Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modalitati de dobandire si forme de aparare a dreptului de proprietate

CAPITOLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE – NOŢIUNI INTRODUCTIVE – SECŢIUNEA I PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. PROPRIETATEA ŞI DREPTUL DE PROPRIETATE 1.1. NOŢIUNE

Apărută odată cu însăşi apariţia omului pe pământ, proprietatea a stat şi stă la baza dezvoltării societăţii omeneşti. Nu poate exista viaţă socială fără producerea celor necesare traiului, iar orice producţie are ca premisă esenţială şi indispensabilă însuşirea de către producător a bunurilor necesare acestei producţii1. Deci, ca relaţie economică, proprietatea a apărut odată cu societatea şi, în atare situaţie, existenţa celor două entităţi este interdependentă, neputându-se concepe societate fără proprietate şi nici proprietate fără societate. În primul rând, proprietatea poate fi definită ca o instituţie a economiei, ca o categorie economică, întrucât este o condiţie indispensabilă a producţiei de bunuri. Privită din acest punct de vedere, proprietatea apare ca „o relaţie istoriceşte determinată, care ia naştere în legătură cu însuşirea şi stăpânirea de către oameni a bunurilor materiale, în primul rând a mijloacelor de producţie” 2. Prin prisma conceptului economic, proprietatea apare ca fiind condiţia fundamentală, sine qua non de existenţă a oricărei societăţi. Aşadar, înainte de a fi un drept, proprietatea este o realitate economică şi socială. Asumarea calităţii de stăpân al unui lucru, dispunerea de acesta după bunul plac pentru
1 2

C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 26 Dicţionar de Economie Politică, Ed. Politică, Bucureşti, 1974, p. 649-650.
Pagina 1 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

satisfacerea nevoilor proprii, afirmarea acestor prerogative faţă de terţi, cărora li s-a pretins să le recunoască şi să le respecte, s-au născut înaintea dreptului. Aproprierea unui bun de către o persoană, puterile pe care aceasta le exercită asupra bunului, raporturile ce se pot stabili între persoane cu privire la bunuri, în scopul satisfacerii nevoilor proprii, dar şi cele specifice comunităţii din care face parte, nu sunt invenţii ale legiuitorului. Acesta nu a făcut decât să sistematizeze, să organizeze raporturile de proprietate născute anterior, în acord cu ceea ce s-a considerat a fi interesul dominant al societăţii situate pe o anumită treaptă a evoluţiei sale. Proprietatea, ca relaţie economică şi socială, a constituit astfel premisa naşterii dreptului de proprietate. Ea a devenit un astfel de drept de îndată ce a intrat în atenţia autorităţii statale şi a făcut obiectul reglementărilor edictate de acesta. Anterior acestei reglementări, proprietatea era mai puternică, în sensul că exercitarea sa de către stăpânul bunului nu cunoştea alte limitări decât cele consimţite prin respectarea tradiţiilor comunităţii căreia acesta îi aparţinea. Astfel, în orânduirea comunei primitive, omul şi-a însuşit primele bunuri de câte ori a avut nevoie, aşa cum le-a găsit în natură. Însuşirea exercitată de unul a fost încet recunoscută de alţii. Dacă unul a produs ceva ce reprezenta mai mult decât îi era necesar şi a constatat că altcineva a produs alte bunuri care îl interesau, s-a ajuns la schimb, apoi la piaţă, apoi la organizarea socială care a însemnat o anumită specializare a activităţii umane prin diviziunea muncii. Membrii comunităţilor umane în curs de formare s-au recunoscut între ei sau, la scara comunităţii, între ele, ca proprietari de bunuri. Sau, altfel spus, puterea exercitată de cineva asupra bunului său a trebuit recunoscută de ceilalţi. Proprietatea s-a transformat în relaţie socială de însuşire, iar când această relaţie socială a fost cuprinsă în norme juridice - de la cutumă până la norma edictată de entitatea care a ajuns s-o ordoneze, s-o reglementeze, anume statul - ea a devenit raport juridic, adică drept de proprietate. Desigur, acest proces s-a petrecut lent şi diferit de la o comunitate la alta. Esenţa lui, însă, rămâne aceeaşi: transformarea relaţiei sociale de proprietate într-un raport juridic cu toate consecinţele ce decurg de aici. Reglementarea proprietăţii şi transformarea sa în drept de proprietate a adus cu sine şi o serie de limitări, statul arogându-şi poziţia de exponent al interesului general al societăţii şi edictând reguli precise pentru exercitarea sa. În acelaşi timp, proprietatea a fost întărită prin garantarea dreptului de proprietate şi posibilitatea apărării sale faţă de eventualele încălcări ale acestuia de către terţi.

Pagina 2 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Proprietatea nu putea rămâne în afara sferei de reglementare a dreptului, pentru că ea reprezintă premisa oricărei activităţi economice, adică premisa funcţionării motorului oricărei societăţi, iar finalitatea dreptului este tocmai aceea de a organiza şi asigura funcţionarea societăţii. Deşi existenţa a priori a proprietăţii ca entitate economică faţă de forma juridică, adică faţă de dreptul de proprietate, nu este contestată, totuşi cele două nu pot fi despărţite, putându-se afirma că prin apariţia dreptului de proprietate s-a dat o haină juridică relaţiei economice de proprietate, în sensul că însuşirea, aproprierea bunurilor materiale a devenit un drept de însuşire, de apropriere, sancţionat şi întărit prin puterea de constrângere a statului1. Autorii Gh. Fekete şi Ioan Zinveliu surprind relaţia dintre proprietate ca noţiune economică şi proprietatea în sens juridic, care este sinonimă cu dreptul de proprietate. Astfel, în concepţia autorilor, „proprietate este forma fundamentală a relaţiilor de producţie. Întrucât producţia a trebuit să existe şi va trebui să existe întotdeauna, indiferent de faptul că societatea este scindată în clase antagoniste sau formată din clase aliate şi prietene, proprietatea trebuie considerată o categorie veşnică. Proprietatea trebuie să existe în orice orânduire socială. Dreptul de proprietate presupune existenţa statului şi a dreptului pe care acesta îl creează, deoarece dreptul de proprietate nu este altceva decât o relaţie de proprietate reglementată prin norme de conduită stabilite şi sancţionate de puterea de stat”1. Din punct de vedere juridic, termenul de proprietate are mai multe înţelesuri şi anume: În sens larg, proprietatea desemnează atât dreptul de proprietate (mobiliară sau imobiliară), cât şi alte drepturi reale2; Uneori, legislaţiile moderne întrebuinţează cuvântul proprietate în acest sens, căci se vorbeşte despre proprietatea mobiliară şi imobiliară, de proprietatea unui uzufruct, de proprietatea unei creanţe sau de proprietatea numelui, de proprietatea inventatorului asupra invenţiei sale, de proprietatea artistului asupra operei sale, de proprietatea literară, industrială sau comercială., adică de proprietatea incorporală. În parte, aceste formule nu acoperă natura şi caracterele dreptului de proprietate. Cu privire la această întrebuinţare a noţiunii de proprietate, C Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu şi Al Băicoianu afirmau „[…] noţiunea şi numele de proprietate au fost extinse şi la bunuri necorporale. Astfel, se vorbeşte de proprietatea unei creanţe , de peoprietatea intelectuală şi chiar de proprietatea numelui. Cu alte cuvinte, se vorbeşte de proprietatea unui drept. Dacă luăm aici cuvântul „proprietate” în
C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 521 GH. Fekete, Ioan Zinveliu, Drept civil. Drepturile reale, EDP, Bucureşti, 1969, p. 12 2 G N Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Imprimeria Văcăreşti, Bucureşti, 1947, p. 237
1 1

Pagina 3 din 137

Bucureşti. 2000. 1969. într-adevăr. p. care reprezintă ansamblul normelor juridice privitoare la proprietate. fiind un drept real. Ioan Zinveliu. prin proprietate se înţelege totalitatea relaţiilor dintre oameni privind însuşirea bunurilor. Drepturile reale. Din punct de vedere economic. Drepturile reale. Capitant. Cod civil şi „reprezintă întrebuinţarea sa vulgară”5. proprietatea unui drept ar însemna un drept asupra unui drept. iar „proprietar” înseamnă titular al dreptului”3. În realitate. de proprietate corporală. sensul său exact. după cum spunea H. dreptul de proprietate ocupă un loc primordial. relaţii reglementate de norme sociale specifice diferitelor epoci istorice. pur şi simplu. cursuri si referate postate de utilizatori. EDP. Drept civil. Bucureşti. Prin urmare. care determină conţinutul şi înfăţişarea celorlalte procese economice (circulaţie. Într-o altă opinie6. 6 Gh Fekete. Curs practic. Termenul de proprietate are şi un sens restrâns. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale . I. 2001. extensiunea aceasta trebuie privită numai ca o simplă metaforă. 4 Pagina 4 din 137 . art. ca noţiune economică. Ed Actami. ne lovim de o adevărată curiozitate gramaticală. 5 Ovidiu Ungureanu. dreptul de proprietate în sens subiectiv. orice raport de însuşire a unor bunuri constituie un raport de proprietate. În alcătuirea patrimoniului. Altfel spus. care constituie o categorie a drepturilor patrimoniale. dreptul de proprietate […] este […] dreptul fundamental care comandă şi determină conţinutul şi înfăţişarea tuturor celorlalte drepturi reale şi ale raporturilor de obligaţii”1. tot astfel. adică cea care priveşte bunurile corporale4. 589. dreptul de proprietate este utilizat în două sensuri: dreptul de proprietate în sens obiectiv. 44. propriu. În sens de obiect al dreptului de proprietate. 12. 620. repartiţie. 614. În acest sens este folosit de dispoziţiile art. Aşadar. termenul desemnează bunul asupra căruia poartă dreptul de proprietate. În concluzie. 80.ro ! Arhiva online cu diplome. dar numai acele relaţii de apropriere care sunt reglementate prin lege capătă caracterul de raport juridic de proprietate.Vizitati www. Ed Rosetti. 480. Filipescu. 528. întrucât de însăşi existenţa acestuia depinde existenţa tuturor celorlalte drepturi patrimoniale. proprietatea.tocilar. Drept civil. „după cum economic producţia este procesul fundamental şi iniţial. aici cuvântul „proprietate” este întors de la înţelesul său exact şi înseamnă. Bucureşti. în sens obiectiv dreptul de proprietate este o instituţie juridică. p. În acest sens este întrebuinţat şi de legiuitor în Codul civil. P. consum). facultatea de a uza şi a dispune de un drept în mod exclusiv. Al Filipescu. fiind ea însăşi un drept asupra unui lucru. p.

p. s-a considerat că dreptul de proprietate este „cel mai întins dintre toate drepturile reale şi cel mai complet dintre toate drepturile subiective”. 122.. 1. Jean Carbonnier citat de Ovidiu Ungureanu în Drepturile reale. Într-o altă opinie1. Cartea Românească. Curs practic. Al Băicoianu.ro ! Arhiva online cu diplome. el este „prototipul” drepturilor reale. Bucureşti. cu lucrul într-un mod natural sau artificial. Ed.” Completând aceste prevederi. care absoarbe toate utilităţile lucrului sau bunului şi nu are ca limită decât lucrul însuşi3. cit. aflat întro permanentă evoluţie. Această definiţie cuprinsă în art. p. cu multiple semnificaţii de ordin istoric. Dreptul de proprietate este cel mai important şi mai amplu drept real. mobil sau imobil. 482 precizează că „proprietatea unui lucru. El este un drept de tip real. sociologic şi juridic. prin drept real înţelegând puterea juridică exercitată direct asupra unui lucru şi care permite de a reţine în tot sau în parte din utilităţile sale economice.Vizitati www. afară de excepţiile fixate prin lege sau convenţie2. majoritatea autorilor consideră aceste critici neîntemeiate. dreptul de proprietate ca fiind „dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. …???. o completă libertate de acţiune fiind recunoscută proprietarului asupra lucrului care face parte din dreptul său de proprietate. acesta reprezintă un concept deosebit de complex. În literatura de specialitate. însă în limitale determinate de lege. 1. 51 George Plastara. mai mult chiar. se recunoaşte faptul că. Este dificil de dat o definiţie completă unui fenomen atât de complex ca dreptul de proprietate. Ed. dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte ca accesoriu. 1 2 Pagina 5 din 137 . art. p. op.tocilar. în art. dar „nu toate criticile ce i s-au adus sunt la fel de justificate” 3. dreptul de proprietate a fost caracterizat ca „un drept în virtutea căruia o persoană poate să facă dintr-un lucru tot ce doreşte. vol II. Legiuitorul român defineşte. deoarece conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor pe care legea i le recunoaşte2. 480 Cod civil a fost criticată din mai multe puncte de vedere. în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. Curs de drept civil român. 480 Cod civil. DEFINIŢIA LEGALĂ ŞI DEFINIŢII DOCTRINARE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În toate lucrările din literatura juridică consacrate materiei drepturilor reale.2. cursuri si referate postate de utilizatori. I Rosetti Bălănescu. 3 C Hamangiu.

i s-a imputat legiuitorului că în loc să definească dreptul de proprietate prin natura lui.fructus . cursuri si referate postate de utilizatori. Pop. 2 Dumitru Lupulescu. definirea dreptului de proprietate se poate rezuma la un singur termen care să includă toate atributele lui: „dreptul de proprietate este dreptul de a dispune de lucrul care face obiectul său”. definirea dreptului de proprietate nu este posibilă fără evidenţierea atributelor ce îi alcătuiesc conţinutul. op. Aşadar. nu surprinde esenţa lui.usus şi abusus . op. Majoritatea autorilor5 au considerat această critică neîntemeiată. p. Lumina Lex. D Lupulescu. Dimpotrivă.. în definiţia pe care Codul civil o dă dreptului de proprietate este cuprins numai unul din atributele sale şi anume dreptul de dispoziţie. I Rosetti Bălănescu. Astfel. Ed. respectiv conţinutul social-economic. s-a arătat că. unii autori apreciază că dreptul de proprietate este definit în art. cit. 20. punând un accent mai mare pe celelalte două. p.un alt atribut .Vizitati www. Drept civil. 5 C Hamangiu. Ed. deoarece dreptul de dispoziţie le implică şi pe celelalte două drepturi. Astfel.tocilar. O astfel de abordare a dreptului de proprietate. 255. Bucureşti. definiţia oferită de Codul civil cuprinde elementele esenţiale. Această opinie a fost criticată2. evocând existenţa în mâinile titularului dreptului de proprietate. 31. L. în literatura de specialitate. a tuturor prerogativelor imaginabile pe care o persoană le poate avea cu privire la un bun. Bucureşti. sub aspectul exigenţelor sale logice. deoarece nu este nici o greşeală în a defini dreptul de proprietate prin atributele ce-i alcătuiesc conţinutul. 4 Pagina 6 din 137 . Bârsan. p. de folosinţă şi de posesie. definiţia dată drptului de proprietate cuprinsă în Codul civil este criticată pentru faptul că ar fi incompletă. Drept civil. op. Drepturile reale principale. cit.ro ! Arhiva online cu diplome. cit. Lumina Lex. deşi nu conţine expres decât acel atribut care este esenţial pentru existanţa sa dreptul de dispoziţie. C. Lumina Lex. Stătescu. 2002. Ed. p. În legătură cu aceasta. C. 480 Cod civil numai prin unele din atributele sale . 1 G N Luţescu. 482 Cod civil. p.. 2002. au considerat unii autori4. 1996. 20. De asemenea definiţia legiuitorului ignoră unul din caracterele esenţiale ale dreptului de proprietate şi anume perpetuitatea. 34. prin referire la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate.. Într-o altă opinie. îl defineşte mai mult prin atributele ce alcătuiesc conţinutul său juridic. 1. întrucât nu precizează în mod expres toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. Bucureşti. respectiv caracterul său absolut şi exclusiv1. Dintr-un alt punct de vedere. Drepturile reale principale. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. deoarece prin expresia „de a se bucura de bun” sunt desemnate dreptul de folosinţă şi de posesie.fiind ilustrat de textul art. Al Băicoianu.

Vizitati www. se face precizarea că se exercită „în limitele determinate de lege”. posibilitatea limitărilor aduse prin lege fiind ea însăşi limitată de împrejurarea că dreptul de proprietate este şi o categorie constituţională. nu numai să limiteze exercitarea unora dintre prerogativele dreptului de proprietate. Prin referire la caracterul absolut al dreptului de proprietate se atrage atenţia nu numai asupra opozabilităţii erga omnes a acestuia. 3 din acelaşi act normativ. aşa cum se prevede în mod expres în art. 31/1954. adică este opozabil tuturor. Legea va putea. Ioan Adam. dar şi să le impună un anumit conţinut. astfel. punând în valoare valenţele acestui drept şi prerogativele sale1. Nu se va ajunge însă. se face precizarea că ele pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic şi social. Definiţia legală a mai fost criticată pentru faptul că ar cuprinde o contradicţie în proprii termeni pe care îi cuprinde. p. potrivit căruia drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale. în sensul că. Dreptul de proprietate. 1 din Decretul nr. titularul dreptului de proprietate este singurul căruia îi aparţin în mod exclusiv şi complet toate atributele ce alcătuiesc conţinutul dreptului său de proprietate. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . 1 Pagina 7 din 137 . după ce se prevede că drepturile civile sunt ocrotite de lege. la golirea de conţinut a prerogativelor dreptului de proprietate. iar în art. Deşi formularea nu este cea mai fericită. ci şi asupra împrejurării că titularul poate exercita oricare dintre prerogativele conferite. erga omnes3. rezultă că el nu conferă dreptului de proprietate alte virtuţi decât cele pe care le are dreptul de proprietate prin natura sa. Ele dau expresie juridică modului în care titularul dreptului de proprietate a înţeles să şi-l exercite. Nu trebuie văzută nici o contradicţie între caracterul absolut al dreptului de proprietate şi cerinţa ca el să fie exercitat în limitele stabilite de lege. în acord cu interesul obştesc. All Beck. cursuri si referate postate de utilizatori. fiind un drept real.din cuprinsul definiţiei în care este folosit termenul „absolut”. 19. totuşi . Doar titularul dreptului de proprietate este în plenitudinea tuturor atributelor ce-i alcătuiesc conţinutul juridic.ro ! Arhiva online cu diplome. după ce se spune că dreptul de proprietate este un drept absolut. precum şi în plenitudinea libertăţii de exercitare a acestui drept. Bucureşti. potrivit legii şi regulilor de convieţuire socială. ci tuturor drepturilor civile. reprezintă mijloace juridice extrem de eficiente de exercitare a însuşi dreptului de proprietate. are un caracter absolut. atribute pe care proprietarul le exercită în putere proprie şi în interes propriu. Ed. 2000. materiale şi culturale. toate puterile asupra lucrului aparţinându-i. însă numai în limitele stabilite de lege.tocilar. în acest fel. Chiar dezmembrămintele dreptului de proprietate. cerinţă care este specifică nu numai dreptului de proprietate. fără a fi nevoit să ceară concursul nici unei alte persoane. prin specificul lor. Cu alte cuvinte.

ca efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui. p. fie direct şi nemijlocit prin putere proprie şi în interes propriu. All Beck. vol.tocilar. sau a celui care exercită aceste atribute. 2001. Ed Lumina Lex. 480 din Codul civil cuprinde elementele esenţiale. op. definiţia dată de art. 2 3 Pagina 8 din 137 . Bucureşti. aşa cum afirmă un cunoscut autor 2. entităţilor juridice colective sau statului ori organelor sale (centrale sau locale) să posede. Dicţionar de drept civil. în putere proprie. justificate sau mai puţin justificate. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente”1. 2001. Potrivit unui alt autor3. Ed. drept care permite titularului său să posede. cit. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei în vigoare”2. 42. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente. p. dreptul de proprietate poate fi definit ca fiind „acel drept subiectiv care dă expresia aproprierii unui lucru. 1998. dreptul de proprietate este „acel C Bârsan. Ed. dreptul de proprietate este definit ca fiind „acel drept subiectiv ce dă expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială şi care permite individului. „simpla enunţare a atributelor prin care se exteriorizează dreptul de proprietate nu este suficientă pentru definirea acestui drept. dincolo de criticile care i-au fost aduse. Ed. la care adaugă precizarea poziţiei celui căruia îi aparţin sau celui care le exercită căci. Costin.Vizitati www. 2000. Liviu Pop. Mircea C Costin. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. Drept civil. p. Aproape toate definiţiile din literatura juridică de specialitate care încearcă să corecteze definiţia legală surprind dreptul de proprietate prin punerea în evidenţă a atributelor pe care acesta le conferă titularului său. 1 M. Se poate concluziona faptul că. dreptul de proprietate este „acel drept real care conferă titularului atributele de posesie. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Filipescu. în putere proprie şi în interesul său propriu.ro ! Arhiva online cu diplome. 2 D Lupulescu. cursuri si referate postate de utilizatori. O altă definiţie dată dreptului de proprietate este aceea conform căreia „dreptul de proprietate este un drept real subiectiv ce conferă titularului său dreptul de a poseda. p 80.” Într-o altă opinie3. reprezentând „tiparul” pentru toate definiţiile doctrinare care au încercat să-i aducă îmbunătăţiri. Bucureşti. să folosească şi să dispună de lucrul respectiv. Drepturile reale principale. N. Bucureşti. 22. 3 I. 78. atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor.. II.” În Dicţionarul de drept civil. ci trebuie precizată poziţia specifică a celui căruia el aparţine. Actami. Lumina Lex. în putere proprie şi în interes propriu. cu respectarea normelor juridice în vigoare. p. să folosească şi să dispună de acel lucru. a folosi şi a dispune de un bun în mod exclusiv şi perpetuu. folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun. P.” În opinia sa. 29. fie indirect şi mijlocit.

2. să pretindă şi să dispună de întreaga lor utilitate. În concluzie. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI În concepţia clasică. aflându-se însă în interdependenţă cu proprietatea publică. la reglementarea proprietăţii. 135. exprimă o relaţie socială de apropriere. Dar. Constituţia din decembrie 1991 a avut în vedere. alcătuită după tradiţia dreptului roman. în mod exclusiv şi perpetuu.” În fine. se poate spune că în definirea dreptului de proprietate trebuie să se pornească de la următoarele elemente: sub aspect economic. în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale. în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. la 4 T. cursuri si referate postate de utilizatori. Pagina 9 din 137 . dreptul de proprietate nu ar prezenta vreo autoritate şi nici interes decât în măsura în care exerciţiul lui este garantat şi protejat. 41 şi art. proprietatea a fost definită ca fiind „dreptul subiectiv în temeiul căruia titularul poate. REGLEMENTAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 2.ro ! Arhiva online cu diplome. Proprietatea este un drept absolut. 68. 2000. corporale sau incorporale.Vizitati www. În sistemul nostru de drept. Constituţia României din 1991 conţine dispoziţii privitoare la proprietate în art.tocilar. În acest spirit a fost consacrat principiul că dreptul de proprietate privată cu regimul său juridic este ocrotit de stat. în Titlul II intitulat „Drepturile. de la caracterul individualist spre ideea de funcţie socială. atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar prin puterea şi în interesul său propriu. Astfel. de a-l folosi şi de a dispune de el. evoluţia acestei instituţii în elementele sale intrinseci. Argument. cuprinde în conţinutul său atributele posesiei. p. să-şi aproprie bunuri. oricât de absolut e reglementat prin lege. Ed. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. în mod exclusiv şi perpetuu” 4. dreptul de proprietate este un drept de apropriere a unor bunuri. folosinţei şi dispoziţiei. proprietatea apare ca prototipul dreptului real absolut. Bucureşti. Drepturile reale. Mircea. drept real care conferă titularului dreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii ori destinaţiei sale.1. exclusiv şi perpetuu. Drept civil. în formele şi în limitele prevăzute de lege.

art. ce Pagina 10 din 137 . o constituie Legea nr. indiferent de titular”. dispune la alin. în contextul ansamblului legislativ şi instituţional al ţării noastre. ca urmare a revizuirii Constituţiei prin Referendumul din 18-19 octombrie 2003. 41 alin 2 din Constituţie se prevede: „Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte.ro ! Arhiva online cu diplome. În cuprinsul aceluiaşi alineat. Astfel. 2). La alineatul 3 sunt prevăzute dispoziţii de principiu privitoare la exproprierea pentru utilitate publică. Legiuitorul constituant din 1991 nu a mai folosit expresia de „garantare a proprietăţii private” utilizată de Constituţia din 1923. pe bază de reciprocitate. Că este aşa. precum şi creanţele asupra statului sunt „garantate”. cursuri si referate postate de utilizatori. 2 al art. ce tinde să se integreze în structurile europene. care reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale. 41 din Constituţie include. alin. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. precum şi prin moştenire legală. 41 din Constituţie. (1): „Dreptul de proprietate. ci doar ocrotirea proprietăţii private. precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. în prezent conţinutul art. 41 din Constituţie este diferit.Vizitati www.tocilar. că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular şi că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică.” Acelaşi text prevede principiul constituţional potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. şi pe acela de „garantare” a proprietăţii private. o atestă chiar reglementările de la art. se aduce o altă modificare importantă cu privire la instituţia proprietăţii. prin acordarea acestui drept cetăţenilor Uniunii Europene. în condiţiile prevăzute prin lege organică. în cadrul discuţiilor privind revizuirea Constituţiei. S-a susţinut că aceasta nu înseamnă că termenul de „ocrotire” nu echivalează cu o garantare efectivă a acestui drept indiferent de titular. Capitolul II. consacrat protecţiei proprietăţii private. 41. în condiţiile tratatului de aderare. în care se precizează expres că dreptul de proprietate. înlăturându-se interdicţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România. termen care este insuficient şi nerevelator pentru a satisface exigenţele democratice ale concepţiei asupra dreptului de proprietate. s-a susţinut că nu există un text constituţional care să consfinţească garantarea dreptului de proprietate privată. indiferent de titular (alin. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. în art. pe lângă termenul de „ocrotire”. dispunând: „Proprietatea privată este ocrotită şi garantată în mod egal de lege. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. Întrucât. Astfel. potrivit legii. Concretizarea prevederilor constituţionale în sensul garantării dreptului de proprietate privată împotriva unor eventuale măsuri abuzive ce i-ar aduce atingere.

În lumina prevederilor art. în condiţiile legii organice”. 1 din Constituţie.ro ! Arhiva online cu diplome. stabileşte un echilibru între interesul public şi dreptul de proprietate privată. întrucât proprietatea privată are meritul nepreţuit de a răspunde celor mai elementare sentimente de demnitate şi umanitate ale individului. consacră caracterul excepţional al exproprierii. religioase. De aceea. art. care . la următoarele alineate. este stimulentul cel mai puternic al activităţii omeneşti şi măsura cea mai evidentă a capacităţii. Acestea sunt principii caracteristice unei societăţi care s-a orientat spre economia de piaţă şi s-a hotărât să proclame preeminenţa proprietăţii private. principiul potrivit căruia averea dobândită licit nu poate fi confiscată şi prezumţia caracterului licit al dobândirii (alin. 1 dispune: „Propietatea este publică şi privată”.” Se imprimă astfel un caracter democratic instituţiei juridice a proprietăţii. Articolul 135 din Constituţia revizuită. iar prin reglementările adoptate. şi cu respectatarea principiului proporţionalităţii. obligaţiile ce decurg din raporturile de vecinătate şi cele de protecţie a mediului (alin. cursuri si referate postate de utilizatori. 4 şi 5). 8). reglementează dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acesteia. 41 şi anume alineatul 3¹ care dispune: „Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale. a posibilităţilor de creaţie şi de afirmare ale fiecăruia. fără ca ele să atingă fondul acestui drept. asigurându-se ocrotirea dreptului de proprietate indiferent de titularul acestuia. sunt prevăzute dispoziţii privitoare la: modul în care o autoritate publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general (alin.Vizitati www. Astfel. 7).converg spre realizarea binelui general. 6. prin art. prin art. folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii (alin. se dispune că economia României este o economie de piaţă. Mai departe. 6). legiuitorul constituant a prevăzut că „proprietatea privată este inviolabilă. Astfel. 135 alin. fiind introdus un nou alineat la art. cuprins în Titlul IV consacrat economiei şi finanţelor publice. prin lege pot fi aduse anumite îngrădiri dreptului de proprietate. iar la alineatul 2 sunt cuprinse dispoziţii cu privire la ocrotirea şi garantarea propietăţii publice: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită de lege şi aparţine statului sau unităţilor aministrativteritoriale”. 137 alin. ori o economie de piaţă nu se poate constitui şi dezvolta decât pe fundamentul proprietăţii pivate. adică să nu-l anihileze. Constituţia României revizuită aduce unele completări în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii private. posibilitatea confiscării bunurilor destinate. politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. iar legile restrictive trebuie să aibă caracter organic.în final .tocilar. 49 din Constituţie. 135 alin. Pagina 11 din 137 . etnice.

în spiritul filosofiei liberale a epocii. Dreptul de propietate este. se numără Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 26 august 1789. precum şi principiul potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă. 2. Pagina 12 din 137 . că scopul oricărei asociaţii politice este păstrarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului: libertatea. cu excepţia cazului în care aceasta este cerută de o necesitate publică. condiţie a celui mai bun randament economic şi totodată . 17 dispune că acesta este un drept inviolabil şi sacru de care nimeni nu poate fi privat. principalul document al revoluţiei franceze. proprietatea.atunci când fiecare poate accede la ea . libertatea de exprimare. libertatea întrunirilor) recunoscute şi apărate de orice constituţie democratică modernă. dreptul de vot. libertatea individuală. Constituţia din 1991 revizuită aduce o completare. libera circulaţie.gajul păcii sociale. Printre primele documente de o importanţă covârşitoare în reglementarea dreptului de proprietate ca drept fundamental al omului. 2. Cât priveşte regimul juridic al bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice.2. siguranţa şi rezistenţa la agresiune. dreptul de apărare. art. proprietatea privată a cunoscut o largă consacrare juridică la nivel mondial. dreptul la învăţătură.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. aşadar.tocilar. Mai departe există dispoziţii referitoare la bunurile care fac obiectul exlusiv al proprietăţii publice şi regimul lor juridic (alin. în partea finală a art. un drept fundamental al cetăţenilor ţării. 3-4). Cu privire la dreptul de proprietate. 4. ale căror prevederi sunt inserate în constituţiile democratice ale majorităţii statelor lumii. legal constatată şi sub condiţia unei juste şi prealabile despăgubiri. adoptate în special după cel de-al doilea război mondial. în condiţiile legii organice. că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. înscris printre celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. 135 alin. care prevedea în art. prevăzând. dreptul de a fi ales. apoi culminând cu actele internaţionale ce cuprind norme de protecţie a drepturilor omului. dreptul la ocrotirea sănătăţii. declanşată de revoluţiile burgheze şi continuând cu elaborarea codurilor civile europene. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN ALTE ACTE Condiţie şi sursă a individualităţii şi a libertăţii.

defineşte proprietatea ca fiind „dreptul de a se bucura şi de a dispune de lucruri. adoptate în secolul al XIX-lea sau pe parcursul secolului XX. Codul civil german de la 1900 dispune. 544 din Codul civil francez. elaborat sub dublă influenţă. în limitele ordinei juridice. de a utiliza bunurile proprietatea lor potrivit funcţiilor economice şi exigenţelor producţiei naţionale. Constituţiile şi codurile civile ale statelor europene occidentale. 832). art. 903 . în măsura în care legea sau drepturile unor terţe persoane nu se opun.Vizitati www. În Constituţia franceză din 4 octombrie 1958. civ. că proprietarul. Astfel. Pagina 13 din 137 . Codul civil italian din anul 1942 însă. care a servit ca model mai multor coduri europene şi ale unor state din America Latină adoptate ulterior. confirmate şi completate prin preambulul Constituţiei din 1946”. proclamă că „proprietate obligă”.tocilar. are facultatea să utilizeze bunul său aşa cum doreşte şi de a împiedica orice ingerinţă din partera unei alte persoane. de a se bucura de acesta şi de adispune de el material şi juridic. 436 din Codul civil de la 1865 avea o formulare asemănătoare cu cea cuprinsă în art. Preambulul acesteia dispune că „poporul frencez proclamă solemn ataşamentul său la Declaraţia drepturilor omului şi principiilor suveranităţii naţionale astfel cum ele sunt definite prin Decalaraţia de la 1789. iar actuala Constituţie germană în vigoare impune proprietarului exercitarea dreptului său conform cu natura lucrului şi cu respectarea intereselor generale ale societăţii. cel puţin teoretică. El poate să-l revendice de la oricine îl deţine şi să respingă orice uzurpare”. francez. au fost influenţate de Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului a Revoluţiei franceze din 1789. adoptată de Germania în anul 1919. Constituţia franceză din 1958 cuprinde în preambulul său adeziunea la principiile Declaraţiei din 1789. în vigoare. deşi recunoaşte că dreptul de proprietate este un drept complet. Lege mult mai modernă. în limitele determinate de lege. 641 că „proprietarul unui lucru are dreptul de a dispune în mod liber de el.ro ! Arhiva online cu diplome. Proprietatea absoarbe toate utilităţile bunului în ciuda numeroaselor sale restricţii impuse de lege. în art. nu există dispoziţii specifice cu privire la dreptul de proprietate. exclusiv şi individual asupra unui lucru (art. Doctrina elveţiană defineşte dreptul de proprietate ca reprezentând stăpânirea totală şi exclusivă a unui bun. franceză şi germană. Codul civil elveţian reglementează proprietatea colectivă şi coproprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. 544 C. La rândul său. În Italia art. art.care conferă titularului său dreptul de a uza de lucru. prevede în art. Mai mult. Codul civil elveţian. cu condiţia de a nu face vreun uz interzis de legi sau de regulamente”. Constituţia de la Weimar. 836 impune obligaţia proprietarilor. Nu se face nici o menţiune despre caracterul absolut al dreptului de proprietate. în modul cel mai absolut.

Astfel. se ajunge la exercitarea unui drept perpetuu. 655 şi urm. s-a considerat că singura modalitate de a proteja această afectaţiune era de a da detentorului un drept subiectiv absolut în durata şi efectele sale. În dreptul englez. termenul de „property” desemnează ansamblul drepturilor patrimoniale. sistemul de drept englez este total diferit de cel continental. 646 şi urm. Privite lucrurile prin prisma „dinamicii dreptului civil”. care reprezintă un drept de concesiune pe o durată de timp. cit. De asemenea. Aparent. Concesiunea este concepută ca un drept ce se exercită pe durata vieţii concesionarului şi a descendenţilor acestuia. Astfel. s-ar putea spune că instituţia centrală a Codului civil român de la 1864 este proprietatea.). extrem de complicate de diversele relaţii de vasalitate. spre deosebire de cel ce închiriază terenul.Vizitati www. el conţine dispoziţii de principiu privitoare la proprietatea funciară (art. au fost înlăturate abia în decursul secolului XX. cursuri si referate postate de utilizatori. potrivit căruia proprietatea era afectată la un scop individual. iar întreaga Carte a III-a este consacrată diferitelor moduri în care se dobândeşte proprietatea. în special cea pe etaje (art. dominium eminens asupra totalităţii pământului englez. practic. op. Ceea ce se înţelege în mod obişnuit în dreptul continental prin dreptul de proprietate corespunde în dreptul englez termenului de „ownership” şi are ca obiect bunurile mobile. se admite că deţinătorii acesteia (estates) exercită „real property” asupra pământului. dreptul de proprietate apare ca manifestarea prin excelenţă a voinţei omeneşti.. 31 Pagina 14 din 137 . De unde consecinţa că întreaga suprafaţă de teren a Regatului britanic ar reveni Coroanei. p. cel puţin teoretic. Coroana regală continuă a deţine. Astfel. În privinţa proprietăţii imobiliare. a suveranităţii individului.ro ! Arhiva online cu diplome. ideea poate fi susţinută 1. În acest concept. perioadă în care s-au simplificat tranzacţiile imobiliare şi s-a introdus publicitatea imobiliară. care exercită „personal property”. În materia proprietăţii. Modul în care proprietatea este reglementată de Codul nostru civil vădeşte influenţa Codului civil francez. În realitate. însă. Totuşi. 480 1 C Bârsan.). astfel că. în concepţia dreptului funciar englez.tocilar. corolar al libertăţii individuale. srt. şi respectiv a curentului individualist care a predominat în secolul al XVIII-lea. adică a circulaţiei bunurilor şi valorilor. atunci când nu ar mai exista nici o persoană care să deţină un titlu valabil asupra terenului. Această idee ar putea fi susţinută de faptul că în Cartea a II-a a Codului civil se vorbeşte „Deaspre bunuri şi despre osebitele modificări ale proprietăţii”. promulgat în 1804. Titlul II al Cărţii a II-a intitulat „Despre proprietate” consacră doar trei articole însuşi dreptului de proprietate. mai întâi raporturile feudale de proprietate.

are valoare proclamatorie şi nu există nici un instrument juridic de natură a-i controla aplicarea concretă. 481 prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire. că textul amintit conţine trei norme distincte: prima. 1 din Protocolul nr. potrivit căruia „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul. adoptată în anul 1948. 1. Astfel. cuprinsă în prima frază a alineatului 1 al textului. 1 alin 1 al Protocolului său adiţional nr. Pagina 15 din 137 . 17. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Această Convenţie prevede. privită ca subiect unic sau asociat în colectivităţi. iar art. Un tratat internaţional de o importanţă cu totul deosebită este Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. 1. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. că orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. Alineatul 2 al aceluiaşi text prevede că aceste dispoziţii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului pe care îl au statele suverane de a adopta legile pe care le socotesc necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor proprietate privată în conformitate cu interesul general. la Roma.tocilar. 482 reglementează principiul accesiunii în materia proprietăţii. acţionând prin diverse organizaţii în plan universal sau în plan regional. încearcă să dea o definiţie dreptului de proprietate spunând că acesta este „dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. art. a drepturilor pe care ea le reglementează.Vizitati www. de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. După cel de-al II-lea război mondial. faţă de ororile pe care acesta le-a declanşat şi întreţinut în lume timp de 6 ani. a decis într-o jurisprudenţă constantă. însă în limitele determinate de lege. cursuri si referate postate de utilizatori.” Apoi. adoptată de ţările membre ale Consiliului Europei. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale de drept internaţional. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa”. prevede. Textul. în art. semnată de România la 7 octombrie 1993 şi intrată în vigoare pentru ţara noastră la 20 iunie 1994. într-un mod natural sau artificial”. în art. ca întrega Declaraţie de altfel. comunitatea internaţională. la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare în anul 1953. are dreptul la proprietate. a adoptat norme de protecţie a drepturilor omului. implicit a dreptului de proprietate. că „orice persoană. al cărei rol esenţial este de a veghea la modul în care statele semnatare işi respectă angajamentul juridic şi politic de a asigura protecţia.ro ! Arhiva online cu diplome. la scară naţională. Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art.

Legea nr. CONŢINUTUL JURIDIC AL DREPTULUI DE PROPRIETATE În plenitudinea sa. Aceste ultime două norme trebuie să fie interpretate în lumina principiului înscris în prima normă: asigurarea respectului acestui drept.ro ! Arhiva online cu diplome. 18/1991 privind fondul funciar. De asemenea. C 44/1989. 18-1. cuprinsă în alineatul al doilea al textului. 1991. între altele. cauza Von Deetzen c. facultăţi şi libertăţi ataşate ei. Hauptzollampt Oldenburg. Astfel. p. are un caracter general şi enunţă principiul respectului proprietăţii. vizează privarea de proprietate. Ele sunt atributele proprietăţii şi formează conţinutul juridic al dreptului de proprietate. Aceste prerogative sunt puteri inerente proprietăţii.Vizitati www.1 Cât priveşte legislaţia în materie din ţara noastră. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor şi alte acte normative. de a reglementa utilizarea bunurilor de către proprietar în conformitate cu interesul general.tocilar. Legea nr. în special dreptul de proprietate. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. cât priveşte a treia normă. dreptul de proprietate face obiectul unor reglementări cuprinse în legi speciale: Legea nr. 2. nu apar ca prerogative absolute. 3. în raport cu scopul urmărit. 1 Pagina 16 din 137 . a doua. cursuri si referate postate de utilizatori. ci trebuie luate în considerare prin raportarea la funcţia lor în societate. jus domini descompunându-se în: jus utendi (dreptul de folosinţă a lucrului). orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să asigure un just echilibru „între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. căreia îi impune anumite condiţii. ea recunoaşte statelor contractante puterea. dreptul de proprietate înglobează diverse prerogative care prin reunirea lor constituie deplina proprietate. Curtea de Justiţie a acestei Uniuni (Curtea de la Luxemburg) a decis că „drepturile fundamentale ale omului. Bulletin CJCE nr. jus fruendi Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene. dreptul de proprietate quiritar (dominium ex jure Quiritum) da posibilitatea proprietarului să beneficieze de toate avantajele pe care i le putea aduce bunul. o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat. Încă din dreptul roman. competentă a veghea la corecta aplicare a normelor dreptului Uniunii Europene. cuprinsă în a doua frază a aceluiaşi alineat.

