Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modalitati de dobandire si forme de aparare a dreptului de proprietate

CAPITOLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE – NOŢIUNI INTRODUCTIVE – SECŢIUNEA I PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. PROPRIETATEA ŞI DREPTUL DE PROPRIETATE 1.1. NOŢIUNE

Apărută odată cu însăşi apariţia omului pe pământ, proprietatea a stat şi stă la baza dezvoltării societăţii omeneşti. Nu poate exista viaţă socială fără producerea celor necesare traiului, iar orice producţie are ca premisă esenţială şi indispensabilă însuşirea de către producător a bunurilor necesare acestei producţii1. Deci, ca relaţie economică, proprietatea a apărut odată cu societatea şi, în atare situaţie, existenţa celor două entităţi este interdependentă, neputându-se concepe societate fără proprietate şi nici proprietate fără societate. În primul rând, proprietatea poate fi definită ca o instituţie a economiei, ca o categorie economică, întrucât este o condiţie indispensabilă a producţiei de bunuri. Privită din acest punct de vedere, proprietatea apare ca „o relaţie istoriceşte determinată, care ia naştere în legătură cu însuşirea şi stăpânirea de către oameni a bunurilor materiale, în primul rând a mijloacelor de producţie” 2. Prin prisma conceptului economic, proprietatea apare ca fiind condiţia fundamentală, sine qua non de existenţă a oricărei societăţi. Aşadar, înainte de a fi un drept, proprietatea este o realitate economică şi socială. Asumarea calităţii de stăpân al unui lucru, dispunerea de acesta după bunul plac pentru
1 2

C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 26 Dicţionar de Economie Politică, Ed. Politică, Bucureşti, 1974, p. 649-650.
Pagina 1 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

satisfacerea nevoilor proprii, afirmarea acestor prerogative faţă de terţi, cărora li s-a pretins să le recunoască şi să le respecte, s-au născut înaintea dreptului. Aproprierea unui bun de către o persoană, puterile pe care aceasta le exercită asupra bunului, raporturile ce se pot stabili între persoane cu privire la bunuri, în scopul satisfacerii nevoilor proprii, dar şi cele specifice comunităţii din care face parte, nu sunt invenţii ale legiuitorului. Acesta nu a făcut decât să sistematizeze, să organizeze raporturile de proprietate născute anterior, în acord cu ceea ce s-a considerat a fi interesul dominant al societăţii situate pe o anumită treaptă a evoluţiei sale. Proprietatea, ca relaţie economică şi socială, a constituit astfel premisa naşterii dreptului de proprietate. Ea a devenit un astfel de drept de îndată ce a intrat în atenţia autorităţii statale şi a făcut obiectul reglementărilor edictate de acesta. Anterior acestei reglementări, proprietatea era mai puternică, în sensul că exercitarea sa de către stăpânul bunului nu cunoştea alte limitări decât cele consimţite prin respectarea tradiţiilor comunităţii căreia acesta îi aparţinea. Astfel, în orânduirea comunei primitive, omul şi-a însuşit primele bunuri de câte ori a avut nevoie, aşa cum le-a găsit în natură. Însuşirea exercitată de unul a fost încet recunoscută de alţii. Dacă unul a produs ceva ce reprezenta mai mult decât îi era necesar şi a constatat că altcineva a produs alte bunuri care îl interesau, s-a ajuns la schimb, apoi la piaţă, apoi la organizarea socială care a însemnat o anumită specializare a activităţii umane prin diviziunea muncii. Membrii comunităţilor umane în curs de formare s-au recunoscut între ei sau, la scara comunităţii, între ele, ca proprietari de bunuri. Sau, altfel spus, puterea exercitată de cineva asupra bunului său a trebuit recunoscută de ceilalţi. Proprietatea s-a transformat în relaţie socială de însuşire, iar când această relaţie socială a fost cuprinsă în norme juridice - de la cutumă până la norma edictată de entitatea care a ajuns s-o ordoneze, s-o reglementeze, anume statul - ea a devenit raport juridic, adică drept de proprietate. Desigur, acest proces s-a petrecut lent şi diferit de la o comunitate la alta. Esenţa lui, însă, rămâne aceeaşi: transformarea relaţiei sociale de proprietate într-un raport juridic cu toate consecinţele ce decurg de aici. Reglementarea proprietăţii şi transformarea sa în drept de proprietate a adus cu sine şi o serie de limitări, statul arogându-şi poziţia de exponent al interesului general al societăţii şi edictând reguli precise pentru exercitarea sa. În acelaşi timp, proprietatea a fost întărită prin garantarea dreptului de proprietate şi posibilitatea apărării sale faţă de eventualele încălcări ale acestuia de către terţi.

Pagina 2 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Proprietatea nu putea rămâne în afara sferei de reglementare a dreptului, pentru că ea reprezintă premisa oricărei activităţi economice, adică premisa funcţionării motorului oricărei societăţi, iar finalitatea dreptului este tocmai aceea de a organiza şi asigura funcţionarea societăţii. Deşi existenţa a priori a proprietăţii ca entitate economică faţă de forma juridică, adică faţă de dreptul de proprietate, nu este contestată, totuşi cele două nu pot fi despărţite, putându-se afirma că prin apariţia dreptului de proprietate s-a dat o haină juridică relaţiei economice de proprietate, în sensul că însuşirea, aproprierea bunurilor materiale a devenit un drept de însuşire, de apropriere, sancţionat şi întărit prin puterea de constrângere a statului1. Autorii Gh. Fekete şi Ioan Zinveliu surprind relaţia dintre proprietate ca noţiune economică şi proprietatea în sens juridic, care este sinonimă cu dreptul de proprietate. Astfel, în concepţia autorilor, „proprietate este forma fundamentală a relaţiilor de producţie. Întrucât producţia a trebuit să existe şi va trebui să existe întotdeauna, indiferent de faptul că societatea este scindată în clase antagoniste sau formată din clase aliate şi prietene, proprietatea trebuie considerată o categorie veşnică. Proprietatea trebuie să existe în orice orânduire socială. Dreptul de proprietate presupune existenţa statului şi a dreptului pe care acesta îl creează, deoarece dreptul de proprietate nu este altceva decât o relaţie de proprietate reglementată prin norme de conduită stabilite şi sancţionate de puterea de stat”1. Din punct de vedere juridic, termenul de proprietate are mai multe înţelesuri şi anume: În sens larg, proprietatea desemnează atât dreptul de proprietate (mobiliară sau imobiliară), cât şi alte drepturi reale2; Uneori, legislaţiile moderne întrebuinţează cuvântul proprietate în acest sens, căci se vorbeşte despre proprietatea mobiliară şi imobiliară, de proprietatea unui uzufruct, de proprietatea unei creanţe sau de proprietatea numelui, de proprietatea inventatorului asupra invenţiei sale, de proprietatea artistului asupra operei sale, de proprietatea literară, industrială sau comercială., adică de proprietatea incorporală. În parte, aceste formule nu acoperă natura şi caracterele dreptului de proprietate. Cu privire la această întrebuinţare a noţiunii de proprietate, C Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu şi Al Băicoianu afirmau „[…] noţiunea şi numele de proprietate au fost extinse şi la bunuri necorporale. Astfel, se vorbeşte de proprietatea unei creanţe , de peoprietatea intelectuală şi chiar de proprietatea numelui. Cu alte cuvinte, se vorbeşte de proprietatea unui drept. Dacă luăm aici cuvântul „proprietate” în
C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 521 GH. Fekete, Ioan Zinveliu, Drept civil. Drepturile reale, EDP, Bucureşti, 1969, p. 12 2 G N Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Imprimeria Văcăreşti, Bucureşti, 1947, p. 237
1 1

Pagina 3 din 137

12. care reprezintă ansamblul normelor juridice privitoare la proprietate. dar numai acele relaţii de apropriere care sunt reglementate prin lege capătă caracterul de raport juridic de proprietate. 614. fiind un drept real. ne lovim de o adevărată curiozitate gramaticală. Bucureşti. prin proprietate se înţelege totalitatea relaţiilor dintre oameni privind însuşirea bunurilor. repartiţie. propriu. Cod civil şi „reprezintă întrebuinţarea sa vulgară”5. Într-o altă opinie6. dreptul de proprietate […] este […] dreptul fundamental care comandă şi determină conţinutul şi înfăţişarea tuturor celorlalte drepturi reale şi ale raporturilor de obligaţii”1. facultatea de a uza şi a dispune de un drept în mod exclusiv. 6 Gh Fekete. Capitant. EDP. Din punct de vedere economic. „după cum economic producţia este procesul fundamental şi iniţial. iar „proprietar” înseamnă titular al dreptului”3.ro ! Arhiva online cu diplome. termenul desemnează bunul asupra căruia poartă dreptul de proprietate. proprietatea. care constituie o categorie a drepturilor patrimoniale. dreptul de proprietate ocupă un loc primordial. orice raport de însuşire a unor bunuri constituie un raport de proprietate. Drept civil. Prin urmare. Ed Rosetti. 480. în sens obiectiv dreptul de proprietate este o instituţie juridică. după cum spunea H. 4 Pagina 4 din 137 . Drepturile reale. dreptul de proprietate în sens subiectiv. Aşadar. care determină conţinutul şi înfăţişarea celorlalte procese economice (circulaţie. 620. proprietatea unui drept ar însemna un drept asupra unui drept. Curs practic. fiind ea însăşi un drept asupra unui lucru. aici cuvântul „proprietate” este întors de la înţelesul său exact şi înseamnă. 80. sensul său exact. Filipescu. Drept civil. 5 Ovidiu Ungureanu. dreptul de proprietate este utilizat în două sensuri: dreptul de proprietate în sens obiectiv. într-adevăr. întrucât de însăşi existenţa acestuia depinde existenţa tuturor celorlalte drepturi patrimoniale. p. 44. pur şi simplu. cursuri si referate postate de utilizatori. P. Bucureşti. 2001. În acest sens este întrebuinţat şi de legiuitor în Codul civil. relaţii reglementate de norme sociale specifice diferitelor epoci istorice.tocilar. În alcătuirea patrimoniului. extensiunea aceasta trebuie privită numai ca o simplă metaforă. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale . 589. În concluzie. Drepturile reale. Altfel spus. tot astfel. În acest sens este folosit de dispoziţiile art. 528. Termenul de proprietate are şi un sens restrâns. În realitate. de proprietate corporală. În sens de obiect al dreptului de proprietate. p. Ed Actami. adică cea care priveşte bunurile corporale4.Vizitati www. I. consum). Al Filipescu. art. ca noţiune economică. Ioan Zinveliu. p. Bucureşti. 2000. 1969.

Vizitati www. el este „prototipul” drepturilor reale. 3 C Hamangiu. mobil sau imobil. vol II. op. p. Al Băicoianu. Ed.2. dar „nu toate criticile ce i s-au adus sunt la fel de justificate” 3. cursuri si referate postate de utilizatori. o completă libertate de acţiune fiind recunoscută proprietarului asupra lucrului care face parte din dreptul său de proprietate. însă în limitale determinate de lege. Cartea Românească. 122. mai mult chiar. 480 Cod civil a fost criticată din mai multe puncte de vedere. afară de excepţiile fixate prin lege sau convenţie2. Într-o altă opinie1. 482 precizează că „proprietatea unui lucru. Curs practic.. 1 2 Pagina 5 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte ca accesoriu. Curs de drept civil român. Jean Carbonnier citat de Ovidiu Ungureanu în Drepturile reale. acesta reprezintă un concept deosebit de complex. p. s-a considerat că dreptul de proprietate este „cel mai întins dintre toate drepturile reale şi cel mai complet dintre toate drepturile subiective”. În literatura de specialitate.tocilar. …???. dreptul de proprietate a fost caracterizat ca „un drept în virtutea căruia o persoană poate să facă dintr-un lucru tot ce doreşte. El este un drept de tip real. aflat întro permanentă evoluţie. 1. prin drept real înţelegând puterea juridică exercitată direct asupra unui lucru şi care permite de a reţine în tot sau în parte din utilităţile sale economice. cu multiple semnificaţii de ordin istoric. majoritatea autorilor consideră aceste critici neîntemeiate. p. 51 George Plastara. cu lucrul într-un mod natural sau artificial. dreptul de proprietate ca fiind „dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut.” Completând aceste prevederi. deoarece conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor pe care legea i le recunoaşte2. în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. 1. I Rosetti Bălănescu. Legiuitorul român defineşte. Ed. sociologic şi juridic. Bucureşti. se recunoaşte faptul că. în art. Este dificil de dat o definiţie completă unui fenomen atât de complex ca dreptul de proprietate. care absoarbe toate utilităţile lucrului sau bunului şi nu are ca limită decât lucrul însuşi3. cit. Această definiţie cuprinsă în art. 480 Cod civil. DEFINIŢIA LEGALĂ ŞI DEFINIŢII DOCTRINARE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În toate lucrările din literatura juridică consacrate materiei drepturilor reale. art. Dreptul de proprietate este cel mai important şi mai amplu drept real.

31. p. Stătescu. deoarece dreptul de dispoziţie le implică şi pe celelalte două drepturi. p. 255. prin referire la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate. Aşadar. Astfel. 5 C Hamangiu. cit. s-a arătat că.. 2002. 4 Pagina 6 din 137 . 34. Într-o altă opinie. Dintr-un alt punct de vedere. evocând existenţa în mâinile titularului dreptului de proprietate. C. nu surprinde esenţa lui. sub aspectul exigenţelor sale logice. Al Băicoianu. Lumina Lex. definirea dreptului de proprietate nu este posibilă fără evidenţierea atributelor ce îi alcătuiesc conţinutul. op. 2002. p. Drepturile reale principale. Bucureşti. I Rosetti Bălănescu. 2 Dumitru Lupulescu. 20. 480 Cod civil numai prin unele din atributele sale . punând un accent mai mare pe celelalte două. au considerat unii autori4. L. în definiţia pe care Codul civil o dă dreptului de proprietate este cuprins numai unul din atributele sale şi anume dreptul de dispoziţie. p. op. definiţia dată drptului de proprietate cuprinsă în Codul civil este criticată pentru faptul că ar fi incompletă. 482 Cod civil. Drept civil. Ed. întrucât nu precizează în mod expres toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate.fiind ilustrat de textul art. op. respectiv caracterul său absolut şi exclusiv1. Ed. Această opinie a fost criticată2. definirea dreptului de proprietate se poate rezuma la un singur termen care să includă toate atributele lui: „dreptul de proprietate este dreptul de a dispune de lucrul care face obiectul său”..tocilar. i s-a imputat legiuitorului că în loc să definească dreptul de proprietate prin natura lui. unii autori apreciază că dreptul de proprietate este definit în art.un alt atribut . de folosinţă şi de posesie. Drept civil. Majoritatea autorilor5 au considerat această critică neîntemeiată. De asemenea definiţia legiuitorului ignoră unul din caracterele esenţiale ale dreptului de proprietate şi anume perpetuitatea. Lumina Lex. p. 20. Drepturile reale principale. în literatura de specialitate.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. respectiv conţinutul social-economic. Bârsan. O astfel de abordare a dreptului de proprietate. Ed. Bucureşti. 1. Astfel. C.ro ! Arhiva online cu diplome. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. deşi nu conţine expres decât acel atribut care este esenţial pentru existanţa sa dreptul de dispoziţie. Dimpotrivă. deoarece prin expresia „de a se bucura de bun” sunt desemnate dreptul de folosinţă şi de posesie. În legătură cu aceasta. deoarece nu este nici o greşeală în a defini dreptul de proprietate prin atributele ce-i alcătuiesc conţinutul.fructus . Pop. îl defineşte mai mult prin atributele ce alcătuiesc conţinutul său juridic.. cit.usus şi abusus . cit. definiţia oferită de Codul civil cuprinde elementele esenţiale. Lumina Lex. a tuturor prerogativelor imaginabile pe care o persoană le poate avea cu privire la un bun. 1996. D Lupulescu. Bucureşti. 1 G N Luţescu.

ci şi asupra împrejurării că titularul poate exercita oricare dintre prerogativele conferite. Dreptul de proprietate. după ce se spune că dreptul de proprietate este un drept absolut. în sensul că. atribute pe care proprietarul le exercită în putere proprie şi în interes propriu. la golirea de conţinut a prerogativelor dreptului de proprietate. 1 Pagina 7 din 137 . fără a fi nevoit să ceară concursul nici unei alte persoane. cerinţă care este specifică nu numai dreptului de proprietate. după ce se prevede că drepturile civile sunt ocrotite de lege. 31/1954. Ed.ro ! Arhiva online cu diplome. titularul dreptului de proprietate este singurul căruia îi aparţin în mod exclusiv şi complet toate atributele ce alcătuiesc conţinutul dreptului său de proprietate. 3 din acelaşi act normativ. are un caracter absolut. posibilitatea limitărilor aduse prin lege fiind ea însăşi limitată de împrejurarea că dreptul de proprietate este şi o categorie constituţională. se face precizarea că se exercită „în limitele determinate de lege”. Nu se va ajunge însă. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . rezultă că el nu conferă dreptului de proprietate alte virtuţi decât cele pe care le are dreptul de proprietate prin natura sa. se face precizarea că ele pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic şi social. însă numai în limitele stabilite de lege. punând în valoare valenţele acestui drept şi prerogativele sale1. iar în art. materiale şi culturale.din cuprinsul definiţiei în care este folosit termenul „absolut”. cursuri si referate postate de utilizatori. p. adică este opozabil tuturor.tocilar. nu numai să limiteze exercitarea unora dintre prerogativele dreptului de proprietate. dar şi să le impună un anumit conţinut. precum şi în plenitudinea libertăţii de exercitare a acestui drept. Doar titularul dreptului de proprietate este în plenitudinea tuturor atributelor ce-i alcătuiesc conţinutul juridic. astfel. în acord cu interesul obştesc. All Beck. Nu trebuie văzută nici o contradicţie între caracterul absolut al dreptului de proprietate şi cerinţa ca el să fie exercitat în limitele stabilite de lege. erga omnes3. Cu alte cuvinte. Prin referire la caracterul absolut al dreptului de proprietate se atrage atenţia nu numai asupra opozabilităţii erga omnes a acestuia. totuşi . 1 din Decretul nr. Ioan Adam. Legea va putea. fiind un drept real.Vizitati www. 2000. Chiar dezmembrămintele dreptului de proprietate. toate puterile asupra lucrului aparţinându-i. aşa cum se prevede în mod expres în art. reprezintă mijloace juridice extrem de eficiente de exercitare a însuşi dreptului de proprietate. Ele dau expresie juridică modului în care titularul dreptului de proprietate a înţeles să şi-l exercite. 19. prin specificul lor. în acest fel. ci tuturor drepturilor civile. Bucureşti. potrivit legii şi regulilor de convieţuire socială. potrivit căruia drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale. Deşi formularea nu este cea mai fericită. Definiţia legală a mai fost criticată pentru faptul că ar cuprinde o contradicţie în proprii termeni pe care îi cuprinde.

a folosi şi a dispune de un bun în mod exclusiv şi perpetuu. All Beck. II. Ed. atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor. Bucureşti. Drept civil. Costin. Lumina Lex. 1 M. dreptul de proprietate este „acel drept real care conferă titularului atributele de posesie. 29. ci trebuie precizată poziţia specifică a celui căruia el aparţine. cit. aşa cum afirmă un cunoscut autor 2. Ed. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. cursuri si referate postate de utilizatori. în putere proprie şi în interes propriu. 2000. 2001. 2 D Lupulescu. definiţia dată de art. să folosească şi să dispună de lucrul respectiv. Actami. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei în vigoare”2. vol. în putere proprie şi în interesul său propriu. Bucureşti. drept care permite titularului său să posede. p. p. 78. reprezentând „tiparul” pentru toate definiţiile doctrinare care au încercat să-i aducă îmbunătăţiri.Vizitati www.tocilar. Potrivit unui alt autor3. 480 din Codul civil cuprinde elementele esenţiale. entităţilor juridice colective sau statului ori organelor sale (centrale sau locale) să posede.” Într-o altă opinie3. Bucureşti. 2001. p. Drepturile reale principale. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Se poate concluziona faptul că.. Mircea C Costin. cu respectarea normelor juridice în vigoare. dreptul de proprietate poate fi definit ca fiind „acel drept subiectiv care dă expresia aproprierii unui lucru. dreptul de proprietate este definit ca fiind „acel drept subiectiv ce dă expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială şi care permite individului. dreptul de proprietate este „acel C Bârsan. sau a celui care exercită aceste atribute. la care adaugă precizarea poziţiei celui căruia îi aparţin sau celui care le exercită căci. p 80. ca efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente”1. 2 3 Pagina 8 din 137 . Liviu Pop. N. 3 I. 1998. O altă definiţie dată dreptului de proprietate este aceea conform căreia „dreptul de proprietate este un drept real subiectiv ce conferă titularului său dreptul de a poseda. 42. fie indirect şi mijlocit.” În opinia sa.” În Dicţionarul de drept civil. „simpla enunţare a atributelor prin care se exteriorizează dreptul de proprietate nu este suficientă pentru definirea acestui drept. Aproape toate definiţiile din literatura juridică de specialitate care încearcă să corecteze definiţia legală surprind dreptul de proprietate prin punerea în evidenţă a atributelor pe care acesta le conferă titularului său. justificate sau mai puţin justificate. folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun. p. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente. să folosească şi să dispună de acel lucru. în putere proprie. dincolo de criticile care i-au fost aduse. 22.ro ! Arhiva online cu diplome. P. Ed Lumina Lex. op. Filipescu. Dicţionar de drept civil. Ed. fie direct şi nemijlocit prin putere proprie şi în interes propriu.

se poate spune că în definirea dreptului de proprietate trebuie să se pornească de la următoarele elemente: sub aspect economic. de a-l folosi şi de a dispune de el.Vizitati www.” În fine. Drept civil. cursuri si referate postate de utilizatori. să pretindă şi să dispună de întreaga lor utilitate. alcătuită după tradiţia dreptului roman. 68. dreptul de proprietate nu ar prezenta vreo autoritate şi nici interes decât în măsura în care exerciţiul lui este garantat şi protejat. cuprinde în conţinutul său atributele posesiei. În concluzie. 41 şi art. 2. să-şi aproprie bunuri. oricât de absolut e reglementat prin lege. în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. Dar. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. aflându-se însă în interdependenţă cu proprietatea publică. la reglementarea proprietăţii. Drepturile reale. dreptul de proprietate este un drept de apropriere a unor bunuri. Proprietatea este un drept absolut. Bucureşti. Mircea. în mod exclusiv şi perpetuu” 4. corporale sau incorporale. drept real care conferă titularului dreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii ori destinaţiei sale. Constituţia României din 1991 conţine dispoziţii privitoare la proprietate în art. Astfel. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”. În acest spirit a fost consacrat principiul că dreptul de proprietate privată cu regimul său juridic este ocrotit de stat. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI În concepţia clasică. exclusiv şi perpetuu. în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale.ro ! Arhiva online cu diplome. la 4 T. În sistemul nostru de drept. 135. în Titlul II intitulat „Drepturile. Argument. în formele şi în limitele prevăzute de lege. proprietatea apare ca prototipul dreptului real absolut. de la caracterul individualist spre ideea de funcţie socială. evoluţia acestei instituţii în elementele sale intrinseci. în mod exclusiv şi perpetuu.tocilar. atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar prin puterea şi în interesul său propriu. Constituţia din decembrie 1991 a avut în vedere. p. 2000. folosinţei şi dispoziţiei. proprietatea a fost definită ca fiind „dreptul subiectiv în temeiul căruia titularul poate. REGLEMENTAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 2. Ed.1. Pagina 9 din 137 . exprimă o relaţie socială de apropriere.

dispune la alin.ro ! Arhiva online cu diplome. pe bază de reciprocitate. Că este aşa. în cadrul discuţiilor privind revizuirea Constituţiei. 41 din Constituţie include. precum şi prin moştenire legală. ce tinde să se integreze în structurile europene. potrivit legii. înlăturându-se interdicţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România. în condiţiile prevăzute prin lege organică. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. consacrat protecţiei proprietăţii private. 2). în condiţiile tratatului de aderare. ce Pagina 10 din 137 . 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. dispunând: „Proprietatea privată este ocrotită şi garantată în mod egal de lege. Întrucât. care reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale. ca urmare a revizuirii Constituţiei prin Referendumul din 18-19 octombrie 2003. La alineatul 3 sunt prevăzute dispoziţii de principiu privitoare la exproprierea pentru utilitate publică. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. în prezent conţinutul art. 41 din Constituţie. Concretizarea prevederilor constituţionale în sensul garantării dreptului de proprietate privată împotriva unor eventuale măsuri abuzive ce i-ar aduce atingere. 41.tocilar. se aduce o altă modificare importantă cu privire la instituţia proprietăţii.” Acelaşi text prevede principiul constituţional potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. Astfel. o atestă chiar reglementările de la art. 41 alin 2 din Constituţie se prevede: „Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. Legiuitorul constituant din 1991 nu a mai folosit expresia de „garantare a proprietăţii private” utilizată de Constituţia din 1923. Astfel. o constituie Legea nr. cursuri si referate postate de utilizatori. precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. pe lângă termenul de „ocrotire”. Capitolul II. în care se precizează expres că dreptul de proprietate. (1): „Dreptul de proprietate. art. în contextul ansamblului legislativ şi instituţional al ţării noastre. în art. indiferent de titular”. şi pe acela de „garantare” a proprietăţii private. alin.Vizitati www. s-a susţinut că nu există un text constituţional care să consfinţească garantarea dreptului de proprietate privată. că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular şi că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică. precum şi creanţele asupra statului sunt „garantate”. prin acordarea acestui drept cetăţenilor Uniunii Europene. termen care este insuficient şi nerevelator pentru a satisface exigenţele democratice ale concepţiei asupra dreptului de proprietate. 2 al art. În cuprinsul aceluiaşi alineat. ci doar ocrotirea proprietăţii private. indiferent de titular (alin. 41 din Constituţie este diferit. S-a susţinut că aceasta nu înseamnă că termenul de „ocrotire” nu echivalează cu o garantare efectivă a acestui drept indiferent de titular.

întrucât proprietatea privată are meritul nepreţuit de a răspunde celor mai elementare sentimente de demnitate şi umanitate ale individului. religioase. prin art. Mai departe. cuprins în Titlul IV consacrat economiei şi finanţelor publice.” Se imprimă astfel un caracter democratic instituţiei juridice a proprietăţii. 1 dispune: „Propietatea este publică şi privată”.Vizitati www. şi cu respectatarea principiului proporţionalităţii. În lumina prevederilor art. Astfel. adică să nu-l anihileze. 1 din Constituţie. 49 din Constituţie.în final . iar prin reglementările adoptate. iar legile restrictive trebuie să aibă caracter organic. De aceea. Acestea sunt principii caracteristice unei societăţi care s-a orientat spre economia de piaţă şi s-a hotărât să proclame preeminenţa proprietăţii private. ori o economie de piaţă nu se poate constitui şi dezvolta decât pe fundamentul proprietăţii pivate. Constituţia României revizuită aduce unele completări în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii private. Articolul 135 din Constituţia revizuită. reglementează dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acesteia. obligaţiile ce decurg din raporturile de vecinătate şi cele de protecţie a mediului (alin. 135 alin. 135 alin.tocilar. legiuitorul constituant a prevăzut că „proprietatea privată este inviolabilă. folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii (alin. 7). posibilitatea confiscării bunurilor destinate. în condiţiile legii organice”. principiul potrivit căruia averea dobândită licit nu poate fi confiscată şi prezumţia caracterului licit al dobândirii (alin. fără ca ele să atingă fondul acestui drept. 137 alin. art. Astfel. este stimulentul cel mai puternic al activităţii omeneşti şi măsura cea mai evidentă a capacităţii. 4 şi 5). 41 şi anume alineatul 3¹ care dispune: „Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale. politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. 6). consacră caracterul excepţional al exproprierii. Pagina 11 din 137 . etnice. asigurându-se ocrotirea dreptului de proprietate indiferent de titularul acestuia. a posibilităţilor de creaţie şi de afirmare ale fiecăruia. 6.converg spre realizarea binelui general. stabileşte un echilibru între interesul public şi dreptul de proprietate privată. iar la alineatul 2 sunt cuprinse dispoziţii cu privire la ocrotirea şi garantarea propietăţii publice: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită de lege şi aparţine statului sau unităţilor aministrativteritoriale”.ro ! Arhiva online cu diplome. la următoarele alineate. 8). se dispune că economia României este o economie de piaţă. prin lege pot fi aduse anumite îngrădiri dreptului de proprietate. prin art. cursuri si referate postate de utilizatori. fiind introdus un nou alineat la art. sunt prevăzute dispoziţii privitoare la: modul în care o autoritate publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general (alin. care .

aşadar. dreptul la ocrotirea sănătăţii. care prevedea în art. siguranţa şi rezistenţa la agresiune. dreptul la învăţătură. principalul document al revoluţiei franceze. precum şi principiul potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă. Cât priveşte regimul juridic al bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice. un drept fundamental al cetăţenilor ţării. în condiţiile legii organice.tocilar. legal constatată şi sub condiţia unei juste şi prealabile despăgubiri. libertatea de exprimare. înscris printre celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. 135 alin. Printre primele documente de o importanţă covârşitoare în reglementarea dreptului de proprietate ca drept fundamental al omului. prevăzând. adoptate în special după cel de-al doilea război mondial. declanşată de revoluţiile burgheze şi continuând cu elaborarea codurilor civile europene. proprietatea. că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. că scopul oricărei asociaţii politice este păstrarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului: libertatea. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN ALTE ACTE Condiţie şi sursă a individualităţii şi a libertăţii. libertatea individuală.gajul păcii sociale. proprietatea privată a cunoscut o largă consacrare juridică la nivel mondial. cu excepţia cazului în care aceasta este cerută de o necesitate publică. ale căror prevederi sunt inserate în constituţiile democratice ale majorităţii statelor lumii. condiţie a celui mai bun randament economic şi totodată . Pagina 12 din 137 . 2. 2.atunci când fiecare poate accede la ea . 17 dispune că acesta este un drept inviolabil şi sacru de care nimeni nu poate fi privat. în partea finală a art. libertatea întrunirilor) recunoscute şi apărate de orice constituţie democratică modernă. Mai departe există dispoziţii referitoare la bunurile care fac obiectul exlusiv al proprietăţii publice şi regimul lor juridic (alin. libera circulaţie. se numără Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 26 august 1789.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de a fi ales. 3-4). 4. Dreptul de propietate este.Vizitati www. dreptul de apărare. apoi culminând cu actele internaţionale ce cuprind norme de protecţie a drepturilor omului. Cu privire la dreptul de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori.2. în spiritul filosofiei liberale a epocii. Constituţia din 1991 revizuită aduce o completare. dreptul de vot. art.

că proprietarul. cursuri si referate postate de utilizatori. în modul cel mai absolut. În Constituţia franceză din 4 octombrie 1958. cu condiţia de a nu face vreun uz interzis de legi sau de regulamente”. 836 impune obligaţia proprietarilor. art. în limitele ordinei juridice. Nu se face nici o menţiune despre caracterul absolut al dreptului de proprietate. prevede în art. art. 544 din Codul civil francez. 832).tocilar. Lege mult mai modernă. confirmate şi completate prin preambulul Constituţiei din 1946”. Codul civil italian din anul 1942 însă. adoptată de Germania în anul 1919. civ. în limitele determinate de lege. Constituţia franceză din 1958 cuprinde în preambulul său adeziunea la principiile Declaraţiei din 1789. elaborat sub dublă influenţă. în vigoare. de a utiliza bunurile proprietatea lor potrivit funcţiilor economice şi exigenţelor producţiei naţionale. În Italia art. 903 . iar actuala Constituţie germană în vigoare impune proprietarului exercitarea dreptului său conform cu natura lucrului şi cu respectarea intereselor generale ale societăţii. deşi recunoaşte că dreptul de proprietate este un drept complet. La rândul său. franceză şi germană. El poate să-l revendice de la oricine îl deţine şi să respingă orice uzurpare”. 436 din Codul civil de la 1865 avea o formulare asemănătoare cu cea cuprinsă în art. adoptate în secolul al XIX-lea sau pe parcursul secolului XX. nu există dispoziţii specifice cu privire la dreptul de proprietate. cel puţin teoretică. care a servit ca model mai multor coduri europene şi ale unor state din America Latină adoptate ulterior. francez. proclamă că „proprietate obligă”. 544 C. exclusiv şi individual asupra unui lucru (art. Doctrina elveţiană defineşte dreptul de proprietate ca reprezentând stăpânirea totală şi exclusivă a unui bun.Vizitati www. are facultatea să utilizeze bunul său aşa cum doreşte şi de a împiedica orice ingerinţă din partera unei alte persoane. Mai mult. în măsura în care legea sau drepturile unor terţe persoane nu se opun. de a se bucura de acesta şi de adispune de el material şi juridic. în art. defineşte proprietatea ca fiind „dreptul de a se bucura şi de a dispune de lucruri.care conferă titularului său dreptul de a uza de lucru. Astfel. 641 că „proprietarul unui lucru are dreptul de a dispune în mod liber de el. au fost influenţate de Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului a Revoluţiei franceze din 1789. Constituţiile şi codurile civile ale statelor europene occidentale. Constituţia de la Weimar. Codul civil elveţian reglementează proprietatea colectivă şi coproprietate. Codul civil german de la 1900 dispune. Pagina 13 din 137 . Proprietatea absoarbe toate utilităţile bunului în ciuda numeroaselor sale restricţii impuse de lege. Codul civil elveţian.ro ! Arhiva online cu diplome. Preambulul acesteia dispune că „poporul frencez proclamă solemn ataşamentul său la Declaraţia drepturilor omului şi principiilor suveranităţii naţionale astfel cum ele sunt definite prin Decalaraţia de la 1789.

extrem de complicate de diversele relaţii de vasalitate. dominium eminens asupra totalităţii pământului englez. el conţine dispoziţii de principiu privitoare la proprietatea funciară (art.tocilar. Astfel. promulgat în 1804. în concepţia dreptului funciar englez. 655 şi urm. În realitate. În dreptul englez. iar întreaga Carte a III-a este consacrată diferitelor moduri în care se dobândeşte proprietatea. se ajunge la exercitarea unui drept perpetuu. se admite că deţinătorii acesteia (estates) exercită „real property” asupra pământului. Concesiunea este concepută ca un drept ce se exercită pe durata vieţii concesionarului şi a descendenţilor acestuia. Astfel. cel puţin teoretic. a suveranităţii individului. cursuri si referate postate de utilizatori. Totuşi. op. srt. potrivit căruia proprietatea era afectată la un scop individual. perioadă în care s-au simplificat tranzacţiile imobiliare şi s-a introdus publicitatea imobiliară. Aparent. În privinţa proprietăţii imobiliare. 646 şi urm. în special cea pe etaje (art. Privite lucrurile prin prisma „dinamicii dreptului civil”. au fost înlăturate abia în decursul secolului XX.. astfel că. De asemenea. Această idee ar putea fi susţinută de faptul că în Cartea a II-a a Codului civil se vorbeşte „Deaspre bunuri şi despre osebitele modificări ale proprietăţii”. şi respectiv a curentului individualist care a predominat în secolul al XVIII-lea. însă. Ceea ce se înţelege în mod obişnuit în dreptul continental prin dreptul de proprietate corespunde în dreptul englez termenului de „ownership” şi are ca obiect bunurile mobile. spre deosebire de cel ce închiriază terenul. ideea poate fi susţinută 1. adică a circulaţiei bunurilor şi valorilor. 480 1 C Bârsan. termenul de „property” desemnează ansamblul drepturilor patrimoniale. cit. dreptul de proprietate apare ca manifestarea prin excelenţă a voinţei omeneşti. Astfel.). De unde consecinţa că întreaga suprafaţă de teren a Regatului britanic ar reveni Coroanei. În materia proprietăţii. 31 Pagina 14 din 137 . sistemul de drept englez este total diferit de cel continental. corolar al libertăţii individuale. s-ar putea spune că instituţia centrală a Codului civil român de la 1864 este proprietatea. În acest concept.Vizitati www. care reprezintă un drept de concesiune pe o durată de timp. Modul în care proprietatea este reglementată de Codul nostru civil vădeşte influenţa Codului civil francez. s-a considerat că singura modalitate de a proteja această afectaţiune era de a da detentorului un drept subiectiv absolut în durata şi efectele sale. p. practic. Coroana regală continuă a deţine.).ro ! Arhiva online cu diplome. atunci când nu ar mai exista nici o persoană care să deţină un titlu valabil asupra terenului. care exercită „personal property”. Titlul II al Cărţii a II-a intitulat „Despre proprietate” consacră doar trei articole însuşi dreptului de proprietate. mai întâi raporturile feudale de proprietate.

