţin domeniului public este expres prevăzută şi de Legea nr.Vizitati www. întrucât. p. All Educaţional. prescripţia. Uzucapiunea. Ed. 136 Ana Boar. 1844 C. posesia trebuie să fie utilă şi efectivă (neechivocă).p. dar şi de Constituţie prin art. fără a fi necesară trecerea unui interval de timp. 1847 C. bunuri care. 213/1998 „nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile”. (să fie continuă. pentru a face obiectul uzucapiunii. Timişoara.ro ! Arhiva online cu diplome. Deci. Cantacuzino. 1999. cu modificările ulterioare. Posesia este utilă atunci când îndeplineşte calităţile prevăzute în art. nu pot fi obiect de proprietate privată.

exercitând o detenţie precară. 1518/1978.2. a) Uzucapiunea de 30 de ani 1 2 Tribunalul Suprem. posesia trebuie să fie exercitată pe toată perioada termenului prevăzut de lege. nr. p. cursuri si referate postate de utilizatori. fiind un simplu detentor precar2.D. fără ca posesorul să fi făcut acte de întrerupere a posesiei.. 1895-1899)..Vizitati www. civ. oricât ar dura în timp. chiriaşul.ro ! Arhiva online cu diplome. Codul civil prevede două feluri de uzucapiune: uzucapiunea de 30 de ani. ca urmare a voinţei detentoului de a nu mai poseda pentru altul. în mod efectiv când cel ce deţine bunul săvârşeşte acte de folosinţă asupra lui cu intenţia de a deveni proprietar sau titular al altui drept real.D. cât timp exercită stăpânirea ca locatar şi nu ca proprietar1. De asemenea. Conform practicii judecătoreşti. R. De asemenea. nr. Detentorii precari nu pot dobândi bunul prin uzucapiune. civ. civ. secţ. 8. durând pe tot timpul detenţiunii. 972/1976. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani. dec. nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin uzucapiune. faţă de toată lumea. denumită şi uzucapiune prescurtată sau scurtă (art.). pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real.R. 52 Pagina 75 din 137 .. 1976. 3/1979 Tribunalul Supr. s-a decis că stăpânirea unei construcţii de către o altă persoană decât proprietarul. denumită şi uzucapiune de drept comun sau uzucapiune lungă (art.tocilar. nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune. Precaritatea are un caracter perpetuu. secţ. posesia devine utilă. 1890 C. însă numai prin intervertirea titlului posesiei. FELURILE UZUCAPIUNII În funcţie de termenul necesar pentru realizarea uzucapiunii. dec. nu pot duce niciodată la uzucapiune. fiind în acelaşi timp un viciu absolut. deoarece persoana respectivă nu exercită o posesie utilă. însă cu îngăduinţa acestuia. Dacă precaritatea dispare. începând să posede pentru sine. deoarece ei deţin acest bun în baza unui contract potrivit căruia sunt obligaţi să-l restituie la termen proprietarului. C. nr. Simpla detenţie precară ori posesia viciată.

adică neafectată de vreun viciu.. civ... potrivit art.ro ! Arhiva online cu diplome. Conform art.. neîntreruptă. uzucapiunea de 30 de ani. Potrivit dispoziţiilor art.civ. civ. Pentru a putea invoca uzucapiunea de scurtă durată. publică şi sub nume de proprietar.. după exprimarea Codului civil. schimbul.. civ. Pagina 76 din 137 . b) Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani Denumită şi uzucapiune scurtă. Potrivit dispoziţiilor art. 1895-1899 C. important fiind ca acesta să exercite o posesie utilă pe această perioadă de timp: posesorul poate „prescrie prin 30 de ani (. 1895 C. „cel care câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat.Vizitati www. 1890 C. dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului unde se află nemişcătorul. donaţia. civ.) fără a fi obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”. şi prin 20 de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie”. cel care susţine că posesia nu este utilă trbuind să probeze. pe o „justă cauză”.tocilar. aceste două condiţii sunt necesare şi suficiente pentru a uzucapa. precum: vânzarea-cumpărarea.civ. denumită şi uzucapiune longissimi temporis. pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani. Aşadar. Din textul art. 1897 C. operează indiferent de atitudinea posesorului. cel ce invocă prescripţia putând fi de bună sau de rea-credinţă şi nefiind obligat să prezinte vreun titlu. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani este reglementată în art. pentru a putea prescrie se cere o posesie continuă. şi anume: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau. trebuie întrunite cumulativ două condiţii speciale. va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani. 1847 C. posesia să fie de bună-credinţă.civ. Astfel. Posesia să se întemeieze pe un just titlu În conformitate cu prevederile art. 1890 C. Nici unul dintre viciile posesiei nu se prezumă. posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot acest timp. netulburată. 1895 C. posesia să fie utilă.. cursuri si referate postate de utilizatori. rezultă că acest fel de uzucapiune se aplică numai bunurilor imobile individual determinate. prin just titlu se înţelege orice act juridic translativ de proprietate.

civ. cit. ci doar unul putativ. 3 C. Altfel spus. în mod obligaotiru. justul titlu trebuie să fie un act juridic real. civ. nu este suficient un titlu putativ. Justul titlu trebuie să fie un act juridic valabil. Calificativul „just” folosit de art. nu are un just titlu. mincinos3. civ. All Beck. spre exemplu o donaţie nulă absolut din cauza lipsei formei autentice nu poate fi invocată drept just titlu. Drepturile reale principale. Justul titlu trebuie să existe în realitate şi nu doar în imaginaţia celui care invocă uzucapiunea. 11/1979.R. Aşadar. care prin ipoteză este nereal. Chelaru. în toată întinderea sa.D. actul juridic aparent. În literatura juridică şi în practica judiciară. nr. p. Exigenţa unui titlu real presupune ca actul invocat să cuprindă exact.sunt considerate just titlu: tranzacţia. în R. împrejurare pe care posesorul nu a cunoscut-o. În aschimb. referitor la actele juridice care pot fi calificate just titlu. p. pentru a fi în prezenţa unui just titlu. în cazul simulaţiei. nr. adică de la un neproprietar. bunul pe care posesorul îl stăpâneşte şi pe care urmăreşte să-l prescrie2. cursuri si referate postate de utilizatori. Nu este de conceput o uzucapiune care se bazează pe un titlu ce emană de la adevăratul proprietar. Majoritatea autorilor şi practica judiciară consideră că. esenţial este faptul ca el să provină. Chiar dacă el este de bună-credinţă. 1897 alin. Ed. De asemenea. Dogaru. 1897 alin.. Bucureşti. ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii. 2000 . După împlinirea termenului de prescripţie pentru acţiunea în anularea actului. de exemplu.tocilar. 1895C. titlul anulabil devine perfect valid şi poate fi invocat chiar îpotriva celui care ar fi putut cere anularea lui. în situaţia în care uzucapantul a intrat în posesie în calitate de legatar.ro ! Arhiva online cu diplome. fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului. s-au conturat următoarele aprecieri: . dec. Un act juridic lovit de nulitate absolută nu poate servi ca temei al uzucapiunii scurte (art. efectiv. 69 E. cu excepţia celui care are dreptul să ceară nulitatea relativă (art...). nu poate reprezenta just titlu pentru uzucapiunea scurtă. secţ. hotărârea judecătorească prin Tribunalul Supr. desemnează calitatea titlului de a îndeplini condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru actul respectiv. pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar. 285 1 2 Pagina 77 din 137 . civ. 2 C. Condiţia nu este îndeplinită. uzucapiunea scurtă acoperind numai lipsa dreptului însrăinătorului1. Curs de drept civil. Sevastian Cercel. un titlu anulabil poate fi invocat drept just titlu împotriva oricăror persoane. El trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă cerute de lege. actul de adjudecare a unui imobil întocmit de executorul judecătoresc în cadrul procedurii vânzărilor silite.).Vizitati www. în temeiul unui testament care fusese revocat. 203 3 I. de la o altă persoană decât adevăratul proprietar. p. 946/1979. op.

justul titlu este. deoarece el nu este un act translativ de proprietate. însă nu poate fi o justă cauză în sensul art. civ. pentru a duce la o uzucapiune de 10-20 de ani. Pe de altă parte. civ. 1897 C. numai aşa va putea fi opus celui care se pretinde proprietar şi care are calitatea de terţ faţă de actul translativ de 1 I. cit. certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu.. un act translativ de proprietate cu titlu particular. cum ar fi cele pronunţate într-un partaj. dacă ar fi emanat de la adevăratul proprietar. cursuri si referate postate de utilizatori. dacă este de bună-credinţă şi consideră că bunul aparţinea lui A. De asemenea. Răspunsul dat de doctrină acestei probleme este însă unul negativ şi aceasta deoarece succesorul nu poate avea mai multe drepturi decât autorul său. Aşadar. O ultimă condiţie a justului titlu este aceea ca el să aibă dată certă. convenţiile de împărţeală.Vizitati www. schimbul) sunt acte translative cu titlu particular1. bunurile sale trecând la succesorul B. potrivit dispoziţiilor art. deoarece art. trebuie să fi fost apt să transfere dreptul de proprietate către dobânditor.. depozitul. care se constată existenţa unei convenţii translative de proprietate între părţile unui proces. Sevastian Cercel. Dogaru. . admite că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface în posesie utilă în persoana succesorului care astfel invocă titlul său pro herede pentru a beneficia de uzucapiunea prescurtată.tocilar. se pune problema dacă B va putea să dobândească acest bun prin prescripţia de 10-20 de ani. comodatul). civ. pentru ca actul juridic pe baza căruia posesorul a intrat în stăpânirea imobilului să fie un just titlu. p. 1895 C. 1858 alin 4 C. întrucât actele enumerate de acesta (vânzarea.ro ! Arhiva online cu diplome.. Dacă în detenţia lui A se afla un bun care nu era al său. O problemă care s-a pus în practica judecătorească a fost dacă succesiunea ab intestat ori legatul universal poate să constituie just titlu. Nu poate fi calificat just titlu nici antecontractul de vânzare-cumpărare. chiar dacă a fost de bunăcredinţă. ci o dovadă a calităţii de moştenitor şi a întinderii drepturilor succesorale. Ipoteza este următoarea: A decedează. 286 Pagina 78 din 137 . Soluţia Codului nostru civil este în sensul că titlul pro herede poate fi considerat drept just titlu. Transmisiunea succesorală nu poate să-i confere mai multe drepturi: nemo plus juris ad allium transfere potest quam ipse habet. op. hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi.nu constituie just titlu: convenţiile pe baza cărora un bun imobil este în stăpânirea unui detentor precar (locaţiunea. S-a considerat că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea autorului său în posesie utilă aptă să conducă la dobândirea proprietăţii prin păstrarea ei un timp de 30 de ani. hotărârile judecătoreşti care ţin loc de act autentic de înstrăinare.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

proprietate, care, prin ipoteză, a fost încheiat de posesorul uzucapant cu o altă persoană. Nu este necesar ca justul titlu să fi fost trascris în registrele de publicitate imobiliare. Justul titlu este o condiţie de sine stătătoare a uzucapiunii, distinctă de buna-credinţă, astfel că existenţa sa trebuie dovedită de cel ce invocă uzucapiunea. În această materie, spre deosebire de cea a dobândirii fructelor de către posesor, justul titlu nu este numai un element al bunei credinţe. Cele două elemente ale uzucapiunii scurte se condiţionează reciproc, în sensul că nu poate exista bună-credinţă fără să existe un just titlu pe baza căruia posesorul să fi dobândit imobilul. Uzucapiunea nu-şi produce efectele dacă una din cele două condiţii lipseşte. Posesia să fie de bună-credinţă A doua condiţie specială în vederea aplicării auzucapiunii scurte se referă la poziţia subiectivă a uzucapantului, căruia i se cere să exercite posesia cu bună-credinţă. Art. 1898 alin. 1 C. civ. cuprinde o definiţie a bunei-credinţe, precizând că aceasta este „credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea”. Credinţa posesorului în calităţile transmiţătorului bunului trebuie să fie deplină. El va fi de rea-credinţă atunci când cunoaşte că un terţ este sau se pretinde a fi proprietar al imobilului a cărui posesie el a dobândit-o. Orice îndoială posibilă referitoare la dreptul autorului este de natură a înlătura buna-credinţă a posesorului şi, odată cu ea, şi uzucapiunea scurtă1. Nu poate fi socotit de bună-credinţă posesorul care cunoaşte că autorul său nu a plătit preţul imobilului persoanei de la care acesta a cumpărat. Este exclusă buna-credinţă atunci când posesorul cumpără de la un singur coproprietar, deşi cunoaşte că bunul aparţine în coproprietate mai multor persoane şi este posibil să nu-i fie atribuit după partaj. Potrivit dispoziţiilor art. 1898 alin. 2 C. civ., este suficient ca buna-credinţă să fi existat în momentul „câştigării imobilului”. Nu este, aşadar, necesar ca buna-credinţă să subziste pe toată durata termenului cerut pentru uzucapiune. Dacă ulterior dobândirii bunului, posesorul cunoaşte că a dobândit de la un neproprietar, el va putea invoca totuşi prescripţia achizitivă scurtă, pentru că malla fides superveniens non impedit uzucapionem. Atunci când este vorba de acte juridice între vii, buna-credinţă trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic ce va constitui just titlu. Când este vorba de acte juridice mortis causa (legatul cu titlu particular), pot fi luate în discuţie două momente: data deschiderii succesiunii (data morţii testatorului) şi data la care legatarul acceptă legatul. Dobândirea unui bun prin legat devine efectivă atunci când legatarul îşi manifestă voinţa de
1

Ana Boar, op. cit., p. 137
Pagina 79 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

a-l accepta, voinţă care include printre elementele sale şi buna sau reaua-credinţă. De aceea, în doctrină, se susţine că buna credinţă trebuie să existe în momentul acceptării legatului, moment în care legatarul trebuie să creadă că autorul său este adevăratul proprietar al imobilului. Dacă în privinţa justului titlu legea cere ca posesorul să facă dovada acestuia, în privinţa bunei-credinţe ea instituie o prezumţie relativă, astfel încât el nu este obligat să dovedească faptul că nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că transmiţătorul bunului nu ara proprietar. Prezumţia de bună-credinţă este însă relativă, ea putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către cel ce se pretinde adevăratul proprietar. În ceea ce priveşte termenul uzucapiunii scurte, acesta este de 10 până la 20 de ani, nu neapărat de 10 ori de 20 de ani. Diferenţa este în funcţie de prezenţa ori absenţa adevăratului proprietar în circumscripţia teritorială a tribunalului unde se află bunul imobil. Dacă el locuieşte în judeţul în care se află bunul, termenul este de 10 ani, iar dacă locuieşte în alt judeţ, termenul va fi de 20 de ani. Potrivit dispoziţiilor art. 1896 C. civ., termenul de bază este de 10 ani şi el se prelungeşte întotdeuna când proprietarul nu a locuit pe tot parcursul său în raza aceluiaşi tribunal în care se află imobilul. Astfel, la numărul anilor cât proprietarul a locuit în raza tribunaluilui judeţean unde se afla imobilul, se adaugă un număr dublu de ani cât a locuit în raza altui tribunal, respectiv se dublează anii rămaşi până la împlinirea termenului de 10 ani. Un an de prezenţă face, deci, cât doi ani de absenţă. Spre exemplu, dacă adevăratul proprietar a locuit 6 ani în raza teritorială a Tribunalului Argeş şi 4 ani în cea a Tribunalului Vâlcea, cei 4 ani se dublează şi se adaugă la cei 6 ani, astfel încât termenul de prescripţie va fi de 14 ani. Trebuie avută în vedere locuinţa efectivă a adevăratului proprietar, de vreme ce legea distinge după cum acesta „a locuit la diferite timpuri” (art. 1896 C. civ.). În acest sens, absenţa trebuie să fie una continuă, să nu fie vorba de o simplă plecare ori o absenţă trecătoare. În situaţia în care uzucapiunea priveşte un bun aflat în coproprietate, împotriva fiecărui coproprietar va curge un termen diferit, de 10 ani pentru cei care locuiesc în acelaşi judeţ, ori de până la 20 de ani pentru cei care locuiesc în alte judeţe. În măsura în care se poate uzucapa împotriva statului ( este vorba de bunurile din domeniul privat al statului care sunt alienabile), acesta este socotit a fi prezent pe tot teritoriul, astfel că termenul prescripţiei va fi întotdeauna de 10 ani.

Pagina 80 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

S-a considerat1că, întrucât în prezent mijloacele moderne de transport şi comunicaţii dau posibilitatea unei persoane de a se deplasa şi a cunoaşte foarte repede situaţia unui imobil aflat în orice parte a ţării, nu se mai justifică stabilirea termenului de prescripţie în funcţie de absenţa sau prezenţa proprietarului.

8.3. MODUL DE CALCUL AL TERMENULUI UZUCAPIUNII

Dobândirea proprietăţii prin uzucapiune este legată în mod esenţial de împlinirea termenelor legale. Indiferent de felul uzucapiunii, termenul se calculează în acelaşi mod: pe zile şi nu pe ore. Ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul, adică se va ţine seama numai de zilele întregi, nu şi de fracţiunile de zile (art. 1887 C. civ.). Ziua se socoteşte de 24 de ore şi începe la ora zero, sfârşindu-se la miezul nopţii următoare (art. 1888 C. civ.). Prescripţia se socoteşte încheiată la împlinirea ultimei zile a termenului (art. 1889 C. civ.). La calculul termenului de prescripţie achizitivă nu se ţine seama de ziua complementară a anilor bisecţi, după cum nu se ţine seama nici de zilele de sărbătoare legală, indiferent dacă acestea sunt la începutul, pe parcursul ori la sfârşitul termenului. Se poate ţine seama, la calcularea termenului, de opţiunea pentru joncţiunea posesiilor şi, nu în ultimul rând, de faptul că pe parcursul termenului de prescripţie pot interveni anumite împrejurări care pot afecta cursul acestuia, prin întrerupere sau suspendare. Întreruperea prescripţiei achizitive Primtre condiţiile cerute de lege pentru uzucapiune este enumerată şi aceea ca „prescripţia să fie neîntreruptă” (art. 1847 c. civ.) Această cerinţă - distinctă de viciul discontinuităţii posesiei - se referă în realitate nu la posesie, ci la termenul prescripţiei achizitive. Întreruperea prescripţiei achizitive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei noi prescripţii achizitive. Astfel, potrivit art. 1867 C. civ., întreruperea şterge cu totul orice prescripţie începută înaintea sa; în nici un caz acea prescripţie nu mai poate fi continuată. Posesorul poate începe o nouă prescripţie după ce actele constituive de întrerupere încetează, conform naturii lor.
1

I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 290
Pagina 81 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Potrivit art. 1863 C. civ., prescripţia poate fi întreruptă în mod natural sau în mod civil. Întreruperea naturală este proprie numai prescripţiei achizitive şi intervine, cu aceleaşi efecte, în două situaţii prevăzute de art. 1864 C. civ.: când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului, indiferent cine este autorul deposedării; Pierderea în fapt a posesiei intervine atunci când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de folosinţa lucrului, indiferent dacă lucrul intră în folosinţa fostului proprietar sau a altei persoane. Prescripţia este întreruptă natural, în sensul că elementul material, obiectiv pe care se întemeiază este absent. De vreme ce elementul material al posesiei corpus - poate fi exercitat şi prin altă persoană, prescripţia nu este întreruptă dacă bunul este predat cu titlu precar unui terţ (cel puţin până când pentru acesta apare un caz de intervertire a precarităţii). Întreruperea se produce indiferent dacă pierderea posesiei are loc împotriva voinţei posesorului ori prin propriul său fapt de renunţare la stăpânirea bunului. când bunul cu privire la care se exercită posesia este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale. Este cazul bunurilor trecute în domeniul public, trecere care face imposibilă începerea unei noi prescripţii atâta timp cât acestea vor aparţine proprietăţii publice. În realitate, de această dată, posesia încetează definitiv şi ireversibil, neputând reîncepe atâta vreme cât imobilul este scos din circuitul civil1. În privinţa acestui caz de întrerupere naturală a cursului prescripţiei achizitive, s-a pus problema de a şti dacă dispoziţiile extrem de restrictive cuprinse în art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi respectiv art. 44 din Legea nr. 59/1974 potrivit cărora terenurile de orice fel puteau fi dobândite numai prin moştenire legală, au fost de natură să întrerupă prescripţiile achizitive în curs la momentul intrării lor în vigoare. În perioada în care s-au aflat în vigoare aceste legi, doctrina şi jurisprudenţa au apreciat unanim că adoptarea celor două acte normative a avut ca efect scoaterea terenurilor din circuitul civil, consecinţa fiind întreruperea naturală a cursului prescripţiei achizitive. După abrogarea acestor legi prin Decretul-lege nr. 1/1989, această problemă a devenit obiect de controversă atât în doctrină, cât şi în practică. Astfel, într-o opinie, s-a susţinut că intrarea în vigoare a acestor legi nu a determinat o întrerupere a prescripţiei achizitive, întrucât nu se poate susţine că terenurile proprietate
1

L. Pop, op. cit., p. 243
Pagina 82 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

particulară au fost transformate în natura sau destinaţia lor cum prevede art. 1864 alin. 2 C. civ. şi nici nu au fost scoase din circuitul civil general (art. 1844 C. civ.). A avut loc doar o severă restrângere a atributului dispoziţiei juridice din conţinutul dreptului de proprietate asupra terenurilor, dar ele au continuat să fie în circuitul civil deoarece puteau fi dobândite prin moştenire legală1. Opinia contrară porneşte de la premisa că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974, dreptul de proprietate nu a mai putut fi dobândit prin uzucapiune, întrucât terenurile au fost scoase din circuitul civil general, iar cursul prescripţiei achizitive a fost astfel întrerupt. Chiar dacă ele nu au fost declarate în mod expres de lege imprescriptibile, prin transformarea naturii ori a destinaţiei lor în sensul art. 1864 C. civ., este de necontestat că terenurile, ca efect al dispoziţiilor restrictive din aceste legi, au fost indisponibilizate2. Tot în sprijinul acestei opinii, s-a mai susţinut că dispoziţiile art. 1864 C. civ. au în vedere situaţia în care un bun este scos din circuitul civil general, fiind declarat de lege inalienabil, iar imprescriptibilitatea unui bun este corolarul inalienabilităţii sale, deoarece un bun, în măsura în care este inalienabil, este şi imprescriptibil 3. Pentru cursul prescripţiilor achizitive deja începute, art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi art. 44 din Legea nr. 59/1974 au reprezentat veritabile cauze de de întrerupere naturală speciale, ale căror efecte au fost reglementate, în lipsă de prevederi exprese contrare, tot de dispoziţiile art. 1866-1867 C. civ. În concluzie, raţiunea celor două legi a fost evident aceea de a atribui terenurilor un caracter inalienabil, care ar fi iluzoriu dacă nu este însoţit de corolarul său care este imprescriptibilitatea4. Ar fi ilogic să se accepte dobândirea terenurilor prin uzucapiune când se interzice dobândirea lor prin acte juridice, dându-le posibilitatea celor interesaţi să eludeze legea. Neîndoielnic, cele două acte normative au reflectat o anumită ideologie, iar efectele lor au fost inechitabile şi de aceea au fost abrogate expres în anul 1989. Dar, cu toată dorinţa de a trece peste acea perioadă istorică, nu se poate totuşi nega că ea a existat şi că puterea politică de atunci a emis acte normative a căror forţă obligatorie, pe timpul cât au fost în vigoare, nu poate fi înlăturată decât cu preţul unei inechităţi şi mai mari, adică făcând să retroactiveze legile de abrogare a lor5

L. Pop, op. cit., p. 244 C. Bârsan, M. Gaiţă, M. M. Pivniceru, op. cit., p. 203 3 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 247 4 I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 295 5 Ana Boar, op. cit., p. 153
1 2

Pagina 83 din 137

printr-un act începător de executare. nu i se poate recunoaşte posesiei exercitate sub imperiul acestei legi aptitudinea de a conduce la uzucapiune.dacă mai păstrează posesia . anulată sau dacă s-a perimat. cauzele de întrerupere reglementate în art. Oricum. prin recunoaşterea de către posesor a dreptului celui în contra căruia prescrie. 1870 C. art. putând fi invocată de către orice persoană interesată (art.). civ. Cauzele de întrerupere civilă a prescripţiei achizitive au fost considerate comune cu cele aplicabile în materia prescripţiei extinctive şi aceasta întrucât Codul civil reglementează şi după intrarea în vigoare a Decretului nr. ori cel care a făcut-o a renunţat la ea (art. 167/1958.Vizitati www.tocilar. 1865 C. Întreruperea civilă Potrivit dispoziţiilor art. Întreruperea naturală. produce efecte absolute. aşa încât trebuie să aibă capacitatea de a încheia un act de dispoziţie (capacitate de exerciţiu deplină). cursuri si referate postate de utilizatori. 167/1958 prescripţia extinctivă aplicabilă dreptului la acţiune privitor la drepturile reale principale (art. de exemplu. chiar dacă într-o altă ordine şi exprimare. aceleaşi: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. 16 alin. chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ arbitral necompetent (art. dacă cererea a fost respinsă. atunci când el acceptă să încheie un contract de închiriere sau când acceptă oferta de a cumpăra bunuri. Aşa se întâmplă.). fie introductivă de instanţă sau numai incidentală într-un proces întrerupt. Pagina 84 din 137 . 1868-1871 C.se transformă într-un detentor precar. civ. Recunoaşterea voluntară de către posesor a dreptului adevăratului proprietar echivalează cu o renunţare la posibilitatea de a dobândi acest drept. 21 din Decretul nr. 1 din Decretul nr. în ambele cazuri. Aşadar. 167/1958).) ale cărei drepturi ar fi ameninţate de uzucapiune. 167/1958 sunt. precum sechestrul sau cererea execuţiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie. Practic. din momentul recunoaşterii posesorul . 1866 C. întreruperea civilă operează în trei cazuri: printr-o cerere făcută în judecată. civ.. indiferent dacă termenul necesar acesteia s-a împlinit atunci când erau în vigoare ori după abrogarea lor. civ. Nu se poate vorbi de întreruperea prescripţiei dacă s-a pronunţat încetarea procesului.ro ! Arhiva online cu diplome. 2 din Decretul nr. introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare. 16 alin.

suspendarea prescripţiei achizitive este acea modificare a cursului acestei prescripţii care constă în oprirea. întreruperea civilă. 1875 C. fără însă a o şterge pentru timpul trecut (art. în caz contrar prescripţia nu poate fi întreruptă pentru că hotărârea judecătorească produce efecte numai între părţi. între părinţi şi tutore. aşadar. 1 din Decretul nr. de drept.. în temeiul legii Pagina 85 din 137 . 2 C. dispune că prescripţia curge în contra oricărei persoane care n-ar putea invoca o excepţie anume stabilită de lege iar.. pe de altă parte. printr-un act începător de executare. cu excepţiile prevăzute de lege.ro ! Arhiva online cu diplome. care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului de proprietate.Vizitati www. Formulată de acela împotriva căruia se prescrie (proprietarul). 13 şi 14). 1874-1885. În Codul civil cauzele de suspendare sunt reglementate în art. fără ca termenul sau condiţia să poată suspenda uzucapiunea posesorului. titularul dreptului de proprietate (sau altui drept real) este oprit din cauze neimputabile lui să intervină pentru protejarea acetuia. însă în prezent aceste dispoziţii au fost modificate prin dispoziţiile Decretului nr. nu foloseşte decât celui ce o face şi nu vatămă decât pe cel împotriva căruia se face. 15 alin. a curgerii termenului de prescripţie. spre deosebire de întreruperea naturală care are efecte absolute. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. potrivit art. 167/1958 (art. pe de o parte şi cei aflaţi sub ocrotirea lor. Art. Aşadar. 1874 C. suspendarea opreşte cursul prescripţiei cât durează. civ. precum şi între orice altă persoană care.. pe timpul cât durează situaţiile. uzucapiunea curge în favoarea posesorului chiar în contra drepturilor reale afectate de un termen sau o condiţie (modalităţi ale unui act juridic civil care produce efecte numai între părţi iar posesorul nu este parte). potrivit căruia prescripţia se suspendă: cât timp proprietarul este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. Pentru a produce efectul întreruptiv. civ. Potrivit art. între curator şi cei pe care îi reprezintă. acţiunea în justiţie trebuie să fie efectivă (să fie făcută cu scopul de a fi admisă) şi să fie admisă printr-o hotărâre definitivă. civ. limitativ prevăzute de lege. a celui care uzucapează. 1885 alin. cererea trebuie îndreptată împotriva posesorului.tocilar. Are. efecte relative. Suspendarea prescripţiei achizitive Cursul prescripţiei achizitive este oprit şi în acele situaţii în care din anumite motive reglementate expres şi limitativ de lege. 167/1958). Potrivit art. 1866 C. cât timp posesorul care invocă uzucapiunea sau adevăratul proprietar al imobilului se află în rândul forţelor armate române puse pe picior de război.

aşadar. 167/1958 se aplică şi cu privire la uzucapiune. Potrivit dispoziţiilor art. care reglementează şi efectul special al suspendării. s-ar putea însă susţine că proprietarul a avut suficient timp să acţioneze de vreme ce termenele prescripţiei achizitive sunt de 10-20 sau 30 de ani. chiar dacă el nu este reglementat în Codul civil. 167/1958. adică a posesorului actual. civ. cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de autorul său. continuând de la momentul în care a fost oprită. cursuri si referate postate de utilizatori. Referitor la suspendarea prescripţiei achizitive. spre a opune prescripţia. în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie în aşa fel încât. iar raţiunea acestei prorogări este ca proprietarul să aibă efectiv timp să acţioneze după încetarea cauzei de suspendare. unul dintre soţi a început să posede un bun al celuilalt în condiţii în care ar fi putut invoca uzucapiunea. cât timp nu au fost date şi aprobate socotelile. 2 din Decretul nr.. Contrar acestor opinii. deci mult mai lungi decât termenele prescripţiei extinctive reglementate prin Decretul nr. Joncţiunea posesiilor înseamnă. sau al hotărârii judecătoreşti. pe timpul căsătoriei între soţi. ori cât timp acestuia nu are cine să-i încredinţeze actele. Aceste dispoziţii reglementează ceea ce s-a numit efectul special al suspendării prescripţiei care constă. după cum termenul de prescripţie este mai mare sau mai mic de şase luni. La încetarea cauzei care a determinat suspendarea. în doctrină s-a pus problema dacă dispoziţiile art. morală sau juridică) de a acţiona. în esenţă. pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. Pagina 86 din 137 .Vizitati www. 15 alin. inaintea încheierii căsătoriei.tocilar. să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului”. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. Poate fi ipoteza în care. Joncţiunea posesiilor Termenele lungi prevăzute de lege pentru a opera prescripţia achizitivă sunt rareori împlinite în persoana unui singur posesor. unirea posesiei uzucapantului. Au fost exprimate opinii favorabile cu privire la aplicarea acestui efect şi în materia prescripţiei achizitive.ro ! Arhiva online cu diplome. să se asigure şase luni ori o lună. între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului. care l-a pus în imposibilitate (materială. „orice posesor posterior are facultatea. cât timp proprietarul care este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu nu are un reprezentant legal. 1860 C. prescripţia îşi va relua cursul de drept. înseamnă că prorogarea va fi de şase luni. Pentru că termenele prescripţiei achizitive sunt mai mari de şase luni.

cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului. nu este titulatul dreptului de proprietate. adică să nu fi intervenit o cauză de întrerupere1. termenul posesiei noi va fi adăugat la termenul scurs în favoarea fostului posesor. În practiă se pot ivi trei ipoteze: posesia actuală este de aceeaşi natură cu posesia anterioară. p.ro ! Arhiva online cu diplome. cu titlu universal sau particular al vechiului posesor. la fel ca şi cel ce invocă uzucapiunea. întotdeauna va fi în avantajul posesorului actual să invoce joncţiunea posesiilor. posesorul actual va trebui să continuie posesia cu toate viciile sau calităţile pe care aceasta le are. civ.. Totodată. aceasta le avea. posesorul actual. fiecare posesor începe. pentru că numai în această ipoteză are sens joncţiunea posesiilor. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. 1859 C. El poate fi un succesor universal. pentru că posesia sa continuă calitatea şi termenului autorului său. Joncţiunea posesiilor este o derogare de la regula cuprinsă în art. o posibilitate. De asemenea. Cel care hotărăşte dacă la calcularea termenului uzucapiunii se ţine seama sau nu de posesia autorului este acela care invocă uzucapiunea pentru că joncţiunea posesiiilor este numai o facultate. în persoana sa. mai este necesar ca între prima şi a doua posesie să existe o continuitate. În această ipoteză. Pentru a fi posibilă joncţiunea sunt necesare următoarele condiţii: să fie vorba de o posesie propriu-zisă. Jurisprudenţa a statuat că prin autor. în sensul prevederilor art. Dacă aceste condiţii vor fi îndeplinite. important fiind să fi primit posesia în baza unui raport juridic. o posesie nouă. fără a ţine seama dacă transmiterea posesiei s-a făcut în mod singular sau universal. fără a putea să-i schimbe. care este tot de 1 D. fiind de bună-credinţă sau de rea-credinţă.. Lupulescu. în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o posesie actuală ori a invoca joncţiunea posesiilor (art. eventual. astfel încât joncţiunea nu va opera atunci când posesia este transmisă printr-un act lovit de nulitate absolută. cit.. pentru că detenţia precară nu poate fi unită cu posesia. civ. op. El va avea interes să invoce joncţiunea întotdeauna când schimbarea naturii posesiei îi va fi favorabilă. Spre exemplu. 251 Pagina 87 din 137 .tocilar.). gratuit ori oneros. 1859 şi 1860 C. civ. posesorul actual continunâd posesia anteriaoră cu toate carenţele pe care.Vizitati www. se înţelege persoana care. potrivit căreia dacă lucrul trece prin mai multe mâini. trebuie să fie vorba de un raport juridic valabil. cursuri si referate postate de utilizatori. 1860 C. natura. Aşadar. în avantajul său. pentru că cel care a uzurpat posesia altcuiva nu poate invoca unirea posesiei sale cu aceea ce a aparţinut celui pe care l-a înlăturat.

aşa încât are tot interesul să ceară joncţiunea posesiilor. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. dacă posesorul actual este de rea-credinţă. când el se apără împotriva acţiunii în revendicare introdusă împotriva sa de către fostul proprietar al lucrului. adică întotdeauna când din termenul de 30 de ani au rămas mai puţin de 10 ani. cât şi pe cale de excepţie. Pagina 88 din 137 . 8. cursuri si referate postate de utilizatori. Spre exemplu. posesorul actual. iar autorul său a exercitat o posesie de rea-credinţă. posesorul actual are nevoie de 15 ani. concomitent cu stingerea dreptului de proprietate al fostului titular. dacă autorul a posedat în virtutea unui titlu şi cu bună-credinţă 15 ani. toate drepturile pe care posesorul le-a constituit asupra bunului în favoarea unor terţi pe parcursul uzucapiunii vor fi consolidate. dacă posesorul actual este de bună-credinţă şi are just titlu. efectul uzucapiunii este retroactiv.Vizitati www. Altfel spus. civ. iar posesorul de rea-credinţă dobândeşte definitiv şi irevocabil dreptul de proprietate asupra fructelor şi productelor percepute în cursul uzucapiunii. când posesorul cere să se constate dobândirea dreptului de proprietate astfel. joncţiunea fiind inutilă. el va fi interesat de joncţiune numai atunci când. dacă autorul a posedat în virtutea unui just titlu şi cu bună-credinţă 18 ani. este normal să nu dorească a începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. teremenul de 30 de ani necesar autorului s-ar realiza mai repede dacât dacă ar începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. Dacă termenul prescripţiei s-a împlinit în persoana autorului. Ori. fără ca acesta să fi solicitat constatarea dobândirii proprietăţii astfel. are nevoie de încă 5 ani. posesorul actual nu are nevoie să unească posesia sa cu cea a autorului. în aceleaşi condiţii.4. el începând o nouă posesie bazată pe just titlu şi de bună-credinţă. are nevoie de încă 2 ani (sau de un an dacă adevăratul proprietar se întoarce în judeţul unde se află imobilul). În consecinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. ci poate invoca efectele uzucapiunii împlinite deja. iar autorul său a exercitat o posesie de bună-credinţă şi cu just titlu. având nevoie de numai 5 ani. EFECTELE UZUCAPIUNII Uzucapiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului asupra bunului uzucapat.tocilar. ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului (el sau autorul său dacă a optat pentru joncţiunea posesiilor). Spre exemplu. el va uzucapa în termenul de 30 de ani prevăzut de art. 1890 C. Uzucapantul va fi considerat proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripţiei achizitive. posesorul actual.. prin unirea celor două posesii. Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune. posesorul actual nu va fi interesat de joncţiune. rea-credinţă. Dar dacă autorul a posedat numai 5 ani.

în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune.unde se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare.ro ! Arhiva online cu diplome. Renunţarea poate fi expresă sau tacită. 1840 C. îşi consolidează titlul. ei pot să invoce prescripţia câştigată de debitorul lor. care presupune delăsarea dreptului câştigat (art.). după caz. Codul civil austriac şi Codul civil român. aşa cum se întâmplă atunci când încheie cu adevăratul proprietar un contract de închiriere cu privire la bunul pe care l-a posedat. cursuri si referate postate de utilizatori. Acest caz se mai numeşte uzucapiune tabulară pentru că prin bună-credinţă şi stăpânirea pe timpul prevăzut de lege. civ. Renunţarea tacită trebuie să rezulte dintr-un fapt neechivoc. cele anterioare rămânând reglementate de vechile legi maghiare. însă numai după împlinirea ei (art. UZUCAPIUNEA ÎN SISTEMUL VECHILOR CĂRŢI FUNCIARE În unele teritorii ale ţării .5.).). Ea nu poate fi însă invocată din oficiu de către instanţă. Posesorul trebuie să renunţe la uzucapiune în mod voit şi conştient. ci trebuie cerută de către cel interesat (art.Transilvania. potrivit legii. posesorul deja înscris dar fără titlu valabil. Renunţarea expresă nu trebuie să îmbrace formă solemnă. ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul astfel înscris le-a posedat cu bună-credinţă. civ. Renunţarea făcută în frauda drepturilor creditorilor uzucapantului va putea fi revocată pe calea acţiunii pauliene. Cel care renunţă la efectele uzucapiunii trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina (art. 1841 C. Această lege se aplică numai uzucapiunilor începute după intrarea sa în vigoare. civ. 115/1938. 1838 C. civ. 27 din Legea nr. care a intrat în vigoare la 12 iulie 1947. 115/1938. ci este suficientă forma scrisă. civ.tocilar. 1839 C. Uzucapiunea tabulară Potrivit dispoziţiilor art. dobândirea Pagina 89 din 137 . uzucapiunea este reglementată prin Legea nr. Banat şi Bucovina . Se afirmă că în acest fel titlul „se curăţă de viciile sale”. 8. timp de 10 ani. Legea nr. 1843 C. Renunţarea la uzucapiune nu are efecte dacă acest act prejudiciază creditorii uzucapantului sau alte persoane interesate. Beneficiarul prescripţiei achizitive poate să renunţe la efectele acesteia. 115/1938 reglementează două cazuri excepţionale de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune: uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară.). În consecinţă.Vizitati www. chiar dacă acesta a renunţat la ea (art.).

al cărui singur viciu constă în lipsa calităţii de proprietar a transmiţătorului.. 230 Pagina 90 din 137 . Uzucapiunea produce efecte retroactive.Vizitati www. punându-se de acord cu realitatea sau starea de fapt. 237 Ana Boar. la orice viciu care ar afecta titlul în baza căruia a fost operată înscrierea. cit. 1 2 L. 28 alin. creată prin întabulare. Pop. posesorul unui imobil care l-a posedat. poate cere întabularea dreptului în favoarea sa. 115/1938 trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: înscrierea nevalabilă a unui drept.tocilar. a celui înscris în cartea funciară că această operaţiune s-a făcut în baza unei cauze valabile. Nevalabilitatea cauzei înscrierii se poate referi. exercitarea posesiei cu bună-credinţă de către titular. de la data întabulării acelui drept în cartea funciară.ro ! Arhiva online cu diplome. Poate fi vorba de acele situaţii în care titlul nu este valabil ori când prin înscriere dreptul a fost greşit calificat2. Uzucapiunea extratabulară Potrivit dispoziţiilor art. timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. dreptului realizându-se prin „convalescenţa titlului”. 27 din Legea nr. Este aplicabil şi aici principiul malla fides superveniens non impedit uzucapionem. cursuri si referate postate de utilizatori. op. p. în condiţiile legii. să se prezume în mod absolut că posesorul este titularul dreptului. op. deşi nevalabil. 115/1938. dar eronată. în general. starea de aparenţă tabulară. În acest caz uzucapiunea se numeşte extratabulară pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se produce fără să fi fost întabulat la începerea posesiei. În acest fel.. Pentru a opera uzucapiunea în condiţiile art. p. cit. titularul să posede imobilul timp de 10 ani de la înscrierea în cartea funciară. prin trecerea termenului de 10 ani „se vindecă”. în temeiul uzucapiunii. devenind pe deplin valabil1. 1 din Legea nr. fiind suficient ca buna-credinţă să existe în momentul intrării în posesie. Bunacredinţă constă în convingerea fermă. Posesia trebuie exercitată de către cel înscris ca titular în cartea funciară şi trebuie să aibă ca obiect dreptul înscris. spre deosebire de justul titlu necesar în cazul uzucapiunii scurte reglementată de Codul civil. În doctrină s-a afirmat că exerciţiul în fapt al prerogativelor dreptului real când este conform cu situaţia care rezultă din cartea funciară face ca această situaţie să nu mai poată fi contestată. pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut întabularea. se consolidează.

Nu se cere ca posesorul să fie de bună-credinţă. a unei fracţiuni de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoană fizică decedată la una sau mai multe persoane fizice în fiinţă. prin legate. Adrian Rusu.tocilar. civ. 3. Din punct de vedere etimologic.ro ! Arhiva online cu diplome. Succesiuni. Într-o primă accepţiune largă. În accepţiunea restrânsă. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fi decedat. prin succesiune sau moştenire se înţelege transmiterea unui patrimoniu. cumpărătorul succede vânzătorului.). Stăpânirea exercitată de cel care invocă uzucapiunea trebuie să îndeplinească toate condiţiile necesare unei posesii utile (art. p. cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta. uzucapantul să posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. fie prin acte între vii. civ1. 9. posesia exercitată de uzucapant să fie utilă. S-ar părea că legiuitorul distinge între succesiune şi legate. cursuri si referate postate de utilizatori. fie pentru cauză de moarte. pe baza unor norme prestabilite. însă în realitate. 2003. Astfel. dobândirea proprietăţii operând indiferent dacă cel care a posedat 20 de ani imobilul a cunoscut sau nu că acesta nu-i aparţine de drept. 1847 C. 644 prevăzând: „proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune.Vizitati www. pentru a opera uzucapiunea extratabulară. 1 Ioan Adam. este vorba de cele două forme ale moştenirii: moştenirea legală şi moştenirea testamentară. Editura All Beck. Bucureşti. Prescripţia achizitivă nu poate curge împotriva persoanei înscrise în cartea funciară decât dacă aceasta a decedat. Acesta este sensul avut în vedere de art. art. cuvântul succesiune îşi găseşte originea în latinescul succesio-succesionis care înseamnă înlocuire. se poate spune că donatarul succede donatorului. Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice. Aşadar. prin convenţie şi prin tradiţiune”. dar şi urmarea sau succesiunea lucrurilor. persoane juridice ori statul). Pagina 91 din 137 . prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (universale. 644 C. SUCCESIUNEA Dispoziţiile Codului civil enumeră succesiunea printre modurile de dobândire a proprietăţii alături de celelalte moduri originare şi derivate.

neputând exista moştenitori legali cu titlu particular. prin aceea că: este o transmisiune pentru cauză de moarte. din ziua deschiderii moştenirii. iar la moartea titularului transmisiunea este universală.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. ci şi pasivul patrimoniului. În privinţa lor se produce o contopire a patrimoniului lor cu cel al defunctului din chiar momentul decesului acestuia. Din principiul continiutăţii persoanei defunctului decurg următoarele consecinţe: moştenitorul regulat ar trebui să se bucure de sezină. 10. Moştenitorii legali nu pot avea vocaţie succesorală la bunuri singulare. dar fără a avea vreo legătură de rudenie cu defunctul. fiind patrimoniul sau o fracţiune din patrimoniu. Persoanele care dobândesc în temeiul legii patrimoniul lui decujus se numesc moştenitori sau erezi. cu vocaţie la întreg patrimoniul succesoral. ei sunt moştenitori universali. Pagina 92 din 137 . Se poate spune că patrimoniul este absorbit odată cu persoanalitatea titularului în patrimoniul şi personalitatea celui care moşteneşte1. 1 Francisc Deak. Legea face însă o excepţie şi acordă sezină doar rudelor în linie dreaptă. Moştenirea se deosebeşte de celelalte moduri de transmitere reglementate de art. Moştenitorii care vin la succesiune în virtutea legii sunt numiţi moştenitori legitimi sau regulaţi. p. iar acesta fiind alcătuit din drepturi şi obligaţii. de plin drept. Editura Universul Juridic. moştenitorii legatari pot fi şi cu titlu particular. privite izolat. Succesorii regulaţi sunt consideraţi ca fiind o continuare a persoanei defunctului. de aceea toate transmisiunile între vii sunt cu necesitate cu titlu particular. Patrimoniul este inseparabil de persoana titularului pe timpul vieţii acestuia. nu are ca obiect bunuri individual determinate. Spre deosebire de aceştia. În ceea ce priveşte condiţiile în care are loc transmiterea patrimoniului. legea civilă distinge între succesorii regulaţi şi cei neregulaţi. datorită înrudirii lor cu defunctul. Tratat de drept succesoral. astfel că ei se substituie defunctului în toate raporturile în care decujus era subiect activ sau pasiv. Bucureşti.Vizitati www. Între vii însă se transmit numai drepturile. obligaţiile fiind intransmisibile cu titlu particular.civ. 644 C. având vocaţie la unul sau mai multe bunuri individual determinate. obiectul transmisiunii. 2002. pe când colateralii şi soţul supravieţuitor trebuie să ceară punerea în posesie de la notarul public. Moştenitorii neregulaţi sau iregulari sunt cei care vin la moştenire tot în temeiul legii. moştenirea transmite nu doar activul. În această categorie intră soţul supravieţuitor şi statul.

În privinţa moştenitorilor neregulaţi. poate să-şi confirme titlul de moştenitor. acceptând moştenirea sau să o repudieze renunţând la moştenire.tocilar. un drept de opţiune care poate să constea în: a accepta pur şi simplu moştenirea. adică dincolo de limita activului. consolidând astfel titlul său de moştenitor. devenind definitivă prin acceptare. ci şi în cele în care era subiect pasiv.ro ! Arhiva online cu diplome.. însă ea nu este definitivă. Aşadar. legea nu mai consacră soluţia după care persoana este nedespărţită de patrimoniu. conform art. Moştenirea se transmite de drept succesorilor. persoana moştenitorului înlocuieşte pe cea a defunctului nu doar în raporturile de drept în care acesta era subiect activ. prin actul său unilateral de voinţă. răspund de întregul pasiv al moştenirii ultra vires hereditatis. Acceptarea poate fi voluntară sau forţată. Este expresă când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede într-un act autentic sau privat. ce poate face obiectul unei transmisiuni. 685-689 C. ci are în vedere doar patrimoniul privit ca universalitate juridică. Termenul de opţiune succesorală este de 6 luni de la data deschiderii moştenirii. Este tacită acceptarea care rezultă dintr-un act sau fapt juridic pe care succesibilul Pagina 93 din 137 . Această declaraţie unilaterală de voinţă nu poate fi afectată de modalităţi. este indivizibilă. Acceptarea pură şi simplă este actul sau faptul prin care succesibilul acceptă succesiunea fără a cere beneficiu de inventar. moştenitorii neregulaţi nu mai răspund ultra vires hereditatis. Acest efect retroactivează până la data morţii lui decujus.Vizitati www. moştenitorul este ţinut de întregul pasiv succesoral (toţi creditorii defunctului devin creditorii moştenitorului). dacă nu au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. nici obligatorie. a renunţa la moştenire. de drept. ci intra vires hereditatis. adică în limita activului. irevocabilă şi cu efect retroactiv. consensual şi poate fi expresă sau tacită. Dreptul de opţiune este un act juridic unilateral care produce efecte erga omnes. a accepta sub beneficiu de inventar. civ. Moştenitorul care nu a decis încă dacă acceptă sau nu moştenirea se numeşte succesibil. cursuri si referate postate de utilizatori. Moştenitorii regulaţi. Acceptarea voluntară este un act unilateral de voinţă. Succesibilul. Succesibilul are. Transmisiunea succesorală se produce provizoriu la deschiderea succesiunii. în concluzie. Personalitatea defunctului nu se mai absoarbe în cea a moştenitorului şi odată cu ea şi patrimoniul şi.

). SECŢIUNEA a III-a MODURILE SPECIFICE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1. cursuri si referate postate de utilizatori. prin expropriere pentru cauză de utilitate publică. dreptul de proprietate publică se dobândeşte: pe cale natural. Aşadar. moştenirea este acceptată de alţi succesibili.ro ! Arhiva online cu diplome. Acceptarea sub beneficiu de inventar are ca efect faptul că nu se produce confuziunea între patrimoniul succesoral şi cel al succesorului. 696 C.Vizitati www. nici tacit pierde dreptul la moştenire. deci mai mult decât simpla proprietate. 703 C. Această separare se produce prin faptul că la data acceptării se face o inventariere a bunurilor. cel care nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală nici expres. civ. intenţia sa de acceptare (art. ea fiind un act solemn. 689 C.tocilar. 213/1998. prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. ENUMERARE Potrivit dispoziţiilor art. civ. Acceptarea forţată este impusă moştenitorilor care au sustras sau ascuns bunurile moştenirii (art. succesiunea este o transmisiune mortis causa prin care.) Renunţarea la moştenire este actul juridic prin care succesibiulul declară că nu primeşte dreptul la moştenire. care se sting odată cu moartea). 7 din Legea nr. deoarece nu poate rezulta decât dintr-o declaraţie făută în faţa notarului public şi înregistrată într-un registru special. cu efectul că succesorul nu răspunde de pasivul moştenirii decât în limita bunurilor sau valorii bunurilor înscrise în inventar. în mod neîndoielnic. se transmit nu numai drepturi. ci şi obligaţii (cu excepţia obligaţiilor exclusiv personale. nu-l putea face decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă. civ. În cazul în care în termenul de 6 luni prevăzut pentru acceptare. Pagina 94 din 137 . Renunţătorul este socotit că nu a fost niciodată erede (art. afară de cazul în care se referă la bunuri singulare. Renunţarea nu poate fi tacită.).

în Dreptul nr. 2 I. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale în domeniul public al acestora. Printr-o interpretare gramaticală a textului legal s-ar înţelege dobândirea proprietăţii publice fără intervenţia omului. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN ACHIZIŢII PUBLICE Prin O. dispoziţia legală rămâmne una de principiu. a unei ţări. prin orice alte moduri prevăzute de lege.. precum şi căile de M. aplicabilă atunci când nu există o reglementare specială. În acest context. 3. cit. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. N. pentru cauză de uitilitate publică. fără a fi nevoie să se considere că reprezintă un mod special de dobândire a proprietăţii. pentru că acestea sunt culese în virtutea dreptului de proprietate. bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt enumerate expres printre bunurile din proprietatea publică. p. p. S-a arătat că este vorba de bogăţiile de orice natură care se vor forma pe teritoriul sau în subsolul ţării1. 3 din Constituţie. în art. nr. cadrul general şi procedurile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică.G. 6/1999.Vizitati www. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PE CALE NATURALĂ Legea nu explică în ce constă acest mod dedobândire a proprietăţi publice. Nu poate fi vorba nici de fructele naturale ale bunurilor aflate în proprietate publică. aşa încât o asemenea considerare apare lipsită de interes practic2. 15-16. sau a unei regiuni. Dogaru. asupra bunurilor care se găsesc în natură.tocilar. prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern.U. Prin bogăţie naturală se înţelege bogăţia (necultivată) a solului sau a subsolului.ro ! Arhiva online cu diplome. Nicolae. Sevastian Cercel. cursuri si referate postate de utilizatori. Însă. de consiliul judeţean sau de consiliul local. 2. după caz. Consideraţii asupra Legii nr. op. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. 60/2001 privind achiziţiile publice au fost stabilite principiile. 79 1 Pagina 95 din 137 . 135 alin.

Vizitati www. În acest caz. Este autoritate contractantă (art.şi care benefiaciază de drepturi speciale sau exclusive pentru desfăşurarea unor activităţi. confidenţialitatea. În general. inclusiv autoritatea judecătorească.ro ! Arhiva online cu diplome. indiferent de naţionalitate. de către o persoană juridică definită ca autoritate contractantă. contractant. Academia Română şi instituţiile subordonate acesteia. achiziţia publică este dobândirea. cursuri si referate postate de utilizatori. a unor produse. încheiat în formă scrisă şi cu respectarea condiţiilor legale. de interes general sau local. astfel încât orice furnizor de produse. cu titlu oneros. proprietatea publică se dobândeşte în baza unui act juridic bilateral. executant de lucrări sau prestator de servici. Potrivit legii. care impune aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecţie şi a criteriillor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. lucrări sau servicii. care presupune asigurarea condiţiilor ca orice furnizor de produse. energie. prin achiziţie se înţelege o anumită formă de comerţ care constă în cumpărarea de produse sau de materiale de către stat pe calea unor contracte speciale. 3 lit. care impune ca informaţiile referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică să fie puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi.apă. eficienţa utilizării fondurilor publice. care impune garantarea protejării secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale a ofertantului. autonomă ori aflată în subordinea sau sub controlul unei autorităţi publice. Atribuirea unui contract de achiziţie publică se face prin: Pagina 96 din 137 . a). în condiţiile legii. orice instituţie publică. tratamentul egal. La baza atribuirii contractului de achiziţie publică stau următoarele principii: libera concurenţă. transparenţa. 5): orice autoritate publică. orice persoană juridică ce desfăşoară activităţi relevante în unul din sectoarele de utilităţi publice . executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă şanse egale de a i se atribui contractul respectiv. atac împotriva actului sau deciziei autorităţii contractante care aplică una din procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică. prin atribuirea unui contract de achiziţie publică (art. aşa cum este definită în Constituţie.tocilar. să aibă dreptul de a deveni. transporturi şi telecomunicaţii . care presupune folosirea sistemului concurenţial şi a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. definitivă sau temporară.

fără publicarea unui anunţ publicitar. executanţi sau prestatori). cursuri si referate postate de utilizatori. el fiind o categorie particulară de contract. cu un singur furnizor. litigiile apărute în derularea acestui contract sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.Vizitati www. cerere de ofertă (este o procedură simplificată prin care se solicită. în considerarea interesului public. contractul de achiziţie publică nu se deosebeşte esenţial de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între subiecte de drept civil. licitaţie restrânsă (pot depune oferte numai cei selectaţi de către autoritatea contractantă în prima etapă a procedurii). cu mai mulţi furnizori. oferte de la mai mulţi furnizori. executant sau prestator. negocierea cu o singură sursă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. negociere competitivă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. în aschimbul unui preţ. contractul se încheie prin proceduri speciale. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN EXPROPRIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Pagina 97 din 137 . întrucât: reprezintă un acord de voinţă între o autoritate publică şi un alt subiect de drept. licitaţie deschisă (are dreptul să depună oferte orice furnizor. român sau străin.ro ! Arhiva online cu diplome. Persoanele străine care participă la această procedură beneficiază de acelaşi regim juridic de care beneficiază persoanele române în ţara în care cel interesat este rezident. exclusiv preţul. persoană fizică sau juridică. Poate participa la procedura pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică orice furnizor. servicii sau lucrări. public sau privat. executanţi sau prestatori). iar. inclusiv preţul. Prin contractul de achiziţie publică administraţia obţine bunuri. prestator sau executant). încheiat de adminiatraţie pentru nevoile serviciului public. unele dintre clauzele contractuale sunt stabilite prin lege şi nu pot fi negociate cu cealaltă parte. autoritatea contractantă are dreptul să rezilieze contractul.tocilar. Prin obiectul său. 4. Contractul de achiziţie publică este un contract administrativ. în temeiul acestora. executant ori prestator interesat de contract). alte clauze contractuale stabilite de autoritate prin caietul de sarcini şi prin anunţurile referitoare la achiziţia publică au acelaşi caracter de drep public.

în condiţiile legii.. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere (art. pentru cauză de utilitate publică. 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. constând în trecerea forţată a unor bunuri determinate din proprietatea privată în proprietatea publică. care cuprinde dispoziţii de natură să asigure cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor. Imobilele prin destinaţie vor fi expropriate numai dacă sunt alipite fondului în mod permanent. Este vorba de imobilele prin natura lor. cu titlu oneros. 33/1994. civ. ca instituţie juridică de drept public care constă în achiziţia forţată. în art. dezmembrămintele dreptului de proprietate se sting prin exproprierea proprietăţii. op. cursuri si referate postate de utilizatori. din proprietate privată în proprietate publică. 1 L. neputând fi despărţite fără a fi deteriorate sau fără a deteriora imobilul. În doctrină. 2). Ori. inclusiv recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori. Pop. cit. a unor bunuri imobile proprietate privată.ro ! Arhiva online cu diplome. municipiilor şi judeţelor. neculese încă. 2 din Legea nr. în vederea satisfacerii unor necesităţi de interes naţional sau local. La data de 27 mai 1994 a fost adoptată Legea nr. în condiţiile legii şi sub control judiciar. 49 Pagina 98 din 137 . 41 din Constituţie. structura acestuia. Ea operează o transformare calitativă a proprietăţii. 28 alin. Cu privire la dreptul de superficie. precum şi în art. care constă în dreptul de proprietate asupra unei construcţii sau plantaţii aflate pe terenul altei persoane. pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea personelor fizice sau juridice. dar şi apărarea dreptului de proprietate privată. 481 C. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este o excepţie de la caracterul absolut şi inviolabil al dreptului de proprietate privată1. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută. cu caracter de excepţie. Această lege se completează cu Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. De principiu. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită prin învoială sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti. combinat cu dreptul de folosinţă asupra terenului respectiv. oraşelor. exproprierea a fost definită ca fiind un mod originar de dobândire a proprietăţii. p. dar nu pot forma obiectul unei exproprieri separate.Vizitati www. Potrivit art. cu sau fără scop lucrativ.tocilar. impune exproprierea concomitentă a terenului şi a construcţiei sau plantaţiei2. precum şi cele aflate în porprietatea privată a comunelor.

27 2 Pagina 99 din 137 . 3). All Beck. Nu pot fi expropriate imobilele proprietate publică ce aparţin statului ori unităţilor administrativ-teritoriale care sunt şi pot fi afectate unei utilităţi publice prin voinţa autorităţii competente. indiferent de natura lucrărilor. monumente. exproprierea nu poate fi hotărâtă decât după ce utilitatea publică s-a declarat. Ea se declară prin lege atunci când. 3 din Legea nr. ori de consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes local. Declararea utilităţii publice se face numai după o cercetare prealabilă efectuată de comisii special numite de către Guvern. consiliului judeţean ori Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. ansambluri şi situri istorice. Nu sunt supuse E. alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime. utilitatea publică să se declare pentru fiecare caz în parte. Ed. cimitire. Bucureşti. ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor şi nu pot fi ralizate pe alte căi decât prin expropriere. 2000. Procesul-verbal în care se consemnează rezultatele cercetării prealabile se va înainta Guvernului. Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local. precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. avantajele economico-sociale.ro ! Arhiva online cu diplome. 1). pentru că acesta. nu este necesară exproprierea. Declararea utilităţii publice se face de către Guvern pentru lucrări de interes naţional. prin lege (art. Nu pot fi expropriate nici bunurile proprietate privată a statului. poate să afecteze unei utilităţi publice oricare din bunurile sale. Pe baza rezultatelor cercetării prealabile. lăsând deschisă posibilitatea ca pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute. Potrivit art. Curs de drept civil român. Legea stabileşte categoriile de lucrări considerate de utilitate publică ce pot atrage exproprierea. Chelaru. se constituie o comisie alcătuită din preşedinţii consiliilor judeţene respectrive. dacă utilitatea publică este de interes local. 7 alin.tocilar. 10 alin. 33/1994. în calitate de proprietar. Drepturile reale principale . Pentru lucrări de interes local care se desfăşoară pe teritoriul mai multor judeţe. aprobate potrivit legii (art. Cât priveşte bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale. sunt supuse exproprierii lăcaşuri de cult. p. de către delegaţia permanentă a consiliului judeţean ori de primarul general al cpitalei. ci o decizie a organului competent de trecere a bunului în porprietatea publică este suficientă. se adoptă actul de declarare a utilităţii publice care se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial (pentru utilitatea publică de interes naţional) sau în presa locală (pentru utilitatea publică de interes local).

în termen de 15 zile de la publicare şi pe cheltuiala sa. Dacă părţile se înţeleg asupra problemelor legate de expropriere. 3). cursuri si referate postate de utilizatori. După declararea utilităţii publice. publicităţii actele prin care se declară utilitatea publică pentru lucrări privind apărarea ţării şi siguranţa naţională (art.2).Vizitati www. prin decizie a delegaţiei permanente a consiliului judeţean ori dispoziţie a primarului capitalei. în vederea consultării de către cei interesaţi. este supusă controlului legalităţii sale în această etapă.. cit. înaintând dosarul cuprinzând toate documentele şi întâmpinătile. care nu are drept de vot (art. op. Chiar dacă legea nu prevede expres. 3).ro ! Arhiva online cu diplome. municipiile. declaraţia de utilitate întrunind elementele unui act-condiţie care declanşează procedura exproprierii. Întâmpinările sunt soluţionate în teremn de 30 de zile de către o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului. care se comunică părţilor în teremen de 15 zile de la adoptare. expropriatorul (statul prin organismele desemnate de Guvern ori judeţele. după caz. fără a se putea examina oportunitatea actului administrativ1. comisia consemnează această 1 C. Ea dă o hotărâre motivată. după caz) întocmeşte planul imobilelor propuse spre expropriere. 3 proprietari de imobile din localitatea în care sunt situate imobilele şi primarul localităţii. odată adusă la cunoştinţă publică. Aceştia pot formula întâmpinare împotriva acestora în termen de 45 de zile de la primirea notificării. 65 Pagina 100 din 137 . 11 alin. Bârsan. care se depun la consiliul local al localităţii în care sunt situate imobilele respective. care se depune la primarul localităţii unde se află imobilul. cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubire. Comisia lucrează sub conducerea unui delegat al Guvernului sau al consiliului judeţean. p. oraşele şi comunele. după caz (art. Expropriatorul este obligat. Administraţia publică trebuie să ia măsuri pentru ca cei interesaţi să poată consulta efectiv aceste documente.tocilar. Primarul va primi şi va înregistra întâmpinările şi va consemna ofertele de despăgubire şi pretenţiile proprietarilor sau ale titularilor de alte drepturi reale. 16 alin. Comisia poate accepta punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge. Comisia este alcătuită din 3 specialişti din domeniul de activitate în care se realizează lucrarea de utilitate publică. să notifice titulatilor drepturilor reale asupra imobilelor vizate. Secretarului General al Guvernului ori consiliului judeţean. de către Curtea Constituţională (atunci când utilitatea publică a fost declarată prin lege) ori de instanţa de contencios administrativ (când utilitatea este declarată prin hotărâre de Guvern sau prin act al organelor administraţiei locale). în calitate de preşedinte. propunerea de expropriere şi procesul-verbal care încheie procedura prealabilă declarării utilităţii publice. 14 alin.

liber de orice sarcini. cu refacerea corespunzătoare a planurilor. Având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţă este supusă căilor de atac prevăzute de lege. limitându-se la anliza aspectelor procedurale.ro ! Arhiva online cu diplome. Dacă intervenie înţelegerea părţilor. Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus exproprierea nu reprezintă prin ea însăşi titlu executoriu şi nu are efect Pagina 101 din 137 . Instanţa este competentă să verifice dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi să stabilească cuantumul despăgubirilor precum şi suma cuvenită proprietarilor. prin hotărâre judecătorească. instanţa nu poate analiza probleme de fond privind exproprierea. este posibil ca în momentul plăţii. Dacă părţile nu se înţeleg ori nu se înţeleg cu privire la întinderea despăgubirilor. aşa încât persoanele interesate pot cere reactualizarea cuantumului despăgubirii pentru ca ea să rămână dreaptă. cursuri si referate postate de utilizatori. În acest scop. Experţii vor ţine seama de preţul cu care se vând. Soluţionarea cererilor privitoare la expropriere este de competenţa tribunalelor în raza cărora este situat imobilul propus spre expropriere. Dacă propunerile expropriatorului sunt respinse. în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în aceeaşi localitate la data încheierii raportului de expertiză. posesorilor. învoială. instanţa va proceda la stabilirea acestora. altor titulari de drepturi reale ori altor persoane care pot justifica un interes legitim asupra imobilului. despăgubirea să nu mai corespundă valorii reale a imobilului şi cuantumului prejudiciului produs. aşa cum prevede legea. Transferul dreptului de proprietate se produce îndată ce obligaţiile impuse prin hotărârea judecătorească au fost îndeplinite. Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului şi altor persoane îndreptăţite.Vizitati www. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaţiei care poate fi promovată de partea interesată. acesta poate reveni cu noi propuneri. Despăgubirea acordată de instanţă nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de persoana interesată.tocilar. la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul. Exproprierea produce următoarele efecte: imobilul expropriat trece din proprietatea privată în proprietatea publică. în termen de 15 zile de la comunicare. sub semnătura acestora. precum şi de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. instanţa va constitui o comisie de experţi (unul numit de instanţă şi câte unul de fiecare parte). Aşdar. instanţa va lua act de aceasta printr-o hotărâre de expedient. potrivit contenciosului administrativ.

dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivt scopului pentru care au fost prelute de la expropriat. legea reglementând un caz special de subrogaţie legală cu titlu particular. verificând temeuiul acesteia. Lege reglementează pentru proprietarul expropriat dreptul de a cere şi obţine retrocedarea imobilului expropriat şi un drept de preemţiune la cumpărarea acestuia de la expropriator. Preţul imobilului se va stabili ca şi în situaţia exproprierii şi nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. Punerea în posesie a expropriatorului se va face în temeiul titlului executoriu eliberat în baza unei încheieri a instanţei. drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate .cât şi concesionarea şi darea în folosinţă se sting prin efctul exproprierii. Dacă exproprierea are ca obiect clădiri cu destinaţia de locuinţă. un drept prioritar la închirierea imobilului în favoarea fostului proprietar. 33/1994. pur şi simplu şi prescriptibil extinctiv în termenul general de trei ani Pagina 102 din 137 . principal. evacuarea persoanelor care le ocupă legal se face numai după asigurarea de către expropriator a spaţiului de locuit la cererea persoanelor interesate. opozabil numai expropriatorului. 35 din Legea nr. patrimonial.uzufruct. care. Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu noua situaţie. va putea dispune retrocedarea. naşterea unui drept de creanţă în favoarea personelor stabilite în hotărârea judecătorească asupra despăgubirilor acordate. uz. cursuri si referate postate de utilizatori. Dreptul se naşte la data rămânerii definitive a hotărârii şi devine exigibil la data stabilită de părţi sau de instanţă. în situaţia în care expropriatorul s-a hotărât să-l închirieze înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat.Vizitati www. translativ de proprietate dacă nu sunt plătite despăgubirile. abitaţie şi superficie . respectiv lucrările nu au fost începute. foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor. dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.ro ! Arhiva online cu diplome. Termenul de plată nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac. Potrivit art. se sting toate drepturile personale dobândite de alte persoane asupra imobilului. nu mai târziu de 30 de zile de la data plăţii. Dreptul de retrocedare este un drept relativ. dreptul de ipotecă şi privilegiul imobiliar special care grevează imobilul ipotecat se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite. cum ar fi cele izvorâte din locaţiune.tocilar. care constată îndeplinite obligaţiile privind despăgubirea. titularii lor având dreptul la despăgubiri.

Dacă înţelegerea părţilor priveşte numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate. fără a declanşa procedura exproprierii (art. 135 din Legea nr. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. 37 din Legea nr. În acest scop. Potrivit art. ajungerea părţilor la un acord duce la oprirea procedurii de expropriere. expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar. Pagina 103 din 137 . în cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului. în procedura exproprierii pot conveni atât asupra modalităţii de transfer a dreptului de proprietate. trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora se face prin hotărâre a Guvernului. fiind irevocabilă în termenul de 60 de zile. Nerespectarea acestui drept atrage anularea actului de înstrăinare a imobilului. 1).ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. expropriatorul poate dispune de imobil. poate fi atacată. acestea vor fi stabilite de instanţă. În orice moment al exproprierii. 33 /1994. Cei implicaţi. în patrimoniul aceluiaşi proprietar. dar nu şi cuantumul sau natura despăgubirii. 8 alin. s-a arătat că este vorba de un drept de preemţiune. iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu răspunde în termen de 60 de zile de la primirea notificării.tocilar. În doctrină. Înţelegerea este posibilă şi în situaţia exercitării dreptului de retrocedare de către fostul proprietar. fostul proprietar are un drept prioritar la dobândire. care începe să curgă de la expirarea termenului de un an prevăzut în art. PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Potrivit art.Vizitati www. la instanţa de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul. de o parte sau de alta. 33/1994. cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirilor. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN TRECEREA UNOR BUNURI DIN DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI SAU AL UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE. 33/1994. după caz. ÎN DOMENIUL PUBLIC AL ACESTORA. hotărârea de trecere a bunului dintr-un domeniu în altul. a consiliului judeţean. Fiind vorba de un act administrativ. 5. în condiţiile legii. iar comunicarea făcută fostului propriatar de către expropriator are valoarea unei oferte ferme de vănzare. la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. 1 din Legea nr. 4 alin.

cursuri si referate postate de utilizatori. se poate face numai cu titlu oneros şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. De regulă.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul administrativ. Un bun din proprietatea privată a statului poate ajunge în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale. Fiind unul dintre drepturile fundamentale ce aparţine persoanelor fizice şi juridice. trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat este gratuită. Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale principale se realizează. Mijloacele de drept civil prin care se apără dreptul de proprietate sau alt drept real principal constau în totalitatea acţiunilor în justiţie prin care titularul dreptului solicită Pagina 104 din 137 .tocilar. CAPITOLUL III APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SECŢIUNEA I PREZENTARE GENERALĂ Apărarea dreptului de proprietate este una dintre propblemele importante ce preocupă ştiinţa juridică din ţara noastră. Prin instituţiile şi normele juridice respective se urmăreşte. de exemplu. dreptul de proprietate este apărat printr-o multitudine de mijloace juridice. dreptul penal şi dreptul procesual penal. trece în domeniul public local sau judeţean.Vizitati www. prin trecerea lui în domeniul public naţional de unde. Spre deosebire de expropriere. prin hotărâre de Guvern. apărarea drepturilor reale prin alte mijloace juridice decât acelea de drept civil şi de drept procesual civil se realizează de manieră indirectă. dreptul comercial. la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar. în principal realizarea altor scopuri şi numai implicit ele au ca efect apărarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. precum şi practica instanţelor judecătoreşti. Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale. 3) Prin expropriere pot fi trecute în domeniul public naţional bunurile din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale. la cererea autorităţii locale competente. bunurile respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire (art. În lipsa acestui acord. direct sau indirect printr-o diversitate de mijloce juridice. 8 alin. reglementate de normele mai multor ramuri de drept: dreptul civil şi dreptul procesual civil. dreptul muncii.

Acţiunile posesorii sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte apărarea posesiei ca simplă stare de fapt. fie pentru a o redobândi când a fost pierdută. Pe de altă parte. aceste mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: indirecte sau nespecifice şi directe sau specifice. indirect. se înlătură. deoarece prin ele se apără doar posesia ca stare de fapt. atingerile aduse însuşi dreptului de proprietate al reclamantului.tocilar. prin promovarea acestor acţiuni. Sunt acţiuni petitorii: acţiunea în revendicare. Mijloacele juridice directe sau specifice de apărare a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale constau în totalitatea acţiunilor. Ele sunt mijloace indirecte sau nespecifice. acţiunea în răspundere contractuală. Privind însuşi fondul dreptului. cursuri si referate postate de utilizatori. fie pentru a o menţine. acţiunea în restituirea plăţii nedatorate. prin redobândirea posesiei ca efect al admiterii acţiunii posesorii. care se întemeiază direct şi nemijlocit pe un drept real sau pe faptul posesiei unui imobil. acţiunea negatorie şi acţiunea confesorie. Totuşi. proprietarul care a pierdut o acţiune posesorie are posibilitatea de a pomova ulterior o acţiune petitorie. drepturile de creanţă se nasc şi se realizează în strânsă legătură cu dreptul de proprietate care constituie „coloana vertebrală” a patrimoniului oricărei persoane.Vizitati www. Mijloacele juridice indirecte sau nespecifice sunt acele acţiuni în justiţie care se întemeiază direct şi nemijlocit pe drepturi de creanţă. Exercitarea unei Pagina 105 din 137 . Aceste acţiuni sunt de două feluri: acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. acţiunea în prestaţie tabulară. acţiunile posesorii se deosebesc de cele petitorii. împotriva oricărei tulburări.ro ! Arhiva online cu diplome. Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care se solicită instanţei de judecată să stabilească în mod direct că reclamantul este titulatul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unui bun. deoarece nu se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau alt drept real. Aşadar. Se includ în această categorie: acţiunile în executarea contractelor civile sau comerciale. în scopul realizării lor. întrucât de cele mai multe ori posesorul este şi proprietarul bunului. de cele mai multe ori. Redobândirea posesiei bunului asupra căruia poartă acel drept real este doar un efect accesoriu al admiterii acţiunii petitorii. acţiunile petitorii aparţin exclusiv titularului dreptului real încălcat sau contestat. aşa-zisele acţiuni reale. În literatura juridică. acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. Ele sunt întotdeuna acţiuni imobiliare. De aceea. Acţiunile posesorii prezintă avantajul că reclamantul nu trebuie să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului. acţiunea în grăniţuire. Însă. instanţelor de judecată să pronunţe hotărâri în scopul înlăturării oricărei atingeri sau încălcări a dreptului său. fără a se pune în discuţie existenţa unui drept real asupra imobilului respectiv. ci doar faptul posesiei. se apără însuşi dreptul de proprietate.

este deosebit de acesta.D. acţiunea în revendicare a fost definită ca acea acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi. dispunând că acela care a pierdut sau i s-a furat un lucru poate să-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat. 200 3 L. creditorul având opţiune între utilizarea acestei acţiuni sau a unei acţiuni derivate din contract. într-o decizie a instanţei noastre supreme. col. acţiunii petitorii. p.. întrucât instituţia juridică a revendicării este destinată apărării numai a anumitor drepturi subiective. cere. DEFINIŢIE.tocilar. Bârsan. 2.ro ! Arhiva online cu diplome. p. 252 1 2 Pagina 106 din 137 . vol I.. împiedică însă introducerea unei acţiuni posesorii. cit.. Această definiţie apare. restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept. op. în C. cursuri si referate postate de utilizatori. op. în cuprinsul art. Codul civil evocă acţiunea în revendicare. CARACTERE JURIDICE Din punct de vedere etimologic. pe cale de consecinţă. deşi se apropie în mare măsură de conceptul general etimologic. În doctrină. într-o formulare sintetică. p. în care se analizează însuşi fondul dreptului. respectiv a celor cu caracter real. să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului3. dec. s-a admis că revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesia bunului. nr. 1063/1955. civ. Unii autori2 au considerat că această definiţie nu este riguros exactă. în care se arată că revendicarea este „acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar1.Vizitati www. Pop. cuvântul „revendicare” exprimă o acţiune al cărei obiect este reclamarea unui drept sau a unui bun cuvenit revendicantului şi deţinut de o altă persoană (sau contestat) din diferite motive.. întrucât omite faptul că acţiunea în revendicare poate fi exercitată şi împotriva detentorului precar. pe anul 1955. Tribunalul Supr. 53 C. cit. SECŢIUNEA a II-a ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE 1. fără să o definească. Înţelesul juridic al cuvântului de „revendicare”. 1909 alin. În practica judiciară. în temeiul dreptului său de proprietate.

în principiu imprescriptibilă sub aspect excinctiv. Reclamantul va trebui astfel să facă dovada dreptului său de proprietate. Caracterul real al acţiunii în revendicare subzistă atâta timp cât există şi posibilitatea ca bunul revendicat să fie readus în patrimoniul revendicantului. Astfel. întrucât în cadrul ei este pusă în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului. C.ro ! Arhiva online cu diplome. se poate spune că revendicarea este o acţiune reală întemeiată pe dreptul de proprietate. care este o persoană determinată întotdeauna în momentul naşterii raportului obligaţional. cursuri si referate postate de utilizatori. Acţiunea în revendicare se deosebeşte. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală Acţiunea în revendicare este o acţiune reală. Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă Acţiunea în revendicare este. Scopul acţiunii în revendicare constă în stabilirea dreptului de proprietate. p.Vizitati www. Din definiţia dată noţiunii de revendicare se desprind o serie de trăsături ce caracterizează această acţiune. apără şi se întemeiază direct şi nemijlocit pe dreptul de proprietate. Prin acest caracter. Popa. drept care este opozabil tuturor. dobândirea posesiei fiind numai o consecinţă a recunoaşterii dreptului de proprietate. Aşadar. prin care se cere predarea posesesiei unui bun de către cel ce se pretinde proprietarul acestuia4.. Acest caracter se explică prin aceea că ea însoţeşte. cit. astfel. petitorie şi imprescriptibilă. Perpetuitatea dreptului de proprietate este cea care atrage şi imprescriptibilitatea acţiunii care 4 E.tocilar. A. fără a pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate sau a altui drept real al reclamantului. op. drept care constituie temeiul juridic al acestei acţiuni. Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie Acţiunea în revendicare are un caracter petitoriu. adică un efect al acestei acţiuni petitorii. deoarece poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care încalcă dreptul de proprietate. acţiunea în revendicare prezintă următoarele caractere juridice: reală. B. acţiunea în revendicare se deosebeşte de acţiunile posesorii al căror scop constă în păstrarea sau obţinerea restituirii posesiei bunului ca simplă stare de fapt. Dacă însă bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terţ ce a dobândit în mod irevocabil proprietatea lui. 57 Pagina 107 din 137 . de acţiunile personale care se întemeiază pe drepturi de creanţă şi deci sunt admisibile doar împotriva debitorului. obiectul revendicării se converteşte într-o pretenţie de despăgubiri şi astfel acţiunea însăşi devine personală.

în C. 498 C. după cum posesorul pârât este de bună sau de 1 Tribunalul Supr. oricât timp nu ar fi exercitată.D. oricare ar fi natura bunului revendicat şi. practica judiciară a decis că. îl apără. civ. prin posesie de bună-credinţă. acţiunea în revendicare este paralizată. pe de altă parte.Vizitati www. Astfel. acţiunea în revendicarea bunurilor pierdute sau furate.. Referitor la caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare. În literatura de specialitate această soluţie a fost criticată motivat de faptul că. pe de o parte. este ineficientă. iar potrivit art 1909 alin 2 C. În aceste situaţii. rezultat dintr-o faptă infracţională.. 1982. dreptul la acţiune este imprescriptibil. 144/26 ianuarie1982. instanţa supremă a decis că. nr. potrivit dispoziţiilor art. în cazul vânzării la licitaţie publică a unui imobil supus urmăririi silite. poate fi revendicată numai în termen de un an. civ. acţiunea în revendicarea unui bun mobil este prescriptibilă extinctiv după trecerea a 3 ani sau a 30 de ani.. această acţiune nu se stinge. secţ. 520 C. civ. decât odată cu stingerea însuşi a dreptului de proprietate pe care îl însoţeşte şi îl apără. indiferent dacă se revendică un bun imobil sau un bun mobil. civ. Ulterior. potrivit art. după caz. De asemenea.. pentru că proprietatea nu se stinge prin neuz1.. iniţial. dec. Astfel. Potrivit unei opinii.ro ! Arhiva online cu diplome. 1909 C. Caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare ţine de natura şi nu de esenţa acţiunii în revendicare. civ.tocilar. p. se prescrie în termen de 3 ani. În unele situaţii excepţionale revendicarea este prescriptibilă. cursuri si referate postate de utilizatori. Stingerea dreptului de proprietate are loc numai în ipoteza în care o altă persoană l-a dobândit prin uzucapiune sau. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. acţiunea în revendicare este imprescriptibilă dacă obiectul ei este un imobil şi prescriptibilă prin 30 de ani dacă are ca obiect un bun mobil corporal atunci când nu operează dispoziţiile art. atunci când revendicantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat. pentru că majoritatea bunurilor ce se află în patrimoniul unei persoane fizice sunt mobile între care pot fi şi obiecte de mare preţ. acel bun nu poate fi revendicat decât în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. ar fi inechitabil ca hoţul să poată dobândi după expirarea a 30 de ani un drept de proprietate irefragabil. revendicarea porţiunii de pământ smulsă prin forţa apelor din terenul unui proprietar şi alipită la terenul ce aparţine altuia. aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. 13 Pagina 108 din 137 . în materia avulsiunii. proc.

în practica judecătorească s-a statuat că. civ. pendente condiţione (anterior realizării condiţiei).D. în cadrul unei acţiuni în revendicare. Există. Al. Lesviodax. vol. 1970.. nr. Astfel. chiar dacă pârâtul deţine bunul fărăr titlu.Vizitati www. opinii contradictorii privind prescriptibilitatea revendicării mobiliare. civ. nu este necesar pentru a revendica de a avea toate atributele dreptului de proprietate... adică să fie proprietarul bunului respectiv. deci. 2 Tribunalul Supr. În acest sens. EXERCITAREA ACŢIUNII ÎN REVENDICARE De vreme ce temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. dec. atunci când reclamantul nu poate să-şi justifice calitatea1. 263 Tribunalul Supr. Luţescu.tocilar. fostul Tribunal Suprem a arătat că: „În orice acţiune privitoare la proprietatea sau folosinţa unui bun. col. proprietatea sub condiţie rezolutorie. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969. dec. Lipsa de calitate a uneia dintre părţi constituie o excepţie de fond ce poate fi invocată pe tot parcursul procesului2. Împrejurarea că o persoană. care a transmis dreptul de proprietate. dă dreptul de a revendica. într-o decizie privitoare la dreptul de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori.. instanţele judecătoreşti au statuat că în orice acţiune în justiţie. „reclamantul trebuie să facă dovada calităţii de proprietar. Ştiinţifică.. p. Mihuţă. 624/1955 în C. 196 2 1 Pagina 109 din 137 . cit. subiectul activ al acţiunii în revendicare poate fi numai proprietarul. col. pentru a avea exerciţiul acţiunii în revendicare. a fost G. Cel ce formulează o acţiune în revendicarea uni bun imobil sau mobil trebuie să aibă calitatea de a pretinde dreptul reclamat. întrucât raportul de drept procesual nu se poate stabili valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii. instanţa de judecată este obligată să verifice calitatea părţilor. rea-credinţă2. nr.ro ! Arhiva online cu diplome. Aceasta trebuie respinsă. II. N. pe anul 1955. p. op. În legătură cu calitatea procesuală a reclamantului. Referindu-se la calitatea procesuală a părţilor. De asemenea. înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului. 1338/1958 în I. în momentul introducerii acţiunii. nudul proprietar putându-o face chiar dacă imobilul este grevat de un uzufruct. Bucureşti. chiar dacă dreptul său de proprietate este condiţional. Ed. trebuie să se examineze calitatea reclamantului de a introduce acţiunea. în practică.

precum şi moştenitorii nesezinari după obţinerea trimiterii în posesie.D. col. În cazul în care pârâtul are numai calitatea de detentor precar. 90 Pagina 110 din 137 . dobândeşte calitatea procesuală pasivă în cadrul acţiunii în revendicare. p. noul proprietar trebuie să se substituie reclamantului1. ce se află în posesia altei persoane. ori în unele cazuri şi a uneia şi a celeilalte concomitent. această atitudine reprezintă o cauză de intervertire a precarităţii. În mod excepţional. În afara titularului dreptului de proprietate mai au calitatea de a introduce o acţiune în revendicare moştenitorii care au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. se admite că poate avea calitatea de pârât şi posesorul care.Vizitati www. Acţiunea în revendicare va fi respinsă ca greşit îndreptată în situaţia în care pârâtul nu ar avea calitatea de posesor al bunului revendicat.. nr. a încetat să mai posede pentru a împiedica exercitarea împotriva sa a acţiunii în revendicare a proprietarului. astfel că fostul detentor devenind posesor. calitatea de a intenta acţiunea în revendicare o are numai proprietarul care a fost lipsit de posesia bunului său. Pârâtul nu poate avea calitatea pasivă de a sta în proces decât în cazul în care el este posesor al bunului ce alcătuieşte obieictul acţiunii în revendicare. qui dolo desiit possidere tenetur in rem actione. Dacă detentorul nu indică persoana în numele căreia deţine lucrul. curatorul instituit potrivit Codului familiei. după o tradiţie moştenită din dreptul roman. el va trebui să indice persoana în numele căreia deţine bunul sau exercită un alt drept asupra bunului respectiv.tocilar. face ca acţiunea în revendicare să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes. Prin urmare. dec. 670/1961 în C. Întrucât prin acţiunea în revendicare se urmăreşte restituirea bunului. pentru ca reclamantul să poată să ceară introducerea în cauză a acelei persoane. pe anul 1961. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. aceasta pentru că acţiunea în revendicare presupune din partea reclamantului 1 Tribunalul Supr. aceasta trebuie îndreptată împotriva celui ce deţine materialmente bunul revendicat.ro ! Arhiva online cu diplome. care îl deţine fără drept. dar contestă dreptul de proprietate al reclamantului. creditorii ipotecari. moştenitorii sezinari. iar în cazul în care transmisiunea dreptului de proprietate are loc în cursul procesului. Subiectul activ al acţiunii în revendicare nu poate fi decât titularul dreptului de proprietate încălcat. Lipsa calităţii active sau a celei pasive. prin dol.. Obiectul material al acţiunii în revendicare îl constituie numai bunurile individual determinate. aceasta fiind singura îndreptăţită să-l revendice. creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice. curatorul succesiunii vacante. în trecut proprietarul bunului revendicat nu o îndrituieşte pe aceasta a revendica bunul care a trecut în patrimoniul altei persoane.

dacă Pagina 111 din 137 . dar şi a identităţii bunului. instanţa de judecată recunoaşte existenţa dreptului de proprietate al reclamantului. îl obligă pe pârât să restituie bunul adevăratului proprietar şi să se abţină de la orice faptă prin care ar aduce atingere exerciţiului normal şi deplin al dreptului de proprietate. Bunul revendicat trebuie să aibă o individualitate distinctă şi independentă. Bunul se restituie în natură şi liber de sarcinile constituite de pârât în favoarea unor terţe persoane. 3. Reclamantul cere să i se restituie bunul a cărui identitate a dovedit-o şi nu un alt bun ce se află în patrimoniul pârâtului. pârâtul fiind obligat în toate cazurile să restituie reclamantului bunul asupra căruia acesta din urmă are un drept de proprietate şi nu un alt bun de acelaşi fel sau valoarea lui. Aceasta înseamnă că obiectul material al acţiunii în revendicare trebuie să aibă o existenţă de sine stătătoare. dovada nu numai a dreptului de proprietate. trebuie clarificate cel puţin trei aspecte: problema restituirii lucrului revendicat. De asemenea nu pot constitui obiect al acţiunii în revendicare bunurile incorporale. determinarea lui putându-se face fără prea mari greutăţi. se materializează în documentele care le constată (titlurile la purtător). Obiectul material al acţiunii nu poate fi schimbat. problema fructelor acestui bun şi problema cheltuielilor făcute cu lucrul de posesorul neproprietar în timpul în care l-a stăpânit. bun ce se află în posesia nelegitimă a pârâtului. cum sunt succesiunile. Restituirea bunului revendicat Urmare a admiterii acţiunii în revendicare. EFECTELE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Prin hotărârea judecătorească prin care se admite acţiunea în revendicare. Prin excepţie. Universalităţile juridice. considerate ca bunuri particulare (cum ar fi o turmă de animale) pot fi revendicate. obligaţia de restituire schimbându-se într-o obligaţie de dezdăunare. prin modul lor de a circula în comerţ. Universalităţile faptice. nu pot face obiectul acţiunii în revendicare. cursuri si referate postate de utilizatori. împotriva voinţei şi susţinerilor pârâtului. ele fiind ocrotite prin petiţia de ereditate.ro ! Arhiva online cu diplome. Dacă bunul nu poate fi restituit în natură. potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. Pe cale de consecinţă. pot fi revendicate acele bunuri incorporale care.tocilar. pârâtul este obligat să-i plătească reclamantului un echivalent bănesc.Vizitati www. Astfel.

ro ! Arhiva online cu diplome. fie prin uzucapiune. Pagina 112 din 137 . în cazul în care restituirea nu mai este posibilă deoarece posesorul de rea-credinţă fie a consumat fructele. civ. Aceste cheltuieli nu dau dreptul la restituire posesorului de bună-credinţă. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. pârâtul datorează indemnizaţia de asigurare încasată. acesta va fi obligat la despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrului. Şi posesorul de bună-credinţă va fi obligat să restituie fructele percepute după data introducerii acţiunii în revendicare. precum şi pe acelea care din neglijenţa sa nu au fost percepute. el va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea acestuia. riscul pieirii lucrului fiind suportat de către reclamant în calitate de proprietar. iar pârâtul a fost un posesor de rea-credinţă. fie a neglijat să le culeagă sau să le perceapă. dacă nu dovedeşte că bunul ar fi pierit şi la proprietar. Fructele percepute anterior introducerii acţiunii se cuvin posesorului de bună-credinţă în temeiul art. 1 C. pentru că buna sa credinţă încetează în momentul chemării sale în judecată. cheltuielile pe care le-a făcut în legătură cu producerea şi culegerea fructelor.Vizitati www. pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea bunului.. pârâtul va fi obligat să restituie despăgubirea primită de la expropriator. 485 C. 1909 alin. În situaţiile în care pârâtul a înstrăinat bunul. Dacă bunul care a pierit a fost asigurat. el va fi obligat la plata contravalorii fructelor. posesorul de rea-credinţă este obligat să le restituie. fie conform art. de vreme ce este vorba de cheltuieli necesare pe care ar fi trebuit să le facă şi adevăratul proprietar. Posesorul de rea-credinţă are însă dreptul să pretindă de la proprietar. Atunci când bunul a fost expropriat. indiferent dacă a fost de bună sau de rea-credinţă. trebuie să se facă distincţie între posesorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă: posesorul de de bună-credinţă devine proprietarul fructelor şi deci nu are obligaţia să le restituie. lucrul a pierit din culpa pârâtului. Posesorul de bună-credinţă nu va fi însă obligat la despăgubiri într-o asemenea situaţie. fructele percepute de alţii cu autorizaţia sa sau în numele său. Restituirea fructelor În privinţa restituirii fructelor produse de lucrul revendicat până în momentul introducerii acţiunii.tocilar. Atunci când lucrul a pierit din caz fortuit sau forţă majoră. iar dobânditorul de bună-credinţă a dobândit proprietatea. întrucât acesta este scutit de restituirea fructelor.

Vizitati www. 4. şi care au ca scop înfrumuseţarea lucrului. dar poate să le ridice dacă prin aceasta nu ar produce deteriorarea lucrului. este obligată să restituie valoarea cu care s-a îmbogăţit. 1346 C. fiind făcute de posesor pentru plăcerea lui personală. cursuri si referate postate de utilizatori. Aceste cheltuieli efectuate de posesor pentru plăcerea lui estetică nu măresc valoarea lucrului. Sporirea valorii lucrului se apreciază în momentul restituirii acestuia de către posesor. adică acele cheltuieli făcute pentru îmbunătăţirea lucrului şi pe care Codul civil le denumeşte în art. respectiv cele făcute pentru conservarea lucrului şi care dacă nu ar fi fost efectuate lucrul ar fi pierit. Textele sale care fac referire la revendicarea Pagina 113 din 137 . posesorul nu are nici un drept să ceară restituirea lor.ro ! Arhiva online cu diplome. CATEGORII ALE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Codul civil nu numai că nu defineşte acţiunea în revendicare. Codul civil recunoaşte. Corespunzător acestui principiu. potrivit căruia persoana care realizează o îmbogăţire în dauna altei persoane. cheltuielile de agrement sau voluptuarii (impensae voluptuariae). proprietarul căruia i s-a admis acţiunea în revendicare este dator să restituie cheltuielile necesare şi utile efectuate în legătură cu bunul chiar de către un posesor de rea-credinţă. 771 amelioraţiuni. dar nu conţine practic nici o dispoziţie care s-o privească în mod direct. în lipsa oricărui temei juridic. Cheltuilile voluptuarii sau de simplă plăcere au caracter de lux. Restituirea cheltuielilor făcute de posesor cu bunul Referitor la cheltuielile efectuate de pârâtul posesor în legătură cu bunul pe care trebuie să-l restituie. trei feluri de cheltuieli care pot da naştere la restituiri şi anume: cheltuielile necesare (impensae necessariae). civ. Cheltuielile utile sunt datorate de proprietar numai în măsura sporului de valoare pe care aceste cheltuieli l-au adus lucrului. cheltuielile utile (impensae utile). prevăzute de art. ca şi în dreptul roman. Aceste cheltuieli sporesc valoarea lucrului şi deci aduc un folos. Restituirea cheltuielilor efectuate de posesor constituie o aplicaţie a principiului de drept al îmbogăţirii fără justă cauză. cuantumul fiind stabilit în raport de momentul restituirii lucrului.tocilar. Ca atare.

1. p. cât şi achizitiv. Practica judiciară şi literatura de specialitate. Pe de altă parte. derogatoriu. Tocmai pe baza acestuia proprietarul poate cere restituirea bunului ce alcătuieşte obiectul dreptului său de proprietate de la posesorul ce-l deţine nelegitim. Temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. se poate vorbi despre un regim de drept comun al acţiunii în revendicare. când are ca obiet bunuri imobile. 4. iar pentru revendicarea imobiliară nu există nici o prevedere. 1909 şi 1910 C.ro ! Arhiva online cu diplome. în practica judecătorească şi literatura de specialitate a fost stabilit regimul juridic al acestei acţiuni. corespunzător acestei clasificări acţiunea în revendicare poate fi imobiliară.. Problema cea mai importantă în cadrul revendicării imobiliare este dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. care determină un regim juridic diferit al acesteia. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ Deşi Codul civil nu cuprinde nici o prevedere în legătură cu revendicarea bunurilor imobile. în materia acţiunii în revendicare mobiliară se aplică dispoziţiile art. şi mobiliară. Regimul juridic al acţiunii în revendicare imobiliară priveşte două probleme: imprescriptibilitatea acestei acţiuni sub aspect extinctiv şi proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. 207 Pagina 114 din 137 . ca urmare a deosebirilor importante de regim juridic pe care le prezintă cele două categorii de bunuri. pentru bunurile proprietate privată. civ.tocilar. şi despre un regim special. Bârsan. op. indiferent de titular. Acest regim juridic este diferenţiat după cum este vorba despre revendicarea unui bun proprietate privată sau despre revendicarea unui bun proprietate publică. au conturat regimul juridic al acţiunii în revendicare. Întrucât cea mai importantă împărţire a bunurilor este în bunuri imobile şi mobile. bunurilor mobile se găsesc plasate în materia prescripţiei.. nici explicită şi nici implicită. intemeiate pe principiile generale ale dreptului civil şi pe unele dispoziţii legale cuprinse în diferite materii. atât extinctiv. 1 C. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. când are ca obiect bunuri mobile. Ca atare. pentru acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică1. cit. Fiecare dintre aceste forme ale acţiunii în revendicare prezintă particularităţi fundamentale. totuşi. deoarece bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile.

ro ! Arhiva online cu diplome. în multe cazuri. În favoarea sa el are situaţia de fapt şi prezumţia că este proprietar. Numai dacă reclamantul aduce dovezi în sprijinul existenţei dreptului său de proprietate. Bucurându-se de o prezumţie relativă de proprietate. Acţiunea în revendicare exercitându-se pe baza dreptului de proprietate. mai ales în trecut. nu poate fi admisă exclusiv pe prezumţia trasă din neprezentarea pârâtului la interogatoriu1. nr. Atât în teorie. Într-o asemenea situaţie.. Proba propriu-zisă a proprietăţii imobiliare întâmpină în dreptul nostru serioase dificultăţi. este de aplicaţie generală. În sistemul legislaţiei noastre. care provin din următoarele motive: în foarte multe cazuri.tocilar. instanţa va compara titlurile de proprietate înfăţişate de părţi şi va da câştig de cauză părţii al cărei titlu este preferabil.. dec. instanţele judecătoreşti au obligaţia de a se baza pe probe concrete. în L.P. acţiunea sa va fi respinsă. nr. 1169 C. s-a recunoscut că principiul din dreptul roman „actori incumbit probatio”. să-şi probeze titlul. Dovada dreptului de proprietate este problema cea mai dificilă pe care trebuie să o rezolve reclamantul din acţiunea în revendicare. rezultând din faptul posesiei.. civ. 482/1956. 9/1956. Este semnificativă în această privinţă decizia fostului Tribunal Suprem în care se arată că o acţiune în revendicare imobiliară. potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. revendicantul nu se poate limita numai la a dovedi că autorul lui 1 Tribunalul Supr. înscrisul translativ de proprietate nu poate să facă dovada deplină şi inatacabilă a dreptului de proprietate. reglementat şi în art. trebuind să se bazeze pe probe obiective. în cadrul acţiunii în revendicare. Pentru aceasta. Atâta timp cât revendicantul nu poate face dovada dreptului său de proprietate. insuficienţa probatorie a titlurilor prin care se încearcă a se face dovada proprietăţii. iar bunul revendicat rămâne mai departe în posesia pârâtului. civ. În stabilirea situaţiei de fapt. el aplicându-se şi în cazul acţiunii în revendicare. nu s-au redactat înscrisuri doveditoare ale transmisiunii dreptului de proprietate. Acesta. reclamantul nu este obligat de lege să facă alte dovezi decât că el este proprietarul obiectului revendicat şi că acesta este posedat de pârâtul de la care îl revendică. p. cursuri si referate postate de utilizatori. col.Vizitati www. pârâtul nu trebuie să facă dovada titlului în baza căruia stăpâneşte bunul. la rândul său. inclusiv hotărârile judecătoreşti de partaj. pârâtul va fi obligat să iasă din pasivitate şi să încerce. cât şi în practică. 139 Pagina 115 din 137 . are o situaţie avantajoasă. înscrisurile întocmite nu sunt însoţite de planuri topografice precise pentru delimitarea bunului imobil dobândit. Prin titlu apt să facă proba dreptului de proprietate într-o acţiune în revendicare se înţeleg toate actele juridice translative de proprietate şi cele declarative de drepturi. decât dacă emană de la adevăratul proprietar.

Atunci când o parte opune adversarului un titlu de proprietate. caracterul absolut al titlului – titlul nici nu are acest caracter – ci invocă o prezumţie de proprietate în favoarea sa. este însă dificilă. pârâtul poate să combată titlul reclamantului printr-un alt titlu sau invocând prescripţia1. ea nu invocă. Potrivit principiului relativităţii efectelor actelor juridice. În temeiul acestui principiu. 211 E. p. respectiv ca o prezumţie de fapt. 973 C. civ. accesiunea şi uzucapiunea. motiv pentru care a fost numită „probatio diabolica”. valoarea probantă a titlului se circumscrie la părţile contractante şi la succesorii universali şi cu titlu universal ai acestora. ci crează numai o prezumţie simplă de existenţă a acestui drept în patrimoniul celui care îl invocă şi îl dovedeşte. civ. 133 Pagina 116 din 137 . Astfel: 1 2 C. Titlul nu face dovada absolută a dreptului de proprietate. p. în realitate. întrucât invocarea de către reclamant a unui titlu provenit de la o altă persoană decât cea cu care se află în conflict nu reprezintă o abatere de la principiul relativităţii actelor juridice instituit prin art. respectiv ocupaţiunea. Drepturile reale principale. Aceste reguli disting între situaţiile în care ambele părţi prezintă titlulri de proprietate şi cele în care numai una dintre părţi are un asemenea titlu. Bârsan. cit. op. Chelaru. Ed. imediat a fost adevăratul proprietar. titlurile nu pot servi ca probe absolute ale dreptului de proprietate. decurgând din faptul existenţei titlului. Curs de drept civil. jurisprudenţa şi doctrina au ajuns la concretizarea unor principii aplicabile în soluţionarea cazurilor practice.Vizitati www. ci ca o dovadă relativă a unui drept mai probabil decât al adversarului. deoarece în cazul lor nu apar dificultăţile întâmpinate cu ocazia probei dreptului de proprietate prin acte juridice2. adică toţi autorii. 973 C. pârâtul nu are temei să conteste titlul invocat de reclamant numai pentru motivul că nu ar fi luat parte la încheierea acestuia. Cu toate acestea. care anterior au înstrăinat lucrul. cursuri si referate postate de utilizatori. O astfel de probă. All Beck. 2000. iar adesea iposibil de realizat. Ca atare.. Aşadar. titlul invocat de proprietar pentru dovedirea dreptului său de prorietate nu-i poate fi întru nimic opozabil pârâtului. Potrivit dispoziţiilor art. Singurele probe absolute ale dreptului de proprietate sunt considerate modurile originare de dobândire a proprietăţii. O altă insuficienţă a probei cu înscrisuri decurge dintr-o anumită interpretare dată principiului relativităţii actelor juridice. consecinţă a principiului conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi. ci trebuie să demonstreze că această condiţie este îndeplinită în tot şirul transmiţătorilor succesivi. Bucureşti. au fost ei înşişi adevăraţii proprietari.tocilar. Având în vedere dificultăţile de probă a dreptului de proprietate. ele nefiind opozabile terţilor.ro ! Arhiva online cu diplome. actele juridice produc efecte numai între părţile care le-au încheiat.

dacă numai pârâtul are titlu. dacă însă a posedat şi reclamantul.ro ! Arhiva online cu diplome. p. Jurisprudenţa a nuanţat însă soluţia în această situaţie. instanţa va verifica titlurile acestor autori şi va da eficienţă titlului care provine de la autorul al cărui drept este preferabil. cât şi pârâtul prezintă titluri de proprietate. dar acestea provin de la autori diferiţi. Sevastian Cercel. el va câştiga procesul dacă titlul emană de la un terţ (şi nu de la reclamantul însuşi) şi dacă data titlului este anterioară posesiei pârâtului. trebuie să fie de bună-credinţă. Dogaru. Dacă nici una dintre părţi nu a îndeplinit aceste formalităţi.Vizitati www.tocilar. acţiunea reclamantului ar putea fi respinsă de plano. urmând să se dea câştig de cauză părţii a cărei posesie a fost mai bine caracterizată. dându-se câştig de cauză posesorului. Sarcina probei că autorul său avea un drept preferabil incumbă reclamantului. atunci când numai reclamantul are titlu. dacă titlurile ce se prezintă sunt două testamente. potior iure. acţiunea în revendicare va trebui respinsă pentru lipsa de calitate procesuală a subiectului activ1. chiar dacă aceasta este mai bine caracterizată decât posesia pârâtului. cursuri si referate postate de utilizatori. Prin excepţie. întrucât în materia succesiunii testamentare testamentul nou revocă testamentele anterioare. cit. op. dacă însă. făcându-se aplicarea principiului qui prior tempore. deoarece se dovedeşte legitimitatea posesiei sale. 1 I. în cazul în care atât reclamantul. Pentru ca o posesie să fie mai bine caracterizată decât alta. va triumfa titlul cel mai recent. făcându-şi astfel dreptul dobândit opozabil erga omnes. astfel: acţiunea în revendicare va fi respinsă de plano dacă pârâtul a posedat fără vicii. în urma cercetării judecătoreşti s-a stabilit în mod cert că este vorba numai de o posesie a reclamantului. Eventuala admitere a acţiunii în revendicare trebuie să se întemeieze pe diverse prezumţii (posesia fiind numai una dintre ele) de natură a determina convingerea pentru instanţa de judecată că asupra bunului care constituie obiectul litigiului reclamantul are un drept de proprietate. 179 Pagina 117 din 137 . acţiunea reclamantului va fi respinsă.. va trebui să se compare cele două posesii. în ipoteza în care nici una dintre părţi nu are titlu şi nici nu poate invoca un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. dacă ambele părţi prezintă titluri de proprietate care provin de la acelaşi autor. va câştiga partea al cărei titlu are data cea mai veche. în baza principiului in pari causa melior est causa possidentis. va avea câştig de cauză cel care a îndeplinit primul formalităţile de publicitate imobiliară. iar reclamantul nu a posedat niciodată. neviciată şi să aibă originea într-un titlu.

tocilar. astfel încât. C. 7/1994. în cazul unei acţiuni în revendicare pornită pentru apărarea sa. 18/1991. 18/1991 nu ar putea fi pornită decât în baza titlului de proprietate emis conform art. 93 din lege (devenit art. 169/1997. supuse revocării. 18/1991 pot fi desfiinţate. Aceste adeverinţe. 34-36. Valoarea juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate de comisiile pentru aplicarea Legii nr. finalizate prin diverse acte juridice. 18/1991. Aceasta nu înseamnă că. Discuţii în legătură cu forţa juridică a adeverinţelor de proprietate II . al căror corolar este titlul de proprietate emis de comisia judeţeană pentru aplicarea acestei legi.Vizitati www. adeverinţele au aceeaşi forţă juridică. o asemenea acţiune. Turianu. p. dacă sunt lovite de cauze de nulitate absolută. Conform opiniei restrictive1. aceste titluri nu vor putea servi pentru pornirea unei acţiuni în revendicare. coroborat cu art. procedură care cunoaşte mai multe etape. 18/1991. 42-43. Având în vedere modificările aduse Legii nr. trebuie considerată corectă cea de-a doua opinie. Dobrican. 1 Pagina 118 din 137 . O asemenea revocare nu poate fi discreţionară. pot astfel servi pentru dovada acestui drept în cazul acţiunii în revendicare. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. având ca obiect terenuri pentru care dreptul de proprietate a fost constituit sau reconstituit în condiţiile Legii nr. şi titlurile de proprietate emise de comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 2 Gh. adeverinţele de proprietate nu pot servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. 18/1991. Ca urmare. a suscitat controverse referitoare la modul în care se poate proba dreptul de proprietate astfel constituit sau reconstituit. 18/1991. în Dreptul nr. până la emiterea acestora. III din Legea nr. 169/1997. conform art. unite cu procesele-verbale de punere în posesie asupra terenurilor care au făcut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 116 după republicarea acestei legi). 8/1993. atâta timp cât nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de constatare a nulităţii lor absolute. 18/1991 (anterior emiterii titlului de proprietate) şi efectele acestora. deoarece constituie acte provizorii. ea fiind supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti. Subiectul principal al controversei l-a constituit natura juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate în temeiul Legii nr. Specificul procedurii de constituire şi reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. în Dreptul nr. p. conform art. 18/1991 prin Legea nr. Opinia liberală2 este în sensul că adeverinţele de proprietate înlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate. 55 din Legea nr. Posibilitatea revocării adeverinţei de proprietate de către emitent nu poate servi ca argument viabil pentru a-i refuza acesteia caracterul de titlu într-o acţiune în revendicare. 63 din Legea nr. Pe de altă parte.

p. În nici o situaţie vechile titluri de proprietate deţinute de părţi sau de autorii lor anterior cooperativizării nu vor putea servi ca temei al unei acţiuni în revendicare. Curs de drept civil.Vizitati www. un drept real se constituie. 135 Pagina 119 din 137 . cursuri si referate postate de utilizatori. Acest caz este posibil deoarece dreptul de proprietate se dobândeşte prin moştenire fără a fi necesară întabularea în cartea funciară. 169/1997 şi al art. şi să dea câştig de cauză celui al cărui titlu îndeplineşte condiţiile legii. potrivit art.ro ! Arhiva online cu diplome. în temeiul art. Ele vor putea fi folosite numai pentru a putea obţine reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. iar instanţa astfel învestită. dificultăţile dovezii proprietăţii prin titluri sunt înlăturate. 18/1991 au emis titluri de proprietate unor persoane diferite asupra aceluiaşi teren. Numai înscrierea face să se nască dreptul real (jus in re) şi conferă dobânditorului prezumţia absolută de proprietate (juris et de jure) care nu poate fi combătută prin proba contrară. cu privire la întreaga lui suprafaţă sau numai la o parte din acesta. 2000. va verifica în ce măsură la eliberarea lor au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. strămută sau stinge numai prin întabularea în aceste cărţi funciare. după caz. persoana interesată va putea ca. în condiţiile art. În situaţiile în care comisiile judeţene de aplicare a Legii nr. 63 din Legea nr. este necesar ca adeverinţa să fie însoţită de procesul-verbal de punere în posesie întocmit de comisia locală pentru aplicarea Legii nr. Drepturile reale principale. drept ce s-a stins ca efect al cooperativizării. dacă statul sau o entitate administrativ-teritorială revendică un bun din domeniul public de interes naţional sau din domeniul public de interes local. prin compararea titlurilor. 115/1938. 1 E. 115/1938. Titlul rămâne un simplu act care obligă la constituirea sau strămutarea unui drept real. 17 şi 18 din Decretul-lege nr. a titlului eliberat unei terţe persoane. Chelaru. 25 din Legea nr. S-a arătat1 că într-o astfel de împrejurare este posibilă intentarea unei acţiuni în revendicare. III din Legea nr. În regimul cărţilor funciare. atunci când se poate cere înscrierea dreptului de proprietate pe calea acţiunii în prestaţie tabulară. totală sau parţială. Aceste caracteristici ale sistemului de publicitate imobiliară prin cărţile funciare. unde. Pentru a servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. au dus la restrângerea domeniului acţiunii în revendicare imobiliară doar la trei cazuri: revendicarea unui imobil succesoral de către adevăratul moştenitor de la moştenitorul aparent care exercită o posesie nelegitimă asupra sa. Bucureşti. All Beck. Ed. 18/1991 şi eventual şi de o schiţă a terenului la care acesta se referă. modifică.tocilar. să ceară pronunţarea nulităţii absolute. 18/1991.

pentru care posesia creează doar o prezumţie simplă de proprietate ce poate fi răsturnată prin proba contrară. Deşi textul art. se referă numai la cazul pierderii şi furtului lucrului. rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are”). adică persoana care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. 1 C. fără a fi trebuinţă de vreo curgere de timp”.tocilar. 1909 alin. în realitate. civ. Aşadar. civ.2. dispoziţiile art. 1909 C.ro ! Arhiva online cu diplome. 1909 alin. prin lucruri pierdute se înţeleg nu numai cele care au fost rătăcite ca urmare a neglijenţei proprietarului. posesia de bunăcredinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. Potrivit art. Astfel. din ziua în care l-a pierdut sau i s-a furat. restrâng considerabil sfera de aplicare a acţiunii în revendicare mobiliare. cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru. pentru bunurile mobile posesia creează pentru cel ce posedă bunul o prezumţie de proprietate absolută. spre deosebire de bunurile imobile. Astfel. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE MOBILIARĂ În dreptul civil român. de la cel la care-l găseşte. 2 C. Aceste dispoziţii sunt aplicabile situaţiilor în care bunul mobil pierdut sau furat a ajuns în posesia de bunăcredinţă a unui terţ care l-a dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. adică atunci când este vorba de un lucru furat sau pierdut.. 1909 alin. 4. Nu se are în vedere revendicarea lucrului de la găsitor. 2 C. Pagina 120 din 137 . Revendicarea mobiliară va fi admisibilă numai atunci când posesorul nu se poate prevala de dispoziţiile art. civ. altfel spus. 1 C. hoţ sau posesorul de rea-credinţă. sfera de aplicare a prevederilor sale este mai largă. care prevede că: „Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. cuprinzând toate situaţiile în care lucrul a ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. poate să-l revendice în curs de 3 ani.. proprietarul care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru îl poate revendica din mâinile posesorului de bună-credinţă în termen de 3 ani de la data pirderii sau furtului („Cu toate acestea.Vizitati www. civ.. juris et de jure sau. cursuri si referate postate de utilizatori. revendicarea bunurilor mobile are un regim juridic distinct de cea a bunurilor mobile. 1909 alin. Regimul juridic al revendicării bunurilor mobile este puternic influenţat de regula înscrisă în art. civ. Revendicarea bunurilor mobile aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă se poate face numai în cazul în care bunurile au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. ci şi cele de care proprietarul a fost lipsit datorită unui eveniment de forţă majoră sau caz fortuit.

civ. termenul de trei ani nu poate fi considerat un termen de prescripţie. De asemenea. nici extinctivă. În legătură cu acest termen. înşelăciunea. calculaţi de la data sustragerii sau pierderii şi nu din ziua când a început posesia terţului. în doctrină au existat numeroase controverse cu privire la natura sa juridică. trebuie să dovedească trei elemente: că a fost posesorul bunului. gestiunea frauduloasă. ceea ce este imposibil.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. deşi durata posesiei a fost mai mică de trei ani sau ea a început după ce au trecut trei ani de la sustragere ori de la pierdere. Proprietarul mai trebuie să probeze că a fost deposedat de mai puţin de trei ani prin pierdere sau furt. 208 C. pen. astfel că. terţul dobânditor nu va mai putea fi obligat să restituie lucrul. În schimb.. Este posibil. indiferent dacă eroarea s-a datorat culpei expeditorului sau a comisionarului. adică infracţiuni în care deposedarea victimei s-a făcut fără consimţământul său. Cel ce revendică un bun mobil în temeiul art. spre exemplu. dacă s-a împlinit termenul prevăzut de lege. Termenul de trei ani nu ar putea fi considerat nici un teremen de prescripţie extinctivă. civ. 1 C. proprietarul deposedat prin furt sau pierdere trebuie să stabilească faptul că anterior a deţinut bunul pentru că aceasta echivalează cu dovada proprietăţii conform art. căci el trebuie să-şi exercite acţiunea în revendicare în termen de trei ani. precum şi cele care au fost rătăcite din cauza trimiterii lor sub o adresă greşită. el nu mai poate fi revendicat. Potrivit opiniei majoritare. Chiar şi în această ipoteză. Pentru a-şi demonstra dreptul pretins. ca terţul dobânditor să fi dobândit bunul cu puţin înainte de expirarea termenului sau chiar după expirare. 1909 alin. 1909 alin. întrucât în aceste cazuri proprietarul însuşi s-a desesizat de bunul său. se au în vedere. că a fost deposedat de lucru împotriva voinţei sale şi că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat. punându-se problema dacă acest termen este un termen de prescripţie ori unul de decădere. întrucât textul legii arată că termenul curge din momentul sustragerii sau din cel al pierderii. Problema prezintă interes practic. precum tâlhăria. 2 C. pe lângă furtul propriu-zis (art. deoarece numai termenele de prescripţie sunt supuse cauzelor de suspendare prevăzute de lege. civ. Ca să fie considerat termen de prescripţie achizitivă ar trebui ca terţul dobânditor de bună-credinţă să fi exercitat el însuşi o posesie prelungită timp de trei ani. 2 C.Vizitati www. pirateria.) şi alte situaţii incriminate de legea penală. ar trebui să existe dreptul de Pagina 121 din 137 . nu intră sub incidenţa prevederilor art. infracţiuni precum: abuzul de încredere. Dovada posesiei reclamantului se poate face cu martori şi prezumţii. nici achizitivă. dacă între timp lucrul ajunge în posesia unui dobânditor de bună-credinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. Ca să fie considerat termen de prescripţie extinctivă. 1909 alin. jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă.

este obligat.. Adevăratul proprietar. iar dacă bunul a fost dobândit spre sfârşitul perioadei de trei ani. 1 al art.Vizitati www. adică persoanei care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. dacă acest terţ a dobândit bunul după expirarea termenului. cursuri si referate postate de utilizatori. a revendica bunul de la terţul dobânditor de bună-credinţă. pentru a reintra în posesia bunului. acţiunea în revendicare ar mai putea fi intentată numai în perioada de timp care a mai rămas până la împlinirea acestui termen. Unii autori. nici dreptul de a-l revendica nu există. Acest termen de decădere operează o suspendare a aplicării regulii înscrise în alin. Dobânditorul de bună-credinţă al bunului mobil revendicat va avea la dispoziţie o acţiune personală în despăgubire împotriva celui de la care şi-a procurat bunul. dintr-un loc public sau de la un comerciant care vinde în mod obişnuit astfel de bunuri. În situaţia în care reclamantul a intentat acţiunea în decursul celor trei ani şi a reuşit să-şi demonstreze dreptul pretins. civ. Aşadar.tocilar. Problema care s-a pus în doctrină şi jurisprudenţă în astfel de situaţii este prescriptibilitatea acţiunii în revendicare. Dobânditorul de bună-credinţă are un drept de retenţie asupra lucrului până în momentul în care primeşte preţul de la proprietar. civ. sunt inaplicabile în cazul bunurilor mobile ce au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa şi se află în posesia hoţului. în materia bunurilor mobile. 1909 C. găsitorului sau dobânditorului de rea-credinţă. 1910 C. chiar dacă posesorul ar dovedi că a cumpărat acel bun şi a plătit preţul. 1909 C. se stinge însuşi dreptul de proprietate al celui care revendică.ro ! Arhiva online cu diplome. termenul de trei ani este un termen de decădere. târg. în lipsa unui termen special prevăzut de lege. Însă. civ. Dacă în cuprinsul lui nu a fost intentată acţiunea în revendicare. în cazul în care rambursează preţul. obţinând astfel restituirea bunului de la posesorul nelegitim.. potrivit art. acţiunea în revendicarea unui bun mobil se Pagina 122 din 137 . cât şi practica instanţelor judecătoreşi până în anul 1982. proprietarul revendicant. Prevederile art. în cazul în care dobânditorul de bună-credinţă a cumpărat lucrul de la un bâlci. să restituie terţului dobânditor preţul pe care acesta l-a plătit cu ocazia achiziţionării lucrului. au considerat că. Cu toate acestea. adică a regulii conform căreia. va avea la dispoziţie o acţiune în despăgubire contra hoţului sau a găsitorului. el nu va avea obligaţia de a plăti acestui posesor contravaloarea bunului. adică din locuri şi în condiţii în care se prezumă provenienţa cinstită a mărfurilor. posesia de bună-credinţă valorează titlu de proprietate.

p. secţia civ. 2063/1955. Practica constantă a instanţelor judecătoreşti este împotriva admisibilităţii acţiunii în revendicare în raporturile dinte coproprietari. I. C. după cum este vorba despre un bun imobil sau un bun mobil.tocilar. acţiunea cea mai energică prin care el este apărat trebuie să fie iprescriptibilă. dec. op. 406/ 1965 în C. nu se poate face nici o diferenţă între drepturile reale imobiliare şi cele mobiliare şi că dreptul la acţiune în revendicare. E. este inadmisibilă. Safta. 186. p.. Al. C. 13. cit. prin definiţie. dec. Bârsan. nr. 13. op. cit. ca şi practica instanţelor judecătoreşti începând cu anul 1982. 285 3 Tribunalul Supr. în C. I. Alţi autori.D. Într-o asemenea ipoteză.. L. în ceea ce priveşte incidenţa normelor privind prescripţia extinctivă... p. 213. nr. Astfel. op. op. cursuri si referate postate de utilizatori... Aşadar.Vizitati www. vol. p.)1. C.. Băicoianu. 53 1 Pagina 123 din 137 ... respectiv împotriva terţilor subdobânditori de rea-credinţă. op. 225 2 Tribunalul Supr. col.. Prima şi cea mai importantă dintre a ceste probleme este admisibilitatea acţiunii în revendicare introdusă de un singur coproprietar împotriva celorlalţi. Hamangiu. adică se aplică termenul general de prescripţie în materia drepturilor reale (art.. cit. instanţa supremă a statuat că: „Este de principiu că o acţiune în revendicare privind imobile aflate în indiviziune mai înainte ca această stare să fi luat sfârşit prin împărţeală. p. col. dec. au apreciat că. Pop.D. pe anul 1955. 86. revendicarea. civ. Stătescu. este imprescriptibil2. acţiunea în revendicare a proprietarului unui bun mobil ieşit fără voie din posesia sa se prescrie în termen de trei ani numai în favoarea terţilor subdobânditori de bunăcredinţă şi este imprescriptibilă atunci când este îndreptată împotriva hoţului sau a găsitorului. atât pârâtul. apărarea acestui drept prin acţiunea în revendicare a ridicat numeroase probleme atât în practica instanţelor judecătoreşti. 1965. Romano.ro ! Arhiva online cu diplome. prescrie în termen de 30 de ani. în C. indiferent dacă este vorba de un bun mobil sau imobil. nr. 144/1982. cit. civ. 5. Întrucât dreptul de proprietate este fără diferenţiere un drept perpetuu. civ. Tribunalul Supr. 1982. deoarece. Bârsan. p.D. fiind acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar. p. 1890 C. cit. p. fără nici o distincţie. Rosetti-Bălănescu. este inadmisibilă în raporturile dintre coproprietarii aflaţi în indiviziune3. APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE COMUNĂ PRIN ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE Având în vedere noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. cât C. cât şi în doctrină.

civ. cit. dec. nedeterminate în materialitatea sa”2. iar exercitarea acţiunii în revendicare presupune un drept de proprietate exclusiv.. op. drept ce se manifestă printr-o generalizare asupra bunului comun şi a cărui individualizare din punct de vedere juridic este imposibilă înainte de efectuarea partajului1. în C. altele decât coproprietarii. 662/1960. Practica a stabilit că este inadmisibilă o asemenea acţiune.ro ! Arhiva online cu diplome. pe anul 1960. acesta ar exercita singur atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra bunului. cit. şi reclamantul.. Dacă restituirea bunului revendicat s-ar face numai unuia dintre coproprietari. op. D. 356-357 3 D. instanţa supremă pronunţându-se astfel: „Coproprietarul unui bun. sunt proprietari asupra bunului revendicat. nu poate să revendice singur bunul de la o terţă persoană. Lupulescu.Vizitati www.D. acţiunea sa este inadmisibilă. exercitarea atributelor ce alcătuiesc conţinutul dreptului de proprietate aparţine tuturor coproprietarilor. exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată în materialitatea sa. În cadrul proprietăţii comune pe cote-părţi. prin aceasta contravenind natrurii şi regimului juridic al dreptului de proprietate comună pe cote-părţi3. Lupulescu. p. precum şi cu noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună.. nr. p. În consecinţă. 149 Tribunalul Supr. astfel îcât atribuirea bunului revendicat în proprietatea deplină şi exclusivă a reclamantului înseamnă în realitate încetarea stării de coproprietate. p. având numai un drept limitat asupra bunului respectiv. cursuri si referate postate de utilizatori.. iar nu simpla recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale. col. O a doua problemă priveşte cazul în care bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi este revendicat de unul sau de o parte dintre coproprietari din posesia nelegitimă a unor terţe persoane.tocilar. 150 1 2 Pagina 124 din 137 . Prin acţiunea în revendicare se urmăreşte predarea lucrului revendicat în proprietatea şi posesia reclamantului. Soluţia la care s-a ajuns în practica judiciară cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare în raporturile dintre titularii dreptului de proprietate comună este în deplină concordanţă cu principiile ce guvernează exerciţiul acţiunii în revendicare. Singurul drept pe care îl are un coproprietar în astfel de situaţii este de a cere împărţirea bunului ce alcătuieşte obiectul coproprietăţii. deoarece acţiunea în revendicare are ca scop recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu şi readucerea lui în patrimoniul acestuia. în cazurile în care instanţele de judecată stabilesc că revendicantul nu are un drept de proprietate exclusiv asupra bunului ce face obiectul acţiunii în revendicare.

ceea ce nu poate fi admis. se susţine că acţiunea în revendiacre nu poate fi considerată un act de conservare. fără îndoială. ar fi cu totul nefiresc să nu se admită şi dreptul său la promovarea unei acţiuni în revendicare împotriva terţului posesor.ro ! Arhiva online cu diplome. cât şi stăpânirea efectivă a întregului bun revendicat sunt vădit incompatibile cu regimul juridic al coproprietăţii şi indiviziunii. Atât recunoaşterea dreptului de proprietate. se susţine că acţiunea în revendicare poate fi promovată şi de către un singur titular al dreptului. D. însă a fost şi criticată. stăpâneşte bunul indiviz animus sibi habendi. întrucât prin hotărârea finală s-ar putea statua ieşirea imobilului respectiv din patrimoniul reclamantului. Cel care nu are ceva determinat materialmente nu poate revendica ceva determinat materialmente. Chirică. Posibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur coindivizar. se susţine că din această categorie fac parte.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. ci unul de conservare1. Combătându-se opinia exprimată în doctrina franceză şi preluată de unii autori români. p. Recent însă. prin ipoteză. actele de întrerupere a unei prescripţii. iar nu obligaţia lor civilă. prin care se urmăreşte evitarea unei pierderi materiale a unui bun sau dispoziţiei juridice a unui drept. întrucât ea nu este un act de dispoziţie. 11/1998. pentru că altfel ar însemna ca partajul bunului indiviz să devină o obligaţie impusă indirect de către coproprietarii care se opun introducerii acţiunii în revendicare. pentru că necesită cheltuieli judiciare foarte mari şi are un caracter grav. Acţiunea unui coproprietar este inadmisibilă pentru că el este titularul unei părţi din dreptul de proprietate şi nu poate pretinde readucerea bunului în patrimoniul său. deoarece nu a avut şi nu i se poate inapoia stăpânirea materială asupra întregului bun. considerându-se că acţiunea în revendicare nu poate fi promovată de către un singur coproprietar. 23-30 1 Pagina 125 din 137 . Pornindu-se de la definirea actelor de conservare. De asemenea. invocându-se o opinie minoritară exprimată în doctrina franceză. de vreme ce se admite oricărui coproprietar posibilitatea promovării unui partaj de folosinţă. Această opinie a fost împărtăşită de o parte a doctrinei. în Dreptul nr. şi anume întreruperea prescripţiei achizitive în favoarea terţului care. Prin exercitarea acţiunii în revendicare are loc tocmai o asemenea întrerupere. întrucât partajul judiciar trebuie să rămână o facilitate acordată tuturor coproprietarilor. Obiectul material al acestei acţiuni îl constituie numai bunurile individualdeterminate. se arată că. fără acordul celorlalţi coproprietari. reclamantul având obligaţia să facă dovada dreptului de prioprietate şi a identităţii bunului care se află în posesia nelegitimă a posesorului.

Astfel. ceea ce însemnă că această regulă nu poate fi absolută. secţ. p. problema inadmisibilităţii acţiunii în revendicare promovată de către un singur coproprietar se pune în situaţia proprietăţii comune pe cote-părţi obişnuite sau temporare. Dogaru. p. De asemenea.ro ! Arhiva online cu diplome. p.Vizitati www. Bucureşti. 538/1973. Ed. Sevastian Cercel. Teoria generală a drepturilor reale.. 2 D. Dogaru. practica judecătorească admite acţiunea în revendicarea unui bun comun introdusă de un singur soţ. Filipescu.. Există însă situaţii în care respingerea acţiunii prin care un singur coproprietar solicită bunul de la un terţ care îl foloseşte fără nici un drept. 151. op. argumentele pentru care un coproprietar nu poate folosi singur o acţiune în revendicarea bunului comun nu poat avea aceeaşi intensitate în toate ipotezele proprietăţii comune. Sevastian Cercel în Drept civil. 243 4 I. Lupulescu. dec.tocilar. civ. în cazul proprietăţii comune pe cotepărţi forţate şi perpetue. În această situaţie nu există nici un impediment ca un singur coprioprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte singur. indiferent de obiectul său. în timp ce în cazul bunurilor imobile. în cazul proprietăţii în devălmăşie. Totuşi. cit. cit. 173 1 Pagina 126 din 137 . nr. este corectă afirmaţia jurisprudenţei potrivit căreia acela care nu are ceva determinată materialmente (şi în această situaţie se află toţi coproprietarii) nu poate revendica ceva determinat materialmente.. Jurisprudenţa însă. Al. acţiunea în revendicare trebuie introdusă de ambii soţi. acţiunea în revendicare poate fi introdusă numai de unul dintre soţi. citat de I. 2003. duce la consecinţe inadmisibile. ea profită implicit şi celuilalt soţ3. se susţine că în cazul bunurilor mobile. p. coproprietarii au drepturi foarte largi şi au posibilitatea să se comporte adesea ca şi când ar avea un drept de proprietate exclusiv. se poate totuşi constata că ea produce anumite efecte specifice unui astfel de act. Lulă. În consecinţă. P. cursuri si referate postate de utilizatori. All Beck. căci. Dacă ar fi considerată un act de conservare. deoarece se aplică prezumţia mandatului tacit reciproc. Pe de altă parte. contrar doctrinei.. a statuat că acţiunea în revendicare. op. fiind vorba de mărirea patrimoniului comun. Fără a susţine că acţiunea în revendicare este un act de conservare. Ceilalţi coproprietari nu pot să se opună unui astfel de demers. în Culegerea de decizii pe anul 1973. p. poate fi introdusă de un singur soţ. Filipescu. op. 217 3 Tribunalul Supr. ar trebui acceptat faptul că poate fi promovată şi de către un minor. cit. În doctrină. I.. Este unanim admis că posesia şi folosinţa materială a bunului comun în întregime pot fi exercitate de fiecare I. totuşi. întrucât nu mai funcţionează prezumţia de mandat tacit reciproc 2. deşi o astfel de acţiune se încadrează în categoria actelor de dispoziţie şi în mod normal ar trebui să figureze ambii soţi în calitate de reclamanţi.172. ceea ce este absurd1. putându-se considera că există un mandat acordat celui care acţionează4.

173 I. el fiind construit de doctrină şi practică. prin care un singur coproprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte fără drept. Protecţia juridică a drepturilor subiective civile trebuie să fie proporţională cu puterea pe care acestea o oferă titularului dată de conţinutul lor juridic. nu neagă dreptul celorlalţi coproprietari.Vizitati www. în consecinţă. ci îşi exercită dreptul său. pe lângă acţiunea posesorie. cu atât mai mult ele pot fi opuse în raporturile cu terţii. cu atât mai mult ar trebui să existe un astfel de mijloc juridic pentru protejarea dretului de proprietate comună. p..ro ! Arhiva online cu diplome.. Trebuie să se găsească soluţia cea mai potrivită pentru ca efectele unui astfel de mijloc de apărare a coproprietăţii să fie compatibile cu regimul ei juridic special2. Sevastian Cercel. care sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (şi au. coproprietar. Regimul juridic al acestei acţiuni va fi însă diferit de cel al acţiunii în revendicare în cazul proprietăţii exclusive. 174 2 Pagina 127 din 137 . el nu afirmă în mod necesar că este un proprietar exclusiv. Oferindu-i coproprietarului în raporturile cu terţii numai o acţiune posesorie. cit. întrucât regimul juridic al coproprietăţii nu este reglementat prin lege. înseamnă a-i recunoaşte o situaţie juridică asemănătoare cu cea a posesorului. sunt apărate. p. Dacă aceste drepturi pot fi opuse în raporturile dintre copărtaşi. Dacă celelalte drepturi reale principale.tocilar. echivalente acţiunii în revendicare din materia dreptului de proprietate. ci una care este un atribut al dreptului său de proprietate. Dogaru. coproprietatea este o modalitate a dreptului de proprietate şi are conţinutul juridic al acestuia. obligându-l în consecinţă să-i restituie bunul comun. dreptul de proprietate trebuie protejat prin mijloace juridice corespunzătoare conţinutului său juridic. cursuri si referate postate de utilizatori. în perspectiva organizării prin lege a coproprietăţii nu este exclusă reglementarea unei acţiuni reale. cit. op. 1 I. Atunci când un coproprietar solicită instanţei să-l oblige pe terţ să înceteze actele prin care îi tulbură sau îi neagă dreptul său. unde nu există o astfel de limită1. În concluzie. unde fiecare va fi ţinut să nu stânjenească drepturile concomitente la care sunt îndreptăţiţi ceilalţi. prin acţiuni reale specifice (acţiunile confesorii). însă el nu exercită o posesie (coposesie) ca stare de fapt. în conţinutul lor juridic numai o parte din atributele dreptului de proprietate). Cu toate că în prezent practica nu admite acţiunea în revendicare introdusă de un singur coproprietar. op. Sevastian Cercel. alta decât acţiunea posesorie. Dogaru. În altă ordine de idei.

civ. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE . care dau mandat scris în fiecare caz preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. (adjudecarea imobilelor). la nivel naţional sau la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. (avulsiunea terenurilor) şi art. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. 12 alin. Dacă problema revendicării imobiliare în cazul avulsiunii Pagina 128 din 137 . 6. 5 din Legea nr. calitatea procesuală activă sau pasivă aparţine titularului dreptului de proprietate. iar unităţile administrativ-teritoriale de consiliile judeţene sau locale. cursuri si referate postate de utilizatori. În procesul care are ca obiect revendicarea unui bun proprietate publică. Problema revendicării bunurilor aparţinând domeniului public se poate pune mai mult cu privire la bunurile care sunt proprietate publică prin destinaţia legii. reprezentat de autoritatea publică desemnată de lege. potrivit art. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. bunurile proprietate publică au un regim juridic deosebit.MIJLOC DE APĂRARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ Datorită importanţei şi destinaţiei lor. 3 din Constituţie şi ar refuza restituirea acestuia (de exemplu o cale de comunicaţie). iar acesta neagă dreptul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi refuză restituirea lor. Regimul juridic al revendicării dreptului de proprietate publică prezintă anumite particuilarităţi faţă de revendicarea din dreptul comun. aşa cum se întâmplă în situaţiile reglementate de dispoziţile art.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. întrucât este greu de conceput că cineva ar putea intra în stăpânirea unui bun din cele prevăzute de art. prin natura lor. Aceste persoane juridice beneficiază de aceleaşi acţiuni şi măsuri de protecţie ce sunt recunoscute oricărui proprietar. la rândul lor. anume aceea de a satisface interesele de ordin general.Vizitati www. 498 C. având posibilitatea apărării dreptului lor şi pe calea unei acţiuni în revendicare atunci când bunuri din domeniul public se găsesc la un terţ. Ea este imprescriptibilă sub aspect extinctiv şi în situaţia în care. Acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică prezintă următoarele trăsături: este imprescriptibilă extinctiv. 213/1998. proc. 135 alin. în mod excepţional este prescriptibilă. Situaţia apare mai mult teoretică pentru bunurile care. să desemneze un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-i reprezinte în instanţă. Astfel. în dreptul comun. Ei pot. fac parte din domeniul public al staului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. civ. social. Titularii dreptului de proprietate publică sunt statul şi unităţile administrativteritoriale. Aceste particularităţi îşi găsesc fundamentul şi explicaţia în caracterele juridice specifice acestui drept de proprietate: inalienabilitatea. 520 C.

În ceea ce priveşte drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate publică (dreptul real de administrare. este imprescriptibilă şi sub aspect achizitiv. există o prezumţie absolută de proprietate juris et de jure. cu titlu de sancţiune. a dreptului de proprietate publică.. poate fi revendicat oricând. ceea ce trebuie să probeze este doar că acel bun a ieşit potrivnic legii din patrimoniul său.Vizitati www. ca şi în dreptul comun. În cazul în care pârâtul contestă doar dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică. ca şi în dreptul comun. op. reclamantul din acţiunea în revendicare a unui bun proprietate publică trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate. 3 din Constituţie). p. cursuri si referate postate de utilizatori. 161-162 Pagina 129 din 137 . În această ultimă situaţie. Într-o acţiune în revendicare a unui bun proprietate publică. pot fi şi ele apărate prin acţiunea în revendicare. civ. în planul dreptului civil. totuşi. dreptul real de concesiune şi dreptul real de folosinţă). în condiţiile art. 12 alin. ci trebuie să probeze că acesta face parte din domeniul public în care a intrat în condiţiile legii. pârâtul nu se poate apăra niciodată invocând dobândirea proprietăţii imobiliare prin uzucapiune ori dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bunăcredinţă.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. ambele părţi din proces (reclamantul şi pârâtul) prezintă acte sau contracte administrative prin care le-a fost constituit dreptul real 1 Eugenia Popa. Dacă. Nu este suficient să dovedească faptul că pârâtul nu este propriearul bunului. ori însuşi dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. rar întâlnită în practică. În consecinţă. care constituie modalităţi de exercitare. 1909-1910 C. 213/1998). un bun public vândut în cadrul executării silite prin licitaţie publică. titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate are obligaţia de a anunţa şi a introduce în proces pe titularul dreptului de proprietate (art. cit. nu există obligaţia introducerii în proces a autorităţii publice care îl reprezintă. precum şi identitatea bunului revendicat cu cel aflat în posesia pârâtului. Neîndeplinirea acestei obligaţii de către titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate publică atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciile cauzate. indiferent de momentul când a fost înscris actul de adjudecare în cartea funciară. Regimul juridic al acestei revendicări este asemănător cu cel al revendicării dreptului de proprietate publică. este. Cât periveşte dovada acestor drepturi. dreptul real putând fi revocat sau retras. reclamantul trebuie să probeze actul administrativ sau contractul în baza căruia a dobândit dreptul său. 135 alin. în favoarea statului1. 4-6 din Legea nr.. În toate cazurile în care statul revendică bunuri dintre acelea care prin natura lor fac parte din domeniul public (prevăzute în art. în condiţiile legii pe proprietar. În cadrul unui astfel de proces se poatre pune în discuţie numai dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică.

civ. cursuri si referate postate de utilizatori. 584 C. iar.tocilar. o obligaţie reală de a face (propter rem). Grăniţuirea ca atare nu trebuie confundată cu acţiunea în grăniţuire. Acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde ca.. nefiind astfel în prezenţa unui fond dominant şi a unui fond aservit. L.. 584 C. s-a arătat că grăniţuirea. pe de altă parte. instanţa să determine. pe de o parte. op. cheltuielile grăniţiuirii se vor face pe jumătate”. În caz de conflict însă. cit. prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul . Dacă între aceştia nu există conflict ea este o simplă operaţiune materială realizată prin acordul părţilor.ro ! Arhiva online cu diplome. asupra bunului aflat în litigiu. este un atribut al dreptului real2. deoarece în această situaţie nu există o sarcină impusă unui fond în folosul altui fond. fiind subsumat servituţilor naturale. ce aparţin unor titulari diferiţi. op. prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte determinarea. întinderea celor două fonduri învecinate3. DEFINIŢIE Potrivit art. op. p.. este situat în materia servituţilor.Vizitati www. în contradictoriu cu pârâtul. privită exclusiv din punct de vedere al celui care o solicită. 232 1 2 Pagina 130 din 137 . 231 3 C. este. SECŢIUNEA a III-a ACŢIUNEA ÎN GRĂNIŢUIRE 1. cit. p. în raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri. cit. prin semne exterioare. 268 C. Bârsan. În literatura juridică şi în practica judecătorească. Bârsan.. Grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăţi vecine. p. nu este vorba de o servitute. „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grniţuirea proprietăţii lipite de a sa. Pop. civ. instanţa are obligaţia de a aduce această împrejurare la cunoştinţa acelei autorităţi pentru a decide în conformitate cu reglementările privind regimul juridic al respectivului drept1. Chiar dacă art.

întrucât ea nu pune în discuţie existenţa a însuşi dreptului real. col. nefiind admisibilă grăniţuirea între coproprietari cu privire la fonduri ce formează obiectul coproprietăţii3.tocilar. grăniţuirea este recunoscută şi administratorului general E. dec. De aceea.3/1996. 1330/1995. s-a susţinut că această acţiune se situează la limita dintre acţiunile petitorii şi cele posesorii. iar pe de altă parte.. ca ambele fonduri să fie limitrofe şi să aparţină unor proprietari diferiţi. acesta existând prin definiţie dar fiind contestat. 78-80. iar nu constitutiv de drepturi.. în primul rând. secţia civ. cursuri si referate postate de utilizatori. Fiind un act de administare. Drepturile reale principale. Acţiunea în grăniţuire este o acţiune petitorie. dezmembrământ al dreptului de proprietate. 78 1 2 Pagina 131 din 137 . p. CARACTERE JURIDICE ŞI EXERCITARE Acţiunea în grăniţuire este o acţiune reală. p. în Dreptul nr. ci şi atunci când ele există dar sunt contestate 2. apărarea dreptului de proprietate. 140 Curtea Supremă de Justiţie. petitorie. 3 Tribunalul Supr. Ea îşi păstrează acest caracter chiar şi atunci când dreptul de proprietate sau alt drept real nu este contestat. întrucât are drept scop delimitarea proprietăţilor limitrofe. Bucureşti. Curs de drept civil. Caracterul real al acestei acţiuni decurge din împrejurarea că ea se întemeiază pe dreptul de proprietate asupra fondului sau pe oricare alt drept real. p. de proprietarul fondului. prin ea nu se apără posesia. dec. 2000. în ultimă instanţă. Chelaru. Acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată. imobiliară. ci la reconstituirea şi marcarea adevăratului hotar. având astfel un caracter declarativ. imprescriptibilă şi declarativă de drepturi1. Este evident necesar. În literatura juridică. 8/1990. Ed. titularii drepturilor reale de folosinţă asupra terenurilor proprietate publică).ro ! Arhiva online cu diplome. în general. acţiunea în grăniţuire are ea însăşi un caracter imobiliar şi este imprescriptibilă. în Dreptul nr. chiar şi de nudul proprietar. Prin exercitarea acestei acţiuni nu se tinde la crearea unui nou hotar între cele două fonduri. ca în cazul strămutării de hotare. realizând astfel. superficiar. acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată nu numai atunci când nu există semne exterioare de hotar. All Beck. dar şi de orice persoană care are un drept real asupra acestuia (uzufructuar..Vizitati www. 2. nr. nr 2522/1989. pe de o parte. Apărând drepturi reale imobiliare. civ.

fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în acţiunea în grăniţuire2. 1 2 M. pentru că dreptul lor este un drept personal. Bârsan. deoarece se admite că acţiunea în grăniţuire are caracterul unui judicium duplex. O nouă acţiune poate fi introdusă numai dacă limitele au dispărut.ro ! Arhiva online cu diplome. cit. Sarcina probei revine ambelor părţi. arendaşul şi. fără a fi necesar să se dovedească şi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la porţiunile de teren asupra cărora urmeză să se stabilească hotărnicia. detentorii precari. B. op. 1998. cum este tutorele. Trasarea liniei care delimitează cele două proprietăţi are însă autoritate de lucru judecat între părţi. în care fiecare dintre ele are atât rolul de reclamant. Elementele dreptului civil. Acţiunea în grăniţuire este introdusă. ulterior. 233 Pagina 132 din 137 . dar nu au acest drept chiriaşul. Dacă grăniţuirea s-a făcut prin convenţia părţilor. de regulă. EFECTELE ACŢIUNII ÎN GRĂNIŢUIRE Acţiunea în grăniţuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor. 3. Ed. care urmează să fie marcat prin semne exterioare. p. Cantacuzino. dar ea poate fi îndreptată şi împotriva titularului unui dezmembrământ al dreptului de proprietate şi chiar împotriva chiriaşului sau arendaşului. dar cu introducerea în cauză a proprietarului.tocilar. Obiectul acţiunii în grăniţuire constituindu-l numai delimitarea fondurilor învecinate. 154 C. de bunuri. a expertizei şi/sau cercetării la faţa locului. All Educaţional. nu şi cu privire la însuşi dreptul real. În operaţiunea de grăniţuire se va proceda mai întâi la identificarea hotarului real dintre cele două proprietăţi. în general. Timişoara..Vizitati www. aşa încât oricare dintre ele poate introduce. poate fi contestată doar printr-o acţiune în anulare. împotriva proprietarului fondului limitrof. după care va fi trasată linia de hotar şi vor fi aşezate semnele vizibile ale acestuia. probele care se vor administra trebuie să conducă numai la dovedirea traseului hotarului real. de regulă pe baza titlurilor părţilor. cursuri si referate postate de utilizatori. p. o acţiune în revendicare privind suprafaţa determinată de teren. cât şi de pârât1.

ENUMERARE Pe lângă acţiunea în revendicare.ro ! Arhiva online cu diplome. Pare paradoxal. cursuri si referate postate de utilizatori. el va fi obligat să suporte toate cheltuielile. dreptul civil român admite existenţa altor acţiuni reale de care poate dispune fie titularul dreptului de proprietate. uz. SECŢIUNEA a IV-a ALTE ACŢIUNI REALE 1. Aşadar. dezmembrământ al proprietăţii – uzufruct. cum este acţiunea negatorie. proprietarul nu are interes să intenteze o acţiune în revendicare cu toate dificultăţile pe Pagina 133 din 137 . Nici unul dinte proprietarii terenurilor limitrofe nu poate să ridice un gard despărţitor a cărui valoare să fie împovărătoare pentru celălalt vecin. ci doar susţine că el este titularul altui drept real asupra bunului. cheltuielile ocazionate de grăniţuire urmează să fie suportate deopotrivă de ambele părţi. servitute. fie titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate. superficie – asupra bunului său şi să-l oblige la încetarea exerciţiului nelegitm al unuia dintre aceste drepturi. în cazul acţiunii negatorii.. Potrivit art. ACŢIUNEA NEGATORIE Acţiunea negatorie reprezintă a cea acţiune reală prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun cere instanţei de judecată să stabilească prin hotărârea sa că pârâtul din acţiune nu este titularul unui drept real. Dacă pârâtul în mod culpabil a schimbat hotarul dintre proprietăţi. dar pârâtul nu neagă dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului respectiv. 584 C. La rândul său. 2. civ. Este vorba de cheltuielile necesare pentru amenajarea hotarului despărţitor. cum este acţiunea confesorie. indubitabil cea mai importantă acţiune în justiţie prin care este apărat dreptul de proprietate. conflictul apare între titularul dreptului de proprietate asupra unui bun şi cel care pretinde că este îndreptăţit să exercite prerogativele ce ţin de un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun. inclusiv cele de judecată.Vizitati www. dacă acesta nu a consimţit la o asemenea cheltuială.tocilar. abitaţie.

De aceea. căci acest drept nu-i este negat de către adversarul său. potrivit art. În sistemul nostru juridic actual. căci. dreptul de uzufruct se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. civ. spre deosebire de acţiunea în revendicare. prin uzucapiune. dar prescriptibilă achizitiv.. acţiunea este imprescriptibilă extinctiv. se vorbeşete astăzi de o dimensiune constituţională şi Pagina 134 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. Acţiunea confesorie. proprietarul neagă dreptul pretins de pârât. ea poate fi intentată şi împotriva proprietarului bunului. cursuri si referate postate de utilizatori. ţinând seama de faptul că este vorba de principalul drept real al omului. ACŢIUNEA CONFESORIE Acţiunea confesorie are ca obiect recunoaşterea de către pârât a existenţei unui drept real.tocilar. cât şi despre dreptul de servitute care. este prescriptibilă în termenul general de prescripţie pentru drepturile reale.Vizitati www. civ. *** CONCLUZII *** Dreptul de proprietate este mai mult decât o simplă noţiune juridică. dar nu de proprietate. căci pârâtul poate invoca dobândirea dreptului său. în temeiul art. Dat fiind obiectul ei. 565C. de 30 de ani. iar principiul apărării proprietăţii este unul din cele mai importante ale dreptului civil. asupra unui bun proprietatea altei persoane şi obligarea pârâtului la respectarea acestui drept. dreptul de proprietate ocupă o poziţie privilegiată. dacă aceasta este compatibilă cu dreptul în discuţie. Acelaşi lucru se poate spune şi despre dreptul de uz şi de abitaţie cărora li se aplică dispoziţiile din materia uzufructului (art. 557 C..). pe calea acţiunii negatorii. ceea ce înseamnă că în acelaşi termen se stinge şi acţiunea prin care el este apărat. care aceasta le presupune. exprimând orientarea generală a legislaţiei. dezmembrământ al dreptului de proprietate. El reprezintă una din problemele fundamentale ale existenţei individuale şi ale societăţii umane. 3. Mai mult. ci a unuia din dezmembrămintele sale. Dimpotrivă. civ. Acţiunea confesorie este asemănătoare acţiunii în revendicare prin aceea că ea tinde la recunoaşterea unui drept subiectiv. 639 C. dezmembrământ al proprietăţii.

procesul civil. obişnuit. în limitele sale materiale şi juridice. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Întrucât principiul proprietăţii este un principiu fundamental al dreptului civil. în materia accesiunii imobiliare artificiale. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau Pagina 135 din 137 .tocilar. Însă. Protejând buna-credinţă a constructorului. civ. ocrotirea dreptului de proprietate constituie o permanentă preocupare pentru legiuitor. 494 alin. dreptul de proprietate trebuie exercitat: potrivit scopului lui economic şi social. cu respectarea legii şi moralei (art. civ. Ca regulă generală. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. de vreme ce este un drept fundamental al cetăţenilor ţării (Constituţia îl reglementează în Titlul II intitulat „Drepturile. îşi poate dovedi exactitatea adagiul qui suo iure utitur nemini laedit. Astfel. respectând principiile impuse unei exercitări normale a dreptului de proprietate. aşa încât se poate afirma că mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor subiective civile îl reprezintă. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. considerându-se. pentru a se bucura de protecţie juridică. Se poate spune că. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi este reglementat în acte internaţionale.). art. ori pe calea unei acţiuni în răspundere civilă.ro ! Arhiva online cu diplome. se aduce atingere dreptului de proprietate supra terenului. şi în general orice drept subiectiv civil. mai ales în art. 54 din Constituţie. Există însă şi situaţii în care. prin art. Numai dacă dreptul de proprietate. în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. 3 partea finală C. cu valoare de principiu. legea permite totuşi unei persoane de bună-credinţă să „încalce” dreptul proprietarului. formulată de cel care a suferit un prejudiciu în urma exercitării anormale a dreptului de proprietate. 970 C. încălcarea unui drept subiectiv civil dă posibilitatea titularului să-l cheme în judecată civilă pe cel răspunzător de ştirbirea dreptului său. În caz contrar titularul dreptului săvârşeşte un abuz de drept ce poate fi reprimat prin refuzul ocrotirii dreptului de proprietate. acţiunea civilă. europeană a dreptului de proprietate. că orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul acestui drept trebuie să asigure un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. în sistemul nostru de drept. deşi titularul dreptului de proprietate îşi exercită dreptul cu bună-credinţă. este exercitat cu respectarea acestor principii.

în ipoteza uzucapiunii dreptul de proprietate este practic „demolat”. însă este sigur că îl afecteză pe acesta. civ. Esenţial pentru uzucapiune este factorul timp. nu neapărat o sancţiune pentru proprietar. pe care nimeni nu mai poate astăzi să-l pună sub semnul întrebării. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. dreptul său de proprietate asupra acestuia. 1909 C.. dacă sunt întrunite condiţiile art. Există în această situaţie un conflict între cele două principii care trebuie tranşat în favoarea unuia (tertium non datur). dar este cert că proprietarul suferă o pagubă. ci exercitându-şi propriul său drept. ci pur şi simplu „desfiinţat” de posesia de bună-credinţă. principiul apărării proprietăţii. rezultă fără dubiu dintr-o generalizare a diverselor reglementări particulare în care buna-credinţă este expres prevăzută şi protejată. opunându-i proprietarului un drept mai puternic decât acesta are. căci uzurpatorul păstrează pentru totdeauna imobilul. Deşi terenul rămâne proprietarului. trebuie conciliate două principii fundamentale ale dreptului: pe de o parte. culegerea fructelor este un beneficiu acordat bunei-credinţe. În concluzie. un efect al posesiei de bună-credinţă. este un efect al posesiei de bună-credinţă (constructorul este fără îndoială un posesor). iar pe de altă parte. De asemenea.ro ! Arhiva online cu diplome. în cazul accesiunii imobiliare artificiale. fiindu-i astfel încălcat dreptul său. Aşa se întâmplă în cazul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. De fapt. în toate aceste situaţii. contrar voinţei sale şi în afara oricărei cauze de utilitate publică. al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. care se explică prin neglijenţa sa de a fi făcut ca bunul să fi ajuns la posesor.tocilar. posesorul câştigă proprietatea fructelor când posedă cu bună-credinţă. soluţia care înclină spre subiectul de drept de bună-credinţă are în vedere o altă regulă fundamentală a dreptului: nevoia de stabilitate şi securitate a raporturilor juridice. a fost violat în suportul lui material şi rămâne astfel prin păstrarea unor lucrări pe care nu le-a dorit şi nu le doreşte. În această situaţie. Proprietarul poate fi pus în situaţia de a-i fi nu doar încălcat dreptul. În acest caz. civ. proprietatea este „roasă” de timp în folosul posesorului. cursuri si referate postate de utilizatori. principiul ocrotirii bunei-credinţe. 485 C.Vizitati www. este încălcat numai un atribut al dreptului de proprietate. fără a fi reglementat anume. care. Pagina 136 din 137 . potrivit dispoziţiilor art. ridicarea construcţiei. Tot astfel. De asemenea. când posesorul devine proprietar. tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. lucrării sau plantaţiei executate pe terenul său.

cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar.Vizitati www. Pagina 137 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->