Pentru că este o facultate. materială a proprietăţii. Întrebuinţarea sau uzul este ca o alternativă a folosinţei. direct şi nemijlocit. Definiţia dată dreptului de proprietate în art. Profesorul Dimitrie Alexandresco observa faptul că. posesia apare ca o expresie exterioară. Acest atribut poate fi exercitat fie personal. cit. Jus utendi este pentru proprietar contactul direct cu obiectul apropriat. op. Aşadar.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. (dreptul de a culege roadele. prin folosirea expresiei „a se bucura”. Cu alte cuvinte.. Privită astfel. În orice caz. Ungureanu. 55 C Bârsan. uzul este prerogativa cea mai directă a dreptului de proprietate. fie prin intermediul altei persoane (corpore in alieno). el se comportă faţă de toate celelalte subiecte de drept ca un proprietar. Posesia este mijlocul indispensabil fiecărui proprietar pentru realizarea scopului său. puterea de a se servi personal de lucrul său după destinaţia acestuia. de a-l consuma ori de a-l aliena). op. uzufructuarul exercită posesia şi folosinţa asupra bunului ce alcătuieşte obiectul acestui drept. folosinţa sau dreptul de a culege fructele (jus fruendi) şi dispoziţia (jus abutendi). Aşa spre exemplu. derivatele lucrului). adică pentru 1 2 O. dreptul de întrebuinţare include pentru proprietar şi dreptul de a nu se servi de lucrul său sau de a se servi după bunul lui plac 1. jus abutendi (dreptul de a dispune în orice chip de lucrul respectiv. Prin urmare. posesor fiind. cursuri si referate postate de utilizatori. anume facultatea de a nu uza de bun.. p. cit. care bineînţeles exercită acest atribut tot în interesul proprietarului. dreptul de proprietate conferă titularului său trei atribute: posesia (jus utendi). jus utendi implică şi latura negativă. Întrebuinţarea unei case constă pentru proprietar în faptul de a o locui el însuşi. 41 Pagina 17 din 137 . în cazul dreptului de uzufruct. manifestarea concretă a contactului direct al proprietarului cu lucrul ce formează obiectul dreptului său2. Posesia (jus utendi) este atributul care presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa. Exercitarea acestor atribute de către uzufructuar este posibilă însă numai ca urmare a voinţei proprietarului care a consimţit la constituirea dreptului de uzufruct. 480 din Codul civil determină conţinutul juridic al acestui drept prin enumerarea atributelor sale.tocilar. legiuitorul a înţeleas să includă în realitate atributele posesiei şi folosinţei. de a nu se servi de el. prin putere proprie şi în interes propriu. enunţându-l separat pe cel de dispoziţie. însă în afara situaţiilor în care însăşi legea îl obligă pe proprietar să o facă. p.

a trage foloasele) 4. Terţa persoană care a dobândit de la proprietar folosinţa este în drept să culeagă fructele produse de bun. dispune că fructele se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. 1986. 3 Pagina 18 din 137 . p. cu excepţia situaţiei în care legea îl obligă să o facă. 2000. Partea finală a art. Folosinţa reprezintă. Posesia poate fi privită ca etapa imediat anterioară proprietăţii. 482 din Codul civil prevede că „proprietatea unui bun mobil sau imobil conferă acelaşi drept şi cu privire la tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul într-un mod natural sau artificial”. 2000. În realitate. Ca şi posesia. D Gherasim. Posesia se află însă şi în componenţa celorlalte drepturi reale. iar proprietarul este lipsit de posibilitatea de a-şi folosi bunul. All Beck. Teoria generală a posesiei. Bucureşti. un atribut esenţial al dreptului de proprietate. Folosinţa (jus fruendi) conferă titularului său facultatea de a întrebuinţa bunul. utilizarea economică a bunului. 20. de a-i percepe în proprietate toate fructele şi veniturile pe care le obţine de la acesta. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. All Beck.Vizitati www. civ. industriale sau civile. atributul de folosinţă poate fi exercitat în mod direct de către proprietar sau acesta îl poate ceda unei alte persoane. Este inutil a invoca instituţia accesiunii de către însuşi proprietarul bunului frugifer. de a-l utiliza şi exploata. atâta timp cât în conţinutul juridic al dreptului de proprietate există atributul folosinţei. 483 C.tocilar. dreptul proprietarului de a fructifica bunul său sau de a-l lăsa neproductiv. opţiune ce conţine şi un drept de inacţiune. un drept de opţiune. dar şi de producte. Proprietarul hotătăşte singur dacă fructifică sau nu stăpânirea lucrului ce formează obiectul dreptului său. Bucureşti. p. Folosinţa este. aşadar. Ed. Lipsa acestui atribut face ca proprietatea să fie o simplă utopie3. p. Posesia este. 56 1 Ioan Adam. Ed. 4 Ovidiu Ungureanu. culegerea fructelor reprezintă exercitarea folosinţei bunului. Ed. p. Este vorba de fructele naturale. în virtutea căruia fructele revin proprietarului1. Bucureşti. pentru că o posesie exercitată în condiţiile legii poate duce indiscutabil la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. cit. Academiei. 20. 20. având o fizionomie proprie pentru fiecare drept real în parte. Codul civil statuează sensul tehnic al termanului de „folosinţă” care nu corespunde exact celui banal (a profita. op. deci. întrucât în lipsa lui dreptul de proprietate devine ineficient. ca atribut esenţial al dreptului de proprietate. art. deci.ro ! Arhiva online cu diplome.

Dacă fructele sunt tot ceea ce un bun produce periodic fără consumarea substanţei sale. industriale şi civile. productele nu pot fi dobândite nici măcar de către posesorul de bună-credinţă. lemnul dintr-o pădure). Bârsan. Drepturile reale. folosinţa constă în dreptul de a percepe fructele de orice fel pe care acel bun le produce. Iaşi. Mona Maria Pivniceru. iar productele nudului proprietar. Dreptul proprietarului de a culege fructele bunului său poate presupune atât acte materiale. p. necesară munca omului în scopul producerii lor: păşunile. ciupercile. în cazul posesiei. industriale. a muncii sale: recoltele. fie că este vorba de coproprietate obişnuită pe cote-părţi. 26 3 C. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. cărbunele dintr-o mină. p. cât şi acte juridice.Vizitati www. cit. În timp ce fructul este un venit. deci. Literatura de specialitate a definit fructele ca „tot ceea ce produce un lucru. Codul civil nu defineşte noţiunea de fructe. Pe de altă parte. C. prăsila animalelor. Aşadar. contractul de împrumut3. ci doar le clasifică în naturale. atunci când un bun este pus în valoare. în mod periodic fără a-i fi afectată substanţa2. proprietarul poate efectua acte materiale de culegere a fructelor sau productelor realizate de bun sau poate să le culeagă ca urmare a încheierii de acte juridice: contractul de închiriere a bunului. în timp ce fructele civile se dobândesc zi de zi. Ele sunt de trei feluri: naturale. productele presupun consumarea substanţei şi nu au caracter de periodicitate (marmura dintr-o carieră. Fructele industriale sunt produse de bun ca urmare a intervenţiei omului. 1997. echivalentul în bani sau în alte lucruri al utilizării unui bun. Din acest punct de vedere. Probleme specifice exercitării acestui atribut întâlnim în situaţia bunului aflat în proprietate comună. 41 2 Pagina 19 din 137 . Fructele naturale sunt produse de bun în mod spontan. fie că este vorba despre devălmăşie. Ed. Bârsan.. Fructele civile constau în venituri periodice ale bunului pe care proprietarul le culege prin transmiterea folosinţei bunului său către un terţ: chiria obţinută pentru închirierea bunului. Distincţia este importantă deoarece în cazul uzufructului fructele aparţin uzufructuarului. independent de voinţa omului. Ele sunt consecinţa unor acta juridice. deci. productul este o fracţiune a lucrului. dobânda produsă de suma împrumutată. op. Institutul European. Drept civil. Fructele naturale şi industriale se dobândecsc prin percepere. civile şi sporul animalelor. fără a fi. Maria Gaiţă.tocilar. Fructele civile reprezintă.

nimic nu opreşte ca ceilalţi coproprietari să-şi valorifice dreptul lor de a culege şi avea fructele. transforma sau distruge. precum şi facultatea de a-l greva cu sarcini ori cu alte drepturi reale derivate din dreptul de proprietate. cât şi din punct de vedere juridic. cum ar fi în situaţia constituirii unei servituţi. fie temporar . Dreptul proprietarului de a dispune material şi juridic de bunul său reprezintă un atribut esenţial al dreptului de proprietate.ro ! Arhiva online cu diplome. cit. bineînţeles. În acest atribut proprietatea se manifestă ca o „mică suveranitate”. În situaţia în care bunul este posedat şi folosit eaxclusiv de către unul dintre coproprietari. p. al atributului dispoziţiei va fi noul dobânditor al bunului.tocilar. În cazul coproprietăţii obişnuite pe cote-părţi. cursuri si referate postate de utilizatori. atât din punct de vedere material. aşa cum se găsea în patrimoniul celui de la care îl dobândeşte2. Dispoziţia conferă proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul său. formându-se astfel. Fără acest atribut proprietatea nu poate exista ca drept real1. în sensul de a-l consuma. op. titularul dreptului de proprietate şi. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. p.Vizitati www. 1 2 Pagina 20 din 137 . Dispoziţia juridică presupune posibilitatea proprietarului de a înstrăina bunul respectiv prin acte juridice (indiferent de caracterul lor.Ed. Atributele dreptului de proprietate pot fi scoase din conţinutul juridic al dreptului de proprietate. Bucureşti. gratuit sau oneros. Dacă proprietarul poate transmite către un terţ atributele stăpânirii şi folosinţei bunului său. pe calea unei acţiuni care să vizeze obţinerea cotei corespunzătoare din fructele culese.. prin voinţa proprietarului alte drepturi reale derivate. 57 Ioan Adam. proprietarul nu poate transmite atributul dispoziţiei bunului. în limita respectării normelor juridice în vigoare. implicit.fie perpetuu. A transmite acest atribut semnifică însăşi transmiterea dreptului de proprietate. 22. care culege în totalitate fructele doar pentru el. Dispoziţia materială vizează posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a dispune de substanţa materială a bunului. Dispoziţia (jus abutendi) întregeşte conţinutul dreptului de proprietate şi constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului său. aşa-zisele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. inter vivos sau mortis causa). Ovidiu Ungureanu. fiecare coproprietar poate culege fructele şi are un drept asupra acestora proporţional cu cota de proprietate indiviză pe care o deţine. All Beck.cum ar fi în situaţia închirierii bunului sau a constituirii unui drept de uzufruct .

de a-l înstrăina. prin simpla exercitare a unui drept în alte scopuri decât cele în vederea cărora acest drept a fost recunoscut individului. Cantacuzino. a bunului ce face obiectul dreptului de proprietate. fiind de esenţa proprietăţii. Potrivit unei opinii1. astfel încât să prejudicieze pe alţi proprietari în exercitarea drepturilor lor”. Un alt aspect al exercitării acestui atribut. ci numai cu intenţia de a astupa lumina vecinului. fără de care nu poate să existe drept de proprietate. fie ea fizică sau juridică. cursuri si referate postate de utilizatori. pe de o parte. deşi îi este recunoscută o deplină libertate în acest sens. chiar dacă el nu dorea. 223/1974. Dacă atributul dispoziţiei este unul exclusiv al proprietarului. acesta trebuie privit cu toate „reversurile” sale. Cu alte cuvinte. p. dintre cele trei atribute ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. care reglementa în sarcina persoanelor ce doreau a se stabili în strâinătate. înstrăinarea. Cu toate acestea. Elementele dreptului civil. 1998. obligaţia de a vinde imobilele proprietatea lor privată statului. instanţa sesizată va putea să ordone demolarea cuptorului construit de proprietarul abuziv (este celebra speţă Daerr pronunţată de Curtea Calmar în 1855). exprimând însăşi esenţa dreptului de proprietate. Timişoara. Cu alte cuvinte. el săvârşeşte un abuz de drept. Atributul dispoziţiei nu se desparte niciodată de persoana proprietarului. Acest lucru a fost subliniat de M. prin exerciţiul dreptului său. din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligaţia de a se limita la o folosinţă normală a bunului său spre a nu-i stânjeni cu nimic pe alţii. implică şi dreptul de a nu uza de lucru.ro ! Arhiva online cu diplome. proprietarul nu poate fi obligat sâ-şi înstrăineze bunul. dispoziţia este atributul vital. dispoziţia. Pot fi amintite cu titlu de exemplu prevederile Decretului nr. dacă un proprietar de imobil construieşte un cuptor fără a-l utiliza. De exemplu. au existat dispoziţii legale care impuneau exercitarea de către proprietar a acestui atribut al dispoziţiei juridice. El există chiar şi în absenţa intenţiei de a vătăma.Vizitati www. este necesitatea ca proprietarul. care e neapărat 1 M Cantacuzino. ca atribut al proprietăţii. care afirma cu privire la dispoziţia juridică: „ Puterea de a dispune de dreptul de proprietate. Inalienabilitatea. trebuie să fie expresia voinţei liber exprimate a proprietarului. de a nu-l folosi. Dacă pierde acest atribut. În acest sens. să-l exercite numai în limitele determinate de lege. Practica judiciară a statuat că „atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate abuziv. În concluzie. având în vedere faptul că dreptul de proprietate nu se şterge prin neuz. sub sancţiunea trecerii cu titlu gratuit a acestora la stat. Astfel. 144 Pagina 21 din 137 .tocilar. Ed. proprietarul pierde dreptul însuşi. În caz contrar. All Educaţional. de a-l trensmite constituie un atribut esenţial al proprietăţii. proprietarului nu-i este îngăduit a prejudicia drepturile şi interesele altor persoane.

făcând parte din categoria drepturilor reale. civ o dă dreptului de proprietate. CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE La fel ca alte drepturi subiective. 4. Ei au înţeles că proprietatea nu poate fi definită decât prin raportare la limitele sale. rezultă că acesta este un drept exclusiv şi absolut. Curs de drept civil. 18 3 Ioan Adam. 2000. Dreptul de proprietate este singurul drept real absolut în sensul că existenţa sa nu depinde de nici un alt drept care să-i servească drept temei al constituirii. respectiv de la atributele sale şi de la modul în care sunt exercitate. Caracterelor exclusiv şi absolut.. Pentru revoluţionarii de la 1789. limite generate fie de existenţa unor proprietatari învecinaţi. astfel încât o restrângere a acestui drept reprezintă un atentat la adresa persoanei. libera circulaţie a bunurilor fiind în relaţie directă cu interesele economiei obşteşti”. vremelnică şi neapărat relativă. cursuri si referate postate de utilizatori. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. dreptul de proprietate are un caracter absolut şi inviolabil. Drepturile reale principale. pornind de la fizionomia sa juridică. 22. Caracterul absolut Curentul filosofic dominant în perioada elaborării şi adoptării Codului civil francez era caracterizat de ideea că orice restrângere adusă prerogativelor pe care dreptul de proprietate le conferă titularului său este inadmisibilă. dreptul Liviu Pop. toată literatura juridică le adaugă şi caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. În concepţia unor autori1. 44-48.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. Ed. În primul rând. 52-54 Eugen Chelaru. All Beck. Nu acesta a fost însă sensul juridic al caracterului absolut asupra căruia s-au oprit redactorii Codului civil francez. Altfel spus. p. All Beck. Ed. p. 2000. Se poate vorbi despre absolutismul dreptului de proprietate. deplin şi exclusiv. fie de interese socialeconomice aparţinând întregii societăţi2. dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii. proprietatea este inerentă naturii umane. 480 C. 1 2 Pagina 22 din 137 . op.. ceea ce înseamnă că facultatea de a înstrăina este de ordine publică. perpetuu şi transmisibil. dreptul de proprietate este un drept absolut pentru că. adică cu privire la raporturile dintre anumite persoane sau dintre anumite categorii de persoane. nu poate să existe decât în cazurile prescrise sau îngăduite de lege. Bucureşti. Din definiţia pe care art. p. Bucureşti. Ovidiu Ungureanu. care îl deosebesc faţă de toate celelalte drepturi reale. cit. op. ceea ce impune reglementarea coexistenţei. cit. este singurul dintre acestea care conferă titularului său exerciţiul tuturor atributelor3. p.Vizitati www.

fiind un drept real. cit. Ed. pe când titularii celorlalte drepturi reale nu pot face nimic decât ceea ce dreptul lor le conferă”. civ este totuşi relativ. p. op. s-a susţinut că „absolutismul proprietăţii afirmat de art. Pornind de la limitele impuse dreptului de proprietate prin chiar textul art. atributele dreptului de proprietate se exercită „[. N. cursuri si referate postate de utilizatori. De aceea dreptul de proprietate este singurul care îi permite titularului să exercite toate prerogativele pe care le conferă. În altă ordine de idei. El este conceput ca expresia cea mai cuprinzătoare a conţinutului unui drept subiectiv2. dreptul de proprietate se deosebeşte de toate celelalte drepturi subiective. în sensul că toate celelalte subiecte de drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca. Drepturile reale principale.. deoarece este desminţit de chiar textul respectiv care adaugă: „în limitele prevăzute de lege”. Curs de drept civil. p. 46 3 G. 480 C. cit. iar nu prin raportare la alte drepturi.tocilar.. 480 C. Deci. de proprietate se defineşte prin el însuşi. Toate celelalte drepturi reale. Într-o altă opinie5. de a profita de toată utilitatea pe care el o conferă şi de a săvârşi toate actele juridice care răspund nevoilor proprietarului sau impuse de propriul său interes”3. Această poziţie doctrinară este determinată de prevederile art. au existat autori 4 care au contestat caracterul absolut al dreptului de proprietate. Cu alte cuvinte. op. civ. 2 5 Ovidiu Ungureanu. dreptul de proprietate este un drept absolut. p..] în limitele stabilite de lege”. pretinsa proprietate absolută este mai degrabă un exces. profesorul G. nu se poate vorbi atunci de un absolutism al dreptului de proprietate. cit. un vis de stăpân”. dacă există anumite limite de manifestare a acestuia. După cum s-a spus. „caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat în sensul că titularul său are asupra lucrului latitudinea de a-i trage toate foloasele. constituindu-se pe temeiul dreptului de proprietate. după cum afirma profesorul Istrate Micescu. Eugen Chelaru. All Beck. respectiv teza finală. 480 C. Luţescu consideră că: „dreptul de proprietate este mărginit în exerciţiul său prin chiar exerciţiul drepturilor celorlalţi proprietari” şi că „dacă proprietăţii i se poate atribui un caracter absolut. Luţescu. Ori. Al Băicoianu. o nostalgie de suveranitate.Vizitati www. absolutismul dreptului de proprietate se manifestă în opozabilitatea sa erga omnes. conform căreia. 52 1 2 Pagina 23 din 137 . în afară de ceea ce îi este interzis prin lege. transmise de proprietar1. 18 Corneliu Bârsan. 258 4 C Hamangiu. exercitarea atributelor acordate se va face conform unei puteri derivate. Aşadar.. În istoria dreptului românesc. înseamnă a nu lua în considerare decât lucrul ca subiect activ de drept. în putere proprie şi în interes propriu. civ.ro ! Arhiva online cu diplome. Bucureşti.. op. cit.. „titularul dreptului de proprietate poate face totul. p. I Rosetti-Bălănescu. Prin caracterul său absolut. p. 2000. op. N.

puterile proprietarului fiind îngrădite între dispoziţiile legilor. P. 16 alin 2: „Nimeni nu este mai presus de lege”1. 24 3 I. proprietarul se manifesta ca un adevărat „despot” faţă de proprietatea sa. lucru motivat de un singur articol de lge. dând naştere la un conflict de drepturi”. nu mai este nevoie a se sublinia faptul că proprietarul nu-şi poate exercita dreptul decât în anumite limite. 259 Ioan Adam.. ca şi caracter al dreptului de proprietate. respectiv art. C. adică a nu reţine din raportul de drept decât pe titularul dreptului de proprietate şi lucrul asupra căruia se exercită drepul său”1. un corolar al acestui precept constituţional. I. p. în a trage toate foloasele. 2000. Vlahide. În societatea modernă de astăzi. p. autorii contestatari ai caracterului absolut al dreptului de proprietate arată că acest caracter al dreptului de proprietate a existat. dacă în perioada de legiferare minimă în domeniu. 1994. op. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. se poate vorbi despre absolut. odată cu evoluţia juridică a acestei noţiuni. All Beck. Bucureşti. legi scrise). atâta timp cât orice drept nu poate fi exercitat decât în limitele legale. 2 P. 85. N..Vizitati www. Astfel. absolutismul pierde teren. Luţescu. p. Filipescu. De altfel. Ed. cit. Ed. p. cursuri si referate postate de utilizatori. prin caracter absolut al dreptului de proprietate trebuie să se înţeleagă faptul că titularul acestuia are deplina putere (plena potestas). op. Al. Bucureşti. Aşa cum sublinia un binecunoscut autor2. Europa Nova. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . Ed. teoria abuzului de drept este o aplicaţie practică şi. de a avea toată utilitatea pe care poate să i-o confere şi de a săvârşi toate actele juridice şi materiale ce i le dictează interesul său3. Repetiţia principiilor dreptului civil. All Beck.tocilar. Cu alte cuvinte. într-un stat de drept. atunci vorbim de un absolutism legal. Aşadar. 23. Filipescu. dacă ne raportăm la absolutismul dreptului de proprietate. însă evoluţia omenirii (în general) şi a peoprietăţii (în special) i-a diluat puterea. odată cu apariţia normelor juridice (indiferent de forma pe care o îmbrăcau: cutume. Bucureşti. „caracterul absolut al dreptului de proprietate nu are nimic nociv în el însuşi. G. În consecinţă. în acelaşi timp. p. vol. se consideră că s-ar putea vorbi mai degrabă de caracterul relativ al dreptului de proprietate. În argumentele aduse. Deci.ro ! Arhiva online cu diplome. decât de un caracter absolut. întrucât proprietarul îşi exercită dreptul său şi prin luarea în considerare a drepturilor celorlalţi. 2000. fără a confunda această noţiune cu cea de exercitare abuzivă a acestui drept. Astfel. această teorie rămâne fără obiect. nimeni nu poate depăşi prin manifestările sale juridice cadrul creat de lege. 80 1 1 Pagina 24 din 137 . atâta vreme cât nu lezează prin exerciţiul său pe titularul altui drept. cit. În această concepţie.

concomitent. independent de orice alte persoane. în deplinătatea lor. ceea ce unii autori1 numesc. atributele conferite de dreptul de proprietate sunt independente de imixtiunea oricărei alte persoane. Proprietarul este singurul care poate dispune de substanţa obiectului dreptului său. Proprietatea are vocaţia de a fi recunoscută ca o libertate. respectiv posesia. Cu alte cuvinte. se afirma că dreptul de proprietate conferă titularului său plena potestas. distinct de caracterul exclusiv. dreptul de proprietate nu poate fi încălcat de nimeni. o altă persoană să aibă asupra aceluiaşi bun un drept de proprietate. 480 C. 22 Pagina 25 din 137 . atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului său. proclamată de art 135 alin 4 din Constituţie. faptul că asupra aceluiaşi bun nu pot coexista două drepturi de proprietate care să se suprapună. op. şi aceasta pentru că proprietatea particulară şi legea sunt coordonatele majore ale oricărui sistem democratic. faptul că dreptul de proprietate conferă titularului său plena in re potestas. Inviolabilitatea proprietăţii este o garanţie a existenţei democraţiei şi statului de drept. caracterul deplin al dreptului de proprietate. Acesta nu exclude. concurenţa drepturilor de proprietate asupra aceluiaşi bun ce aparţin unor titulari diferiţi.. fără concursul altor persoane. iar pe de altă parte.. 481 C. adică toate cele trei atribute: posesia. Aceasta reprezintă. p. 2 Dumitru Lupulescu. singura care le exercită fiind însuşi proprietarul. cursuri si referate postate de utilizatori. toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al acestui drept.Vizitati www. sub forma dreptului de proprietate comună2.). care îl face opozabil erga omnes. adică toate prerogativele sale juridice. Caracterul inviolabil presupune că proprietatea nu poate fi cedată prin forţă (art. Deci. faptul că titularul dreptului de proprietate exercită singur. care presupune că titularul dreptului de proprietate exercită singur. însă. care statuează: „Proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice”. subliniază caracterul său exclusiv. folosinţa şi dispoziţia. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate exclude ideea ca. menţionat de art. Pentru majoritatea autorilor. civ. cit.ro ! Arhiva online cu diplome. este inviolabilitatea acestui drept.tocilar. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate semnifică. Strâns legată de caracterul absolut al dreptului de proprietate. Caracterul exclusiv Încă de la Iustinian. în afara proprietarului. civ. această interdicţie impunându-se cu aceeaşi forţă şi statului. pe de o parte. folosinţa şi dispoziţia. în ciuda celor două excepţii: exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi exploatarea subsolului oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general.

Gaiţă. Caracterul perpetuu Dreptul de proprietate este caracterizat ca fiind un drept perpetuu pentru că nu are o durată limitată în timp. Exclusivitatea operează nu numai faţă de terţi. de exemplu. Privită prin prisma exclusivităţii. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate este profund atenuat în cazul dezmembrămintelor dreptului de proprietate. Astfel. Există însă puternice limitări ale exclusivităţii dreptului de proprietate. deoarece atributele dreptului de proprietate aparţin şi se exercită cu privire la acelaşi lucru corporal de către mai multe persoane1. Ea semnifică faptul că terţii nu au. p. nici să dispună de el.. el fiind singurul drept care nu încetează. oricât de lung ar fi şirul transmisiunilor cu titlu oneros sau gratui. cit. când acesta fiind golit de o parte din conţinutul său juridic. recunoaşte proprietarului al cărui fond nu are nici o ieşire la calea publică dreptul de a trece pe proprietatea vecinului. unele dintre atributele sale sunt exercitate de alte persoane decât proprietarul. Bârsan. care. cursuri si referate postate de utilizatori. nici o parte din utilitatea lucrului care aparţine altuia. nici să-l folosească. civ. M. putând-o consuma sau desfiinţând-o fizic. cu excepţia cazurilor când distrugerea bunului este interzisă prin lege. ci şi faţă de stat. dobândeşte în proprietate fructele bunului. 616 C. exclusiv unuia singur. Este însă o situaţie temporară. nu comun. Astfel.Vizitati www. Odată apropriat. Fructele se cuvin proprietarului numai din momentul în care posesorul devine de rea-credinţă. imobilele grevate de contracte de închiriere al căror termen este prorogat prin dispoziţii legale. Exclusivitatea este limitată şi în cazul coproprietăţii. M.. Acelaşi aspect este întâlnit şi în situaţia restrângerilor aduse la folosirea unor bunuri. civ. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate decurge implicit din atributele pe care acesta le conferă proprietarului. în principiu. 1 C. potrivit art. astfel. în situaţia servituţilor pozitive legale sau judiciare. el aparţine individual. cum sunt. prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. Excluderea oricărei alte persoane este reversul recunoaşterii plenitudinii dreptului de proprietate. art.tocilar. Aceasta înseamnă că. un bun este propriu. op. dreptul de proprietate se păstrează dacă şi bunul ce formează obiectul lui îşi păstrează existenţa. 28 Pagina 26 din 137 . proprietatea apare pentru titularul său ca un monopol. 485 C. Pivniceru. proprietarul este nevoit a abandona parţial din atributele posesiei şi folosunţei şi. M. Tot astfel se întâmplă în situaţia în care un bun frugifer se află în stăpânirea unui posesor de bună-credinţă. Ei nu pot nici să-l întrebuinţeze. a le exercita împreună cu altă persoană.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de proprietate tinzând să se reconstituie prin recuperarea elementelor dezmembrate.

op. într-un contract părţile au posibilitatea de a stipula aşa-numitele clauze de inalienabilitate. Caracterul de perpetuitate al dreptului de proprietate nu înseamnă că un bun trebuie să aparţină aceluiaşi proprietar. celor pe care legea îi cheamă să-i succeadă. Cu alte cuvinte. Transmisibilitatea este o trăsătură proprie numai dreptului de proprietate privată. Depăşind limitele biologice ale vieţii umane. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Aşa cum afirma. de îndată ce bunul nu mai are o fiinţă fizică. cit. aşa încât înstrăinarea transmite dreptul de proprietate fără să îl stingă sau. uneori. 27 2 Liviu Pop. cursuri si referate postate de utilizatori. este inalienabil şi prin urmare este netransmisibil. În acelaşi timp. dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp. Ed. transmisiunea apare în această situaţie ca un corolar logic şi practic al perpetuităţii dreptului de proprietate2. dreptul este lipsit de obiect şi el nu mai poate supravieţui. prin care proprietarului unui anumit bun îi este interzisă înstrăinarea şi. 2000. Sunt însă şi situaţii când unele bunuri prprietate privată pot fi scoase temporar din circuitul civil prin acordul de voinţă intervenit între proprietarul bunului şi o altă persoană. Prprietatea nu se stinge la moartea titularului său. H Capitant. Deci. care este limitată în timp. prin transmiterea sa de la o persoană la alta. în lipsa testamentului. În momentul în care proprietarul înstrăinează un bun. Dreptul de proprietate publică. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”. „viaţa” dreptului de proprietate se prelungeşte prin transmiterea lui dintr-un patrimoniu în altul.ro ! Arhiva online cu diplome. fiindcă.Vizitati www. transmiterea dreptului de proprietate este inevitabilă şi obligatorie pentru cauză de moarte. indiferent de patrimoniul în care se află bunul într-un anumit moment al existenţei sale. altfel spus. p. dreptul de proprietate poate trece din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia fără nici o modificare. 39 1 Pagina 27 din 137 . All Beck. dreptul de proprietate nu este un drept viager.. ci ea trece moştenitorilor pe care decujus i-a desemnat prin testament sau. Astfel. Aşadar. cu puterea unui principiu. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”1.tocilar. de la o persoană la alta. dreptul de proprietate se permanentizează. un autor francez. ci se transmite prin succesiune. p. chiar grevarea bunului în favoarea altei persoane. dreptul de proprietate se stinge în patrimoniul celui ce-l înstrăinează şi renaşte în patrimoniul dobânditorului. Bucureşti. Dimpotrivă. Astfel. indiferent că poartă asupra unor bunuri imobile sau mobile. Dreptul de proprietate ia sfârşit odată cu încetarea existenţei obiectului său. ci durează atâta timp cât există bunul asupra căruia el se exercită.

dar numai atunci când este vorba de un bun mobil. Ca aspect al dreptului său de dispoziţie. după caz. ea poate fi paralizată dacă o altă persoană invocă faţă de proprietar uzucapiunea. în actele cu titlu graruit. cum ar fi: exproprierile. cursuri si referate postate de utilizatori. De aceea. nu se poate pierde prin nefolosinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. aceasta înseamnă că acţiunea în revendicare acordată proprietarului pentru a redobândi exerciţiul dreptului său. iar dreptul de proprietate se stinge. deoarece prin ele se atenteză la principiul liberei circulaţii a bunurilor. Din moment ce dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. şi faptul că dreptul de proprietate există independent de exercitarea lui. Limitările rezultate din voinţa omului vizează părăsirea voluntară a lucrului. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. confiscările.tocilar. multă vreme jurisprudenţa a considerat că astfel de clauze sunt lovite de nulitate. pe lângă durata nelimitată în timp a acestui drept. Clauzele de inalienabilitae se găsec destul de rar în actele de înstrăinare cu titlu oneros. dreptul de proprietate este un drept perpetuu. fie din voinţa omului. care Pagina 28 din 137 . la reîntoarcerea descendenţilor lor . că nu se poate vorbi despre perpetuitate în cazul bunurilor consumptibile. cei care au fost exilaţi sau expuşi la persecuţii religioase şi au fost obligaţi să se expatrieze. situaţie în care acesta devine un res nullius. este imprescriptibilă extintiv. Codul civil nu reglementează posibilitatea stipulării în actele juridice a clauzelor de inalienabilitate. Ele pot fi întâlnite mai frecvent în contractele de ipotecă şi în contractele de gaj fără deposedare în care se stipulează interdicţia de însrăinare şi de grevare a bunului ipotecat sau gajat. testatorul dispune de bunul său stipulând că persoana gratificată nu poate să-l înstrăineze. proprietarul poate înceta temporar să exercite acte de stăpânire asupra bunului său.Vizitati www.acestora li s-a recunoscut dreptul de a revendica proprietăţile. adică în contractele de donaţie şi testamente. Ulterior. Astfel. s-a admis că aceste clauze pot fi valabile cu respectarea a două condiţii: să fie justificate de un interes serios şi legitim şi inalienabilitatea să fie temporară. Oricât ar dura această încetare. el nefăcând obiectul prescripţiei extinctive. asemenea clauze pot fi regăsite în practică. O dovadă foarte clară a acestui principiu o oferă dreptul francez. în Franţa. Limitările de ordin legal au în vedere interesul public. Aşadar. donatorul sau. În schimb. Altfel spus. Totuşi. dreptul de proprietate nu se stinge. nu se stinge prin neexercitare şi are o durată nelimitată în timp. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate cunoaşte unele restricţii ce izvorăsc fie din lege. Perpetuitatea dreptului de proprietate vizează. existând atâta timp cât subzistă bunul asupra căruia poartă. Este evident.chiar după mai multe generaţii . rechiziţiile.

în partea finală.Vizitati www. prin originea şi dezvoltarea lui istorică. dreptul de proprietate privată se leagă de problema economică a productivităţii şi problema socială a unei mai drepte distribuţii a bunurilor. SECŢIUNEA a II-a LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. 475 alin. 47 Pagina 29 din 137 . Altele sunt expresia libertăţii proprietarului de a dispune de bunul ce face obiectul dreptului de proprietate. civ statuează că: „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. este prin însăşi natura ei expusă a se atinge şi de interesele domeniului public şi de interesele private cuprinse în dreptul subiectiv al altora. civ.tocilar. aşa cum s-a spus. 1 C. pe de o parte. Premisele limitărilor legale sunt conţinute în prevederile art. 1 din Constituţie. 1 Corneliu Bârsan. şi mai ales. ale dreptului de proprietate pare un paradox. Cu toate acestea. deşi dreptul de proprietate este absolut. nu există drept mai susceptibil de îngrădire decât dreptul de proprietate. art. iar. conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi în cele ale art. cit. el nu este şi nelimitat. care. constituind împreună cu libertatea individuală izvorul cel mai bogat de puteri cuprinse în dreptul subiectiv. cu modificările stabilite de legi”. într-o perioadă de liberalism democratic. sunt cele care guvernează societatea. prevede că dreptul de proprietate se exercită în limitele determinate de lege. proprietatea. cursuri si referate postate de utilizatori. ar fi un nonsens1.. CONSIDERAŢII GENERALE A vorbi acum. consfinţite de Constituţie şi tratatele internaţionale. A susţine caracterul perpetuu al dreptului de proprietate asupra unor astfel de bunuri. De asemenea. Justificarea unora dintre limitările dreptului de proprietate o găsim sub paravanul necesităţii realizării unui echilibru între interesul general şi cel individual în materia dreptului de proprietate. pe de altă parte.ro ! Arhiva online cu diplome. şi de atributele pe care acesta i le conferă. pentru că. când libertăţile şi drepturile cetăţenilor. op. 41 alin. Aşadar. de restrângeri ale unor drepturi. Limitele pot fi impuse exercitării dreptului de proprietate în primul rând prin lege. dar uneori şi prin voinţa părţilor. De asemenea. prin folosinţă obişnuită îşi consumă substanţa. p. 480 C. într-o perioadă de reformă inovatoare.

restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. după caz. op. judecătoreşti. Exercitarea normală a dreptului de proprietate presupune. „Realizarea unui echilibru între interesul general şi cel individual. p. pe de o parte. iar pe de altă parte. 295 C. întrucât s-a considerat 2 că numai restricţiile legale constituie limitări propriu-zise impuse exercitării dreptului de proprietate. cit. 2. ele sunt legale. de altfel ca toate celelalte drepturi civile. sub aspect legislativ. şi convenţionale. art. a sănătăţii ori a moralei publice. CATEGORII DE LIMITĂRI ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În literatura juridică mai veche1. urmează 1 2 G. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturtale. ori ale unui sinistru deosebit de grav. 49 alin 2). 51 Pagina 30 din 137 . cit. prin ele se încearcă protejarea interesului individual al fiecărui proprietar. a ordinii. Această clasificare a fost criticată. dacă proprietarul îşi exercită dreptul în mod abuziv. Bârsan. Potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol. p. atunci când limitările rezultă din voinţa părţilor. în sensul că naşterea. presupune înţelepciune din partea legiuitorului”. ca proprietarul să nu cauzeze altuia un prejudiciu în exercitarea dreptului său. s-a arătat că. ale unui dezastru. 49 din Constituţie prevede faptul că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune. trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului ( art. va fi constrâns de instanţă la anumite restrângeri. după izvorul lor. oricare ar fi izvorul acestor limite ale dreptului de proprietate (lege. voinţa proprietarului). pentru: apărarea securităţii naţionale.ro ! Arhiva online cu diplome. abuzând de dreptul său. faţă de interesele celorlalţi subiecţi de drept. În acest sens. N... ci ele au menirea de a asigura exercitarea normală a dreptului de proprietate. în scopul în care acest drept este recunoscut de lege. exercitarea şi stingerea lor se face strict între canoanele impuse de anumite acte normative. limitările şi restricţiile aduse acestui drept să fie chibzuite şi raţionale. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. atunci când proprietarul. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. op. Această opinie a fost argumentată prin faptul că. Cert este însă faptul că. în materia dreptului de proprietate. Luţescu. Limitele şi restricţiile prevăzute de lege privind exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie privite ca atingeri ale acestui drept. limitele exerciţiului dreptului de proprietate pot fi legale atunci când îşi au izvorul în lege. desfăşurarea instrucţiei penale.Vizitati www.

. limitele impuse exerciţiului dreptului de proprietate pot fi grupate în: restricţii stabilite prin voinţa titularului dreptului de proprietate (restricţii convenţionale). p. cit. Rosetti-Bălănescu. op.Ed. dispoziţia) de titulari diferiţi. Prin aceasta. în sensul că titularul acestui drept. Ioan Adam. respectiv dreptul de propietate şi un alt drept real. Restricţii convenţionale aduse dreptului de proprietate Anumite restricţii pot fi stabilite şi pe cale convenţională. Dar el poate. donându-l sau legându-l. cursuri si referate postate de utilizatori. să-şi lovească bunurile de inalienabilitate în propriul patrimoniu. a fi sancţionat. Bucureşti. în principiu. sunt situaţii când doctrina şi practica judiciară recunosc valabilitatea unor asemenea clauze inserate în actele juridice translative de proprietate. folosinţa. 95 1 2 Pagina 31 din 137 . se realizează o restrângere. p. Proprietarul prin voinţa sa poate să restrângă sau să limiteze exercitarea dreptului său de proprietate. cu precizarea că atributul dispoziţiei revine întotdeauna proprietarului. să interzică D. Lupulescu. cit.. Al Băicoianu. Se ajunge astfel la naşterea unor drepturi concurente asupra aceluiaşi bun. o limitarea a dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte clauzele de inalienabilitate. nu a făcut decât să-şi exercite dreptul aşa cum crede de cuvinţă. inalienabilitatea unui bun nu poate fi declarată prin voinţa omului. p. 30 3 C. dar tot în limitele legii. All Beck. cit.Vizitati www. Sunt considerate limitări ale dreptului de proprietate prin voinţa titularului dezmembrămintele dreptului de proprietate şi clauza de inalienabilitate2. S-au considerat admisibile asemenea clauze3. op. fiind obligat să nu aducă atingere exercitării libere a acestor drepturi. vol. deşi. op. pe durata constituirii dezmembrămintelor. p. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România.. printr-o manifestare a voinţei sale.tocilar. 2000. restricţii legale aduse dreptului de proprietete (limitări de ordin constituţional şi limitări stabilite prin alte acte normative). dar cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: clauza să fie justificată de un interes serios şi legitim iar inalienabilitatea să fie temporară. Potrivit unei alte clasificări1. este lipsit de plenitudinea exercitării tuturor celor trei atribute pe care i le conferă dreptul de proprietate.ro ! Arhiva online cu diplome. I. 28-39. iar dacă a convenit anumite restricţii cu alte persoane. 30-45 Ioan Adam. „Un proprietar nu ar putea. II. ceea ce va conduce la angajarea răspunderii sala civile delictuale. Hamangiu. Dezmembrarea dreptului de proprietate presupune exercitarea atributelor acestuia (posesia.

Ed. posesie şi dispoziţie ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate.tocilar. O asemenea clauză este valabilă doar dacă se justifică printr-un interes serios. în legi ordinare. ordonanţe). Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public Îa această categorie pot fi incluse: Limitări privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică asupra unor categorii de bunuri. dec.Vizitati www. ca şi acela al unei donaţii către o fundaţie. fie exercitarea atributelor de folosinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. cit. precum şi în alte acte normative edictate în dezvoltarea legilor (hotărâri. 400/1978. II.D. pe anul 1978. Restricţii legale aduse dreptului de proprietate Prin lege au fost aduse o serie de restricţii care au în vedere fie natura bunului ce formează obiectul acestui drept. în C. Jean Carbonnier. În practica judiciară s-a admis posibilitatea încheierii unei convenţii care să cuprindă clauze de inalienabilitate în cazul în care donatorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct asupra bunului donat. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare. Al. Un alt caz recunoscut de doctrină şi practica judecătorească este acela al donatorului sau testatorului care stipulează de la donatar sau legatar inalienabilitatea temporară a bunului pe tot timpul cât aceştia sunt minori. cum ar fi garantarea unui drept. Aceste restricţii sunt prevăzute în Constituţie. I. civ. 96 1 Pagina 32 din 137 . p. op. cursuri si referate postate de utilizatori. p. 23 2 Tribunalul Suprem. 22 3 C Hamangiu. Băicoianu. pentru că altfel este de natură să împiedice inutil libera circulaţie a bunurilor.. cu obligaţia pentru donatar de a nu înstrăina temporar bunul pe tot timpul cât durează uzufructul său2. în Codul civil. nr.. 2000. Rosetti-Bălănescu. când se poate conveni ca bunurile să nu fie înstrăinate sau sustrase scopului pentru care au fost donate3. p. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri). donatarului sau legatarului să-l instrăineze o perioadă de timp: este o condiţie a liberalităţii sale şi până la un punct ea se impune beneficiarului”1. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate. vol. A. citat de Eugen Chelaru în Curs de drept civil. Drepturile reale principale. Bucureşti. Secţ. Restricţiile legale pot fi clasificate în două categorii: Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public. All Beck.