însă în limitele determinate de lege. că orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa”. la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare în anul 1953. Această Convenţie prevede. la Roma. art.tocilar. că „orice persoană. într-un mod natural sau artificial”.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. a drepturilor pe care ea le reglementează. a decis într-o jurisprudenţă constantă.” Apoi. privită ca subiect unic sau asociat în colectivităţi. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 1. 17. are dreptul la proprietate. Pagina 15 din 137 . Un tratat internaţional de o importanţă cu totul deosebită este Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. acţionând prin diverse organizaţii în plan universal sau în plan regional. că textul amintit conţine trei norme distincte: prima. 1. Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. la scară naţională. în art. cursuri si referate postate de utilizatori. încearcă să dea o definiţie dreptului de proprietate spunând că acesta este „dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. Alineatul 2 al aceluiaşi text prevede că aceste dispoziţii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului pe care îl au statele suverane de a adopta legile pe care le socotesc necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor proprietate privată în conformitate cu interesul general. al cărei rol esenţial este de a veghea la modul în care statele semnatare işi respectă angajamentul juridic şi politic de a asigura protecţia. faţă de ororile pe care acesta le-a declanşat şi întreţinut în lume timp de 6 ani. adoptată de ţările membre ale Consiliului Europei. După cel de-al II-lea război mondial. potrivit căruia „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul. a adoptat norme de protecţie a drepturilor omului. 1 din Protocolul nr. 482 reglementează principiul accesiunii în materia proprietăţii. iar art. semnată de România la 7 octombrie 1993 şi intrată în vigoare pentru ţara noastră la 20 iunie 1994. are valoare proclamatorie şi nu există nici un instrument juridic de natură a-i controla aplicarea concretă. de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. comunitatea internaţională. 1 alin 1 al Protocolului său adiţional nr. prevede. implicit a dreptului de proprietate. cuprinsă în prima frază a alineatului 1 al textului. adoptată în anul 1948. Textul. ca întrega Declaraţie de altfel. Astfel. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale de drept internaţional. în art. 481 prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

18-1. Legea nr. CONŢINUTUL JURIDIC AL DREPTULUI DE PROPRIETATE În plenitudinea sa. în raport cu scopul urmărit. Curtea de Justiţie a acestei Uniuni (Curtea de la Luxemburg) a decis că „drepturile fundamentale ale omului. Aceste ultime două norme trebuie să fie interpretate în lumina principiului înscris în prima normă: asigurarea respectului acestui drept. dreptul de proprietate quiritar (dominium ex jure Quiritum) da posibilitatea proprietarului să beneficieze de toate avantajele pe care i le putea aduce bunul. căreia îi impune anumite condiţii. Astfel. competentă a veghea la corecta aplicare a normelor dreptului Uniunii Europene. 18/1991 privind fondul funciar. vizează privarea de proprietate. între altele.tocilar. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie. în special dreptul de proprietate.1 Cât priveşte legislaţia în materie din ţara noastră. orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să asigure un just echilibru „între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. nu apar ca prerogative absolute. De asemenea. 3. de a reglementa utilizarea bunurilor de către proprietar în conformitate cu interesul general. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor şi alte acte normative. dreptul de proprietate face obiectul unor reglementări cuprinse în legi speciale: Legea nr. cuprinsă în alineatul al doilea al textului. 2. p. cauza Von Deetzen c. a doua. C 44/1989. cursuri si referate postate de utilizatori. dreptul de proprietate înglobează diverse prerogative care prin reunirea lor constituie deplina proprietate. Încă din dreptul roman.ro ! Arhiva online cu diplome. Hauptzollampt Oldenburg.Vizitati www. jus domini descompunându-se în: jus utendi (dreptul de folosinţă a lucrului). cuprinsă în a doua frază a aceluiaşi alineat. Bulletin CJCE nr. jus fruendi Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene. ci trebuie luate în considerare prin raportarea la funcţia lor în societate. 1991. Aceste prerogative sunt puteri inerente proprietăţii. cât priveşte a treia normă. are un caracter general şi enunţă principiul respectului proprietăţii. ea recunoaşte statelor contractante puterea. 1 Pagina 16 din 137 . 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat. Legea nr. Ele sunt atributele proprietăţii şi formează conţinutul juridic al dreptului de proprietate. facultăţi şi libertăţi ataşate ei.

de a-l consuma ori de a-l aliena). fie prin intermediul altei persoane (corpore in alieno). p. posesor fiind. Aşa spre exemplu. p. Definiţia dată dreptului de proprietate în art.. Acest atribut poate fi exercitat fie personal. materială a proprietăţii. Exercitarea acestor atribute de către uzufructuar este posibilă însă numai ca urmare a voinţei proprietarului care a consimţit la constituirea dreptului de uzufruct. uzufructuarul exercită posesia şi folosinţa asupra bunului ce alcătuieşte obiectul acestui drept. În orice caz. Ungureanu.. de a nu se servi de el. dreptul de proprietate conferă titularului său trei atribute: posesia (jus utendi). el se comportă faţă de toate celelalte subiecte de drept ca un proprietar. anume facultatea de a nu uza de bun. Jus utendi este pentru proprietar contactul direct cu obiectul apropriat. care bineînţeles exercită acest atribut tot în interesul proprietarului. 480 din Codul civil determină conţinutul juridic al acestui drept prin enumerarea atributelor sale. prin putere proprie şi în interes propriu. (dreptul de a culege roadele. 55 C Bârsan. Întrebuinţarea sau uzul este ca o alternativă a folosinţei. derivatele lucrului). Pentru că este o facultate. jus utendi implică şi latura negativă. în cazul dreptului de uzufruct. op. jus abutendi (dreptul de a dispune în orice chip de lucrul respectiv. Întrebuinţarea unei case constă pentru proprietar în faptul de a o locui el însuşi. însă în afara situaţiilor în care însăşi legea îl obligă pe proprietar să o facă. folosinţa sau dreptul de a culege fructele (jus fruendi) şi dispoziţia (jus abutendi). Cu alte cuvinte. adică pentru 1 2 O. Privită astfel. posesia apare ca o expresie exterioară. prin folosirea expresiei „a se bucura”. dreptul de întrebuinţare include pentru proprietar şi dreptul de a nu se servi de lucrul său sau de a se servi după bunul lui plac 1. cursuri si referate postate de utilizatori. puterea de a se servi personal de lucrul său după destinaţia acestuia. legiuitorul a înţeleas să includă în realitate atributele posesiei şi folosinţei. Prin urmare. Aşadar. Posesia (jus utendi) este atributul care presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa. manifestarea concretă a contactului direct al proprietarului cu lucrul ce formează obiectul dreptului său2.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. Profesorul Dimitrie Alexandresco observa faptul că. enunţându-l separat pe cel de dispoziţie. direct şi nemijlocit. 41 Pagina 17 din 137 . Posesia este mijlocul indispensabil fiecărui proprietar pentru realizarea scopului său. cit.tocilar. op. cit. uzul este prerogativa cea mai directă a dreptului de proprietate.

cit. Folosinţa este. iar proprietarul este lipsit de posibilitatea de a-şi folosi bunul. p. civ. ca atribut esenţial al dreptului de proprietate. deci. În realitate. art. întrucât în lipsa lui dreptul de proprietate devine ineficient. cu excepţia situaţiei în care legea îl obligă să o facă. p. Bucureşti. p. industriale sau civile. 1986. Este inutil a invoca instituţia accesiunii de către însuşi proprietarul bunului frugifer. aşadar. deci. 20. a trage foloasele) 4. op. Lipsa acestui atribut face ca proprietatea să fie o simplă utopie3. în virtutea căruia fructele revin proprietarului1. All Beck. Partea finală a art. Folosinţa (jus fruendi) conferă titularului său facultatea de a întrebuinţa bunul.ro ! Arhiva online cu diplome. Codul civil statuează sensul tehnic al termanului de „folosinţă” care nu corespunde exact celui banal (a profita. dispune că fructele se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. utilizarea economică a bunului. pentru că o posesie exercitată în condiţiile legii poate duce indiscutabil la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune. de a-l utiliza şi exploata. 20. Ed. Astfel. Ed. Ed. Terţa persoană care a dobândit de la proprietar folosinţa este în drept să culeagă fructele produse de bun. 483 C. opţiune ce conţine şi un drept de inacţiune. atâta timp cât în conţinutul juridic al dreptului de proprietate există atributul folosinţei. Teoria generală a posesiei. Folosinţa reprezintă. 4 Ovidiu Ungureanu. cursuri si referate postate de utilizatori. Bucureşti. 482 din Codul civil prevede că „proprietatea unui bun mobil sau imobil conferă acelaşi drept şi cu privire la tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul într-un mod natural sau artificial”. p. un atribut esenţial al dreptului de proprietate. 3 Pagina 18 din 137 .Vizitati www. culegerea fructelor reprezintă exercitarea folosinţei bunului. un drept de opţiune. atributul de folosinţă poate fi exercitat în mod direct de către proprietar sau acesta îl poate ceda unei alte persoane. dar şi de producte. Ca şi posesia. 56 1 Ioan Adam. D Gherasim. Posesia poate fi privită ca etapa imediat anterioară proprietăţii. 2000. 2000. Academiei. 20. All Beck. având o fizionomie proprie pentru fiecare drept real în parte.tocilar. Este vorba de fructele naturale. dreptul proprietarului de a fructifica bunul său sau de a-l lăsa neproductiv. Posesia se află însă şi în componenţa celorlalte drepturi reale. Posesia este. Bucureşti. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. de a-i percepe în proprietate toate fructele şi veniturile pe care le obţine de la acesta. Proprietarul hotătăşte singur dacă fructifică sau nu stăpânirea lucrului ce formează obiectul dreptului său. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România.

ci doar le clasifică în naturale. necesară munca omului în scopul producerii lor: păşunile. C. Codul civil nu defineşte noţiunea de fructe. Ele sunt consecinţa unor acta juridice..tocilar. op. fără a fi. echivalentul în bani sau în alte lucruri al utilizării unui bun. Fructele naturale sunt produse de bun în mod spontan. p. independent de voinţa omului. folosinţa constă în dreptul de a percepe fructele de orice fel pe care acel bun le produce. atunci când un bun este pus în valoare. Dacă fructele sunt tot ceea ce un bun produce periodic fără consumarea substanţei sale. Fructele industriale sunt produse de bun ca urmare a intervenţiei omului. Iaşi. Bârsan. a muncii sale: recoltele. în cazul posesiei. Din acest punct de vedere. în mod periodic fără a-i fi afectată substanţa2. Mona Maria Pivniceru. fie că este vorba despre devălmăşie. cât şi acte juridice. industriale. Fructele civile constau în venituri periodice ale bunului pe care proprietarul le culege prin transmiterea folosinţei bunului său către un terţ: chiria obţinută pentru închirierea bunului. ciupercile. lemnul dintr-o pădure). iar productele nudului proprietar.ro ! Arhiva online cu diplome. Fructele naturale şi industriale se dobândecsc prin percepere. fie că este vorba de coproprietate obişnuită pe cote-părţi. 26 3 C. Ele sunt de trei feluri: naturale. prăsila animalelor. p. Fructele civile reprezintă. proprietarul poate efectua acte materiale de culegere a fructelor sau productelor realizate de bun sau poate să le culeagă ca urmare a încheierii de acte juridice: contractul de închiriere a bunului. civile şi sporul animalelor. Maria Gaiţă. în timp ce fructele civile se dobândesc zi de zi. productele presupun consumarea substanţei şi nu au caracter de periodicitate (marmura dintr-o carieră. Institutul European. Drept civil. Ed. Bârsan. Pe de altă parte. cursuri si referate postate de utilizatori. industriale şi civile. Drepturile reale. 41 2 Pagina 19 din 137 . deci. productele nu pot fi dobândite nici măcar de către posesorul de bună-credinţă. deci. Literatura de specialitate a definit fructele ca „tot ceea ce produce un lucru. Probleme specifice exercitării acestui atribut întâlnim în situaţia bunului aflat în proprietate comună. În timp ce fructul este un venit. Dreptul proprietarului de a culege fructele bunului său poate presupune atât acte materiale. 1997.Vizitati www. Distincţia este importantă deoarece în cazul uzufructului fructele aparţin uzufructuarului. cit. productul este o fracţiune a lucrului. cărbunele dintr-o mină. contractul de împrumut3. dobânda produsă de suma împrumutată. Aşadar.

în limita respectării normelor juridice în vigoare. fie temporar .ro ! Arhiva online cu diplome. All Beck. Bucureşti. Dacă proprietarul poate transmite către un terţ atributele stăpânirii şi folosinţei bunului său. atât din punct de vedere material. Dispoziţia conferă proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul său. p. aşa-zisele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.Vizitati www. bineînţeles. Fără acest atribut proprietatea nu poate exista ca drept real1. cit. transforma sau distruge. În cazul coproprietăţii obişnuite pe cote-părţi. Atributele dreptului de proprietate pot fi scoase din conţinutul juridic al dreptului de proprietate. în sensul de a-l consuma. op. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. 57 Ioan Adam. care culege în totalitate fructele doar pentru el. cursuri si referate postate de utilizatori. proprietarul nu poate transmite atributul dispoziţiei bunului. În situaţia în care bunul este posedat şi folosit eaxclusiv de către unul dintre coproprietari. al atributului dispoziţiei va fi noul dobânditor al bunului.tocilar. Dispoziţia (jus abutendi) întregeşte conţinutul dreptului de proprietate şi constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului său. cât şi din punct de vedere juridic.fie perpetuu.Ed.. Dispoziţia juridică presupune posibilitatea proprietarului de a înstrăina bunul respectiv prin acte juridice (indiferent de caracterul lor. p. Dispoziţia materială vizează posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a dispune de substanţa materială a bunului. nimic nu opreşte ca ceilalţi coproprietari să-şi valorifice dreptul lor de a culege şi avea fructele. Ovidiu Ungureanu. inter vivos sau mortis causa). titularul dreptului de proprietate şi. aşa cum se găsea în patrimoniul celui de la care îl dobândeşte2. fiecare coproprietar poate culege fructele şi are un drept asupra acestora proporţional cu cota de proprietate indiviză pe care o deţine. gratuit sau oneros.cum ar fi în situaţia închirierii bunului sau a constituirii unui drept de uzufruct . 22. Dreptul proprietarului de a dispune material şi juridic de bunul său reprezintă un atribut esenţial al dreptului de proprietate. implicit. cum ar fi în situaţia constituirii unei servituţi. precum şi facultatea de a-l greva cu sarcini ori cu alte drepturi reale derivate din dreptul de proprietate. 1 2 Pagina 20 din 137 . A transmite acest atribut semnifică însăşi transmiterea dreptului de proprietate. formându-se astfel. pe calea unei acţiuni care să vizeze obţinerea cotei corespunzătoare din fructele culese. prin voinţa proprietarului alte drepturi reale derivate. În acest atribut proprietatea se manifestă ca o „mică suveranitate”.

proprietarul nu poate fi obligat sâ-şi înstrăineze bunul.tocilar. Timişoara. de a nu-l folosi.Vizitati www. 144 Pagina 21 din 137 . înstrăinarea. implică şi dreptul de a nu uza de lucru. Astfel. Cu alte cuvinte. Inalienabilitatea. care afirma cu privire la dispoziţia juridică: „ Puterea de a dispune de dreptul de proprietate. prin simpla exercitare a unui drept în alte scopuri decât cele în vederea cărora acest drept a fost recunoscut individului. trebuie să fie expresia voinţei liber exprimate a proprietarului. dispoziţia este atributul vital. având în vedere faptul că dreptul de proprietate nu se şterge prin neuz. exprimând însăşi esenţa dreptului de proprietate. Ed. fie ea fizică sau juridică. Dacă atributul dispoziţiei este unul exclusiv al proprietarului. fără de care nu poate să existe drept de proprietate. de a-l trensmite constituie un atribut esenţial al proprietăţii. Elementele dreptului civil. de a-l înstrăina. De exemplu. instanţa sesizată va putea să ordone demolarea cuptorului construit de proprietarul abuziv (este celebra speţă Daerr pronunţată de Curtea Calmar în 1855). deşi îi este recunoscută o deplină libertate în acest sens. dintre cele trei atribute ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. ci numai cu intenţia de a astupa lumina vecinului. În caz contrar. Acest lucru a fost subliniat de M. Cu alte cuvinte. Cantacuzino. Potrivit unei opinii1. sub sancţiunea trecerii cu titlu gratuit a acestora la stat. proprietarului nu-i este îngăduit a prejudicia drepturile şi interesele altor persoane. Practica judiciară a statuat că „atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate abuziv. acesta trebuie privit cu toate „reversurile” sale. obligaţia de a vinde imobilele proprietatea lor privată statului. este necesitatea ca proprietarul. În acest sens. Atributul dispoziţiei nu se desparte niciodată de persoana proprietarului. care reglementa în sarcina persoanelor ce doreau a se stabili în strâinătate. Dacă pierde acest atribut. pe de o parte. a bunului ce face obiectul dreptului de proprietate. el săvârşeşte un abuz de drept. au existat dispoziţii legale care impuneau exercitarea de către proprietar a acestui atribut al dispoziţiei juridice. astfel încât să prejudicieze pe alţi proprietari în exercitarea drepturilor lor”. În concluzie.ro ! Arhiva online cu diplome. din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligaţia de a se limita la o folosinţă normală a bunului său spre a nu-i stânjeni cu nimic pe alţii. dacă un proprietar de imobil construieşte un cuptor fără a-l utiliza. dispoziţia. 223/1974. să-l exercite numai în limitele determinate de lege. Un alt aspect al exercitării acestui atribut. cursuri si referate postate de utilizatori. All Educaţional. 1998. Cu toate acestea. p. fiind de esenţa proprietăţii. Pot fi amintite cu titlu de exemplu prevederile Decretului nr. ca atribut al proprietăţii. El există chiar şi în absenţa intenţiei de a vătăma. chiar dacă el nu dorea. proprietarul pierde dreptul însuşi. prin exerciţiul dreptului său. care e neapărat 1 M Cantacuzino.

dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii.. pornind de la fizionomia sa juridică. În concepţia unor autori1. Caracterelor exclusiv şi absolut. respectiv de la atributele sale şi de la modul în care sunt exercitate. proprietatea este inerentă naturii umane.Vizitati www. Dreptul de proprietate este singurul drept real absolut în sensul că existenţa sa nu depinde de nici un alt drept care să-i servească drept temei al constituirii. Bucureşti. cit. toată literatura juridică le adaugă şi caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. op. dreptul Liviu Pop. deplin şi exclusiv. Altfel spus. p. 44-48. fie de interese socialeconomice aparţinând întregii societăţi2. cit. Ovidiu Ungureanu. All Beck. 4. 2000. Drepturile reale principale. p. p. este singurul dintre acestea care conferă titularului său exerciţiul tuturor atributelor3.tocilar. limite generate fie de existenţa unor proprietatari învecinaţi. civ o dă dreptului de proprietate. vremelnică şi neapărat relativă. care îl deosebesc faţă de toate celelalte drepturi reale. Nu acesta a fost însă sensul juridic al caracterului absolut asupra căruia s-au oprit redactorii Codului civil francez. Ed. făcând parte din categoria drepturilor reale. Curs de drept civil. op. 18 3 Ioan Adam. Caracterul absolut Curentul filosofic dominant în perioada elaborării şi adoptării Codului civil francez era caracterizat de ideea că orice restrângere adusă prerogativelor pe care dreptul de proprietate le conferă titularului său este inadmisibilă. dreptul de proprietate are un caracter absolut şi inviolabil. nu poate să existe decât în cazurile prescrise sau îngăduite de lege. 2000. 1 2 Pagina 22 din 137 . 52-54 Eugen Chelaru. cursuri si referate postate de utilizatori. p. Din definiţia pe care art. dreptul de proprietate este un drept absolut pentru că. perpetuu şi transmisibil. ceea ce înseamnă că facultatea de a înstrăina este de ordine publică. În primul rând. Bucureşti. ceea ce impune reglementarea coexistenţei.. Ed. Pentru revoluţionarii de la 1789. rezultă că acesta este un drept exclusiv şi absolut. adică cu privire la raporturile dintre anumite persoane sau dintre anumite categorii de persoane. 22. Se poate vorbi despre absolutismul dreptului de proprietate. astfel încât o restrângere a acestui drept reprezintă un atentat la adresa persoanei.ro ! Arhiva online cu diplome. libera circulaţie a bunurilor fiind în relaţie directă cu interesele economiei obşteşti”. Ei au înţeles că proprietatea nu poate fi definită decât prin raportare la limitele sale. All Beck. CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE La fel ca alte drepturi subiective. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. 480 C.

de a profita de toată utilitatea pe care el o conferă şi de a săvârşi toate actele juridice care răspund nevoilor proprietarului sau impuse de propriul său interes”3. nu se poate vorbi atunci de un absolutism al dreptului de proprietate.. deoarece este desminţit de chiar textul respectiv care adaugă: „în limitele prevăzute de lege”. op.ro ! Arhiva online cu diplome. Ori. 2 5 Ovidiu Ungureanu. Cu alte cuvinte. N. Al Băicoianu. constituindu-se pe temeiul dreptului de proprietate.. Ed. Deci. 2000. 258 4 C Hamangiu. dreptul de proprietate se deosebeşte de toate celelalte drepturi subiective. de proprietate se defineşte prin el însuşi. civ. I Rosetti-Bălănescu. În istoria dreptului românesc. Prin caracterul său absolut. cit. „titularul dreptului de proprietate poate face totul. cit. cit. în putere proprie şi în interes propriu. fiind un drept real. op. 480 C. pretinsa proprietate absolută este mai degrabă un exces. „caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat în sensul că titularul său are asupra lucrului latitudinea de a-i trage toate foloasele. N. după cum afirma profesorul Istrate Micescu. În altă ordine de idei. un vis de stăpân”. Aşadar.. civ este totuşi relativ. 480 C.tocilar. Eugen Chelaru.. 46 3 G.] în limitele stabilite de lege”. cursuri si referate postate de utilizatori. După cum s-a spus. Pornind de la limitele impuse dreptului de proprietate prin chiar textul art. p. Bucureşti. în sensul că toate celelalte subiecte de drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca. cit. p. absolutismul dreptului de proprietate se manifestă în opozabilitatea sa erga omnes. Luţescu. dreptul de proprietate este un drept absolut. iar nu prin raportare la alte drepturi. 480 C. De aceea dreptul de proprietate este singurul care îi permite titularului să exercite toate prerogativele pe care le conferă. op. s-a susţinut că „absolutismul proprietăţii afirmat de art. înseamnă a nu lua în considerare decât lucrul ca subiect activ de drept. profesorul G. Drepturile reale principale. atributele dreptului de proprietate se exercită „[. Această poziţie doctrinară este determinată de prevederile art. p. transmise de proprietar1. dacă există anumite limite de manifestare a acestuia. 52 1 2 Pagina 23 din 137 . exercitarea atributelor acordate se va face conform unei puteri derivate. conform căreia. p. civ. respectiv teza finală.Vizitati www. All Beck. op. Toate celelalte drepturi reale. p. Curs de drept civil. Luţescu consideră că: „dreptul de proprietate este mărginit în exerciţiul său prin chiar exerciţiul drepturilor celorlalţi proprietari” şi că „dacă proprietăţii i se poate atribui un caracter absolut.. El este conceput ca expresia cea mai cuprinzătoare a conţinutului unui drept subiectiv2.. au existat autori 4 care au contestat caracterul absolut al dreptului de proprietate. în afară de ceea ce îi este interzis prin lege. pe când titularii celorlalte drepturi reale nu pot face nimic decât ceea ce dreptul lor le conferă”. o nostalgie de suveranitate. Într-o altă opinie5. 18 Corneliu Bârsan.

nimeni nu poate depăşi prin manifestările sale juridice cadrul creat de lege. Ed. Cu alte cuvinte. G. De altfel. puterile proprietarului fiind îngrădite între dispoziţiile legilor. atâta vreme cât nu lezează prin exerciţiul său pe titularul altui drept. însă evoluţia omenirii (în general) şi a peoprietăţii (în special) i-a diluat puterea. dacă ne raportăm la absolutismul dreptului de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. odată cu apariţia normelor juridice (indiferent de forma pe care o îmbrăcau: cutume. Aşa cum sublinia un binecunoscut autor2. 1994. prin caracter absolut al dreptului de proprietate trebuie să se înţeleagă faptul că titularul acestuia are deplina putere (plena potestas). p. Deci. teoria abuzului de drept este o aplicaţie practică şi. întrucât proprietarul îşi exercită dreptul său şi prin luarea în considerare a drepturilor celorlalţi. cit. În consecinţă. Al. op. 80 1 1 Pagina 24 din 137 . Repetiţia principiilor dreptului civil. atunci vorbim de un absolutism legal. Bucureşti. Astfel. fără a confunda această noţiune cu cea de exercitare abuzivă a acestui drept. 2000. lucru motivat de un singur articol de lge. se consideră că s-ar putea vorbi mai degrabă de caracterul relativ al dreptului de proprietate. C. All Beck. de a avea toată utilitatea pe care poate să i-o confere şi de a săvârşi toate actele juridice şi materiale ce i le dictează interesul său3. odată cu evoluţia juridică a acestei noţiuni. 24 3 I.ro ! Arhiva online cu diplome. Filipescu. se poate vorbi despre absolut.. Vlahide. În această concepţie. într-un stat de drept. adică a nu reţine din raportul de drept decât pe titularul dreptului de proprietate şi lucrul asupra căruia se exercită drepul său”1. ca şi caracter al dreptului de proprietate. I. 2000. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. All Beck. p.. 259 Ioan Adam. op. p. Filipescu. decât de un caracter absolut. În argumentele aduse. 23. 2 P. Astfel. autorii contestatari ai caracterului absolut al dreptului de proprietate arată că acest caracter al dreptului de proprietate a existat. în a trage toate foloasele. Aşadar.tocilar. dând naştere la un conflict de drepturi”. cit. Luţescu. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . În societatea modernă de astăzi. Bucureşti. p. nu mai este nevoie a se sublinia faptul că proprietarul nu-şi poate exercita dreptul decât în anumite limite. Ed. p. atâta timp cât orice drept nu poate fi exercitat decât în limitele legale. N. absolutismul pierde teren.Vizitati www. Ed. un corolar al acestui precept constituţional. vol. Bucureşti. legi scrise). în acelaşi timp. proprietarul se manifesta ca un adevărat „despot” faţă de proprietatea sa. dacă în perioada de legiferare minimă în domeniu. Europa Nova. „caracterul absolut al dreptului de proprietate nu are nimic nociv în el însuşi. P. respectiv art. această teorie rămâne fără obiect. 85. 16 alin 2: „Nimeni nu este mai presus de lege”1.

în ciuda celor două excepţii: exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi exploatarea subsolului oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general. 480 C. cursuri si referate postate de utilizatori. op. Pentru majoritatea autorilor. singura care le exercită fiind însuşi proprietarul.tocilar. Acesta nu exclude. Deci. independent de orice alte persoane.ro ! Arhiva online cu diplome. adică toate cele trei atribute: posesia. şi aceasta pentru că proprietatea particulară şi legea sunt coordonatele majore ale oricărui sistem democratic. Caracterul inviolabil presupune că proprietatea nu poate fi cedată prin forţă (art. caracterul deplin al dreptului de proprietate. Caracterul exclusiv Încă de la Iustinian. concurenţa drepturilor de proprietate asupra aceluiaşi bun ce aparţin unor titulari diferiţi. Aceasta reprezintă. concomitent. civ. faptul că asupra aceluiaşi bun nu pot coexista două drepturi de proprietate care să se suprapună. atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului său. distinct de caracterul exclusiv. o altă persoană să aibă asupra aceluiaşi bun un drept de proprietate. care îl face opozabil erga omnes. 2 Dumitru Lupulescu. Proprietarul este singurul care poate dispune de substanţa obiectului dreptului său.Vizitati www. Cu alte cuvinte. sub forma dreptului de proprietate comună2. pe de o parte. faptul că dreptul de proprietate conferă titularului său plena in re potestas. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate exclude ideea ca. ceea ce unii autori1 numesc. 22 Pagina 25 din 137 . Proprietatea are vocaţia de a fi recunoscută ca o libertate. care statuează: „Proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice”. Strâns legată de caracterul absolut al dreptului de proprietate. care presupune că titularul dreptului de proprietate exercită singur. menţionat de art. cit. subliniază caracterul său exclusiv. este inviolabilitatea acestui drept.. atributele conferite de dreptul de proprietate sunt independente de imixtiunea oricărei alte persoane. această interdicţie impunându-se cu aceeaşi forţă şi statului. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate semnifică. dreptul de proprietate nu poate fi încălcat de nimeni.). în deplinătatea lor. faptul că titularul dreptului de proprietate exercită singur. în afara proprietarului. folosinţa şi dispoziţia. iar pe de altă parte.. folosinţa şi dispoziţia. civ. însă. toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al acestui drept. respectiv posesia. fără concursul altor persoane. proclamată de art 135 alin 4 din Constituţie. se afirma că dreptul de proprietate conferă titularului său plena potestas. 481 C. p. Inviolabilitatea proprietăţii este o garanţie a existenţei democraţiei şi statului de drept. adică toate prerogativele sale juridice.

Ea semnifică faptul că terţii nu au. p. nu comun. Aceasta înseamnă că. Există însă puternice limitări ale exclusivităţii dreptului de proprietate. astfel.. cum sunt. 485 C. deoarece atributele dreptului de proprietate aparţin şi se exercită cu privire la acelaşi lucru corporal de către mai multe persoane1. M. ci şi faţă de stat. 616 C. Pivniceru. care. Astfel. imobilele grevate de contracte de închiriere al căror termen este prorogat prin dispoziţii legale. Excluderea oricărei alte persoane este reversul recunoaşterii plenitudinii dreptului de proprietate. a le exercita împreună cu altă persoană.tocilar. de exemplu. în principiu. Acelaşi aspect este întâlnit şi în situaţia restrângerilor aduse la folosirea unor bunuri. nici să-l folosească. dobândeşte în proprietate fructele bunului. un bun este propriu. civ. proprietatea apare pentru titularul său ca un monopol. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate este profund atenuat în cazul dezmembrămintelor dreptului de proprietate. Ei nu pot nici să-l întrebuinţeze. dreptul de proprietate tinzând să se reconstituie prin recuperarea elementelor dezmembrate. Privită prin prisma exclusivităţii. Fructele se cuvin proprietarului numai din momentul în care posesorul devine de rea-credinţă. când acesta fiind golit de o parte din conţinutul său juridic. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate decurge implicit din atributele pe care acesta le conferă proprietarului. Caracterul perpetuu Dreptul de proprietate este caracterizat ca fiind un drept perpetuu pentru că nu are o durată limitată în timp. el aparţine individual. Gaiţă. unele dintre atributele sale sunt exercitate de alte persoane decât proprietarul. Tot astfel se întâmplă în situaţia în care un bun frugifer se află în stăpânirea unui posesor de bună-credinţă. potrivit art. nici să dispună de el. civ. nici o parte din utilitatea lucrului care aparţine altuia. dreptul de proprietate se păstrează dacă şi bunul ce formează obiectul lui îşi păstrează existenţa. Bârsan. Exclusivitatea este limitată şi în cazul coproprietăţii.Vizitati www. recunoaşte proprietarului al cărui fond nu are nici o ieşire la calea publică dreptul de a trece pe proprietatea vecinului. proprietarul este nevoit a abandona parţial din atributele posesiei şi folosunţei şi.ro ! Arhiva online cu diplome. el fiind singurul drept care nu încetează. prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. 28 Pagina 26 din 137 . în situaţia servituţilor pozitive legale sau judiciare. Este însă o situaţie temporară. putând-o consuma sau desfiinţând-o fizic. oricât de lung ar fi şirul transmisiunilor cu titlu oneros sau gratui. Astfel. exclusiv unuia singur. Exclusivitatea operează nu numai faţă de terţi. cit. M. Odată apropriat. art. 1 C. cursuri si referate postate de utilizatori. op.. M. cu excepţia cazurilor când distrugerea bunului este interzisă prin lege.

prin care proprietarului unui anumit bun îi este interzisă înstrăinarea şi. ci se transmite prin succesiune. în lipsa testamentului. cursuri si referate postate de utilizatori. altfel spus. Caracterul de perpetuitate al dreptului de proprietate nu înseamnă că un bun trebuie să aparţină aceluiaşi proprietar. un autor francez. uneori. „viaţa” dreptului de proprietate se prelungeşte prin transmiterea lui dintr-un patrimoniu în altul. cit. Deci. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”. Dimpotrivă. Ed. dreptul este lipsit de obiect şi el nu mai poate supravieţui. ci durează atâta timp cât există bunul asupra căruia el se exercită. aşa încât înstrăinarea transmite dreptul de proprietate fără să îl stingă sau. ci ea trece moştenitorilor pe care decujus i-a desemnat prin testament sau. Dreptul de proprietate publică. Aşadar. dreptul de proprietate poate trece din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia fără nici o modificare. care este limitată în timp. dreptul de proprietate nu este un drept viager. dreptul de proprietate se stinge în patrimoniul celui ce-l înstrăinează şi renaşte în patrimoniul dobânditorului. fiindcă. dreptul de proprietate se permanentizează. Depăşind limitele biologice ale vieţii umane.Vizitati www. Transmisibilitatea este o trăsătură proprie numai dreptului de proprietate privată. Aşa cum afirma. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”1. Astfel. transmisiunea apare în această situaţie ca un corolar logic şi practic al perpetuităţii dreptului de proprietate2. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Cu alte cuvinte. prin transmiterea sa de la o persoană la alta. de la o persoană la alta. indiferent că poartă asupra unor bunuri imobile sau mobile.tocilar. p. indiferent de patrimoniul în care se află bunul într-un anumit moment al existenţei sale.. 27 2 Liviu Pop. de îndată ce bunul nu mai are o fiinţă fizică. celor pe care legea îi cheamă să-i succeadă. p. Bucureşti. Prprietatea nu se stinge la moartea titularului său. cu puterea unui principiu. Astfel. All Beck. Dreptul de proprietate ia sfârşit odată cu încetarea existenţei obiectului său. În momentul în care proprietarul înstrăinează un bun. 2000. Sunt însă şi situaţii când unele bunuri prprietate privată pot fi scoase temporar din circuitul civil prin acordul de voinţă intervenit între proprietarul bunului şi o altă persoană. H Capitant. transmiterea dreptului de proprietate este inevitabilă şi obligatorie pentru cauză de moarte.ro ! Arhiva online cu diplome. chiar grevarea bunului în favoarea altei persoane. op. este inalienabil şi prin urmare este netransmisibil. într-un contract părţile au posibilitatea de a stipula aşa-numitele clauze de inalienabilitate. În acelaşi timp. dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp. 39 1 Pagina 27 din 137 .

el nefăcând obiectul prescripţiei extinctive. Perpetuitatea dreptului de proprietate vizează. Este evident. aceasta înseamnă că acţiunea în revendicare acordată proprietarului pentru a redobândi exerciţiul dreptului său. în actele cu titlu graruit.chiar după mai multe generaţii . Altfel spus. confiscările. dar numai atunci când este vorba de un bun mobil. Din moment ce dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. donatorul sau. asemenea clauze pot fi regăsite în practică. care Pagina 28 din 137 . ea poate fi paralizată dacă o altă persoană invocă faţă de proprietar uzucapiunea. multă vreme jurisprudenţa a considerat că astfel de clauze sunt lovite de nulitate. Limitările de ordin legal au în vedere interesul public. că nu se poate vorbi despre perpetuitate în cazul bunurilor consumptibile. la reîntoarcerea descendenţilor lor . De aceea. pe lângă durata nelimitată în timp a acestui drept.acestora li s-a recunoscut dreptul de a revendica proprietăţile.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. nu se poate pierde prin nefolosinţă. În schimb. în Franţa. existând atâta timp cât subzistă bunul asupra căruia poartă. situaţie în care acesta devine un res nullius. dreptul de proprietate este un drept perpetuu. Totuşi. cei care au fost exilaţi sau expuşi la persecuţii religioase şi au fost obligaţi să se expatrieze. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate cunoaşte unele restricţii ce izvorăsc fie din lege. este imprescriptibilă extintiv. adică în contractele de donaţie şi testamente. Ele pot fi întâlnite mai frecvent în contractele de ipotecă şi în contractele de gaj fără deposedare în care se stipulează interdicţia de însrăinare şi de grevare a bunului ipotecat sau gajat. Oricât ar dura această încetare. proprietarul poate înceta temporar să exercite acte de stăpânire asupra bunului său. nu se stinge prin neexercitare şi are o durată nelimitată în timp. deoarece prin ele se atenteză la principiul liberei circulaţii a bunurilor.tocilar. Ca aspect al dreptului său de dispoziţie. Clauzele de inalienabilitae se găsec destul de rar în actele de înstrăinare cu titlu oneros. s-a admis că aceste clauze pot fi valabile cu respectarea a două condiţii: să fie justificate de un interes serios şi legitim şi inalienabilitatea să fie temporară. O dovadă foarte clară a acestui principiu o oferă dreptul francez. după caz. rechiziţiile. Limitările rezultate din voinţa omului vizează părăsirea voluntară a lucrului. fie din voinţa omului.Vizitati www. iar dreptul de proprietate se stinge. şi faptul că dreptul de proprietate există independent de exercitarea lui. Astfel. dreptul de proprietate nu se stinge. Codul civil nu reglementează posibilitatea stipulării în actele juridice a clauzelor de inalienabilitate. testatorul dispune de bunul său stipulând că persoana gratificată nu poate să-l înstrăineze. cum ar fi: exproprierile. cursuri si referate postate de utilizatori. Aşadar. Ulterior.

1 Corneliu Bârsan. prevede că dreptul de proprietate se exercită în limitele determinate de lege. op. este prin însăşi natura ei expusă a se atinge şi de interesele domeniului public şi de interesele private cuprinse în dreptul subiectiv al altora. A susţine caracterul perpetuu al dreptului de proprietate asupra unor astfel de bunuri. SECŢIUNEA a II-a LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. pe de altă parte. cursuri si referate postate de utilizatori. Cu toate acestea.ro ! Arhiva online cu diplome. pentru că. şi de atributele pe care acesta i le conferă. prin originea şi dezvoltarea lui istorică. dar uneori şi prin voinţa părţilor. pe de o parte. nu există drept mai susceptibil de îngrădire decât dreptul de proprietate. constituind împreună cu libertatea individuală izvorul cel mai bogat de puteri cuprinse în dreptul subiectiv. care. prin folosinţă obişnuită îşi consumă substanţa. De asemenea. cit. conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi în cele ale art. CONSIDERAŢII GENERALE A vorbi acum.Vizitati www. Premisele limitărilor legale sunt conţinute în prevederile art. iar. 1 C. Justificarea unora dintre limitările dreptului de proprietate o găsim sub paravanul necesităţii realizării unui echilibru între interesul general şi cel individual în materia dreptului de proprietate. cu modificările stabilite de legi”. aşa cum s-a spus.tocilar. ale dreptului de proprietate pare un paradox. 41 alin. când libertăţile şi drepturile cetăţenilor. 480 C. de restrângeri ale unor drepturi. Limitele pot fi impuse exercitării dreptului de proprietate în primul rând prin lege. consfinţite de Constituţie şi tratatele internaţionale. deşi dreptul de proprietate este absolut. Aşadar. De asemenea. dreptul de proprietate privată se leagă de problema economică a productivităţii şi problema socială a unei mai drepte distribuţii a bunurilor. Altele sunt expresia libertăţii proprietarului de a dispune de bunul ce face obiectul dreptului de proprietate. p. sunt cele care guvernează societatea.. civ statuează că: „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. civ. el nu este şi nelimitat. în partea finală. 1 din Constituţie. 475 alin. ar fi un nonsens1. art. şi mai ales. 47 Pagina 29 din 137 . într-o perioadă de reformă inovatoare. într-o perioadă de liberalism democratic. proprietatea.

p. Potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol.. abuzând de dreptul său. pentru: apărarea securităţii naţionale. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturtale. restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. op. op. ca proprietarul să nu cauzeze altuia un prejudiciu în exercitarea dreptului său. Cert este însă faptul că. 51 Pagina 30 din 137 . în materia dreptului de proprietate. cit. şi convenţionale. Această clasificare a fost criticată. prin ele se încearcă protejarea interesului individual al fiecărui proprietar. 49 alin 2). după caz. În acest sens. Luţescu. Această opinie a fost argumentată prin faptul că. de altfel ca toate celelalte drepturi civile. întrucât s-a considerat 2 că numai restricţiile legale constituie limitări propriu-zise impuse exercitării dreptului de proprietate. CATEGORII DE LIMITĂRI ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În literatura juridică mai veche1. faţă de interesele celorlalţi subiecţi de drept. cit. pe de o parte. iar pe de altă parte. va fi constrâns de instanţă la anumite restrângeri. N. presupune înţelepciune din partea legiuitorului”. 49 din Constituţie prevede faptul că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune. dacă proprietarul îşi exercită dreptul în mod abuziv. oricare ar fi izvorul acestor limite ale dreptului de proprietate (lege. ci ele au menirea de a asigura exercitarea normală a dreptului de proprietate. după izvorul lor. sub aspect legislativ. Exercitarea normală a dreptului de proprietate presupune. 295 C.ro ! Arhiva online cu diplome. „Realizarea unui echilibru între interesul general şi cel individual. a ordinii. ale unui dezastru. judecătoreşti. a sănătăţii ori a moralei publice. exercitarea şi stingerea lor se face strict între canoanele impuse de anumite acte normative. voinţa proprietarului). desfăşurarea instrucţiei penale. s-a arătat că. trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului ( art. 2.Vizitati www. în sensul că naşterea. cursuri si referate postate de utilizatori. p. art. urmează 1 2 G. ele sunt legale. limitele exerciţiului dreptului de proprietate pot fi legale atunci când îşi au izvorul în lege.. Limitele şi restricţiile prevăzute de lege privind exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie privite ca atingeri ale acestui drept. ori ale unui sinistru deosebit de grav. în scopul în care acest drept este recunoscut de lege. Bârsan.tocilar. limitările şi restricţiile aduse acestui drept să fie chibzuite şi raţionale. atunci când limitările rezultă din voinţa părţilor. atunci când proprietarul.

sunt situaţii când doctrina şi practica judiciară recunosc valabilitatea unor asemenea clauze inserate în actele juridice translative de proprietate. Sunt considerate limitări ale dreptului de proprietate prin voinţa titularului dezmembrămintele dreptului de proprietate şi clauza de inalienabilitate2. Proprietarul prin voinţa sa poate să restrângă sau să limiteze exercitarea dreptului său de proprietate. să-şi lovească bunurile de inalienabilitate în propriul patrimoniu. cit. o limitarea a dreptului de proprietate. să interzică D. Rosetti-Bălănescu. op. II. folosinţa. printr-o manifestare a voinţei sale. p. fiind obligat să nu aducă atingere exercitării libere a acestor drepturi.tocilar. op. cursuri si referate postate de utilizatori. în sensul că titularul acestui drept. Restricţii convenţionale aduse dreptului de proprietate Anumite restricţii pot fi stabilite şi pe cale convenţională. limitele impuse exerciţiului dreptului de proprietate pot fi grupate în: restricţii stabilite prin voinţa titularului dreptului de proprietate (restricţii convenţionale). respectiv dreptul de propietate şi un alt drept real. I. este lipsit de plenitudinea exercitării tuturor celor trei atribute pe care i le conferă dreptul de proprietate. dar cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: clauza să fie justificată de un interes serios şi legitim iar inalienabilitatea să fie temporară.Ed. Al Băicoianu. cu precizarea că atributul dispoziţiei revine întotdeauna proprietarului. All Beck. 28-39. vol. iar dacă a convenit anumite restricţii cu alte persoane. în principiu. S-au considerat admisibile asemenea clauze3. p. ceea ce va conduce la angajarea răspunderii sala civile delictuale. Se ajunge astfel la naşterea unor drepturi concurente asupra aceluiaşi bun. inalienabilitatea unui bun nu poate fi declarată prin voinţa omului.. p. donându-l sau legându-l. deşi. Dar el poate. dispoziţia) de titulari diferiţi. Potrivit unei alte clasificări1.Vizitati www. 30 3 C. Lupulescu. 2000. pe durata constituirii dezmembrămintelor. Dezmembrarea dreptului de proprietate presupune exercitarea atributelor acestuia (posesia. p.. 95 1 2 Pagina 31 din 137 . restricţii legale aduse dreptului de proprietete (limitări de ordin constituţional şi limitări stabilite prin alte acte normative). Prin aceasta. „Un proprietar nu ar putea. Ioan Adam. 30-45 Ioan Adam. dar tot în limitele legii. cit. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. op. În ceea ce priveşte clauzele de inalienabilitate. se realizează o restrângere. a fi sancţionat. Hamangiu. nu a făcut decât să-şi exercite dreptul aşa cum crede de cuvinţă. cit.ro ! Arhiva online cu diplome. Bucureşti..

II. Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public Îa această categorie pot fi incluse: Limitări privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică asupra unor categorii de bunuri. A. civ. nr. Drepturile reale principale. fie exercitarea atributelor de folosinţă.Vizitati www.D. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate. p. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri). 96 1 Pagina 32 din 137 . cursuri si referate postate de utilizatori. Ed. op. p. citat de Eugen Chelaru în Curs de drept civil. Restricţii legale aduse dreptului de proprietate Prin lege au fost aduse o serie de restricţii care au în vedere fie natura bunului ce formează obiectul acestui drept. ordonanţe).ro ! Arhiva online cu diplome. Aceste restricţii sunt prevăzute în Constituţie.. All Beck. când se poate conveni ca bunurile să nu fie înstrăinate sau sustrase scopului pentru care au fost donate3. 400/1978. 22 3 C Hamangiu. vol. Rosetti-Bălănescu. Jean Carbonnier. dec. în C. Al. Secţ. p. 23 2 Tribunalul Suprem. Bucureşti. donatarului sau legatarului să-l instrăineze o perioadă de timp: este o condiţie a liberalităţii sale şi până la un punct ea se impune beneficiarului”1. pentru că altfel este de natură să împiedice inutil libera circulaţie a bunurilor. cum ar fi garantarea unui drept. cu obligaţia pentru donatar de a nu înstrăina temporar bunul pe tot timpul cât durează uzufructul său2. pe anul 1978. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare. O asemenea clauză este valabilă doar dacă se justifică printr-un interes serios.. În practica judiciară s-a admis posibilitatea încheierii unei convenţii care să cuprindă clauze de inalienabilitate în cazul în care donatorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct asupra bunului donat. în Codul civil. Băicoianu. precum şi în alte acte normative edictate în dezvoltarea legilor (hotărâri. posesie şi dispoziţie ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. I. ca şi acela al unei donaţii către o fundaţie. Un alt caz recunoscut de doctrină şi practica judecătorească este acela al donatorului sau testatorului care stipulează de la donatar sau legatar inalienabilitatea temporară a bunului pe tot timpul cât aceştia sunt minori. Restricţiile legale pot fi clasificate în două categorii: Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public. în legi ordinare. cit.tocilar. 2000.

43 din Legea fondului funciar republicată nu pot fi înstrăinate prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare). cursuri si referate postate de utilizatori. sunt inalienabile: bunurile din domeniul public. terenurile cu privire la titlul cărora există litigii pe rolul instanţelor nu pot fi înstrăinate prin acte între vii până la soluţionarea acestor litigii (art. Există bunuri care sunt în circuitul civil. 22 şi 26 din Constituţie. Înaintea împlinirii acestui termen pot fi vândute numai fostului proprietar al locuinţei. cum ar fi: a) bunurile monopol de stat (Legea nr. res communes (potrivit art. art. 647 C. aşa cum sunt: apa. 19 alin 1. ori alienabile condiţionat. 2 din Legea 215/2001). imobilele construite. civ asemenea bunuri nu aparţin nimănui. Există bunuri proprietate privată care sunt declarate de lege inalienabile. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Limitările privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică Potrivit legii. (art. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). Pagina 33 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. iar uzul lor este comun tuturor). 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane). deţinute sau înstrăinate decât cu respectarea unor condiţii speciale. art. 15 din Legea nr. nu pot fi înstrăinate până la rambursarea integrală a creditului decât cu acordul scris al creditorului ipotecar (art. armele şi muniţiile (Legea nr. 21 şi art.Vizitati www. corpul uman şi elementele acestuia privite ut singuli (art. aerul. 31/1996 privind regimul monopolului de stat). 122 alin. c) lucrurile nesusceptibile de apropriere privată. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor). Legea nr. 18/1991 republicată. cumpărate. 135 din Constituţie. consolidate sau extinse prin utilizarea unor credite acordate de instituţii financiare autorizate. art 11 din Legea nr. 9 alin.tocilar. locuinţele dobândite de chiriaşii titulari de contracte ai apartamentelor care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani de la cumpărare (art. lumina soarelui. 213/1998 privitoare la regimul juridic al proprietăţii publice. cum ar fi: terenurile atribuite potrivit dispoziţiilor art. art 5 alin. dar nu pot fi dobândite. 2 din Legea nr. 5 din Legea nr. 1 şi alin 8 din Legea 215/1995 cu modificările ulterioare). realizate.

Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri) Pagina 34 din 137 .). potrivit acestui drept. Dreptul de preemţiune reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi mai ales de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber. civ. Codul civil. iar Legea nr. cum ar fi: a) interdicţia vânzării între soţi (art. 126/1995 privind regimul materialelor produsele şi substanţele stupefiante. exclusiv şi absolut de bunul său. imposibilitatea judecătorilor. De asemenea. procurorilor şi avocaţilor de a deveni cesionari de drepturi litigioase ce sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea. Legea nr.Vizitati www. Legea 18/1991 şi Legea nr. deşeurile toxice. terenuri a căror suprafaţă cumulată cu cea deja deţinută depăşeşte 200 de ha în echivalent arabil de familie (Legea nr. 54/1998. 5 din Legea nr. interdicţia de a dobândi. Instituirea dreptului de preemţiune constituie de asemenea o îngrădire a dreptului de dispoziţie. Nerespectarea condiţiilor de formă atrage nulitatea absolută a actului. O altă situaţie de limitare a atributului dispoziţiei din conţinutul juridic al dreptului de proprietate este aceea în care legiuitorul leagă validitatea actului juridic de respectarea anumitor condiţii de formă la încheierea sa. 18/1991 şi Legea nr. 54/1998). de a primi sau de a încheia anumite acte juridice. sub sancţiunea anulării actului de înstrăinare. Codul civil român a impus condiţii de formă pentru liberalităţi. interdicţia mandatarilor de a cumpăra bunurile pe care au fost împuterniciţi să le vândă (art. 54/1998 au instituit forma autentică pentru contractele oneroase ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor. materialele exploziibile). 2 C. 1308 alin. Astfel.tocilar. interdicţia tutorilor de a cumpăra bunurile persoanelor aflate în tutela lor (art.ro ! Arhiva online cu diplome. 54/1998 instituie unele restricţii de a dispune. 18/1991. civ. 1308 alin1 C. prin acte juridice între vii. explozibile (Legea nr.). Astfel. obiectele de cult. 1307 C. cursuri si referate postate de utilizatori.). titularul dreptului de proprietate asupra unui teren agricol din extravilanul unei localităţi nu-l poate înstrăina decât cu respectarea prevederilor art. civ.

însă interdicţia de a construi în zonele de siguranţă a aeroporturilor. surse de alimentare energetice. exerciţii şi antrenamente de mobilizare. Art. cât şi în situaţia rechiziţiei definitive pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile preluate. furaje. Al. însă dacă prin exercitarea sa se aduce un prejudiciu proprietarului terenului. prevenirea. terenuri. cursuri si referate postate de utilizatori. precum şi bogăţiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv.ro ! Arhiva online cu diplome. materiale de construcţii. materiale tipografice şi audiovizuale. ci şi de spaţiul aerian situat deasupra acestuia. în situaţii speciale. trecând în proprietatea publică. op. precum şi a altor persoane juridice şi fizice de a ceda temporar unele bunuri mobile sau imobile. în temeiul răspunderii civile delictuale. P. statului şi unităţilor administrativ-teritoriale şi este gratuit. instalaţii portuare sau de aerodromuri. 344 Pagina 35 din 137 . animale. 135 alin 3 din Constituţie. plantaţiilor sau construcţiilor. localizarea şi înlăturarea unor dezastre. dispoziţiile constituţionale nefiind de natură a desfiinţa posibilitatea edificării construcţiilor. 4 din Constituţia României prevede: „Pentru lucrări de interes general. proprietarul unui teren se poate folosi nu doar de suprafaţa terenului. instituirea stării de asediu sau de urgenţă. 1 I. cit. Filipescu. aşa-numitele servituţi aeronautice1. ca şi folosinţa spaţiului aerian.Vizitati www. Acet drept de folosinţă aparţine numai autorităţilor publice. titularul va fi obligat să-l repare în întregime. sisteme de comunicaţii.tocilar. Cu toate acestea. instituie obligaţia agenţilor economici. Filipescu. concentrări. atât în ipoteza rechiziţiei temporare pentru degradările sau devalorizările suferite de bunurile rechiziţionate pe perioada folosirii lor. 41 alin. Pot fi supuse rechiziţiei: mijloacele de transport de orice fel. spaţiul aerian. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare Potrivit art. p. clădiri. Există. Legea nr. forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice. instituţiilor publice. Rechiziţia se face cu acordarea unor despăgubiri.. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. tehnică de calcul. şi anume: declararea mobilizării generale ori a stării de război. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. cu obligaţia de adespăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”.

Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Interesul public poate duce nu doar la limitarea exerciţiului unor atribute ale dreptului de proprietate.Vizitati www. 41 alin. potrivit legii sau obiceiului. împrejurare care impune proprietarilor învecinaţi anumite restricţii în exerciţiul dreptului lor. 3). 41 alin. dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăţi. 6 din Constituţie. servituţi precum: scurgerea apelor (art. de Constituţie (art. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. 607-608). de distanţă a plantaţiilor şi lucrărilor faţă de hotar (art. Această posibilitate este reglementată. impuse de nevoia coabitării cu ceilalţi proprietari. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate Cele mai multe restricţii de ordin privat sunt determinate de raporturile de vecinătate dintre proprietari. apoi în art. Astfel.ro ! Arhiva online cu diplome. Pagina 36 din 137 . despre care se spune că nu sunt veritabile servituţi.). CRITERII DE CLASIFICARE Dreptul de proprietate poate fi abordat din mai multe puncte de vedere. de picătura streşinilor (art. dar şi la pierderea acestuia cu privire la imobile (terenuri şi construcţii). precum şi în Legea nr.) şi servituţile legale (art. în primul rând.. SECŢIUNEA a III-a FORMELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. 481 C. de izvor (art. se pot distinge: dreptul de proprietate al persoanelor fizice. revin proprietarului. 33/1994 B. 615) reflectă o situaţie firească generată de vecinătatea a două fonduri. 586-619 C. Cele mai importante astfel de limitări sunt servituţile naturale (art. civ. civ. ci limitări normale ale exerciţiului dreptului de proprietate. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. Potrivit dispoziţiilor art. 585). 378-585 C. afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. 579581). potrivit căruia: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. civ. structura dreptului de proprietate poate fi stabilită şi evidenţiată pornind de la următoarele criterii: a) după subiectele dreptului de proprietate. Astfel.

dreptul de proprietate al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi dreptul de proprietate privată al statului. drept de proprietate rezolubilă sau revocabilă şi drept de proprietate anulabilă. el poate fi: drept de proprietate pur şi simplu. b) după modurile de dobândire: dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice. Pagina 37 din 137 . dobândit prin mijloace originare. dreptul de proprietate se prezintă sub două forme: dreptul de proprietate publică. se înţelege dreptul de proprietate particulară aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice de tip particular. Aceste două forme ale dreptului de proprietate sunt consacrate expres în art. care are ca titular exclusiv o singură persoană asupra unuia şi aceluiaşi bun şi este dobândit de către proprietarul actual în mod sigur şi ireversibil.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. care poate fi drept de proprietate comună. după cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de modalităţi. dobândit prin acte juridice translative de proprietate. cum sunt regiile autonome. unităţilor administrativ-teritoriale şi al persoanelor juridice înfiinţate de autorităţile centrale ale statului sau de autorităţile locale. drept de proprietate afectat de modalităţi. cu excepţia bunurilor care se află în proprietate publică. dreptul de proprietate dobândit în raporturile dintre vii şi dreptul de proprietate dobândit pentru cauză de moarte. dreptul de proprietate privată. unde se prevede: „Proprietatea este publică sau privată”. în sensul larg al cuvântului. dreptul de proprietate originară. 1 din Constituţie. după regimul său juridic.tocilar. persoană fizică sau persoană juridică. dreptul de proprietate al persoanelor juridice. 135 alin. cursuri si referate postate de utilizatori. şi dreptul de proprietate derivată. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ Prin dreptul de proprietate privată. Dreptul de proprietate privată are ca obiect toate categoriile de bunuri apropriate de către orice subiect de drept civil.

p. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1 C Hamangiu. civ. Spre deosebire de dreptul de proprietate publică. inclusiv cele ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. Pagina 38 din 137 . aceste bunuri nu pot fi înstrăinate prin acte cu titlu gratuit şi nici date în plată. bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate privată pot fi dobândite în proprietate prin prescripţia achizitivă. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decât prin aceea că proprietarul lor este statul. 2 din Constituţie prevede: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular”. în general.tocilar. Bunurile ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate privată. Datoriile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale se înscriu în bugetul de stat sau în bugetele locale pentru a fi plătite. se află în circuitul civil general şi ele sunt eminamente alienabile. Ca o derogare de la dreptul comun. op. din bunuri pe care „statul le stăpâneşte ca orice proprietar particular. Dreptul de proprietate privată este un drept absolut. adică de care se foloseşte.. 41 alin. Băicoianu. ce este imprescriptibil. De asemena.ro ! Arhiva online cu diplome. chiar dacă titularul său este statul. Proprietatea privată este supusă regimului juridic de drept comun. Bunurile ce formează obiectul dreptului de proprietate privată al statului nu vor putea fi însă urmărite. 1837 C. I. Rosetti-Bălănescu. statul fiind considerat întotdeauna solvabil şi. În temeiul dispoziţiilor art. judeţul sau comuna în loc de a fi o persoană particulară”1. Art. de obicei le poate înstrâina.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. drepturile de creanţă ale creditorilor urmează a fi satisfăcute numai din fondurile băneşti ale statului. în condiţiile stabilite de Codul civil. cit. exclusiv şi perpetuu. prevăzut de Codul civil şi de alte acte normative. organizată în condiţiile legii. care îi produc venituri şi pe care. De asemenea. dreptul de proprietate privată este supus prescripţiei. titularilor dreptului de proprietate privată le poate fi opusă prescripţia de bună-credinţă. 18. Domeniul privat al statului este format. Al. în consecinţă. Regimul de protecţie juridică a dreptului de proprietate este egal. înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proprietăţii private a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale se poate face numai prin licitaţie publică.

cursuri si referate postate de utilizatori. „dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. dreptul de proprietate publică prezintă toate caracterele generale. insesizabile şi imprescriptibile”. absolut şi perpetuu. precum şi din dispoziţiile constituţionale. Unităţile administrativ-teritoriale (comuna. care se exercită în regim de drept public. fiind inalienabil. folosinţa şi dispoziţia). În conformitate cu prevederile art. 1 2 Publicată în Monitorul Oficial. sunt de uz sau interes public”. op. în art. 1 din Legea nr.Vizitati www. art. cit. indiferent de forma sub care acesta se înfăţişează. imprescriptibil şi insesizabil2. 2 dispune: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”. art.. Temeiul existenţei dreptului de proprietate publică îl reprezintă Constituţia care. oraşul. 65 Pagina 39 din 137 . 1 prevede: „Proprietatea este publică şi privată”. Legea nr. 1 din Legea nr. Legea nr. 213/1998. Dreptul de proprietate publică poate fi definit ca fiind dreptul de proprietate al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public. Astfel. municipiul şi judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local. 11 alin. 1310 şi art. Fiind un drept de proprietate. 448 din 21 noiembrie 1998 L. exclusiv. dreptul de proprietate publică este un drept complet (în conţinutul său regăsindu-se cele trei atribute esenţiale ale dreptului de proprietate: posesia. Dezvoltarea acestor prevederi s-a realizat prin Legea nr. Din aceste prevederi legale. comune dreptului de proprietate. 2. art. 1844). în Codul civil (art. 213/1998. care dispune: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile. În afara acestor caractere juridice. caractere ce determină regimul juridic al acestei forme de proprietate. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia1. p. 215/2001 a administraţiei publice locale. Referiri exprese la existenţa proprietăţii publice sunt făcute şi prin Legea fondului funciar nr. Caracterele dreptului de proprietate publică sunt prevăzute în mod expres de către art. asupra bunurilor care. dreptul de proprietate publică mai prezintă şi următoarele caractere specifice: inalienabilitatea. 475 alin. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. iar prin alin. 476-478. 499. rezultă că titularii dreptului de proprietate publică sunt: Statul Român asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional. potrivit legii sau prin natura lor. 135 alin. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.ro ! Arhiva online cu diplome. Pop. precum şi alte acte normative. 18/1991 cu modificările ulterioare.tocilar. nr.

Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil atât extinctiv. Sub aspect extinctiv.1 lit. Tot ca o consecinţă a inalienabilităţii dreptului de proprietate publică.ro ! Arhiva online cu diplome. bunurile proprietate publică „pot fi date numai în administrare.tocilar. Ed. concesionate sau date în administrare directă. 11 alin. în condiţiile legii”. 1 lit. care are calitate procesuală activă. în sensul că bunurile ce formează obiectul acestui drept nu pot fi urmărite de către creditorii proprietarului sau ai persoanelor care le posedă cu orice titlu. 11 alin. All Beck. p. b din Legea nr. prin acte juridice civile şi nici pe cale forţată.4 menţionând caracterul inalienabil al proprietăţii publice. iar dreptul la acţiune în sens material nu se stinge indiferent de intervalul de timp cât nu a fost exercitat de către autoritate. 39 Pagina 40 din 137 . nu poate fi dezmembrat prin constituirea de drepturi reale asupra bunurilor ce îi alcătuiesc obiectul. sau pot fi dezafectate şi incluse în domaniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale”. 1 lit. Este firesc să fie 1 Eugen Chelaru. abitaţia. neputând fi înstrăinate pe cale voluntară . Drepturile reale principale. imprescriptibilitatea dreptului de proprietate publică se manifestă prin aceea că acţiunea în revendicare întemeiată pe acest drept poate fi promovată oricând. uzul. 11 alin. Art. imprescriptibilitatea este prevăzută în mod expres în art. 213/1998 prevede că bunurile proprietate publică nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale. Ca o consecinţă a inalienabilităţii. 213/1998. c din Legea nr. potrivit căruia bunurile proprietate publică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. prin expropriere. imprescriptibilitatea este o consecinţă a inalienabilităţii bunurilor proprietate publică. Dreptul de proprietate publică este insesizabil. 2000. dreptul de proprietate publică. În literatura juridică. art.Vizitati www. în principiu. 135 alin. servituţile propriu-zise şi superficia. Din punct de vedere achizitiv. precum şi în alte acte normative. Potrivit art. de vreme ce bunurile care formează obiectul proprietăţii publice pot fi închiriate. 213/1998. Sub aspect achizitiv. cât şi achizitiv. a din Legea nr. cursuri si referate postate de utilizatori. concesionate sau închiriate. bunurile ce alcătuiesc obiectul acestui drept nu pot fi dobândite prin modurile generale sau speciale de dobândire a dreptului de proprietate. Caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică semnifică faptul că bunurile ce fac obiectul acestui drept de proprietate sunt scoase din circuitul civil general. Bucureşti. Curs de drept civil. a fost exprimată opinia1 conform căreia „inalienabilitatea este numai relativă. Reglementări cu privire la caracterele dreptului de proprietate publică sunt cuprinse şi în Constituţie. cum ar fi uzufructul.

aşa. Codul civil cuprinde materii variate. Astfel. proprietatea publică are un regim juridic diferit.tocilar. în doctrină s-a arătat că sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea Pagina 41 din 137 . prin lege şi prin ocupaţiune”. de la succesiuni şi până la materia obligaţiilor civile. NOŢIUNE CONFIGURATĂ ÎN DOCTRINĂ Cu privire la definirea noţiunii de mod de dobândire a proprietăţii. 644 C.Vizitati www. potrivit dispoziţiilor art. Aşadar. dispunând: „Proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau încorporaţiune. 645 completeză prevederile art. civ. 644. iar încălcarea acestui regim juridic care este reglementat prin norme de drept public. deschide calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actului juridic astfel încheiat. prin convenţie şi prin tradiţiune”. prin legate. Legea nu defineşte noţiunea de mod de dobândire a proprietăţii. prin prescripţie. Art. Aceste două articole ale Codului civil constituie cadrul general al modurilor de dobândire a proprietăţii. SEDIUL MATERIEI În Cartea a III-a intitulată „Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea”. cursuri si referate postate de utilizatori. 2. regim care este consecinţa scoaterii în afara circuitului civil general a bunurilor care o compun. deoarece.. iar enumerarea cuprinsă în Codul civil a fost supusă criticii în literatura de specialitate. Urmărirea silită are ca şi consecinţă vănzarea bunurilor debitorului. dacă astfel de bunuri ar fi urmărite de creditori. s-ar ocoli sau înfrânge regula inalienabilităţii lor. „proprietate bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. din preţul obţinut realizându-se creanţele urmăritorilor.ro ! Arhiva online cu diplome. CAPITOLUL PROPRIETATE II MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE SECŢIUNEA I CONSIDERAŢII GENERALE 1.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

mijloacelor juridice reglementate de lege - acte juridice şi fapte juridice - prin care se poate dobândi dreptul de proprietate, indiferent de forma sa1. Într-o altă opinie2, modurile de dobândire a drepturilor reale au fost considerate „mijloacele juridice care, potrivit legii servesc la constituirea sau la obţinerea prin transfer a unor asemenea drepturi ca elemente componente ale patrimoniului unei persoane fizice sau juridice”. Un alt autor3 arată că în definirea modurilor de dobândire a proprietăţii trebuie să se pornească de la premisa că dreptul de proprietate este un drept subiectiv civil, iar modurile de dobândire a acestui drept reprezintă o categorie de izvoare de drepturi subiective civile. În acest context, prin moduri de dobândire a proprietăţii se înţeleg acele împrejurări - acte sau fapte juridice - de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. Enumerarea făcută de Codul civil a fost criticată în doctrină 4, considerându-se, în primul rând, că este incompletă, întrucât nu enumeră printre mijloacele de dobândire a dreptului de proprietate şi hotărârile judecătoreşti constitutive de drepturi. În al doilea rând, enumerarea legală a fost considerată inexactă, pentru că face distincţie între succesiune şi legate, de vreme ce termenul de succesiune desemnează atât succesiunea legală, cât şi pe cea testamentară. De asemenea, enumerarea legală a fost criticată pentru faptul că legea nu constituie un mod separat, de sine stătător de dobândire a dreptului de proprietate. Chiar în situaţia în care legea instituie o prezumţie de proprietate, temeiul acelei prezumţii îl constituie, în fond, tot un fapt sau un act juridic. Spre exemplu, chiar dacă se afirmă că dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă are loc ex lege, dreptul de proprietate se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic, care este tocmai posesia de bună-credinţă. Tot astfel se întâmplă şi în cazul dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă5. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică ambelor forme fundamentale ale proprietăţii reglementate de Constituţie: proprietatea publică şi proprietatea privată. Există însă şi unele moduri specifice de dobândire a proprietăţii publice, cum ar fi trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică.
L. Pop, op. cit., p. 209 M. Costin, Dicţionar de drept civil, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 332 3 Traian Sâmbrian, Modurile originare de dobândire a proprietăţii, Ed. Europa, Craiova, 1996, p. 40 4 E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, p. 190; L. Pop, op. cit., p. 210; 5 L. Pop, op. cit., p. 210
1 2

Pagina 42 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil sunt aplicabile tuturor subiectelor dreptului de proprietate privată, cu unele precizări. Astfel, în privinţa persoanelor fizice, au aplicaţie numai aceste moduri de dobândire a proprietăţii private. În principiu, modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil se aplică şi în privinţa persoanelor juridice, însă ele trebuie corelate cu principiul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. De asemenea, în conformitate cu reglementările legale aplicabile categoriilor de persoane juridice, există moduri specifice de dobândire a dreptului de proprietate privată, după caz. Astfel, numai statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale, ca subiecte de drept public, pot dobândi, în proprietate privată, bunuri din domeniul public ce le aparţine, prin declasarea acestora şi trecerea lor în proprietatea privată a acestor subiecte. Sau subiectele colective de drept de tip asociativ pot dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor şi prin contribuţia, sub diferite forme, a celor care se asociază, ceea ce nu este cazul pentru persoanele fizice. Doctrina este unanimă în a aprecia că modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică şi cu privire la celelalte drepturi reale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi superficia, însă nu se aplică pentru drepturile reale ce derivă din dreptul de proprietate publică: dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinţă. Având în vedere criticile ce au fost aduse enumerării legale cuprinse în art. 644-645 C. civ., majoritatea autorilor1 recunosc existenţa următoarelor moduri de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, ce se aplică atât proprietăţii private, cât şi proprietăţii publice: convenţia, tradiţiunea, ocupaţiunea, hotărârea judecătorească, legea, accesiunea, uzucapiunea şi succesiunea.

SECŢIUNEA a II-a MODURILE GENERALE DE DOBÂNDIRE A DREPTURILOR REALE 1. CLASIFICARE

În dreptul roman cea mai cunoscută clasificare a modurilor de dobândire a proprietăţii, expusă pentru prima oară de Gaius şi consacrată de Institutele lui Iustinian, este
1

C. Bârsan, D. Lupulescu, I. Dogaru
Pagina 43 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

clasificarea în moduri de dobândire a proprietăţii după dreptul natural sau al ginţilor (ocupaţiunea, tradiţiunea, accesiunea, specificaţia) şi moduri de dobândire după dreptul civil (in iure cesio, mancipaţiunea, uzucapiunea, advindicatio şi legea). Tot romană este şi clasificarea în moduri de dobândire (per singulas res) şi moduri de dobândire universale (per universitatem) care se păstrează şi astăzi. În prezent, modurile de dobândire a proprietăţii pot fi clasificate după mai multe criterii: După întinderea dobândirii, modurile de dobândire a dreptului de proprietate sunt: moduri de dobândire universale sau cu titlu universal, când dobânditorul primeşte întreaga universalitate sau o parte (fracţiune) din universalitatea patrimoniului unei persoane. Aşa sunt: succesiunea legală, legatul universal ori cu titlu universal; moduri de dobândire cu titlu particular, când dobânditorul primeşte unul sau mai multe bunuri individual-determinate. Aşa sunt: contractele translative de proprietate, legatele cu titlu particular, tradiţiunea, hotărârea judecătorească, accesiunea, uzucapiunea. După momentul în care operează transmisiunea, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire între vii (inter vivos), care îşi produc efectele în timpul vieţii autorului, aşa cum este contractul translativ de proprietate; moduri de dobândire pentru cauză de moarte (mortis causa) care îşi produc efectele la încetarea din viaţă a autorului ( succesiunea legală, legatele). După caracterul transmisiunii, adică în funcţie de scopul urmărit de autor, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire cu titlu oneros, când autorul transmite dreptul de proprietate cu condiţia primirii unui echivalent din partea dobânditorului, aşa cum se întâmplă în cazul contractelor cu titlu oneros; moduri de dobândire cu titlu gratuit, când autorul transmite dreptul de proprietate fără să aştepte primirea unui echivalent, aşa cum sunt donaţia, succesiunea legală sau testamentară. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, există: moduri originare de dobândire, reprezentând acele mijloace juridice de dobândire a dreptului de proprietate care nu implică o transmitere juridică a sa de la o persoană la alta, dreptul născându-se direct în patrimoniul titularului. Fac parte din această categorie: uzucapiunea, ocupaţiunea şi accesiunea;
Pagina 44 din 137

Fac parte din această categorie: convenţia. Făcând aplicaţia acestui principiu în materia vânzării. moduri de dobândire derivate. 1 dispune că: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea unui drept real se realizează chiar în momentul încheierii contractului: „În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau unui alt drept real. modoficării ori stingerii de raporturi juridice”. cursuri si referate postate de utilizatori. de donaţie. 1295 alin. succesiunea legală sau testamentul. Contractul este definit de lege prin art. p. 971 C. convenţia este translativă de drepturi reale. Ed.. Codul civil consacră principiul că prin ea însăşi. Contractul constituie cel mai important şi mai uzitat mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. CONVENŢIA (CONTRACTUL) Convenţia sau contractul este cel mai important mod derivat de dobândire a drepturilor reale. 17 1 Pagina 45 din 137 . ca fiind „ acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. contractele de schimb. D. cit. Constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate precum şi a celorlalte drepturi reale numai contractele translative sau constitutive de drepturi reale. de împrumut. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea bunului”. nu şi cele generatoare de drepturi de creanţă. iar potrivit unei definiţii analitice. civ. de rentă viageră. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor. art. Chelaru. op. conform art. 942 C. Paralela 45. 2. Văduva. în E.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. 192. reprezentând mijloacele juridice de dobândire a dreptului de proprietate care implică transmiterea dreptului de la o persoană la alta.tocilar. Astfel. 2002.. Sunt contracte constitutive sau translative de drepturi reale contractele de vânzare-cumpărare. În doctrină1... contractul a fost definit ca „ acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice”. civ. Teoria generală a obligaţiilor. Drept civil. fără a necesita o operaţie subsecventă suplimentară. p. el reprezintă „înţelegerea între două părţi în vederea constituirii.

că transferul poate avea loc şi în mod simbolic (traditio symbolica). acest procedeu consta în punerea lucrului de către înstrăinător (tradens) la dispoziţia dobânditorului (accipiens) în virtutea unui act juridic pentru a transmite proprietatea. Transmiterea dreptului de proprietate. ci şi suficientă pentru a se realiza transferul drepturilor reale. principiul consensualismului.ro ! Arhiva online cu diplome. drepturile reale asupra imobilelor se transmit ori se constituie numai în momentul înscrierii în cartea funciară (întabulare). cântărire sau măsurare. precum şi constituirea altor drepturi reale nu are loc odată cu momentul încheierii valabile a contractului în următoarele cazuri: când părţile au convenit prin contract ca transferul dreptului real să aibă loc după împlinirea unui termen sau realizarea unei condiţii suspensive. remiterea lucrului se făcea în mod direct. în cazul în care contractul are ca obiect bunuri de gen. privinţa vânzătorului. TRADIŢIUNEA Tradiţiunea. La început. De la acest principui fac excepţie contractele solemne la care efectul translativ de proprietate va avea loc în momentul în care contractul este încheiat în formă autentică. ca mod de dobândire a drepturilor reale. dar s-a admis din epoca clasică. Aceste texte de lege consacră. Lipsit de orice condiţii de formă. care exprimă ideea că simpla manifestare de voinţă este nu doar necesară. pentru uşurarea încheierii anumitor operaţiuni juridice.Vizitati www. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. Astfel.tocilar. În dreptul roman. În cazul vânzării unui teren. s-a admis că posesia supra unor lucruri vândute care se aflau într-o magazie se transferă dacă vânzătorul predă cumpărătorului cheile magaziei. cursuri si referate postate de utilizatori. constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către înstrăinător dobânditorului. tradiţiunea (traditio) reprezenta cel mai important mijloc de a dobândi proprietatea de jus gentium. 115/1938. deci. 3. transferul dreptului de proprietate se realizează numai în momentul individualizării lor prin numărare. Pagina 46 din 137 . transferul proprietăţii va opera în momentul realizării bunului în situaţia în care obiectul contractului îl constituie un bun viitor. în sistemul publicităţii imobiliare prin cărţile funciare reglementat prin Decretul-lege nr. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”.

cursuri si referate postate de utilizatori. 971 şi 1295 C. civ. numai executarea materială a transferării proprietăţii1. titlurile la purtător. obligaţiuni de stat. De asemenea. Dacă în dreptul roman tradiţiunea avea o largă aplicare ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. ci prin efectul legii (art. iar nu un mod de dobândire a dreptului de proprietate. Filipescu. însă numai când este vorba de cele „la purtător” (obligaţiuni CEC. deci existenţa lui actuală.. 1 2 I. Filipescu. p. Se admite că. Al. tradiţiunea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinării titlurilor de valoare. în dreptul nostru tradiţiunea operează transferul dreptului de proprietate în cazul darurilor manuale care sunt donaţii curente. De asemenea. În cazul convenţiilor privind bunurile de gen. în condiţiile existenţei principiului potrivit căruia dreptul de proprietate se transmite chiar în momentul încheierii contractului (art. op. de mică importanţă. deoarece din contract se năştea numai obligaţia de a transfera proprietatea. de pe o înălţime.ro ! Arhiva online cu diplome. care se individualizează şi se predau ulterior. transfer ce se realiza printr-o a doua operaţie şi anume prin tradiţiune. civ. În cazul darurilor manuale.tocilar.). iar tradiţiunea este numai executarea acestei transferări.1909 C. cit. Sunt excluse bunurile imobile şi mobilele incorporale. în dreptul nostru civil. prin predarea lucrului donat. convenţia transferă proprietatea în momentul individualizării ori determinării. în prezent. tradiţiunea este o solemnitate care suplineşte forma autentică a actului2. tradiţiunea are o sferă de aplicare foarte restrânsă. care sunt asimilate bunurilor mobile corporale. Ea este. pot forma obiectul unui dar manual. op. Chelaru. dobândirea proprietăţii nu intervine ca urmare a tradiţiunii. nu şi în ipoteza celor nominalizate. cit. 270 E. fără a fi necesară vreo formă specială. de regulă. un mijloc de livrare a lucrului înstrăinat.Vizitati www. Pentru că predarea presupune deţinerea materială (corpus) a bunului. se arătau cumpărătorului hotarele terenului. în cazul dobândirii unui bun mobil de la o persoană care nu este adevăratul proprietar. acţiuni la diferite societăţi comerciale).). numai bunurile mobile corporale susceptibile de predare materială pot forma obiectului darului manual.193 Pagina 47 din 137 . sunt excluse bunurile viitoare.. P. fiind vorba de aşa-numita tradiţiune prin gest (traditio longa manu). ce se execută imediat. transferul posesiei se considera efectuat dacă. Pentru că tradiţiune este un element esenţial al darului manual. Prin excepţie. p.

cit. p. 1 2 Pagina 48 din 137 .. întrucât numai prin astfel de hotărâri se realizează transferul dreptului de proprietate. fiindcă. ocupaţiunea este greu de conceput în prezent. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului. În literatura juridică de specialitate se apreciază că proprietatea se poate dobândi prin ocupaţiune în cazul bunurilor comune cum ar fi apa de băut sau pentru trebuinţe casnice luată de la un izvor natural.ro ! Arhiva online cu diplome. Legea nr. prevederile art. D. să fi fost abandonate de proprietar. 229 Legea nr. HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ Hotărârea judecătorească este un mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale numai atunci când este constitutivă sau atributivă de drepturi. Pentru a forma obiectul ocupaţiunii. 5. dacă au fost. pescuitul şi acvacultura. 477 şi 646 din Codul civil. precum şi cele ale persoanelor care mor fără moştenitori sau ale căror moşteniri nu au fost acceptate se cuvin statului. op. bunurile trebuie să fie mobile corporale şi să fie individual determinate. De asemenea. pe de o parte numai aceste bunuri sunt susceptibile de a fi luate în stăpânire. ceea ce înseamnă că numai în cazuri excepţionale hotărârile judecătoreşti pot constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate. precum şi asupra vânatului ori a peştelui capturat de pescar sau vânător. bunurile trebuie să fie fără stăpân. cu condiţia ca vânătoarea sau pescuitul să se fi desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile legale în aceste domenii2. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. 477 şi 646 C. iar pe de altă parte. adică să nu fi fost vreodată în proprietatea cuiva sau. OCUPAŢIUNEA Ocupaţiunea este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate care se realizează prin luarea în stăpânire a unui bun care nu aparţine nimănui cu intenţia de a deveni proprietar asupra acetuia. civ. având o arie de aplicare restrânsă.Vizitati www. 4. fac inaplicabilă ocupaţiunea ca mod de dobândire a bunurilor imobile1. Având în vedere prevederile art. potrivit cărora toate averile vacante şi fără stăpâni. 192/2001 privind fondul piscicol. Lupulescu. Majoritatea hotărârilor judecătoreşti au însă un caracter declarativ.

.I. deşi pârâţii S. a constatat valabilitatea convenţiei şi a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare1. dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de înstrăinare. 1073 C. sent. teren intravilan şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic. P. şi B. Analizând probele administrate în cauză. şi fraţilor săi. convenţia încheiată la 15 ianuarie 2002 între reclamant şi pârâtul S. care consacră principiul executării în natură şi cu bună-credinţă a obligaţiilor. S-a reţinut că terenul aparţine în indiviziune pârâtului S. parcela 2.N.V. 18/1991 republicată şi că. N. instanţa. drept ce va căpăta regimul juridic al acestei proprietăţi.I. civ. instanţa a reţinut că între reclamantul M. şi ratificată ulterior şi de ceilalţi pârâţi..N. ei au fost de acord cu vânzarea terenului.. Pe plan juridic. având ca titular statul sau unităţile sale administrativ-teritoriale. tarlaua 49.. civ.V. Astfel.. Astfel. s-a încheiat o convenţie de vânzare-cumpărare consemnată într-un înscris sub semnătură privată denumit de părţi „chitanţă”.S.Vizitati www. 18331/2002 (nepublicată) Pagina 49 din 137 . civ. spre exemplu. reclamantul a cerut instanţei să constate valabilitatea convenţiei din 15 ianuarie 2002 încheiată cu pârâţii. 1 Judecătoria Craiova. dreptul de proprietate publică.p. Dobândirea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească are loc. având ca obiect o suprafaţă de 1200 m.V.. pârâţii S. Hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi nu constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate. în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune exproprierea. P. cursuri si referate postate de utilizatori. a admis acţiunea formulată de reclamantul M.P. nr.. pentru care reclamantul a plătit integral preţul. are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Astfel.D..P. având ca obiect terenul intravilan în suprafaţă de 1200 m. din comuna T.S. într-o speţă. în calitatea lor de moştenitori ai defunctului S.p. N.V. nu au semnat convenţia de vânzare-cumpărare încheiată la 15 ianuarie 2002. prin răspunsurile date la interogatoriile luate de instanţă.ro ! Arhiva online cu diplome. se dobândeşte asupra imobilului expropriat. Pentru circuitul civil general. neputând servi transferului dreptului de proprietate. judeţul Dolj. poate avea caracter constitutiv de drepturi o hotărâre judecătorească pronunţată într-o cauză prin care se urmăreşte suplinirea consimţământului uneia dintre părţi la încheierea unui act translativ de proprietate imobiliară. 1077 C. şi dispoziţiile art. potrivit titlului de proprietate emis conform Legii nr. şi pârâtul S. prin suplinirea consimţământului debitorilor. în cazul exproprierii unui imobil proprietate privată pentru utilitate publică. în cadrul juridic conferit de dispoziţiile art. întrucât ele recunosc dreptul de proprietate preexistent.S.tocilar. şi B.

Teoria generală a drepturilor reale. În consecinţă. de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. în condiţii anume determinate. În sens larg. iar nu declarativ.Vizitati www. Circulaţia juridică a terenurilor. 6. All Beck. op.U. potrivit noilor reglementări ale executării silite imobiliare introduse în Codul de procedură civilă prin O.tocilar. 304 2 2 Pagina 50 din 137 . S-a considerat2 că legea ca atare nu poate fi. cit. ea marcând sfârşitul procesului de încheiere a contractului2. 1999.G. C. în principiu. dar în nici un caz legea nu înzestrează de la sine pe nimeni cu un drept de proprietate. 304. 138/2000. civ. Pop. întocmit de executorul judecătoresc (art. Sevastian Cercel. op.ro ! Arhiva online cu diplome. Ed. civ. nr. ocupaţiune. întrucât ele reprezintă acele împrejurări. proprietatea se mai dobândeşte şi prin lege (art. 644-645 C. All Beck. acte sau fapte juridice.. orice situaţie socială devine situaţie juridică prin atribuirea de consecinţe juridice de către dreptul obiectiv3. cursuri si referate postate de utilizatori. un mod de dobândire a proprietăţii. Bucureşti. E. În materie de executare silită imobiliară. proc. întrucât. ultimul act de executare nu mai este hotărârea judecătorească de adjudecare. p. p. p. Codul civil arată însă că. întrucât legea n-ar putea fi o împrejurare de care tot ea să condiţioneze naşterea proprietăţii. 645 C.). Sevastian Cercel în Drept civil. cit. ci actul de adjudecare. civ. legea nu poate fi considerată un mod distinct de dobândire a proprietăţii. prescripţie. citat de Ion Dogaru. Vlachide. există opinii divergente dacă legea constituie sau nu un mod de dobândire a proprietăţii şi a altor drepturi reale. 253 P. 2003. Numai acele moduri de dobândire pe care legea le recunoaşte şi le sancţionează urmează a produce efecte juridice. L. Ed. În literatura de specialitate. alături de accesiune sau încorporaţiune. ea este o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru intrat în stăpânirea unei persoane.). Chelaru. sunt legale. Bucureşti. 516 C. O asemenea hotărâre judecătorească are efect constitutiv de drepturi. a fost criticată. 210 3 Ion Dogaru. toate modurile de dobândire a proprietăţii sunt incluse în lege. printre altele.. ordonanţa de adjudecare nu mai constituie mod de dobândire a dreptului de proprietate. şi pentru că legea este considerată un mod separat de dobândire a proprietăţii. în general. LEGEA Enumerarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate în art.

În concepţia Codului civil. civ. 597 şi 598 C. 1 2 C.. Pop. Ca urmare. cit. ci şi declarativ de drepturi2 şi chiar unul putativ. fructele. se cuvin proprietarului bunului frugifer. cursuri si referate postate de utilizatori. încadrează în această categorie uzucapiunea.). toate acele moduri care nu sunt arătate separat în Codul civil1. DOBÂNDIREA FRUCTELOR PRIN POSESIA DE BUNĂ-CREDINŢĂ Fructele reprezintă produsele periodice ale unui bun. Fructele pot fi: naturale. 203 Pagina 51 din 137 . ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute.. 483 C. Potrivit dispoziţiilor art. aşa cum se cere în cazul uzucapiunii de 10-20 de ani. industriale şi civile. op.ro ! Arhiva online cu diplome. de sine stătător de dobândire a proprietăţii. domeniul de aplicare al legii. Titlul ce se invocă de către posesor este numai un aspect al bunei-credinţe.). civ. este posesor de bună-credinţă acela care posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate.tocilar. indiferent de categoria din care fac parte. civ. dispunând că posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele produse de bunul pe care îl posedă. 1909 C.). 308 L. civ. p. dobândirea coproprietăţii zidului comun. Titlul poate fi nu numai translativ de proprietate. cu excepţia situaţiei în care cauza nulităţii absolute o constituie încălcarea ordinii publice. accesiunea şi succesiunea legală. care în fond este o vânzare silită (art. un element intrinsec al acesteia. 485 C. 6. însă. prin a căror obţinere sau percepere nu se alterează sau consumă substanţa bunului respectiv. de la această regulă art. Bârsan. Esenţial este ca posesorul să aibă convingerrea fermă că are un titlu care îl îndreptăţeşte să culeagă fructele.. iar nu un element distinct de buna-credinţă. civ. dobândirea mobilelor prin posesia de bună-credinţă (art. chiar şi un titlu nul absolut sau relativ îl îndreptăţeşte pe posesorul de bună-credinţă să dobândească proprietatea fructelor.. instituie o excepţie. adică unul care există numai în imaginaţia posesorului. op. cit. Unii autori. Conform art.1. 485 C. ca mod de dobândire a drepturilor reale. p. ca mod de dobândire a proprietăţii cuprinde: dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinţă (art. considerând legea ca un mod separat. Alţi autori consideră că fac parte din domeniul de aplicare al legii.Vizitati www. 486 C. civ.

buna sa credinţă încetează (art.Vizitati www. precum şi jumătate din valoarea locului pe care este clădit zidul”. 590 C. 597 prevede: „Vecinul care n-a contribuit la înălţare. art. s-ar nesocoti dreptul de proprietate al celui pe proprietatea căruia este construit zidul comun. instituie posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate comună asupra zidului de către proprietarul fondului învecinat care nu a contribuit la ridicarea zidului despărţitor. Astfel. DOBÂNDIREA BUNURILOR MOBILE DE CĂTRE POSESORUL DE Pagina 52 din 137 . instituie o prezumţie de comunitate asupra zidului care desparte două clădiri sau două terenuri împrejmuite. 598 se dispune: „Orice vecin al unui zid poate să-l facă comun în parte sau tot plătind stăpânului zidului jumătate din valoarea sa sau jumătate din valoarea părţii ce vrea să facă comună. nu va putea dobândi proprietatea fructelor posesorul de bună credinţă al unui bun care face obiectul proprietăţii publice. Buna-credinţă se apreciază la momentul culegerii fructelor şi se prezumă. Acest lucru se realizează prin răscumpărare. prin orice împrejurări de fapt. Astfel. care dispune că „buna-credinţă se prezumă întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleagă reaua-credinţă”. Dacă această prezumţie ar fi absolută. Această prezumţie poate fi înlăturată dacă se face dovada contrară.. poate câştiga dreptul de comunitate plătind cheltuiala jumătate. conform art. cursuri si referate postate de utilizatori. Odată cu chemarea în judecată a posesorului de către titularul dreptului real. 6. civ. Prin excepţie.3. Capitolul II servituţile stabilite de lege. 1899 alin 2 C.tocilar. 6. DOBÂNDIREA COPROPRIETĂŢII ZIDULUI COMUN Codul civil reglementeză în Titlul IV.) cu consecinţa obligării sale la restituirea fructelor percepute ulterior. Art. care sunt în realitate un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept. civ.ro ! Arhiva online cu diplome. 487 C. Printre acestea este reglementată şi servitutea zidului şi a şanţului comun.2. civ. precum şi preţul pe jumătate al locului ce s-ar fi întrebuinţat pentru îngroşarea zidului”. care în fond reprezintă o vânzare silită. art. iar în art. Dovada necomunităţii zidului se poate face prin orice semne exterioare. civ. 597 C.

) Potrivit art. „lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. adică posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. este criticată în doctrină..Vizitati www. p.. G. care.. 125. 1 C. textul fiind considerat contradictoriu. fie extinctivă. cursuri si referate postate de utilizatori. restrângerea domeniului de aplicare a acestei dispoziţii numai la posesia de bună-credinţă este o consecinţă a interpretării sistematice prin coroborarea textului cu prevederile art. 1909 alin. Luţescu. cit. civ. cu excepţia titlurilor la purtător.. CIV. 1909 alin 1 C. chiar dacă titlul său este cu dată posterioară.. p. op. Astfel. 1909 alin 1 C. nu face nici o distincţie între posesia de bunăcredinţă şi cea de rea-credinţă. fie achizitivă presupune în mod necesar curgerea unui anumit interval de timp3. Băicoianu. nu şi în cazul universalităţii juridice de bunuri mobile şi nici în cazul bunurilor incorporale. Redactarea art. 1 se aplică bunurilor mobile corporale privite individual. 972 C. prevederile art. („Dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil. 1909 alin 1 instituie o prezumţie absolută de proprietate -juris et de jure. 1909 C. Hamangiu. BUNĂ-CREDINŢĂ (ART. Deşi textul art. Bârsan. N.. p. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul terţului care a dobândit un bun mobil de la un moştenitor aparent1. C Stătescu. N. sunt asimilate bunurilor corporale.ro ! Arhiva online cu diplome. l-au înstrăinat unai alte persoane care nu ştia că aceştia nu aveau calitatea de proprietar. art. 463 G. căci prescripţia. 1909 alin 1 C.tocilar. cit. p. Depozitarul sau comodatarul. Regula înscrisă în art. civ. op. Luţescu. civ. numai posesiunea să fie de bună-credinţă”). op. Rosetti Bălănescu. op. se prescriu fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”) un nonsens. civ. În favoarea posesorului actual al bunului. 206 1 2 Pagina 53 din 137 . vizeză situaţiile în care proprietarul unui bun mobil s-a desesizat în mod voluntar de bun.. datorită corporalităţii drepturilor pe care le reprezintă. cit. 1909 alin. Al. persoana pusă în posesiune este preferată şi rămâne proprietară. fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”.posesia constituind pentru posesor titlu de proprietate asupra bunului mobil2. încredinţăndu-l unei persoane în temeiul unui contract de depozit sau comodat. civ. iar ideea prescripţiei achizitive instantanee („. C. 463 3 C. cit. deşi aveau obligaţia de restituire a bunului către proprietar. I.

civ. Dreptul de proprietate nu se transmite de la fostul proprietar al bunului. 2 C. Idei producătoare de efecte juridice. conform art. pot fi invocate numai de terţul dobânditor care primeşte bunul de la un detentor precar. Ed. Bucureşti. prin voinţa legii1. civ. 1 C. 1909 alin 1 C. 2002. cu atât mai puţin. căci dobândirea proprietăţii are loc împotriva voinţei sale. Traian Sâmbrian. iar nu la cel al încheierii contractului şi se prezumă. Art. posesia terţului dobânditor. căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bună-voie. citat de Ion Dogaru în Drept civil. civ. 1909 alin. nu poate invoca în favoarea sa dispoziţiile art. 1909 alin. În consecinţă. All Beck. având obligaţia contractuală de a restitui bunul proprietarului. Pentru a putea opera prezumţia instituită de art. Ea trebuie să existe la momentul intrării în posesia bunului. 1 C. cursuri si referate postate de utilizatori. Buna-credinţă constă în convingerea posesorului că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: proprietarul să se fi desesizat voluntar de bunul său. La rândul său. care implică uzul bunului o perioadă de timp. civ. s-a arătat că textul art. dobânditorul având atât corpus ( stăpânirea materială a bunului). p. stabileşte un caz originar de dobândire a dreptului de proprietate. De asemenea. Doctrina şi jurisprudenţa au statuat că dispoziţiile art.. să fi fost pus în posesie asupra bunului. civ. terţul posesor de bună-credinţă dobândeşte un drept de proprietate cu totul nou. trebuie să îndeplinească anumite condiţii: posesia trebuie să fie reală. În doctrină. ca fiind adevăratul proprietar. posesia să fie utilă (neviciată). cât şi animus (intenţia de a poseda). de aceea termenul de „prescripţie instantanee” trebuie interpretat ca o metaforă. comodatar). fără a fi necesară trecerea timpului. nu poate fi vorba de prescripţie şi nici de uzucapiune. 1909 alin. El nu se transmite. nici de la detentorul precar care a înstrăinat bunul pentru că nemo dat quod non habet”. cu bună-credinţă. chiriaş. posesia să fie de bună-credinţă.tocilar. drept care se naşte ex lege în persoana terţului posesor de bună-credinţă. 1909 alin. 1909 alin 1 C.ro ! Arhiva online cu diplome. 36 1 Pagina 54 din 137 . încredinţându-l prin contract unui detentor precar (depozitar. pentru a-i permite acestuia să invoce dispoziţiile art.Vizitati www. 1 C. civ. dobânditorul. De vreme ce legiuitorul menţionează că nu este necesară trecerea unui termen. 1909 alin 1 C. detentorul precar. respectiv terţul care a dobândit bunul de la detentorul precar pe care l-a considerat.. civ. nu se aplică în privinţa bunurilor pierdute sau furate şi ajunse în posesia de bună-credinţă a unui terţ care lea dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului.

ca accesoriu cu lucrul. 220 1 2 Pagina 55 din 137 . poate fi acoperită de principiul potrivit căruia trebuie protejat cel care luptă să evite o pagubă (certat de damno vitando). Lipsa de diligenţă a adevăratului proprietar în alegerea persoanei căreia i s-a încredinţat bunul. Această definiţie a fost criticată în doctrină3. civ.ro ! Arhiva online cu diplome.. fiind considerată prea generală. l-a primit de la detentor printr-un act juridic cu titlu gratuit (ca dar manual). întrun mod natural sau artificial. op. I. cit. Atunci când actualul deţinător al bunului... N.. 36 3 C.. 311. Bucureşti. „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă dreptul asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte. prin sacrificarea intereselor adevăratului proprietar. cursuri si referate postate de utilizatori. G. Bârsan. p. nu cel care doreşte să păstreze un câştig (certat de lucro captando)2. cit. cât şi viciile titlului noului posesor (accipiens)1. 2002. în realitate aceasta fiind rezultatul exercitării unui atribut al dreptului de proprietate (fructus). p. All Beck. 7. Principiul accesiuniii este înscris în art. NOŢIUNE ŞI CLASIFICARE Potrivit dispoziţiilor art. dobânditor de bună-credinţă de la un detentor precar căruia bunul i-a fost încredinţat. potrivit căruia „tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. p. întrucât ar putea duce în mod greşit la ideea că şi dobândirea fructelor este un rezultat al accesiunii. Idei producătoare de efecte juridice. rezoluţiunii. nu mai există raţiunea ca lui să-i fie consolidat dreptul de proprietate asupra bunului astfel primit. op. chiar de către adevăratul proprietar. 482 C. este de bună-credinţă posesorul care nu a cunoscut faptul că transmiţătorul bunului nu avea calitate de proprietar ori că titlul lui era viciat şi deci supus anulării. prea largă. aparenţa de drept acoperă în egală măsură atât lipsa de titlu a transmiţătorului (tradens). Stătescu. ACCESIUNEA 7. Conform acestui principiu. Luţescu. Dacă terţul dobânditor este de bună-credinţă. Acest drept se numeşte drept de accesiune”. Drept civi. Ed. C. op.tocilar. Hamangiu. Cu alte cuvinte. 488 C.1. p. În doctrină s-a arătat că trebuie făcută distincţie între terţul dobânditor printr-un act juridic cu titlu oneros şi cel care dobândeşte cu titlu gratuit. Rosetii-Bălănescu. C. Băicoianu. Al. civ. revocării ori resciziunii.Vizitati www. Dogaru. 472 I. cit.

care a devenit un accesoriu al primului. 7. Dacă lucrurile au aparţinut unor proprietari fiferiţi..tocilar. La rândul său. Luţescu. aparţinuse altei persoane.. Justificarea acestei instituţii rezidă în legătura de accesorialitate care se naşte între lucrul mai puţin important şi lucrul principal. op. deci.ro ! Arhiva online cu diplome. cit.. cursuri si referate postate de utilizatori. În condiţiile prevăzute de lege. Bârsan. până în momentul încorporării. Din acest motiv. p. într-un lucru mai important. care presupune intervenţia faptei omului. Accesiunea este. accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune imobiliară naturală. 244 1 2 Pagina 56 din 137 . accesiunea se clasifică în accesiune imobiliară şi accesiune mobiliară. cit. proprietrul bunului mai puţin iportant va fi despăgubit pentru pierderea suferită. şi accesiune imobiliară artificială. p. dreptul de proprietate se întinde nu numai asupra lucrului ce formează obiectul dreptului său. N. Într-o altă definiţie2. întrucât nu se limitează la obiectul său propriu-zis. va primi noul bun proprietarul lucrului principal. Bunurile care aparţin proprietăţii publice nu pot face obiectul acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. p. În literatura juridică. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ NATURALĂ G. După natura obiectului principal la care se referă.Vizitati www. 2. op. accesiunea a fost definită ca un mod de dobândire a proprietăţii prin care se constituie nemijlocit în patrimoniul titularului lucrului principal un drept de proprietate asupra unui lucru accesoriu care se încorporează celui principal şi care. 310 3 L. ce se produce ca urmare a unui fenomen natural. În consecinţă. 270 C. accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important. Pop. Această legătură de accesorialitate se manifestă printr-o unire a celor două lucruri în aşa fel încât despărţirea lor este posibilă decât cu deteriorarea ambelor sau distrugerea totală sau parţială a unuia dintre ele3. cit. fără intervenţia faptei omului. proprietarul bunului mai important devine şi proprietar al bunului mai puţin important. ci cuprinde şi ceea ce se uneşte cu el sau i se încorporează1. s-a spus că dreptul de proprietate are o „virtute atractivă”. un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. considerându-se că lucrul accesoriu se încorporează în cel principal (accesio cedat principali). op. ci şi asupra tuturor acelora ce se unesc cu el. după cum presupune ori nu intervenţia omului.

Lupulescu. Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea a două bunuri având proprietari diferiţi. Curs de drept civil. când este vorba de un fluviu plutitor sau neplutitor. Codul civil reglementeză şi domeniile în care aluviunea nu operează. Aluviunea este în folosul proprietarului fondului riveran. Aluviunea aparţine proprietarului fondului riveran pentru că el. accesiunea imobiliară are o importanţă deosebită. „tot ale proprietarului sunt şi pământurile lăsate de apele curgătoare. 2000. chiar dacă valoarea lor întrece cu mult pe aceea a pământului şi ele vor aparţine în consecinţă proprietarului pământului1. op. Principiul general care domină materia accesiunii imobiliare este că pământul se consideră totdeuna ca un bun principal. proprietarul ţărmului de unde apa s-a retras profită de aluviune. Bucureşti. fiind supus riscurilor datorate vecinătăţii apei curgătoare.. cursuri si referate postate de utilizatori. trebuie să fie îndreptăţit şi la foloasele ce ar putea să le aducă această situaţie.. accesiunea animalelor sălbatice şi accesiunea albiei unui râu. Este vorba de lacuri.). civ. p. insulele şi prundişurile. Codul civil reglementează următoarele cazuri de accesiune imobiliară naturală: aluviunea. De 1 2 D. aluviunea (alluvio) constă în „creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimţite la malurile fluviilor sau ale râurilor”.tocilar. p. civ. cit. Nu este riveran terenul care este despărţit de ape curgătoare printr-o cale publică sau printr-un dig artificial 2. Ca mijloc de dobândire a dreptului de proprietate. Chelaru. All Beck. toate celelalte bunuri care se încorporează în el sunt considerate ca accesorii. Ed. 495 C. fără ca proprietarul ţărmului opus să poată reclama pământul cel pierdut”.ro ! Arhiva online cu diplome. Potrivit art. fără intervenţia omului. întrucât „proprietarul lor conservă întotdeauna pământul acoperit de apă” (art. avulsiunea. Aluviunea ( alluvio) Potrivit dispoziţiilor art. civ. 497 C. Ca o condiţie a acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. Cel puţin bunul principal este un bun imobil prin natura sa. 195 Pagina 57 din 137 .. heleştee şi iazuri. Drepturile reale principale. este necesar ca terenul la care aluviunile se alipesc să fie riveran apei curgătoare. 232 E. când ele se retrag pe nesimţite de la unul din ţărmuri şi se îndreaptă spre celălalt ţărm. cu îndatorirea pentru proprietar de a lăsa pe pământul său drumul necesar pentru conducerea vaselor. 496 C.Vizitati www.

civ. 1 2 I. depunerile aluviunilor trebuie să se realizeze pe cale naturală. potrivit dispoziţiilor art. de regulă în caz de viituri. Aşadar. cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil. şi alipirea ei la un teren riveran care aprţine altui proprietar. care apare ca urmare a acţiunii apelor curgătoare în amonte faţă de locul unde ea se formează. 498 C.Vizitati www. pe care apele nu curg permanent. 496 alin 2 C. precum şi apele subterane. care trebuie să le folosească în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv. în cazul avulsiunii. tot ca urmare a acţiuniii apelor curgătoare. ce aparţine altui proprietar2. iar nu să fie rezultatul unor lucrări realizate pe cursul râului. 135 alin 3 din Constituţie. el se depune încetul şi pe nesimţite. apele maritime interioare. şi constă în ruperea unei bucăţi de teren. apele cu potenţial energetic valorificabil. cit. spre deosebire de aluviune. malurile şi cuvetele lacurilor. în mod succesiv prin diverse depuneri. avulsiunea presupune ruperea ca atare aunei bucăţi semnificative de pământ şi alipirea. Dispoziţiile cuprinse în Codul civil în această materie trebuie corelate cu cele ale legislaţiei actuale. fără a se putea stabili care teren s-a adăugat la un moment dat1. p. 3 alin 2 din Legea apelor. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. aluviunea poate primi aplicare numai în privinaţa acestor ape care sunt proprietate privată. având în vedere faptul că realităţile sociale avute în vedere de legiuitorul de la 1864 sunt astăzi depăşite. Bârsan. albiile minore mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc 10 km². Avulsiunea (avulsio) Avulsiunea este reglementată de art. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art.. p. 312 Pagina 58 din 137 . 3 alin 1 din Legea apelor nr. Sevastian Cercel. op. faleza şi plaja mării. cit. op. Pe de altă parte. civ. aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 Km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km². 107/1996... 255 C. asemenea. Deosebirea dintre avulsiune şi aluviune constă în faptul că. aparţin proprietarilor terenurilor pe care acestea se formează sau curg.tocilar. nu şi în privinţa apelor care aparţin domeniului public. terenul se poate recunoaşte şi distinge. la un fond riveran situat în aval. marea teritorială şi fundul apelor maritime. Potrivit art. potrivit cărora pământul care ar rezulta din retragerea mării aparţine întotdeauna domeniului public. Dogaru. Astfel. de interes naţional sunt obiectul exclusiv al proprietăţii publice. ca urmare a acţiunii apelor curgătoare. în timp ce în cazul aluviunii.ro ! Arhiva online cu diplome. conform art.

Potrivit art. În situaţia în care malul spre care s-a format insula aparţine mai multor proprietari.. Proprietarul terenului pierdut poate să-l revendice în termenul de prescripţie de un an de la data producerii avulsiunii. pornind de la jumătatea râului”. civ. proprietarul nu pierde pământul ce s-a transformat în insulă chiar dacă el s-a făcut la un fluviu sau râu navigabil sau plutitor. 499 C. cursuri si referate postate de utilizatori. Pentru a fi admisă acţiunea sa. Pagina 59 din 137 . acţiunea în revendicarea terenului smuls este imprescriptibilă.. formându-şi un braţ. insulele şi prundişurile reprezintă întinderi de uscat ce se formează prin retragerea albiei unor ape curgătoare şi ele aparţin proprietarilor riverani atunci când este vorba de retragerea unor ape curgătoare nenavigabile. s-a pus problema dacă proprietarul care a pierdut terenul îl poate revendica pentru a-l transporta la locul de unde a fost luat de ape (dacă acest lucru este posibil) ori el urmează a folosi terenul acolo unde a fost dus de ape. Avulsiunea nu poate opera în detrimentul proprietăţii publice. civ.Vizitati www. civ.ro ! Arhiva online cu diplome. atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra părţii de insulă ce se întinde spre el. întrucât în art. proprietatea celui unde el s-a alipit. insula se va împărţi între ei în proporţie cu lungimea proprietăţii fiecăruia de-a lungul malului.tocilar. Aluviunea care s-ar forma la malurile insulei va aparţine proprietarului (proprietarilor) acesteia. civ. această ultimă soluţie fiind susţinută de argumentul că proprietarul fondului unde a fost adusă bucata de teren trebuie să accepte riscurile ce decurg din vecinătatea apelor. Dacă el nu acţionează. În consecinţă. dacă un râu sau fluviu. el trebuie să dovedească identitatea terenului rupt din proprietatea sa cu cea a terenului alipit la proprietatea pârâtului. 498 C. De asemenea. este aplicabil în ambele ipoteze. terenul va deveni. dacă insula formată trece peste jumătatea râului. considerându-se că art. 500 C. se prevede că insulele şi prundişurile care se formează în albia fluviilor şi râurilor navigabile sau plutitoare sunt proprietatea statului. taie şi înconjoară pământul unui proprietar riveran şi face astfel o insulă. Prin urmare. prin accesiune. ori şi atunci când pământul rupt a fost aruncat deasupra altui teren. potrivit căruia „insulele şi prundurile care se formează pe râurile nenavigabile şi neplutitoare sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format. 501 C. Insulele şi prundişurile Accesiunea insulelor şi prundişurilor este reglementată în art. În doctrină. neputându-se dobândi pe această cale dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren desprinse din proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. s-a pus problema dacă avulsiunea operează numai atunci când o bucată de pământ a fost ruptă şi alăturată unui teren (adjoncţiune).

cum ar fi: porumbeii.. cit. Sevastian Cercel. civ.. în concepţia legiuitorului din 1864. În consecinţă. civ. Dacă proprietarul prin diferite mijloace a determinat cu rea-credinţă instalarea animalelor pe fondul său („prin fraude sau prin artificii”. 3 C. d)Accesiunea albiei unui râu Conform art. proprietarul fondului inundat va folosi terenul în mod normal. deci.. indiferent după cât timp.. Chiar dacă legea nu reglementează situaţia terenurilor inundate. 503 C. 3 alin. op. p. N. Practica judiciară şi literatura de specialitate au decis că este vorba de animale semisălbatice.. această albie se împarte între proprietarii săi mărginaşi”. Art. 1 2 Ion Dogaru. insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei. Safta-Romano.art. animalele sălbatice care trec pe pământul unui proprietar revin acestuia atâta timp cât rămân pe teren. civ nu menţioneză despre ce fel de animale este vorba. Accesiunea animalelor sălbatice Protrivit dispoziţiilor art. întrucât animalele absolut sălbatice. 319. p. se dobândesc pe calea ocupaţiunii2. cursuri si referate postate de utilizatori. 503 C. Pentru ca proprietarii terenurilor riverane să dobândească proprietatea terenului care a constituit vechea albie a râului.Vizitati www. Insulele şi prundişurile formate pe cursul unor ape proprietate publică urmează. După retragerea apelor. necesar ca animalele sălbatice să nu fie atrase de proprietar. „dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs prârăsind vechea albie. Proprietarii riverani care vor câştiga vechea albie nu au obligaţia să plătească nici o despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie. aparţin proprietarului albiei apei. acelaşi regim juridic. dacă albiile râurilor constituie obiectul dreptului de proprietate publică. 503 alin.). pentru că necesitatea nu poate fi un mijloc de a dobândi proprietatea. Este. insulele şi prundişurile formate prin retragerea acestor râuri vor deveni proprietate publică. Luţescu. 3 din Legea apelor. op.ro ! Arhiva online cu diplome. fără intervenţia omului. 278 Pagina 60 din 137 . este de principiu că acestea nu încetează a aparţine proprietarului lor. instalarea lor pe fond fiind străină faptei omului. Potrivit art. 502 C. roiurile de albine. p. deci.tocilar. cit. este necesar ca schimbarea cursului râului să se fi produs natural. 256 E. nu poate fi vorba de accesiune. pentru că proprietatea nu se pierde prin neuz1. G. op. cit. civ. iepurii. ele devenind accesoriile fondului pe care se află. pentru că nimeni nu răspunde de cazul fortuit sau de forţa majoră.

nici animalele domestice. În prezent. fondul cinegetic este reglementat prin Legea nr. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele aparţinând unei alte persoane. accesiunea construcţiilor. 235 din 27 septembrie 1996 Pagina 61 din 137 . plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia. Potrivit dispoziţiilor art. ori pe fondul căruia ele se află. în concepţia Codului civil. „orice construcţie. 503 C. Partea I. o prezumţie legală relativă. civ.3. 3 Publicată în Monitorul Oficial. Pentru existenţa accesiunii imobiliare artificiale. albinele). Terenul fiind considerat lucrul principal. 503 C. potrivit căreia ceea ce este construit sau plantat pe terenul unei persoane este proprietatea sa. are un domeniu de aplicare restrâns la unele animale semisălbatice (porumbeii. iepurii. 493-494. civ.. reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială: accesiunea construcţiilor. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului3. 7. chiar dacă plantaţiile. construcţiile ori alte lucrări întrec prin valoarea lor pe cea a terenului (superficies solo credit). art.Vizitati www. 492 C. Codul civil instituie. căci aparţin proprietarului ce le creşte. trebuie să existe o încorporaţiune materială efectivă. civ. accesiunea artificială este rezultatul intervenţiei faptei omului şi implică obligaţia celui ce beneficiază de accesiune să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. 503 C. cursuri si referate postate de utilizatori. plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră”. făcând inaplicabile dispoziţiile art. aşadar. În concluzie. în art. care conţine alte reglementări în materia animalelor sălbatice. civ. acesta putându-le revendica de la proprietarul fondului pe care ele au trecut. Ele au întotdeauna un proprietar. Codul civil. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ ARTIFICIALĂ Spre deosebire de accesiunea naturală care este urmarea unui fenomen natural. adică materialele folosite să fi devenit bunuri imobile. Nu intră sub incidenţa art. nr. accesiunea operează întotdeauna în folosul proprietarului terenului. chiar şi atunci când s-au rătăcit.

Codul Calimach reglementa un tratament juridic diferit pentru proprietarul constructor de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. proprietarul materialului avea posibilitatea să-l revendice sau să introducă acţiune ad exibendum. în sensul că acesta din urmă era obligat să plătească „preţul neobişnuit sau îndoit al materiei.. el va beneficia de aplicarea principiului superficies solo credit. el este dator să plătească valoarea materialelor şi poate fi obligat şi la plata de daune-interese. însă. În prezent. indiferent dacă a cunoscut ori nu că materialele pe care le întrebuinţează aparţin altei persoane. Dacă. în timp ce proprietarul terenului care a fost de bună-credinţă datorează numai despăgubirile reprezentând valoarea efectivă a materialelor. valoarea materialelor trebuie să fie aceea din momentul restituirii. Potrivit art. solo credit. dintr-o cauză oarecare. În dreptul lui Justinian. cel de rea-credinţă poate fi obligat să plătescă şi daune-interese. dacă între timp nu fusese despăgubit cu dublul valorii materialulului. Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele altei persoane Acest tip de accesiune a fost reglementat încă din epoca veche a dreptului roman. în Legea celor XII Table existând dispoziţii care interziceau revendicarea materialelor după ce fuseseră încorporate unei construcţii. 493 C.tocilar. 562 C. constructorul care construia cu material străin pe terenul său devenea proprietar al construcţiei. civ. construcţia se dărâma. iar nu cea din momentul ridicării construcţiei ori 1 Art. exista regula potrivit căreia proprietarul terenului dobândea proprietatea materialelor încorporate construcţiei.Vizitati www. Proprietarul materialelor nu are dreptul să le revendice. Constructorul era obligat să plătească dublul valorii materialelor şi să restituie materialul prelucrat. având obligaţia de a plăti despăgubiri proprietarului materialelor. pentru că acestea pot fi oricând revendicate. Fiind o aplicare a principiului îmbogăţirii fără just temei. dar şi toată paguba pricinuită proprietarului”1. dar neîncorporat încă în construcţie. Proprietarul terenului devine prin accesiune proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor.quia omne quod inaedificatur.ro ! Arhiva online cu diplome. Calimach Pagina 62 din 137 . aplicându-se regula potrivit căreia tot ce se construieşte pe un teren aparţine proprietarului acestuia . În vechiul drept român. cursuri si referate postate de utilizatori. indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă. Altfel spus. Aceste regului nu pot fi aplicate bunurilor din domeniul public. proprietarul care contruieşte pe terenul său cu materialele altuia devine proprietarul construcţiei din momentul încorporării materialelor în sol sau construcţie.

plantaţiei. proprietarul terenului devenea şi proprietarul imobilului.ro ! Arhiva online cu diplome. Întrucât. cursuri si referate postate de utilizatori. fie contravaloarea materialelor şi a manoperei. Daunele-interese ar putea să privescă paguba suferită de proprietarul materialelor prin faptul că nu a putut folosi aceste materiale într-o construcţie proprie.. termen ce începe să curgă din momentul în care a cunoscut ori trebuia să cunoască faptul că cineva a folosit materialele sale şi pe cel care a folosit aceste materiale (proprietarul terenului). În doctrină. atunci când se construia un imobil pe teren străin. fie o sumă reprezentând sporul de valoare dobândit de teren. proprietatea materialelor folosite. pentru că a mai plătit-o o dată detentorului precar. astfel încât nu mai este obligat să restituie valoarea lor. Constructorul de bună-credinţă avea însă dreptul să primească despăgubiri. însă. Potrivit legislaţiei actuale. materialele necesare unei construcţii. 1 C. în temeiul principiului superficies solo credit. civ. Proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune. el a devenit proprietarul acestora potrivit art. s-a exprimat opinia potrivit căreia proprietarul de rea-credinţă. nu mai poate fi revendicat. inechitabilă. astfel încât el le păstrează şi dacă ulterior acestea devin mobile (prin demolarea construcţiei). Soluţia era. Constructorul de rea-credinţă nu avea dreptul la despăgubiri. deşi a fost un bun mobil. proprietarul terenului poate restitui. de obicei. fiind obligat să amâne începerea acesteia. odată întrebuinţat. aşa încât în Pagina 63 din 137 . În situaţia în care proprietarul terenului care a folosit materiale străine le-a obţinut cu bună-credinţă de la un terţ (detentor precar) şi dacă aceste materiale nu au fost pierdute sau furate (adică au ieşit din posesia adevăratului proprietar cu voia lui). materialul străin.Vizitati www. în natură. plantaţii sau altor lucrări sunt bunuri de gen şi în acelaşi timp bunuri fungibile.tocilar. spre deosebire de cel de bună-credinţă. materiale din categoria celor folosite. b) Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia În dreptul roman. ducând la îmbogăţirea fără just temei a proprietarului terenului. ar trebui să fie obligat să restituie materialele ori de câte ori este posibil. 1909 alin. întrucât. a devenit prin încorporaţiune imobil. considerându-se că a lucrat în numele proprietarului sau i-a dăruit acestuia valoarea materialelor şi a manoperei. Proprietarul materialelor are un termen de trei ani pentru a solicita despăgubirile. în mod definitiv şi irevocabil.

De asemenea. plantaţiile sau construcţiile au fost efectuate în temeiul unei convenţii încheiate între proprietarul terenului şi constructor. 494 C. dreptul lui Justinian s-a impus opinia potrivit căreia constructorul de rea-credinţă putea fi silit să demoleze construcţia şi să ridice materialele. fiind silit să vândă constructorului de bună-credinţă terenul la preţul locului1.. În prezent. civ. se aplică numai situaţiilor în care un terţ ridică pe terenul altuia construcţii noi. nu şi atunci când lucrările efectuate reprezintă reparaţii sau îmbunătăţiri aduse imobilului. cursuri si referate postate de utilizatori. Calimach Pagina 64 din 137 . în aceste situaţii proprietarul terenului are dreptul să opteze pentru una din următoarele posibilităţi: să invoce accesiunea şi să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcţiei. numai primul având dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile făcute cu ridicarea construcţiei. fără ştirea celui de la care au primit terenul. având obligaţia de a dezdăuna pe constructor cu valoarea materialelor 1 Art. În dreptul vechi român. el nu mai putea invoca accesiunea. prin accesiune. 563-564 C. În situaţia în care proprietarul terenului cunoştea că o persoană de bună-credinţă construieşte pe ternul său şi nu o anunţa să oprescă lucrările. Potrivit dispoziţiilor art. 494 alin 1-2 şi alin 3 (prima parte). civ. Jurisprudenţa a stabilit că dispoziţiile art. potrivit căruia proprietarul terenului devine.ro ! Arhiva online cu diplome. plantaţie sau altă lucrare pe un teren despre care ştie că aparţine altei persoane. nu se vor aplica aceste dispoziţii dacă lucrările.Vizitati www. plantaţiilor sau altor lucrări realizate pe ternul altuia este reglementată de art. pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. situaţia construcţiilor. 494 C. cunoscând caracterul litigios al titlului său.tocilar. Codul Calimach păstrează principiul din dreptul roman potrivit căruia proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune şi proprietatea asupra construcţiilor şi face distincţie între constructorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. plantaţie sau altă lucrare. relizează pe acesta o construcţie. având obligaţia plăţii unei anumite dezdăunări faţă de constructor. Se află în această situaţie cel care foloseşte terenul în baza unui titlu lovit de vicii care îi sunt cunoscute sau cel care. construieşte pe teren înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Tot de rea-credinţă sunt şi detentorii precari care. proprietarul lor. Tratamentul juridic al constructorului de rea-credinţă Prin constructor de rea-credinţă se înţelege acea persoană care efectuează o construcţie. Tratamentul juridic al constructorului este diferit după cum el a fost de bună-credinţă ori de rea-credinţă.

cit. este consecinţa relei-credinţe a celui care. Instanţa trebuie să constate dacă acţiunea reclamantului nu are un caracter şicanator sau dacă nu urmăreşte obţinerea unor foloase necuvenite. Reaua-credinţă nu se va putea deduce de către instanţele de judecată numai din faptul că cel care a construit. cheltuielile fiind tot în sarcina constructorului (art.Vizitati www. În acest scop. Lupulescu. printr-o decizie de îndrumare. ci se vor cerceta condiţiile în care construcţiile. nu are vreun titlu asupra terenului. deşi ştia că terenul este al altei persoane. care în mare parte rămâne actuală. pe cât posibil. prin pasivitatea sau acceptarea efectuării lucrărilor şi introducerea acţiunii după terminarea sau aproape de sfârşitul lor. 494 C. s-a afirmat1 că ridicarea construcţiilor sau plantaţiilor devine chiar un drept pentru constructor.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. fosta instanţă supremă a statuat că: . a plantat sau a executat lucrări pe un teren ce nu-i aparţine. ca proprietarul terenului să poată cere ridicarea construcţiei ori scoaterea plantaţiei. p. 1 D. indiferent de sporul de valoare dobândit de teren prin realizarea construcţiei. să-l oblige pe constructor să desfiinţeze sau să ridice construcţiile. cursuri si referate postate de utilizatori. instanţa nu poate hotărî astfel de măsuri fără existenţa acelei autorizaţii. dar refuză să plătească constructorului valoarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea construcţiilor sau plantaţiilor respective. proprietarul terenului poate fi autorizat de instanţă să demoleze construcţiile. Fiind vorba de o obligaţie de a face. în cazul în care pentru desfiinţarea unei construcţii sau amenajări este necesară autorizaţia unui organ de stat competent. încorporate şi preţul muncii efectuate. ori de câte ori această rezolvare este mai echitabilă şi de natură a pune în concordanţă interesele individuale ale părţilor din proces cu cele economice generale. pe cheltuiala sa. soluţia neeconomică a demolării construcţiilor sau a desfiinţării plantaţiilor ori altor lucrări ar trebui.. cu obligaţia acestuia să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului. civ. a executat totuşi lucrări pe acest teren.). În literatura juridică. plantaţiile sau lucrările executate. op.tocilar. înlocuită printr-o despăgubire în bani. 1077 C. Posibilitatea prevăzută de art.instanţa de judecată va trebui să stabilească dacă acţiunea proprietarului nu îmbracă aspectul unui abuz de drept. când proprietarul le păstrează. 237 Pagina 65 din 137 . plantaţiile sau lucrările a căror desfiinţare se cere s-au executat.

. potrivit principiului mala fides superveniens non nocet. din existenţa unui titlu asupra terenului.persoana a construit pe terenul pe care îl poseda în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare coproprietarul a construit pe terenul aflat în indiviziune în prezenţa şi fără opunerea celuilalt coproprietar.. deci. 1028/1960. având convingerea că în curând va dobândi dreptul de proprietate asupra acelui teren. în C. proprietarul terenului nu va avea decât posibilitatea de a plăti constructorului de rea-credinţă despăgubiri reprezentând valoarea materialelor şi a manoperei. Ca şi în vechiul drept român. reaua-credinţă care intervine după terminarea lor neputând produce o schimbare de regim juridic în ce priveşte drepturile constructorului şi cele ale proprietarului terenului. civ. Buna-credinţă rezultă.persoana a construit în baza unei promisiuni de donaţie a terenului. Desfiinţarea unor construcţii şi amenajări se face pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinută în prealabil. întrucât pasivitatea proprietarului poate îmbrăca forma abuzului de drept. buna-credinţă a constructorului trebuie să existe în momentul efectuării lucrărilor. 486 C. se admite însă că buna-credinţă poate fi dedusă şi din alte împrejurări. cum ar fi: . eliberată conform Legii nr. dec. cursuri si referate postate de utilizatori. 1 Tribunalul Supr. dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa. 487 C. constructorul a ridicat clădirea cu ştirea şi fără opunerea proprietarului terenului 1.).D.Vizitati www. nr.77 Pagina 66 din 137 . pe anul 1960. civ.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. având convingerea fermă. Potrivit opiniei majoritare. Constructorul devine de rea-credinţă din momentul în care viciile titluilui său i-au devenit cunoscute (art. face o plantaţie sau altă lucrare pe un teren. 50/1991. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă Buna-credinţă a constructorului se determină prin raportarea la dispoziţiile art. În practică.tocilar. titlu ale cărui vicii nu sunt cunoscute de către dobânditor. Prin constructor de bună-credinţă se înţelege acea persoană care ridică o construcţie. trebuie sancţionat. În situaţia în care organul administrativ competent nu eliberează autorizaţia de desfiinţare a construcţiei. se consideră că proprietarul care cunoaşte că pe terenul său se efectuează lucrări şi nu-l opreşte pe constructor. p. conform cărora posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute..

al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări. care este majoritară. civ. 494 C. nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia.Vizitati www. lucrării sau plantaţiei executate. legiuitorul îi permite să opteze între două moduri de determinare a despăgubirilor cuvenite constructorului de bună-credinţă: plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii. Corespunzător acestor două opinii. plantaţiei sau lucrării.. Într-o opinie. este un efect al posesiei de bunăcredinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. până atunci. proprietarului i s-a creat posibilitata să aleagă despăgubirea cea mai mică pe care trebuie să o plătească. Opinia contrară. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau ridicarea construcţiei. în practica judecătorească şi în doctrină au fost adoptate poziţii diferite cu privire la natura juridică a dreptului pe care constructorul îl are asupra construcţiei. O problemă controversată în doctrină este aceea a stabilirii momentului în care se naşte dreptul de accesiune imobiliară artificială reglementat de art. plantaţiei sau lucrării în intervalul cuprins între momentul încorporării materialelor în sol şi cel în care proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a dobândi dreptul de proprietate prin accesiune. partea finală C. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. cursuri si referate postate de utilizatori. 3. până în momentul invocării accesiunii de către proprietarul terenului. constructorul de bună-credinţă este prezumat a fi atât proprietarul construcţiei. Într-o primă opinie. porneşte de la constatarea că în concepţia Codului civil accesiunea se produce de plin drept. Fiind obligat să păstreze construcţiile. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. se consideră că. cu obligaţia de a-i plăti constructorului despăgubiri. Ca o protecţie acordată bunei-credinţe a constructorului. plantaţiile sau lucrările edificate pe terenul său. Conform art. ci exercitându-şi propriul său drept. pe măsura edificării construcţiei.tocilar. cât şi al terenului. civ. plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren. proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei. constructorul are un drept de proprietate rezolubilă. 494 alin. stăpânind bunul Pagina 67 din 137 . fără a fi necesară o manifestare de voinţă din partea proprietarului terenului. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. s-a apreciat că acest drept se dobândeşte atunci când proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a deveni şi proprietarul construcţiei ridicate pe ternul său deoarece. Protejând şi interesul proprietarului terenului.

animo sibi habendi 1. 224 1 Pagina 68 din 137 . în ipoteza în care proprietarul terenului nu va invoca accesiunea şi se vor fi îndeplinit condiţiile uzucapiunii. Dimpotrivă. op. 2001 p. 30. Proprietarul terenului nu poate fi astfel obligat de constructor să-l despăgubească. pe măsura încorporării materialelor în teren. 2001 p. Condiţia rezolutorie ar consta în precizarea atitudinii proprietarului terenului ori în eventualitatea demolării construcţiei. iar pe de altă parte. care nu face parte din conţinutul juridic al unui drept real.R.Vizitati www. creanţa sa este.tocilar. Regimul juridic al construcţiilor edificate pe terenul proprietatea altei persoanae. D.. 223 2 C Uscătescu. 5/1985. certă şi lichidă. nr. Conform unei alte opinii. Dreptul de creanţă al constructorului de rea-credinţă devine cert şi lichid doar la data când proprietarul terenului optează pentru preluarea construcţiei2. rezultă. născut pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză. p. deoarece se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic. Pop. cit. chiar din momentul încorporării materialelor de construcţie în sol. Bucureşti. întrucât accesiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al proprietarului terenului asupra construcţiei. În perioada dintre data realizării construcţiei şi a invocării accesiunii de către proprietarul terenului. un drept de creanţă al cărui titular este constructorul. atâta timp cât nu-şi valorifică dreptul de a invoca dobândirea proprietăţii asupra construcţiilor prin accesiune şi lasă pe constructor să le folosească nestingherit. Bucureşti. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. dreptul său de proprietate asupra construcţiei încetează.D. Dacă posesia se prelungeşte în timp. Rolul condiţiei suspensive îl va juca tocmai manifestarea de intenţie a proprietarului de a prelua construcţia. Ed. evenimente viitoare şi nesigure. Lumina Lex. Până când proprietarul terenului îşi va manifesta intenţia de a prelua construcţia. În situaţia în care constructorul este de bună-credinţă. nu al unui act juridic. dreptul de creanţă al constructorului va fi afectat de o condiţie suspensivă. 223 3 L. Aşadar. Dacă proprietarul terenului va invoca accesiunea. Ed. constructorul dobândeşte un drept de creanţă. pe de o parte un drept de proprietate asupra construcţiei aparţinând proprietarului terenului. ea poate duce la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune3. ca simplă stare de fapt. S-a apreciat că ar fi vorba de o proprietate rezolubilă atipică. drept pur şi simplu. citat de L. el va deveni însă exigibil numai de la data realizării condiţiei. p.ro ! Arhiva online cu diplome. Lumina Lex. în R. încă de la început. cursuri si referate postate de utilizatori. Gherasim citat de L. dreptul de creanţă al constructorului se va considera născut concomitent cu naşterea dreptului de proprietate al debitorului obligaţiei de despăgubire. în virtutea legii. constructorul exercită asupra construcţiei o posesie. în temeiul accesiunii. devenind exigibilă numai în momentul în care proprietarul terenului revendică acea construcţie. din faptul edificării unei construcţii pe terenul altuia.

dispoziţiile art. civ. 45 1 2 Pagina 69 din 137 . creditorul ar fi ameninţat cu imposibilitatea realizării creanţei în acele situaţii în care proprietarul de la data edificării construcţiei ar fi insolvabil3. constructorul este îndreptăţit să pretindă despăgubirile ce i se cuvin chiar şi de la terţul care a dobândit construcţia de la proprietarul terenului. lucrării respective. p. constructorul are un drept de retenţie asupra construcţiei. Până la plata integrală a despăgubirilor. În situaţia în care o construcţie. prin urmare. plantaţia sau lucrarea realizată de creditor. încât în mod necesar trebuie considerat că s-a transmis odată cu imobilul. nr. 252/1977. 2007/1979. născându-se dreptul de proprietate al constructorului. constând în manifestarea de voinţă a proprietarului terenului de a prelua construcţia. secţ. constructorul devine proprietarul acesteia şi titularul dreptului de superficie. pe anul 1979.4. 494 nefiind aplicabile.. deoarece obligaţia corelativă lui este atât de strâns legată de posesie. ACCESIUNEA MOBILIARĂ L. plantaţie sau lucrare se realizează de către o persoană pe terenul altuia în baza unei convenţii încheiată cu proprietarul terenului. Dreptul de creanţă al constructorului este supus prescripţiei extinctive în termenul general de trei ani. dec. nr. secţ.. Conform practicii judiciare. Dreptul de retenţie nu se stinge prin înstrăinarea imobilului de către proprietar înainte de a plăti despăgubirea2. dacă proprietarul terenului va opta pentru a-l obliga la desfiinţarea construcţiei şi plata de eventuale despăgubiri1.. De asemenea.tocilar. ea trebuie calculată la valoarea existentă în momentul judecăţii. În motivarea acestei soluţii. după caz. condiţia suspensivă nu s-a mai realizat şi este imposibil a se realiza. iar nu în funcţie de cea existentă la data edificării construcţiei..D. Atunci când despăgubirea constă în preţul materialelor şi al muncii. Termenul de prescripţie începe să curgă din momentul realizării condiţiei suspensive. 7. civ. dec.Vizitati www. p. condiţia suspensivă se consideră nerealizabilă şi în cazul unui constructor de rea-credinţă. efectele accesiunii fiind anihilate de efectele uzucapiunii. Altfel. nepublicată 3 Tribunalul Supr. cursuri si referate postate de utilizatori. 225 Tribunalul Supr. Pop. op. cit. în C.ro ! Arhiva online cu diplome. se arată că dreptul constructorului la despăgubiri este opozabil şi proprietarului subsecvent.. plantaţiei sau.

neinteresat de despăgubirea oferită. este considerat principal acela dintre bunuri pentru uzul..) Conform art. civ. Prin accesiune mobiliară se înţelege unirea a două bunuri mobile care aparţin unor proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană. 504-507 C.ro ! Arhiva online cu diplome. va fi considerat principal lucrul cu volumul cel mai mare. accesiunea se aplică numai în cazuri excepţionale.). ori de un bun mobil furat sau pierdut care se află în mâinile unui terţ de bunăcredinţă în termenul de trei ani din momentul în care bunul a ieşit din posesia proprietarului fără voia acestuia. Dacă nici volumul nu poate fi folosit ca un criteriu pentru determinarea bunului principal. Accesiunea mobiliară are însă în practică o importanţă redusă. civ. 505 C. În acest caz. fără a-şi pierde individualitatea. civ. iar unirea lor s-a făcut fără ştirea proprietarului (art.Vizitati www. adjuncţiunea constă în unirea a două bunuri mobile. se prevede că. Adjuncţiunea (art. În Cartea a II-a din Codul civil. ele pot fi despărţite şi conservate separat. În art. se consideră principal acela care are o valoare mai mare. specificaţiunea şi confuziunea (amestecul). are Pagina 70 din 137 . acesta având obligaţia de a plăti celuilalt proprietar preţul bunului unit cu al său. Prin excepţie. având proprietari diferiţi. Secţiunea a II-a a Capitolului II se intitulează „Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile mişcătoare” (art. atunci lucrul retultat prin adjuncţiune va fi comun ambilor proprietari.. civ. Aşa sunt. o dantelă cusută la o haină. 506 C.. 1909 C. proprietarul bunului accesoriu. tabloul şi rama în care este încadrat. civ. cu condiţia ca posesorul să fie de bună-credinţă. neîntrunind condiţiile cerute de art. ornamentul sau completarea căruia a servit unirea celuilalt bun. în situaţia în care nici unul dintre bunuri nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt. În acest context.tocilar. în situaţia în care separarea lor nu se poate face fără pagube importante pentru unul dintre proprietari. 1909 C. 504 C. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. întrucât este înlăturată de dispoziţiile art. atunci când posesia nu valorează proprietate. Potrivit dispoziţiilor art. conform cărora simplul fapt al posesiei valorează titlu de proprietate. civ. Dacă valoarea bunurilor este egală. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. de exemplu o piatră preţioasă şi inelul în care este fixată.. adjuncţiunea nu se aplică atunci când bunul accesoriu are o valoare mult mai mare decât bunul principal. 504-516). prin munca sa folosind materialele altuia. deşi formează un singur tot. în aşa fel încât. adică atunci când este vorba de o posesie de reacredinţă. Codul civil reglementează trei cazuri de accesiune mobiliară: adjuncţiunea. Bunul rezultat prin unire aparţine proprietarului lucrului care reprezintă partea principală (accesorium sequitur principale). 507 C.

508-510 C. Cu atât mai mult. proprietarul său devine. Se deosebeşte. se pot recunoaşte şi distinge unele de altele. civ. unde obiectele. Pagina 71 din 137 . realizarea unui bun nou (nova species) de către o persoană (specificator).tocilar. neputând fi separate. pentru că formarea lucrului nou nu presupune munca. Specificaţiunea (art. el nu mai poate revendica lucrul său. sau când un tâmplar realizează un obiect de mobilier din lemnul altei persoane. ci din unirea a două valori: materia primă şi munca specificatorului. un bun. potrivit principiului îmbogăţirii fără just temei. specificatorul având un drept de retenţie asupra lucrului până la plata acesteia. folosind sau prelucrând un material. manopera cuiva. o materie primă aflată în proprietatea altuia. Este cazul a două metale topite împreună ori a două lichide amestecate. lucrul nou nu rezultă din încorporarea propriu-zisă a două lucruri mobile. să restituie specificatorului valoarea muncii sale. cu obligaţia de a-l despăgubi pe proprieatarul lucrului accesoriu. Dacă proprietarul lucrului accesoriu a fost de acord cu unirea. se topesc în bunul nou rezultat. ori croitorul confecţionează un costum din stofa altei persoane. Amestecul se deosebeşte de adjuncţiune. de asemenea de specificaţiune. cursuri si referate postate de utilizatori. 511-512 C. indiferent de valoarea sa. Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal după valoare ori cantitate. posibilitatea să ceară restituirea lucrului său. indiferent dacă materia poate fi sau nu adusă în starea iniţială.ro ! Arhiva online cu diplome. ci trebuie să accepte preţul acestuia. atunci când manopera are o valoare mult mai mare decât valoarea materialului folosit. prin munca sa. deşi unite. Aşa se întâmplă atunci când un sculptor a făcut un obiect de artă din marmura sau metalul altei persoane. civ. chiar dacă despărţirea bunurilor ar aduce o deteriorare a lucrului principal.Vizitati www. proprietar al bunului obţinut în urma amestecului. lucrul revine specificatorului. Confuziunea sau amestecul (art. În principiu. prin accesiune. dacă adjuncţiunea a fost opera sa. care are obligaţia de a-i restitui proprietarului valoarea materialului folosit. commixtio) constă în unirea a două sau mai multe bunuri mobile având proprietari diferiţi. El este obligat. proprietarul materiei prime are dreptul de a pretinde bunul rezultat. În această situaţie.) Specificaţiunea constă în confecţionarea.) Confuziunea sau amestecul (confusio. în aşa fel încât îşi pierd individualitate. Prin excepţie.

514 C. civ. 8. cit. este uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. conform căreia cel care foloseşte materiale străine fără ştirea proprietarului lor poate fi obligat şi la plata de daune-interese. cursuri si referate postate de utilizatori. prevede că. pentru a deveni astfel proprietar al unui bun nou. bunul astfel obţinut va face obiectul proprietăţii comune pe cote părţi a celor doi proprietari (art. Art..1.tocilar. op. Este o sancţiune pentru cel care a fost de rea-credinţă (a ştitut că materia folosită aparţine altuia) şi o măsură de ocrotire a dreptului de proprietate. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. civ. civ. cât şi beneficiul de care a fost lipsit cel în cauză (lucrum cessans).Vizitati www. 515 C. Dauneleinterese vor cuprinde atât prejudiciul suferit (damnum emergens). uzucapiunea operează în condiţiile prevăzute de Decretul-lege nr. în toate cazurile în care proprietarul lucrului folosit fără ştirea sa este îndreptăţit să primească bunul nou format. 281 Pagina 72 din 137 . CONSIDERAŢII GENERALE Unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei când aceasta se prelungeşte în timp. Atunci când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal. Aceste dispoziţii se completează cu unele prevederi ale Decretului nr. el are şi posibilitatea de a cere un bun asemănător bunului său. Soluţia se întemeiază pe echitate şi este folositoare mai ales atunci când proprietarul nu are posibilitatea să plătească celuilalt preţul muncii sau valoarea bunului său. constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi condiţiile prevăzute de lege1. Tot ca o măsură de protecţie a proprietarului bunului folosit fără ştirea sa. art. ori a pretinde numai ceea ce a avut. Titlul XX al Codului civil.). ori când rezultatul accesiunii nu prezintă pentru el nici un interes. Dogaru. În acele provincii istorice româneşti supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărţi funciare. Sevastian Cerecel. 511 C. 1 I. Este absolut normal ca proprietarul să fie cel care să opteze între a invoca accesiunea. p. Uzucapiunea este modul originar de dobândirea a proprietăţii prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex. instituie o regulă generală în materia accesiunii mobiliare.ro ! Arhiva online cu diplome. UZUCAPIUNEA 8. Uzucapiunea este reglementată în Cartea a III-a.

dacă n-a fost exercitat în termenul stabilit de lege. prin constrângere. cit. uzucapiunea este reglemntată pe întreg teritoriul ţării de dispoziţiile Codului civil.ro ! Arhiva online cu diplome. a unor drepturi. prin pasivitatea sa. uzucapiunea este concepută. Prescripţia achizitivă are ca efect dobândirea unor drepturi (dreptul de proprietate sau alt drept real). ca o probă absolută a dreptului de proprietate. Bârsan. Însă. Uzucapiunea îndeplineşte o funcţie de clarificare a unor situaţii juridice. Uzucapiunea constituie şi o sancţiune indirectă. nu a mai preluat cazurile speciale de uzucapiune din sistemul cărţilor funciare reglementat de Legea nr. 321 Pagina 73 din 137 . în prezent. în special regulile referitoare la calculul termenelor de prescripţie. op. fiind un mod de stingere a dreptului la acţiune în sens material. pe când prescripţia extinctivă are ca efect încetarea posibilităţii de a obţine realizarea. alături de ocupaţiune. Deşi există unele reguli comune cu privire la prescripţia achizitivă (uzucapiune) şi prescripţia extinctivă. în acea parte a ţării în care se aplicau dispoziţiile Legii nr. întrucât dovada dreptului de proprietate este greu de făcut. Uzucapiunea se justifică pe următoarele considerente: Deşi este o stare de fapt. deoarece acela care reuşeşte să dovedească faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu mai are de suferit rigorile impuse de probatio diabolica1. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare. să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real. dând dovadă de neglijenţă. 7/1996. având ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil. cele două instituţii nu trebuie confundate. cel mai adesea posesia corespunde dreptului de proprietate şi. 115/1938. cursuri si referate postate de utilizatori. 1 C. deoarece. l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane. În sistemul Codului civil român. Însă. Legea nr. care a instituit cadastrul general naţional şi cărţile funciare pe întreg teritoriul ţării. transformă o aparenţă îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert şi indiscutabil. uzucapiunile începute sub legea veche şi neîmplinite încă urmează să-şi producă efectele numai în condiţiile şi în teremenele prevăzute de Codul civil. uzucapiunea are rolul de a înlătura dificultăţile şi inconvenientele dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare. uzucapiunile începute şi împlinite. îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care.tocilar. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. îanainte de intrarea în vigoare a Legii nr. În consecinţă.Vizitati www. permiţându-i.. p. şi-au produs efectele potrivt acelor dispoziţii. În lipsa unor norme legale tranzitorii privitoare la uzucapiune în legea nouă. 115/1938.

97-98 1 2 Pagina 74 din 137 . p. Pot fi dobândite prin uzucapiune dreptul de proprietate privată. inclusiv statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale. Lumina Lex. Posesia este utilă atunci când îndeplineşte calităţile prevăzute în art. 1844 C.. trebuie avute în vedere dispoziţiile art. Imprescriptibilitatea bunurilor ce aparţin domeniului public este expres prevăzută şi de Legea nr. 135. Ed. cât şi dezmembrămintele acestuia: uzufructul. Uzucapiunea.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. uzul. pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se află în proprietate privată. civ. 1909 alin 1 C. întrucât. bunurile mobile se dobândesc în proprietate prin însuşi faptul posesiei lor cu bună-credinţă. argumentându-se că nu poate fi permisă o inegalitate de tratament juridic între posesorul de rea-credinţă al unui bun imobil (care poate fi dobândit în proprietate prin uzucapiune) şi posesorul de rea-credinţă al unui bun mobil (este vorba de cel care exercită o posesie de rea-credinţă.. ci sunt scoase afară din comerţ”. Nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică. cit. posesia trebuie să fie utilă şi efectivă (neechivocă). în general. nu sunt susceptibile de a fi posedate2. 215/2001. op. 213/1998 „nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile”. de hoţ sau găsitor). prescripţia. Nu pot forma obiectul uzucapiunii universalităţile de bunuri care. Posesia există M. nu pot fi obiect de proprietate privată. Ed. 11 din Legea nr. potrivit art. În consecinţă. B. În doctrină. pot fi uzucapate numai bunurile care se află în circuitul civil. Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. potrivit cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. Bucureşti. Domeniul de aplicare al uzucapiunii se circumscrie numai la categoria bunurilor imobile. Deci.. All Educaţional. cu modificările ulterioare. netulburată. pentru a face obiectul uzucapiunii. Timişoara. servituţile continue şi aparente. Elementele dreptului civil. 18/1991. În ceea ce priveşte determinarea domeniului de aplicare al uzucapiunii. 96 3 Ana Boar. persoană fizică ori persoană juridică. abitaţia. din natura lor proprie sau dintr-o declaraţie a legii. se arată3 însă că trebuie acceptată uzucapiunea şi în domeniul bunurilor mobile. fără a fi necesară trecerea unui interval de timp. Aşadar. bunuri care. deoarece „imprescriptibilitatea este un corelativ necesar al inalienabilităţii”1. potrivit art. dar şi de Constituţie prin art. Legea nr.Vizitati www.p. bunurile trebuie să se afle în circuitul civil şi să fie alienabile. 1998. Cantacuzino. civ. indiferent de titularul dreptului de proprietate. 1999.tocilar. publică) şi nu este afectată de vicii. indiferent dacă titular este statul sau o unitate adminstrativ-teritorială. 136 Ana Boar. p. 1847 C. posesia şi publicitatea drepturilor. (să fie continuă. cursuri si referate postate de utilizatori.

denumită şi uzucapiune de drept comun sau uzucapiune lungă (art. nr.tocilar. fiind în acelaşi timp un viciu absolut. cât timp exercită stăpânirea ca locatar şi nu ca proprietar1. s-a decis că stăpânirea unei construcţii de către o altă persoană decât proprietarul. cursuri si referate postate de utilizatori.2. deoarece ei deţin acest bun în baza unui contract potrivit căruia sunt obligaţi să-l restituie la termen proprietarului. 1976. Precaritatea are un caracter perpetuu.. a) Uzucapiunea de 30 de ani 1 2 Tribunalul Suprem. C. R. De asemenea. Simpla detenţie precară ori posesia viciată. nr. secţ.D.. Conform practicii judecătoreşti. secţ. Detentorii precari nu pot dobândi bunul prin uzucapiune. civ. durând pe tot timpul detenţiunii. FELURILE UZUCAPIUNII În funcţie de termenul necesar pentru realizarea uzucapiunii. 8. fiind un simplu detentor precar2. dec. posesia devine utilă. 52 Pagina 75 din 137 .. nu pot duce niciodată la uzucapiune. însă cu îngăduinţa acestuia.ro ! Arhiva online cu diplome. 3/1979 Tribunalul Supr. denumită şi uzucapiune prescurtată sau scurtă (art. însă numai prin intervertirea titlului posesiei. posesia trebuie să fie exercitată pe toată perioada termenului prevăzut de lege.). pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real. faţă de toată lumea.Vizitati www. în mod efectiv când cel ce deţine bunul săvârşeşte acte de folosinţă asupra lui cu intenţia de a deveni proprietar sau titular al altui drept real. fără ca posesorul să fi făcut acte de întrerupere a posesiei. ca urmare a voinţei detentoului de a nu mai poseda pentru altul. chiriaşul. nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin uzucapiune. exercitând o detenţie precară. începând să posede pentru sine. 1518/1978. 972/1976. Codul civil prevede două feluri de uzucapiune: uzucapiunea de 30 de ani. 1890 C.D. dec. oricât ar dura în timp. De asemenea. p. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani. nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune. civ. Dacă precaritatea dispare. deoarece persoana respectivă nu exercită o posesie utilă. civ.R. nr. 1895-1899).

precum: vânzarea-cumpărarea. cel ce invocă prescripţia putând fi de bună sau de rea-credinţă şi nefiind obligat să prezinte vreun titlu. netulburată. Conform art. Potrivit dispoziţiilor art. „cel care câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat.) fără a fi obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”. Astfel. civ.. civ.Vizitati www. posesia să fie utilă. Nici unul dintre viciile posesiei nu se prezumă. donaţia. Din textul art. Posesia să se întemeieze pe un just titlu În conformitate cu prevederile art.civ. Aşadar. operează indiferent de atitudinea posesorului.. Pagina 76 din 137 . trebuie întrunite cumulativ două condiţii speciale.. şi anume: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau. 1895 C. uzucapiunea de 30 de ani. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani este reglementată în art. pentru a putea prescrie se cere o posesie continuă. prin just titlu se înţelege orice act juridic translativ de proprietate. neîntreruptă. denumită şi uzucapiune longissimi temporis.tocilar. va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani.. cel care susţine că posesia nu este utilă trbuind să probeze.civ. civ. Pentru a putea invoca uzucapiunea de scurtă durată. 1895-1899 C. b) Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani Denumită şi uzucapiune scurtă. 1895 C. 1847 C. cursuri si referate postate de utilizatori. important fiind ca acesta să exercite o posesie utilă pe această perioadă de timp: posesorul poate „prescrie prin 30 de ani (. şi prin 20 de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie”. potrivit art. pe o „justă cauză”. 1897 C.ro ! Arhiva online cu diplome. 1890 C. pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani. civ. dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului unde se află nemişcătorul. adică neafectată de vreun viciu. posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot acest timp. aceste două condiţii sunt necesare şi suficiente pentru a uzucapa. după exprimarea Codului civil. posesia să fie de bună-credinţă.. Potrivit dispoziţiilor art. rezultă că acest fel de uzucapiune se aplică numai bunurilor imobile individual determinate.. schimbul. 1890 C. publică şi sub nume de proprietar..civ.

în temeiul unui testament care fusese revocat. Drepturile reale principale. în toată întinderea sa. cit. Calificativul „just” folosit de art. 2 C.Vizitati www. 285 1 2 Pagina 77 din 137 .D. 11/1979. Curs de drept civil. op. Ed. 1897 alin. esenţial este faptul ca el să provină. s-au conturat următoarele aprecieri: . cursuri si referate postate de utilizatori. 2000 . După împlinirea termenului de prescripţie pentru acţiunea în anularea actului. Bucureşti. bunul pe care posesorul îl stăpâneşte şi pe care urmăreşte să-l prescrie2. secţ. Chelaru. civ. ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii. În aschimb. efectiv. ci doar unul putativ.. în situaţia în care uzucapantul a intrat în posesie în calitate de legatar. titlul anulabil devine perfect valid şi poate fi invocat chiar îpotriva celui care ar fi putut cere anularea lui. un titlu anulabil poate fi invocat drept just titlu împotriva oricăror persoane. uzucapiunea scurtă acoperind numai lipsa dreptului însrăinătorului1. 203 3 I. Justul titlu trebuie să existe în realitate şi nu doar în imaginaţia celui care invocă uzucapiunea. 1895C. Nu este de conceput o uzucapiune care se bazează pe un titlu ce emană de la adevăratul proprietar. civ. El trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă cerute de lege..). Justul titlu trebuie să fie un act juridic valabil. nu este suficient un titlu putativ. hotărârea judecătorească prin Tribunalul Supr. 946/1979. adică de la un neproprietar. De asemenea. nu poate reprezenta just titlu pentru uzucapiunea scurtă. pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar.tocilar. de exemplu. Dogaru. care prin ipoteză este nereal. justul titlu trebuie să fie un act juridic real. nu are un just titlu. Aşadar. p. de la o altă persoană decât adevăratul proprietar. În literatura juridică şi în practica judiciară. All Beck. în mod obligaotiru. mincinos3. 3 C.).. p. fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului. 69 E. Un act juridic lovit de nulitate absolută nu poate servi ca temei al uzucapiunii scurte (art. împrejurare pe care posesorul nu a cunoscut-o. Majoritatea autorilor şi practica judiciară consideră că. Altfel spus. actul de adjudecare a unui imobil întocmit de executorul judecătoresc în cadrul procedurii vânzărilor silite. dec. referitor la actele juridice care pot fi calificate just titlu.R. nr.sunt considerate just titlu: tranzacţia. cu excepţia celui care are dreptul să ceară nulitatea relativă (art. Sevastian Cercel. desemnează calitatea titlului de a îndeplini condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru actul respectiv. civ. actul juridic aparent. civ. 1897 alin.ro ! Arhiva online cu diplome. pentru a fi în prezenţa unui just titlu. Exigenţa unui titlu real presupune ca actul invocat să cuprindă exact. Chiar dacă el este de bună-credinţă. nr. p. în cazul simulaţiei. în R. spre exemplu o donaţie nulă absolut din cauza lipsei formei autentice nu poate fi invocată drept just titlu. Condiţia nu este îndeplinită.

1897 C. Soluţia Codului nostru civil este în sensul că titlul pro herede poate fi considerat drept just titlu. pentru ca actul juridic pe baza căruia posesorul a intrat în stăpânirea imobilului să fie un just titlu. De asemenea. Nu poate fi calificat just titlu nici antecontractul de vânzare-cumpărare.. depozitul. 1895 C. cursuri si referate postate de utilizatori. care se constată existenţa unei convenţii translative de proprietate între părţile unui proces. hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. comodatul). deoarece el nu este un act translativ de proprietate. întrucât actele enumerate de acesta (vânzarea. dacă este de bună-credinţă şi consideră că bunul aparţinea lui A. un act translativ de proprietate cu titlu particular. 1858 alin 4 C. Pe de altă parte. pentru a duce la o uzucapiune de 10-20 de ani. Dogaru. Ipoteza este următoarea: A decedează. Dacă în detenţia lui A se afla un bun care nu era al său. ci o dovadă a calităţii de moştenitor şi a întinderii drepturilor succesorale. op. se pune problema dacă B va putea să dobândească acest bun prin prescripţia de 10-20 de ani. Răspunsul dat de doctrină acestei probleme este însă unul negativ şi aceasta deoarece succesorul nu poate avea mai multe drepturi decât autorul său. potrivit dispoziţiilor art. 286 Pagina 78 din 137 . convenţiile de împărţeală. însă nu poate fi o justă cauză în sensul art. Aşadar. O ultimă condiţie a justului titlu este aceea ca el să aibă dată certă..nu constituie just titlu: convenţiile pe baza cărora un bun imobil este în stăpânirea unui detentor precar (locaţiunea. Sevastian Cercel. civ. justul titlu este.tocilar. cit. p.Vizitati www. Transmisiunea succesorală nu poate să-i confere mai multe drepturi: nemo plus juris ad allium transfere potest quam ipse habet. civ. S-a considerat că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea autorului său în posesie utilă aptă să conducă la dobândirea proprietăţii prin păstrarea ei un timp de 30 de ani. cum ar fi cele pronunţate într-un partaj. chiar dacă a fost de bunăcredinţă. . civ. bunurile sale trecând la succesorul B. dacă ar fi emanat de la adevăratul proprietar. trebuie să fi fost apt să transfere dreptul de proprietate către dobânditor. numai aşa va putea fi opus celui care se pretinde proprietar şi care are calitatea de terţ faţă de actul translativ de 1 I. admite că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface în posesie utilă în persoana succesorului care astfel invocă titlul său pro herede pentru a beneficia de uzucapiunea prescurtată. O problemă care s-a pus în practica judecătorească a fost dacă succesiunea ab intestat ori legatul universal poate să constituie just titlu. deoarece art. hotărârile judecătoreşti care ţin loc de act autentic de înstrăinare. schimbul) sunt acte translative cu titlu particular1.ro ! Arhiva online cu diplome. certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu..

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

proprietate, care, prin ipoteză, a fost încheiat de posesorul uzucapant cu o altă persoană. Nu este necesar ca justul titlu să fi fost trascris în registrele de publicitate imobiliare. Justul titlu este o condiţie de sine stătătoare a uzucapiunii, distinctă de buna-credinţă, astfel că existenţa sa trebuie dovedită de cel ce invocă uzucapiunea. În această materie, spre deosebire de cea a dobândirii fructelor de către posesor, justul titlu nu este numai un element al bunei credinţe. Cele două elemente ale uzucapiunii scurte se condiţionează reciproc, în sensul că nu poate exista bună-credinţă fără să existe un just titlu pe baza căruia posesorul să fi dobândit imobilul. Uzucapiunea nu-şi produce efectele dacă una din cele două condiţii lipseşte. Posesia să fie de bună-credinţă A doua condiţie specială în vederea aplicării auzucapiunii scurte se referă la poziţia subiectivă a uzucapantului, căruia i se cere să exercite posesia cu bună-credinţă. Art. 1898 alin. 1 C. civ. cuprinde o definiţie a bunei-credinţe, precizând că aceasta este „credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea”. Credinţa posesorului în calităţile transmiţătorului bunului trebuie să fie deplină. El va fi de rea-credinţă atunci când cunoaşte că un terţ este sau se pretinde a fi proprietar al imobilului a cărui posesie el a dobândit-o. Orice îndoială posibilă referitoare la dreptul autorului este de natură a înlătura buna-credinţă a posesorului şi, odată cu ea, şi uzucapiunea scurtă1. Nu poate fi socotit de bună-credinţă posesorul care cunoaşte că autorul său nu a plătit preţul imobilului persoanei de la care acesta a cumpărat. Este exclusă buna-credinţă atunci când posesorul cumpără de la un singur coproprietar, deşi cunoaşte că bunul aparţine în coproprietate mai multor persoane şi este posibil să nu-i fie atribuit după partaj. Potrivit dispoziţiilor art. 1898 alin. 2 C. civ., este suficient ca buna-credinţă să fi existat în momentul „câştigării imobilului”. Nu este, aşadar, necesar ca buna-credinţă să subziste pe toată durata termenului cerut pentru uzucapiune. Dacă ulterior dobândirii bunului, posesorul cunoaşte că a dobândit de la un neproprietar, el va putea invoca totuşi prescripţia achizitivă scurtă, pentru că malla fides superveniens non impedit uzucapionem. Atunci când este vorba de acte juridice între vii, buna-credinţă trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic ce va constitui just titlu. Când este vorba de acte juridice mortis causa (legatul cu titlu particular), pot fi luate în discuţie două momente: data deschiderii succesiunii (data morţii testatorului) şi data la care legatarul acceptă legatul. Dobândirea unui bun prin legat devine efectivă atunci când legatarul îşi manifestă voinţa de
1

Ana Boar, op. cit., p. 137
Pagina 79 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

a-l accepta, voinţă care include printre elementele sale şi buna sau reaua-credinţă. De aceea, în doctrină, se susţine că buna credinţă trebuie să existe în momentul acceptării legatului, moment în care legatarul trebuie să creadă că autorul său este adevăratul proprietar al imobilului. Dacă în privinţa justului titlu legea cere ca posesorul să facă dovada acestuia, în privinţa bunei-credinţe ea instituie o prezumţie relativă, astfel încât el nu este obligat să dovedească faptul că nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că transmiţătorul bunului nu ara proprietar. Prezumţia de bună-credinţă este însă relativă, ea putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către cel ce se pretinde adevăratul proprietar. În ceea ce priveşte termenul uzucapiunii scurte, acesta este de 10 până la 20 de ani, nu neapărat de 10 ori de 20 de ani. Diferenţa este în funcţie de prezenţa ori absenţa adevăratului proprietar în circumscripţia teritorială a tribunalului unde se află bunul imobil. Dacă el locuieşte în judeţul în care se află bunul, termenul este de 10 ani, iar dacă locuieşte în alt judeţ, termenul va fi de 20 de ani. Potrivit dispoziţiilor art. 1896 C. civ., termenul de bază este de 10 ani şi el se prelungeşte întotdeuna când proprietarul nu a locuit pe tot parcursul său în raza aceluiaşi tribunal în care se află imobilul. Astfel, la numărul anilor cât proprietarul a locuit în raza tribunaluilui judeţean unde se afla imobilul, se adaugă un număr dublu de ani cât a locuit în raza altui tribunal, respectiv se dublează anii rămaşi până la împlinirea termenului de 10 ani. Un an de prezenţă face, deci, cât doi ani de absenţă. Spre exemplu, dacă adevăratul proprietar a locuit 6 ani în raza teritorială a Tribunalului Argeş şi 4 ani în cea a Tribunalului Vâlcea, cei 4 ani se dublează şi se adaugă la cei 6 ani, astfel încât termenul de prescripţie va fi de 14 ani. Trebuie avută în vedere locuinţa efectivă a adevăratului proprietar, de vreme ce legea distinge după cum acesta „a locuit la diferite timpuri” (art. 1896 C. civ.). În acest sens, absenţa trebuie să fie una continuă, să nu fie vorba de o simplă plecare ori o absenţă trecătoare. În situaţia în care uzucapiunea priveşte un bun aflat în coproprietate, împotriva fiecărui coproprietar va curge un termen diferit, de 10 ani pentru cei care locuiesc în acelaşi judeţ, ori de până la 20 de ani pentru cei care locuiesc în alte judeţe. În măsura în care se poate uzucapa împotriva statului ( este vorba de bunurile din domeniul privat al statului care sunt alienabile), acesta este socotit a fi prezent pe tot teritoriul, astfel că termenul prescripţiei va fi întotdeauna de 10 ani.

Pagina 80 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

S-a considerat1că, întrucât în prezent mijloacele moderne de transport şi comunicaţii dau posibilitatea unei persoane de a se deplasa şi a cunoaşte foarte repede situaţia unui imobil aflat în orice parte a ţării, nu se mai justifică stabilirea termenului de prescripţie în funcţie de absenţa sau prezenţa proprietarului.

8.3. MODUL DE CALCUL AL TERMENULUI UZUCAPIUNII

Dobândirea proprietăţii prin uzucapiune este legată în mod esenţial de împlinirea termenelor legale. Indiferent de felul uzucapiunii, termenul se calculează în acelaşi mod: pe zile şi nu pe ore. Ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul, adică se va ţine seama numai de zilele întregi, nu şi de fracţiunile de zile (art. 1887 C. civ.). Ziua se socoteşte de 24 de ore şi începe la ora zero, sfârşindu-se la miezul nopţii următoare (art. 1888 C. civ.). Prescripţia se socoteşte încheiată la împlinirea ultimei zile a termenului (art. 1889 C. civ.). La calculul termenului de prescripţie achizitivă nu se ţine seama de ziua complementară a anilor bisecţi, după cum nu se ţine seama nici de zilele de sărbătoare legală, indiferent dacă acestea sunt la începutul, pe parcursul ori la sfârşitul termenului. Se poate ţine seama, la calcularea termenului, de opţiunea pentru joncţiunea posesiilor şi, nu în ultimul rând, de faptul că pe parcursul termenului de prescripţie pot interveni anumite împrejurări care pot afecta cursul acestuia, prin întrerupere sau suspendare. Întreruperea prescripţiei achizitive Primtre condiţiile cerute de lege pentru uzucapiune este enumerată şi aceea ca „prescripţia să fie neîntreruptă” (art. 1847 c. civ.) Această cerinţă - distinctă de viciul discontinuităţii posesiei - se referă în realitate nu la posesie, ci la termenul prescripţiei achizitive. Întreruperea prescripţiei achizitive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei noi prescripţii achizitive. Astfel, potrivit art. 1867 C. civ., întreruperea şterge cu totul orice prescripţie începută înaintea sa; în nici un caz acea prescripţie nu mai poate fi continuată. Posesorul poate începe o nouă prescripţie după ce actele constituive de întrerupere încetează, conform naturii lor.
1

I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 290
Pagina 81 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Potrivit art. 1863 C. civ., prescripţia poate fi întreruptă în mod natural sau în mod civil. Întreruperea naturală este proprie numai prescripţiei achizitive şi intervine, cu aceleaşi efecte, în două situaţii prevăzute de art. 1864 C. civ.: când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului, indiferent cine este autorul deposedării; Pierderea în fapt a posesiei intervine atunci când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de folosinţa lucrului, indiferent dacă lucrul intră în folosinţa fostului proprietar sau a altei persoane. Prescripţia este întreruptă natural, în sensul că elementul material, obiectiv pe care se întemeiază este absent. De vreme ce elementul material al posesiei corpus - poate fi exercitat şi prin altă persoană, prescripţia nu este întreruptă dacă bunul este predat cu titlu precar unui terţ (cel puţin până când pentru acesta apare un caz de intervertire a precarităţii). Întreruperea se produce indiferent dacă pierderea posesiei are loc împotriva voinţei posesorului ori prin propriul său fapt de renunţare la stăpânirea bunului. când bunul cu privire la care se exercită posesia este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale. Este cazul bunurilor trecute în domeniul public, trecere care face imposibilă începerea unei noi prescripţii atâta timp cât acestea vor aparţine proprietăţii publice. În realitate, de această dată, posesia încetează definitiv şi ireversibil, neputând reîncepe atâta vreme cât imobilul este scos din circuitul civil1. În privinţa acestui caz de întrerupere naturală a cursului prescripţiei achizitive, s-a pus problema de a şti dacă dispoziţiile extrem de restrictive cuprinse în art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi respectiv art. 44 din Legea nr. 59/1974 potrivit cărora terenurile de orice fel puteau fi dobândite numai prin moştenire legală, au fost de natură să întrerupă prescripţiile achizitive în curs la momentul intrării lor în vigoare. În perioada în care s-au aflat în vigoare aceste legi, doctrina şi jurisprudenţa au apreciat unanim că adoptarea celor două acte normative a avut ca efect scoaterea terenurilor din circuitul civil, consecinţa fiind întreruperea naturală a cursului prescripţiei achizitive. După abrogarea acestor legi prin Decretul-lege nr. 1/1989, această problemă a devenit obiect de controversă atât în doctrină, cât şi în practică. Astfel, într-o opinie, s-a susţinut că intrarea în vigoare a acestor legi nu a determinat o întrerupere a prescripţiei achizitive, întrucât nu se poate susţine că terenurile proprietate
1

L. Pop, op. cit., p. 243
Pagina 82 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

particulară au fost transformate în natura sau destinaţia lor cum prevede art. 1864 alin. 2 C. civ. şi nici nu au fost scoase din circuitul civil general (art. 1844 C. civ.). A avut loc doar o severă restrângere a atributului dispoziţiei juridice din conţinutul dreptului de proprietate asupra terenurilor, dar ele au continuat să fie în circuitul civil deoarece puteau fi dobândite prin moştenire legală1. Opinia contrară porneşte de la premisa că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974, dreptul de proprietate nu a mai putut fi dobândit prin uzucapiune, întrucât terenurile au fost scoase din circuitul civil general, iar cursul prescripţiei achizitive a fost astfel întrerupt. Chiar dacă ele nu au fost declarate în mod expres de lege imprescriptibile, prin transformarea naturii ori a destinaţiei lor în sensul art. 1864 C. civ., este de necontestat că terenurile, ca efect al dispoziţiilor restrictive din aceste legi, au fost indisponibilizate2. Tot în sprijinul acestei opinii, s-a mai susţinut că dispoziţiile art. 1864 C. civ. au în vedere situaţia în care un bun este scos din circuitul civil general, fiind declarat de lege inalienabil, iar imprescriptibilitatea unui bun este corolarul inalienabilităţii sale, deoarece un bun, în măsura în care este inalienabil, este şi imprescriptibil 3. Pentru cursul prescripţiilor achizitive deja începute, art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi art. 44 din Legea nr. 59/1974 au reprezentat veritabile cauze de de întrerupere naturală speciale, ale căror efecte au fost reglementate, în lipsă de prevederi exprese contrare, tot de dispoziţiile art. 1866-1867 C. civ. În concluzie, raţiunea celor două legi a fost evident aceea de a atribui terenurilor un caracter inalienabil, care ar fi iluzoriu dacă nu este însoţit de corolarul său care este imprescriptibilitatea4. Ar fi ilogic să se accepte dobândirea terenurilor prin uzucapiune când se interzice dobândirea lor prin acte juridice, dându-le posibilitatea celor interesaţi să eludeze legea. Neîndoielnic, cele două acte normative au reflectat o anumită ideologie, iar efectele lor au fost inechitabile şi de aceea au fost abrogate expres în anul 1989. Dar, cu toată dorinţa de a trece peste acea perioadă istorică, nu se poate totuşi nega că ea a existat şi că puterea politică de atunci a emis acte normative a căror forţă obligatorie, pe timpul cât au fost în vigoare, nu poate fi înlăturată decât cu preţul unei inechităţi şi mai mari, adică făcând să retroactiveze legile de abrogare a lor5

L. Pop, op. cit., p. 244 C. Bârsan, M. Gaiţă, M. M. Pivniceru, op. cit., p. 203 3 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 247 4 I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 295 5 Ana Boar, op. cit., p. 153
1 2

Pagina 83 din 137

16 alin. 1866 C. civ. chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ arbitral necompetent (art. Aşadar. aceleaşi: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. Întreruperea naturală. 2 din Decretul nr. 1865 C. din momentul recunoaşterii posesorul . 167/1958 prescripţia extinctivă aplicabilă dreptului la acţiune privitor la drepturile reale principale (art. printr-un act începător de executare.se transformă într-un detentor precar. civ. prin recunoaşterea de către posesor a dreptului celui în contra căruia prescrie.).dacă mai păstrează posesia . nu i se poate recunoaşte posesiei exercitate sub imperiul acestei legi aptitudinea de a conduce la uzucapiune.). 1 din Decretul nr. Întreruperea civilă Potrivit dispoziţiilor art. Oricum. 167/1958).tocilar. Aşa se întâmplă. întreruperea civilă operează în trei cazuri: printr-o cerere făcută în judecată. indiferent dacă termenul necesar acesteia s-a împlinit atunci când erau în vigoare ori după abrogarea lor. aşa încât trebuie să aibă capacitatea de a încheia un act de dispoziţie (capacitate de exerciţiu deplină). civ. Practic. 167/1958. precum sechestrul sau cererea execuţiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie. dacă cererea a fost respinsă. Pagina 84 din 137 . putând fi invocată de către orice persoană interesată (art.) ale cărei drepturi ar fi ameninţate de uzucapiune.ro ! Arhiva online cu diplome. atunci când el acceptă să încheie un contract de închiriere sau când acceptă oferta de a cumpăra bunuri. chiar dacă într-o altă ordine şi exprimare. introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare. 21 din Decretul nr. de exemplu. anulată sau dacă s-a perimat. cauzele de întrerupere reglementate în art. fie introductivă de instanţă sau numai incidentală într-un proces întrerupt. 1868-1871 C.. Cauzele de întrerupere civilă a prescripţiei achizitive au fost considerate comune cu cele aplicabile în materia prescripţiei extinctive şi aceasta întrucât Codul civil reglementează şi după intrarea în vigoare a Decretului nr.Vizitati www. Nu se poate vorbi de întreruperea prescripţiei dacă s-a pronunţat încetarea procesului. Recunoaşterea voluntară de către posesor a dreptului adevăratului proprietar echivalează cu o renunţare la posibilitatea de a dobândi acest drept. ori cel care a făcut-o a renunţat la ea (art. 167/1958 sunt. art. produce efecte absolute. 16 alin. în ambele cazuri. 1870 C.

civ. întreruperea civilă. pe timpul cât durează situaţiile. dispune că prescripţia curge în contra oricărei persoane care n-ar putea invoca o excepţie anume stabilită de lege iar. în caz contrar prescripţia nu poate fi întreruptă pentru că hotărârea judecătorească produce efecte numai între părţi. cursuri si referate postate de utilizatori. de drept. 167/1958). Aşadar... 1874-1885.ro ! Arhiva online cu diplome. Formulată de acela împotriva căruia se prescrie (proprietarul). 1885 alin.Vizitati www. acţiunea în justiţie trebuie să fie efectivă (să fie făcută cu scopul de a fi admisă) şi să fie admisă printr-o hotărâre definitivă. cât timp posesorul care invocă uzucapiunea sau adevăratul proprietar al imobilului se află în rândul forţelor armate române puse pe picior de război. 1875 C. fără ca termenul sau condiţia să poată suspenda uzucapiunea posesorului.. suspendarea opreşte cursul prescripţiei cât durează. limitativ prevăzute de lege. 13 şi 14). Potrivit art. 15 alin. precum şi între orice altă persoană care. aşadar. 167/1958 (art. suspendarea prescripţiei achizitive este acea modificare a cursului acestei prescripţii care constă în oprirea. pe de altă parte. titularul dreptului de proprietate (sau altui drept real) este oprit din cauze neimputabile lui să intervină pentru protejarea acetuia. 1866 C. printr-un act începător de executare. civ. Suspendarea prescripţiei achizitive Cursul prescripţiei achizitive este oprit şi în acele situaţii în care din anumite motive reglementate expres şi limitativ de lege. însă în prezent aceste dispoziţii au fost modificate prin dispoziţiile Decretului nr. În Codul civil cauzele de suspendare sunt reglementate în art. Are. cererea trebuie îndreptată împotriva posesorului. 1 din Decretul nr. efecte relative. în temeiul legii Pagina 85 din 137 . cu excepţiile prevăzute de lege. pe de o parte şi cei aflaţi sub ocrotirea lor. care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului de proprietate. potrivit căruia prescripţia se suspendă: cât timp proprietarul este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. spre deosebire de întreruperea naturală care are efecte absolute. potrivit art. a celui care uzucapează. uzucapiunea curge în favoarea posesorului chiar în contra drepturilor reale afectate de un termen sau o condiţie (modalităţi ale unui act juridic civil care produce efecte numai între părţi iar posesorul nu este parte). fără însă a o şterge pentru timpul trecut (art. nu foloseşte decât celui ce o face şi nu vatămă decât pe cel împotriva căruia se face. între curator şi cei pe care îi reprezintă. 2 C. a curgerii termenului de prescripţie. Pentru a produce efectul întreruptiv. Potrivit art.tocilar. civ. între părinţi şi tutore. civ. Art. 1874 C.

Aceste dispoziţii reglementează ceea ce s-a numit efectul special al suspendării prescripţiei care constă. 1860 C. Pagina 86 din 137 . s-ar putea însă susţine că proprietarul a avut suficient timp să acţioneze de vreme ce termenele prescripţiei achizitive sunt de 10-20 sau 30 de ani.Vizitati www. să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului”. cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de autorul său. între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului. 2 din Decretul nr. morală sau juridică) de a acţiona. înseamnă că prorogarea va fi de şase luni. în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie în aşa fel încât. continuând de la momentul în care a fost oprită. pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. iar raţiunea acestei prorogări este ca proprietarul să aibă efectiv timp să acţioneze după încetarea cauzei de suspendare. „orice posesor posterior are facultatea. aşadar. chiar dacă el nu este reglementat în Codul civil. să se asigure şase luni ori o lună. ori cât timp acestuia nu are cine să-i încredinţeze actele. 167/1958. unul dintre soţi a început să posede un bun al celuilalt în condiţii în care ar fi putut invoca uzucapiunea. civ. cât timp proprietarul care este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu nu are un reprezentant legal.tocilar. care l-a pus în imposibilitate (materială. Poate fi ipoteza în care. inaintea încheierii căsătoriei. adică a posesorului actual. Joncţiunea posesiilor înseamnă. în doctrină s-a pus problema dacă dispoziţiile art. Pentru că termenele prescripţiei achizitive sunt mai mari de şase luni. 15 alin. deci mult mai lungi decât termenele prescripţiei extinctive reglementate prin Decretul nr. prescripţia îşi va relua cursul de drept. La încetarea cauzei care a determinat suspendarea.ro ! Arhiva online cu diplome. după cum termenul de prescripţie este mai mare sau mai mic de şase luni. pe timpul căsătoriei între soţi. Joncţiunea posesiilor Termenele lungi prevăzute de lege pentru a opera prescripţia achizitivă sunt rareori împlinite în persoana unui singur posesor. cât timp nu au fost date şi aprobate socotelile. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. Contrar acestor opinii. Referitor la suspendarea prescripţiei achizitive. spre a opune prescripţia. care reglementează şi efectul special al suspendării. în esenţă. sau al hotărârii judecătoreşti. Au fost exprimate opinii favorabile cu privire la aplicarea acestui efect şi în materia prescripţiei achizitive. 167/1958 se aplică şi cu privire la uzucapiune.. cursuri si referate postate de utilizatori. unirea posesiei uzucapantului. Potrivit dispoziţiilor art.

tocilar. cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului. termenul posesiei noi va fi adăugat la termenul scurs în favoarea fostului posesor. se înţelege persoana care. nu este titulatul dreptului de proprietate. o posesie nouă. în persoana sa. fără a ţine seama dacă transmiterea posesiei s-a făcut în mod singular sau universal. 1859 şi 1860 C. Pentru a fi posibilă joncţiunea sunt necesare următoarele condiţii: să fie vorba de o posesie propriu-zisă. o posibilitate. 251 Pagina 87 din 137 . Joncţiunea posesiilor este o derogare de la regula cuprinsă în art.. care este tot de 1 D. posesorul actual va trebui să continuie posesia cu toate viciile sau calităţile pe care aceasta le are.). mai este necesar ca între prima şi a doua posesie să existe o continuitate.. pentru că numai în această ipoteză are sens joncţiunea posesiilor. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. pentru că cel care a uzurpat posesia altcuiva nu poate invoca unirea posesiei sale cu aceea ce a aparţinut celui pe care l-a înlăturat. p. op. fără a putea să-i schimbe. Dacă aceste condiţii vor fi îndeplinite. adică să nu fi intervenit o cauză de întrerupere1. În practiă se pot ivi trei ipoteze: posesia actuală este de aceeaşi natură cu posesia anterioară. El poate fi un succesor universal. cit. 1859 C. Totodată. El va avea interes să invoce joncţiunea întotdeauna când schimbarea naturii posesiei îi va fi favorabilă. potrivit căreia dacă lucrul trece prin mai multe mâini.. gratuit ori oneros. cu titlu universal sau particular al vechiului posesor. În această ipoteză. important fiind să fi primit posesia în baza unui raport juridic. fiind de bună-credinţă sau de rea-credinţă. pentru că posesia sa continuă calitatea şi termenului autorului său. natura. în sensul prevederilor art. civ. De asemenea. Lupulescu. Jurisprudenţa a statuat că prin autor. trebuie să fie vorba de un raport juridic valabil.ro ! Arhiva online cu diplome. eventual. posesorul actual continunâd posesia anteriaoră cu toate carenţele pe care. în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o posesie actuală ori a invoca joncţiunea posesiilor (art. în avantajul său. posesorul actual. 1860 C. Spre exemplu. aceasta le avea.Vizitati www. la fel ca şi cel ce invocă uzucapiunea. fiecare posesor începe. astfel încât joncţiunea nu va opera atunci când posesia este transmisă printr-un act lovit de nulitate absolută. Aşadar. Cel care hotărăşte dacă la calcularea termenului uzucapiunii se ţine seama sau nu de posesia autorului este acela care invocă uzucapiunea pentru că joncţiunea posesiiilor este numai o facultate. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. pentru că detenţia precară nu poate fi unită cu posesia. întotdeauna va fi în avantajul posesorului actual să invoce joncţiunea posesiilor. civ.

Vizitati www. dacă posesorul actual este de rea-credinţă. Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune.. el va uzucapa în termenul de 30 de ani prevăzut de art. ci poate invoca efectele uzucapiunii împlinite deja. concomitent cu stingerea dreptului de proprietate al fostului titular. dacă autorul a posedat în virtutea unui titlu şi cu bună-credinţă 15 ani. Dar dacă autorul a posedat numai 5 ani.4. civ. cât şi pe cale de excepţie. posesorul actual. în aceleaşi condiţii. având nevoie de numai 5 ani. posesorul actual. este normal să nu dorească a începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. are nevoie de încă 5 ani. prin unirea celor două posesii. iar autorul său a exercitat o posesie de rea-credinţă. fără ca acesta să fi solicitat constatarea dobândirii proprietăţii astfel. iar posesorul de rea-credinţă dobândeşte definitiv şi irevocabil dreptul de proprietate asupra fructelor şi productelor percepute în cursul uzucapiunii. Spre exemplu.ro ! Arhiva online cu diplome. 8. Spre exemplu. dacă posesorul actual este de bună-credinţă şi are just titlu. rea-credinţă.tocilar. iar autorul său a exercitat o posesie de bună-credinţă şi cu just titlu. are nevoie de încă 2 ani (sau de un an dacă adevăratul proprietar se întoarce în judeţul unde se află imobilul). Dacă termenul prescripţiei s-a împlinit în persoana autorului. ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului (el sau autorul său dacă a optat pentru joncţiunea posesiilor). Uzucapantul va fi considerat proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripţiei achizitive. când posesorul cere să se constate dobândirea dreptului de proprietate astfel. aşa încât are tot interesul să ceară joncţiunea posesiilor. În consecinţă. EFECTELE UZUCAPIUNII Uzucapiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului asupra bunului uzucapat. posesorul actual nu are nevoie să unească posesia sa cu cea a autorului. el va fi interesat de joncţiune numai atunci când. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. toate drepturile pe care posesorul le-a constituit asupra bunului în favoarea unor terţi pe parcursul uzucapiunii vor fi consolidate. Ori. Pagina 88 din 137 . adică întotdeauna când din termenul de 30 de ani au rămas mai puţin de 10 ani. 1890 C. posesorul actual nu va fi interesat de joncţiune. teremenul de 30 de ani necesar autorului s-ar realiza mai repede dacât dacă ar începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. posesorul actual are nevoie de 15 ani. când el se apără împotriva acţiunii în revendicare introdusă împotriva sa de către fostul proprietar al lucrului. Altfel spus. joncţiunea fiind inutilă. cursuri si referate postate de utilizatori. efectul uzucapiunii este retroactiv. el începând o nouă posesie bazată pe just titlu şi de bună-credinţă. dacă autorul a posedat în virtutea unui just titlu şi cu bună-credinţă 18 ani.

În consecinţă. în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune. Renunţarea la uzucapiune nu are efecte dacă acest act prejudiciază creditorii uzucapantului sau alte persoane interesate. 8. cele anterioare rămânând reglementate de vechile legi maghiare. după caz. ci este suficientă forma scrisă. civ.). ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul astfel înscris le-a posedat cu bună-credinţă. Renunţarea făcută în frauda drepturilor creditorilor uzucapantului va putea fi revocată pe calea acţiunii pauliene. Se afirmă că în acest fel titlul „se curăţă de viciile sale”. 1840 C.5. Cel care renunţă la efectele uzucapiunii trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina (art. potrivit legii. Codul civil austriac şi Codul civil român. Această lege se aplică numai uzucapiunilor începute după intrarea sa în vigoare. aşa cum se întâmplă atunci când încheie cu adevăratul proprietar un contract de închiriere cu privire la bunul pe care l-a posedat.). timp de 10 ani. uzucapiunea este reglementată prin Legea nr. UZUCAPIUNEA ÎN SISTEMUL VECHILOR CĂRŢI FUNCIARE În unele teritorii ale ţării . însă numai după împlinirea ei (art. 1843 C. Legea nr. civ. Posesorul trebuie să renunţe la uzucapiune în mod voit şi conştient. îşi consolidează titlul.ro ! Arhiva online cu diplome.). care a intrat în vigoare la 12 iulie 1947.Vizitati www. civ. care presupune delăsarea dreptului câştigat (art.tocilar. Renunţarea poate fi expresă sau tacită. cursuri si referate postate de utilizatori. ei pot să invoce prescripţia câştigată de debitorul lor. ci trebuie cerută de către cel interesat (art. 115/1938. civ.unde se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare. Ea nu poate fi însă invocată din oficiu de către instanţă. Renunţarea expresă nu trebuie să îmbrace formă solemnă. Renunţarea tacită trebuie să rezulte dintr-un fapt neechivoc. 1841 C. civ. 27 din Legea nr. posesorul deja înscris dar fără titlu valabil. 115/1938. 1838 C. dobândirea Pagina 89 din 137 . 115/1938 reglementează două cazuri excepţionale de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune: uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară. Uzucapiunea tabulară Potrivit dispoziţiilor art.). chiar dacă acesta a renunţat la ea (art.Transilvania.). Acest caz se mai numeşte uzucapiune tabulară pentru că prin bună-credinţă şi stăpânirea pe timpul prevăzut de lege. 1839 C. Banat şi Bucovina . Beneficiarul prescripţiei achizitive poate să renunţe la efectele acesteia.

în general. 115/1938 trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: înscrierea nevalabilă a unui drept. Pop. Poate fi vorba de acele situaţii în care titlul nu este valabil ori când prin înscriere dreptul a fost greşit calificat2. punându-se de acord cu realitatea sau starea de fapt. Uzucapiunea produce efecte retroactive. Pentru a opera uzucapiunea în condiţiile art. în temeiul uzucapiunii. op. pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut întabularea. Este aplicabil şi aici principiul malla fides superveniens non impedit uzucapionem. 28 alin. 237 Ana Boar. cit. la orice viciu care ar afecta titlul în baza căruia a fost operată înscrierea. dreptului realizându-se prin „convalescenţa titlului”. cursuri si referate postate de utilizatori. starea de aparenţă tabulară. în condiţiile legii.. op. Bunacredinţă constă în convingerea fermă. timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. devenind pe deplin valabil1. Nevalabilitatea cauzei înscrierii se poate referi. prin trecerea termenului de 10 ani „se vindecă”. poate cere întabularea dreptului în favoarea sa. 1 din Legea nr. dar eronată.tocilar. a celui înscris în cartea funciară că această operaţiune s-a făcut în baza unei cauze valabile. se consolidează. exercitarea posesiei cu bună-credinţă de către titular. Posesia trebuie exercitată de către cel înscris ca titular în cartea funciară şi trebuie să aibă ca obiect dreptul înscris. titularul să posede imobilul timp de 10 ani de la înscrierea în cartea funciară. cit.. p. p. fiind suficient ca buna-credinţă să existe în momentul intrării în posesie. al cărui singur viciu constă în lipsa calităţii de proprietar a transmiţătorului. de la data întabulării acelui drept în cartea funciară. În acest fel. deşi nevalabil. Uzucapiunea extratabulară Potrivit dispoziţiilor art.Vizitati www. 27 din Legea nr. spre deosebire de justul titlu necesar în cazul uzucapiunii scurte reglementată de Codul civil. creată prin întabulare.ro ! Arhiva online cu diplome. 1 2 L. În doctrină s-a afirmat că exerciţiul în fapt al prerogativelor dreptului real când este conform cu situaţia care rezultă din cartea funciară face ca această situaţie să nu mai poată fi contestată. În acest caz uzucapiunea se numeşte extratabulară pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se produce fără să fi fost întabulat la începerea posesiei. să se prezume în mod absolut că posesorul este titularul dreptului. 115/1938. posesorul unui imobil care l-a posedat. 230 Pagina 90 din 137 .

trebuie îndeplinite următoarele condiţii: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fi decedat. cumpărătorul succede vânzătorului. Acesta este sensul avut în vedere de art. Prescripţia achizitivă nu poate curge împotriva persoanei înscrise în cartea funciară decât dacă aceasta a decedat. se poate spune că donatarul succede donatorului. Aşadar. S-ar părea că legiuitorul distinge între succesiune şi legate. Adrian Rusu. uzucapantul să posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. 9. este vorba de cele două forme ale moştenirii: moştenirea legală şi moştenirea testamentară.). a unei fracţiuni de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoană fizică decedată la una sau mai multe persoane fizice în fiinţă. prin succesiune sau moştenire se înţelege transmiterea unui patrimoniu. cursuri si referate postate de utilizatori. 644 prevăzând: „proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. fie prin acte între vii. cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta. 1847 C. p. Succesiuni. posesia exercitată de uzucapant să fie utilă. Bucureşti. fie pentru cauză de moarte. însă în realitate. art. cuvântul succesiune îşi găseşte originea în latinescul succesio-succesionis care înseamnă înlocuire. Într-o primă accepţiune largă. 644 C. 2003.tocilar. pe baza unor norme prestabilite.Vizitati www. Nu se cere ca posesorul să fie de bună-credinţă. prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (universale. Editura All Beck. SUCCESIUNEA Dispoziţiile Codului civil enumeră succesiunea printre modurile de dobândire a proprietăţii alături de celelalte moduri originare şi derivate. Din punct de vedere etimologic. dobândirea proprietăţii operând indiferent dacă cel care a posedat 20 de ani imobilul a cunoscut sau nu că acesta nu-i aparţine de drept. civ1. Pagina 91 din 137 . 3. 1 Ioan Adam. Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice. prin legate. Astfel. Stăpânirea exercitată de cel care invocă uzucapiunea trebuie să îndeplinească toate condiţiile necesare unei posesii utile (art. persoane juridice ori statul). pentru a opera uzucapiunea extratabulară. prin convenţie şi prin tradiţiune”. civ. În accepţiunea restrânsă.ro ! Arhiva online cu diplome. dar şi urmarea sau succesiunea lucrurilor.

civ. Succesorii regulaţi sunt consideraţi ca fiind o continuare a persoanei defunctului. În această categorie intră soţul supravieţuitor şi statul. ci şi pasivul patrimoniului. Moştenitorii care vin la succesiune în virtutea legii sunt numiţi moştenitori legitimi sau regulaţi.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. neputând exista moştenitori legali cu titlu particular. Moştenitorii legali nu pot avea vocaţie succesorală la bunuri singulare. datorită înrudirii lor cu defunctul. moştenirea transmite nu doar activul. obiectul transmisiunii. 1 Francisc Deak. Moştenirea se deosebeşte de celelalte moduri de transmitere reglementate de art. ei sunt moştenitori universali. În privinţa lor se produce o contopire a patrimoniului lor cu cel al defunctului din chiar momentul decesului acestuia. p. din ziua deschiderii moştenirii. privite izolat. legea civilă distinge între succesorii regulaţi şi cei neregulaţi.ro ! Arhiva online cu diplome. Bucureşti. prin aceea că: este o transmisiune pentru cauză de moarte. Pagina 92 din 137 . de plin drept. având vocaţie la unul sau mai multe bunuri individual determinate. dar fără a avea vreo legătură de rudenie cu defunctul. 10. În ceea ce priveşte condiţiile în care are loc transmiterea patrimoniului. de aceea toate transmisiunile între vii sunt cu necesitate cu titlu particular. Spre deosebire de aceştia. Legea face însă o excepţie şi acordă sezină doar rudelor în linie dreaptă. Patrimoniul este inseparabil de persoana titularului pe timpul vieţii acestuia. 644 C. Persoanele care dobândesc în temeiul legii patrimoniul lui decujus se numesc moştenitori sau erezi. astfel că ei se substituie defunctului în toate raporturile în care decujus era subiect activ sau pasiv. Moştenitorii neregulaţi sau iregulari sunt cei care vin la moştenire tot în temeiul legii. cu vocaţie la întreg patrimoniul succesoral. Editura Universul Juridic. nu are ca obiect bunuri individual determinate. obligaţiile fiind intransmisibile cu titlu particular. iar la moartea titularului transmisiunea este universală. Din principiul continiutăţii persoanei defunctului decurg următoarele consecinţe: moştenitorul regulat ar trebui să se bucure de sezină. moştenitorii legatari pot fi şi cu titlu particular. Se poate spune că patrimoniul este absorbit odată cu persoanalitatea titularului în patrimoniul şi personalitatea celui care moşteneşte1. 2002. iar acesta fiind alcătuit din drepturi şi obligaţii. Între vii însă se transmit numai drepturile. fiind patrimoniul sau o fracţiune din patrimoniu. pe când colateralii şi soţul supravieţuitor trebuie să ceară punerea în posesie de la notarul public.tocilar. Tratat de drept succesoral.

Acceptarea pură şi simplă este actul sau faptul prin care succesibilul acceptă succesiunea fără a cere beneficiu de inventar.tocilar. dacă nu au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. adică în limita activului. ci intra vires hereditatis. Dreptul de opţiune este un act juridic unilateral care produce efecte erga omnes. nici obligatorie. irevocabilă şi cu efect retroactiv. Această declaraţie unilaterală de voinţă nu poate fi afectată de modalităţi. Acest efect retroactivează până la data morţii lui decujus. ci are în vedere doar patrimoniul privit ca universalitate juridică. Este tacită acceptarea care rezultă dintr-un act sau fapt juridic pe care succesibilul Pagina 93 din 137 . ci şi în cele în care era subiect pasiv. În privinţa moştenitorilor neregulaţi. Personalitatea defunctului nu se mai absoarbe în cea a moştenitorului şi odată cu ea şi patrimoniul şi. un drept de opţiune care poate să constea în: a accepta pur şi simplu moştenirea. este indivizibilă. Succesibilul are. Aşadar. persoana moştenitorului înlocuieşte pe cea a defunctului nu doar în raporturile de drept în care acesta era subiect activ. moştenitorul este ţinut de întregul pasiv succesoral (toţi creditorii defunctului devin creditorii moştenitorului). Acceptarea voluntară este un act unilateral de voinţă. poate să-şi confirme titlul de moştenitor. răspund de întregul pasiv al moştenirii ultra vires hereditatis. 685-689 C. a accepta sub beneficiu de inventar. conform art. ce poate face obiectul unei transmisiuni. Este expresă când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede într-un act autentic sau privat. consensual şi poate fi expresă sau tacită. prin actul său unilateral de voinţă. Moştenirea se transmite de drept succesorilor. cursuri si referate postate de utilizatori. de drept.Vizitati www. acceptând moştenirea sau să o repudieze renunţând la moştenire. Moştenitorii regulaţi. civ. legea nu mai consacră soluţia după care persoana este nedespărţită de patrimoniu. adică dincolo de limita activului.ro ! Arhiva online cu diplome. moştenitorii neregulaţi nu mai răspund ultra vires hereditatis. Transmisiunea succesorală se produce provizoriu la deschiderea succesiunii. consolidând astfel titlul său de moştenitor. Succesibilul. Acceptarea poate fi voluntară sau forţată.. însă ea nu este definitivă. în concluzie. a renunţa la moştenire. Moştenitorul care nu a decis încă dacă acceptă sau nu moştenirea se numeşte succesibil. Termenul de opţiune succesorală este de 6 luni de la data deschiderii moştenirii. devenind definitivă prin acceptare.

703 C. prin expropriere pentru cauză de utilitate publică.tocilar.Vizitati www. 213/1998. deci mai mult decât simpla proprietate. Pagina 94 din 137 . ea fiind un act solemn. care se sting odată cu moartea).) Renunţarea la moştenire este actul juridic prin care succesibiulul declară că nu primeşte dreptul la moştenire. Aşadar. nici tacit pierde dreptul la moştenire. Acceptarea forţată este impusă moştenitorilor care au sustras sau ascuns bunurile moştenirii (art. dreptul de proprietate publică se dobândeşte: pe cale natural. în mod neîndoielnic. prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. nu-l putea face decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă. ENUMERARE Potrivit dispoziţiilor art. cursuri si referate postate de utilizatori. cel care nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală nici expres. 689 C. civ. Acceptarea sub beneficiu de inventar are ca efect faptul că nu se produce confuziunea între patrimoniul succesoral şi cel al succesorului. ci şi obligaţii (cu excepţia obligaţiilor exclusiv personale.). deoarece nu poate rezulta decât dintr-o declaraţie făută în faţa notarului public şi înregistrată într-un registru special. Renunţarea nu poate fi tacită. intenţia sa de acceptare (art. În cazul în care în termenul de 6 luni prevăzut pentru acceptare.ro ! Arhiva online cu diplome.). 7 din Legea nr. civ. afară de cazul în care se referă la bunuri singulare. se transmit nu numai drepturi. SECŢIUNEA a III-a MODURILE SPECIFICE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1. Renunţătorul este socotit că nu a fost niciodată erede (art. civ. succesiunea este o transmisiune mortis causa prin care. moştenirea este acceptată de alţi succesibili. 696 C. Această separare se produce prin faptul că la data acceptării se face o inventariere a bunurilor. cu efectul că succesorul nu răspunde de pasivul moştenirii decât în limita bunurilor sau valorii bunurilor înscrise în inventar.

a unei ţări. aplicabilă atunci când nu există o reglementare specială. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. Consideraţii asupra Legii nr. Nicolae. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Nu poate fi vorba nici de fructele naturale ale bunurilor aflate în proprietate publică. precum şi căile de M. bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt enumerate expres printre bunurile din proprietatea publică. asupra bunurilor care se găsesc în natură. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PE CALE NATURALĂ Legea nu explică în ce constă acest mod dedobândire a proprietăţi publice. pentru cauză de uitilitate publică. cadrul general şi procedurile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. în art.ro ! Arhiva online cu diplome. 15-16. cursuri si referate postate de utilizatori.U. 3 din Constituţie. Prin bogăţie naturală se înţelege bogăţia (necultivată) a solului sau a subsolului. pentru că acestea sunt culese în virtutea dreptului de proprietate.G. după caz. Dogaru. op. Printr-o interpretare gramaticală a textului legal s-ar înţelege dobândirea proprietăţii publice fără intervenţia omului. aşa încât o asemenea considerare apare lipsită de interes practic2. 2 I. p. 79 1 Pagina 95 din 137 . sau a unei regiuni. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN ACHIZIŢII PUBLICE Prin O. în Dreptul nr. Sevastian Cercel. N. 2.. nr. prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern. p. dispoziţia legală rămâmne una de principiu. fără a fi nevoie să se considere că reprezintă un mod special de dobândire a proprietăţii. În acest context. Însă. 3. 135 alin. prin orice alte moduri prevăzute de lege.Vizitati www. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale în domeniul public al acestora. 6/1999. S-a arătat că este vorba de bogăţiile de orice natură care se vor forma pe teritoriul sau în subsolul ţării1.tocilar. de consiliul judeţean sau de consiliul local. 60/2001 privind achiziţiile publice au fost stabilite principiile. cit.

transparenţa. 5): orice autoritate publică. de către o persoană juridică definită ca autoritate contractantă. Academia Română şi instituţiile subordonate acesteia. În general. contractant. atac împotriva actului sau deciziei autorităţii contractante care aplică una din procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică. definitivă sau temporară. prin achiziţie se înţelege o anumită formă de comerţ care constă în cumpărarea de produse sau de materiale de către stat pe calea unor contracte speciale. care impune ca informaţiile referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică să fie puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi. 3 lit. tratamentul egal. prin atribuirea unui contract de achiziţie publică (art. achiziţia publică este dobândirea. lucrări sau servicii. care presupune asigurarea condiţiilor ca orice furnizor de produse. a unor produse. autonomă ori aflată în subordinea sau sub controlul unei autorităţi publice. transporturi şi telecomunicaţii . astfel încât orice furnizor de produse. cu titlu oneros. energie.şi care benefiaciază de drepturi speciale sau exclusive pentru desfăşurarea unor activităţi. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. în condiţiile legii. de interes general sau local. a). să aibă dreptul de a deveni.tocilar. eficienţa utilizării fondurilor publice. încheiat în formă scrisă şi cu respectarea condiţiilor legale. În acest caz. executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă şanse egale de a i se atribui contractul respectiv. care presupune folosirea sistemului concurenţial şi a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. care impune aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecţie şi a criteriillor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. orice instituţie publică.apă.Vizitati www. inclusiv autoritatea judecătorească. care impune garantarea protejării secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale a ofertantului. Potrivit legii. executant de lucrări sau prestator de servici. orice persoană juridică ce desfăşoară activităţi relevante în unul din sectoarele de utilităţi publice . aşa cum este definită în Constituţie. indiferent de naţionalitate. La baza atribuirii contractului de achiziţie publică stau următoarele principii: libera concurenţă. proprietatea publică se dobândeşte în baza unui act juridic bilateral. Atribuirea unui contract de achiziţie publică se face prin: Pagina 96 din 137 . confidenţialitatea. Este autoritate contractantă (art.

DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN EXPROPRIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Pagina 97 din 137 . servicii sau lucrări. contractul se încheie prin proceduri speciale. 4. executanţi sau prestatori). în aschimbul unui preţ. licitaţie restrânsă (pot depune oferte numai cei selectaţi de către autoritatea contractantă în prima etapă a procedurii). fără publicarea unui anunţ publicitar. licitaţie deschisă (are dreptul să depună oferte orice furnizor. negociere competitivă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. exclusiv preţul. public sau privat. Prin obiectul său. Poate participa la procedura pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică orice furnizor. cu mai mulţi furnizori. alte clauze contractuale stabilite de autoritate prin caietul de sarcini şi prin anunţurile referitoare la achiziţia publică au acelaşi caracter de drep public. Prin contractul de achiziţie publică administraţia obţine bunuri. în considerarea interesului public. cu un singur furnizor. iar. executant sau prestator. prestator sau executant). contractul de achiziţie publică nu se deosebeşte esenţial de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între subiecte de drept civil. cursuri si referate postate de utilizatori. cerere de ofertă (este o procedură simplificată prin care se solicită.tocilar. inclusiv preţul. executant ori prestator interesat de contract). negocierea cu o singură sursă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. persoană fizică sau juridică. român sau străin. executanţi sau prestatori). Persoanele străine care participă la această procedură beneficiază de acelaşi regim juridic de care beneficiază persoanele române în ţara în care cel interesat este rezident. oferte de la mai mulţi furnizori. Contractul de achiziţie publică este un contract administrativ. autoritatea contractantă are dreptul să rezilieze contractul.ro ! Arhiva online cu diplome. el fiind o categorie particulară de contract. întrucât: reprezintă un acord de voinţă între o autoritate publică şi un alt subiect de drept. încheiat de adminiatraţie pentru nevoile serviciului public. unele dintre clauzele contractuale sunt stabilite prin lege şi nu pot fi negociate cu cealaltă parte. litigiile apărute în derularea acestui contract sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.Vizitati www. în temeiul acestora.

constând în trecerea forţată a unor bunuri determinate din proprietatea privată în proprietatea publică. inclusiv recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori. neputând fi despărţite fără a fi deteriorate sau fără a deteriora imobilul. structura acestuia. a unor bunuri imobile proprietate privată. din proprietate privată în proprietate publică. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere (art. precum şi cele aflate în porprietatea privată a comunelor.tocilar. combinat cu dreptul de folosinţă asupra terenului respectiv. precum şi în art. La data de 27 mai 1994 a fost adoptată Legea nr. op. Această lege se completează cu Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. exproprierea a fost definită ca fiind un mod originar de dobândire a proprietăţii. p. cu caracter de excepţie. 2 din Legea nr. ca instituţie juridică de drept public care constă în achiziţia forţată.. Pop. 2). 1 L. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută. pentru cauză de utilitate publică. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este o excepţie de la caracterul absolut şi inviolabil al dreptului de proprietate privată1. dar şi apărarea dreptului de proprietate privată. cu sau fără scop lucrativ.Vizitati www. în condiţiile legii şi sub control judiciar. De principiu. 41 din Constituţie. dezmembrămintele dreptului de proprietate se sting prin exproprierea proprietăţii. care cuprinde dispoziţii de natură să asigure cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor. cu titlu oneros. Potrivit art. cit. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită prin învoială sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti. Ea operează o transformare calitativă a proprietăţii. în condiţiile legii. municipiilor şi judeţelor. În doctrină. cursuri si referate postate de utilizatori. 28 alin. 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Cu privire la dreptul de superficie. 33/1994. 49 Pagina 98 din 137 . Este vorba de imobilele prin natura lor. oraşelor. dar nu pot forma obiectul unei exproprieri separate. Imobilele prin destinaţie vor fi expropriate numai dacă sunt alipite fondului în mod permanent. în vederea satisfacerii unor necesităţi de interes naţional sau local. neculese încă. 481 C. în art. impune exproprierea concomitentă a terenului şi a construcţiei sau plantaţiei2. care constă în dreptul de proprietate asupra unei construcţii sau plantaţii aflate pe terenul altei persoane. civ. pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea personelor fizice sau juridice.ro ! Arhiva online cu diplome. Ori.

Nu pot fi expropriate imobilele proprietate publică ce aparţin statului ori unităţilor administrativ-teritoriale care sunt şi pot fi afectate unei utilităţi publice prin voinţa autorităţii competente. aprobate potrivit legii (art.ro ! Arhiva online cu diplome. Nu pot fi expropriate nici bunurile proprietate privată a statului. Bucureşti. 33/1994. 1). cimitire. Chelaru. Ed. 3). Procesul-verbal în care se consemnează rezultatele cercetării prealabile se va înainta Guvernului. exproprierea nu poate fi hotărâtă decât după ce utilitatea publică s-a declarat. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. 3 din Legea nr. Declararea utilităţii publice se face de către Guvern pentru lucrări de interes naţional. All Beck. se adoptă actul de declarare a utilităţii publice care se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial (pentru utilitatea publică de interes naţional) sau în presa locală (pentru utilitatea publică de interes local). monumente. Cât priveşte bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale. Pe baza rezultatelor cercetării prealabile. precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului. Pentru lucrări de interes local care se desfăşoară pe teritoriul mai multor judeţe. Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local. Legea stabileşte categoriile de lucrări considerate de utilitate publică ce pot atrage exproprierea. consiliului judeţean ori Consiliului General al Municipiului Bucureşti. p. Ea se declară prin lege atunci când. 7 alin. nu este necesară exproprierea. indiferent de natura lucrărilor. ori de consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes local. ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor şi nu pot fi ralizate pe alte căi decât prin expropriere. Nu sunt supuse E. prin lege (art. utilitatea publică să se declare pentru fiecare caz în parte. 10 alin. poate să afecteze unei utilităţi publice oricare din bunurile sale. pentru că acesta. de către delegaţia permanentă a consiliului judeţean ori de primarul general al cpitalei. 27 2 Pagina 99 din 137 . ci o decizie a organului competent de trecere a bunului în porprietatea publică este suficientă. 2000. ansambluri şi situri istorice. în calitate de proprietar. se constituie o comisie alcătuită din preşedinţii consiliilor judeţene respectrive.tocilar. lăsând deschisă posibilitatea ca pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute. Drepturile reale principale .Vizitati www. Curs de drept civil român. alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime. Declararea utilităţii publice se face numai după o cercetare prealabilă efectuată de comisii special numite de către Guvern. Potrivit art. sunt supuse exproprierii lăcaşuri de cult. dacă utilitatea publică este de interes local. avantajele economico-sociale. cursuri si referate postate de utilizatori.

16 alin. Administraţia publică trebuie să ia măsuri pentru ca cei interesaţi să poată consulta efectiv aceste documente. publicităţii actele prin care se declară utilitatea publică pentru lucrări privind apărarea ţării şi siguranţa naţională (art. Secretarului General al Guvernului ori consiliului judeţean. Aceştia pot formula întâmpinare împotriva acestora în termen de 45 de zile de la primirea notificării.. municipiile. 11 alin. este supusă controlului legalităţii sale în această etapă. care nu are drept de vot (art. comisia consemnează această 1 C. cursuri si referate postate de utilizatori. cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubire. 14 alin. 3). După declararea utilităţii publice.2). înaintând dosarul cuprinzând toate documentele şi întâmpinătile. fără a se putea examina oportunitatea actului administrativ1. cit. Expropriatorul este obligat. Comisia lucrează sub conducerea unui delegat al Guvernului sau al consiliului judeţean. de către Curtea Constituţională (atunci când utilitatea publică a fost declarată prin lege) ori de instanţa de contencios administrativ (când utilitatea este declarată prin hotărâre de Guvern sau prin act al organelor administraţiei locale). 3). după caz (art. declaraţia de utilitate întrunind elementele unui act-condiţie care declanşează procedura exproprierii. Ea dă o hotărâre motivată. Întâmpinările sunt soluţionate în teremn de 30 de zile de către o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului. după caz. în vederea consultării de către cei interesaţi. op. Comisia poate accepta punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge.Vizitati www. prin decizie a delegaţiei permanente a consiliului judeţean ori dispoziţie a primarului capitalei. Primarul va primi şi va înregistra întâmpinările şi va consemna ofertele de despăgubire şi pretenţiile proprietarilor sau ale titularilor de alte drepturi reale. care se depun la consiliul local al localităţii în care sunt situate imobilele respective. Comisia este alcătuită din 3 specialişti din domeniul de activitate în care se realizează lucrarea de utilitate publică. p. 3 proprietari de imobile din localitatea în care sunt situate imobilele şi primarul localităţii. expropriatorul (statul prin organismele desemnate de Guvern ori judeţele.ro ! Arhiva online cu diplome. Dacă părţile se înţeleg asupra problemelor legate de expropriere. odată adusă la cunoştinţă publică. după caz) întocmeşte planul imobilelor propuse spre expropriere. oraşele şi comunele. în calitate de preşedinte. Bârsan. 65 Pagina 100 din 137 . în termen de 15 zile de la publicare şi pe cheltuiala sa. să notifice titulatilor drepturilor reale asupra imobilelor vizate. care se depune la primarul localităţii unde se află imobilul. Chiar dacă legea nu prevede expres. propunerea de expropriere şi procesul-verbal care încheie procedura prealabilă declarării utilităţii publice.tocilar. care se comunică părţilor în teremen de 15 zile de la adoptare.

Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului şi altor persoane îndreptăţite. Exproprierea produce următoarele efecte: imobilul expropriat trece din proprietatea privată în proprietatea publică. Dacă intervenie înţelegerea părţilor.ro ! Arhiva online cu diplome. prin hotărâre judecătorească. cu refacerea corespunzătoare a planurilor. sub semnătura acestora. învoială. Dacă părţile nu se înţeleg ori nu se înţeleg cu privire la întinderea despăgubirilor. instanţa va constitui o comisie de experţi (unul numit de instanţă şi câte unul de fiecare parte). posesorilor. acesta poate reveni cu noi propuneri.tocilar. Dacă propunerile expropriatorului sunt respinse. instanţa nu poate analiza probleme de fond privind exproprierea. instanţa va proceda la stabilirea acestora. precum şi de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. Aşdar. Având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţă este supusă căilor de atac prevăzute de lege. Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus exproprierea nu reprezintă prin ea însăşi titlu executoriu şi nu are efect Pagina 101 din 137 . în termen de 15 zile de la comunicare. este posibil ca în momentul plăţii. Despăgubirea acordată de instanţă nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de persoana interesată. aşa încât persoanele interesate pot cere reactualizarea cuantumului despăgubirii pentru ca ea să rămână dreaptă. Experţii vor ţine seama de preţul cu care se vând. Transferul dreptului de proprietate se produce îndată ce obligaţiile impuse prin hotărârea judecătorească au fost îndeplinite. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaţiei care poate fi promovată de partea interesată. cursuri si referate postate de utilizatori. altor titulari de drepturi reale ori altor persoane care pot justifica un interes legitim asupra imobilului. aşa cum prevede legea.Vizitati www. instanţa va lua act de aceasta printr-o hotărâre de expedient. Soluţionarea cererilor privitoare la expropriere este de competenţa tribunalelor în raza cărora este situat imobilul propus spre expropriere. În acest scop. liber de orice sarcini. potrivit contenciosului administrativ. limitându-se la anliza aspectelor procedurale. în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în aceeaşi localitate la data încheierii raportului de expertiză. Instanţa este competentă să verifice dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi să stabilească cuantumul despăgubirilor precum şi suma cuvenită proprietarilor. despăgubirea să nu mai corespundă valorii reale a imobilului şi cuantumului prejudiciului produs. la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul.

Dreptul se naşte la data rămânerii definitive a hotărârii şi devine exigibil la data stabilită de părţi sau de instanţă. Lege reglementează pentru proprietarul expropriat dreptul de a cere şi obţine retrocedarea imobilului expropriat şi un drept de preemţiune la cumpărarea acestuia de la expropriator. cursuri si referate postate de utilizatori. 35 din Legea nr.ro ! Arhiva online cu diplome. verificând temeuiul acesteia. Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac.uzufruct. care. evacuarea persoanelor care le ocupă legal se face numai după asigurarea de către expropriator a spaţiului de locuit la cererea persoanelor interesate. Potrivit art. Termenul de plată nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. dreptul de ipotecă şi privilegiul imobiliar special care grevează imobilul ipotecat se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite. translativ de proprietate dacă nu sunt plătite despăgubirile. Dacă exproprierea are ca obiect clădiri cu destinaţia de locuinţă. principal. 33/1994. cum ar fi cele izvorâte din locaţiune. pur şi simplu şi prescriptibil extinctiv în termenul general de trei ani Pagina 102 din 137 . naşterea unui drept de creanţă în favoarea personelor stabilite în hotărârea judecătorească asupra despăgubirilor acordate. foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor. Dreptul de retrocedare este un drept relativ. va putea dispune retrocedarea. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu noua situaţie. respectiv lucrările nu au fost începute. opozabil numai expropriatorului. Punerea în posesie a expropriatorului se va face în temeiul titlului executoriu eliberat în baza unei încheieri a instanţei. se sting toate drepturile personale dobândite de alte persoane asupra imobilului. care constată îndeplinite obligaţiile privind despăgubirea. nu mai târziu de 30 de zile de la data plăţii. titularii lor având dreptul la despăgubiri. Preţul imobilului se va stabili ca şi în situaţia exproprierii şi nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate . uz. abitaţie şi superficie . Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului. legea reglementând un caz special de subrogaţie legală cu titlu particular. dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivt scopului pentru care au fost prelute de la expropriat.cât şi concesionarea şi darea în folosinţă se sting prin efctul exproprierii.Vizitati www. dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. în situaţia în care expropriatorul s-a hotărât să-l închirieze înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat. un drept prioritar la închirierea imobilului în favoarea fostului proprietar.tocilar. patrimonial.

33 /1994. 5. hotărârea de trecere a bunului dintr-un domeniu în altul. după caz. ÎN DOMENIUL PUBLIC AL ACESTORA. În orice moment al exproprierii. în procedura exproprierii pot conveni atât asupra modalităţii de transfer a dreptului de proprietate. poate fi atacată. Potrivit art. expropriatorul poate dispune de imobil. 1). expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar. 37 din Legea nr. 33/1994. iar comunicarea făcută fostului propriatar de către expropriator are valoarea unei oferte ferme de vănzare. PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Potrivit art. acestea vor fi stabilite de instanţă. Fiind vorba de un act administrativ. a consiliului judeţean. Pagina 103 din 137 . iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu răspunde în termen de 60 de zile de la primirea notificării.Vizitati www. Dacă înţelegerea părţilor priveşte numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. 1 din Legea nr. dar nu şi cuantumul sau natura despăgubirii. în condiţiile legii. 33/1994. 135 din Legea nr. Înţelegerea este posibilă şi în situaţia exercitării dreptului de retrocedare de către fostul proprietar. la instanţa de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul. În acest scop. de o parte sau de alta. fiind irevocabilă în termenul de 60 de zile. fără a declanşa procedura exproprierii (art. În doctrină. în cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului. cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirilor. la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. 8 alin. trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora se face prin hotărâre a Guvernului.tocilar. s-a arătat că este vorba de un drept de preemţiune. Nerespectarea acestui drept atrage anularea actului de înstrăinare a imobilului. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN TRECEREA UNOR BUNURI DIN DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI SAU AL UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE.ro ! Arhiva online cu diplome. ajungerea părţilor la un acord duce la oprirea procedurii de expropriere. în patrimoniul aceluiaşi proprietar. fostul proprietar are un drept prioritar la dobândire. care începe să curgă de la expirarea termenului de un an prevăzut în art. Cei implicaţi. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. 4 alin.

precum şi practica instanţelor judecătoreşti. Mijloacele de drept civil prin care se apără dreptul de proprietate sau alt drept real principal constau în totalitatea acţiunilor în justiţie prin care titularul dreptului solicită Pagina 104 din 137 . CAPITOLUL III APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SECŢIUNEA I PREZENTARE GENERALĂ Apărarea dreptului de proprietate este una dintre propblemele importante ce preocupă ştiinţa juridică din ţara noastră. dreptul comercial. la cererea autorităţii locale competente. în principal realizarea altor scopuri şi numai implicit ele au ca efect apărarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale.Vizitati www. prin trecerea lui în domeniul public naţional de unde. dreptul de proprietate este apărat printr-o multitudine de mijloace juridice. Un bun din proprietatea privată a statului poate ajunge în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale. Spre deosebire de expropriere. 3) Prin expropriere pot fi trecute în domeniul public naţional bunurile din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale. Prin instituţiile şi normele juridice respective se urmăreşte. reglementate de normele mai multor ramuri de drept: dreptul civil şi dreptul procesual civil. trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat este gratuită. dreptul muncii. bunurile respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire (art. Fiind unul dintre drepturile fundamentale ce aparţine persoanelor fizice şi juridice. De regulă.ro ! Arhiva online cu diplome. Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale principale se realizează. se poate face numai cu titlu oneros şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. dreptul administrativ. În lipsa acestui acord. cursuri si referate postate de utilizatori. de exemplu. direct sau indirect printr-o diversitate de mijloce juridice. Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale.tocilar. dreptul penal şi dreptul procesual penal. apărarea drepturilor reale prin alte mijloace juridice decât acelea de drept civil şi de drept procesual civil se realizează de manieră indirectă. 8 alin. prin hotărâre de Guvern. la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar. trece în domeniul public local sau judeţean.

Vizitati www. Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care se solicită instanţei de judecată să stabilească în mod direct că reclamantul este titulatul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unui bun. În literatura juridică. Pe de altă parte. fie pentru a o menţine. acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. acţiunile posesorii se deosebesc de cele petitorii. fără a se pune în discuţie existenţa unui drept real asupra imobilului respectiv. instanţelor de judecată să pronunţe hotărâri în scopul înlăturării oricărei atingeri sau încălcări a dreptului său. aceste mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: indirecte sau nespecifice şi directe sau specifice. atingerile aduse însuşi dreptului de proprietate al reclamantului. Privind însuşi fondul dreptului. Totuşi. Mijloacele juridice directe sau specifice de apărare a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale constau în totalitatea acţiunilor. aşa-zisele acţiuni reale. prin promovarea acestor acţiuni. de cele mai multe ori. Acţiunile posesorii prezintă avantajul că reclamantul nu trebuie să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului. ci doar faptul posesiei. Mijloacele juridice indirecte sau nespecifice sunt acele acţiuni în justiţie care se întemeiază direct şi nemijlocit pe drepturi de creanţă. acţiunea în restituirea plăţii nedatorate. cursuri si referate postate de utilizatori. acţiunea în prestaţie tabulară. împotriva oricărei tulburări. se apără însuşi dreptul de proprietate. Însă. Ele sunt întotdeuna acţiuni imobiliare. Ele sunt mijloace indirecte sau nespecifice. care se întemeiază direct şi nemijlocit pe un drept real sau pe faptul posesiei unui imobil. De aceea. drepturile de creanţă se nasc şi se realizează în strânsă legătură cu dreptul de proprietate care constituie „coloana vertebrală” a patrimoniului oricărei persoane. acţiunea negatorie şi acţiunea confesorie. proprietarul care a pierdut o acţiune posesorie are posibilitatea de a pomova ulterior o acţiune petitorie. Sunt acţiuni petitorii: acţiunea în revendicare.ro ! Arhiva online cu diplome. acţiunea în grăniţuire. indirect. Aceste acţiuni sunt de două feluri: acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. acţiunea în răspundere contractuală. acţiunile petitorii aparţin exclusiv titularului dreptului real încălcat sau contestat. întrucât de cele mai multe ori posesorul este şi proprietarul bunului. Redobândirea posesiei bunului asupra căruia poartă acel drept real este doar un efect accesoriu al admiterii acţiunii petitorii. Aşadar. deoarece nu se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau alt drept real.tocilar. se înlătură. Exercitarea unei Pagina 105 din 137 . prin redobândirea posesiei ca efect al admiterii acţiunii posesorii. Se includ în această categorie: acţiunile în executarea contractelor civile sau comerciale. în scopul realizării lor. fie pentru a o redobândi când a fost pierdută. deoarece prin ele se apără doar posesia ca stare de fapt. Acţiunile posesorii sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte apărarea posesiei ca simplă stare de fapt.

op. 1909 alin. pe cale de consecinţă. Înţelesul juridic al cuvântului de „revendicare”. respectiv a celor cu caracter real.Vizitati www. în C. dec. 200 3 L. În practica judiciară. Bârsan. într-o decizie a instanţei noastre supreme. în care se analizează însuşi fondul dreptului. op.. Pop. civ. deşi se apropie în mare măsură de conceptul general etimologic. Codul civil evocă acţiunea în revendicare. fără să o definească.D. cursuri si referate postate de utilizatori. Unii autori2 au considerat că această definiţie nu este riguros exactă. în cuprinsul art. DEFINIŢIE. Această definiţie apare. vol I. împiedică însă introducerea unei acţiuni posesorii.. creditorul având opţiune între utilizarea acestei acţiuni sau a unei acţiuni derivate din contract. întrucât instituţia juridică a revendicării este destinată apărării numai a anumitor drepturi subiective. pe anul 1955. 53 C.ro ! Arhiva online cu diplome. p. s-a admis că revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesia bunului. nr. cuvântul „revendicare” exprimă o acţiune al cărei obiect este reclamarea unui drept sau a unui bun cuvenit revendicantului şi deţinut de o altă persoană (sau contestat) din diferite motive. În doctrină.. în temeiul dreptului său de proprietate. dispunând că acela care a pierdut sau i s-a furat un lucru poate să-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat. cit. într-o formulare sintetică. cit.. întrucât omite faptul că acţiunea în revendicare poate fi exercitată şi împotriva detentorului precar. CARACTERE JURIDICE Din punct de vedere etimologic. 2. restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept. p. în care se arată că revendicarea este „acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar1. Tribunalul Supr. col. este deosebit de acesta.tocilar. acţiunii petitorii. 252 1 2 Pagina 106 din 137 . acţiunea în revendicare a fost definită ca acea acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi. p. să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului3. SECŢIUNEA a II-a ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE 1. 1063/1955. cere.

57 Pagina 107 din 137 . A. Dacă însă bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terţ ce a dobândit în mod irevocabil proprietatea lui. de acţiunile personale care se întemeiază pe drepturi de creanţă şi deci sunt admisibile doar împotriva debitorului. B. se poate spune că revendicarea este o acţiune reală întemeiată pe dreptul de proprietate. întrucât în cadrul ei este pusă în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului. Perpetuitatea dreptului de proprietate este cea care atrage şi imprescriptibilitatea acţiunii care 4 E. prin care se cere predarea posesesiei unui bun de către cel ce se pretinde proprietarul acestuia4. deoarece poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care încalcă dreptul de proprietate. C. în principiu imprescriptibilă sub aspect excinctiv. Reclamantul va trebui astfel să facă dovada dreptului său de proprietate. Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie Acţiunea în revendicare are un caracter petitoriu. Astfel. Prin acest caracter. Aşadar.tocilar. dobândirea posesiei fiind numai o consecinţă a recunoaşterii dreptului de proprietate. Popa. p. Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă Acţiunea în revendicare este.Vizitati www.. Acţiunea în revendicare se deosebeşte. cursuri si referate postate de utilizatori. drept care constituie temeiul juridic al acestei acţiuni. drept care este opozabil tuturor. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală Acţiunea în revendicare este o acţiune reală. petitorie şi imprescriptibilă. acţiunea în revendicare se deosebeşte de acţiunile posesorii al căror scop constă în păstrarea sau obţinerea restituirii posesiei bunului ca simplă stare de fapt. adică un efect al acestei acţiuni petitorii. op. apără şi se întemeiază direct şi nemijlocit pe dreptul de proprietate. care este o persoană determinată întotdeauna în momentul naşterii raportului obligaţional. Caracterul real al acţiunii în revendicare subzistă atâta timp cât există şi posibilitatea ca bunul revendicat să fie readus în patrimoniul revendicantului. Acest caracter se explică prin aceea că ea însoţeşte. obiectul revendicării se converteşte într-o pretenţie de despăgubiri şi astfel acţiunea însăşi devine personală.ro ! Arhiva online cu diplome. astfel. cit. acţiunea în revendicare prezintă următoarele caractere juridice: reală. Scopul acţiunii în revendicare constă în stabilirea dreptului de proprietate. fără a pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate sau a altui drept real al reclamantului. Din definiţia dată noţiunii de revendicare se desprind o serie de trăsături ce caracterizează această acţiune.

dreptul la acţiune este imprescriptibil. cursuri si referate postate de utilizatori. Astfel. potrivit dispoziţiilor art. În literatura de specialitate această soluţie a fost criticată motivat de faptul că. în materia avulsiunii. acţiunea în revendicarea unui bun mobil este prescriptibilă extinctiv după trecerea a 3 ani sau a 30 de ani. Referitor la caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare. decât odată cu stingerea însuşi a dreptului de proprietate pe care îl însoţeşte şi îl apără. potrivit art. civ. această acţiune nu se stinge. pentru că proprietatea nu se stinge prin neuz1. secţ. Caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare ţine de natura şi nu de esenţa acţiunii în revendicare. poate fi revendicată numai în termen de un an. se prescrie în termen de 3 ani. Potrivit unei opinii. prin posesie de bună-credinţă. 498 C. 144/26 ianuarie1982. rezultat dintr-o faptă infracţională. instanţa supremă a decis că. pe de o parte.D. civ.ro ! Arhiva online cu diplome. este ineficientă.. în C. practica judiciară a decis că. îl apără. acţiunea în revendicare este imprescriptibilă dacă obiectul ei este un imobil şi prescriptibilă prin 30 de ani dacă are ca obiect un bun mobil corporal atunci când nu operează dispoziţiile art. În unele situaţii excepţionale revendicarea este prescriptibilă. acţiunea în revendicare este paralizată. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz.. pentru că majoritatea bunurilor ce se află în patrimoniul unei persoane fizice sunt mobile între care pot fi şi obiecte de mare preţ.. nr.. Ulterior. acţiunea în revendicarea bunurilor pierdute sau furate. atunci când revendicantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat. 13 Pagina 108 din 137 . aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. dec. după cum posesorul pârât este de bună sau de 1 Tribunalul Supr. pe de altă parte. civ. acel bun nu poate fi revendicat decât în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Stingerea dreptului de proprietate are loc numai în ipoteza în care o altă persoană l-a dobândit prin uzucapiune sau. revendicarea porţiunii de pământ smulsă prin forţa apelor din terenul unui proprietar şi alipită la terenul ce aparţine altuia. iniţial. proc. oricât timp nu ar fi exercitată. În aceste situaţii.. civ. după caz.Vizitati www. iar potrivit art 1909 alin 2 C.tocilar. Astfel. De asemenea. 1982. p. 520 C. 1909 C. civ. indiferent dacă se revendică un bun imobil sau un bun mobil. oricare ar fi natura bunului revendicat şi. în cazul vânzării la licitaţie publică a unui imobil supus urmăririi silite. ar fi inechitabil ca hoţul să poată dobândi după expirarea a 30 de ani un drept de proprietate irefragabil.

Există. Aceasta trebuie respinsă. În acest sens. care a transmis dreptul de proprietate.tocilar. atunci când reclamantul nu poate să-şi justifice calitatea1.. cit. vol. p. fostul Tribunal Suprem a arătat că: „În orice acţiune privitoare la proprietatea sau folosinţa unui bun. dă dreptul de a revendica. EXERCITAREA ACŢIUNII ÎN REVENDICARE De vreme ce temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. Cel ce formulează o acţiune în revendicarea uni bun imobil sau mobil trebuie să aibă calitatea de a pretinde dreptul reclamat. N. 1338/1958 în I. în practica judecătorească s-a statuat că. 1970. „reclamantul trebuie să facă dovada calităţii de proprietar.Vizitati www. Lipsa de calitate a uneia dintre părţi constituie o excepţie de fond ce poate fi invocată pe tot parcursul procesului2. deci. chiar dacă dreptul său de proprietate este condiţional. Mihuţă. 2 Tribunalul Supr. 196 2 1 Pagina 109 din 137 . op. trebuie să se examineze calitatea reclamantului de a introduce acţiunea. nr. subiectul activ al acţiunii în revendicare poate fi numai proprietarul. civ. Al. Ed. adică să fie proprietarul bunului respectiv.ro ! Arhiva online cu diplome. întrucât raportul de drept procesual nu se poate stabili valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii. în cadrul unei acţiuni în revendicare.. pendente condiţione (anterior realizării condiţiei). Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969. nu este necesar pentru a revendica de a avea toate atributele dreptului de proprietate. Bucureşti. chiar dacă pârâtul deţine bunul fărăr titlu. col.. dec. nudul proprietar putându-o face chiar dacă imobilul este grevat de un uzufruct. într-o decizie privitoare la dreptul de proprietate. col. p. în momentul introducerii acţiunii. Astfel. Lesviodax. 624/1955 în C. rea-credinţă2. pe anul 1955. Ştiinţifică. civ. opinii contradictorii privind prescriptibilitatea revendicării mobiliare. De asemenea. proprietatea sub condiţie rezolutorie. nr. dec. Luţescu. în practică. instanţa de judecată este obligată să verifice calitatea părţilor. Împrejurarea că o persoană.D. înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului. II. cursuri si referate postate de utilizatori.. instanţele judecătoreşti au statuat că în orice acţiune în justiţie. În legătură cu calitatea procesuală a reclamantului. 263 Tribunalul Supr. pentru a avea exerciţiul acţiunii în revendicare.. Referindu-se la calitatea procesuală a părţilor. a fost G.

În cazul în care pârâtul are numai calitatea de detentor precar. nr. face ca acţiunea în revendicare să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes. col. calitatea de a intenta acţiunea în revendicare o are numai proprietarul care a fost lipsit de posesia bunului său. în trecut proprietarul bunului revendicat nu o îndrituieşte pe aceasta a revendica bunul care a trecut în patrimoniul altei persoane. prin dol. pe anul 1961. se admite că poate avea calitatea de pârât şi posesorul care. ori în unele cazuri şi a uneia şi a celeilalte concomitent. a încetat să mai posede pentru a împiedica exercitarea împotriva sa a acţiunii în revendicare a proprietarului. Obiectul material al acţiunii în revendicare îl constituie numai bunurile individual determinate. În mod excepţional. Pârâtul nu poate avea calitatea pasivă de a sta în proces decât în cazul în care el este posesor al bunului ce alcătuieşte obieictul acţiunii în revendicare. dar contestă dreptul de proprietate al reclamantului. qui dolo desiit possidere tenetur in rem actione. aceasta fiind singura îndreptăţită să-l revendice. aceasta trebuie îndreptată împotriva celui ce deţine materialmente bunul revendicat. civ. care îl deţine fără drept. Dacă detentorul nu indică persoana în numele căreia deţine lucrul. pentru ca reclamantul să poată să ceară introducerea în cauză a acelei persoane. În afara titularului dreptului de proprietate mai au calitatea de a introduce o acţiune în revendicare moştenitorii care au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. curatorul instituit potrivit Codului familiei. dec. astfel că fostul detentor devenind posesor. 90 Pagina 110 din 137 .tocilar. p. el va trebui să indice persoana în numele căreia deţine bunul sau exercită un alt drept asupra bunului respectiv.D.Vizitati www.. precum şi moştenitorii nesezinari după obţinerea trimiterii în posesie. Prin urmare. noul proprietar trebuie să se substituie reclamantului1. dobândeşte calitatea procesuală pasivă în cadrul acţiunii în revendicare. această atitudine reprezintă o cauză de intervertire a precarităţii. moştenitorii sezinari. aceasta pentru că acţiunea în revendicare presupune din partea reclamantului 1 Tribunalul Supr. Întrucât prin acţiunea în revendicare se urmăreşte restituirea bunului.ro ! Arhiva online cu diplome. iar în cazul în care transmisiunea dreptului de proprietate are loc în cursul procesului. creditorii ipotecari. Subiectul activ al acţiunii în revendicare nu poate fi decât titularul dreptului de proprietate încălcat. Acţiunea în revendicare va fi respinsă ca greşit îndreptată în situaţia în care pârâtul nu ar avea calitatea de posesor al bunului revendicat. creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice. după o tradiţie moştenită din dreptul roman. curatorul succesiunii vacante. ce se află în posesia altei persoane.. 670/1961 în C. Lipsa calităţii active sau a celei pasive. cursuri si referate postate de utilizatori.

dovada nu numai a dreptului de proprietate. trebuie clarificate cel puţin trei aspecte: problema restituirii lucrului revendicat. cursuri si referate postate de utilizatori. Bunul revendicat trebuie să aibă o individualitate distinctă şi independentă. pârâtul fiind obligat în toate cazurile să restituie reclamantului bunul asupra căruia acesta din urmă are un drept de proprietate şi nu un alt bun de acelaşi fel sau valoarea lui. ele fiind ocrotite prin petiţia de ereditate. considerate ca bunuri particulare (cum ar fi o turmă de animale) pot fi revendicate. Pe cale de consecinţă. nu pot face obiectul acţiunii în revendicare.ro ! Arhiva online cu diplome. EFECTELE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Prin hotărârea judecătorească prin care se admite acţiunea în revendicare. cum sunt succesiunile. dar şi a identităţii bunului. Aceasta înseamnă că obiectul material al acţiunii în revendicare trebuie să aibă o existenţă de sine stătătoare. Restituirea bunului revendicat Urmare a admiterii acţiunii în revendicare. Bunul se restituie în natură şi liber de sarcinile constituite de pârât în favoarea unor terţe persoane. Obiectul material al acţiunii nu poate fi schimbat. Dacă bunul nu poate fi restituit în natură. împotriva voinţei şi susţinerilor pârâtului. prin modul lor de a circula în comerţ. Astfel. instanţa de judecată recunoaşte existenţa dreptului de proprietate al reclamantului. problema fructelor acestui bun şi problema cheltuielilor făcute cu lucrul de posesorul neproprietar în timpul în care l-a stăpânit.tocilar. Prin excepţie. îl obligă pe pârât să restituie bunul adevăratului proprietar şi să se abţină de la orice faptă prin care ar aduce atingere exerciţiului normal şi deplin al dreptului de proprietate. determinarea lui putându-se face fără prea mari greutăţi. obligaţia de restituire schimbându-se într-o obligaţie de dezdăunare. Universalităţile faptice. De asemenea nu pot constitui obiect al acţiunii în revendicare bunurile incorporale. pârâtul este obligat să-i plătească reclamantului un echivalent bănesc. se materializează în documentele care le constată (titlurile la purtător). 3. Reclamantul cere să i se restituie bunul a cărui identitate a dovedit-o şi nu un alt bun ce se află în patrimoniul pârâtului. pot fi revendicate acele bunuri incorporale care. potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. bun ce se află în posesia nelegitimă a pârâtului. dacă Pagina 111 din 137 . Universalităţile juridice.Vizitati www.

1 C. 485 C. el va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea acestuia. pârâtul va fi obligat să restituie despăgubirea primită de la expropriator. lucrul a pierit din culpa pârâtului.ro ! Arhiva online cu diplome. Aceste cheltuieli nu dau dreptul la restituire posesorului de bună-credinţă. 1909 alin. iar dobânditorul de bună-credinţă a dobândit proprietatea. trebuie să se facă distincţie între posesorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă: posesorul de de bună-credinţă devine proprietarul fructelor şi deci nu are obligaţia să le restituie. iar pârâtul a fost un posesor de rea-credinţă.Vizitati www. Atunci când bunul a fost expropriat. indiferent dacă a fost de bună sau de rea-credinţă. Posesorul de bună-credinţă nu va fi însă obligat la despăgubiri într-o asemenea situaţie. Fructele percepute anterior introducerii acţiunii se cuvin posesorului de bună-credinţă în temeiul art. fie prin uzucapiune.. cheltuielile pe care le-a făcut în legătură cu producerea şi culegerea fructelor. Posesorul de rea-credinţă are însă dreptul să pretindă de la proprietar. precum şi pe acelea care din neglijenţa sa nu au fost percepute. Dacă bunul care a pierit a fost asigurat. el va fi obligat la plata contravalorii fructelor. Atunci când lucrul a pierit din caz fortuit sau forţă majoră. Restituirea fructelor În privinţa restituirii fructelor produse de lucrul revendicat până în momentul introducerii acţiunii. în cazul în care restituirea nu mai este posibilă deoarece posesorul de rea-credinţă fie a consumat fructele. întrucât acesta este scutit de restituirea fructelor. dacă nu dovedeşte că bunul ar fi pierit şi la proprietar. fructele percepute de alţii cu autorizaţia sa sau în numele său. acesta va fi obligat la despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrului. civ. fie conform art. pentru că buna sa credinţă încetează în momentul chemării sale în judecată. Şi posesorul de bună-credinţă va fi obligat să restituie fructele percepute după data introducerii acţiunii în revendicare. posesorul de rea-credinţă este obligat să le restituie. civ. fie a neglijat să le culeagă sau să le perceapă. pârâtul datorează indemnizaţia de asigurare încasată. pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea bunului. Pagina 112 din 137 . riscul pieirii lucrului fiind suportat de către reclamant în calitate de proprietar. În situaţiile în care pârâtul a înstrăinat bunul.tocilar. de vreme ce este vorba de cheltuieli necesare pe care ar fi trebuit să le facă şi adevăratul proprietar. cursuri si referate postate de utilizatori.

Cheltuilile voluptuarii sau de simplă plăcere au caracter de lux. respectiv cele făcute pentru conservarea lucrului şi care dacă nu ar fi fost efectuate lucrul ar fi pierit. proprietarul căruia i s-a admis acţiunea în revendicare este dator să restituie cheltuielile necesare şi utile efectuate în legătură cu bunul chiar de către un posesor de rea-credinţă. potrivit căruia persoana care realizează o îmbogăţire în dauna altei persoane. Restituirea cheltuielilor făcute de posesor cu bunul Referitor la cheltuielile efectuate de pârâtul posesor în legătură cu bunul pe care trebuie să-l restituie. Restituirea cheltuielilor efectuate de posesor constituie o aplicaţie a principiului de drept al îmbogăţirii fără justă cauză.ro ! Arhiva online cu diplome. este obligată să restituie valoarea cu care s-a îmbogăţit. în lipsa oricărui temei juridic. cuantumul fiind stabilit în raport de momentul restituirii lucrului. şi care au ca scop înfrumuseţarea lucrului. posesorul nu are nici un drept să ceară restituirea lor.Vizitati www. dar nu conţine practic nici o dispoziţie care s-o privească în mod direct. adică acele cheltuieli făcute pentru îmbunătăţirea lucrului şi pe care Codul civil le denumeşte în art. 4. cursuri si referate postate de utilizatori. 771 amelioraţiuni. Corespunzător acestui principiu. Cheltuielile utile sunt datorate de proprietar numai în măsura sporului de valoare pe care aceste cheltuieli l-au adus lucrului. ca şi în dreptul roman. Textele sale care fac referire la revendicarea Pagina 113 din 137 . civ. 1346 C. Aceste cheltuieli efectuate de posesor pentru plăcerea lui estetică nu măresc valoarea lucrului. Codul civil recunoaşte. cheltuielile utile (impensae utile). Ca atare. Sporirea valorii lucrului se apreciază în momentul restituirii acestuia de către posesor. dar poate să le ridice dacă prin aceasta nu ar produce deteriorarea lucrului.tocilar. fiind făcute de posesor pentru plăcerea lui personală. trei feluri de cheltuieli care pot da naştere la restituiri şi anume: cheltuielile necesare (impensae necessariae). CATEGORII ALE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Codul civil nu numai că nu defineşte acţiunea în revendicare. cheltuielile de agrement sau voluptuarii (impensae voluptuariae). prevăzute de art. Aceste cheltuieli sporesc valoarea lucrului şi deci aduc un folos.

pentru bunurile proprietate privată.. şi despre un regim special. bunurilor mobile se găsesc plasate în materia prescripţiei.. atât extinctiv.Vizitati www. 1 C. Practica judiciară şi literatura de specialitate. pentru acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică1. p. şi mobiliară. Acest regim juridic este diferenţiat după cum este vorba despre revendicarea unui bun proprietate privată sau despre revendicarea unui bun proprietate publică. corespunzător acestei clasificări acţiunea în revendicare poate fi imobiliară.1. intemeiate pe principiile generale ale dreptului civil şi pe unele dispoziţii legale cuprinse în diferite materii. au conturat regimul juridic al acţiunii în revendicare. 4. Fiecare dintre aceste forme ale acţiunii în revendicare prezintă particularităţi fundamentale. Tocmai pe baza acestuia proprietarul poate cere restituirea bunului ce alcătuieşte obiectul dreptului său de proprietate de la posesorul ce-l deţine nelegitim. deoarece bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile. Întrucât cea mai importantă împărţire a bunurilor este în bunuri imobile şi mobile. cursuri si referate postate de utilizatori. Regimul juridic al acţiunii în revendicare imobiliară priveşte două probleme: imprescriptibilitatea acestei acţiuni sub aspect extinctiv şi proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Problema cea mai importantă în cadrul revendicării imobiliare este dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. indiferent de titular.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. iar pentru revendicarea imobiliară nu există nici o prevedere. cit. 207 Pagina 114 din 137 . când are ca obiet bunuri imobile. când are ca obiect bunuri mobile. Temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. care determină un regim juridic diferit al acesteia. în materia acţiunii în revendicare mobiliară se aplică dispoziţiile art. derogatoriu. nici explicită şi nici implicită. Ca atare. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ Deşi Codul civil nu cuprinde nici o prevedere în legătură cu revendicarea bunurilor imobile. op. Bârsan. totuşi. Pe de altă parte.tocilar. în practica judecătorească şi literatura de specialitate a fost stabilit regimul juridic al acestei acţiuni. ca urmare a deosebirilor importante de regim juridic pe care le prezintă cele două categorii de bunuri. cât şi achizitiv. 1909 şi 1910 C. se poate vorbi despre un regim de drept comun al acţiunii în revendicare.

139 Pagina 115 din 137 . înscrisurile întocmite nu sunt însoţite de planuri topografice precise pentru delimitarea bunului imobil dobândit. reclamantul nu este obligat de lege să facă alte dovezi decât că el este proprietarul obiectului revendicat şi că acesta este posedat de pârâtul de la care îl revendică. nr. insuficienţa probatorie a titlurilor prin care se încearcă a se face dovada proprietăţii. în cadrul acţiunii în revendicare. Acesta. decât dacă emană de la adevăratul proprietar. civ.tocilar. 1169 C.. el aplicându-se şi în cazul acţiunii în revendicare. este de aplicaţie generală. să-şi probeze titlul. Prin titlu apt să facă proba dreptului de proprietate într-o acţiune în revendicare se înţeleg toate actele juridice translative de proprietate şi cele declarative de drepturi. rezultând din faptul posesiei. revendicantul nu se poate limita numai la a dovedi că autorul lui 1 Tribunalul Supr. nu poate fi admisă exclusiv pe prezumţia trasă din neprezentarea pârâtului la interogatoriu1. în multe cazuri. acţiunea sa va fi respinsă. col. Acţiunea în revendicare exercitându-se pe baza dreptului de proprietate. Atâta timp cât revendicantul nu poate face dovada dreptului său de proprietate. Proba propriu-zisă a proprietăţii imobiliare întâmpină în dreptul nostru serioase dificultăţi. cât şi în practică. inclusiv hotărârile judecătoreşti de partaj. înscrisul translativ de proprietate nu poate să facă dovada deplină şi inatacabilă a dreptului de proprietate. are o situaţie avantajoasă. nu s-au redactat înscrisuri doveditoare ale transmisiunii dreptului de proprietate. 482/1956.Vizitati www.. pârâtul nu trebuie să facă dovada titlului în baza căruia stăpâneşte bunul. 9/1956. Bucurându-se de o prezumţie relativă de proprietate.P.ro ! Arhiva online cu diplome. mai ales în trecut. Numai dacă reclamantul aduce dovezi în sprijinul existenţei dreptului său de proprietate. În stabilirea situaţiei de fapt. instanţele judecătoreşti au obligaţia de a se baza pe probe concrete. Dovada dreptului de proprietate este problema cea mai dificilă pe care trebuie să o rezolve reclamantul din acţiunea în revendicare. în L.. care provin din următoarele motive: în foarte multe cazuri. trebuind să se bazeze pe probe obiective. s-a recunoscut că principiul din dreptul roman „actori incumbit probatio”. În sistemul legislaţiei noastre. Este semnificativă în această privinţă decizia fostului Tribunal Suprem în care se arată că o acţiune în revendicare imobiliară. civ. În favoarea sa el are situaţia de fapt şi prezumţia că este proprietar. Într-o asemenea situaţie. instanţa va compara titlurile de proprietate înfăţişate de părţi şi va da câştig de cauză părţii al cărei titlu este preferabil. reglementat şi în art. Atât în teorie. iar bunul revendicat rămâne mai departe în posesia pârâtului. la rândul său. dec. potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. pârâtul va fi obligat să iasă din pasivitate şi să încerce. Pentru aceasta. nr. p. cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www. este însă dificilă. în realitate.tocilar. p. titlul invocat de proprietar pentru dovedirea dreptului său de prorietate nu-i poate fi întru nimic opozabil pârâtului. Titlul nu face dovada absolută a dreptului de proprietate. 973 C. În temeiul acestui principiu. p. Ca atare. Cu toate acestea. Astfel: 1 2 C. cit. Bucureşti. Având în vedere dificultăţile de probă a dreptului de proprietate. O astfel de probă. consecinţă a principiului conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi.. Chelaru. ci ca o dovadă relativă a unui drept mai probabil decât al adversarului. 211 E. jurisprudenţa şi doctrina au ajuns la concretizarea unor principii aplicabile în soluţionarea cazurilor practice. pârâtul nu are temei să conteste titlul invocat de reclamant numai pentru motivul că nu ar fi luat parte la încheierea acestuia. iar adesea iposibil de realizat. ele nefiind opozabile terţilor. au fost ei înşişi adevăraţii proprietari. deoarece în cazul lor nu apar dificultăţile întâmpinate cu ocazia probei dreptului de proprietate prin acte juridice2. Drepturile reale principale. adică toţi autorii. 973 C. titlurile nu pot servi ca probe absolute ale dreptului de proprietate. Potrivit dispoziţiilor art. valoarea probantă a titlului se circumscrie la părţile contractante şi la succesorii universali şi cu titlu universal ai acestora. întrucât invocarea de către reclamant a unui titlu provenit de la o altă persoană decât cea cu care se află în conflict nu reprezintă o abatere de la principiul relativităţii actelor juridice instituit prin art. op. All Beck. civ. Ed. actele juridice produc efecte numai între părţile care le-au încheiat. ci crează numai o prezumţie simplă de existenţă a acestui drept în patrimoniul celui care îl invocă şi îl dovedeşte. pârâtul poate să combată titlul reclamantului printr-un alt titlu sau invocând prescripţia1. Bârsan. Potrivit principiului relativităţii efectelor actelor juridice. motiv pentru care a fost numită „probatio diabolica”. ci trebuie să demonstreze că această condiţie este îndeplinită în tot şirul transmiţătorilor succesivi. care anterior au înstrăinat lucrul. caracterul absolut al titlului – titlul nici nu are acest caracter – ci invocă o prezumţie de proprietate în favoarea sa. Curs de drept civil. cursuri si referate postate de utilizatori. respectiv ca o prezumţie de fapt. decurgând din faptul existenţei titlului. 2000. Atunci când o parte opune adversarului un titlu de proprietate. Singurele probe absolute ale dreptului de proprietate sunt considerate modurile originare de dobândire a proprietăţii. Aceste reguli disting între situaţiile în care ambele părţi prezintă titlulri de proprietate şi cele în care numai una dintre părţi are un asemenea titlu. O altă insuficienţă a probei cu înscrisuri decurge dintr-o anumită interpretare dată principiului relativităţii actelor juridice. accesiunea şi uzucapiunea. Aşadar. respectiv ocupaţiunea.ro ! Arhiva online cu diplome. 133 Pagina 116 din 137 . civ. imediat a fost adevăratul proprietar. ea nu invocă.

în baza principiului in pari causa melior est causa possidentis. Dacă nici una dintre părţi nu a îndeplinit aceste formalităţi.ro ! Arhiva online cu diplome.. 179 Pagina 117 din 137 . în ipoteza în care nici una dintre părţi nu are titlu şi nici nu poate invoca un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. acţiunea în revendicare va trebui respinsă pentru lipsa de calitate procesuală a subiectului activ1. va câştiga partea al cărei titlu are data cea mai veche. deoarece se dovedeşte legitimitatea posesiei sale. cât şi pârâtul prezintă titluri de proprietate. potior iure. dându-se câştig de cauză posesorului. Pentru ca o posesie să fie mai bine caracterizată decât alta. p. Sarcina probei că autorul său avea un drept preferabil incumbă reclamantului.tocilar. făcându-şi astfel dreptul dobândit opozabil erga omnes. urmând să se dea câştig de cauză părţii a cărei posesie a fost mai bine caracterizată. acţiunea reclamantului va fi respinsă. trebuie să fie de bună-credinţă. dacă însă a posedat şi reclamantul. în urma cercetării judecătoreşti s-a stabilit în mod cert că este vorba numai de o posesie a reclamantului. va avea câştig de cauză cel care a îndeplinit primul formalităţile de publicitate imobiliară. neviciată şi să aibă originea într-un titlu. dacă titlurile ce se prezintă sunt două testamente. el va câştiga procesul dacă titlul emană de la un terţ (şi nu de la reclamantul însuşi) şi dacă data titlului este anterioară posesiei pârâtului. dacă numai pârâtul are titlu. op. Sevastian Cercel. Eventuala admitere a acţiunii în revendicare trebuie să se întemeieze pe diverse prezumţii (posesia fiind numai una dintre ele) de natură a determina convingerea pentru instanţa de judecată că asupra bunului care constituie obiectul litigiului reclamantul are un drept de proprietate. va trebui să se compare cele două posesii. chiar dacă aceasta este mai bine caracterizată decât posesia pârâtului. Prin excepţie. 1 I. va triumfa titlul cel mai recent. în cazul în care atât reclamantul. dacă însă. acţiunea reclamantului ar putea fi respinsă de plano.Vizitati www. Jurisprudenţa a nuanţat însă soluţia în această situaţie. dacă ambele părţi prezintă titluri de proprietate care provin de la acelaşi autor. instanţa va verifica titlurile acestor autori şi va da eficienţă titlului care provine de la autorul al cărui drept este preferabil. atunci când numai reclamantul are titlu. dar acestea provin de la autori diferiţi. întrucât în materia succesiunii testamentare testamentul nou revocă testamentele anterioare. astfel: acţiunea în revendicare va fi respinsă de plano dacă pârâtul a posedat fără vicii. făcându-se aplicarea principiului qui prior tempore. Dogaru. cit. cursuri si referate postate de utilizatori. iar reclamantul nu a posedat niciodată.

Pe de altă parte. 1 Pagina 118 din 137 . adeverinţele de proprietate nu pot servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. Ca urmare. Având în vedere modificările aduse Legii nr. 18/1991. şi titlurile de proprietate emise de comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 7/1994. Dobrican. 18/1991. Discuţii în legătură cu forţa juridică a adeverinţelor de proprietate II . Subiectul principal al controversei l-a constituit natura juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate în temeiul Legii nr. 55 din Legea nr. aceste titluri nu vor putea servi pentru pornirea unei acţiuni în revendicare. 18/1991 pot fi desfiinţate. ea fiind supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti. supuse revocării. 2 Gh. 8/1993. Conform opiniei restrictive1. coroborat cu art.Vizitati www. 93 din lege (devenit art. 63 din Legea nr. C. până la emiterea acestora. în Dreptul nr.ro ! Arhiva online cu diplome. Posibilitatea revocării adeverinţei de proprietate de către emitent nu poate servi ca argument viabil pentru a-i refuza acesteia caracterul de titlu într-o acţiune în revendicare. 18/1991. a suscitat controverse referitoare la modul în care se poate proba dreptul de proprietate astfel constituit sau reconstituit. 169/1997. o asemenea acţiune. astfel încât. Valoarea juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate de comisiile pentru aplicarea Legii nr. al căror corolar este titlul de proprietate emis de comisia judeţeană pentru aplicarea acestei legi. 18/1991. 42-43. în cazul unei acţiuni în revendicare pornită pentru apărarea sa. trebuie considerată corectă cea de-a doua opinie. Turianu. Opinia liberală2 este în sensul că adeverinţele de proprietate înlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate. O asemenea revocare nu poate fi discreţionară. pot astfel servi pentru dovada acestui drept în cazul acţiunii în revendicare. 169/1997. 18/1991 (anterior emiterii titlului de proprietate) şi efectele acestora. atâta timp cât nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de constatare a nulităţii lor absolute. 18/1991 nu ar putea fi pornită decât în baza titlului de proprietate emis conform art. Aceste adeverinţe. procedură care cunoaşte mai multe etape. conform art. 34-36. dacă sunt lovite de cauze de nulitate absolută. 116 după republicarea acestei legi). cursuri si referate postate de utilizatori. 18/1991 prin Legea nr. III din Legea nr. Aceasta nu înseamnă că. având ca obiect terenuri pentru care dreptul de proprietate a fost constituit sau reconstituit în condiţiile Legii nr. deoarece constituie acte provizorii. p. adeverinţele au aceeaşi forţă juridică. 18/1991. p. conform art. unite cu procesele-verbale de punere în posesie asupra terenurilor care au făcut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. finalizate prin diverse acte juridice.tocilar. în Dreptul nr. Specificul procedurii de constituire şi reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr.

au dus la restrângerea domeniului acţiunii în revendicare imobiliară doar la trei cazuri: revendicarea unui imobil succesoral de către adevăratul moştenitor de la moştenitorul aparent care exercită o posesie nelegitimă asupra sa. cursuri si referate postate de utilizatori. să ceară pronunţarea nulităţii absolute. 18/1991 au emis titluri de proprietate unor persoane diferite asupra aceluiaşi teren. după caz. în condiţiile art. În situaţiile în care comisiile judeţene de aplicare a Legii nr. potrivit art. 169/1997 şi al art. strămută sau stinge numai prin întabularea în aceste cărţi funciare. 17 şi 18 din Decretul-lege nr. 135 Pagina 119 din 137 . p. Aceste caracteristici ale sistemului de publicitate imobiliară prin cărţile funciare. un drept real se constituie. drept ce s-a stins ca efect al cooperativizării. totală sau parţială. Drepturile reale principale. 18/1991. All Beck. 115/1938. va verifica în ce măsură la eliberarea lor au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. cu privire la întreaga lui suprafaţă sau numai la o parte din acesta. unde. Acest caz este posibil deoarece dreptul de proprietate se dobândeşte prin moştenire fără a fi necesară întabularea în cartea funciară.Vizitati www. Ed. Curs de drept civil. Bucureşti. a titlului eliberat unei terţe persoane. dacă statul sau o entitate administrativ-teritorială revendică un bun din domeniul public de interes naţional sau din domeniul public de interes local. III din Legea nr. atunci când se poate cere înscrierea dreptului de proprietate pe calea acţiunii în prestaţie tabulară. prin compararea titlurilor. modifică.ro ! Arhiva online cu diplome. Ele vor putea fi folosite numai pentru a putea obţine reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. Chelaru. S-a arătat1 că într-o astfel de împrejurare este posibilă intentarea unei acţiuni în revendicare. dificultăţile dovezii proprietăţii prin titluri sunt înlăturate. 1 E.tocilar. Titlul rămâne un simplu act care obligă la constituirea sau strămutarea unui drept real. 115/1938. iar instanţa astfel învestită. În nici o situaţie vechile titluri de proprietate deţinute de părţi sau de autorii lor anterior cooperativizării nu vor putea servi ca temei al unei acţiuni în revendicare. 25 din Legea nr. este necesar ca adeverinţa să fie însoţită de procesul-verbal de punere în posesie întocmit de comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi eventual şi de o schiţă a terenului la care acesta se referă. în temeiul art. Pentru a servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. Numai înscrierea face să se nască dreptul real (jus in re) şi conferă dobânditorului prezumţia absolută de proprietate (juris et de jure) care nu poate fi combătută prin proba contrară. 63 din Legea nr. 2000. În regimul cărţilor funciare. persoana interesată va putea ca. şi să dea câştig de cauză celui al cărui titlu îndeplineşte condiţiile legii.

hoţ sau posesorul de rea-credinţă. Potrivit art. Pagina 120 din 137 . cuprinzând toate situaţiile în care lucrul a ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. juris et de jure sau. de la cel la care-l găseşte.. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE MOBILIARĂ În dreptul civil român.2. Revendicarea mobiliară va fi admisibilă numai atunci când posesorul nu se poate prevala de dispoziţiile art. pentru bunurile mobile posesia creează pentru cel ce posedă bunul o prezumţie de proprietate absolută. restrâng considerabil sfera de aplicare a acţiunii în revendicare mobiliare.Vizitati www.. proprietarul care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru îl poate revendica din mâinile posesorului de bună-credinţă în termen de 3 ani de la data pirderii sau furtului („Cu toate acestea. se referă numai la cazul pierderii şi furtului lucrului. 1909 alin. Deşi textul art. civ. Aşadar. sfera de aplicare a prevederilor sale este mai largă. care prevede că: „Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. 2 C. Nu se are în vedere revendicarea lucrului de la găsitor. 4. Astfel. 1909 alin. posesia de bunăcredinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. fără a fi trebuinţă de vreo curgere de timp”. civ. pentru care posesia creează doar o prezumţie simplă de proprietate ce poate fi răsturnată prin proba contrară. spre deosebire de bunurile imobile. 1909 alin. 2 C. Aceste dispoziţii sunt aplicabile situaţiilor în care bunul mobil pierdut sau furat a ajuns în posesia de bunăcredinţă a unui terţ care l-a dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are”).. Revendicarea bunurilor mobile aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă se poate face numai în cazul în care bunurile au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. revendicarea bunurilor mobile are un regim juridic distinct de cea a bunurilor mobile. cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru. Astfel. Regimul juridic al revendicării bunurilor mobile este puternic influenţat de regula înscrisă în art. civ. adică atunci când este vorba de un lucru furat sau pierdut. 1 C. altfel spus. 1909 alin.tocilar. poate să-l revendice în curs de 3 ani. civ. în realitate. prin lucruri pierdute se înţeleg nu numai cele care au fost rătăcite ca urmare a neglijenţei proprietarului. ci şi cele de care proprietarul a fost lipsit datorită unui eveniment de forţă majoră sau caz fortuit. adică persoana care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. din ziua în care l-a pierdut sau i s-a furat. 1909 C. dispoziţiile art. 1 C. civ.

căci el trebuie să-şi exercite acţiunea în revendicare în termen de trei ani. Ca să fie considerat termen de prescripţie extinctivă. deoarece numai termenele de prescripţie sunt supuse cauzelor de suspendare prevăzute de lege. nu intră sub incidenţa prevederilor art. se au în vedere. Este posibil. 1 C. întrucât textul legii arată că termenul curge din momentul sustragerii sau din cel al pierderii. 1909 alin. Proprietarul mai trebuie să probeze că a fost deposedat de mai puţin de trei ani prin pierdere sau furt. punându-se problema dacă acest termen este un termen de prescripţie ori unul de decădere. că a fost deposedat de lucru împotriva voinţei sale şi că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat. Ca să fie considerat termen de prescripţie achizitivă ar trebui ca terţul dobânditor de bună-credinţă să fi exercitat el însuşi o posesie prelungită timp de trei ani. civ. adică infracţiuni în care deposedarea victimei s-a făcut fără consimţământul său. civ. el nu mai poate fi revendicat. pen. civ. proprietarul deposedat prin furt sau pierdere trebuie să stabilească faptul că anterior a deţinut bunul pentru că aceasta echivalează cu dovada proprietăţii conform art. precum tâlhăria. Problema prezintă interes practic. astfel că. 2 C.Vizitati www. ceea ce este imposibil. Cel ce revendică un bun mobil în temeiul art. Chiar şi în această ipoteză. în doctrină au existat numeroase controverse cu privire la natura sa juridică.) şi alte situaţii incriminate de legea penală. 208 C. jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă. pe lângă furtul propriu-zis (art. înşelăciunea. gestiunea frauduloasă. infracţiuni precum: abuzul de încredere. termenul de trei ani nu poate fi considerat un termen de prescripţie. trebuie să dovedească trei elemente: că a fost posesorul bunului. nici extinctivă.. indiferent dacă eroarea s-a datorat culpei expeditorului sau a comisionarului. precum şi cele care au fost rătăcite din cauza trimiterii lor sub o adresă greşită. dacă între timp lucrul ajunge în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. terţul dobânditor nu va mai putea fi obligat să restituie lucrul. În schimb. 1909 alin. nici achizitivă. pirateria. întrucât în aceste cazuri proprietarul însuşi s-a desesizat de bunul său. ca terţul dobânditor să fi dobândit bunul cu puţin înainte de expirarea termenului sau chiar după expirare. Dovada posesiei reclamantului se poate face cu martori şi prezumţii. calculaţi de la data sustragerii sau pierderii şi nu din ziua când a început posesia terţului. În legătură cu acest termen. Pentru a-şi demonstra dreptul pretins. Termenul de trei ani nu ar putea fi considerat nici un teremen de prescripţie extinctivă. dacă s-a împlinit termenul prevăzut de lege.tocilar. spre exemplu. 1909 alin. De asemenea. 2 C. deşi durata posesiei a fost mai mică de trei ani sau ea a început după ce au trecut trei ani de la sustragere ori de la pierdere. ar trebui să existe dreptul de Pagina 121 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. Potrivit opiniei majoritare.

cursuri si referate postate de utilizatori. găsitorului sau dobânditorului de rea-credinţă. posesia de bună-credinţă valorează titlu de proprietate. în cazul în care rambursează preţul. cât şi practica instanţelor judecătoreşi până în anul 1982. iar dacă bunul a fost dobândit spre sfârşitul perioadei de trei ani. acţiunea în revendicarea unui bun mobil se Pagina 122 din 137 . în cazul în care dobânditorul de bună-credinţă a cumpărat lucrul de la un bâlci. Adevăratul proprietar. potrivit art. el nu va avea obligaţia de a plăti acestui posesor contravaloarea bunului. adică a regulii conform căreia. dintr-un loc public sau de la un comerciant care vinde în mod obişnuit astfel de bunuri. sunt inaplicabile în cazul bunurilor mobile ce au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa şi se află în posesia hoţului. Aşadar.tocilar. 1 al art. obţinând astfel restituirea bunului de la posesorul nelegitim. târg. dacă acest terţ a dobândit bunul după expirarea termenului. va avea la dispoziţie o acţiune în despăgubire contra hoţului sau a găsitorului. au considerat că. Cu toate acestea. Acest termen de decădere operează o suspendare a aplicării regulii înscrise în alin. civ. proprietarul revendicant. 1909 C. nici dreptul de a-l revendica nu există. în lipsa unui termen special prevăzut de lege. este obligat. Prevederile art. 1910 C. a revendica bunul de la terţul dobânditor de bună-credinţă. Problema care s-a pus în doctrină şi jurisprudenţă în astfel de situaţii este prescriptibilitatea acţiunii în revendicare. termenul de trei ani este un termen de decădere.ro ! Arhiva online cu diplome. în materia bunurilor mobile. adică din locuri şi în condiţii în care se prezumă provenienţa cinstită a mărfurilor. civ.Vizitati www. chiar dacă posesorul ar dovedi că a cumpărat acel bun şi a plătit preţul. 1909 C. pentru a reintra în posesia bunului.. Dobânditorul de bună-credinţă are un drept de retenţie asupra lucrului până în momentul în care primeşte preţul de la proprietar.. În situaţia în care reclamantul a intentat acţiunea în decursul celor trei ani şi a reuşit să-şi demonstreze dreptul pretins. se stinge însuşi dreptul de proprietate al celui care revendică. acţiunea în revendicare ar mai putea fi intentată numai în perioada de timp care a mai rămas până la împlinirea acestui termen. să restituie terţului dobânditor preţul pe care acesta l-a plătit cu ocazia achiziţionării lucrului. Dacă în cuprinsul lui nu a fost intentată acţiunea în revendicare. Dobânditorul de bună-credinţă al bunului mobil revendicat va avea la dispoziţie o acţiune personală în despăgubire împotriva celui de la care şi-a procurat bunul. adică persoanei care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. civ. Unii autori. Însă.

acţiunea cea mai energică prin care el este apărat trebuie să fie iprescriptibilă. prescrie în termen de 30 de ani. Bârsan. în C. C. dec.. op. op. 2063/1955.. I. p. p. apărarea acestui drept prin acţiunea în revendicare a ridicat numeroase probleme atât în practica instanţelor judecătoreşti. prin definiţie. 1982.tocilar. Pop. Băicoianu.Vizitati www. 213. Bârsan. nr. cit. atât pârâtul. op. cit. Aşadar.. cât şi în doctrină. cursuri si referate postate de utilizatori. nu se poate face nici o diferenţă între drepturile reale imobiliare şi cele mobiliare şi că dreptul la acţiune în revendicare. p. vol... Al.. este imprescriptibil2. Tribunalul Supr. dec. 406/ 1965 în C.. dec. Hamangiu. respectiv împotriva terţilor subdobânditori de rea-credinţă. civ. Practica constantă a instanţelor judecătoreşti este împotriva admisibilităţii acţiunii în revendicare în raporturile dinte coproprietari. Prima şi cea mai importantă dintre a ceste probleme este admisibilitatea acţiunii în revendicare introdusă de un singur coproprietar împotriva celorlalţi. Romano. Stătescu. p. indiferent dacă este vorba de un bun mobil sau imobil. cât C. col. E.)1. Într-o asemenea ipoteză. Rosetti-Bălănescu. Astfel. 53 1 Pagina 123 din 137 . în C. col. 144/1982. I. nr.. acţiunea în revendicare a proprietarului unui bun mobil ieşit fără voie din posesia sa se prescrie în termen de trei ani numai în favoarea terţilor subdobânditori de bunăcredinţă şi este imprescriptibilă atunci când este îndreptată împotriva hoţului sau a găsitorului. este inadmisibilă. pe anul 1955. adică se aplică termenul general de prescripţie în materia drepturilor reale (art.D. p. în ceea ce priveşte incidenţa normelor privind prescripţia extinctivă. op.D. 285 3 Tribunalul Supr. cit. cit. p. civ.. 13. instanţa supremă a statuat că: „Este de principiu că o acţiune în revendicare privind imobile aflate în indiviziune mai înainte ca această stare să fi luat sfârşit prin împărţeală. 86.. Întrucât dreptul de proprietate este fără diferenţiere un drept perpetuu. secţia civ.D. fiind acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar. au apreciat că. p. cit. 5. p. civ. L. deoarece.. C. după cum este vorba despre un bun imobil sau un bun mobil. op. 1890 C. 1965. Safta. C. revendicarea. Alţi autori. APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE COMUNĂ PRIN ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE Având în vedere noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. 186. este inadmisibilă în raporturile dintre coproprietarii aflaţi în indiviziune3. ca şi practica instanţelor judecătoreşti începând cu anul 1982. fără nici o distincţie. 225 2 Tribunalul Supr.ro ! Arhiva online cu diplome. nr. 13.

acţiunea sa este inadmisibilă.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. 662/1960. 356-357 3 D. cit.. astfel îcât atribuirea bunului revendicat în proprietatea deplină şi exclusivă a reclamantului înseamnă în realitate încetarea stării de coproprietate. p. D. iar nu simpla recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale. cursuri si referate postate de utilizatori. în C. precum şi cu noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. acesta ar exercita singur atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra bunului. p. Singurul drept pe care îl are un coproprietar în astfel de situaţii este de a cere împărţirea bunului ce alcătuieşte obiectul coproprietăţii.. dec. nr. sunt proprietari asupra bunului revendicat. drept ce se manifestă printr-o generalizare asupra bunului comun şi a cărui individualizare din punct de vedere juridic este imposibilă înainte de efectuarea partajului1. op. deoarece acţiunea în revendicare are ca scop recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu şi readucerea lui în patrimoniul acestuia. în cazurile în care instanţele de judecată stabilesc că revendicantul nu are un drept de proprietate exclusiv asupra bunului ce face obiectul acţiunii în revendicare. Soluţia la care s-a ajuns în practica judiciară cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare în raporturile dintre titularii dreptului de proprietate comună este în deplină concordanţă cu principiile ce guvernează exerciţiul acţiunii în revendicare. col. Lupulescu.. prin aceasta contravenind natrurii şi regimului juridic al dreptului de proprietate comună pe cote-părţi3. Practica a stabilit că este inadmisibilă o asemenea acţiune. nu poate să revendice singur bunul de la o terţă persoană. op. altele decât coproprietarii. civ. Dacă restituirea bunului revendicat s-ar face numai unuia dintre coproprietari. În consecinţă. având numai un drept limitat asupra bunului respectiv. Prin acţiunea în revendicare se urmăreşte predarea lucrului revendicat în proprietatea şi posesia reclamantului. nedeterminate în materialitatea sa”2. 149 Tribunalul Supr. 150 1 2 Pagina 124 din 137 . O a doua problemă priveşte cazul în care bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi este revendicat de unul sau de o parte dintre coproprietari din posesia nelegitimă a unor terţe persoane. exercitarea atributelor ce alcătuiesc conţinutul dreptului de proprietate aparţine tuturor coproprietarilor. pe anul 1960. cit. exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată în materialitatea sa.. şi reclamantul. În cadrul proprietăţii comune pe cote-părţi. p. Lupulescu. instanţa supremă pronunţându-se astfel: „Coproprietarul unui bun.D.Vizitati www. iar exercitarea acţiunii în revendicare presupune un drept de proprietate exclusiv.

de vreme ce se admite oricărui coproprietar posibilitatea promovării unui partaj de folosinţă. se susţine că acţiunea în revendicare poate fi promovată şi de către un singur titular al dreptului. invocându-se o opinie minoritară exprimată în doctrina franceză. cât şi stăpânirea efectivă a întregului bun revendicat sunt vădit incompatibile cu regimul juridic al coproprietăţii şi indiviziunii. Recent însă. ar fi cu totul nefiresc să nu se admită şi dreptul său la promovarea unei acţiuni în revendicare împotriva terţului posesor. pentru că necesită cheltuieli judiciare foarte mari şi are un caracter grav. fără îndoială. ci unul de conservare1. Obiectul material al acestei acţiuni îl constituie numai bunurile individualdeterminate. se susţine că din această categorie fac parte. actele de întrerupere a unei prescripţii. ceea ce nu poate fi admis. p. 11/1998. reclamantul având obligaţia să facă dovada dreptului de prioprietate şi a identităţii bunului care se află în posesia nelegitimă a posesorului. cursuri si referate postate de utilizatori. Posibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur coindivizar. prin ipoteză. întrucât prin hotărârea finală s-ar putea statua ieşirea imobilului respectiv din patrimoniul reclamantului. întrucât ea nu este un act de dispoziţie.ro ! Arhiva online cu diplome. însă a fost şi criticată. De asemenea. Combătându-se opinia exprimată în doctrina franceză şi preluată de unii autori români. Prin exercitarea acţiunii în revendicare are loc tocmai o asemenea întrerupere. pentru că altfel ar însemna ca partajul bunului indiviz să devină o obligaţie impusă indirect de către coproprietarii care se opun introducerii acţiunii în revendicare. se arată că. D.Vizitati www. Această opinie a fost împărtăşită de o parte a doctrinei. Acţiunea unui coproprietar este inadmisibilă pentru că el este titularul unei părţi din dreptul de proprietate şi nu poate pretinde readucerea bunului în patrimoniul său. considerându-se că acţiunea în revendicare nu poate fi promovată de către un singur coproprietar. iar nu obligaţia lor civilă. deoarece nu a avut şi nu i se poate inapoia stăpânirea materială asupra întregului bun. stăpâneşte bunul indiviz animus sibi habendi. în Dreptul nr. Chirică. prin care se urmăreşte evitarea unei pierderi materiale a unui bun sau dispoziţiei juridice a unui drept. Pornindu-se de la definirea actelor de conservare. fără acordul celorlalţi coproprietari. Atât recunoaşterea dreptului de proprietate. 23-30 1 Pagina 125 din 137 . Cel care nu are ceva determinat materialmente nu poate revendica ceva determinat materialmente. întrucât partajul judiciar trebuie să rămână o facilitate acordată tuturor coproprietarilor. se susţine că acţiunea în revendiacre nu poate fi considerată un act de conservare. şi anume întreruperea prescripţiei achizitive în favoarea terţului care.tocilar.

ar trebui acceptat faptul că poate fi promovată şi de către un minor. Lulă. All Beck. I. în timp ce în cazul bunurilor imobile. Lupulescu.. Jurisprudenţa însă. coproprietarii au drepturi foarte largi şi au posibilitatea să se comporte adesea ca şi când ar avea un drept de proprietate exclusiv. Ed. citat de I. totuşi.. în cazul proprietăţii în devălmăşie..Vizitati www. cit. 173 1 Pagina 126 din 137 . civ. cit. indiferent de obiectul său. De asemenea. Pe de altă parte. dec. 2 D. căci. ea profită implicit şi celuilalt soţ3. acţiunea în revendicare poate fi introdusă numai de unul dintre soţi. în Culegerea de decizii pe anul 1973. a statuat că acţiunea în revendicare. deşi o astfel de acţiune se încadrează în categoria actelor de dispoziţie şi în mod normal ar trebui să figureze ambii soţi în calitate de reclamanţi.tocilar. Dacă ar fi considerată un act de conservare. 243 4 I. 151. este corectă afirmaţia jurisprudenţei potrivit căreia acela care nu are ceva determinată materialmente (şi în această situaţie se află toţi coproprietarii) nu poate revendica ceva determinat materialmente. 217 3 Tribunalul Supr. În consecinţă. op. problema inadmisibilităţii acţiunii în revendicare promovată de către un singur coproprietar se pune în situaţia proprietăţii comune pe cote-părţi obişnuite sau temporare. Dogaru. ceea ce însemnă că această regulă nu poate fi absolută. p.. putându-se considera că există un mandat acordat celui care acţionează4.ro ! Arhiva online cu diplome. Dogaru. op. Există însă situaţii în care respingerea acţiunii prin care un singur coproprietar solicită bunul de la un terţ care îl foloseşte fără nici un drept. Filipescu. ceea ce este absurd1. acţiunea în revendicare trebuie introdusă de ambii soţi. P. Fără a susţine că acţiunea în revendicare este un act de conservare. deoarece se aplică prezumţia mandatului tacit reciproc. nr. Al. p. contrar doctrinei. întrucât nu mai funcţionează prezumţia de mandat tacit reciproc 2. practica judecătorească admite acţiunea în revendicarea unui bun comun introdusă de un singur soţ. cursuri si referate postate de utilizatori. în cazul proprietăţii comune pe cotepărţi forţate şi perpetue. Sevastian Cercel. p. 2003. secţ. Totuşi. p. În doctrină. 538/1973. Astfel.172. cit. p. argumentele pentru care un coproprietar nu poate folosi singur o acţiune în revendicarea bunului comun nu poat avea aceeaşi intensitate în toate ipotezele proprietăţii comune. se susţine că în cazul bunurilor mobile. Filipescu. Sevastian Cercel în Drept civil. Este unanim admis că posesia şi folosinţa materială a bunului comun în întregime pot fi exercitate de fiecare I.. Ceilalţi coproprietari nu pot să se opună unui astfel de demers. Bucureşti. În această situaţie nu există nici un impediment ca un singur coprioprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte singur. fiind vorba de mărirea patrimoniului comun. Teoria generală a drepturilor reale. duce la consecinţe inadmisibile. poate fi introdusă de un singur soţ. se poate totuşi constata că ea produce anumite efecte specifice unui astfel de act. op.

el fiind construit de doctrină şi practică. Atunci când un coproprietar solicită instanţei să-l oblige pe terţ să înceteze actele prin care îi tulbură sau îi neagă dreptul său. însă el nu exercită o posesie (coposesie) ca stare de fapt.Vizitati www. care sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (şi au. în perspectiva organizării prin lege a coproprietăţii nu este exclusă reglementarea unei acţiuni reale. cit. nu neagă dreptul celorlalţi coproprietari. p. cu atât mai mult ar trebui să existe un astfel de mijloc juridic pentru protejarea dretului de proprietate comună. unde nu există o astfel de limită1. p. sunt apărate. pe lângă acţiunea posesorie. prin care un singur coproprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte fără drept. Cu toate că în prezent practica nu admite acţiunea în revendicare introdusă de un singur coproprietar. Dacă aceste drepturi pot fi opuse în raporturile dintre copărtaşi. alta decât acţiunea posesorie. coproprietatea este o modalitate a dreptului de proprietate şi are conţinutul juridic al acestuia. unde fiecare va fi ţinut să nu stânjenească drepturile concomitente la care sunt îndreptăţiţi ceilalţi.. ci una care este un atribut al dreptului său de proprietate. Protecţia juridică a drepturilor subiective civile trebuie să fie proporţională cu puterea pe care acestea o oferă titularului dată de conţinutul lor juridic. Sevastian Cercel. 1 I. întrucât regimul juridic al coproprietăţii nu este reglementat prin lege. cit. în conţinutul lor juridic numai o parte din atributele dreptului de proprietate).. coproprietar. în consecinţă. În altă ordine de idei. el nu afirmă în mod necesar că este un proprietar exclusiv. echivalente acţiunii în revendicare din materia dreptului de proprietate. Dogaru. obligându-l în consecinţă să-i restituie bunul comun. înseamnă a-i recunoaşte o situaţie juridică asemănătoare cu cea a posesorului. op. Regimul juridic al acestei acţiuni va fi însă diferit de cel al acţiunii în revendicare în cazul proprietăţii exclusive. Sevastian Cercel. prin acţiuni reale specifice (acţiunile confesorii).ro ! Arhiva online cu diplome. ci îşi exercită dreptul său. dreptul de proprietate trebuie protejat prin mijloace juridice corespunzătoare conţinutului său juridic. În concluzie.tocilar. op. cu atât mai mult ele pot fi opuse în raporturile cu terţii. cursuri si referate postate de utilizatori. Oferindu-i coproprietarului în raporturile cu terţii numai o acţiune posesorie. 173 I. Dogaru. Dacă celelalte drepturi reale principale. 174 2 Pagina 127 din 137 . Trebuie să se găsească soluţia cea mai potrivită pentru ca efectele unui astfel de mijloc de apărare a coproprietăţii să fie compatibile cu regimul ei juridic special2.

la nivel naţional sau la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. Astfel. prin natura lor. care dau mandat scris în fiecare caz preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. proc. Acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică prezintă următoarele trăsături: este imprescriptibilă extinctiv. 6. cursuri si referate postate de utilizatori. Aceste persoane juridice beneficiază de aceleaşi acţiuni şi măsuri de protecţie ce sunt recunoscute oricărui proprietar. Regimul juridic al revendicării dreptului de proprietate publică prezintă anumite particuilarităţi faţă de revendicarea din dreptul comun. întrucât este greu de conceput că cineva ar putea intra în stăpânirea unui bun din cele prevăzute de art. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. să desemneze un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-i reprezinte în instanţă. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Situaţia apare mai mult teoretică pentru bunurile care. Titularii dreptului de proprietate publică sunt statul şi unităţile administrativteritoriale. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE .MIJLOC DE APĂRARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ Datorită importanţei şi destinaţiei lor. iar acesta neagă dreptul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi refuză restituirea lor.Vizitati www. aşa cum se întâmplă în situaţiile reglementate de dispoziţile art. în dreptul comun. în mod excepţional este prescriptibilă. civ. social. În procesul care are ca obiect revendicarea unui bun proprietate publică. (avulsiunea terenurilor) şi art. 498 C. civ. calitatea procesuală activă sau pasivă aparţine titularului dreptului de proprietate. Ea este imprescriptibilă sub aspect extinctiv şi în situaţia în care. bunurile proprietate publică au un regim juridic deosebit. 520 C. (adjudecarea imobilelor). 5 din Legea nr. 213/1998. Problema revendicării bunurilor aparţinând domeniului public se poate pune mai mult cu privire la bunurile care sunt proprietate publică prin destinaţia legii. 3 din Constituţie şi ar refuza restituirea acestuia (de exemplu o cale de comunicaţie). anume aceea de a satisface interesele de ordin general. Dacă problema revendicării imobiliare în cazul avulsiunii Pagina 128 din 137 . 12 alin. reprezentat de autoritatea publică desemnată de lege.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. 135 alin. iar unităţile administrativ-teritoriale de consiliile judeţene sau locale. la rândul lor. potrivit art. Ei pot. având posibilitatea apărării dreptului lor şi pe calea unei acţiuni în revendicare atunci când bunuri din domeniul public se găsesc la un terţ. Aceste particularităţi îşi găsesc fundamentul şi explicaţia în caracterele juridice specifice acestui drept de proprietate: inalienabilitatea. fac parte din domeniul public al staului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

totuşi. ceea ce trebuie să probeze este doar că acel bun a ieşit potrivnic legii din patrimoniul său. în condiţiile legii pe proprietar. a dreptului de proprietate publică. Regimul juridic al acestei revendicări este asemănător cu cel al revendicării dreptului de proprietate publică. ori însuşi dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate are obligaţia de a anunţa şi a introduce în proces pe titularul dreptului de proprietate (art. p. dreptul real putând fi revocat sau retras. În cazul în care pârâtul contestă doar dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică. În consecinţă. pot fi şi ele apărate prin acţiunea în revendicare. în planul dreptului civil. cu titlu de sancţiune.Vizitati www. 1909-1910 C. 12 alin. ambele părţi din proces (reclamantul şi pârâtul) prezintă acte sau contracte administrative prin care le-a fost constituit dreptul real 1 Eugenia Popa. Dacă. pârâtul nu se poate apăra niciodată invocând dobândirea proprietăţii imobiliare prin uzucapiune ori dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bunăcredinţă. 161-162 Pagina 129 din 137 . reclamantul trebuie să probeze actul administrativ sau contractul în baza căruia a dobândit dreptul său. Neîndeplinirea acestei obligaţii de către titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate publică atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciile cauzate.. în condiţiile art. 213/1998). în favoarea statului1. nu există obligaţia introducerii în proces a autorităţii publice care îl reprezintă. Nu este suficient să dovedească faptul că pârâtul nu este propriearul bunului. există o prezumţie absolută de proprietate juris et de jure.. ca şi în dreptul comun.tocilar. Cât periveşte dovada acestor drepturi. În cadrul unui astfel de proces se poatre pune în discuţie numai dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică. indiferent de momentul când a fost înscris actul de adjudecare în cartea funciară. reclamantul din acţiunea în revendicare a unui bun proprietate publică trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate. ca şi în dreptul comun. În ceea ce priveşte drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate publică (dreptul real de administrare. rar întâlnită în practică. ci trebuie să probeze că acesta face parte din domeniul public în care a intrat în condiţiile legii. În această ultimă situaţie. este imprescriptibilă şi sub aspect achizitiv. 4-6 din Legea nr. civ. dreptul real de concesiune şi dreptul real de folosinţă). poate fi revendicat oricând. 135 alin. Într-o acţiune în revendicare a unui bun proprietate publică. 3 din Constituţie). precum şi identitatea bunului revendicat cu cel aflat în posesia pârâtului. un bun public vândut în cadrul executării silite prin licitaţie publică. care constituie modalităţi de exercitare. este. cit. op. În toate cazurile în care statul revendică bunuri dintre acelea care prin natura lor fac parte din domeniul public (prevăzute în art.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori.

civ. prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte determinarea. Grăniţuirea ca atare nu trebuie confundată cu acţiunea în grăniţuire. este situat în materia servituţilor. cursuri si referate postate de utilizatori. pe de altă parte. nu este vorba de o servitute. ce aparţin unor titulari diferiţi. cit. 584 C. privită exclusiv din punct de vedere al celui care o solicită. op. asupra bunului aflat în litigiu. În literatura juridică şi în practica judecătorească. nefiind astfel în prezenţa unui fond dominant şi a unui fond aservit. „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grniţuirea proprietăţii lipite de a sa. L. DEFINIŢIE Potrivit art. cit.tocilar. este.ro ! Arhiva online cu diplome. 584 C. în contradictoriu cu pârâtul. deoarece în această situaţie nu există o sarcină impusă unui fond în folosul altui fond.. s-a arătat că grăniţuirea. p. 268 C..Vizitati www. cit. o obligaţie reală de a face (propter rem).. În caz de conflict însă. p. Acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde ca. Bârsan. Pop. op. instanţa să determine. întinderea celor două fonduri învecinate3. Chiar dacă art. pe de o parte. Bârsan. p. op. civ. instanţa are obligaţia de a aduce această împrejurare la cunoştinţa acelei autorităţi pentru a decide în conformitate cu reglementările privind regimul juridic al respectivului drept1. prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul . Grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăţi vecine. SECŢIUNEA a III-a ACŢIUNEA ÎN GRĂNIŢUIRE 1. fiind subsumat servituţilor naturale. în raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri.. prin semne exterioare. iar. cheltuielile grăniţiuirii se vor face pe jumătate”. Dacă între aceştia nu există conflict ea este o simplă operaţiune materială realizată prin acordul părţilor. este un atribut al dreptului real2. 231 3 C. 232 1 2 Pagina 130 din 137 .

Apărând drepturi reale imobiliare. superficiar.3/1996. Acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată. Acţiunea în grăniţuire este o acţiune petitorie. întrucât are drept scop delimitarea proprietăţilor limitrofe. în general. p. Chelaru.. prin ea nu se apără posesia. chiar şi de nudul proprietar. De aceea. Prin exercitarea acestei acţiuni nu se tinde la crearea unui nou hotar între cele două fonduri. nr 2522/1989.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. Ed.ro ! Arhiva online cu diplome. p..tocilar. Bucureşti.. în Dreptul nr. CARACTERE JURIDICE ŞI EXERCITARE Acţiunea în grăniţuire este o acţiune reală. imprescriptibilă şi declarativă de drepturi1. Drepturile reale principale. ca în cazul strămutării de hotare. 2. apărarea dreptului de proprietate. secţia civ. All Beck. dar şi de orice persoană care are un drept real asupra acestuia (uzufructuar. Ea îşi păstrează acest caracter chiar şi atunci când dreptul de proprietate sau alt drept real nu este contestat. Fiind un act de administare. 140 Curtea Supremă de Justiţie. dezmembrământ al dreptului de proprietate. acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată nu numai atunci când nu există semne exterioare de hotar. nefiind admisibilă grăniţuirea între coproprietari cu privire la fonduri ce formează obiectul coproprietăţii3. de proprietarul fondului. în primul rând. Este evident necesar. col. ca ambele fonduri să fie limitrofe şi să aparţină unor proprietari diferiţi. 8/1990. dec. iar pe de altă parte. petitorie. 3 Tribunalul Supr. în ultimă instanţă. grăniţuirea este recunoscută şi administratorului general E. p. 78 1 2 Pagina 131 din 137 . întrucât ea nu pune în discuţie existenţa a însuşi dreptului real. iar nu constitutiv de drepturi. imobiliară. realizând astfel. având astfel un caracter declarativ. ci şi atunci când ele există dar sunt contestate 2. civ. nr. acesta existând prin definiţie dar fiind contestat. În literatura juridică. 78-80. Caracterul real al acestei acţiuni decurge din împrejurarea că ea se întemeiază pe dreptul de proprietate asupra fondului sau pe oricare alt drept real. titularii drepturilor reale de folosinţă asupra terenurilor proprietate publică). dec. 2000. 1330/1995. acţiunea în grăniţuire are ea însăşi un caracter imobiliar şi este imprescriptibilă. Curs de drept civil. ci la reconstituirea şi marcarea adevăratului hotar. pe de o parte. s-a susţinut că această acţiune se situează la limita dintre acţiunile petitorii şi cele posesorii. în Dreptul nr.

în care fiecare dintre ele are atât rolul de reclamant. Dacă grăniţuirea s-a făcut prin convenţia părţilor. care urmează să fie marcat prin semne exterioare. nu şi cu privire la însuşi dreptul real. poate fi contestată doar printr-o acţiune în anulare. Sarcina probei revine ambelor părţi. În operaţiunea de grăniţuire se va proceda mai întâi la identificarea hotarului real dintre cele două proprietăţi. Acţiunea în grăniţuire este introdusă. 154 C. cursuri si referate postate de utilizatori. fără a fi necesar să se dovedească şi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la porţiunile de teren asupra cărora urmeză să se stabilească hotărnicia. Bârsan. ulterior. Ed. B. All Educaţional. Elementele dreptului civil. pentru că dreptul lor este un drept personal. de bunuri. p.. dar cu introducerea în cauză a proprietarului. op.ro ! Arhiva online cu diplome. detentorii precari.Vizitati www. a expertizei şi/sau cercetării la faţa locului. Obiectul acţiunii în grăniţuire constituindu-l numai delimitarea fondurilor învecinate. după care va fi trasată linia de hotar şi vor fi aşezate semnele vizibile ale acestuia. fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în acţiunea în grăniţuire2. dar nu au acest drept chiriaşul. împotriva proprietarului fondului limitrof. probele care se vor administra trebuie să conducă numai la dovedirea traseului hotarului real. 233 Pagina 132 din 137 . în general. o acţiune în revendicare privind suprafaţa determinată de teren. arendaşul şi. 1 2 M. deoarece se admite că acţiunea în grăniţuire are caracterul unui judicium duplex. de regulă. EFECTELE ACŢIUNII ÎN GRĂNIŢUIRE Acţiunea în grăniţuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor. de regulă pe baza titlurilor părţilor. 1998. 3. cum este tutorele. Trasarea liniei care delimitează cele două proprietăţi are însă autoritate de lucru judecat între părţi.tocilar. cât şi de pârât1. O nouă acţiune poate fi introdusă numai dacă limitele au dispărut. Timişoara. dar ea poate fi îndreptată şi împotriva titularului unui dezmembrământ al dreptului de proprietate şi chiar împotriva chiriaşului sau arendaşului. aşa încât oricare dintre ele poate introduce. p. cit. Cantacuzino.

uz. dacă acesta nu a consimţit la o asemenea cheltuială. dreptul civil român admite existenţa altor acţiuni reale de care poate dispune fie titularul dreptului de proprietate. Pare paradoxal. superficie – asupra bunului său şi să-l oblige la încetarea exerciţiului nelegitm al unuia dintre aceste drepturi. fie titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate. proprietarul nu are interes să intenteze o acţiune în revendicare cu toate dificultăţile pe Pagina 133 din 137 . cursuri si referate postate de utilizatori. în cazul acţiunii negatorii. cheltuielile ocazionate de grăniţuire urmează să fie suportate deopotrivă de ambele părţi. el va fi obligat să suporte toate cheltuielile. Este vorba de cheltuielile necesare pentru amenajarea hotarului despărţitor.ro ! Arhiva online cu diplome. dezmembrământ al proprietăţii – uzufruct. cum este acţiunea negatorie. dar pârâtul nu neagă dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului respectiv. SECŢIUNEA a IV-a ALTE ACŢIUNI REALE 1. Aşadar. abitaţie. ENUMERARE Pe lângă acţiunea în revendicare. 584 C.Vizitati www. Potrivit art. conflictul apare între titularul dreptului de proprietate asupra unui bun şi cel care pretinde că este îndreptăţit să exercite prerogativele ce ţin de un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun. inclusiv cele de judecată. Nici unul dinte proprietarii terenurilor limitrofe nu poate să ridice un gard despărţitor a cărui valoare să fie împovărătoare pentru celălalt vecin. 2. indubitabil cea mai importantă acţiune în justiţie prin care este apărat dreptul de proprietate. cum este acţiunea confesorie. Dacă pârâtul în mod culpabil a schimbat hotarul dintre proprietăţi. La rândul său.. ci doar susţine că el este titularul altui drept real asupra bunului. civ. ACŢIUNEA NEGATORIE Acţiunea negatorie reprezintă a cea acţiune reală prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun cere instanţei de judecată să stabilească prin hotărârea sa că pârâtul din acţiune nu este titularul unui drept real. servitute.tocilar.

tocilar. ţinând seama de faptul că este vorba de principalul drept real al omului. căci pârâtul poate invoca dobândirea dreptului său. dreptul de uzufruct se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. asupra unui bun proprietatea altei persoane şi obligarea pârâtului la respectarea acestui drept. proprietarul neagă dreptul pretins de pârât. ceea ce înseamnă că în acelaşi termen se stinge şi acţiunea prin care el este apărat. acţiunea este imprescriptibilă extinctiv.ro ! Arhiva online cu diplome. *** CONCLUZII *** Dreptul de proprietate este mai mult decât o simplă noţiune juridică. în temeiul art. căci.. 639 C. de 30 de ani. dezmembrământ al dreptului de proprietate. Dat fiind obiectul ei. Dimpotrivă. Acelaşi lucru se poate spune şi despre dreptul de uz şi de abitaţie cărora li se aplică dispoziţiile din materia uzufructului (art. civ. este prescriptibilă în termenul general de prescripţie pentru drepturile reale. căci acest drept nu-i este negat de către adversarul său. 565C.). spre deosebire de acţiunea în revendicare. 3. Mai mult. potrivit art. se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. prin uzucapiune. dar nu de proprietate. 557 C. cât şi despre dreptul de servitute care. iar principiul apărării proprietăţii este unul din cele mai importante ale dreptului civil. ACŢIUNEA CONFESORIE Acţiunea confesorie are ca obiect recunoaşterea de către pârât a existenţei unui drept real. În sistemul nostru juridic actual. civ. civ. exprimând orientarea generală a legislaţiei. De aceea. Acţiunea confesorie. ea poate fi intentată şi împotriva proprietarului bunului.Vizitati www. care aceasta le presupune. El reprezintă una din problemele fundamentale ale existenţei individuale şi ale societăţii umane. dreptul de proprietate ocupă o poziţie privilegiată. se vorbeşete astăzi de o dimensiune constituţională şi Pagina 134 din 137 . dezmembrământ al proprietăţii. pe calea acţiunii negatorii. dar prescriptibilă achizitiv.. Acţiunea confesorie este asemănătoare acţiunii în revendicare prin aceea că ea tinde la recunoaşterea unui drept subiectiv. cursuri si referate postate de utilizatori. dacă aceasta este compatibilă cu dreptul în discuţie. ci a unuia din dezmembrămintele sale.

cu respectarea legii şi moralei (art. art. respectând principiile impuse unei exercitări normale a dreptului de proprietate. ori pe calea unei acţiuni în răspundere civilă. încălcarea unui drept subiectiv civil dă posibilitatea titularului să-l cheme în judecată civilă pe cel răspunzător de ştirbirea dreptului său. cu valoare de principiu. pentru a se bucura de protecţie juridică. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. Ca regulă generală. Astfel. 970 C. În caz contrar titularul dreptului săvârşeşte un abuz de drept ce poate fi reprimat prin refuzul ocrotirii dreptului de proprietate. mai ales în art. ocrotirea dreptului de proprietate constituie o permanentă preocupare pentru legiuitor. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau Pagina 135 din 137 . legea permite totuşi unei persoane de bună-credinţă să „încalce” dreptul proprietarului. în limitele sale materiale şi juridice. civ. şi în general orice drept subiectiv civil.ro ! Arhiva online cu diplome. în materia accesiunii imobiliare artificiale. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi este reglementat în acte internaţionale. procesul civil. Numai dacă dreptul de proprietate. Protejând buna-credinţă a constructorului. de vreme ce este un drept fundamental al cetăţenilor ţării (Constituţia îl reglementează în Titlul II intitulat „Drepturile. dreptul de proprietate trebuie exercitat: potrivit scopului lui economic şi social. Există însă şi situaţii în care. 3 partea finală C.Vizitati www. în sistemul nostru de drept. prin art. civ. aşa încât se poate afirma că mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor subiective civile îl reprezintă. în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. că orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul acestui drept trebuie să asigure un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. obişnuit. 494 alin. considerându-se. se aduce atingere dreptului de proprietate supra terenului. Întrucât principiul proprietăţii este un principiu fundamental al dreptului civil. îşi poate dovedi exactitatea adagiul qui suo iure utitur nemini laedit. europeană a dreptului de proprietate. deşi titularul dreptului de proprietate îşi exercită dreptul cu bună-credinţă. este exercitat cu respectarea acestor principii.). Se poate spune că. cursuri si referate postate de utilizatori. Însă. 54 din Constituţie. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. formulată de cel care a suferit un prejudiciu în urma exercitării anormale a dreptului de proprietate.tocilar. acţiunea civilă.

Proprietarul poate fi pus în situaţia de a-i fi nu doar încălcat dreptul. în ipoteza uzucapiunii dreptul de proprietate este practic „demolat”. dreptul său de proprietate asupra acestuia. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. este încălcat numai un atribut al dreptului de proprietate. un efect al posesiei de bună-credinţă. a fost violat în suportul lui material şi rămâne astfel prin păstrarea unor lucrări pe care nu le-a dorit şi nu le doreşte. În concluzie. fiindu-i astfel încălcat dreptul său. proprietatea este „roasă” de timp în folosul posesorului.ro ! Arhiva online cu diplome. potrivit dispoziţiilor art. 485 C. al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. care. În această situaţie. De asemenea. ci pur şi simplu „desfiinţat” de posesia de bună-credinţă. În acest caz. soluţia care înclină spre subiectul de drept de bună-credinţă are în vedere o altă regulă fundamentală a dreptului: nevoia de stabilitate şi securitate a raporturilor juridice. iar pe de altă parte. tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. nu neapărat o sancţiune pentru proprietar. când posesorul devine proprietar. De fapt. pe care nimeni nu mai poate astăzi să-l pună sub semnul întrebării. în cazul accesiunii imobiliare artificiale. Esenţial pentru uzucapiune este factorul timp. Tot astfel. ridicarea construcţiei. Aşa se întâmplă în cazul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. în toate aceste situaţii. De asemenea. opunându-i proprietarului un drept mai puternic decât acesta are. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile.Vizitati www. contrar voinţei sale şi în afara oricărei cauze de utilitate publică. dar este cert că proprietarul suferă o pagubă. lucrării sau plantaţiei executate pe terenul său. dacă sunt întrunite condiţiile art.. principiul apărării proprietăţii. căci uzurpatorul păstrează pentru totdeauna imobilul. însă este sigur că îl afecteză pe acesta. este un efect al posesiei de bună-credinţă (constructorul este fără îndoială un posesor). trebuie conciliate două principii fundamentale ale dreptului: pe de o parte. rezultă fără dubiu dintr-o generalizare a diverselor reglementări particulare în care buna-credinţă este expres prevăzută şi protejată. Pagina 136 din 137 . fără a fi reglementat anume. care se explică prin neglijenţa sa de a fi făcut ca bunul să fi ajuns la posesor. Există în această situaţie un conflict între cele două principii care trebuie tranşat în favoarea unuia (tertium non datur). 1909 C. Deşi terenul rămâne proprietarului. civ.tocilar. ci exercitându-şi propriul său drept. posesorul câştigă proprietatea fructelor când posedă cu bună-credinţă. culegerea fructelor este un beneficiu acordat bunei-credinţe. principiul ocrotirii bunei-credinţe.

cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. Pagina 137 din 137 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful