Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modalitati de dobandire si forme de aparare a dreptului de proprietate

CAPITOLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE – NOŢIUNI INTRODUCTIVE – SECŢIUNEA I PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. PROPRIETATEA ŞI DREPTUL DE PROPRIETATE 1.1. NOŢIUNE

Apărută odată cu însăşi apariţia omului pe pământ, proprietatea a stat şi stă la baza dezvoltării societăţii omeneşti. Nu poate exista viaţă socială fără producerea celor necesare traiului, iar orice producţie are ca premisă esenţială şi indispensabilă însuşirea de către producător a bunurilor necesare acestei producţii1. Deci, ca relaţie economică, proprietatea a apărut odată cu societatea şi, în atare situaţie, existenţa celor două entităţi este interdependentă, neputându-se concepe societate fără proprietate şi nici proprietate fără societate. În primul rând, proprietatea poate fi definită ca o instituţie a economiei, ca o categorie economică, întrucât este o condiţie indispensabilă a producţiei de bunuri. Privită din acest punct de vedere, proprietatea apare ca „o relaţie istoriceşte determinată, care ia naştere în legătură cu însuşirea şi stăpânirea de către oameni a bunurilor materiale, în primul rând a mijloacelor de producţie” 2. Prin prisma conceptului economic, proprietatea apare ca fiind condiţia fundamentală, sine qua non de existenţă a oricărei societăţi. Aşadar, înainte de a fi un drept, proprietatea este o realitate economică şi socială. Asumarea calităţii de stăpân al unui lucru, dispunerea de acesta după bunul plac pentru
1 2

C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 26 Dicţionar de Economie Politică, Ed. Politică, Bucureşti, 1974, p. 649-650.
Pagina 1 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

satisfacerea nevoilor proprii, afirmarea acestor prerogative faţă de terţi, cărora li s-a pretins să le recunoască şi să le respecte, s-au născut înaintea dreptului. Aproprierea unui bun de către o persoană, puterile pe care aceasta le exercită asupra bunului, raporturile ce se pot stabili între persoane cu privire la bunuri, în scopul satisfacerii nevoilor proprii, dar şi cele specifice comunităţii din care face parte, nu sunt invenţii ale legiuitorului. Acesta nu a făcut decât să sistematizeze, să organizeze raporturile de proprietate născute anterior, în acord cu ceea ce s-a considerat a fi interesul dominant al societăţii situate pe o anumită treaptă a evoluţiei sale. Proprietatea, ca relaţie economică şi socială, a constituit astfel premisa naşterii dreptului de proprietate. Ea a devenit un astfel de drept de îndată ce a intrat în atenţia autorităţii statale şi a făcut obiectul reglementărilor edictate de acesta. Anterior acestei reglementări, proprietatea era mai puternică, în sensul că exercitarea sa de către stăpânul bunului nu cunoştea alte limitări decât cele consimţite prin respectarea tradiţiilor comunităţii căreia acesta îi aparţinea. Astfel, în orânduirea comunei primitive, omul şi-a însuşit primele bunuri de câte ori a avut nevoie, aşa cum le-a găsit în natură. Însuşirea exercitată de unul a fost încet recunoscută de alţii. Dacă unul a produs ceva ce reprezenta mai mult decât îi era necesar şi a constatat că altcineva a produs alte bunuri care îl interesau, s-a ajuns la schimb, apoi la piaţă, apoi la organizarea socială care a însemnat o anumită specializare a activităţii umane prin diviziunea muncii. Membrii comunităţilor umane în curs de formare s-au recunoscut între ei sau, la scara comunităţii, între ele, ca proprietari de bunuri. Sau, altfel spus, puterea exercitată de cineva asupra bunului său a trebuit recunoscută de ceilalţi. Proprietatea s-a transformat în relaţie socială de însuşire, iar când această relaţie socială a fost cuprinsă în norme juridice - de la cutumă până la norma edictată de entitatea care a ajuns s-o ordoneze, s-o reglementeze, anume statul - ea a devenit raport juridic, adică drept de proprietate. Desigur, acest proces s-a petrecut lent şi diferit de la o comunitate la alta. Esenţa lui, însă, rămâne aceeaşi: transformarea relaţiei sociale de proprietate într-un raport juridic cu toate consecinţele ce decurg de aici. Reglementarea proprietăţii şi transformarea sa în drept de proprietate a adus cu sine şi o serie de limitări, statul arogându-şi poziţia de exponent al interesului general al societăţii şi edictând reguli precise pentru exercitarea sa. În acelaşi timp, proprietatea a fost întărită prin garantarea dreptului de proprietate şi posibilitatea apărării sale faţă de eventualele încălcări ale acestuia de către terţi.

Pagina 2 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Proprietatea nu putea rămâne în afara sferei de reglementare a dreptului, pentru că ea reprezintă premisa oricărei activităţi economice, adică premisa funcţionării motorului oricărei societăţi, iar finalitatea dreptului este tocmai aceea de a organiza şi asigura funcţionarea societăţii. Deşi existenţa a priori a proprietăţii ca entitate economică faţă de forma juridică, adică faţă de dreptul de proprietate, nu este contestată, totuşi cele două nu pot fi despărţite, putându-se afirma că prin apariţia dreptului de proprietate s-a dat o haină juridică relaţiei economice de proprietate, în sensul că însuşirea, aproprierea bunurilor materiale a devenit un drept de însuşire, de apropriere, sancţionat şi întărit prin puterea de constrângere a statului1. Autorii Gh. Fekete şi Ioan Zinveliu surprind relaţia dintre proprietate ca noţiune economică şi proprietatea în sens juridic, care este sinonimă cu dreptul de proprietate. Astfel, în concepţia autorilor, „proprietate este forma fundamentală a relaţiilor de producţie. Întrucât producţia a trebuit să existe şi va trebui să existe întotdeauna, indiferent de faptul că societatea este scindată în clase antagoniste sau formată din clase aliate şi prietene, proprietatea trebuie considerată o categorie veşnică. Proprietatea trebuie să existe în orice orânduire socială. Dreptul de proprietate presupune existenţa statului şi a dreptului pe care acesta îl creează, deoarece dreptul de proprietate nu este altceva decât o relaţie de proprietate reglementată prin norme de conduită stabilite şi sancţionate de puterea de stat”1. Din punct de vedere juridic, termenul de proprietate are mai multe înţelesuri şi anume: În sens larg, proprietatea desemnează atât dreptul de proprietate (mobiliară sau imobiliară), cât şi alte drepturi reale2; Uneori, legislaţiile moderne întrebuinţează cuvântul proprietate în acest sens, căci se vorbeşte despre proprietatea mobiliară şi imobiliară, de proprietatea unui uzufruct, de proprietatea unei creanţe sau de proprietatea numelui, de proprietatea inventatorului asupra invenţiei sale, de proprietatea artistului asupra operei sale, de proprietatea literară, industrială sau comercială., adică de proprietatea incorporală. În parte, aceste formule nu acoperă natura şi caracterele dreptului de proprietate. Cu privire la această întrebuinţare a noţiunii de proprietate, C Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu şi Al Băicoianu afirmau „[…] noţiunea şi numele de proprietate au fost extinse şi la bunuri necorporale. Astfel, se vorbeşte de proprietatea unei creanţe , de peoprietatea intelectuală şi chiar de proprietatea numelui. Cu alte cuvinte, se vorbeşte de proprietatea unui drept. Dacă luăm aici cuvântul „proprietate” în
C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 521 GH. Fekete, Ioan Zinveliu, Drept civil. Drepturile reale, EDP, Bucureşti, 1969, p. 12 2 G N Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Imprimeria Văcăreşti, Bucureşti, 1947, p. 237
1 1

Pagina 3 din 137

relaţii reglementate de norme sociale specifice diferitelor epoci istorice. 1969. Drept civil. p. sensul său exact. ne lovim de o adevărată curiozitate gramaticală. dreptul de proprietate […] este […] dreptul fundamental care comandă şi determină conţinutul şi înfăţişarea tuturor celorlalte drepturi reale şi ale raporturilor de obligaţii”1. p. Bucureşti. Într-o altă opinie6. proprietatea unui drept ar însemna un drept asupra unui drept. „după cum economic producţia este procesul fundamental şi iniţial. Aşadar. 2001. într-adevăr. 528. 6 Gh Fekete. Bucureşti. care reprezintă ansamblul normelor juridice privitoare la proprietate. de proprietate corporală. tot astfel.ro ! Arhiva online cu diplome. Capitant. În alcătuirea patrimoniului. fiind ea însăşi un drept asupra unui lucru. 4 Pagina 4 din 137 . care determină conţinutul şi înfăţişarea celorlalte procese economice (circulaţie. În realitate. întrucât de însăşi existenţa acestuia depinde existenţa tuturor celorlalte drepturi patrimoniale. repartiţie. extensiunea aceasta trebuie privită numai ca o simplă metaforă. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale .Vizitati www. dreptul de proprietate este utilizat în două sensuri: dreptul de proprietate în sens obiectiv. 2000. facultatea de a uza şi a dispune de un drept în mod exclusiv. propriu. adică cea care priveşte bunurile corporale4. În acest sens este întrebuinţat şi de legiuitor în Codul civil. 620. fiind un drept real. Drepturile reale. 480. prin proprietate se înţelege totalitatea relaţiilor dintre oameni privind însuşirea bunurilor. în sens obiectiv dreptul de proprietate este o instituţie juridică. Termenul de proprietate are şi un sens restrâns. Drept civil. consum). Altfel spus. Bucureşti. În concluzie. Drepturile reale. 12.tocilar. p. 614. Cod civil şi „reprezintă întrebuinţarea sa vulgară”5. În acest sens este folosit de dispoziţiile art. aici cuvântul „proprietate” este întors de la înţelesul său exact şi înseamnă. EDP. I. dreptul de proprietate în sens subiectiv. Al Filipescu. Prin urmare. cursuri si referate postate de utilizatori. după cum spunea H. art. 44. Ed Rosetti. ca noţiune economică. dar numai acele relaţii de apropriere care sunt reglementate prin lege capătă caracterul de raport juridic de proprietate. 80. Ioan Zinveliu. 5 Ovidiu Ungureanu. pur şi simplu. Ed Actami. iar „proprietar” înseamnă titular al dreptului”3. care constituie o categorie a drepturilor patrimoniale. termenul desemnează bunul asupra căruia poartă dreptul de proprietate. proprietatea. 589. dreptul de proprietate ocupă un loc primordial. P. Din punct de vedere economic. Curs practic. orice raport de însuşire a unor bunuri constituie un raport de proprietate. În sens de obiect al dreptului de proprietate. Filipescu.

tocilar. în ceea ce priveşte dreptul de proprietate.” Completând aceste prevederi. Curs de drept civil român. cit. s-a considerat că dreptul de proprietate este „cel mai întins dintre toate drepturile reale şi cel mai complet dintre toate drepturile subiective”. Cartea Românească. Într-o altă opinie1. sociologic şi juridic. prin drept real înţelegând puterea juridică exercitată direct asupra unui lucru şi care permite de a reţine în tot sau în parte din utilităţile sale economice. op. DEFINIŢIA LEGALĂ ŞI DEFINIŢII DOCTRINARE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În toate lucrările din literatura juridică consacrate materiei drepturilor reale. 480 Cod civil. aflat întro permanentă evoluţie. majoritatea autorilor consideră aceste critici neîntemeiate. cu lucrul într-un mod natural sau artificial. 1. Ed. Curs practic. deoarece conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor pe care legea i le recunoaşte2. El este un drept de tip real. Este dificil de dat o definiţie completă unui fenomen atât de complex ca dreptul de proprietate. 122. 51 George Plastara. …???. p. p. mai mult chiar. 482 precizează că „proprietatea unui lucru. se recunoaşte faptul că. dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte ca accesoriu.Vizitati www. Dreptul de proprietate este cel mai important şi mai amplu drept real. Această definiţie cuprinsă în art.. 1 2 Pagina 5 din 137 . p. I Rosetti Bălănescu. mobil sau imobil. Legiuitorul român defineşte. dreptul de proprietate ca fiind „dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. Jean Carbonnier citat de Ovidiu Ungureanu în Drepturile reale. însă în limitale determinate de lege. afară de excepţiile fixate prin lege sau convenţie2. În literatura de specialitate. Ed. o completă libertate de acţiune fiind recunoscută proprietarului asupra lucrului care face parte din dreptul său de proprietate. 480 Cod civil a fost criticată din mai multe puncte de vedere. el este „prototipul” drepturilor reale. dreptul de proprietate a fost caracterizat ca „un drept în virtutea căruia o persoană poate să facă dintr-un lucru tot ce doreşte. Al Băicoianu. 3 C Hamangiu. care absoarbe toate utilităţile lucrului sau bunului şi nu are ca limită decât lucrul însuşi3. Bucureşti.2. dar „nu toate criticile ce i s-au adus sunt la fel de justificate” 3.ro ! Arhiva online cu diplome. acesta reprezintă un concept deosebit de complex. cursuri si referate postate de utilizatori. vol II. în art. 1. cu multiple semnificaţii de ordin istoric. art.

deoarece nu este nici o greşeală în a defini dreptul de proprietate prin atributele ce-i alcătuiesc conţinutul.. Drepturile reale principale. au considerat unii autori4. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. 1 G N Luţescu. cit.ro ! Arhiva online cu diplome. Lumina Lex. 1. op. p. Bucureşti.Vizitati www. 5 C Hamangiu. Dimpotrivă. L. I Rosetti Bălănescu. Drepturile reale principale. cit. 20. prin referire la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate. 2002.un alt atribut . 1996. întrucât nu precizează în mod expres toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. respectiv conţinutul social-economic. definiţia dată drptului de proprietate cuprinsă în Codul civil este criticată pentru faptul că ar fi incompletă. op. Al Băicoianu. definirea dreptului de proprietate nu este posibilă fără evidenţierea atributelor ce îi alcătuiesc conţinutul. 20. 482 Cod civil. Lumina Lex. Astfel. 31. Lumina Lex. Aşadar. definiţia oferită de Codul civil cuprinde elementele esenţiale. Într-o altă opinie. în literatura de specialitate. 4 Pagina 6 din 137 . Drept civil. Stătescu. D Lupulescu. 2002. Dintr-un alt punct de vedere. O astfel de abordare a dreptului de proprietate. a tuturor prerogativelor imaginabile pe care o persoană le poate avea cu privire la un bun.fiind ilustrat de textul art. C. p. p. Majoritatea autorilor5 au considerat această critică neîntemeiată.. punând un accent mai mare pe celelalte două. De asemenea definiţia legiuitorului ignoră unul din caracterele esenţiale ale dreptului de proprietate şi anume perpetuitatea. Bucureşti. Ed. sub aspectul exigenţelor sale logice. în definiţia pe care Codul civil o dă dreptului de proprietate este cuprins numai unul din atributele sale şi anume dreptul de dispoziţie. C. op. deoarece prin expresia „de a se bucura de bun” sunt desemnate dreptul de folosinţă şi de posesie. 480 Cod civil numai prin unele din atributele sale . s-a arătat că. Astfel. 255. cit. 2 Dumitru Lupulescu. îl defineşte mai mult prin atributele ce alcătuiesc conţinutul său juridic. nu surprinde esenţa lui. cursuri si referate postate de utilizatori. Ed. Ed. i s-a imputat legiuitorului că în loc să definească dreptul de proprietate prin natura lui. deoarece dreptul de dispoziţie le implică şi pe celelalte două drepturi..fructus . Bucureşti.tocilar. Bârsan. deşi nu conţine expres decât acel atribut care este esenţial pentru existanţa sa dreptul de dispoziţie. respectiv caracterul său absolut şi exclusiv1. evocând existenţa în mâinile titularului dreptului de proprietate. 34. de folosinţă şi de posesie. Drept civil. p. În legătură cu aceasta. unii autori apreciază că dreptul de proprietate este definit în art. Această opinie a fost criticată2. definirea dreptului de proprietate se poate rezuma la un singur termen care să includă toate atributele lui: „dreptul de proprietate este dreptul de a dispune de lucrul care face obiectul său”. p. Pop.usus şi abusus .

1 Pagina 7 din 137 . p. potrivit legii şi regulilor de convieţuire socială. erga omnes3. Doar titularul dreptului de proprietate este în plenitudinea tuturor atributelor ce-i alcătuiesc conţinutul juridic. Nu se va ajunge însă. nu numai să limiteze exercitarea unora dintre prerogativele dreptului de proprietate. Ele dau expresie juridică modului în care titularul dreptului de proprietate a înţeles să şi-l exercite. ci şi asupra împrejurării că titularul poate exercita oricare dintre prerogativele conferite. 31/1954. însă numai în limitele stabilite de lege. se face precizarea că se exercită „în limitele determinate de lege”. după ce se spune că dreptul de proprietate este un drept absolut. Chiar dezmembrămintele dreptului de proprietate. posibilitatea limitărilor aduse prin lege fiind ea însăşi limitată de împrejurarea că dreptul de proprietate este şi o categorie constituţională. Legea va putea. 19. după ce se prevede că drepturile civile sunt ocrotite de lege. fără a fi nevoit să ceară concursul nici unei alte persoane. reprezintă mijloace juridice extrem de eficiente de exercitare a însuşi dreptului de proprietate. Bucureşti.ro ! Arhiva online cu diplome. toate puterile asupra lucrului aparţinându-i. are un caracter absolut. Prin referire la caracterul absolut al dreptului de proprietate se atrage atenţia nu numai asupra opozabilităţii erga omnes a acestuia. la golirea de conţinut a prerogativelor dreptului de proprietate.din cuprinsul definiţiei în care este folosit termenul „absolut”. în sensul că. Deşi formularea nu este cea mai fericită. fiind un drept real. Ioan Adam. Dreptul de proprietate. astfel. ci tuturor drepturilor civile. Definiţia legală a mai fost criticată pentru faptul că ar cuprinde o contradicţie în proprii termeni pe care îi cuprinde. în acord cu interesul obştesc. precum şi în plenitudinea libertăţii de exercitare a acestui drept. aşa cum se prevede în mod expres în art. materiale şi culturale. adică este opozabil tuturor. titularul dreptului de proprietate este singurul căruia îi aparţin în mod exclusiv şi complet toate atributele ce alcătuiesc conţinutul dreptului său de proprietate. All Beck. se face precizarea că ele pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic şi social. rezultă că el nu conferă dreptului de proprietate alte virtuţi decât cele pe care le are dreptul de proprietate prin natura sa. 1 din Decretul nr. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . punând în valoare valenţele acestui drept şi prerogativele sale1. cerinţă care este specifică nu numai dreptului de proprietate. 2000. Nu trebuie văzută nici o contradicţie între caracterul absolut al dreptului de proprietate şi cerinţa ca el să fie exercitat în limitele stabilite de lege. potrivit căruia drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale. în acest fel. Cu alte cuvinte. cursuri si referate postate de utilizatori. atribute pe care proprietarul le exercită în putere proprie şi în interes propriu. iar în art. 3 din acelaşi act normativ. dar şi să le impună un anumit conţinut.tocilar.Vizitati www. totuşi . Ed. prin specificul lor.

All Beck. în putere proprie şi în interesul său propriu. Ed Lumina Lex. Dicţionar de drept civil. Costin. N. P. 1998. drept care permite titularului său să posede. Ed. Lumina Lex. dincolo de criticile care i-au fost aduse. să folosească şi să dispună de acel lucru. 3 I. Ed. entităţilor juridice colective sau statului ori organelor sale (centrale sau locale) să posede. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente”1. p. O altă definiţie dată dreptului de proprietate este aceea conform căreia „dreptul de proprietate este un drept real subiectiv ce conferă titularului său dreptul de a poseda. la care adaugă precizarea poziţiei celui căruia îi aparţin sau celui care le exercită căci. vol. în putere proprie şi în interes propriu. Bucureşti. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei în vigoare”2. sau a celui care exercită aceste atribute. 2 3 Pagina 8 din 137 . Liviu Pop. ca efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui. p. 1 M. Mircea C Costin. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. 78. definiţia dată de art. p.” Într-o altă opinie3. Bucureşti. 29..” În Dicţionarul de drept civil. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente. fie indirect şi mijlocit. dreptul de proprietate este definit ca fiind „acel drept subiectiv ce dă expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială şi care permite individului. folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun. să folosească şi să dispună de lucrul respectiv. Drept civil. fie direct şi nemijlocit prin putere proprie şi în interes propriu. Ed. dreptul de proprietate poate fi definit ca fiind „acel drept subiectiv care dă expresia aproprierii unui lucru. justificate sau mai puţin justificate. 2001.tocilar. a folosi şi a dispune de un bun în mod exclusiv şi perpetuu. aşa cum afirmă un cunoscut autor 2. p 80. cursuri si referate postate de utilizatori. reprezentând „tiparul” pentru toate definiţiile doctrinare care au încercat să-i aducă îmbunătăţiri. ci trebuie precizată poziţia specifică a celui căruia el aparţine. dreptul de proprietate este „acel C Bârsan. p. Aproape toate definiţiile din literatura juridică de specialitate care încearcă să corecteze definiţia legală surprind dreptul de proprietate prin punerea în evidenţă a atributelor pe care acesta le conferă titularului său. op.Vizitati www. atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor. cit. cu respectarea normelor juridice în vigoare. Potrivit unui alt autor3. dreptul de proprietate este „acel drept real care conferă titularului atributele de posesie. Actami. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale.ro ! Arhiva online cu diplome. Bucureşti. 2001. II. Drepturile reale principale. 2 D Lupulescu. Filipescu. Se poate concluziona faptul că. 22. 2000. 480 din Codul civil cuprinde elementele esenţiale. 42. „simpla enunţare a atributelor prin care se exteriorizează dreptul de proprietate nu este suficientă pentru definirea acestui drept.” În opinia sa. în putere proprie.

În concluzie. în Titlul II intitulat „Drepturile.tocilar. 135. 41 şi art. 2. Pagina 9 din 137 . REGLEMENTAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 2.Vizitati www. exclusiv şi perpetuu. la 4 T. să pretindă şi să dispună de întreaga lor utilitate. Proprietatea este un drept absolut. la reglementarea proprietăţii. Constituţia din decembrie 1991 a avut în vedere. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. evoluţia acestei instituţii în elementele sale intrinseci. Dar. Mircea. de a-l folosi şi de a dispune de el. dreptul de proprietate nu ar prezenta vreo autoritate şi nici interes decât în măsura în care exerciţiul lui este garantat şi protejat. Drept civil. folosinţei şi dispoziţiei. Bucureşti. În sistemul nostru de drept. exprimă o relaţie socială de apropriere. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”. proprietatea apare ca prototipul dreptului real absolut. 68.” În fine. cuprinde în conţinutul său atributele posesiei. p. Ed. Drepturile reale. în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale. Argument. se poate spune că în definirea dreptului de proprietate trebuie să se pornească de la următoarele elemente: sub aspect economic. În acest spirit a fost consacrat principiul că dreptul de proprietate privată cu regimul său juridic este ocrotit de stat. atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar prin puterea şi în interesul său propriu. drept real care conferă titularului dreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii ori destinaţiei sale. în mod exclusiv şi perpetuu. de la caracterul individualist spre ideea de funcţie socială. oricât de absolut e reglementat prin lege.1.ro ! Arhiva online cu diplome. Astfel. să-şi aproprie bunuri. în formele şi în limitele prevăzute de lege. alcătuită după tradiţia dreptului roman. dreptul de proprietate este un drept de apropriere a unor bunuri. aflându-se însă în interdependenţă cu proprietatea publică. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI În concepţia clasică. în mod exclusiv şi perpetuu” 4. corporale sau incorporale. 2000. Constituţia României din 1991 conţine dispoziţii privitoare la proprietate în art. în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. cursuri si referate postate de utilizatori. proprietatea a fost definită ca fiind „dreptul subiectiv în temeiul căruia titularul poate.

precum şi creanţele asupra statului sunt „garantate”. 41 din Constituţie este diferit. 2 al art. 41 alin 2 din Constituţie se prevede: „Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. cursuri si referate postate de utilizatori. dispunând: „Proprietatea privată este ocrotită şi garantată în mod egal de lege. precum şi prin moştenire legală.tocilar. (1): „Dreptul de proprietate. consacrat protecţiei proprietăţii private.” Acelaşi text prevede principiul constituţional potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. 41 din Constituţie. ca urmare a revizuirii Constituţiei prin Referendumul din 18-19 octombrie 2003. Astfel.Vizitati www. Concretizarea prevederilor constituţionale în sensul garantării dreptului de proprietate privată împotriva unor eventuale măsuri abuzive ce i-ar aduce atingere. în cadrul discuţiilor privind revizuirea Constituţiei. în art. 41 din Constituţie include. prin acordarea acestui drept cetăţenilor Uniunii Europene. în prezent conţinutul art. pe lângă termenul de „ocrotire”. care reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale. indiferent de titular (alin. dispune la alin. înlăturându-se interdicţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România. o constituie Legea nr. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. în care se precizează expres că dreptul de proprietate. că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular şi că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică. termen care este insuficient şi nerevelator pentru a satisface exigenţele democratice ale concepţiei asupra dreptului de proprietate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. 2). în condiţiile prevăzute prin lege organică. se aduce o altă modificare importantă cu privire la instituţia proprietăţii. art. Capitolul II. alin. ce tinde să se integreze în structurile europene. în contextul ansamblului legislativ şi instituţional al ţării noastre. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. pe bază de reciprocitate. 41. Că este aşa. S-a susţinut că aceasta nu înseamnă că termenul de „ocrotire” nu echivalează cu o garantare efectivă a acestui drept indiferent de titular. indiferent de titular”. La alineatul 3 sunt prevăzute dispoziţii de principiu privitoare la exproprierea pentru utilitate publică. potrivit legii. şi pe acela de „garantare” a proprietăţii private. În cuprinsul aceluiaşi alineat. ci doar ocrotirea proprietăţii private.ro ! Arhiva online cu diplome. în condiţiile tratatului de aderare. s-a susţinut că nu există un text constituţional care să consfinţească garantarea dreptului de proprietate privată. Legiuitorul constituant din 1991 nu a mai folosit expresia de „garantare a proprietăţii private” utilizată de Constituţia din 1923. o atestă chiar reglementările de la art. Întrucât. ce Pagina 10 din 137 . Astfel.

iar la alineatul 2 sunt cuprinse dispoziţii cu privire la ocrotirea şi garantarea propietăţii publice: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită de lege şi aparţine statului sau unităţilor aministrativteritoriale”. 7). prin art. etnice. prin art. ori o economie de piaţă nu se poate constitui şi dezvolta decât pe fundamentul proprietăţii pivate. 137 alin. 41 şi anume alineatul 3¹ care dispune: „Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale. politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. este stimulentul cel mai puternic al activităţii omeneşti şi măsura cea mai evidentă a capacităţii. Constituţia României revizuită aduce unele completări în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii private. în condiţiile legii organice”. legiuitorul constituant a prevăzut că „proprietatea privată este inviolabilă. 1 din Constituţie. principiul potrivit căruia averea dobândită licit nu poate fi confiscată şi prezumţia caracterului licit al dobândirii (alin. cuprins în Titlul IV consacrat economiei şi finanţelor publice. la următoarele alineate. se dispune că economia României este o economie de piaţă.converg spre realizarea binelui general. stabileşte un echilibru între interesul public şi dreptul de proprietate privată. 1 dispune: „Propietatea este publică şi privată”.în final . Astfel.ro ! Arhiva online cu diplome. folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii (alin. reglementează dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acesteia. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. întrucât proprietatea privată are meritul nepreţuit de a răspunde celor mai elementare sentimente de demnitate şi umanitate ale individului. 135 alin. art. De aceea. Astfel.” Se imprimă astfel un caracter democratic instituţiei juridice a proprietăţii. prin lege pot fi aduse anumite îngrădiri dreptului de proprietate. posibilitatea confiscării bunurilor destinate. iar prin reglementările adoptate. Mai departe. a posibilităţilor de creaţie şi de afirmare ale fiecăruia. 4 şi 5). 6. iar legile restrictive trebuie să aibă caracter organic. care . Articolul 135 din Constituţia revizuită. Acestea sunt principii caracteristice unei societăţi care s-a orientat spre economia de piaţă şi s-a hotărât să proclame preeminenţa proprietăţii private. 49 din Constituţie. În lumina prevederilor art. şi cu respectatarea principiului proporţionalităţii. obligaţiile ce decurg din raporturile de vecinătate şi cele de protecţie a mediului (alin. fiind introdus un nou alineat la art. adică să nu-l anihileze. 8). 135 alin. asigurându-se ocrotirea dreptului de proprietate indiferent de titularul acestuia. 6). religioase. Pagina 11 din 137 . consacră caracterul excepţional al exproprierii.tocilar. sunt prevăzute dispoziţii privitoare la: modul în care o autoritate publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general (alin. fără ca ele să atingă fondul acestui drept.

Printre primele documente de o importanţă covârşitoare în reglementarea dreptului de proprietate ca drept fundamental al omului. siguranţa şi rezistenţa la agresiune. înscris printre celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Dreptul de propietate este. dreptul de vot. legal constatată şi sub condiţia unei juste şi prealabile despăgubiri. 135 alin. care prevedea în art.atunci când fiecare poate accede la ea . libera circulaţie. un drept fundamental al cetăţenilor ţării. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN ALTE ACTE Condiţie şi sursă a individualităţii şi a libertăţii. că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. 2. libertatea individuală. aşadar. Cu privire la dreptul de proprietate. dreptul de a fi ales. 3-4). condiţie a celui mai bun randament economic şi totodată . adoptate în special după cel de-al doilea război mondial. proprietatea privată a cunoscut o largă consacrare juridică la nivel mondial. principalul document al revoluţiei franceze. dreptul la învăţătură. ale căror prevederi sunt inserate în constituţiile democratice ale majorităţii statelor lumii. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. prevăzând. 17 dispune că acesta este un drept inviolabil şi sacru de care nimeni nu poate fi privat. cu excepţia cazului în care aceasta este cerută de o necesitate publică. 2. dreptul la ocrotirea sănătăţii. în spiritul filosofiei liberale a epocii. Pagina 12 din 137 . apoi culminând cu actele internaţionale ce cuprind norme de protecţie a drepturilor omului.gajul păcii sociale. proprietatea.2. art. declanşată de revoluţiile burgheze şi continuând cu elaborarea codurilor civile europene. se numără Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 26 august 1789. libertatea întrunirilor) recunoscute şi apărate de orice constituţie democratică modernă. precum şi principiul potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă. libertatea de exprimare. Mai departe există dispoziţii referitoare la bunurile care fac obiectul exlusiv al proprietăţii publice şi regimul lor juridic (alin. Cât priveşte regimul juridic al bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice. dreptul de apărare. în partea finală a art. în condiţiile legii organice. Constituţia din 1991 revizuită aduce o completare.tocilar.Vizitati www. 4. că scopul oricărei asociaţii politice este păstrarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului: libertatea.

proclamă că „proprietate obligă”.care conferă titularului său dreptul de a uza de lucru. defineşte proprietatea ca fiind „dreptul de a se bucura şi de a dispune de lucruri. Codul civil italian din anul 1942 însă. în art. Codul civil german de la 1900 dispune. art. 641 că „proprietarul unui lucru are dreptul de a dispune în mod liber de el. franceză şi germană. Mai mult. 544 din Codul civil francez. Constituţia franceză din 1958 cuprinde în preambulul său adeziunea la principiile Declaraţiei din 1789. francez. iar actuala Constituţie germană în vigoare impune proprietarului exercitarea dreptului său conform cu natura lucrului şi cu respectarea intereselor generale ale societăţii.tocilar. Astfel. adoptată de Germania în anul 1919. Codul civil elveţian. 903 . 544 C. în limitele determinate de lege. că proprietarul. care a servit ca model mai multor coduri europene şi ale unor state din America Latină adoptate ulterior. art. La rândul său. Lege mult mai modernă. Pagina 13 din 137 . de a utiliza bunurile proprietatea lor potrivit funcţiilor economice şi exigenţelor producţiei naţionale. în măsura în care legea sau drepturile unor terţe persoane nu se opun. Doctrina elveţiană defineşte dreptul de proprietate ca reprezentând stăpânirea totală şi exclusivă a unui bun. cel puţin teoretică. deşi recunoaşte că dreptul de proprietate este un drept complet. Nu se face nici o menţiune despre caracterul absolut al dreptului de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. exclusiv şi individual asupra unui lucru (art. de a se bucura de acesta şi de adispune de el material şi juridic. 836 impune obligaţia proprietarilor. nu există dispoziţii specifice cu privire la dreptul de proprietate. 832). elaborat sub dublă influenţă.ro ! Arhiva online cu diplome. 436 din Codul civil de la 1865 avea o formulare asemănătoare cu cea cuprinsă în art. Constituţiile şi codurile civile ale statelor europene occidentale. în limitele ordinei juridice. în modul cel mai absolut. În Italia art. Proprietatea absoarbe toate utilităţile bunului în ciuda numeroaselor sale restricţii impuse de lege. Codul civil elveţian reglementează proprietatea colectivă şi coproprietate. prevede în art. Preambulul acesteia dispune că „poporul frencez proclamă solemn ataşamentul său la Declaraţia drepturilor omului şi principiilor suveranităţii naţionale astfel cum ele sunt definite prin Decalaraţia de la 1789. El poate să-l revendice de la oricine îl deţine şi să respingă orice uzurpare”. În Constituţia franceză din 4 octombrie 1958. au fost influenţate de Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului a Revoluţiei franceze din 1789. are facultatea să utilizeze bunul său aşa cum doreşte şi de a împiedica orice ingerinţă din partera unei alte persoane. confirmate şi completate prin preambulul Constituţiei din 1946”. în vigoare. adoptate în secolul al XIX-lea sau pe parcursul secolului XX.Vizitati www. civ. Constituţia de la Weimar. cu condiţia de a nu face vreun uz interzis de legi sau de regulamente”.

În acest concept. p. 646 şi urm. dreptul de proprietate apare ca manifestarea prin excelenţă a voinţei omeneşti. cursuri si referate postate de utilizatori. Astfel. care exercită „personal property”. şi respectiv a curentului individualist care a predominat în secolul al XVIII-lea. În realitate. sistemul de drept englez este total diferit de cel continental. Aparent. însă. practic. Concesiunea este concepută ca un drept ce se exercită pe durata vieţii concesionarului şi a descendenţilor acestuia. 655 şi urm.ro ! Arhiva online cu diplome. Această idee ar putea fi susţinută de faptul că în Cartea a II-a a Codului civil se vorbeşte „Deaspre bunuri şi despre osebitele modificări ale proprietăţii”. op. în special cea pe etaje (art. Titlul II al Cărţii a II-a intitulat „Despre proprietate” consacră doar trei articole însuşi dreptului de proprietate. promulgat în 1804. perioadă în care s-au simplificat tranzacţiile imobiliare şi s-a introdus publicitatea imobiliară. iar întreaga Carte a III-a este consacrată diferitelor moduri în care se dobândeşte proprietatea.Vizitati www. srt. în concepţia dreptului funciar englez.. cel puţin teoretic. 480 1 C Bârsan. Modul în care proprietatea este reglementată de Codul nostru civil vădeşte influenţa Codului civil francez. a suveranităţii individului. Totuşi. Privite lucrurile prin prisma „dinamicii dreptului civil”. De unde consecinţa că întreaga suprafaţă de teren a Regatului britanic ar reveni Coroanei. se ajunge la exercitarea unui drept perpetuu. corolar al libertăţii individuale. În privinţa proprietăţii imobiliare. spre deosebire de cel ce închiriază terenul. se admite că deţinătorii acesteia (estates) exercită „real property” asupra pământului. extrem de complicate de diversele relaţii de vasalitate. Astfel. dominium eminens asupra totalităţii pământului englez. adică a circulaţiei bunurilor şi valorilor. au fost înlăturate abia în decursul secolului XX. s-a considerat că singura modalitate de a proteja această afectaţiune era de a da detentorului un drept subiectiv absolut în durata şi efectele sale. Ceea ce se înţelege în mod obişnuit în dreptul continental prin dreptul de proprietate corespunde în dreptul englez termenului de „ownership” şi are ca obiect bunurile mobile. s-ar putea spune că instituţia centrală a Codului civil român de la 1864 este proprietatea. termenul de „property” desemnează ansamblul drepturilor patrimoniale. astfel că. cit.). 31 Pagina 14 din 137 . care reprezintă un drept de concesiune pe o durată de timp.tocilar. Coroana regală continuă a deţine. În dreptul englez. De asemenea. Astfel.). atunci când nu ar mai exista nici o persoană care să deţină un titlu valabil asupra terenului. potrivit căruia proprietatea era afectată la un scop individual. el conţine dispoziţii de principiu privitoare la proprietatea funciară (art. În materia proprietăţii. mai întâi raporturile feudale de proprietate. ideea poate fi susţinută 1.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. adoptată de ţările membre ale Consiliului Europei. iar art.ro ! Arhiva online cu diplome. de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa”. a decis într-o jurisprudenţă constantă. la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare în anul 1953. Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. faţă de ororile pe care acesta le-a declanşat şi întreţinut în lume timp de 6 ani. potrivit căruia „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul. Astfel. 1 din Protocolul nr. art. cuprinsă în prima frază a alineatului 1 al textului. adoptată în anul 1948. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale de drept internaţional. 481 prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire. comunitatea internaţională. prevede. privită ca subiect unic sau asociat în colectivităţi. acţionând prin diverse organizaţii în plan universal sau în plan regional. Alineatul 2 al aceluiaşi text prevede că aceste dispoziţii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului pe care îl au statele suverane de a adopta legile pe care le socotesc necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor proprietate privată în conformitate cu interesul general. a adoptat norme de protecţie a drepturilor omului. a drepturilor pe care ea le reglementează. 1. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 482 reglementează principiul accesiunii în materia proprietăţii.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. în art. în art. că „orice persoană. al cărei rol esenţial este de a veghea la modul în care statele semnatare işi respectă angajamentul juridic şi politic de a asigura protecţia. Această Convenţie prevede.” Apoi. Un tratat internaţional de o importanţă cu totul deosebită este Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. însă în limitele determinate de lege. semnată de România la 7 octombrie 1993 şi intrată în vigoare pentru ţara noastră la 20 iunie 1994. că orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale.tocilar. la Roma. într-un mod natural sau artificial”. Pagina 15 din 137 . că textul amintit conţine trei norme distincte: prima. 1. 1 alin 1 al Protocolului său adiţional nr. După cel de-al II-lea război mondial. are valoare proclamatorie şi nu există nici un instrument juridic de natură a-i controla aplicarea concretă. încearcă să dea o definiţie dreptului de proprietate spunând că acesta este „dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. ca întrega Declaraţie de altfel. implicit a dreptului de proprietate. Textul. 17. la scară naţională. are dreptul la proprietate.

are un caracter general şi enunţă principiul respectului proprietăţii. Legea nr. de a reglementa utilizarea bunurilor de către proprietar în conformitate cu interesul general. Încă din dreptul roman. 3. cursuri si referate postate de utilizatori. 2. ea recunoaşte statelor contractante puterea. în raport cu scopul urmărit. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor şi alte acte normative. CONŢINUTUL JURIDIC AL DREPTULUI DE PROPRIETATE În plenitudinea sa. 18-1. Bulletin CJCE nr. Aceste ultime două norme trebuie să fie interpretate în lumina principiului înscris în prima normă: asigurarea respectului acestui drept. cuprinsă în a doua frază a aceluiaşi alineat. p.tocilar. a doua. 18/1991 privind fondul funciar. cât priveşte a treia normă. Aceste prerogative sunt puteri inerente proprietăţii. căreia îi impune anumite condiţii. cauza Von Deetzen c.1 Cât priveşte legislaţia în materie din ţara noastră. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. cuprinsă în alineatul al doilea al textului. dreptul de proprietate înglobează diverse prerogative care prin reunirea lor constituie deplina proprietate. De asemenea. Curtea de Justiţie a acestei Uniuni (Curtea de la Luxemburg) a decis că „drepturile fundamentale ale omului. Hauptzollampt Oldenburg. Astfel. jus fruendi Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene. ci trebuie luate în considerare prin raportarea la funcţia lor în societate. dreptul de proprietate face obiectul unor reglementări cuprinse în legi speciale: Legea nr. Legea nr.ro ! Arhiva online cu diplome. în special dreptul de proprietate. 1991. competentă a veghea la corecta aplicare a normelor dreptului Uniunii Europene. între altele. Ele sunt atributele proprietăţii şi formează conţinutul juridic al dreptului de proprietate. o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat.Vizitati www. vizează privarea de proprietate. C 44/1989. dreptul de proprietate quiritar (dominium ex jure Quiritum) da posibilitatea proprietarului să beneficieze de toate avantajele pe care i le putea aduce bunul. jus domini descompunându-se în: jus utendi (dreptul de folosinţă a lucrului). 1 Pagina 16 din 137 . orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să asigure un just echilibru „între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. nu apar ca prerogative absolute. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie. facultăţi şi libertăţi ataşate ei.

derivatele lucrului). Prin urmare. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. adică pentru 1 2 O. Posesia (jus utendi) este atributul care presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa. op. jus abutendi (dreptul de a dispune în orice chip de lucrul respectiv. Acest atribut poate fi exercitat fie personal. 480 din Codul civil determină conţinutul juridic al acestui drept prin enumerarea atributelor sale. enunţându-l separat pe cel de dispoziţie. materială a proprietăţii. manifestarea concretă a contactului direct al proprietarului cu lucrul ce formează obiectul dreptului său2.. 55 C Bârsan. Cu alte cuvinte. cit. legiuitorul a înţeleas să includă în realitate atributele posesiei şi folosinţei. p. Ungureanu. uzul este prerogativa cea mai directă a dreptului de proprietate. Întrebuinţarea unei case constă pentru proprietar în faptul de a o locui el însuşi. Posesia este mijlocul indispensabil fiecărui proprietar pentru realizarea scopului său. uzufructuarul exercită posesia şi folosinţa asupra bunului ce alcătuieşte obiectul acestui drept. dreptul de proprietate conferă titularului său trei atribute: posesia (jus utendi). Profesorul Dimitrie Alexandresco observa faptul că. prin putere proprie şi în interes propriu. Întrebuinţarea sau uzul este ca o alternativă a folosinţei. Pentru că este o facultate. care bineînţeles exercită acest atribut tot în interesul proprietarului.tocilar. în cazul dreptului de uzufruct. prin folosirea expresiei „a se bucura”. posesia apare ca o expresie exterioară. 41 Pagina 17 din 137 . (dreptul de a culege roadele. p. folosinţa sau dreptul de a culege fructele (jus fruendi) şi dispoziţia (jus abutendi). direct şi nemijlocit. de a nu se servi de el. În orice caz. posesor fiind. anume facultatea de a nu uza de bun. op.. dreptul de întrebuinţare include pentru proprietar şi dreptul de a nu se servi de lucrul său sau de a se servi după bunul lui plac 1. Aşa spre exemplu. Privită astfel.Vizitati www. Definiţia dată dreptului de proprietate în art. Jus utendi este pentru proprietar contactul direct cu obiectul apropriat. însă în afara situaţiilor în care însăşi legea îl obligă pe proprietar să o facă. de a-l consuma ori de a-l aliena). fie prin intermediul altei persoane (corpore in alieno). Aşadar. cit. puterea de a se servi personal de lucrul său după destinaţia acestuia. Exercitarea acestor atribute de către uzufructuar este posibilă însă numai ca urmare a voinţei proprietarului care a consimţit la constituirea dreptului de uzufruct. el se comportă faţă de toate celelalte subiecte de drept ca un proprietar. jus utendi implică şi latura negativă.

D Gherasim. All Beck. p. Proprietarul hotătăşte singur dacă fructifică sau nu stăpânirea lucrului ce formează obiectul dreptului său. de a-i percepe în proprietate toate fructele şi veniturile pe care le obţine de la acesta. Bucureşti. un atribut esenţial al dreptului de proprietate. culegerea fructelor reprezintă exercitarea folosinţei bunului. Lipsa acestui atribut face ca proprietatea să fie o simplă utopie3. Ed. Terţa persoană care a dobândit de la proprietar folosinţa este în drept să culeagă fructele produse de bun. 2000. Academiei. utilizarea economică a bunului. deci. iar proprietarul este lipsit de posibilitatea de a-şi folosi bunul. opţiune ce conţine şi un drept de inacţiune. 20. industriale sau civile. p. Astfel. Ed. ca atribut esenţial al dreptului de proprietate. Este vorba de fructele naturale. 2000. cursuri si referate postate de utilizatori. Bucureşti. dar şi de producte. cit. atributul de folosinţă poate fi exercitat în mod direct de către proprietar sau acesta îl poate ceda unei alte persoane. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. 482 din Codul civil prevede că „proprietatea unui bun mobil sau imobil conferă acelaşi drept şi cu privire la tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul într-un mod natural sau artificial”. având o fizionomie proprie pentru fiecare drept real în parte. Ed. p. pentru că o posesie exercitată în condiţiile legii poate duce indiscutabil la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune. 3 Pagina 18 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. de a-l utiliza şi exploata. Ca şi posesia. Folosinţa (jus fruendi) conferă titularului său facultatea de a întrebuinţa bunul. 4 Ovidiu Ungureanu. 20. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Partea finală a art. Posesia se află însă şi în componenţa celorlalte drepturi reale. deci. All Beck. în virtutea căruia fructele revin proprietarului1. În realitate. 56 1 Ioan Adam. Posesia este. aşadar. Posesia poate fi privită ca etapa imediat anterioară proprietăţii. a trage foloasele) 4. un drept de opţiune. civ. întrucât în lipsa lui dreptul de proprietate devine ineficient. dreptul proprietarului de a fructifica bunul său sau de a-l lăsa neproductiv. art. dispune că fructele se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. Teoria generală a posesiei. op. Folosinţa reprezintă. Bucureşti. Folosinţa este. atâta timp cât în conţinutul juridic al dreptului de proprietate există atributul folosinţei. 1986. p. 483 C. 20. cu excepţia situaţiei în care legea îl obligă să o facă. Codul civil statuează sensul tehnic al termanului de „folosinţă” care nu corespunde exact celui banal (a profita.tocilar. Este inutil a invoca instituţia accesiunii de către însuşi proprietarul bunului frugifer.

în mod periodic fără a-i fi afectată substanţa2. productele nu pot fi dobândite nici măcar de către posesorul de bună-credinţă. Aşadar. Codul civil nu defineşte noţiunea de fructe. Bârsan. în cazul posesiei. industriale. 1997. Ed. Distincţia este importantă deoarece în cazul uzufructului fructele aparţin uzufructuarului. deci. deci. productele presupun consumarea substanţei şi nu au caracter de periodicitate (marmura dintr-o carieră. Iaşi. ci doar le clasifică în naturale. p. Dacă fructele sunt tot ceea ce un bun produce periodic fără consumarea substanţei sale. 41 2 Pagina 19 din 137 . prăsila animalelor. proprietarul poate efectua acte materiale de culegere a fructelor sau productelor realizate de bun sau poate să le culeagă ca urmare a încheierii de acte juridice: contractul de închiriere a bunului. productul este o fracţiune a lucrului. Fructele industriale sunt produse de bun ca urmare a intervenţiei omului. Fructele naturale sunt produse de bun în mod spontan. cărbunele dintr-o mină. lemnul dintr-o pădure).tocilar. Drept civil. op. folosinţa constă în dreptul de a percepe fructele de orice fel pe care acel bun le produce. Institutul European. a muncii sale: recoltele. Probleme specifice exercitării acestui atribut întâlnim în situaţia bunului aflat în proprietate comună.Vizitati www. atunci când un bun este pus în valoare. dobânda produsă de suma împrumutată. fie că este vorba despre devălmăşie. Fructele civile constau în venituri periodice ale bunului pe care proprietarul le culege prin transmiterea folosinţei bunului său către un terţ: chiria obţinută pentru închirierea bunului. Fructele naturale şi industriale se dobândecsc prin percepere. cât şi acte juridice. p. necesară munca omului în scopul producerii lor: păşunile. în timp ce fructele civile se dobândesc zi de zi. contractul de împrumut3. civile şi sporul animalelor.. Din acest punct de vedere. 26 3 C. ciupercile. Bârsan.ro ! Arhiva online cu diplome. Dreptul proprietarului de a culege fructele bunului său poate presupune atât acte materiale. Ele sunt de trei feluri: naturale. fie că este vorba de coproprietate obişnuită pe cote-părţi. independent de voinţa omului. C. Literatura de specialitate a definit fructele ca „tot ceea ce produce un lucru. Ele sunt consecinţa unor acta juridice. echivalentul în bani sau în alte lucruri al utilizării unui bun. Fructele civile reprezintă. Mona Maria Pivniceru. cit. În timp ce fructul este un venit. fără a fi. iar productele nudului proprietar. Drepturile reale. Maria Gaiţă. industriale şi civile. Pe de altă parte. cursuri si referate postate de utilizatori.

în limita respectării normelor juridice în vigoare. Bucureşti. A transmite acest atribut semnifică însăşi transmiterea dreptului de proprietate.cum ar fi în situaţia închirierii bunului sau a constituirii unui drept de uzufruct .Vizitati www. Atributele dreptului de proprietate pot fi scoase din conţinutul juridic al dreptului de proprietate. în sensul de a-l consuma. 57 Ioan Adam. All Beck. al atributului dispoziţiei va fi noul dobânditor al bunului. cursuri si referate postate de utilizatori. Dreptul proprietarului de a dispune material şi juridic de bunul său reprezintă un atribut esenţial al dreptului de proprietate.Ed. prin voinţa proprietarului alte drepturi reale derivate. p. În situaţia în care bunul este posedat şi folosit eaxclusiv de către unul dintre coproprietari. op. Dispoziţia materială vizează posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a dispune de substanţa materială a bunului. implicit. p. fiecare coproprietar poate culege fructele şi are un drept asupra acestora proporţional cu cota de proprietate indiviză pe care o deţine. precum şi facultatea de a-l greva cu sarcini ori cu alte drepturi reale derivate din dreptul de proprietate. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Dispoziţia conferă proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul său. În acest atribut proprietatea se manifestă ca o „mică suveranitate”. nimic nu opreşte ca ceilalţi coproprietari să-şi valorifice dreptul lor de a culege şi avea fructele. atât din punct de vedere material. Ovidiu Ungureanu. cit. fie temporar . Fără acest atribut proprietatea nu poate exista ca drept real1. cât şi din punct de vedere juridic. Dacă proprietarul poate transmite către un terţ atributele stăpânirii şi folosinţei bunului său. În cazul coproprietăţii obişnuite pe cote-părţi. cum ar fi în situaţia constituirii unei servituţi. 22. Dispoziţia juridică presupune posibilitatea proprietarului de a înstrăina bunul respectiv prin acte juridice (indiferent de caracterul lor. bineînţeles. aşa cum se găsea în patrimoniul celui de la care îl dobândeşte2..ro ! Arhiva online cu diplome. transforma sau distruge. inter vivos sau mortis causa). aşa-zisele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. formându-se astfel. titularul dreptului de proprietate şi. 1 2 Pagina 20 din 137 . proprietarul nu poate transmite atributul dispoziţiei bunului. care culege în totalitate fructele doar pentru el.tocilar.fie perpetuu. gratuit sau oneros. pe calea unei acţiuni care să vizeze obţinerea cotei corespunzătoare din fructele culese. Dispoziţia (jus abutendi) întregeşte conţinutul dreptului de proprietate şi constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului său.

Acest lucru a fost subliniat de M. dispoziţia este atributul vital. fără de care nu poate să existe drept de proprietate. 223/1974. deşi îi este recunoscută o deplină libertate în acest sens. Dacă pierde acest atribut. proprietarul nu poate fi obligat sâ-şi înstrăineze bunul. implică şi dreptul de a nu uza de lucru. de a-l trensmite constituie un atribut esenţial al proprietăţii. înstrăinarea. din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligaţia de a se limita la o folosinţă normală a bunului său spre a nu-i stânjeni cu nimic pe alţii. el săvârşeşte un abuz de drept. exprimând însăşi esenţa dreptului de proprietate. proprietarului nu-i este îngăduit a prejudicia drepturile şi interesele altor persoane. având în vedere faptul că dreptul de proprietate nu se şterge prin neuz. dintre cele trei atribute ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. fie ea fizică sau juridică. Elementele dreptului civil. care e neapărat 1 M Cantacuzino. Ed. ci numai cu intenţia de a astupa lumina vecinului. de a-l înstrăina. Un alt aspect al exercitării acestui atribut. au existat dispoziţii legale care impuneau exercitarea de către proprietar a acestui atribut al dispoziţiei juridice. astfel încât să prejudicieze pe alţi proprietari în exercitarea drepturilor lor”. care afirma cu privire la dispoziţia juridică: „ Puterea de a dispune de dreptul de proprietate. a bunului ce face obiectul dreptului de proprietate. Inalienabilitatea. Cu alte cuvinte. cursuri si referate postate de utilizatori. este necesitatea ca proprietarul.Vizitati www. Cu alte cuvinte. Cantacuzino. de a nu-l folosi. fiind de esenţa proprietăţii. El există chiar şi în absenţa intenţiei de a vătăma. să-l exercite numai în limitele determinate de lege. Astfel. pe de o parte. Atributul dispoziţiei nu se desparte niciodată de persoana proprietarului. sub sancţiunea trecerii cu titlu gratuit a acestora la stat. De exemplu. p.tocilar. proprietarul pierde dreptul însuşi. prin exerciţiul dreptului său. Practica judiciară a statuat că „atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate abuziv. 144 Pagina 21 din 137 . Potrivit unei opinii1. All Educaţional. dacă un proprietar de imobil construieşte un cuptor fără a-l utiliza.ro ! Arhiva online cu diplome. Timişoara. instanţa sesizată va putea să ordone demolarea cuptorului construit de proprietarul abuziv (este celebra speţă Daerr pronunţată de Curtea Calmar în 1855). ca atribut al proprietăţii. acesta trebuie privit cu toate „reversurile” sale. trebuie să fie expresia voinţei liber exprimate a proprietarului. Dacă atributul dispoziţiei este unul exclusiv al proprietarului. obligaţia de a vinde imobilele proprietatea lor privată statului. care reglementa în sarcina persoanelor ce doreau a se stabili în strâinătate. chiar dacă el nu dorea. prin simpla exercitare a unui drept în alte scopuri decât cele în vederea cărora acest drept a fost recunoscut individului. dispoziţia. Cu toate acestea. În caz contrar. În concluzie. În acest sens. 1998. Pot fi amintite cu titlu de exemplu prevederile Decretului nr.

1 2 Pagina 22 din 137 . Curs de drept civil. ceea ce înseamnă că facultatea de a înstrăina este de ordine publică. este singurul dintre acestea care conferă titularului său exerciţiul tuturor atributelor3. ceea ce impune reglementarea coexistenţei. cursuri si referate postate de utilizatori. Dreptul de proprietate este singurul drept real absolut în sensul că existenţa sa nu depinde de nici un alt drept care să-i servească drept temei al constituirii.Vizitati www. Bucureşti. În concepţia unor autori1. deplin şi exclusiv. Pentru revoluţionarii de la 1789. Caracterelor exclusiv şi absolut. cit. op. civ o dă dreptului de proprietate.. toată literatura juridică le adaugă şi caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. nu poate să existe decât în cazurile prescrise sau îngăduite de lege. Bucureşti. CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE La fel ca alte drepturi subiective. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. 2000. Nu acesta a fost însă sensul juridic al caracterului absolut asupra căruia s-au oprit redactorii Codului civil francez. care îl deosebesc faţă de toate celelalte drepturi reale. astfel încât o restrângere a acestui drept reprezintă un atentat la adresa persoanei. 18 3 Ioan Adam. rezultă că acesta este un drept exclusiv şi absolut. 44-48. 480 C. dreptul de proprietate este un drept absolut pentru că. 2000. Altfel spus. dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii. Drepturile reale principale. fie de interese socialeconomice aparţinând întregii societăţi2. p. dreptul Liviu Pop. op. All Beck. perpetuu şi transmisibil. limite generate fie de existenţa unor proprietatari învecinaţi. Ei au înţeles că proprietatea nu poate fi definită decât prin raportare la limitele sale. vremelnică şi neapărat relativă. 22. Ed. 4. Ed. dreptul de proprietate are un caracter absolut şi inviolabil. p. făcând parte din categoria drepturilor reale.. p. All Beck. cit. Caracterul absolut Curentul filosofic dominant în perioada elaborării şi adoptării Codului civil francez era caracterizat de ideea că orice restrângere adusă prerogativelor pe care dreptul de proprietate le conferă titularului său este inadmisibilă. adică cu privire la raporturile dintre anumite persoane sau dintre anumite categorii de persoane.ro ! Arhiva online cu diplome. În primul rând. p. proprietatea este inerentă naturii umane. 52-54 Eugen Chelaru. Din definiţia pe care art. respectiv de la atributele sale şi de la modul în care sunt exercitate. pornind de la fizionomia sa juridică. libera circulaţie a bunurilor fiind în relaţie directă cu interesele economiei obşteşti”.tocilar. Se poate vorbi despre absolutismul dreptului de proprietate. Ovidiu Ungureanu.

Bucureşti. înseamnă a nu lua în considerare decât lucrul ca subiect activ de drept. un vis de stăpân”. N. Luţescu. conform căreia. atributele dreptului de proprietate se exercită „[. respectiv teza finală. În istoria dreptului românesc. deoarece este desminţit de chiar textul respectiv care adaugă: „în limitele prevăzute de lege”.. Într-o altă opinie5. Această poziţie doctrinară este determinată de prevederile art. transmise de proprietar1. op. p.] în limitele stabilite de lege”. iar nu prin raportare la alte drepturi.tocilar.. în sensul că toate celelalte subiecte de drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca. De aceea dreptul de proprietate este singurul care îi permite titularului să exercite toate prerogativele pe care le conferă. p. în putere proprie şi în interes propriu. dreptul de proprietate este un drept absolut. Luţescu consideră că: „dreptul de proprietate este mărginit în exerciţiul său prin chiar exerciţiul drepturilor celorlalţi proprietari” şi că „dacă proprietăţii i se poate atribui un caracter absolut. 18 Corneliu Bârsan. civ este totuşi relativ. 46 3 G. fiind un drept real. „caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat în sensul că titularul său are asupra lucrului latitudinea de a-i trage toate foloasele. Toate celelalte drepturi reale. op. 2000. dreptul de proprietate se deosebeşte de toate celelalte drepturi subiective.ro ! Arhiva online cu diplome. exercitarea atributelor acordate se va face conform unei puteri derivate. civ. 52 1 2 Pagina 23 din 137 . În altă ordine de idei. op. o nostalgie de suveranitate. Deci.. absolutismul dreptului de proprietate se manifestă în opozabilitatea sa erga omnes. de proprietate se defineşte prin el însuşi. de a profita de toată utilitatea pe care el o conferă şi de a săvârşi toate actele juridice care răspund nevoilor proprietarului sau impuse de propriul său interes”3. Prin caracterul său absolut. civ. Pornind de la limitele impuse dreptului de proprietate prin chiar textul art. după cum afirma profesorul Istrate Micescu. cit. „titularul dreptului de proprietate poate face totul.. pretinsa proprietate absolută este mai degrabă un exces. în afară de ceea ce îi este interzis prin lege. p. dacă există anumite limite de manifestare a acestuia. nu se poate vorbi atunci de un absolutism al dreptului de proprietate. op. Aşadar. Ori.. Al Băicoianu. N. 258 4 C Hamangiu. 2 5 Ovidiu Ungureanu. p. 480 C. După cum s-a spus. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. cit. Eugen Chelaru. profesorul G. Curs de drept civil. Drepturile reale principale. constituindu-se pe temeiul dreptului de proprietate. pe când titularii celorlalte drepturi reale nu pot face nimic decât ceea ce dreptul lor le conferă”. cit.. 480 C. 480 C. Ed. All Beck. El este conceput ca expresia cea mai cuprinzătoare a conţinutului unui drept subiectiv2. cit. Cu alte cuvinte. I Rosetti-Bălănescu. au existat autori 4 care au contestat caracterul absolut al dreptului de proprietate. s-a susţinut că „absolutismul proprietăţii afirmat de art. p.

În societatea modernă de astăzi. Bucureşti. prin caracter absolut al dreptului de proprietate trebuie să se înţeleagă faptul că titularul acestuia are deplina putere (plena potestas). Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . Luţescu. op. odată cu apariţia normelor juridice (indiferent de forma pe care o îmbrăcau: cutume. G. p. atâta vreme cât nu lezează prin exerciţiul său pe titularul altui drept. 24 3 I. În această concepţie. Ed. De altfel. dacă ne raportăm la absolutismul dreptului de proprietate. p. Ed. p. În consecinţă. în acelaşi timp. se consideră că s-ar putea vorbi mai degrabă de caracterul relativ al dreptului de proprietate. nimeni nu poate depăşi prin manifestările sale juridice cadrul creat de lege. absolutismul pierde teren. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. All Beck. Aşadar. 80 1 1 Pagina 24 din 137 . Europa Nova. nu mai este nevoie a se sublinia faptul că proprietarul nu-şi poate exercita dreptul decât în anumite limite. Astfel. 85. Deci. 16 alin 2: „Nimeni nu este mai presus de lege”1. proprietarul se manifesta ca un adevărat „despot” faţă de proprietatea sa. adică a nu reţine din raportul de drept decât pe titularul dreptului de proprietate şi lucrul asupra căruia se exercită drepul său”1. dând naştere la un conflict de drepturi”. puterile proprietarului fiind îngrădite între dispoziţiile legilor. cit. decât de un caracter absolut. autorii contestatari ai caracterului absolut al dreptului de proprietate arată că acest caracter al dreptului de proprietate a existat. All Beck. Bucureşti. cursuri si referate postate de utilizatori. P. Astfel. 1994.. atâta timp cât orice drept nu poate fi exercitat decât în limitele legale. 2000. I. dacă în perioada de legiferare minimă în domeniu. ca şi caracter al dreptului de proprietate. 2 P. Aşa cum sublinia un binecunoscut autor2. odată cu evoluţia juridică a acestei noţiuni. fără a confunda această noţiune cu cea de exercitare abuzivă a acestui drept. 2000. 259 Ioan Adam. Repetiţia principiilor dreptului civil. lucru motivat de un singur articol de lge. cit. Vlahide. Filipescu. într-un stat de drept. un corolar al acestui precept constituţional. În argumentele aduse. legi scrise). vol.tocilar.Vizitati www. Filipescu. această teorie rămâne fără obiect. C. Bucureşti. respectiv art. 23. însă evoluţia omenirii (în general) şi a peoprietăţii (în special) i-a diluat puterea.. op. în a trage toate foloasele. N.ro ! Arhiva online cu diplome. de a avea toată utilitatea pe care poate să i-o confere şi de a săvârşi toate actele juridice şi materiale ce i le dictează interesul său3. teoria abuzului de drept este o aplicaţie practică şi. întrucât proprietarul îşi exercită dreptul său şi prin luarea în considerare a drepturilor celorlalţi. „caracterul absolut al dreptului de proprietate nu are nimic nociv în el însuşi. Ed. Al. se poate vorbi despre absolut. atunci vorbim de un absolutism legal. p. Cu alte cuvinte. p.

civ. şi aceasta pentru că proprietatea particulară şi legea sunt coordonatele majore ale oricărui sistem democratic. menţionat de art. care îl face opozabil erga omnes. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate semnifică. atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului său. faptul că dreptul de proprietate conferă titularului său plena in re potestas. Inviolabilitatea proprietăţii este o garanţie a existenţei democraţiei şi statului de drept. ceea ce unii autori1 numesc. Cu alte cuvinte. civ. în deplinătatea lor. Proprietatea are vocaţia de a fi recunoscută ca o libertate. atributele conferite de dreptul de proprietate sunt independente de imixtiunea oricărei alte persoane. adică toate cele trei atribute: posesia. concurenţa drepturilor de proprietate asupra aceluiaşi bun ce aparţin unor titulari diferiţi. 480 C. adică toate prerogativele sale juridice. este inviolabilitatea acestui drept. Caracterul inviolabil presupune că proprietatea nu poate fi cedată prin forţă (art.tocilar. respectiv posesia. care presupune că titularul dreptului de proprietate exercită singur. p. cit. sub forma dreptului de proprietate comună2. Caracterul exclusiv Încă de la Iustinian. op. se afirma că dreptul de proprietate conferă titularului său plena potestas. iar pe de altă parte.Vizitati www. pe de o parte. Aceasta reprezintă. 2 Dumitru Lupulescu. folosinţa şi dispoziţia. însă. 22 Pagina 25 din 137 . folosinţa şi dispoziţia.. faptul că asupra aceluiaşi bun nu pot coexista două drepturi de proprietate care să se suprapună. în ciuda celor două excepţii: exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi exploatarea subsolului oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general. faptul că titularul dreptului de proprietate exercită singur. independent de orice alte persoane. Strâns legată de caracterul absolut al dreptului de proprietate. Proprietarul este singurul care poate dispune de substanţa obiectului dreptului său. concomitent. toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al acestui drept. proclamată de art 135 alin 4 din Constituţie. o altă persoană să aibă asupra aceluiaşi bun un drept de proprietate. această interdicţie impunându-se cu aceeaşi forţă şi statului. dreptul de proprietate nu poate fi încălcat de nimeni. distinct de caracterul exclusiv. cursuri si referate postate de utilizatori. Pentru majoritatea autorilor.. 481 C. care statuează: „Proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice”. subliniază caracterul său exclusiv. Acesta nu exclude.). singura care le exercită fiind însuşi proprietarul. fără concursul altor persoane. Deci. caracterul deplin al dreptului de proprietate.ro ! Arhiva online cu diplome. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate exclude ideea ca. în afara proprietarului.

. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate este profund atenuat în cazul dezmembrămintelor dreptului de proprietate. dobândeşte în proprietate fructele bunului. imobilele grevate de contracte de închiriere al căror termen este prorogat prin dispoziţii legale. exclusiv unuia singur. 485 C. putând-o consuma sau desfiinţând-o fizic. M. care. în situaţia servituţilor pozitive legale sau judiciare. cum sunt.. potrivit art. prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. Tot astfel se întâmplă în situaţia în care un bun frugifer se află în stăpânirea unui posesor de bună-credinţă. Astfel. el aparţine individual. când acesta fiind golit de o parte din conţinutul său juridic. Gaiţă. Exclusivitatea este limitată şi în cazul coproprietăţii. proprietarul este nevoit a abandona parţial din atributele posesiei şi folosunţei şi. el fiind singurul drept care nu încetează. 616 C. Privită prin prisma exclusivităţii. Odată apropriat. nici să-l folosească. Aceasta înseamnă că. Excluderea oricărei alte persoane este reversul recunoaşterii plenitudinii dreptului de proprietate. Există însă puternice limitări ale exclusivităţii dreptului de proprietate. unele dintre atributele sale sunt exercitate de alte persoane decât proprietarul. M. Acelaşi aspect este întâlnit şi în situaţia restrângerilor aduse la folosirea unor bunuri. în principiu. cu excepţia cazurilor când distrugerea bunului este interzisă prin lege. oricât de lung ar fi şirul transmisiunilor cu titlu oneros sau gratui. cit. a le exercita împreună cu altă persoană. Bârsan. dreptul de proprietate tinzând să se reconstituie prin recuperarea elementelor dezmembrate. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate decurge implicit din atributele pe care acesta le conferă proprietarului. un bun este propriu. civ. civ. recunoaşte proprietarului al cărui fond nu are nici o ieşire la calea publică dreptul de a trece pe proprietatea vecinului. op. nu comun. p.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. Exclusivitatea operează nu numai faţă de terţi. 1 C. ci şi faţă de stat. proprietatea apare pentru titularul său ca un monopol. Ei nu pot nici să-l întrebuinţeze. Fructele se cuvin proprietarului numai din momentul în care posesorul devine de rea-credinţă. art. Astfel. nici să dispună de el. Pivniceru. Este însă o situaţie temporară. Caracterul perpetuu Dreptul de proprietate este caracterizat ca fiind un drept perpetuu pentru că nu are o durată limitată în timp. cursuri si referate postate de utilizatori. M. 28 Pagina 26 din 137 . nici o parte din utilitatea lucrului care aparţine altuia. deoarece atributele dreptului de proprietate aparţin şi se exercită cu privire la acelaşi lucru corporal de către mai multe persoane1.tocilar. dreptul de proprietate se păstrează dacă şi bunul ce formează obiectul lui îşi păstrează existenţa. astfel. Ea semnifică faptul că terţii nu au. de exemplu.

Cu alte cuvinte. Dreptul de proprietate ia sfârşit odată cu încetarea existenţei obiectului său. Aşadar. dreptul de proprietate se permanentizează. transmisiunea apare în această situaţie ca un corolar logic şi practic al perpetuităţii dreptului de proprietate2. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. prin transmiterea sa de la o persoană la alta. transmiterea dreptului de proprietate este inevitabilă şi obligatorie pentru cauză de moarte.tocilar. ci ea trece moştenitorilor pe care decujus i-a desemnat prin testament sau.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp. cit. indiferent că poartă asupra unor bunuri imobile sau mobile. op. Astfel. fiindcă. Transmisibilitatea este o trăsătură proprie numai dreptului de proprietate privată. dreptul este lipsit de obiect şi el nu mai poate supravieţui. Aşa cum afirma. ci durează atâta timp cât există bunul asupra căruia el se exercită.Vizitati www. aşa încât înstrăinarea transmite dreptul de proprietate fără să îl stingă sau. Ed. H Capitant. Deci. p. All Beck. uneori. dreptul de proprietate nu este un drept viager. p. un autor francez. celor pe care legea îi cheamă să-i succeadă. chiar grevarea bunului în favoarea altei persoane. Prprietatea nu se stinge la moartea titularului său. cu puterea unui principiu. Dreptul de proprietate publică. care este limitată în timp. În momentul în care proprietarul înstrăinează un bun. Bucureşti. prin care proprietarului unui anumit bun îi este interzisă înstrăinarea şi. Depăşind limitele biologice ale vieţii umane. cursuri si referate postate de utilizatori. „viaţa” dreptului de proprietate se prelungeşte prin transmiterea lui dintr-un patrimoniu în altul. de la o persoană la alta. în lipsa testamentului. 2000. 27 2 Liviu Pop. Dimpotrivă. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”1. este inalienabil şi prin urmare este netransmisibil. dreptul de proprietate poate trece din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia fără nici o modificare. 39 1 Pagina 27 din 137 . altfel spus. într-un contract părţile au posibilitatea de a stipula aşa-numitele clauze de inalienabilitate. indiferent de patrimoniul în care se află bunul într-un anumit moment al existenţei sale. În acelaşi timp. dreptul de proprietate se stinge în patrimoniul celui ce-l înstrăinează şi renaşte în patrimoniul dobânditorului. Sunt însă şi situaţii când unele bunuri prprietate privată pot fi scoase temporar din circuitul civil prin acordul de voinţă intervenit între proprietarul bunului şi o altă persoană. Astfel.. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”. ci se transmite prin succesiune. Caracterul de perpetuitate al dreptului de proprietate nu înseamnă că un bun trebuie să aparţină aceluiaşi proprietar. de îndată ce bunul nu mai are o fiinţă fizică.

Altfel spus. În schimb. aceasta înseamnă că acţiunea în revendicare acordată proprietarului pentru a redobândi exerciţiul dreptului său. care Pagina 28 din 137 . De aceea. proprietarul poate înceta temporar să exercite acte de stăpânire asupra bunului său. în actele cu titlu graruit. iar dreptul de proprietate se stinge. ea poate fi paralizată dacă o altă persoană invocă faţă de proprietar uzucapiunea. Este evident. dreptul de proprietate nu se stinge. dreptul de proprietate este un drept perpetuu.tocilar. testatorul dispune de bunul său stipulând că persoana gratificată nu poate să-l înstrăineze. Perpetuitatea dreptului de proprietate vizează. pe lângă durata nelimitată în timp a acestui drept. nu se poate pierde prin nefolosinţă. Codul civil nu reglementează posibilitatea stipulării în actele juridice a clauzelor de inalienabilitate. la reîntoarcerea descendenţilor lor .chiar după mai multe generaţii . Ulterior. Totuşi.ro ! Arhiva online cu diplome. asemenea clauze pot fi regăsite în practică. donatorul sau. Oricât ar dura această încetare. nu se stinge prin neexercitare şi are o durată nelimitată în timp. Din moment ce dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. dar numai atunci când este vorba de un bun mobil. Limitările de ordin legal au în vedere interesul public. Clauzele de inalienabilitae se găsec destul de rar în actele de înstrăinare cu titlu oneros. existând atâta timp cât subzistă bunul asupra căruia poartă.acestora li s-a recunoscut dreptul de a revendica proprietăţile. fie din voinţa omului. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate cunoaşte unele restricţii ce izvorăsc fie din lege. este imprescriptibilă extintiv. deoarece prin ele se atenteză la principiul liberei circulaţii a bunurilor. el nefăcând obiectul prescripţiei extinctive. situaţie în care acesta devine un res nullius. Astfel. confiscările. şi faptul că dreptul de proprietate există independent de exercitarea lui. cei care au fost exilaţi sau expuşi la persecuţii religioase şi au fost obligaţi să se expatrieze. s-a admis că aceste clauze pot fi valabile cu respectarea a două condiţii: să fie justificate de un interes serios şi legitim şi inalienabilitatea să fie temporară. Ele pot fi întâlnite mai frecvent în contractele de ipotecă şi în contractele de gaj fără deposedare în care se stipulează interdicţia de însrăinare şi de grevare a bunului ipotecat sau gajat. O dovadă foarte clară a acestui principiu o oferă dreptul francez. rechiziţiile. Aşadar. în Franţa. că nu se poate vorbi despre perpetuitate în cazul bunurilor consumptibile. cum ar fi: exproprierile. multă vreme jurisprudenţa a considerat că astfel de clauze sunt lovite de nulitate.Vizitati www. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. Ca aspect al dreptului său de dispoziţie. Limitările rezultate din voinţa omului vizează părăsirea voluntară a lucrului. cursuri si referate postate de utilizatori. adică în contractele de donaţie şi testamente. după caz.

de restrângeri ale unor drepturi.Vizitati www. Limitele pot fi impuse exercitării dreptului de proprietate în primul rând prin lege. aşa cum s-a spus. iar. civ. SECŢIUNEA a II-a LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE 1.. ale dreptului de proprietate pare un paradox. dar uneori şi prin voinţa părţilor. ar fi un nonsens1. 1 C. 41 alin. p. când libertăţile şi drepturile cetăţenilor. constituind împreună cu libertatea individuală izvorul cel mai bogat de puteri cuprinse în dreptul subiectiv. Altele sunt expresia libertăţii proprietarului de a dispune de bunul ce face obiectul dreptului de proprietate. De asemenea. op. art.tocilar. nu există drept mai susceptibil de îngrădire decât dreptul de proprietate. şi mai ales. A susţine caracterul perpetuu al dreptului de proprietate asupra unor astfel de bunuri. 47 Pagina 29 din 137 . cursuri si referate postate de utilizatori. într-o perioadă de liberalism democratic. şi de atributele pe care acesta i le conferă. civ statuează că: „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. el nu este şi nelimitat. pe de o parte. 1 Corneliu Bârsan.ro ! Arhiva online cu diplome. cit. prevede că dreptul de proprietate se exercită în limitele determinate de lege. Justificarea unora dintre limitările dreptului de proprietate o găsim sub paravanul necesităţii realizării unui echilibru între interesul general şi cel individual în materia dreptului de proprietate. 475 alin. prin originea şi dezvoltarea lui istorică. consfinţite de Constituţie şi tratatele internaţionale. proprietatea. care. pentru că. 480 C. Aşadar. în partea finală. sunt cele care guvernează societatea. conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi în cele ale art. pe de altă parte. 1 din Constituţie. Cu toate acestea. într-o perioadă de reformă inovatoare. Premisele limitărilor legale sunt conţinute în prevederile art. cu modificările stabilite de legi”. dreptul de proprietate privată se leagă de problema economică a productivităţii şi problema socială a unei mai drepte distribuţii a bunurilor. prin folosinţă obişnuită îşi consumă substanţa. CONSIDERAŢII GENERALE A vorbi acum. De asemenea. este prin însăşi natura ei expusă a se atinge şi de interesele domeniului public şi de interesele private cuprinse în dreptul subiectiv al altora. deşi dreptul de proprietate este absolut.

ale unui dezastru. şi convenţionale. după izvorul lor. urmează 1 2 G. Potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol. dacă proprietarul îşi exercită dreptul în mod abuziv. faţă de interesele celorlalţi subiecţi de drept. 51 Pagina 30 din 137 . „Realizarea unui echilibru între interesul general şi cel individual.. cit. ori ale unui sinistru deosebit de grav. ca proprietarul să nu cauzeze altuia un prejudiciu în exercitarea dreptului său. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturtale. va fi constrâns de instanţă la anumite restrângeri. N. prin ele se încearcă protejarea interesului individual al fiecărui proprietar. de altfel ca toate celelalte drepturi civile. Bârsan. p. Limitele şi restricţiile prevăzute de lege privind exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie privite ca atingeri ale acestui drept. s-a arătat că.tocilar. Luţescu. sub aspect legislativ.. ci ele au menirea de a asigura exercitarea normală a dreptului de proprietate. ele sunt legale. desfăşurarea instrucţiei penale. judecătoreşti. a sănătăţii ori a moralei publice. 49 alin 2).Vizitati www. a ordinii. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. art. 49 din Constituţie prevede faptul că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune.ro ! Arhiva online cu diplome. 295 C. p. 2. atunci când limitările rezultă din voinţa părţilor. limitările şi restricţiile aduse acestui drept să fie chibzuite şi raţionale. presupune înţelepciune din partea legiuitorului”. Cert este însă faptul că. În acest sens. cit. în sensul că naşterea. trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului ( art. cursuri si referate postate de utilizatori. CATEGORII DE LIMITĂRI ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În literatura juridică mai veche1. voinţa proprietarului). op. în scopul în care acest drept este recunoscut de lege. abuzând de dreptul său. pe de o parte. oricare ar fi izvorul acestor limite ale dreptului de proprietate (lege. în materia dreptului de proprietate. după caz. Această opinie a fost argumentată prin faptul că. exercitarea şi stingerea lor se face strict între canoanele impuse de anumite acte normative. restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. limitele exerciţiului dreptului de proprietate pot fi legale atunci când îşi au izvorul în lege. pentru: apărarea securităţii naţionale. întrucât s-a considerat 2 că numai restricţiile legale constituie limitări propriu-zise impuse exercitării dreptului de proprietate. iar pe de altă parte. Această clasificare a fost criticată. Exercitarea normală a dreptului de proprietate presupune. op. atunci când proprietarul.

sunt situaţii când doctrina şi practica judiciară recunosc valabilitatea unor asemenea clauze inserate în actele juridice translative de proprietate. dar cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: clauza să fie justificată de un interes serios şi legitim iar inalienabilitatea să fie temporară. limitele impuse exerciţiului dreptului de proprietate pot fi grupate în: restricţii stabilite prin voinţa titularului dreptului de proprietate (restricţii convenţionale). ceea ce va conduce la angajarea răspunderii sala civile delictuale. dar tot în limitele legii. Dezmembrarea dreptului de proprietate presupune exercitarea atributelor acestuia (posesia. inalienabilitatea unui bun nu poate fi declarată prin voinţa omului. 2000.ro ! Arhiva online cu diplome. Restricţii convenţionale aduse dreptului de proprietate Anumite restricţii pot fi stabilite şi pe cale convenţională. 30 3 C.tocilar. respectiv dreptul de propietate şi un alt drept real. I. p. este lipsit de plenitudinea exercitării tuturor celor trei atribute pe care i le conferă dreptul de proprietate. donându-l sau legându-l. op. II. All Beck. restricţii legale aduse dreptului de proprietete (limitări de ordin constituţional şi limitări stabilite prin alte acte normative).Vizitati www. printr-o manifestare a voinţei sale. fiind obligat să nu aducă atingere exercitării libere a acestor drepturi. Potrivit unei alte clasificări1.. nu a făcut decât să-şi exercite dreptul aşa cum crede de cuvinţă. Ioan Adam. în principiu. Rosetti-Bălănescu. a fi sancţionat.. 28-39. Se ajunge astfel la naşterea unor drepturi concurente asupra aceluiaşi bun. cit. Dar el poate. se realizează o restrângere. Bucureşti.Ed. cu precizarea că atributul dispoziţiei revine întotdeauna proprietarului. op. p. cursuri si referate postate de utilizatori. S-au considerat admisibile asemenea clauze3. op. deşi. 30-45 Ioan Adam. vol. să interzică D. Sunt considerate limitări ale dreptului de proprietate prin voinţa titularului dezmembrămintele dreptului de proprietate şi clauza de inalienabilitate2. în sensul că titularul acestui drept. să-şi lovească bunurile de inalienabilitate în propriul patrimoniu. 95 1 2 Pagina 31 din 137 . „Un proprietar nu ar putea. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România.. În ceea ce priveşte clauzele de inalienabilitate. cit. dispoziţia) de titulari diferiţi. o limitarea a dreptului de proprietate. pe durata constituirii dezmembrămintelor. p. iar dacă a convenit anumite restricţii cu alte persoane. Lupulescu. folosinţa. cit. Al Băicoianu. Proprietarul prin voinţa sa poate să restrângă sau să limiteze exercitarea dreptului său de proprietate. p. Prin aceasta. Hamangiu.

I. ca şi acela al unei donaţii către o fundaţie. Ed. donatarului sau legatarului să-l instrăineze o perioadă de timp: este o condiţie a liberalităţii sale şi până la un punct ea se impune beneficiarului”1. Bucureşti. Rosetti-Bălănescu.ro ! Arhiva online cu diplome. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare. cum ar fi garantarea unui drept. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate. 2000.D. Aceste restricţii sunt prevăzute în Constituţie. cursuri si referate postate de utilizatori. p. p.Vizitati www.. În practica judiciară s-a admis posibilitatea încheierii unei convenţii care să cuprindă clauze de inalienabilitate în cazul în care donatorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct asupra bunului donat. All Beck. civ. II. Un alt caz recunoscut de doctrină şi practica judecătorească este acela al donatorului sau testatorului care stipulează de la donatar sau legatar inalienabilitatea temporară a bunului pe tot timpul cât aceştia sunt minori. nr. vol. Al. pe anul 1978. Jean Carbonnier. cu obligaţia pentru donatar de a nu înstrăina temporar bunul pe tot timpul cât durează uzufructul său2. p. Restricţiile legale pot fi clasificate în două categorii: Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public. cit. fie exercitarea atributelor de folosinţă. 23 2 Tribunalul Suprem.tocilar. ordonanţe). citat de Eugen Chelaru în Curs de drept civil.. în Codul civil. 22 3 C Hamangiu. când se poate conveni ca bunurile să nu fie înstrăinate sau sustrase scopului pentru care au fost donate3. op. Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public Îa această categorie pot fi incluse: Limitări privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică asupra unor categorii de bunuri. posesie şi dispoziţie ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. pentru că altfel este de natură să împiedice inutil libera circulaţie a bunurilor. O asemenea clauză este valabilă doar dacă se justifică printr-un interes serios. Drepturile reale principale. Secţ. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri). precum şi în alte acte normative edictate în dezvoltarea legilor (hotărâri. Băicoianu. 400/1978. A. 96 1 Pagina 32 din 137 . dec. în C. Restricţii legale aduse dreptului de proprietate Prin lege au fost aduse o serie de restricţii care au în vedere fie natura bunului ce formează obiectul acestui drept. în legi ordinare.

Înaintea împlinirii acestui termen pot fi vândute numai fostului proprietar al locuinţei. iar uzul lor este comun tuturor). ori alienabile condiţionat. 135 din Constituţie. aerul. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor).ro ! Arhiva online cu diplome. imobilele construite. lumina soarelui. realizate. 9 alin. dar nu pot fi dobândite. (art. res communes (potrivit art. deţinute sau înstrăinate decât cu respectarea unor condiţii speciale. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Limitările privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică Potrivit legii. armele şi muniţiile (Legea nr. Pagina 33 din 137 . consolidate sau extinse prin utilizarea unor credite acordate de instituţii financiare autorizate. art 11 din Legea nr. civ asemenea bunuri nu aparţin nimănui. art. cum ar fi: a) bunurile monopol de stat (Legea nr. art.tocilar. 19 alin 1. 2 din Legea nr. art 5 alin. Legea nr. corpul uman şi elementele acestuia privite ut singuli (art. 21 şi art. Există bunuri proprietate privată care sunt declarate de lege inalienabile. 15 din Legea nr. c) lucrurile nesusceptibile de apropriere privată. 122 alin. 22 şi 26 din Constituţie. 2 din Legea 215/2001). cum ar fi: terenurile atribuite potrivit dispoziţiilor art. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane). 5 din Legea nr. 18/1991 republicată. aşa cum sunt: apa. sunt inalienabile: bunurile din domeniul public. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare). terenurile cu privire la titlul cărora există litigii pe rolul instanţelor nu pot fi înstrăinate prin acte între vii până la soluţionarea acestor litigii (art. locuinţele dobândite de chiriaşii titulari de contracte ai apartamentelor care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani de la cumpărare (art.Vizitati www. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor). nu pot fi înstrăinate până la rambursarea integrală a creditului decât cu acordul scris al creditorului ipotecar (art. 647 C. cumpărate. Există bunuri care sunt în circuitul civil. 31/1996 privind regimul monopolului de stat). 43 din Legea fondului funciar republicată nu pot fi înstrăinate prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. 1 şi alin 8 din Legea 215/1995 cu modificările ulterioare). 213/1998 privitoare la regimul juridic al proprietăţii publice. cursuri si referate postate de utilizatori.

54/1998. procurorilor şi avocaţilor de a deveni cesionari de drepturi litigioase ce sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.tocilar. terenuri a căror suprafaţă cumulată cu cea deja deţinută depăşeşte 200 de ha în echivalent arabil de familie (Legea nr. interdicţia tutorilor de a cumpăra bunurile persoanelor aflate în tutela lor (art. civ. civ. civ. cum ar fi: a) interdicţia vânzării între soţi (art. 18/1991 şi Legea nr.). materialele exploziibile). 18/1991.Vizitati www. 5 din Legea nr. exclusiv şi absolut de bunul său. cursuri si referate postate de utilizatori. Codul civil. De asemenea.). Legea nr. Legea 18/1991 şi Legea nr. 54/1998 instituie unele restricţii de a dispune. de a primi sau de a încheia anumite acte juridice. 1308 alin. Dreptul de preemţiune reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi mai ales de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber. Codul civil român a impus condiţii de formă pentru liberalităţi. 54/1998).). imposibilitatea judecătorilor. Instituirea dreptului de preemţiune constituie de asemenea o îngrădire a dreptului de dispoziţie. 2 C. 1307 C. Astfel. 54/1998 au instituit forma autentică pentru contractele oneroase ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor. prin acte juridice între vii.ro ! Arhiva online cu diplome. Astfel. O altă situaţie de limitare a atributului dispoziţiei din conţinutul juridic al dreptului de proprietate este aceea în care legiuitorul leagă validitatea actului juridic de respectarea anumitor condiţii de formă la încheierea sa. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri) Pagina 34 din 137 . explozibile (Legea nr. deşeurile toxice. interdicţia de a dobândi. potrivit acestui drept. sub sancţiunea anulării actului de înstrăinare. obiectele de cult. interdicţia mandatarilor de a cumpăra bunurile pe care au fost împuterniciţi să le vândă (art. titularul dreptului de proprietate asupra unui teren agricol din extravilanul unei localităţi nu-l poate înstrăina decât cu respectarea prevederilor art. 126/1995 privind regimul materialelor produsele şi substanţele stupefiante. 1308 alin1 C. iar Legea nr. Nerespectarea condiţiilor de formă atrage nulitatea absolută a actului.

trecând în proprietatea publică. p. Acet drept de folosinţă aparţine numai autorităţilor publice. Al. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv.Vizitati www. forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice. materiale de construcţii. cu obligaţia de adespăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. instituţiilor publice. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”. concentrări. instituirea stării de asediu sau de urgenţă. Există. spaţiul aerian. furaje. Rechiziţia se face cu acordarea unor despăgubiri. aşa-numitele servituţi aeronautice1. prevenirea. plantaţiilor sau construcţiilor. statului şi unităţilor administrativ-teritoriale şi este gratuit.tocilar. exerciţii şi antrenamente de mobilizare. însă interdicţia de a construi în zonele de siguranţă a aeroporturilor. animale. 41 alin. cursuri si referate postate de utilizatori. Legea nr. 135 alin 3 din Constituţie. Filipescu. materiale tipografice şi audiovizuale. surse de alimentare energetice. P. instalaţii portuare sau de aerodromuri. sisteme de comunicaţii. 4 din Constituţia României prevede: „Pentru lucrări de interes general. Pot fi supuse rechiziţiei: mijloacele de transport de orice fel. localizarea şi înlăturarea unor dezastre. Cu toate acestea. dispoziţiile constituţionale nefiind de natură a desfiinţa posibilitatea edificării construcţiilor. în situaţii speciale. precum şi bogăţiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Filipescu. ci şi de spaţiul aerian situat deasupra acestuia. 1 I. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare Potrivit art. atât în ipoteza rechiziţiei temporare pentru degradările sau devalorizările suferite de bunurile rechiziţionate pe perioada folosirii lor. titularul va fi obligat să-l repare în întregime. ca şi folosinţa spaţiului aerian. însă dacă prin exercitarea sa se aduce un prejudiciu proprietarului terenului. terenuri. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. 344 Pagina 35 din 137 . proprietarul unui teren se poate folosi nu doar de suprafaţa terenului. în temeiul răspunderii civile delictuale. op.ro ! Arhiva online cu diplome. instituie obligaţia agenţilor economici. cit. cât şi în situaţia rechiziţiei definitive pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile preluate. Art. şi anume: declararea mobilizării generale ori a stării de război.. tehnică de calcul. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. precum şi a altor persoane juridice şi fizice de a ceda temporar unele bunuri mobile sau imobile. clădiri.

împrejurare care impune proprietarilor învecinaţi anumite restricţii în exerciţiul dreptului lor. Astfel. civ. Potrivit dispoziţiilor art. CRITERII DE CLASIFICARE Dreptul de proprietate poate fi abordat din mai multe puncte de vedere. revin proprietarului. afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. impuse de nevoia coabitării cu ceilalţi proprietari.).ro ! Arhiva online cu diplome.) şi servituţile legale (art. 6 din Constituţie. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Interesul public poate duce nu doar la limitarea exerciţiului unor atribute ale dreptului de proprietate. 378-585 C. potrivit legii sau obiceiului. Astfel. apoi în art. Cele mai importante astfel de limitări sunt servituţile naturale (art. 41 alin. dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăţi. Pagina 36 din 137 . de distanţă a plantaţiilor şi lucrărilor faţă de hotar (art. servituţi precum: scurgerea apelor (art. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care.tocilar. 579581).Vizitati www. 33/1994 B. despre care se spune că nu sunt veritabile servituţi. de Constituţie (art. 586-619 C. de picătura streşinilor (art. 607-608).. 41 alin. 585). cursuri si referate postate de utilizatori. de izvor (art. ci limitări normale ale exerciţiului dreptului de proprietate. se pot distinge: dreptul de proprietate al persoanelor fizice. 481 C. Această posibilitate este reglementată. potrivit căruia: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. în primul rând. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate Cele mai multe restricţii de ordin privat sunt determinate de raporturile de vecinătate dintre proprietari. 3). precum şi în Legea nr. SECŢIUNEA a III-a FORMELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. structura dreptului de proprietate poate fi stabilită şi evidenţiată pornind de la următoarele criterii: a) după subiectele dreptului de proprietate. civ. 615) reflectă o situaţie firească generată de vecinătatea a două fonduri. dar şi la pierderea acestuia cu privire la imobile (terenuri şi construcţii). civ.

1 din Constituţie. cum sunt regiile autonome. b) după modurile de dobândire: dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice. dreptul de proprietate se prezintă sub două forme: dreptul de proprietate publică. după regimul său juridic.Vizitati www. dreptul de proprietate al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi dreptul de proprietate privată al statului. dreptul de proprietate privată. drept de proprietate afectat de modalităţi. dobândit prin mijloace originare. se înţelege dreptul de proprietate particulară aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice de tip particular. unităţilor administrativ-teritoriale şi al persoanelor juridice înfiinţate de autorităţile centrale ale statului sau de autorităţile locale. şi dreptul de proprietate derivată. Dreptul de proprietate privată are ca obiect toate categoriile de bunuri apropriate de către orice subiect de drept civil. Aceste două forme ale dreptului de proprietate sunt consacrate expres în art. persoană fizică sau persoană juridică. cu excepţia bunurilor care se află în proprietate publică. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ Prin dreptul de proprietate privată. cursuri si referate postate de utilizatori. care are ca titular exclusiv o singură persoană asupra unuia şi aceluiaşi bun şi este dobândit de către proprietarul actual în mod sigur şi ireversibil. dobândit prin acte juridice translative de proprietate.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de proprietate originară. în sensul larg al cuvântului. el poate fi: drept de proprietate pur şi simplu. Pagina 37 din 137 . 135 alin. dreptul de proprietate dobândit în raporturile dintre vii şi dreptul de proprietate dobândit pentru cauză de moarte. care poate fi drept de proprietate comună. după cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de modalităţi. dreptul de proprietate al persoanelor juridice. unde se prevede: „Proprietatea este publică sau privată”. drept de proprietate rezolubilă sau revocabilă şi drept de proprietate anulabilă.

Datoriile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale se înscriu în bugetul de stat sau în bugetele locale pentru a fi plătite. exclusiv şi perpetuu. Pagina 38 din 137 . adică de care se foloseşte. Ca o derogare de la dreptul comun. drepturile de creanţă ale creditorilor urmează a fi satisfăcute numai din fondurile băneşti ale statului. I. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decât prin aceea că proprietarul lor este statul.. prevăzut de Codul civil şi de alte acte normative. 2 din Constituţie prevede: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular”. chiar dacă titularul său este statul. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. dreptul de proprietate privată este supus prescripţiei. Dreptul de proprietate privată este un drept absolut. se află în circuitul civil general şi ele sunt eminamente alienabile. de obicei le poate înstrâina. înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proprietăţii private a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale se poate face numai prin licitaţie publică.Vizitati www. 1837 C. Regimul de protecţie juridică a dreptului de proprietate este egal. în condiţiile stabilite de Codul civil. cit.tocilar. în general. Bunurile ce formează obiectul dreptului de proprietate privată al statului nu vor putea fi însă urmărite.ro ! Arhiva online cu diplome. inclusiv cele ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. 18. Art. Domeniul privat al statului este format. Bunurile ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate privată. Spre deosebire de dreptul de proprietate publică. Băicoianu. statul fiind considerat întotdeauna solvabil şi. În temeiul dispoziţiilor art. în consecinţă. De asemenea. ce este imprescriptibil. din bunuri pe care „statul le stăpâneşte ca orice proprietar particular. Al. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1 C Hamangiu. De asemena. titularilor dreptului de proprietate privată le poate fi opusă prescripţia de bună-credinţă. aceste bunuri nu pot fi înstrăinate prin acte cu titlu gratuit şi nici date în plată. organizată în condiţiile legii. 41 alin. bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate privată pot fi dobândite în proprietate prin prescripţia achizitivă. p. care îi produc venituri şi pe care. judeţul sau comuna în loc de a fi o persoană particulară”1. Rosetti-Bălănescu. op. Proprietatea privată este supusă regimului juridic de drept comun.

1 din Legea nr. 2. Legea nr. Fiind un drept de proprietate. 213/1998. sunt de uz sau interes public”. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia1. imprescriptibil şi insesizabil2. 213/1998. Pop. fiind inalienabil. 1 prevede: „Proprietatea este publică şi privată”. Din aceste prevederi legale. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 2 dispune: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”. art. municipiul şi judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local. Unităţile administrativ-teritoriale (comuna. În conformitate cu prevederile art.ro ! Arhiva online cu diplome. precum şi din dispoziţiile constituţionale. oraşul. Astfel. insesizabile şi imprescriptibile”. 1 2 Publicată în Monitorul Oficial. art. 1 din Legea nr. cursuri si referate postate de utilizatori. 448 din 21 noiembrie 1998 L. indiferent de forma sub care acesta se înfăţişează. art. Temeiul existenţei dreptului de proprietate publică îl reprezintă Constituţia care. potrivit legii sau prin natura lor. op. precum şi alte acte normative. 135 alin. Dezvoltarea acestor prevederi s-a realizat prin Legea nr. rezultă că titularii dreptului de proprietate publică sunt: Statul Român asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional. absolut şi perpetuu. Caracterele dreptului de proprietate publică sunt prevăzute în mod expres de către art. cit. dreptul de proprietate publică mai prezintă şi următoarele caractere specifice: inalienabilitatea. comune dreptului de proprietate. dreptul de proprietate publică este un drept complet (în conţinutul său regăsindu-se cele trei atribute esenţiale ale dreptului de proprietate: posesia. 1844). 11 alin. Referiri exprese la existenţa proprietăţii publice sunt făcute şi prin Legea fondului funciar nr. nr. iar prin alin. în Codul civil (art. „dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 499. folosinţa şi dispoziţia). în art. 18/1991 cu modificările ulterioare. 475 alin. 476-478. exclusiv.Vizitati www. 215/2001 a administraţiei publice locale. caractere ce determină regimul juridic al acestei forme de proprietate. Dreptul de proprietate publică poate fi definit ca fiind dreptul de proprietate al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public.. care dispune: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile. p. 1310 şi art. asupra bunurilor care. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea.tocilar. În afara acestor caractere juridice. dreptul de proprietate publică prezintă toate caracterele generale. Legea nr. 65 Pagina 39 din 137 . care se exercită în regim de drept public.

b din Legea nr. prin acte juridice civile şi nici pe cale forţată. Din punct de vedere achizitiv. p. Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil atât extinctiv.1 lit. art. servituţile propriu-zise şi superficia. potrivit căruia bunurile proprietate publică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. All Beck. nu poate fi dezmembrat prin constituirea de drepturi reale asupra bunurilor ce îi alcătuiesc obiectul. neputând fi înstrăinate pe cale voluntară . a fost exprimată opinia1 conform căreia „inalienabilitatea este numai relativă. Dreptul de proprietate publică este insesizabil. prin expropriere. Drepturile reale principale. Sub aspect extinctiv. Ed. c din Legea nr. Bucureşti. imprescriptibilitatea este o consecinţă a inalienabilităţii bunurilor proprietate publică. cum ar fi uzufructul. care are calitate procesuală activă. abitaţia. concesionate sau închiriate. a din Legea nr. Sub aspect achizitiv. concesionate sau date în administrare directă. 135 alin. iar dreptul la acţiune în sens material nu se stinge indiferent de intervalul de timp cât nu a fost exercitat de către autoritate.4 menţionând caracterul inalienabil al proprietăţii publice. Tot ca o consecinţă a inalienabilităţii dreptului de proprietate publică.tocilar. 213/1998. 2000. cât şi achizitiv. 39 Pagina 40 din 137 . imprescriptibilitatea dreptului de proprietate publică se manifestă prin aceea că acţiunea în revendicare întemeiată pe acest drept poate fi promovată oricând. Ca o consecinţă a inalienabilităţii. uzul. în principiu. Curs de drept civil. cursuri si referate postate de utilizatori. Reglementări cu privire la caracterele dreptului de proprietate publică sunt cuprinse şi în Constituţie. 11 alin. 11 alin. În literatura juridică. sau pot fi dezafectate şi incluse în domaniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale”. Caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică semnifică faptul că bunurile ce fac obiectul acestui drept de proprietate sunt scoase din circuitul civil general. Este firesc să fie 1 Eugen Chelaru. 11 alin.ro ! Arhiva online cu diplome. în condiţiile legii”. precum şi în alte acte normative. 1 lit. 213/1998. în sensul că bunurile ce formează obiectul acestui drept nu pot fi urmărite de către creditorii proprietarului sau ai persoanelor care le posedă cu orice titlu. de vreme ce bunurile care formează obiectul proprietăţii publice pot fi închiriate. bunurile proprietate publică „pot fi date numai în administrare. imprescriptibilitatea este prevăzută în mod expres în art. Potrivit art. dreptul de proprietate publică.Vizitati www. bunurile ce alcătuiesc obiectul acestui drept nu pot fi dobândite prin modurile generale sau speciale de dobândire a dreptului de proprietate. Art. 213/1998 prevede că bunurile proprietate publică nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale. 1 lit.

ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. dacă astfel de bunuri ar fi urmărite de creditori. s-ar ocoli sau înfrânge regula inalienabilităţii lor. SEDIUL MATERIEI În Cartea a III-a intitulată „Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea”.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. deschide calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actului juridic astfel încheiat. regim care este consecinţa scoaterii în afara circuitului civil general a bunurilor care o compun. din preţul obţinut realizându-se creanţele urmăritorilor. Codul civil cuprinde materii variate. Aşadar. Art. proprietatea publică are un regim juridic diferit. iar încălcarea acestui regim juridic care este reglementat prin norme de drept public. Urmărirea silită are ca şi consecinţă vănzarea bunurilor debitorului. deoarece. Astfel.. 645 completeză prevederile art. 644. 2. potrivit dispoziţiilor art. „proprietate bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. CAPITOLUL PROPRIETATE II MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE SECŢIUNEA I CONSIDERAŢII GENERALE 1. civ. prin legate. de la succesiuni şi până la materia obligaţiilor civile. prin lege şi prin ocupaţiune”. Aceste două articole ale Codului civil constituie cadrul general al modurilor de dobândire a proprietăţii. NOŢIUNE CONFIGURATĂ ÎN DOCTRINĂ Cu privire la definirea noţiunii de mod de dobândire a proprietăţii. prin prescripţie. Legea nu defineşte noţiunea de mod de dobândire a proprietăţii. dispunând: „Proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau încorporaţiune. aşa. iar enumerarea cuprinsă în Codul civil a fost supusă criticii în literatura de specialitate. 644 C. prin convenţie şi prin tradiţiune”. în doctrină s-a arătat că sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea Pagina 41 din 137 .

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

mijloacelor juridice reglementate de lege - acte juridice şi fapte juridice - prin care se poate dobândi dreptul de proprietate, indiferent de forma sa1. Într-o altă opinie2, modurile de dobândire a drepturilor reale au fost considerate „mijloacele juridice care, potrivit legii servesc la constituirea sau la obţinerea prin transfer a unor asemenea drepturi ca elemente componente ale patrimoniului unei persoane fizice sau juridice”. Un alt autor3 arată că în definirea modurilor de dobândire a proprietăţii trebuie să se pornească de la premisa că dreptul de proprietate este un drept subiectiv civil, iar modurile de dobândire a acestui drept reprezintă o categorie de izvoare de drepturi subiective civile. În acest context, prin moduri de dobândire a proprietăţii se înţeleg acele împrejurări - acte sau fapte juridice - de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. Enumerarea făcută de Codul civil a fost criticată în doctrină 4, considerându-se, în primul rând, că este incompletă, întrucât nu enumeră printre mijloacele de dobândire a dreptului de proprietate şi hotărârile judecătoreşti constitutive de drepturi. În al doilea rând, enumerarea legală a fost considerată inexactă, pentru că face distincţie între succesiune şi legate, de vreme ce termenul de succesiune desemnează atât succesiunea legală, cât şi pe cea testamentară. De asemenea, enumerarea legală a fost criticată pentru faptul că legea nu constituie un mod separat, de sine stătător de dobândire a dreptului de proprietate. Chiar în situaţia în care legea instituie o prezumţie de proprietate, temeiul acelei prezumţii îl constituie, în fond, tot un fapt sau un act juridic. Spre exemplu, chiar dacă se afirmă că dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă are loc ex lege, dreptul de proprietate se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic, care este tocmai posesia de bună-credinţă. Tot astfel se întâmplă şi în cazul dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă5. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică ambelor forme fundamentale ale proprietăţii reglementate de Constituţie: proprietatea publică şi proprietatea privată. Există însă şi unele moduri specifice de dobândire a proprietăţii publice, cum ar fi trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică.
L. Pop, op. cit., p. 209 M. Costin, Dicţionar de drept civil, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 332 3 Traian Sâmbrian, Modurile originare de dobândire a proprietăţii, Ed. Europa, Craiova, 1996, p. 40 4 E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, p. 190; L. Pop, op. cit., p. 210; 5 L. Pop, op. cit., p. 210
1 2

Pagina 42 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil sunt aplicabile tuturor subiectelor dreptului de proprietate privată, cu unele precizări. Astfel, în privinţa persoanelor fizice, au aplicaţie numai aceste moduri de dobândire a proprietăţii private. În principiu, modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil se aplică şi în privinţa persoanelor juridice, însă ele trebuie corelate cu principiul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. De asemenea, în conformitate cu reglementările legale aplicabile categoriilor de persoane juridice, există moduri specifice de dobândire a dreptului de proprietate privată, după caz. Astfel, numai statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale, ca subiecte de drept public, pot dobândi, în proprietate privată, bunuri din domeniul public ce le aparţine, prin declasarea acestora şi trecerea lor în proprietatea privată a acestor subiecte. Sau subiectele colective de drept de tip asociativ pot dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor şi prin contribuţia, sub diferite forme, a celor care se asociază, ceea ce nu este cazul pentru persoanele fizice. Doctrina este unanimă în a aprecia că modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică şi cu privire la celelalte drepturi reale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi superficia, însă nu se aplică pentru drepturile reale ce derivă din dreptul de proprietate publică: dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinţă. Având în vedere criticile ce au fost aduse enumerării legale cuprinse în art. 644-645 C. civ., majoritatea autorilor1 recunosc existenţa următoarelor moduri de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, ce se aplică atât proprietăţii private, cât şi proprietăţii publice: convenţia, tradiţiunea, ocupaţiunea, hotărârea judecătorească, legea, accesiunea, uzucapiunea şi succesiunea.

SECŢIUNEA a II-a MODURILE GENERALE DE DOBÂNDIRE A DREPTURILOR REALE 1. CLASIFICARE

În dreptul roman cea mai cunoscută clasificare a modurilor de dobândire a proprietăţii, expusă pentru prima oară de Gaius şi consacrată de Institutele lui Iustinian, este
1

C. Bârsan, D. Lupulescu, I. Dogaru
Pagina 43 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

clasificarea în moduri de dobândire a proprietăţii după dreptul natural sau al ginţilor (ocupaţiunea, tradiţiunea, accesiunea, specificaţia) şi moduri de dobândire după dreptul civil (in iure cesio, mancipaţiunea, uzucapiunea, advindicatio şi legea). Tot romană este şi clasificarea în moduri de dobândire (per singulas res) şi moduri de dobândire universale (per universitatem) care se păstrează şi astăzi. În prezent, modurile de dobândire a proprietăţii pot fi clasificate după mai multe criterii: După întinderea dobândirii, modurile de dobândire a dreptului de proprietate sunt: moduri de dobândire universale sau cu titlu universal, când dobânditorul primeşte întreaga universalitate sau o parte (fracţiune) din universalitatea patrimoniului unei persoane. Aşa sunt: succesiunea legală, legatul universal ori cu titlu universal; moduri de dobândire cu titlu particular, când dobânditorul primeşte unul sau mai multe bunuri individual-determinate. Aşa sunt: contractele translative de proprietate, legatele cu titlu particular, tradiţiunea, hotărârea judecătorească, accesiunea, uzucapiunea. După momentul în care operează transmisiunea, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire între vii (inter vivos), care îşi produc efectele în timpul vieţii autorului, aşa cum este contractul translativ de proprietate; moduri de dobândire pentru cauză de moarte (mortis causa) care îşi produc efectele la încetarea din viaţă a autorului ( succesiunea legală, legatele). După caracterul transmisiunii, adică în funcţie de scopul urmărit de autor, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire cu titlu oneros, când autorul transmite dreptul de proprietate cu condiţia primirii unui echivalent din partea dobânditorului, aşa cum se întâmplă în cazul contractelor cu titlu oneros; moduri de dobândire cu titlu gratuit, când autorul transmite dreptul de proprietate fără să aştepte primirea unui echivalent, aşa cum sunt donaţia, succesiunea legală sau testamentară. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, există: moduri originare de dobândire, reprezentând acele mijloace juridice de dobândire a dreptului de proprietate care nu implică o transmitere juridică a sa de la o persoană la alta, dreptul născându-se direct în patrimoniul titularului. Fac parte din această categorie: uzucapiunea, ocupaţiunea şi accesiunea;
Pagina 44 din 137

Codul civil consacră principiul că prin ea însăşi. civ. de împrumut. transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea unui drept real se realizează chiar în momentul încheierii contractului: „În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau unui alt drept real. Făcând aplicaţia acestui principiu în materia vânzării. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. convenţia este translativă de drepturi reale. în E. 1295 alin. Ed. cit.ro ! Arhiva online cu diplome. contractele de schimb. Contractul este definit de lege prin art. 1 dispune că: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. civ. de rentă viageră.. contractul a fost definit ca „ acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice”.tocilar. Văduva. de donaţie. art. Paralela 45. 942 C. 17 1 Pagina 45 din 137 . succesiunea legală sau testamentul. p. Constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate precum şi a celorlalte drepturi reale numai contractele translative sau constitutive de drepturi reale. op. el reprezintă „înţelegerea între două părţi în vederea constituirii. CONVENŢIA (CONTRACTUL) Convenţia sau contractul este cel mai important mod derivat de dobândire a drepturilor reale.. 971 C. fără a necesita o operaţie subsecventă suplimentară... moduri de dobândire derivate. Fac parte din această categorie: convenţia. conform art. D. iar potrivit unei definiţii analitice. Sunt contracte constitutive sau translative de drepturi reale contractele de vânzare-cumpărare. În doctrină1.Vizitati www. nu şi cele generatoare de drepturi de creanţă. 192. ca fiind „ acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. Contractul constituie cel mai important şi mai uzitat mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. Drept civil. Chelaru. Astfel. Teoria generală a obligaţiilor. p. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor. cursuri si referate postate de utilizatori. 2002. reprezentând mijloacele juridice de dobândire a dreptului de proprietate care implică transmiterea dreptului de la o persoană la alta. modoficării ori stingerii de raporturi juridice”. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea bunului”. 2.

ro ! Arhiva online cu diplome. Transmiterea dreptului de proprietate. În cazul vânzării unui teren. transferul proprietăţii va opera în momentul realizării bunului în situaţia în care obiectul contractului îl constituie un bun viitor. 3. deci.Vizitati www. că transferul poate avea loc şi în mod simbolic (traditio symbolica). 115/1938. privinţa vânzătorului. cursuri si referate postate de utilizatori. care exprimă ideea că simpla manifestare de voinţă este nu doar necesară. De la acest principui fac excepţie contractele solemne la care efectul translativ de proprietate va avea loc în momentul în care contractul este încheiat în formă autentică. Aceste texte de lege consacră. acest procedeu consta în punerea lucrului de către înstrăinător (tradens) la dispoziţia dobânditorului (accipiens) în virtutea unui act juridic pentru a transmite proprietatea. pentru uşurarea încheierii anumitor operaţiuni juridice. Astfel. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. La început. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. precum şi constituirea altor drepturi reale nu are loc odată cu momentul încheierii valabile a contractului în următoarele cazuri: când părţile au convenit prin contract ca transferul dreptului real să aibă loc după împlinirea unui termen sau realizarea unei condiţii suspensive. cântărire sau măsurare. în cazul în care contractul are ca obiect bunuri de gen. În dreptul roman. în sistemul publicităţii imobiliare prin cărţile funciare reglementat prin Decretul-lege nr. Pagina 46 din 137 . constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către înstrăinător dobânditorului. remiterea lucrului se făcea în mod direct. tradiţiunea (traditio) reprezenta cel mai important mijloc de a dobândi proprietatea de jus gentium. ca mod de dobândire a drepturilor reale. transferul dreptului de proprietate se realizează numai în momentul individualizării lor prin numărare. s-a admis că posesia supra unor lucruri vândute care se aflau într-o magazie se transferă dacă vânzătorul predă cumpărătorului cheile magaziei. principiul consensualismului. ci şi suficientă pentru a se realiza transferul drepturilor reale.tocilar. dar s-a admis din epoca clasică. Lipsit de orice condiţii de formă. TRADIŢIUNEA Tradiţiunea. drepturile reale asupra imobilelor se transmit ori se constituie numai în momentul înscrierii în cartea funciară (întabulare).

care se individualizează şi se predau ulterior. op. ce se execută imediat. fiind vorba de aşa-numita tradiţiune prin gest (traditio longa manu). însă numai când este vorba de cele „la purtător” (obligaţiuni CEC. nu şi în ipoteza celor nominalizate. în cazul dobândirii unui bun mobil de la o persoană care nu este adevăratul proprietar. tradiţiunea are o sferă de aplicare foarte restrânsă. Chelaru.. convenţia transferă proprietatea în momentul individualizării ori determinării.Vizitati www. transferul posesiei se considera efectuat dacă. Sunt excluse bunurile imobile şi mobilele incorporale.ro ! Arhiva online cu diplome. În cazul convenţiilor privind bunurile de gen. numai executarea materială a transferării proprietăţii1. în dreptul nostru tradiţiunea operează transferul dreptului de proprietate în cazul darurilor manuale care sunt donaţii curente. De asemenea. pot forma obiectul unui dar manual. civ. de mică importanţă. cit. deoarece din contract se năştea numai obligaţia de a transfera proprietatea. Pentru că tradiţiune este un element esenţial al darului manual. obligaţiuni de stat.. Filipescu.1909 C. sunt excluse bunurile viitoare.). Filipescu. transfer ce se realiza printr-o a doua operaţie şi anume prin tradiţiune. un mijloc de livrare a lucrului înstrăinat. civ. P.). titlurile la purtător. tradiţiunea este o solemnitate care suplineşte forma autentică a actului2. Dacă în dreptul roman tradiţiunea avea o largă aplicare ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. Se admite că. Prin excepţie. iar nu un mod de dobândire a dreptului de proprietate. p. Al. deci existenţa lui actuală. 270 E. Pentru că predarea presupune deţinerea materială (corpus) a bunului. tradiţiunea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinării titlurilor de valoare. acţiuni la diferite societăţi comerciale). p. ci prin efectul legii (art. de regulă. În cazul darurilor manuale. cursuri si referate postate de utilizatori. numai bunurile mobile corporale susceptibile de predare materială pot forma obiectului darului manual. prin predarea lucrului donat. 971 şi 1295 C. fără a fi necesară vreo formă specială. op. 1 2 I. se arătau cumpărătorului hotarele terenului.tocilar. în prezent. De asemenea. dobândirea proprietăţii nu intervine ca urmare a tradiţiunii. în condiţiile existenţei principiului potrivit căruia dreptul de proprietate se transmite chiar în momentul încheierii contractului (art. care sunt asimilate bunurilor mobile corporale. în dreptul nostru civil. Ea este. cit. iar tradiţiunea este numai executarea acestei transferări. de pe o înălţime.193 Pagina 47 din 137 .

477 şi 646 C. întrucât numai prin astfel de hotărâri se realizează transferul dreptului de proprietate. cit. adică să nu fi fost vreodată în proprietatea cuiva sau. 5.. Majoritatea hotărârilor judecătoreşti au însă un caracter declarativ. precum şi asupra vânatului ori a peştelui capturat de pescar sau vânător. precum şi cele ale persoanelor care mor fără moştenitori sau ale căror moşteniri nu au fost acceptate se cuvin statului.tocilar. iar pe de altă parte. dacă au fost. De asemenea. bunurile trebuie să fie mobile corporale şi să fie individual determinate. p. Legea nr. Lupulescu. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. având o arie de aplicare restrânsă. fiindcă. fac inaplicabilă ocupaţiunea ca mod de dobândire a bunurilor imobile1. Pentru a forma obiectul ocupaţiunii. prevederile art. 477 şi 646 din Codul civil. pe de o parte numai aceste bunuri sunt susceptibile de a fi luate în stăpânire. HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ Hotărârea judecătorească este un mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale numai atunci când este constitutivă sau atributivă de drepturi. să fi fost abandonate de proprietar. 4. D. 229 Legea nr. OCUPAŢIUNEA Ocupaţiunea este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate care se realizează prin luarea în stăpânire a unui bun care nu aparţine nimănui cu intenţia de a deveni proprietar asupra acetuia.Vizitati www. bunurile trebuie să fie fără stăpân. ceea ce înseamnă că numai în cazuri excepţionale hotărârile judecătoreşti pot constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate. cu condiţia ca vânătoarea sau pescuitul să se fi desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile legale în aceste domenii2. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului. 192/2001 privind fondul piscicol. 1 2 Pagina 48 din 137 . potrivit cărora toate averile vacante şi fără stăpâni. Având în vedere prevederile art. În literatura juridică de specialitate se apreciază că proprietatea se poate dobândi prin ocupaţiune în cazul bunurilor comune cum ar fi apa de băut sau pentru trebuinţe casnice luată de la un izvor natural. op.ro ! Arhiva online cu diplome. ocupaţiunea este greu de conceput în prezent. pescuitul şi acvacultura.

Vizitati www. s-a încheiat o convenţie de vânzare-cumpărare consemnată într-un înscris sub semnătură privată denumit de părţi „chitanţă”. 1077 C.. Astfel.ro ! Arhiva online cu diplome. sent. civ. şi fraţilor săi.S. a constatat valabilitatea convenţiei şi a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare1. poate avea caracter constitutiv de drepturi o hotărâre judecătorească pronunţată într-o cauză prin care se urmăreşte suplinirea consimţământului uneia dintre părţi la încheierea unui act translativ de proprietate imobiliară.V.S.I.. teren intravilan şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic. drept ce va căpăta regimul juridic al acestei proprietăţi.. întrucât ele recunosc dreptul de proprietate preexistent. 1 Judecătoria Craiova. a admis acţiunea formulată de reclamantul M. Astfel. deşi pârâţii S. şi ratificată ulterior şi de ceilalţi pârâţi. 18/1991 republicată şi că. N. şi B. Astfel. Pentru circuitul civil general. în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune exproprierea.. în cazul exproprierii unui imobil proprietate privată pentru utilitate publică. care consacră principiul executării în natură şi cu bună-credinţă a obligaţiilor. Dobândirea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească are loc.V. S-a reţinut că terenul aparţine în indiviziune pârâtului S. din comuna T. convenţia încheiată la 15 ianuarie 2002 între reclamant şi pârâtul S.p.V. N.tocilar. ei au fost de acord cu vânzarea terenului. într-o speţă. în calitatea lor de moştenitori ai defunctului S.. reclamantul a cerut instanţei să constate valabilitatea convenţiei din 15 ianuarie 2002 încheiată cu pârâţii. având ca obiect o suprafaţă de 1200 m. având ca obiect terenul intravilan în suprafaţă de 1200 m..N.. se dobândeşte asupra imobilului expropriat. Pe plan juridic. spre exemplu. tarlaua 49. dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de înstrăinare.S. instanţa. şi pârâtul S. prin răspunsurile date la interogatoriile luate de instanţă. pentru care reclamantul a plătit integral preţul.P. nr. dreptul de proprietate publică. nu au semnat convenţia de vânzare-cumpărare încheiată la 15 ianuarie 2002. cursuri si referate postate de utilizatori.N. pârâţii S. Hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi nu constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate. având ca titular statul sau unităţile sale administrativ-teritoriale. 18331/2002 (nepublicată) Pagina 49 din 137 . Analizând probele administrate în cauză. potrivit titlului de proprietate emis conform Legii nr. şi B. P. civ.D. şi dispoziţiile art. civ. instanţa a reţinut că între reclamantul M. neputând servi transferului dreptului de proprietate. judeţul Dolj. parcela 2. 1073 C.. P. în cadrul juridic conferit de dispoziţiile art.V.p.I. prin suplinirea consimţământului debitorilor.P. are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.

ci actul de adjudecare. prescripţie. Ed. LEGEA Enumerarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate în art. ultimul act de executare nu mai este hotărârea judecătorească de adjudecare. În materie de executare silită imobiliară. Bucureşti. civ. E. a fost criticată.. Chelaru. civ. p. 645 C. op.). nr. Bucureşti. C.). 210 3 Ion Dogaru. de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. în condiţii anume determinate. întocmit de executorul judecătoresc (art. p.U. cit. potrivit noilor reglementări ale executării silite imobiliare introduse în Codul de procedură civilă prin O. sunt legale. întrucât. Numai acele moduri de dobândire pe care legea le recunoaşte şi le sancţionează urmează a produce efecte juridice. întrucât ele reprezintă acele împrejurări. 644-645 C. acte sau fapte juridice. L. Sevastian Cercel în Drept civil. Vlachide. p. Circulaţia juridică a terenurilor. proprietatea se mai dobândeşte şi prin lege (art. 253 P. op. 516 C. 6. Codul civil arată însă că. Pop. Teoria generală a drepturilor reale. în principiu. 1999.G. ocupaţiune. All Beck. All Beck. În literatura de specialitate. O asemenea hotărâre judecătorească are efect constitutiv de drepturi. un mod de dobândire a proprietăţii.. citat de Ion Dogaru. dar în nici un caz legea nu înzestrează de la sine pe nimeni cu un drept de proprietate. civ. 138/2000. S-a considerat2 că legea ca atare nu poate fi. proc.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. În sens larg. există opinii divergente dacă legea constituie sau nu un mod de dobândire a proprietăţii şi a altor drepturi reale. orice situaţie socială devine situaţie juridică prin atribuirea de consecinţe juridice de către dreptul obiectiv3. Sevastian Cercel.Vizitati www. toate modurile de dobândire a proprietăţii sunt incluse în lege. ordonanţa de adjudecare nu mai constituie mod de dobândire a dreptului de proprietate. alături de accesiune sau încorporaţiune. iar nu declarativ. cit. printre altele. şi pentru că legea este considerată un mod separat de dobândire a proprietăţii. în general. 304. 304 2 2 Pagina 50 din 137 . Ed. În consecinţă. întrucât legea n-ar putea fi o împrejurare de care tot ea să condiţioneze naşterea proprietăţii. ea este o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru intrat în stăpânirea unei persoane. cursuri si referate postate de utilizatori. 2003. legea nu poate fi considerată un mod distinct de dobândire a proprietăţii. ea marcând sfârşitul procesului de încheiere a contractului2.

Ca urmare.1. un element intrinsec al acesteia. accesiunea şi succesiunea legală. de sine stătător de dobândire a proprietăţii. p. Titlul poate fi nu numai translativ de proprietate. civ. 485 C. civ. 6. Pop. Alţi autori consideră că fac parte din domeniul de aplicare al legii. În concepţia Codului civil. care în fond este o vânzare silită (art.. cit. adică unul care există numai în imaginaţia posesorului. Fructele pot fi: naturale. iar nu un element distinct de buna-credinţă. DOBÂNDIREA FRUCTELOR PRIN POSESIA DE BUNĂ-CREDINŢĂ Fructele reprezintă produsele periodice ale unui bun.. aşa cum se cere în cazul uzucapiunii de 10-20 de ani. 486 C. chiar şi un titlu nul absolut sau relativ îl îndreptăţeşte pe posesorul de bună-credinţă să dobândească proprietatea fructelor. 483 C. op. Conform art. Titlul ce se invocă de către posesor este numai un aspect al bunei-credinţe. Potrivit dispoziţiilor art. dobândirea coproprietăţii zidului comun.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori.).). dobândirea mobilelor prin posesia de bună-credinţă (art.. instituie o excepţie.). Bârsan. fructele. Unii autori. Esenţial este ca posesorul să aibă convingerrea fermă că are un titlu care îl îndreptăţeşte să culeagă fructele. ca mod de dobândire a proprietăţii cuprinde: dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinţă (art. considerând legea ca un mod separat. cit. 203 Pagina 51 din 137 .tocilar.Vizitati www. 1 2 C. 597 şi 598 C. indiferent de categoria din care fac parte. însă. 1909 C. toate acele moduri care nu sunt arătate separat în Codul civil1. 485 C. ca mod de dobândire a drepturilor reale. op. se cuvin proprietarului bunului frugifer. cu excepţia situaţiei în care cauza nulităţii absolute o constituie încălcarea ordinii publice. dispunând că posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele produse de bunul pe care îl posedă. prin a căror obţinere sau percepere nu se alterează sau consumă substanţa bunului respectiv. ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. industriale şi civile. civ. civ. ci şi declarativ de drepturi2 şi chiar unul putativ. încadrează în această categorie uzucapiunea. civ. domeniul de aplicare al legii. 308 L. de la această regulă art. p. este posesor de bună-credinţă acela care posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate.. civ.

590 C. Prin excepţie. civ. 597 C. 1899 alin 2 C. s-ar nesocoti dreptul de proprietate al celui pe proprietatea căruia este construit zidul comun. buna sa credinţă încetează (art. Dovada necomunităţii zidului se poate face prin orice semne exterioare. Dacă această prezumţie ar fi absolută. civ. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. Buna-credinţă se apreciază la momentul culegerii fructelor şi se prezumă. 487 C.tocilar. 598 se dispune: „Orice vecin al unui zid poate să-l facă comun în parte sau tot plătind stăpânului zidului jumătate din valoarea sa sau jumătate din valoarea părţii ce vrea să facă comună. Astfel. art.2. 6. Astfel. instituie o prezumţie de comunitate asupra zidului care desparte două clădiri sau două terenuri împrejmuite. DOBÂNDIREA COPROPRIETĂŢII ZIDULUI COMUN Codul civil reglementeză în Titlul IV. Art.Vizitati www. civ. 6. care în fond reprezintă o vânzare silită. 597 prevede: „Vecinul care n-a contribuit la înălţare. DOBÂNDIREA BUNURILOR MOBILE DE CĂTRE POSESORUL DE Pagina 52 din 137 . art. conform art. Odată cu chemarea în judecată a posesorului de către titularul dreptului real.3. precum şi preţul pe jumătate al locului ce s-ar fi întrebuinţat pentru îngroşarea zidului”. poate câştiga dreptul de comunitate plătind cheltuiala jumătate. care sunt în realitate un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept..ro ! Arhiva online cu diplome. Printre acestea este reglementată şi servitutea zidului şi a şanţului comun. Această prezumţie poate fi înlăturată dacă se face dovada contrară. Acest lucru se realizează prin răscumpărare.) cu consecinţa obligării sale la restituirea fructelor percepute ulterior. nu va putea dobândi proprietatea fructelor posesorul de bună credinţă al unui bun care face obiectul proprietăţii publice. iar în art. instituie posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate comună asupra zidului de către proprietarul fondului învecinat care nu a contribuit la ridicarea zidului despărţitor. care dispune că „buna-credinţă se prezumă întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleagă reaua-credinţă”. Capitolul II servituţile stabilite de lege. precum şi jumătate din valoarea locului pe care este clădit zidul”. prin orice împrejurări de fapt.

(„Dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil. G. N. cit. 463 G.. 1909 alin 1 C. numai posesiunea să fie de bună-credinţă”). Hamangiu. Luţescu. p. civ. fie extinctivă. fie achizitivă presupune în mod necesar curgerea unui anumit interval de timp3. Redactarea art. care.tocilar. op. Bârsan. I. cursuri si referate postate de utilizatori. cit. CIV. textul fiind considerat contradictoriu. cit. 1909 alin 1 instituie o prezumţie absolută de proprietate -juris et de jure.ro ! Arhiva online cu diplome. C Stătescu. Băicoianu. op. adică posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. civ. cit. 463 3 C. este criticată în doctrină. 1 C. 1909 C. fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”.. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul terţului care a dobândit un bun mobil de la un moştenitor aparent1. Luţescu. nu şi în cazul universalităţii juridice de bunuri mobile şi nici în cazul bunurilor incorporale. iar ideea prescripţiei achizitive instantanee („. 1909 alin. p. Depozitarul sau comodatarul. 206 1 2 Pagina 53 din 137 .) Potrivit art. 972 C. cu excepţia titlurilor la purtător. 1 se aplică bunurilor mobile corporale privite individual.. nu face nici o distincţie între posesia de bunăcredinţă şi cea de rea-credinţă. persoana pusă în posesiune este preferată şi rămâne proprietară. se prescriu fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”) un nonsens. 1909 alin. op.. În favoarea posesorului actual al bunului.. Astfel. Rosetti Bălănescu. vizeză situaţiile în care proprietarul unui bun mobil s-a desesizat în mod voluntar de bun. chiar dacă titlul său este cu dată posterioară. Deşi textul art. sunt asimilate bunurilor corporale. restrângerea domeniului de aplicare a acestei dispoziţii numai la posesia de bună-credinţă este o consecinţă a interpretării sistematice prin coroborarea textului cu prevederile art. căci prescripţia. 1909 alin 1 C. Regula înscrisă în art. art. civ. deşi aveau obligaţia de restituire a bunului către proprietar. civ. 1909 alin 1 C..posesia constituind pentru posesor titlu de proprietate asupra bunului mobil2. „lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. p.Vizitati www.. datorită corporalităţii drepturilor pe care le reprezintă. civ. 125. încredinţăndu-l unei persoane în temeiul unui contract de depozit sau comodat. l-au înstrăinat unai alte persoane care nu ştia că aceştia nu aveau calitatea de proprietar. BUNĂ-CREDINŢĂ (ART. prevederile art. N. C. Al. op. p.

posesia să fie utilă (neviciată). Doctrina şi jurisprudenţa au statuat că dispoziţiile art. civ. civ. nici de la detentorul precar care a înstrăinat bunul pentru că nemo dat quod non habet”.. În doctrină. 1909 alin. căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bună-voie. La rândul său. terţul posesor de bună-credinţă dobândeşte un drept de proprietate cu totul nou. chiriaş. 36 1 Pagina 54 din 137 . să fi fost pus în posesie asupra bunului. cu atât mai puţin. care implică uzul bunului o perioadă de timp. 2002. fără a fi necesară trecerea timpului.. civ. Idei producătoare de efecte juridice. p. având obligaţia contractuală de a restitui bunul proprietarului. 1909 alin.tocilar. posesia terţului dobânditor.ro ! Arhiva online cu diplome. cu bună-credinţă. pentru a-i permite acestuia să invoce dispoziţiile art. de aceea termenul de „prescripţie instantanee” trebuie interpretat ca o metaforă. ca fiind adevăratul proprietar. trebuie să îndeplinească anumite condiţii: posesia trebuie să fie reală. 1909 alin 1 C. El nu se transmite. All Beck. 1 C. citat de Ion Dogaru în Drept civil. De asemenea. 1 C. conform art. Buna-credinţă constă în convingerea posesorului că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar. pot fi invocate numai de terţul dobânditor care primeşte bunul de la un detentor precar. 1 C. De vreme ce legiuitorul menţionează că nu este necesară trecerea unui termen. civ. stabileşte un caz originar de dobândire a dreptului de proprietate. posesia să fie de bună-credinţă. În consecinţă. 1909 alin. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: proprietarul să se fi desesizat voluntar de bunul său. iar nu la cel al încheierii contractului şi se prezumă. încredinţându-l prin contract unui detentor precar (depozitar. dobânditorul. drept care se naşte ex lege în persoana terţului posesor de bună-credinţă. detentorul precar. 1909 alin 1 C.Vizitati www. civ. Traian Sâmbrian. Bucureşti. dobânditorul având atât corpus ( stăpânirea materială a bunului). Ed. cursuri si referate postate de utilizatori. nu poate invoca în favoarea sa dispoziţiile art. căci dobândirea proprietăţii are loc împotriva voinţei sale. Ea trebuie să existe la momentul intrării în posesia bunului. 1909 alin. civ. Pentru a putea opera prezumţia instituită de art. civ. 1909 alin 1 C. nu poate fi vorba de prescripţie şi nici de uzucapiune. comodatar). 2 C. Art. s-a arătat că textul art. Dreptul de proprietate nu se transmite de la fostul proprietar al bunului. prin voinţa legii1. nu se aplică în privinţa bunurilor pierdute sau furate şi ajunse în posesia de bună-credinţă a unui terţ care lea dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. cât şi animus (intenţia de a poseda). respectiv terţul care a dobândit bunul de la detentorul precar pe care l-a considerat.

Dacă terţul dobânditor este de bună-credinţă. p. revocării ori resciziunii.. prea largă. C. N. nu cel care doreşte să păstreze un câştig (certat de lucro captando)2.. potrivit căruia „tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. 488 C. rezoluţiunii. All Beck. C. civ. chiar de către adevăratul proprietar. l-a primit de la detentor printr-un act juridic cu titlu gratuit (ca dar manual). În doctrină s-a arătat că trebuie făcută distincţie între terţul dobânditor printr-un act juridic cu titlu oneros şi cel care dobândeşte cu titlu gratuit. cit. Stătescu. 2002. 220 1 2 Pagina 55 din 137 . ACCESIUNEA 7. p. Atunci când actualul deţinător al bunului. ca accesoriu cu lucrul. op. prin sacrificarea intereselor adevăratului proprietar. 311. fiind considerată prea generală. Această definiţie a fost criticată în doctrină3. Idei producătoare de efecte juridice. cit. G. op. Bucureşti. 36 3 C. I. cursuri si referate postate de utilizatori. cât şi viciile titlului noului posesor (accipiens)1. întrucât ar putea duce în mod greşit la ideea că şi dobândirea fructelor este un rezultat al accesiunii. 472 I.. op. nu mai există raţiunea ca lui să-i fie consolidat dreptul de proprietate asupra bunului astfel primit.. întrun mod natural sau artificial. este de bună-credinţă posesorul care nu a cunoscut faptul că transmiţătorul bunului nu avea calitate de proprietar ori că titlul lui era viciat şi deci supus anulării. Băicoianu. Conform acestui principiu. aparenţa de drept acoperă în egală măsură atât lipsa de titlu a transmiţătorului (tradens). Lipsa de diligenţă a adevăratului proprietar în alegerea persoanei căreia i s-a încredinţat bunul. p. 482 C. Luţescu. Cu alte cuvinte. poate fi acoperită de principiul potrivit căruia trebuie protejat cel care luptă să evite o pagubă (certat de damno vitando). 7. Rosetii-Bălănescu. civ. Bârsan. Al. Drept civi.1. Ed. p. dobânditor de bună-credinţă de la un detentor precar căruia bunul i-a fost încredinţat. NOŢIUNE ŞI CLASIFICARE Potrivit dispoziţiilor art. cit. Principiul accesiuniii este înscris în art. Dogaru. Acest drept se numeşte drept de accesiune”.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă dreptul asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte. în realitate aceasta fiind rezultatul exercitării unui atribut al dreptului de proprietate (fructus).tocilar. Hamangiu..

op. cit. Justificarea acestei instituţii rezidă în legătura de accesorialitate care se naşte între lucrul mai puţin important şi lucrul principal.. În condiţiile prevăzute de lege. 2. întrucât nu se limitează la obiectul său propriu-zis. cit. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ NATURALĂ G. p. Dacă lucrurile au aparţinut unor proprietari fiferiţi. Luţescu. deci. Această legătură de accesorialitate se manifestă printr-o unire a celor două lucruri în aşa fel încât despărţirea lor este posibilă decât cu deteriorarea ambelor sau distrugerea totală sau parţială a unuia dintre ele3. Într-o altă definiţie2. p. aparţinuse altei persoane. proprietrul bunului mai puţin iportant va fi despăgubit pentru pierderea suferită. După natura obiectului principal la care se referă. 270 C. Pop. accesiunea se clasifică în accesiune imobiliară şi accesiune mobiliară.. considerându-se că lucrul accesoriu se încorporează în cel principal (accesio cedat principali).ro ! Arhiva online cu diplome. într-un lucru mai important. până în momentul încorporării.Vizitati www.tocilar. care presupune intervenţia faptei omului. după cum presupune ori nu intervenţia omului. cit. va primi noul bun proprietarul lucrului principal. p. ce se produce ca urmare a unui fenomen natural. care a devenit un accesoriu al primului. La rândul său. fără intervenţia faptei omului. accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important. În literatura juridică.. accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune imobiliară naturală. 310 3 L. proprietarul bunului mai important devine şi proprietar al bunului mai puţin important. N. dreptul de proprietate se întinde nu numai asupra lucrului ce formează obiectul dreptului său. ci şi asupra tuturor acelora ce se unesc cu el. Bârsan. op. un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. op. 244 1 2 Pagina 56 din 137 . Din acest motiv. ci cuprinde şi ceea ce se uneşte cu el sau i se încorporează1. 7. Accesiunea este. În consecinţă. accesiunea a fost definită ca un mod de dobândire a proprietăţii prin care se constituie nemijlocit în patrimoniul titularului lucrului principal un drept de proprietate asupra unui lucru accesoriu care se încorporează celui principal şi care. Bunurile care aparţin proprietăţii publice nu pot face obiectul acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. şi accesiune imobiliară artificială. cursuri si referate postate de utilizatori. s-a spus că dreptul de proprietate are o „virtute atractivă”.

232 E. Principiul general care domină materia accesiunii imobiliare este că pământul se consideră totdeuna ca un bun principal. Cel puţin bunul principal este un bun imobil prin natura sa. fără intervenţia omului. p. fără ca proprietarul ţărmului opus să poată reclama pământul cel pierdut”. 496 C. accesiunea animalelor sălbatice şi accesiunea albiei unui râu. 495 C. Chelaru.. Este vorba de lacuri.. Bucureşti.. Aluviunea este în folosul proprietarului fondului riveran. All Beck. este necesar ca terenul la care aluviunile se alipesc să fie riveran apei curgătoare. Curs de drept civil. chiar dacă valoarea lor întrece cu mult pe aceea a pământului şi ele vor aparţine în consecinţă proprietarului pământului1. Aluviunea aparţine proprietarului fondului riveran pentru că el. avulsiunea. p. cursuri si referate postate de utilizatori. Ed. heleştee şi iazuri. 2000. fiind supus riscurilor datorate vecinătăţii apei curgătoare. Codul civil reglementeză şi domeniile în care aluviunea nu operează. 497 C. Drepturile reale principale. Ca mijloc de dobândire a dreptului de proprietate. întrucât „proprietarul lor conservă întotdeauna pământul acoperit de apă” (art.Vizitati www. când ele se retrag pe nesimţite de la unul din ţărmuri şi se îndreaptă spre celălalt ţărm.). Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea a două bunuri având proprietari diferiţi.tocilar. civ. trebuie să fie îndreptăţit şi la foloasele ce ar putea să le aducă această situaţie. 195 Pagina 57 din 137 . proprietarul ţărmului de unde apa s-a retras profită de aluviune. „tot ale proprietarului sunt şi pământurile lăsate de apele curgătoare. cu îndatorirea pentru proprietar de a lăsa pe pământul său drumul necesar pentru conducerea vaselor. civ. Ca o condiţie a acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. aluviunea (alluvio) constă în „creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimţite la malurile fluviilor sau ale râurilor”. Nu este riveran terenul care este despărţit de ape curgătoare printr-o cale publică sau printr-un dig artificial 2.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. De 1 2 D. accesiunea imobiliară are o importanţă deosebită. toate celelalte bunuri care se încorporează în el sunt considerate ca accesorii. Potrivit art. insulele şi prundişurile. când este vorba de un fluviu plutitor sau neplutitor. Codul civil reglementează următoarele cazuri de accesiune imobiliară naturală: aluviunea. cit. Lupulescu. op. Aluviunea ( alluvio) Potrivit dispoziţiilor art.

3 alin 1 din Legea apelor nr. Astfel. conform art. potrivit dispoziţiilor art. p. avulsiunea presupune ruperea ca atare aunei bucăţi semnificative de pământ şi alipirea. aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 Km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km². în cazul avulsiunii. care trebuie să le folosească în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv. în mod succesiv prin diverse depuneri. în timp ce în cazul aluviunii. ca urmare a acţiunii apelor curgătoare. aparţin proprietarilor terenurilor pe care acestea se formează sau curg. potrivit cărora pământul care ar rezulta din retragerea mării aparţine întotdeauna domeniului public. şi constă în ruperea unei bucăţi de teren.ro ! Arhiva online cu diplome. 107/1996. care apare ca urmare a acţiunii apelor curgătoare în amonte faţă de locul unde ea se formează. terenul se poate recunoaşte şi distinge. depunerile aluviunilor trebuie să se realizeze pe cale naturală. Avulsiunea (avulsio) Avulsiunea este reglementată de art. apele maritime interioare. civ. 1 2 I. 496 alin 2 C. malurile şi cuvetele lacurilor. Dogaru. albiile minore mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc 10 km². Potrivit art. aluviunea poate primi aplicare numai în privinaţa acestor ape care sunt proprietate privată. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. faleza şi plaja mării. 3 alin 2 din Legea apelor.tocilar. având în vedere faptul că realităţile sociale avute în vedere de legiuitorul de la 1864 sunt astăzi depăşite. precum şi apele subterane. asemenea. Deosebirea dintre avulsiune şi aluviune constă în faptul că. Aşadar. şi alipirea ei la un teren riveran care aprţine altui proprietar. civ. pe care apele nu curg permanent.. op. cit. Dispoziţiile cuprinse în Codul civil în această materie trebuie corelate cu cele ale legislaţiei actuale.. Pe de altă parte. op. fără a se putea stabili care teren s-a adăugat la un moment dat1. nu şi în privinţa apelor care aparţin domeniului public. de regulă în caz de viituri. tot ca urmare a acţiuniii apelor curgătoare. de interes naţional sunt obiectul exclusiv al proprietăţii publice. el se depune încetul şi pe nesimţite. Astfel. Sevastian Cercel. 255 C. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. spre deosebire de aluviune. apele cu potenţial energetic valorificabil.. marea teritorială şi fundul apelor maritime. cit. cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil. p. 135 alin 3 din Constituţie. 498 C. Bârsan. ce aparţine altui proprietar2. iar nu să fie rezultatul unor lucrări realizate pe cursul râului. 312 Pagina 58 din 137 . la un fond riveran situat în aval.

Vizitati www. 500 C. În situaţia în care malul spre care s-a format insula aparţine mai multor proprietari. Prin urmare.. Proprietarul terenului pierdut poate să-l revendice în termenul de prescripţie de un an de la data producerii avulsiunii. formându-şi un braţ. 498 C.tocilar. Potrivit art. neputându-se dobândi pe această cale dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren desprinse din proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. considerându-se că art. 501 C. Avulsiunea nu poate opera în detrimentul proprietăţii publice. 499 C. prin accesiune. dacă insula formată trece peste jumătatea râului. civ. s-a pus problema dacă avulsiunea operează numai atunci când o bucată de pământ a fost ruptă şi alăturată unui teren (adjoncţiune). Insulele şi prundişurile Accesiunea insulelor şi prundişurilor este reglementată în art. atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra părţii de insulă ce se întinde spre el. terenul va deveni. proprietatea celui unde el s-a alipit. Pentru a fi admisă acţiunea sa. pornind de la jumătatea râului”. civ. această ultimă soluţie fiind susţinută de argumentul că proprietarul fondului unde a fost adusă bucata de teren trebuie să accepte riscurile ce decurg din vecinătatea apelor. insula se va împărţi între ei în proporţie cu lungimea proprietăţii fiecăruia de-a lungul malului. acţiunea în revendicarea terenului smuls este imprescriptibilă. ori şi atunci când pământul rupt a fost aruncat deasupra altui teren. În consecinţă. se prevede că insulele şi prundişurile care se formează în albia fluviilor şi râurilor navigabile sau plutitoare sunt proprietatea statului. taie şi înconjoară pământul unui proprietar riveran şi face astfel o insulă. dacă un râu sau fluviu.. s-a pus problema dacă proprietarul care a pierdut terenul îl poate revendica pentru a-l transporta la locul de unde a fost luat de ape (dacă acest lucru este posibil) ori el urmează a folosi terenul acolo unde a fost dus de ape. întrucât în art. În doctrină. Dacă el nu acţionează. el trebuie să dovedească identitatea terenului rupt din proprietatea sa cu cea a terenului alipit la proprietatea pârâtului. proprietarul nu pierde pământul ce s-a transformat în insulă chiar dacă el s-a făcut la un fluviu sau râu navigabil sau plutitor. De asemenea. Pagina 59 din 137 . Aluviunea care s-ar forma la malurile insulei va aparţine proprietarului (proprietarilor) acesteia.ro ! Arhiva online cu diplome. insulele şi prundişurile reprezintă întinderi de uscat ce se formează prin retragerea albiei unor ape curgătoare şi ele aparţin proprietarilor riverani atunci când este vorba de retragerea unor ape curgătoare nenavigabile. potrivit căruia „insulele şi prundurile care se formează pe râurile nenavigabile şi neplutitoare sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format. este aplicabil în ambele ipoteze. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. civ.

d)Accesiunea albiei unui râu Conform art. cit. civ.tocilar. 319. roiurile de albine. întrucât animalele absolut sălbatice. 503 C. p. deci. 502 C. Art.art. fără intervenţia omului. cum ar fi: porumbeii.ro ! Arhiva online cu diplome. În consecinţă. această albie se împarte între proprietarii săi mărginaşi”. Insulele şi prundişurile formate pe cursul unor ape proprietate publică urmează. Potrivit art. civ. acelaşi regim juridic. „dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs prârăsind vechea albie. 503 C. ele devenind accesoriile fondului pe care se află.. 503 alin. pentru că proprietatea nu se pierde prin neuz1.. Este. în concepţia legiuitorului din 1864. 278 Pagina 60 din 137 .Vizitati www. pentru că necesitatea nu poate fi un mijloc de a dobândi proprietatea. civ nu menţioneză despre ce fel de animale este vorba. dacă albiile râurilor constituie obiectul dreptului de proprietate publică. 3 alin. G. nu poate fi vorba de accesiune. pentru că nimeni nu răspunde de cazul fortuit sau de forţa majoră.. Safta-Romano. cit. animalele sălbatice care trec pe pământul unui proprietar revin acestuia atâta timp cât rămân pe teren. proprietarul fondului inundat va folosi terenul în mod normal. Proprietarii riverani care vor câştiga vechea albie nu au obligaţia să plătească nici o despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie. se dobândesc pe calea ocupaţiunii2. este necesar ca schimbarea cursului râului să se fi produs natural.. p. indiferent după cât timp. iepurii. insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei. cit.. Accesiunea animalelor sălbatice Protrivit dispoziţiilor art. cursuri si referate postate de utilizatori. N. 3 C. Luţescu. Practica judiciară şi literatura de specialitate au decis că este vorba de animale semisălbatice. p.). necesar ca animalele sălbatice să nu fie atrase de proprietar. instalarea lor pe fond fiind străină faptei omului. insulele şi prundişurile formate prin retragerea acestor râuri vor deveni proprietate publică. este de principiu că acestea nu încetează a aparţine proprietarului lor. deci. 256 E. Sevastian Cercel. op. Dacă proprietarul prin diferite mijloace a determinat cu rea-credinţă instalarea animalelor pe fondul său („prin fraude sau prin artificii”. civ. 3 din Legea apelor. aparţin proprietarului albiei apei. 1 2 Ion Dogaru. După retragerea apelor. Chiar dacă legea nu reglementează situaţia terenurilor inundate. op. op. Pentru ca proprietarii terenurilor riverane să dobândească proprietatea terenului care a constituit vechea albie a râului.

3 Publicată în Monitorul Oficial. 493-494. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia. potrivit căreia ceea ce este construit sau plantat pe terenul unei persoane este proprietatea sa.3. civ. Nu intră sub incidenţa art. 7. „orice construcţie. Pentru existenţa accesiunii imobiliare artificiale. accesiunea artificială este rezultatul intervenţiei faptei omului şi implică obligaţia celui ce beneficiază de accesiune să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat. civ. adică materialele folosite să fi devenit bunuri imobile. Codul civil. trebuie să existe o încorporaţiune materială efectivă. Potrivit dispoziţiilor art. are un domeniu de aplicare restrâns la unele animale semisălbatice (porumbeii.ro ! Arhiva online cu diplome. construcţiile ori alte lucrări întrec prin valoarea lor pe cea a terenului (superficies solo credit). 492 C. art. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele aparţinând unei alte persoane. civ. 503 C.tocilar. aşadar. albinele). ACCESIUNEA IMOBILIARĂ ARTIFICIALĂ Spre deosebire de accesiunea naturală care este urmarea unui fenomen natural.. accesiunea construcţiilor. fondul cinegetic este reglementat prin Legea nr. cursuri si referate postate de utilizatori. chiar dacă plantaţiile. reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială: accesiunea construcţiilor. iepurii. 503 C. ori pe fondul căruia ele se află. Ele au întotdeauna un proprietar. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului3. Terenul fiind considerat lucrul principal. chiar şi atunci când s-au rătăcit. făcând inaplicabile dispoziţiile art. 235 din 27 septembrie 1996 Pagina 61 din 137 . plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră”. accesiunea operează întotdeauna în folosul proprietarului terenului. În prezent. 503 C.Vizitati www. acesta putându-le revendica de la proprietarul fondului pe care ele au trecut. nici animalele domestice. căci aparţin proprietarului ce le creşte. o prezumţie legală relativă. nr. în concepţia Codului civil. Codul civil instituie. civ. În concluzie. care conţine alte reglementări în materia animalelor sălbatice. Partea I. în art.

proprietarul materialului avea posibilitatea să-l revendice sau să introducă acţiune ad exibendum. dar neîncorporat încă în construcţie.. Calimach Pagina 62 din 137 . proprietarul care contruieşte pe terenul său cu materialele altuia devine proprietarul construcţiei din momentul încorporării materialelor în sol sau construcţie. Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele altei persoane Acest tip de accesiune a fost reglementat încă din epoca veche a dreptului roman. el va beneficia de aplicarea principiului superficies solo credit.ro ! Arhiva online cu diplome. 493 C. el este dator să plătească valoarea materialelor şi poate fi obligat şi la plata de daune-interese. aplicându-se regula potrivit căreia tot ce se construieşte pe un teren aparţine proprietarului acestuia . În dreptul lui Justinian.quia omne quod inaedificatur. Proprietarul terenului devine prin accesiune proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor. exista regula potrivit căreia proprietarul terenului dobândea proprietatea materialelor încorporate construcţiei. solo credit. Potrivit art. Fiind o aplicare a principiului îmbogăţirii fără just temei. constructorul care construia cu material străin pe terenul său devenea proprietar al construcţiei. în Legea celor XII Table existând dispoziţii care interziceau revendicarea materialelor după ce fuseseră încorporate unei construcţii. Altfel spus. Proprietarul materialelor nu are dreptul să le revendice. 562 C. în timp ce proprietarul terenului care a fost de bună-credinţă datorează numai despăgubirile reprezentând valoarea efectivă a materialelor. Codul Calimach reglementa un tratament juridic diferit pentru proprietarul constructor de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. cel de rea-credinţă poate fi obligat să plătescă şi daune-interese. dar şi toată paguba pricinuită proprietarului”1. civ. dacă între timp nu fusese despăgubit cu dublul valorii materialulului. Dacă.Vizitati www. în sensul că acesta din urmă era obligat să plătească „preţul neobişnuit sau îndoit al materiei. valoarea materialelor trebuie să fie aceea din momentul restituirii. indiferent dacă a cunoscut ori nu că materialele pe care le întrebuinţează aparţin altei persoane. În prezent. însă. având obligaţia de a plăti despăgubiri proprietarului materialelor. Aceste regului nu pot fi aplicate bunurilor din domeniul public. dintr-o cauză oarecare. Constructorul era obligat să plătească dublul valorii materialelor şi să restituie materialul prelucrat. În vechiul drept român. indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă. cursuri si referate postate de utilizatori. pentru că acestea pot fi oricând revendicate.tocilar. construcţia se dărâma. iar nu cea din momentul ridicării construcţiei ori 1 Art.

tocilar. materialele necesare unei construcţii. proprietatea materialelor folosite. în temeiul principiului superficies solo credit. proprietarul terenului devenea şi proprietarul imobilului. considerându-se că a lucrat în numele proprietarului sau i-a dăruit acestuia valoarea materialelor şi a manoperei. ar trebui să fie obligat să restituie materialele ori de câte ori este posibil.Vizitati www. atunci când se construia un imobil pe teren străin. 1909 alin. plantaţii sau altor lucrări sunt bunuri de gen şi în acelaşi timp bunuri fungibile. inechitabilă. odată întrebuinţat. civ. 1 C. în natură. plantaţiei. În doctrină. întrucât.. a devenit prin încorporaţiune imobil. Potrivit legislaţiei actuale. însă. Proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune. Constructorul de bună-credinţă avea însă dreptul să primească despăgubiri. fie o sumă reprezentând sporul de valoare dobândit de teren. astfel încât nu mai este obligat să restituie valoarea lor. spre deosebire de cel de bună-credinţă. Întrucât. de obicei. materialul străin. cursuri si referate postate de utilizatori. materiale din categoria celor folosite. Constructorul de rea-credinţă nu avea dreptul la despăgubiri. pentru că a mai plătit-o o dată detentorului precar. Proprietarul materialelor are un termen de trei ani pentru a solicita despăgubirile. În situaţia în care proprietarul terenului care a folosit materiale străine le-a obţinut cu bună-credinţă de la un terţ (detentor precar) şi dacă aceste materiale nu au fost pierdute sau furate (adică au ieşit din posesia adevăratului proprietar cu voia lui). ducând la îmbogăţirea fără just temei a proprietarului terenului. nu mai poate fi revendicat. b) Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia În dreptul roman. termen ce începe să curgă din momentul în care a cunoscut ori trebuia să cunoască faptul că cineva a folosit materialele sale şi pe cel care a folosit aceste materiale (proprietarul terenului). astfel încât el le păstrează şi dacă ulterior acestea devin mobile (prin demolarea construcţiei). în mod definitiv şi irevocabil. fie contravaloarea materialelor şi a manoperei. Daunele-interese ar putea să privescă paguba suferită de proprietarul materialelor prin faptul că nu a putut folosi aceste materiale într-o construcţie proprie. fiind obligat să amâne începerea acesteia. s-a exprimat opinia potrivit căreia proprietarul de rea-credinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. deşi a fost un bun mobil. Soluţia era. el a devenit proprietarul acestora potrivit art. proprietarul terenului poate restitui. aşa încât în Pagina 63 din 137 .

nu se vor aplica aceste dispoziţii dacă lucrările. Tratamentul juridic al constructorului de rea-credinţă Prin constructor de rea-credinţă se înţelege acea persoană care efectuează o construcţie. cunoscând caracterul litigios al titlului său. plantaţie sau altă lucrare pe un teren despre care ştie că aparţine altei persoane. 494 alin 1-2 şi alin 3 (prima parte). De asemenea. construieşte pe teren înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. se aplică numai situaţiilor în care un terţ ridică pe terenul altuia construcţii noi.tocilar. în aceste situaţii proprietarul terenului are dreptul să opteze pentru una din următoarele posibilităţi: să invoce accesiunea şi să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcţiei. În prezent. Se află în această situaţie cel care foloseşte terenul în baza unui titlu lovit de vicii care îi sunt cunoscute sau cel care. Tratamentul juridic al constructorului este diferit după cum el a fost de bună-credinţă ori de rea-credinţă. pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. fără ştirea celui de la care au primit terenul. el nu mai putea invoca accesiunea. Potrivit dispoziţiilor art. fiind silit să vândă constructorului de bună-credinţă terenul la preţul locului1. proprietarul lor. Codul Calimach păstrează principiul din dreptul roman potrivit căruia proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune şi proprietatea asupra construcţiilor şi face distincţie între constructorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. 494 C. nu şi atunci când lucrările efectuate reprezintă reparaţii sau îmbunătăţiri aduse imobilului. având obligaţia de a dezdăuna pe constructor cu valoarea materialelor 1 Art. civ.. Calimach Pagina 64 din 137 . Tot de rea-credinţă sunt şi detentorii precari care. numai primul având dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile făcute cu ridicarea construcţiei. În situaţia în care proprietarul terenului cunoştea că o persoană de bună-credinţă construieşte pe ternul său şi nu o anunţa să oprescă lucrările. având obligaţia plăţii unei anumite dezdăunări faţă de constructor. În dreptul vechi român. 494 C. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. dreptul lui Justinian s-a impus opinia potrivit căreia constructorul de rea-credinţă putea fi silit să demoleze construcţia şi să ridice materialele. plantaţiilor sau altor lucrări realizate pe ternul altuia este reglementată de art.Vizitati www. 563-564 C.ro ! Arhiva online cu diplome. relizează pe acesta o construcţie. prin accesiune. Jurisprudenţa a stabilit că dispoziţiile art. potrivit căruia proprietarul terenului devine. situaţia construcţiilor. plantaţie sau altă lucrare. plantaţiile sau construcţiile au fost efectuate în temeiul unei convenţii încheiate între proprietarul terenului şi constructor.

să-l oblige pe constructor să desfiinţeze sau să ridice construcţiile. indiferent de sporul de valoare dobândit de teren prin realizarea construcţiei. 237 Pagina 65 din 137 . încorporate şi preţul muncii efectuate. s-a afirmat1 că ridicarea construcţiilor sau plantaţiilor devine chiar un drept pentru constructor. Posibilitatea prevăzută de art. plantaţiile sau lucrările executate. prin pasivitatea sau acceptarea efectuării lucrărilor şi introducerea acţiunii după terminarea sau aproape de sfârşitul lor. ci se vor cerceta condiţiile în care construcţiile. Fiind vorba de o obligaţie de a face. soluţia neeconomică a demolării construcţiilor sau a desfiinţării plantaţiilor ori altor lucrări ar trebui. plantaţiile sau lucrările a căror desfiinţare se cere s-au executat. op. Reaua-credinţă nu se va putea deduce de către instanţele de judecată numai din faptul că cel care a construit.Vizitati www. p.instanţa de judecată va trebui să stabilească dacă acţiunea proprietarului nu îmbracă aspectul unui abuz de drept. a executat totuşi lucrări pe acest teren. 1077 C. cheltuielile fiind tot în sarcina constructorului (art. În literatura juridică.ro ! Arhiva online cu diplome. dar refuză să plătească constructorului valoarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea construcţiilor sau plantaţiilor respective. instanţa nu poate hotărî astfel de măsuri fără existenţa acelei autorizaţii. care în mare parte rămâne actuală. civ. deşi ştia că terenul este al altei persoane. Lupulescu. pe cheltuiala sa. fosta instanţă supremă a statuat că: .tocilar. printr-o decizie de îndrumare. civ. înlocuită printr-o despăgubire în bani. ca proprietarul terenului să poată cere ridicarea construcţiei ori scoaterea plantaţiei. este consecinţa relei-credinţe a celui care. nu are vreun titlu asupra terenului. pe cât posibil. ori de câte ori această rezolvare este mai echitabilă şi de natură a pune în concordanţă interesele individuale ale părţilor din proces cu cele economice generale. a plantat sau a executat lucrări pe un teren ce nu-i aparţine. Instanţa trebuie să constate dacă acţiunea reclamantului nu are un caracter şicanator sau dacă nu urmăreşte obţinerea unor foloase necuvenite. 1 D.. cu obligaţia acestuia să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului. În acest scop. cursuri si referate postate de utilizatori. cit. când proprietarul le păstrează. 494 C. în cazul în care pentru desfiinţarea unei construcţii sau amenajări este necesară autorizaţia unui organ de stat competent. proprietarul terenului poate fi autorizat de instanţă să demoleze construcţiile.).

În situaţia în care organul administrativ competent nu eliberează autorizaţia de desfiinţare a construcţiei. în C. 1 Tribunalul Supr. buna-credinţă a constructorului trebuie să existe în momentul efectuării lucrărilor. având convingerea că în curând va dobândi dreptul de proprietate asupra acelui teren. 487 C. face o plantaţie sau altă lucrare pe un teren. 50/1991. Constructorul devine de rea-credinţă din momentul în care viciile titluilui său i-au devenit cunoscute (art. nr. titlu ale cărui vicii nu sunt cunoscute de către dobânditor. civ. trebuie sancţionat. din existenţa unui titlu asupra terenului.persoana a construit pe terenul pe care îl poseda în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare coproprietarul a construit pe terenul aflat în indiviziune în prezenţa şi fără opunerea celuilalt coproprietar. civ. Desfiinţarea unor construcţii şi amenajări se face pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinută în prealabil.. cursuri si referate postate de utilizatori. p. deci.D. În practică.ro ! Arhiva online cu diplome. conform cărora posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute.77 Pagina 66 din 137 .tocilar. 1028/1960. având convingerea fermă. civ.). Buna-credinţă rezultă. potrivit principiului mala fides superveniens non nocet. Ca şi în vechiul drept român.persoana a construit în baza unei promisiuni de donaţie a terenului. proprietarul terenului nu va avea decât posibilitatea de a plăti constructorului de rea-credinţă despăgubiri reprezentând valoarea materialelor şi a manoperei. cum ar fi: . Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă Buna-credinţă a constructorului se determină prin raportarea la dispoziţiile art. se consideră că proprietarul care cunoaşte că pe terenul său se efectuează lucrări şi nu-l opreşte pe constructor. dec. Prin constructor de bună-credinţă se înţelege acea persoană care ridică o construcţie. 486 C. eliberată conform Legii nr. dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa.Vizitati www. Potrivit opiniei majoritare. .. întrucât pasivitatea proprietarului poate îmbrăca forma abuzului de drept. constructorul a ridicat clădirea cu ştirea şi fără opunerea proprietarului terenului 1. pe anul 1960. reaua-credinţă care intervine după terminarea lor neputând produce o schimbare de regim juridic în ce priveşte drepturile constructorului şi cele ale proprietarului terenului. se admite însă că buna-credinţă poate fi dedusă şi din alte împrejurări.

se consideră că.ro ! Arhiva online cu diplome. Opinia contrară.. cursuri si referate postate de utilizatori. constructorul are un drept de proprietate rezolubilă. s-a apreciat că acest drept se dobândeşte atunci când proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a deveni şi proprietarul construcţiei ridicate pe ternul său deoarece. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei. 494 C. Ca o protecţie acordată bunei-credinţe a constructorului. plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren. plantaţiei sau lucrării. ci exercitându-şi propriul său drept. 494 alin. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia.Vizitati www. Conform art. fără a fi necesară o manifestare de voinţă din partea proprietarului terenului. proprietarului i s-a creat posibilitata să aleagă despăgubirea cea mai mică pe care trebuie să o plătească. în practica judecătorească şi în doctrină au fost adoptate poziţii diferite cu privire la natura juridică a dreptului pe care constructorul îl are asupra construcţiei. Corespunzător acestor două opinii. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau ridicarea construcţiei. cât şi al terenului. Protejând şi interesul proprietarului terenului. 3. porneşte de la constatarea că în concepţia Codului civil accesiunea se produce de plin drept. civ. până în momentul invocării accesiunii de către proprietarul terenului. legiuitorul îi permite să opteze între două moduri de determinare a despăgubirilor cuvenite constructorului de bună-credinţă: plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii. plantaţiile sau lucrările edificate pe terenul său. lucrării sau plantaţiei executate. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. civ. cu obligaţia de a-i plăti constructorului despăgubiri. partea finală C. pe măsura edificării construcţiei.tocilar. O problemă controversată în doctrină este aceea a stabilirii momentului în care se naşte dreptul de accesiune imobiliară artificială reglementat de art. al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări. plantaţiei sau lucrării în intervalul cuprins între momentul încorporării materialelor în sol şi cel în care proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a dobândi dreptul de proprietate prin accesiune. Fiind obligat să păstreze construcţiile. Într-o primă opinie. Într-o opinie. până atunci. care este majoritară. constructorul de bună-credinţă este prezumat a fi atât proprietarul construcţiei. este un efect al posesiei de bunăcredinţă. stăpânind bunul Pagina 67 din 137 .

Vizitati www. 30. Dacă proprietarul terenului va invoca accesiunea. certă şi lichidă. nr. în R. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. atâta timp cât nu-şi valorifică dreptul de a invoca dobândirea proprietăţii asupra construcţiilor prin accesiune şi lasă pe constructor să le folosească nestingherit. care nu face parte din conţinutul juridic al unui drept real. op. D. constructorul dobândeşte un drept de creanţă. drept pur şi simplu. Pop. pe măsura încorporării materialelor în teren.R. În situaţia în care constructorul este de bună-credinţă. Bucureşti. în ipoteza în care proprietarul terenului nu va invoca accesiunea şi se vor fi îndeplinit condiţiile uzucapiunii. constructorul exercită asupra construcţiei o posesie. dreptul său de proprietate asupra construcţiei încetează. În perioada dintre data realizării construcţiei şi a invocării accesiunii de către proprietarul terenului. Condiţia rezolutorie ar consta în precizarea atitudinii proprietarului terenului ori în eventualitatea demolării construcţiei. ca simplă stare de fapt. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome.D. p. Proprietarul terenului nu poate fi astfel obligat de constructor să-l despăgubească. Dreptul de creanţă al constructorului de rea-credinţă devine cert şi lichid doar la data când proprietarul terenului optează pentru preluarea construcţiei2. citat de L. creanţa sa este. dreptul de creanţă al constructorului se va considera născut concomitent cu naşterea dreptului de proprietate al debitorului obligaţiei de despăgubire. rezultă. deoarece se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic. dreptul de creanţă al constructorului va fi afectat de o condiţie suspensivă. cit. în temeiul accesiunii. pe de o parte un drept de proprietate asupra construcţiei aparţinând proprietarului terenului. p. în virtutea legii. Lumina Lex. evenimente viitoare şi nesigure. Conform unei alte opinii. Rolul condiţiei suspensive îl va juca tocmai manifestarea de intenţie a proprietarului de a prelua construcţia. el va deveni însă exigibil numai de la data realizării condiţiei.tocilar. chiar din momentul încorporării materialelor de construcţie în sol. Gherasim citat de L. întrucât accesiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al proprietarului terenului asupra construcţiei. Aşadar.. din faptul edificării unei construcţii pe terenul altuia. iar pe de altă parte. 223 2 C Uscătescu. 2001 p. Dimpotrivă. 5/1985. 2001 p. animo sibi habendi 1. Bucureşti. Ed. Regimul juridic al construcţiilor edificate pe terenul proprietatea altei persoanae. născut pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză. Lumina Lex. devenind exigibilă numai în momentul în care proprietarul terenului revendică acea construcţie. Până când proprietarul terenului îşi va manifesta intenţia de a prelua construcţia. încă de la început. ea poate duce la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune3. S-a apreciat că ar fi vorba de o proprietate rezolubilă atipică. Dacă posesia se prelungeşte în timp. nu al unui act juridic. 224 1 Pagina 68 din 137 . 223 3 L. Ed. un drept de creanţă al cărui titular este constructorul.

2007/1979. pe anul 1979. ea trebuie calculată la valoarea existentă în momentul judecăţii. iar nu în funcţie de cea existentă la data edificării construcţiei. în C. civ. secţ. deoarece obligaţia corelativă lui este atât de strâns legată de posesie.tocilar. Pop... Dreptul de creanţă al constructorului este supus prescripţiei extinctive în termenul general de trei ani. dacă proprietarul terenului va opta pentru a-l obliga la desfiinţarea construcţiei şi plata de eventuale despăgubiri1. secţ.. plantaţie sau lucrare se realizează de către o persoană pe terenul altuia în baza unei convenţii încheiată cu proprietarul terenului. Conform practicii judiciare. născându-se dreptul de proprietate al constructorului. 252/1977. dec. prin urmare.. Altfel.4. În situaţia în care o construcţie. nr. după caz. Atunci când despăgubirea constă în preţul materialelor şi al muncii. constând în manifestarea de voinţă a proprietarului terenului de a prelua construcţia. constructorul are un drept de retenţie asupra construcţiei. p. În motivarea acestei soluţii. încât în mod necesar trebuie considerat că s-a transmis odată cu imobilul. p. civ. creditorul ar fi ameninţat cu imposibilitatea realizării creanţei în acele situaţii în care proprietarul de la data edificării construcţiei ar fi insolvabil3. Dreptul de retenţie nu se stinge prin înstrăinarea imobilului de către proprietar înainte de a plăti despăgubirea2. cursuri si referate postate de utilizatori. 494 nefiind aplicabile.ro ! Arhiva online cu diplome. ACCESIUNEA MOBILIARĂ L. efectele accesiunii fiind anihilate de efectele uzucapiunii. lucrării respective. condiţia suspensivă nu s-a mai realizat şi este imposibil a se realiza. dec. nr. constructorul este îndreptăţit să pretindă despăgubirile ce i se cuvin chiar şi de la terţul care a dobândit construcţia de la proprietarul terenului. constructorul devine proprietarul acesteia şi titularul dreptului de superficie. plantaţia sau lucrarea realizată de creditor. 45 1 2 Pagina 69 din 137 . plantaţiei sau. nepublicată 3 Tribunalul Supr. dispoziţiile art. 225 Tribunalul Supr. se arată că dreptul constructorului la despăgubiri este opozabil şi proprietarului subsecvent. Termenul de prescripţie începe să curgă din momentul realizării condiţiei suspensive.. 7. condiţia suspensivă se consideră nerealizabilă şi în cazul unui constructor de rea-credinţă. op.Vizitati www. Până la plata integrală a despăgubirilor.D. cit. De asemenea.

504 C. civ. neîntrunind condiţiile cerute de art. Dacă valoarea bunurilor este egală. acesta având obligaţia de a plăti celuilalt proprietar preţul bunului unit cu al său.tocilar. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. 507 C. conform cărora simplul fapt al posesiei valorează titlu de proprietate. civ.Vizitati www.. adjuncţiunea nu se aplică atunci când bunul accesoriu are o valoare mult mai mare decât bunul principal. va fi considerat principal lucrul cu volumul cel mai mare. În Cartea a II-a din Codul civil. tabloul şi rama în care este încadrat. Accesiunea mobiliară are însă în practică o importanţă redusă. Dacă nici volumul nu poate fi folosit ca un criteriu pentru determinarea bunului principal. Prin accesiune mobiliară se înţelege unirea a două bunuri mobile care aparţin unor proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană. civ. ornamentul sau completarea căruia a servit unirea celuilalt bun. 504-507 C. are Pagina 70 din 137 . în situaţia în care nici unul dintre bunuri nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt. Bunul rezultat prin unire aparţine proprietarului lucrului care reprezintă partea principală (accesorium sequitur principale). proprietarul bunului accesoriu. ele pot fi despărţite şi conservate separat. atunci lucrul retultat prin adjuncţiune va fi comun ambilor proprietari. 1909 C. de exemplu o piatră preţioasă şi inelul în care este fixată. atunci când posesia nu valorează proprietate. ori de un bun mobil furat sau pierdut care se află în mâinile unui terţ de bunăcredinţă în termenul de trei ani din momentul în care bunul a ieşit din posesia proprietarului fără voia acestuia. iar unirea lor s-a făcut fără ştirea proprietarului (art. o dantelă cusută la o haină. civ. Potrivit dispoziţiilor art. prin munca sa folosind materialele altuia. adjuncţiunea constă în unirea a două bunuri mobile. se prevede că. Codul civil reglementează trei cazuri de accesiune mobiliară: adjuncţiunea. 505 C. 1909 C. cu condiţia ca posesorul să fie de bună-credinţă. având proprietari diferiţi. accesiunea se aplică numai în cazuri excepţionale.) Conform art. deşi formează un singur tot. civ.ro ! Arhiva online cu diplome.. întrucât este înlăturată de dispoziţiile art. este considerat principal acela dintre bunuri pentru uzul. Secţiunea a II-a a Capitolului II se intitulează „Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile mişcătoare” (art. fără a-şi pierde individualitatea. în situaţia în care separarea lor nu se poate face fără pagube importante pentru unul dintre proprietari.). adică atunci când este vorba de o posesie de reacredinţă. 506 C. Aşa sunt. Adjuncţiunea (art. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. se consideră principal acela care are o valoare mai mare.. În acest caz. specificaţiunea şi confuziunea (amestecul). Prin excepţie. În art. 504-516). neinteresat de despăgubirea oferită. În acest context.. în aşa fel încât. civ.

manopera cuiva. Prin excepţie. 511-512 C. deşi unite. proprietarul său devine. Dacă proprietarul lucrului accesoriu a fost de acord cu unirea. el nu mai poate revendica lucrul său. Se deosebeşte. specificatorul având un drept de retenţie asupra lucrului până la plata acesteia. posibilitatea să ceară restituirea lucrului său. lucrul nou nu rezultă din încorporarea propriu-zisă a două lucruri mobile. În această situaţie. se pot recunoaşte şi distinge unele de altele. Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal după valoare ori cantitate.) Specificaţiunea constă în confecţionarea. să restituie specificatorului valoarea muncii sale. ori croitorul confecţionează un costum din stofa altei persoane. de asemenea de specificaţiune. potrivit principiului îmbogăţirii fără just temei.) Confuziunea sau amestecul (confusio. prin munca sa. cu obligaţia de a-l despăgubi pe proprieatarul lucrului accesoriu. Aşa se întâmplă atunci când un sculptor a făcut un obiect de artă din marmura sau metalul altei persoane.Vizitati www. El este obligat. o materie primă aflată în proprietatea altuia. civ. indiferent dacă materia poate fi sau nu adusă în starea iniţială. pentru că formarea lucrului nou nu presupune munca. civ. 508-510 C. sau când un tâmplar realizează un obiect de mobilier din lemnul altei persoane. Pagina 71 din 137 . indiferent de valoarea sa. neputând fi separate.tocilar. chiar dacă despărţirea bunurilor ar aduce o deteriorare a lucrului principal.ro ! Arhiva online cu diplome. folosind sau prelucrând un material. dacă adjuncţiunea a fost opera sa. în aşa fel încât îşi pierd individualitate. unde obiectele. În principiu. Este cazul a două metale topite împreună ori a două lichide amestecate. proprietar al bunului obţinut în urma amestecului. proprietarul materiei prime are dreptul de a pretinde bunul rezultat. un bun. lucrul revine specificatorului. ci trebuie să accepte preţul acestuia. care are obligaţia de a-i restitui proprietarului valoarea materialului folosit. prin accesiune. Cu atât mai mult. Confuziunea sau amestecul (art. atunci când manopera are o valoare mult mai mare decât valoarea materialului folosit. cursuri si referate postate de utilizatori. Amestecul se deosebeşte de adjuncţiune. realizarea unui bun nou (nova species) de către o persoană (specificator). commixtio) constă în unirea a două sau mai multe bunuri mobile având proprietari diferiţi. ci din unirea a două valori: materia primă şi munca specificatorului. Specificaţiunea (art. se topesc în bunul nou rezultat.

Dauneleinterese vor cuprinde atât prejudiciul suferit (damnum emergens). bunul astfel obţinut va face obiectul proprietăţii comune pe cote părţi a celor doi proprietari (art.tocilar.. Atunci când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal. Aceste dispoziţii se completează cu unele prevederi ale Decretului nr. uzucapiunea operează în condiţiile prevăzute de Decretul-lege nr. civ. pentru a deveni astfel proprietar al unui bun nou. 514 C.Vizitati www. Soluţia se întemeiază pe echitate şi este folositoare mai ales atunci când proprietarul nu are posibilitatea să plătească celuilalt preţul muncii sau valoarea bunului său. 8. CONSIDERAŢII GENERALE Unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei când aceasta se prelungeşte în timp. Sevastian Cerecel. ori când rezultatul accesiunii nu prezintă pentru el nici un interes. cit. este uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. în toate cazurile în care proprietarul lucrului folosit fără ştirea sa este îndreptăţit să primească bunul nou format. UZUCAPIUNEA 8. el are şi posibilitatea de a cere un bun asemănător bunului său. civ. Dogaru. Titlul XX al Codului civil. În acele provincii istorice româneşti supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărţi funciare. 515 C. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi condiţiile prevăzute de lege1. p.ro ! Arhiva online cu diplome.). ori a pretinde numai ceea ce a avut. prevede că. instituie o regulă generală în materia accesiunii mobiliare. conform căreia cel care foloseşte materiale străine fără ştirea proprietarului lor poate fi obligat şi la plata de daune-interese. Art. Uzucapiunea este modul originar de dobândirea a proprietăţii prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex. Este absolut normal ca proprietarul să fie cel care să opteze între a invoca accesiunea. 281 Pagina 72 din 137 . cât şi beneficiul de care a fost lipsit cel în cauză (lucrum cessans). 1 I. Este o sancţiune pentru cel care a fost de rea-credinţă (a ştitut că materia folosită aparţine altuia) şi o măsură de ocrotire a dreptului de proprietate. civ.1. Tot ca o măsură de protecţie a proprietarului bunului folosit fără ştirea sa. 511 C. op. Uzucapiunea este reglementată în Cartea a III-a. art. cursuri si referate postate de utilizatori.

115/1938. 7/1996.. În sistemul Codului civil român. să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real. în prezent. îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care. 321 Pagina 73 din 137 . În consecinţă. deoarece acela care reuşeşte să dovedească faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu mai are de suferit rigorile impuse de probatio diabolica1. p. Uzucapiunea constituie şi o sancţiune indirectă. Însă. cursuri si referate postate de utilizatori. cel mai adesea posesia corespunde dreptului de proprietate şi. a unor drepturi. Uzucapiunea îndeplineşte o funcţie de clarificare a unor situaţii juridice. nu a mai preluat cazurile speciale de uzucapiune din sistemul cărţilor funciare reglementat de Legea nr. l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane. transformă o aparenţă îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert şi indiscutabil. ca o probă absolută a dreptului de proprietate. uzucapiunea are rolul de a înlătura dificultăţile şi inconvenientele dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare. uzucapiunile începute şi împlinite. Legea nr. alături de ocupaţiune. şi-au produs efectele potrivt acelor dispoziţii. Bârsan. În lipsa unor norme legale tranzitorii privitoare la uzucapiune în legea nouă.Vizitati www. Deşi există unele reguli comune cu privire la prescripţia achizitivă (uzucapiune) şi prescripţia extinctivă. uzucapiunea este concepută. care a instituit cadastrul general naţional şi cărţile funciare pe întreg teritoriul ţării. Prescripţia achizitivă are ca efect dobândirea unor drepturi (dreptul de proprietate sau alt drept real). permiţându-i. uzucapiunile începute sub legea veche şi neîmplinite încă urmează să-şi producă efectele numai în condiţiile şi în teremenele prevăzute de Codul civil. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare.ro ! Arhiva online cu diplome. op. dând dovadă de neglijenţă. în acea parte a ţării în care se aplicau dispoziţiile Legii nr. prin constrângere. având ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil. uzucapiunea este reglemntată pe întreg teritoriul ţării de dispoziţiile Codului civil. cit. prin pasivitatea sa. fiind un mod de stingere a dreptului la acţiune în sens material. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare.tocilar. dacă n-a fost exercitat în termenul stabilit de lege. îanainte de intrarea în vigoare a Legii nr. cele două instituţii nu trebuie confundate. întrucât dovada dreptului de proprietate este greu de făcut. Însă. în special regulile referitoare la calculul termenelor de prescripţie. Uzucapiunea se justifică pe următoarele considerente: Deşi este o stare de fapt. 115/1938. pe când prescripţia extinctivă are ca efect încetarea posibilităţii de a obţine realizarea. 1 C. deoarece.

Ed. 215/2001. posesia şi publicitatea drepturilor. potrivit art. pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se află în proprietate privată. se arată3 însă că trebuie acceptată uzucapiunea şi în domeniul bunurilor mobile. nu pot fi obiect de proprietate privată. potrivit art. 213/1998 „nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile”. Posesia este utilă atunci când îndeplineşte calităţile prevăzute în art. Pot fi dobândite prin uzucapiune dreptul de proprietate privată. bunurile mobile se dobândesc în proprietate prin însuşi faptul posesiei lor cu bună-credinţă. 1909 alin 1 C. în general. trebuie avute în vedere dispoziţiile art. uzul. 136 Ana Boar.Vizitati www.. p. Timişoara.p. Legea nr.. civ. Nu pot forma obiectul uzucapiunii universalităţile de bunuri care. pentru a face obiectul uzucapiunii. În consecinţă. În ceea ce priveşte determinarea domeniului de aplicare al uzucapiunii. 18/1991. dar şi de Constituţie prin art. argumentându-se că nu poate fi permisă o inegalitate de tratament juridic între posesorul de rea-credinţă al unui bun imobil (care poate fi dobândit în proprietate prin uzucapiune) şi posesorul de rea-credinţă al unui bun mobil (este vorba de cel care exercită o posesie de rea-credinţă. Bucureşti. Cantacuzino. Uzucapiunea. servituţile continue şi aparente. 1998. p. 97-98 1 2 Pagina 74 din 137 . B. indiferent dacă titular este statul sau o unitate adminstrativ-teritorială. ci sunt scoase afară din comerţ”. 11 din Legea nr. cit. cât şi dezmembrămintele acestuia: uzufructul. de hoţ sau găsitor). 1847 C. indiferent de titularul dreptului de proprietate. Lumina Lex. abitaţia. Nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică. din natura lor proprie sau dintr-o declaraţie a legii. civ. Elementele dreptului civil. netulburată. (să fie continuă.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. posesia trebuie să fie utilă şi efectivă (neechivocă). Aşadar. 96 3 Ana Boar. Ed. fără a fi necesară trecerea unui interval de timp. 1844 C. deoarece „imprescriptibilitatea este un corelativ necesar al inalienabilităţii”1.. În doctrină. bunurile trebuie să se afle în circuitul civil şi să fie alienabile. inclusiv statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale. potrivit cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. bunuri care. civ. persoană fizică ori persoană juridică. Domeniul de aplicare al uzucapiunii se circumscrie numai la categoria bunurilor imobile. 135. Posesia există M. Imprescriptibilitatea bunurilor ce aparţin domeniului public este expres prevăzută şi de Legea nr.ro ! Arhiva online cu diplome. cu modificările ulterioare. nu sunt susceptibile de a fi posedate2. 1999. Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. prescripţia. Deci. All Educaţional. op. pot fi uzucapate numai bunurile care se află în circuitul civil. întrucât. publică) şi nu este afectată de vicii.

oricât ar dura în timp.D. fiind în acelaşi timp un viciu absolut. durând pe tot timpul detenţiunii.. denumită şi uzucapiune de drept comun sau uzucapiune lungă (art. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani. însă numai prin intervertirea titlului posesiei. Detentorii precari nu pot dobândi bunul prin uzucapiune. chiriaşul. 3/1979 Tribunalul Supr. De asemenea. fiind un simplu detentor precar2. nr. nr. civ.Vizitati www. pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real. 52 Pagina 75 din 137 . secţ. nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune. FELURILE UZUCAPIUNII În funcţie de termenul necesar pentru realizarea uzucapiunii. exercitând o detenţie precară. posesia devine utilă. secţ. 1518/1978. însă cu îngăduinţa acestuia. Codul civil prevede două feluri de uzucapiune: uzucapiunea de 30 de ani.. dec. nu pot duce niciodată la uzucapiune. civ. denumită şi uzucapiune prescurtată sau scurtă (art. 972/1976. 1890 C. 1976. fără ca posesorul să fi făcut acte de întrerupere a posesiei. Conform practicii judecătoreşti. a) Uzucapiunea de 30 de ani 1 2 Tribunalul Suprem. R. nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin uzucapiune. în mod efectiv când cel ce deţine bunul săvârşeşte acte de folosinţă asupra lui cu intenţia de a deveni proprietar sau titular al altui drept real.ro ! Arhiva online cu diplome. De asemenea.D. deoarece persoana respectivă nu exercită o posesie utilă. începând să posede pentru sine. s-a decis că stăpânirea unei construcţii de către o altă persoană decât proprietarul.).2.. Dacă precaritatea dispare. C. dec. faţă de toată lumea. civ. deoarece ei deţin acest bun în baza unui contract potrivit căruia sunt obligaţi să-l restituie la termen proprietarului. cât timp exercită stăpânirea ca locatar şi nu ca proprietar1. ca urmare a voinţei detentoului de a nu mai poseda pentru altul. 8.tocilar. Simpla detenţie precară ori posesia viciată. Precaritatea are un caracter perpetuu. posesia trebuie să fie exercitată pe toată perioada termenului prevăzut de lege. 1895-1899). cursuri si referate postate de utilizatori. p. nr.R.

uzucapiunea de 30 de ani. Potrivit dispoziţiilor art. adică neafectată de vreun viciu. posesia să fie de bună-credinţă. 1847 C. Aşadar.tocilar. dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului unde se află nemişcătorul. Pentru a putea invoca uzucapiunea de scurtă durată. Pagina 76 din 137 ..ro ! Arhiva online cu diplome. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani este reglementată în art. schimbul. pentru a putea prescrie se cere o posesie continuă. civ. Potrivit dispoziţiilor art. publică şi sub nume de proprietar. netulburată. civ. va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani. 1890 C.. pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani. „cel care câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat. civ. 1895-1899 C. prin just titlu se înţelege orice act juridic translativ de proprietate.civ. precum: vânzarea-cumpărarea. cursuri si referate postate de utilizatori. b) Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani Denumită şi uzucapiune scurtă. aceste două condiţii sunt necesare şi suficiente pentru a uzucapa. cel ce invocă prescripţia putând fi de bună sau de rea-credinţă şi nefiind obligat să prezinte vreun titlu. operează indiferent de atitudinea posesorului. 1895 C. neîntreruptă.) fără a fi obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”.. Conform art. Astfel. 1890 C.Vizitati www. Nici unul dintre viciile posesiei nu se prezumă.civ. posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot acest timp. potrivit art. şi prin 20 de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie”. după exprimarea Codului civil. Din textul art.. donaţia. Posesia să se întemeieze pe un just titlu În conformitate cu prevederile art.civ. trebuie întrunite cumulativ două condiţii speciale.. cel care susţine că posesia nu este utilă trbuind să probeze. pe o „justă cauză”. rezultă că acest fel de uzucapiune se aplică numai bunurilor imobile individual determinate. important fiind ca acesta să exercite o posesie utilă pe această perioadă de timp: posesorul poate „prescrie prin 30 de ani (.. 1897 C. posesia să fie utilă. şi anume: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau.. denumită şi uzucapiune longissimi temporis. civ. 1895 C.

s-au conturat următoarele aprecieri: . fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului. Exigenţa unui titlu real presupune ca actul invocat să cuprindă exact. esenţial este faptul ca el să provină. Ed.Vizitati www.. Curs de drept civil. Altfel spus. Drepturile reale principale. 285 1 2 Pagina 77 din 137 . Condiţia nu este îndeplinită. de la o altă persoană decât adevăratul proprietar. nu are un just titlu. op. p. desemnează calitatea titlului de a îndeplini condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru actul respectiv. După împlinirea termenului de prescripţie pentru acţiunea în anularea actului. în cazul simulaţiei. în situaţia în care uzucapantul a intrat în posesie în calitate de legatar. nu poate reprezenta just titlu pentru uzucapiunea scurtă. Calificativul „just” folosit de art. hotărârea judecătorească prin Tribunalul Supr. secţ. 1897 alin. titlul anulabil devine perfect valid şi poate fi invocat chiar îpotriva celui care ar fi putut cere anularea lui. 1895C. El trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă cerute de lege.sunt considerate just titlu: tranzacţia. de exemplu. Sevastian Cercel.). uzucapiunea scurtă acoperind numai lipsa dreptului însrăinătorului1. pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar. civ. În literatura juridică şi în practica judiciară. adică de la un neproprietar.D. Justul titlu trebuie să fie un act juridic valabil. Dogaru. bunul pe care posesorul îl stăpâneşte şi pe care urmăreşte să-l prescrie2. 203 3 I. Un act juridic lovit de nulitate absolută nu poate servi ca temei al uzucapiunii scurte (art. nr. un titlu anulabil poate fi invocat drept just titlu împotriva oricăror persoane. p. în mod obligaotiru. Majoritatea autorilor şi practica judiciară consideră că. nu este suficient un titlu putativ. Chiar dacă el este de bună-credinţă. pentru a fi în prezenţa unui just titlu. cursuri si referate postate de utilizatori. 2 C. p. Bucureşti. ci doar unul putativ. De asemenea. în toată întinderea sa. 11/1979.. actul juridic aparent.tocilar. cit. Chelaru. 2000 . cu excepţia celui care are dreptul să ceară nulitatea relativă (art. în R. împrejurare pe care posesorul nu a cunoscut-o. actul de adjudecare a unui imobil întocmit de executorul judecătoresc în cadrul procedurii vânzărilor silite. ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii. în temeiul unui testament care fusese revocat.. nr. justul titlu trebuie să fie un act juridic real. 69 E. spre exemplu o donaţie nulă absolut din cauza lipsei formei autentice nu poate fi invocată drept just titlu. referitor la actele juridice care pot fi calificate just titlu. Justul titlu trebuie să existe în realitate şi nu doar în imaginaţia celui care invocă uzucapiunea. 946/1979. civ. care prin ipoteză este nereal. Aşadar. civ. În aschimb. civ. 3 C. mincinos3. 1897 alin.R. All Beck. Nu este de conceput o uzucapiune care se bazează pe un titlu ce emană de la adevăratul proprietar.). dec. efectiv.ro ! Arhiva online cu diplome.

cursuri si referate postate de utilizatori. Dacă în detenţia lui A se afla un bun care nu era al său. admite că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface în posesie utilă în persoana succesorului care astfel invocă titlul său pro herede pentru a beneficia de uzucapiunea prescurtată. dacă ar fi emanat de la adevăratul proprietar. trebuie să fi fost apt să transfere dreptul de proprietate către dobânditor. cum ar fi cele pronunţate într-un partaj. Sevastian Cercel.. cit.ro ! Arhiva online cu diplome. 1858 alin 4 C. hotărârile judecătoreşti care ţin loc de act autentic de înstrăinare. Dogaru. deoarece art. Ipoteza este următoarea: A decedează.tocilar. deoarece el nu este un act translativ de proprietate. Răspunsul dat de doctrină acestei probleme este însă unul negativ şi aceasta deoarece succesorul nu poate avea mai multe drepturi decât autorul său. convenţiile de împărţeală. Transmisiunea succesorală nu poate să-i confere mai multe drepturi: nemo plus juris ad allium transfere potest quam ipse habet.Vizitati www. numai aşa va putea fi opus celui care se pretinde proprietar şi care are calitatea de terţ faţă de actul translativ de 1 I. . se pune problema dacă B va putea să dobândească acest bun prin prescripţia de 10-20 de ani. Soluţia Codului nostru civil este în sensul că titlul pro herede poate fi considerat drept just titlu. civ. op. hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. Nu poate fi calificat just titlu nici antecontractul de vânzare-cumpărare.. depozitul. O ultimă condiţie a justului titlu este aceea ca el să aibă dată certă. ci o dovadă a calităţii de moştenitor şi a întinderii drepturilor succesorale. care se constată existenţa unei convenţii translative de proprietate între părţile unui proces. civ. un act translativ de proprietate cu titlu particular. 1897 C.. schimbul) sunt acte translative cu titlu particular1. O problemă care s-a pus în practica judecătorească a fost dacă succesiunea ab intestat ori legatul universal poate să constituie just titlu. 286 Pagina 78 din 137 . 1895 C. însă nu poate fi o justă cauză în sensul art. De asemenea. comodatul). bunurile sale trecând la succesorul B. Aşadar. justul titlu este. potrivit dispoziţiilor art. p. certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu. pentru ca actul juridic pe baza căruia posesorul a intrat în stăpânirea imobilului să fie un just titlu. dacă este de bună-credinţă şi consideră că bunul aparţinea lui A. pentru a duce la o uzucapiune de 10-20 de ani. Pe de altă parte.nu constituie just titlu: convenţiile pe baza cărora un bun imobil este în stăpânirea unui detentor precar (locaţiunea. civ. chiar dacă a fost de bunăcredinţă. S-a considerat că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea autorului său în posesie utilă aptă să conducă la dobândirea proprietăţii prin păstrarea ei un timp de 30 de ani. întrucât actele enumerate de acesta (vânzarea.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

proprietate, care, prin ipoteză, a fost încheiat de posesorul uzucapant cu o altă persoană. Nu este necesar ca justul titlu să fi fost trascris în registrele de publicitate imobiliare. Justul titlu este o condiţie de sine stătătoare a uzucapiunii, distinctă de buna-credinţă, astfel că existenţa sa trebuie dovedită de cel ce invocă uzucapiunea. În această materie, spre deosebire de cea a dobândirii fructelor de către posesor, justul titlu nu este numai un element al bunei credinţe. Cele două elemente ale uzucapiunii scurte se condiţionează reciproc, în sensul că nu poate exista bună-credinţă fără să existe un just titlu pe baza căruia posesorul să fi dobândit imobilul. Uzucapiunea nu-şi produce efectele dacă una din cele două condiţii lipseşte. Posesia să fie de bună-credinţă A doua condiţie specială în vederea aplicării auzucapiunii scurte se referă la poziţia subiectivă a uzucapantului, căruia i se cere să exercite posesia cu bună-credinţă. Art. 1898 alin. 1 C. civ. cuprinde o definiţie a bunei-credinţe, precizând că aceasta este „credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea”. Credinţa posesorului în calităţile transmiţătorului bunului trebuie să fie deplină. El va fi de rea-credinţă atunci când cunoaşte că un terţ este sau se pretinde a fi proprietar al imobilului a cărui posesie el a dobândit-o. Orice îndoială posibilă referitoare la dreptul autorului este de natură a înlătura buna-credinţă a posesorului şi, odată cu ea, şi uzucapiunea scurtă1. Nu poate fi socotit de bună-credinţă posesorul care cunoaşte că autorul său nu a plătit preţul imobilului persoanei de la care acesta a cumpărat. Este exclusă buna-credinţă atunci când posesorul cumpără de la un singur coproprietar, deşi cunoaşte că bunul aparţine în coproprietate mai multor persoane şi este posibil să nu-i fie atribuit după partaj. Potrivit dispoziţiilor art. 1898 alin. 2 C. civ., este suficient ca buna-credinţă să fi existat în momentul „câştigării imobilului”. Nu este, aşadar, necesar ca buna-credinţă să subziste pe toată durata termenului cerut pentru uzucapiune. Dacă ulterior dobândirii bunului, posesorul cunoaşte că a dobândit de la un neproprietar, el va putea invoca totuşi prescripţia achizitivă scurtă, pentru că malla fides superveniens non impedit uzucapionem. Atunci când este vorba de acte juridice între vii, buna-credinţă trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic ce va constitui just titlu. Când este vorba de acte juridice mortis causa (legatul cu titlu particular), pot fi luate în discuţie două momente: data deschiderii succesiunii (data morţii testatorului) şi data la care legatarul acceptă legatul. Dobândirea unui bun prin legat devine efectivă atunci când legatarul îşi manifestă voinţa de
1

Ana Boar, op. cit., p. 137
Pagina 79 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

a-l accepta, voinţă care include printre elementele sale şi buna sau reaua-credinţă. De aceea, în doctrină, se susţine că buna credinţă trebuie să existe în momentul acceptării legatului, moment în care legatarul trebuie să creadă că autorul său este adevăratul proprietar al imobilului. Dacă în privinţa justului titlu legea cere ca posesorul să facă dovada acestuia, în privinţa bunei-credinţe ea instituie o prezumţie relativă, astfel încât el nu este obligat să dovedească faptul că nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că transmiţătorul bunului nu ara proprietar. Prezumţia de bună-credinţă este însă relativă, ea putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către cel ce se pretinde adevăratul proprietar. În ceea ce priveşte termenul uzucapiunii scurte, acesta este de 10 până la 20 de ani, nu neapărat de 10 ori de 20 de ani. Diferenţa este în funcţie de prezenţa ori absenţa adevăratului proprietar în circumscripţia teritorială a tribunalului unde se află bunul imobil. Dacă el locuieşte în judeţul în care se află bunul, termenul este de 10 ani, iar dacă locuieşte în alt judeţ, termenul va fi de 20 de ani. Potrivit dispoziţiilor art. 1896 C. civ., termenul de bază este de 10 ani şi el se prelungeşte întotdeuna când proprietarul nu a locuit pe tot parcursul său în raza aceluiaşi tribunal în care se află imobilul. Astfel, la numărul anilor cât proprietarul a locuit în raza tribunaluilui judeţean unde se afla imobilul, se adaugă un număr dublu de ani cât a locuit în raza altui tribunal, respectiv se dublează anii rămaşi până la împlinirea termenului de 10 ani. Un an de prezenţă face, deci, cât doi ani de absenţă. Spre exemplu, dacă adevăratul proprietar a locuit 6 ani în raza teritorială a Tribunalului Argeş şi 4 ani în cea a Tribunalului Vâlcea, cei 4 ani se dublează şi se adaugă la cei 6 ani, astfel încât termenul de prescripţie va fi de 14 ani. Trebuie avută în vedere locuinţa efectivă a adevăratului proprietar, de vreme ce legea distinge după cum acesta „a locuit la diferite timpuri” (art. 1896 C. civ.). În acest sens, absenţa trebuie să fie una continuă, să nu fie vorba de o simplă plecare ori o absenţă trecătoare. În situaţia în care uzucapiunea priveşte un bun aflat în coproprietate, împotriva fiecărui coproprietar va curge un termen diferit, de 10 ani pentru cei care locuiesc în acelaşi judeţ, ori de până la 20 de ani pentru cei care locuiesc în alte judeţe. În măsura în care se poate uzucapa împotriva statului ( este vorba de bunurile din domeniul privat al statului care sunt alienabile), acesta este socotit a fi prezent pe tot teritoriul, astfel că termenul prescripţiei va fi întotdeauna de 10 ani.

Pagina 80 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

S-a considerat1că, întrucât în prezent mijloacele moderne de transport şi comunicaţii dau posibilitatea unei persoane de a se deplasa şi a cunoaşte foarte repede situaţia unui imobil aflat în orice parte a ţării, nu se mai justifică stabilirea termenului de prescripţie în funcţie de absenţa sau prezenţa proprietarului.

8.3. MODUL DE CALCUL AL TERMENULUI UZUCAPIUNII

Dobândirea proprietăţii prin uzucapiune este legată în mod esenţial de împlinirea termenelor legale. Indiferent de felul uzucapiunii, termenul se calculează în acelaşi mod: pe zile şi nu pe ore. Ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul, adică se va ţine seama numai de zilele întregi, nu şi de fracţiunile de zile (art. 1887 C. civ.). Ziua se socoteşte de 24 de ore şi începe la ora zero, sfârşindu-se la miezul nopţii următoare (art. 1888 C. civ.). Prescripţia se socoteşte încheiată la împlinirea ultimei zile a termenului (art. 1889 C. civ.). La calculul termenului de prescripţie achizitivă nu se ţine seama de ziua complementară a anilor bisecţi, după cum nu se ţine seama nici de zilele de sărbătoare legală, indiferent dacă acestea sunt la începutul, pe parcursul ori la sfârşitul termenului. Se poate ţine seama, la calcularea termenului, de opţiunea pentru joncţiunea posesiilor şi, nu în ultimul rând, de faptul că pe parcursul termenului de prescripţie pot interveni anumite împrejurări care pot afecta cursul acestuia, prin întrerupere sau suspendare. Întreruperea prescripţiei achizitive Primtre condiţiile cerute de lege pentru uzucapiune este enumerată şi aceea ca „prescripţia să fie neîntreruptă” (art. 1847 c. civ.) Această cerinţă - distinctă de viciul discontinuităţii posesiei - se referă în realitate nu la posesie, ci la termenul prescripţiei achizitive. Întreruperea prescripţiei achizitive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei noi prescripţii achizitive. Astfel, potrivit art. 1867 C. civ., întreruperea şterge cu totul orice prescripţie începută înaintea sa; în nici un caz acea prescripţie nu mai poate fi continuată. Posesorul poate începe o nouă prescripţie după ce actele constituive de întrerupere încetează, conform naturii lor.
1

I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 290
Pagina 81 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Potrivit art. 1863 C. civ., prescripţia poate fi întreruptă în mod natural sau în mod civil. Întreruperea naturală este proprie numai prescripţiei achizitive şi intervine, cu aceleaşi efecte, în două situaţii prevăzute de art. 1864 C. civ.: când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului, indiferent cine este autorul deposedării; Pierderea în fapt a posesiei intervine atunci când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de folosinţa lucrului, indiferent dacă lucrul intră în folosinţa fostului proprietar sau a altei persoane. Prescripţia este întreruptă natural, în sensul că elementul material, obiectiv pe care se întemeiază este absent. De vreme ce elementul material al posesiei corpus - poate fi exercitat şi prin altă persoană, prescripţia nu este întreruptă dacă bunul este predat cu titlu precar unui terţ (cel puţin până când pentru acesta apare un caz de intervertire a precarităţii). Întreruperea se produce indiferent dacă pierderea posesiei are loc împotriva voinţei posesorului ori prin propriul său fapt de renunţare la stăpânirea bunului. când bunul cu privire la care se exercită posesia este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale. Este cazul bunurilor trecute în domeniul public, trecere care face imposibilă începerea unei noi prescripţii atâta timp cât acestea vor aparţine proprietăţii publice. În realitate, de această dată, posesia încetează definitiv şi ireversibil, neputând reîncepe atâta vreme cât imobilul este scos din circuitul civil1. În privinţa acestui caz de întrerupere naturală a cursului prescripţiei achizitive, s-a pus problema de a şti dacă dispoziţiile extrem de restrictive cuprinse în art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi respectiv art. 44 din Legea nr. 59/1974 potrivit cărora terenurile de orice fel puteau fi dobândite numai prin moştenire legală, au fost de natură să întrerupă prescripţiile achizitive în curs la momentul intrării lor în vigoare. În perioada în care s-au aflat în vigoare aceste legi, doctrina şi jurisprudenţa au apreciat unanim că adoptarea celor două acte normative a avut ca efect scoaterea terenurilor din circuitul civil, consecinţa fiind întreruperea naturală a cursului prescripţiei achizitive. După abrogarea acestor legi prin Decretul-lege nr. 1/1989, această problemă a devenit obiect de controversă atât în doctrină, cât şi în practică. Astfel, într-o opinie, s-a susţinut că intrarea în vigoare a acestor legi nu a determinat o întrerupere a prescripţiei achizitive, întrucât nu se poate susţine că terenurile proprietate
1

L. Pop, op. cit., p. 243
Pagina 82 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

particulară au fost transformate în natura sau destinaţia lor cum prevede art. 1864 alin. 2 C. civ. şi nici nu au fost scoase din circuitul civil general (art. 1844 C. civ.). A avut loc doar o severă restrângere a atributului dispoziţiei juridice din conţinutul dreptului de proprietate asupra terenurilor, dar ele au continuat să fie în circuitul civil deoarece puteau fi dobândite prin moştenire legală1. Opinia contrară porneşte de la premisa că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974, dreptul de proprietate nu a mai putut fi dobândit prin uzucapiune, întrucât terenurile au fost scoase din circuitul civil general, iar cursul prescripţiei achizitive a fost astfel întrerupt. Chiar dacă ele nu au fost declarate în mod expres de lege imprescriptibile, prin transformarea naturii ori a destinaţiei lor în sensul art. 1864 C. civ., este de necontestat că terenurile, ca efect al dispoziţiilor restrictive din aceste legi, au fost indisponibilizate2. Tot în sprijinul acestei opinii, s-a mai susţinut că dispoziţiile art. 1864 C. civ. au în vedere situaţia în care un bun este scos din circuitul civil general, fiind declarat de lege inalienabil, iar imprescriptibilitatea unui bun este corolarul inalienabilităţii sale, deoarece un bun, în măsura în care este inalienabil, este şi imprescriptibil 3. Pentru cursul prescripţiilor achizitive deja începute, art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi art. 44 din Legea nr. 59/1974 au reprezentat veritabile cauze de de întrerupere naturală speciale, ale căror efecte au fost reglementate, în lipsă de prevederi exprese contrare, tot de dispoziţiile art. 1866-1867 C. civ. În concluzie, raţiunea celor două legi a fost evident aceea de a atribui terenurilor un caracter inalienabil, care ar fi iluzoriu dacă nu este însoţit de corolarul său care este imprescriptibilitatea4. Ar fi ilogic să se accepte dobândirea terenurilor prin uzucapiune când se interzice dobândirea lor prin acte juridice, dându-le posibilitatea celor interesaţi să eludeze legea. Neîndoielnic, cele două acte normative au reflectat o anumită ideologie, iar efectele lor au fost inechitabile şi de aceea au fost abrogate expres în anul 1989. Dar, cu toată dorinţa de a trece peste acea perioadă istorică, nu se poate totuşi nega că ea a existat şi că puterea politică de atunci a emis acte normative a căror forţă obligatorie, pe timpul cât au fost în vigoare, nu poate fi înlăturată decât cu preţul unei inechităţi şi mai mari, adică făcând să retroactiveze legile de abrogare a lor5

L. Pop, op. cit., p. 244 C. Bârsan, M. Gaiţă, M. M. Pivniceru, op. cit., p. 203 3 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 247 4 I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 295 5 Ana Boar, op. cit., p. 153
1 2

Pagina 83 din 137

putând fi invocată de către orice persoană interesată (art. chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ arbitral necompetent (art. 21 din Decretul nr. Practic. Întreruperea civilă Potrivit dispoziţiilor art.). Pagina 84 din 137 .) ale cărei drepturi ar fi ameninţate de uzucapiune. cauzele de întrerupere reglementate în art. cursuri si referate postate de utilizatori. 1866 C. ori cel care a făcut-o a renunţat la ea (art. introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare. 167/1958 prescripţia extinctivă aplicabilă dreptului la acţiune privitor la drepturile reale principale (art. printr-un act începător de executare. aşa încât trebuie să aibă capacitatea de a încheia un act de dispoziţie (capacitate de exerciţiu deplină). 1870 C. 1865 C. 1868-1871 C. Nu se poate vorbi de întreruperea prescripţiei dacă s-a pronunţat încetarea procesului. în ambele cazuri.dacă mai păstrează posesia . Aşadar. Cauzele de întrerupere civilă a prescripţiei achizitive au fost considerate comune cu cele aplicabile în materia prescripţiei extinctive şi aceasta întrucât Codul civil reglementează şi după intrarea în vigoare a Decretului nr.. anulată sau dacă s-a perimat. de exemplu. Oricum. fie introductivă de instanţă sau numai incidentală într-un proces întrerupt. indiferent dacă termenul necesar acesteia s-a împlinit atunci când erau în vigoare ori după abrogarea lor. civ. 167/1958. art.tocilar. 167/1958). civ. 16 alin. prin recunoaşterea de către posesor a dreptului celui în contra căruia prescrie.Vizitati www.). civ. 16 alin. aceleaşi: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. produce efecte absolute. întreruperea civilă operează în trei cazuri: printr-o cerere făcută în judecată. civ. atunci când el acceptă să încheie un contract de închiriere sau când acceptă oferta de a cumpăra bunuri. din momentul recunoaşterii posesorul . chiar dacă într-o altă ordine şi exprimare.ro ! Arhiva online cu diplome. nu i se poate recunoaşte posesiei exercitate sub imperiul acestei legi aptitudinea de a conduce la uzucapiune. 2 din Decretul nr. dacă cererea a fost respinsă. precum sechestrul sau cererea execuţiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie. 167/1958 sunt.se transformă într-un detentor precar. Aşa se întâmplă. Recunoaşterea voluntară de către posesor a dreptului adevăratului proprietar echivalează cu o renunţare la posibilitatea de a dobândi acest drept. 1 din Decretul nr. Întreruperea naturală.

însă în prezent aceste dispoziţii au fost modificate prin dispoziţiile Decretului nr. 1875 C. civ. Potrivit art. civ. aşadar. cursuri si referate postate de utilizatori. titularul dreptului de proprietate (sau altui drept real) este oprit din cauze neimputabile lui să intervină pentru protejarea acetuia. pe timpul cât durează situaţiile. 2 C. efecte relative. a curgerii termenului de prescripţie. spre deosebire de întreruperea naturală care are efecte absolute. 167/1958).. în caz contrar prescripţia nu poate fi întreruptă pentru că hotărârea judecătorească produce efecte numai între părţi. de drept. 13 şi 14).tocilar. precum şi între orice altă persoană care. întreruperea civilă. 1874-1885. Suspendarea prescripţiei achizitive Cursul prescripţiei achizitive este oprit şi în acele situaţii în care din anumite motive reglementate expres şi limitativ de lege. Formulată de acela împotriva căruia se prescrie (proprietarul). Are.. 167/1958 (art.Vizitati www. pe de o parte şi cei aflaţi sub ocrotirea lor. a celui care uzucapează. suspendarea opreşte cursul prescripţiei cât durează. fără însă a o şterge pentru timpul trecut (art. în temeiul legii Pagina 85 din 137 . 15 alin. limitativ prevăzute de lege. În Codul civil cauzele de suspendare sunt reglementate în art. cât timp posesorul care invocă uzucapiunea sau adevăratul proprietar al imobilului se află în rândul forţelor armate române puse pe picior de război. nu foloseşte decât celui ce o face şi nu vatămă decât pe cel împotriva căruia se face. cu excepţiile prevăzute de lege. 1885 alin. potrivit căruia prescripţia se suspendă: cât timp proprietarul este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. uzucapiunea curge în favoarea posesorului chiar în contra drepturilor reale afectate de un termen sau o condiţie (modalităţi ale unui act juridic civil care produce efecte numai între părţi iar posesorul nu este parte). acţiunea în justiţie trebuie să fie efectivă (să fie făcută cu scopul de a fi admisă) şi să fie admisă printr-o hotărâre definitivă. suspendarea prescripţiei achizitive este acea modificare a cursului acestei prescripţii care constă în oprirea. pe de altă parte. 1866 C.ro ! Arhiva online cu diplome. Art. Aşadar. 1 din Decretul nr. printr-un act începător de executare. potrivit art. civ. 1874 C. Pentru a produce efectul întreruptiv. care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului de proprietate. dispune că prescripţia curge în contra oricărei persoane care n-ar putea invoca o excepţie anume stabilită de lege iar. cererea trebuie îndreptată împotriva posesorului. Potrivit art. între curator şi cei pe care îi reprezintă. între părinţi şi tutore.. fără ca termenul sau condiţia să poată suspenda uzucapiunea posesorului. civ.

Vizitati www. aşadar. în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie în aşa fel încât. să se asigure şase luni ori o lună. Contrar acestor opinii. ori cât timp acestuia nu are cine să-i încredinţeze actele. Aceste dispoziţii reglementează ceea ce s-a numit efectul special al suspendării prescripţiei care constă. pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. adică a posesorului actual. 2 din Decretul nr. 167/1958 se aplică şi cu privire la uzucapiune. Au fost exprimate opinii favorabile cu privire la aplicarea acestui efect şi în materia prescripţiei achizitive. chiar dacă el nu este reglementat în Codul civil. între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului. cât timp nu au fost date şi aprobate socotelile. „orice posesor posterior are facultatea. iar raţiunea acestei prorogări este ca proprietarul să aibă efectiv timp să acţioneze după încetarea cauzei de suspendare. Pagina 86 din 137 . Referitor la suspendarea prescripţiei achizitive. să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului”. sau al hotărârii judecătoreşti.ro ! Arhiva online cu diplome. cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de autorul său. Poate fi ipoteza în care. spre a opune prescripţia. La încetarea cauzei care a determinat suspendarea. după cum termenul de prescripţie este mai mare sau mai mic de şase luni. pe timpul căsătoriei între soţi. cursuri si referate postate de utilizatori. 1860 C. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. care l-a pus în imposibilitate (materială. 15 alin. unul dintre soţi a început să posede un bun al celuilalt în condiţii în care ar fi putut invoca uzucapiunea. unirea posesiei uzucapantului. s-ar putea însă susţine că proprietarul a avut suficient timp să acţioneze de vreme ce termenele prescripţiei achizitive sunt de 10-20 sau 30 de ani. în esenţă. Pentru că termenele prescripţiei achizitive sunt mai mari de şase luni. cât timp proprietarul care este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu nu are un reprezentant legal.tocilar. în doctrină s-a pus problema dacă dispoziţiile art.. deci mult mai lungi decât termenele prescripţiei extinctive reglementate prin Decretul nr. înseamnă că prorogarea va fi de şase luni. civ. continuând de la momentul în care a fost oprită. Joncţiunea posesiilor înseamnă. prescripţia îşi va relua cursul de drept. Potrivit dispoziţiilor art. 167/1958. care reglementează şi efectul special al suspendării. morală sau juridică) de a acţiona. inaintea încheierii căsătoriei. Joncţiunea posesiilor Termenele lungi prevăzute de lege pentru a opera prescripţia achizitivă sunt rareori împlinite în persoana unui singur posesor.

dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani.ro ! Arhiva online cu diplome.. 1859 C. potrivit căreia dacă lucrul trece prin mai multe mâini. Joncţiunea posesiilor este o derogare de la regula cuprinsă în art. Lupulescu. În această ipoteză. Jurisprudenţa a statuat că prin autor. În practiă se pot ivi trei ipoteze: posesia actuală este de aceeaşi natură cu posesia anterioară.Vizitati www. p. Dacă aceste condiţii vor fi îndeplinite. El va avea interes să invoce joncţiunea întotdeauna când schimbarea naturii posesiei îi va fi favorabilă. eventual. pentru că detenţia precară nu poate fi unită cu posesia. nu este titulatul dreptului de proprietate. Cel care hotărăşte dacă la calcularea termenului uzucapiunii se ţine seama sau nu de posesia autorului este acela care invocă uzucapiunea pentru că joncţiunea posesiiilor este numai o facultate. fiind de bună-credinţă sau de rea-credinţă. El poate fi un succesor universal. adică să nu fi intervenit o cauză de întrerupere1. în persoana sa. care este tot de 1 D. posesorul actual. op.. astfel încât joncţiunea nu va opera atunci când posesia este transmisă printr-un act lovit de nulitate absolută. mai este necesar ca între prima şi a doua posesie să existe o continuitate. natura.). cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului. Totodată. în sensul prevederilor art. civ. 251 Pagina 87 din 137 . cit. la fel ca şi cel ce invocă uzucapiunea. 1859 şi 1860 C. Pentru a fi posibilă joncţiunea sunt necesare următoarele condiţii: să fie vorba de o posesie propriu-zisă. fiecare posesor începe. De asemenea.tocilar. Aşadar. pentru că posesia sa continuă calitatea şi termenului autorului său. o posesie nouă. important fiind să fi primit posesia în baza unui raport juridic. civ. în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o posesie actuală ori a invoca joncţiunea posesiilor (art. pentru că cel care a uzurpat posesia altcuiva nu poate invoca unirea posesiei sale cu aceea ce a aparţinut celui pe care l-a înlăturat.. o posibilitate. se înţelege persoana care. fără a putea să-i schimbe. fără a ţine seama dacă transmiterea posesiei s-a făcut în mod singular sau universal. 1860 C. gratuit ori oneros. în avantajul său. întotdeauna va fi în avantajul posesorului actual să invoce joncţiunea posesiilor. aceasta le avea. Spre exemplu. posesorul actual continunâd posesia anteriaoră cu toate carenţele pe care. pentru că numai în această ipoteză are sens joncţiunea posesiilor. termenul posesiei noi va fi adăugat la termenul scurs în favoarea fostului posesor. cu titlu universal sau particular al vechiului posesor. trebuie să fie vorba de un raport juridic valabil. posesorul actual va trebui să continuie posesia cu toate viciile sau calităţile pe care aceasta le are. cursuri si referate postate de utilizatori. civ.

EFECTELE UZUCAPIUNII Uzucapiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului asupra bunului uzucapat. Spre exemplu. Dar dacă autorul a posedat numai 5 ani. Altfel spus. când el se apără împotriva acţiunii în revendicare introdusă împotriva sa de către fostul proprietar al lucrului. când posesorul cere să se constate dobândirea dreptului de proprietate astfel. el începând o nouă posesie bazată pe just titlu şi de bună-credinţă. dacă autorul a posedat în virtutea unui titlu şi cu bună-credinţă 15 ani. Spre exemplu.4. iar autorul său a exercitat o posesie de bună-credinţă şi cu just titlu. În consecinţă. în aceleaşi condiţii. joncţiunea fiind inutilă. posesorul actual. Uzucapantul va fi considerat proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripţiei achizitive. iar posesorul de rea-credinţă dobândeşte definitiv şi irevocabil dreptul de proprietate asupra fructelor şi productelor percepute în cursul uzucapiunii. are nevoie de încă 5 ani. dacă posesorul actual este de bună-credinţă şi are just titlu. concomitent cu stingerea dreptului de proprietate al fostului titular. rea-credinţă. aşa încât are tot interesul să ceară joncţiunea posesiilor. civ. Dacă termenul prescripţiei s-a împlinit în persoana autorului. teremenul de 30 de ani necesar autorului s-ar realiza mai repede dacât dacă ar începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. fără ca acesta să fi solicitat constatarea dobândirii proprietăţii astfel. ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului (el sau autorul său dacă a optat pentru joncţiunea posesiilor). efectul uzucapiunii este retroactiv. prin unirea celor două posesii. 1890 C. el va uzucapa în termenul de 30 de ani prevăzut de art. dacă posesorul actual este de rea-credinţă.. cât şi pe cale de excepţie. 8.ro ! Arhiva online cu diplome. posesorul actual are nevoie de 15 ani. toate drepturile pe care posesorul le-a constituit asupra bunului în favoarea unor terţi pe parcursul uzucapiunii vor fi consolidate. iar autorul său a exercitat o posesie de rea-credinţă. cursuri si referate postate de utilizatori. Pagina 88 din 137 . Ori. are nevoie de încă 2 ani (sau de un an dacă adevăratul proprietar se întoarce în judeţul unde se află imobilul). posesorul actual nu are nevoie să unească posesia sa cu cea a autorului. Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune. posesorul actual. este normal să nu dorească a începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. el va fi interesat de joncţiune numai atunci când. ci poate invoca efectele uzucapiunii împlinite deja. adică întotdeauna când din termenul de 30 de ani au rămas mai puţin de 10 ani. având nevoie de numai 5 ani. posesorul actual nu va fi interesat de joncţiune.tocilar. dacă autorul a posedat în virtutea unui just titlu şi cu bună-credinţă 18 ani.Vizitati www.

care presupune delăsarea dreptului câştigat (art. Renunţarea poate fi expresă sau tacită.). ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul astfel înscris le-a posedat cu bună-credinţă. 1843 C. îşi consolidează titlul. după caz. potrivit legii. Posesorul trebuie să renunţe la uzucapiune în mod voit şi conştient.).tocilar. Renunţarea expresă nu trebuie să îmbrace formă solemnă. civ. cele anterioare rămânând reglementate de vechile legi maghiare. aşa cum se întâmplă atunci când încheie cu adevăratul proprietar un contract de închiriere cu privire la bunul pe care l-a posedat. 1840 C. 115/1938. Beneficiarul prescripţiei achizitive poate să renunţe la efectele acesteia. cursuri si referate postate de utilizatori. Ea nu poate fi însă invocată din oficiu de către instanţă. civ. 27 din Legea nr. civ. Codul civil austriac şi Codul civil român. Uzucapiunea tabulară Potrivit dispoziţiilor art. ci trebuie cerută de către cel interesat (art. timp de 10 ani. În consecinţă. în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune. 8.ro ! Arhiva online cu diplome. UZUCAPIUNEA ÎN SISTEMUL VECHILOR CĂRŢI FUNCIARE În unele teritorii ale ţării .). civ. Legea nr. chiar dacă acesta a renunţat la ea (art. 1841 C.). Acest caz se mai numeşte uzucapiune tabulară pentru că prin bună-credinţă şi stăpânirea pe timpul prevăzut de lege. Renunţarea tacită trebuie să rezulte dintr-un fapt neechivoc. ei pot să invoce prescripţia câştigată de debitorul lor. însă numai după împlinirea ei (art. care a intrat în vigoare la 12 iulie 1947.Transilvania.Vizitati www. 115/1938. Banat şi Bucovina . uzucapiunea este reglementată prin Legea nr. Cel care renunţă la efectele uzucapiunii trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina (art. posesorul deja înscris dar fără titlu valabil. dobândirea Pagina 89 din 137 .unde se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare.5. 1838 C. Renunţarea la uzucapiune nu are efecte dacă acest act prejudiciază creditorii uzucapantului sau alte persoane interesate. ci este suficientă forma scrisă. 115/1938 reglementează două cazuri excepţionale de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune: uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară.). civ. Se afirmă că în acest fel titlul „se curăţă de viciile sale”. 1839 C. Renunţarea făcută în frauda drepturilor creditorilor uzucapantului va putea fi revocată pe calea acţiunii pauliene. Această lege se aplică numai uzucapiunilor începute după intrarea sa în vigoare.

cit. prin trecerea termenului de 10 ani „se vindecă”. la orice viciu care ar afecta titlul în baza căruia a fost operată înscrierea. poate cere întabularea dreptului în favoarea sa.ro ! Arhiva online cu diplome. 115/1938 trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: înscrierea nevalabilă a unui drept. 28 alin. În acest caz uzucapiunea se numeşte extratabulară pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se produce fără să fi fost întabulat la începerea posesiei. 1 din Legea nr. în temeiul uzucapiunii. exercitarea posesiei cu bună-credinţă de către titular. op. devenind pe deplin valabil1. deşi nevalabil. a celui înscris în cartea funciară că această operaţiune s-a făcut în baza unei cauze valabile. 230 Pagina 90 din 137 . p. cursuri si referate postate de utilizatori. Posesia trebuie exercitată de către cel înscris ca titular în cartea funciară şi trebuie să aibă ca obiect dreptul înscris.. Este aplicabil şi aici principiul malla fides superveniens non impedit uzucapionem. 27 din Legea nr. al cărui singur viciu constă în lipsa calităţii de proprietar a transmiţătorului. timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. fiind suficient ca buna-credinţă să existe în momentul intrării în posesie. pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut întabularea. spre deosebire de justul titlu necesar în cazul uzucapiunii scurte reglementată de Codul civil. Pop. 115/1938. Uzucapiunea produce efecte retroactive. 1 2 L. în general. dreptului realizându-se prin „convalescenţa titlului”. Poate fi vorba de acele situaţii în care titlul nu este valabil ori când prin înscriere dreptul a fost greşit calificat2. punându-se de acord cu realitatea sau starea de fapt. în condiţiile legii. dar eronată. titularul să posede imobilul timp de 10 ani de la înscrierea în cartea funciară. Pentru a opera uzucapiunea în condiţiile art. creată prin întabulare. de la data întabulării acelui drept în cartea funciară.Vizitati www.tocilar. Uzucapiunea extratabulară Potrivit dispoziţiilor art. starea de aparenţă tabulară. să se prezume în mod absolut că posesorul este titularul dreptului. 237 Ana Boar.. În doctrină s-a afirmat că exerciţiul în fapt al prerogativelor dreptului real când este conform cu situaţia care rezultă din cartea funciară face ca această situaţie să nu mai poată fi contestată. Nevalabilitatea cauzei înscrierii se poate referi. posesorul unui imobil care l-a posedat. cit. Bunacredinţă constă în convingerea fermă. p. se consolidează. op. În acest fel.

se poate spune că donatarul succede donatorului. civ. Astfel. Adrian Rusu.). 644 C. dar şi urmarea sau succesiunea lucrurilor. uzucapantul să posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. Aşadar. cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta. dobândirea proprietăţii operând indiferent dacă cel care a posedat 20 de ani imobilul a cunoscut sau nu că acesta nu-i aparţine de drept. este vorba de cele două forme ale moştenirii: moştenirea legală şi moştenirea testamentară. pe baza unor norme prestabilite. Succesiuni.tocilar. pentru a opera uzucapiunea extratabulară. civ1. cuvântul succesiune îşi găseşte originea în latinescul succesio-succesionis care înseamnă înlocuire. 2003. 3.ro ! Arhiva online cu diplome. SUCCESIUNEA Dispoziţiile Codului civil enumeră succesiunea printre modurile de dobândire a proprietăţii alături de celelalte moduri originare şi derivate. p. 644 prevăzând: „proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. fie pentru cauză de moarte. cumpărătorul succede vânzătorului. Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice. fie prin acte între vii. Pagina 91 din 137 . 1 Ioan Adam. posesia exercitată de uzucapant să fie utilă. Bucureşti. 9. Nu se cere ca posesorul să fie de bună-credinţă. însă în realitate. Prescripţia achizitivă nu poate curge împotriva persoanei înscrise în cartea funciară decât dacă aceasta a decedat. Acesta este sensul avut în vedere de art. Din punct de vedere etimologic. S-ar părea că legiuitorul distinge între succesiune şi legate. 1847 C. prin convenţie şi prin tradiţiune”. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fi decedat. prin legate. Stăpânirea exercitată de cel care invocă uzucapiunea trebuie să îndeplinească toate condiţiile necesare unei posesii utile (art. Editura All Beck. Într-o primă accepţiune largă.Vizitati www. prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (universale. persoane juridice ori statul). prin succesiune sau moştenire se înţelege transmiterea unui patrimoniu. art. cursuri si referate postate de utilizatori. a unei fracţiuni de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoană fizică decedată la una sau mai multe persoane fizice în fiinţă. În accepţiunea restrânsă.

moştenirea transmite nu doar activul. ci şi pasivul patrimoniului. privite izolat. Editura Universul Juridic. 1 Francisc Deak. pe când colateralii şi soţul supravieţuitor trebuie să ceară punerea în posesie de la notarul public. legea civilă distinge între succesorii regulaţi şi cei neregulaţi. Bucureşti. Persoanele care dobândesc în temeiul legii patrimoniul lui decujus se numesc moştenitori sau erezi. Moştenitorii legali nu pot avea vocaţie succesorală la bunuri singulare. Spre deosebire de aceştia. În această categorie intră soţul supravieţuitor şi statul. obligaţiile fiind intransmisibile cu titlu particular.Vizitati www. iar la moartea titularului transmisiunea este universală. ei sunt moştenitori universali. obiectul transmisiunii. Moştenirea se deosebeşte de celelalte moduri de transmitere reglementate de art. datorită înrudirii lor cu defunctul. Succesorii regulaţi sunt consideraţi ca fiind o continuare a persoanei defunctului. cu vocaţie la întreg patrimoniul succesoral. moştenitorii legatari pot fi şi cu titlu particular. fiind patrimoniul sau o fracţiune din patrimoniu. Se poate spune că patrimoniul este absorbit odată cu persoanalitatea titularului în patrimoniul şi personalitatea celui care moşteneşte1. nu are ca obiect bunuri individual determinate. iar acesta fiind alcătuit din drepturi şi obligaţii. 2002. de aceea toate transmisiunile între vii sunt cu necesitate cu titlu particular. cursuri si referate postate de utilizatori. Între vii însă se transmit numai drepturile. Patrimoniul este inseparabil de persoana titularului pe timpul vieţii acestuia. Din principiul continiutăţii persoanei defunctului decurg următoarele consecinţe: moştenitorul regulat ar trebui să se bucure de sezină.ro ! Arhiva online cu diplome. dar fără a avea vreo legătură de rudenie cu defunctul. din ziua deschiderii moştenirii. neputând exista moştenitori legali cu titlu particular. 10. Moştenitorii care vin la succesiune în virtutea legii sunt numiţi moştenitori legitimi sau regulaţi. În privinţa lor se produce o contopire a patrimoniului lor cu cel al defunctului din chiar momentul decesului acestuia. astfel că ei se substituie defunctului în toate raporturile în care decujus era subiect activ sau pasiv. Legea face însă o excepţie şi acordă sezină doar rudelor în linie dreaptă. Moştenitorii neregulaţi sau iregulari sunt cei care vin la moştenire tot în temeiul legii. În ceea ce priveşte condiţiile în care are loc transmiterea patrimoniului. având vocaţie la unul sau mai multe bunuri individual determinate. Pagina 92 din 137 .tocilar. de plin drept.civ. Tratat de drept succesoral. prin aceea că: este o transmisiune pentru cauză de moarte. p. 644 C.

în concluzie. Acceptarea pură şi simplă este actul sau faptul prin care succesibilul acceptă succesiunea fără a cere beneficiu de inventar. Acest efect retroactivează până la data morţii lui decujus.Vizitati www. însă ea nu este definitivă. Succesibilul. a renunţa la moştenire. nici obligatorie.. răspund de întregul pasiv al moştenirii ultra vires hereditatis. de drept. persoana moştenitorului înlocuieşte pe cea a defunctului nu doar în raporturile de drept în care acesta era subiect activ. Acceptarea voluntară este un act unilateral de voinţă. adică în limita activului. 685-689 C. Moştenitorii regulaţi. Este tacită acceptarea care rezultă dintr-un act sau fapt juridic pe care succesibilul Pagina 93 din 137 . Succesibilul are. conform art. ce poate face obiectul unei transmisiuni. adică dincolo de limita activului. Aşadar. moştenitorul este ţinut de întregul pasiv succesoral (toţi creditorii defunctului devin creditorii moştenitorului). acceptând moştenirea sau să o repudieze renunţând la moştenire. civ. Acceptarea poate fi voluntară sau forţată. Moştenirea se transmite de drept succesorilor. Este expresă când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede într-un act autentic sau privat. În privinţa moştenitorilor neregulaţi. dacă nu au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. Termenul de opţiune succesorală este de 6 luni de la data deschiderii moştenirii. ci şi în cele în care era subiect pasiv. consolidând astfel titlul său de moştenitor. Personalitatea defunctului nu se mai absoarbe în cea a moştenitorului şi odată cu ea şi patrimoniul şi. cursuri si referate postate de utilizatori. poate să-şi confirme titlul de moştenitor.ro ! Arhiva online cu diplome. Această declaraţie unilaterală de voinţă nu poate fi afectată de modalităţi. este indivizibilă. devenind definitivă prin acceptare. Moştenitorul care nu a decis încă dacă acceptă sau nu moştenirea se numeşte succesibil. irevocabilă şi cu efect retroactiv. ci intra vires hereditatis.tocilar. legea nu mai consacră soluţia după care persoana este nedespărţită de patrimoniu. prin actul său unilateral de voinţă. un drept de opţiune care poate să constea în: a accepta pur şi simplu moştenirea. consensual şi poate fi expresă sau tacită. moştenitorii neregulaţi nu mai răspund ultra vires hereditatis. Transmisiunea succesorală se produce provizoriu la deschiderea succesiunii. ci are în vedere doar patrimoniul privit ca universalitate juridică. a accepta sub beneficiu de inventar. Dreptul de opţiune este un act juridic unilateral care produce efecte erga omnes.

703 C. SECŢIUNEA a III-a MODURILE SPECIFICE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1. moştenirea este acceptată de alţi succesibili. civ. cu efectul că succesorul nu răspunde de pasivul moştenirii decât în limita bunurilor sau valorii bunurilor înscrise în inventar. Această separare se produce prin faptul că la data acceptării se face o inventariere a bunurilor. cel care nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală nici expres. cursuri si referate postate de utilizatori. 696 C. nici tacit pierde dreptul la moştenire. dreptul de proprietate publică se dobândeşte: pe cale natural. 213/1998. deoarece nu poate rezulta decât dintr-o declaraţie făută în faţa notarului public şi înregistrată într-un registru special. Renunţarea nu poate fi tacită. prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. Acceptarea forţată este impusă moştenitorilor care au sustras sau ascuns bunurile moştenirii (art. ci şi obligaţii (cu excepţia obligaţiilor exclusiv personale. afară de cazul în care se referă la bunuri singulare. ENUMERARE Potrivit dispoziţiilor art. succesiunea este o transmisiune mortis causa prin care.Vizitati www. civ. care se sting odată cu moartea).tocilar. prin expropriere pentru cauză de utilitate publică. 7 din Legea nr.). Acceptarea sub beneficiu de inventar are ca efect faptul că nu se produce confuziunea între patrimoniul succesoral şi cel al succesorului. ea fiind un act solemn. intenţia sa de acceptare (art. Aşadar. 689 C. Pagina 94 din 137 . nu-l putea face decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă. civ. deci mai mult decât simpla proprietate. În cazul în care în termenul de 6 luni prevăzut pentru acceptare. se transmit nu numai drepturi.ro ! Arhiva online cu diplome.) Renunţarea la moştenire este actul juridic prin care succesibiulul declară că nu primeşte dreptul la moştenire. Renunţătorul este socotit că nu a fost niciodată erede (art.). în mod neîndoielnic.

Însă. p.. sau a unei regiuni. pentru cauză de uitilitate publică. Prin bogăţie naturală se înţelege bogăţia (necultivată) a solului sau a subsolului. 15-16. Consideraţii asupra Legii nr. după caz. fără a fi nevoie să se considere că reprezintă un mod special de dobândire a proprietăţii. cit. 60/2001 privind achiziţiile publice au fost stabilite principiile. p. În acest context. N. prin orice alte moduri prevăzute de lege. bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt enumerate expres printre bunurile din proprietatea publică. dacă bunul în cauză intră în domeniul public.G. dispoziţia legală rămâmne una de principiu. de consiliul judeţean sau de consiliul local. a unei ţări. cadrul general şi procedurile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. 135 alin. Nicolae. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. aşa încât o asemenea considerare apare lipsită de interes practic2.Vizitati www. în art. 2.U.ro ! Arhiva online cu diplome. Printr-o interpretare gramaticală a textului legal s-ar înţelege dobândirea proprietăţii publice fără intervenţia omului. op. nr. 3 din Constituţie. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN ACHIZIŢII PUBLICE Prin O. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale în domeniul public al acestora. Nu poate fi vorba nici de fructele naturale ale bunurilor aflate în proprietate publică. aplicabilă atunci când nu există o reglementare specială. S-a arătat că este vorba de bogăţiile de orice natură care se vor forma pe teritoriul sau în subsolul ţării1. 6/1999. Dogaru. prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern. în Dreptul nr. cursuri si referate postate de utilizatori. asupra bunurilor care se găsesc în natură. 79 1 Pagina 95 din 137 . 2 I. pentru că acestea sunt culese în virtutea dreptului de proprietate. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PE CALE NATURALĂ Legea nu explică în ce constă acest mod dedobândire a proprietăţi publice. 3. precum şi căile de M. Sevastian Cercel.tocilar.

lucrări sau servicii. să aibă dreptul de a deveni. definitivă sau temporară. prin atribuirea unui contract de achiziţie publică (art. astfel încât orice furnizor de produse. cu titlu oneros. Este autoritate contractantă (art. orice instituţie publică.tocilar. Potrivit legii. Atribuirea unui contract de achiziţie publică se face prin: Pagina 96 din 137 . transporturi şi telecomunicaţii . încheiat în formă scrisă şi cu respectarea condiţiilor legale.şi care benefiaciază de drepturi speciale sau exclusive pentru desfăşurarea unor activităţi. care presupune folosirea sistemului concurenţial şi a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. proprietatea publică se dobândeşte în baza unui act juridic bilateral. atac împotriva actului sau deciziei autorităţii contractante care aplică una din procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică. a unor produse. Academia Română şi instituţiile subordonate acesteia. care impune ca informaţiile referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică să fie puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi. care impune garantarea protejării secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale a ofertantului. transparenţa. achiziţia publică este dobândirea.Vizitati www. de interes general sau local. 5): orice autoritate publică. eficienţa utilizării fondurilor publice. În acest caz. energie. care presupune asigurarea condiţiilor ca orice furnizor de produse. a). orice persoană juridică ce desfăşoară activităţi relevante în unul din sectoarele de utilităţi publice . în condiţiile legii. cursuri si referate postate de utilizatori. executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă şanse egale de a i se atribui contractul respectiv. de către o persoană juridică definită ca autoritate contractantă. indiferent de naţionalitate.apă. care impune aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecţie şi a criteriillor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. La baza atribuirii contractului de achiziţie publică stau următoarele principii: libera concurenţă. inclusiv autoritatea judecătorească.ro ! Arhiva online cu diplome. prin achiziţie se înţelege o anumită formă de comerţ care constă în cumpărarea de produse sau de materiale de către stat pe calea unor contracte speciale. În general. autonomă ori aflată în subordinea sau sub controlul unei autorităţi publice. 3 lit. aşa cum este definită în Constituţie. executant de lucrări sau prestator de servici. tratamentul egal. confidenţialitatea. contractant.

Prin contractul de achiziţie publică administraţia obţine bunuri. executanţi sau prestatori). licitaţie restrânsă (pot depune oferte numai cei selectaţi de către autoritatea contractantă în prima etapă a procedurii). în considerarea interesului public. autoritatea contractantă are dreptul să rezilieze contractul. contractul de achiziţie publică nu se deosebeşte esenţial de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între subiecte de drept civil. Persoanele străine care participă la această procedură beneficiază de acelaşi regim juridic de care beneficiază persoanele române în ţara în care cel interesat este rezident. inclusiv preţul. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. el fiind o categorie particulară de contract. persoană fizică sau juridică. Poate participa la procedura pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică orice furnizor. executanţi sau prestatori). executant sau prestator. Prin obiectul său. public sau privat. cerere de ofertă (este o procedură simplificată prin care se solicită. fără publicarea unui anunţ publicitar. prestator sau executant). cu un singur furnizor. în aschimbul unui preţ. Contractul de achiziţie publică este un contract administrativ. negocierea cu o singură sursă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. servicii sau lucrări. român sau străin. oferte de la mai mulţi furnizori. contractul se încheie prin proceduri speciale. în temeiul acestora. exclusiv preţul. 4. unele dintre clauzele contractuale sunt stabilite prin lege şi nu pot fi negociate cu cealaltă parte. iar. negociere competitivă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. întrucât: reprezintă un acord de voinţă între o autoritate publică şi un alt subiect de drept. executant ori prestator interesat de contract). DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN EXPROPRIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Pagina 97 din 137 . litigiile apărute în derularea acestui contract sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ. alte clauze contractuale stabilite de autoritate prin caietul de sarcini şi prin anunţurile referitoare la achiziţia publică au acelaşi caracter de drep public. încheiat de adminiatraţie pentru nevoile serviciului public.tocilar. licitaţie deschisă (are dreptul să depună oferte orice furnizor.ro ! Arhiva online cu diplome. cu mai mulţi furnizori.

în art. structura acestuia. cu sau fără scop lucrativ. 41 din Constituţie. constând în trecerea forţată a unor bunuri determinate din proprietatea privată în proprietatea publică.Vizitati www. combinat cu dreptul de folosinţă asupra terenului respectiv. La data de 27 mai 1994 a fost adoptată Legea nr. cit. oraşelor. Cu privire la dreptul de superficie. în vederea satisfacerii unor necesităţi de interes naţional sau local. în condiţiile legii. Imobilele prin destinaţie vor fi expropriate numai dacă sunt alipite fondului în mod permanent.tocilar. p. exproprierea a fost definită ca fiind un mod originar de dobândire a proprietăţii.ro ! Arhiva online cu diplome. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere (art. cu caracter de excepţie.. pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea personelor fizice sau juridice. 2 din Legea nr. dar şi apărarea dreptului de proprietate privată. 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 1 L. care cuprinde dispoziţii de natură să asigure cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor. civ. neputând fi despărţite fără a fi deteriorate sau fără a deteriora imobilul. impune exproprierea concomitentă a terenului şi a construcţiei sau plantaţiei2. municipiilor şi judeţelor. ca instituţie juridică de drept public care constă în achiziţia forţată. Această lege se completează cu Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. Este vorba de imobilele prin natura lor. pentru cauză de utilitate publică. cursuri si referate postate de utilizatori. 49 Pagina 98 din 137 . precum şi în art. op. Potrivit art. care constă în dreptul de proprietate asupra unei construcţii sau plantaţii aflate pe terenul altei persoane. neculese încă. cu titlu oneros. a unor bunuri imobile proprietate privată. 2). dezmembrămintele dreptului de proprietate se sting prin exproprierea proprietăţii. Pop. 28 alin. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este o excepţie de la caracterul absolut şi inviolabil al dreptului de proprietate privată1. din proprietate privată în proprietate publică. 481 C. în condiţiile legii şi sub control judiciar. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită prin învoială sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută. În doctrină. 33/1994. Ori. Ea operează o transformare calitativă a proprietăţii. De principiu. precum şi cele aflate în porprietatea privată a comunelor. dar nu pot forma obiectul unei exproprieri separate. inclusiv recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori.

Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local. All Beck. Procesul-verbal în care se consemnează rezultatele cercetării prealabile se va înainta Guvernului. sunt supuse exproprierii lăcaşuri de cult. Drepturile reale principale . ci o decizie a organului competent de trecere a bunului în porprietatea publică este suficientă. exproprierea nu poate fi hotărâtă decât după ce utilitatea publică s-a declarat. ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor şi nu pot fi ralizate pe alte căi decât prin expropriere. 10 alin. alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime. 1). se adoptă actul de declarare a utilităţii publice care se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial (pentru utilitatea publică de interes naţional) sau în presa locală (pentru utilitatea publică de interes local). utilitatea publică să se declare pentru fiecare caz în parte.tocilar. Pe baza rezultatelor cercetării prealabile. indiferent de natura lucrărilor. pentru că acesta. Nu sunt supuse E. 27 2 Pagina 99 din 137 . Curs de drept civil român. 3 din Legea nr. precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului. Nu pot fi expropriate nici bunurile proprietate privată a statului. ori de consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes local. Declararea utilităţii publice se face numai după o cercetare prealabilă efectuată de comisii special numite de către Guvern. prin lege (art. cursuri si referate postate de utilizatori. aprobate potrivit legii (art. se constituie o comisie alcătuită din preşedinţii consiliilor judeţene respectrive.ro ! Arhiva online cu diplome. cimitire. 3). dacă utilitatea publică este de interes local.Vizitati www. Legea stabileşte categoriile de lucrări considerate de utilitate publică ce pot atrage exproprierea. p. Pentru lucrări de interes local care se desfăşoară pe teritoriul mai multor judeţe. de către delegaţia permanentă a consiliului judeţean ori de primarul general al cpitalei. avantajele economico-sociale. lăsând deschisă posibilitatea ca pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute. Nu pot fi expropriate imobilele proprietate publică ce aparţin statului ori unităţilor administrativ-teritoriale care sunt şi pot fi afectate unei utilităţi publice prin voinţa autorităţii competente. Cât priveşte bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale. ansambluri şi situri istorice. nu este necesară exproprierea. Ea se declară prin lege atunci când. în calitate de proprietar. Chelaru. monumente. 7 alin. 2000. Declararea utilităţii publice se face de către Guvern pentru lucrări de interes naţional. Bucureşti. 33/1994. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. Potrivit art. consiliului judeţean ori Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Ed. poate să afecteze unei utilităţi publice oricare din bunurile sale.

cit. Administraţia publică trebuie să ia măsuri pentru ca cei interesaţi să poată consulta efectiv aceste documente. declaraţia de utilitate întrunind elementele unui act-condiţie care declanşează procedura exproprierii. op.tocilar. odată adusă la cunoştinţă publică. Expropriatorul este obligat. cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubire. Secretarului General al Guvernului ori consiliului judeţean. în calitate de preşedinte.ro ! Arhiva online cu diplome. Primarul va primi şi va înregistra întâmpinările şi va consemna ofertele de despăgubire şi pretenţiile proprietarilor sau ale titularilor de alte drepturi reale. de către Curtea Constituţională (atunci când utilitatea publică a fost declarată prin lege) ori de instanţa de contencios administrativ (când utilitatea este declarată prin hotărâre de Guvern sau prin act al organelor administraţiei locale). Întâmpinările sunt soluţionate în teremn de 30 de zile de către o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului. Bârsan. Comisia lucrează sub conducerea unui delegat al Guvernului sau al consiliului judeţean. în vederea consultării de către cei interesaţi. publicităţii actele prin care se declară utilitatea publică pentru lucrări privind apărarea ţării şi siguranţa naţională (art. 16 alin. să notifice titulatilor drepturilor reale asupra imobilelor vizate. 3). p. 3 proprietari de imobile din localitatea în care sunt situate imobilele şi primarul localităţii. înaintând dosarul cuprinzând toate documentele şi întâmpinătile. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. fără a se putea examina oportunitatea actului administrativ1. 14 alin. Ea dă o hotărâre motivată. propunerea de expropriere şi procesul-verbal care încheie procedura prealabilă declarării utilităţii publice.. 65 Pagina 100 din 137 . oraşele şi comunele. 3). este supusă controlului legalităţii sale în această etapă.2). după caz) întocmeşte planul imobilelor propuse spre expropriere. care se comunică părţilor în teremen de 15 zile de la adoptare. după caz (art. prin decizie a delegaţiei permanente a consiliului judeţean ori dispoziţie a primarului capitalei. Chiar dacă legea nu prevede expres. Aceştia pot formula întâmpinare împotriva acestora în termen de 45 de zile de la primirea notificării. 11 alin. care se depun la consiliul local al localităţii în care sunt situate imobilele respective. în termen de 15 zile de la publicare şi pe cheltuiala sa. expropriatorul (statul prin organismele desemnate de Guvern ori judeţele. care nu are drept de vot (art. Comisia este alcătuită din 3 specialişti din domeniul de activitate în care se realizează lucrarea de utilitate publică. municipiile. După declararea utilităţii publice. care se depune la primarul localităţii unde se află imobilul. Dacă părţile se înţeleg asupra problemelor legate de expropriere. comisia consemnează această 1 C. după caz. Comisia poate accepta punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge.

Soluţionarea cererilor privitoare la expropriere este de competenţa tribunalelor în raza cărora este situat imobilul propus spre expropriere. altor titulari de drepturi reale ori altor persoane care pot justifica un interes legitim asupra imobilului. Despăgubirea acordată de instanţă nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de persoana interesată.Vizitati www. Având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţă este supusă căilor de atac prevăzute de lege. Instanţa este competentă să verifice dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi să stabilească cuantumul despăgubirilor precum şi suma cuvenită proprietarilor. Experţii vor ţine seama de preţul cu care se vând.ro ! Arhiva online cu diplome. la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul. sub semnătura acestora. În acest scop. potrivit contenciosului administrativ. Exproprierea produce următoarele efecte: imobilul expropriat trece din proprietatea privată în proprietatea publică. aşa cum prevede legea. acesta poate reveni cu noi propuneri. în termen de 15 zile de la comunicare. Dacă părţile nu se înţeleg ori nu se înţeleg cu privire la întinderea despăgubirilor. instanţa va lua act de aceasta printr-o hotărâre de expedient. Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus exproprierea nu reprezintă prin ea însăşi titlu executoriu şi nu are efect Pagina 101 din 137 . cursuri si referate postate de utilizatori. prin hotărâre judecătorească. în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în aceeaşi localitate la data încheierii raportului de expertiză. Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului şi altor persoane îndreptăţite. precum şi de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. limitându-se la anliza aspectelor procedurale. despăgubirea să nu mai corespundă valorii reale a imobilului şi cuantumului prejudiciului produs. Dacă intervenie înţelegerea părţilor. este posibil ca în momentul plăţii. instanţa nu poate analiza probleme de fond privind exproprierea.tocilar. instanţa va proceda la stabilirea acestora. Dacă propunerile expropriatorului sunt respinse. liber de orice sarcini. Aşdar. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaţiei care poate fi promovată de partea interesată. instanţa va constitui o comisie de experţi (unul numit de instanţă şi câte unul de fiecare parte). Transferul dreptului de proprietate se produce îndată ce obligaţiile impuse prin hotărârea judecătorească au fost îndeplinite. aşa încât persoanele interesate pot cere reactualizarea cuantumului despăgubirii pentru ca ea să rămână dreaptă. posesorilor. învoială. cu refacerea corespunzătoare a planurilor.

cât şi concesionarea şi darea în folosinţă se sting prin efctul exproprierii. 35 din Legea nr. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu noua situaţie. Preţul imobilului se va stabili ca şi în situaţia exproprierii şi nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată.ro ! Arhiva online cu diplome. verificând temeuiul acesteia. abitaţie şi superficie . dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivt scopului pentru care au fost prelute de la expropriat. dreptul de ipotecă şi privilegiul imobiliar special care grevează imobilul ipotecat se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite. va putea dispune retrocedarea. cursuri si referate postate de utilizatori. principal.uzufruct. patrimonial.Vizitati www. Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac. Dreptul de retrocedare este un drept relativ. naşterea unui drept de creanţă în favoarea personelor stabilite în hotărârea judecătorească asupra despăgubirilor acordate. respectiv lucrările nu au fost începute. care constată îndeplinite obligaţiile privind despăgubirea. 33/1994. nu mai târziu de 30 de zile de la data plăţii. titularii lor având dreptul la despăgubiri. opozabil numai expropriatorului. drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate . se sting toate drepturile personale dobândite de alte persoane asupra imobilului. pur şi simplu şi prescriptibil extinctiv în termenul general de trei ani Pagina 102 din 137 .tocilar. în situaţia în care expropriatorul s-a hotărât să-l închirieze înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat. Dacă exproprierea are ca obiect clădiri cu destinaţia de locuinţă. cum ar fi cele izvorâte din locaţiune. Punerea în posesie a expropriatorului se va face în temeiul titlului executoriu eliberat în baza unei încheieri a instanţei. evacuarea persoanelor care le ocupă legal se face numai după asigurarea de către expropriator a spaţiului de locuit la cererea persoanelor interesate. translativ de proprietate dacă nu sunt plătite despăgubirile. uz. foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor. Lege reglementează pentru proprietarul expropriat dreptul de a cere şi obţine retrocedarea imobilului expropriat şi un drept de preemţiune la cumpărarea acestuia de la expropriator. Termenul de plată nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. Potrivit art. care. Dreptul se naşte la data rămânerii definitive a hotărârii şi devine exigibil la data stabilită de părţi sau de instanţă. legea reglementând un caz special de subrogaţie legală cu titlu particular. un drept prioritar la închirierea imobilului în favoarea fostului proprietar. Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului.

la instanţa de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul. la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. care începe să curgă de la expirarea termenului de un an prevăzut în art. iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu răspunde în termen de 60 de zile de la primirea notificării. ajungerea părţilor la un acord duce la oprirea procedurii de expropriere. a consiliului judeţean. după caz. Fiind vorba de un act administrativ. acestea vor fi stabilite de instanţă. În acest scop. fără a declanşa procedura exproprierii (art. În doctrină. Dacă înţelegerea părţilor priveşte numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate. fostul proprietar are un drept prioritar la dobândire. 37 din Legea nr. 1). 8 alin. trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora se face prin hotărâre a Guvernului. 5.Vizitati www. 33 /1994. în cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului. cursuri si referate postate de utilizatori. Potrivit art. ÎN DOMENIUL PUBLIC AL ACESTORA. poate fi atacată. Cei implicaţi. în procedura exproprierii pot conveni atât asupra modalităţii de transfer a dreptului de proprietate. 135 din Legea nr. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirilor. PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Potrivit art. 4 alin. Nerespectarea acestui drept atrage anularea actului de înstrăinare a imobilului. fiind irevocabilă în termenul de 60 de zile. de o parte sau de alta. 33/1994. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN TRECEREA UNOR BUNURI DIN DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI SAU AL UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE. Pagina 103 din 137 . 1 din Legea nr.ro ! Arhiva online cu diplome. Înţelegerea este posibilă şi în situaţia exercitării dreptului de retrocedare de către fostul proprietar. 33/1994. hotărârea de trecere a bunului dintr-un domeniu în altul. expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar. iar comunicarea făcută fostului propriatar de către expropriator are valoarea unei oferte ferme de vănzare. în condiţiile legii. expropriatorul poate dispune de imobil. dar nu şi cuantumul sau natura despăgubirii. în patrimoniul aceluiaşi proprietar. s-a arătat că este vorba de un drept de preemţiune. În orice moment al exproprierii.tocilar.

8 alin. În lipsa acestui acord. Fiind unul dintre drepturile fundamentale ce aparţine persoanelor fizice şi juridice. la cererea autorităţii locale competente. bunurile respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire (art. apărarea drepturilor reale prin alte mijloace juridice decât acelea de drept civil şi de drept procesual civil se realizează de manieră indirectă. Spre deosebire de expropriere. la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar. de exemplu. CAPITOLUL III APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SECŢIUNEA I PREZENTARE GENERALĂ Apărarea dreptului de proprietate este una dintre propblemele importante ce preocupă ştiinţa juridică din ţara noastră. Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale. trece în domeniul public local sau judeţean. dreptul administrativ. reglementate de normele mai multor ramuri de drept: dreptul civil şi dreptul procesual civil. în principal realizarea altor scopuri şi numai implicit ele au ca efect apărarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. direct sau indirect printr-o diversitate de mijloce juridice. dreptul muncii. trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat este gratuită. dreptul penal şi dreptul procesual penal. prin hotărâre de Guvern.ro ! Arhiva online cu diplome. Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale principale se realizează. precum şi practica instanţelor judecătoreşti. De regulă. Prin instituţiile şi normele juridice respective se urmăreşte.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. 3) Prin expropriere pot fi trecute în domeniul public naţional bunurile din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale. dreptul de proprietate este apărat printr-o multitudine de mijloace juridice. Un bun din proprietatea privată a statului poate ajunge în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale. dreptul comercial. prin trecerea lui în domeniul public naţional de unde. se poate face numai cu titlu oneros şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. Mijloacele de drept civil prin care se apără dreptul de proprietate sau alt drept real principal constau în totalitatea acţiunilor în justiţie prin care titularul dreptului solicită Pagina 104 din 137 .tocilar.

aceste mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: indirecte sau nespecifice şi directe sau specifice. Pe de altă parte. atingerile aduse însuşi dreptului de proprietate al reclamantului. Privind însuşi fondul dreptului. proprietarul care a pierdut o acţiune posesorie are posibilitatea de a pomova ulterior o acţiune petitorie. Acţiunile posesorii sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte apărarea posesiei ca simplă stare de fapt. întrucât de cele mai multe ori posesorul este şi proprietarul bunului. prin promovarea acestor acţiuni. deoarece nu se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau alt drept real. fie pentru a o menţine. împotriva oricărei tulburări. aşa-zisele acţiuni reale. acţiunea în restituirea plăţii nedatorate.Vizitati www. se înlătură. prin redobândirea posesiei ca efect al admiterii acţiunii posesorii. Ele sunt mijloace indirecte sau nespecifice. Aşadar. acţiunile petitorii aparţin exclusiv titularului dreptului real încălcat sau contestat. acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. care se întemeiază direct şi nemijlocit pe un drept real sau pe faptul posesiei unui imobil. drepturile de creanţă se nasc şi se realizează în strânsă legătură cu dreptul de proprietate care constituie „coloana vertebrală” a patrimoniului oricărei persoane.ro ! Arhiva online cu diplome. Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care se solicită instanţei de judecată să stabilească în mod direct că reclamantul este titulatul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unui bun. cursuri si referate postate de utilizatori. instanţelor de judecată să pronunţe hotărâri în scopul înlăturării oricărei atingeri sau încălcări a dreptului său. De aceea. Aceste acţiuni sunt de două feluri: acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. Redobândirea posesiei bunului asupra căruia poartă acel drept real este doar un efect accesoriu al admiterii acţiunii petitorii. în scopul realizării lor. În literatura juridică. acţiunea în grăniţuire. Se includ în această categorie: acţiunile în executarea contractelor civile sau comerciale. deoarece prin ele se apără doar posesia ca stare de fapt. Sunt acţiuni petitorii: acţiunea în revendicare. fără a se pune în discuţie existenţa unui drept real asupra imobilului respectiv. Însă. Totuşi. indirect. Mijloacele juridice directe sau specifice de apărare a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale constau în totalitatea acţiunilor. Exercitarea unei Pagina 105 din 137 . ci doar faptul posesiei. acţiunile posesorii se deosebesc de cele petitorii. acţiunea în răspundere contractuală. Mijloacele juridice indirecte sau nespecifice sunt acele acţiuni în justiţie care se întemeiază direct şi nemijlocit pe drepturi de creanţă. fie pentru a o redobândi când a fost pierdută. se apără însuşi dreptul de proprietate. acţiunea în prestaţie tabulară. Ele sunt întotdeuna acţiuni imobiliare. Acţiunile posesorii prezintă avantajul că reclamantul nu trebuie să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului.tocilar. acţiunea negatorie şi acţiunea confesorie. de cele mai multe ori.

SECŢIUNEA a II-a ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE 1. p.. întrucât instituţia juridică a revendicării este destinată apărării numai a anumitor drepturi subiective. Bârsan. împiedică însă introducerea unei acţiuni posesorii. în temeiul dreptului său de proprietate.Vizitati www. nr. întrucât omite faptul că acţiunea în revendicare poate fi exercitată şi împotriva detentorului precar. 252 1 2 Pagina 106 din 137 .. în cuprinsul art. p. cursuri si referate postate de utilizatori. col. în care se arată că revendicarea este „acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar1. 200 3 L. cuvântul „revendicare” exprimă o acţiune al cărei obiect este reclamarea unui drept sau a unui bun cuvenit revendicantului şi deţinut de o altă persoană (sau contestat) din diferite motive.tocilar. DEFINIŢIE. op. în care se analizează însuşi fondul dreptului. vol I.ro ! Arhiva online cu diplome. Înţelesul juridic al cuvântului de „revendicare”. acţiunii petitorii. cit. acţiunea în revendicare a fost definită ca acea acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi. într-o decizie a instanţei noastre supreme. pe anul 1955. op. În practica judiciară. Pop. Tribunalul Supr. deşi se apropie în mare măsură de conceptul general etimologic. Codul civil evocă acţiunea în revendicare.. 1909 alin. civ. Unii autori2 au considerat că această definiţie nu este riguros exactă. Această definiţie apare. dec. într-o formulare sintetică.D. cere. să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului3. este deosebit de acesta. respectiv a celor cu caracter real. 2. cit. CARACTERE JURIDICE Din punct de vedere etimologic. p. 53 C. pe cale de consecinţă. 1063/1955. în C. dispunând că acela care a pierdut sau i s-a furat un lucru poate să-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat. creditorul având opţiune între utilizarea acestei acţiuni sau a unei acţiuni derivate din contract. restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept. s-a admis că revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesia bunului. fără să o definească. În doctrină..

în principiu imprescriptibilă sub aspect excinctiv. prin care se cere predarea posesesiei unui bun de către cel ce se pretinde proprietarul acestuia4. acţiunea în revendicare prezintă următoarele caractere juridice: reală. acţiunea în revendicare se deosebeşte de acţiunile posesorii al căror scop constă în păstrarea sau obţinerea restituirii posesiei bunului ca simplă stare de fapt. Din definiţia dată noţiunii de revendicare se desprind o serie de trăsături ce caracterizează această acţiune. deoarece poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care încalcă dreptul de proprietate. dobândirea posesiei fiind numai o consecinţă a recunoaşterii dreptului de proprietate. op. Caracterul real al acţiunii în revendicare subzistă atâta timp cât există şi posibilitatea ca bunul revendicat să fie readus în patrimoniul revendicantului.. se poate spune că revendicarea este o acţiune reală întemeiată pe dreptul de proprietate. care este o persoană determinată întotdeauna în momentul naşterii raportului obligaţional. Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie Acţiunea în revendicare are un caracter petitoriu. astfel. adică un efect al acestei acţiuni petitorii. întrucât în cadrul ei este pusă în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului. Prin acest caracter. Acţiunea în revendicare se deosebeşte. petitorie şi imprescriptibilă. 57 Pagina 107 din 137 . apără şi se întemeiază direct şi nemijlocit pe dreptul de proprietate. obiectul revendicării se converteşte într-o pretenţie de despăgubiri şi astfel acţiunea însăşi devine personală. Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă Acţiunea în revendicare este. Aşadar. Dacă însă bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terţ ce a dobândit în mod irevocabil proprietatea lui. fără a pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate sau a altui drept real al reclamantului. drept care constituie temeiul juridic al acestei acţiuni. Reclamantul va trebui astfel să facă dovada dreptului său de proprietate. drept care este opozabil tuturor. cit. Perpetuitatea dreptului de proprietate este cea care atrage şi imprescriptibilitatea acţiunii care 4 E. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală Acţiunea în revendicare este o acţiune reală. Acest caracter se explică prin aceea că ea însoţeşte. Popa. A.Vizitati www. B. Astfel. de acţiunile personale care se întemeiază pe drepturi de creanţă şi deci sunt admisibile doar împotriva debitorului.ro ! Arhiva online cu diplome. p. C. Scopul acţiunii în revendicare constă în stabilirea dreptului de proprietate.

indiferent dacă se revendică un bun imobil sau un bun mobil. este ineficientă. În aceste situaţii. ar fi inechitabil ca hoţul să poată dobândi după expirarea a 30 de ani un drept de proprietate irefragabil. pe de o parte. îl apără. rezultat dintr-o faptă infracţională. Astfel. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. 1982.. acel bun nu poate fi revendicat decât în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.D. pentru că majoritatea bunurilor ce se află în patrimoniul unei persoane fizice sunt mobile între care pot fi şi obiecte de mare preţ. decât odată cu stingerea însuşi a dreptului de proprietate pe care îl însoţeşte şi îl apără. În literatura de specialitate această soluţie a fost criticată motivat de faptul că. Astfel. în materia avulsiunii. cursuri si referate postate de utilizatori. Potrivit unei opinii. Stingerea dreptului de proprietate are loc numai în ipoteza în care o altă persoană l-a dobândit prin uzucapiune sau.. civ. civ. practica judiciară a decis că. acţiunea în revendicarea unui bun mobil este prescriptibilă extinctiv după trecerea a 3 ani sau a 30 de ani. acţiunea în revendicarea bunurilor pierdute sau furate. după caz. revendicarea porţiunii de pământ smulsă prin forţa apelor din terenul unui proprietar şi alipită la terenul ce aparţine altuia. civ. 520 C. 498 C. secţ. în cazul vânzării la licitaţie publică a unui imobil supus urmăririi silite. În unele situaţii excepţionale revendicarea este prescriptibilă. p. pentru că proprietatea nu se stinge prin neuz1. Ulterior. Referitor la caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare. poate fi revendicată numai în termen de un an. 1909 C.. oricât timp nu ar fi exercitată. potrivit art.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul la acţiune este imprescriptibil.Vizitati www. după cum posesorul pârât este de bună sau de 1 Tribunalul Supr. civ. acţiunea în revendicare este imprescriptibilă dacă obiectul ei este un imobil şi prescriptibilă prin 30 de ani dacă are ca obiect un bun mobil corporal atunci când nu operează dispoziţiile art. acţiunea în revendicare este paralizată. această acţiune nu se stinge. civ. se prescrie în termen de 3 ani. Caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare ţine de natura şi nu de esenţa acţiunii în revendicare. nr. oricare ar fi natura bunului revendicat şi. pe de altă parte. 144/26 ianuarie1982. aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. dec. instanţa supremă a decis că. proc. De asemenea. prin posesie de bună-credinţă. iar potrivit art 1909 alin 2 C. 13 Pagina 108 din 137 .. în C.. iniţial. potrivit dispoziţiilor art. atunci când revendicantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat.tocilar.

D. În legătură cu calitatea procesuală a reclamantului.ro ! Arhiva online cu diplome. 624/1955 în C. EXERCITAREA ACŢIUNII ÎN REVENDICARE De vreme ce temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. pe anul 1955. Bucureşti. Al.. nr. instanţele judecătoreşti au statuat că în orice acţiune în justiţie. pendente condiţione (anterior realizării condiţiei). 263 Tribunalul Supr. în practica judecătorească s-a statuat că. vol. Lesviodax. dec. civ. chiar dacă pârâtul deţine bunul fărăr titlu. Ştiinţifică. col. p. op. dec. Lipsa de calitate a uneia dintre părţi constituie o excepţie de fond ce poate fi invocată pe tot parcursul procesului2. chiar dacă dreptul său de proprietate este condiţional. în cadrul unei acţiuni în revendicare. rea-credinţă2. civ.. p. fostul Tribunal Suprem a arătat că: „În orice acţiune privitoare la proprietatea sau folosinţa unui bun. Împrejurarea că o persoană. nr.. N. Există. atunci când reclamantul nu poate să-şi justifice calitatea1. 1970. cursuri si referate postate de utilizatori. II. pentru a avea exerciţiul acţiunii în revendicare. în momentul introducerii acţiunii. nu este necesar pentru a revendica de a avea toate atributele dreptului de proprietate. subiectul activ al acţiunii în revendicare poate fi numai proprietarul. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969.. a fost G. dă dreptul de a revendica. De asemenea. înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului. Cel ce formulează o acţiune în revendicarea uni bun imobil sau mobil trebuie să aibă calitatea de a pretinde dreptul reclamat. într-o decizie privitoare la dreptul de proprietate. întrucât raportul de drept procesual nu se poate stabili valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii. care a transmis dreptul de proprietate.. Ed. instanţa de judecată este obligată să verifice calitatea părţilor. „reclamantul trebuie să facă dovada calităţii de proprietar. în practică.tocilar. nudul proprietar putându-o face chiar dacă imobilul este grevat de un uzufruct. cit. col. În acest sens. adică să fie proprietarul bunului respectiv. trebuie să se examineze calitatea reclamantului de a introduce acţiunea. 2 Tribunalul Supr. Mihuţă.Vizitati www. 196 2 1 Pagina 109 din 137 . deci. Astfel. proprietatea sub condiţie rezolutorie. 1338/1958 în I. Referindu-se la calitatea procesuală a părţilor. opinii contradictorii privind prescriptibilitatea revendicării mobiliare. Luţescu. Aceasta trebuie respinsă.

aceasta fiind singura îndreptăţită să-l revendice. care îl deţine fără drept. moştenitorii sezinari. curatorul succesiunii vacante. 90 Pagina 110 din 137 . qui dolo desiit possidere tenetur in rem actione. nr.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. ce se află în posesia altei persoane. civ. pentru ca reclamantul să poată să ceară introducerea în cauză a acelei persoane. Dacă detentorul nu indică persoana în numele căreia deţine lucrul. dec. Acţiunea în revendicare va fi respinsă ca greşit îndreptată în situaţia în care pârâtul nu ar avea calitatea de posesor al bunului revendicat. noul proprietar trebuie să se substituie reclamantului1. iar în cazul în care transmisiunea dreptului de proprietate are loc în cursul procesului. creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice. Pârâtul nu poate avea calitatea pasivă de a sta în proces decât în cazul în care el este posesor al bunului ce alcătuieşte obieictul acţiunii în revendicare. prin dol.. Obiectul material al acţiunii în revendicare îl constituie numai bunurile individual determinate. el va trebui să indice persoana în numele căreia deţine bunul sau exercită un alt drept asupra bunului respectiv. se admite că poate avea calitatea de pârât şi posesorul care. dar contestă dreptul de proprietate al reclamantului.ro ! Arhiva online cu diplome. col. curatorul instituit potrivit Codului familiei. calitatea de a intenta acţiunea în revendicare o are numai proprietarul care a fost lipsit de posesia bunului său. În afara titularului dreptului de proprietate mai au calitatea de a introduce o acţiune în revendicare moştenitorii care au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. această atitudine reprezintă o cauză de intervertire a precarităţii. aceasta pentru că acţiunea în revendicare presupune din partea reclamantului 1 Tribunalul Supr. Întrucât prin acţiunea în revendicare se urmăreşte restituirea bunului. pe anul 1961. creditorii ipotecari. Lipsa calităţii active sau a celei pasive. 670/1961 în C. după o tradiţie moştenită din dreptul roman. Prin urmare. p. aceasta trebuie îndreptată împotriva celui ce deţine materialmente bunul revendicat.. precum şi moştenitorii nesezinari după obţinerea trimiterii în posesie. dobândeşte calitatea procesuală pasivă în cadrul acţiunii în revendicare. În cazul în care pârâtul are numai calitatea de detentor precar.Vizitati www.D. ori în unele cazuri şi a uneia şi a celeilalte concomitent. În mod excepţional. astfel că fostul detentor devenind posesor. în trecut proprietarul bunului revendicat nu o îndrituieşte pe aceasta a revendica bunul care a trecut în patrimoniul altei persoane. Subiectul activ al acţiunii în revendicare nu poate fi decât titularul dreptului de proprietate încălcat. a încetat să mai posede pentru a împiedica exercitarea împotriva sa a acţiunii în revendicare a proprietarului. face ca acţiunea în revendicare să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes.

ele fiind ocrotite prin petiţia de ereditate. Pe cale de consecinţă. Aceasta înseamnă că obiectul material al acţiunii în revendicare trebuie să aibă o existenţă de sine stătătoare. pârâtul este obligat să-i plătească reclamantului un echivalent bănesc. îl obligă pe pârât să restituie bunul adevăratului proprietar şi să se abţină de la orice faptă prin care ar aduce atingere exerciţiului normal şi deplin al dreptului de proprietate. De asemenea nu pot constitui obiect al acţiunii în revendicare bunurile incorporale. dacă Pagina 111 din 137 . Universalităţile faptice. pârâtul fiind obligat în toate cazurile să restituie reclamantului bunul asupra căruia acesta din urmă are un drept de proprietate şi nu un alt bun de acelaşi fel sau valoarea lui.Vizitati www. pot fi revendicate acele bunuri incorporale care.ro ! Arhiva online cu diplome. dar şi a identităţii bunului. EFECTELE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Prin hotărârea judecătorească prin care se admite acţiunea în revendicare. 3.tocilar. Obiectul material al acţiunii nu poate fi schimbat. bun ce se află în posesia nelegitimă a pârâtului. Prin excepţie. determinarea lui putându-se face fără prea mari greutăţi. Universalităţile juridice. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. se materializează în documentele care le constată (titlurile la purtător). instanţa de judecată recunoaşte existenţa dreptului de proprietate al reclamantului. trebuie clarificate cel puţin trei aspecte: problema restituirii lucrului revendicat. problema fructelor acestui bun şi problema cheltuielilor făcute cu lucrul de posesorul neproprietar în timpul în care l-a stăpânit. Dacă bunul nu poate fi restituit în natură. Restituirea bunului revendicat Urmare a admiterii acţiunii în revendicare. dovada nu numai a dreptului de proprietate. Bunul revendicat trebuie să aibă o individualitate distinctă şi independentă. potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. Bunul se restituie în natură şi liber de sarcinile constituite de pârât în favoarea unor terţe persoane. împotriva voinţei şi susţinerilor pârâtului. considerate ca bunuri particulare (cum ar fi o turmă de animale) pot fi revendicate. Reclamantul cere să i se restituie bunul a cărui identitate a dovedit-o şi nu un alt bun ce se află în patrimoniul pârâtului. prin modul lor de a circula în comerţ. cum sunt succesiunile. nu pot face obiectul acţiunii în revendicare. obligaţia de restituire schimbându-se într-o obligaţie de dezdăunare.

fie prin uzucapiune. trebuie să se facă distincţie între posesorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă: posesorul de de bună-credinţă devine proprietarul fructelor şi deci nu are obligaţia să le restituie. el va fi obligat la plata contravalorii fructelor. pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea bunului. pârâtul datorează indemnizaţia de asigurare încasată. Pagina 112 din 137 . posesorul de rea-credinţă este obligat să le restituie. dacă nu dovedeşte că bunul ar fi pierit şi la proprietar. Atunci când lucrul a pierit din caz fortuit sau forţă majoră. riscul pieirii lucrului fiind suportat de către reclamant în calitate de proprietar. 1909 alin. Fructele percepute anterior introducerii acţiunii se cuvin posesorului de bună-credinţă în temeiul art. Atunci când bunul a fost expropriat. iar dobânditorul de bună-credinţă a dobândit proprietatea.tocilar. pentru că buna sa credinţă încetează în momentul chemării sale în judecată. el va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea acestuia.. Şi posesorul de bună-credinţă va fi obligat să restituie fructele percepute după data introducerii acţiunii în revendicare. iar pârâtul a fost un posesor de rea-credinţă. Posesorul de rea-credinţă are însă dreptul să pretindă de la proprietar. fructele percepute de alţii cu autorizaţia sa sau în numele său.Vizitati www. 1 C. de vreme ce este vorba de cheltuieli necesare pe care ar fi trebuit să le facă şi adevăratul proprietar. Aceste cheltuieli nu dau dreptul la restituire posesorului de bună-credinţă. cheltuielile pe care le-a făcut în legătură cu producerea şi culegerea fructelor. Dacă bunul care a pierit a fost asigurat. civ. pârâtul va fi obligat să restituie despăgubirea primită de la expropriator. precum şi pe acelea care din neglijenţa sa nu au fost percepute. întrucât acesta este scutit de restituirea fructelor. acesta va fi obligat la despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrului. Restituirea fructelor În privinţa restituirii fructelor produse de lucrul revendicat până în momentul introducerii acţiunii. 485 C. În situaţiile în care pârâtul a înstrăinat bunul. fie a neglijat să le culeagă sau să le perceapă. fie conform art. lucrul a pierit din culpa pârâtului.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. Posesorul de bună-credinţă nu va fi însă obligat la despăgubiri într-o asemenea situaţie. în cazul în care restituirea nu mai este posibilă deoarece posesorul de rea-credinţă fie a consumat fructele. indiferent dacă a fost de bună sau de rea-credinţă. civ.

Cheltuilile voluptuarii sau de simplă plăcere au caracter de lux. fiind făcute de posesor pentru plăcerea lui personală.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. 771 amelioraţiuni. Ca atare. Aceste cheltuieli efectuate de posesor pentru plăcerea lui estetică nu măresc valoarea lucrului. Sporirea valorii lucrului se apreciază în momentul restituirii acestuia de către posesor. cuantumul fiind stabilit în raport de momentul restituirii lucrului. Corespunzător acestui principiu. 1346 C. potrivit căruia persoana care realizează o îmbogăţire în dauna altei persoane. 4. este obligată să restituie valoarea cu care s-a îmbogăţit.tocilar. Codul civil recunoaşte. trei feluri de cheltuieli care pot da naştere la restituiri şi anume: cheltuielile necesare (impensae necessariae). respectiv cele făcute pentru conservarea lucrului şi care dacă nu ar fi fost efectuate lucrul ar fi pierit. civ. cheltuielile de agrement sau voluptuarii (impensae voluptuariae). posesorul nu are nici un drept să ceară restituirea lor. Restituirea cheltuielilor efectuate de posesor constituie o aplicaţie a principiului de drept al îmbogăţirii fără justă cauză. dar poate să le ridice dacă prin aceasta nu ar produce deteriorarea lucrului. proprietarul căruia i s-a admis acţiunea în revendicare este dator să restituie cheltuielile necesare şi utile efectuate în legătură cu bunul chiar de către un posesor de rea-credinţă. CATEGORII ALE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Codul civil nu numai că nu defineşte acţiunea în revendicare. prevăzute de art. cursuri si referate postate de utilizatori. în lipsa oricărui temei juridic. ca şi în dreptul roman. şi care au ca scop înfrumuseţarea lucrului. dar nu conţine practic nici o dispoziţie care s-o privească în mod direct. Textele sale care fac referire la revendicarea Pagina 113 din 137 . Restituirea cheltuielilor făcute de posesor cu bunul Referitor la cheltuielile efectuate de pârâtul posesor în legătură cu bunul pe care trebuie să-l restituie. cheltuielile utile (impensae utile). Aceste cheltuieli sporesc valoarea lucrului şi deci aduc un folos. adică acele cheltuieli făcute pentru îmbunătăţirea lucrului şi pe care Codul civil le denumeşte în art. Cheltuielile utile sunt datorate de proprietar numai în măsura sporului de valoare pe care aceste cheltuieli l-au adus lucrului.

şi mobiliară.tocilar. şi despre un regim special. au conturat regimul juridic al acţiunii în revendicare. atât extinctiv.ro ! Arhiva online cu diplome. Practica judiciară şi literatura de specialitate. p. 207 Pagina 114 din 137 . pentru bunurile proprietate privată. cit. civ. Tocmai pe baza acestuia proprietarul poate cere restituirea bunului ce alcătuieşte obiectul dreptului său de proprietate de la posesorul ce-l deţine nelegitim. corespunzător acestei clasificări acţiunea în revendicare poate fi imobiliară. Întrucât cea mai importantă împărţire a bunurilor este în bunuri imobile şi mobile. indiferent de titular. care determină un regim juridic diferit al acesteia. deoarece bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile.Vizitati www. Temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. când are ca obiet bunuri imobile. 1909 şi 1910 C. bunurilor mobile se găsesc plasate în materia prescripţiei. Problema cea mai importantă în cadrul revendicării imobiliare este dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. derogatoriu.1. ca urmare a deosebirilor importante de regim juridic pe care le prezintă cele două categorii de bunuri. Acest regim juridic este diferenţiat după cum este vorba despre revendicarea unui bun proprietate privată sau despre revendicarea unui bun proprietate publică. Ca atare. op. Fiecare dintre aceste forme ale acţiunii în revendicare prezintă particularităţi fundamentale. în materia acţiunii în revendicare mobiliară se aplică dispoziţiile art. 1 C. când are ca obiect bunuri mobile... totuşi. Pe de altă parte. cursuri si referate postate de utilizatori. Regimul juridic al acţiunii în revendicare imobiliară priveşte două probleme: imprescriptibilitatea acestei acţiuni sub aspect extinctiv şi proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ Deşi Codul civil nu cuprinde nici o prevedere în legătură cu revendicarea bunurilor imobile. intemeiate pe principiile generale ale dreptului civil şi pe unele dispoziţii legale cuprinse în diferite materii. 4. cât şi achizitiv. în practica judecătorească şi literatura de specialitate a fost stabilit regimul juridic al acestei acţiuni. pentru acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică1. iar pentru revendicarea imobiliară nu există nici o prevedere. nici explicită şi nici implicită. Bârsan. se poate vorbi despre un regim de drept comun al acţiunii în revendicare.

potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. p. pârâtul va fi obligat să iasă din pasivitate şi să încerce. instanţa va compara titlurile de proprietate înfăţişate de părţi şi va da câştig de cauză părţii al cărei titlu este preferabil. decât dacă emană de la adevăratul proprietar. mai ales în trecut.. cât şi în practică. în cadrul acţiunii în revendicare. Într-o asemenea situaţie.Vizitati www. reclamantul nu este obligat de lege să facă alte dovezi decât că el este proprietarul obiectului revendicat şi că acesta este posedat de pârâtul de la care îl revendică. în L. Este semnificativă în această privinţă decizia fostului Tribunal Suprem în care se arată că o acţiune în revendicare imobiliară. Proba propriu-zisă a proprietăţii imobiliare întâmpină în dreptul nostru serioase dificultăţi.P. dec. înscrisurile întocmite nu sunt însoţite de planuri topografice precise pentru delimitarea bunului imobil dobândit. civ. 9/1956. care provin din următoarele motive: în foarte multe cazuri.. În favoarea sa el are situaţia de fapt şi prezumţia că este proprietar.tocilar. Bucurându-se de o prezumţie relativă de proprietate. 482/1956. acţiunea sa va fi respinsă. Dovada dreptului de proprietate este problema cea mai dificilă pe care trebuie să o rezolve reclamantul din acţiunea în revendicare. În sistemul legislaţiei noastre. este de aplicaţie generală. Pentru aceasta. Numai dacă reclamantul aduce dovezi în sprijinul existenţei dreptului său de proprietate. Atât în teorie. civ. în multe cazuri. Atâta timp cât revendicantul nu poate face dovada dreptului său de proprietate. În stabilirea situaţiei de fapt. Acesta. instanţele judecătoreşti au obligaţia de a se baza pe probe concrete. nu poate fi admisă exclusiv pe prezumţia trasă din neprezentarea pârâtului la interogatoriu1. cursuri si referate postate de utilizatori. nr. nu s-au redactat înscrisuri doveditoare ale transmisiunii dreptului de proprietate. s-a recunoscut că principiul din dreptul roman „actori incumbit probatio”. trebuind să se bazeze pe probe obiective.ro ! Arhiva online cu diplome. are o situaţie avantajoasă. Prin titlu apt să facă proba dreptului de proprietate într-o acţiune în revendicare se înţeleg toate actele juridice translative de proprietate şi cele declarative de drepturi. revendicantul nu se poate limita numai la a dovedi că autorul lui 1 Tribunalul Supr. rezultând din faptul posesiei. 1169 C. reglementat şi în art. 139 Pagina 115 din 137 . Acţiunea în revendicare exercitându-se pe baza dreptului de proprietate. iar bunul revendicat rămâne mai departe în posesia pârâtului. col. pârâtul nu trebuie să facă dovada titlului în baza căruia stăpâneşte bunul. înscrisul translativ de proprietate nu poate să facă dovada deplină şi inatacabilă a dreptului de proprietate. nr. insuficienţa probatorie a titlurilor prin care se încearcă a se face dovada proprietăţii. la rândul său. inclusiv hotărârile judecătoreşti de partaj. el aplicându-se şi în cazul acţiunii în revendicare. să-şi probeze titlul..

au fost ei înşişi adevăraţii proprietari. 973 C.Vizitati www. titlul invocat de proprietar pentru dovedirea dreptului său de prorietate nu-i poate fi întru nimic opozabil pârâtului. Chelaru. ci crează numai o prezumţie simplă de existenţă a acestui drept în patrimoniul celui care îl invocă şi îl dovedeşte. este însă dificilă.tocilar. Aşadar. pârâtul nu are temei să conteste titlul invocat de reclamant numai pentru motivul că nu ar fi luat parte la încheierea acestuia. ci ca o dovadă relativă a unui drept mai probabil decât al adversarului. jurisprudenţa şi doctrina au ajuns la concretizarea unor principii aplicabile în soluţionarea cazurilor practice. cit. Având în vedere dificultăţile de probă a dreptului de proprietate. Singurele probe absolute ale dreptului de proprietate sunt considerate modurile originare de dobândire a proprietăţii. caracterul absolut al titlului – titlul nici nu are acest caracter – ci invocă o prezumţie de proprietate în favoarea sa. O astfel de probă. care anterior au înstrăinat lucrul. p.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. valoarea probantă a titlului se circumscrie la părţile contractante şi la succesorii universali şi cu titlu universal ai acestora. Cu toate acestea. respectiv ca o prezumţie de fapt. adică toţi autorii. În temeiul acestui principiu. 973 C. Ed. p. All Beck. Astfel: 1 2 C. titlurile nu pot servi ca probe absolute ale dreptului de proprietate. ele nefiind opozabile terţilor. civ. 211 E. Drepturile reale principale. decurgând din faptul existenţei titlului. Aceste reguli disting între situaţiile în care ambele părţi prezintă titlulri de proprietate şi cele în care numai una dintre părţi are un asemenea titlu. iar adesea iposibil de realizat. 133 Pagina 116 din 137 . Titlul nu face dovada absolută a dreptului de proprietate.. actele juridice produc efecte numai între părţile care le-au încheiat. Atunci când o parte opune adversarului un titlu de proprietate. deoarece în cazul lor nu apar dificultăţile întâmpinate cu ocazia probei dreptului de proprietate prin acte juridice2. Potrivit dispoziţiilor art. întrucât invocarea de către reclamant a unui titlu provenit de la o altă persoană decât cea cu care se află în conflict nu reprezintă o abatere de la principiul relativităţii actelor juridice instituit prin art. ea nu invocă. Bucureşti. O altă insuficienţă a probei cu înscrisuri decurge dintr-o anumită interpretare dată principiului relativităţii actelor juridice. ci trebuie să demonstreze că această condiţie este îndeplinită în tot şirul transmiţătorilor succesivi. imediat a fost adevăratul proprietar. în realitate. op. motiv pentru care a fost numită „probatio diabolica”. 2000. respectiv ocupaţiunea. Ca atare. Bârsan. Potrivit principiului relativităţii efectelor actelor juridice. consecinţă a principiului conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi. Curs de drept civil. pârâtul poate să combată titlul reclamantului printr-un alt titlu sau invocând prescripţia1. cursuri si referate postate de utilizatori. accesiunea şi uzucapiunea.

dar acestea provin de la autori diferiţi. Dacă nici una dintre părţi nu a îndeplinit aceste formalităţi. Dogaru. deoarece se dovedeşte legitimitatea posesiei sale. acţiunea reclamantului va fi respinsă. p. cit. acţiunea reclamantului ar putea fi respinsă de plano. dacă ambele părţi prezintă titluri de proprietate care provin de la acelaşi autor. op. în ipoteza în care nici una dintre părţi nu are titlu şi nici nu poate invoca un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. Jurisprudenţa a nuanţat însă soluţia în această situaţie. iar reclamantul nu a posedat niciodată. Pentru ca o posesie să fie mai bine caracterizată decât alta. va câştiga partea al cărei titlu are data cea mai veche. instanţa va verifica titlurile acestor autori şi va da eficienţă titlului care provine de la autorul al cărui drept este preferabil.ro ! Arhiva online cu diplome. trebuie să fie de bună-credinţă. cât şi pârâtul prezintă titluri de proprietate. făcându-se aplicarea principiului qui prior tempore.Vizitati www. dacă titlurile ce se prezintă sunt două testamente. în baza principiului in pari causa melior est causa possidentis. dacă însă a posedat şi reclamantul. chiar dacă aceasta este mai bine caracterizată decât posesia pârâtului. dacă numai pârâtul are titlu. Sevastian Cercel. 1 I. va avea câştig de cauză cel care a îndeplinit primul formalităţile de publicitate imobiliară.tocilar. dându-se câştig de cauză posesorului. va triumfa titlul cel mai recent. dacă însă. acţiunea în revendicare va trebui respinsă pentru lipsa de calitate procesuală a subiectului activ1. Eventuala admitere a acţiunii în revendicare trebuie să se întemeieze pe diverse prezumţii (posesia fiind numai una dintre ele) de natură a determina convingerea pentru instanţa de judecată că asupra bunului care constituie obiectul litigiului reclamantul are un drept de proprietate.. neviciată şi să aibă originea într-un titlu. va trebui să se compare cele două posesii. atunci când numai reclamantul are titlu. în urma cercetării judecătoreşti s-a stabilit în mod cert că este vorba numai de o posesie a reclamantului. făcându-şi astfel dreptul dobândit opozabil erga omnes. astfel: acţiunea în revendicare va fi respinsă de plano dacă pârâtul a posedat fără vicii. Prin excepţie. el va câştiga procesul dacă titlul emană de la un terţ (şi nu de la reclamantul însuşi) şi dacă data titlului este anterioară posesiei pârâtului. cursuri si referate postate de utilizatori. potior iure. urmând să se dea câştig de cauză părţii a cărei posesie a fost mai bine caracterizată. 179 Pagina 117 din 137 . Sarcina probei că autorul său avea un drept preferabil incumbă reclamantului. întrucât în materia succesiunii testamentare testamentul nou revocă testamentele anterioare. în cazul în care atât reclamantul.

ea fiind supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti. 18/1991. conform art. Aceasta nu înseamnă că. 42-43. supuse revocării. cursuri si referate postate de utilizatori. p. Opinia liberală2 este în sensul că adeverinţele de proprietate înlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate. C. 7/1994. 2 Gh. pot astfel servi pentru dovada acestui drept în cazul acţiunii în revendicare. 18/1991 nu ar putea fi pornită decât în baza titlului de proprietate emis conform art. Discuţii în legătură cu forţa juridică a adeverinţelor de proprietate II . în Dreptul nr. coroborat cu art. O asemenea revocare nu poate fi discreţionară. a suscitat controverse referitoare la modul în care se poate proba dreptul de proprietate astfel constituit sau reconstituit. 1 Pagina 118 din 137 . Turianu. 55 din Legea nr. Ca urmare. până la emiterea acestora. dacă sunt lovite de cauze de nulitate absolută. Valoarea juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate de comisiile pentru aplicarea Legii nr. astfel încât. 169/1997. trebuie considerată corectă cea de-a doua opinie. având ca obiect terenuri pentru care dreptul de proprietate a fost constituit sau reconstituit în condiţiile Legii nr. p. 116 după republicarea acestei legi). aceste titluri nu vor putea servi pentru pornirea unei acţiuni în revendicare. adeverinţele de proprietate nu pot servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. 18/1991 pot fi desfiinţate. unite cu procesele-verbale de punere în posesie asupra terenurilor care au făcut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. Specificul procedurii de constituire şi reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 63 din Legea nr. deoarece constituie acte provizorii. 18/1991. 18/1991. finalizate prin diverse acte juridice. 93 din lege (devenit art. 18/1991. 18/1991 prin Legea nr. şi titlurile de proprietate emise de comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. procedură care cunoaşte mai multe etape. Conform opiniei restrictive1.ro ! Arhiva online cu diplome. 8/1993. 169/1997.Vizitati www. în Dreptul nr. atâta timp cât nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de constatare a nulităţii lor absolute. adeverinţele au aceeaşi forţă juridică. III din Legea nr. al căror corolar este titlul de proprietate emis de comisia judeţeană pentru aplicarea acestei legi. 18/1991. Având în vedere modificările aduse Legii nr. Dobrican. 18/1991 (anterior emiterii titlului de proprietate) şi efectele acestora. Pe de altă parte. în cazul unei acţiuni în revendicare pornită pentru apărarea sa. o asemenea acţiune.tocilar. Aceste adeverinţe. Subiectul principal al controversei l-a constituit natura juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate în temeiul Legii nr. Posibilitatea revocării adeverinţei de proprietate de către emitent nu poate servi ca argument viabil pentru a-i refuza acesteia caracterul de titlu într-o acţiune în revendicare. 34-36. conform art.

cursuri si referate postate de utilizatori. 17 şi 18 din Decretul-lege nr. III din Legea nr. cu privire la întreaga lui suprafaţă sau numai la o parte din acesta. 115/1938.tocilar. Chelaru. S-a arătat1 că într-o astfel de împrejurare este posibilă intentarea unei acţiuni în revendicare. 25 din Legea nr. dificultăţile dovezii proprietăţii prin titluri sunt înlăturate. Drepturile reale principale. All Beck. 115/1938. Bucureşti. drept ce s-a stins ca efect al cooperativizării. unde. Curs de drept civil. dacă statul sau o entitate administrativ-teritorială revendică un bun din domeniul public de interes naţional sau din domeniul public de interes local. 18/1991 şi eventual şi de o schiţă a terenului la care acesta se referă. după caz. a titlului eliberat unei terţe persoane. În situaţiile în care comisiile judeţene de aplicare a Legii nr. p. 18/1991. prin compararea titlurilor. 135 Pagina 119 din 137 . au dus la restrângerea domeniului acţiunii în revendicare imobiliară doar la trei cazuri: revendicarea unui imobil succesoral de către adevăratul moştenitor de la moştenitorul aparent care exercită o posesie nelegitimă asupra sa. 18/1991 au emis titluri de proprietate unor persoane diferite asupra aceluiaşi teren. Ed. atunci când se poate cere înscrierea dreptului de proprietate pe calea acţiunii în prestaţie tabulară. Aceste caracteristici ale sistemului de publicitate imobiliară prin cărţile funciare. potrivit art. 63 din Legea nr.ro ! Arhiva online cu diplome. în temeiul art. 2000. 1 E. în condiţiile art. strămută sau stinge numai prin întabularea în aceste cărţi funciare. Pentru a servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. totală sau parţială. În nici o situaţie vechile titluri de proprietate deţinute de părţi sau de autorii lor anterior cooperativizării nu vor putea servi ca temei al unei acţiuni în revendicare. Ele vor putea fi folosite numai pentru a putea obţine reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. 169/1997 şi al art. Titlul rămâne un simplu act care obligă la constituirea sau strămutarea unui drept real. este necesar ca adeverinţa să fie însoţită de procesul-verbal de punere în posesie întocmit de comisia locală pentru aplicarea Legii nr. iar instanţa astfel învestită. Acest caz este posibil deoarece dreptul de proprietate se dobândeşte prin moştenire fără a fi necesară întabularea în cartea funciară. şi să dea câştig de cauză celui al cărui titlu îndeplineşte condiţiile legii.Vizitati www. Numai înscrierea face să se nască dreptul real (jus in re) şi conferă dobânditorului prezumţia absolută de proprietate (juris et de jure) care nu poate fi combătută prin proba contrară. În regimul cărţilor funciare. va verifica în ce măsură la eliberarea lor au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. persoana interesată va putea ca. modifică. un drept real se constituie. să ceară pronunţarea nulităţii absolute.

posesia de bunăcredinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. cuprinzând toate situaţiile în care lucrul a ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. adică persoana care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are”). 1 C. 1909 alin. 1909 alin.Vizitati www. Astfel. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE MOBILIARĂ În dreptul civil român. cursuri si referate postate de utilizatori. ci şi cele de care proprietarul a fost lipsit datorită unui eveniment de forţă majoră sau caz fortuit.ro ! Arhiva online cu diplome. Revendicarea bunurilor mobile aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă se poate face numai în cazul în care bunurile au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. civ. Astfel. Regimul juridic al revendicării bunurilor mobile este puternic influenţat de regula înscrisă în art.. fără a fi trebuinţă de vreo curgere de timp”. Pagina 120 din 137 . adică atunci când este vorba de un lucru furat sau pierdut. civ. Potrivit art. spre deosebire de bunurile imobile. 1909 C. restrâng considerabil sfera de aplicare a acţiunii în revendicare mobiliare.. 1909 alin. în realitate. 1909 alin. 4. de la cel la care-l găseşte.. sfera de aplicare a prevederilor sale este mai largă. din ziua în care l-a pierdut sau i s-a furat. pentru bunurile mobile posesia creează pentru cel ce posedă bunul o prezumţie de proprietate absolută. Nu se are în vedere revendicarea lucrului de la găsitor. Aceste dispoziţii sunt aplicabile situaţiilor în care bunul mobil pierdut sau furat a ajuns în posesia de bunăcredinţă a unui terţ care l-a dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. poate să-l revendice în curs de 3 ani. civ. 2 C. se referă numai la cazul pierderii şi furtului lucrului.tocilar. cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru. pentru care posesia creează doar o prezumţie simplă de proprietate ce poate fi răsturnată prin proba contrară. 2 C. dispoziţiile art. proprietarul care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru îl poate revendica din mâinile posesorului de bună-credinţă în termen de 3 ani de la data pirderii sau furtului („Cu toate acestea. hoţ sau posesorul de rea-credinţă.2. juris et de jure sau. 1 C. Revendicarea mobiliară va fi admisibilă numai atunci când posesorul nu se poate prevala de dispoziţiile art. care prevede că: „Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. civ. prin lucruri pierdute se înţeleg nu numai cele care au fost rătăcite ca urmare a neglijenţei proprietarului. Aşadar. civ. altfel spus. revendicarea bunurilor mobile are un regim juridic distinct de cea a bunurilor mobile. Deşi textul art.

se au în vedere.Vizitati www. precum tâlhăria. deoarece numai termenele de prescripţie sunt supuse cauzelor de suspendare prevăzute de lege. Problema prezintă interes practic. terţul dobânditor nu va mai putea fi obligat să restituie lucrul. întrucât textul legii arată că termenul curge din momentul sustragerii sau din cel al pierderii. ceea ce este imposibil. De asemenea. jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă. întrucât în aceste cazuri proprietarul însuşi s-a desesizat de bunul său. infracţiuni precum: abuzul de încredere. Potrivit opiniei majoritare. 1909 alin. Proprietarul mai trebuie să probeze că a fost deposedat de mai puţin de trei ani prin pierdere sau furt. ar trebui să existe dreptul de Pagina 121 din 137 . dacă între timp lucrul ajunge în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. trebuie să dovedească trei elemente: că a fost posesorul bunului. 1909 alin. gestiunea frauduloasă.. civ. spre exemplu. În legătură cu acest termen. Pentru a-şi demonstra dreptul pretins. înşelăciunea. dacă s-a împlinit termenul prevăzut de lege. punându-se problema dacă acest termen este un termen de prescripţie ori unul de decădere. nici achizitivă. proprietarul deposedat prin furt sau pierdere trebuie să stabilească faptul că anterior a deţinut bunul pentru că aceasta echivalează cu dovada proprietăţii conform art. precum şi cele care au fost rătăcite din cauza trimiterii lor sub o adresă greşită. el nu mai poate fi revendicat. 208 C. civ. Este posibil.tocilar. 2 C. 1 C. În schimb. adică infracţiuni în care deposedarea victimei s-a făcut fără consimţământul său. Ca să fie considerat termen de prescripţie achizitivă ar trebui ca terţul dobânditor de bună-credinţă să fi exercitat el însuşi o posesie prelungită timp de trei ani. termenul de trei ani nu poate fi considerat un termen de prescripţie. căci el trebuie să-şi exercite acţiunea în revendicare în termen de trei ani. deşi durata posesiei a fost mai mică de trei ani sau ea a început după ce au trecut trei ani de la sustragere ori de la pierdere. Chiar şi în această ipoteză. ca terţul dobânditor să fi dobândit bunul cu puţin înainte de expirarea termenului sau chiar după expirare. nu intră sub incidenţa prevederilor art. Termenul de trei ani nu ar putea fi considerat nici un teremen de prescripţie extinctivă. astfel că. pen. Ca să fie considerat termen de prescripţie extinctivă.ro ! Arhiva online cu diplome. Cel ce revendică un bun mobil în temeiul art. 2 C. calculaţi de la data sustragerii sau pierderii şi nu din ziua când a început posesia terţului. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. pe lângă furtul propriu-zis (art. că a fost deposedat de lucru împotriva voinţei sale şi că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat. 1909 alin. indiferent dacă eroarea s-a datorat culpei expeditorului sau a comisionarului. Dovada posesiei reclamantului se poate face cu martori şi prezumţii.) şi alte situaţii incriminate de legea penală. în doctrină au existat numeroase controverse cu privire la natura sa juridică. nici extinctivă. pirateria.

târg. Dacă în cuprinsul lui nu a fost intentată acţiunea în revendicare. În situaţia în care reclamantul a intentat acţiunea în decursul celor trei ani şi a reuşit să-şi demonstreze dreptul pretins. sunt inaplicabile în cazul bunurilor mobile ce au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa şi se află în posesia hoţului. civ. chiar dacă posesorul ar dovedi că a cumpărat acel bun şi a plătit preţul. Adevăratul proprietar.Vizitati www. Unii autori. găsitorului sau dobânditorului de rea-credinţă. posesia de bună-credinţă valorează titlu de proprietate. termenul de trei ani este un termen de decădere. adică persoanei care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. a revendica bunul de la terţul dobânditor de bună-credinţă. potrivit art. obţinând astfel restituirea bunului de la posesorul nelegitim. nici dreptul de a-l revendica nu există.ro ! Arhiva online cu diplome. Acest termen de decădere operează o suspendare a aplicării regulii înscrise în alin. Aşadar. Problema care s-a pus în doctrină şi jurisprudenţă în astfel de situaţii este prescriptibilitatea acţiunii în revendicare. în cazul în care dobânditorul de bună-credinţă a cumpărat lucrul de la un bâlci. 1909 C. în cazul în care rambursează preţul. adică din locuri şi în condiţii în care se prezumă provenienţa cinstită a mărfurilor.tocilar. Însă. să restituie terţului dobânditor preţul pe care acesta l-a plătit cu ocazia achiziţionării lucrului. cursuri si referate postate de utilizatori. au considerat că. 1 al art. civ. este obligat. se stinge însuşi dreptul de proprietate al celui care revendică. cât şi practica instanţelor judecătoreşi până în anul 1982. civ. adică a regulii conform căreia. dintr-un loc public sau de la un comerciant care vinde în mod obişnuit astfel de bunuri. iar dacă bunul a fost dobândit spre sfârşitul perioadei de trei ani. Dobânditorul de bună-credinţă are un drept de retenţie asupra lucrului până în momentul în care primeşte preţul de la proprietar. dacă acest terţ a dobândit bunul după expirarea termenului. în materia bunurilor mobile.. 1910 C.. în lipsa unui termen special prevăzut de lege. 1909 C. acţiunea în revendicarea unui bun mobil se Pagina 122 din 137 . el nu va avea obligaţia de a plăti acestui posesor contravaloarea bunului. Dobânditorul de bună-credinţă al bunului mobil revendicat va avea la dispoziţie o acţiune personală în despăgubire împotriva celui de la care şi-a procurat bunul. Prevederile art. pentru a reintra în posesia bunului. acţiunea în revendicare ar mai putea fi intentată numai în perioada de timp care a mai rămas până la împlinirea acestui termen. va avea la dispoziţie o acţiune în despăgubire contra hoţului sau a găsitorului. proprietarul revendicant. Cu toate acestea.

)1.ro ! Arhiva online cu diplome. nr..D. după cum este vorba despre un bun imobil sau un bun mobil. civ. adică se aplică termenul general de prescripţie în materia drepturilor reale (art. cit.. revendicarea. p. civ. 285 3 Tribunalul Supr. op. Aşadar. 1982. 13. Tribunalul Supr. Astfel. E. 406/ 1965 în C. Alţi autori. cursuri si referate postate de utilizatori. cit. fiind acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar.. C. 1890 C. Pop.. 213. cât şi în doctrină.... este inadmisibilă în raporturile dintre coproprietarii aflaţi în indiviziune3.tocilar. Băicoianu. 225 2 Tribunalul Supr. p. Prima şi cea mai importantă dintre a ceste probleme este admisibilitatea acţiunii în revendicare introdusă de un singur coproprietar împotriva celorlalţi. prescrie în termen de 30 de ani. 2063/1955. ca şi practica instanţelor judecătoreşti începând cu anul 1982. acţiunea cea mai energică prin care el este apărat trebuie să fie iprescriptibilă. dec.. p. Rosetti-Bălănescu. civ. op. în C.. L.D.D. op. op. fără nici o distincţie. Bârsan. este imprescriptibil2. prin definiţie. C. Al. Într-o asemenea ipoteză. instanţa supremă a statuat că: „Este de principiu că o acţiune în revendicare privind imobile aflate în indiviziune mai înainte ca această stare să fi luat sfârşit prin împărţeală. p. cit. 1965. 5. col. op. este inadmisibilă. 144/1982. acţiunea în revendicare a proprietarului unui bun mobil ieşit fără voie din posesia sa se prescrie în termen de trei ani numai în favoarea terţilor subdobânditori de bunăcredinţă şi este imprescriptibilă atunci când este îndreptată împotriva hoţului sau a găsitorului. în ceea ce priveşte incidenţa normelor privind prescripţia extinctivă. 86. au apreciat că. 186. nr. Stătescu. apărarea acestui drept prin acţiunea în revendicare a ridicat numeroase probleme atât în practica instanţelor judecătoreşti. p. Întrucât dreptul de proprietate este fără diferenţiere un drept perpetuu. C. indiferent dacă este vorba de un bun mobil sau imobil. APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE COMUNĂ PRIN ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE Având în vedere noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. p. col. vol. Romano. în C. Bârsan.Vizitati www. I. cit. cât C. respectiv împotriva terţilor subdobânditori de rea-credinţă. Safta. I.. nr. p. atât pârâtul. dec. nu se poate face nici o diferenţă între drepturile reale imobiliare şi cele mobiliare şi că dreptul la acţiune în revendicare. Practica constantă a instanţelor judecătoreşti este împotriva admisibilităţii acţiunii în revendicare în raporturile dinte coproprietari. dec. Hamangiu. cit. pe anul 1955.. secţia civ. 13. deoarece. p. 53 1 Pagina 123 din 137 .

în C. exercitarea atributelor ce alcătuiesc conţinutul dreptului de proprietate aparţine tuturor coproprietarilor. şi reclamantul. instanţa supremă pronunţându-se astfel: „Coproprietarul unui bun. Lupulescu. Lupulescu. sunt proprietari asupra bunului revendicat. p.ro ! Arhiva online cu diplome. col. iar nu simpla recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale. Singurul drept pe care îl are un coproprietar în astfel de situaţii este de a cere împărţirea bunului ce alcătuieşte obiectul coproprietăţii.Vizitati www. precum şi cu noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. D. astfel îcât atribuirea bunului revendicat în proprietatea deplină şi exclusivă a reclamantului înseamnă în realitate încetarea stării de coproprietate. Soluţia la care s-a ajuns în practica judiciară cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare în raporturile dintre titularii dreptului de proprietate comună este în deplină concordanţă cu principiile ce guvernează exerciţiul acţiunii în revendicare. p.. op. acţiunea sa este inadmisibilă. civ. drept ce se manifestă printr-o generalizare asupra bunului comun şi a cărui individualizare din punct de vedere juridic este imposibilă înainte de efectuarea partajului1. nedeterminate în materialitatea sa”2. 356-357 3 D. 662/1960. În cadrul proprietăţii comune pe cote-părţi. dec. Practica a stabilit că este inadmisibilă o asemenea acţiune. cit. nr.D. op. exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată în materialitatea sa. În consecinţă.. O a doua problemă priveşte cazul în care bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi este revendicat de unul sau de o parte dintre coproprietari din posesia nelegitimă a unor terţe persoane.. iar exercitarea acţiunii în revendicare presupune un drept de proprietate exclusiv. acesta ar exercita singur atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra bunului. deoarece acţiunea în revendicare are ca scop recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu şi readucerea lui în patrimoniul acestuia. altele decât coproprietarii. Prin acţiunea în revendicare se urmăreşte predarea lucrului revendicat în proprietatea şi posesia reclamantului. având numai un drept limitat asupra bunului respectiv. 149 Tribunalul Supr. 150 1 2 Pagina 124 din 137 . în cazurile în care instanţele de judecată stabilesc că revendicantul nu are un drept de proprietate exclusiv asupra bunului ce face obiectul acţiunii în revendicare. p. prin aceasta contravenind natrurii şi regimului juridic al dreptului de proprietate comună pe cote-părţi3. pe anul 1960. cit. cursuri si referate postate de utilizatori. nu poate să revendice singur bunul de la o terţă persoană.tocilar. Dacă restituirea bunului revendicat s-ar face numai unuia dintre coproprietari..

invocându-se o opinie minoritară exprimată în doctrina franceză. întrucât partajul judiciar trebuie să rămână o facilitate acordată tuturor coproprietarilor. întrucât prin hotărârea finală s-ar putea statua ieşirea imobilului respectiv din patrimoniul reclamantului. Posibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur coindivizar. ci unul de conservare1.ro ! Arhiva online cu diplome. deoarece nu a avut şi nu i se poate inapoia stăpânirea materială asupra întregului bun. Cel care nu are ceva determinat materialmente nu poate revendica ceva determinat materialmente. şi anume întreruperea prescripţiei achizitive în favoarea terţului care. se susţine că acţiunea în revendicare poate fi promovată şi de către un singur titular al dreptului. ar fi cu totul nefiresc să nu se admită şi dreptul său la promovarea unei acţiuni în revendicare împotriva terţului posesor. Această opinie a fost împărtăşită de o parte a doctrinei. 23-30 1 Pagina 125 din 137 . întrucât ea nu este un act de dispoziţie. reclamantul având obligaţia să facă dovada dreptului de prioprietate şi a identităţii bunului care se află în posesia nelegitimă a posesorului. fără acordul celorlalţi coproprietari. stăpâneşte bunul indiviz animus sibi habendi. Atât recunoaşterea dreptului de proprietate. prin care se urmăreşte evitarea unei pierderi materiale a unui bun sau dispoziţiei juridice a unui drept. însă a fost şi criticată. pentru că necesită cheltuieli judiciare foarte mari şi are un caracter grav. p. pentru că altfel ar însemna ca partajul bunului indiviz să devină o obligaţie impusă indirect de către coproprietarii care se opun introducerii acţiunii în revendicare.tocilar. considerându-se că acţiunea în revendicare nu poate fi promovată de către un singur coproprietar. actele de întrerupere a unei prescripţii. ceea ce nu poate fi admis. cât şi stăpânirea efectivă a întregului bun revendicat sunt vădit incompatibile cu regimul juridic al coproprietăţii şi indiviziunii. Recent însă. se susţine că acţiunea în revendiacre nu poate fi considerată un act de conservare. Chirică. prin ipoteză. Acţiunea unui coproprietar este inadmisibilă pentru că el este titularul unei părţi din dreptul de proprietate şi nu poate pretinde readucerea bunului în patrimoniul său. în Dreptul nr. se arată că. Prin exercitarea acţiunii în revendicare are loc tocmai o asemenea întrerupere. fără îndoială. se susţine că din această categorie fac parte. Combătându-se opinia exprimată în doctrina franceză şi preluată de unii autori români.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. D. Pornindu-se de la definirea actelor de conservare. Obiectul material al acestei acţiuni îl constituie numai bunurile individualdeterminate. iar nu obligaţia lor civilă. 11/1998. de vreme ce se admite oricărui coproprietar posibilitatea promovării unui partaj de folosinţă. De asemenea.

în cazul proprietăţii comune pe cotepărţi forţate şi perpetue. coproprietarii au drepturi foarte largi şi au posibilitatea să se comporte adesea ca şi când ar avea un drept de proprietate exclusiv. citat de I. întrucât nu mai funcţionează prezumţia de mandat tacit reciproc 2.ro ! Arhiva online cu diplome. 173 1 Pagina 126 din 137 .. cursuri si referate postate de utilizatori. se susţine că în cazul bunurilor mobile.172.. p. 243 4 I. op. În consecinţă. Al. duce la consecinţe inadmisibile. În doctrină. ceea ce este absurd1. Este unanim admis că posesia şi folosinţa materială a bunului comun în întregime pot fi exercitate de fiecare I. civ. acţiunea în revendicare trebuie introdusă de ambii soţi. totuşi.. All Beck. 151. Dacă ar fi considerată un act de conservare. p. Dogaru. De asemenea. Ceilalţi coproprietari nu pot să se opună unui astfel de demers. p. Există însă situaţii în care respingerea acţiunii prin care un singur coproprietar solicită bunul de la un terţ care îl foloseşte fără nici un drept. este corectă afirmaţia jurisprudenţei potrivit căreia acela care nu are ceva determinată materialmente (şi în această situaţie se află toţi coproprietarii) nu poate revendica ceva determinat materialmente. contrar doctrinei. problema inadmisibilităţii acţiunii în revendicare promovată de către un singur coproprietar se pune în situaţia proprietăţii comune pe cote-părţi obişnuite sau temporare.. În această situaţie nu există nici un impediment ca un singur coprioprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte singur. ceea ce însemnă că această regulă nu poate fi absolută.. indiferent de obiectul său. Astfel. Sevastian Cercel în Drept civil. practica judecătorească admite acţiunea în revendicarea unui bun comun introdusă de un singur soţ. Ed. acţiunea în revendicare poate fi introdusă numai de unul dintre soţi. 217 3 Tribunalul Supr. Fără a susţine că acţiunea în revendicare este un act de conservare. secţ. dec. Bucureşti. op. Lupulescu. deşi o astfel de acţiune se încadrează în categoria actelor de dispoziţie şi în mod normal ar trebui să figureze ambii soţi în calitate de reclamanţi. în timp ce în cazul bunurilor imobile. a statuat că acţiunea în revendicare. Totuşi. nr. Filipescu. ar trebui acceptat faptul că poate fi promovată şi de către un minor. op. ea profită implicit şi celuilalt soţ3. cit. P. fiind vorba de mărirea patrimoniului comun.Vizitati www. Teoria generală a drepturilor reale.tocilar. p. poate fi introdusă de un singur soţ. 2003. se poate totuşi constata că ea produce anumite efecte specifice unui astfel de act. Filipescu. cit. cit. p. deoarece se aplică prezumţia mandatului tacit reciproc. 2 D. putându-se considera că există un mandat acordat celui care acţionează4. Sevastian Cercel. în cazul proprietăţii în devălmăşie. căci. Pe de altă parte. 538/1973. Dogaru. I. argumentele pentru care un coproprietar nu poate folosi singur o acţiune în revendicarea bunului comun nu poat avea aceeaşi intensitate în toate ipotezele proprietăţii comune. în Culegerea de decizii pe anul 1973. Jurisprudenţa însă. Lulă.

Dogaru. cu atât mai mult ar trebui să existe un astfel de mijloc juridic pentru protejarea dretului de proprietate comună. cit.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. obligându-l în consecinţă să-i restituie bunul comun. însă el nu exercită o posesie (coposesie) ca stare de fapt.. echivalente acţiunii în revendicare din materia dreptului de proprietate. el nu afirmă în mod necesar că este un proprietar exclusiv. Oferindu-i coproprietarului în raporturile cu terţii numai o acţiune posesorie. op. Regimul juridic al acestei acţiuni va fi însă diferit de cel al acţiunii în revendicare în cazul proprietăţii exclusive. Dacă aceste drepturi pot fi opuse în raporturile dintre copărtaşi. întrucât regimul juridic al coproprietăţii nu este reglementat prin lege. coproprietar. Cu toate că în prezent practica nu admite acţiunea în revendicare introdusă de un singur coproprietar. op. În concluzie. alta decât acţiunea posesorie. În altă ordine de idei. ci una care este un atribut al dreptului său de proprietate. Dogaru. prin care un singur coproprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte fără drept.Vizitati www. coproprietatea este o modalitate a dreptului de proprietate şi are conţinutul juridic al acestuia. prin acţiuni reale specifice (acţiunile confesorii). cursuri si referate postate de utilizatori. 174 2 Pagina 127 din 137 . înseamnă a-i recunoaşte o situaţie juridică asemănătoare cu cea a posesorului. Dacă celelalte drepturi reale principale. în perspectiva organizării prin lege a coproprietăţii nu este exclusă reglementarea unei acţiuni reale. în conţinutul lor juridic numai o parte din atributele dreptului de proprietate). 173 I. 1 I. ci îşi exercită dreptul său. pe lângă acţiunea posesorie. cu atât mai mult ele pot fi opuse în raporturile cu terţii. Sevastian Cercel. sunt apărate. el fiind construit de doctrină şi practică. unde fiecare va fi ţinut să nu stânjenească drepturile concomitente la care sunt îndreptăţiţi ceilalţi. care sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (şi au. Trebuie să se găsească soluţia cea mai potrivită pentru ca efectele unui astfel de mijloc de apărare a coproprietăţii să fie compatibile cu regimul ei juridic special2. în consecinţă. unde nu există o astfel de limită1. dreptul de proprietate trebuie protejat prin mijloace juridice corespunzătoare conţinutului său juridic. nu neagă dreptul celorlalţi coproprietari.. Atunci când un coproprietar solicită instanţei să-l oblige pe terţ să înceteze actele prin care îi tulbură sau îi neagă dreptul său. cit. Protecţia juridică a drepturilor subiective civile trebuie să fie proporţională cu puterea pe care acestea o oferă titularului dată de conţinutul lor juridic. Sevastian Cercel. p. p.

reprezentat de autoritatea publică desemnată de lege. 498 C. potrivit art. Ea este imprescriptibilă sub aspect extinctiv şi în situaţia în care. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE . fac parte din domeniul public al staului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. Regimul juridic al revendicării dreptului de proprietate publică prezintă anumite particuilarităţi faţă de revendicarea din dreptul comun. să desemneze un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-i reprezinte în instanţă. civ. în mod excepţional este prescriptibilă.MIJLOC DE APĂRARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ Datorită importanţei şi destinaţiei lor. 5 din Legea nr. (avulsiunea terenurilor) şi art. Situaţia apare mai mult teoretică pentru bunurile care. în dreptul comun. care dau mandat scris în fiecare caz preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. civ. social. Ei pot.Vizitati www. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. 6. la rândul lor. 213/1998. 3 din Constituţie şi ar refuza restituirea acestuia (de exemplu o cale de comunicaţie).tocilar. la nivel naţional sau la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. întrucât este greu de conceput că cineva ar putea intra în stăpânirea unui bun din cele prevăzute de art. prin natura lor. aşa cum se întâmplă în situaţiile reglementate de dispoziţile art. 520 C. În procesul care are ca obiect revendicarea unui bun proprietate publică. bunurile proprietate publică au un regim juridic deosebit. iar unităţile administrativ-teritoriale de consiliile judeţene sau locale. având posibilitatea apărării dreptului lor şi pe calea unei acţiuni în revendicare atunci când bunuri din domeniul public se găsesc la un terţ. (adjudecarea imobilelor).ro ! Arhiva online cu diplome. Acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică prezintă următoarele trăsături: este imprescriptibilă extinctiv. iar acesta neagă dreptul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi refuză restituirea lor. Problema revendicării bunurilor aparţinând domeniului public se poate pune mai mult cu privire la bunurile care sunt proprietate publică prin destinaţia legii. 12 alin. anume aceea de a satisface interesele de ordin general. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Aceste particularităţi îşi găsesc fundamentul şi explicaţia în caracterele juridice specifice acestui drept de proprietate: inalienabilitatea. Titularii dreptului de proprietate publică sunt statul şi unităţile administrativteritoriale. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. calitatea procesuală activă sau pasivă aparţine titularului dreptului de proprietate. Aceste persoane juridice beneficiază de aceleaşi acţiuni şi măsuri de protecţie ce sunt recunoscute oricărui proprietar. 135 alin. Dacă problema revendicării imobiliare în cazul avulsiunii Pagina 128 din 137 . proc.

Cât periveşte dovada acestor drepturi.tocilar. există o prezumţie absolută de proprietate juris et de jure. 4-6 din Legea nr. ca şi în dreptul comun. cursuri si referate postate de utilizatori. 213/1998). Nu este suficient să dovedească faptul că pârâtul nu este propriearul bunului. În această ultimă situaţie. În cazul în care pârâtul contestă doar dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică.. civ. totuşi. ci trebuie să probeze că acesta face parte din domeniul public în care a intrat în condiţiile legii. p. în planul dreptului civil. ori însuşi dreptul de proprietate asupra bunului respectiv.. 135 alin. pot fi şi ele apărate prin acţiunea în revendicare. este. în condiţiile art. 1909-1910 C. este imprescriptibilă şi sub aspect achizitiv. 12 alin. în condiţiile legii pe proprietar. care constituie modalităţi de exercitare. ceea ce trebuie să probeze este doar că acel bun a ieşit potrivnic legii din patrimoniul său. ca şi în dreptul comun. poate fi revendicat oricând. În consecinţă. titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate are obligaţia de a anunţa şi a introduce în proces pe titularul dreptului de proprietate (art. Într-o acţiune în revendicare a unui bun proprietate publică. dreptul real de concesiune şi dreptul real de folosinţă). cu titlu de sancţiune. Neîndeplinirea acestei obligaţii de către titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate publică atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciile cauzate. în favoarea statului1. nu există obligaţia introducerii în proces a autorităţii publice care îl reprezintă. Regimul juridic al acestei revendicări este asemănător cu cel al revendicării dreptului de proprietate publică. indiferent de momentul când a fost înscris actul de adjudecare în cartea funciară. dreptul real putând fi revocat sau retras. op. pârâtul nu se poate apăra niciodată invocând dobândirea proprietăţii imobiliare prin uzucapiune ori dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bunăcredinţă. un bun public vândut în cadrul executării silite prin licitaţie publică. rar întâlnită în practică. reclamantul trebuie să probeze actul administrativ sau contractul în baza căruia a dobândit dreptul său. a dreptului de proprietate publică. În toate cazurile în care statul revendică bunuri dintre acelea care prin natura lor fac parte din domeniul public (prevăzute în art. În ceea ce priveşte drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate publică (dreptul real de administrare. 161-162 Pagina 129 din 137 . precum şi identitatea bunului revendicat cu cel aflat în posesia pârâtului. reclamantul din acţiunea în revendicare a unui bun proprietate publică trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate. În cadrul unui astfel de proces se poatre pune în discuţie numai dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică.Vizitati www. Dacă. cit. 3 din Constituţie).ro ! Arhiva online cu diplome. ambele părţi din proces (reclamantul şi pârâtul) prezintă acte sau contracte administrative prin care le-a fost constituit dreptul real 1 Eugenia Popa.

Grăniţuirea ca atare nu trebuie confundată cu acţiunea în grăniţuire. este. 268 C. SECŢIUNEA a III-a ACŢIUNEA ÎN GRĂNIŢUIRE 1.. „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grniţuirea proprietăţii lipite de a sa. deoarece în această situaţie nu există o sarcină impusă unui fond în folosul altui fond. p. 232 1 2 Pagina 130 din 137 . Bârsan. în contradictoriu cu pârâtul. prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul . 584 C. cit. este situat în materia servituţilor. cit. Bârsan. prin semne exterioare. fiind subsumat servituţilor naturale. instanţa are obligaţia de a aduce această împrejurare la cunoştinţa acelei autorităţi pentru a decide în conformitate cu reglementările privind regimul juridic al respectivului drept1. iar. op. 231 3 C. În literatura juridică şi în practica judecătorească.. asupra bunului aflat în litigiu. 584 C. este un atribut al dreptului real2. p. o obligaţie reală de a face (propter rem). cursuri si referate postate de utilizatori. op. Chiar dacă art. nefiind astfel în prezenţa unui fond dominant şi a unui fond aservit.tocilar. În caz de conflict însă. pe de o parte.. pe de altă parte. ce aparţin unor titulari diferiţi.. în raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri. cheltuielile grăniţiuirii se vor face pe jumătate”.Vizitati www. nu este vorba de o servitute. civ. civ. Grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăţi vecine. Acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde ca. p. s-a arătat că grăniţuirea. privită exclusiv din punct de vedere al celui care o solicită. întinderea celor două fonduri învecinate3. Dacă între aceştia nu există conflict ea este o simplă operaţiune materială realizată prin acordul părţilor. L. cit.ro ! Arhiva online cu diplome. prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte determinarea. DEFINIŢIE Potrivit art. op. Pop. instanţa să determine.

2000. Prin exercitarea acestei acţiuni nu se tinde la crearea unui nou hotar între cele două fonduri. în Dreptul nr.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. Este evident necesar. 78-80. în ultimă instanţă. întrucât ea nu pune în discuţie existenţa a însuşi dreptului real.3/1996.. p. în general. p.. pe de o parte. iar pe de altă parte. 8/1990. nr.. dec. dec. imobiliară. p. dar şi de orice persoană care are un drept real asupra acestuia (uzufructuar. ci la reconstituirea şi marcarea adevăratului hotar. Caracterul real al acestei acţiuni decurge din împrejurarea că ea se întemeiază pe dreptul de proprietate asupra fondului sau pe oricare alt drept real. Ea îşi păstrează acest caracter chiar şi atunci când dreptul de proprietate sau alt drept real nu este contestat. În literatura juridică. Drepturile reale principale. imprescriptibilă şi declarativă de drepturi1. titularii drepturilor reale de folosinţă asupra terenurilor proprietate publică). Fiind un act de administare. ca ambele fonduri să fie limitrofe şi să aparţină unor proprietari diferiţi. 78 1 2 Pagina 131 din 137 . acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată nu numai atunci când nu există semne exterioare de hotar. iar nu constitutiv de drepturi. 1330/1995. secţia civ. ci şi atunci când ele există dar sunt contestate 2. civ. ca în cazul strămutării de hotare. Chelaru. Acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată. având astfel un caracter declarativ. petitorie. dezmembrământ al dreptului de proprietate. CARACTERE JURIDICE ŞI EXERCITARE Acţiunea în grăniţuire este o acţiune reală. prin ea nu se apără posesia. superficiar. 140 Curtea Supremă de Justiţie. nefiind admisibilă grăniţuirea între coproprietari cu privire la fonduri ce formează obiectul coproprietăţii3. col. chiar şi de nudul proprietar. nr 2522/1989. întrucât are drept scop delimitarea proprietăţilor limitrofe.tocilar. Apărând drepturi reale imobiliare. grăniţuirea este recunoscută şi administratorului general E. în primul rând. s-a susţinut că această acţiune se situează la limita dintre acţiunile petitorii şi cele posesorii. de proprietarul fondului. De aceea.ro ! Arhiva online cu diplome. în Dreptul nr. Ed. Curs de drept civil. Acţiunea în grăniţuire este o acţiune petitorie. All Beck. acesta existând prin definiţie dar fiind contestat. acţiunea în grăniţuire are ea însăşi un caracter imobiliar şi este imprescriptibilă. 3 Tribunalul Supr. Bucureşti. realizând astfel. 2. apărarea dreptului de proprietate.

Elementele dreptului civil. Dacă grăniţuirea s-a făcut prin convenţia părţilor. 3. 1998.ro ! Arhiva online cu diplome. Acţiunea în grăniţuire este introdusă. ulterior. în general.Vizitati www. Bârsan. 233 Pagina 132 din 137 . care urmează să fie marcat prin semne exterioare. B. aşa încât oricare dintre ele poate introduce. împotriva proprietarului fondului limitrof. O nouă acţiune poate fi introdusă numai dacă limitele au dispărut. arendaşul şi.. în care fiecare dintre ele are atât rolul de reclamant. p. de regulă. cit. Ed. a expertizei şi/sau cercetării la faţa locului. dar nu au acest drept chiriaşul. o acţiune în revendicare privind suprafaţa determinată de teren. poate fi contestată doar printr-o acţiune în anulare. nu şi cu privire la însuşi dreptul real. dar ea poate fi îndreptată şi împotriva titularului unui dezmembrământ al dreptului de proprietate şi chiar împotriva chiriaşului sau arendaşului. detentorii precari. 154 C. Obiectul acţiunii în grăniţuire constituindu-l numai delimitarea fondurilor învecinate. fără a fi necesar să se dovedească şi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la porţiunile de teren asupra cărora urmeză să se stabilească hotărnicia. EFECTELE ACŢIUNII ÎN GRĂNIŢUIRE Acţiunea în grăniţuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor. p. All Educaţional. Timişoara. 1 2 M. Sarcina probei revine ambelor părţi. În operaţiunea de grăniţuire se va proceda mai întâi la identificarea hotarului real dintre cele două proprietăţi. de regulă pe baza titlurilor părţilor. pentru că dreptul lor este un drept personal. Trasarea liniei care delimitează cele două proprietăţi are însă autoritate de lucru judecat între părţi. fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în acţiunea în grăniţuire2. după care va fi trasată linia de hotar şi vor fi aşezate semnele vizibile ale acestuia. deoarece se admite că acţiunea în grăniţuire are caracterul unui judicium duplex. cât şi de pârât1. Cantacuzino. de bunuri. dar cu introducerea în cauză a proprietarului. probele care se vor administra trebuie să conducă numai la dovedirea traseului hotarului real. cursuri si referate postate de utilizatori. op. cum este tutorele.tocilar.

ci doar susţine că el este titularul altui drept real asupra bunului. proprietarul nu are interes să intenteze o acţiune în revendicare cu toate dificultăţile pe Pagina 133 din 137 . dreptul civil român admite existenţa altor acţiuni reale de care poate dispune fie titularul dreptului de proprietate. superficie – asupra bunului său şi să-l oblige la încetarea exerciţiului nelegitm al unuia dintre aceste drepturi. Nici unul dinte proprietarii terenurilor limitrofe nu poate să ridice un gard despărţitor a cărui valoare să fie împovărătoare pentru celălalt vecin. dezmembrământ al proprietăţii – uzufruct. civ. La rândul său. Dacă pârâtul în mod culpabil a schimbat hotarul dintre proprietăţi. fie titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate. Pare paradoxal. cum este acţiunea confesorie. conflictul apare între titularul dreptului de proprietate asupra unui bun şi cel care pretinde că este îndreptăţit să exercite prerogativele ce ţin de un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun. cheltuielile ocazionate de grăniţuire urmează să fie suportate deopotrivă de ambele părţi. Potrivit art. 2.. abitaţie. Este vorba de cheltuielile necesare pentru amenajarea hotarului despărţitor. ENUMERARE Pe lângă acţiunea în revendicare. SECŢIUNEA a IV-a ALTE ACŢIUNI REALE 1. dacă acesta nu a consimţit la o asemenea cheltuială. în cazul acţiunii negatorii. 584 C. cum este acţiunea negatorie.tocilar. el va fi obligat să suporte toate cheltuielile. servitute. indubitabil cea mai importantă acţiune în justiţie prin care este apărat dreptul de proprietate.Vizitati www. Aşadar. dar pârâtul nu neagă dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului respectiv. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. ACŢIUNEA NEGATORIE Acţiunea negatorie reprezintă a cea acţiune reală prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun cere instanţei de judecată să stabilească prin hotărârea sa că pârâtul din acţiune nu este titularul unui drept real. inclusiv cele de judecată. uz.

. proprietarul neagă dreptul pretins de pârât. dezmembrământ al dreptului de proprietate. se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani.tocilar. ea poate fi intentată şi împotriva proprietarului bunului. acţiunea este imprescriptibilă extinctiv. prin uzucapiune. 565C. care aceasta le presupune. asupra unui bun proprietatea altei persoane şi obligarea pârâtului la respectarea acestui drept. pe calea acţiunii negatorii.ro ! Arhiva online cu diplome. 639 C. De aceea. ceea ce înseamnă că în acelaşi termen se stinge şi acţiunea prin care el este apărat. Acţiunea confesorie. dacă aceasta este compatibilă cu dreptul în discuţie. dreptul de uzufruct se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. civ. este prescriptibilă în termenul general de prescripţie pentru drepturile reale. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. în temeiul art. civ. 3. dar nu de proprietate. căci pârâtul poate invoca dobândirea dreptului său. potrivit art. dreptul de proprietate ocupă o poziţie privilegiată. ţinând seama de faptul că este vorba de principalul drept real al omului. Dimpotrivă. de 30 de ani. Acelaşi lucru se poate spune şi despre dreptul de uz şi de abitaţie cărora li se aplică dispoziţiile din materia uzufructului (art.). căci acest drept nu-i este negat de către adversarul său. 557 C.. ACŢIUNEA CONFESORIE Acţiunea confesorie are ca obiect recunoaşterea de către pârât a existenţei unui drept real. ci a unuia din dezmembrămintele sale. iar principiul apărării proprietăţii este unul din cele mai importante ale dreptului civil. În sistemul nostru juridic actual. *** CONCLUZII *** Dreptul de proprietate este mai mult decât o simplă noţiune juridică. spre deosebire de acţiunea în revendicare. exprimând orientarea generală a legislaţiei. se vorbeşete astăzi de o dimensiune constituţională şi Pagina 134 din 137 . dezmembrământ al proprietăţii. dar prescriptibilă achizitiv. Mai mult.Vizitati www. Dat fiind obiectul ei. El reprezintă una din problemele fundamentale ale existenţei individuale şi ale societăţii umane. cât şi despre dreptul de servitute care. căci. Acţiunea confesorie este asemănătoare acţiunii în revendicare prin aceea că ea tinde la recunoaşterea unui drept subiectiv.

este exercitat cu respectarea acestor principii. se aduce atingere dreptului de proprietate supra terenului. formulată de cel care a suferit un prejudiciu în urma exercitării anormale a dreptului de proprietate. dreptul de proprietate trebuie exercitat: potrivit scopului lui economic şi social. în materia accesiunii imobiliare artificiale. art. În caz contrar titularul dreptului săvârşeşte un abuz de drept ce poate fi reprimat prin refuzul ocrotirii dreptului de proprietate. 970 C.ro ! Arhiva online cu diplome. Însă. în limitele sale materiale şi juridice. cu valoare de principiu. deşi titularul dreptului de proprietate îşi exercită dreptul cu bună-credinţă. cu respectarea legii şi moralei (art. prin art. pentru a se bucura de protecţie juridică. 494 alin. Protejând buna-credinţă a constructorului. aşa încât se poate afirma că mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor subiective civile îl reprezintă. obişnuit. legea permite totuşi unei persoane de bună-credinţă să „încalce” dreptul proprietarului. ori pe calea unei acţiuni în răspundere civilă. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.Vizitati www. încălcarea unui drept subiectiv civil dă posibilitatea titularului să-l cheme în judecată civilă pe cel răspunzător de ştirbirea dreptului său.tocilar. şi în general orice drept subiectiv civil. europeană a dreptului de proprietate. 54 din Constituţie. procesul civil. Există însă şi situaţii în care. că orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul acestui drept trebuie să asigure un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. Întrucât principiul proprietăţii este un principiu fundamental al dreptului civil.). în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. Se poate spune că. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. considerându-se. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau Pagina 135 din 137 . de vreme ce este un drept fundamental al cetăţenilor ţării (Constituţia îl reglementează în Titlul II intitulat „Drepturile. cursuri si referate postate de utilizatori. în sistemul nostru de drept. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi este reglementat în acte internaţionale. acţiunea civilă. respectând principiile impuse unei exercitări normale a dreptului de proprietate. Ca regulă generală. mai ales în art. 3 partea finală C. Numai dacă dreptul de proprietate. Astfel. civ. ocrotirea dreptului de proprietate constituie o permanentă preocupare pentru legiuitor. îşi poate dovedi exactitatea adagiul qui suo iure utitur nemini laedit. civ.

care. 485 C. potrivit dispoziţiilor art. În concluzie. rezultă fără dubiu dintr-o generalizare a diverselor reglementări particulare în care buna-credinţă este expres prevăzută şi protejată. iar pe de altă parte. care se explică prin neglijenţa sa de a fi făcut ca bunul să fi ajuns la posesor. fără a fi reglementat anume. cursuri si referate postate de utilizatori. civ.ro ! Arhiva online cu diplome. De asemenea. Proprietarul poate fi pus în situaţia de a-i fi nu doar încălcat dreptul. nu neapărat o sancţiune pentru proprietar.. În acest caz. în cazul accesiunii imobiliare artificiale. fiindu-i astfel încălcat dreptul său. ci pur şi simplu „desfiinţat” de posesia de bună-credinţă. Deşi terenul rămâne proprietarului. De fapt. opunându-i proprietarului un drept mai puternic decât acesta are. este un efect al posesiei de bună-credinţă (constructorul este fără îndoială un posesor). a fost violat în suportul lui material şi rămâne astfel prin păstrarea unor lucrări pe care nu le-a dorit şi nu le doreşte.Vizitati www. lucrării sau plantaţiei executate pe terenul său. al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. Aşa se întâmplă în cazul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. dacă sunt întrunite condiţiile art. Tot astfel. un efect al posesiei de bună-credinţă. Pagina 136 din 137 . în toate aceste situaţii. principiul apărării proprietăţii. când posesorul devine proprietar. ci exercitându-şi propriul său drept. în ipoteza uzucapiunii dreptul de proprietate este practic „demolat”. Există în această situaţie un conflict între cele două principii care trebuie tranşat în favoarea unuia (tertium non datur). trebuie conciliate două principii fundamentale ale dreptului: pe de o parte. pe care nimeni nu mai poate astăzi să-l pună sub semnul întrebării. Esenţial pentru uzucapiune este factorul timp. civ. De asemenea. principiul ocrotirii bunei-credinţe. culegerea fructelor este un beneficiu acordat bunei-credinţe. În această situaţie. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. însă este sigur că îl afecteză pe acesta. este încălcat numai un atribut al dreptului de proprietate. tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă.tocilar. căci uzurpatorul păstrează pentru totdeauna imobilul. ridicarea construcţiei. contrar voinţei sale şi în afara oricărei cauze de utilitate publică. dar este cert că proprietarul suferă o pagubă. proprietatea este „roasă” de timp în folosul posesorului. 1909 C. posesorul câştigă proprietatea fructelor când posedă cu bună-credinţă. dreptul său de proprietate asupra acestuia. soluţia care înclină spre subiectul de drept de bună-credinţă are în vedere o altă regulă fundamentală a dreptului: nevoia de stabilitate şi securitate a raporturilor juridice.

cursuri si referate postate de utilizatori. Pagina 137 din 137 .tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www.