135 din Constituţie. corpul uman şi elementele acestuia privite ut singuli (art. art 11 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor). 5 din Legea nr. art.Vizitati www. 122 alin. 2 din Legea 215/2001). aşa cum sunt: apa. realizate. 43 din Legea fondului funciar republicată nu pot fi înstrăinate prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. Înaintea împlinirii acestui termen pot fi vândute numai fostului proprietar al locuinţei. 9 alin. 31/1996 privind regimul monopolului de stat). iar uzul lor este comun tuturor). terenurile cu privire la titlul cărora există litigii pe rolul instanţelor nu pot fi înstrăinate prin acte între vii până la soluţionarea acestor litigii (art.tocilar. 213/1998 privitoare la regimul juridic al proprietăţii publice. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare). cursuri si referate postate de utilizatori. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane). (art. ori alienabile condiţionat. art.ro ! Arhiva online cu diplome. imobilele construite. sunt inalienabile: bunurile din domeniul public. Există bunuri proprietate privată care sunt declarate de lege inalienabile. res communes (potrivit art. 18/1991 republicată. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). Pagina 33 din 137 . art 5 alin. 647 C. armele şi muniţiile (Legea nr. cum ar fi: a) bunurile monopol de stat (Legea nr. dar nu pot fi dobândite. Există bunuri care sunt în circuitul civil. aerul. 2 din Legea nr. locuinţele dobândite de chiriaşii titulari de contracte ai apartamentelor care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani de la cumpărare (art. c) lucrurile nesusceptibile de apropriere privată. lumina soarelui. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Limitările privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică Potrivit legii. Legea nr. 19 alin 1. 21 şi art. cumpărate. 15 din Legea nr. civ asemenea bunuri nu aparţin nimănui. 22 şi 26 din Constituţie. consolidate sau extinse prin utilizarea unor credite acordate de instituţii financiare autorizate. cum ar fi: terenurile atribuite potrivit dispoziţiilor art. deţinute sau înstrăinate decât cu respectarea unor condiţii speciale. nu pot fi înstrăinate până la rambursarea integrală a creditului decât cu acordul scris al creditorului ipotecar (art. 1 şi alin 8 din Legea 215/1995 cu modificările ulterioare).

explozibile (Legea nr. interdicţia de a dobândi. 1308 alin1 C. 54/1998. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri) Pagina 34 din 137 . Legea nr. exclusiv şi absolut de bunul său. titularul dreptului de proprietate asupra unui teren agricol din extravilanul unei localităţi nu-l poate înstrăina decât cu respectarea prevederilor art. prin acte juridice între vii. imposibilitatea judecătorilor. 54/1998). civ. materialele exploziibile).). De asemenea. interdicţia tutorilor de a cumpăra bunurile persoanelor aflate în tutela lor (art. obiectele de cult. terenuri a căror suprafaţă cumulată cu cea deja deţinută depăşeşte 200 de ha în echivalent arabil de familie (Legea nr. Codul civil. O altă situaţie de limitare a atributului dispoziţiei din conţinutul juridic al dreptului de proprietate este aceea în care legiuitorul leagă validitatea actului juridic de respectarea anumitor condiţii de formă la încheierea sa. Astfel.Vizitati www. Dreptul de preemţiune reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi mai ales de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber. cursuri si referate postate de utilizatori.). 54/1998 instituie unele restricţii de a dispune. procurorilor şi avocaţilor de a deveni cesionari de drepturi litigioase ce sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea. cum ar fi: a) interdicţia vânzării între soţi (art.tocilar. Legea 18/1991 şi Legea nr. sub sancţiunea anulării actului de înstrăinare. deşeurile toxice. 18/1991 şi Legea nr. de a primi sau de a încheia anumite acte juridice. 1308 alin. 2 C. 54/1998 au instituit forma autentică pentru contractele oneroase ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor. Instituirea dreptului de preemţiune constituie de asemenea o îngrădire a dreptului de dispoziţie. civ. potrivit acestui drept. 126/1995 privind regimul materialelor produsele şi substanţele stupefiante. 5 din Legea nr. interdicţia mandatarilor de a cumpăra bunurile pe care au fost împuterniciţi să le vândă (art. Astfel. Codul civil român a impus condiţii de formă pentru liberalităţi. iar Legea nr. Nerespectarea condiţiilor de formă atrage nulitatea absolută a actului. civ.). 18/1991.ro ! Arhiva online cu diplome. 1307 C.

cit. materiale de construcţii. ca şi folosinţa spaţiului aerian. precum şi a altor persoane juridice şi fizice de a ceda temporar unele bunuri mobile sau imobile.. Art. concentrări. Cu toate acestea. şi anume: declararea mobilizării generale ori a stării de război. instalaţii portuare sau de aerodromuri. 1 I. instituţiilor publice. Legea nr. trecând în proprietatea publică. localizarea şi înlăturarea unor dezastre. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv. atât în ipoteza rechiziţiei temporare pentru degradările sau devalorizările suferite de bunurile rechiziţionate pe perioada folosirii lor. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare Potrivit art. dispoziţiile constituţionale nefiind de natură a desfiinţa posibilitatea edificării construcţiilor. proprietarul unui teren se poate folosi nu doar de suprafaţa terenului. surse de alimentare energetice. însă dacă prin exercitarea sa se aduce un prejudiciu proprietarului terenului. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. ci şi de spaţiul aerian situat deasupra acestuia. animale. cu obligaţia de adespăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. 135 alin 3 din Constituţie. 4 din Constituţia României prevede: „Pentru lucrări de interes general. plantaţiilor sau construcţiilor. op. instituirea stării de asediu sau de urgenţă. cât şi în situaţia rechiziţiei definitive pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile preluate.tocilar. Există. furaje. în situaţii speciale. p. tehnică de calcul. Filipescu. Filipescu. materiale tipografice şi audiovizuale. statului şi unităţilor administrativ-teritoriale şi este gratuit. precum şi bogăţiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. 344 Pagina 35 din 137 . precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”. Acet drept de folosinţă aparţine numai autorităţilor publice. în temeiul răspunderii civile delictuale. Al.ro ! Arhiva online cu diplome. însă interdicţia de a construi în zonele de siguranţă a aeroporturilor. clădiri. P. exerciţii şi antrenamente de mobilizare.Vizitati www. aşa-numitele servituţi aeronautice1. sisteme de comunicaţii. prevenirea. Rechiziţia se face cu acordarea unor despăgubiri. spaţiul aerian. forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice. titularul va fi obligat să-l repare în întregime. cursuri si referate postate de utilizatori. terenuri. Pot fi supuse rechiziţiei: mijloacele de transport de orice fel. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. 41 alin. instituie obligaţia agenţilor economici.

de picătura streşinilor (art. civ. potrivit legii sau obiceiului. Pagina 36 din 137 . 6 din Constituţie.). 615) reflectă o situaţie firească generată de vecinătatea a două fonduri. Astfel. revin proprietarului. 378-585 C. SECŢIUNEA a III-a FORMELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. potrivit căruia: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Interesul public poate duce nu doar la limitarea exerciţiului unor atribute ale dreptului de proprietate. Potrivit dispoziţiilor art.. servituţi precum: scurgerea apelor (art. 3). impuse de nevoia coabitării cu ceilalţi proprietari. despre care se spune că nu sunt veritabile servituţi. apoi în art.tocilar. se pot distinge: dreptul de proprietate al persoanelor fizice. Astfel. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate Cele mai multe restricţii de ordin privat sunt determinate de raporturile de vecinătate dintre proprietari. împrejurare care impune proprietarilor învecinaţi anumite restricţii în exerciţiul dreptului lor. cursuri si referate postate de utilizatori. dar şi la pierderea acestuia cu privire la imobile (terenuri şi construcţii). structura dreptului de proprietate poate fi stabilită şi evidenţiată pornind de la următoarele criterii: a) după subiectele dreptului de proprietate. 481 C. Cele mai importante astfel de limitări sunt servituţile naturale (art. de Constituţie (art. 579581). 41 alin. 41 alin.) şi servituţile legale (art. 33/1994 B. de izvor (art. precum şi în Legea nr. civ. CRITERII DE CLASIFICARE Dreptul de proprietate poate fi abordat din mai multe puncte de vedere. afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăţi. 585). ci limitări normale ale exerciţiului dreptului de proprietate. Această posibilitate este reglementată. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. de distanţă a plantaţiilor şi lucrărilor faţă de hotar (art. civ.ro ! Arhiva online cu diplome. 586-619 C. 607-608).Vizitati www. în primul rând.

dobândit prin acte juridice translative de proprietate. 135 alin. care poate fi drept de proprietate comună.tocilar. după regimul său juridic.ro ! Arhiva online cu diplome. cu excepţia bunurilor care se află în proprietate publică. Dreptul de proprietate privată are ca obiect toate categoriile de bunuri apropriate de către orice subiect de drept civil. dreptul de proprietate al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi dreptul de proprietate privată al statului.Vizitati www. se înţelege dreptul de proprietate particulară aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice de tip particular. care are ca titular exclusiv o singură persoană asupra unuia şi aceluiaşi bun şi este dobândit de către proprietarul actual în mod sigur şi ireversibil. dreptul de proprietate al persoanelor juridice. dreptul de proprietate se prezintă sub două forme: dreptul de proprietate publică. în sensul larg al cuvântului. dreptul de proprietate dobândit în raporturile dintre vii şi dreptul de proprietate dobândit pentru cauză de moarte. şi dreptul de proprietate derivată. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ Prin dreptul de proprietate privată. el poate fi: drept de proprietate pur şi simplu. după cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de modalităţi. unde se prevede: „Proprietatea este publică sau privată”. dreptul de proprietate originară. b) după modurile de dobândire: dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice. cursuri si referate postate de utilizatori. Aceste două forme ale dreptului de proprietate sunt consacrate expres în art. drept de proprietate afectat de modalităţi. persoană fizică sau persoană juridică. dobândit prin mijloace originare. unităţilor administrativ-teritoriale şi al persoanelor juridice înfiinţate de autorităţile centrale ale statului sau de autorităţile locale. cum sunt regiile autonome. Pagina 37 din 137 . dreptul de proprietate privată. 1 din Constituţie. drept de proprietate rezolubilă sau revocabilă şi drept de proprietate anulabilă.

tocilar. Dreptul de proprietate privată este un drept absolut. În temeiul dispoziţiilor art. Art. De asemena.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. Ca o derogare de la dreptul comun. statul fiind considerat întotdeauna solvabil şi.. organizată în condiţiile legii. în consecinţă. Bunurile ce formează obiectul dreptului de proprietate privată al statului nu vor putea fi însă urmărite. ce este imprescriptibil. inclusiv cele ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. aceste bunuri nu pot fi înstrăinate prin acte cu titlu gratuit şi nici date în plată. Datoriile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale se înscriu în bugetul de stat sau în bugetele locale pentru a fi plătite. în condiţiile stabilite de Codul civil. cursuri si referate postate de utilizatori. adică de care se foloseşte. cit. de obicei le poate înstrâina. chiar dacă titularul său este statul. I. Bunurile ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate privată. Domeniul privat al statului este format. Spre deosebire de dreptul de proprietate publică. De asemenea. se află în circuitul civil general şi ele sunt eminamente alienabile. 2 din Constituţie prevede: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular”. p. Băicoianu. care îi produc venituri şi pe care. op. drepturile de creanţă ale creditorilor urmează a fi satisfăcute numai din fondurile băneşti ale statului. Regimul de protecţie juridică a dreptului de proprietate este egal. exclusiv şi perpetuu. 41 alin. Proprietatea privată este supusă regimului juridic de drept comun. prevăzut de Codul civil şi de alte acte normative. judeţul sau comuna în loc de a fi o persoană particulară”1. 1837 C. Pagina 38 din 137 . titularilor dreptului de proprietate privată le poate fi opusă prescripţia de bună-credinţă. din bunuri pe care „statul le stăpâneşte ca orice proprietar particular. înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proprietăţii private a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale se poate face numai prin licitaţie publică. 18. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decât prin aceea că proprietarul lor este statul. Rosetti-Bălănescu. Al. bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate privată pot fi dobândite în proprietate prin prescripţia achizitivă. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1 C Hamangiu. în general. civ. dreptul de proprietate privată este supus prescripţiei.

dreptul de proprietate publică mai prezintă şi următoarele caractere specifice: inalienabilitatea. comune dreptului de proprietate. insesizabile şi imprescriptibile”. 65 Pagina 39 din 137 . 2. 499. p. 11 alin. art. 1 din Legea nr. absolut şi perpetuu. precum şi alte acte normative. Astfel. oraşul. 1844). cit. Legea nr. nr. 213/1998. Din aceste prevederi legale. Caracterele dreptului de proprietate publică sunt prevăzute în mod expres de către art. art. dreptul de proprietate publică prezintă toate caracterele generale. Pop. op. cursuri si referate postate de utilizatori. 215/2001 a administraţiei publice locale. în art. art. exclusiv. asupra bunurilor care. 1 2 Publicată în Monitorul Oficial. dreptul de proprietate publică este un drept complet (în conţinutul său regăsindu-se cele trei atribute esenţiale ale dreptului de proprietate: posesia.tocilar. 1310 şi art. Fiind un drept de proprietate. „dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 475 alin. Dezvoltarea acestor prevederi s-a realizat prin Legea nr. În afara acestor caractere juridice. 18/1991 cu modificările ulterioare. care se exercită în regim de drept public. Dreptul de proprietate publică poate fi definit ca fiind dreptul de proprietate al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public. în Codul civil (art.ro ! Arhiva online cu diplome. 1 din Legea nr. caractere ce determină regimul juridic al acestei forme de proprietate. 135 alin. Unităţile administrativ-teritoriale (comuna. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. 448 din 21 noiembrie 1998 L. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. fiind inalienabil. precum şi din dispoziţiile constituţionale. potrivit legii sau prin natura lor. Temeiul existenţei dreptului de proprietate publică îl reprezintă Constituţia care. sunt de uz sau interes public”. În conformitate cu prevederile art. iar prin alin. folosinţa şi dispoziţia). rezultă că titularii dreptului de proprietate publică sunt: Statul Român asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional. 1 prevede: „Proprietatea este publică şi privată”. 2 dispune: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”. care dispune: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile.. 213/1998. municipiul şi judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local. Legea nr. 476-478. imprescriptibil şi insesizabil2. indiferent de forma sub care acesta se înfăţişează. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia1. Referiri exprese la existenţa proprietăţii publice sunt făcute şi prin Legea fondului funciar nr.Vizitati www.

în condiţiile legii”. în sensul că bunurile ce formează obiectul acestui drept nu pot fi urmărite de către creditorii proprietarului sau ai persoanelor care le posedă cu orice titlu. abitaţia. Bucureşti. Din punct de vedere achizitiv. Sub aspect extinctiv. Reglementări cu privire la caracterele dreptului de proprietate publică sunt cuprinse şi în Constituţie. uzul. nu poate fi dezmembrat prin constituirea de drepturi reale asupra bunurilor ce îi alcătuiesc obiectul. de vreme ce bunurile care formează obiectul proprietăţii publice pot fi închiriate. dreptul de proprietate publică. 1 lit. iar dreptul la acţiune în sens material nu se stinge indiferent de intervalul de timp cât nu a fost exercitat de către autoritate. Tot ca o consecinţă a inalienabilităţii dreptului de proprietate publică.tocilar. 2000. precum şi în alte acte normative. concesionate sau închiriate. c din Legea nr. imprescriptibilitatea dreptului de proprietate publică se manifestă prin aceea că acţiunea în revendicare întemeiată pe acest drept poate fi promovată oricând. 213/1998. Potrivit art. servituţile propriu-zise şi superficia. Sub aspect achizitiv. 213/1998. All Beck. cum ar fi uzufructul. Caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică semnifică faptul că bunurile ce fac obiectul acestui drept de proprietate sunt scoase din circuitul civil general. 11 alin.Vizitati www. 213/1998 prevede că bunurile proprietate publică nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale. 11 alin. cursuri si referate postate de utilizatori. p. 135 alin. Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil atât extinctiv. 39 Pagina 40 din 137 . bunurile ce alcătuiesc obiectul acestui drept nu pot fi dobândite prin modurile generale sau speciale de dobândire a dreptului de proprietate. 1 lit. potrivit căruia bunurile proprietate publică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. neputând fi înstrăinate pe cale voluntară .1 lit. imprescriptibilitatea este o consecinţă a inalienabilităţii bunurilor proprietate publică. Curs de drept civil. sau pot fi dezafectate şi incluse în domaniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale”. a fost exprimată opinia1 conform căreia „inalienabilitatea este numai relativă. concesionate sau date în administrare directă. În literatura juridică. care are calitate procesuală activă. Este firesc să fie 1 Eugen Chelaru. în principiu. b din Legea nr.4 menţionând caracterul inalienabil al proprietăţii publice. Ca o consecinţă a inalienabilităţii. Drepturile reale principale. a din Legea nr. prin acte juridice civile şi nici pe cale forţată. prin expropriere. bunurile proprietate publică „pot fi date numai în administrare. Ed. 11 alin. Dreptul de proprietate publică este insesizabil. imprescriptibilitatea este prevăzută în mod expres în art. cât şi achizitiv. art. Art.ro ! Arhiva online cu diplome.

„proprietate bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. cursuri si referate postate de utilizatori. prin lege şi prin ocupaţiune”. Urmărirea silită are ca şi consecinţă vănzarea bunurilor debitorului.ro ! Arhiva online cu diplome. din preţul obţinut realizându-se creanţele urmăritorilor. iar încălcarea acestui regim juridic care este reglementat prin norme de drept public.tocilar. Aşadar. SEDIUL MATERIEI În Cartea a III-a intitulată „Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea”. iar enumerarea cuprinsă în Codul civil a fost supusă criticii în literatura de specialitate. potrivit dispoziţiilor art. prin convenţie şi prin tradiţiune”. Art. civ.Vizitati www.. 644. prin prescripţie. CAPITOLUL PROPRIETATE II MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE SECŢIUNEA I CONSIDERAŢII GENERALE 1. 644 C. 645 completeză prevederile art. deoarece. dacă astfel de bunuri ar fi urmărite de creditori. aşa. Legea nu defineşte noţiunea de mod de dobândire a proprietăţii. 2. Aceste două articole ale Codului civil constituie cadrul general al modurilor de dobândire a proprietăţii. proprietatea publică are un regim juridic diferit. Codul civil cuprinde materii variate. în doctrină s-a arătat că sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea Pagina 41 din 137 . dispunând: „Proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau încorporaţiune. NOŢIUNE CONFIGURATĂ ÎN DOCTRINĂ Cu privire la definirea noţiunii de mod de dobândire a proprietăţii. Astfel. regim care este consecinţa scoaterii în afara circuitului civil general a bunurilor care o compun. deschide calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actului juridic astfel încheiat. s-ar ocoli sau înfrânge regula inalienabilităţii lor. de la succesiuni şi până la materia obligaţiilor civile. prin legate.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

mijloacelor juridice reglementate de lege - acte juridice şi fapte juridice - prin care se poate dobândi dreptul de proprietate, indiferent de forma sa1. Într-o altă opinie2, modurile de dobândire a drepturilor reale au fost considerate „mijloacele juridice care, potrivit legii servesc la constituirea sau la obţinerea prin transfer a unor asemenea drepturi ca elemente componente ale patrimoniului unei persoane fizice sau juridice”. Un alt autor3 arată că în definirea modurilor de dobândire a proprietăţii trebuie să se pornească de la premisa că dreptul de proprietate este un drept subiectiv civil, iar modurile de dobândire a acestui drept reprezintă o categorie de izvoare de drepturi subiective civile. În acest context, prin moduri de dobândire a proprietăţii se înţeleg acele împrejurări - acte sau fapte juridice - de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. Enumerarea făcută de Codul civil a fost criticată în doctrină 4, considerându-se, în primul rând, că este incompletă, întrucât nu enumeră printre mijloacele de dobândire a dreptului de proprietate şi hotărârile judecătoreşti constitutive de drepturi. În al doilea rând, enumerarea legală a fost considerată inexactă, pentru că face distincţie între succesiune şi legate, de vreme ce termenul de succesiune desemnează atât succesiunea legală, cât şi pe cea testamentară. De asemenea, enumerarea legală a fost criticată pentru faptul că legea nu constituie un mod separat, de sine stătător de dobândire a dreptului de proprietate. Chiar în situaţia în care legea instituie o prezumţie de proprietate, temeiul acelei prezumţii îl constituie, în fond, tot un fapt sau un act juridic. Spre exemplu, chiar dacă se afirmă că dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă are loc ex lege, dreptul de proprietate se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic, care este tocmai posesia de bună-credinţă. Tot astfel se întâmplă şi în cazul dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă5. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică ambelor forme fundamentale ale proprietăţii reglementate de Constituţie: proprietatea publică şi proprietatea privată. Există însă şi unele moduri specifice de dobândire a proprietăţii publice, cum ar fi trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică.
L. Pop, op. cit., p. 209 M. Costin, Dicţionar de drept civil, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 332 3 Traian Sâmbrian, Modurile originare de dobândire a proprietăţii, Ed. Europa, Craiova, 1996, p. 40 4 E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, p. 190; L. Pop, op. cit., p. 210; 5 L. Pop, op. cit., p. 210
1 2

Pagina 42 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil sunt aplicabile tuturor subiectelor dreptului de proprietate privată, cu unele precizări. Astfel, în privinţa persoanelor fizice, au aplicaţie numai aceste moduri de dobândire a proprietăţii private. În principiu, modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil se aplică şi în privinţa persoanelor juridice, însă ele trebuie corelate cu principiul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. De asemenea, în conformitate cu reglementările legale aplicabile categoriilor de persoane juridice, există moduri specifice de dobândire a dreptului de proprietate privată, după caz. Astfel, numai statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale, ca subiecte de drept public, pot dobândi, în proprietate privată, bunuri din domeniul public ce le aparţine, prin declasarea acestora şi trecerea lor în proprietatea privată a acestor subiecte. Sau subiectele colective de drept de tip asociativ pot dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor şi prin contribuţia, sub diferite forme, a celor care se asociază, ceea ce nu este cazul pentru persoanele fizice. Doctrina este unanimă în a aprecia că modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică şi cu privire la celelalte drepturi reale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi superficia, însă nu se aplică pentru drepturile reale ce derivă din dreptul de proprietate publică: dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinţă. Având în vedere criticile ce au fost aduse enumerării legale cuprinse în art. 644-645 C. civ., majoritatea autorilor1 recunosc existenţa următoarelor moduri de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, ce se aplică atât proprietăţii private, cât şi proprietăţii publice: convenţia, tradiţiunea, ocupaţiunea, hotărârea judecătorească, legea, accesiunea, uzucapiunea şi succesiunea.

SECŢIUNEA a II-a MODURILE GENERALE DE DOBÂNDIRE A DREPTURILOR REALE 1. CLASIFICARE

În dreptul roman cea mai cunoscută clasificare a modurilor de dobândire a proprietăţii, expusă pentru prima oară de Gaius şi consacrată de Institutele lui Iustinian, este
1

C. Bârsan, D. Lupulescu, I. Dogaru
Pagina 43 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

clasificarea în moduri de dobândire a proprietăţii după dreptul natural sau al ginţilor (ocupaţiunea, tradiţiunea, accesiunea, specificaţia) şi moduri de dobândire după dreptul civil (in iure cesio, mancipaţiunea, uzucapiunea, advindicatio şi legea). Tot romană este şi clasificarea în moduri de dobândire (per singulas res) şi moduri de dobândire universale (per universitatem) care se păstrează şi astăzi. În prezent, modurile de dobândire a proprietăţii pot fi clasificate după mai multe criterii: După întinderea dobândirii, modurile de dobândire a dreptului de proprietate sunt: moduri de dobândire universale sau cu titlu universal, când dobânditorul primeşte întreaga universalitate sau o parte (fracţiune) din universalitatea patrimoniului unei persoane. Aşa sunt: succesiunea legală, legatul universal ori cu titlu universal; moduri de dobândire cu titlu particular, când dobânditorul primeşte unul sau mai multe bunuri individual-determinate. Aşa sunt: contractele translative de proprietate, legatele cu titlu particular, tradiţiunea, hotărârea judecătorească, accesiunea, uzucapiunea. După momentul în care operează transmisiunea, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire între vii (inter vivos), care îşi produc efectele în timpul vieţii autorului, aşa cum este contractul translativ de proprietate; moduri de dobândire pentru cauză de moarte (mortis causa) care îşi produc efectele la încetarea din viaţă a autorului ( succesiunea legală, legatele). După caracterul transmisiunii, adică în funcţie de scopul urmărit de autor, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire cu titlu oneros, când autorul transmite dreptul de proprietate cu condiţia primirii unui echivalent din partea dobânditorului, aşa cum se întâmplă în cazul contractelor cu titlu oneros; moduri de dobândire cu titlu gratuit, când autorul transmite dreptul de proprietate fără să aştepte primirea unui echivalent, aşa cum sunt donaţia, succesiunea legală sau testamentară. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, există: moduri originare de dobândire, reprezentând acele mijloace juridice de dobândire a dreptului de proprietate care nu implică o transmitere juridică a sa de la o persoană la alta, dreptul născându-se direct în patrimoniul titularului. Fac parte din această categorie: uzucapiunea, ocupaţiunea şi accesiunea;
Pagina 44 din 137

chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea bunului”. fără a necesita o operaţie subsecventă suplimentară. el reprezintă „înţelegerea între două părţi în vederea constituirii. Paralela 45. Chelaru. moduri de dobândire derivate. Văduva. nu şi cele generatoare de drepturi de creanţă. contractele de schimb. succesiunea legală sau testamentul.Vizitati www. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. modoficării ori stingerii de raporturi juridice”.. Astfel. de împrumut. civ. 971 C. convenţia este translativă de drepturi reale. cit. op. p. Drept civil. Contractul este definit de lege prin art. CONVENŢIA (CONTRACTUL) Convenţia sau contractul este cel mai important mod derivat de dobândire a drepturilor reale. Teoria generală a obligaţiilor. Contractul constituie cel mai important şi mai uzitat mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. Codul civil consacră principiul că prin ea însăşi. p. 17 1 Pagina 45 din 137 .. 192. transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea unui drept real se realizează chiar în momentul încheierii contractului: „În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau unui alt drept real. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor.. contractul a fost definit ca „ acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice”. de donaţie. D. 2. Făcând aplicaţia acestui principiu în materia vânzării.tocilar. 942 C. în E. În doctrină1. Constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate precum şi a celorlalte drepturi reale numai contractele translative sau constitutive de drepturi reale. conform art.. Fac parte din această categorie: convenţia. 1295 alin. ca fiind „ acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. civ. 2002. Ed. iar potrivit unei definiţii analitice. reprezentând mijloacele juridice de dobândire a dreptului de proprietate care implică transmiterea dreptului de la o persoană la alta. 1 dispune că: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. Sunt contracte constitutive sau translative de drepturi reale contractele de vânzare-cumpărare. art. de rentă viageră. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome.

deci. constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către înstrăinător dobânditorului. drepturile reale asupra imobilelor se transmit ori se constituie numai în momentul înscrierii în cartea funciară (întabulare). Astfel. Transmiterea dreptului de proprietate. în sistemul publicităţii imobiliare prin cărţile funciare reglementat prin Decretul-lege nr. transferul dreptului de proprietate se realizează numai în momentul individualizării lor prin numărare. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. În cazul vânzării unui teren. 115/1938.ro ! Arhiva online cu diplome. că transferul poate avea loc şi în mod simbolic (traditio symbolica). pentru uşurarea încheierii anumitor operaţiuni juridice. privinţa vânzătorului. De la acest principui fac excepţie contractele solemne la care efectul translativ de proprietate va avea loc în momentul în care contractul este încheiat în formă autentică. dar s-a admis din epoca clasică. ci şi suficientă pentru a se realiza transferul drepturilor reale. tradiţiunea (traditio) reprezenta cel mai important mijloc de a dobândi proprietatea de jus gentium. principiul consensualismului. cântărire sau măsurare. 3. Aceste texte de lege consacră. care exprimă ideea că simpla manifestare de voinţă este nu doar necesară.Vizitati www. Lipsit de orice condiţii de formă. Pagina 46 din 137 . în cazul în care contractul are ca obiect bunuri de gen. remiterea lucrului se făcea în mod direct. La început. În dreptul roman. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului.tocilar. TRADIŢIUNEA Tradiţiunea. s-a admis că posesia supra unor lucruri vândute care se aflau într-o magazie se transferă dacă vânzătorul predă cumpărătorului cheile magaziei. cursuri si referate postate de utilizatori. precum şi constituirea altor drepturi reale nu are loc odată cu momentul încheierii valabile a contractului în următoarele cazuri: când părţile au convenit prin contract ca transferul dreptului real să aibă loc după împlinirea unui termen sau realizarea unei condiţii suspensive. transferul proprietăţii va opera în momentul realizării bunului în situaţia în care obiectul contractului îl constituie un bun viitor. acest procedeu consta în punerea lucrului de către înstrăinător (tradens) la dispoziţia dobânditorului (accipiens) în virtutea unui act juridic pentru a transmite proprietatea. ca mod de dobândire a drepturilor reale.

op. civ. obligaţiuni de stat. în dreptul nostru tradiţiunea operează transferul dreptului de proprietate în cazul darurilor manuale care sunt donaţii curente. Chelaru.193 Pagina 47 din 137 . Sunt excluse bunurile imobile şi mobilele incorporale. Ea este. convenţia transferă proprietatea în momentul individualizării ori determinării. Al. nu şi în ipoteza celor nominalizate. cursuri si referate postate de utilizatori. P. titlurile la purtător. cit.tocilar. În cazul convenţiilor privind bunurile de gen. tradiţiunea are o sferă de aplicare foarte restrânsă. Pentru că tradiţiune este un element esenţial al darului manual. care sunt asimilate bunurilor mobile corporale. în condiţiile existenţei principiului potrivit căruia dreptul de proprietate se transmite chiar în momentul încheierii contractului (art. transfer ce se realiza printr-o a doua operaţie şi anume prin tradiţiune. dobândirea proprietăţii nu intervine ca urmare a tradiţiunii. acţiuni la diferite societăţi comerciale).. în cazul dobândirii unui bun mobil de la o persoană care nu este adevăratul proprietar. transferul posesiei se considera efectuat dacă. De asemenea. pot forma obiectul unui dar manual. op. un mijloc de livrare a lucrului înstrăinat. civ. de pe o înălţime.1909 C. de mică importanţă. Filipescu. Prin excepţie. fără a fi necesară vreo formă specială.). În cazul darurilor manuale. deoarece din contract se năştea numai obligaţia de a transfera proprietatea. p. de regulă.). care se individualizează şi se predau ulterior. deci existenţa lui actuală. Pentru că predarea presupune deţinerea materială (corpus) a bunului. Se admite că.Vizitati www. cit.. în dreptul nostru civil. numai bunurile mobile corporale susceptibile de predare materială pot forma obiectului darului manual. ce se execută imediat. 971 şi 1295 C. p. fiind vorba de aşa-numita tradiţiune prin gest (traditio longa manu). Dacă în dreptul roman tradiţiunea avea o largă aplicare ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. însă numai când este vorba de cele „la purtător” (obligaţiuni CEC. De asemenea. ci prin efectul legii (art. iar tradiţiunea este numai executarea acestei transferări. prin predarea lucrului donat. tradiţiunea este o solemnitate care suplineşte forma autentică a actului2. tradiţiunea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinării titlurilor de valoare. iar nu un mod de dobândire a dreptului de proprietate. 270 E. în prezent. numai executarea materială a transferării proprietăţii1.ro ! Arhiva online cu diplome. Filipescu. sunt excluse bunurile viitoare. se arătau cumpărătorului hotarele terenului. 1 2 I.

bunurile trebuie să fie fără stăpân. bunurile trebuie să fie mobile corporale şi să fie individual determinate. având o arie de aplicare restrânsă. HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ Hotărârea judecătorească este un mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale numai atunci când este constitutivă sau atributivă de drepturi. 229 Legea nr. ceea ce înseamnă că numai în cazuri excepţionale hotărârile judecătoreşti pot constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate. Lupulescu. op. În literatura juridică de specialitate se apreciază că proprietatea se poate dobândi prin ocupaţiune în cazul bunurilor comune cum ar fi apa de băut sau pentru trebuinţe casnice luată de la un izvor natural. pe de o parte numai aceste bunuri sunt susceptibile de a fi luate în stăpânire.Vizitati www. cit. întrucât numai prin astfel de hotărâri se realizează transferul dreptului de proprietate. ocupaţiunea este greu de conceput în prezent. p. să fi fost abandonate de proprietar. dacă au fost. fiindcă. civ. 477 şi 646 C. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului. cursuri si referate postate de utilizatori. prevederile art. Legea nr. De asemenea. Pentru a forma obiectul ocupaţiunii. 192/2001 privind fondul piscicol. Având în vedere prevederile art.. precum şi cele ale persoanelor care mor fără moştenitori sau ale căror moşteniri nu au fost acceptate se cuvin statului. D. potrivit cărora toate averile vacante şi fără stăpâni.tocilar. iar pe de altă parte. 477 şi 646 din Codul civil. 1 2 Pagina 48 din 137 . adică să nu fi fost vreodată în proprietatea cuiva sau. OCUPAŢIUNEA Ocupaţiunea este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate care se realizează prin luarea în stăpânire a unui bun care nu aparţine nimănui cu intenţia de a deveni proprietar asupra acetuia.ro ! Arhiva online cu diplome. 5. cu condiţia ca vânătoarea sau pescuitul să se fi desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile legale în aceste domenii2. fac inaplicabilă ocupaţiunea ca mod de dobândire a bunurilor imobile1. pescuitul şi acvacultura. Majoritatea hotărârilor judecătoreşti au însă un caracter declarativ. 4. precum şi asupra vânatului ori a peştelui capturat de pescar sau vânător.

V. având ca titular statul sau unităţile sale administrativ-teritoriale. pârâţii S. neputând servi transferului dreptului de proprietate.P. tarlaua 49.. dreptul de proprietate publică. prin suplinirea consimţământului debitorilor.S. şi pârâtul S. ei au fost de acord cu vânzarea terenului. pentru care reclamantul a plătit integral preţul. Hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi nu constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate.. din comuna T.P. potrivit titlului de proprietate emis conform Legii nr.. Astfel. Analizând probele administrate în cauză. a admis acţiunea formulată de reclamantul M. cursuri si referate postate de utilizatori.V.S. şi B.S. Astfel.N. în cazul exproprierii unui imobil proprietate privată pentru utilitate publică. şi dispoziţiile art. întrucât ele recunosc dreptul de proprietate preexistent.I. reclamantul a cerut instanţei să constate valabilitatea convenţiei din 15 ianuarie 2002 încheiată cu pârâţii. Dobândirea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească are loc.V. şi B. instanţa. se dobândeşte asupra imobilului expropriat.tocilar. instanţa a reţinut că între reclamantul M. deşi pârâţii S. 1077 C. a constatat valabilitatea convenţiei şi a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare1. şi fraţilor săi. 18/1991 republicată şi că. având ca obiect terenul intravilan în suprafaţă de 1200 m. 18331/2002 (nepublicată) Pagina 49 din 137 . sent. are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.V.p.. drept ce va căpăta regimul juridic al acestei proprietăţi. parcela 2. şi ratificată ulterior şi de ceilalţi pârâţi. în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune exproprierea. civ. într-o speţă.p. dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de înstrăinare. 1 Judecătoria Craiova. care consacră principiul executării în natură şi cu bună-credinţă a obligaţiilor. civ. N. N.N.. judeţul Dolj.ro ! Arhiva online cu diplome. Astfel.. civ.D. având ca obiect o suprafaţă de 1200 m. nr. Pentru circuitul civil general. P. nu au semnat convenţia de vânzare-cumpărare încheiată la 15 ianuarie 2002. teren intravilan şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic. S-a reţinut că terenul aparţine în indiviziune pârâtului S. spre exemplu. poate avea caracter constitutiv de drepturi o hotărâre judecătorească pronunţată într-o cauză prin care se urmăreşte suplinirea consimţământului uneia dintre părţi la încheierea unui act translativ de proprietate imobiliară. s-a încheiat o convenţie de vânzare-cumpărare consemnată într-un înscris sub semnătură privată denumit de părţi „chitanţă”.. P.I. convenţia încheiată la 15 ianuarie 2002 între reclamant şi pârâtul S. 1073 C. în calitatea lor de moştenitori ai defunctului S. în cadrul juridic conferit de dispoziţiile art.. Pe plan juridic. prin răspunsurile date la interogatoriile luate de instanţă.Vizitati www.

ultimul act de executare nu mai este hotărârea judecătorească de adjudecare.ro ! Arhiva online cu diplome.. cit. în condiţii anume determinate. un mod de dobândire a proprietăţii. Bucureşti. C. 516 C.U. prescripţie. cit. 304 2 2 Pagina 50 din 137 . 138/2000. şi pentru că legea este considerată un mod separat de dobândire a proprietăţii. a fost criticată. ocupaţiune. civ. 304. Ed. citat de Ion Dogaru. Circulaţia juridică a terenurilor. E. dar în nici un caz legea nu înzestrează de la sine pe nimeni cu un drept de proprietate. 645 C. cursuri si referate postate de utilizatori. 210 3 Ion Dogaru. întrucât legea n-ar putea fi o împrejurare de care tot ea să condiţioneze naşterea proprietăţii. Pop. În literatura de specialitate. op. alături de accesiune sau încorporaţiune. Vlachide. 253 P. de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. întrucât ele reprezintă acele împrejurări. orice situaţie socială devine situaţie juridică prin atribuirea de consecinţe juridice de către dreptul obiectiv3. 2003.).).Vizitati www. legea nu poate fi considerată un mod distinct de dobândire a proprietăţii. ci actul de adjudecare. proprietatea se mai dobândeşte şi prin lege (art. Ed. În materie de executare silită imobiliară. întrucât. potrivit noilor reglementări ale executării silite imobiliare introduse în Codul de procedură civilă prin O. sunt legale. întocmit de executorul judecătoresc (art.G. op. Sevastian Cercel în Drept civil. toate modurile de dobândire a proprietăţii sunt incluse în lege. acte sau fapte juridice. În sens larg. Teoria generală a drepturilor reale. printre altele. există opinii divergente dacă legea constituie sau nu un mod de dobândire a proprietăţii şi a altor drepturi reale. L. p. p. iar nu declarativ. All Beck.. 6. Sevastian Cercel. ea marcând sfârşitul procesului de încheiere a contractului2. civ. Numai acele moduri de dobândire pe care legea le recunoaşte şi le sancţionează urmează a produce efecte juridice. Bucureşti. în principiu. 1999.tocilar. O asemenea hotărâre judecătorească are efect constitutiv de drepturi. proc. în general. În consecinţă. civ. LEGEA Enumerarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate în art. p. nr. All Beck. 644-645 C. S-a considerat2 că legea ca atare nu poate fi. ordonanţa de adjudecare nu mai constituie mod de dobândire a dreptului de proprietate. Chelaru. ea este o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru intrat în stăpânirea unei persoane. Codul civil arată însă că.

adică unul care există numai în imaginaţia posesorului. p. dobândirea coproprietăţii zidului comun. Unii autori..).tocilar. 485 C. fructele. 483 C. 1909 C.). Conform art. 203 Pagina 51 din 137 . Pop. de la această regulă art. 597 şi 598 C.Vizitati www. considerând legea ca un mod separat. toate acele moduri care nu sunt arătate separat în Codul civil1. ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. cit. civ. DOBÂNDIREA FRUCTELOR PRIN POSESIA DE BUNĂ-CREDINŢĂ Fructele reprezintă produsele periodice ale unui bun.. un element intrinsec al acesteia. dispunând că posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele produse de bunul pe care îl posedă. op. Esenţial este ca posesorul să aibă convingerrea fermă că are un titlu care îl îndreptăţeşte să culeagă fructele. Titlul ce se invocă de către posesor este numai un aspect al bunei-credinţe. În concepţia Codului civil. domeniul de aplicare al legii. Fructele pot fi: naturale. civ. 485 C.). Titlul poate fi nu numai translativ de proprietate. Bârsan. Ca urmare. este posesor de bună-credinţă acela care posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate. 1 2 C. ca mod de dobândire a proprietăţii cuprinde: dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinţă (art.1.. chiar şi un titlu nul absolut sau relativ îl îndreptăţeşte pe posesorul de bună-credinţă să dobândească proprietatea fructelor. civ. 6. prin a căror obţinere sau percepere nu se alterează sau consumă substanţa bunului respectiv. ca mod de dobândire a drepturilor reale. civ.ro ! Arhiva online cu diplome. 486 C. cit. p. 308 L.. de sine stătător de dobândire a proprietăţii. iar nu un element distinct de buna-credinţă. civ. accesiunea şi succesiunea legală. încadrează în această categorie uzucapiunea. însă. aşa cum se cere în cazul uzucapiunii de 10-20 de ani. op. industriale şi civile. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. dobândirea mobilelor prin posesia de bună-credinţă (art. indiferent de categoria din care fac parte. Alţi autori consideră că fac parte din domeniul de aplicare al legii. instituie o excepţie. se cuvin proprietarului bunului frugifer. cu excepţia situaţiei în care cauza nulităţii absolute o constituie încălcarea ordinii publice. Potrivit dispoziţiilor art. care în fond este o vânzare silită (art. ci şi declarativ de drepturi2 şi chiar unul putativ.

care în fond reprezintă o vânzare silită. Art. cursuri si referate postate de utilizatori. DOBÂNDIREA BUNURILOR MOBILE DE CĂTRE POSESORUL DE Pagina 52 din 137 . 598 se dispune: „Orice vecin al unui zid poate să-l facă comun în parte sau tot plătind stăpânului zidului jumătate din valoarea sa sau jumătate din valoarea părţii ce vrea să facă comună. DOBÂNDIREA COPROPRIETĂŢII ZIDULUI COMUN Codul civil reglementeză în Titlul IV. art. art. Astfel. civ. nu va putea dobândi proprietatea fructelor posesorul de bună credinţă al unui bun care face obiectul proprietăţii publice. Capitolul II servituţile stabilite de lege. Dacă această prezumţie ar fi absolută. s-ar nesocoti dreptul de proprietate al celui pe proprietatea căruia este construit zidul comun. civ.. Printre acestea este reglementată şi servitutea zidului şi a şanţului comun. Buna-credinţă se apreciază la momentul culegerii fructelor şi se prezumă. 590 C. conform art. Dovada necomunităţii zidului se poate face prin orice semne exterioare. buna sa credinţă încetează (art. Prin excepţie. 1899 alin 2 C.2. 487 C.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. care sunt în realitate un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept. care dispune că „buna-credinţă se prezumă întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleagă reaua-credinţă”. 597 prevede: „Vecinul care n-a contribuit la înălţare. poate câştiga dreptul de comunitate plătind cheltuiala jumătate. precum şi jumătate din valoarea locului pe care este clădit zidul”.Vizitati www.tocilar.3. Acest lucru se realizează prin răscumpărare. Astfel. civ. 597 C. instituie posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate comună asupra zidului de către proprietarul fondului învecinat care nu a contribuit la ridicarea zidului despărţitor. iar în art. 6.) cu consecinţa obligării sale la restituirea fructelor percepute ulterior. prin orice împrejurări de fapt. instituie o prezumţie de comunitate asupra zidului care desparte două clădiri sau două terenuri împrejmuite. Odată cu chemarea în judecată a posesorului de către titularul dreptului real. 6. precum şi preţul pe jumătate al locului ce s-ar fi întrebuinţat pentru îngroşarea zidului”. Această prezumţie poate fi înlăturată dacă se face dovada contrară.

se prescriu fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”) un nonsens. 1909 C. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul terţului care a dobândit un bun mobil de la un moştenitor aparent1. op. I. civ. prevederile art. Luţescu.posesia constituind pentru posesor titlu de proprietate asupra bunului mobil2. datorită corporalităţii drepturilor pe care le reprezintă..Vizitati www. l-au înstrăinat unai alte persoane care nu ştia că aceştia nu aveau calitatea de proprietar. Deşi textul art. Băicoianu. chiar dacă titlul său este cu dată posterioară. cit. art. deşi aveau obligaţia de restituire a bunului către proprietar. C. În favoarea posesorului actual al bunului. civ.. p. op. 1909 alin. nu face nici o distincţie între posesia de bunăcredinţă şi cea de rea-credinţă. op.. N. p. 463 G. „lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. N. cit.. 1909 alin 1 instituie o prezumţie absolută de proprietate -juris et de jure. 1 se aplică bunurilor mobile corporale privite individual. Regula înscrisă în art. Depozitarul sau comodatarul. persoana pusă în posesiune este preferată şi rămâne proprietară. cursuri si referate postate de utilizatori. fie extinctivă. civ. p.ro ! Arhiva online cu diplome. 1909 alin 1 C.. Hamangiu. cit. Luţescu. 972 C. numai posesiunea să fie de bună-credinţă”). cu excepţia titlurilor la purtător. nu şi în cazul universalităţii juridice de bunuri mobile şi nici în cazul bunurilor incorporale. Rosetti Bălănescu. sunt asimilate bunurilor corporale. civ. textul fiind considerat contradictoriu. BUNĂ-CREDINŢĂ (ART. C Stătescu. 206 1 2 Pagina 53 din 137 . 1 C. vizeză situaţiile în care proprietarul unui bun mobil s-a desesizat în mod voluntar de bun.. civ. este criticată în doctrină. 125. Bârsan.tocilar. 1909 alin 1 C. Redactarea art. Al. restrângerea domeniului de aplicare a acestei dispoziţii numai la posesia de bună-credinţă este o consecinţă a interpretării sistematice prin coroborarea textului cu prevederile art. fie achizitivă presupune în mod necesar curgerea unui anumit interval de timp3. adică posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. iar ideea prescripţiei achizitive instantanee („. 463 3 C. cit.. p. Astfel. 1909 alin 1 C. 1909 alin. G. („Dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil. căci prescripţia. încredinţăndu-l unei persoane în temeiul unui contract de depozit sau comodat.) Potrivit art. CIV. fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”. op. care.

s-a arătat că textul art. dobânditorul având atât corpus ( stăpânirea materială a bunului). civ. căci dobândirea proprietăţii are loc împotriva voinţei sale. Dreptul de proprietate nu se transmite de la fostul proprietar al bunului. fără a fi necesară trecerea timpului. De asemenea. civ. pentru a-i permite acestuia să invoce dispoziţiile art. Idei producătoare de efecte juridice. De vreme ce legiuitorul menţionează că nu este necesară trecerea unui termen. ca fiind adevăratul proprietar. cu atât mai puţin.tocilar. 1909 alin. nu se aplică în privinţa bunurilor pierdute sau furate şi ajunse în posesia de bună-credinţă a unui terţ care lea dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. conform art. 1909 alin 1 C. pot fi invocate numai de terţul dobânditor care primeşte bunul de la un detentor precar.Vizitati www. civ. 1 C. Traian Sâmbrian. având obligaţia contractuală de a restitui bunul proprietarului. p. 36 1 Pagina 54 din 137 . 2 C. Bucureşti. 1 C. 1909 alin 1 C. Ea trebuie să existe la momentul intrării în posesia bunului. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: proprietarul să se fi desesizat voluntar de bunul său. Buna-credinţă constă în convingerea posesorului că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar. Art. posesia terţului dobânditor. nici de la detentorul precar care a înstrăinat bunul pentru că nemo dat quod non habet”. All Beck. dobânditorul. comodatar). 1909 alin. La rândul său.. civ. 1 C. posesia să fie de bună-credinţă. chiriaş. În doctrină. În consecinţă. iar nu la cel al încheierii contractului şi se prezumă. 1909 alin. Doctrina şi jurisprudenţa au statuat că dispoziţiile art. să fi fost pus în posesie asupra bunului. respectiv terţul care a dobândit bunul de la detentorul precar pe care l-a considerat. citat de Ion Dogaru în Drept civil. stabileşte un caz originar de dobândire a dreptului de proprietate. cu bună-credinţă. Ed. nu poate invoca în favoarea sa dispoziţiile art. care implică uzul bunului o perioadă de timp. cât şi animus (intenţia de a poseda). căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bună-voie. civ. drept care se naşte ex lege în persoana terţului posesor de bună-credinţă. detentorul precar.ro ! Arhiva online cu diplome. de aceea termenul de „prescripţie instantanee” trebuie interpretat ca o metaforă. posesia să fie utilă (neviciată). încredinţându-l prin contract unui detentor precar (depozitar. civ. El nu se transmite.. 2002. Pentru a putea opera prezumţia instituită de art. nu poate fi vorba de prescripţie şi nici de uzucapiune. civ. 1909 alin 1 C. trebuie să îndeplinească anumite condiţii: posesia trebuie să fie reală. terţul posesor de bună-credinţă dobândeşte un drept de proprietate cu totul nou. 1909 alin. prin voinţa legii1. cursuri si referate postate de utilizatori.

Idei producătoare de efecte juridice. l-a primit de la detentor printr-un act juridic cu titlu gratuit (ca dar manual). Bucureşti. cit. ACCESIUNEA 7. cursuri si referate postate de utilizatori. Luţescu. rezoluţiunii. ca accesoriu cu lucrul. Cu alte cuvinte. 220 1 2 Pagina 55 din 137 .. cât şi viciile titlului noului posesor (accipiens)1. p.tocilar. prin sacrificarea intereselor adevăratului proprietar. Atunci când actualul deţinător al bunului. cit.. nu mai există raţiunea ca lui să-i fie consolidat dreptul de proprietate asupra bunului astfel primit. C. Principiul accesiuniii este înscris în art. Băicoianu. Ed. op. poate fi acoperită de principiul potrivit căruia trebuie protejat cel care luptă să evite o pagubă (certat de damno vitando). NOŢIUNE ŞI CLASIFICARE Potrivit dispoziţiilor art. prea largă. întrucât ar putea duce în mod greşit la ideea că şi dobândirea fructelor este un rezultat al accesiunii. cit. aparenţa de drept acoperă în egală măsură atât lipsa de titlu a transmiţătorului (tradens). dobânditor de bună-credinţă de la un detentor precar căruia bunul i-a fost încredinţat. Stătescu. p. p. este de bună-credinţă posesorul care nu a cunoscut faptul că transmiţătorul bunului nu avea calitate de proprietar ori că titlul lui era viciat şi deci supus anulării. N. I. Acest drept se numeşte drept de accesiune”. G. Bârsan. Lipsa de diligenţă a adevăratului proprietar în alegerea persoanei căreia i s-a încredinţat bunul. 311.ro ! Arhiva online cu diplome.. 36 3 C.1. fiind considerată prea generală. În doctrină s-a arătat că trebuie făcută distincţie între terţul dobânditor printr-un act juridic cu titlu oneros şi cel care dobândeşte cu titlu gratuit. Dacă terţul dobânditor este de bună-credinţă. 2002.. 482 C.. p. Conform acestui principiu. Hamangiu. op. All Beck. Al. în realitate aceasta fiind rezultatul exercitării unui atribut al dreptului de proprietate (fructus). Drept civi. 488 C. civ. Rosetii-Bălănescu. potrivit căruia „tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. nu cel care doreşte să păstreze un câştig (certat de lucro captando)2.Vizitati www. 7. „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă dreptul asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte. revocării ori resciziunii. chiar de către adevăratul proprietar. 472 I. întrun mod natural sau artificial. Dogaru. C. Această definiţie a fost criticată în doctrină3. civ. op.

s-a spus că dreptul de proprietate are o „virtute atractivă”. deci. fără intervenţia faptei omului. accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune imobiliară naturală. Dacă lucrurile au aparţinut unor proprietari fiferiţi. p. În literatura juridică. Această legătură de accesorialitate se manifestă printr-o unire a celor două lucruri în aşa fel încât despărţirea lor este posibilă decât cu deteriorarea ambelor sau distrugerea totală sau parţială a unuia dintre ele3. Din acest motiv.. cit. până în momentul încorporării. cursuri si referate postate de utilizatori. şi accesiune imobiliară artificială. p. Justificarea acestei instituţii rezidă în legătura de accesorialitate care se naşte între lucrul mai puţin important şi lucrul principal. 244 1 2 Pagina 56 din 137 . Luţescu. ci şi asupra tuturor acelora ce se unesc cu el. op. Accesiunea este. dreptul de proprietate se întinde nu numai asupra lucrului ce formează obiectul dreptului său. Pop. La rândul său. un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. care presupune intervenţia faptei omului. proprietarul bunului mai important devine şi proprietar al bunului mai puţin important. accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important. După natura obiectului principal la care se referă. op. aparţinuse altei persoane. N. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ NATURALĂ G. accesiunea se clasifică în accesiune imobiliară şi accesiune mobiliară. cit... 7. p. op. 310 3 L.Vizitati www. va primi noul bun proprietarul lucrului principal. considerându-se că lucrul accesoriu se încorporează în cel principal (accesio cedat principali). În consecinţă. accesiunea a fost definită ca un mod de dobândire a proprietăţii prin care se constituie nemijlocit în patrimoniul titularului lucrului principal un drept de proprietate asupra unui lucru accesoriu care se încorporează celui principal şi care. În condiţiile prevăzute de lege. ce se produce ca urmare a unui fenomen natural.ro ! Arhiva online cu diplome. ci cuprinde şi ceea ce se uneşte cu el sau i se încorporează1. cit. într-un lucru mai important. Bunurile care aparţin proprietăţii publice nu pot face obiectul acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. proprietrul bunului mai puţin iportant va fi despăgubit pentru pierderea suferită. Bârsan. după cum presupune ori nu intervenţia omului. 2. întrucât nu se limitează la obiectul său propriu-zis. Într-o altă definiţie2. 270 C.tocilar. care a devenit un accesoriu al primului.

civ.). Curs de drept civil. p. cu îndatorirea pentru proprietar de a lăsa pe pământul său drumul necesar pentru conducerea vaselor. heleştee şi iazuri. cit. All Beck. chiar dacă valoarea lor întrece cu mult pe aceea a pământului şi ele vor aparţine în consecinţă proprietarului pământului1. accesiunea imobiliară are o importanţă deosebită. întrucât „proprietarul lor conservă întotdeauna pământul acoperit de apă” (art. „tot ale proprietarului sunt şi pământurile lăsate de apele curgătoare. 195 Pagina 57 din 137 . op.tocilar.. De 1 2 D.. Bucureşti. cursuri si referate postate de utilizatori. 2000. insulele şi prundişurile. proprietarul ţărmului de unde apa s-a retras profită de aluviune. Ca mijloc de dobândire a dreptului de proprietate. Chelaru.ro ! Arhiva online cu diplome. 495 C. fără ca proprietarul ţărmului opus să poată reclama pământul cel pierdut”. Aluviunea este în folosul proprietarului fondului riveran. Este vorba de lacuri. Drepturile reale principale. 232 E. 497 C. civ. fără intervenţia omului. Lupulescu. fiind supus riscurilor datorate vecinătăţii apei curgătoare. Aluviunea ( alluvio) Potrivit dispoziţiilor art. civ.. Potrivit art. Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea a două bunuri având proprietari diferiţi. Aluviunea aparţine proprietarului fondului riveran pentru că el. 496 C. accesiunea animalelor sălbatice şi accesiunea albiei unui râu. când este vorba de un fluviu plutitor sau neplutitor. Nu este riveran terenul care este despărţit de ape curgătoare printr-o cale publică sau printr-un dig artificial 2. este necesar ca terenul la care aluviunile se alipesc să fie riveran apei curgătoare. toate celelalte bunuri care se încorporează în el sunt considerate ca accesorii. Ca o condiţie a acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. aluviunea (alluvio) constă în „creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimţite la malurile fluviilor sau ale râurilor”. Principiul general care domină materia accesiunii imobiliare este că pământul se consideră totdeuna ca un bun principal. trebuie să fie îndreptăţit şi la foloasele ce ar putea să le aducă această situaţie.Vizitati www. Cel puţin bunul principal este un bun imobil prin natura sa. când ele se retrag pe nesimţite de la unul din ţărmuri şi se îndreaptă spre celălalt ţărm. Codul civil reglementează următoarele cazuri de accesiune imobiliară naturală: aluviunea. p. Ed. avulsiunea. Codul civil reglementeză şi domeniile în care aluviunea nu operează.

spre deosebire de aluviune. asemenea. iar nu să fie rezultatul unor lucrări realizate pe cursul râului. cit. Sevastian Cercel.. terenul se poate recunoaşte şi distinge. în cazul avulsiunii.ro ! Arhiva online cu diplome. op. tot ca urmare a acţiuniii apelor curgătoare. apele cu potenţial energetic valorificabil. 496 alin 2 C. Avulsiunea (avulsio) Avulsiunea este reglementată de art. civ. cit. 3 alin 1 din Legea apelor nr. 3 alin 2 din Legea apelor. la un fond riveran situat în aval. Aşadar. Potrivit art. malurile şi cuvetele lacurilor. ce aparţine altui proprietar2. în timp ce în cazul aluviunii. Pe de altă parte. aluviunea poate primi aplicare numai în privinaţa acestor ape care sunt proprietate privată. p. Astfel. Bârsan. având în vedere faptul că realităţile sociale avute în vedere de legiuitorul de la 1864 sunt astăzi depăşite. aparţin proprietarilor terenurilor pe care acestea se formează sau curg. Astfel. 498 C. nu şi în privinţa apelor care aparţin domeniului public. marea teritorială şi fundul apelor maritime. 135 alin 3 din Constituţie. op.. precum şi apele subterane. faleza şi plaja mării. care trebuie să le folosească în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. de regulă în caz de viituri. 312 Pagina 58 din 137 ..tocilar. 107/1996. civ. conform art. ca urmare a acţiunii apelor curgătoare. 255 C. potrivit dispoziţiilor art. pe care apele nu curg permanent. cursuri si referate postate de utilizatori. aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 Km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km². apele maritime interioare. în mod succesiv prin diverse depuneri. şi alipirea ei la un teren riveran care aprţine altui proprietar. el se depune încetul şi pe nesimţite. fără a se putea stabili care teren s-a adăugat la un moment dat1.Vizitati www. potrivit cărora pământul care ar rezulta din retragerea mării aparţine întotdeauna domeniului public. p. şi constă în ruperea unei bucăţi de teren. depunerile aluviunilor trebuie să se realizeze pe cale naturală. care apare ca urmare a acţiunii apelor curgătoare în amonte faţă de locul unde ea se formează. albiile minore mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc 10 km². Dogaru. avulsiunea presupune ruperea ca atare aunei bucăţi semnificative de pământ şi alipirea. 1 2 I. Deosebirea dintre avulsiune şi aluviune constă în faptul că. Dispoziţiile cuprinse în Codul civil în această materie trebuie corelate cu cele ale legislaţiei actuale. cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil. de interes naţional sunt obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

civ. este aplicabil în ambele ipoteze. proprietarul nu pierde pământul ce s-a transformat în insulă chiar dacă el s-a făcut la un fluviu sau râu navigabil sau plutitor. s-a pus problema dacă proprietarul care a pierdut terenul îl poate revendica pentru a-l transporta la locul de unde a fost luat de ape (dacă acest lucru este posibil) ori el urmează a folosi terenul acolo unde a fost dus de ape. dacă insula formată trece peste jumătatea râului. insulele şi prundişurile reprezintă întinderi de uscat ce se formează prin retragerea albiei unor ape curgătoare şi ele aparţin proprietarilor riverani atunci când este vorba de retragerea unor ape curgătoare nenavigabile. insula se va împărţi între ei în proporţie cu lungimea proprietăţii fiecăruia de-a lungul malului. cursuri si referate postate de utilizatori. Proprietarul terenului pierdut poate să-l revendice în termenul de prescripţie de un an de la data producerii avulsiunii. acţiunea în revendicarea terenului smuls este imprescriptibilă.Vizitati www. Avulsiunea nu poate opera în detrimentul proprietăţii publice. ori şi atunci când pământul rupt a fost aruncat deasupra altui teren.ro ! Arhiva online cu diplome. Pagina 59 din 137 . potrivit căruia „insulele şi prundurile care se formează pe râurile nenavigabile şi neplutitoare sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format. prin accesiune. formându-şi un braţ. 500 C. proprietatea celui unde el s-a alipit. dacă un râu sau fluviu. De asemenea. Insulele şi prundişurile Accesiunea insulelor şi prundişurilor este reglementată în art.tocilar. 501 C. Aluviunea care s-ar forma la malurile insulei va aparţine proprietarului (proprietarilor) acesteia. civ. civ. această ultimă soluţie fiind susţinută de argumentul că proprietarul fondului unde a fost adusă bucata de teren trebuie să accepte riscurile ce decurg din vecinătatea apelor. 498 C. În consecinţă. civ. el trebuie să dovedească identitatea terenului rupt din proprietatea sa cu cea a terenului alipit la proprietatea pârâtului. atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra părţii de insulă ce se întinde spre el. neputându-se dobândi pe această cale dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren desprinse din proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. Prin urmare. terenul va deveni. s-a pus problema dacă avulsiunea operează numai atunci când o bucată de pământ a fost ruptă şi alăturată unui teren (adjoncţiune). se prevede că insulele şi prundişurile care se formează în albia fluviilor şi râurilor navigabile sau plutitoare sunt proprietatea statului. În situaţia în care malul spre care s-a format insula aparţine mai multor proprietari. considerându-se că art. 499 C. Potrivit art.. Pentru a fi admisă acţiunea sa. taie şi înconjoară pământul unui proprietar riveran şi face astfel o insulă.. Dacă el nu acţionează. În doctrină. pornind de la jumătatea râului”. întrucât în art.

cit. 319. N. întrucât animalele absolut sălbatice. civ.art. cursuri si referate postate de utilizatori.. ele devenind accesoriile fondului pe care se află. 256 E. 503 C. d)Accesiunea albiei unui râu Conform art. Safta-Romano. pentru că nimeni nu răspunde de cazul fortuit sau de forţa majoră. dacă albiile râurilor constituie obiectul dreptului de proprietate publică. Accesiunea animalelor sălbatice Protrivit dispoziţiilor art.. pentru că necesitatea nu poate fi un mijloc de a dobândi proprietatea. 3 alin. civ. pentru că proprietatea nu se pierde prin neuz1. După retragerea apelor. aparţin proprietarului albiei apei. cit. este de principiu că acestea nu încetează a aparţine proprietarului lor. insulele şi prundişurile formate prin retragerea acestor râuri vor deveni proprietate publică. Insulele şi prundişurile formate pe cursul unor ape proprietate publică urmează. se dobândesc pe calea ocupaţiunii2. animalele sălbatice care trec pe pământul unui proprietar revin acestuia atâta timp cât rămân pe teren. Art. Dacă proprietarul prin diferite mijloace a determinat cu rea-credinţă instalarea animalelor pe fondul său („prin fraude sau prin artificii”. op. proprietarul fondului inundat va folosi terenul în mod normal. instalarea lor pe fond fiind străină faptei omului. op.. p. indiferent după cât timp. G. iepurii. Este. fără intervenţia omului. Potrivit art. 3 C. 503 alin.Vizitati www. acelaşi regim juridic. „dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs prârăsind vechea albie. necesar ca animalele sălbatice să nu fie atrase de proprietar. civ nu menţioneză despre ce fel de animale este vorba. cit. insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei. această albie se împarte între proprietarii săi mărginaşi”.). p. 1 2 Ion Dogaru.. Pentru ca proprietarii terenurilor riverane să dobândească proprietatea terenului care a constituit vechea albie a râului. 503 C. Practica judiciară şi literatura de specialitate au decis că este vorba de animale semisălbatice. deci. p. 502 C. Sevastian Cercel. roiurile de albine. În consecinţă. Luţescu. Chiar dacă legea nu reglementează situaţia terenurilor inundate. civ. Proprietarii riverani care vor câştiga vechea albie nu au obligaţia să plătească nici o despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie..tocilar. cum ar fi: porumbeii. 278 Pagina 60 din 137 . deci.ro ! Arhiva online cu diplome. 3 din Legea apelor. op. este necesar ca schimbarea cursului râului să se fi produs natural. în concepţia legiuitorului din 1864. nu poate fi vorba de accesiune.

accesiunea artificială este rezultatul intervenţiei faptei omului şi implică obligaţia celui ce beneficiază de accesiune să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat. Terenul fiind considerat lucrul principal. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ ARTIFICIALĂ Spre deosebire de accesiunea naturală care este urmarea unui fenomen natural. Nu intră sub incidenţa art. o prezumţie legală relativă. 503 C.ro ! Arhiva online cu diplome. căci aparţin proprietarului ce le creşte. În concluzie. construcţiile ori alte lucrări întrec prin valoarea lor pe cea a terenului (superficies solo credit). art. În prezent. civ. făcând inaplicabile dispoziţiile art. albinele). accesiunea construcţiilor. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele aparţinând unei alte persoane. Partea I. Ele au întotdeauna un proprietar.. cursuri si referate postate de utilizatori. trebuie să existe o încorporaţiune materială efectivă. „orice construcţie. chiar şi atunci când s-au rătăcit. plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră”. fondul cinegetic este reglementat prin Legea nr. Potrivit dispoziţiilor art.tocilar. Codul civil. nici animalele domestice. 3 Publicată în Monitorul Oficial. nr. Pentru existenţa accesiunii imobiliare artificiale. aşadar. reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială: accesiunea construcţiilor. care conţine alte reglementări în materia animalelor sălbatice. 503 C. civ. 235 din 27 septembrie 1996 Pagina 61 din 137 . civ. în art. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului3.3. 493-494. civ. în concepţia Codului civil. chiar dacă plantaţiile. ori pe fondul căruia ele se află. are un domeniu de aplicare restrâns la unele animale semisălbatice (porumbeii. 503 C. potrivit căreia ceea ce este construit sau plantat pe terenul unei persoane este proprietatea sa. acesta putându-le revendica de la proprietarul fondului pe care ele au trecut. adică materialele folosite să fi devenit bunuri imobile. 492 C. 7. iepurii.Vizitati www. Codul civil instituie. accesiunea operează întotdeauna în folosul proprietarului terenului.

Proprietarul materialelor nu are dreptul să le revendice. cel de rea-credinţă poate fi obligat să plătescă şi daune-interese. având obligaţia de a plăti despăgubiri proprietarului materialelor. dacă între timp nu fusese despăgubit cu dublul valorii materialulului. Dacă. civ.quia omne quod inaedificatur. Aceste regului nu pot fi aplicate bunurilor din domeniul public. Potrivit art. În prezent. Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele altei persoane Acest tip de accesiune a fost reglementat încă din epoca veche a dreptului roman. indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă. constructorul care construia cu material străin pe terenul său devenea proprietar al construcţiei.Vizitati www. pentru că acestea pot fi oricând revendicate. în Legea celor XII Table existând dispoziţii care interziceau revendicarea materialelor după ce fuseseră încorporate unei construcţii. el este dator să plătească valoarea materialelor şi poate fi obligat şi la plata de daune-interese.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. însă. exista regula potrivit căreia proprietarul terenului dobândea proprietatea materialelor încorporate construcţiei. Fiind o aplicare a principiului îmbogăţirii fără just temei. în sensul că acesta din urmă era obligat să plătească „preţul neobişnuit sau îndoit al materiei. iar nu cea din momentul ridicării construcţiei ori 1 Art. În vechiul drept român. 562 C. aplicându-se regula potrivit căreia tot ce se construieşte pe un teren aparţine proprietarului acestuia . Codul Calimach reglementa un tratament juridic diferit pentru proprietarul constructor de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. proprietarul care contruieşte pe terenul său cu materialele altuia devine proprietarul construcţiei din momentul încorporării materialelor în sol sau construcţie. dar şi toată paguba pricinuită proprietarului”1.tocilar. el va beneficia de aplicarea principiului superficies solo credit. dintr-o cauză oarecare. dar neîncorporat încă în construcţie. indiferent dacă a cunoscut ori nu că materialele pe care le întrebuinţează aparţin altei persoane. Constructorul era obligat să plătească dublul valorii materialelor şi să restituie materialul prelucrat. construcţia se dărâma. proprietarul materialului avea posibilitatea să-l revendice sau să introducă acţiune ad exibendum. Calimach Pagina 62 din 137 .. În dreptul lui Justinian. solo credit. Proprietarul terenului devine prin accesiune proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor. în timp ce proprietarul terenului care a fost de bună-credinţă datorează numai despăgubirile reprezentând valoarea efectivă a materialelor. valoarea materialelor trebuie să fie aceea din momentul restituirii. 493 C. Altfel spus.

deşi a fost un bun mobil. În situaţia în care proprietarul terenului care a folosit materiale străine le-a obţinut cu bună-credinţă de la un terţ (detentor precar) şi dacă aceste materiale nu au fost pierdute sau furate (adică au ieşit din posesia adevăratului proprietar cu voia lui). fiind obligat să amâne începerea acesteia.ro ! Arhiva online cu diplome. întrucât. pentru că a mai plătit-o o dată detentorului precar. 1909 alin.tocilar. materiale din categoria celor folosite. 1 C. nu mai poate fi revendicat. Soluţia era. spre deosebire de cel de bună-credinţă. a devenit prin încorporaţiune imobil. materialul străin. însă. materialele necesare unei construcţii. plantaţii sau altor lucrări sunt bunuri de gen şi în acelaşi timp bunuri fungibile. Constructorul de bună-credinţă avea însă dreptul să primească despăgubiri. în temeiul principiului superficies solo credit. Întrucât. Proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune. fie contravaloarea materialelor şi a manoperei. civ. plantaţiei. Daunele-interese ar putea să privescă paguba suferită de proprietarul materialelor prin faptul că nu a putut folosi aceste materiale într-o construcţie proprie. Potrivit legislaţiei actuale. inechitabilă. proprietatea materialelor folosite. considerându-se că a lucrat în numele proprietarului sau i-a dăruit acestuia valoarea materialelor şi a manoperei. în mod definitiv şi irevocabil. Constructorul de rea-credinţă nu avea dreptul la despăgubiri. proprietarul terenului devenea şi proprietarul imobilului. cursuri si referate postate de utilizatori. s-a exprimat opinia potrivit căreia proprietarul de rea-credinţă. el a devenit proprietarul acestora potrivit art. Proprietarul materialelor are un termen de trei ani pentru a solicita despăgubirile. de obicei. termen ce începe să curgă din momentul în care a cunoscut ori trebuia să cunoască faptul că cineva a folosit materialele sale şi pe cel care a folosit aceste materiale (proprietarul terenului). astfel încât el le păstrează şi dacă ulterior acestea devin mobile (prin demolarea construcţiei). ducând la îmbogăţirea fără just temei a proprietarului terenului.. ar trebui să fie obligat să restituie materialele ori de câte ori este posibil. b) Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia În dreptul roman.Vizitati www. atunci când se construia un imobil pe teren străin. aşa încât în Pagina 63 din 137 . astfel încât nu mai este obligat să restituie valoarea lor. în natură. odată întrebuinţat. proprietarul terenului poate restitui. În doctrină. fie o sumă reprezentând sporul de valoare dobândit de teren.

nu se vor aplica aceste dispoziţii dacă lucrările. relizează pe acesta o construcţie. Jurisprudenţa a stabilit că dispoziţiile art. dreptul lui Justinian s-a impus opinia potrivit căreia constructorul de rea-credinţă putea fi silit să demoleze construcţia şi să ridice materialele. Tratamentul juridic al constructorului este diferit după cum el a fost de bună-credinţă ori de rea-credinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. 494 C. fiind silit să vândă constructorului de bună-credinţă terenul la preţul locului1. civ. În prezent. 494 alin 1-2 şi alin 3 (prima parte).tocilar. Tot de rea-credinţă sunt şi detentorii precari care. proprietarul lor. plantaţiile sau construcţiile au fost efectuate în temeiul unei convenţii încheiate între proprietarul terenului şi constructor. Se află în această situaţie cel care foloseşte terenul în baza unui titlu lovit de vicii care îi sunt cunoscute sau cel care. potrivit căruia proprietarul terenului devine. nu şi atunci când lucrările efectuate reprezintă reparaţii sau îmbunătăţiri aduse imobilului. cursuri si referate postate de utilizatori. Potrivit dispoziţiilor art. situaţia construcţiilor. De asemenea. Codul Calimach păstrează principiul din dreptul roman potrivit căruia proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune şi proprietatea asupra construcţiilor şi face distincţie între constructorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. În dreptul vechi român. în aceste situaţii proprietarul terenului are dreptul să opteze pentru una din următoarele posibilităţi: să invoce accesiunea şi să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcţiei. plantaţie sau altă lucrare. 563-564 C..Vizitati www. numai primul având dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile făcute cu ridicarea construcţiei. În situaţia în care proprietarul terenului cunoştea că o persoană de bună-credinţă construieşte pe ternul său şi nu o anunţa să oprescă lucrările. pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. Tratamentul juridic al constructorului de rea-credinţă Prin constructor de rea-credinţă se înţelege acea persoană care efectuează o construcţie. plantaţiilor sau altor lucrări realizate pe ternul altuia este reglementată de art. construieşte pe teren înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Calimach Pagina 64 din 137 . având obligaţia plăţii unei anumite dezdăunări faţă de constructor. cunoscând caracterul litigios al titlului său. având obligaţia de a dezdăuna pe constructor cu valoarea materialelor 1 Art. 494 C. el nu mai putea invoca accesiunea. prin accesiune. fără ştirea celui de la care au primit terenul. civ. plantaţie sau altă lucrare pe un teren despre care ştie că aparţine altei persoane. se aplică numai situaţiilor în care un terţ ridică pe terenul altuia construcţii noi.

încorporate şi preţul muncii efectuate. a executat totuşi lucrări pe acest teren. a plantat sau a executat lucrări pe un teren ce nu-i aparţine.ro ! Arhiva online cu diplome. este consecinţa relei-credinţe a celui care. proprietarul terenului poate fi autorizat de instanţă să demoleze construcţiile. 237 Pagina 65 din 137 .. Reaua-credinţă nu se va putea deduce de către instanţele de judecată numai din faptul că cel care a construit. Fiind vorba de o obligaţie de a face. fosta instanţă supremă a statuat că: . plantaţiile sau lucrările executate. op. pe cheltuiala sa. ca proprietarul terenului să poată cere ridicarea construcţiei ori scoaterea plantaţiei. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. când proprietarul le păstrează. 1077 C. prin pasivitatea sau acceptarea efectuării lucrărilor şi introducerea acţiunii după terminarea sau aproape de sfârşitul lor.instanţa de judecată va trebui să stabilească dacă acţiunea proprietarului nu îmbracă aspectul unui abuz de drept. cheltuielile fiind tot în sarcina constructorului (art. ori de câte ori această rezolvare este mai echitabilă şi de natură a pune în concordanţă interesele individuale ale părţilor din proces cu cele economice generale. deşi ştia că terenul este al altei persoane. nu are vreun titlu asupra terenului.Vizitati www. plantaţiile sau lucrările a căror desfiinţare se cere s-au executat. cu obligaţia acestuia să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului. civ. Instanţa trebuie să constate dacă acţiunea reclamantului nu are un caracter şicanator sau dacă nu urmăreşte obţinerea unor foloase necuvenite. cit. printr-o decizie de îndrumare. Posibilitatea prevăzută de art. ci se vor cerceta condiţiile în care construcţiile. soluţia neeconomică a demolării construcţiilor sau a desfiinţării plantaţiilor ori altor lucrări ar trebui. dar refuză să plătească constructorului valoarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea construcţiilor sau plantaţiilor respective. să-l oblige pe constructor să desfiinţeze sau să ridice construcţiile. p. 1 D.). înlocuită printr-o despăgubire în bani. pe cât posibil. indiferent de sporul de valoare dobândit de teren prin realizarea construcţiei. 494 C. Lupulescu. în cazul în care pentru desfiinţarea unei construcţii sau amenajări este necesară autorizaţia unui organ de stat competent. s-a afirmat1 că ridicarea construcţiilor sau plantaţiilor devine chiar un drept pentru constructor. În literatura juridică. În acest scop. care în mare parte rămâne actuală. instanţa nu poate hotărî astfel de măsuri fără existenţa acelei autorizaţii. civ.

întrucât pasivitatea proprietarului poate îmbrăca forma abuzului de drept. face o plantaţie sau altă lucrare pe un teren. din existenţa unui titlu asupra terenului. deci. potrivit principiului mala fides superveniens non nocet. constructorul a ridicat clădirea cu ştirea şi fără opunerea proprietarului terenului 1. reaua-credinţă care intervine după terminarea lor neputând produce o schimbare de regim juridic în ce priveşte drepturile constructorului şi cele ale proprietarului terenului. p. în C. eliberată conform Legii nr. dec. dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa. având convingerea că în curând va dobândi dreptul de proprietate asupra acelui teren. 1028/1960.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. . Buna-credinţă rezultă. având convingerea fermă. Constructorul devine de rea-credinţă din momentul în care viciile titluilui său i-au devenit cunoscute (art. Ca şi în vechiul drept român.. civ. Desfiinţarea unor construcţii şi amenajări se face pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinută în prealabil. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă Buna-credinţă a constructorului se determină prin raportarea la dispoziţiile art. 1 Tribunalul Supr. trebuie sancţionat. buna-credinţă a constructorului trebuie să existe în momentul efectuării lucrărilor. Potrivit opiniei majoritare. 486 C.persoana a construit pe terenul pe care îl poseda în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare coproprietarul a construit pe terenul aflat în indiviziune în prezenţa şi fără opunerea celuilalt coproprietar. se admite însă că buna-credinţă poate fi dedusă şi din alte împrejurări. cursuri si referate postate de utilizatori. cum ar fi: .).tocilar.. 50/1991.persoana a construit în baza unei promisiuni de donaţie a terenului. proprietarul terenului nu va avea decât posibilitatea de a plăti constructorului de rea-credinţă despăgubiri reprezentând valoarea materialelor şi a manoperei. conform cărora posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. civ.77 Pagina 66 din 137 . pe anul 1960.Vizitati www. se consideră că proprietarul care cunoaşte că pe terenul său se efectuează lucrări şi nu-l opreşte pe constructor. titlu ale cărui vicii nu sunt cunoscute de către dobânditor. În situaţia în care organul administrativ competent nu eliberează autorizaţia de desfiinţare a construcţiei. nr. 487 C. În practică. Prin constructor de bună-credinţă se înţelege acea persoană care ridică o construcţie.D.

în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. Corespunzător acestor două opinii. Într-o opinie. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. 3. partea finală C. Opinia contrară. Într-o primă opinie.Vizitati www. proprietarului i s-a creat posibilitata să aleagă despăgubirea cea mai mică pe care trebuie să o plătească. plantaţiei sau lucrării. s-a apreciat că acest drept se dobândeşte atunci când proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a deveni şi proprietarul construcţiei ridicate pe ternul său deoarece. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. este un efect al posesiei de bunăcredinţă. 494 alin. care este majoritară. O problemă controversată în doctrină este aceea a stabilirii momentului în care se naşte dreptul de accesiune imobiliară artificială reglementat de art. pe măsura edificării construcţiei. civ. Conform art. legiuitorul îi permite să opteze între două moduri de determinare a despăgubirilor cuvenite constructorului de bună-credinţă: plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii. nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. Ca o protecţie acordată bunei-credinţe a constructorului. în practica judecătorească şi în doctrină au fost adoptate poziţii diferite cu privire la natura juridică a dreptului pe care constructorul îl are asupra construcţiei. proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei. plantaţiile sau lucrările edificate pe terenul său. lucrării sau plantaţiei executate. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau ridicarea construcţiei. 494 C. Fiind obligat să păstreze construcţiile. constructorul are un drept de proprietate rezolubilă.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. cu obligaţia de a-i plăti constructorului despăgubiri. cât şi al terenului. se consideră că. Protejând şi interesul proprietarului terenului. porneşte de la constatarea că în concepţia Codului civil accesiunea se produce de plin drept. până atunci. civ. al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări. fără a fi necesară o manifestare de voinţă din partea proprietarului terenului. stăpânind bunul Pagina 67 din 137 . constructorul de bună-credinţă este prezumat a fi atât proprietarul construcţiei.. cursuri si referate postate de utilizatori. până în momentul invocării accesiunii de către proprietarul terenului. plantaţiei sau lucrării în intervalul cuprins între momentul încorporării materialelor în sol şi cel în care proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a dobândi dreptul de proprietate prin accesiune. plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren. ci exercitându-şi propriul său drept.

atâta timp cât nu-şi valorifică dreptul de a invoca dobândirea proprietăţii asupra construcţiilor prin accesiune şi lasă pe constructor să le folosească nestingherit. iar pe de altă parte. În situaţia în care constructorul este de bună-credinţă. Lumina Lex. 224 1 Pagina 68 din 137 . dreptul de creanţă al constructorului va fi afectat de o condiţie suspensivă. din faptul edificării unei construcţii pe terenul altuia.tocilar. chiar din momentul încorporării materialelor de construcţie în sol. rezultă. cit. p. Dimpotrivă. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Ed. creanţa sa este. Bucureşti. în temeiul accesiunii. op. ea poate duce la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune3. Dacă posesia se prelungeşte în timp. Proprietarul terenului nu poate fi astfel obligat de constructor să-l despăgubească. Condiţia rezolutorie ar consta în precizarea atitudinii proprietarului terenului ori în eventualitatea demolării construcţiei. Lumina Lex. Gherasim citat de L. 2001 p. Dacă proprietarul terenului va invoca accesiunea. Aşadar. în ipoteza în care proprietarul terenului nu va invoca accesiunea şi se vor fi îndeplinit condiţiile uzucapiunii.. citat de L. 30. care nu face parte din conţinutul juridic al unui drept real. evenimente viitoare şi nesigure.D. animo sibi habendi 1. încă de la început.R. 223 3 L. Pop. un drept de creanţă al cărui titular este constructorul. ca simplă stare de fapt. cursuri si referate postate de utilizatori. născut pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză. pe măsura încorporării materialelor în teren. Rolul condiţiei suspensive îl va juca tocmai manifestarea de intenţie a proprietarului de a prelua construcţia. S-a apreciat că ar fi vorba de o proprietate rezolubilă atipică. 223 2 C Uscătescu. Conform unei alte opinii. Ed. dreptul său de proprietate asupra construcţiei încetează. Regimul juridic al construcţiilor edificate pe terenul proprietatea altei persoanae.Vizitati www. el va deveni însă exigibil numai de la data realizării condiţiei. întrucât accesiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al proprietarului terenului asupra construcţiei. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. 5/1985. Până când proprietarul terenului îşi va manifesta intenţia de a prelua construcţia.ro ! Arhiva online cu diplome. constructorul exercită asupra construcţiei o posesie. D. drept pur şi simplu. deoarece se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic. în R. în virtutea legii. 2001 p. nu al unui act juridic. p. dreptul de creanţă al constructorului se va considera născut concomitent cu naşterea dreptului de proprietate al debitorului obligaţiei de despăgubire. Dreptul de creanţă al constructorului de rea-credinţă devine cert şi lichid doar la data când proprietarul terenului optează pentru preluarea construcţiei2. constructorul dobândeşte un drept de creanţă. pe de o parte un drept de proprietate asupra construcţiei aparţinând proprietarului terenului. certă şi lichidă. nr. În perioada dintre data realizării construcţiei şi a invocării accesiunii de către proprietarul terenului. Bucureşti. devenind exigibilă numai în momentul în care proprietarul terenului revendică acea construcţie.

Până la plata integrală a despăgubirilor. dec. pe anul 1979. secţ. 225 Tribunalul Supr. după caz. Dreptul de retenţie nu se stinge prin înstrăinarea imobilului de către proprietar înainte de a plăti despăgubirea2. creditorul ar fi ameninţat cu imposibilitatea realizării creanţei în acele situaţii în care proprietarul de la data edificării construcţiei ar fi insolvabil3.ro ! Arhiva online cu diplome. prin urmare. plantaţia sau lucrarea realizată de creditor. condiţia suspensivă se consideră nerealizabilă şi în cazul unui constructor de rea-credinţă. născându-se dreptul de proprietate al constructorului. încât în mod necesar trebuie considerat că s-a transmis odată cu imobilul. secţ. Conform practicii judiciare. plantaţie sau lucrare se realizează de către o persoană pe terenul altuia în baza unei convenţii încheiată cu proprietarul terenului. constructorul devine proprietarul acesteia şi titularul dreptului de superficie. Altfel. civ.. dispoziţiile art. Pop. p. cursuri si referate postate de utilizatori. 7. dacă proprietarul terenului va opta pentru a-l obliga la desfiinţarea construcţiei şi plata de eventuale despăgubiri1. ea trebuie calculată la valoarea existentă în momentul judecăţii. efectele accesiunii fiind anihilate de efectele uzucapiunii. 45 1 2 Pagina 69 din 137 . dec. civ.tocilar. Dreptul de creanţă al constructorului este supus prescripţiei extinctive în termenul general de trei ani. 2007/1979. iar nu în funcţie de cea existentă la data edificării construcţiei. nepublicată 3 Tribunalul Supr. constând în manifestarea de voinţă a proprietarului terenului de a prelua construcţia. Termenul de prescripţie începe să curgă din momentul realizării condiţiei suspensive.Vizitati www. condiţia suspensivă nu s-a mai realizat şi este imposibil a se realiza. constructorul este îndreptăţit să pretindă despăgubirile ce i se cuvin chiar şi de la terţul care a dobândit construcţia de la proprietarul terenului. lucrării respective.. în C. 252/1977. În motivarea acestei soluţii. op. Atunci când despăgubirea constă în preţul materialelor şi al muncii. p. nr..4. În situaţia în care o construcţie.. constructorul are un drept de retenţie asupra construcţiei. 494 nefiind aplicabile. ACCESIUNEA MOBILIARĂ L. De asemenea. cit. nr. se arată că dreptul constructorului la despăgubiri este opozabil şi proprietarului subsecvent.D. deoarece obligaţia corelativă lui este atât de strâns legată de posesie. plantaţiei sau..

în aşa fel încât. Aşa sunt. proprietarul bunului accesoriu. civ. ornamentul sau completarea căruia a servit unirea celuilalt bun.). Secţiunea a II-a a Capitolului II se intitulează „Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile mişcătoare” (art. întrucât este înlăturată de dispoziţiile art. accesiunea se aplică numai în cazuri excepţionale. Dacă nici volumul nu poate fi folosit ca un criteriu pentru determinarea bunului principal. cu condiţia ca posesorul să fie de bună-credinţă. civ.ro ! Arhiva online cu diplome. Bunul rezultat prin unire aparţine proprietarului lucrului care reprezintă partea principală (accesorium sequitur principale). 507 C. tabloul şi rama în care este încadrat. are Pagina 70 din 137 . de exemplu o piatră preţioasă şi inelul în care este fixată. Accesiunea mobiliară are însă în practică o importanţă redusă. va fi considerat principal lucrul cu volumul cel mai mare. civ. adică atunci când este vorba de o posesie de reacredinţă. în situaţia în care separarea lor nu se poate face fără pagube importante pentru unul dintre proprietari. civ. neinteresat de despăgubirea oferită. atunci când posesia nu valorează proprietate. o dantelă cusută la o haină. prin munca sa folosind materialele altuia. fără a-şi pierde individualitatea.. conform cărora simplul fapt al posesiei valorează titlu de proprietate. acesta având obligaţia de a plăti celuilalt proprietar preţul bunului unit cu al său.. În acest caz. în situaţia în care nici unul dintre bunuri nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt. 1909 C. Dacă valoarea bunurilor este egală. atunci lucrul retultat prin adjuncţiune va fi comun ambilor proprietari.) Conform art. ori de un bun mobil furat sau pierdut care se află în mâinile unui terţ de bunăcredinţă în termenul de trei ani din momentul în care bunul a ieşit din posesia proprietarului fără voia acestuia. se prevede că. În art. având proprietari diferiţi. Potrivit dispoziţiilor art. civ. adjuncţiunea nu se aplică atunci când bunul accesoriu are o valoare mult mai mare decât bunul principal. adjuncţiunea constă în unirea a două bunuri mobile. specificaţiunea şi confuziunea (amestecul). 504-507 C.. Prin excepţie. Codul civil reglementează trei cazuri de accesiune mobiliară: adjuncţiunea. 506 C. Prin accesiune mobiliară se înţelege unirea a două bunuri mobile care aparţin unor proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană.Vizitati www. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. ele pot fi despărţite şi conservate separat. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. 505 C. civ.. este considerat principal acela dintre bunuri pentru uzul. În Cartea a II-a din Codul civil. se consideră principal acela care are o valoare mai mare. iar unirea lor s-a făcut fără ştirea proprietarului (art. 1909 C. neîntrunind condiţiile cerute de art. deşi formează un singur tot. În acest context.tocilar. 504-516). 504 C. Adjuncţiunea (art.

folosind sau prelucrând un material. cu obligaţia de a-l despăgubi pe proprieatarul lucrului accesoriu. o materie primă aflată în proprietatea altuia.Vizitati www. se topesc în bunul nou rezultat. În principiu. sau când un tâmplar realizează un obiect de mobilier din lemnul altei persoane. Pagina 71 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. civ. ci din unirea a două valori: materia primă şi munca specificatorului. Specificaţiunea (art. el nu mai poate revendica lucrul său. lucrul revine specificatorului. Confuziunea sau amestecul (art. neputând fi separate. chiar dacă despărţirea bunurilor ar aduce o deteriorare a lucrului principal. proprietarul său devine. potrivit principiului îmbogăţirii fără just temei. El este obligat. Se deosebeşte. Amestecul se deosebeşte de adjuncţiune. Aşa se întâmplă atunci când un sculptor a făcut un obiect de artă din marmura sau metalul altei persoane. În această situaţie.) Specificaţiunea constă în confecţionarea. proprietar al bunului obţinut în urma amestecului. proprietarul materiei prime are dreptul de a pretinde bunul rezultat. prin accesiune.tocilar. Prin excepţie. atunci când manopera are o valoare mult mai mare decât valoarea materialului folosit. dacă adjuncţiunea a fost opera sa. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. pentru că formarea lucrului nou nu presupune munca. prin munca sa. un bun. care are obligaţia de a-i restitui proprietarului valoarea materialului folosit. realizarea unui bun nou (nova species) de către o persoană (specificator). lucrul nou nu rezultă din încorporarea propriu-zisă a două lucruri mobile.) Confuziunea sau amestecul (confusio. Dacă proprietarul lucrului accesoriu a fost de acord cu unirea. indiferent de valoarea sa. 508-510 C. Este cazul a două metale topite împreună ori a două lichide amestecate. deşi unite. ci trebuie să accepte preţul acestuia. indiferent dacă materia poate fi sau nu adusă în starea iniţială. de asemenea de specificaţiune. posibilitatea să ceară restituirea lucrului său. să restituie specificatorului valoarea muncii sale. 511-512 C. commixtio) constă în unirea a două sau mai multe bunuri mobile având proprietari diferiţi. ori croitorul confecţionează un costum din stofa altei persoane. în aşa fel încât îşi pierd individualitate. Cu atât mai mult. Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal după valoare ori cantitate. manopera cuiva. specificatorul având un drept de retenţie asupra lucrului până la plata acesteia. se pot recunoaşte şi distinge unele de altele. unde obiectele.

ori a pretinde numai ceea ce a avut. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. CONSIDERAŢII GENERALE Unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei când aceasta se prelungeşte în timp. Tot ca o măsură de protecţie a proprietarului bunului folosit fără ştirea sa. el are şi posibilitatea de a cere un bun asemănător bunului său. Atunci când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal. conform căreia cel care foloseşte materiale străine fără ştirea proprietarului lor poate fi obligat şi la plata de daune-interese. instituie o regulă generală în materia accesiunii mobiliare. este uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. cât şi beneficiul de care a fost lipsit cel în cauză (lucrum cessans). 281 Pagina 72 din 137 . bunul astfel obţinut va face obiectul proprietăţii comune pe cote părţi a celor doi proprietari (art. Este o sancţiune pentru cel care a fost de rea-credinţă (a ştitut că materia folosită aparţine altuia) şi o măsură de ocrotire a dreptului de proprietate. UZUCAPIUNEA 8. p. 511 C. cursuri si referate postate de utilizatori. Aceste dispoziţii se completează cu unele prevederi ale Decretului nr. Uzucapiunea este reglementată în Cartea a III-a. Sevastian Cerecel. Dogaru. 515 C.1. op. prevede că. Art. art. uzucapiunea operează în condiţiile prevăzute de Decretul-lege nr. pentru a deveni astfel proprietar al unui bun nou. Este absolut normal ca proprietarul să fie cel care să opteze între a invoca accesiunea. ori când rezultatul accesiunii nu prezintă pentru el nici un interes. constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi condiţiile prevăzute de lege1. în toate cazurile în care proprietarul lucrului folosit fără ştirea sa este îndreptăţit să primească bunul nou format. civ.ro ! Arhiva online cu diplome.).tocilar. civ. Uzucapiunea este modul originar de dobândirea a proprietăţii prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex. În acele provincii istorice româneşti supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărţi funciare. 1 I. cit.. 514 C. civ. Titlul XX al Codului civil. Dauneleinterese vor cuprinde atât prejudiciul suferit (damnum emergens).Vizitati www. 8. Soluţia se întemeiază pe echitate şi este folositoare mai ales atunci când proprietarul nu are posibilitatea să plătească celuilalt preţul muncii sau valoarea bunului său.

uzucapiunea este concepută. 321 Pagina 73 din 137 . alături de ocupaţiune.ro ! Arhiva online cu diplome. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare. Însă. Prescripţia achizitivă are ca efect dobândirea unor drepturi (dreptul de proprietate sau alt drept real). şi-au produs efectele potrivt acelor dispoziţii. Legea nr. p. cel mai adesea posesia corespunde dreptului de proprietate şi. în special regulile referitoare la calculul termenelor de prescripţie. care a instituit cadastrul general naţional şi cărţile funciare pe întreg teritoriul ţării. 7/1996. dacă n-a fost exercitat în termenul stabilit de lege. op. Uzucapiunea se justifică pe următoarele considerente: Deşi este o stare de fapt. 1 C. Însă. întrucât dovada dreptului de proprietate este greu de făcut. 115/1938. în prezent. cele două instituţii nu trebuie confundate. uzucapiunea are rolul de a înlătura dificultăţile şi inconvenientele dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare.tocilar. nu a mai preluat cazurile speciale de uzucapiune din sistemul cărţilor funciare reglementat de Legea nr.. În sistemul Codului civil român. uzucapiunile începute şi împlinite. având ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil. 115/1938. dând dovadă de neglijenţă. Deşi există unele reguli comune cu privire la prescripţia achizitivă (uzucapiune) şi prescripţia extinctivă. deoarece. Bârsan. cursuri si referate postate de utilizatori. îanainte de intrarea în vigoare a Legii nr. În consecinţă. Uzucapiunea îndeplineşte o funcţie de clarificare a unor situaţii juridice. uzucapiunile începute sub legea veche şi neîmplinite încă urmează să-şi producă efectele numai în condiţiile şi în teremenele prevăzute de Codul civil. În lipsa unor norme legale tranzitorii privitoare la uzucapiune în legea nouă. să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real. îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. ca o probă absolută a dreptului de proprietate. cit. a unor drepturi. deoarece acela care reuşeşte să dovedească faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu mai are de suferit rigorile impuse de probatio diabolica1. prin pasivitatea sa. pe când prescripţia extinctivă are ca efect încetarea posibilităţii de a obţine realizarea. în acea parte a ţării în care se aplicau dispoziţiile Legii nr.Vizitati www. fiind un mod de stingere a dreptului la acţiune în sens material. permiţându-i. l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane. uzucapiunea este reglemntată pe întreg teritoriul ţării de dispoziţiile Codului civil. prin constrângere. transformă o aparenţă îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert şi indiscutabil. Uzucapiunea constituie şi o sancţiune indirectă.

indiferent dacă titular este statul sau o unitate adminstrativ-teritorială. All Educaţional.. Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. În doctrină. 97-98 1 2 Pagina 74 din 137 . 1844 C. Nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică. cât şi dezmembrămintele acestuia: uzufructul. Timişoara. 18/1991. cit. de hoţ sau găsitor). bunurile mobile se dobândesc în proprietate prin însuşi faptul posesiei lor cu bună-credinţă. dar şi de Constituţie prin art. cursuri si referate postate de utilizatori. 136 Ana Boar. Pot fi dobândite prin uzucapiune dreptul de proprietate privată.ro ! Arhiva online cu diplome. persoană fizică ori persoană juridică. În consecinţă. fără a fi necesară trecerea unui interval de timp. Ed. (să fie continuă. B.p. op. Cantacuzino. 1909 alin 1 C. Ed. din natura lor proprie sau dintr-o declaraţie a legii. civ. 96 3 Ana Boar. abitaţia. întrucât.. 1999. Imprescriptibilitatea bunurilor ce aparţin domeniului public este expres prevăzută şi de Legea nr.Vizitati www. nu sunt susceptibile de a fi posedate2. 1847 C. Aşadar. bunurile trebuie să se afle în circuitul civil şi să fie alienabile. Legea nr. posesia trebuie să fie utilă şi efectivă (neechivocă). Elementele dreptului civil. civ. nu pot fi obiect de proprietate privată. În ceea ce priveşte determinarea domeniului de aplicare al uzucapiunii. Domeniul de aplicare al uzucapiunii se circumscrie numai la categoria bunurilor imobile. ci sunt scoase afară din comerţ”. pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se află în proprietate privată. potrivit art. în general. 213/1998 „nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile”. 215/2001. Posesia există M. se arată3 însă că trebuie acceptată uzucapiunea şi în domeniul bunurilor mobile. servituţile continue şi aparente. trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. p. 1998. potrivit art.. uzul. pentru a face obiectul uzucapiunii. Nu pot forma obiectul uzucapiunii universalităţile de bunuri care. pot fi uzucapate numai bunurile care se află în circuitul civil.tocilar. deoarece „imprescriptibilitatea este un corelativ necesar al inalienabilităţii”1. inclusiv statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale. Lumina Lex. cu modificările ulterioare. p. 135. publică) şi nu este afectată de vicii. netulburată. Uzucapiunea. civ. potrivit cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. posesia şi publicitatea drepturilor. bunuri care. Posesia este utilă atunci când îndeplineşte calităţile prevăzute în art. indiferent de titularul dreptului de proprietate. Bucureşti. prescripţia. Deci. argumentându-se că nu poate fi permisă o inegalitate de tratament juridic între posesorul de rea-credinţă al unui bun imobil (care poate fi dobândit în proprietate prin uzucapiune) şi posesorul de rea-credinţă al unui bun mobil (este vorba de cel care exercită o posesie de rea-credinţă.

nr.D. 1976. dec. secţ.. denumită şi uzucapiune de drept comun sau uzucapiune lungă (art. fiind un simplu detentor precar2. Precaritatea are un caracter perpetuu. p. civ. nr. cât timp exercită stăpânirea ca locatar şi nu ca proprietar1. însă cu îngăduinţa acestuia. ca urmare a voinţei detentoului de a nu mai poseda pentru altul. secţ. în mod efectiv când cel ce deţine bunul săvârşeşte acte de folosinţă asupra lui cu intenţia de a deveni proprietar sau titular al altui drept real. 1890 C. chiriaşul. nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune. Conform practicii judecătoreşti. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. a) Uzucapiunea de 30 de ani 1 2 Tribunalul Suprem. Simpla detenţie precară ori posesia viciată. Dacă precaritatea dispare. 972/1976. începând să posede pentru sine.ro ! Arhiva online cu diplome.D. nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin uzucapiune. deoarece persoana respectivă nu exercită o posesie utilă. fără ca posesorul să fi făcut acte de întrerupere a posesiei.2. posesia trebuie să fie exercitată pe toată perioada termenului prevăzut de lege. civ. durând pe tot timpul detenţiunii. 3/1979 Tribunalul Supr. 1518/1978.tocilar..R. C. Codul civil prevede două feluri de uzucapiune: uzucapiunea de 30 de ani. însă numai prin intervertirea titlului posesiei.. FELURILE UZUCAPIUNII În funcţie de termenul necesar pentru realizarea uzucapiunii. posesia devine utilă. civ. faţă de toată lumea. denumită şi uzucapiune prescurtată sau scurtă (art. 8. exercitând o detenţie precară. Detentorii precari nu pot dobândi bunul prin uzucapiune.). deoarece ei deţin acest bun în baza unui contract potrivit căruia sunt obligaţi să-l restituie la termen proprietarului. De asemenea. dec. s-a decis că stăpânirea unei construcţii de către o altă persoană decât proprietarul. nu pot duce niciodată la uzucapiune. De asemenea. fiind în acelaşi timp un viciu absolut. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani. 52 Pagina 75 din 137 . R. nr. pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real. oricât ar dura în timp. 1895-1899).

Vizitati www. Pagina 76 din 137 . Din textul art. posesia să fie de bună-credinţă. civ.. dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului unde se află nemişcătorul. 1895-1899 C. rezultă că acest fel de uzucapiune se aplică numai bunurilor imobile individual determinate. civ. după exprimarea Codului civil.. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani este reglementată în art. 1897 C.) fără a fi obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”. civ. precum: vânzarea-cumpărarea. Astfel. denumită şi uzucapiune longissimi temporis. cursuri si referate postate de utilizatori.civ. publică şi sub nume de proprietar. prin just titlu se înţelege orice act juridic translativ de proprietate. netulburată.civ. „cel care câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat. Conform art. operează indiferent de atitudinea posesorului. pe o „justă cauză”.tocilar. important fiind ca acesta să exercite o posesie utilă pe această perioadă de timp: posesorul poate „prescrie prin 30 de ani (. neîntreruptă. 1895 C. uzucapiunea de 30 de ani. cel care susţine că posesia nu este utilă trbuind să probeze. 1890 C.. donaţia. aceste două condiţii sunt necesare şi suficiente pentru a uzucapa. va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani. 1847 C. trebuie întrunite cumulativ două condiţii speciale.ro ! Arhiva online cu diplome. Nici unul dintre viciile posesiei nu se prezumă. şi prin 20 de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie”. Potrivit dispoziţiilor art. adică neafectată de vreun viciu. Potrivit dispoziţiilor art. posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot acest timp. potrivit art. schimbul... 1890 C. b) Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani Denumită şi uzucapiune scurtă. Pentru a putea invoca uzucapiunea de scurtă durată.. cel ce invocă prescripţia putând fi de bună sau de rea-credinţă şi nefiind obligat să prezinte vreun titlu. posesia să fie utilă. Posesia să se întemeieze pe un just titlu În conformitate cu prevederile art. pentru a putea prescrie se cere o posesie continuă. civ.civ. şi anume: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau. pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani. Aşadar.. 1895 C.

Curs de drept civil. 285 1 2 Pagina 77 din 137 . nu poate reprezenta just titlu pentru uzucapiunea scurtă. 1897 alin. desemnează calitatea titlului de a îndeplini condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru actul respectiv. cursuri si referate postate de utilizatori. titlul anulabil devine perfect valid şi poate fi invocat chiar îpotriva celui care ar fi putut cere anularea lui. În literatura juridică şi în practica judiciară.Vizitati www. în temeiul unui testament care fusese revocat. în mod obligaotiru. Justul titlu trebuie să existe în realitate şi nu doar în imaginaţia celui care invocă uzucapiunea. referitor la actele juridice care pot fi calificate just titlu. Chelaru.D. cit. justul titlu trebuie să fie un act juridic real. civ. nu este suficient un titlu putativ.). Majoritatea autorilor şi practica judiciară consideră că. secţ. All Beck. dec. După împlinirea termenului de prescripţie pentru acţiunea în anularea actului. De asemenea. fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului. în cazul simulaţiei. actul de adjudecare a unui imobil întocmit de executorul judecătoresc în cadrul procedurii vânzărilor silite. El trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă cerute de lege. de exemplu. Chiar dacă el este de bună-credinţă. adică de la un neproprietar. 1897 alin. efectiv. un titlu anulabil poate fi invocat drept just titlu împotriva oricăror persoane. nu are un just titlu. Dogaru. uzucapiunea scurtă acoperind numai lipsa dreptului însrăinătorului1. s-au conturat următoarele aprecieri: .. pentru a fi în prezenţa unui just titlu. pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar. 1895C. bunul pe care posesorul îl stăpâneşte şi pe care urmăreşte să-l prescrie2. 69 E. Bucureşti. 11/1979. nr. p. cu excepţia celui care are dreptul să ceară nulitatea relativă (art.). În aschimb. op. actul juridic aparent. în R. civ. civ. Altfel spus. 2 C.. Nu este de conceput o uzucapiune care se bazează pe un titlu ce emană de la adevăratul proprietar. Un act juridic lovit de nulitate absolută nu poate servi ca temei al uzucapiunii scurte (art. p. care prin ipoteză este nereal. Calificativul „just” folosit de art. 3 C. în situaţia în care uzucapantul a intrat în posesie în calitate de legatar. esenţial este faptul ca el să provină. Exigenţa unui titlu real presupune ca actul invocat să cuprindă exact. 946/1979. ci doar unul putativ. în toată întinderea sa. spre exemplu o donaţie nulă absolut din cauza lipsei formei autentice nu poate fi invocată drept just titlu. de la o altă persoană decât adevăratul proprietar.ro ! Arhiva online cu diplome. hotărârea judecătorească prin Tribunalul Supr.. ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii.tocilar. Sevastian Cercel. Aşadar. mincinos3. civ.sunt considerate just titlu: tranzacţia. Drepturile reale principale. p. 203 3 I. Justul titlu trebuie să fie un act juridic valabil. Condiţia nu este îndeplinită. 2000 .R. nr. împrejurare pe care posesorul nu a cunoscut-o. Ed.

deoarece art. însă nu poate fi o justă cauză în sensul art.. pentru ca actul juridic pe baza căruia posesorul a intrat în stăpânirea imobilului să fie un just titlu.Vizitati www. Aşadar. Soluţia Codului nostru civil este în sensul că titlul pro herede poate fi considerat drept just titlu. bunurile sale trecând la succesorul B.. p. 1895 C. dacă ar fi emanat de la adevăratul proprietar. Ipoteza este următoarea: A decedează.tocilar. Dacă în detenţia lui A se afla un bun care nu era al său. justul titlu este. cum ar fi cele pronunţate într-un partaj. ci o dovadă a calităţii de moştenitor şi a întinderii drepturilor succesorale. schimbul) sunt acte translative cu titlu particular1. admite că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface în posesie utilă în persoana succesorului care astfel invocă titlul său pro herede pentru a beneficia de uzucapiunea prescurtată. cit. civ. op. Nu poate fi calificat just titlu nici antecontractul de vânzare-cumpărare. Transmisiunea succesorală nu poate să-i confere mai multe drepturi: nemo plus juris ad allium transfere potest quam ipse habet. cursuri si referate postate de utilizatori. chiar dacă a fost de bunăcredinţă. trebuie să fi fost apt să transfere dreptul de proprietate către dobânditor. dacă este de bună-credinţă şi consideră că bunul aparţinea lui A. deoarece el nu este un act translativ de proprietate. 1858 alin 4 C.. O ultimă condiţie a justului titlu este aceea ca el să aibă dată certă. numai aşa va putea fi opus celui care se pretinde proprietar şi care are calitatea de terţ faţă de actul translativ de 1 I. civ. potrivit dispoziţiilor art. se pune problema dacă B va putea să dobândească acest bun prin prescripţia de 10-20 de ani. 286 Pagina 78 din 137 . convenţiile de împărţeală. S-a considerat că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea autorului său în posesie utilă aptă să conducă la dobândirea proprietăţii prin păstrarea ei un timp de 30 de ani. hotărârile judecătoreşti care ţin loc de act autentic de înstrăinare. Răspunsul dat de doctrină acestei probleme este însă unul negativ şi aceasta deoarece succesorul nu poate avea mai multe drepturi decât autorul său. comodatul). Pe de altă parte. pentru a duce la o uzucapiune de 10-20 de ani. un act translativ de proprietate cu titlu particular.nu constituie just titlu: convenţiile pe baza cărora un bun imobil este în stăpânirea unui detentor precar (locaţiunea.ro ! Arhiva online cu diplome. Sevastian Cercel. O problemă care s-a pus în practica judecătorească a fost dacă succesiunea ab intestat ori legatul universal poate să constituie just titlu. Dogaru. De asemenea. întrucât actele enumerate de acesta (vânzarea. care se constată existenţa unei convenţii translative de proprietate între părţile unui proces. civ. hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. depozitul. certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu. 1897 C. .

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

proprietate, care, prin ipoteză, a fost încheiat de posesorul uzucapant cu o altă persoană. Nu este necesar ca justul titlu să fi fost trascris în registrele de publicitate imobiliare. Justul titlu este o condiţie de sine stătătoare a uzucapiunii, distinctă de buna-credinţă, astfel că existenţa sa trebuie dovedită de cel ce invocă uzucapiunea. În această materie, spre deosebire de cea a dobândirii fructelor de către posesor, justul titlu nu este numai un element al bunei credinţe. Cele două elemente ale uzucapiunii scurte se condiţionează reciproc, în sensul că nu poate exista bună-credinţă fără să existe un just titlu pe baza căruia posesorul să fi dobândit imobilul. Uzucapiunea nu-şi produce efectele dacă una din cele două condiţii lipseşte. Posesia să fie de bună-credinţă A doua condiţie specială în vederea aplicării auzucapiunii scurte se referă la poziţia subiectivă a uzucapantului, căruia i se cere să exercite posesia cu bună-credinţă. Art. 1898 alin. 1 C. civ. cuprinde o definiţie a bunei-credinţe, precizând că aceasta este „credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea”. Credinţa posesorului în calităţile transmiţătorului bunului trebuie să fie deplină. El va fi de rea-credinţă atunci când cunoaşte că un terţ este sau se pretinde a fi proprietar al imobilului a cărui posesie el a dobândit-o. Orice îndoială posibilă referitoare la dreptul autorului este de natură a înlătura buna-credinţă a posesorului şi, odată cu ea, şi uzucapiunea scurtă1. Nu poate fi socotit de bună-credinţă posesorul care cunoaşte că autorul său nu a plătit preţul imobilului persoanei de la care acesta a cumpărat. Este exclusă buna-credinţă atunci când posesorul cumpără de la un singur coproprietar, deşi cunoaşte că bunul aparţine în coproprietate mai multor persoane şi este posibil să nu-i fie atribuit după partaj. Potrivit dispoziţiilor art. 1898 alin. 2 C. civ., este suficient ca buna-credinţă să fi existat în momentul „câştigării imobilului”. Nu este, aşadar, necesar ca buna-credinţă să subziste pe toată durata termenului cerut pentru uzucapiune. Dacă ulterior dobândirii bunului, posesorul cunoaşte că a dobândit de la un neproprietar, el va putea invoca totuşi prescripţia achizitivă scurtă, pentru că malla fides superveniens non impedit uzucapionem. Atunci când este vorba de acte juridice între vii, buna-credinţă trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic ce va constitui just titlu. Când este vorba de acte juridice mortis causa (legatul cu titlu particular), pot fi luate în discuţie două momente: data deschiderii succesiunii (data morţii testatorului) şi data la care legatarul acceptă legatul. Dobândirea unui bun prin legat devine efectivă atunci când legatarul îşi manifestă voinţa de
1

Ana Boar, op. cit., p. 137
Pagina 79 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

a-l accepta, voinţă care include printre elementele sale şi buna sau reaua-credinţă. De aceea, în doctrină, se susţine că buna credinţă trebuie să existe în momentul acceptării legatului, moment în care legatarul trebuie să creadă că autorul său este adevăratul proprietar al imobilului. Dacă în privinţa justului titlu legea cere ca posesorul să facă dovada acestuia, în privinţa bunei-credinţe ea instituie o prezumţie relativă, astfel încât el nu este obligat să dovedească faptul că nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că transmiţătorul bunului nu ara proprietar. Prezumţia de bună-credinţă este însă relativă, ea putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către cel ce se pretinde adevăratul proprietar. În ceea ce priveşte termenul uzucapiunii scurte, acesta este de 10 până la 20 de ani, nu neapărat de 10 ori de 20 de ani. Diferenţa este în funcţie de prezenţa ori absenţa adevăratului proprietar în circumscripţia teritorială a tribunalului unde se află bunul imobil. Dacă el locuieşte în judeţul în care se află bunul, termenul este de 10 ani, iar dacă locuieşte în alt judeţ, termenul va fi de 20 de ani. Potrivit dispoziţiilor art. 1896 C. civ., termenul de bază este de 10 ani şi el se prelungeşte întotdeuna când proprietarul nu a locuit pe tot parcursul său în raza aceluiaşi tribunal în care se află imobilul. Astfel, la numărul anilor cât proprietarul a locuit în raza tribunaluilui judeţean unde se afla imobilul, se adaugă un număr dublu de ani cât a locuit în raza altui tribunal, respectiv se dublează anii rămaşi până la împlinirea termenului de 10 ani. Un an de prezenţă face, deci, cât doi ani de absenţă. Spre exemplu, dacă adevăratul proprietar a locuit 6 ani în raza teritorială a Tribunalului Argeş şi 4 ani în cea a Tribunalului Vâlcea, cei 4 ani se dublează şi se adaugă la cei 6 ani, astfel încât termenul de prescripţie va fi de 14 ani. Trebuie avută în vedere locuinţa efectivă a adevăratului proprietar, de vreme ce legea distinge după cum acesta „a locuit la diferite timpuri” (art. 1896 C. civ.). În acest sens, absenţa trebuie să fie una continuă, să nu fie vorba de o simplă plecare ori o absenţă trecătoare. În situaţia în care uzucapiunea priveşte un bun aflat în coproprietate, împotriva fiecărui coproprietar va curge un termen diferit, de 10 ani pentru cei care locuiesc în acelaşi judeţ, ori de până la 20 de ani pentru cei care locuiesc în alte judeţe. În măsura în care se poate uzucapa împotriva statului ( este vorba de bunurile din domeniul privat al statului care sunt alienabile), acesta este socotit a fi prezent pe tot teritoriul, astfel că termenul prescripţiei va fi întotdeauna de 10 ani.

Pagina 80 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

S-a considerat1că, întrucât în prezent mijloacele moderne de transport şi comunicaţii dau posibilitatea unei persoane de a se deplasa şi a cunoaşte foarte repede situaţia unui imobil aflat în orice parte a ţării, nu se mai justifică stabilirea termenului de prescripţie în funcţie de absenţa sau prezenţa proprietarului.

8.3. MODUL DE CALCUL AL TERMENULUI UZUCAPIUNII

Dobândirea proprietăţii prin uzucapiune este legată în mod esenţial de împlinirea termenelor legale. Indiferent de felul uzucapiunii, termenul se calculează în acelaşi mod: pe zile şi nu pe ore. Ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul, adică se va ţine seama numai de zilele întregi, nu şi de fracţiunile de zile (art. 1887 C. civ.). Ziua se socoteşte de 24 de ore şi începe la ora zero, sfârşindu-se la miezul nopţii următoare (art. 1888 C. civ.). Prescripţia se socoteşte încheiată la împlinirea ultimei zile a termenului (art. 1889 C. civ.). La calculul termenului de prescripţie achizitivă nu se ţine seama de ziua complementară a anilor bisecţi, după cum nu se ţine seama nici de zilele de sărbătoare legală, indiferent dacă acestea sunt la începutul, pe parcursul ori la sfârşitul termenului. Se poate ţine seama, la calcularea termenului, de opţiunea pentru joncţiunea posesiilor şi, nu în ultimul rând, de faptul că pe parcursul termenului de prescripţie pot interveni anumite împrejurări care pot afecta cursul acestuia, prin întrerupere sau suspendare. Întreruperea prescripţiei achizitive Primtre condiţiile cerute de lege pentru uzucapiune este enumerată şi aceea ca „prescripţia să fie neîntreruptă” (art. 1847 c. civ.) Această cerinţă - distinctă de viciul discontinuităţii posesiei - se referă în realitate nu la posesie, ci la termenul prescripţiei achizitive. Întreruperea prescripţiei achizitive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei noi prescripţii achizitive. Astfel, potrivit art. 1867 C. civ., întreruperea şterge cu totul orice prescripţie începută înaintea sa; în nici un caz acea prescripţie nu mai poate fi continuată. Posesorul poate începe o nouă prescripţie după ce actele constituive de întrerupere încetează, conform naturii lor.
1

I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 290
Pagina 81 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Potrivit art. 1863 C. civ., prescripţia poate fi întreruptă în mod natural sau în mod civil. Întreruperea naturală este proprie numai prescripţiei achizitive şi intervine, cu aceleaşi efecte, în două situaţii prevăzute de art. 1864 C. civ.: când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului, indiferent cine este autorul deposedării; Pierderea în fapt a posesiei intervine atunci când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de folosinţa lucrului, indiferent dacă lucrul intră în folosinţa fostului proprietar sau a altei persoane. Prescripţia este întreruptă natural, în sensul că elementul material, obiectiv pe care se întemeiază este absent. De vreme ce elementul material al posesiei corpus - poate fi exercitat şi prin altă persoană, prescripţia nu este întreruptă dacă bunul este predat cu titlu precar unui terţ (cel puţin până când pentru acesta apare un caz de intervertire a precarităţii). Întreruperea se produce indiferent dacă pierderea posesiei are loc împotriva voinţei posesorului ori prin propriul său fapt de renunţare la stăpânirea bunului. când bunul cu privire la care se exercită posesia este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale. Este cazul bunurilor trecute în domeniul public, trecere care face imposibilă începerea unei noi prescripţii atâta timp cât acestea vor aparţine proprietăţii publice. În realitate, de această dată, posesia încetează definitiv şi ireversibil, neputând reîncepe atâta vreme cât imobilul este scos din circuitul civil1. În privinţa acestui caz de întrerupere naturală a cursului prescripţiei achizitive, s-a pus problema de a şti dacă dispoziţiile extrem de restrictive cuprinse în art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi respectiv art. 44 din Legea nr. 59/1974 potrivit cărora terenurile de orice fel puteau fi dobândite numai prin moştenire legală, au fost de natură să întrerupă prescripţiile achizitive în curs la momentul intrării lor în vigoare. În perioada în care s-au aflat în vigoare aceste legi, doctrina şi jurisprudenţa au apreciat unanim că adoptarea celor două acte normative a avut ca efect scoaterea terenurilor din circuitul civil, consecinţa fiind întreruperea naturală a cursului prescripţiei achizitive. După abrogarea acestor legi prin Decretul-lege nr. 1/1989, această problemă a devenit obiect de controversă atât în doctrină, cât şi în practică. Astfel, într-o opinie, s-a susţinut că intrarea în vigoare a acestor legi nu a determinat o întrerupere a prescripţiei achizitive, întrucât nu se poate susţine că terenurile proprietate
1

L. Pop, op. cit., p. 243
Pagina 82 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

particulară au fost transformate în natura sau destinaţia lor cum prevede art. 1864 alin. 2 C. civ. şi nici nu au fost scoase din circuitul civil general (art. 1844 C. civ.). A avut loc doar o severă restrângere a atributului dispoziţiei juridice din conţinutul dreptului de proprietate asupra terenurilor, dar ele au continuat să fie în circuitul civil deoarece puteau fi dobândite prin moştenire legală1. Opinia contrară porneşte de la premisa că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974, dreptul de proprietate nu a mai putut fi dobândit prin uzucapiune, întrucât terenurile au fost scoase din circuitul civil general, iar cursul prescripţiei achizitive a fost astfel întrerupt. Chiar dacă ele nu au fost declarate în mod expres de lege imprescriptibile, prin transformarea naturii ori a destinaţiei lor în sensul art. 1864 C. civ., este de necontestat că terenurile, ca efect al dispoziţiilor restrictive din aceste legi, au fost indisponibilizate2. Tot în sprijinul acestei opinii, s-a mai susţinut că dispoziţiile art. 1864 C. civ. au în vedere situaţia în care un bun este scos din circuitul civil general, fiind declarat de lege inalienabil, iar imprescriptibilitatea unui bun este corolarul inalienabilităţii sale, deoarece un bun, în măsura în care este inalienabil, este şi imprescriptibil 3. Pentru cursul prescripţiilor achizitive deja începute, art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi art. 44 din Legea nr. 59/1974 au reprezentat veritabile cauze de de întrerupere naturală speciale, ale căror efecte au fost reglementate, în lipsă de prevederi exprese contrare, tot de dispoziţiile art. 1866-1867 C. civ. În concluzie, raţiunea celor două legi a fost evident aceea de a atribui terenurilor un caracter inalienabil, care ar fi iluzoriu dacă nu este însoţit de corolarul său care este imprescriptibilitatea4. Ar fi ilogic să se accepte dobândirea terenurilor prin uzucapiune când se interzice dobândirea lor prin acte juridice, dându-le posibilitatea celor interesaţi să eludeze legea. Neîndoielnic, cele două acte normative au reflectat o anumită ideologie, iar efectele lor au fost inechitabile şi de aceea au fost abrogate expres în anul 1989. Dar, cu toată dorinţa de a trece peste acea perioadă istorică, nu se poate totuşi nega că ea a existat şi că puterea politică de atunci a emis acte normative a căror forţă obligatorie, pe timpul cât au fost în vigoare, nu poate fi înlăturată decât cu preţul unei inechităţi şi mai mari, adică făcând să retroactiveze legile de abrogare a lor5

L. Pop, op. cit., p. 244 C. Bârsan, M. Gaiţă, M. M. Pivniceru, op. cit., p. 203 3 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 247 4 I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 295 5 Ana Boar, op. cit., p. 153
1 2

Pagina 83 din 137

se transformă într-un detentor precar. Recunoaşterea voluntară de către posesor a dreptului adevăratului proprietar echivalează cu o renunţare la posibilitatea de a dobândi acest drept. indiferent dacă termenul necesar acesteia s-a împlinit atunci când erau în vigoare ori după abrogarea lor. 1865 C. dacă cererea a fost respinsă.). precum sechestrul sau cererea execuţiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie. Întreruperea civilă Potrivit dispoziţiilor art. 1868-1871 C. cursuri si referate postate de utilizatori.) ale cărei drepturi ar fi ameninţate de uzucapiune.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. civ. fie introductivă de instanţă sau numai incidentală într-un proces întrerupt. prin recunoaşterea de către posesor a dreptului celui în contra căruia prescrie. civ. chiar dacă într-o altă ordine şi exprimare. cauzele de întrerupere reglementate în art. 21 din Decretul nr. ori cel care a făcut-o a renunţat la ea (art. 16 alin. chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ arbitral necompetent (art. 167/1958). 1 din Decretul nr. 167/1958 prescripţia extinctivă aplicabilă dreptului la acţiune privitor la drepturile reale principale (art. Aşadar. Oricum. 1866 C. civ. printr-un act începător de executare. 1870 C. aceleaşi: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. art. 2 din Decretul nr.Vizitati www. din momentul recunoaşterii posesorul . Nu se poate vorbi de întreruperea prescripţiei dacă s-a pronunţat încetarea procesului..). produce efecte absolute. putând fi invocată de către orice persoană interesată (art.dacă mai păstrează posesia . introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare. întreruperea civilă operează în trei cazuri: printr-o cerere făcută în judecată. în ambele cazuri. Cauzele de întrerupere civilă a prescripţiei achizitive au fost considerate comune cu cele aplicabile în materia prescripţiei extinctive şi aceasta întrucât Codul civil reglementează şi după intrarea în vigoare a Decretului nr. anulată sau dacă s-a perimat. aşa încât trebuie să aibă capacitatea de a încheia un act de dispoziţie (capacitate de exerciţiu deplină). 16 alin. nu i se poate recunoaşte posesiei exercitate sub imperiul acestei legi aptitudinea de a conduce la uzucapiune. atunci când el acceptă să încheie un contract de închiriere sau când acceptă oferta de a cumpăra bunuri. Pagina 84 din 137 .tocilar. Aşa se întâmplă. 167/1958. de exemplu. Întreruperea naturală. 167/1958 sunt. Practic.

Potrivit art. a celui care uzucapează. Aşadar. 1866 C. pe de altă parte. a curgerii termenului de prescripţie. Pentru a produce efectul întreruptiv. 2 C. 1 din Decretul nr. precum şi între orice altă persoană care.tocilar. între părinţi şi tutore. efecte relative. acţiunea în justiţie trebuie să fie efectivă (să fie făcută cu scopul de a fi admisă) şi să fie admisă printr-o hotărâre definitivă. Formulată de acela împotriva căruia se prescrie (proprietarul). civ. potrivit art. cu excepţiile prevăzute de lege. printr-un act începător de executare. Art. suspendarea opreşte cursul prescripţiei cât durează. 1885 alin. 167/1958). pe timpul cât durează situaţiile. limitativ prevăzute de lege. Suspendarea prescripţiei achizitive Cursul prescripţiei achizitive este oprit şi în acele situaţii în care din anumite motive reglementate expres şi limitativ de lege. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. spre deosebire de întreruperea naturală care are efecte absolute. fără însă a o şterge pentru timpul trecut (art. care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului de proprietate. întreruperea civilă. în temeiul legii Pagina 85 din 137 . între curator şi cei pe care îi reprezintă. 15 alin. de drept. uzucapiunea curge în favoarea posesorului chiar în contra drepturilor reale afectate de un termen sau o condiţie (modalităţi ale unui act juridic civil care produce efecte numai între părţi iar posesorul nu este parte). dispune că prescripţia curge în contra oricărei persoane care n-ar putea invoca o excepţie anume stabilită de lege iar. civ. titularul dreptului de proprietate (sau altui drept real) este oprit din cauze neimputabile lui să intervină pentru protejarea acetuia. potrivit căruia prescripţia se suspendă: cât timp proprietarul este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. nu foloseşte decât celui ce o face şi nu vatămă decât pe cel împotriva căruia se face. 1874-1885. Potrivit art.ro ! Arhiva online cu diplome. cât timp posesorul care invocă uzucapiunea sau adevăratul proprietar al imobilului se află în rândul forţelor armate române puse pe picior de război.Vizitati www.. pe de o parte şi cei aflaţi sub ocrotirea lor.. însă în prezent aceste dispoziţii au fost modificate prin dispoziţiile Decretului nr. civ. 13 şi 14).. În Codul civil cauzele de suspendare sunt reglementate în art. cererea trebuie îndreptată împotriva posesorului. 1875 C. Are. aşadar. 167/1958 (art. suspendarea prescripţiei achizitive este acea modificare a cursului acestei prescripţii care constă în oprirea. în caz contrar prescripţia nu poate fi întreruptă pentru că hotărârea judecătorească produce efecte numai între părţi. fără ca termenul sau condiţia să poată suspenda uzucapiunea posesorului. 1874 C.

s-ar putea însă susţine că proprietarul a avut suficient timp să acţioneze de vreme ce termenele prescripţiei achizitive sunt de 10-20 sau 30 de ani. cât timp proprietarul care este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu nu are un reprezentant legal. 167/1958.Vizitati www. în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie în aşa fel încât. „orice posesor posterior are facultatea. în esenţă. 167/1958 se aplică şi cu privire la uzucapiune. ori cât timp acestuia nu are cine să-i încredinţeze actele.. care l-a pus în imposibilitate (materială. La încetarea cauzei care a determinat suspendarea. Referitor la suspendarea prescripţiei achizitive. cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de autorul său. după cum termenul de prescripţie este mai mare sau mai mic de şase luni. prescripţia îşi va relua cursul de drept. pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. aşadar. unul dintre soţi a început să posede un bun al celuilalt în condiţii în care ar fi putut invoca uzucapiunea. în doctrină s-a pus problema dacă dispoziţiile art. unirea posesiei uzucapantului.ro ! Arhiva online cu diplome. 2 din Decretul nr. 1860 C. Poate fi ipoteza în care. deci mult mai lungi decât termenele prescripţiei extinctive reglementate prin Decretul nr. Joncţiunea posesiilor înseamnă.tocilar. cât timp nu au fost date şi aprobate socotelile. chiar dacă el nu este reglementat în Codul civil. Aceste dispoziţii reglementează ceea ce s-a numit efectul special al suspendării prescripţiei care constă. 15 alin. cursuri si referate postate de utilizatori. să se asigure şase luni ori o lună. să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului”. morală sau juridică) de a acţiona. pe timpul căsătoriei între soţi. iar raţiunea acestei prorogări este ca proprietarul să aibă efectiv timp să acţioneze după încetarea cauzei de suspendare. adică a posesorului actual. inaintea încheierii căsătoriei. Pentru că termenele prescripţiei achizitive sunt mai mari de şase luni. Contrar acestor opinii. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. civ. Joncţiunea posesiilor Termenele lungi prevăzute de lege pentru a opera prescripţia achizitivă sunt rareori împlinite în persoana unui singur posesor. Pagina 86 din 137 . între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului. sau al hotărârii judecătoreşti. care reglementează şi efectul special al suspendării. Au fost exprimate opinii favorabile cu privire la aplicarea acestui efect şi în materia prescripţiei achizitive. înseamnă că prorogarea va fi de şase luni. spre a opune prescripţia. Potrivit dispoziţiilor art. continuând de la momentul în care a fost oprită.

De asemenea. civ. gratuit ori oneros. adică să nu fi intervenit o cauză de întrerupere1. Joncţiunea posesiilor este o derogare de la regula cuprinsă în art.. Lupulescu. fiecare posesor începe. În această ipoteză. cursuri si referate postate de utilizatori. Spre exemplu. cit. civ. El poate fi un succesor universal. p.ro ! Arhiva online cu diplome. termenul posesiei noi va fi adăugat la termenul scurs în favoarea fostului posesor. Cel care hotărăşte dacă la calcularea termenului uzucapiunii se ţine seama sau nu de posesia autorului este acela care invocă uzucapiunea pentru că joncţiunea posesiiilor este numai o facultate. la fel ca şi cel ce invocă uzucapiunea. eventual. fără a ţine seama dacă transmiterea posesiei s-a făcut în mod singular sau universal. posesorul actual. în avantajul său. întotdeauna va fi în avantajul posesorului actual să invoce joncţiunea posesiilor. pentru că numai în această ipoteză are sens joncţiunea posesiilor. o posibilitate. Dacă aceste condiţii vor fi îndeplinite.tocilar. Jurisprudenţa a statuat că prin autor... Totodată. natura. o posesie nouă. Pentru a fi posibilă joncţiunea sunt necesare următoarele condiţii: să fie vorba de o posesie propriu-zisă. aceasta le avea. astfel încât joncţiunea nu va opera atunci când posesia este transmisă printr-un act lovit de nulitate absolută. în sensul prevederilor art. op. În practiă se pot ivi trei ipoteze: posesia actuală este de aceeaşi natură cu posesia anterioară. mai este necesar ca între prima şi a doua posesie să existe o continuitate. cu titlu universal sau particular al vechiului posesor. care este tot de 1 D. pentru că cel care a uzurpat posesia altcuiva nu poate invoca unirea posesiei sale cu aceea ce a aparţinut celui pe care l-a înlăturat.). în persoana sa. posesorul actual continunâd posesia anteriaoră cu toate carenţele pe care. trebuie să fie vorba de un raport juridic valabil. se înţelege persoana care. cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului. important fiind să fi primit posesia în baza unui raport juridic. El va avea interes să invoce joncţiunea întotdeauna când schimbarea naturii posesiei îi va fi favorabilă. civ. nu este titulatul dreptului de proprietate. fără a putea să-i schimbe. 251 Pagina 87 din 137 . potrivit căreia dacă lucrul trece prin mai multe mâini. Aşadar. pentru că posesia sa continuă calitatea şi termenului autorului său. în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o posesie actuală ori a invoca joncţiunea posesiilor (art. 1860 C. fiind de bună-credinţă sau de rea-credinţă. 1859 C. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. posesorul actual va trebui să continuie posesia cu toate viciile sau calităţile pe care aceasta le are. pentru că detenţia precară nu poate fi unită cu posesia.Vizitati www. 1859 şi 1860 C.

efectul uzucapiunii este retroactiv.ro ! Arhiva online cu diplome. Pagina 88 din 137 . joncţiunea fiind inutilă. când posesorul cere să se constate dobândirea dreptului de proprietate astfel. Altfel spus. toate drepturile pe care posesorul le-a constituit asupra bunului în favoarea unor terţi pe parcursul uzucapiunii vor fi consolidate. Uzucapantul va fi considerat proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripţiei achizitive. posesorul actual are nevoie de 15 ani. prin unirea celor două posesii. dacă autorul a posedat în virtutea unui titlu şi cu bună-credinţă 15 ani. când el se apără împotriva acţiunii în revendicare introdusă împotriva sa de către fostul proprietar al lucrului. este normal să nu dorească a începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. iar autorul său a exercitat o posesie de bună-credinţă şi cu just titlu. Spre exemplu. fără ca acesta să fi solicitat constatarea dobândirii proprietăţii astfel. posesorul actual nu va fi interesat de joncţiune. 1890 C. are nevoie de încă 5 ani. Ori.Vizitati www. aşa încât are tot interesul să ceară joncţiunea posesiilor.tocilar. el va uzucapa în termenul de 30 de ani prevăzut de art.4. concomitent cu stingerea dreptului de proprietate al fostului titular. iar autorul său a exercitat o posesie de rea-credinţă. Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune. 8. cursuri si referate postate de utilizatori. ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului (el sau autorul său dacă a optat pentru joncţiunea posesiilor). adică întotdeauna când din termenul de 30 de ani au rămas mai puţin de 10 ani. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. dacă posesorul actual este de rea-credinţă. teremenul de 30 de ani necesar autorului s-ar realiza mai repede dacât dacă ar începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. dacă posesorul actual este de bună-credinţă şi are just titlu. el va fi interesat de joncţiune numai atunci când. cât şi pe cale de excepţie. rea-credinţă.. civ. Dar dacă autorul a posedat numai 5 ani. posesorul actual. ci poate invoca efectele uzucapiunii împlinite deja. În consecinţă. iar posesorul de rea-credinţă dobândeşte definitiv şi irevocabil dreptul de proprietate asupra fructelor şi productelor percepute în cursul uzucapiunii. posesorul actual nu are nevoie să unească posesia sa cu cea a autorului. în aceleaşi condiţii. Dacă termenul prescripţiei s-a împlinit în persoana autorului. el începând o nouă posesie bazată pe just titlu şi de bună-credinţă. având nevoie de numai 5 ani. dacă autorul a posedat în virtutea unui just titlu şi cu bună-credinţă 18 ani. Spre exemplu. EFECTELE UZUCAPIUNII Uzucapiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului asupra bunului uzucapat. posesorul actual. are nevoie de încă 2 ani (sau de un an dacă adevăratul proprietar se întoarce în judeţul unde se află imobilul).

unde se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare. ei pot să invoce prescripţia câştigată de debitorul lor.). civ. potrivit legii.5. 1843 C.). civ. 115/1938. ci este suficientă forma scrisă. 115/1938. îşi consolidează titlul. cele anterioare rămânând reglementate de vechile legi maghiare. Renunţarea făcută în frauda drepturilor creditorilor uzucapantului va putea fi revocată pe calea acţiunii pauliene. Ea nu poate fi însă invocată din oficiu de către instanţă. Acest caz se mai numeşte uzucapiune tabulară pentru că prin bună-credinţă şi stăpânirea pe timpul prevăzut de lege. cursuri si referate postate de utilizatori.).). 27 din Legea nr. Această lege se aplică numai uzucapiunilor începute după intrarea sa în vigoare. aşa cum se întâmplă atunci când încheie cu adevăratul proprietar un contract de închiriere cu privire la bunul pe care l-a posedat. Renunţarea poate fi expresă sau tacită. Codul civil austriac şi Codul civil român. 1838 C. 1840 C. ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul astfel înscris le-a posedat cu bună-credinţă. Cel care renunţă la efectele uzucapiunii trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina (art. în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune. Renunţarea la uzucapiune nu are efecte dacă acest act prejudiciază creditorii uzucapantului sau alte persoane interesate. civ.). posesorul deja înscris dar fără titlu valabil. Renunţarea tacită trebuie să rezulte dintr-un fapt neechivoc. după caz. Renunţarea expresă nu trebuie să îmbrace formă solemnă. Se afirmă că în acest fel titlul „se curăţă de viciile sale”. Legea nr. 1841 C. 8. Banat şi Bucovina . ci trebuie cerută de către cel interesat (art. 115/1938 reglementează două cazuri excepţionale de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune: uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară. În consecinţă. UZUCAPIUNEA ÎN SISTEMUL VECHILOR CĂRŢI FUNCIARE În unele teritorii ale ţării . care presupune delăsarea dreptului câştigat (art.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar.Transilvania. civ. Posesorul trebuie să renunţe la uzucapiune în mod voit şi conştient. chiar dacă acesta a renunţat la ea (art. civ. însă numai după împlinirea ei (art. timp de 10 ani. Beneficiarul prescripţiei achizitive poate să renunţe la efectele acesteia. care a intrat în vigoare la 12 iulie 1947. dobândirea Pagina 89 din 137 . 1839 C.Vizitati www. Uzucapiunea tabulară Potrivit dispoziţiilor art. uzucapiunea este reglementată prin Legea nr.

dreptului realizându-se prin „convalescenţa titlului”. 230 Pagina 90 din 137 . Este aplicabil şi aici principiul malla fides superveniens non impedit uzucapionem. 1 2 L. la orice viciu care ar afecta titlul în baza căruia a fost operată înscrierea. Uzucapiunea extratabulară Potrivit dispoziţiilor art. punându-se de acord cu realitatea sau starea de fapt. să se prezume în mod absolut că posesorul este titularul dreptului. Bunacredinţă constă în convingerea fermă. deşi nevalabil. a celui înscris în cartea funciară că această operaţiune s-a făcut în baza unei cauze valabile. cit. 1 din Legea nr. 237 Ana Boar. Pop. prin trecerea termenului de 10 ani „se vindecă”. 115/1938 trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: înscrierea nevalabilă a unui drept. p. se consolidează. fiind suficient ca buna-credinţă să existe în momentul intrării în posesie. În acest fel.Vizitati www. Pentru a opera uzucapiunea în condiţiile art. op. spre deosebire de justul titlu necesar în cazul uzucapiunii scurte reglementată de Codul civil. p. dar eronată. pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut întabularea.ro ! Arhiva online cu diplome. poate cere întabularea dreptului în favoarea sa. Nevalabilitatea cauzei înscrierii se poate referi. posesorul unui imobil care l-a posedat. În acest caz uzucapiunea se numeşte extratabulară pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se produce fără să fi fost întabulat la începerea posesiei. 27 din Legea nr. starea de aparenţă tabulară. În doctrină s-a afirmat că exerciţiul în fapt al prerogativelor dreptului real când este conform cu situaţia care rezultă din cartea funciară face ca această situaţie să nu mai poată fi contestată.tocilar. 115/1938. creată prin întabulare. devenind pe deplin valabil1. 28 alin.. în condiţiile legii. al cărui singur viciu constă în lipsa calităţii de proprietar a transmiţătorului. în general. titularul să posede imobilul timp de 10 ani de la înscrierea în cartea funciară. exercitarea posesiei cu bună-credinţă de către titular. în temeiul uzucapiunii. timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. Poate fi vorba de acele situaţii în care titlul nu este valabil ori când prin înscriere dreptul a fost greşit calificat2. Posesia trebuie exercitată de către cel înscris ca titular în cartea funciară şi trebuie să aibă ca obiect dreptul înscris. de la data întabulării acelui drept în cartea funciară. op. cit. Uzucapiunea produce efecte retroactive.. cursuri si referate postate de utilizatori.

fie pentru cauză de moarte. dar şi urmarea sau succesiunea lucrurilor. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fi decedat. 3. Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice. p. uzucapantul să posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. cumpărătorul succede vânzătorului. art. prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (universale. 644 prevăzând: „proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. dobândirea proprietăţii operând indiferent dacă cel care a posedat 20 de ani imobilul a cunoscut sau nu că acesta nu-i aparţine de drept. Prescripţia achizitivă nu poate curge împotriva persoanei înscrise în cartea funciară decât dacă aceasta a decedat. Editura All Beck. Acesta este sensul avut în vedere de art. Bucureşti.Vizitati www. se poate spune că donatarul succede donatorului. Adrian Rusu. cursuri si referate postate de utilizatori. Aşadar. a unei fracţiuni de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoană fizică decedată la una sau mai multe persoane fizice în fiinţă. 644 C. însă în realitate. Succesiuni. SUCCESIUNEA Dispoziţiile Codului civil enumeră succesiunea printre modurile de dobândire a proprietăţii alături de celelalte moduri originare şi derivate.tocilar. pe baza unor norme prestabilite. Stăpânirea exercitată de cel care invocă uzucapiunea trebuie să îndeplinească toate condiţiile necesare unei posesii utile (art. 1847 C. S-ar părea că legiuitorul distinge între succesiune şi legate. posesia exercitată de uzucapant să fie utilă. este vorba de cele două forme ale moştenirii: moştenirea legală şi moştenirea testamentară.ro ! Arhiva online cu diplome. 2003. fie prin acte între vii. prin legate. 9. cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta. Astfel. Pagina 91 din 137 . pentru a opera uzucapiunea extratabulară. Nu se cere ca posesorul să fie de bună-credinţă. Din punct de vedere etimologic. civ. cuvântul succesiune îşi găseşte originea în latinescul succesio-succesionis care înseamnă înlocuire. 1 Ioan Adam. civ1. În accepţiunea restrânsă. prin convenţie şi prin tradiţiune”. prin succesiune sau moştenire se înţelege transmiterea unui patrimoniu.). Într-o primă accepţiune largă. persoane juridice ori statul).

datorită înrudirii lor cu defunctul. dar fără a avea vreo legătură de rudenie cu defunctul. Editura Universul Juridic. cursuri si referate postate de utilizatori.civ. Între vii însă se transmit numai drepturile. de plin drept. cu vocaţie la întreg patrimoniul succesoral. Legea face însă o excepţie şi acordă sezină doar rudelor în linie dreaptă. pe când colateralii şi soţul supravieţuitor trebuie să ceară punerea în posesie de la notarul public. 644 C. Moştenitorii care vin la succesiune în virtutea legii sunt numiţi moştenitori legitimi sau regulaţi. Moştenirea se deosebeşte de celelalte moduri de transmitere reglementate de art.tocilar. iar la moartea titularului transmisiunea este universală. Se poate spune că patrimoniul este absorbit odată cu persoanalitatea titularului în patrimoniul şi personalitatea celui care moşteneşte1. În această categorie intră soţul supravieţuitor şi statul.ro ! Arhiva online cu diplome. moştenirea transmite nu doar activul. Patrimoniul este inseparabil de persoana titularului pe timpul vieţii acestuia. având vocaţie la unul sau mai multe bunuri individual determinate. Succesorii regulaţi sunt consideraţi ca fiind o continuare a persoanei defunctului. ei sunt moştenitori universali. iar acesta fiind alcătuit din drepturi şi obligaţii. din ziua deschiderii moştenirii. În ceea ce priveşte condiţiile în care are loc transmiterea patrimoniului. de aceea toate transmisiunile între vii sunt cu necesitate cu titlu particular. obiectul transmisiunii. 1 Francisc Deak. prin aceea că: este o transmisiune pentru cauză de moarte. fiind patrimoniul sau o fracţiune din patrimoniu. 10. Bucureşti. p. obligaţiile fiind intransmisibile cu titlu particular. În privinţa lor se produce o contopire a patrimoniului lor cu cel al defunctului din chiar momentul decesului acestuia. Tratat de drept succesoral. 2002. nu are ca obiect bunuri individual determinate. Moştenitorii neregulaţi sau iregulari sunt cei care vin la moştenire tot în temeiul legii. ci şi pasivul patrimoniului. moştenitorii legatari pot fi şi cu titlu particular. neputând exista moştenitori legali cu titlu particular. privite izolat. Pagina 92 din 137 .Vizitati www. Din principiul continiutăţii persoanei defunctului decurg următoarele consecinţe: moştenitorul regulat ar trebui să se bucure de sezină. Persoanele care dobândesc în temeiul legii patrimoniul lui decujus se numesc moştenitori sau erezi. astfel că ei se substituie defunctului în toate raporturile în care decujus era subiect activ sau pasiv. Spre deosebire de aceştia. legea civilă distinge între succesorii regulaţi şi cei neregulaţi. Moştenitorii legali nu pot avea vocaţie succesorală la bunuri singulare.

Personalitatea defunctului nu se mai absoarbe în cea a moştenitorului şi odată cu ea şi patrimoniul şi. Moştenirea se transmite de drept succesorilor. Această declaraţie unilaterală de voinţă nu poate fi afectată de modalităţi. dacă nu au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. Acceptarea poate fi voluntară sau forţată. un drept de opţiune care poate să constea în: a accepta pur şi simplu moştenirea. moştenitorul este ţinut de întregul pasiv succesoral (toţi creditorii defunctului devin creditorii moştenitorului). Succesibilul are. răspund de întregul pasiv al moştenirii ultra vires hereditatis. de drept. Dreptul de opţiune este un act juridic unilateral care produce efecte erga omnes. ce poate face obiectul unei transmisiuni. Succesibilul. Acceptarea pură şi simplă este actul sau faptul prin care succesibilul acceptă succesiunea fără a cere beneficiu de inventar. Este tacită acceptarea care rezultă dintr-un act sau fapt juridic pe care succesibilul Pagina 93 din 137 . poate să-şi confirme titlul de moştenitor. Termenul de opţiune succesorală este de 6 luni de la data deschiderii moştenirii. legea nu mai consacră soluţia după care persoana este nedespărţită de patrimoniu. irevocabilă şi cu efect retroactiv.tocilar. moştenitorii neregulaţi nu mai răspund ultra vires hereditatis. a renunţa la moştenire. Aşadar. consolidând astfel titlul său de moştenitor.. Moştenitorii regulaţi. În privinţa moştenitorilor neregulaţi. în concluzie.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. Transmisiunea succesorală se produce provizoriu la deschiderea succesiunii. conform art. cursuri si referate postate de utilizatori. adică dincolo de limita activului. Este expresă când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede într-un act autentic sau privat. ci intra vires hereditatis. prin actul său unilateral de voinţă. Acceptarea voluntară este un act unilateral de voinţă. adică în limita activului. Moştenitorul care nu a decis încă dacă acceptă sau nu moştenirea se numeşte succesibil. ci şi în cele în care era subiect pasiv. ci are în vedere doar patrimoniul privit ca universalitate juridică. persoana moştenitorului înlocuieşte pe cea a defunctului nu doar în raporturile de drept în care acesta era subiect activ. Acest efect retroactivează până la data morţii lui decujus. a accepta sub beneficiu de inventar. nici obligatorie. acceptând moştenirea sau să o repudieze renunţând la moştenire. 685-689 C. devenind definitivă prin acceptare. este indivizibilă. civ. însă ea nu este definitivă. consensual şi poate fi expresă sau tacită.

ea fiind un act solemn. deoarece nu poate rezulta decât dintr-o declaraţie făută în faţa notarului public şi înregistrată într-un registru special. ENUMERARE Potrivit dispoziţiilor art.). Pagina 94 din 137 . cu efectul că succesorul nu răspunde de pasivul moştenirii decât în limita bunurilor sau valorii bunurilor înscrise în inventar. Renunţarea nu poate fi tacită.tocilar. Acceptarea forţată este impusă moştenitorilor care au sustras sau ascuns bunurile moştenirii (art. afară de cazul în care se referă la bunuri singulare. SECŢIUNEA a III-a MODURILE SPECIFICE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1. 696 C. civ. 689 C. deci mai mult decât simpla proprietate.). Acceptarea sub beneficiu de inventar are ca efect faptul că nu se produce confuziunea între patrimoniul succesoral şi cel al succesorului. civ. 703 C. prin expropriere pentru cauză de utilitate publică. nici tacit pierde dreptul la moştenire. succesiunea este o transmisiune mortis causa prin care. În cazul în care în termenul de 6 luni prevăzut pentru acceptare.) Renunţarea la moştenire este actul juridic prin care succesibiulul declară că nu primeşte dreptul la moştenire. prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. 7 din Legea nr. civ. 213/1998. care se sting odată cu moartea). dreptul de proprietate publică se dobândeşte: pe cale natural. Această separare se produce prin faptul că la data acceptării se face o inventariere a bunurilor. nu-l putea face decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă. se transmit nu numai drepturi. moştenirea este acceptată de alţi succesibili. Renunţătorul este socotit că nu a fost niciodată erede (art. ci şi obligaţii (cu excepţia obligaţiilor exclusiv personale.ro ! Arhiva online cu diplome. cel care nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală nici expres.Vizitati www. Aşadar. în mod neîndoielnic. cursuri si referate postate de utilizatori. intenţia sa de acceptare (art.

a unei ţări. Dogaru.tocilar. 60/2001 privind achiziţiile publice au fost stabilite principiile. op. în art. 2. cit. 79 1 Pagina 95 din 137 . 15-16. aşa încât o asemenea considerare apare lipsită de interes practic2. 3. asupra bunurilor care se găsesc în natură. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. p. în Dreptul nr. 6/1999. pentru cauză de uitilitate publică. 2 I. În acest context. pentru că acestea sunt culese în virtutea dreptului de proprietate. sau a unei regiuni. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. 3 din Constituţie. N. Nicolae.G. bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt enumerate expres printre bunurile din proprietatea publică. Consideraţii asupra Legii nr. precum şi căile de M. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN ACHIZIŢII PUBLICE Prin O. Printr-o interpretare gramaticală a textului legal s-ar înţelege dobândirea proprietăţii publice fără intervenţia omului.. prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PE CALE NATURALĂ Legea nu explică în ce constă acest mod dedobândire a proprietăţi publice. cadrul general şi procedurile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică.Vizitati www. Nu poate fi vorba nici de fructele naturale ale bunurilor aflate în proprietate publică. fără a fi nevoie să se considere că reprezintă un mod special de dobândire a proprietăţii. prin orice alte moduri prevăzute de lege. p. S-a arătat că este vorba de bogăţiile de orice natură care se vor forma pe teritoriul sau în subsolul ţării1. 135 alin. nr. Însă. de consiliul judeţean sau de consiliul local. Prin bogăţie naturală se înţelege bogăţia (necultivată) a solului sau a subsolului. Sevastian Cercel. aplicabilă atunci când nu există o reglementare specială. cursuri si referate postate de utilizatori. dispoziţia legală rămâmne una de principiu.ro ! Arhiva online cu diplome. după caz.U. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale în domeniul public al acestora.

executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă şanse egale de a i se atribui contractul respectiv. inclusiv autoritatea judecătorească. aşa cum este definită în Constituţie. transparenţa. a unor produse. achiziţia publică este dobândirea. La baza atribuirii contractului de achiziţie publică stau următoarele principii: libera concurenţă. care impune aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecţie şi a criteriillor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. Academia Română şi instituţiile subordonate acesteia. cu titlu oneros. tratamentul egal. 3 lit. să aibă dreptul de a deveni. astfel încât orice furnizor de produse. care impune ca informaţiile referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică să fie puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi. proprietatea publică se dobândeşte în baza unui act juridic bilateral. orice persoană juridică ce desfăşoară activităţi relevante în unul din sectoarele de utilităţi publice . a). atac împotriva actului sau deciziei autorităţii contractante care aplică una din procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică. prin achiziţie se înţelege o anumită formă de comerţ care constă în cumpărarea de produse sau de materiale de către stat pe calea unor contracte speciale.apă. În general. definitivă sau temporară. confidenţialitatea. prin atribuirea unui contract de achiziţie publică (art. care impune garantarea protejării secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale a ofertantului. de interes general sau local. de către o persoană juridică definită ca autoritate contractantă. În acest caz. autonomă ori aflată în subordinea sau sub controlul unei autorităţi publice. în condiţiile legii. care presupune asigurarea condiţiilor ca orice furnizor de produse. Este autoritate contractantă (art. contractant. Atribuirea unui contract de achiziţie publică se face prin: Pagina 96 din 137 . cursuri si referate postate de utilizatori. indiferent de naţionalitate. energie.tocilar. executant de lucrări sau prestator de servici. transporturi şi telecomunicaţii . încheiat în formă scrisă şi cu respectarea condiţiilor legale. lucrări sau servicii. care presupune folosirea sistemului concurenţial şi a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. orice instituţie publică.ro ! Arhiva online cu diplome. 5): orice autoritate publică. Potrivit legii.Vizitati www.şi care benefiaciază de drepturi speciale sau exclusive pentru desfăşurarea unor activităţi. eficienţa utilizării fondurilor publice.

iar.ro ! Arhiva online cu diplome. cu mai mulţi furnizori. exclusiv preţul. român sau străin. Contractul de achiziţie publică este un contract administrativ. Prin obiectul său. executanţi sau prestatori).tocilar. el fiind o categorie particulară de contract. încheiat de adminiatraţie pentru nevoile serviciului public. public sau privat. cerere de ofertă (este o procedură simplificată prin care se solicită. întrucât: reprezintă un acord de voinţă între o autoritate publică şi un alt subiect de drept. prestator sau executant). Persoanele străine care participă la această procedură beneficiază de acelaşi regim juridic de care beneficiază persoanele române în ţara în care cel interesat este rezident. executant sau prestator. licitaţie restrânsă (pot depune oferte numai cei selectaţi de către autoritatea contractantă în prima etapă a procedurii). negocierea cu o singură sursă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. în considerarea interesului public. cu un singur furnizor. autoritatea contractantă are dreptul să rezilieze contractul. executant ori prestator interesat de contract). executanţi sau prestatori). alte clauze contractuale stabilite de autoritate prin caietul de sarcini şi prin anunţurile referitoare la achiziţia publică au acelaşi caracter de drep public. unele dintre clauzele contractuale sunt stabilite prin lege şi nu pot fi negociate cu cealaltă parte. 4. servicii sau lucrări.Vizitati www. licitaţie deschisă (are dreptul să depună oferte orice furnizor. fără publicarea unui anunţ publicitar. contractul se încheie prin proceduri speciale. inclusiv preţul. persoană fizică sau juridică. contractul de achiziţie publică nu se deosebeşte esenţial de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între subiecte de drept civil. în temeiul acestora. negociere competitivă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. Poate participa la procedura pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică orice furnizor. oferte de la mai mulţi furnizori. litigiile apărute în derularea acestui contract sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ. cursuri si referate postate de utilizatori. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN EXPROPRIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Pagina 97 din 137 . Prin contractul de achiziţie publică administraţia obţine bunuri. în aschimbul unui preţ.

pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea personelor fizice sau juridice. Imobilele prin destinaţie vor fi expropriate numai dacă sunt alipite fondului în mod permanent. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită prin învoială sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti. Este vorba de imobilele prin natura lor. precum şi cele aflate în porprietatea privată a comunelor. structura acestuia. 1 L. care cuprinde dispoziţii de natură să asigure cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor. p. dezmembrămintele dreptului de proprietate se sting prin exproprierea proprietăţii. care constă în dreptul de proprietate asupra unei construcţii sau plantaţii aflate pe terenul altei persoane. cit. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere (art. inclusiv recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori. în art. 41 din Constituţie. municipiilor şi judeţelor. 2). op. în condiţiile legii şi sub control judiciar. neculese încă. 49 Pagina 98 din 137 . 33/1994. 28 alin. din proprietate privată în proprietate publică. impune exproprierea concomitentă a terenului şi a construcţiei sau plantaţiei2. 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 2 din Legea nr.. în condiţiile legii. combinat cu dreptul de folosinţă asupra terenului respectiv. civ. La data de 27 mai 1994 a fost adoptată Legea nr. Pop. precum şi în art. dar nu pot forma obiectul unei exproprieri separate. Cu privire la dreptul de superficie. cu caracter de excepţie. neputând fi despărţite fără a fi deteriorate sau fără a deteriora imobilul. constând în trecerea forţată a unor bunuri determinate din proprietatea privată în proprietatea publică. În doctrină. cu titlu oneros. oraşelor. pentru cauză de utilitate publică.ro ! Arhiva online cu diplome. De principiu. 481 C. Ori. Potrivit art. dar şi apărarea dreptului de proprietate privată. ca instituţie juridică de drept public care constă în achiziţia forţată. exproprierea a fost definită ca fiind un mod originar de dobândire a proprietăţii. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. în vederea satisfacerii unor necesităţi de interes naţional sau local. Această lege se completează cu Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. cu sau fără scop lucrativ.tocilar. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este o excepţie de la caracterul absolut şi inviolabil al dreptului de proprietate privată1. Ea operează o transformare calitativă a proprietăţii. a unor bunuri imobile proprietate privată.

utilitatea publică să se declare pentru fiecare caz în parte. pentru că acesta. cursuri si referate postate de utilizatori. Legea stabileşte categoriile de lucrări considerate de utilitate publică ce pot atrage exproprierea. All Beck. cimitire. precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului. poate să afecteze unei utilităţi publice oricare din bunurile sale. Pentru lucrări de interes local care se desfăşoară pe teritoriul mai multor judeţe. se constituie o comisie alcătuită din preşedinţii consiliilor judeţene respectrive. ci o decizie a organului competent de trecere a bunului în porprietatea publică este suficientă. Declararea utilităţii publice se face numai după o cercetare prealabilă efectuată de comisii special numite de către Guvern.tocilar. Nu pot fi expropriate nici bunurile proprietate privată a statului. alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime. Procesul-verbal în care se consemnează rezultatele cercetării prealabile se va înainta Guvernului. se adoptă actul de declarare a utilităţii publice care se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial (pentru utilitatea publică de interes naţional) sau în presa locală (pentru utilitatea publică de interes local). Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local. Nu sunt supuse E. 10 alin. Drepturile reale principale . Potrivit art. în calitate de proprietar. de către delegaţia permanentă a consiliului judeţean ori de primarul general al cpitalei. dacă utilitatea publică este de interes local. consiliului judeţean ori Consiliului General al Municipiului Bucureşti. 27 2 Pagina 99 din 137 . exproprierea nu poate fi hotărâtă decât după ce utilitatea publică s-a declarat. ori de consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes local. Cât priveşte bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale. p. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. Chelaru. Pe baza rezultatelor cercetării prealabile. ansambluri şi situri istorice. ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor şi nu pot fi ralizate pe alte căi decât prin expropriere. Bucureşti. monumente. 3). nu este necesară exproprierea. sunt supuse exproprierii lăcaşuri de cult.Vizitati www. lăsând deschisă posibilitatea ca pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute. Ea se declară prin lege atunci când. Declararea utilităţii publice se face de către Guvern pentru lucrări de interes naţional. 1).ro ! Arhiva online cu diplome. 2000. avantajele economico-sociale. 33/1994. Ed. prin lege (art. 3 din Legea nr. Curs de drept civil român. aprobate potrivit legii (art. Nu pot fi expropriate imobilele proprietate publică ce aparţin statului ori unităţilor administrativ-teritoriale care sunt şi pot fi afectate unei utilităţi publice prin voinţa autorităţii competente. indiferent de natura lucrărilor. 7 alin.

publicităţii actele prin care se declară utilitatea publică pentru lucrări privind apărarea ţării şi siguranţa naţională (art. cit. Comisia este alcătuită din 3 specialişti din domeniul de activitate în care se realizează lucrarea de utilitate publică. Ea dă o hotărâre motivată. Dacă părţile se înţeleg asupra problemelor legate de expropriere.Vizitati www. 3). Comisia poate accepta punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge. op. după caz) întocmeşte planul imobilelor propuse spre expropriere. după caz (art. expropriatorul (statul prin organismele desemnate de Guvern ori judeţele. înaintând dosarul cuprinzând toate documentele şi întâmpinătile.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. este supusă controlului legalităţii sale în această etapă. 11 alin. prin decizie a delegaţiei permanente a consiliului judeţean ori dispoziţie a primarului capitalei. municipiile. După declararea utilităţii publice. odată adusă la cunoştinţă publică. Primarul va primi şi va înregistra întâmpinările şi va consemna ofertele de despăgubire şi pretenţiile proprietarilor sau ale titularilor de alte drepturi reale. să notifice titulatilor drepturilor reale asupra imobilelor vizate. fără a se putea examina oportunitatea actului administrativ1. propunerea de expropriere şi procesul-verbal care încheie procedura prealabilă declarării utilităţii publice. Aceştia pot formula întâmpinare împotriva acestora în termen de 45 de zile de la primirea notificării. Comisia lucrează sub conducerea unui delegat al Guvernului sau al consiliului judeţean. 16 alin. Întâmpinările sunt soluţionate în teremn de 30 de zile de către o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului. Secretarului General al Guvernului ori consiliului judeţean. Expropriatorul este obligat.. cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubire. Bârsan. p. declaraţia de utilitate întrunind elementele unui act-condiţie care declanşează procedura exproprierii. Administraţia publică trebuie să ia măsuri pentru ca cei interesaţi să poată consulta efectiv aceste documente. 14 alin. după caz. cursuri si referate postate de utilizatori. care se comunică părţilor în teremen de 15 zile de la adoptare. 65 Pagina 100 din 137 . care se depun la consiliul local al localităţii în care sunt situate imobilele respective. Chiar dacă legea nu prevede expres. 3). în termen de 15 zile de la publicare şi pe cheltuiala sa.2). în calitate de preşedinte. comisia consemnează această 1 C. care se depune la primarul localităţii unde se află imobilul. 3 proprietari de imobile din localitatea în care sunt situate imobilele şi primarul localităţii. care nu are drept de vot (art. în vederea consultării de către cei interesaţi. oraşele şi comunele. de către Curtea Constituţională (atunci când utilitatea publică a fost declarată prin lege) ori de instanţa de contencios administrativ (când utilitatea este declarată prin hotărâre de Guvern sau prin act al organelor administraţiei locale).

Dacă propunerile expropriatorului sunt respinse. instanţa va constitui o comisie de experţi (unul numit de instanţă şi câte unul de fiecare parte). acesta poate reveni cu noi propuneri. Având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţă este supusă căilor de atac prevăzute de lege. este posibil ca în momentul plăţii. În acest scop. Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus exproprierea nu reprezintă prin ea însăşi titlu executoriu şi nu are efect Pagina 101 din 137 . Experţii vor ţine seama de preţul cu care se vând. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaţiei care poate fi promovată de partea interesată.tocilar. aşa cum prevede legea. despăgubirea să nu mai corespundă valorii reale a imobilului şi cuantumului prejudiciului produs. altor titulari de drepturi reale ori altor persoane care pot justifica un interes legitim asupra imobilului. Soluţionarea cererilor privitoare la expropriere este de competenţa tribunalelor în raza cărora este situat imobilul propus spre expropriere. sub semnătura acestora. instanţa va lua act de aceasta printr-o hotărâre de expedient. potrivit contenciosului administrativ. în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în aceeaşi localitate la data încheierii raportului de expertiză.Vizitati www. instanţa nu poate analiza probleme de fond privind exproprierea. liber de orice sarcini. precum şi de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. Dacă părţile nu se înţeleg ori nu se înţeleg cu privire la întinderea despăgubirilor. Instanţa este competentă să verifice dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi să stabilească cuantumul despăgubirilor precum şi suma cuvenită proprietarilor. limitându-se la anliza aspectelor procedurale. posesorilor. Transferul dreptului de proprietate se produce îndată ce obligaţiile impuse prin hotărârea judecătorească au fost îndeplinite. cu refacerea corespunzătoare a planurilor. Despăgubirea acordată de instanţă nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de persoana interesată. învoială.ro ! Arhiva online cu diplome. prin hotărâre judecătorească. cursuri si referate postate de utilizatori. Aşdar. instanţa va proceda la stabilirea acestora. Dacă intervenie înţelegerea părţilor. în termen de 15 zile de la comunicare. Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului şi altor persoane îndreptăţite. Exproprierea produce următoarele efecte: imobilul expropriat trece din proprietatea privată în proprietatea publică. la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul. aşa încât persoanele interesate pot cere reactualizarea cuantumului despăgubirii pentru ca ea să rămână dreaptă.

Dreptul de retrocedare este un drept relativ. Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului. Dreptul se naşte la data rămânerii definitive a hotărârii şi devine exigibil la data stabilită de părţi sau de instanţă. drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate . un drept prioritar la închirierea imobilului în favoarea fostului proprietar. dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivt scopului pentru care au fost prelute de la expropriat. titularii lor având dreptul la despăgubiri. dreptul de ipotecă şi privilegiul imobiliar special care grevează imobilul ipotecat se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite. Termenul de plată nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. se sting toate drepturile personale dobândite de alte persoane asupra imobilului. abitaţie şi superficie . translativ de proprietate dacă nu sunt plătite despăgubirile. 35 din Legea nr. în situaţia în care expropriatorul s-a hotărât să-l închirieze înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat. evacuarea persoanelor care le ocupă legal se face numai după asigurarea de către expropriator a spaţiului de locuit la cererea persoanelor interesate. verificând temeuiul acesteia.uzufruct. principal. Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu noua situaţie.Vizitati www. patrimonial. pur şi simplu şi prescriptibil extinctiv în termenul general de trei ani Pagina 102 din 137 . uz. legea reglementând un caz special de subrogaţie legală cu titlu particular. cursuri si referate postate de utilizatori. dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. cum ar fi cele izvorâte din locaţiune. respectiv lucrările nu au fost începute. Potrivit art.ro ! Arhiva online cu diplome. care constată îndeplinite obligaţiile privind despăgubirea. foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor. Dacă exproprierea are ca obiect clădiri cu destinaţia de locuinţă. va putea dispune retrocedarea. care.cât şi concesionarea şi darea în folosinţă se sting prin efctul exproprierii.tocilar. naşterea unui drept de creanţă în favoarea personelor stabilite în hotărârea judecătorească asupra despăgubirilor acordate. 33/1994. opozabil numai expropriatorului. Lege reglementează pentru proprietarul expropriat dreptul de a cere şi obţine retrocedarea imobilului expropriat şi un drept de preemţiune la cumpărarea acestuia de la expropriator. Punerea în posesie a expropriatorului se va face în temeiul titlului executoriu eliberat în baza unei încheieri a instanţei. Preţul imobilului se va stabili ca şi în situaţia exproprierii şi nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. nu mai târziu de 30 de zile de la data plăţii.

ro ! Arhiva online cu diplome. la instanţa de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul. hotărârea de trecere a bunului dintr-un domeniu în altul. În acest scop. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN TRECEREA UNOR BUNURI DIN DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI SAU AL UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE. poate fi atacată. 8 alin. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. în cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului. expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar. cursuri si referate postate de utilizatori. cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirilor. dar nu şi cuantumul sau natura despăgubirii. 37 din Legea nr. 1). a consiliului judeţean. PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Potrivit art. 33/1994. În orice moment al exproprierii. la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. care începe să curgă de la expirarea termenului de un an prevăzut în art. trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora se face prin hotărâre a Guvernului. Nerespectarea acestui drept atrage anularea actului de înstrăinare a imobilului. Potrivit art. 135 din Legea nr. după caz. Pagina 103 din 137 . Înţelegerea este posibilă şi în situaţia exercitării dreptului de retrocedare de către fostul proprietar. 33 /1994. iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu răspunde în termen de 60 de zile de la primirea notificării. în condiţiile legii.Vizitati www. iar comunicarea făcută fostului propriatar de către expropriator are valoarea unei oferte ferme de vănzare. 1 din Legea nr. fără a declanşa procedura exproprierii (art. 33/1994. ajungerea părţilor la un acord duce la oprirea procedurii de expropriere. 4 alin. expropriatorul poate dispune de imobil. acestea vor fi stabilite de instanţă. Cei implicaţi. fostul proprietar are un drept prioritar la dobândire. fiind irevocabilă în termenul de 60 de zile. Fiind vorba de un act administrativ. de o parte sau de alta. s-a arătat că este vorba de un drept de preemţiune. ÎN DOMENIUL PUBLIC AL ACESTORA. 5.tocilar. în patrimoniul aceluiaşi proprietar. Dacă înţelegerea părţilor priveşte numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate. în procedura exproprierii pot conveni atât asupra modalităţii de transfer a dreptului de proprietate. În doctrină.

reglementate de normele mai multor ramuri de drept: dreptul civil şi dreptul procesual civil. apărarea drepturilor reale prin alte mijloace juridice decât acelea de drept civil şi de drept procesual civil se realizează de manieră indirectă. Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale. dreptul muncii.Vizitati www. trece în domeniul public local sau judeţean. dreptul administrativ. la cererea autorităţii locale competente. la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar. prin hotărâre de Guvern. 3) Prin expropriere pot fi trecute în domeniul public naţional bunurile din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale. trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat este gratuită. CAPITOLUL III APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SECŢIUNEA I PREZENTARE GENERALĂ Apărarea dreptului de proprietate este una dintre propblemele importante ce preocupă ştiinţa juridică din ţara noastră. Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale principale se realizează. prin trecerea lui în domeniul public naţional de unde. În lipsa acestui acord. precum şi practica instanţelor judecătoreşti. Un bun din proprietatea privată a statului poate ajunge în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale. De regulă. Prin instituţiile şi normele juridice respective se urmăreşte. dreptul de proprietate este apărat printr-o multitudine de mijloace juridice. bunurile respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire (art.tocilar. se poate face numai cu titlu oneros şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. dreptul comercial. Mijloacele de drept civil prin care se apără dreptul de proprietate sau alt drept real principal constau în totalitatea acţiunilor în justiţie prin care titularul dreptului solicită Pagina 104 din 137 . Fiind unul dintre drepturile fundamentale ce aparţine persoanelor fizice şi juridice.ro ! Arhiva online cu diplome. direct sau indirect printr-o diversitate de mijloce juridice. în principal realizarea altor scopuri şi numai implicit ele au ca efect apărarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. de exemplu. cursuri si referate postate de utilizatori. dreptul penal şi dreptul procesual penal. Spre deosebire de expropriere. 8 alin.

fie pentru a o menţine. Aceste acţiuni sunt de două feluri: acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. Mijloacele juridice indirecte sau nespecifice sunt acele acţiuni în justiţie care se întemeiază direct şi nemijlocit pe drepturi de creanţă. Pe de altă parte. indirect. aceste mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: indirecte sau nespecifice şi directe sau specifice. acţiunile posesorii se deosebesc de cele petitorii.Vizitati www. de cele mai multe ori. acţiunea în răspundere contractuală. acţiunea în grăniţuire. Aşadar. se înlătură. acţiunea negatorie şi acţiunea confesorie. care se întemeiază direct şi nemijlocit pe un drept real sau pe faptul posesiei unui imobil. Se includ în această categorie: acţiunile în executarea contractelor civile sau comerciale. atingerile aduse însuşi dreptului de proprietate al reclamantului. Mijloacele juridice directe sau specifice de apărare a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale constau în totalitatea acţiunilor. prin redobândirea posesiei ca efect al admiterii acţiunii posesorii. acţiunea în prestaţie tabulară. În literatura juridică. Ele sunt mijloace indirecte sau nespecifice. acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. Totuşi. cursuri si referate postate de utilizatori. fie pentru a o redobândi când a fost pierdută. Acţiunile posesorii prezintă avantajul că reclamantul nu trebuie să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului.tocilar. fără a se pune în discuţie existenţa unui drept real asupra imobilului respectiv. ci doar faptul posesiei. acţiunile petitorii aparţin exclusiv titularului dreptului real încălcat sau contestat. Exercitarea unei Pagina 105 din 137 . se apără însuşi dreptul de proprietate. acţiunea în restituirea plăţii nedatorate. drepturile de creanţă se nasc şi se realizează în strânsă legătură cu dreptul de proprietate care constituie „coloana vertebrală” a patrimoniului oricărei persoane. aşa-zisele acţiuni reale. Privind însuşi fondul dreptului. întrucât de cele mai multe ori posesorul este şi proprietarul bunului. împotriva oricărei tulburări. proprietarul care a pierdut o acţiune posesorie are posibilitatea de a pomova ulterior o acţiune petitorie. Ele sunt întotdeuna acţiuni imobiliare. Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care se solicită instanţei de judecată să stabilească în mod direct că reclamantul este titulatul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unui bun. în scopul realizării lor. Însă. deoarece prin ele se apără doar posesia ca stare de fapt. deoarece nu se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau alt drept real. prin promovarea acestor acţiuni. instanţelor de judecată să pronunţe hotărâri în scopul înlăturării oricărei atingeri sau încălcări a dreptului său. Redobândirea posesiei bunului asupra căruia poartă acel drept real este doar un efect accesoriu al admiterii acţiunii petitorii. Acţiunile posesorii sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte apărarea posesiei ca simplă stare de fapt. De aceea.ro ! Arhiva online cu diplome. Sunt acţiuni petitorii: acţiunea în revendicare.

în C. În practica judiciară. într-o decizie a instanţei noastre supreme.. dispunând că acela care a pierdut sau i s-a furat un lucru poate să-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat. cere. DEFINIŢIE. Tribunalul Supr. nr.tocilar. p.D. acţiunii petitorii. pe anul 1955. Bârsan. cit.. cursuri si referate postate de utilizatori. într-o formulare sintetică. p. întrucât instituţia juridică a revendicării este destinată apărării numai a anumitor drepturi subiective. 1063/1955. restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept. 2. în cuprinsul art. 53 C. Această definiţie apare. cit.ro ! Arhiva online cu diplome. 1909 alin. SECŢIUNEA a II-a ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE 1. în care se arată că revendicarea este „acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar1. dec. vol I. respectiv a celor cu caracter real. pe cale de consecinţă. CARACTERE JURIDICE Din punct de vedere etimologic. op. împiedică însă introducerea unei acţiuni posesorii. Înţelesul juridic al cuvântului de „revendicare”. Unii autori2 au considerat că această definiţie nu este riguros exactă. în care se analizează însuşi fondul dreptului. creditorul având opţiune între utilizarea acestei acţiuni sau a unei acţiuni derivate din contract.. deşi se apropie în mare măsură de conceptul general etimologic. acţiunea în revendicare a fost definită ca acea acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi.Vizitati www. p. este deosebit de acesta. op.. 200 3 L. col. Pop. civ. 252 1 2 Pagina 106 din 137 . cuvântul „revendicare” exprimă o acţiune al cărei obiect este reclamarea unui drept sau a unui bun cuvenit revendicantului şi deţinut de o altă persoană (sau contestat) din diferite motive. fără să o definească. întrucât omite faptul că acţiunea în revendicare poate fi exercitată şi împotriva detentorului precar. s-a admis că revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesia bunului. Codul civil evocă acţiunea în revendicare. în temeiul dreptului său de proprietate. În doctrină. să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului3.

B. prin care se cere predarea posesesiei unui bun de către cel ce se pretinde proprietarul acestuia4. se poate spune că revendicarea este o acţiune reală întemeiată pe dreptul de proprietate. în principiu imprescriptibilă sub aspect excinctiv. drept care constituie temeiul juridic al acestei acţiuni. Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă Acţiunea în revendicare este. Reclamantul va trebui astfel să facă dovada dreptului său de proprietate. obiectul revendicării se converteşte într-o pretenţie de despăgubiri şi astfel acţiunea însăşi devine personală. cursuri si referate postate de utilizatori. de acţiunile personale care se întemeiază pe drepturi de creanţă şi deci sunt admisibile doar împotriva debitorului. 57 Pagina 107 din 137 .tocilar. Prin acest caracter. Popa. Dacă însă bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terţ ce a dobândit în mod irevocabil proprietatea lui. dobândirea posesiei fiind numai o consecinţă a recunoaşterii dreptului de proprietate. Acţiunea în revendicare se deosebeşte.Vizitati www. deoarece poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care încalcă dreptul de proprietate. Acest caracter se explică prin aceea că ea însoţeşte. care este o persoană determinată întotdeauna în momentul naşterii raportului obligaţional. acţiunea în revendicare se deosebeşte de acţiunile posesorii al căror scop constă în păstrarea sau obţinerea restituirii posesiei bunului ca simplă stare de fapt. petitorie şi imprescriptibilă. Scopul acţiunii în revendicare constă în stabilirea dreptului de proprietate. A..ro ! Arhiva online cu diplome. drept care este opozabil tuturor. Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie Acţiunea în revendicare are un caracter petitoriu. p. Din definiţia dată noţiunii de revendicare se desprind o serie de trăsături ce caracterizează această acţiune. C. Caracterul real al acţiunii în revendicare subzistă atâta timp cât există şi posibilitatea ca bunul revendicat să fie readus în patrimoniul revendicantului. Perpetuitatea dreptului de proprietate este cea care atrage şi imprescriptibilitatea acţiunii care 4 E. Aşadar. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală Acţiunea în revendicare este o acţiune reală. fără a pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate sau a altui drept real al reclamantului. întrucât în cadrul ei este pusă în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului. Astfel. apără şi se întemeiază direct şi nemijlocit pe dreptul de proprietate. adică un efect al acestei acţiuni petitorii. cit. astfel. acţiunea în revendicare prezintă următoarele caractere juridice: reală. op.

pentru că proprietatea nu se stinge prin neuz1. iar potrivit art 1909 alin 2 C.D. în materia avulsiunii.. după caz. oricât timp nu ar fi exercitată. acţiunea în revendicarea bunurilor pierdute sau furate. instanţa supremă a decis că. în cazul vânzării la licitaţie publică a unui imobil supus urmăririi silite. potrivit dispoziţiilor art. nr. acţiunea în revendicarea unui bun mobil este prescriptibilă extinctiv după trecerea a 3 ani sau a 30 de ani. îl apără. În unele situaţii excepţionale revendicarea este prescriptibilă. Astfel. civ. iniţial.ro ! Arhiva online cu diplome.. practica judiciară a decis că. pe de o parte. rezultat dintr-o faptă infracţională. după cum posesorul pârât este de bună sau de 1 Tribunalul Supr. p. indiferent dacă se revendică un bun imobil sau un bun mobil. pe de altă parte. pentru că majoritatea bunurilor ce se află în patrimoniul unei persoane fizice sunt mobile între care pot fi şi obiecte de mare preţ. această acţiune nu se stinge. civ. acel bun nu poate fi revendicat decât în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. 13 Pagina 108 din 137 . De asemenea. potrivit art. Potrivit unei opinii. acţiunea în revendicare este imprescriptibilă dacă obiectul ei este un imobil şi prescriptibilă prin 30 de ani dacă are ca obiect un bun mobil corporal atunci când nu operează dispoziţiile art. 520 C. ar fi inechitabil ca hoţul să poată dobândi după expirarea a 30 de ani un drept de proprietate irefragabil. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. civ. 1909 C.. În literatura de specialitate această soluţie a fost criticată motivat de faptul că. este ineficientă. oricare ar fi natura bunului revendicat şi. dreptul la acţiune este imprescriptibil. decât odată cu stingerea însuşi a dreptului de proprietate pe care îl însoţeşte şi îl apără. acţiunea în revendicare este paralizată.. Astfel. Referitor la caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare. Stingerea dreptului de proprietate are loc numai în ipoteza în care o altă persoană l-a dobândit prin uzucapiune sau. secţ. 1982. În aceste situaţii.tocilar. aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. cursuri si referate postate de utilizatori. 144/26 ianuarie1982.. dec.Vizitati www. Caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare ţine de natura şi nu de esenţa acţiunii în revendicare. în C. se prescrie în termen de 3 ani. poate fi revendicată numai în termen de un an. atunci când revendicantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat. civ. 498 C. proc. civ. prin posesie de bună-credinţă. Ulterior. revendicarea porţiunii de pământ smulsă prin forţa apelor din terenul unui proprietar şi alipită la terenul ce aparţine altuia.

atunci când reclamantul nu poate să-şi justifice calitatea1. 196 2 1 Pagina 109 din 137 . dec.. vol. pentru a avea exerciţiul acţiunii în revendicare. nudul proprietar putându-o face chiar dacă imobilul este grevat de un uzufruct. pe anul 1955. în practica judecătorească s-a statuat că. EXERCITAREA ACŢIUNII ÎN REVENDICARE De vreme ce temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. col.. 263 Tribunalul Supr. care a transmis dreptul de proprietate. 1338/1958 în I. Cel ce formulează o acţiune în revendicarea uni bun imobil sau mobil trebuie să aibă calitatea de a pretinde dreptul reclamat.Vizitati www. chiar dacă dreptul său de proprietate este condiţional. Aceasta trebuie respinsă. p. cursuri si referate postate de utilizatori.. a fost G. subiectul activ al acţiunii în revendicare poate fi numai proprietarul. 624/1955 în C. nr. întrucât raportul de drept procesual nu se poate stabili valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii. cit. p. într-o decizie privitoare la dreptul de proprietate. instanţele judecătoreşti au statuat că în orice acţiune în justiţie.ro ! Arhiva online cu diplome. Împrejurarea că o persoană. dec. instanţa de judecată este obligată să verifice calitatea părţilor. Bucureşti. pendente condiţione (anterior realizării condiţiei). Lipsa de calitate a uneia dintre părţi constituie o excepţie de fond ce poate fi invocată pe tot parcursul procesului2. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969.D. col. În acest sens. trebuie să se examineze calitatea reclamantului de a introduce acţiunea. în cadrul unei acţiuni în revendicare. Ştiinţifică. De asemenea. Referindu-se la calitatea procesuală a părţilor. civ. fostul Tribunal Suprem a arătat că: „În orice acţiune privitoare la proprietatea sau folosinţa unui bun. dă dreptul de a revendica. civ. deci.. nr. nu este necesar pentru a revendica de a avea toate atributele dreptului de proprietate. în momentul introducerii acţiunii. „reclamantul trebuie să facă dovada calităţii de proprietar. Astfel. Al. înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului. II. N.. Mihuţă. proprietatea sub condiţie rezolutorie. chiar dacă pârâtul deţine bunul fărăr titlu. op. rea-credinţă2. Ed. Luţescu. În legătură cu calitatea procesuală a reclamantului. Lesviodax. 2 Tribunalul Supr. în practică. adică să fie proprietarul bunului respectiv. 1970.tocilar. opinii contradictorii privind prescriptibilitatea revendicării mobiliare. Există.

precum şi moştenitorii nesezinari după obţinerea trimiterii în posesie.ro ! Arhiva online cu diplome. Întrucât prin acţiunea în revendicare se urmăreşte restituirea bunului. qui dolo desiit possidere tenetur in rem actione. Subiectul activ al acţiunii în revendicare nu poate fi decât titularul dreptului de proprietate încălcat. el va trebui să indice persoana în numele căreia deţine bunul sau exercită un alt drept asupra bunului respectiv. Obiectul material al acţiunii în revendicare îl constituie numai bunurile individual determinate. această atitudine reprezintă o cauză de intervertire a precarităţii. creditorii ipotecari. prin dol. Prin urmare. dec. În cazul în care pârâtul are numai calitatea de detentor precar. iar în cazul în care transmisiunea dreptului de proprietate are loc în cursul procesului. calitatea de a intenta acţiunea în revendicare o are numai proprietarul care a fost lipsit de posesia bunului său. nr. 90 Pagina 110 din 137 . pe anul 1961. În afara titularului dreptului de proprietate mai au calitatea de a introduce o acţiune în revendicare moştenitorii care au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. Dacă detentorul nu indică persoana în numele căreia deţine lucrul. creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice.. după o tradiţie moştenită din dreptul roman.. curatorul succesiunii vacante. cursuri si referate postate de utilizatori. astfel că fostul detentor devenind posesor. În mod excepţional. noul proprietar trebuie să se substituie reclamantului1. ce se află în posesia altei persoane. moştenitorii sezinari.D. a încetat să mai posede pentru a împiedica exercitarea împotriva sa a acţiunii în revendicare a proprietarului. face ca acţiunea în revendicare să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes. p. Acţiunea în revendicare va fi respinsă ca greşit îndreptată în situaţia în care pârâtul nu ar avea calitatea de posesor al bunului revendicat. aceasta fiind singura îndreptăţită să-l revendice. 670/1961 în C. care îl deţine fără drept. Lipsa calităţii active sau a celei pasive. pentru ca reclamantul să poată să ceară introducerea în cauză a acelei persoane. ori în unele cazuri şi a uneia şi a celeilalte concomitent. dar contestă dreptul de proprietate al reclamantului. curatorul instituit potrivit Codului familiei. se admite că poate avea calitatea de pârât şi posesorul care.Vizitati www. Pârâtul nu poate avea calitatea pasivă de a sta în proces decât în cazul în care el este posesor al bunului ce alcătuieşte obieictul acţiunii în revendicare. col. în trecut proprietarul bunului revendicat nu o îndrituieşte pe aceasta a revendica bunul care a trecut în patrimoniul altei persoane. aceasta trebuie îndreptată împotriva celui ce deţine materialmente bunul revendicat. dobândeşte calitatea procesuală pasivă în cadrul acţiunii în revendicare.tocilar. civ. aceasta pentru că acţiunea în revendicare presupune din partea reclamantului 1 Tribunalul Supr.

EFECTELE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Prin hotărârea judecătorească prin care se admite acţiunea în revendicare. pot fi revendicate acele bunuri incorporale care. Aceasta înseamnă că obiectul material al acţiunii în revendicare trebuie să aibă o existenţă de sine stătătoare. Universalităţile faptice. prin modul lor de a circula în comerţ. nu pot face obiectul acţiunii în revendicare. cursuri si referate postate de utilizatori. ele fiind ocrotite prin petiţia de ereditate. împotriva voinţei şi susţinerilor pârâtului. dacă Pagina 111 din 137 . potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. instanţa de judecată recunoaşte existenţa dreptului de proprietate al reclamantului. Pe cale de consecinţă. Bunul revendicat trebuie să aibă o individualitate distinctă şi independentă.Vizitati www. determinarea lui putându-se face fără prea mari greutăţi. Dacă bunul nu poate fi restituit în natură. dovada nu numai a dreptului de proprietate.tocilar. Astfel. bun ce se află în posesia nelegitimă a pârâtului. dar şi a identităţii bunului. Prin excepţie. Bunul se restituie în natură şi liber de sarcinile constituite de pârât în favoarea unor terţe persoane. problema fructelor acestui bun şi problema cheltuielilor făcute cu lucrul de posesorul neproprietar în timpul în care l-a stăpânit. se materializează în documentele care le constată (titlurile la purtător). trebuie clarificate cel puţin trei aspecte: problema restituirii lucrului revendicat. considerate ca bunuri particulare (cum ar fi o turmă de animale) pot fi revendicate.ro ! Arhiva online cu diplome. cum sunt succesiunile. obligaţia de restituire schimbându-se într-o obligaţie de dezdăunare. pârâtul este obligat să-i plătească reclamantului un echivalent bănesc. Restituirea bunului revendicat Urmare a admiterii acţiunii în revendicare. Universalităţile juridice. 3. pârâtul fiind obligat în toate cazurile să restituie reclamantului bunul asupra căruia acesta din urmă are un drept de proprietate şi nu un alt bun de acelaşi fel sau valoarea lui. îl obligă pe pârât să restituie bunul adevăratului proprietar şi să se abţină de la orice faptă prin care ar aduce atingere exerciţiului normal şi deplin al dreptului de proprietate. De asemenea nu pot constitui obiect al acţiunii în revendicare bunurile incorporale. Obiectul material al acţiunii nu poate fi schimbat. Reclamantul cere să i se restituie bunul a cărui identitate a dovedit-o şi nu un alt bun ce se află în patrimoniul pârâtului.

Atunci când lucrul a pierit din caz fortuit sau forţă majoră. dacă nu dovedeşte că bunul ar fi pierit şi la proprietar. fructele percepute de alţii cu autorizaţia sa sau în numele său. 485 C. de vreme ce este vorba de cheltuieli necesare pe care ar fi trebuit să le facă şi adevăratul proprietar. cursuri si referate postate de utilizatori. acesta va fi obligat la despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrului. fie conform art.ro ! Arhiva online cu diplome. Dacă bunul care a pierit a fost asigurat. în cazul în care restituirea nu mai este posibilă deoarece posesorul de rea-credinţă fie a consumat fructele. pârâtul datorează indemnizaţia de asigurare încasată. Fructele percepute anterior introducerii acţiunii se cuvin posesorului de bună-credinţă în temeiul art. 1 C. civ. el va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea acestuia. Posesorul de bună-credinţă nu va fi însă obligat la despăgubiri într-o asemenea situaţie. fie a neglijat să le culeagă sau să le perceapă. 1909 alin. precum şi pe acelea care din neglijenţa sa nu au fost percepute. el va fi obligat la plata contravalorii fructelor. fie prin uzucapiune. riscul pieirii lucrului fiind suportat de către reclamant în calitate de proprietar. Aceste cheltuieli nu dau dreptul la restituire posesorului de bună-credinţă.Vizitati www. Pagina 112 din 137 . cheltuielile pe care le-a făcut în legătură cu producerea şi culegerea fructelor. iar dobânditorul de bună-credinţă a dobândit proprietatea. pârâtul va fi obligat să restituie despăgubirea primită de la expropriator. iar pârâtul a fost un posesor de rea-credinţă.tocilar. Atunci când bunul a fost expropriat. civ.. indiferent dacă a fost de bună sau de rea-credinţă. pentru că buna sa credinţă încetează în momentul chemării sale în judecată. Şi posesorul de bună-credinţă va fi obligat să restituie fructele percepute după data introducerii acţiunii în revendicare. trebuie să se facă distincţie între posesorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă: posesorul de de bună-credinţă devine proprietarul fructelor şi deci nu are obligaţia să le restituie. pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea bunului. Restituirea fructelor În privinţa restituirii fructelor produse de lucrul revendicat până în momentul introducerii acţiunii. În situaţiile în care pârâtul a înstrăinat bunul. întrucât acesta este scutit de restituirea fructelor. Posesorul de rea-credinţă are însă dreptul să pretindă de la proprietar. lucrul a pierit din culpa pârâtului. posesorul de rea-credinţă este obligat să le restituie.

771 amelioraţiuni. civ. cheltuielile utile (impensae utile).tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. Textele sale care fac referire la revendicarea Pagina 113 din 137 . este obligată să restituie valoarea cu care s-a îmbogăţit. 1346 C. posesorul nu are nici un drept să ceară restituirea lor. 4. Restituirea cheltuielilor făcute de posesor cu bunul Referitor la cheltuielile efectuate de pârâtul posesor în legătură cu bunul pe care trebuie să-l restituie. prevăzute de art. Aceste cheltuieli efectuate de posesor pentru plăcerea lui estetică nu măresc valoarea lucrului. Restituirea cheltuielilor efectuate de posesor constituie o aplicaţie a principiului de drept al îmbogăţirii fără justă cauză. Sporirea valorii lucrului se apreciază în momentul restituirii acestuia de către posesor. şi care au ca scop înfrumuseţarea lucrului. adică acele cheltuieli făcute pentru îmbunătăţirea lucrului şi pe care Codul civil le denumeşte în art. cheltuielile de agrement sau voluptuarii (impensae voluptuariae). proprietarul căruia i s-a admis acţiunea în revendicare este dator să restituie cheltuielile necesare şi utile efectuate în legătură cu bunul chiar de către un posesor de rea-credinţă. potrivit căruia persoana care realizează o îmbogăţire în dauna altei persoane. dar poate să le ridice dacă prin aceasta nu ar produce deteriorarea lucrului. dar nu conţine practic nici o dispoziţie care s-o privească în mod direct. cuantumul fiind stabilit în raport de momentul restituirii lucrului. cursuri si referate postate de utilizatori. Cheltuilile voluptuarii sau de simplă plăcere au caracter de lux. Ca atare. trei feluri de cheltuieli care pot da naştere la restituiri şi anume: cheltuielile necesare (impensae necessariae).Vizitati www. CATEGORII ALE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Codul civil nu numai că nu defineşte acţiunea în revendicare. fiind făcute de posesor pentru plăcerea lui personală. Cheltuielile utile sunt datorate de proprietar numai în măsura sporului de valoare pe care aceste cheltuieli l-au adus lucrului. ca şi în dreptul roman. Aceste cheltuieli sporesc valoarea lucrului şi deci aduc un folos. Codul civil recunoaşte. în lipsa oricărui temei juridic. Corespunzător acestui principiu. respectiv cele făcute pentru conservarea lucrului şi care dacă nu ar fi fost efectuate lucrul ar fi pierit.

în practica judecătorească şi literatura de specialitate a fost stabilit regimul juridic al acestei acţiuni. 4. Practica judiciară şi literatura de specialitate. Întrucât cea mai importantă împărţire a bunurilor este în bunuri imobile şi mobile. Acest regim juridic este diferenţiat după cum este vorba despre revendicarea unui bun proprietate privată sau despre revendicarea unui bun proprietate publică. totuşi. au conturat regimul juridic al acţiunii în revendicare. se poate vorbi despre un regim de drept comun al acţiunii în revendicare. şi despre un regim special.tocilar. cât şi achizitiv. cit. civ. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. op. Regimul juridic al acţiunii în revendicare imobiliară priveşte două probleme: imprescriptibilitatea acestei acţiuni sub aspect extinctiv şi proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. şi mobiliară. indiferent de titular. p. Bârsan. iar pentru revendicarea imobiliară nu există nici o prevedere. 207 Pagina 114 din 137 . 1909 şi 1910 C. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ Deşi Codul civil nu cuprinde nici o prevedere în legătură cu revendicarea bunurilor imobile. când are ca obiet bunuri imobile. Pe de altă parte. pentru acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică1.. Tocmai pe baza acestuia proprietarul poate cere restituirea bunului ce alcătuieşte obiectul dreptului său de proprietate de la posesorul ce-l deţine nelegitim. Ca atare. în materia acţiunii în revendicare mobiliară se aplică dispoziţiile art. când are ca obiect bunuri mobile. ca urmare a deosebirilor importante de regim juridic pe care le prezintă cele două categorii de bunuri.. Fiecare dintre aceste forme ale acţiunii în revendicare prezintă particularităţi fundamentale.ro ! Arhiva online cu diplome. deoarece bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile.1. intemeiate pe principiile generale ale dreptului civil şi pe unele dispoziţii legale cuprinse în diferite materii. care determină un regim juridic diferit al acesteia. 1 C. bunurilor mobile se găsesc plasate în materia prescripţiei. Problema cea mai importantă în cadrul revendicării imobiliare este dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. corespunzător acestei clasificări acţiunea în revendicare poate fi imobiliară. derogatoriu. atât extinctiv. nici explicită şi nici implicită. pentru bunurile proprietate privată. Temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate.

reglementat şi în art. înscrisurile întocmite nu sunt însoţite de planuri topografice precise pentru delimitarea bunului imobil dobândit. cât şi în practică. să-şi probeze titlul. 482/1956. potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. Dovada dreptului de proprietate este problema cea mai dificilă pe care trebuie să o rezolve reclamantul din acţiunea în revendicare. insuficienţa probatorie a titlurilor prin care se încearcă a se face dovada proprietăţii. decât dacă emană de la adevăratul proprietar. este de aplicaţie generală. în multe cazuri. în cadrul acţiunii în revendicare.P. cursuri si referate postate de utilizatori. nu s-au redactat înscrisuri doveditoare ale transmisiunii dreptului de proprietate. În stabilirea situaţiei de fapt... 139 Pagina 115 din 137 . Acţiunea în revendicare exercitându-se pe baza dreptului de proprietate. instanţa va compara titlurile de proprietate înfăţişate de părţi şi va da câştig de cauză părţii al cărei titlu este preferabil. Proba propriu-zisă a proprietăţii imobiliare întâmpină în dreptul nostru serioase dificultăţi. are o situaţie avantajoasă. iar bunul revendicat rămâne mai departe în posesia pârâtului. Bucurându-se de o prezumţie relativă de proprietate. acţiunea sa va fi respinsă. Într-o asemenea situaţie. reclamantul nu este obligat de lege să facă alte dovezi decât că el este proprietarul obiectului revendicat şi că acesta este posedat de pârâtul de la care îl revendică. pârâtul nu trebuie să facă dovada titlului în baza căruia stăpâneşte bunul. În favoarea sa el are situaţia de fapt şi prezumţia că este proprietar. inclusiv hotărârile judecătoreşti de partaj. nu poate fi admisă exclusiv pe prezumţia trasă din neprezentarea pârâtului la interogatoriu1. În sistemul legislaţiei noastre. civ. înscrisul translativ de proprietate nu poate să facă dovada deplină şi inatacabilă a dreptului de proprietate.tocilar. el aplicându-se şi în cazul acţiunii în revendicare. instanţele judecătoreşti au obligaţia de a se baza pe probe concrete. la rândul său. trebuind să se bazeze pe probe obiective. rezultând din faptul posesiei. s-a recunoscut că principiul din dreptul roman „actori incumbit probatio”. Prin titlu apt să facă proba dreptului de proprietate într-o acţiune în revendicare se înţeleg toate actele juridice translative de proprietate şi cele declarative de drepturi. mai ales în trecut. dec.. p. Este semnificativă în această privinţă decizia fostului Tribunal Suprem în care se arată că o acţiune în revendicare imobiliară. 1169 C. Atât în teorie. 9/1956. Pentru aceasta. care provin din următoarele motive: în foarte multe cazuri. nr. civ. col.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. nr. revendicantul nu se poate limita numai la a dovedi că autorul lui 1 Tribunalul Supr. pârâtul va fi obligat să iasă din pasivitate şi să încerce. Atâta timp cât revendicantul nu poate face dovada dreptului său de proprietate. Acesta. Numai dacă reclamantul aduce dovezi în sprijinul existenţei dreptului său de proprietate. în L.

Aşadar. Astfel: 1 2 C. întrucât invocarea de către reclamant a unui titlu provenit de la o altă persoană decât cea cu care se află în conflict nu reprezintă o abatere de la principiul relativităţii actelor juridice instituit prin art. accesiunea şi uzucapiunea. respectiv ocupaţiunea.tocilar. titlul invocat de proprietar pentru dovedirea dreptului său de prorietate nu-i poate fi întru nimic opozabil pârâtului. Cu toate acestea. civ. Curs de drept civil. jurisprudenţa şi doctrina au ajuns la concretizarea unor principii aplicabile în soluţionarea cazurilor practice. titlurile nu pot servi ca probe absolute ale dreptului de proprietate. au fost ei înşişi adevăraţii proprietari. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. 211 E. Drepturile reale principale.ro ! Arhiva online cu diplome. pârâtul nu are temei să conteste titlul invocat de reclamant numai pentru motivul că nu ar fi luat parte la încheierea acestuia. Chelaru. motiv pentru care a fost numită „probatio diabolica”. 133 Pagina 116 din 137 . adică toţi autorii.Vizitati www. Singurele probe absolute ale dreptului de proprietate sunt considerate modurile originare de dobândire a proprietăţii. ci crează numai o prezumţie simplă de existenţă a acestui drept în patrimoniul celui care îl invocă şi îl dovedeşte. 973 C. caracterul absolut al titlului – titlul nici nu are acest caracter – ci invocă o prezumţie de proprietate în favoarea sa. 2000. p. deoarece în cazul lor nu apar dificultăţile întâmpinate cu ocazia probei dreptului de proprietate prin acte juridice2. Având în vedere dificultăţile de probă a dreptului de proprietate. Aceste reguli disting între situaţiile în care ambele părţi prezintă titlulri de proprietate şi cele în care numai una dintre părţi are un asemenea titlu. All Beck. respectiv ca o prezumţie de fapt. Bucureşti. O altă insuficienţă a probei cu înscrisuri decurge dintr-o anumită interpretare dată principiului relativităţii actelor juridice. ele nefiind opozabile terţilor. Bârsan. în realitate. O astfel de probă. imediat a fost adevăratul proprietar.. care anterior au înstrăinat lucrul. op. cit. valoarea probantă a titlului se circumscrie la părţile contractante şi la succesorii universali şi cu titlu universal ai acestora. ci trebuie să demonstreze că această condiţie este îndeplinită în tot şirul transmiţătorilor succesivi. În temeiul acestui principiu. Ca atare. actele juridice produc efecte numai între părţile care le-au încheiat. ci ca o dovadă relativă a unui drept mai probabil decât al adversarului. iar adesea iposibil de realizat. pârâtul poate să combată titlul reclamantului printr-un alt titlu sau invocând prescripţia1. p. decurgând din faptul existenţei titlului. Potrivit principiului relativităţii efectelor actelor juridice. consecinţă a principiului conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi. 973 C. Ed. Potrivit dispoziţiilor art. ea nu invocă. Titlul nu face dovada absolută a dreptului de proprietate. este însă dificilă. Atunci când o parte opune adversarului un titlu de proprietate.

179 Pagina 117 din 137 . el va câştiga procesul dacă titlul emană de la un terţ (şi nu de la reclamantul însuşi) şi dacă data titlului este anterioară posesiei pârâtului. dacă ambele părţi prezintă titluri de proprietate care provin de la acelaşi autor. făcându-şi astfel dreptul dobândit opozabil erga omnes. dacă însă a posedat şi reclamantul. în urma cercetării judecătoreşti s-a stabilit în mod cert că este vorba numai de o posesie a reclamantului. dacă titlurile ce se prezintă sunt două testamente. acţiunea în revendicare va trebui respinsă pentru lipsa de calitate procesuală a subiectului activ1. dacă însă. cât şi pârâtul prezintă titluri de proprietate. Eventuala admitere a acţiunii în revendicare trebuie să se întemeieze pe diverse prezumţii (posesia fiind numai una dintre ele) de natură a determina convingerea pentru instanţa de judecată că asupra bunului care constituie obiectul litigiului reclamantul are un drept de proprietate. în baza principiului in pari causa melior est causa possidentis.ro ! Arhiva online cu diplome. atunci când numai reclamantul are titlu. astfel: acţiunea în revendicare va fi respinsă de plano dacă pârâtul a posedat fără vicii. potior iure. în cazul în care atât reclamantul. va câştiga partea al cărei titlu are data cea mai veche. deoarece se dovedeşte legitimitatea posesiei sale. făcându-se aplicarea principiului qui prior tempore. dar acestea provin de la autori diferiţi. urmând să se dea câştig de cauză părţii a cărei posesie a fost mai bine caracterizată. dacă numai pârâtul are titlu. acţiunea reclamantului va fi respinsă.. chiar dacă aceasta este mai bine caracterizată decât posesia pârâtului. neviciată şi să aibă originea într-un titlu. Prin excepţie.tocilar. instanţa va verifica titlurile acestor autori şi va da eficienţă titlului care provine de la autorul al cărui drept este preferabil. dându-se câştig de cauză posesorului. în ipoteza în care nici una dintre părţi nu are titlu şi nici nu poate invoca un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. trebuie să fie de bună-credinţă. va avea câştig de cauză cel care a îndeplinit primul formalităţile de publicitate imobiliară. Jurisprudenţa a nuanţat însă soluţia în această situaţie. Dogaru. întrucât în materia succesiunii testamentare testamentul nou revocă testamentele anterioare. iar reclamantul nu a posedat niciodată.Vizitati www. Dacă nici una dintre părţi nu a îndeplinit aceste formalităţi. cursuri si referate postate de utilizatori. 1 I. p. va triumfa titlul cel mai recent. Pentru ca o posesie să fie mai bine caracterizată decât alta. acţiunea reclamantului ar putea fi respinsă de plano. op. Sarcina probei că autorul său avea un drept preferabil incumbă reclamantului. Sevastian Cercel. cit. va trebui să se compare cele două posesii.

şi titlurile de proprietate emise de comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 116 după republicarea acestei legi). în Dreptul nr. 18/1991. având ca obiect terenuri pentru care dreptul de proprietate a fost constituit sau reconstituit în condiţiile Legii nr. pot astfel servi pentru dovada acestui drept în cazul acţiunii în revendicare. trebuie considerată corectă cea de-a doua opinie. Ca urmare.tocilar. C. O asemenea revocare nu poate fi discreţionară. III din Legea nr. 169/1997. 8/1993. supuse revocării. 18/1991. 1 Pagina 118 din 137 . Conform opiniei restrictive1. 2 Gh. Pe de altă parte. adeverinţele de proprietate nu pot servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. Subiectul principal al controversei l-a constituit natura juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate în temeiul Legii nr. în cazul unei acţiuni în revendicare pornită pentru apărarea sa. Valoarea juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate de comisiile pentru aplicarea Legii nr. Având în vedere modificările aduse Legii nr. 63 din Legea nr. Opinia liberală2 este în sensul că adeverinţele de proprietate înlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate. p. Specificul procedurii de constituire şi reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. a suscitat controverse referitoare la modul în care se poate proba dreptul de proprietate astfel constituit sau reconstituit. dacă sunt lovite de cauze de nulitate absolută. unite cu procesele-verbale de punere în posesie asupra terenurilor care au făcut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. conform art. Dobrican.Vizitati www. coroborat cu art. 42-43. aceste titluri nu vor putea servi pentru pornirea unei acţiuni în revendicare. al căror corolar este titlul de proprietate emis de comisia judeţeană pentru aplicarea acestei legi. 18/1991. Aceasta nu înseamnă că. conform art. cursuri si referate postate de utilizatori. 18/1991 pot fi desfiinţate. p. o asemenea acţiune. Turianu. Posibilitatea revocării adeverinţei de proprietate de către emitent nu poate servi ca argument viabil pentru a-i refuza acesteia caracterul de titlu într-o acţiune în revendicare. adeverinţele au aceeaşi forţă juridică. 18/1991. 18/1991. 18/1991 (anterior emiterii titlului de proprietate) şi efectele acestora. 7/1994. 93 din lege (devenit art. Discuţii în legătură cu forţa juridică a adeverinţelor de proprietate II . astfel încât. 18/1991 prin Legea nr. ea fiind supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti. 18/1991 nu ar putea fi pornită decât în baza titlului de proprietate emis conform art. până la emiterea acestora. în Dreptul nr.ro ! Arhiva online cu diplome. finalizate prin diverse acte juridice. 169/1997. atâta timp cât nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de constatare a nulităţii lor absolute. procedură care cunoaşte mai multe etape. 55 din Legea nr. Aceste adeverinţe. deoarece constituie acte provizorii. 34-36.

S-a arătat1 că într-o astfel de împrejurare este posibilă intentarea unei acţiuni în revendicare. a titlului eliberat unei terţe persoane. atunci când se poate cere înscrierea dreptului de proprietate pe calea acţiunii în prestaţie tabulară. Ed. 135 Pagina 119 din 137 . 169/1997 şi al art. cursuri si referate postate de utilizatori. În regimul cărţilor funciare.tocilar. 25 din Legea nr. prin compararea titlurilor. p. în condiţiile art. iar instanţa astfel învestită. 18/1991 şi eventual şi de o schiţă a terenului la care acesta se referă. Chelaru. Bucureşti. să ceară pronunţarea nulităţii absolute. Titlul rămâne un simplu act care obligă la constituirea sau strămutarea unui drept real. Numai înscrierea face să se nască dreptul real (jus in re) şi conferă dobânditorului prezumţia absolută de proprietate (juris et de jure) care nu poate fi combătută prin proba contrară. modifică. 1 E. un drept real se constituie. 63 din Legea nr. Pentru a servi ca titlu într-o acţiune în revendicare.ro ! Arhiva online cu diplome. strămută sau stinge numai prin întabularea în aceste cărţi funciare. dificultăţile dovezii proprietăţii prin titluri sunt înlăturate. şi să dea câştig de cauză celui al cărui titlu îndeplineşte condiţiile legii. unde. drept ce s-a stins ca efect al cooperativizării. În nici o situaţie vechile titluri de proprietate deţinute de părţi sau de autorii lor anterior cooperativizării nu vor putea servi ca temei al unei acţiuni în revendicare. 2000.Vizitati www. au dus la restrângerea domeniului acţiunii în revendicare imobiliară doar la trei cazuri: revendicarea unui imobil succesoral de către adevăratul moştenitor de la moştenitorul aparent care exercită o posesie nelegitimă asupra sa. 17 şi 18 din Decretul-lege nr. 115/1938. Curs de drept civil. Aceste caracteristici ale sistemului de publicitate imobiliară prin cărţile funciare. 115/1938. după caz. Drepturile reale principale. 18/1991 au emis titluri de proprietate unor persoane diferite asupra aceluiaşi teren. 18/1991. cu privire la întreaga lui suprafaţă sau numai la o parte din acesta. Ele vor putea fi folosite numai pentru a putea obţine reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. În situaţiile în care comisiile judeţene de aplicare a Legii nr. persoana interesată va putea ca. All Beck. dacă statul sau o entitate administrativ-teritorială revendică un bun din domeniul public de interes naţional sau din domeniul public de interes local. totală sau parţială. Acest caz este posibil deoarece dreptul de proprietate se dobândeşte prin moştenire fără a fi necesară întabularea în cartea funciară. III din Legea nr. în temeiul art. potrivit art. va verifica în ce măsură la eliberarea lor au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. este necesar ca adeverinţa să fie însoţită de procesul-verbal de punere în posesie întocmit de comisia locală pentru aplicarea Legii nr.

4. civ. de la cel la care-l găseşte. Aceste dispoziţii sunt aplicabile situaţiilor în care bunul mobil pierdut sau furat a ajuns în posesia de bunăcredinţă a unui terţ care l-a dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. proprietarul care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru îl poate revendica din mâinile posesorului de bună-credinţă în termen de 3 ani de la data pirderii sau furtului („Cu toate acestea. Revendicarea bunurilor mobile aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă se poate face numai în cazul în care bunurile au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. Pagina 120 din 137 . 2 C. pentru bunurile mobile posesia creează pentru cel ce posedă bunul o prezumţie de proprietate absolută. se referă numai la cazul pierderii şi furtului lucrului. hoţ sau posesorul de rea-credinţă. 1909 alin.. în realitate. Nu se are în vedere revendicarea lucrului de la găsitor. 1 C. civ. adică atunci când este vorba de un lucru furat sau pierdut. cursuri si referate postate de utilizatori. juris et de jure sau. pentru care posesia creează doar o prezumţie simplă de proprietate ce poate fi răsturnată prin proba contrară. Aşadar. adică persoana care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. civ. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE MOBILIARĂ În dreptul civil român. civ.Vizitati www. cuprinzând toate situaţiile în care lucrul a ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. Astfel. rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are”). 1909 alin. ci şi cele de care proprietarul a fost lipsit datorită unui eveniment de forţă majoră sau caz fortuit. revendicarea bunurilor mobile are un regim juridic distinct de cea a bunurilor mobile. 1909 alin. altfel spus.. 2 C. cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru. civ. poate să-l revendice în curs de 3 ani. dispoziţiile art. 1 C. din ziua în care l-a pierdut sau i s-a furat. sfera de aplicare a prevederilor sale este mai largă. Astfel. Revendicarea mobiliară va fi admisibilă numai atunci când posesorul nu se poate prevala de dispoziţiile art.ro ! Arhiva online cu diplome. Potrivit art.2. spre deosebire de bunurile imobile. care prevede că: „Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor.tocilar.. fără a fi trebuinţă de vreo curgere de timp”. prin lucruri pierdute se înţeleg nu numai cele care au fost rătăcite ca urmare a neglijenţei proprietarului. posesia de bunăcredinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. Regimul juridic al revendicării bunurilor mobile este puternic influenţat de regula înscrisă în art. 1909 alin. 1909 C. restrâng considerabil sfera de aplicare a acţiunii în revendicare mobiliare. Deşi textul art.

precum şi cele care au fost rătăcite din cauza trimiterii lor sub o adresă greşită. deoarece numai termenele de prescripţie sunt supuse cauzelor de suspendare prevăzute de lege. nici achizitivă. În legătură cu acest termen. 1909 alin. Pentru a-şi demonstra dreptul pretins. în doctrină au existat numeroase controverse cu privire la natura sa juridică. adică infracţiuni în care deposedarea victimei s-a făcut fără consimţământul său. Dovada posesiei reclamantului se poate face cu martori şi prezumţii. 2 C. jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă.ro ! Arhiva online cu diplome. trebuie să dovedească trei elemente: că a fost posesorul bunului. cursuri si referate postate de utilizatori. Este posibil. pirateria. indiferent dacă eroarea s-a datorat culpei expeditorului sau a comisionarului. astfel că. ar trebui să existe dreptul de Pagina 121 din 137 . înşelăciunea. ca terţul dobânditor să fi dobândit bunul cu puţin înainte de expirarea termenului sau chiar după expirare. Cel ce revendică un bun mobil în temeiul art.. Ca să fie considerat termen de prescripţie extinctivă. punându-se problema dacă acest termen este un termen de prescripţie ori unul de decădere. se au în vedere. întrucât în aceste cazuri proprietarul însuşi s-a desesizat de bunul său. întrucât textul legii arată că termenul curge din momentul sustragerii sau din cel al pierderii. el nu mai poate fi revendicat. infracţiuni precum: abuzul de încredere. Chiar şi în această ipoteză. 2 C. terţul dobânditor nu va mai putea fi obligat să restituie lucrul. civ. Potrivit opiniei majoritare. Termenul de trei ani nu ar putea fi considerat nici un teremen de prescripţie extinctivă. 208 C. dacă între timp lucrul ajunge în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. Proprietarul mai trebuie să probeze că a fost deposedat de mai puţin de trei ani prin pierdere sau furt.tocilar.Vizitati www. civ. De asemenea. În schimb. deşi durata posesiei a fost mai mică de trei ani sau ea a început după ce au trecut trei ani de la sustragere ori de la pierdere.) şi alte situaţii incriminate de legea penală. 1909 alin. 1909 alin. nu intră sub incidenţa prevederilor art. calculaţi de la data sustragerii sau pierderii şi nu din ziua când a început posesia terţului. nici extinctivă. căci el trebuie să-şi exercite acţiunea în revendicare în termen de trei ani. termenul de trei ani nu poate fi considerat un termen de prescripţie. proprietarul deposedat prin furt sau pierdere trebuie să stabilească faptul că anterior a deţinut bunul pentru că aceasta echivalează cu dovada proprietăţii conform art. gestiunea frauduloasă. pe lângă furtul propriu-zis (art. că a fost deposedat de lucru împotriva voinţei sale şi că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat. civ. ceea ce este imposibil. precum tâlhăria. 1 C. pen. spre exemplu. Ca să fie considerat termen de prescripţie achizitivă ar trebui ca terţul dobânditor de bună-credinţă să fi exercitat el însuşi o posesie prelungită timp de trei ani. Problema prezintă interes practic. dacă s-a împlinit termenul prevăzut de lege.

cursuri si referate postate de utilizatori. chiar dacă posesorul ar dovedi că a cumpărat acel bun şi a plătit preţul. în materia bunurilor mobile. Prevederile art. a revendica bunul de la terţul dobânditor de bună-credinţă. 1909 C. pentru a reintra în posesia bunului. 1910 C..Vizitati www. nici dreptul de a-l revendica nu există. este obligat. adică a regulii conform căreia.. cât şi practica instanţelor judecătoreşi până în anul 1982. civ. va avea la dispoziţie o acţiune în despăgubire contra hoţului sau a găsitorului. dacă acest terţ a dobândit bunul după expirarea termenului.tocilar. în cazul în care dobânditorul de bună-credinţă a cumpărat lucrul de la un bâlci. Cu toate acestea. civ. adică persoanei care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. acţiunea în revendicarea unui bun mobil se Pagina 122 din 137 . Adevăratul proprietar. Dobânditorul de bună-credinţă are un drept de retenţie asupra lucrului până în momentul în care primeşte preţul de la proprietar.ro ! Arhiva online cu diplome. dintr-un loc public sau de la un comerciant care vinde în mod obişnuit astfel de bunuri. Unii autori. acţiunea în revendicare ar mai putea fi intentată numai în perioada de timp care a mai rămas până la împlinirea acestui termen. civ. Aşadar. obţinând astfel restituirea bunului de la posesorul nelegitim. potrivit art. în lipsa unui termen special prevăzut de lege. proprietarul revendicant. au considerat că. termenul de trei ani este un termen de decădere. 1 al art. să restituie terţului dobânditor preţul pe care acesta l-a plătit cu ocazia achiziţionării lucrului. adică din locuri şi în condiţii în care se prezumă provenienţa cinstită a mărfurilor. el nu va avea obligaţia de a plăti acestui posesor contravaloarea bunului. Însă. târg. se stinge însuşi dreptul de proprietate al celui care revendică. iar dacă bunul a fost dobândit spre sfârşitul perioadei de trei ani. Acest termen de decădere operează o suspendare a aplicării regulii înscrise în alin. posesia de bună-credinţă valorează titlu de proprietate. 1909 C. Dacă în cuprinsul lui nu a fost intentată acţiunea în revendicare. sunt inaplicabile în cazul bunurilor mobile ce au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa şi se află în posesia hoţului. găsitorului sau dobânditorului de rea-credinţă. Dobânditorul de bună-credinţă al bunului mobil revendicat va avea la dispoziţie o acţiune personală în despăgubire împotriva celui de la care şi-a procurat bunul. Problema care s-a pus în doctrină şi jurisprudenţă în astfel de situaţii este prescriptibilitatea acţiunii în revendicare. în cazul în care rambursează preţul. În situaţia în care reclamantul a intentat acţiunea în decursul celor trei ani şi a reuşit să-şi demonstreze dreptul pretins.

406/ 1965 în C.. 1982. cit. Prima şi cea mai importantă dintre a ceste probleme este admisibilitatea acţiunii în revendicare introdusă de un singur coproprietar împotriva celorlalţi. Al. Rosetti-Bălănescu. 285 3 Tribunalul Supr. 1965. Safta. 86.. op.. prin definiţie. Pop. acţiunea cea mai energică prin care el este apărat trebuie să fie iprescriptibilă. nu se poate face nici o diferenţă între drepturile reale imobiliare şi cele mobiliare şi că dreptul la acţiune în revendicare. instanţa supremă a statuat că: „Este de principiu că o acţiune în revendicare privind imobile aflate în indiviziune mai înainte ca această stare să fi luat sfârşit prin împărţeală.. civ. dec. este imprescriptibil2. atât pârâtul. în C.. E. Hamangiu. I. cit.. 5. Astfel. 186.. op. acţiunea în revendicare a proprietarului unui bun mobil ieşit fără voie din posesia sa se prescrie în termen de trei ani numai în favoarea terţilor subdobânditori de bunăcredinţă şi este imprescriptibilă atunci când este îndreptată împotriva hoţului sau a găsitorului. Aşadar. 144/1982. fără nici o distincţie. C. este inadmisibilă. Întrucât dreptul de proprietate este fără diferenţiere un drept perpetuu.ro ! Arhiva online cu diplome. 2063/1955. după cum este vorba despre un bun imobil sau un bun mobil.)1. cursuri si referate postate de utilizatori. este inadmisibilă în raporturile dintre coproprietarii aflaţi în indiviziune3.D. p. deoarece. au apreciat că. col. cât şi în doctrină. 13. civ. L. Alţi autori. cât C. Bârsan.. C. pe anul 1955. p.D. civ. 213. respectiv împotriva terţilor subdobânditori de rea-credinţă. în C. p. op. op. 13. dec. vol.. cit. Bârsan. prescrie în termen de 30 de ani. p.. Băicoianu. apărarea acestui drept prin acţiunea în revendicare a ridicat numeroase probleme atât în practica instanţelor judecătoreşti. nr. ca şi practica instanţelor judecătoreşti începând cu anul 1982. Tribunalul Supr. cit.D. indiferent dacă este vorba de un bun mobil sau imobil. secţia civ.tocilar. APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE COMUNĂ PRIN ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE Având în vedere noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. p. op. C. 225 2 Tribunalul Supr.. adică se aplică termenul general de prescripţie în materia drepturilor reale (art. cit. Într-o asemenea ipoteză. p. Stătescu.Vizitati www. fiind acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar. col. p. 1890 C. 53 1 Pagina 123 din 137 . p. nr. I. revendicarea. în ceea ce priveşte incidenţa normelor privind prescripţia extinctivă. Romano. dec. nr. Practica constantă a instanţelor judecătoreşti este împotriva admisibilităţii acţiunii în revendicare în raporturile dinte coproprietari.

cit. civ. altele decât coproprietarii. cit. nr. drept ce se manifestă printr-o generalizare asupra bunului comun şi a cărui individualizare din punct de vedere juridic este imposibilă înainte de efectuarea partajului1. op. în cazurile în care instanţele de judecată stabilesc că revendicantul nu are un drept de proprietate exclusiv asupra bunului ce face obiectul acţiunii în revendicare. instanţa supremă pronunţându-se astfel: „Coproprietarul unui bun. sunt proprietari asupra bunului revendicat. Lupulescu. p. Dacă restituirea bunului revendicat s-ar face numai unuia dintre coproprietari.. pe anul 1960. p. Soluţia la care s-a ajuns în practica judiciară cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare în raporturile dintre titularii dreptului de proprietate comună este în deplină concordanţă cu principiile ce guvernează exerciţiul acţiunii în revendicare. având numai un drept limitat asupra bunului respectiv.Vizitati www. nu poate să revendice singur bunul de la o terţă persoană. op. D. col. În consecinţă. O a doua problemă priveşte cazul în care bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi este revendicat de unul sau de o parte dintre coproprietari din posesia nelegitimă a unor terţe persoane. acţiunea sa este inadmisibilă. precum şi cu noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. 662/1960. cursuri si referate postate de utilizatori. prin aceasta contravenind natrurii şi regimului juridic al dreptului de proprietate comună pe cote-părţi3. 149 Tribunalul Supr.tocilar.. exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată în materialitatea sa. astfel îcât atribuirea bunului revendicat în proprietatea deplină şi exclusivă a reclamantului înseamnă în realitate încetarea stării de coproprietate. 150 1 2 Pagina 124 din 137 . Lupulescu. 356-357 3 D. nedeterminate în materialitatea sa”2..ro ! Arhiva online cu diplome.D. deoarece acţiunea în revendicare are ca scop recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu şi readucerea lui în patrimoniul acestuia. şi reclamantul. acesta ar exercita singur atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra bunului. Practica a stabilit că este inadmisibilă o asemenea acţiune. exercitarea atributelor ce alcătuiesc conţinutul dreptului de proprietate aparţine tuturor coproprietarilor. iar nu simpla recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale. În cadrul proprietăţii comune pe cote-părţi. Prin acţiunea în revendicare se urmăreşte predarea lucrului revendicat în proprietatea şi posesia reclamantului. Singurul drept pe care îl are un coproprietar în astfel de situaţii este de a cere împărţirea bunului ce alcătuieşte obiectul coproprietăţii. dec. iar exercitarea acţiunii în revendicare presupune un drept de proprietate exclusiv.. p. în C.

Posibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur coindivizar. pentru că necesită cheltuieli judiciare foarte mari şi are un caracter grav. stăpâneşte bunul indiviz animus sibi habendi. se susţine că acţiunea în revendiacre nu poate fi considerată un act de conservare. De asemenea. Atât recunoaşterea dreptului de proprietate. întrucât prin hotărârea finală s-ar putea statua ieşirea imobilului respectiv din patrimoniul reclamantului. Această opinie a fost împărtăşită de o parte a doctrinei. fără acordul celorlalţi coproprietari. de vreme ce se admite oricărui coproprietar posibilitatea promovării unui partaj de folosinţă. 11/1998. pentru că altfel ar însemna ca partajul bunului indiviz să devină o obligaţie impusă indirect de către coproprietarii care se opun introducerii acţiunii în revendicare. Prin exercitarea acţiunii în revendicare are loc tocmai o asemenea întrerupere.Vizitati www. invocându-se o opinie minoritară exprimată în doctrina franceză. actele de întrerupere a unei prescripţii. ci unul de conservare1. întrucât partajul judiciar trebuie să rămână o facilitate acordată tuturor coproprietarilor. iar nu obligaţia lor civilă. şi anume întreruperea prescripţiei achizitive în favoarea terţului care. însă a fost şi criticată. p. prin ipoteză. Recent însă. ar fi cu totul nefiresc să nu se admită şi dreptul său la promovarea unei acţiuni în revendicare împotriva terţului posesor.tocilar. reclamantul având obligaţia să facă dovada dreptului de prioprietate şi a identităţii bunului care se află în posesia nelegitimă a posesorului. întrucât ea nu este un act de dispoziţie. prin care se urmăreşte evitarea unei pierderi materiale a unui bun sau dispoziţiei juridice a unui drept. ceea ce nu poate fi admis. Combătându-se opinia exprimată în doctrina franceză şi preluată de unii autori români. se susţine că din această categorie fac parte. Cel care nu are ceva determinat materialmente nu poate revendica ceva determinat materialmente. cursuri si referate postate de utilizatori. D. deoarece nu a avut şi nu i se poate inapoia stăpânirea materială asupra întregului bun. Chirică. Obiectul material al acestei acţiuni îl constituie numai bunurile individualdeterminate. în Dreptul nr. 23-30 1 Pagina 125 din 137 . se susţine că acţiunea în revendicare poate fi promovată şi de către un singur titular al dreptului. Pornindu-se de la definirea actelor de conservare. Acţiunea unui coproprietar este inadmisibilă pentru că el este titularul unei părţi din dreptul de proprietate şi nu poate pretinde readucerea bunului în patrimoniul său. se arată că. fără îndoială.ro ! Arhiva online cu diplome. considerându-se că acţiunea în revendicare nu poate fi promovată de către un singur coproprietar. cât şi stăpânirea efectivă a întregului bun revendicat sunt vădit incompatibile cu regimul juridic al coproprietăţii şi indiviziunii.

căci. 2003. în cazul proprietăţii comune pe cotepărţi forţate şi perpetue. 2 D..Vizitati www. Filipescu. op.tocilar. 173 1 Pagina 126 din 137 . I. cit.. totuşi. P.. poate fi introdusă de un singur soţ. Bucureşti. Există însă situaţii în care respingerea acţiunii prin care un singur coproprietar solicită bunul de la un terţ care îl foloseşte fără nici un drept. 243 4 I. civ. coproprietarii au drepturi foarte largi şi au posibilitatea să se comporte adesea ca şi când ar avea un drept de proprietate exclusiv. Totuşi. Dogaru.172. Dacă ar fi considerată un act de conservare. p. Pe de altă parte. Filipescu. putându-se considera că există un mandat acordat celui care acţionează4. cursuri si referate postate de utilizatori. se susţine că în cazul bunurilor mobile. ea profită implicit şi celuilalt soţ3. Sevastian Cercel. problema inadmisibilităţii acţiunii în revendicare promovată de către un singur coproprietar se pune în situaţia proprietăţii comune pe cote-părţi obişnuite sau temporare. indiferent de obiectul său. Este unanim admis că posesia şi folosinţa materială a bunului comun în întregime pot fi exercitate de fiecare I. deşi o astfel de acţiune se încadrează în categoria actelor de dispoziţie şi în mod normal ar trebui să figureze ambii soţi în calitate de reclamanţi. 538/1973. nr. a statuat că acţiunea în revendicare. în timp ce în cazul bunurilor imobile. cit.. Dogaru. op. Fără a susţine că acţiunea în revendicare este un act de conservare. întrucât nu mai funcţionează prezumţia de mandat tacit reciproc 2.. ceea ce este absurd1. op. Astfel. cit. p. Lulă. Al. Teoria generală a drepturilor reale. în cazul proprietăţii în devălmăşie. p. Ed. deoarece se aplică prezumţia mandatului tacit reciproc. În consecinţă. ceea ce însemnă că această regulă nu poate fi absolută. De asemenea. În doctrină. Lupulescu. se poate totuşi constata că ea produce anumite efecte specifice unui astfel de act. Sevastian Cercel în Drept civil. ar trebui acceptat faptul că poate fi promovată şi de către un minor. duce la consecinţe inadmisibile. fiind vorba de mărirea patrimoniului comun. 217 3 Tribunalul Supr. p. All Beck. argumentele pentru care un coproprietar nu poate folosi singur o acţiune în revendicarea bunului comun nu poat avea aceeaşi intensitate în toate ipotezele proprietăţii comune. p. este corectă afirmaţia jurisprudenţei potrivit căreia acela care nu are ceva determinată materialmente (şi în această situaţie se află toţi coproprietarii) nu poate revendica ceva determinat materialmente. secţ. citat de I. acţiunea în revendicare poate fi introdusă numai de unul dintre soţi. practica judecătorească admite acţiunea în revendicarea unui bun comun introdusă de un singur soţ. acţiunea în revendicare trebuie introdusă de ambii soţi. În această situaţie nu există nici un impediment ca un singur coprioprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte singur. Jurisprudenţa însă. Ceilalţi coproprietari nu pot să se opună unui astfel de demers. în Culegerea de decizii pe anul 1973.ro ! Arhiva online cu diplome. dec. 151. contrar doctrinei.

Vizitati www.. Protecţia juridică a drepturilor subiective civile trebuie să fie proporţională cu puterea pe care acestea o oferă titularului dată de conţinutul lor juridic. cursuri si referate postate de utilizatori. Atunci când un coproprietar solicită instanţei să-l oblige pe terţ să înceteze actele prin care îi tulbură sau îi neagă dreptul său. în perspectiva organizării prin lege a coproprietăţii nu este exclusă reglementarea unei acţiuni reale. În altă ordine de idei. Trebuie să se găsească soluţia cea mai potrivită pentru ca efectele unui astfel de mijloc de apărare a coproprietăţii să fie compatibile cu regimul ei juridic special2. cu atât mai mult ele pot fi opuse în raporturile cu terţii. ci îşi exercită dreptul său. 1 I. Dacă aceste drepturi pot fi opuse în raporturile dintre copărtaşi. obligându-l în consecinţă să-i restituie bunul comun.ro ! Arhiva online cu diplome. pe lângă acţiunea posesorie. care sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (şi au. p. Regimul juridic al acestei acţiuni va fi însă diferit de cel al acţiunii în revendicare în cazul proprietăţii exclusive. cu atât mai mult ar trebui să existe un astfel de mijloc juridic pentru protejarea dretului de proprietate comună. Dogaru. Sevastian Cercel. cit. el fiind construit de doctrină şi practică. în consecinţă. Sevastian Cercel. însă el nu exercită o posesie (coposesie) ca stare de fapt. alta decât acţiunea posesorie. el nu afirmă în mod necesar că este un proprietar exclusiv. coproprietatea este o modalitate a dreptului de proprietate şi are conţinutul juridic al acestuia. ci una care este un atribut al dreptului său de proprietate. Dogaru. p. În concluzie. op. sunt apărate. 173 I. nu neagă dreptul celorlalţi coproprietari. în conţinutul lor juridic numai o parte din atributele dreptului de proprietate). Dacă celelalte drepturi reale principale. coproprietar. întrucât regimul juridic al coproprietăţii nu este reglementat prin lege. dreptul de proprietate trebuie protejat prin mijloace juridice corespunzătoare conţinutului său juridic. cit. înseamnă a-i recunoaşte o situaţie juridică asemănătoare cu cea a posesorului.tocilar. unde nu există o astfel de limită1. Cu toate că în prezent practica nu admite acţiunea în revendicare introdusă de un singur coproprietar.. 174 2 Pagina 127 din 137 . op. prin care un singur coproprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte fără drept. Oferindu-i coproprietarului în raporturile cu terţii numai o acţiune posesorie. unde fiecare va fi ţinut să nu stânjenească drepturile concomitente la care sunt îndreptăţiţi ceilalţi. echivalente acţiunii în revendicare din materia dreptului de proprietate. prin acţiuni reale specifice (acţiunile confesorii).

(adjudecarea imobilelor).tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. Regimul juridic al revendicării dreptului de proprietate publică prezintă anumite particuilarităţi faţă de revendicarea din dreptul comun. 520 C. potrivit art. Aceste particularităţi îşi găsesc fundamentul şi explicaţia în caracterele juridice specifice acestui drept de proprietate: inalienabilitatea. 12 alin. Acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică prezintă următoarele trăsături: este imprescriptibilă extinctiv. Ei pot. 135 alin. proc. În procesul care are ca obiect revendicarea unui bun proprietate publică.Vizitati www. la nivel naţional sau la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. prin natura lor. Aceste persoane juridice beneficiază de aceleaşi acţiuni şi măsuri de protecţie ce sunt recunoscute oricărui proprietar. la rândul lor. care dau mandat scris în fiecare caz preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. aşa cum se întâmplă în situaţiile reglementate de dispoziţile art. Situaţia apare mai mult teoretică pentru bunurile care. (avulsiunea terenurilor) şi art. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. în dreptul comun. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea.MIJLOC DE APĂRARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ Datorită importanţei şi destinaţiei lor. anume aceea de a satisface interesele de ordin general. bunurile proprietate publică au un regim juridic deosebit. 6. reprezentat de autoritatea publică desemnată de lege. social. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE . fac parte din domeniul public al staului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. calitatea procesuală activă sau pasivă aparţine titularului dreptului de proprietate. iar acesta neagă dreptul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi refuză restituirea lor. 3 din Constituţie şi ar refuza restituirea acestuia (de exemplu o cale de comunicaţie). Astfel. iar unităţile administrativ-teritoriale de consiliile judeţene sau locale. Titularii dreptului de proprietate publică sunt statul şi unităţile administrativteritoriale. 213/1998. civ. în mod excepţional este prescriptibilă. Problema revendicării bunurilor aparţinând domeniului public se poate pune mai mult cu privire la bunurile care sunt proprietate publică prin destinaţia legii. Dacă problema revendicării imobiliare în cazul avulsiunii Pagina 128 din 137 . 498 C. întrucât este greu de conceput că cineva ar putea intra în stăpânirea unui bun din cele prevăzute de art. să desemneze un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-i reprezinte în instanţă. Ea este imprescriptibilă sub aspect extinctiv şi în situaţia în care. având posibilitatea apărării dreptului lor şi pe calea unei acţiuni în revendicare atunci când bunuri din domeniul public se găsesc la un terţ. 5 din Legea nr.

este imprescriptibilă şi sub aspect achizitiv. nu există obligaţia introducerii în proces a autorităţii publice care îl reprezintă. reclamantul trebuie să probeze actul administrativ sau contractul în baza căruia a dobândit dreptul său. ceea ce trebuie să probeze este doar că acel bun a ieşit potrivnic legii din patrimoniul său.tocilar.. 161-162 Pagina 129 din 137 . Neîndeplinirea acestei obligaţii de către titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate publică atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciile cauzate. ambele părţi din proces (reclamantul şi pârâtul) prezintă acte sau contracte administrative prin care le-a fost constituit dreptul real 1 Eugenia Popa. op. În ceea ce priveşte drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate publică (dreptul real de administrare.Vizitati www. În cazul în care pârâtul contestă doar dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică. pot fi şi ele apărate prin acţiunea în revendicare. care constituie modalităţi de exercitare. ori însuşi dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. 1909-1910 C.. Într-o acţiune în revendicare a unui bun proprietate publică. precum şi identitatea bunului revendicat cu cel aflat în posesia pârâtului. cu titlu de sancţiune. cit. a dreptului de proprietate publică. 4-6 din Legea nr. Cât periveşte dovada acestor drepturi. Regimul juridic al acestei revendicări este asemănător cu cel al revendicării dreptului de proprietate publică. poate fi revendicat oricând. În cadrul unui astfel de proces se poatre pune în discuţie numai dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică. reclamantul din acţiunea în revendicare a unui bun proprietate publică trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate. în planul dreptului civil.ro ! Arhiva online cu diplome. Dacă. În toate cazurile în care statul revendică bunuri dintre acelea care prin natura lor fac parte din domeniul public (prevăzute în art. este. 135 alin. dreptul real putând fi revocat sau retras. dreptul real de concesiune şi dreptul real de folosinţă). în condiţiile legii pe proprietar. în condiţiile art. ci trebuie să probeze că acesta face parte din domeniul public în care a intrat în condiţiile legii. civ. un bun public vândut în cadrul executării silite prin licitaţie publică. 12 alin. pârâtul nu se poate apăra niciodată invocând dobândirea proprietăţii imobiliare prin uzucapiune ori dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bunăcredinţă. În consecinţă. cursuri si referate postate de utilizatori. Nu este suficient să dovedească faptul că pârâtul nu este propriearul bunului. în favoarea statului1. În această ultimă situaţie. indiferent de momentul când a fost înscris actul de adjudecare în cartea funciară. titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate are obligaţia de a anunţa şi a introduce în proces pe titularul dreptului de proprietate (art. ca şi în dreptul comun. totuşi. p. există o prezumţie absolută de proprietate juris et de jure. 213/1998). rar întâlnită în practică. 3 din Constituţie). ca şi în dreptul comun.

este.ro ! Arhiva online cu diplome. pe de altă parte. este un atribut al dreptului real2.. cheltuielile grăniţiuirii se vor face pe jumătate”. 584 C.. asupra bunului aflat în litigiu. p. 232 1 2 Pagina 130 din 137 . op. o obligaţie reală de a face (propter rem). SECŢIUNEA a III-a ACŢIUNEA ÎN GRĂNIŢUIRE 1. op. cursuri si referate postate de utilizatori. iar. prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul .. cit. instanţa are obligaţia de a aduce această împrejurare la cunoştinţa acelei autorităţi pentru a decide în conformitate cu reglementările privind regimul juridic al respectivului drept1. Grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăţi vecine.Vizitati www. 268 C. ce aparţin unor titulari diferiţi. op. privită exclusiv din punct de vedere al celui care o solicită. Bârsan. „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grniţuirea proprietăţii lipite de a sa. prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte determinarea. Grăniţuirea ca atare nu trebuie confundată cu acţiunea în grăniţuire. Bârsan. În caz de conflict însă.tocilar. civ. 231 3 C. întinderea celor două fonduri învecinate3. Acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde ca. deoarece în această situaţie nu există o sarcină impusă unui fond în folosul altui fond. p. L. cit. Dacă între aceştia nu există conflict ea este o simplă operaţiune materială realizată prin acordul părţilor. p. s-a arătat că grăniţuirea. în contradictoriu cu pârâtul. DEFINIŢIE Potrivit art. 584 C. civ. nefiind astfel în prezenţa unui fond dominant şi a unui fond aservit. fiind subsumat servituţilor naturale. cit. în raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri. Chiar dacă art. pe de o parte. nu este vorba de o servitute. instanţa să determine.. prin semne exterioare. este situat în materia servituţilor. Pop. În literatura juridică şi în practica judecătorească.

Drepturile reale principale. petitorie. de proprietarul fondului. având astfel un caracter declarativ. p. dezmembrământ al dreptului de proprietate. secţia civ. Ed. chiar şi de nudul proprietar. Caracterul real al acestei acţiuni decurge din împrejurarea că ea se întemeiază pe dreptul de proprietate asupra fondului sau pe oricare alt drept real.ro ! Arhiva online cu diplome. ci şi atunci când ele există dar sunt contestate 2. 2. imprescriptibilă şi declarativă de drepturi1.. nr. Acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată.. Acţiunea în grăniţuire este o acţiune petitorie. întrucât are drept scop delimitarea proprietăţilor limitrofe. în Dreptul nr. 78 1 2 Pagina 131 din 137 . iar nu constitutiv de drepturi. iar pe de altă parte. Ea îşi păstrează acest caracter chiar şi atunci când dreptul de proprietate sau alt drept real nu este contestat.3/1996. în Dreptul nr. civ. ca ambele fonduri să fie limitrofe şi să aparţină unor proprietari diferiţi. ci la reconstituirea şi marcarea adevăratului hotar. Apărând drepturi reale imobiliare. nr 2522/1989. 140 Curtea Supremă de Justiţie. De aceea. p. 3 Tribunalul Supr. dec. apărarea dreptului de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. ca în cazul strămutării de hotare. Este evident necesar. Prin exercitarea acestei acţiuni nu se tinde la crearea unui nou hotar între cele două fonduri. prin ea nu se apără posesia. imobiliară. Fiind un act de administare. All Beck. pe de o parte. acţiunea în grăniţuire are ea însăşi un caracter imobiliar şi este imprescriptibilă. CARACTERE JURIDICE ŞI EXERCITARE Acţiunea în grăniţuire este o acţiune reală. grăniţuirea este recunoscută şi administratorului general E.Vizitati www. titularii drepturilor reale de folosinţă asupra terenurilor proprietate publică). acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată nu numai atunci când nu există semne exterioare de hotar. 8/1990. dec. Curs de drept civil. dar şi de orice persoană care are un drept real asupra acestuia (uzufructuar. în ultimă instanţă. în general. 2000. Bucureşti. col. În literatura juridică. 1330/1995. p.tocilar. în primul rând. superficiar.. acesta existând prin definiţie dar fiind contestat. 78-80. nefiind admisibilă grăniţuirea între coproprietari cu privire la fonduri ce formează obiectul coproprietăţii3. Chelaru. s-a susţinut că această acţiune se situează la limita dintre acţiunile petitorii şi cele posesorii. realizând astfel. întrucât ea nu pune în discuţie existenţa a însuşi dreptului real.

Bârsan. de bunuri. op. nu şi cu privire la însuşi dreptul real. dar nu au acest drept chiriaşul. EFECTELE ACŢIUNII ÎN GRĂNIŢUIRE Acţiunea în grăniţuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor. Dacă grăniţuirea s-a făcut prin convenţia părţilor. Cantacuzino. 233 Pagina 132 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. Elementele dreptului civil. cât şi de pârât1. după care va fi trasată linia de hotar şi vor fi aşezate semnele vizibile ale acestuia. în care fiecare dintre ele are atât rolul de reclamant. fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în acţiunea în grăniţuire2. care urmează să fie marcat prin semne exterioare. împotriva proprietarului fondului limitrof. dar ea poate fi îndreptată şi împotriva titularului unui dezmembrământ al dreptului de proprietate şi chiar împotriva chiriaşului sau arendaşului. cursuri si referate postate de utilizatori. fără a fi necesar să se dovedească şi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la porţiunile de teren asupra cărora urmeză să se stabilească hotărnicia. ulterior. detentorii precari. 3. All Educaţional.tocilar. 1998. B. p. O nouă acţiune poate fi introdusă numai dacă limitele au dispărut. pentru că dreptul lor este un drept personal. Obiectul acţiunii în grăniţuire constituindu-l numai delimitarea fondurilor învecinate. 1 2 M. 154 C.Vizitati www.. probele care se vor administra trebuie să conducă numai la dovedirea traseului hotarului real. Sarcina probei revine ambelor părţi. deoarece se admite că acţiunea în grăniţuire are caracterul unui judicium duplex. aşa încât oricare dintre ele poate introduce. o acţiune în revendicare privind suprafaţa determinată de teren. cum este tutorele. Acţiunea în grăniţuire este introdusă. Trasarea liniei care delimitează cele două proprietăţi are însă autoritate de lucru judecat între părţi. de regulă. în general. În operaţiunea de grăniţuire se va proceda mai întâi la identificarea hotarului real dintre cele două proprietăţi. de regulă pe baza titlurilor părţilor. cit. poate fi contestată doar printr-o acţiune în anulare. a expertizei şi/sau cercetării la faţa locului. dar cu introducerea în cauză a proprietarului. Ed. arendaşul şi. Timişoara. p.

servitute. cheltuielile ocazionate de grăniţuire urmează să fie suportate deopotrivă de ambele părţi. Nici unul dinte proprietarii terenurilor limitrofe nu poate să ridice un gard despărţitor a cărui valoare să fie împovărătoare pentru celălalt vecin. Potrivit art. uz. dar pârâtul nu neagă dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului respectiv. indubitabil cea mai importantă acţiune în justiţie prin care este apărat dreptul de proprietate. abitaţie. dacă acesta nu a consimţit la o asemenea cheltuială. ACŢIUNEA NEGATORIE Acţiunea negatorie reprezintă a cea acţiune reală prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun cere instanţei de judecată să stabilească prin hotărârea sa că pârâtul din acţiune nu este titularul unui drept real. civ. Este vorba de cheltuielile necesare pentru amenajarea hotarului despărţitor. Dacă pârâtul în mod culpabil a schimbat hotarul dintre proprietăţi. el va fi obligat să suporte toate cheltuielile. în cazul acţiunii negatorii.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. 584 C. conflictul apare între titularul dreptului de proprietate asupra unui bun şi cel care pretinde că este îndreptăţit să exercite prerogativele ce ţin de un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun. cursuri si referate postate de utilizatori. Pare paradoxal. superficie – asupra bunului său şi să-l oblige la încetarea exerciţiului nelegitm al unuia dintre aceste drepturi. fie titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate. dreptul civil român admite existenţa altor acţiuni reale de care poate dispune fie titularul dreptului de proprietate. ci doar susţine că el este titularul altui drept real asupra bunului. cum este acţiunea confesorie. La rândul său. 2. cum este acţiunea negatorie. ENUMERARE Pe lângă acţiunea în revendicare.. proprietarul nu are interes să intenteze o acţiune în revendicare cu toate dificultăţile pe Pagina 133 din 137 . inclusiv cele de judecată.Vizitati www. dezmembrământ al proprietăţii – uzufruct. SECŢIUNEA a IV-a ALTE ACŢIUNI REALE 1. Aşadar.

dar prescriptibilă achizitiv. 639 C.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. 557 C. cât şi despre dreptul de servitute care. *** CONCLUZII *** Dreptul de proprietate este mai mult decât o simplă noţiune juridică. dezmembrământ al proprietăţii. El reprezintă una din problemele fundamentale ale existenţei individuale şi ale societăţii umane. ACŢIUNEA CONFESORIE Acţiunea confesorie are ca obiect recunoaşterea de către pârât a existenţei unui drept real. civ. căci.tocilar. care aceasta le presupune. civ. ţinând seama de faptul că este vorba de principalul drept real al omului. 3. civ. Dat fiind obiectul ei. exprimând orientarea generală a legislaţiei.Vizitati www. în temeiul art. Dimpotrivă. dreptul de proprietate ocupă o poziţie privilegiată. acţiunea este imprescriptibilă extinctiv. ci a unuia din dezmembrămintele sale. potrivit art. spre deosebire de acţiunea în revendicare. se vorbeşete astăzi de o dimensiune constituţională şi Pagina 134 din 137 . se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. pe calea acţiunii negatorii. este prescriptibilă în termenul general de prescripţie pentru drepturile reale. dar nu de proprietate. prin uzucapiune. dezmembrământ al dreptului de proprietate. În sistemul nostru juridic actual. ceea ce înseamnă că în acelaşi termen se stinge şi acţiunea prin care el este apărat.. De aceea.. dreptul de uzufruct se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. de 30 de ani.). proprietarul neagă dreptul pretins de pârât. Mai mult. dacă aceasta este compatibilă cu dreptul în discuţie. 565C. asupra unui bun proprietatea altei persoane şi obligarea pârâtului la respectarea acestui drept. Acţiunea confesorie este asemănătoare acţiunii în revendicare prin aceea că ea tinde la recunoaşterea unui drept subiectiv. Acelaşi lucru se poate spune şi despre dreptul de uz şi de abitaţie cărora li se aplică dispoziţiile din materia uzufructului (art. căci acest drept nu-i este negat de către adversarul său. ea poate fi intentată şi împotriva proprietarului bunului. Acţiunea confesorie. iar principiul apărării proprietăţii este unul din cele mai importante ale dreptului civil. căci pârâtul poate invoca dobândirea dreptului său.

formulată de cel care a suferit un prejudiciu în urma exercitării anormale a dreptului de proprietate. 494 alin.).Vizitati www. În caz contrar titularul dreptului săvârşeşte un abuz de drept ce poate fi reprimat prin refuzul ocrotirii dreptului de proprietate. în materia accesiunii imobiliare artificiale. că orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul acestui drept trebuie să asigure un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. ocrotirea dreptului de proprietate constituie o permanentă preocupare pentru legiuitor. art. încălcarea unui drept subiectiv civil dă posibilitatea titularului să-l cheme în judecată civilă pe cel răspunzător de ştirbirea dreptului său. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi este reglementat în acte internaţionale. şi în general orice drept subiectiv civil. prin art. 970 C. este exercitat cu respectarea acestor principii. civ. 3 partea finală C. în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. de vreme ce este un drept fundamental al cetăţenilor ţării (Constituţia îl reglementează în Titlul II intitulat „Drepturile. respectând principiile impuse unei exercitări normale a dreptului de proprietate. Întrucât principiul proprietăţii este un principiu fundamental al dreptului civil. Se poate spune că. în limitele sale materiale şi juridice. Numai dacă dreptul de proprietate. în sistemul nostru de drept. ori pe calea unei acţiuni în răspundere civilă. Astfel. cu valoare de principiu. Ca regulă generală. dreptul de proprietate trebuie exercitat: potrivit scopului lui economic şi social. civ. îşi poate dovedi exactitatea adagiul qui suo iure utitur nemini laedit. mai ales în art.tocilar. legea permite totuşi unei persoane de bună-credinţă să „încalce” dreptul proprietarului. cu respectarea legii şi moralei (art. europeană a dreptului de proprietate. pentru a se bucura de protecţie juridică.ro ! Arhiva online cu diplome. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau Pagina 135 din 137 . Protejând buna-credinţă a constructorului. Însă. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Există însă şi situaţii în care. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. obişnuit. cursuri si referate postate de utilizatori. se aduce atingere dreptului de proprietate supra terenului. procesul civil. aşa încât se poate afirma că mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor subiective civile îl reprezintă. considerându-se. deşi titularul dreptului de proprietate îşi exercită dreptul cu bună-credinţă. 54 din Constituţie. acţiunea civilă.

trebuie conciliate două principii fundamentale ale dreptului: pe de o parte. este încălcat numai un atribut al dreptului de proprietate. culegerea fructelor este un beneficiu acordat bunei-credinţe. iar pe de altă parte. ci pur şi simplu „desfiinţat” de posesia de bună-credinţă.Vizitati www. civ. potrivit dispoziţiilor art.ro ! Arhiva online cu diplome. nu neapărat o sancţiune pentru proprietar. lucrării sau plantaţiei executate pe terenul său. cursuri si referate postate de utilizatori. Esenţial pentru uzucapiune este factorul timp. al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. 485 C. fiindu-i astfel încălcat dreptul său. Proprietarul poate fi pus în situaţia de a-i fi nu doar încălcat dreptul. opunându-i proprietarului un drept mai puternic decât acesta are. în cazul accesiunii imobiliare artificiale. tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. De asemenea. În concluzie. fără a fi reglementat anume. însă este sigur că îl afecteză pe acesta. dacă sunt întrunite condiţiile art. În această situaţie. De fapt. proprietatea este „roasă” de timp în folosul posesorului. ci exercitându-şi propriul său drept. în toate aceste situaţii. contrar voinţei sale şi în afara oricărei cauze de utilitate publică. principiul ocrotirii bunei-credinţe. este un efect al posesiei de bună-credinţă (constructorul este fără îndoială un posesor). dar este cert că proprietarul suferă o pagubă. Există în această situaţie un conflict între cele două principii care trebuie tranşat în favoarea unuia (tertium non datur). care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. 1909 C. ridicarea construcţiei. posesorul câştigă proprietatea fructelor când posedă cu bună-credinţă. pe care nimeni nu mai poate astăzi să-l pună sub semnul întrebării. principiul apărării proprietăţii. Tot astfel. când posesorul devine proprietar. în ipoteza uzucapiunii dreptul de proprietate este practic „demolat”. De asemenea. civ.tocilar. Aşa se întâmplă în cazul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. Pagina 136 din 137 .. un efect al posesiei de bună-credinţă. a fost violat în suportul lui material şi rămâne astfel prin păstrarea unor lucrări pe care nu le-a dorit şi nu le doreşte. dreptul său de proprietate asupra acestuia. soluţia care înclină spre subiectul de drept de bună-credinţă are în vedere o altă regulă fundamentală a dreptului: nevoia de stabilitate şi securitate a raporturilor juridice. căci uzurpatorul păstrează pentru totdeauna imobilul. Deşi terenul rămâne proprietarului. În acest caz. rezultă fără dubiu dintr-o generalizare a diverselor reglementări particulare în care buna-credinţă este expres prevăzută şi protejată. care. care se explică prin neglijenţa sa de a fi făcut ca bunul să fi ajuns la posesor.

Pagina 137 din 137 .Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful