Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modalitati de dobandire si forme de aparare a dreptului de proprietate

CAPITOLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE – NOŢIUNI INTRODUCTIVE – SECŢIUNEA I PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. PROPRIETATEA ŞI DREPTUL DE PROPRIETATE 1.1. NOŢIUNE

Apărută odată cu însăşi apariţia omului pe pământ, proprietatea a stat şi stă la baza dezvoltării societăţii omeneşti. Nu poate exista viaţă socială fără producerea celor necesare traiului, iar orice producţie are ca premisă esenţială şi indispensabilă însuşirea de către producător a bunurilor necesare acestei producţii1. Deci, ca relaţie economică, proprietatea a apărut odată cu societatea şi, în atare situaţie, existenţa celor două entităţi este interdependentă, neputându-se concepe societate fără proprietate şi nici proprietate fără societate. În primul rând, proprietatea poate fi definită ca o instituţie a economiei, ca o categorie economică, întrucât este o condiţie indispensabilă a producţiei de bunuri. Privită din acest punct de vedere, proprietatea apare ca „o relaţie istoriceşte determinată, care ia naştere în legătură cu însuşirea şi stăpânirea de către oameni a bunurilor materiale, în primul rând a mijloacelor de producţie” 2. Prin prisma conceptului economic, proprietatea apare ca fiind condiţia fundamentală, sine qua non de existenţă a oricărei societăţi. Aşadar, înainte de a fi un drept, proprietatea este o realitate economică şi socială. Asumarea calităţii de stăpân al unui lucru, dispunerea de acesta după bunul plac pentru
1 2

C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 26 Dicţionar de Economie Politică, Ed. Politică, Bucureşti, 1974, p. 649-650.
Pagina 1 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

satisfacerea nevoilor proprii, afirmarea acestor prerogative faţă de terţi, cărora li s-a pretins să le recunoască şi să le respecte, s-au născut înaintea dreptului. Aproprierea unui bun de către o persoană, puterile pe care aceasta le exercită asupra bunului, raporturile ce se pot stabili între persoane cu privire la bunuri, în scopul satisfacerii nevoilor proprii, dar şi cele specifice comunităţii din care face parte, nu sunt invenţii ale legiuitorului. Acesta nu a făcut decât să sistematizeze, să organizeze raporturile de proprietate născute anterior, în acord cu ceea ce s-a considerat a fi interesul dominant al societăţii situate pe o anumită treaptă a evoluţiei sale. Proprietatea, ca relaţie economică şi socială, a constituit astfel premisa naşterii dreptului de proprietate. Ea a devenit un astfel de drept de îndată ce a intrat în atenţia autorităţii statale şi a făcut obiectul reglementărilor edictate de acesta. Anterior acestei reglementări, proprietatea era mai puternică, în sensul că exercitarea sa de către stăpânul bunului nu cunoştea alte limitări decât cele consimţite prin respectarea tradiţiilor comunităţii căreia acesta îi aparţinea. Astfel, în orânduirea comunei primitive, omul şi-a însuşit primele bunuri de câte ori a avut nevoie, aşa cum le-a găsit în natură. Însuşirea exercitată de unul a fost încet recunoscută de alţii. Dacă unul a produs ceva ce reprezenta mai mult decât îi era necesar şi a constatat că altcineva a produs alte bunuri care îl interesau, s-a ajuns la schimb, apoi la piaţă, apoi la organizarea socială care a însemnat o anumită specializare a activităţii umane prin diviziunea muncii. Membrii comunităţilor umane în curs de formare s-au recunoscut între ei sau, la scara comunităţii, între ele, ca proprietari de bunuri. Sau, altfel spus, puterea exercitată de cineva asupra bunului său a trebuit recunoscută de ceilalţi. Proprietatea s-a transformat în relaţie socială de însuşire, iar când această relaţie socială a fost cuprinsă în norme juridice - de la cutumă până la norma edictată de entitatea care a ajuns s-o ordoneze, s-o reglementeze, anume statul - ea a devenit raport juridic, adică drept de proprietate. Desigur, acest proces s-a petrecut lent şi diferit de la o comunitate la alta. Esenţa lui, însă, rămâne aceeaşi: transformarea relaţiei sociale de proprietate într-un raport juridic cu toate consecinţele ce decurg de aici. Reglementarea proprietăţii şi transformarea sa în drept de proprietate a adus cu sine şi o serie de limitări, statul arogându-şi poziţia de exponent al interesului general al societăţii şi edictând reguli precise pentru exercitarea sa. În acelaşi timp, proprietatea a fost întărită prin garantarea dreptului de proprietate şi posibilitatea apărării sale faţă de eventualele încălcări ale acestuia de către terţi.

Pagina 2 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Proprietatea nu putea rămâne în afara sferei de reglementare a dreptului, pentru că ea reprezintă premisa oricărei activităţi economice, adică premisa funcţionării motorului oricărei societăţi, iar finalitatea dreptului este tocmai aceea de a organiza şi asigura funcţionarea societăţii. Deşi existenţa a priori a proprietăţii ca entitate economică faţă de forma juridică, adică faţă de dreptul de proprietate, nu este contestată, totuşi cele două nu pot fi despărţite, putându-se afirma că prin apariţia dreptului de proprietate s-a dat o haină juridică relaţiei economice de proprietate, în sensul că însuşirea, aproprierea bunurilor materiale a devenit un drept de însuşire, de apropriere, sancţionat şi întărit prin puterea de constrângere a statului1. Autorii Gh. Fekete şi Ioan Zinveliu surprind relaţia dintre proprietate ca noţiune economică şi proprietatea în sens juridic, care este sinonimă cu dreptul de proprietate. Astfel, în concepţia autorilor, „proprietate este forma fundamentală a relaţiilor de producţie. Întrucât producţia a trebuit să existe şi va trebui să existe întotdeauna, indiferent de faptul că societatea este scindată în clase antagoniste sau formată din clase aliate şi prietene, proprietatea trebuie considerată o categorie veşnică. Proprietatea trebuie să existe în orice orânduire socială. Dreptul de proprietate presupune existenţa statului şi a dreptului pe care acesta îl creează, deoarece dreptul de proprietate nu este altceva decât o relaţie de proprietate reglementată prin norme de conduită stabilite şi sancţionate de puterea de stat”1. Din punct de vedere juridic, termenul de proprietate are mai multe înţelesuri şi anume: În sens larg, proprietatea desemnează atât dreptul de proprietate (mobiliară sau imobiliară), cât şi alte drepturi reale2; Uneori, legislaţiile moderne întrebuinţează cuvântul proprietate în acest sens, căci se vorbeşte despre proprietatea mobiliară şi imobiliară, de proprietatea unui uzufruct, de proprietatea unei creanţe sau de proprietatea numelui, de proprietatea inventatorului asupra invenţiei sale, de proprietatea artistului asupra operei sale, de proprietatea literară, industrială sau comercială., adică de proprietatea incorporală. În parte, aceste formule nu acoperă natura şi caracterele dreptului de proprietate. Cu privire la această întrebuinţare a noţiunii de proprietate, C Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu şi Al Băicoianu afirmau „[…] noţiunea şi numele de proprietate au fost extinse şi la bunuri necorporale. Astfel, se vorbeşte de proprietatea unei creanţe , de peoprietatea intelectuală şi chiar de proprietatea numelui. Cu alte cuvinte, se vorbeşte de proprietatea unui drept. Dacă luăm aici cuvântul „proprietate” în
C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 521 GH. Fekete, Ioan Zinveliu, Drept civil. Drepturile reale, EDP, Bucureşti, 1969, p. 12 2 G N Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Imprimeria Văcăreşti, Bucureşti, 1947, p. 237
1 1

Pagina 3 din 137

de proprietate corporală. În acest sens este folosit de dispoziţiile art. p. În sens de obiect al dreptului de proprietate. Drept civil. În realitate. Ed Actami. Din punct de vedere economic. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale . care determină conţinutul şi înfăţişarea celorlalte procese economice (circulaţie. dar numai acele relaţii de apropriere care sunt reglementate prin lege capătă caracterul de raport juridic de proprietate. p. prin proprietate se înţelege totalitatea relaţiilor dintre oameni privind însuşirea bunurilor. adică cea care priveşte bunurile corporale4. extensiunea aceasta trebuie privită numai ca o simplă metaforă. 6 Gh Fekete. fiind un drept real. orice raport de însuşire a unor bunuri constituie un raport de proprietate. Termenul de proprietate are şi un sens restrâns. dreptul de proprietate […] este […] dreptul fundamental care comandă şi determină conţinutul şi înfăţişarea tuturor celorlalte drepturi reale şi ale raporturilor de obligaţii”1. Al Filipescu. ne lovim de o adevărată curiozitate gramaticală. Capitant. care reprezintă ansamblul normelor juridice privitoare la proprietate. Aşadar. EDP. tot astfel. într-adevăr.tocilar. după cum spunea H. Bucureşti. cursuri si referate postate de utilizatori. p. 5 Ovidiu Ungureanu. termenul desemnează bunul asupra căruia poartă dreptul de proprietate. Drepturile reale. 589. care constituie o categorie a drepturilor patrimoniale. ca noţiune economică. Bucureşti. aici cuvântul „proprietate” este întors de la înţelesul său exact şi înseamnă. facultatea de a uza şi a dispune de un drept în mod exclusiv. 2000. art. proprietatea unui drept ar însemna un drept asupra unui drept. 2001. „după cum economic producţia este procesul fundamental şi iniţial.Vizitati www. Bucureşti. Curs practic. Într-o altă opinie6. 620. proprietatea. în sens obiectiv dreptul de proprietate este o instituţie juridică. repartiţie. Altfel spus. propriu. Prin urmare. Cod civil şi „reprezintă întrebuinţarea sa vulgară”5. În alcătuirea patrimoniului. 528. 1969. relaţii reglementate de norme sociale specifice diferitelor epoci istorice.ro ! Arhiva online cu diplome. 12. Drept civil. 44. dreptul de proprietate este utilizat în două sensuri: dreptul de proprietate în sens obiectiv. iar „proprietar” înseamnă titular al dreptului”3. întrucât de însăşi existenţa acestuia depinde existenţa tuturor celorlalte drepturi patrimoniale. P. dreptul de proprietate ocupă un loc primordial. În acest sens este întrebuinţat şi de legiuitor în Codul civil. 480. 4 Pagina 4 din 137 . Ed Rosetti. 80. Filipescu. fiind ea însăşi un drept asupra unui lucru. Ioan Zinveliu. 614. Drepturile reale. pur şi simplu. dreptul de proprietate în sens subiectiv. I. sensul său exact. În concluzie. consum).

2. Această definiţie cuprinsă în art. Cartea Românească. …???. dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte ca accesoriu. 480 Cod civil a fost criticată din mai multe puncte de vedere. dar „nu toate criticile ce i s-au adus sunt la fel de justificate” 3. 480 Cod civil. 1. 1 2 Pagina 5 din 137 . Legiuitorul român defineşte. Bucureşti. 482 precizează că „proprietatea unui lucru. o completă libertate de acţiune fiind recunoscută proprietarului asupra lucrului care face parte din dreptul său de proprietate. Dreptul de proprietate este cel mai important şi mai amplu drept real. prin drept real înţelegând puterea juridică exercitată direct asupra unui lucru şi care permite de a reţine în tot sau în parte din utilităţile sale economice. Ed. sociologic şi juridic. Curs practic. I Rosetti Bălănescu. se recunoaşte faptul că. Într-o altă opinie1. însă în limitale determinate de lege. el este „prototipul” drepturilor reale.Vizitati www. majoritatea autorilor consideră aceste critici neîntemeiate.” Completând aceste prevederi. 3 C Hamangiu.tocilar. p. p. 1. mai mult chiar. cursuri si referate postate de utilizatori. Ed. acesta reprezintă un concept deosebit de complex. art. mobil sau imobil. dreptul de proprietate ca fiind „dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. Jean Carbonnier citat de Ovidiu Ungureanu în Drepturile reale. În literatura de specialitate. aflat întro permanentă evoluţie. care absoarbe toate utilităţile lucrului sau bunului şi nu are ca limită decât lucrul însuşi3. în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. DEFINIŢIA LEGALĂ ŞI DEFINIŢII DOCTRINARE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În toate lucrările din literatura juridică consacrate materiei drepturilor reale. Al Băicoianu. Este dificil de dat o definiţie completă unui fenomen atât de complex ca dreptul de proprietate. 122. cu multiple semnificaţii de ordin istoric. Curs de drept civil român. vol II. deoarece conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor pe care legea i le recunoaşte2. în art. El este un drept de tip real. p. cu lucrul într-un mod natural sau artificial. 51 George Plastara. s-a considerat că dreptul de proprietate este „cel mai întins dintre toate drepturile reale şi cel mai complet dintre toate drepturile subiective”..ro ! Arhiva online cu diplome. op. afară de excepţiile fixate prin lege sau convenţie2. cit. dreptul de proprietate a fost caracterizat ca „un drept în virtutea căruia o persoană poate să facă dintr-un lucru tot ce doreşte.

Lumina Lex. C. i s-a imputat legiuitorului că în loc să definească dreptul de proprietate prin natura lui. a tuturor prerogativelor imaginabile pe care o persoană le poate avea cu privire la un bun. unii autori apreciază că dreptul de proprietate este definit în art. Astfel. 2002. 2002. Ed. 20. Bucureşti. Bârsan. C.. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Această opinie a fost criticată2. cit. I Rosetti Bălănescu.. respectiv caracterul său absolut şi exclusiv1. îl defineşte mai mult prin atributele ce alcătuiesc conţinutul său juridic. definiţia dată drptului de proprietate cuprinsă în Codul civil este criticată pentru faptul că ar fi incompletă. Ed. deoarece prin expresia „de a se bucura de bun” sunt desemnate dreptul de folosinţă şi de posesie. op. s-a arătat că. Drept civil. Majoritatea autorilor5 au considerat această critică neîntemeiată. p. cit.un alt atribut . deoarece nu este nici o greşeală în a defini dreptul de proprietate prin atributele ce-i alcătuiesc conţinutul. Pop.tocilar. În legătură cu aceasta. cursuri si referate postate de utilizatori. Drept civil. 482 Cod civil. întrucât nu precizează în mod expres toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. în definiţia pe care Codul civil o dă dreptului de proprietate este cuprins numai unul din atributele sale şi anume dreptul de dispoziţie.fiind ilustrat de textul art. punând un accent mai mare pe celelalte două. L. definirea dreptului de proprietate se poate rezuma la un singur termen care să includă toate atributele lui: „dreptul de proprietate este dreptul de a dispune de lucrul care face obiectul său”. p. Al Băicoianu.ro ! Arhiva online cu diplome. Aşadar. op. 31. definiţia oferită de Codul civil cuprinde elementele esenţiale. Stătescu. Lumina Lex.usus şi abusus . 1 G N Luţescu. cit. p.. definirea dreptului de proprietate nu este posibilă fără evidenţierea atributelor ce îi alcătuiesc conţinutul. Astfel. op. nu surprinde esenţa lui. O astfel de abordare a dreptului de proprietate. Drepturile reale principale. Drepturile reale principale. 480 Cod civil numai prin unele din atributele sale . Lumina Lex. Dimpotrivă. 4 Pagina 6 din 137 .fructus . D Lupulescu. 1996. Dintr-un alt punct de vedere. evocând existenţa în mâinile titularului dreptului de proprietate. Într-o altă opinie. 1. au considerat unii autori4. în literatura de specialitate. De asemenea definiţia legiuitorului ignoră unul din caracterele esenţiale ale dreptului de proprietate şi anume perpetuitatea. 255. Ed. deşi nu conţine expres decât acel atribut care este esenţial pentru existanţa sa dreptul de dispoziţie. 5 C Hamangiu.Vizitati www. respectiv conţinutul social-economic. prin referire la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate. deoarece dreptul de dispoziţie le implică şi pe celelalte două drepturi. de folosinţă şi de posesie. sub aspectul exigenţelor sale logice. p. Bucureşti. Bucureşti. 20. p. 2 Dumitru Lupulescu. 34.

toate puterile asupra lucrului aparţinându-i. Ioan Adam.din cuprinsul definiţiei în care este folosit termenul „absolut”. nu numai să limiteze exercitarea unora dintre prerogativele dreptului de proprietate. fiind un drept real. erga omnes3. cursuri si referate postate de utilizatori. potrivit legii şi regulilor de convieţuire socială. după ce se prevede că drepturile civile sunt ocrotite de lege. Ele dau expresie juridică modului în care titularul dreptului de proprietate a înţeles să şi-l exercite. titularul dreptului de proprietate este singurul căruia îi aparţin în mod exclusiv şi complet toate atributele ce alcătuiesc conţinutul dreptului său de proprietate. prin specificul lor. Ed.Vizitati www. precum şi în plenitudinea libertăţii de exercitare a acestui drept. în sensul că. după ce se spune că dreptul de proprietate este un drept absolut. 3 din acelaşi act normativ. se face precizarea că ele pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic şi social. adică este opozabil tuturor. Doar titularul dreptului de proprietate este în plenitudinea tuturor atributelor ce-i alcătuiesc conţinutul juridic. Legea va putea.ro ! Arhiva online cu diplome. Chiar dezmembrămintele dreptului de proprietate. dar şi să le impună un anumit conţinut. 1 Pagina 7 din 137 . All Beck. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . materiale şi culturale. Definiţia legală a mai fost criticată pentru faptul că ar cuprinde o contradicţie în proprii termeni pe care îi cuprinde. 2000. ci şi asupra împrejurării că titularul poate exercita oricare dintre prerogativele conferite. Dreptul de proprietate. 31/1954. se face precizarea că se exercită „în limitele determinate de lege”. cerinţă care este specifică nu numai dreptului de proprietate. p. atribute pe care proprietarul le exercită în putere proprie şi în interes propriu. 19. însă numai în limitele stabilite de lege. Nu trebuie văzută nici o contradicţie între caracterul absolut al dreptului de proprietate şi cerinţa ca el să fie exercitat în limitele stabilite de lege. aşa cum se prevede în mod expres în art. iar în art. fără a fi nevoit să ceară concursul nici unei alte persoane. posibilitatea limitărilor aduse prin lege fiind ea însăşi limitată de împrejurarea că dreptul de proprietate este şi o categorie constituţională. ci tuturor drepturilor civile. Deşi formularea nu este cea mai fericită. Prin referire la caracterul absolut al dreptului de proprietate se atrage atenţia nu numai asupra opozabilităţii erga omnes a acestuia. totuşi . Cu alte cuvinte. la golirea de conţinut a prerogativelor dreptului de proprietate. Nu se va ajunge însă. astfel. în acord cu interesul obştesc. punând în valoare valenţele acestui drept şi prerogativele sale1. reprezintă mijloace juridice extrem de eficiente de exercitare a însuşi dreptului de proprietate. potrivit căruia drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale. are un caracter absolut. Bucureşti. în acest fel.tocilar. 1 din Decretul nr. rezultă că el nu conferă dreptului de proprietate alte virtuţi decât cele pe care le are dreptul de proprietate prin natura sa.

Ed Lumina Lex. dincolo de criticile care i-au fost aduse. fie direct şi nemijlocit prin putere proprie şi în interes propriu. p. p 80. 78. O altă definiţie dată dreptului de proprietate este aceea conform căreia „dreptul de proprietate este un drept real subiectiv ce conferă titularului său dreptul de a poseda. 2 3 Pagina 8 din 137 . Bucureşti. Lumina Lex. 29. 2000. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei în vigoare”2. Filipescu. cursuri si referate postate de utilizatori. Drept civil. Actami. Bucureşti. p.Vizitati www. cu respectarea normelor juridice în vigoare. Ed. II. fie indirect şi mijlocit. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente”1. Liviu Pop. p.” Într-o altă opinie3. 1998. justificate sau mai puţin justificate. 3 I. aşa cum afirmă un cunoscut autor 2. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente. Se poate concluziona faptul că. 22. Drepturile reale principale. în putere proprie şi în interesul său propriu. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Aproape toate definiţiile din literatura juridică de specialitate care încearcă să corecteze definiţia legală surprind dreptul de proprietate prin punerea în evidenţă a atributelor pe care acesta le conferă titularului său.ro ! Arhiva online cu diplome. reprezentând „tiparul” pentru toate definiţiile doctrinare care au încercat să-i aducă îmbunătăţiri. 42. Potrivit unui alt autor3. p.. la care adaugă precizarea poziţiei celui căruia îi aparţin sau celui care le exercită căci. atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor. dreptul de proprietate este „acel drept real care conferă titularului atributele de posesie. definiţia dată de art. vol. N. Ed. Dicţionar de drept civil.” În Dicţionarul de drept civil. sau a celui care exercită aceste atribute. să folosească şi să dispună de lucrul respectiv. drept care permite titularului său să posede. All Beck. 2001. op. dreptul de proprietate poate fi definit ca fiind „acel drept subiectiv care dă expresia aproprierii unui lucru. Bucureşti. P.tocilar. a folosi şi a dispune de un bun în mod exclusiv şi perpetuu. 480 din Codul civil cuprinde elementele esenţiale. Ed. folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun. să folosească şi să dispună de acel lucru. 2001. dreptul de proprietate este „acel C Bârsan. în putere proprie şi în interes propriu. ca efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. Costin. cit. entităţilor juridice colective sau statului ori organelor sale (centrale sau locale) să posede. 2 D Lupulescu. 1 M. Mircea C Costin. în putere proprie. ci trebuie precizată poziţia specifică a celui căruia el aparţine. dreptul de proprietate este definit ca fiind „acel drept subiectiv ce dă expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială şi care permite individului.” În opinia sa. „simpla enunţare a atributelor prin care se exteriorizează dreptul de proprietate nu este suficientă pentru definirea acestui drept.

Mircea. în mod exclusiv şi perpetuu. să-şi aproprie bunuri. dreptul de proprietate nu ar prezenta vreo autoritate şi nici interes decât în măsura în care exerciţiul lui este garantat şi protejat.” În fine. corporale sau incorporale. aflându-se însă în interdependenţă cu proprietatea publică. în mod exclusiv şi perpetuu” 4.tocilar. Astfel. Drept civil. în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. cursuri si referate postate de utilizatori. Bucureşti. folosinţei şi dispoziţiei. În acest spirit a fost consacrat principiul că dreptul de proprietate privată cu regimul său juridic este ocrotit de stat. 135. se poate spune că în definirea dreptului de proprietate trebuie să se pornească de la următoarele elemente: sub aspect economic. să pretindă şi să dispună de întreaga lor utilitate. 41 şi art. oricât de absolut e reglementat prin lege. p. proprietatea a fost definită ca fiind „dreptul subiectiv în temeiul căruia titularul poate. În sistemul nostru de drept. Ed. 2000. în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale. cuprinde în conţinutul său atributele posesiei. de la caracterul individualist spre ideea de funcţie socială. 68. alcătuită după tradiţia dreptului roman. În concluzie. evoluţia acestei instituţii în elementele sale intrinseci. Pagina 9 din 137 . atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar prin puterea şi în interesul său propriu. drept real care conferă titularului dreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii ori destinaţiei sale. în Titlul II intitulat „Drepturile.1. Dar. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. 2. Drepturile reale. Proprietatea este un drept absolut.Vizitati www. la 4 T. la reglementarea proprietăţii. exclusiv şi perpetuu. în formele şi în limitele prevăzute de lege. dreptul de proprietate este un drept de apropriere a unor bunuri. proprietatea apare ca prototipul dreptului real absolut. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”. Argument. Constituţia României din 1991 conţine dispoziţii privitoare la proprietate în art. exprimă o relaţie socială de apropriere.ro ! Arhiva online cu diplome. de a-l folosi şi de a dispune de el. REGLEMENTAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 2. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI În concepţia clasică. Constituţia din decembrie 1991 a avut în vedere.

dispune la alin. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. 41 alin 2 din Constituţie se prevede: „Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. Legiuitorul constituant din 1991 nu a mai folosit expresia de „garantare a proprietăţii private” utilizată de Constituţia din 1923. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. în care se precizează expres că dreptul de proprietate. 41 din Constituţie este diferit. art. 41 din Constituţie include. cursuri si referate postate de utilizatori. şi pe acela de „garantare” a proprietăţii private. termen care este insuficient şi nerevelator pentru a satisface exigenţele democratice ale concepţiei asupra dreptului de proprietate. în cadrul discuţiilor privind revizuirea Constituţiei. Că este aşa. În cuprinsul aceluiaşi alineat. precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. o atestă chiar reglementările de la art. Astfel. indiferent de titular”. care reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale. pe lângă termenul de „ocrotire”. în prezent conţinutul art.tocilar. în contextul ansamblului legislativ şi instituţional al ţării noastre. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. precum şi prin moştenire legală. ce Pagina 10 din 137 . ca urmare a revizuirii Constituţiei prin Referendumul din 18-19 octombrie 2003. ce tinde să se integreze în structurile europene.ro ! Arhiva online cu diplome.” Acelaşi text prevede principiul constituţional potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. 2). 41 din Constituţie. Capitolul II. că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular şi că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică. ci doar ocrotirea proprietăţii private. înlăturându-se interdicţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România. Întrucât. Astfel. s-a susţinut că nu există un text constituţional care să consfinţească garantarea dreptului de proprietate privată. se aduce o altă modificare importantă cu privire la instituţia proprietăţii. în condiţiile tratatului de aderare. Concretizarea prevederilor constituţionale în sensul garantării dreptului de proprietate privată împotriva unor eventuale măsuri abuzive ce i-ar aduce atingere. prin acordarea acestui drept cetăţenilor Uniunii Europene. dispunând: „Proprietatea privată este ocrotită şi garantată în mod egal de lege. potrivit legii. o constituie Legea nr. La alineatul 3 sunt prevăzute dispoziţii de principiu privitoare la exproprierea pentru utilitate publică. în condiţiile prevăzute prin lege organică. indiferent de titular (alin. (1): „Dreptul de proprietate.Vizitati www. alin. precum şi creanţele asupra statului sunt „garantate”. în art. consacrat protecţiei proprietăţii private. S-a susţinut că aceasta nu înseamnă că termenul de „ocrotire” nu echivalează cu o garantare efectivă a acestui drept indiferent de titular. 41. pe bază de reciprocitate. 2 al art.

49 din Constituţie. a posibilităţilor de creaţie şi de afirmare ale fiecăruia. În lumina prevederilor art. reglementează dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acesteia. ori o economie de piaţă nu se poate constitui şi dezvolta decât pe fundamentul proprietăţii pivate. Astfel.converg spre realizarea binelui general. 135 alin. stabileşte un echilibru între interesul public şi dreptul de proprietate privată. care . fiind introdus un nou alineat la art. este stimulentul cel mai puternic al activităţii omeneşti şi măsura cea mai evidentă a capacităţii. consacră caracterul excepţional al exproprierii. iar prin reglementările adoptate. Acestea sunt principii caracteristice unei societăţi care s-a orientat spre economia de piaţă şi s-a hotărât să proclame preeminenţa proprietăţii private. religioase. Mai departe. folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii (alin. 7). Astfel. se dispune că economia României este o economie de piaţă.” Se imprimă astfel un caracter democratic instituţiei juridice a proprietăţii.Vizitati www. 6). întrucât proprietatea privată are meritul nepreţuit de a răspunde celor mai elementare sentimente de demnitate şi umanitate ale individului.în final . obligaţiile ce decurg din raporturile de vecinătate şi cele de protecţie a mediului (alin. Articolul 135 din Constituţia revizuită. De aceea. 6. cuprins în Titlul IV consacrat economiei şi finanţelor publice. 8). Constituţia României revizuită aduce unele completări în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii private. 4 şi 5). 1 din Constituţie. prin art. la următoarele alineate. şi cu respectatarea principiului proporţionalităţii. art.tocilar. 41 şi anume alineatul 3¹ care dispune: „Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale. cursuri si referate postate de utilizatori. 1 dispune: „Propietatea este publică şi privată”. în condiţiile legii organice”. legiuitorul constituant a prevăzut că „proprietatea privată este inviolabilă. principiul potrivit căruia averea dobândită licit nu poate fi confiscată şi prezumţia caracterului licit al dobândirii (alin. iar la alineatul 2 sunt cuprinse dispoziţii cu privire la ocrotirea şi garantarea propietăţii publice: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită de lege şi aparţine statului sau unităţilor aministrativteritoriale”. prin art.ro ! Arhiva online cu diplome. asigurându-se ocrotirea dreptului de proprietate indiferent de titularul acestuia. etnice. sunt prevăzute dispoziţii privitoare la: modul în care o autoritate publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general (alin. adică să nu-l anihileze. Pagina 11 din 137 . iar legile restrictive trebuie să aibă caracter organic. 137 alin. politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. prin lege pot fi aduse anumite îngrădiri dreptului de proprietate. posibilitatea confiscării bunurilor destinate. fără ca ele să atingă fondul acestui drept. 135 alin.

Vizitati www. 17 dispune că acesta este un drept inviolabil şi sacru de care nimeni nu poate fi privat. Dreptul de propietate este. precum şi principiul potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă. 2. dreptul de vot. se numără Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 26 august 1789. 4. cursuri si referate postate de utilizatori. că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. 135 alin. libera circulaţie. care prevedea în art. în partea finală a art. Pagina 12 din 137 . adoptate în special după cel de-al doilea război mondial.ro ! Arhiva online cu diplome. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN ALTE ACTE Condiţie şi sursă a individualităţii şi a libertăţii.atunci când fiecare poate accede la ea . cu excepţia cazului în care aceasta este cerută de o necesitate publică. legal constatată şi sub condiţia unei juste şi prealabile despăgubiri. în condiţiile legii organice. principalul document al revoluţiei franceze. proprietatea privată a cunoscut o largă consacrare juridică la nivel mondial. aşadar. în spiritul filosofiei liberale a epocii.gajul păcii sociale. dreptul la ocrotirea sănătăţii. 2. prevăzând. apoi culminând cu actele internaţionale ce cuprind norme de protecţie a drepturilor omului. înscris printre celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Cât priveşte regimul juridic al bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice. Constituţia din 1991 revizuită aduce o completare. ale căror prevederi sunt inserate în constituţiile democratice ale majorităţii statelor lumii. Mai departe există dispoziţii referitoare la bunurile care fac obiectul exlusiv al proprietăţii publice şi regimul lor juridic (alin. declanşată de revoluţiile burgheze şi continuând cu elaborarea codurilor civile europene. un drept fundamental al cetăţenilor ţării. proprietatea. libertatea individuală. siguranţa şi rezistenţa la agresiune. art. dreptul la învăţătură.tocilar. Cu privire la dreptul de proprietate. dreptul de apărare. că scopul oricărei asociaţii politice este păstrarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului: libertatea.2. 3-4). libertatea întrunirilor) recunoscute şi apărate de orice constituţie democratică modernă. dreptul de a fi ales. Printre primele documente de o importanţă covârşitoare în reglementarea dreptului de proprietate ca drept fundamental al omului. condiţie a celui mai bun randament economic şi totodată . libertatea de exprimare.

Codul civil german de la 1900 dispune. art. Constituţia de la Weimar. cu condiţia de a nu face vreun uz interzis de legi sau de regulamente”. Pagina 13 din 137 . nu există dispoziţii specifice cu privire la dreptul de proprietate. francez. în măsura în care legea sau drepturile unor terţe persoane nu se opun. 436 din Codul civil de la 1865 avea o formulare asemănătoare cu cea cuprinsă în art. 903 . În Constituţia franceză din 4 octombrie 1958. iar actuala Constituţie germană în vigoare impune proprietarului exercitarea dreptului său conform cu natura lucrului şi cu respectarea intereselor generale ale societăţii.Vizitati www. Codul civil elveţian. 641 că „proprietarul unui lucru are dreptul de a dispune în mod liber de el. în limitele determinate de lege. Codul civil italian din anul 1942 însă. are facultatea să utilizeze bunul său aşa cum doreşte şi de a împiedica orice ingerinţă din partera unei alte persoane. elaborat sub dublă influenţă. cel puţin teoretică. 544 din Codul civil francez. confirmate şi completate prin preambulul Constituţiei din 1946”. art. în limitele ordinei juridice. au fost influenţate de Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului a Revoluţiei franceze din 1789. în modul cel mai absolut. Codul civil elveţian reglementează proprietatea colectivă şi coproprietate.care conferă titularului său dreptul de a uza de lucru. Constituţiile şi codurile civile ale statelor europene occidentale. Astfel. prevede în art. de a utiliza bunurile proprietatea lor potrivit funcţiilor economice şi exigenţelor producţiei naţionale. franceză şi germană. că proprietarul. de a se bucura de acesta şi de adispune de el material şi juridic. 544 C. Mai mult. adoptate în secolul al XIX-lea sau pe parcursul secolului XX. 832). Doctrina elveţiană defineşte dreptul de proprietate ca reprezentând stăpânirea totală şi exclusivă a unui bun. care a servit ca model mai multor coduri europene şi ale unor state din America Latină adoptate ulterior. deşi recunoaşte că dreptul de proprietate este un drept complet. Lege mult mai modernă. El poate să-l revendice de la oricine îl deţine şi să respingă orice uzurpare”. Proprietatea absoarbe toate utilităţile bunului în ciuda numeroaselor sale restricţii impuse de lege. Constituţia franceză din 1958 cuprinde în preambulul său adeziunea la principiile Declaraţiei din 1789. Nu se face nici o menţiune despre caracterul absolut al dreptului de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. În Italia art. în vigoare. Preambulul acesteia dispune că „poporul frencez proclamă solemn ataşamentul său la Declaraţia drepturilor omului şi principiilor suveranităţii naţionale astfel cum ele sunt definite prin Decalaraţia de la 1789. La rândul său. 836 impune obligaţia proprietarilor. civ. defineşte proprietatea ca fiind „dreptul de a se bucura şi de a dispune de lucruri. proclamă că „proprietate obligă”.ro ! Arhiva online cu diplome. adoptată de Germania în anul 1919. în art. exclusiv şi individual asupra unui lucru (art.

în concepţia dreptului funciar englez. cit. În dreptul englez. Concesiunea este concepută ca un drept ce se exercită pe durata vieţii concesionarului şi a descendenţilor acestuia. Ceea ce se înţelege în mod obişnuit în dreptul continental prin dreptul de proprietate corespunde în dreptul englez termenului de „ownership” şi are ca obiect bunurile mobile. practic. Privite lucrurile prin prisma „dinamicii dreptului civil”. p. Astfel.ro ! Arhiva online cu diplome. Astfel. De unde consecinţa că întreaga suprafaţă de teren a Regatului britanic ar reveni Coroanei. op. au fost înlăturate abia în decursul secolului XX. De asemenea.. Astfel. mai întâi raporturile feudale de proprietate. Această idee ar putea fi susţinută de faptul că în Cartea a II-a a Codului civil se vorbeşte „Deaspre bunuri şi despre osebitele modificări ale proprietăţii”. srt. potrivit căruia proprietatea era afectată la un scop individual.Vizitati www. 480 1 C Bârsan. Modul în care proprietatea este reglementată de Codul nostru civil vădeşte influenţa Codului civil francez. perioadă în care s-au simplificat tranzacţiile imobiliare şi s-a introdus publicitatea imobiliară. Totuşi. dreptul de proprietate apare ca manifestarea prin excelenţă a voinţei omeneşti. Titlul II al Cărţii a II-a intitulat „Despre proprietate” consacră doar trei articole însuşi dreptului de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. el conţine dispoziţii de principiu privitoare la proprietatea funciară (art. cel puţin teoretic. iar întreaga Carte a III-a este consacrată diferitelor moduri în care se dobândeşte proprietatea.). În materia proprietăţii. şi respectiv a curentului individualist care a predominat în secolul al XVIII-lea. În privinţa proprietăţii imobiliare. în special cea pe etaje (art. extrem de complicate de diversele relaţii de vasalitate. 655 şi urm. 646 şi urm. În acest concept. termenul de „property” desemnează ansamblul drepturilor patrimoniale. adică a circulaţiei bunurilor şi valorilor. s-a considerat că singura modalitate de a proteja această afectaţiune era de a da detentorului un drept subiectiv absolut în durata şi efectele sale. care reprezintă un drept de concesiune pe o durată de timp. dominium eminens asupra totalităţii pământului englez. sistemul de drept englez este total diferit de cel continental. Aparent.tocilar. promulgat în 1804. ideea poate fi susţinută 1. Coroana regală continuă a deţine. care exercită „personal property”. se admite că deţinătorii acesteia (estates) exercită „real property” asupra pământului. s-ar putea spune că instituţia centrală a Codului civil român de la 1864 este proprietatea. astfel că. atunci când nu ar mai exista nici o persoană care să deţină un titlu valabil asupra terenului. corolar al libertăţii individuale. În realitate. spre deosebire de cel ce închiriază terenul.). 31 Pagina 14 din 137 . a suveranităţii individului. însă. se ajunge la exercitarea unui drept perpetuu.

însă în limitele determinate de lege.ro ! Arhiva online cu diplome. la scară naţională. cuprinsă în prima frază a alineatului 1 al textului. art. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. într-un mod natural sau artificial”.” Apoi. acţionând prin diverse organizaţii în plan universal sau în plan regional. în art. Această Convenţie prevede. 17. privită ca subiect unic sau asociat în colectivităţi. a decis într-o jurisprudenţă constantă. cursuri si referate postate de utilizatori. de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. la Roma. potrivit căruia „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul. Pagina 15 din 137 . 482 reglementează principiul accesiunii în materia proprietăţii. a drepturilor pe care ea le reglementează. încearcă să dea o definiţie dreptului de proprietate spunând că acesta este „dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. că textul amintit conţine trei norme distincte: prima. iar art. prevede. ca întrega Declaraţie de altfel. al cărei rol esenţial este de a veghea la modul în care statele semnatare işi respectă angajamentul juridic şi politic de a asigura protecţia. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Textul. faţă de ororile pe care acesta le-a declanşat şi întreţinut în lume timp de 6 ani. Un tratat internaţional de o importanţă cu totul deosebită este Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.Vizitati www. implicit a dreptului de proprietate. După cel de-al II-lea război mondial. are valoare proclamatorie şi nu există nici un instrument juridic de natură a-i controla aplicarea concretă. Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. a adoptat norme de protecţie a drepturilor omului. 481 prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire. adoptată în anul 1948. că „orice persoană.tocilar. Alineatul 2 al aceluiaşi text prevede că aceste dispoziţii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului pe care îl au statele suverane de a adopta legile pe care le socotesc necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor proprietate privată în conformitate cu interesul general. 1. la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare în anul 1953. Astfel. 1 alin 1 al Protocolului său adiţional nr. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale de drept internaţional. în art. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa”. are dreptul la proprietate. adoptată de ţările membre ale Consiliului Europei. că orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. 1. semnată de România la 7 octombrie 1993 şi intrată în vigoare pentru ţara noastră la 20 iunie 1994. comunitatea internaţională. 1 din Protocolul nr.

3. CONŢINUTUL JURIDIC AL DREPTULUI DE PROPRIETATE În plenitudinea sa. de a reglementa utilizarea bunurilor de către proprietar în conformitate cu interesul general. 18-1. dreptul de proprietate face obiectul unor reglementări cuprinse în legi speciale: Legea nr. facultăţi şi libertăţi ataşate ei. Aceste ultime două norme trebuie să fie interpretate în lumina principiului înscris în prima normă: asigurarea respectului acestui drept.tocilar. Astfel. Bulletin CJCE nr. De asemenea. competentă a veghea la corecta aplicare a normelor dreptului Uniunii Europene. Încă din dreptul roman. cursuri si referate postate de utilizatori. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. între altele. jus fruendi Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene. căreia îi impune anumite condiţii. cauza Von Deetzen c. Ele sunt atributele proprietăţii şi formează conţinutul juridic al dreptului de proprietate. are un caracter general şi enunţă principiul respectului proprietăţii. orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să asigure un just echilibru „între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. în raport cu scopul urmărit. 1 Pagina 16 din 137 .1 Cât priveşte legislaţia în materie din ţara noastră. Legea nr. p. a doua. Aceste prerogative sunt puteri inerente proprietăţii. Curtea de Justiţie a acestei Uniuni (Curtea de la Luxemburg) a decis că „drepturile fundamentale ale omului. nu apar ca prerogative absolute. ci trebuie luate în considerare prin raportarea la funcţia lor în societate. cât priveşte a treia normă. jus domini descompunându-se în: jus utendi (dreptul de folosinţă a lucrului).ro ! Arhiva online cu diplome. în special dreptul de proprietate. Hauptzollampt Oldenburg. C 44/1989. 2. cuprinsă în a doua frază a aceluiaşi alineat. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie. dreptul de proprietate quiritar (dominium ex jure Quiritum) da posibilitatea proprietarului să beneficieze de toate avantajele pe care i le putea aduce bunul. dreptul de proprietate înglobează diverse prerogative care prin reunirea lor constituie deplina proprietate. 1991. cuprinsă în alineatul al doilea al textului. 18/1991 privind fondul funciar. Legea nr.Vizitati www. ea recunoaşte statelor contractante puterea. o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat. vizează privarea de proprietate. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor şi alte acte normative.

op. Aşadar. fie prin intermediul altei persoane (corpore in alieno). Întrebuinţarea unei case constă pentru proprietar în faptul de a o locui el însuşi. 55 C Bârsan. posesor fiind. în cazul dreptului de uzufruct. Prin urmare. Pentru că este o facultate. anume facultatea de a nu uza de bun. derivatele lucrului). În orice caz. prin folosirea expresiei „a se bucura”. uzufructuarul exercită posesia şi folosinţa asupra bunului ce alcătuieşte obiectul acestui drept. cursuri si referate postate de utilizatori. Întrebuinţarea sau uzul este ca o alternativă a folosinţei. de a nu se servi de el. p. op..tocilar. jus utendi implică şi latura negativă. Cu alte cuvinte. puterea de a se servi personal de lucrul său după destinaţia acestuia. Acest atribut poate fi exercitat fie personal.. însă în afara situaţiilor în care însăşi legea îl obligă pe proprietar să o facă. Exercitarea acestor atribute de către uzufructuar este posibilă însă numai ca urmare a voinţei proprietarului care a consimţit la constituirea dreptului de uzufruct. manifestarea concretă a contactului direct al proprietarului cu lucrul ce formează obiectul dreptului său2. dreptul de proprietate conferă titularului său trei atribute: posesia (jus utendi). Ungureanu. direct şi nemijlocit. posesia apare ca o expresie exterioară. p. el se comportă faţă de toate celelalte subiecte de drept ca un proprietar. jus abutendi (dreptul de a dispune în orice chip de lucrul respectiv. prin putere proprie şi în interes propriu. Jus utendi este pentru proprietar contactul direct cu obiectul apropriat. Profesorul Dimitrie Alexandresco observa faptul că. 41 Pagina 17 din 137 . materială a proprietăţii. Posesia (jus utendi) este atributul care presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa. folosinţa sau dreptul de a culege fructele (jus fruendi) şi dispoziţia (jus abutendi). Privită astfel. (dreptul de a culege roadele. care bineînţeles exercită acest atribut tot în interesul proprietarului. Aşa spre exemplu. 480 din Codul civil determină conţinutul juridic al acestui drept prin enumerarea atributelor sale. Definiţia dată dreptului de proprietate în art. Posesia este mijlocul indispensabil fiecărui proprietar pentru realizarea scopului său. dreptul de întrebuinţare include pentru proprietar şi dreptul de a nu se servi de lucrul său sau de a se servi după bunul lui plac 1. uzul este prerogativa cea mai directă a dreptului de proprietate.ro ! Arhiva online cu diplome. cit. adică pentru 1 2 O. enunţându-l separat pe cel de dispoziţie. de a-l consuma ori de a-l aliena). legiuitorul a înţeleas să includă în realitate atributele posesiei şi folosinţei.Vizitati www. cit.

de a-i percepe în proprietate toate fructele şi veniturile pe care le obţine de la acesta. Proprietarul hotătăşte singur dacă fructifică sau nu stăpânirea lucrului ce formează obiectul dreptului său. pentru că o posesie exercitată în condiţiile legii poate duce indiscutabil la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune. Bucureşti. Partea finală a art. Teoria generală a posesiei. dispune că fructele se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. Folosinţa (jus fruendi) conferă titularului său facultatea de a întrebuinţa bunul. cursuri si referate postate de utilizatori. cit. 482 din Codul civil prevede că „proprietatea unui bun mobil sau imobil conferă acelaşi drept şi cu privire la tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul într-un mod natural sau artificial”. Astfel. Terţa persoană care a dobândit de la proprietar folosinţa este în drept să culeagă fructele produse de bun. ca atribut esenţial al dreptului de proprietate. cu excepţia situaţiei în care legea îl obligă să o facă. p. întrucât în lipsa lui dreptul de proprietate devine ineficient. Posesia se află însă şi în componenţa celorlalte drepturi reale. Codul civil statuează sensul tehnic al termanului de „folosinţă” care nu corespunde exact celui banal (a profita. atributul de folosinţă poate fi exercitat în mod direct de către proprietar sau acesta îl poate ceda unei alte persoane. deci. având o fizionomie proprie pentru fiecare drept real în parte. Ed. Bucureşti. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. 4 Ovidiu Ungureanu. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. 2000. a trage foloasele) 4. D Gherasim. Ed.ro ! Arhiva online cu diplome. art. Bucureşti. p. Posesia poate fi privită ca etapa imediat anterioară proprietăţii. un drept de opţiune. 3 Pagina 18 din 137 . All Beck.Vizitati www. 20. Posesia este. Folosinţa este. 2000. dreptul proprietarului de a fructifica bunul său sau de a-l lăsa neproductiv. opţiune ce conţine şi un drept de inacţiune. Lipsa acestui atribut face ca proprietatea să fie o simplă utopie3. Este vorba de fructele naturale. culegerea fructelor reprezintă exercitarea folosinţei bunului. 56 1 Ioan Adam. 1986. 483 C. civ. All Beck. Academiei. p. 20. dar şi de producte. 20. deci. Folosinţa reprezintă. aşadar. Ca şi posesia. În realitate. p. industriale sau civile. Este inutil a invoca instituţia accesiunii de către însuşi proprietarul bunului frugifer. op. utilizarea economică a bunului.tocilar. de a-l utiliza şi exploata. în virtutea căruia fructele revin proprietarului1. un atribut esenţial al dreptului de proprietate. Ed. iar proprietarul este lipsit de posibilitatea de a-şi folosi bunul. atâta timp cât în conţinutul juridic al dreptului de proprietate există atributul folosinţei.

ro ! Arhiva online cu diplome. contractul de împrumut3. dobânda produsă de suma împrumutată. deci.. 41 2 Pagina 19 din 137 . Iaşi. Drepturile reale. Literatura de specialitate a definit fructele ca „tot ceea ce produce un lucru. în mod periodic fără a-i fi afectată substanţa2. p. productele presupun consumarea substanţei şi nu au caracter de periodicitate (marmura dintr-o carieră. Aşadar. Institutul European. Fructele civile reprezintă. 1997. Ed. Codul civil nu defineşte noţiunea de fructe. echivalentul în bani sau în alte lucruri al utilizării unui bun. Fructele naturale sunt produse de bun în mod spontan. Dreptul proprietarului de a culege fructele bunului său poate presupune atât acte materiale. ciupercile. Mona Maria Pivniceru. independent de voinţa omului. Fructele civile constau în venituri periodice ale bunului pe care proprietarul le culege prin transmiterea folosinţei bunului său către un terţ: chiria obţinută pentru închirierea bunului. Distincţia este importantă deoarece în cazul uzufructului fructele aparţin uzufructuarului. fie că este vorba despre devălmăşie. Bârsan. deci. a muncii sale: recoltele. Bârsan. Fructele naturale şi industriale se dobândecsc prin percepere. Din acest punct de vedere. industriale şi civile. cursuri si referate postate de utilizatori. proprietarul poate efectua acte materiale de culegere a fructelor sau productelor realizate de bun sau poate să le culeagă ca urmare a încheierii de acte juridice: contractul de închiriere a bunului. Ele sunt consecinţa unor acta juridice. productul este o fracţiune a lucrului. civile şi sporul animalelor. Dacă fructele sunt tot ceea ce un bun produce periodic fără consumarea substanţei sale. Pe de altă parte. fără a fi. folosinţa constă în dreptul de a percepe fructele de orice fel pe care acel bun le produce. 26 3 C.Vizitati www. op. În timp ce fructul este un venit. C. Ele sunt de trei feluri: naturale. Maria Gaiţă. în cazul posesiei. atunci când un bun este pus în valoare. cărbunele dintr-o mină. cât şi acte juridice. industriale. iar productele nudului proprietar. în timp ce fructele civile se dobândesc zi de zi. Probleme specifice exercitării acestui atribut întâlnim în situaţia bunului aflat în proprietate comună. productele nu pot fi dobândite nici măcar de către posesorul de bună-credinţă. fie că este vorba de coproprietate obişnuită pe cote-părţi. Drept civil. prăsila animalelor. Fructele industriale sunt produse de bun ca urmare a intervenţiei omului. ci doar le clasifică în naturale. cit. p. necesară munca omului în scopul producerii lor: păşunile. lemnul dintr-o pădure).tocilar.

bineînţeles. Dreptul proprietarului de a dispune material şi juridic de bunul său reprezintă un atribut esenţial al dreptului de proprietate. implicit. Fără acest atribut proprietatea nu poate exista ca drept real1. cit. transforma sau distruge. al atributului dispoziţiei va fi noul dobânditor al bunului. În cazul coproprietăţii obişnuite pe cote-părţi. 57 Ioan Adam. fie temporar . op. aşa-zisele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. pe calea unei acţiuni care să vizeze obţinerea cotei corespunzătoare din fructele culese. p. atât din punct de vedere material. Dispoziţia juridică presupune posibilitatea proprietarului de a înstrăina bunul respectiv prin acte juridice (indiferent de caracterul lor. prin voinţa proprietarului alte drepturi reale derivate. aşa cum se găsea în patrimoniul celui de la care îl dobândeşte2. cât şi din punct de vedere juridic. În situaţia în care bunul este posedat şi folosit eaxclusiv de către unul dintre coproprietari.fie perpetuu. gratuit sau oneros. A transmite acest atribut semnifică însăşi transmiterea dreptului de proprietate. precum şi facultatea de a-l greva cu sarcini ori cu alte drepturi reale derivate din dreptul de proprietate.cum ar fi în situaţia închirierii bunului sau a constituirii unui drept de uzufruct . care culege în totalitate fructele doar pentru el. inter vivos sau mortis causa). proprietarul nu poate transmite atributul dispoziţiei bunului. nimic nu opreşte ca ceilalţi coproprietari să-şi valorifice dreptul lor de a culege şi avea fructele. formându-se astfel.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. Ovidiu Ungureanu.tocilar.Ed. în sensul de a-l consuma. Dacă proprietarul poate transmite către un terţ atributele stăpânirii şi folosinţei bunului său. Atributele dreptului de proprietate pot fi scoase din conţinutul juridic al dreptului de proprietate.. Dispoziţia (jus abutendi) întregeşte conţinutul dreptului de proprietate şi constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului său. cum ar fi în situaţia constituirii unei servituţi. titularul dreptului de proprietate şi. în limita respectării normelor juridice în vigoare. cursuri si referate postate de utilizatori. 1 2 Pagina 20 din 137 . Dispoziţia materială vizează posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a dispune de substanţa materială a bunului. În acest atribut proprietatea se manifestă ca o „mică suveranitate”. All Beck. 22. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Bucureşti. p. fiecare coproprietar poate culege fructele şi are un drept asupra acestora proporţional cu cota de proprietate indiviză pe care o deţine. Dispoziţia conferă proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul său.

Acest lucru a fost subliniat de M. pe de o parte. prin simpla exercitare a unui drept în alte scopuri decât cele în vederea cărora acest drept a fost recunoscut individului. care afirma cu privire la dispoziţia juridică: „ Puterea de a dispune de dreptul de proprietate. astfel încât să prejudicieze pe alţi proprietari în exercitarea drepturilor lor”. a bunului ce face obiectul dreptului de proprietate. fie ea fizică sau juridică. ca atribut al proprietăţii. având în vedere faptul că dreptul de proprietate nu se şterge prin neuz. Cu alte cuvinte. Pot fi amintite cu titlu de exemplu prevederile Decretului nr. el săvârşeşte un abuz de drept. Un alt aspect al exercitării acestui atribut. trebuie să fie expresia voinţei liber exprimate a proprietarului. proprietarului nu-i este îngăduit a prejudicia drepturile şi interesele altor persoane. 1998.Vizitati www. Inalienabilitatea. p. 223/1974.ro ! Arhiva online cu diplome. obligaţia de a vinde imobilele proprietatea lor privată statului. Astfel.tocilar. Ed. au existat dispoziţii legale care impuneau exercitarea de către proprietar a acestui atribut al dispoziţiei juridice. Dacă pierde acest atribut. dacă un proprietar de imobil construieşte un cuptor fără a-l utiliza. cursuri si referate postate de utilizatori. În concluzie. În caz contrar. Cu alte cuvinte. sub sancţiunea trecerii cu titlu gratuit a acestora la stat. 144 Pagina 21 din 137 . care reglementa în sarcina persoanelor ce doreau a se stabili în strâinătate. proprietarul nu poate fi obligat sâ-şi înstrăineze bunul. din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligaţia de a se limita la o folosinţă normală a bunului său spre a nu-i stânjeni cu nimic pe alţii. fără de care nu poate să existe drept de proprietate. implică şi dreptul de a nu uza de lucru. instanţa sesizată va putea să ordone demolarea cuptorului construit de proprietarul abuziv (este celebra speţă Daerr pronunţată de Curtea Calmar în 1855). de a nu-l folosi. dispoziţia. dintre cele trei atribute ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. care e neapărat 1 M Cantacuzino. ci numai cu intenţia de a astupa lumina vecinului. De exemplu. proprietarul pierde dreptul însuşi. All Educaţional. Atributul dispoziţiei nu se desparte niciodată de persoana proprietarului. Potrivit unei opinii1. Cu toate acestea. să-l exercite numai în limitele determinate de lege. înstrăinarea. Elementele dreptului civil. Practica judiciară a statuat că „atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate abuziv. În acest sens. acesta trebuie privit cu toate „reversurile” sale. chiar dacă el nu dorea. fiind de esenţa proprietăţii. prin exerciţiul dreptului său. El există chiar şi în absenţa intenţiei de a vătăma. Dacă atributul dispoziţiei este unul exclusiv al proprietarului. Cantacuzino. este necesitatea ca proprietarul. exprimând însăşi esenţa dreptului de proprietate. de a-l trensmite constituie un atribut esenţial al proprietăţii. dispoziţia este atributul vital. de a-l înstrăina. Timişoara. deşi îi este recunoscută o deplină libertate în acest sens.

civ o dă dreptului de proprietate.. vremelnică şi neapărat relativă. Nu acesta a fost însă sensul juridic al caracterului absolut asupra căruia s-au oprit redactorii Codului civil francez. cit. cursuri si referate postate de utilizatori. Drepturile reale principale. Bucureşti. libera circulaţie a bunurilor fiind în relaţie directă cu interesele economiei obşteşti”. proprietatea este inerentă naturii umane. Se poate vorbi despre absolutismul dreptului de proprietate. adică cu privire la raporturile dintre anumite persoane sau dintre anumite categorii de persoane. CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE La fel ca alte drepturi subiective. respectiv de la atributele sale şi de la modul în care sunt exercitate.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii. op. toată literatura juridică le adaugă şi caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. 480 C. făcând parte din categoria drepturilor reale. În concepţia unor autori1. dreptul de proprietate este un drept absolut pentru că. ceea ce înseamnă că facultatea de a înstrăina este de ordine publică. Bucureşti. care îl deosebesc faţă de toate celelalte drepturi reale. Ed.tocilar. 2000. Pentru revoluţionarii de la 1789. p. ceea ce impune reglementarea coexistenţei. deplin şi exclusiv. fie de interese socialeconomice aparţinând întregii societăţi2. 18 3 Ioan Adam. cit. În primul rând. 1 2 Pagina 22 din 137 . perpetuu şi transmisibil. p. 22. Dreptul de proprietate este singurul drept real absolut în sensul că existenţa sa nu depinde de nici un alt drept care să-i servească drept temei al constituirii. All Beck. 52-54 Eugen Chelaru. 2000. p.Vizitati www. 44-48.. nu poate să existe decât în cazurile prescrise sau îngăduite de lege. este singurul dintre acestea care conferă titularului său exerciţiul tuturor atributelor3. p. Ovidiu Ungureanu. All Beck. 4. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. astfel încât o restrângere a acestui drept reprezintă un atentat la adresa persoanei. Ed. Altfel spus. Caracterul absolut Curentul filosofic dominant în perioada elaborării şi adoptării Codului civil francez era caracterizat de ideea că orice restrângere adusă prerogativelor pe care dreptul de proprietate le conferă titularului său este inadmisibilă. limite generate fie de existenţa unor proprietatari învecinaţi. Curs de drept civil. dreptul Liviu Pop. Din definiţia pe care art. rezultă că acesta este un drept exclusiv şi absolut. pornind de la fizionomia sa juridică. Ei au înţeles că proprietatea nu poate fi definită decât prin raportare la limitele sale. dreptul de proprietate are un caracter absolut şi inviolabil. op. Caracterelor exclusiv şi absolut.

Prin caracterul său absolut. 480 C.] în limitele stabilite de lege”. în putere proprie şi în interes propriu. cit. civ. op. p. s-a susţinut că „absolutismul proprietăţii afirmat de art. absolutismul dreptului de proprietate se manifestă în opozabilitatea sa erga omnes. nu se poate vorbi atunci de un absolutism al dreptului de proprietate. 480 C.. Luţescu. „titularul dreptului de proprietate poate face totul. după cum afirma profesorul Istrate Micescu. All Beck. Bucureşti.. pretinsa proprietate absolută este mai degrabă un exces. de a profita de toată utilitatea pe care el o conferă şi de a săvârşi toate actele juridice care răspund nevoilor proprietarului sau impuse de propriul său interes”3. Luţescu consideră că: „dreptul de proprietate este mărginit în exerciţiul său prin chiar exerciţiul drepturilor celorlalţi proprietari” şi că „dacă proprietăţii i se poate atribui un caracter absolut. fiind un drept real. dreptul de proprietate este un drept absolut. 52 1 2 Pagina 23 din 137 . un vis de stăpân”. 2 5 Ovidiu Ungureanu. op. Toate celelalte drepturi reale. 18 Corneliu Bârsan. N. dreptul de proprietate se deosebeşte de toate celelalte drepturi subiective. respectiv teza finală. 480 C. op. Într-o altă opinie5. 258 4 C Hamangiu. o nostalgie de suveranitate.. În istoria dreptului românesc. p.Vizitati www. De aceea dreptul de proprietate este singurul care îi permite titularului să exercite toate prerogativele pe care le conferă. p. Pornind de la limitele impuse dreptului de proprietate prin chiar textul art. 46 3 G. Eugen Chelaru. Această poziţie doctrinară este determinată de prevederile art.. deoarece este desminţit de chiar textul respectiv care adaugă: „în limitele prevăzute de lege”. În altă ordine de idei. civ este totuşi relativ. profesorul G. cit. pe când titularii celorlalte drepturi reale nu pot face nimic decât ceea ce dreptul lor le conferă”. I Rosetti-Bălănescu. iar nu prin raportare la alte drepturi. După cum s-a spus. constituindu-se pe temeiul dreptului de proprietate. Aşadar. Deci. exercitarea atributelor acordate se va face conform unei puteri derivate. cit. op. p. Cu alte cuvinte.ro ! Arhiva online cu diplome. conform căreia. N. cit. civ.. Ori. atributele dreptului de proprietate se exercită „[.. Al Băicoianu. transmise de proprietar1. „caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat în sensul că titularul său are asupra lucrului latitudinea de a-i trage toate foloasele. de proprietate se defineşte prin el însuşi. înseamnă a nu lua în considerare decât lucrul ca subiect activ de drept. p. au existat autori 4 care au contestat caracterul absolut al dreptului de proprietate. 2000. Curs de drept civil. cursuri si referate postate de utilizatori. El este conceput ca expresia cea mai cuprinzătoare a conţinutului unui drept subiectiv2. în sensul că toate celelalte subiecte de drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca. dacă există anumite limite de manifestare a acestuia. în afară de ceea ce îi este interzis prin lege. Ed. Drepturile reale principale.tocilar.

Vlahide. lucru motivat de un singur articol de lge. Cu alte cuvinte. decât de un caracter absolut. vol. Repetiţia principiilor dreptului civil. Europa Nova. All Beck.ro ! Arhiva online cu diplome. op.. În consecinţă. Al. Aşa cum sublinia un binecunoscut autor2. op.. 23. proprietarul se manifesta ca un adevărat „despot” faţă de proprietatea sa. autorii contestatari ai caracterului absolut al dreptului de proprietate arată că acest caracter al dreptului de proprietate a existat. Filipescu. De altfel. dacă ne raportăm la absolutismul dreptului de proprietate. însă evoluţia omenirii (în general) şi a peoprietăţii (în special) i-a diluat puterea. nu mai este nevoie a se sublinia faptul că proprietarul nu-şi poate exercita dreptul decât în anumite limite. Ed. fără a confunda această noţiune cu cea de exercitare abuzivă a acestui drept. G. 16 alin 2: „Nimeni nu este mai presus de lege”1. într-un stat de drept. odată cu evoluţia juridică a acestei noţiuni. p. p. un corolar al acestui precept constituţional. odată cu apariţia normelor juridice (indiferent de forma pe care o îmbrăcau: cutume. 2000. N. 259 Ioan Adam. 85. se poate vorbi despre absolut. absolutismul pierde teren. atunci vorbim de un absolutism legal. Astfel. nimeni nu poate depăşi prin manifestările sale juridice cadrul creat de lege. p. În această concepţie. în acelaşi timp. P. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Ed. 1994. prin caracter absolut al dreptului de proprietate trebuie să se înţeleagă faptul că titularul acestuia are deplina putere (plena potestas). se consideră că s-ar putea vorbi mai degrabă de caracterul relativ al dreptului de proprietate. atâta vreme cât nu lezează prin exerciţiul său pe titularul altui drept. de a avea toată utilitatea pe care poate să i-o confere şi de a săvârşi toate actele juridice şi materiale ce i le dictează interesul său3. cit. I. 24 3 I. adică a nu reţine din raportul de drept decât pe titularul dreptului de proprietate şi lucrul asupra căruia se exercită drepul său”1. dacă în perioada de legiferare minimă în domeniu. Bucureşti. întrucât proprietarul îşi exercită dreptul său şi prin luarea în considerare a drepturilor celorlalţi. Astfel. puterile proprietarului fiind îngrădite între dispoziţiile legilor.Vizitati www. În argumentele aduse. p.tocilar. 2000. All Beck. în a trage toate foloasele. În societatea modernă de astăzi. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . „caracterul absolut al dreptului de proprietate nu are nimic nociv în el însuşi. Bucureşti. Luţescu. Filipescu. Bucureşti. atâta timp cât orice drept nu poate fi exercitat decât în limitele legale. C. respectiv art. p. teoria abuzului de drept este o aplicaţie practică şi. Deci. cit. cursuri si referate postate de utilizatori. această teorie rămâne fără obiect. dând naştere la un conflict de drepturi”. Ed. ca şi caracter al dreptului de proprietate. 80 1 1 Pagina 24 din 137 . legi scrise). 2 P. Aşadar.

menţionat de art. Cu alte cuvinte.tocilar. atributele conferite de dreptul de proprietate sunt independente de imixtiunea oricărei alte persoane. distinct de caracterul exclusiv. Deci. în afara proprietarului. care statuează: „Proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice”.ro ! Arhiva online cu diplome. Pentru majoritatea autorilor. adică toate prerogativele sale juridice. 22 Pagina 25 din 137 . Caracterul exclusiv Încă de la Iustinian. respectiv posesia. ceea ce unii autori1 numesc. Strâns legată de caracterul absolut al dreptului de proprietate. adică toate cele trei atribute: posesia. o altă persoană să aibă asupra aceluiaşi bun un drept de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. este inviolabilitatea acestui drept. Acesta nu exclude. atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului său. caracterul deplin al dreptului de proprietate. Inviolabilitatea proprietăţii este o garanţie a existenţei democraţiei şi statului de drept. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate semnifică. 480 C. pe de o parte. faptul că asupra aceluiaşi bun nu pot coexista două drepturi de proprietate care să se suprapună. civ. folosinţa şi dispoziţia. toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al acestui drept. Aceasta reprezintă. civ. concurenţa drepturilor de proprietate asupra aceluiaşi bun ce aparţin unor titulari diferiţi. care presupune că titularul dreptului de proprietate exercită singur. cit. Proprietatea are vocaţia de a fi recunoscută ca o libertate. în ciuda celor două excepţii: exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi exploatarea subsolului oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general. dreptul de proprietate nu poate fi încălcat de nimeni. Caracterul inviolabil presupune că proprietatea nu poate fi cedată prin forţă (art. şi aceasta pentru că proprietatea particulară şi legea sunt coordonatele majore ale oricărui sistem democratic. 2 Dumitru Lupulescu. care îl face opozabil erga omnes. proclamată de art 135 alin 4 din Constituţie. iar pe de altă parte. 481 C.).Vizitati www. sub forma dreptului de proprietate comună2. fără concursul altor persoane. însă. faptul că dreptul de proprietate conferă titularului său plena in re potestas. Proprietarul este singurul care poate dispune de substanţa obiectului dreptului său. subliniază caracterul său exclusiv. op. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate exclude ideea ca.. în deplinătatea lor. singura care le exercită fiind însuşi proprietarul. independent de orice alte persoane. folosinţa şi dispoziţia. concomitent.. p. faptul că titularul dreptului de proprietate exercită singur. se afirma că dreptul de proprietate conferă titularului său plena potestas. această interdicţie impunându-se cu aceeaşi forţă şi statului.

616 C. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate este profund atenuat în cazul dezmembrămintelor dreptului de proprietate. Exclusivitatea este limitată şi în cazul coproprietăţii. cum sunt. de exemplu. deoarece atributele dreptului de proprietate aparţin şi se exercită cu privire la acelaşi lucru corporal de către mai multe persoane1. Ea semnifică faptul că terţii nu au. M. dreptul de proprietate tinzând să se reconstituie prin recuperarea elementelor dezmembrate.ro ! Arhiva online cu diplome. ci şi faţă de stat. el aparţine individual. Astfel. exclusiv unuia singur. Aceasta înseamnă că. Exclusivitatea operează nu numai faţă de terţi. astfel. cu excepţia cazurilor când distrugerea bunului este interzisă prin lege. putând-o consuma sau desfiinţând-o fizic. nici o parte din utilitatea lucrului care aparţine altuia. M. nici să dispună de el. nu comun. Există însă puternice limitări ale exclusivităţii dreptului de proprietate. Odată apropriat. Este însă o situaţie temporară. dobândeşte în proprietate fructele bunului.Vizitati www.. potrivit art. Bârsan. Caracterul perpetuu Dreptul de proprietate este caracterizat ca fiind un drept perpetuu pentru că nu are o durată limitată în timp. cursuri si referate postate de utilizatori. Astfel. dreptul de proprietate se păstrează dacă şi bunul ce formează obiectul lui îşi păstrează existenţa. 28 Pagina 26 din 137 . civ. proprietarul este nevoit a abandona parţial din atributele posesiei şi folosunţei şi. M. Excluderea oricărei alte persoane este reversul recunoaşterii plenitudinii dreptului de proprietate. nici să-l folosească. a le exercita împreună cu altă persoană. Privită prin prisma exclusivităţii. unele dintre atributele sale sunt exercitate de alte persoane decât proprietarul.tocilar. Pivniceru. 485 C. Acelaşi aspect este întâlnit şi în situaţia restrângerilor aduse la folosirea unor bunuri. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate decurge implicit din atributele pe care acesta le conferă proprietarului. proprietatea apare pentru titularul său ca un monopol. recunoaşte proprietarului al cărui fond nu are nici o ieşire la calea publică dreptul de a trece pe proprietatea vecinului. Ei nu pot nici să-l întrebuinţeze. care. 1 C. imobilele grevate de contracte de închiriere al căror termen este prorogat prin dispoziţii legale. în principiu. oricât de lung ar fi şirul transmisiunilor cu titlu oneros sau gratui. civ. p. op. cit. în situaţia servituţilor pozitive legale sau judiciare. art. Fructele se cuvin proprietarului numai din momentul în care posesorul devine de rea-credinţă.. Tot astfel se întâmplă în situaţia în care un bun frugifer se află în stăpânirea unui posesor de bună-credinţă. Gaiţă. un bun este propriu. prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. când acesta fiind golit de o parte din conţinutul său juridic. el fiind singurul drept care nu încetează.

Sunt însă şi situaţii când unele bunuri prprietate privată pot fi scoase temporar din circuitul civil prin acordul de voinţă intervenit între proprietarul bunului şi o altă persoană. Ed. Depăşind limitele biologice ale vieţii umane. Prprietatea nu se stinge la moartea titularului său. într-un contract părţile au posibilitatea de a stipula aşa-numitele clauze de inalienabilitate. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”1. transmisiunea apare în această situaţie ca un corolar logic şi practic al perpetuităţii dreptului de proprietate2. ci durează atâta timp cât există bunul asupra căruia el se exercită. cit. fiindcă. Cu alte cuvinte. cursuri si referate postate de utilizatori. altfel spus. Astfel. dreptul este lipsit de obiect şi el nu mai poate supravieţui. un autor francez.tocilar. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”. ci se transmite prin succesiune. indiferent de patrimoniul în care se află bunul într-un anumit moment al existenţei sale. Bucureşti. Aşadar. În acelaşi timp.ro ! Arhiva online cu diplome. chiar grevarea bunului în favoarea altei persoane. Transmisibilitatea este o trăsătură proprie numai dreptului de proprietate privată. de la o persoană la alta. dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp. care este limitată în timp. de îndată ce bunul nu mai are o fiinţă fizică. H Capitant. transmiterea dreptului de proprietate este inevitabilă şi obligatorie pentru cauză de moarte. Dreptul de proprietate ia sfârşit odată cu încetarea existenţei obiectului său. dreptul de proprietate se stinge în patrimoniul celui ce-l înstrăinează şi renaşte în patrimoniul dobânditorului. prin care proprietarului unui anumit bun îi este interzisă înstrăinarea şi. dreptul de proprietate se permanentizează. aşa încât înstrăinarea transmite dreptul de proprietate fără să îl stingă sau. 39 1 Pagina 27 din 137 . prin transmiterea sa de la o persoană la alta. celor pe care legea îi cheamă să-i succeadă. dreptul de proprietate nu este un drept viager. op. Dreptul de proprietate publică. Dimpotrivă. Caracterul de perpetuitate al dreptului de proprietate nu înseamnă că un bun trebuie să aparţină aceluiaşi proprietar.. p. dreptul de proprietate poate trece din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia fără nici o modificare. Astfel. Deci. cu puterea unui principiu. este inalienabil şi prin urmare este netransmisibil. în lipsa testamentului. uneori. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. În momentul în care proprietarul înstrăinează un bun. „viaţa” dreptului de proprietate se prelungeşte prin transmiterea lui dintr-un patrimoniu în altul. ci ea trece moştenitorilor pe care decujus i-a desemnat prin testament sau. 27 2 Liviu Pop. indiferent că poartă asupra unor bunuri imobile sau mobile. p. All Beck. Aşa cum afirma.Vizitati www. 2000.

Ulterior. O dovadă foarte clară a acestui principiu o oferă dreptul francez. donatorul sau.chiar după mai multe generaţii . Totuşi. Perpetuitatea dreptului de proprietate vizează. s-a admis că aceste clauze pot fi valabile cu respectarea a două condiţii: să fie justificate de un interes serios şi legitim şi inalienabilitatea să fie temporară. pe lângă durata nelimitată în timp a acestui drept. în Franţa. la reîntoarcerea descendenţilor lor . proprietarul poate înceta temporar să exercite acte de stăpânire asupra bunului său. cursuri si referate postate de utilizatori. Codul civil nu reglementează posibilitatea stipulării în actele juridice a clauzelor de inalienabilitate. dar numai atunci când este vorba de un bun mobil.acestora li s-a recunoscut dreptul de a revendica proprietăţile.tocilar. situaţie în care acesta devine un res nullius. adică în contractele de donaţie şi testamente. cei care au fost exilaţi sau expuşi la persecuţii religioase şi au fost obligaţi să se expatrieze. care Pagina 28 din 137 . confiscările. În schimb. iar dreptul de proprietate se stinge. De aceea. Ca aspect al dreptului său de dispoziţie.ro ! Arhiva online cu diplome. nu se poate pierde prin nefolosinţă. Din moment ce dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. Limitările rezultate din voinţa omului vizează părăsirea voluntară a lucrului. că nu se poate vorbi despre perpetuitate în cazul bunurilor consumptibile. Astfel. multă vreme jurisprudenţa a considerat că astfel de clauze sunt lovite de nulitate. dreptul de proprietate nu se stinge. rechiziţiile. Clauzele de inalienabilitae se găsec destul de rar în actele de înstrăinare cu titlu oneros. existând atâta timp cât subzistă bunul asupra căruia poartă. nu se stinge prin neexercitare şi are o durată nelimitată în timp. Este evident. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate cunoaşte unele restricţii ce izvorăsc fie din lege. ea poate fi paralizată dacă o altă persoană invocă faţă de proprietar uzucapiunea. Limitările de ordin legal au în vedere interesul public. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. după caz. cum ar fi: exproprierile. aceasta înseamnă că acţiunea în revendicare acordată proprietarului pentru a redobândi exerciţiul dreptului său. în actele cu titlu graruit. Oricât ar dura această încetare. fie din voinţa omului. este imprescriptibilă extintiv. el nefăcând obiectul prescripţiei extinctive. asemenea clauze pot fi regăsite în practică. Aşadar. Ele pot fi întâlnite mai frecvent în contractele de ipotecă şi în contractele de gaj fără deposedare în care se stipulează interdicţia de însrăinare şi de grevare a bunului ipotecat sau gajat. şi faptul că dreptul de proprietate există independent de exercitarea lui. dreptul de proprietate este un drept perpetuu. deoarece prin ele se atenteză la principiul liberei circulaţii a bunurilor. testatorul dispune de bunul său stipulând că persoana gratificată nu poate să-l înstrăineze. Altfel spus.Vizitati www.

nu există drept mai susceptibil de îngrădire decât dreptul de proprietate. op. prevede că dreptul de proprietate se exercită în limitele determinate de lege. prin originea şi dezvoltarea lui istorică. Altele sunt expresia libertăţii proprietarului de a dispune de bunul ce face obiectul dreptului de proprietate. prin folosinţă obişnuită îşi consumă substanţa.. 475 alin. conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi în cele ale art. constituind împreună cu libertatea individuală izvorul cel mai bogat de puteri cuprinse în dreptul subiectiv. într-o perioadă de reformă inovatoare. proprietatea. 41 alin. consfinţite de Constituţie şi tratatele internaţionale. pe de o parte. 47 Pagina 29 din 137 . ale dreptului de proprietate pare un paradox. dreptul de proprietate privată se leagă de problema economică a productivităţii şi problema socială a unei mai drepte distribuţii a bunurilor. Aşadar. iar. p. cu modificările stabilite de legi”. civ. Cu toate acestea. sunt cele care guvernează societatea. 480 C. civ statuează că: „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. dar uneori şi prin voinţa părţilor. într-o perioadă de liberalism democratic. ar fi un nonsens1. care. şi mai ales. cursuri si referate postate de utilizatori. De asemenea. A susţine caracterul perpetuu al dreptului de proprietate asupra unor astfel de bunuri. este prin însăşi natura ei expusă a se atinge şi de interesele domeniului public şi de interesele private cuprinse în dreptul subiectiv al altora. 1 C. şi de atributele pe care acesta i le conferă. Justificarea unora dintre limitările dreptului de proprietate o găsim sub paravanul necesităţii realizării unui echilibru între interesul general şi cel individual în materia dreptului de proprietate. când libertăţile şi drepturile cetăţenilor. pe de altă parte.Vizitati www. deşi dreptul de proprietate este absolut. SECŢIUNEA a II-a LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE 1.tocilar. 1 Corneliu Bârsan. 1 din Constituţie. de restrângeri ale unor drepturi. CONSIDERAŢII GENERALE A vorbi acum. aşa cum s-a spus. el nu este şi nelimitat. De asemenea. Premisele limitărilor legale sunt conţinute în prevederile art. Limitele pot fi impuse exercitării dreptului de proprietate în primul rând prin lege. cit. art. pentru că.ro ! Arhiva online cu diplome. în partea finală.

Exercitarea normală a dreptului de proprietate presupune. de altfel ca toate celelalte drepturi civile. ci ele au menirea de a asigura exercitarea normală a dreptului de proprietate. abuzând de dreptul său.tocilar. ori ale unui sinistru deosebit de grav.. exercitarea şi stingerea lor se face strict între canoanele impuse de anumite acte normative. limitele exerciţiului dreptului de proprietate pot fi legale atunci când îşi au izvorul în lege. sub aspect legislativ. pentru: apărarea securităţii naţionale. ele sunt legale.Vizitati www. p. atunci când proprietarul. oricare ar fi izvorul acestor limite ale dreptului de proprietate (lege. Bârsan. Această clasificare a fost criticată. va fi constrâns de instanţă la anumite restrângeri. cit. iar pe de altă parte. cit. după izvorul lor. după caz. faţă de interesele celorlalţi subiecţi de drept. Această opinie a fost argumentată prin faptul că. 295 C. în scopul în care acest drept este recunoscut de lege. în sensul că naşterea. pe de o parte. Potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol. prin ele se încearcă protejarea interesului individual al fiecărui proprietar. trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului ( art. 51 Pagina 30 din 137 . ale unui dezastru. presupune înţelepciune din partea legiuitorului”. urmează 1 2 G. a ordinii.ro ! Arhiva online cu diplome. în materia dreptului de proprietate. a sănătăţii ori a moralei publice. 2. desfăşurarea instrucţiei penale. Luţescu. În acest sens. 49 din Constituţie prevede faptul că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune. s-a arătat că. cursuri si referate postate de utilizatori. limitările şi restricţiile aduse acestui drept să fie chibzuite şi raţionale. întrucât s-a considerat 2 că numai restricţiile legale constituie limitări propriu-zise impuse exercitării dreptului de proprietate.. prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturtale. a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. dacă proprietarul îşi exercită dreptul în mod abuziv. restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. N. op. „Realizarea unui echilibru între interesul general şi cel individual. CATEGORII DE LIMITĂRI ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În literatura juridică mai veche1. atunci când limitările rezultă din voinţa părţilor. ca proprietarul să nu cauzeze altuia un prejudiciu în exercitarea dreptului său. Cert este însă faptul că. şi convenţionale. 49 alin 2). art. Limitele şi restricţiile prevăzute de lege privind exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie privite ca atingeri ale acestui drept. op. judecătoreşti. voinţa proprietarului). p.

Vizitati www. Bucureşti.ro ! Arhiva online cu diplome. respectiv dreptul de propietate şi un alt drept real. cursuri si referate postate de utilizatori. Dezmembrarea dreptului de proprietate presupune exercitarea atributelor acestuia (posesia. 95 1 2 Pagina 31 din 137 . p. Restricţii convenţionale aduse dreptului de proprietate Anumite restricţii pot fi stabilite şi pe cale convenţională. I. cit. Ioan Adam. dar cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: clauza să fie justificată de un interes serios şi legitim iar inalienabilitatea să fie temporară. în principiu. să-şi lovească bunurile de inalienabilitate în propriul patrimoniu. să interzică D. 30 3 C. deşi. o limitarea a dreptului de proprietate. dispoziţia) de titulari diferiţi. Dar el poate. cit. restricţii legale aduse dreptului de proprietete (limitări de ordin constituţional şi limitări stabilite prin alte acte normative). în sensul că titularul acestui drept. Hamangiu. 28-39..Ed. sunt situaţii când doctrina şi practica judiciară recunosc valabilitatea unor asemenea clauze inserate în actele juridice translative de proprietate. ceea ce va conduce la angajarea răspunderii sala civile delictuale. p. All Beck. 30-45 Ioan Adam. fiind obligat să nu aducă atingere exercitării libere a acestor drepturi. Sunt considerate limitări ale dreptului de proprietate prin voinţa titularului dezmembrămintele dreptului de proprietate şi clauza de inalienabilitate2. S-au considerat admisibile asemenea clauze3. p. a fi sancţionat. În ceea ce priveşte clauzele de inalienabilitate. folosinţa. nu a făcut decât să-şi exercite dreptul aşa cum crede de cuvinţă. vol. op. Rosetti-Bălănescu. 2000. p. Lupulescu. cu precizarea că atributul dispoziţiei revine întotdeauna proprietarului. printr-o manifestare a voinţei sale. Prin aceasta.. II. „Un proprietar nu ar putea. op.tocilar. inalienabilitatea unui bun nu poate fi declarată prin voinţa omului. donându-l sau legându-l. dar tot în limitele legii. Se ajunge astfel la naşterea unor drepturi concurente asupra aceluiaşi bun. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Proprietarul prin voinţa sa poate să restrângă sau să limiteze exercitarea dreptului său de proprietate. iar dacă a convenit anumite restricţii cu alte persoane. limitele impuse exerciţiului dreptului de proprietate pot fi grupate în: restricţii stabilite prin voinţa titularului dreptului de proprietate (restricţii convenţionale). Al Băicoianu. cit.. se realizează o restrângere. este lipsit de plenitudinea exercitării tuturor celor trei atribute pe care i le conferă dreptul de proprietate. Potrivit unei alte clasificări1. op. pe durata constituirii dezmembrămintelor.

cit.tocilar. op. dec. citat de Eugen Chelaru în Curs de drept civil. p. 22 3 C Hamangiu. Restricţiile legale pot fi clasificate în două categorii: Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public. All Beck. 2000. în C. donatarului sau legatarului să-l instrăineze o perioadă de timp: este o condiţie a liberalităţii sale şi până la un punct ea se impune beneficiarului”1.D. pe anul 1978. Rosetti-Bălănescu. Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public Îa această categorie pot fi incluse: Limitări privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică asupra unor categorii de bunuri. Drepturile reale principale. când se poate conveni ca bunurile să nu fie înstrăinate sau sustrase scopului pentru care au fost donate3.. în legi ordinare. Jean Carbonnier. cum ar fi garantarea unui drept.Vizitati www. precum şi în alte acte normative edictate în dezvoltarea legilor (hotărâri. ca şi acela al unei donaţii către o fundaţie. Ed. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare. În practica judiciară s-a admis posibilitatea încheierii unei convenţii care să cuprindă clauze de inalienabilitate în cazul în care donatorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct asupra bunului donat. 96 1 Pagina 32 din 137 . Al. I. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri). Secţ. Bucureşti. Restricţii legale aduse dreptului de proprietate Prin lege au fost aduse o serie de restricţii care au în vedere fie natura bunului ce formează obiectul acestui drept. ordonanţe). A. cu obligaţia pentru donatar de a nu înstrăina temporar bunul pe tot timpul cât durează uzufructul său2. pentru că altfel este de natură să împiedice inutil libera circulaţie a bunurilor. fie exercitarea atributelor de folosinţă. p. posesie şi dispoziţie ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. 400/1978. 23 2 Tribunalul Suprem. în Codul civil. II. civ. O asemenea clauză este valabilă doar dacă se justifică printr-un interes serios.. Aceste restricţii sunt prevăzute în Constituţie.ro ! Arhiva online cu diplome. nr. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate. p. Băicoianu. cursuri si referate postate de utilizatori. Un alt caz recunoscut de doctrină şi practica judecătorească este acela al donatorului sau testatorului care stipulează de la donatar sau legatar inalienabilitatea temporară a bunului pe tot timpul cât aceştia sunt minori. vol.

aşa cum sunt: apa. realizate. art 11 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor). art 5 alin. (art. Înaintea împlinirii acestui termen pot fi vândute numai fostului proprietar al locuinţei. art. 31/1996 privind regimul monopolului de stat). consolidate sau extinse prin utilizarea unor credite acordate de instituţii financiare autorizate. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor).ro ! Arhiva online cu diplome. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane). terenurile cu privire la titlul cărora există litigii pe rolul instanţelor nu pot fi înstrăinate prin acte între vii până la soluţionarea acestor litigii (art. sunt inalienabile: bunurile din domeniul public. Există bunuri care sunt în circuitul civil. dar nu pot fi dobândite. 2 din Legea 215/2001). cum ar fi: a) bunurile monopol de stat (Legea nr. Pagina 33 din 137 . res communes (potrivit art. lumina soarelui. 9 alin. cursuri si referate postate de utilizatori. c) lucrurile nesusceptibile de apropriere privată.Vizitati www. 2 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare). 19 alin 1.tocilar. 122 alin. 43 din Legea fondului funciar republicată nu pot fi înstrăinate prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. corpul uman şi elementele acestuia privite ut singuli (art. 213/1998 privitoare la regimul juridic al proprietăţii publice. civ asemenea bunuri nu aparţin nimănui. iar uzul lor este comun tuturor). 22 şi 26 din Constituţie. ori alienabile condiţionat. 21 şi art. 1 şi alin 8 din Legea 215/1995 cu modificările ulterioare). 647 C. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Limitările privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică Potrivit legii. imobilele construite. 18/1991 republicată. 5 din Legea nr. art. 15 din Legea nr. cumpărate. deţinute sau înstrăinate decât cu respectarea unor condiţii speciale. Există bunuri proprietate privată care sunt declarate de lege inalienabile. 135 din Constituţie. cum ar fi: terenurile atribuite potrivit dispoziţiilor art. armele şi muniţiile (Legea nr. locuinţele dobândite de chiriaşii titulari de contracte ai apartamentelor care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani de la cumpărare (art. aerul. nu pot fi înstrăinate până la rambursarea integrală a creditului decât cu acordul scris al creditorului ipotecar (art. Legea nr.

Codul civil. Astfel. civ. 1308 alin. sub sancţiunea anulării actului de înstrăinare. O altă situaţie de limitare a atributului dispoziţiei din conţinutul juridic al dreptului de proprietate este aceea în care legiuitorul leagă validitatea actului juridic de respectarea anumitor condiţii de formă la încheierea sa. 54/1998. 5 din Legea nr. Dreptul de preemţiune reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi mai ales de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber. Legea nr. interdicţia de a dobândi. De asemenea. titularul dreptului de proprietate asupra unui teren agricol din extravilanul unei localităţi nu-l poate înstrăina decât cu respectarea prevederilor art.Vizitati www. 18/1991 şi Legea nr. 54/1998 au instituit forma autentică pentru contractele oneroase ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor.). civ. cursuri si referate postate de utilizatori. Nerespectarea condiţiilor de formă atrage nulitatea absolută a actului. iar Legea nr. 54/1998).tocilar. 1307 C. civ. interdicţia mandatarilor de a cumpăra bunurile pe care au fost împuterniciţi să le vândă (art. Codul civil român a impus condiţii de formă pentru liberalităţi. 126/1995 privind regimul materialelor produsele şi substanţele stupefiante. obiectele de cult. Legea 18/1991 şi Legea nr. terenuri a căror suprafaţă cumulată cu cea deja deţinută depăşeşte 200 de ha în echivalent arabil de familie (Legea nr. 18/1991. Instituirea dreptului de preemţiune constituie de asemenea o îngrădire a dreptului de dispoziţie. potrivit acestui drept. 1308 alin1 C.). procurorilor şi avocaţilor de a deveni cesionari de drepturi litigioase ce sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea. Astfel. 2 C. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri) Pagina 34 din 137 . de a primi sau de a încheia anumite acte juridice.). deşeurile toxice. prin acte juridice între vii. materialele exploziibile). imposibilitatea judecătorilor. 54/1998 instituie unele restricţii de a dispune.ro ! Arhiva online cu diplome. explozibile (Legea nr. exclusiv şi absolut de bunul său. cum ar fi: a) interdicţia vânzării între soţi (art. interdicţia tutorilor de a cumpăra bunurile persoanelor aflate în tutela lor (art.

aşa-numitele servituţi aeronautice1. tehnică de calcul. precum şi bogăţiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. plantaţiilor sau construcţiilor. forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice. localizarea şi înlăturarea unor dezastre. cu obligaţia de adespăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. 344 Pagina 35 din 137 . trecând în proprietatea publică. animale. ca şi folosinţa spaţiului aerian. op. instalaţii portuare sau de aerodromuri. 1 I. 41 alin. instituţiilor publice. cât şi în situaţia rechiziţiei definitive pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile preluate. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. în temeiul răspunderii civile delictuale. Art. Există. Rechiziţia se face cu acordarea unor despăgubiri.tocilar. P. furaje. concentrări. 4 din Constituţia României prevede: „Pentru lucrări de interes general. titularul va fi obligat să-l repare în întregime.ro ! Arhiva online cu diplome. spaţiul aerian. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”.. surse de alimentare energetice. Pot fi supuse rechiziţiei: mijloacele de transport de orice fel. cit. sisteme de comunicaţii. ci şi de spaţiul aerian situat deasupra acestuia. însă dacă prin exercitarea sa se aduce un prejudiciu proprietarului terenului. instituirea stării de asediu sau de urgenţă. Filipescu. prevenirea. 135 alin 3 din Constituţie. Filipescu. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare Potrivit art. Al. statului şi unităţilor administrativ-teritoriale şi este gratuit. materiale de construcţii. Cu toate acestea. p. în situaţii speciale. clădiri. şi anume: declararea mobilizării generale ori a stării de război.Vizitati www. exerciţii şi antrenamente de mobilizare. dispoziţiile constituţionale nefiind de natură a desfiinţa posibilitatea edificării construcţiilor. terenuri. însă interdicţia de a construi în zonele de siguranţă a aeroporturilor. Acet drept de folosinţă aparţine numai autorităţilor publice. materiale tipografice şi audiovizuale. atât în ipoteza rechiziţiei temporare pentru degradările sau devalorizările suferite de bunurile rechiziţionate pe perioada folosirii lor. Legea nr. instituie obligaţia agenţilor economici. precum şi a altor persoane juridice şi fizice de a ceda temporar unele bunuri mobile sau imobile. cursuri si referate postate de utilizatori. proprietarul unui teren se poate folosi nu doar de suprafaţa terenului.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. potrivit legii sau obiceiului. de picătura streşinilor (art. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Interesul public poate duce nu doar la limitarea exerciţiului unor atribute ale dreptului de proprietate.tocilar. 607-608). civ.. de distanţă a plantaţiilor şi lucrărilor faţă de hotar (art. structura dreptului de proprietate poate fi stabilită şi evidenţiată pornind de la următoarele criterii: a) după subiectele dreptului de proprietate. 6 din Constituţie. dar şi la pierderea acestuia cu privire la imobile (terenuri şi construcţii). 585). Această posibilitate este reglementată. 579581). Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate Cele mai multe restricţii de ordin privat sunt determinate de raporturile de vecinătate dintre proprietari. despre care se spune că nu sunt veritabile servituţi. civ. CRITERII DE CLASIFICARE Dreptul de proprietate poate fi abordat din mai multe puncte de vedere. dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăţi. civ. de izvor (art. cursuri si referate postate de utilizatori. 378-585 C. apoi în art. Astfel. 586-619 C. Cele mai importante astfel de limitări sunt servituţile naturale (art. potrivit căruia: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. precum şi în Legea nr.).) şi servituţile legale (art.Vizitati www. 33/1994 B. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. SECŢIUNEA a III-a FORMELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. se pot distinge: dreptul de proprietate al persoanelor fizice. Pagina 36 din 137 . 481 C. 3). impuse de nevoia coabitării cu ceilalţi proprietari. în primul rând. servituţi precum: scurgerea apelor (art. împrejurare care impune proprietarilor învecinaţi anumite restricţii în exerciţiul dreptului lor. revin proprietarului. Astfel. de Constituţie (art.ro ! Arhiva online cu diplome. 41 alin. ci limitări normale ale exerciţiului dreptului de proprietate. 615) reflectă o situaţie firească generată de vecinătatea a două fonduri.

1 din Constituţie. dreptul de proprietate al persoanelor juridice. şi dreptul de proprietate derivată. în sensul larg al cuvântului. se înţelege dreptul de proprietate particulară aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice de tip particular. el poate fi: drept de proprietate pur şi simplu. dobândit prin acte juridice translative de proprietate. după regimul său juridic. b) după modurile de dobândire: dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice. dobândit prin mijloace originare. dreptul de proprietate se prezintă sub două forme: dreptul de proprietate publică. unităţilor administrativ-teritoriale şi al persoanelor juridice înfiinţate de autorităţile centrale ale statului sau de autorităţile locale. cursuri si referate postate de utilizatori. care are ca titular exclusiv o singură persoană asupra unuia şi aceluiaşi bun şi este dobândit de către proprietarul actual în mod sigur şi ireversibil. drept de proprietate rezolubilă sau revocabilă şi drept de proprietate anulabilă. DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ Prin dreptul de proprietate privată. dreptul de proprietate privată. drept de proprietate afectat de modalităţi. Pagina 37 din 137 . Aceste două forme ale dreptului de proprietate sunt consacrate expres în art. care poate fi drept de proprietate comună. persoană fizică sau persoană juridică.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. Dreptul de proprietate privată are ca obiect toate categoriile de bunuri apropriate de către orice subiect de drept civil.tocilar. dreptul de proprietate originară. 135 alin. după cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de modalităţi. cu excepţia bunurilor care se află în proprietate publică. dreptul de proprietate dobândit în raporturile dintre vii şi dreptul de proprietate dobândit pentru cauză de moarte. dreptul de proprietate al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi dreptul de proprietate privată al statului. unde se prevede: „Proprietatea este publică sau privată”. cum sunt regiile autonome.

chiar dacă titularul său este statul. înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proprietăţii private a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale se poate face numai prin licitaţie publică. Dreptul de proprietate privată este un drept absolut. titularilor dreptului de proprietate privată le poate fi opusă prescripţia de bună-credinţă. aceste bunuri nu pot fi înstrăinate prin acte cu titlu gratuit şi nici date în plată. De asemenea. 41 alin. cit.Vizitati www. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1 C Hamangiu. Spre deosebire de dreptul de proprietate publică. inclusiv cele ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. se află în circuitul civil general şi ele sunt eminamente alienabile. în consecinţă. În temeiul dispoziţiilor art. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decât prin aceea că proprietarul lor este statul. p. op. în general.tocilar. Regimul de protecţie juridică a dreptului de proprietate este egal. De asemena. I. Al.. civ. statul fiind considerat întotdeauna solvabil şi. adică de care se foloseşte. organizată în condiţiile legii. de obicei le poate înstrâina. drepturile de creanţă ale creditorilor urmează a fi satisfăcute numai din fondurile băneşti ale statului. Bunurile ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate privată. 1837 C. cursuri si referate postate de utilizatori. dreptul de proprietate privată este supus prescripţiei. Domeniul privat al statului este format. Băicoianu. prevăzut de Codul civil şi de alte acte normative. Ca o derogare de la dreptul comun. Bunurile ce formează obiectul dreptului de proprietate privată al statului nu vor putea fi însă urmărite. Pagina 38 din 137 . 2 din Constituţie prevede: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular”. Proprietatea privată este supusă regimului juridic de drept comun. bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate privată pot fi dobândite în proprietate prin prescripţia achizitivă. exclusiv şi perpetuu. 18. în condiţiile stabilite de Codul civil. din bunuri pe care „statul le stăpâneşte ca orice proprietar particular. care îi produc venituri şi pe care. judeţul sau comuna în loc de a fi o persoană particulară”1. ce este imprescriptibil. Art.ro ! Arhiva online cu diplome. Datoriile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale se înscriu în bugetul de stat sau în bugetele locale pentru a fi plătite. Rosetti-Bălănescu.

dreptul de proprietate publică mai prezintă şi următoarele caractere specifice: inalienabilitatea. 213/1998. Caracterele dreptului de proprietate publică sunt prevăzute în mod expres de către art. insesizabile şi imprescriptibile”. caractere ce determină regimul juridic al acestei forme de proprietate. asupra bunurilor care.Vizitati www. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia1. În conformitate cu prevederile art. 135 alin. 1 din Legea nr. comune dreptului de proprietate. exclusiv.. imprescriptibil şi insesizabil2. în Codul civil (art. nr. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. absolut şi perpetuu. 2. Referiri exprese la existenţa proprietăţii publice sunt făcute şi prin Legea fondului funciar nr. în art. 65 Pagina 39 din 137 . art. folosinţa şi dispoziţia). Legea nr. p. potrivit legii sau prin natura lor. Din aceste prevederi legale. 1 din Legea nr. Unităţile administrativ-teritoriale (comuna. cit. fiind inalienabil. 1310 şi art. dreptul de proprietate publică prezintă toate caracterele generale.ro ! Arhiva online cu diplome. 2 dispune: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”. 18/1991 cu modificările ulterioare. Fiind un drept de proprietate. „dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. precum şi alte acte normative. sunt de uz sau interes public”. Pop. 215/2001 a administraţiei publice locale. rezultă că titularii dreptului de proprietate publică sunt: Statul Român asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional. indiferent de forma sub care acesta se înfăţişează. Legea nr. 1 2 Publicată în Monitorul Oficial. 1 prevede: „Proprietatea este publică şi privată”. care se exercită în regim de drept public. 213/1998. În afara acestor caractere juridice. art. cursuri si referate postate de utilizatori. op. care dispune: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile. precum şi din dispoziţiile constituţionale. art.tocilar. 11 alin. Astfel. 499. municipiul şi judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local. 476-478. Dreptul de proprietate publică poate fi definit ca fiind dreptul de proprietate al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public. 448 din 21 noiembrie 1998 L. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. oraşul. 475 alin. 1844). dreptul de proprietate publică este un drept complet (în conţinutul său regăsindu-se cele trei atribute esenţiale ale dreptului de proprietate: posesia. Dezvoltarea acestor prevederi s-a realizat prin Legea nr. Temeiul existenţei dreptului de proprietate publică îl reprezintă Constituţia care. iar prin alin.

135 alin. art.1 lit. potrivit căruia bunurile proprietate publică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. prin expropriere. prin acte juridice civile şi nici pe cale forţată. 11 alin. 2000. imprescriptibilitatea dreptului de proprietate publică se manifestă prin aceea că acţiunea în revendicare întemeiată pe acest drept poate fi promovată oricând. c din Legea nr. Sub aspect achizitiv. b din Legea nr. concesionate sau închiriate. imprescriptibilitatea este prevăzută în mod expres în art. abitaţia. Bucureşti. servituţile propriu-zise şi superficia. 1 lit.ro ! Arhiva online cu diplome. care are calitate procesuală activă. 1 lit. 213/1998 prevede că bunurile proprietate publică nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale. iar dreptul la acţiune în sens material nu se stinge indiferent de intervalul de timp cât nu a fost exercitat de către autoritate. 11 alin. În literatura juridică. bunurile ce alcătuiesc obiectul acestui drept nu pot fi dobândite prin modurile generale sau speciale de dobândire a dreptului de proprietate.tocilar. cât şi achizitiv. nu poate fi dezmembrat prin constituirea de drepturi reale asupra bunurilor ce îi alcătuiesc obiectul. Reglementări cu privire la caracterele dreptului de proprietate publică sunt cuprinse şi în Constituţie. Ed. în condiţiile legii”. a din Legea nr. 213/1998. Caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică semnifică faptul că bunurile ce fac obiectul acestui drept de proprietate sunt scoase din circuitul civil general. Din punct de vedere achizitiv.Vizitati www. p. Sub aspect extinctiv. de vreme ce bunurile care formează obiectul proprietăţii publice pot fi închiriate. Este firesc să fie 1 Eugen Chelaru. Ca o consecinţă a inalienabilităţii. uzul. 39 Pagina 40 din 137 . precum şi în alte acte normative. All Beck. cum ar fi uzufructul. concesionate sau date în administrare directă. 213/1998. Art. Potrivit art. a fost exprimată opinia1 conform căreia „inalienabilitatea este numai relativă. 11 alin.4 menţionând caracterul inalienabil al proprietăţii publice. în sensul că bunurile ce formează obiectul acestui drept nu pot fi urmărite de către creditorii proprietarului sau ai persoanelor care le posedă cu orice titlu. în principiu. Drepturile reale principale. neputând fi înstrăinate pe cale voluntară . Tot ca o consecinţă a inalienabilităţii dreptului de proprietate publică. cursuri si referate postate de utilizatori. dreptul de proprietate publică. Curs de drept civil. bunurile proprietate publică „pot fi date numai în administrare. Dreptul de proprietate publică este insesizabil. imprescriptibilitatea este o consecinţă a inalienabilităţii bunurilor proprietate publică. sau pot fi dezafectate şi incluse în domaniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale”. Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil atât extinctiv.

s-ar ocoli sau înfrânge regula inalienabilităţii lor. prin legate.Vizitati www. potrivit dispoziţiilor art. 644 C. aşa. cursuri si referate postate de utilizatori. Aşadar. Aceste două articole ale Codului civil constituie cadrul general al modurilor de dobândire a proprietăţii. civ. SEDIUL MATERIEI În Cartea a III-a intitulată „Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea”. 2.. dispunând: „Proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau încorporaţiune. din preţul obţinut realizându-se creanţele urmăritorilor.tocilar. în doctrină s-a arătat că sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea Pagina 41 din 137 . Urmărirea silită are ca şi consecinţă vănzarea bunurilor debitorului. Codul civil cuprinde materii variate. deschide calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actului juridic astfel încheiat. NOŢIUNE CONFIGURATĂ ÎN DOCTRINĂ Cu privire la definirea noţiunii de mod de dobândire a proprietăţii. proprietatea publică are un regim juridic diferit. deoarece. iar enumerarea cuprinsă în Codul civil a fost supusă criticii în literatura de specialitate. prin convenţie şi prin tradiţiune”. Astfel. „proprietate bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. dacă astfel de bunuri ar fi urmărite de creditori. Art. de la succesiuni şi până la materia obligaţiilor civile. prin prescripţie. prin lege şi prin ocupaţiune”. CAPITOLUL PROPRIETATE II MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE SECŢIUNEA I CONSIDERAŢII GENERALE 1. Legea nu defineşte noţiunea de mod de dobândire a proprietăţii. regim care este consecinţa scoaterii în afara circuitului civil general a bunurilor care o compun. 644. iar încălcarea acestui regim juridic care este reglementat prin norme de drept public. 645 completeză prevederile art.ro ! Arhiva online cu diplome.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

mijloacelor juridice reglementate de lege - acte juridice şi fapte juridice - prin care se poate dobândi dreptul de proprietate, indiferent de forma sa1. Într-o altă opinie2, modurile de dobândire a drepturilor reale au fost considerate „mijloacele juridice care, potrivit legii servesc la constituirea sau la obţinerea prin transfer a unor asemenea drepturi ca elemente componente ale patrimoniului unei persoane fizice sau juridice”. Un alt autor3 arată că în definirea modurilor de dobândire a proprietăţii trebuie să se pornească de la premisa că dreptul de proprietate este un drept subiectiv civil, iar modurile de dobândire a acestui drept reprezintă o categorie de izvoare de drepturi subiective civile. În acest context, prin moduri de dobândire a proprietăţii se înţeleg acele împrejurări - acte sau fapte juridice - de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. Enumerarea făcută de Codul civil a fost criticată în doctrină 4, considerându-se, în primul rând, că este incompletă, întrucât nu enumeră printre mijloacele de dobândire a dreptului de proprietate şi hotărârile judecătoreşti constitutive de drepturi. În al doilea rând, enumerarea legală a fost considerată inexactă, pentru că face distincţie între succesiune şi legate, de vreme ce termenul de succesiune desemnează atât succesiunea legală, cât şi pe cea testamentară. De asemenea, enumerarea legală a fost criticată pentru faptul că legea nu constituie un mod separat, de sine stătător de dobândire a dreptului de proprietate. Chiar în situaţia în care legea instituie o prezumţie de proprietate, temeiul acelei prezumţii îl constituie, în fond, tot un fapt sau un act juridic. Spre exemplu, chiar dacă se afirmă că dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă are loc ex lege, dreptul de proprietate se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic, care este tocmai posesia de bună-credinţă. Tot astfel se întâmplă şi în cazul dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă5. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică ambelor forme fundamentale ale proprietăţii reglementate de Constituţie: proprietatea publică şi proprietatea privată. Există însă şi unele moduri specifice de dobândire a proprietăţii publice, cum ar fi trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică.
L. Pop, op. cit., p. 209 M. Costin, Dicţionar de drept civil, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 332 3 Traian Sâmbrian, Modurile originare de dobândire a proprietăţii, Ed. Europa, Craiova, 1996, p. 40 4 E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, p. 190; L. Pop, op. cit., p. 210; 5 L. Pop, op. cit., p. 210
1 2

Pagina 42 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil sunt aplicabile tuturor subiectelor dreptului de proprietate privată, cu unele precizări. Astfel, în privinţa persoanelor fizice, au aplicaţie numai aceste moduri de dobândire a proprietăţii private. În principiu, modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil se aplică şi în privinţa persoanelor juridice, însă ele trebuie corelate cu principiul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. De asemenea, în conformitate cu reglementările legale aplicabile categoriilor de persoane juridice, există moduri specifice de dobândire a dreptului de proprietate privată, după caz. Astfel, numai statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale, ca subiecte de drept public, pot dobândi, în proprietate privată, bunuri din domeniul public ce le aparţine, prin declasarea acestora şi trecerea lor în proprietatea privată a acestor subiecte. Sau subiectele colective de drept de tip asociativ pot dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor şi prin contribuţia, sub diferite forme, a celor care se asociază, ceea ce nu este cazul pentru persoanele fizice. Doctrina este unanimă în a aprecia că modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică şi cu privire la celelalte drepturi reale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi superficia, însă nu se aplică pentru drepturile reale ce derivă din dreptul de proprietate publică: dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinţă. Având în vedere criticile ce au fost aduse enumerării legale cuprinse în art. 644-645 C. civ., majoritatea autorilor1 recunosc existenţa următoarelor moduri de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, ce se aplică atât proprietăţii private, cât şi proprietăţii publice: convenţia, tradiţiunea, ocupaţiunea, hotărârea judecătorească, legea, accesiunea, uzucapiunea şi succesiunea.

SECŢIUNEA a II-a MODURILE GENERALE DE DOBÂNDIRE A DREPTURILOR REALE 1. CLASIFICARE

În dreptul roman cea mai cunoscută clasificare a modurilor de dobândire a proprietăţii, expusă pentru prima oară de Gaius şi consacrată de Institutele lui Iustinian, este
1

C. Bârsan, D. Lupulescu, I. Dogaru
Pagina 43 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

clasificarea în moduri de dobândire a proprietăţii după dreptul natural sau al ginţilor (ocupaţiunea, tradiţiunea, accesiunea, specificaţia) şi moduri de dobândire după dreptul civil (in iure cesio, mancipaţiunea, uzucapiunea, advindicatio şi legea). Tot romană este şi clasificarea în moduri de dobândire (per singulas res) şi moduri de dobândire universale (per universitatem) care se păstrează şi astăzi. În prezent, modurile de dobândire a proprietăţii pot fi clasificate după mai multe criterii: După întinderea dobândirii, modurile de dobândire a dreptului de proprietate sunt: moduri de dobândire universale sau cu titlu universal, când dobânditorul primeşte întreaga universalitate sau o parte (fracţiune) din universalitatea patrimoniului unei persoane. Aşa sunt: succesiunea legală, legatul universal ori cu titlu universal; moduri de dobândire cu titlu particular, când dobânditorul primeşte unul sau mai multe bunuri individual-determinate. Aşa sunt: contractele translative de proprietate, legatele cu titlu particular, tradiţiunea, hotărârea judecătorească, accesiunea, uzucapiunea. După momentul în care operează transmisiunea, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire între vii (inter vivos), care îşi produc efectele în timpul vieţii autorului, aşa cum este contractul translativ de proprietate; moduri de dobândire pentru cauză de moarte (mortis causa) care îşi produc efectele la încetarea din viaţă a autorului ( succesiunea legală, legatele). După caracterul transmisiunii, adică în funcţie de scopul urmărit de autor, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire cu titlu oneros, când autorul transmite dreptul de proprietate cu condiţia primirii unui echivalent din partea dobânditorului, aşa cum se întâmplă în cazul contractelor cu titlu oneros; moduri de dobândire cu titlu gratuit, când autorul transmite dreptul de proprietate fără să aştepte primirea unui echivalent, aşa cum sunt donaţia, succesiunea legală sau testamentară. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, există: moduri originare de dobândire, reprezentând acele mijloace juridice de dobândire a dreptului de proprietate care nu implică o transmitere juridică a sa de la o persoană la alta, dreptul născându-se direct în patrimoniul titularului. Fac parte din această categorie: uzucapiunea, ocupaţiunea şi accesiunea;
Pagina 44 din 137

În doctrină1.ro ! Arhiva online cu diplome. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor. 2002. contractul a fost definit ca „ acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice”. 1 dispune că: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. reprezentând mijloacele juridice de dobândire a dreptului de proprietate care implică transmiterea dreptului de la o persoană la alta. 971 C. ca fiind „ acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. 17 1 Pagina 45 din 137 . p. CONVENŢIA (CONTRACTUL) Convenţia sau contractul este cel mai important mod derivat de dobândire a drepturilor reale. Contractul este definit de lege prin art. Constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate precum şi a celorlalte drepturi reale numai contractele translative sau constitutive de drepturi reale. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului.. 1295 alin. Sunt contracte constitutive sau translative de drepturi reale contractele de vânzare-cumpărare.. civ. în E. civ. Teoria generală a obligaţiilor. contractele de schimb.. cit. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea bunului”. nu şi cele generatoare de drepturi de creanţă. Ed.Vizitati www. de donaţie. D. Codul civil consacră principiul că prin ea însăşi. cursuri si referate postate de utilizatori. 192. el reprezintă „înţelegerea între două părţi în vederea constituirii. Chelaru. Paralela 45. op. Drept civil. art. succesiunea legală sau testamentul. fără a necesita o operaţie subsecventă suplimentară. modoficării ori stingerii de raporturi juridice”. convenţia este translativă de drepturi reale.tocilar. conform art. Astfel. de rentă viageră. Fac parte din această categorie: convenţia.. Făcând aplicaţia acestui principiu în materia vânzării. moduri de dobândire derivate. transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea unui drept real se realizează chiar în momentul încheierii contractului: „În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau unui alt drept real. de împrumut. Văduva. Contractul constituie cel mai important şi mai uzitat mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale. iar potrivit unei definiţii analitice. 2. p. 942 C.

La început. în sistemul publicităţii imobiliare prin cărţile funciare reglementat prin Decretul-lege nr. dar s-a admis din epoca clasică.ro ! Arhiva online cu diplome. 3. pentru uşurarea încheierii anumitor operaţiuni juridice. că transferul poate avea loc şi în mod simbolic (traditio symbolica). principiul consensualismului. Pagina 46 din 137 . Aceste texte de lege consacră. care exprimă ideea că simpla manifestare de voinţă este nu doar necesară.tocilar. transferul proprietăţii va opera în momentul realizării bunului în situaţia în care obiectul contractului îl constituie un bun viitor. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. transferul dreptului de proprietate se realizează numai în momentul individualizării lor prin numărare. cursuri si referate postate de utilizatori. cântărire sau măsurare. Lipsit de orice condiţii de formă. TRADIŢIUNEA Tradiţiunea. s-a admis că posesia supra unor lucruri vândute care se aflau într-o magazie se transferă dacă vânzătorul predă cumpărătorului cheile magaziei. Astfel. acest procedeu consta în punerea lucrului de către înstrăinător (tradens) la dispoziţia dobânditorului (accipiens) în virtutea unui act juridic pentru a transmite proprietatea. ca mod de dobândire a drepturilor reale. constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către înstrăinător dobânditorului. privinţa vânzătorului. în cazul în care contractul are ca obiect bunuri de gen. tradiţiunea (traditio) reprezenta cel mai important mijloc de a dobândi proprietatea de jus gentium. De la acest principui fac excepţie contractele solemne la care efectul translativ de proprietate va avea loc în momentul în care contractul este încheiat în formă autentică. Transmiterea dreptului de proprietate. precum şi constituirea altor drepturi reale nu are loc odată cu momentul încheierii valabile a contractului în următoarele cazuri: când părţile au convenit prin contract ca transferul dreptului real să aibă loc după împlinirea unui termen sau realizarea unei condiţii suspensive. ci şi suficientă pentru a se realiza transferul drepturilor reale. drepturile reale asupra imobilelor se transmit ori se constituie numai în momentul înscrierii în cartea funciară (întabulare). În dreptul roman. 115/1938. deci. În cazul vânzării unui teren. remiterea lucrului se făcea în mod direct.Vizitati www. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”.

ci prin efectul legii (art. op. civ. nu şi în ipoteza celor nominalizate. în dreptul nostru tradiţiunea operează transferul dreptului de proprietate în cazul darurilor manuale care sunt donaţii curente. De asemenea. un mijloc de livrare a lucrului înstrăinat. tradiţiunea are o sferă de aplicare foarte restrânsă. numai executarea materială a transferării proprietăţii1. transferul posesiei se considera efectuat dacă. de pe o înălţime. numai bunurile mobile corporale susceptibile de predare materială pot forma obiectului darului manual. Pentru că tradiţiune este un element esenţial al darului manual. care se individualizează şi se predau ulterior. Prin excepţie. în cazul dobândirii unui bun mobil de la o persoană care nu este adevăratul proprietar. acţiuni la diferite societăţi comerciale). transfer ce se realiza printr-o a doua operaţie şi anume prin tradiţiune. prin predarea lucrului donat. Pentru că predarea presupune deţinerea materială (corpus) a bunului. iar nu un mod de dobândire a dreptului de proprietate. 270 E. cursuri si referate postate de utilizatori. de mică importanţă. tradiţiunea este o solemnitate care suplineşte forma autentică a actului2. iar tradiţiunea este numai executarea acestei transferări. deci existenţa lui actuală. De asemenea. Al. titlurile la purtător. ce se execută imediat. Ea este.1909 C. se arătau cumpărătorului hotarele terenului. Filipescu. În cazul convenţiilor privind bunurile de gen. de regulă. 971 şi 1295 C. fiind vorba de aşa-numita tradiţiune prin gest (traditio longa manu).tocilar. tradiţiunea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinării titlurilor de valoare. în dreptul nostru civil. în condiţiile existenţei principiului potrivit căruia dreptul de proprietate se transmite chiar în momentul încheierii contractului (art. cit.. convenţia transferă proprietatea în momentul individualizării ori determinării. Filipescu. op.). p. sunt excluse bunurile viitoare. Dacă în dreptul roman tradiţiunea avea o largă aplicare ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. fără a fi necesară vreo formă specială. 1 2 I..ro ! Arhiva online cu diplome.). obligaţiuni de stat. pot forma obiectul unui dar manual. Se admite că. p. în prezent. P. dobândirea proprietăţii nu intervine ca urmare a tradiţiunii. civ. cit. În cazul darurilor manuale. care sunt asimilate bunurilor mobile corporale.193 Pagina 47 din 137 . Sunt excluse bunurile imobile şi mobilele incorporale. Chelaru. deoarece din contract se năştea numai obligaţia de a transfera proprietatea.Vizitati www. însă numai când este vorba de cele „la purtător” (obligaţiuni CEC.

477 şi 646 C. 1 2 Pagina 48 din 137 . 192/2001 privind fondul piscicol. op. întrucât numai prin astfel de hotărâri se realizează transferul dreptului de proprietate. bunurile trebuie să fie mobile corporale şi să fie individual determinate. Pentru a forma obiectul ocupaţiunii. Lupulescu. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului. să fi fost abandonate de proprietar. 5. civ. OCUPAŢIUNEA Ocupaţiunea este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate care se realizează prin luarea în stăpânire a unui bun care nu aparţine nimănui cu intenţia de a deveni proprietar asupra acetuia. cit. HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ Hotărârea judecătorească este un mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale numai atunci când este constitutivă sau atributivă de drepturi.ro ! Arhiva online cu diplome. fiindcă.. ceea ce înseamnă că numai în cazuri excepţionale hotărârile judecătoreşti pot constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate. precum şi cele ale persoanelor care mor fără moştenitori sau ale căror moşteniri nu au fost acceptate se cuvin statului. ocupaţiunea este greu de conceput în prezent. prevederile art.tocilar. precum şi asupra vânatului ori a peştelui capturat de pescar sau vânător. dacă au fost. Majoritatea hotărârilor judecătoreşti au însă un caracter declarativ. 477 şi 646 din Codul civil.Vizitati www. fac inaplicabilă ocupaţiunea ca mod de dobândire a bunurilor imobile1. Legea nr. având o arie de aplicare restrânsă. pe de o parte numai aceste bunuri sunt susceptibile de a fi luate în stăpânire. pescuitul şi acvacultura. cu condiţia ca vânătoarea sau pescuitul să se fi desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile legale în aceste domenii2. D. cursuri si referate postate de utilizatori. p. De asemenea. 229 Legea nr. bunurile trebuie să fie fără stăpân. Având în vedere prevederile art. 4. adică să nu fi fost vreodată în proprietatea cuiva sau. potrivit cărora toate averile vacante şi fără stăpâni. iar pe de altă parte. În literatura juridică de specialitate se apreciază că proprietatea se poate dobândi prin ocupaţiune în cazul bunurilor comune cum ar fi apa de băut sau pentru trebuinţe casnice luată de la un izvor natural.

deşi pârâţii S. Pe plan juridic. Astfel. neputând servi transferului dreptului de proprietate.. Astfel.Vizitati www. din comuna T. N. având ca obiect o suprafaţă de 1200 m.p. N..S. a admis acţiunea formulată de reclamantul M.V. şi ratificată ulterior şi de ceilalţi pârâţi.tocilar. Astfel. dreptul de proprietate publică. pentru care reclamantul a plătit integral preţul. cursuri si referate postate de utilizatori. prin suplinirea consimţământului debitorilor.p. având ca obiect terenul intravilan în suprafaţă de 1200 m.ro ! Arhiva online cu diplome. sent. într-o speţă. poate avea caracter constitutiv de drepturi o hotărâre judecătorească pronunţată într-o cauză prin care se urmăreşte suplinirea consimţământului uneia dintre părţi la încheierea unui act translativ de proprietate imobiliară. ei au fost de acord cu vânzarea terenului. civ. 18/1991 republicată şi că. S-a reţinut că terenul aparţine în indiviziune pârâtului S. potrivit titlului de proprietate emis conform Legii nr. Dobândirea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească are loc. parcela 2.D. 18331/2002 (nepublicată) Pagina 49 din 137 .S. întrucât ele recunosc dreptul de proprietate preexistent. s-a încheiat o convenţie de vânzare-cumpărare consemnată într-un înscris sub semnătură privată denumit de părţi „chitanţă”. în calitatea lor de moştenitori ai defunctului S. 1073 C. Pentru circuitul civil general. şi dispoziţiile art. dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de înstrăinare..N. drept ce va căpăta regimul juridic al acestei proprietăţi.P. teren intravilan şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic. prin răspunsurile date la interogatoriile luate de instanţă. şi fraţilor săi.P. se dobândeşte asupra imobilului expropriat. instanţa a reţinut că între reclamantul M. reclamantul a cerut instanţei să constate valabilitatea convenţiei din 15 ianuarie 2002 încheiată cu pârâţii. Hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi nu constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate. civ.. P. 1 Judecătoria Craiova.I. P. judeţul Dolj. şi B. 1077 C. care consacră principiul executării în natură şi cu bună-credinţă a obligaţiilor. şi pârâtul S.V. având ca titular statul sau unităţile sale administrativ-teritoriale. a constatat valabilitatea convenţiei şi a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare1.V. în cazul exproprierii unui imobil proprietate privată pentru utilitate publică. pârâţii S. nr. spre exemplu.. instanţa. are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.I. în cadrul juridic conferit de dispoziţiile art. nu au semnat convenţia de vânzare-cumpărare încheiată la 15 ianuarie 2002..V.. tarlaua 49.S. şi B. în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune exproprierea..N. convenţia încheiată la 15 ianuarie 2002 între reclamant şi pârâtul S. Analizând probele administrate în cauză. civ.

citat de Ion Dogaru. O asemenea hotărâre judecătorească are efect constitutiv de drepturi. 6. ci actul de adjudecare.ro ! Arhiva online cu diplome. Numai acele moduri de dobândire pe care legea le recunoaşte şi le sancţionează urmează a produce efecte juridice. dar în nici un caz legea nu înzestrează de la sine pe nimeni cu un drept de proprietate. sunt legale. L. iar nu declarativ. ea marcând sfârşitul procesului de încheiere a contractului2. cit. p. de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. Bucureşti. Sevastian Cercel. 644-645 C.Vizitati www. Teoria generală a drepturilor reale.U. Pop. S-a considerat2 că legea ca atare nu poate fi. 304.tocilar. există opinii divergente dacă legea constituie sau nu un mod de dobândire a proprietăţii şi a altor drepturi reale. orice situaţie socială devine situaţie juridică prin atribuirea de consecinţe juridice de către dreptul obiectiv3. civ.G. acte sau fapte juridice. 253 P. toate modurile de dobândire a proprietăţii sunt incluse în lege. în condiţii anume determinate. a fost criticată. ultimul act de executare nu mai este hotărârea judecătorească de adjudecare. alături de accesiune sau încorporaţiune. ocupaţiune.. potrivit noilor reglementări ale executării silite imobiliare introduse în Codul de procedură civilă prin O.). întrucât legea n-ar putea fi o împrejurare de care tot ea să condiţioneze naşterea proprietăţii. În consecinţă. legea nu poate fi considerată un mod distinct de dobândire a proprietăţii. un mod de dobândire a proprietăţii. Sevastian Cercel în Drept civil. printre altele. 1999. ordonanţa de adjudecare nu mai constituie mod de dobândire a dreptului de proprietate. întocmit de executorul judecătoresc (art. All Beck. 210 3 Ion Dogaru. 304 2 2 Pagina 50 din 137 . Codul civil arată însă că. În literatura de specialitate. întrucât ele reprezintă acele împrejurări. Chelaru. civ. p.. ea este o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru intrat în stăpânirea unei persoane. Ed. p. întrucât. LEGEA Enumerarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate în art. All Beck. nr. op. op. În sens larg. în general. proprietatea se mai dobândeşte şi prin lege (art.). şi pentru că legea este considerată un mod separat de dobândire a proprietăţii. Circulaţia juridică a terenurilor. E. 645 C. În materie de executare silită imobiliară. cursuri si referate postate de utilizatori. în principiu. 2003. civ. prescripţie. 138/2000. 516 C. cit. C. Bucureşti. proc. Ed. Vlachide.

tocilar. domeniul de aplicare al legii. se cuvin proprietarului bunului frugifer.ro ! Arhiva online cu diplome. 203 Pagina 51 din 137 . civ. de sine stătător de dobândire a proprietăţii. 6. ca mod de dobândire a proprietăţii cuprinde: dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinţă (art. încadrează în această categorie uzucapiunea. industriale şi civile. indiferent de categoria din care fac parte. DOBÂNDIREA FRUCTELOR PRIN POSESIA DE BUNĂ-CREDINŢĂ Fructele reprezintă produsele periodice ale unui bun. iar nu un element distinct de buna-credinţă. dobândirea mobilelor prin posesia de bună-credinţă (art. aşa cum se cere în cazul uzucapiunii de 10-20 de ani. accesiunea şi succesiunea legală. Unii autori.1. însă. Bârsan. cit. p. civ. dobândirea coproprietăţii zidului comun. În concepţia Codului civil. chiar şi un titlu nul absolut sau relativ îl îndreptăţeşte pe posesorul de bună-credinţă să dobândească proprietatea fructelor. care în fond este o vânzare silită (art. 308 L. p. ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. cursuri si referate postate de utilizatori. fructele. Alţi autori consideră că fac parte din domeniul de aplicare al legii. dispunând că posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele produse de bunul pe care îl posedă.. op. instituie o excepţie. ci şi declarativ de drepturi2 şi chiar unul putativ. adică unul care există numai în imaginaţia posesorului.. 485 C. 1 2 C. op. 597 şi 598 C. ca mod de dobândire a drepturilor reale. Pop. de la această regulă art.). civ. Ca urmare. 1909 C. cit.. civ. Potrivit dispoziţiilor art. cu excepţia situaţiei în care cauza nulităţii absolute o constituie încălcarea ordinii publice. Esenţial este ca posesorul să aibă convingerrea fermă că are un titlu care îl îndreptăţeşte să culeagă fructele.. toate acele moduri care nu sunt arătate separat în Codul civil1. Fructele pot fi: naturale.). 485 C.). un element intrinsec al acesteia. prin a căror obţinere sau percepere nu se alterează sau consumă substanţa bunului respectiv. civ. 486 C.Vizitati www. civ. Titlul poate fi nu numai translativ de proprietate. considerând legea ca un mod separat. Conform art. este posesor de bună-credinţă acela care posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate. 483 C. Titlul ce se invocă de către posesor este numai un aspect al bunei-credinţe.

590 C.ro ! Arhiva online cu diplome. iar în art. s-ar nesocoti dreptul de proprietate al celui pe proprietatea căruia este construit zidul comun. care dispune că „buna-credinţă se prezumă întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleagă reaua-credinţă”.tocilar.) cu consecinţa obligării sale la restituirea fructelor percepute ulterior.Vizitati www. care sunt în realitate un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept. cursuri si referate postate de utilizatori. DOBÂNDIREA BUNURILOR MOBILE DE CĂTRE POSESORUL DE Pagina 52 din 137 . Odată cu chemarea în judecată a posesorului de către titularul dreptului real. Buna-credinţă se apreciază la momentul culegerii fructelor şi se prezumă. instituie posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate comună asupra zidului de către proprietarul fondului învecinat care nu a contribuit la ridicarea zidului despărţitor. Astfel. Astfel. precum şi preţul pe jumătate al locului ce s-ar fi întrebuinţat pentru îngroşarea zidului”. poate câştiga dreptul de comunitate plătind cheltuiala jumătate. Printre acestea este reglementată şi servitutea zidului şi a şanţului comun. Dacă această prezumţie ar fi absolută. 598 se dispune: „Orice vecin al unui zid poate să-l facă comun în parte sau tot plătind stăpânului zidului jumătate din valoarea sa sau jumătate din valoarea părţii ce vrea să facă comună. 6. Capitolul II servituţile stabilite de lege. nu va putea dobândi proprietatea fructelor posesorul de bună credinţă al unui bun care face obiectul proprietăţii publice. Dovada necomunităţii zidului se poate face prin orice semne exterioare.. buna sa credinţă încetează (art. conform art. 597 C. instituie o prezumţie de comunitate asupra zidului care desparte două clădiri sau două terenuri împrejmuite. civ. civ. prin orice împrejurări de fapt. Acest lucru se realizează prin răscumpărare. 597 prevede: „Vecinul care n-a contribuit la înălţare. precum şi jumătate din valoarea locului pe care este clădit zidul”. Art. art.2. DOBÂNDIREA COPROPRIETĂŢII ZIDULUI COMUN Codul civil reglementeză în Titlul IV. 487 C. civ. care în fond reprezintă o vânzare silită. Prin excepţie. art. 1899 alin 2 C. Această prezumţie poate fi înlăturată dacă se face dovada contrară.3. 6. civ.

datorită corporalităţii drepturilor pe care le reprezintă. căci prescripţia. 1909 alin 1 C. adică posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. 1 se aplică bunurilor mobile corporale privite individual. restrângerea domeniului de aplicare a acestei dispoziţii numai la posesia de bună-credinţă este o consecinţă a interpretării sistematice prin coroborarea textului cu prevederile art. BUNĂ-CREDINŢĂ (ART.posesia constituind pentru posesor titlu de proprietate asupra bunului mobil2. 1909 alin.. op.Vizitati www..tocilar. care. nu face nici o distincţie între posesia de bunăcredinţă şi cea de rea-credinţă. fie achizitivă presupune în mod necesar curgerea unui anumit interval de timp3. cu excepţia titlurilor la purtător. civ. cit. Băicoianu. este criticată în doctrină. civ. persoana pusă în posesiune este preferată şi rămâne proprietară. se prescriu fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”) un nonsens. „lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. 463 G. Deşi textul art. N. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. p. op. vizeză situaţiile în care proprietarul unui bun mobil s-a desesizat în mod voluntar de bun. op. civ. art. 1909 alin 1 instituie o prezumţie absolută de proprietate -juris et de jure.. Bârsan.. sunt asimilate bunurilor corporale. p. CIV. G. încredinţăndu-l unei persoane în temeiul unui contract de depozit sau comodat. Luţescu. 1909 C. l-au înstrăinat unai alte persoane care nu ştia că aceştia nu aveau calitatea de proprietar. („Dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil.) Potrivit art. Regula înscrisă în art. Al. cit. 972 C. fie extinctivă. C Stătescu. În favoarea posesorului actual al bunului. p. chiar dacă titlul său este cu dată posterioară. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul terţului care a dobândit un bun mobil de la un moştenitor aparent1. 1909 alin 1 C. p. Redactarea art. fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”. 1 C. cit. Hamangiu. 125. I. civ. nu şi în cazul universalităţii juridice de bunuri mobile şi nici în cazul bunurilor incorporale. numai posesiunea să fie de bună-credinţă”). Luţescu. textul fiind considerat contradictoriu. 206 1 2 Pagina 53 din 137 .. N. 1909 alin.ro ! Arhiva online cu diplome. C.. prevederile art. 1909 alin 1 C. op. deşi aveau obligaţia de restituire a bunului către proprietar.. Depozitarul sau comodatarul. cit. Rosetti Bălănescu. 463 3 C. civ. iar ideea prescripţiei achizitive instantanee („.

căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bună-voie. civ. Pentru a putea opera prezumţia instituită de art. p. pentru a-i permite acestuia să invoce dispoziţiile art. respectiv terţul care a dobândit bunul de la detentorul precar pe care l-a considerat. civ. Traian Sâmbrian. conform art. ca fiind adevăratul proprietar. Ea trebuie să existe la momentul intrării în posesia bunului. să fi fost pus în posesie asupra bunului. civ. 1 C. posesia să fie de bună-credinţă. 1909 alin. De vreme ce legiuitorul menţionează că nu este necesară trecerea unui termen. 1 C. All Beck. dobânditorul.. căci dobândirea proprietăţii are loc împotriva voinţei sale. civ.tocilar. pot fi invocate numai de terţul dobânditor care primeşte bunul de la un detentor precar. 1909 alin 1 C. cursuri si referate postate de utilizatori. 1909 alin. 1909 alin 1 C. cu bună-credinţă. Dreptul de proprietate nu se transmite de la fostul proprietar al bunului. civ. nu poate invoca în favoarea sa dispoziţiile art. 1909 alin. chiriaş. nu poate fi vorba de prescripţie şi nici de uzucapiune. s-a arătat că textul art. fără a fi necesară trecerea timpului. La rândul său. posesia terţului dobânditor. stabileşte un caz originar de dobândire a dreptului de proprietate. nu se aplică în privinţa bunurilor pierdute sau furate şi ajunse în posesia de bună-credinţă a unui terţ care lea dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. 1909 alin 1 C.ro ! Arhiva online cu diplome. 2 C. 2002. civ. dobânditorul având atât corpus ( stăpânirea materială a bunului). iar nu la cel al încheierii contractului şi se prezumă. În consecinţă. prin voinţa legii1. Art. citat de Ion Dogaru în Drept civil.. civ. 1 C.Vizitati www. Buna-credinţă constă în convingerea posesorului că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar. Idei producătoare de efecte juridice. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: proprietarul să se fi desesizat voluntar de bunul său. cu atât mai puţin. comodatar). cât şi animus (intenţia de a poseda). Bucureşti. 36 1 Pagina 54 din 137 . Ed. De asemenea. trebuie să îndeplinească anumite condiţii: posesia trebuie să fie reală. El nu se transmite. 1909 alin. având obligaţia contractuală de a restitui bunul proprietarului. posesia să fie utilă (neviciată). terţul posesor de bună-credinţă dobândeşte un drept de proprietate cu totul nou. încredinţându-l prin contract unui detentor precar (depozitar. nici de la detentorul precar care a înstrăinat bunul pentru că nemo dat quod non habet”. care implică uzul bunului o perioadă de timp. detentorul precar. Doctrina şi jurisprudenţa au statuat că dispoziţiile art. În doctrină. de aceea termenul de „prescripţie instantanee” trebuie interpretat ca o metaforă. drept care se naşte ex lege în persoana terţului posesor de bună-credinţă.

întrun mod natural sau artificial. Idei producătoare de efecte juridice.tocilar. ca accesoriu cu lucrul. dobânditor de bună-credinţă de la un detentor precar căruia bunul i-a fost încredinţat. Dacă terţul dobânditor este de bună-credinţă. nu mai există raţiunea ca lui să-i fie consolidat dreptul de proprietate asupra bunului astfel primit. Această definiţie a fost criticată în doctrină3. „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă dreptul asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte. cit. cit. p. chiar de către adevăratul proprietar. Hamangiu. op.. 7. Bârsan. op.. Băicoianu. Acest drept se numeşte drept de accesiune”. Principiul accesiuniii este înscris în art. Drept civi.1. în realitate aceasta fiind rezultatul exercitării unui atribut al dreptului de proprietate (fructus). revocării ori resciziunii. 311. Luţescu.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. ACCESIUNEA 7. 472 I. p. 36 3 C. întrucât ar putea duce în mod greşit la ideea că şi dobândirea fructelor este un rezultat al accesiunii. p. 482 C. p.. Cu alte cuvinte. nu cel care doreşte să păstreze un câştig (certat de lucro captando)2. Al. Ed. cursuri si referate postate de utilizatori. prea largă. N. C. Lipsa de diligenţă a adevăratului proprietar în alegerea persoanei căreia i s-a încredinţat bunul. op. Rosetii-Bălănescu. civ. All Beck. Bucureşti. aparenţa de drept acoperă în egală măsură atât lipsa de titlu a transmiţătorului (tradens). cât şi viciile titlului noului posesor (accipiens)1. 488 C.Vizitati www. l-a primit de la detentor printr-un act juridic cu titlu gratuit (ca dar manual). 2002. Conform acestui principiu. C. fiind considerată prea generală.. Stătescu. potrivit căruia „tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. este de bună-credinţă posesorul care nu a cunoscut faptul că transmiţătorul bunului nu avea calitate de proprietar ori că titlul lui era viciat şi deci supus anulării. rezoluţiunii. Dogaru. În doctrină s-a arătat că trebuie făcută distincţie între terţul dobânditor printr-un act juridic cu titlu oneros şi cel care dobândeşte cu titlu gratuit. I. prin sacrificarea intereselor adevăratului proprietar.. poate fi acoperită de principiul potrivit căruia trebuie protejat cel care luptă să evite o pagubă (certat de damno vitando). cit. NOŢIUNE ŞI CLASIFICARE Potrivit dispoziţiilor art. Atunci când actualul deţinător al bunului. G. 220 1 2 Pagina 55 din 137 .

op. cit. va primi noul bun proprietarul lucrului principal. p. proprietrul bunului mai puţin iportant va fi despăgubit pentru pierderea suferită. În consecinţă. p. 310 3 L. accesiunea a fost definită ca un mod de dobândire a proprietăţii prin care se constituie nemijlocit în patrimoniul titularului lucrului principal un drept de proprietate asupra unui lucru accesoriu care se încorporează celui principal şi care. cit.. până în momentul încorporării. după cum presupune ori nu intervenţia omului. dreptul de proprietate se întinde nu numai asupra lucrului ce formează obiectul dreptului său. un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune imobiliară naturală. ci cuprinde şi ceea ce se uneşte cu el sau i se încorporează1. 7. şi accesiune imobiliară artificială. Pop. într-un lucru mai important. Această legătură de accesorialitate se manifestă printr-o unire a celor două lucruri în aşa fel încât despărţirea lor este posibilă decât cu deteriorarea ambelor sau distrugerea totală sau parţială a unuia dintre ele3. Bârsan. Justificarea acestei instituţii rezidă în legătura de accesorialitate care se naşte între lucrul mai puţin important şi lucrul principal. care presupune intervenţia faptei omului. Bunurile care aparţin proprietăţii publice nu pot face obiectul acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate.tocilar. În condiţiile prevăzute de lege. accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important. 270 C. 2. accesiunea se clasifică în accesiune imobiliară şi accesiune mobiliară. N.ro ! Arhiva online cu diplome. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ NATURALĂ G. ce se produce ca urmare a unui fenomen natural. care a devenit un accesoriu al primului.. întrucât nu se limitează la obiectul său propriu-zis. cit. s-a spus că dreptul de proprietate are o „virtute atractivă”. p. La rândul său. cursuri si referate postate de utilizatori. fără intervenţia faptei omului. 244 1 2 Pagina 56 din 137 . op. Dacă lucrurile au aparţinut unor proprietari fiferiţi. ci şi asupra tuturor acelora ce se unesc cu el. considerându-se că lucrul accesoriu se încorporează în cel principal (accesio cedat principali).. op. proprietarul bunului mai important devine şi proprietar al bunului mai puţin important. Din acest motiv. Într-o altă definiţie2. aparţinuse altei persoane. deci. După natura obiectului principal la care se referă.Vizitati www. În literatura juridică. Luţescu. Accesiunea este.

195 Pagina 57 din 137 . întrucât „proprietarul lor conservă întotdeauna pământul acoperit de apă” (art. toate celelalte bunuri care se încorporează în el sunt considerate ca accesorii. proprietarul ţărmului de unde apa s-a retras profită de aluviune. Lupulescu. cit. p. insulele şi prundişurile.. cursuri si referate postate de utilizatori. chiar dacă valoarea lor întrece cu mult pe aceea a pământului şi ele vor aparţine în consecinţă proprietarului pământului1. trebuie să fie îndreptăţit şi la foloasele ce ar putea să le aducă această situaţie. Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea a două bunuri având proprietari diferiţi. Ca mijloc de dobândire a dreptului de proprietate. p. Ca o condiţie a acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. Cel puţin bunul principal este un bun imobil prin natura sa. avulsiunea. Codul civil reglementeză şi domeniile în care aluviunea nu operează. este necesar ca terenul la care aluviunile se alipesc să fie riveran apei curgătoare.Vizitati www. Aluviunea ( alluvio) Potrivit dispoziţiilor art. accesiunea animalelor sălbatice şi accesiunea albiei unui râu. aluviunea (alluvio) constă în „creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimţite la malurile fluviilor sau ale râurilor”. Principiul general care domină materia accesiunii imobiliare este că pământul se consideră totdeuna ca un bun principal. Ed. heleştee şi iazuri. fiind supus riscurilor datorate vecinătăţii apei curgătoare.tocilar.. Potrivit art. civ. De 1 2 D. civ. civ. 495 C. Curs de drept civil. accesiunea imobiliară are o importanţă deosebită. Aluviunea aparţine proprietarului fondului riveran pentru că el. Chelaru. Bucureşti.ro ! Arhiva online cu diplome. 497 C. când ele se retrag pe nesimţite de la unul din ţărmuri şi se îndreaptă spre celălalt ţărm. Nu este riveran terenul care este despărţit de ape curgătoare printr-o cale publică sau printr-un dig artificial 2.).. Drepturile reale principale. fără intervenţia omului. Este vorba de lacuri. 232 E. 2000. op. „tot ale proprietarului sunt şi pământurile lăsate de apele curgătoare. Aluviunea este în folosul proprietarului fondului riveran. fără ca proprietarul ţărmului opus să poată reclama pământul cel pierdut”. când este vorba de un fluviu plutitor sau neplutitor. Codul civil reglementează următoarele cazuri de accesiune imobiliară naturală: aluviunea. 496 C. All Beck. cu îndatorirea pentru proprietar de a lăsa pe pământul său drumul necesar pentru conducerea vaselor.

Dogaru. op. cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil. cit. 135 alin 3 din Constituţie. apele maritime interioare. spre deosebire de aluviune. Avulsiunea (avulsio) Avulsiunea este reglementată de art. şi alipirea ei la un teren riveran care aprţine altui proprietar.ro ! Arhiva online cu diplome. 3 alin 1 din Legea apelor nr. în timp ce în cazul aluviunii.tocilar. nu şi în privinţa apelor care aparţin domeniului public. marea teritorială şi fundul apelor maritime. cursuri si referate postate de utilizatori. op. pe care apele nu curg permanent. Astfel. malurile şi cuvetele lacurilor. aluviunea poate primi aplicare numai în privinaţa acestor ape care sunt proprietate privată. 496 alin 2 C. aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 Km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km². 255 C.. Dispoziţiile cuprinse în Codul civil în această materie trebuie corelate cu cele ale legislaţiei actuale. precum şi apele subterane. la un fond riveran situat în aval. tot ca urmare a acţiuniii apelor curgătoare. terenul se poate recunoaşte şi distinge. Aşadar. aparţin proprietarilor terenurilor pe care acestea se formează sau curg.Vizitati www. iar nu să fie rezultatul unor lucrări realizate pe cursul râului. civ. conform art. fără a se putea stabili care teren s-a adăugat la un moment dat1. 498 C. în cazul avulsiunii. ca urmare a acţiunii apelor curgătoare. 1 2 I. având în vedere faptul că realităţile sociale avute în vedere de legiuitorul de la 1864 sunt astăzi depăşite. asemenea. de regulă în caz de viituri. în mod succesiv prin diverse depuneri. avulsiunea presupune ruperea ca atare aunei bucăţi semnificative de pământ şi alipirea. Potrivit art. Astfel. Deosebirea dintre avulsiune şi aluviune constă în faptul că. şi constă în ruperea unei bucăţi de teren. Bârsan. Pe de altă parte. potrivit cărora pământul care ar rezulta din retragerea mării aparţine întotdeauna domeniului public. cit. p. potrivit dispoziţiilor art. de interes naţional sunt obiectul exclusiv al proprietăţii publice. 312 Pagina 58 din 137 .. ce aparţine altui proprietar2. 107/1996. care trebuie să le folosească în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv. care apare ca urmare a acţiunii apelor curgătoare în amonte faţă de locul unde ea se formează. 3 alin 2 din Legea apelor.. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. depunerile aluviunilor trebuie să se realizeze pe cale naturală. Sevastian Cercel. albiile minore mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc 10 km². apele cu potenţial energetic valorificabil. el se depune încetul şi pe nesimţite. faleza şi plaja mării. p. civ.

Aluviunea care s-ar forma la malurile insulei va aparţine proprietarului (proprietarilor) acesteia. acţiunea în revendicarea terenului smuls este imprescriptibilă. 501 C. Dacă el nu acţionează.. insulele şi prundişurile reprezintă întinderi de uscat ce se formează prin retragerea albiei unor ape curgătoare şi ele aparţin proprietarilor riverani atunci când este vorba de retragerea unor ape curgătoare nenavigabile. Potrivit art. În doctrină. proprietatea celui unde el s-a alipit. Avulsiunea nu poate opera în detrimentul proprietăţii publice. ori şi atunci când pământul rupt a fost aruncat deasupra altui teren. Insulele şi prundişurile Accesiunea insulelor şi prundişurilor este reglementată în art. s-a pus problema dacă proprietarul care a pierdut terenul îl poate revendica pentru a-l transporta la locul de unde a fost luat de ape (dacă acest lucru este posibil) ori el urmează a folosi terenul acolo unde a fost dus de ape. pornind de la jumătatea râului”.ro ! Arhiva online cu diplome. este aplicabil în ambele ipoteze. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. dacă insula formată trece peste jumătatea râului. el trebuie să dovedească identitatea terenului rupt din proprietatea sa cu cea a terenului alipit la proprietatea pârâtului. atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra părţii de insulă ce se întinde spre el. 498 C. formându-şi un braţ. civ.Vizitati www. această ultimă soluţie fiind susţinută de argumentul că proprietarul fondului unde a fost adusă bucata de teren trebuie să accepte riscurile ce decurg din vecinătatea apelor. insula se va împărţi între ei în proporţie cu lungimea proprietăţii fiecăruia de-a lungul malului. 500 C. 499 C. Proprietarul terenului pierdut poate să-l revendice în termenul de prescripţie de un an de la data producerii avulsiunii. proprietarul nu pierde pământul ce s-a transformat în insulă chiar dacă el s-a făcut la un fluviu sau râu navigabil sau plutitor. De asemenea. Prin urmare. civ. potrivit căruia „insulele şi prundurile care se formează pe râurile nenavigabile şi neplutitoare sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format. neputându-se dobândi pe această cale dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren desprinse din proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. terenul va deveni.tocilar. se prevede că insulele şi prundişurile care se formează în albia fluviilor şi râurilor navigabile sau plutitoare sunt proprietatea statului. În consecinţă. În situaţia în care malul spre care s-a format insula aparţine mai multor proprietari. întrucât în art. Pagina 59 din 137 . dacă un râu sau fluviu. Pentru a fi admisă acţiunea sa. s-a pus problema dacă avulsiunea operează numai atunci când o bucată de pământ a fost ruptă şi alăturată unui teren (adjoncţiune). considerându-se că art. civ.. prin accesiune. taie şi înconjoară pământul unui proprietar riveran şi face astfel o insulă.

p. Proprietarii riverani care vor câştiga vechea albie nu au obligaţia să plătească nici o despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie. 3 C. p. G. iepurii. 256 E. cit. Sevastian Cercel. necesar ca animalele sălbatice să nu fie atrase de proprietar. 502 C. civ nu menţioneză despre ce fel de animale este vorba. deci. 503 C. insulele şi prundişurile formate prin retragerea acestor râuri vor deveni proprietate publică.. pentru că necesitatea nu poate fi un mijloc de a dobândi proprietatea. cit. Potrivit art. p. roiurile de albine. această albie se împarte între proprietarii săi mărginaşi”. pentru că nimeni nu răspunde de cazul fortuit sau de forţa majoră. acelaşi regim juridic. civ. insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei. op. „dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs prârăsind vechea albie.tocilar. d)Accesiunea albiei unui râu Conform art. proprietarul fondului inundat va folosi terenul în mod normal. civ.).. instalarea lor pe fond fiind străină faptei omului. nu poate fi vorba de accesiune. întrucât animalele absolut sălbatice. indiferent după cât timp. 3 alin. fără intervenţia omului. Este. cum ar fi: porumbeii. Chiar dacă legea nu reglementează situaţia terenurilor inundate. dacă albiile râurilor constituie obiectul dreptului de proprietate publică. este necesar ca schimbarea cursului râului să se fi produs natural. cit. ele devenind accesoriile fondului pe care se află. 278 Pagina 60 din 137 . op.. deci. se dobândesc pe calea ocupaţiunii2. animalele sălbatice care trec pe pământul unui proprietar revin acestuia atâta timp cât rămân pe teren. Pentru ca proprietarii terenurilor riverane să dobândească proprietatea terenului care a constituit vechea albie a râului. Art. este de principiu că acestea nu încetează a aparţine proprietarului lor. pentru că proprietatea nu se pierde prin neuz1. 1 2 Ion Dogaru. 503 C. Luţescu.. În consecinţă. După retragerea apelor. Accesiunea animalelor sălbatice Protrivit dispoziţiilor art.art. Practica judiciară şi literatura de specialitate au decis că este vorba de animale semisălbatice. 3 din Legea apelor. aparţin proprietarului albiei apei. Safta-Romano.Vizitati www. Insulele şi prundişurile formate pe cursul unor ape proprietate publică urmează. în concepţia legiuitorului din 1864. N. civ.. 503 alin.ro ! Arhiva online cu diplome. op. 319. cursuri si referate postate de utilizatori. Dacă proprietarul prin diferite mijloace a determinat cu rea-credinţă instalarea animalelor pe fondul său („prin fraude sau prin artificii”.

Potrivit dispoziţiilor art. aşadar. care conţine alte reglementări în materia animalelor sălbatice. chiar şi atunci când s-au rătăcit. „orice construcţie. trebuie să existe o încorporaţiune materială efectivă. În prezent. 503 C. are un domeniu de aplicare restrâns la unele animale semisălbatice (porumbeii. o prezumţie legală relativă. 3 Publicată în Monitorul Oficial. Partea I. în art. Nu intră sub incidenţa art. nr. plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră”.tocilar. Pentru existenţa accesiunii imobiliare artificiale. chiar dacă plantaţiile. construcţiile ori alte lucrări întrec prin valoarea lor pe cea a terenului (superficies solo credit). 503 C. iepurii. 235 din 27 septembrie 1996 Pagina 61 din 137 . 7. Terenul fiind considerat lucrul principal. art. în concepţia Codului civil. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului3. 503 C. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. ori pe fondul căruia ele se află. fondul cinegetic este reglementat prin Legea nr. În concluzie. accesiunea construcţiilor.Vizitati www. făcând inaplicabile dispoziţiile art. civ. Codul civil. civ. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele aparţinând unei alte persoane. adică materialele folosite să fi devenit bunuri imobile. acesta putându-le revendica de la proprietarul fondului pe care ele au trecut. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia. căci aparţin proprietarului ce le creşte. Codul civil instituie. Ele au întotdeauna un proprietar. albinele).3. reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială: accesiunea construcţiilor.. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ ARTIFICIALĂ Spre deosebire de accesiunea naturală care este urmarea unui fenomen natural. 493-494. nici animalele domestice. civ. accesiunea operează întotdeauna în folosul proprietarului terenului. accesiunea artificială este rezultatul intervenţiei faptei omului şi implică obligaţia celui ce beneficiază de accesiune să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat. potrivit căreia ceea ce este construit sau plantat pe terenul unei persoane este proprietatea sa.ro ! Arhiva online cu diplome. 492 C.

Proprietarul terenului devine prin accesiune proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor. proprietarul care contruieşte pe terenul său cu materialele altuia devine proprietarul construcţiei din momentul încorporării materialelor în sol sau construcţie. Codul Calimach reglementa un tratament juridic diferit pentru proprietarul constructor de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. cel de rea-credinţă poate fi obligat să plătescă şi daune-interese. iar nu cea din momentul ridicării construcţiei ori 1 Art. indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă. dacă între timp nu fusese despăgubit cu dublul valorii materialulului. Constructorul era obligat să plătească dublul valorii materialelor şi să restituie materialul prelucrat. exista regula potrivit căreia proprietarul terenului dobândea proprietatea materialelor încorporate construcţiei. solo credit. indiferent dacă a cunoscut ori nu că materialele pe care le întrebuinţează aparţin altei persoane. 493 C.tocilar. În vechiul drept român. el va beneficia de aplicarea principiului superficies solo credit. în timp ce proprietarul terenului care a fost de bună-credinţă datorează numai despăgubirile reprezentând valoarea efectivă a materialelor. Aceste regului nu pot fi aplicate bunurilor din domeniul public. Potrivit art. el este dator să plătească valoarea materialelor şi poate fi obligat şi la plata de daune-interese. valoarea materialelor trebuie să fie aceea din momentul restituirii.quia omne quod inaedificatur. Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele altei persoane Acest tip de accesiune a fost reglementat încă din epoca veche a dreptului roman. Dacă. cursuri si referate postate de utilizatori. Altfel spus. având obligaţia de a plăti despăgubiri proprietarului materialelor. construcţia se dărâma. Fiind o aplicare a principiului îmbogăţirii fără just temei. În prezent. dintr-o cauză oarecare. constructorul care construia cu material străin pe terenul său devenea proprietar al construcţiei. Calimach Pagina 62 din 137 . pentru că acestea pot fi oricând revendicate. aplicându-se regula potrivit căreia tot ce se construieşte pe un teren aparţine proprietarului acestuia .. civ.Vizitati www. în Legea celor XII Table existând dispoziţii care interziceau revendicarea materialelor după ce fuseseră încorporate unei construcţii. În dreptul lui Justinian. 562 C. proprietarul materialului avea posibilitatea să-l revendice sau să introducă acţiune ad exibendum.ro ! Arhiva online cu diplome. însă. dar neîncorporat încă în construcţie. dar şi toată paguba pricinuită proprietarului”1. Proprietarul materialelor nu are dreptul să le revendice. în sensul că acesta din urmă era obligat să plătească „preţul neobişnuit sau îndoit al materiei.

întrucât. b) Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia În dreptul roman. odată întrebuinţat. fiind obligat să amâne începerea acesteia.Vizitati www. în natură. s-a exprimat opinia potrivit căreia proprietarul de rea-credinţă. atunci când se construia un imobil pe teren străin.. în mod definitiv şi irevocabil. materialul străin. de obicei.ro ! Arhiva online cu diplome. ar trebui să fie obligat să restituie materialele ori de câte ori este posibil. astfel încât nu mai este obligat să restituie valoarea lor. el a devenit proprietarul acestora potrivit art. proprietatea materialelor folosite. În doctrină. în temeiul principiului superficies solo credit. inechitabilă. Constructorul de rea-credinţă nu avea dreptul la despăgubiri. Constructorul de bună-credinţă avea însă dreptul să primească despăgubiri. fie o sumă reprezentând sporul de valoare dobândit de teren. proprietarul terenului poate restitui. plantaţiei. plantaţii sau altor lucrări sunt bunuri de gen şi în acelaşi timp bunuri fungibile. a devenit prin încorporaţiune imobil. termen ce începe să curgă din momentul în care a cunoscut ori trebuia să cunoască faptul că cineva a folosit materialele sale şi pe cel care a folosit aceste materiale (proprietarul terenului).tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. astfel încât el le păstrează şi dacă ulterior acestea devin mobile (prin demolarea construcţiei). În situaţia în care proprietarul terenului care a folosit materiale străine le-a obţinut cu bună-credinţă de la un terţ (detentor precar) şi dacă aceste materiale nu au fost pierdute sau furate (adică au ieşit din posesia adevăratului proprietar cu voia lui). aşa încât în Pagina 63 din 137 . proprietarul terenului devenea şi proprietarul imobilului. Soluţia era. spre deosebire de cel de bună-credinţă. 1909 alin. deşi a fost un bun mobil. nu mai poate fi revendicat. materialele necesare unei construcţii. Proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune. Întrucât. materiale din categoria celor folosite. civ. Daunele-interese ar putea să privescă paguba suferită de proprietarul materialelor prin faptul că nu a putut folosi aceste materiale într-o construcţie proprie. pentru că a mai plătit-o o dată detentorului precar. Potrivit legislaţiei actuale. fie contravaloarea materialelor şi a manoperei. ducând la îmbogăţirea fără just temei a proprietarului terenului. Proprietarul materialelor are un termen de trei ani pentru a solicita despăgubirile. considerându-se că a lucrat în numele proprietarului sau i-a dăruit acestuia valoarea materialelor şi a manoperei. 1 C. însă.

Tratamentul juridic al constructorului de rea-credinţă Prin constructor de rea-credinţă se înţelege acea persoană care efectuează o construcţie. Potrivit dispoziţiilor art. civ. dreptul lui Justinian s-a impus opinia potrivit căreia constructorul de rea-credinţă putea fi silit să demoleze construcţia şi să ridice materialele. Calimach Pagina 64 din 137 . În situaţia în care proprietarul terenului cunoştea că o persoană de bună-credinţă construieşte pe ternul său şi nu o anunţa să oprescă lucrările. relizează pe acesta o construcţie. Tratamentul juridic al constructorului este diferit după cum el a fost de bună-credinţă ori de rea-credinţă. nu şi atunci când lucrările efectuate reprezintă reparaţii sau îmbunătăţiri aduse imobilului. fără ştirea celui de la care au primit terenul. 494 C. proprietarul lor. prin accesiune. numai primul având dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile făcute cu ridicarea construcţiei. fiind silit să vândă constructorului de bună-credinţă terenul la preţul locului1. 494 C. având obligaţia de a dezdăuna pe constructor cu valoarea materialelor 1 Art. Tot de rea-credinţă sunt şi detentorii precari care. potrivit căruia proprietarul terenului devine. 494 alin 1-2 şi alin 3 (prima parte). situaţia construcţiilor. În dreptul vechi român. având obligaţia plăţii unei anumite dezdăunări faţă de constructor. se aplică numai situaţiilor în care un terţ ridică pe terenul altuia construcţii noi. plantaţiilor sau altor lucrări realizate pe ternul altuia este reglementată de art.Vizitati www. 563-564 C. În prezent. în aceste situaţii proprietarul terenului are dreptul să opteze pentru una din următoarele posibilităţi: să invoce accesiunea şi să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcţiei. Codul Calimach păstrează principiul din dreptul roman potrivit căruia proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune şi proprietatea asupra construcţiilor şi face distincţie între constructorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. nu se vor aplica aceste dispoziţii dacă lucrările. el nu mai putea invoca accesiunea. construieşte pe teren înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. cunoscând caracterul litigios al titlului său. civ. plantaţie sau altă lucrare.ro ! Arhiva online cu diplome. plantaţie sau altă lucrare pe un teren despre care ştie că aparţine altei persoane. pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.tocilar.. Se află în această situaţie cel care foloseşte terenul în baza unui titlu lovit de vicii care îi sunt cunoscute sau cel care. Jurisprudenţa a stabilit că dispoziţiile art. cursuri si referate postate de utilizatori. plantaţiile sau construcţiile au fost efectuate în temeiul unei convenţii încheiate între proprietarul terenului şi constructor. De asemenea.

să-l oblige pe constructor să desfiinţeze sau să ridice construcţiile. s-a afirmat1 că ridicarea construcţiilor sau plantaţiilor devine chiar un drept pentru constructor. cit. ci se vor cerceta condiţiile în care construcţiile. Fiind vorba de o obligaţie de a face. soluţia neeconomică a demolării construcţiilor sau a desfiinţării plantaţiilor ori altor lucrări ar trebui. cu obligaţia acestuia să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului. când proprietarul le păstrează. dar refuză să plătească constructorului valoarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea construcţiilor sau plantaţiilor respective. ori de câte ori această rezolvare este mai echitabilă şi de natură a pune în concordanţă interesele individuale ale părţilor din proces cu cele economice generale.). încorporate şi preţul muncii efectuate. în cazul în care pentru desfiinţarea unei construcţii sau amenajări este necesară autorizaţia unui organ de stat competent. În literatura juridică.instanţa de judecată va trebui să stabilească dacă acţiunea proprietarului nu îmbracă aspectul unui abuz de drept.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. op. Instanţa trebuie să constate dacă acţiunea reclamantului nu are un caracter şicanator sau dacă nu urmăreşte obţinerea unor foloase necuvenite. deşi ştia că terenul este al altei persoane. p. pe cât posibil. 1077 C. instanţa nu poate hotărî astfel de măsuri fără existenţa acelei autorizaţii. pe cheltuiala sa.. care în mare parte rămâne actuală. Lupulescu. plantaţiile sau lucrările executate. cheltuielile fiind tot în sarcina constructorului (art. a executat totuşi lucrări pe acest teren. este consecinţa relei-credinţe a celui care. cursuri si referate postate de utilizatori. În acest scop.tocilar. a plantat sau a executat lucrări pe un teren ce nu-i aparţine. Reaua-credinţă nu se va putea deduce de către instanţele de judecată numai din faptul că cel care a construit.Vizitati www. Posibilitatea prevăzută de art. indiferent de sporul de valoare dobândit de teren prin realizarea construcţiei. nu are vreun titlu asupra terenului. prin pasivitatea sau acceptarea efectuării lucrărilor şi introducerea acţiunii după terminarea sau aproape de sfârşitul lor. printr-o decizie de îndrumare. 494 C. plantaţiile sau lucrările a căror desfiinţare se cere s-au executat. 1 D. civ. proprietarul terenului poate fi autorizat de instanţă să demoleze construcţiile. 237 Pagina 65 din 137 . înlocuită printr-o despăgubire în bani. ca proprietarul terenului să poată cere ridicarea construcţiei ori scoaterea plantaţiei. fosta instanţă supremă a statuat că: .

cursuri si referate postate de utilizatori. civ.). în C. dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa.. se admite însă că buna-credinţă poate fi dedusă şi din alte împrejurări. 487 C. . reaua-credinţă care intervine după terminarea lor neputând produce o schimbare de regim juridic în ce priveşte drepturile constructorului şi cele ale proprietarului terenului. dec. 50/1991. Desfiinţarea unor construcţii şi amenajări se face pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinută în prealabil. 1028/1960. civ. În practică. face o plantaţie sau altă lucrare pe un teren. se consideră că proprietarul care cunoaşte că pe terenul său se efectuează lucrări şi nu-l opreşte pe constructor. proprietarul terenului nu va avea decât posibilitatea de a plăti constructorului de rea-credinţă despăgubiri reprezentând valoarea materialelor şi a manoperei. deci. civ. având convingerea că în curând va dobândi dreptul de proprietate asupra acelui teren.Vizitati www. eliberată conform Legii nr. În situaţia în care organul administrativ competent nu eliberează autorizaţia de desfiinţare a construcţiei. buna-credinţă a constructorului trebuie să existe în momentul efectuării lucrărilor. conform cărora posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. nr..D. trebuie sancţionat. întrucât pasivitatea proprietarului poate îmbrăca forma abuzului de drept. cum ar fi: . Prin constructor de bună-credinţă se înţelege acea persoană care ridică o construcţie. constructorul a ridicat clădirea cu ştirea şi fără opunerea proprietarului terenului 1.77 Pagina 66 din 137 . Ca şi în vechiul drept român. Constructorul devine de rea-credinţă din momentul în care viciile titluilui său i-au devenit cunoscute (art. pe anul 1960.persoana a construit pe terenul pe care îl poseda în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare coproprietarul a construit pe terenul aflat în indiviziune în prezenţa şi fără opunerea celuilalt coproprietar. Buna-credinţă rezultă.ro ! Arhiva online cu diplome. din existenţa unui titlu asupra terenului. 1 Tribunalul Supr.tocilar. p. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă Buna-credinţă a constructorului se determină prin raportarea la dispoziţiile art. având convingerea fermă.persoana a construit în baza unei promisiuni de donaţie a terenului. Potrivit opiniei majoritare. 486 C. potrivit principiului mala fides superveniens non nocet. titlu ale cărui vicii nu sunt cunoscute de către dobânditor.

Conform art.tocilar. Opinia contrară. plantaţiei sau lucrării. s-a apreciat că acest drept se dobândeşte atunci când proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a deveni şi proprietarul construcţiei ridicate pe ternul său deoarece. proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei. care este majoritară. lucrării sau plantaţiei executate. ci exercitându-şi propriul său drept. 494 alin. Într-o primă opinie. cursuri si referate postate de utilizatori. stăpânind bunul Pagina 67 din 137 . 494 C. până în momentul invocării accesiunii de către proprietarul terenului. partea finală C. 3. constructorul are un drept de proprietate rezolubilă.ro ! Arhiva online cu diplome. în practica judecătorească şi în doctrină au fost adoptate poziţii diferite cu privire la natura juridică a dreptului pe care constructorul îl are asupra construcţiei. Ca o protecţie acordată bunei-credinţe a constructorului. civ. fără a fi necesară o manifestare de voinţă din partea proprietarului terenului. legiuitorul îi permite să opteze între două moduri de determinare a despăgubirilor cuvenite constructorului de bună-credinţă: plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii. O problemă controversată în doctrină este aceea a stabilirii momentului în care se naşte dreptul de accesiune imobiliară artificială reglementat de art. cu obligaţia de a-i plăti constructorului despăgubiri. nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. Într-o opinie. Protejând şi interesul proprietarului terenului.Vizitati www. plantaţiile sau lucrările edificate pe terenul său. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. până atunci. al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări. constructorul de bună-credinţă este prezumat a fi atât proprietarul construcţiei. plantaţiei sau lucrării în intervalul cuprins între momentul încorporării materialelor în sol şi cel în care proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a dobândi dreptul de proprietate prin accesiune. porneşte de la constatarea că în concepţia Codului civil accesiunea se produce de plin drept. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. cât şi al terenului. plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren. Corespunzător acestor două opinii. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. se consideră că. proprietarului i s-a creat posibilitata să aleagă despăgubirea cea mai mică pe care trebuie să o plătească. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau ridicarea construcţiei. pe măsura edificării construcţiei.. civ. este un efect al posesiei de bunăcredinţă. Fiind obligat să păstreze construcţiile.

cursuri si referate postate de utilizatori. Ed. întrucât accesiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al proprietarului terenului asupra construcţiei. În perioada dintre data realizării construcţiei şi a invocării accesiunii de către proprietarul terenului. chiar din momentul încorporării materialelor de construcţie în sol. constructorul dobândeşte un drept de creanţă.D. nu al unui act juridic. 30. dreptul de creanţă al constructorului se va considera născut concomitent cu naşterea dreptului de proprietate al debitorului obligaţiei de despăgubire. 223 2 C Uscătescu. Dacă proprietarul terenului va invoca accesiunea. Lumina Lex. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. citat de L. el va deveni însă exigibil numai de la data realizării condiţiei. animo sibi habendi 1. Dreptul de creanţă al constructorului de rea-credinţă devine cert şi lichid doar la data când proprietarul terenului optează pentru preluarea construcţiei2. Gherasim citat de L. Până când proprietarul terenului îşi va manifesta intenţia de a prelua construcţia. cit. 223 3 L.R. din faptul edificării unei construcţii pe terenul altuia. ea poate duce la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune3. în virtutea legii. Ed. atâta timp cât nu-şi valorifică dreptul de a invoca dobândirea proprietăţii asupra construcţiilor prin accesiune şi lasă pe constructor să le folosească nestingherit. nr. Rolul condiţiei suspensive îl va juca tocmai manifestarea de intenţie a proprietarului de a prelua construcţia. devenind exigibilă numai în momentul în care proprietarul terenului revendică acea construcţie. un drept de creanţă al cărui titular este constructorul.Vizitati www. în ipoteza în care proprietarul terenului nu va invoca accesiunea şi se vor fi îndeplinit condiţiile uzucapiunii. creanţa sa este. Dimpotrivă. pe măsura încorporării materialelor în teren. Condiţia rezolutorie ar consta în precizarea atitudinii proprietarului terenului ori în eventualitatea demolării construcţiei. în R. Regimul juridic al construcţiilor edificate pe terenul proprietatea altei persoanae. dreptul său de proprietate asupra construcţiei încetează. S-a apreciat că ar fi vorba de o proprietate rezolubilă atipică. Proprietarul terenului nu poate fi astfel obligat de constructor să-l despăgubească. Bucureşti. care nu face parte din conţinutul juridic al unui drept real. drept pur şi simplu. evenimente viitoare şi nesigure. pe de o parte un drept de proprietate asupra construcţiei aparţinând proprietarului terenului. Pop..ro ! Arhiva online cu diplome. iar pe de altă parte. Aşadar. Conform unei alte opinii.tocilar. rezultă. născut pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză. Bucureşti. 224 1 Pagina 68 din 137 . dreptul de creanţă al constructorului va fi afectat de o condiţie suspensivă. op. deoarece se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic. 2001 p. Dacă posesia se prelungeşte în timp. Lumina Lex. certă şi lichidă. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. În situaţia în care constructorul este de bună-credinţă. D. constructorul exercită asupra construcţiei o posesie. 5/1985. încă de la început. p. 2001 p. ca simplă stare de fapt. în temeiul accesiunii. p.

constând în manifestarea de voinţă a proprietarului terenului de a prelua construcţia. secţ. dec. 225 Tribunalul Supr. creditorul ar fi ameninţat cu imposibilitatea realizării creanţei în acele situaţii în care proprietarul de la data edificării construcţiei ar fi insolvabil3. 2007/1979. plantaţia sau lucrarea realizată de creditor.. p.tocilar. condiţia suspensivă se consideră nerealizabilă şi în cazul unui constructor de rea-credinţă. constructorul are un drept de retenţie asupra construcţiei. Atunci când despăgubirea constă în preţul materialelor şi al muncii. p. Altfel. 7. În motivarea acestei soluţii. constructorul este îndreptăţit să pretindă despăgubirile ce i se cuvin chiar şi de la terţul care a dobândit construcţia de la proprietarul terenului.D. nr. condiţia suspensivă nu s-a mai realizat şi este imposibil a se realiza. se arată că dreptul constructorului la despăgubiri este opozabil şi proprietarului subsecvent. dacă proprietarul terenului va opta pentru a-l obliga la desfiinţarea construcţiei şi plata de eventuale despăgubiri1. prin urmare. cit.ro ! Arhiva online cu diplome.4. ea trebuie calculată la valoarea existentă în momentul judecăţii. ACCESIUNEA MOBILIARĂ L. 252/1977.. În situaţia în care o construcţie. născându-se dreptul de proprietate al constructorului. deoarece obligaţia corelativă lui este atât de strâns legată de posesie. dec. pe anul 1979. încât în mod necesar trebuie considerat că s-a transmis odată cu imobilul.Vizitati www.. Dreptul de creanţă al constructorului este supus prescripţiei extinctive în termenul general de trei ani. efectele accesiunii fiind anihilate de efectele uzucapiunii.. plantaţie sau lucrare se realizează de către o persoană pe terenul altuia în baza unei convenţii încheiată cu proprietarul terenului. 494 nefiind aplicabile. iar nu în funcţie de cea existentă la data edificării construcţiei. nepublicată 3 Tribunalul Supr. lucrării respective. civ. secţ. în C. constructorul devine proprietarul acesteia şi titularul dreptului de superficie. Dreptul de retenţie nu se stinge prin înstrăinarea imobilului de către proprietar înainte de a plăti despăgubirea2.. plantaţiei sau. Pop. după caz. Conform practicii judiciare. Termenul de prescripţie începe să curgă din momentul realizării condiţiei suspensive. Până la plata integrală a despăgubirilor. cursuri si referate postate de utilizatori. dispoziţiile art. civ. De asemenea. op. nr. 45 1 2 Pagina 69 din 137 .

este considerat principal acela dintre bunuri pentru uzul. Secţiunea a II-a a Capitolului II se intitulează „Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile mişcătoare” (art. o dantelă cusută la o haină. iar unirea lor s-a făcut fără ştirea proprietarului (art. atunci când posesia nu valorează proprietate. deşi formează un singur tot. Prin accesiune mobiliară se înţelege unirea a două bunuri mobile care aparţin unor proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană. de exemplu o piatră preţioasă şi inelul în care este fixată. 1909 C. Dacă valoarea bunurilor este egală. acesta având obligaţia de a plăti celuilalt proprietar preţul bunului unit cu al său..). în situaţia în care nici unul dintre bunuri nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt. va fi considerat principal lucrul cu volumul cel mai mare. Adjuncţiunea (art. se prevede că. Dacă nici volumul nu poate fi folosit ca un criteriu pentru determinarea bunului principal. adjuncţiunea nu se aplică atunci când bunul accesoriu are o valoare mult mai mare decât bunul principal. 1909 C. are Pagina 70 din 137 . cu condiţia ca posesorul să fie de bună-credinţă. conform cărora simplul fapt al posesiei valorează titlu de proprietate. civ. 505 C. întrucât este înlăturată de dispoziţiile art. atunci lucrul retultat prin adjuncţiune va fi comun ambilor proprietari. În art. adjuncţiunea constă în unirea a două bunuri mobile. civ. În acest context. 504-507 C.. Bunul rezultat prin unire aparţine proprietarului lucrului care reprezintă partea principală (accesorium sequitur principale). având proprietari diferiţi. 504 C. Codul civil reglementează trei cazuri de accesiune mobiliară: adjuncţiunea.tocilar. neîntrunind condiţiile cerute de art.Vizitati www. se consideră principal acela care are o valoare mai mare. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. Potrivit dispoziţiilor art.ro ! Arhiva online cu diplome.. prin munca sa folosind materialele altuia. adică atunci când este vorba de o posesie de reacredinţă. ori de un bun mobil furat sau pierdut care se află în mâinile unui terţ de bunăcredinţă în termenul de trei ani din momentul în care bunul a ieşit din posesia proprietarului fără voia acestuia. în situaţia în care separarea lor nu se poate face fără pagube importante pentru unul dintre proprietari. Prin excepţie. În acest caz. 504-516).) Conform art. Accesiunea mobiliară are însă în practică o importanţă redusă. în aşa fel încât. cursuri si referate postate de utilizatori. proprietarul bunului accesoriu. civ. tabloul şi rama în care este încadrat. ele pot fi despărţite şi conservate separat.. 507 C. În Cartea a II-a din Codul civil. civ. accesiunea se aplică numai în cazuri excepţionale. neinteresat de despăgubirea oferită. civ. specificaţiunea şi confuziunea (amestecul). Aşa sunt. civ. civ. fără a-şi pierde individualitatea. 506 C. ornamentul sau completarea căruia a servit unirea celuilalt bun.

lucrul revine specificatorului. folosind sau prelucrând un material. de asemenea de specificaţiune. unde obiectele. specificatorul având un drept de retenţie asupra lucrului până la plata acesteia. realizarea unui bun nou (nova species) de către o persoană (specificator). Aşa se întâmplă atunci când un sculptor a făcut un obiect de artă din marmura sau metalul altei persoane. el nu mai poate revendica lucrul său. În principiu. sau când un tâmplar realizează un obiect de mobilier din lemnul altei persoane. prin munca sa. În această situaţie. proprietar al bunului obţinut în urma amestecului. cu obligaţia de a-l despăgubi pe proprieatarul lucrului accesoriu. proprietarul materiei prime are dreptul de a pretinde bunul rezultat. indiferent de valoarea sa. Specificaţiunea (art. Dacă proprietarul lucrului accesoriu a fost de acord cu unirea. Este cazul a două metale topite împreună ori a două lichide amestecate. Pagina 71 din 137 . commixtio) constă în unirea a două sau mai multe bunuri mobile având proprietari diferiţi. proprietarul său devine. Se deosebeşte.Vizitati www.) Confuziunea sau amestecul (confusio. indiferent dacă materia poate fi sau nu adusă în starea iniţială. dacă adjuncţiunea a fost opera sa.ro ! Arhiva online cu diplome. Cu atât mai mult. chiar dacă despărţirea bunurilor ar aduce o deteriorare a lucrului principal. care are obligaţia de a-i restitui proprietarului valoarea materialului folosit. Amestecul se deosebeşte de adjuncţiune. un bun. se topesc în bunul nou rezultat. deşi unite. ci din unirea a două valori: materia primă şi munca specificatorului. lucrul nou nu rezultă din încorporarea propriu-zisă a două lucruri mobile. Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal după valoare ori cantitate. Confuziunea sau amestecul (art. în aşa fel încât îşi pierd individualitate. atunci când manopera are o valoare mult mai mare decât valoarea materialului folosit. Prin excepţie. civ.) Specificaţiunea constă în confecţionarea. civ. neputând fi separate. posibilitatea să ceară restituirea lucrului său. 511-512 C. ori croitorul confecţionează un costum din stofa altei persoane. să restituie specificatorului valoarea muncii sale. ci trebuie să accepte preţul acestuia. manopera cuiva. prin accesiune.tocilar. pentru că formarea lucrului nou nu presupune munca. 508-510 C. potrivit principiului îmbogăţirii fără just temei. se pot recunoaşte şi distinge unele de altele. El este obligat. o materie primă aflată în proprietatea altuia. cursuri si referate postate de utilizatori.

Dogaru. În acele provincii istorice româneşti supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărţi funciare. 511 C. conform căreia cel care foloseşte materiale străine fără ştirea proprietarului lor poate fi obligat şi la plata de daune-interese. bunul astfel obţinut va face obiectul proprietăţii comune pe cote părţi a celor doi proprietari (art. CONSIDERAŢII GENERALE Unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei când aceasta se prelungeşte în timp. Este o sancţiune pentru cel care a fost de rea-credinţă (a ştitut că materia folosită aparţine altuia) şi o măsură de ocrotire a dreptului de proprietate. p. pentru a deveni astfel proprietar al unui bun nou. Uzucapiunea este reglementată în Cartea a III-a. civ. 281 Pagina 72 din 137 . Titlul XX al Codului civil.Vizitati www. este uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. 8. civ. uzucapiunea operează în condiţiile prevăzute de Decretul-lege nr.). ori când rezultatul accesiunii nu prezintă pentru el nici un interes. în toate cazurile în care proprietarul lucrului folosit fără ştirea sa este îndreptăţit să primească bunul nou format. 1 I. Atunci când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal. Aceste dispoziţii se completează cu unele prevederi ale Decretului nr. Sevastian Cerecel. 515 C. op. UZUCAPIUNEA 8. cit. Art. el are şi posibilitatea de a cere un bun asemănător bunului său. Este absolut normal ca proprietarul să fie cel care să opteze între a invoca accesiunea.1. prevede că. Soluţia se întemeiază pe echitate şi este folositoare mai ales atunci când proprietarul nu are posibilitatea să plătească celuilalt preţul muncii sau valoarea bunului său. Uzucapiunea este modul originar de dobândirea a proprietăţii prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. 514 C. instituie o regulă generală în materia accesiunii mobiliare. civ. art. constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi condiţiile prevăzute de lege1. Tot ca o măsură de protecţie a proprietarului bunului folosit fără ştirea sa. cursuri si referate postate de utilizatori. cât şi beneficiul de care a fost lipsit cel în cauză (lucrum cessans). ori a pretinde numai ceea ce a avut. Dauneleinterese vor cuprinde atât prejudiciul suferit (damnum emergens).ro ! Arhiva online cu diplome..tocilar.

dacă n-a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Bârsan. Însă.. cursuri si referate postate de utilizatori. În lipsa unor norme legale tranzitorii privitoare la uzucapiune în legea nouă. cele două instituţii nu trebuie confundate. transformă o aparenţă îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert şi indiscutabil. În sistemul Codului civil român. întrucât dovada dreptului de proprietate este greu de făcut. prin pasivitatea sa. uzucapiunea are rolul de a înlătura dificultăţile şi inconvenientele dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare.Vizitati www. 115/1938. permiţându-i. deoarece acela care reuşeşte să dovedească faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu mai are de suferit rigorile impuse de probatio diabolica1. În consecinţă. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. 1 C. îanainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare. îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care. uzucapiunea este concepută. op. în prezent.ro ! Arhiva online cu diplome. uzucapiunile începute şi împlinite. alături de ocupaţiune. Uzucapiunea constituie şi o sancţiune indirectă. cel mai adesea posesia corespunde dreptului de proprietate şi. Uzucapiunea îndeplineşte o funcţie de clarificare a unor situaţii juridice. nu a mai preluat cazurile speciale de uzucapiune din sistemul cărţilor funciare reglementat de Legea nr. Deşi există unele reguli comune cu privire la prescripţia achizitivă (uzucapiune) şi prescripţia extinctivă. cit. Însă. Prescripţia achizitivă are ca efect dobândirea unor drepturi (dreptul de proprietate sau alt drept real). a unor drepturi. prin constrângere. în special regulile referitoare la calculul termenelor de prescripţie. pe când prescripţia extinctivă are ca efect încetarea posibilităţii de a obţine realizarea. deoarece. în acea parte a ţării în care se aplicau dispoziţiile Legii nr. 321 Pagina 73 din 137 . uzucapiunile începute sub legea veche şi neîmplinite încă urmează să-şi producă efectele numai în condiţiile şi în teremenele prevăzute de Codul civil. 7/1996. şi-au produs efectele potrivt acelor dispoziţii. uzucapiunea este reglemntată pe întreg teritoriul ţării de dispoziţiile Codului civil. având ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil. Legea nr. Uzucapiunea se justifică pe următoarele considerente: Deşi este o stare de fapt. să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real. care a instituit cadastrul general naţional şi cărţile funciare pe întreg teritoriul ţării. ca o probă absolută a dreptului de proprietate.tocilar. fiind un mod de stingere a dreptului la acţiune în sens material. dând dovadă de neglijenţă. p. l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane. 115/1938.

B. Posesia este utilă atunci când îndeplineşte calităţile prevăzute în art. bunurile trebuie să se afle în circuitul civil şi să fie alienabile. trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. cât şi dezmembrămintele acestuia: uzufructul. potrivit art. Deci. În doctrină. prescripţia. inclusiv statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale. bunuri care. Legea nr. persoană fizică ori persoană juridică. publică) şi nu este afectată de vicii. op. p. argumentându-se că nu poate fi permisă o inegalitate de tratament juridic între posesorul de rea-credinţă al unui bun imobil (care poate fi dobândit în proprietate prin uzucapiune) şi posesorul de rea-credinţă al unui bun mobil (este vorba de cel care exercită o posesie de rea-credinţă.p. Timişoara. abitaţia.. de hoţ sau găsitor). deoarece „imprescriptibilitatea este un corelativ necesar al inalienabilităţii”1. în general. 1998. 1844 C. ci sunt scoase afară din comerţ”. 135. nu pot fi obiect de proprietate privată.Vizitati www. 97-98 1 2 Pagina 74 din 137 . Cantacuzino. Aşadar. Pot fi dobândite prin uzucapiune dreptul de proprietate privată. posesia trebuie să fie utilă şi efectivă (neechivocă).. All Educaţional. Bucureşti. civ. Ed. 1909 alin 1 C. netulburată. (să fie continuă. pentru a face obiectul uzucapiunii. civ. civ. 1847 C. 213/1998 „nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile”. Lumina Lex. Posesia există M. servituţile continue şi aparente. Nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică. p. întrucât. uzul. În ceea ce priveşte determinarea domeniului de aplicare al uzucapiunii. cu modificările ulterioare. 18/1991. bunurile mobile se dobândesc în proprietate prin însuşi faptul posesiei lor cu bună-credinţă. indiferent de titularul dreptului de proprietate. pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se află în proprietate privată. 1999. indiferent dacă titular este statul sau o unitate adminstrativ-teritorială. Imprescriptibilitatea bunurilor ce aparţin domeniului public este expres prevăzută şi de Legea nr. 136 Ana Boar. Elementele dreptului civil. Ed. dar şi de Constituţie prin art. din natura lor proprie sau dintr-o declaraţie a legii. Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. În consecinţă. fără a fi necesară trecerea unui interval de timp.tocilar. posesia şi publicitatea drepturilor.ro ! Arhiva online cu diplome. Domeniul de aplicare al uzucapiunii se circumscrie numai la categoria bunurilor imobile. Uzucapiunea. nu sunt susceptibile de a fi posedate2. se arată3 însă că trebuie acceptată uzucapiunea şi în domeniul bunurilor mobile. pot fi uzucapate numai bunurile care se află în circuitul civil. Nu pot forma obiectul uzucapiunii universalităţile de bunuri care. 215/2001. 96 3 Ana Boar. cursuri si referate postate de utilizatori. potrivit art.. potrivit cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. cit.

uzucapiunea de 10 până la 20 de ani.tocilar.. fiind un simplu detentor precar2. 1518/1978. Precaritatea are un caracter perpetuu. 52 Pagina 75 din 137 . în mod efectiv când cel ce deţine bunul săvârşeşte acte de folosinţă asupra lui cu intenţia de a deveni proprietar sau titular al altui drept real. s-a decis că stăpânirea unei construcţii de către o altă persoană decât proprietarul. cât timp exercită stăpânirea ca locatar şi nu ca proprietar1.R. fără ca posesorul să fi făcut acte de întrerupere a posesiei. civ. De asemenea. ca urmare a voinţei detentoului de a nu mai poseda pentru altul. deoarece ei deţin acest bun în baza unui contract potrivit căruia sunt obligaţi să-l restituie la termen proprietarului. denumită şi uzucapiune prescurtată sau scurtă (art. p. faţă de toată lumea.). De asemenea. secţ. nu pot duce niciodată la uzucapiune. însă numai prin intervertirea titlului posesiei. Dacă precaritatea dispare. nr. nr. Detentorii precari nu pot dobândi bunul prin uzucapiune.D. începând să posede pentru sine. C.Vizitati www. secţ. posesia devine utilă. civ. R. durând pe tot timpul detenţiunii. dec. denumită şi uzucapiune de drept comun sau uzucapiune lungă (art. oricât ar dura în timp. a) Uzucapiunea de 30 de ani 1 2 Tribunalul Suprem. FELURILE UZUCAPIUNII În funcţie de termenul necesar pentru realizarea uzucapiunii.. nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin uzucapiune. deoarece persoana respectivă nu exercită o posesie utilă. 1976. însă cu îngăduinţa acestuia. Simpla detenţie precară ori posesia viciată. 8. chiriaşul. Codul civil prevede două feluri de uzucapiune: uzucapiunea de 30 de ani. 1890 C. 3/1979 Tribunalul Supr. dec. pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real. exercitând o detenţie precară. civ.. Conform practicii judecătoreşti.D. nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune. 972/1976. fiind în acelaşi timp un viciu absolut. nr. 1895-1899).2.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. posesia trebuie să fie exercitată pe toată perioada termenului prevăzut de lege.

uzucapiunea de 10 până la 20 de ani este reglementată în art. va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani. şi prin 20 de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie”. denumită şi uzucapiune longissimi temporis.civ.. Posesia să se întemeieze pe un just titlu În conformitate cu prevederile art. uzucapiunea de 30 de ani.ro ! Arhiva online cu diplome. 1895 C. pe o „justă cauză”.. rezultă că acest fel de uzucapiune se aplică numai bunurilor imobile individual determinate. Potrivit dispoziţiilor art. donaţia. potrivit art. dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului unde se află nemişcătorul. posesia să fie utilă..Vizitati www. după exprimarea Codului civil. posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot acest timp.. aceste două condiţii sunt necesare şi suficiente pentru a uzucapa. cel care susţine că posesia nu este utilă trbuind să probeze. Pentru a putea invoca uzucapiunea de scurtă durată.civ. Pagina 76 din 137 . cel ce invocă prescripţia putând fi de bună sau de rea-credinţă şi nefiind obligat să prezinte vreun titlu.tocilar. 1890 C. pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani. b) Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani Denumită şi uzucapiune scurtă... 1897 C. posesia să fie de bună-credinţă.) fără a fi obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”. 1847 C. 1895 C.. civ. prin just titlu se înţelege orice act juridic translativ de proprietate. schimbul. Potrivit dispoziţiilor art.civ. publică şi sub nume de proprietar. Din textul art. Conform art. 1890 C. civ. Astfel. civ. neîntreruptă. operează indiferent de atitudinea posesorului. şi anume: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau. 1895-1899 C. civ. precum: vânzarea-cumpărarea. pentru a putea prescrie se cere o posesie continuă. netulburată. important fiind ca acesta să exercite o posesie utilă pe această perioadă de timp: posesorul poate „prescrie prin 30 de ani (. „cel care câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat. Nici unul dintre viciile posesiei nu se prezumă. cursuri si referate postate de utilizatori. Aşadar. adică neafectată de vreun viciu. trebuie întrunite cumulativ două condiţii speciale.

titlul anulabil devine perfect valid şi poate fi invocat chiar îpotriva celui care ar fi putut cere anularea lui.D. În aschimb. justul titlu trebuie să fie un act juridic real. El trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă cerute de lege... fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului. un titlu anulabil poate fi invocat drept just titlu împotriva oricăror persoane. civ. p. pentru a fi în prezenţa unui just titlu. Nu este de conceput o uzucapiune care se bazează pe un titlu ce emană de la adevăratul proprietar. spre exemplu o donaţie nulă absolut din cauza lipsei formei autentice nu poate fi invocată drept just titlu. Curs de drept civil. 3 C.tocilar. în temeiul unui testament care fusese revocat. cu excepţia celui care are dreptul să ceară nulitatea relativă (art.. Chelaru. nu este suficient un titlu putativ. Drepturile reale principale.Vizitati www. care prin ipoteză este nereal. civ. Condiţia nu este îndeplinită. 2000 . în situaţia în care uzucapantul a intrat în posesie în calitate de legatar.ro ! Arhiva online cu diplome. actul juridic aparent. hotărârea judecătorească prin Tribunalul Supr. ci doar unul putativ. p. Majoritatea autorilor şi practica judiciară consideră că. 2 C. bunul pe care posesorul îl stăpâneşte şi pe care urmăreşte să-l prescrie2. All Beck. s-au conturat următoarele aprecieri: . în cazul simulaţiei. referitor la actele juridice care pot fi calificate just titlu. Sevastian Cercel. împrejurare pe care posesorul nu a cunoscut-o. p. în mod obligaotiru. Altfel spus. nr. desemnează calitatea titlului de a îndeplini condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru actul respectiv. de la o altă persoană decât adevăratul proprietar. 1897 alin. nu poate reprezenta just titlu pentru uzucapiunea scurtă. ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii. După împlinirea termenului de prescripţie pentru acţiunea în anularea actului.sunt considerate just titlu: tranzacţia. nu are un just titlu. cit. cursuri si referate postate de utilizatori. 1897 alin. nr. 1895C. 69 E. 285 1 2 Pagina 77 din 137 . Justul titlu trebuie să fie un act juridic valabil. op.R. uzucapiunea scurtă acoperind numai lipsa dreptului însrăinătorului1. civ. Chiar dacă el este de bună-credinţă. în R. esenţial este faptul ca el să provină. dec.). în toată întinderea sa. efectiv. Dogaru. mincinos3. Un act juridic lovit de nulitate absolută nu poate servi ca temei al uzucapiunii scurte (art. Exigenţa unui titlu real presupune ca actul invocat să cuprindă exact. civ. Bucureşti. 203 3 I. actul de adjudecare a unui imobil întocmit de executorul judecătoresc în cadrul procedurii vânzărilor silite. adică de la un neproprietar. pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar. Aşadar. secţ. Calificativul „just” folosit de art. 946/1979. 11/1979. Justul titlu trebuie să existe în realitate şi nu doar în imaginaţia celui care invocă uzucapiunea. De asemenea. de exemplu. Ed.). În literatura juridică şi în practica judiciară.

.nu constituie just titlu: convenţiile pe baza cărora un bun imobil este în stăpânirea unui detentor precar (locaţiunea. admite că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface în posesie utilă în persoana succesorului care astfel invocă titlul său pro herede pentru a beneficia de uzucapiunea prescurtată. convenţiile de împărţeală. un act translativ de proprietate cu titlu particular. 286 Pagina 78 din 137 . deoarece el nu este un act translativ de proprietate. civ. O problemă care s-a pus în practica judecătorească a fost dacă succesiunea ab intestat ori legatul universal poate să constituie just titlu. dacă este de bună-credinţă şi consideră că bunul aparţinea lui A. Aşadar. Nu poate fi calificat just titlu nici antecontractul de vânzare-cumpărare. Dogaru. civ. care se constată existenţa unei convenţii translative de proprietate între părţile unui proces. chiar dacă a fost de bunăcredinţă. potrivit dispoziţiilor art. deoarece art. 1858 alin 4 C. cum ar fi cele pronunţate într-un partaj. S-a considerat că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea autorului său în posesie utilă aptă să conducă la dobândirea proprietăţii prin păstrarea ei un timp de 30 de ani. ci o dovadă a calităţii de moştenitor şi a întinderii drepturilor succesorale. Dacă în detenţia lui A se afla un bun care nu era al său. p.Vizitati www. hotărârile judecătoreşti care ţin loc de act autentic de înstrăinare. op. civ.. O ultimă condiţie a justului titlu este aceea ca el să aibă dată certă. numai aşa va putea fi opus celui care se pretinde proprietar şi care are calitatea de terţ faţă de actul translativ de 1 I. schimbul) sunt acte translative cu titlu particular1. Ipoteza este următoarea: A decedează. depozitul.ro ! Arhiva online cu diplome. însă nu poate fi o justă cauză în sensul art. pentru a duce la o uzucapiune de 10-20 de ani.. cursuri si referate postate de utilizatori. întrucât actele enumerate de acesta (vânzarea. 1897 C. Răspunsul dat de doctrină acestei probleme este însă unul negativ şi aceasta deoarece succesorul nu poate avea mai multe drepturi decât autorul său. pentru ca actul juridic pe baza căruia posesorul a intrat în stăpânirea imobilului să fie un just titlu. Soluţia Codului nostru civil este în sensul că titlul pro herede poate fi considerat drept just titlu. 1895 C. hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. se pune problema dacă B va putea să dobândească acest bun prin prescripţia de 10-20 de ani.. Sevastian Cercel. bunurile sale trecând la succesorul B. trebuie să fi fost apt să transfere dreptul de proprietate către dobânditor. comodatul). dacă ar fi emanat de la adevăratul proprietar. cit. justul titlu este. certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu.tocilar. De asemenea. Pe de altă parte. Transmisiunea succesorală nu poate să-i confere mai multe drepturi: nemo plus juris ad allium transfere potest quam ipse habet.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

proprietate, care, prin ipoteză, a fost încheiat de posesorul uzucapant cu o altă persoană. Nu este necesar ca justul titlu să fi fost trascris în registrele de publicitate imobiliare. Justul titlu este o condiţie de sine stătătoare a uzucapiunii, distinctă de buna-credinţă, astfel că existenţa sa trebuie dovedită de cel ce invocă uzucapiunea. În această materie, spre deosebire de cea a dobândirii fructelor de către posesor, justul titlu nu este numai un element al bunei credinţe. Cele două elemente ale uzucapiunii scurte se condiţionează reciproc, în sensul că nu poate exista bună-credinţă fără să existe un just titlu pe baza căruia posesorul să fi dobândit imobilul. Uzucapiunea nu-şi produce efectele dacă una din cele două condiţii lipseşte. Posesia să fie de bună-credinţă A doua condiţie specială în vederea aplicării auzucapiunii scurte se referă la poziţia subiectivă a uzucapantului, căruia i se cere să exercite posesia cu bună-credinţă. Art. 1898 alin. 1 C. civ. cuprinde o definiţie a bunei-credinţe, precizând că aceasta este „credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea”. Credinţa posesorului în calităţile transmiţătorului bunului trebuie să fie deplină. El va fi de rea-credinţă atunci când cunoaşte că un terţ este sau se pretinde a fi proprietar al imobilului a cărui posesie el a dobândit-o. Orice îndoială posibilă referitoare la dreptul autorului este de natură a înlătura buna-credinţă a posesorului şi, odată cu ea, şi uzucapiunea scurtă1. Nu poate fi socotit de bună-credinţă posesorul care cunoaşte că autorul său nu a plătit preţul imobilului persoanei de la care acesta a cumpărat. Este exclusă buna-credinţă atunci când posesorul cumpără de la un singur coproprietar, deşi cunoaşte că bunul aparţine în coproprietate mai multor persoane şi este posibil să nu-i fie atribuit după partaj. Potrivit dispoziţiilor art. 1898 alin. 2 C. civ., este suficient ca buna-credinţă să fi existat în momentul „câştigării imobilului”. Nu este, aşadar, necesar ca buna-credinţă să subziste pe toată durata termenului cerut pentru uzucapiune. Dacă ulterior dobândirii bunului, posesorul cunoaşte că a dobândit de la un neproprietar, el va putea invoca totuşi prescripţia achizitivă scurtă, pentru că malla fides superveniens non impedit uzucapionem. Atunci când este vorba de acte juridice între vii, buna-credinţă trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic ce va constitui just titlu. Când este vorba de acte juridice mortis causa (legatul cu titlu particular), pot fi luate în discuţie două momente: data deschiderii succesiunii (data morţii testatorului) şi data la care legatarul acceptă legatul. Dobândirea unui bun prin legat devine efectivă atunci când legatarul îşi manifestă voinţa de
1

Ana Boar, op. cit., p. 137
Pagina 79 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

a-l accepta, voinţă care include printre elementele sale şi buna sau reaua-credinţă. De aceea, în doctrină, se susţine că buna credinţă trebuie să existe în momentul acceptării legatului, moment în care legatarul trebuie să creadă că autorul său este adevăratul proprietar al imobilului. Dacă în privinţa justului titlu legea cere ca posesorul să facă dovada acestuia, în privinţa bunei-credinţe ea instituie o prezumţie relativă, astfel încât el nu este obligat să dovedească faptul că nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că transmiţătorul bunului nu ara proprietar. Prezumţia de bună-credinţă este însă relativă, ea putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către cel ce se pretinde adevăratul proprietar. În ceea ce priveşte termenul uzucapiunii scurte, acesta este de 10 până la 20 de ani, nu neapărat de 10 ori de 20 de ani. Diferenţa este în funcţie de prezenţa ori absenţa adevăratului proprietar în circumscripţia teritorială a tribunalului unde se află bunul imobil. Dacă el locuieşte în judeţul în care se află bunul, termenul este de 10 ani, iar dacă locuieşte în alt judeţ, termenul va fi de 20 de ani. Potrivit dispoziţiilor art. 1896 C. civ., termenul de bază este de 10 ani şi el se prelungeşte întotdeuna când proprietarul nu a locuit pe tot parcursul său în raza aceluiaşi tribunal în care se află imobilul. Astfel, la numărul anilor cât proprietarul a locuit în raza tribunaluilui judeţean unde se afla imobilul, se adaugă un număr dublu de ani cât a locuit în raza altui tribunal, respectiv se dublează anii rămaşi până la împlinirea termenului de 10 ani. Un an de prezenţă face, deci, cât doi ani de absenţă. Spre exemplu, dacă adevăratul proprietar a locuit 6 ani în raza teritorială a Tribunalului Argeş şi 4 ani în cea a Tribunalului Vâlcea, cei 4 ani se dublează şi se adaugă la cei 6 ani, astfel încât termenul de prescripţie va fi de 14 ani. Trebuie avută în vedere locuinţa efectivă a adevăratului proprietar, de vreme ce legea distinge după cum acesta „a locuit la diferite timpuri” (art. 1896 C. civ.). În acest sens, absenţa trebuie să fie una continuă, să nu fie vorba de o simplă plecare ori o absenţă trecătoare. În situaţia în care uzucapiunea priveşte un bun aflat în coproprietate, împotriva fiecărui coproprietar va curge un termen diferit, de 10 ani pentru cei care locuiesc în acelaşi judeţ, ori de până la 20 de ani pentru cei care locuiesc în alte judeţe. În măsura în care se poate uzucapa împotriva statului ( este vorba de bunurile din domeniul privat al statului care sunt alienabile), acesta este socotit a fi prezent pe tot teritoriul, astfel că termenul prescripţiei va fi întotdeauna de 10 ani.

Pagina 80 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

S-a considerat1că, întrucât în prezent mijloacele moderne de transport şi comunicaţii dau posibilitatea unei persoane de a se deplasa şi a cunoaşte foarte repede situaţia unui imobil aflat în orice parte a ţării, nu se mai justifică stabilirea termenului de prescripţie în funcţie de absenţa sau prezenţa proprietarului.

8.3. MODUL DE CALCUL AL TERMENULUI UZUCAPIUNII

Dobândirea proprietăţii prin uzucapiune este legată în mod esenţial de împlinirea termenelor legale. Indiferent de felul uzucapiunii, termenul se calculează în acelaşi mod: pe zile şi nu pe ore. Ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul, adică se va ţine seama numai de zilele întregi, nu şi de fracţiunile de zile (art. 1887 C. civ.). Ziua se socoteşte de 24 de ore şi începe la ora zero, sfârşindu-se la miezul nopţii următoare (art. 1888 C. civ.). Prescripţia se socoteşte încheiată la împlinirea ultimei zile a termenului (art. 1889 C. civ.). La calculul termenului de prescripţie achizitivă nu se ţine seama de ziua complementară a anilor bisecţi, după cum nu se ţine seama nici de zilele de sărbătoare legală, indiferent dacă acestea sunt la începutul, pe parcursul ori la sfârşitul termenului. Se poate ţine seama, la calcularea termenului, de opţiunea pentru joncţiunea posesiilor şi, nu în ultimul rând, de faptul că pe parcursul termenului de prescripţie pot interveni anumite împrejurări care pot afecta cursul acestuia, prin întrerupere sau suspendare. Întreruperea prescripţiei achizitive Primtre condiţiile cerute de lege pentru uzucapiune este enumerată şi aceea ca „prescripţia să fie neîntreruptă” (art. 1847 c. civ.) Această cerinţă - distinctă de viciul discontinuităţii posesiei - se referă în realitate nu la posesie, ci la termenul prescripţiei achizitive. Întreruperea prescripţiei achizitive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei noi prescripţii achizitive. Astfel, potrivit art. 1867 C. civ., întreruperea şterge cu totul orice prescripţie începută înaintea sa; în nici un caz acea prescripţie nu mai poate fi continuată. Posesorul poate începe o nouă prescripţie după ce actele constituive de întrerupere încetează, conform naturii lor.
1

I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 290
Pagina 81 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Potrivit art. 1863 C. civ., prescripţia poate fi întreruptă în mod natural sau în mod civil. Întreruperea naturală este proprie numai prescripţiei achizitive şi intervine, cu aceleaşi efecte, în două situaţii prevăzute de art. 1864 C. civ.: când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului, indiferent cine este autorul deposedării; Pierderea în fapt a posesiei intervine atunci când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de folosinţa lucrului, indiferent dacă lucrul intră în folosinţa fostului proprietar sau a altei persoane. Prescripţia este întreruptă natural, în sensul că elementul material, obiectiv pe care se întemeiază este absent. De vreme ce elementul material al posesiei corpus - poate fi exercitat şi prin altă persoană, prescripţia nu este întreruptă dacă bunul este predat cu titlu precar unui terţ (cel puţin până când pentru acesta apare un caz de intervertire a precarităţii). Întreruperea se produce indiferent dacă pierderea posesiei are loc împotriva voinţei posesorului ori prin propriul său fapt de renunţare la stăpânirea bunului. când bunul cu privire la care se exercită posesia este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale. Este cazul bunurilor trecute în domeniul public, trecere care face imposibilă începerea unei noi prescripţii atâta timp cât acestea vor aparţine proprietăţii publice. În realitate, de această dată, posesia încetează definitiv şi ireversibil, neputând reîncepe atâta vreme cât imobilul este scos din circuitul civil1. În privinţa acestui caz de întrerupere naturală a cursului prescripţiei achizitive, s-a pus problema de a şti dacă dispoziţiile extrem de restrictive cuprinse în art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi respectiv art. 44 din Legea nr. 59/1974 potrivit cărora terenurile de orice fel puteau fi dobândite numai prin moştenire legală, au fost de natură să întrerupă prescripţiile achizitive în curs la momentul intrării lor în vigoare. În perioada în care s-au aflat în vigoare aceste legi, doctrina şi jurisprudenţa au apreciat unanim că adoptarea celor două acte normative a avut ca efect scoaterea terenurilor din circuitul civil, consecinţa fiind întreruperea naturală a cursului prescripţiei achizitive. După abrogarea acestor legi prin Decretul-lege nr. 1/1989, această problemă a devenit obiect de controversă atât în doctrină, cât şi în practică. Astfel, într-o opinie, s-a susţinut că intrarea în vigoare a acestor legi nu a determinat o întrerupere a prescripţiei achizitive, întrucât nu se poate susţine că terenurile proprietate
1

L. Pop, op. cit., p. 243
Pagina 82 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

particulară au fost transformate în natura sau destinaţia lor cum prevede art. 1864 alin. 2 C. civ. şi nici nu au fost scoase din circuitul civil general (art. 1844 C. civ.). A avut loc doar o severă restrângere a atributului dispoziţiei juridice din conţinutul dreptului de proprietate asupra terenurilor, dar ele au continuat să fie în circuitul civil deoarece puteau fi dobândite prin moştenire legală1. Opinia contrară porneşte de la premisa că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974, dreptul de proprietate nu a mai putut fi dobândit prin uzucapiune, întrucât terenurile au fost scoase din circuitul civil general, iar cursul prescripţiei achizitive a fost astfel întrerupt. Chiar dacă ele nu au fost declarate în mod expres de lege imprescriptibile, prin transformarea naturii ori a destinaţiei lor în sensul art. 1864 C. civ., este de necontestat că terenurile, ca efect al dispoziţiilor restrictive din aceste legi, au fost indisponibilizate2. Tot în sprijinul acestei opinii, s-a mai susţinut că dispoziţiile art. 1864 C. civ. au în vedere situaţia în care un bun este scos din circuitul civil general, fiind declarat de lege inalienabil, iar imprescriptibilitatea unui bun este corolarul inalienabilităţii sale, deoarece un bun, în măsura în care este inalienabil, este şi imprescriptibil 3. Pentru cursul prescripţiilor achizitive deja începute, art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi art. 44 din Legea nr. 59/1974 au reprezentat veritabile cauze de de întrerupere naturală speciale, ale căror efecte au fost reglementate, în lipsă de prevederi exprese contrare, tot de dispoziţiile art. 1866-1867 C. civ. În concluzie, raţiunea celor două legi a fost evident aceea de a atribui terenurilor un caracter inalienabil, care ar fi iluzoriu dacă nu este însoţit de corolarul său care este imprescriptibilitatea4. Ar fi ilogic să se accepte dobândirea terenurilor prin uzucapiune când se interzice dobândirea lor prin acte juridice, dându-le posibilitatea celor interesaţi să eludeze legea. Neîndoielnic, cele două acte normative au reflectat o anumită ideologie, iar efectele lor au fost inechitabile şi de aceea au fost abrogate expres în anul 1989. Dar, cu toată dorinţa de a trece peste acea perioadă istorică, nu se poate totuşi nega că ea a existat şi că puterea politică de atunci a emis acte normative a căror forţă obligatorie, pe timpul cât au fost în vigoare, nu poate fi înlăturată decât cu preţul unei inechităţi şi mai mari, adică făcând să retroactiveze legile de abrogare a lor5

L. Pop, op. cit., p. 244 C. Bârsan, M. Gaiţă, M. M. Pivniceru, op. cit., p. 203 3 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 247 4 I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 295 5 Ana Boar, op. cit., p. 153
1 2

Pagina 83 din 137

nu i se poate recunoaşte posesiei exercitate sub imperiul acestei legi aptitudinea de a conduce la uzucapiune. 2 din Decretul nr. Întreruperea civilă Potrivit dispoziţiilor art. 21 din Decretul nr.se transformă într-un detentor precar. Aşa se întâmplă. introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare. fie introductivă de instanţă sau numai incidentală într-un proces întrerupt. Cauzele de întrerupere civilă a prescripţiei achizitive au fost considerate comune cu cele aplicabile în materia prescripţiei extinctive şi aceasta întrucât Codul civil reglementează şi după intrarea în vigoare a Decretului nr. produce efecte absolute. 1 din Decretul nr. anulată sau dacă s-a perimat. aşa încât trebuie să aibă capacitatea de a încheia un act de dispoziţie (capacitate de exerciţiu deplină). civ. civ. 1866 C. indiferent dacă termenul necesar acesteia s-a împlinit atunci când erau în vigoare ori după abrogarea lor. art. putând fi invocată de către orice persoană interesată (art.dacă mai păstrează posesia . Recunoaşterea voluntară de către posesor a dreptului adevăratului proprietar echivalează cu o renunţare la posibilitatea de a dobândi acest drept. 1870 C. 1865 C. Aşadar. chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ arbitral necompetent (art. 16 alin. 1868-1871 C. aceleaşi: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. Nu se poate vorbi de întreruperea prescripţiei dacă s-a pronunţat încetarea procesului.ro ! Arhiva online cu diplome. 167/1958 sunt. 16 alin. de exemplu. civ. 167/1958 prescripţia extinctivă aplicabilă dreptului la acţiune privitor la drepturile reale principale (art. 167/1958). în ambele cazuri. atunci când el acceptă să încheie un contract de închiriere sau când acceptă oferta de a cumpăra bunuri.. prin recunoaşterea de către posesor a dreptului celui în contra căruia prescrie. Practic. precum sechestrul sau cererea execuţiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie.) ale cărei drepturi ar fi ameninţate de uzucapiune.tocilar. printr-un act începător de executare. dacă cererea a fost respinsă. cauzele de întrerupere reglementate în art.). 167/1958. din momentul recunoaşterii posesorul . civ. întreruperea civilă operează în trei cazuri: printr-o cerere făcută în judecată. chiar dacă într-o altă ordine şi exprimare. Întreruperea naturală. cursuri si referate postate de utilizatori. Pagina 84 din 137 . ori cel care a făcut-o a renunţat la ea (art. Oricum.Vizitati www.).

pe de altă parte. 167/1958). 1885 alin. a celui care uzucapează. Potrivit art. 13 şi 14). nu foloseşte decât celui ce o face şi nu vatămă decât pe cel împotriva căruia se face.tocilar. aşadar. între curator şi cei pe care îi reprezintă. potrivit căruia prescripţia se suspendă: cât timp proprietarul este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. de drept.. 167/1958 (art. dispune că prescripţia curge în contra oricărei persoane care n-ar putea invoca o excepţie anume stabilită de lege iar. pe timpul cât durează situaţiile. printr-un act începător de executare. Are..Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. Aşadar. Formulată de acela împotriva căruia se prescrie (proprietarul). cu excepţiile prevăzute de lege. Pentru a produce efectul întreruptiv.. 1875 C. efecte relative. întreruperea civilă. suspendarea opreşte cursul prescripţiei cât durează. acţiunea în justiţie trebuie să fie efectivă (să fie făcută cu scopul de a fi admisă) şi să fie admisă printr-o hotărâre definitivă. care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului de proprietate. limitativ prevăzute de lege. 1866 C. civ. în temeiul legii Pagina 85 din 137 . 1874-1885. Suspendarea prescripţiei achizitive Cursul prescripţiei achizitive este oprit şi în acele situaţii în care din anumite motive reglementate expres şi limitativ de lege. civ. precum şi între orice altă persoană care. fără însă a o şterge pentru timpul trecut (art. Potrivit art. 2 C. însă în prezent aceste dispoziţii au fost modificate prin dispoziţiile Decretului nr. între părinţi şi tutore. spre deosebire de întreruperea naturală care are efecte absolute. 1 din Decretul nr. în caz contrar prescripţia nu poate fi întreruptă pentru că hotărârea judecătorească produce efecte numai între părţi. potrivit art. cursuri si referate postate de utilizatori. fără ca termenul sau condiţia să poată suspenda uzucapiunea posesorului. 15 alin. În Codul civil cauzele de suspendare sunt reglementate în art. civ. uzucapiunea curge în favoarea posesorului chiar în contra drepturilor reale afectate de un termen sau o condiţie (modalităţi ale unui act juridic civil care produce efecte numai între părţi iar posesorul nu este parte). pe de o parte şi cei aflaţi sub ocrotirea lor. 1874 C. civ. cât timp posesorul care invocă uzucapiunea sau adevăratul proprietar al imobilului se află în rândul forţelor armate române puse pe picior de război. suspendarea prescripţiei achizitive este acea modificare a cursului acestei prescripţii care constă în oprirea. a curgerii termenului de prescripţie. titularul dreptului de proprietate (sau altui drept real) este oprit din cauze neimputabile lui să intervină pentru protejarea acetuia. Art. cererea trebuie îndreptată împotriva posesorului.

ro ! Arhiva online cu diplome. Pentru că termenele prescripţiei achizitive sunt mai mari de şase luni. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. iar raţiunea acestei prorogări este ca proprietarul să aibă efectiv timp să acţioneze după încetarea cauzei de suspendare. 1860 C. ori cât timp acestuia nu are cine să-i încredinţeze actele. chiar dacă el nu este reglementat în Codul civil. să se asigure şase luni ori o lună.tocilar. inaintea încheierii căsătoriei. spre a opune prescripţia.Vizitati www. 167/1958 se aplică şi cu privire la uzucapiune. 2 din Decretul nr. să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului”. în doctrină s-a pus problema dacă dispoziţiile art.. între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului. după cum termenul de prescripţie este mai mare sau mai mic de şase luni. Joncţiunea posesiilor Termenele lungi prevăzute de lege pentru a opera prescripţia achizitivă sunt rareori împlinite în persoana unui singur posesor. sau al hotărârii judecătoreşti. în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie în aşa fel încât. „orice posesor posterior are facultatea. adică a posesorului actual. 15 alin. Pagina 86 din 137 . s-ar putea însă susţine că proprietarul a avut suficient timp să acţioneze de vreme ce termenele prescripţiei achizitive sunt de 10-20 sau 30 de ani. prescripţia îşi va relua cursul de drept. continuând de la momentul în care a fost oprită. cursuri si referate postate de utilizatori. morală sau juridică) de a acţiona. 167/1958. La încetarea cauzei care a determinat suspendarea. cât timp nu au fost date şi aprobate socotelile. Aceste dispoziţii reglementează ceea ce s-a numit efectul special al suspendării prescripţiei care constă. deci mult mai lungi decât termenele prescripţiei extinctive reglementate prin Decretul nr. înseamnă că prorogarea va fi de şase luni. Potrivit dispoziţiilor art. pe timpul căsătoriei între soţi. care reglementează şi efectul special al suspendării. Contrar acestor opinii. unirea posesiei uzucapantului. cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de autorul său. Joncţiunea posesiilor înseamnă. unul dintre soţi a început să posede un bun al celuilalt în condiţii în care ar fi putut invoca uzucapiunea. pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. aşadar. Au fost exprimate opinii favorabile cu privire la aplicarea acestui efect şi în materia prescripţiei achizitive. în esenţă. care l-a pus în imposibilitate (materială. civ. Referitor la suspendarea prescripţiei achizitive. Poate fi ipoteza în care. cât timp proprietarul care este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu nu are un reprezentant legal.

posesorul actual va trebui să continuie posesia cu toate viciile sau calităţile pe care aceasta le are. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. De asemenea. 1859 şi 1860 C. posesorul actual.ro ! Arhiva online cu diplome. Joncţiunea posesiilor este o derogare de la regula cuprinsă în art. Pentru a fi posibilă joncţiunea sunt necesare următoarele condiţii: să fie vorba de o posesie propriu-zisă. eventual. astfel încât joncţiunea nu va opera atunci când posesia este transmisă printr-un act lovit de nulitate absolută. pentru că detenţia precară nu poate fi unită cu posesia. în sensul prevederilor art. în avantajul său. În această ipoteză. natura.. Spre exemplu. Jurisprudenţa a statuat că prin autor. Totodată. important fiind să fi primit posesia în baza unui raport juridic. civ. o posesie nouă. El va avea interes să invoce joncţiunea întotdeauna când schimbarea naturii posesiei îi va fi favorabilă. cu titlu universal sau particular al vechiului posesor. care este tot de 1 D. Aşadar. adică să nu fi intervenit o cauză de întrerupere1. în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o posesie actuală ori a invoca joncţiunea posesiilor (art. întotdeauna va fi în avantajul posesorului actual să invoce joncţiunea posesiilor. civ. posesorul actual continunâd posesia anteriaoră cu toate carenţele pe care. în persoana sa. Lupulescu. Dacă aceste condiţii vor fi îndeplinite. fără a putea să-i schimbe. pentru că cel care a uzurpat posesia altcuiva nu poate invoca unirea posesiei sale cu aceea ce a aparţinut celui pe care l-a înlăturat. 1860 C. cit. civ.Vizitati www. p. cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului. la fel ca şi cel ce invocă uzucapiunea. aceasta le avea. o posibilitate. Cel care hotărăşte dacă la calcularea termenului uzucapiunii se ţine seama sau nu de posesia autorului este acela care invocă uzucapiunea pentru că joncţiunea posesiiilor este numai o facultate. fără a ţine seama dacă transmiterea posesiei s-a făcut în mod singular sau universal. mai este necesar ca între prima şi a doua posesie să existe o continuitate. trebuie să fie vorba de un raport juridic valabil. fiecare posesor începe. nu este titulatul dreptului de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. 1859 C. fiind de bună-credinţă sau de rea-credinţă.). 251 Pagina 87 din 137 .tocilar. pentru că numai în această ipoteză are sens joncţiunea posesiilor. termenul posesiei noi va fi adăugat la termenul scurs în favoarea fostului posesor.. În practiă se pot ivi trei ipoteze: posesia actuală este de aceeaşi natură cu posesia anterioară.. gratuit ori oneros. op. se înţelege persoana care. potrivit căreia dacă lucrul trece prin mai multe mâini. El poate fi un succesor universal. pentru că posesia sa continuă calitatea şi termenului autorului său.

aşa încât are tot interesul să ceară joncţiunea posesiilor. este normal să nu dorească a începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. 8. având nevoie de numai 5 ani. toate drepturile pe care posesorul le-a constituit asupra bunului în favoarea unor terţi pe parcursul uzucapiunii vor fi consolidate. în aceleaşi condiţii. dacă posesorul actual este de rea-credinţă. dacă autorul a posedat în virtutea unui titlu şi cu bună-credinţă 15 ani. Uzucapantul va fi considerat proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripţiei achizitive.tocilar. fără ca acesta să fi solicitat constatarea dobândirii proprietăţii astfel. EFECTELE UZUCAPIUNII Uzucapiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului asupra bunului uzucapat.4. posesorul actual. 1890 C.. el va uzucapa în termenul de 30 de ani prevăzut de art. Dar dacă autorul a posedat numai 5 ani. Spre exemplu.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. prin unirea celor două posesii. civ. Dacă termenul prescripţiei s-a împlinit în persoana autorului. adică întotdeauna când din termenul de 30 de ani au rămas mai puţin de 10 ani. teremenul de 30 de ani necesar autorului s-ar realiza mai repede dacât dacă ar începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. posesorul actual are nevoie de 15 ani. are nevoie de încă 2 ani (sau de un an dacă adevăratul proprietar se întoarce în judeţul unde se află imobilul).Vizitati www. dacă posesorul actual este de bună-credinţă şi are just titlu. când el se apără împotriva acţiunii în revendicare introdusă împotriva sa de către fostul proprietar al lucrului. Spre exemplu. iar autorul său a exercitat o posesie de bună-credinţă şi cu just titlu. posesorul actual nu va fi interesat de joncţiune. ci poate invoca efectele uzucapiunii împlinite deja. ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului (el sau autorul său dacă a optat pentru joncţiunea posesiilor). dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. posesorul actual. concomitent cu stingerea dreptului de proprietate al fostului titular. Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune. când posesorul cere să se constate dobândirea dreptului de proprietate astfel. iar autorul său a exercitat o posesie de rea-credinţă. el va fi interesat de joncţiune numai atunci când. dacă autorul a posedat în virtutea unui just titlu şi cu bună-credinţă 18 ani. joncţiunea fiind inutilă. Ori. Altfel spus. el începând o nouă posesie bazată pe just titlu şi de bună-credinţă. rea-credinţă. posesorul actual nu are nevoie să unească posesia sa cu cea a autorului. efectul uzucapiunii este retroactiv. Pagina 88 din 137 . iar posesorul de rea-credinţă dobândeşte definitiv şi irevocabil dreptul de proprietate asupra fructelor şi productelor percepute în cursul uzucapiunii. În consecinţă. are nevoie de încă 5 ani. cât şi pe cale de excepţie.

8. în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune.). civ.tocilar. chiar dacă acesta a renunţat la ea (art. aşa cum se întâmplă atunci când încheie cu adevăratul proprietar un contract de închiriere cu privire la bunul pe care l-a posedat. uzucapiunea este reglementată prin Legea nr. civ. civ. Ea nu poate fi însă invocată din oficiu de către instanţă. 1843 C. potrivit legii. ci trebuie cerută de către cel interesat (art. Codul civil austriac şi Codul civil român. Banat şi Bucovina . Acest caz se mai numeşte uzucapiune tabulară pentru că prin bună-credinţă şi stăpânirea pe timpul prevăzut de lege.ro ! Arhiva online cu diplome. Renunţarea făcută în frauda drepturilor creditorilor uzucapantului va putea fi revocată pe calea acţiunii pauliene. îşi consolidează titlul. cursuri si referate postate de utilizatori. În consecinţă. Posesorul trebuie să renunţe la uzucapiune în mod voit şi conştient. Renunţarea poate fi expresă sau tacită. după caz. Uzucapiunea tabulară Potrivit dispoziţiilor art. timp de 10 ani.). Legea nr. Renunţarea expresă nu trebuie să îmbrace formă solemnă. 27 din Legea nr. 1841 C.Transilvania. dobândirea Pagina 89 din 137 . care presupune delăsarea dreptului câştigat (art. ci este suficientă forma scrisă. posesorul deja înscris dar fără titlu valabil. Renunţarea tacită trebuie să rezulte dintr-un fapt neechivoc.5. ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul astfel înscris le-a posedat cu bună-credinţă. 115/1938. 115/1938. Această lege se aplică numai uzucapiunilor începute după intrarea sa în vigoare. Beneficiarul prescripţiei achizitive poate să renunţe la efectele acesteia. civ. UZUCAPIUNEA ÎN SISTEMUL VECHILOR CĂRŢI FUNCIARE În unele teritorii ale ţării . ei pot să invoce prescripţia câştigată de debitorul lor. Cel care renunţă la efectele uzucapiunii trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina (art. care a intrat în vigoare la 12 iulie 1947. însă numai după împlinirea ei (art. 115/1938 reglementează două cazuri excepţionale de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune: uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară.).).). cele anterioare rămânând reglementate de vechile legi maghiare. 1840 C.unde se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare. Renunţarea la uzucapiune nu are efecte dacă acest act prejudiciază creditorii uzucapantului sau alte persoane interesate. Se afirmă că în acest fel titlul „se curăţă de viciile sale”.Vizitati www. 1839 C. 1838 C. civ.

starea de aparenţă tabulară.tocilar. se consolidează. dreptului realizându-se prin „convalescenţa titlului”. op. Uzucapiunea extratabulară Potrivit dispoziţiilor art. 237 Ana Boar. Nevalabilitatea cauzei înscrierii se poate referi.Vizitati www.. posesorul unui imobil care l-a posedat. 230 Pagina 90 din 137 . În doctrină s-a afirmat că exerciţiul în fapt al prerogativelor dreptului real când este conform cu situaţia care rezultă din cartea funciară face ca această situaţie să nu mai poată fi contestată. prin trecerea termenului de 10 ani „se vindecă”. titularul să posede imobilul timp de 10 ani de la înscrierea în cartea funciară. 1 din Legea nr. În acest caz uzucapiunea se numeşte extratabulară pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se produce fără să fi fost întabulat la începerea posesiei. devenind pe deplin valabil1. Posesia trebuie exercitată de către cel înscris ca titular în cartea funciară şi trebuie să aibă ca obiect dreptul înscris. Pentru a opera uzucapiunea în condiţiile art. 115/1938. 28 alin. punându-se de acord cu realitatea sau starea de fapt. Uzucapiunea produce efecte retroactive. în general. dar eronată. cit. timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. exercitarea posesiei cu bună-credinţă de către titular. pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut întabularea. fiind suficient ca buna-credinţă să existe în momentul intrării în posesie. deşi nevalabil. Pop. p. 115/1938 trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: înscrierea nevalabilă a unui drept. cit. să se prezume în mod absolut că posesorul este titularul dreptului. Poate fi vorba de acele situaţii în care titlul nu este valabil ori când prin înscriere dreptul a fost greşit calificat2. Este aplicabil şi aici principiul malla fides superveniens non impedit uzucapionem. a celui înscris în cartea funciară că această operaţiune s-a făcut în baza unei cauze valabile. op.. p. creată prin întabulare. al cărui singur viciu constă în lipsa calităţii de proprietar a transmiţătorului. la orice viciu care ar afecta titlul în baza căruia a fost operată înscrierea. 1 2 L.ro ! Arhiva online cu diplome. spre deosebire de justul titlu necesar în cazul uzucapiunii scurte reglementată de Codul civil. În acest fel. cursuri si referate postate de utilizatori. 27 din Legea nr. în temeiul uzucapiunii. Bunacredinţă constă în convingerea fermă. în condiţiile legii. de la data întabulării acelui drept în cartea funciară. poate cere întabularea dreptului în favoarea sa.

SUCCESIUNEA Dispoziţiile Codului civil enumeră succesiunea printre modurile de dobândire a proprietăţii alături de celelalte moduri originare şi derivate. 2003. S-ar părea că legiuitorul distinge între succesiune şi legate. Acesta este sensul avut în vedere de art. fie pentru cauză de moarte. persoane juridice ori statul).ro ! Arhiva online cu diplome. cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta. prin legate. Pagina 91 din 137 . însă în realitate. dar şi urmarea sau succesiunea lucrurilor. dobândirea proprietăţii operând indiferent dacă cel care a posedat 20 de ani imobilul a cunoscut sau nu că acesta nu-i aparţine de drept. cursuri si referate postate de utilizatori. Editura All Beck. Într-o primă accepţiune largă. Aşadar. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fi decedat. se poate spune că donatarul succede donatorului. pe baza unor norme prestabilite. 1 Ioan Adam. 644 prevăzând: „proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. civ1. 1847 C. prin succesiune sau moştenire se înţelege transmiterea unui patrimoniu. cuvântul succesiune îşi găseşte originea în latinescul succesio-succesionis care înseamnă înlocuire. p. fie prin acte între vii. Bucureşti. Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice. posesia exercitată de uzucapant să fie utilă.tocilar. 9. prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (universale. Stăpânirea exercitată de cel care invocă uzucapiunea trebuie să îndeplinească toate condiţiile necesare unei posesii utile (art. cumpărătorul succede vânzătorului. Nu se cere ca posesorul să fie de bună-credinţă. Adrian Rusu. Succesiuni. Astfel. este vorba de cele două forme ale moştenirii: moştenirea legală şi moştenirea testamentară. civ. În accepţiunea restrânsă. 3. art. uzucapantul să posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. prin convenţie şi prin tradiţiune”.Vizitati www. pentru a opera uzucapiunea extratabulară. a unei fracţiuni de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoană fizică decedată la una sau mai multe persoane fizice în fiinţă. 644 C.). Din punct de vedere etimologic. Prescripţia achizitivă nu poate curge împotriva persoanei înscrise în cartea funciară decât dacă aceasta a decedat.

Vizitati www. Editura Universul Juridic. nu are ca obiect bunuri individual determinate. Patrimoniul este inseparabil de persoana titularului pe timpul vieţii acestuia. având vocaţie la unul sau mai multe bunuri individual determinate. În ceea ce priveşte condiţiile în care are loc transmiterea patrimoniului. ei sunt moştenitori universali. Moştenitorii care vin la succesiune în virtutea legii sunt numiţi moştenitori legitimi sau regulaţi. În privinţa lor se produce o contopire a patrimoniului lor cu cel al defunctului din chiar momentul decesului acestuia. Se poate spune că patrimoniul este absorbit odată cu persoanalitatea titularului în patrimoniul şi personalitatea celui care moşteneşte1. moştenitorii legatari pot fi şi cu titlu particular. Spre deosebire de aceştia. Între vii însă se transmit numai drepturile. Succesorii regulaţi sunt consideraţi ca fiind o continuare a persoanei defunctului. moştenirea transmite nu doar activul. privite izolat. datorită înrudirii lor cu defunctul. Legea face însă o excepţie şi acordă sezină doar rudelor în linie dreaptă. fiind patrimoniul sau o fracţiune din patrimoniu. Moştenitorii neregulaţi sau iregulari sunt cei care vin la moştenire tot în temeiul legii. Pagina 92 din 137 . cu vocaţie la întreg patrimoniul succesoral. Moştenirea se deosebeşte de celelalte moduri de transmitere reglementate de art. astfel că ei se substituie defunctului în toate raporturile în care decujus era subiect activ sau pasiv. neputând exista moştenitori legali cu titlu particular. p.ro ! Arhiva online cu diplome. pe când colateralii şi soţul supravieţuitor trebuie să ceară punerea în posesie de la notarul public. de plin drept. iar la moartea titularului transmisiunea este universală. legea civilă distinge între succesorii regulaţi şi cei neregulaţi. Din principiul continiutăţii persoanei defunctului decurg următoarele consecinţe: moştenitorul regulat ar trebui să se bucure de sezină. Persoanele care dobândesc în temeiul legii patrimoniul lui decujus se numesc moştenitori sau erezi. În această categorie intră soţul supravieţuitor şi statul. ci şi pasivul patrimoniului. 2002. din ziua deschiderii moştenirii. 1 Francisc Deak.civ. obligaţiile fiind intransmisibile cu titlu particular. Bucureşti. obiectul transmisiunii.tocilar. prin aceea că: este o transmisiune pentru cauză de moarte. 644 C. Tratat de drept succesoral. dar fără a avea vreo legătură de rudenie cu defunctul. de aceea toate transmisiunile între vii sunt cu necesitate cu titlu particular. iar acesta fiind alcătuit din drepturi şi obligaţii. 10. Moştenitorii legali nu pot avea vocaţie succesorală la bunuri singulare. cursuri si referate postate de utilizatori.

Vizitati www. acceptând moştenirea sau să o repudieze renunţând la moştenire. răspund de întregul pasiv al moştenirii ultra vires hereditatis. Termenul de opţiune succesorală este de 6 luni de la data deschiderii moştenirii. Transmisiunea succesorală se produce provizoriu la deschiderea succesiunii. legea nu mai consacră soluţia după care persoana este nedespărţită de patrimoniu. Acest efect retroactivează până la data morţii lui decujus. persoana moştenitorului înlocuieşte pe cea a defunctului nu doar în raporturile de drept în care acesta era subiect activ. dacă nu au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. Este expresă când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede într-un act autentic sau privat. moştenitorul este ţinut de întregul pasiv succesoral (toţi creditorii defunctului devin creditorii moştenitorului). adică în limita activului. Acceptarea poate fi voluntară sau forţată. a accepta sub beneficiu de inventar.ro ! Arhiva online cu diplome. Succesibilul. în concluzie. Este tacită acceptarea care rezultă dintr-un act sau fapt juridic pe care succesibilul Pagina 93 din 137 . prin actul său unilateral de voinţă. Această declaraţie unilaterală de voinţă nu poate fi afectată de modalităţi. a renunţa la moştenire. moştenitorii neregulaţi nu mai răspund ultra vires hereditatis. civ.tocilar. Personalitatea defunctului nu se mai absoarbe în cea a moştenitorului şi odată cu ea şi patrimoniul şi. un drept de opţiune care poate să constea în: a accepta pur şi simplu moştenirea. Aşadar. ce poate face obiectul unei transmisiuni. Succesibilul are. Moştenitorul care nu a decis încă dacă acceptă sau nu moştenirea se numeşte succesibil. irevocabilă şi cu efect retroactiv. însă ea nu este definitivă. În privinţa moştenitorilor neregulaţi. adică dincolo de limita activului. cursuri si referate postate de utilizatori. Acceptarea voluntară este un act unilateral de voinţă. poate să-şi confirme titlul de moştenitor. ci are în vedere doar patrimoniul privit ca universalitate juridică. Moştenitorii regulaţi. Moştenirea se transmite de drept succesorilor. 685-689 C.. de drept. nici obligatorie. consolidând astfel titlul său de moştenitor. devenind definitivă prin acceptare. conform art. este indivizibilă. ci intra vires hereditatis. Acceptarea pură şi simplă este actul sau faptul prin care succesibilul acceptă succesiunea fără a cere beneficiu de inventar. consensual şi poate fi expresă sau tacită. Dreptul de opţiune este un act juridic unilateral care produce efecte erga omnes. ci şi în cele în care era subiect pasiv.

nu-l putea face decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă. deoarece nu poate rezulta decât dintr-o declaraţie făută în faţa notarului public şi înregistrată într-un registru special. Renunţătorul este socotit că nu a fost niciodată erede (art. Această separare se produce prin faptul că la data acceptării se face o inventariere a bunurilor. 703 C. care se sting odată cu moartea). dreptul de proprietate publică se dobândeşte: pe cale natural. cel care nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală nici expres. 7 din Legea nr.tocilar. nici tacit pierde dreptul la moştenire. În cazul în care în termenul de 6 luni prevăzut pentru acceptare. 696 C. civ.). civ. succesiunea este o transmisiune mortis causa prin care. Acceptarea forţată este impusă moştenitorilor care au sustras sau ascuns bunurile moştenirii (art. afară de cazul în care se referă la bunuri singulare. prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. cu efectul că succesorul nu răspunde de pasivul moştenirii decât în limita bunurilor sau valorii bunurilor înscrise în inventar. Pagina 94 din 137 . prin expropriere pentru cauză de utilitate publică. în mod neîndoielnic. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. 689 C. se transmit nu numai drepturi.). moştenirea este acceptată de alţi succesibili. deci mai mult decât simpla proprietate. ci şi obligaţii (cu excepţia obligaţiilor exclusiv personale. 213/1998. Renunţarea nu poate fi tacită. Acceptarea sub beneficiu de inventar are ca efect faptul că nu se produce confuziunea între patrimoniul succesoral şi cel al succesorului. SECŢIUNEA a III-a MODURILE SPECIFICE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1. Aşadar.) Renunţarea la moştenire este actul juridic prin care succesibiulul declară că nu primeşte dreptul la moştenire. ENUMERARE Potrivit dispoziţiilor art.Vizitati www. intenţia sa de acceptare (art. ea fiind un act solemn.

în art. Printr-o interpretare gramaticală a textului legal s-ar înţelege dobândirea proprietăţii publice fără intervenţia omului. nr. aplicabilă atunci când nu există o reglementare specială. În acest context. 135 alin. cadrul general şi procedurile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. Prin bogăţie naturală se înţelege bogăţia (necultivată) a solului sau a subsolului. fără a fi nevoie să se considere că reprezintă un mod special de dobândire a proprietăţii. op.tocilar. p. cursuri si referate postate de utilizatori. N. precum şi căile de M. sau a unei regiuni. 3. 3 din Constituţie. pentru cauză de uitilitate publică. Consideraţii asupra Legii nr. asupra bunurilor care se găsesc în natură. 6/1999. 2 I. p. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt enumerate expres printre bunurile din proprietatea publică. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. Sevastian Cercel. Nu poate fi vorba nici de fructele naturale ale bunurilor aflate în proprietate publică. S-a arătat că este vorba de bogăţiile de orice natură care se vor forma pe teritoriul sau în subsolul ţării1. prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern. 2. Dogaru. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PE CALE NATURALĂ Legea nu explică în ce constă acest mod dedobândire a proprietăţi publice..Vizitati www. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale în domeniul public al acestora. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN ACHIZIŢII PUBLICE Prin O. aşa încât o asemenea considerare apare lipsită de interes practic2. în Dreptul nr. Nicolae. prin orice alte moduri prevăzute de lege. 60/2001 privind achiziţiile publice au fost stabilite principiile. 79 1 Pagina 95 din 137 .G. 15-16. după caz. de consiliul judeţean sau de consiliul local.ro ! Arhiva online cu diplome. Însă. pentru că acestea sunt culese în virtutea dreptului de proprietate. dispoziţia legală rămâmne una de principiu. a unei ţări. cit.U.

să aibă dreptul de a deveni. La baza atribuirii contractului de achiziţie publică stau următoarele principii: libera concurenţă. lucrări sau servicii. cursuri si referate postate de utilizatori. definitivă sau temporară. orice instituţie publică. 3 lit. a unor produse. autonomă ori aflată în subordinea sau sub controlul unei autorităţi publice. executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă şanse egale de a i se atribui contractul respectiv. care presupune asigurarea condiţiilor ca orice furnizor de produse. încheiat în formă scrisă şi cu respectarea condiţiilor legale. eficienţa utilizării fondurilor publice. în condiţiile legii. inclusiv autoritatea judecătorească. executant de lucrări sau prestator de servici. de către o persoană juridică definită ca autoritate contractantă. În acest caz. confidenţialitatea. 5): orice autoritate publică. astfel încât orice furnizor de produse. cu titlu oneros. prin atribuirea unui contract de achiziţie publică (art. Academia Română şi instituţiile subordonate acesteia. transporturi şi telecomunicaţii .Vizitati www. indiferent de naţionalitate. contractant. a). achiziţia publică este dobândirea. transparenţa. energie. orice persoană juridică ce desfăşoară activităţi relevante în unul din sectoarele de utilităţi publice . care impune ca informaţiile referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică să fie puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi. Atribuirea unui contract de achiziţie publică se face prin: Pagina 96 din 137 .apă.ro ! Arhiva online cu diplome.şi care benefiaciază de drepturi speciale sau exclusive pentru desfăşurarea unor activităţi. Este autoritate contractantă (art. care impune garantarea protejării secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale a ofertantului. proprietatea publică se dobândeşte în baza unui act juridic bilateral. Potrivit legii. atac împotriva actului sau deciziei autorităţii contractante care aplică una din procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică.tocilar. În general. care presupune folosirea sistemului concurenţial şi a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. aşa cum este definită în Constituţie. prin achiziţie se înţelege o anumită formă de comerţ care constă în cumpărarea de produse sau de materiale de către stat pe calea unor contracte speciale. tratamentul egal. care impune aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecţie şi a criteriillor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. de interes general sau local.

Prin contractul de achiziţie publică administraţia obţine bunuri. unele dintre clauzele contractuale sunt stabilite prin lege şi nu pot fi negociate cu cealaltă parte. contractul se încheie prin proceduri speciale. executanţi sau prestatori). DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN EXPROPRIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Pagina 97 din 137 . cu mai mulţi furnizori. 4. în considerarea interesului public. autoritatea contractantă are dreptul să rezilieze contractul. oferte de la mai mulţi furnizori. contractul de achiziţie publică nu se deosebeşte esenţial de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între subiecte de drept civil. servicii sau lucrări. licitaţie restrânsă (pot depune oferte numai cei selectaţi de către autoritatea contractantă în prima etapă a procedurii). Persoanele străine care participă la această procedură beneficiază de acelaşi regim juridic de care beneficiază persoanele române în ţara în care cel interesat este rezident. întrucât: reprezintă un acord de voinţă între o autoritate publică şi un alt subiect de drept. inclusiv preţul.Vizitati www. negociere competitivă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. cerere de ofertă (este o procedură simplificată prin care se solicită. public sau privat. el fiind o categorie particulară de contract. executant sau prestator.tocilar. în aschimbul unui preţ. exclusiv preţul. Contractul de achiziţie publică este un contract administrativ. iar. Prin obiectul său. negocierea cu o singură sursă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. prestator sau executant). cu un singur furnizor. încheiat de adminiatraţie pentru nevoile serviciului public. executant ori prestator interesat de contract). litigiile apărute în derularea acestui contract sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ. fără publicarea unui anunţ publicitar. executanţi sau prestatori). în temeiul acestora. alte clauze contractuale stabilite de autoritate prin caietul de sarcini şi prin anunţurile referitoare la achiziţia publică au acelaşi caracter de drep public. român sau străin.ro ! Arhiva online cu diplome. Poate participa la procedura pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică orice furnizor. persoană fizică sau juridică. licitaţie deschisă (are dreptul să depună oferte orice furnizor. cursuri si referate postate de utilizatori.

p. civ. impune exproprierea concomitentă a terenului şi a construcţiei sau plantaţiei2.. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este o excepţie de la caracterul absolut şi inviolabil al dreptului de proprietate privată1. oraşelor. cu titlu oneros. inclusiv recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori. Pop. dar şi apărarea dreptului de proprietate privată. 28 alin. cit. municipiilor şi judeţelor. combinat cu dreptul de folosinţă asupra terenului respectiv. dezmembrămintele dreptului de proprietate se sting prin exproprierea proprietăţii. din proprietate privată în proprietate publică. precum şi cele aflate în porprietatea privată a comunelor. 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. ca instituţie juridică de drept public care constă în achiziţia forţată. Este vorba de imobilele prin natura lor. pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea personelor fizice sau juridice. neculese încă. neputând fi despărţite fără a fi deteriorate sau fără a deteriora imobilul. 1 L. în art.ro ! Arhiva online cu diplome. pentru cauză de utilitate publică. structura acestuia. cursuri si referate postate de utilizatori. dar nu pot forma obiectul unei exproprieri separate. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere (art. În doctrină. 2). 481 C. Imobilele prin destinaţie vor fi expropriate numai dacă sunt alipite fondului în mod permanent. constând în trecerea forţată a unor bunuri determinate din proprietatea privată în proprietatea publică.tocilar. Cu privire la dreptul de superficie.Vizitati www. 41 din Constituţie. Această lege se completează cu Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. 2 din Legea nr. Ori. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută. 33/1994. Ea operează o transformare calitativă a proprietăţii. precum şi în art. care constă în dreptul de proprietate asupra unei construcţii sau plantaţii aflate pe terenul altei persoane. a unor bunuri imobile proprietate privată. cu caracter de excepţie. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită prin învoială sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti. exproprierea a fost definită ca fiind un mod originar de dobândire a proprietăţii. Potrivit art. în condiţiile legii. La data de 27 mai 1994 a fost adoptată Legea nr. 49 Pagina 98 din 137 . în condiţiile legii şi sub control judiciar. De principiu. care cuprinde dispoziţii de natură să asigure cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor. op. cu sau fără scop lucrativ. în vederea satisfacerii unor necesităţi de interes naţional sau local.

p. prin lege (art. Declararea utilităţii publice se face de către Guvern pentru lucrări de interes naţional. Bucureşti. Pe baza rezultatelor cercetării prealabile. 7 alin. Potrivit art. Cât priveşte bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. de către delegaţia permanentă a consiliului judeţean ori de primarul general al cpitalei. dacă utilitatea publică este de interes local. utilitatea publică să se declare pentru fiecare caz în parte. All Beck. ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor şi nu pot fi ralizate pe alte căi decât prin expropriere. 27 2 Pagina 99 din 137 . se constituie o comisie alcătuită din preşedinţii consiliilor judeţene respectrive. monumente. cursuri si referate postate de utilizatori. Ed. indiferent de natura lucrărilor. 10 alin. aprobate potrivit legii (art. consiliului judeţean ori Consiliului General al Municipiului Bucureşti. lăsând deschisă posibilitatea ca pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute. Drepturile reale principale . ci o decizie a organului competent de trecere a bunului în porprietatea publică este suficientă. ori de consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes local. 2000. Nu pot fi expropriate imobilele proprietate publică ce aparţin statului ori unităţilor administrativ-teritoriale care sunt şi pot fi afectate unei utilităţi publice prin voinţa autorităţii competente. Ea se declară prin lege atunci când.Vizitati www. Chelaru. Curs de drept civil român. pentru că acesta.tocilar. Nu sunt supuse E. 33/1994. 3). alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime. ansambluri şi situri istorice.ro ! Arhiva online cu diplome. Pentru lucrări de interes local care se desfăşoară pe teritoriul mai multor judeţe. precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului. Legea stabileşte categoriile de lucrări considerate de utilitate publică ce pot atrage exproprierea. cimitire. Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local. sunt supuse exproprierii lăcaşuri de cult. 1). avantajele economico-sociale. poate să afecteze unei utilităţi publice oricare din bunurile sale. Declararea utilităţii publice se face numai după o cercetare prealabilă efectuată de comisii special numite de către Guvern. Procesul-verbal în care se consemnează rezultatele cercetării prealabile se va înainta Guvernului. 3 din Legea nr. nu este necesară exproprierea. Nu pot fi expropriate nici bunurile proprietate privată a statului. în calitate de proprietar. exproprierea nu poate fi hotărâtă decât după ce utilitatea publică s-a declarat. se adoptă actul de declarare a utilităţii publice care se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial (pentru utilitatea publică de interes naţional) sau în presa locală (pentru utilitatea publică de interes local).

în termen de 15 zile de la publicare şi pe cheltuiala sa. comisia consemnează această 1 C. după caz) întocmeşte planul imobilelor propuse spre expropriere. Comisia este alcătuită din 3 specialişti din domeniul de activitate în care se realizează lucrarea de utilitate publică. Comisia lucrează sub conducerea unui delegat al Guvernului sau al consiliului judeţean. propunerea de expropriere şi procesul-verbal care încheie procedura prealabilă declarării utilităţii publice. după caz (art. cursuri si referate postate de utilizatori. Secretarului General al Guvernului ori consiliului judeţean. Primarul va primi şi va înregistra întâmpinările şi va consemna ofertele de despăgubire şi pretenţiile proprietarilor sau ale titularilor de alte drepturi reale. oraşele şi comunele. 3). După declararea utilităţii publice. Dacă părţile se înţeleg asupra problemelor legate de expropriere. să notifice titulatilor drepturilor reale asupra imobilelor vizate. de către Curtea Constituţională (atunci când utilitatea publică a fost declarată prin lege) ori de instanţa de contencios administrativ (când utilitatea este declarată prin hotărâre de Guvern sau prin act al organelor administraţiei locale). care nu are drept de vot (art. este supusă controlului legalităţii sale în această etapă. expropriatorul (statul prin organismele desemnate de Guvern ori judeţele. care se depun la consiliul local al localităţii în care sunt situate imobilele respective.2). fără a se putea examina oportunitatea actului administrativ1. Chiar dacă legea nu prevede expres. cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubire. Întâmpinările sunt soluţionate în teremn de 30 de zile de către o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului. care se comunică părţilor în teremen de 15 zile de la adoptare. prin decizie a delegaţiei permanente a consiliului judeţean ori dispoziţie a primarului capitalei. 16 alin. 11 alin. 3). p. Comisia poate accepta punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge. odată adusă la cunoştinţă publică. 3 proprietari de imobile din localitatea în care sunt situate imobilele şi primarul localităţii. Expropriatorul este obligat. Administraţia publică trebuie să ia măsuri pentru ca cei interesaţi să poată consulta efectiv aceste documente.ro ! Arhiva online cu diplome. 14 alin. 65 Pagina 100 din 137 ..Vizitati www. cit. declaraţia de utilitate întrunind elementele unui act-condiţie care declanşează procedura exproprierii. Ea dă o hotărâre motivată.tocilar. care se depune la primarul localităţii unde se află imobilul. înaintând dosarul cuprinzând toate documentele şi întâmpinătile. publicităţii actele prin care se declară utilitatea publică pentru lucrări privind apărarea ţării şi siguranţa naţională (art. municipiile. în calitate de preşedinte. Bârsan. în vederea consultării de către cei interesaţi. după caz. op. Aceştia pot formula întâmpinare împotriva acestora în termen de 45 de zile de la primirea notificării.

instanţa nu poate analiza probleme de fond privind exproprierea. În acest scop. altor titulari de drepturi reale ori altor persoane care pot justifica un interes legitim asupra imobilului.tocilar. Instanţa este competentă să verifice dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi să stabilească cuantumul despăgubirilor precum şi suma cuvenită proprietarilor. Dacă intervenie înţelegerea părţilor. cursuri si referate postate de utilizatori. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaţiei care poate fi promovată de partea interesată. acesta poate reveni cu noi propuneri. instanţa va proceda la stabilirea acestora. sub semnătura acestora. cu refacerea corespunzătoare a planurilor. instanţa va lua act de aceasta printr-o hotărâre de expedient. este posibil ca în momentul plăţii. posesorilor. Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului şi altor persoane îndreptăţite. aşa cum prevede legea. potrivit contenciosului administrativ. despăgubirea să nu mai corespundă valorii reale a imobilului şi cuantumului prejudiciului produs. Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus exproprierea nu reprezintă prin ea însăşi titlu executoriu şi nu are efect Pagina 101 din 137 . Dacă părţile nu se înţeleg ori nu se înţeleg cu privire la întinderea despăgubirilor. la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul. instanţa va constitui o comisie de experţi (unul numit de instanţă şi câte unul de fiecare parte).Vizitati www. limitându-se la anliza aspectelor procedurale. aşa încât persoanele interesate pot cere reactualizarea cuantumului despăgubirii pentru ca ea să rămână dreaptă. Având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţă este supusă căilor de atac prevăzute de lege. Aşdar. în termen de 15 zile de la comunicare. prin hotărâre judecătorească.ro ! Arhiva online cu diplome. Transferul dreptului de proprietate se produce îndată ce obligaţiile impuse prin hotărârea judecătorească au fost îndeplinite. în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în aceeaşi localitate la data încheierii raportului de expertiză. Soluţionarea cererilor privitoare la expropriere este de competenţa tribunalelor în raza cărora este situat imobilul propus spre expropriere. liber de orice sarcini. Exproprierea produce următoarele efecte: imobilul expropriat trece din proprietatea privată în proprietatea publică. Despăgubirea acordată de instanţă nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de persoana interesată. învoială. Dacă propunerile expropriatorului sunt respinse. precum şi de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. Experţii vor ţine seama de preţul cu care se vând.

Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului. Dreptul de retrocedare este un drept relativ.cât şi concesionarea şi darea în folosinţă se sting prin efctul exproprierii. drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate . Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac. translativ de proprietate dacă nu sunt plătite despăgubirile. respectiv lucrările nu au fost începute. uz. în situaţia în care expropriatorul s-a hotărât să-l închirieze înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat. dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivt scopului pentru care au fost prelute de la expropriat. dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Termenul de plată nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.Vizitati www. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu noua situaţie. Punerea în posesie a expropriatorului se va face în temeiul titlului executoriu eliberat în baza unei încheieri a instanţei. se sting toate drepturile personale dobândite de alte persoane asupra imobilului. Potrivit art. 35 din Legea nr. foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor. abitaţie şi superficie . care. cum ar fi cele izvorâte din locaţiune. Dacă exproprierea are ca obiect clădiri cu destinaţia de locuinţă.tocilar. naşterea unui drept de creanţă în favoarea personelor stabilite în hotărârea judecătorească asupra despăgubirilor acordate. nu mai târziu de 30 de zile de la data plăţii. Preţul imobilului se va stabili ca şi în situaţia exproprierii şi nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. evacuarea persoanelor care le ocupă legal se face numai după asigurarea de către expropriator a spaţiului de locuit la cererea persoanelor interesate. opozabil numai expropriatorului. Dreptul se naşte la data rămânerii definitive a hotărârii şi devine exigibil la data stabilită de părţi sau de instanţă. Lege reglementează pentru proprietarul expropriat dreptul de a cere şi obţine retrocedarea imobilului expropriat şi un drept de preemţiune la cumpărarea acestuia de la expropriator. cursuri si referate postate de utilizatori. care constată îndeplinite obligaţiile privind despăgubirea. dreptul de ipotecă şi privilegiul imobiliar special care grevează imobilul ipotecat se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite.ro ! Arhiva online cu diplome. patrimonial.uzufruct. 33/1994. va putea dispune retrocedarea. un drept prioritar la închirierea imobilului în favoarea fostului proprietar. verificând temeuiul acesteia. titularii lor având dreptul la despăgubiri. principal. pur şi simplu şi prescriptibil extinctiv în termenul general de trei ani Pagina 102 din 137 . legea reglementând un caz special de subrogaţie legală cu titlu particular.

PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Potrivit art. poate fi atacată. ajungerea părţilor la un acord duce la oprirea procedurii de expropriere. În acest scop. în cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului. expropriatorul poate dispune de imobil. 33/1994. cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirilor. la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. în patrimoniul aceluiaşi proprietar.Vizitati www. Pagina 103 din 137 . a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. În doctrină. iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu răspunde în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Înţelegerea este posibilă şi în situaţia exercitării dreptului de retrocedare de către fostul proprietar. 1 din Legea nr. Cei implicaţi. cursuri si referate postate de utilizatori. dar nu şi cuantumul sau natura despăgubirii. fiind irevocabilă în termenul de 60 de zile. 135 din Legea nr. iar comunicarea făcută fostului propriatar de către expropriator are valoarea unei oferte ferme de vănzare. 1). Dacă înţelegerea părţilor priveşte numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate. care începe să curgă de la expirarea termenului de un an prevăzut în art. Potrivit art. trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora se face prin hotărâre a Guvernului. s-a arătat că este vorba de un drept de preemţiune. a consiliului judeţean. de o parte sau de alta. 33/1994. în condiţiile legii. ÎN DOMENIUL PUBLIC AL ACESTORA. fostul proprietar are un drept prioritar la dobândire. 33 /1994. 37 din Legea nr. la instanţa de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN TRECEREA UNOR BUNURI DIN DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI SAU AL UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE. în procedura exproprierii pot conveni atât asupra modalităţii de transfer a dreptului de proprietate. Fiind vorba de un act administrativ. Nerespectarea acestui drept atrage anularea actului de înstrăinare a imobilului. fără a declanşa procedura exproprierii (art. expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar.ro ! Arhiva online cu diplome. 8 alin. acestea vor fi stabilite de instanţă. hotărârea de trecere a bunului dintr-un domeniu în altul. În orice moment al exproprierii. 5. după caz.tocilar. 4 alin.

bunurile respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire (art. De regulă. în principal realizarea altor scopuri şi numai implicit ele au ca efect apărarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. În lipsa acestui acord. Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale principale se realizează. dreptul comercial. la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar. Mijloacele de drept civil prin care se apără dreptul de proprietate sau alt drept real principal constau în totalitatea acţiunilor în justiţie prin care titularul dreptului solicită Pagina 104 din 137 . direct sau indirect printr-o diversitate de mijloce juridice. Spre deosebire de expropriere. apărarea drepturilor reale prin alte mijloace juridice decât acelea de drept civil şi de drept procesual civil se realizează de manieră indirectă. 3) Prin expropriere pot fi trecute în domeniul public naţional bunurile din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale. Prin instituţiile şi normele juridice respective se urmăreşte. reglementate de normele mai multor ramuri de drept: dreptul civil şi dreptul procesual civil. Un bun din proprietatea privată a statului poate ajunge în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale. dreptul penal şi dreptul procesual penal. dreptul administrativ. se poate face numai cu titlu oneros şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. trece în domeniul public local sau judeţean. 8 alin.tocilar. CAPITOLUL III APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SECŢIUNEA I PREZENTARE GENERALĂ Apărarea dreptului de proprietate este una dintre propblemele importante ce preocupă ştiinţa juridică din ţara noastră. trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat este gratuită. Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. prin hotărâre de Guvern. de exemplu. Fiind unul dintre drepturile fundamentale ce aparţine persoanelor fizice şi juridice. dreptul muncii. dreptul de proprietate este apărat printr-o multitudine de mijloace juridice. precum şi practica instanţelor judecătoreşti. prin trecerea lui în domeniul public naţional de unde. la cererea autorităţii locale competente.

instanţelor de judecată să pronunţe hotărâri în scopul înlăturării oricărei atingeri sau încălcări a dreptului său. aceste mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: indirecte sau nespecifice şi directe sau specifice. prin promovarea acestor acţiuni. care se întemeiază direct şi nemijlocit pe un drept real sau pe faptul posesiei unui imobil. acţiunea în restituirea plăţii nedatorate. fără a se pune în discuţie existenţa unui drept real asupra imobilului respectiv. Privind însuşi fondul dreptului. Ele sunt mijloace indirecte sau nespecifice. împotriva oricărei tulburări. acţiunile petitorii aparţin exclusiv titularului dreptului real încălcat sau contestat. de cele mai multe ori. Aşadar. deoarece prin ele se apără doar posesia ca stare de fapt. Se includ în această categorie: acţiunile în executarea contractelor civile sau comerciale. acţiunea în prestaţie tabulară. deoarece nu se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau alt drept real. În literatura juridică. Însă. se apără însuşi dreptul de proprietate. indirect. drepturile de creanţă se nasc şi se realizează în strânsă legătură cu dreptul de proprietate care constituie „coloana vertebrală” a patrimoniului oricărei persoane.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. Mijloacele juridice directe sau specifice de apărare a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale constau în totalitatea acţiunilor. acţiunea în grăniţuire. în scopul realizării lor. Sunt acţiuni petitorii: acţiunea în revendicare. Pe de altă parte. acţiunile posesorii se deosebesc de cele petitorii. fie pentru a o redobândi când a fost pierdută. acţiunea negatorie şi acţiunea confesorie. Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care se solicită instanţei de judecată să stabilească în mod direct că reclamantul este titulatul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unui bun. întrucât de cele mai multe ori posesorul este şi proprietarul bunului. ci doar faptul posesiei.ro ! Arhiva online cu diplome. Aceste acţiuni sunt de două feluri: acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. Mijloacele juridice indirecte sau nespecifice sunt acele acţiuni în justiţie care se întemeiază direct şi nemijlocit pe drepturi de creanţă. Totuşi. se înlătură. Acţiunile posesorii prezintă avantajul că reclamantul nu trebuie să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului. fie pentru a o menţine. proprietarul care a pierdut o acţiune posesorie are posibilitatea de a pomova ulterior o acţiune petitorie. atingerile aduse însuşi dreptului de proprietate al reclamantului.Vizitati www. Acţiunile posesorii sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte apărarea posesiei ca simplă stare de fapt. acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. aşa-zisele acţiuni reale. Ele sunt întotdeuna acţiuni imobiliare. Redobândirea posesiei bunului asupra căruia poartă acel drept real este doar un efect accesoriu al admiterii acţiunii petitorii. acţiunea în răspundere contractuală. Exercitarea unei Pagina 105 din 137 . prin redobândirea posesiei ca efect al admiterii acţiunii posesorii. De aceea.

op. Înţelesul juridic al cuvântului de „revendicare”. dec. dispunând că acela care a pierdut sau i s-a furat un lucru poate să-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat.. acţiunea în revendicare a fost definită ca acea acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi. 2.tocilar. p. SECŢIUNEA a II-a ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE 1. col. DEFINIŢIE. întrucât instituţia juridică a revendicării este destinată apărării numai a anumitor drepturi subiective. cuvântul „revendicare” exprimă o acţiune al cărei obiect este reclamarea unui drept sau a unui bun cuvenit revendicantului şi deţinut de o altă persoană (sau contestat) din diferite motive. respectiv a celor cu caracter real. în care se arată că revendicarea este „acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar1. 1909 alin. cere. să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului3. nr. restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept.D. 252 1 2 Pagina 106 din 137 . în C.Vizitati www. întrucât omite faptul că acţiunea în revendicare poate fi exercitată şi împotriva detentorului precar. într-o formulare sintetică.. op. în cuprinsul art. Această definiţie apare. este deosebit de acesta. 53 C. Pop. creditorul având opţiune între utilizarea acestei acţiuni sau a unei acţiuni derivate din contract. vol I. CARACTERE JURIDICE Din punct de vedere etimologic.ro ! Arhiva online cu diplome. s-a admis că revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesia bunului. Bârsan.. civ. în care se analizează însuşi fondul dreptului. În practica judiciară. cit. cursuri si referate postate de utilizatori. p. 1063/1955. acţiunii petitorii. 200 3 L. În doctrină. Codul civil evocă acţiunea în revendicare. în temeiul dreptului său de proprietate. deşi se apropie în mare măsură de conceptul general etimologic. într-o decizie a instanţei noastre supreme. împiedică însă introducerea unei acţiuni posesorii. p. fără să o definească. pe anul 1955. Unii autori2 au considerat că această definiţie nu este riguros exactă.. pe cale de consecinţă. cit. Tribunalul Supr.

petitorie şi imprescriptibilă. acţiunea în revendicare prezintă următoarele caractere juridice: reală. drept care este opozabil tuturor. drept care constituie temeiul juridic al acestei acţiuni. apără şi se întemeiază direct şi nemijlocit pe dreptul de proprietate. Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă Acţiunea în revendicare este. deoarece poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care încalcă dreptul de proprietate. Din definiţia dată noţiunii de revendicare se desprind o serie de trăsături ce caracterizează această acţiune. acţiunea în revendicare se deosebeşte de acţiunile posesorii al căror scop constă în păstrarea sau obţinerea restituirii posesiei bunului ca simplă stare de fapt. întrucât în cadrul ei este pusă în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului. Prin acest caracter. se poate spune că revendicarea este o acţiune reală întemeiată pe dreptul de proprietate. care este o persoană determinată întotdeauna în momentul naşterii raportului obligaţional. op. de acţiunile personale care se întemeiază pe drepturi de creanţă şi deci sunt admisibile doar împotriva debitorului. cit. B. A. Acest caracter se explică prin aceea că ea însoţeşte. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. Acţiunea în revendicare se deosebeşte. dobândirea posesiei fiind numai o consecinţă a recunoaşterii dreptului de proprietate.tocilar. obiectul revendicării se converteşte într-o pretenţie de despăgubiri şi astfel acţiunea însăşi devine personală. Dacă însă bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terţ ce a dobândit în mod irevocabil proprietatea lui. p. 57 Pagina 107 din 137 . în principiu imprescriptibilă sub aspect excinctiv.. Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie Acţiunea în revendicare are un caracter petitoriu. Scopul acţiunii în revendicare constă în stabilirea dreptului de proprietate. Aşadar. Astfel. Popa. prin care se cere predarea posesesiei unui bun de către cel ce se pretinde proprietarul acestuia4.ro ! Arhiva online cu diplome. Perpetuitatea dreptului de proprietate este cea care atrage şi imprescriptibilitatea acţiunii care 4 E. adică un efect al acestei acţiuni petitorii. C. Reclamantul va trebui astfel să facă dovada dreptului său de proprietate. astfel. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală Acţiunea în revendicare este o acţiune reală. Caracterul real al acţiunii în revendicare subzistă atâta timp cât există şi posibilitatea ca bunul revendicat să fie readus în patrimoniul revendicantului. fără a pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate sau a altui drept real al reclamantului.

îl apără. proc. este ineficientă. în cazul vânzării la licitaţie publică a unui imobil supus urmăririi silite. acţiunea în revendicarea unui bun mobil este prescriptibilă extinctiv după trecerea a 3 ani sau a 30 de ani. prin posesie de bună-credinţă. Stingerea dreptului de proprietate are loc numai în ipoteza în care o altă persoană l-a dobândit prin uzucapiune sau. Caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare ţine de natura şi nu de esenţa acţiunii în revendicare. dreptul la acţiune este imprescriptibil. se prescrie în termen de 3 ani. acţiunea în revendicarea bunurilor pierdute sau furate. secţ. În literatura de specialitate această soluţie a fost criticată motivat de faptul că.. atunci când revendicantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat. poate fi revendicată numai în termen de un an. pe de o parte. Astfel. ar fi inechitabil ca hoţul să poată dobândi după expirarea a 30 de ani un drept de proprietate irefragabil. potrivit art. decât odată cu stingerea însuşi a dreptului de proprietate pe care îl însoţeşte şi îl apără. 1909 C.Vizitati www. În unele situaţii excepţionale revendicarea este prescriptibilă. iniţial. 13 Pagina 108 din 137 . cursuri si referate postate de utilizatori. pentru că proprietatea nu se stinge prin neuz1. acel bun nu poate fi revendicat decât în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. practica judiciară a decis că. 144/26 ianuarie1982. rezultat dintr-o faptă infracţională. 498 C. În aceste situaţii.. Referitor la caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare. Ulterior. De asemenea. civ. 520 C. acţiunea în revendicare este imprescriptibilă dacă obiectul ei este un imobil şi prescriptibilă prin 30 de ani dacă are ca obiect un bun mobil corporal atunci când nu operează dispoziţiile art.. civ. după cum posesorul pârât este de bună sau de 1 Tribunalul Supr. indiferent dacă se revendică un bun imobil sau un bun mobil. p. Astfel. Potrivit unei opinii..tocilar. instanţa supremă a decis că. civ. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz.D. pentru că majoritatea bunurilor ce se află în patrimoniul unei persoane fizice sunt mobile între care pot fi şi obiecte de mare preţ. pe de altă parte. iar potrivit art 1909 alin 2 C. dec. 1982.ro ! Arhiva online cu diplome. potrivit dispoziţiilor art. în C. revendicarea porţiunii de pământ smulsă prin forţa apelor din terenul unui proprietar şi alipită la terenul ce aparţine altuia. oricât timp nu ar fi exercitată. aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. civ. acţiunea în revendicare este paralizată. această acţiune nu se stinge. după caz. în materia avulsiunii. civ. nr. oricare ar fi natura bunului revendicat şi..

p. op..D. În acest sens. Ştiinţifică. chiar dacă dreptul său de proprietate este condiţional. deci. adică să fie proprietarul bunului respectiv. 263 Tribunalul Supr.ro ! Arhiva online cu diplome. dec.. Lipsa de calitate a uneia dintre părţi constituie o excepţie de fond ce poate fi invocată pe tot parcursul procesului2. chiar dacă pârâtul deţine bunul fărăr titlu. care a transmis dreptul de proprietate. nudul proprietar putându-o face chiar dacă imobilul este grevat de un uzufruct.Vizitati www. În legătură cu calitatea procesuală a reclamantului. atunci când reclamantul nu poate să-şi justifice calitatea1. Împrejurarea că o persoană. proprietatea sub condiţie rezolutorie. Bucureşti. cit. Mihuţă. EXERCITAREA ACŢIUNII ÎN REVENDICARE De vreme ce temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. în cadrul unei acţiuni în revendicare. vol. N. civ. nr. întrucât raportul de drept procesual nu se poate stabili valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.tocilar. civ. pe anul 1955. Lesviodax. De asemenea. Astfel.. pendente condiţione (anterior realizării condiţiei).. 1338/1958 în I. Referindu-se la calitatea procesuală a părţilor. Al. pentru a avea exerciţiul acţiunii în revendicare. „reclamantul trebuie să facă dovada calităţii de proprietar. Există. dec. rea-credinţă2. Cel ce formulează o acţiune în revendicarea uni bun imobil sau mobil trebuie să aibă calitatea de a pretinde dreptul reclamat. înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului. în practică. fostul Tribunal Suprem a arătat că: „În orice acţiune privitoare la proprietatea sau folosinţa unui bun. p. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969. a fost G. instanţele judecătoreşti au statuat că în orice acţiune în justiţie.. nr. 1970. col. în momentul introducerii acţiunii. instanţa de judecată este obligată să verifice calitatea părţilor. 196 2 1 Pagina 109 din 137 . 624/1955 în C. cursuri si referate postate de utilizatori. trebuie să se examineze calitatea reclamantului de a introduce acţiunea. nu este necesar pentru a revendica de a avea toate atributele dreptului de proprietate. 2 Tribunalul Supr. Luţescu. într-o decizie privitoare la dreptul de proprietate. dă dreptul de a revendica. în practica judecătorească s-a statuat că. Aceasta trebuie respinsă. opinii contradictorii privind prescriptibilitatea revendicării mobiliare. subiectul activ al acţiunii în revendicare poate fi numai proprietarul. col. II. Ed.

p. aceasta pentru că acţiunea în revendicare presupune din partea reclamantului 1 Tribunalul Supr. pe anul 1961.ro ! Arhiva online cu diplome. Dacă detentorul nu indică persoana în numele căreia deţine lucrul. creditorii ipotecari. dec. Întrucât prin acţiunea în revendicare se urmăreşte restituirea bunului. calitatea de a intenta acţiunea în revendicare o are numai proprietarul care a fost lipsit de posesia bunului său. Lipsa calităţii active sau a celei pasive. face ca acţiunea în revendicare să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes. ori în unele cazuri şi a uneia şi a celeilalte concomitent. curatorul instituit potrivit Codului familiei. astfel că fostul detentor devenind posesor. ce se află în posesia altei persoane. aceasta trebuie îndreptată împotriva celui ce deţine materialmente bunul revendicat. civ. precum şi moştenitorii nesezinari după obţinerea trimiterii în posesie. curatorul succesiunii vacante. 670/1961 în C. nr.Vizitati www. 90 Pagina 110 din 137 . în trecut proprietarul bunului revendicat nu o îndrituieşte pe aceasta a revendica bunul care a trecut în patrimoniul altei persoane. prin dol. se admite că poate avea calitatea de pârât şi posesorul care. În cazul în care pârâtul are numai calitatea de detentor precar.D. dobândeşte calitatea procesuală pasivă în cadrul acţiunii în revendicare. această atitudine reprezintă o cauză de intervertire a precarităţii. creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice. Pârâtul nu poate avea calitatea pasivă de a sta în proces decât în cazul în care el este posesor al bunului ce alcătuieşte obieictul acţiunii în revendicare. cursuri si referate postate de utilizatori. dar contestă dreptul de proprietate al reclamantului. În afara titularului dreptului de proprietate mai au calitatea de a introduce o acţiune în revendicare moştenitorii care au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. aceasta fiind singura îndreptăţită să-l revendice. În mod excepţional. noul proprietar trebuie să se substituie reclamantului1. pentru ca reclamantul să poată să ceară introducerea în cauză a acelei persoane. iar în cazul în care transmisiunea dreptului de proprietate are loc în cursul procesului. a încetat să mai posede pentru a împiedica exercitarea împotriva sa a acţiunii în revendicare a proprietarului... el va trebui să indice persoana în numele căreia deţine bunul sau exercită un alt drept asupra bunului respectiv.tocilar. după o tradiţie moştenită din dreptul roman. Subiectul activ al acţiunii în revendicare nu poate fi decât titularul dreptului de proprietate încălcat. Prin urmare. Acţiunea în revendicare va fi respinsă ca greşit îndreptată în situaţia în care pârâtul nu ar avea calitatea de posesor al bunului revendicat. moştenitorii sezinari. care îl deţine fără drept. qui dolo desiit possidere tenetur in rem actione. col. Obiectul material al acţiunii în revendicare îl constituie numai bunurile individual determinate.

Bunul se restituie în natură şi liber de sarcinile constituite de pârât în favoarea unor terţe persoane. De asemenea nu pot constitui obiect al acţiunii în revendicare bunurile incorporale. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. prin modul lor de a circula în comerţ. obligaţia de restituire schimbându-se într-o obligaţie de dezdăunare.Vizitati www. îl obligă pe pârât să restituie bunul adevăratului proprietar şi să se abţină de la orice faptă prin care ar aduce atingere exerciţiului normal şi deplin al dreptului de proprietate. potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. problema fructelor acestui bun şi problema cheltuielilor făcute cu lucrul de posesorul neproprietar în timpul în care l-a stăpânit. dar şi a identităţii bunului. instanţa de judecată recunoaşte existenţa dreptului de proprietate al reclamantului. 3. pârâtul fiind obligat în toate cazurile să restituie reclamantului bunul asupra căruia acesta din urmă are un drept de proprietate şi nu un alt bun de acelaşi fel sau valoarea lui. Universalităţile faptice. Restituirea bunului revendicat Urmare a admiterii acţiunii în revendicare. Reclamantul cere să i se restituie bunul a cărui identitate a dovedit-o şi nu un alt bun ce se află în patrimoniul pârâtului. cum sunt succesiunile.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. considerate ca bunuri particulare (cum ar fi o turmă de animale) pot fi revendicate. determinarea lui putându-se face fără prea mari greutăţi. se materializează în documentele care le constată (titlurile la purtător). trebuie clarificate cel puţin trei aspecte: problema restituirii lucrului revendicat. Universalităţile juridice. Bunul revendicat trebuie să aibă o individualitate distinctă şi independentă. Pe cale de consecinţă. pot fi revendicate acele bunuri incorporale care. EFECTELE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Prin hotărârea judecătorească prin care se admite acţiunea în revendicare. nu pot face obiectul acţiunii în revendicare. Aceasta înseamnă că obiectul material al acţiunii în revendicare trebuie să aibă o existenţă de sine stătătoare. pârâtul este obligat să-i plătească reclamantului un echivalent bănesc. împotriva voinţei şi susţinerilor pârâtului. Dacă bunul nu poate fi restituit în natură. Prin excepţie. ele fiind ocrotite prin petiţia de ereditate. Obiectul material al acţiunii nu poate fi schimbat. dovada nu numai a dreptului de proprietate. dacă Pagina 111 din 137 . bun ce se află în posesia nelegitimă a pârâtului.

Aceste cheltuieli nu dau dreptul la restituire posesorului de bună-credinţă. 1 C. fie conform art. Posesorul de rea-credinţă are însă dreptul să pretindă de la proprietar.Vizitati www.. cheltuielile pe care le-a făcut în legătură cu producerea şi culegerea fructelor. Dacă bunul care a pierit a fost asigurat. fie prin uzucapiune. pentru că buna sa credinţă încetează în momentul chemării sale în judecată. Şi posesorul de bună-credinţă va fi obligat să restituie fructele percepute după data introducerii acţiunii în revendicare. el va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea acestuia. Atunci când lucrul a pierit din caz fortuit sau forţă majoră. în cazul în care restituirea nu mai este posibilă deoarece posesorul de rea-credinţă fie a consumat fructele. iar pârâtul a fost un posesor de rea-credinţă. Restituirea fructelor În privinţa restituirii fructelor produse de lucrul revendicat până în momentul introducerii acţiunii. precum şi pe acelea care din neglijenţa sa nu au fost percepute. fructele percepute de alţii cu autorizaţia sa sau în numele său. indiferent dacă a fost de bună sau de rea-credinţă. pârâtul va fi obligat să restituie despăgubirea primită de la expropriator. lucrul a pierit din culpa pârâtului. 1909 alin.tocilar. pârâtul datorează indemnizaţia de asigurare încasată. el va fi obligat la plata contravalorii fructelor. riscul pieirii lucrului fiind suportat de către reclamant în calitate de proprietar. cursuri si referate postate de utilizatori. Atunci când bunul a fost expropriat. fie a neglijat să le culeagă sau să le perceapă. civ. Pagina 112 din 137 . trebuie să se facă distincţie între posesorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă: posesorul de de bună-credinţă devine proprietarul fructelor şi deci nu are obligaţia să le restituie. pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea bunului. de vreme ce este vorba de cheltuieli necesare pe care ar fi trebuit să le facă şi adevăratul proprietar. dacă nu dovedeşte că bunul ar fi pierit şi la proprietar. 485 C. Fructele percepute anterior introducerii acţiunii se cuvin posesorului de bună-credinţă în temeiul art. întrucât acesta este scutit de restituirea fructelor. iar dobânditorul de bună-credinţă a dobândit proprietatea. Posesorul de bună-credinţă nu va fi însă obligat la despăgubiri într-o asemenea situaţie.ro ! Arhiva online cu diplome. posesorul de rea-credinţă este obligat să le restituie. acesta va fi obligat la despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrului. În situaţiile în care pârâtul a înstrăinat bunul. civ.

cursuri si referate postate de utilizatori. în lipsa oricărui temei juridic. dar nu conţine practic nici o dispoziţie care s-o privească în mod direct. prevăzute de art. potrivit căruia persoana care realizează o îmbogăţire în dauna altei persoane. cheltuielile de agrement sau voluptuarii (impensae voluptuariae). Restituirea cheltuielilor efectuate de posesor constituie o aplicaţie a principiului de drept al îmbogăţirii fără justă cauză. ca şi în dreptul roman. Ca atare. cheltuielile utile (impensae utile). Corespunzător acestui principiu. proprietarul căruia i s-a admis acţiunea în revendicare este dator să restituie cheltuielile necesare şi utile efectuate în legătură cu bunul chiar de către un posesor de rea-credinţă. şi care au ca scop înfrumuseţarea lucrului. Textele sale care fac referire la revendicarea Pagina 113 din 137 . respectiv cele făcute pentru conservarea lucrului şi care dacă nu ar fi fost efectuate lucrul ar fi pierit. Codul civil recunoaşte. fiind făcute de posesor pentru plăcerea lui personală.Vizitati www. cuantumul fiind stabilit în raport de momentul restituirii lucrului. adică acele cheltuieli făcute pentru îmbunătăţirea lucrului şi pe care Codul civil le denumeşte în art. este obligată să restituie valoarea cu care s-a îmbogăţit. CATEGORII ALE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Codul civil nu numai că nu defineşte acţiunea în revendicare. trei feluri de cheltuieli care pot da naştere la restituiri şi anume: cheltuielile necesare (impensae necessariae). 4. Aceste cheltuieli efectuate de posesor pentru plăcerea lui estetică nu măresc valoarea lucrului. dar poate să le ridice dacă prin aceasta nu ar produce deteriorarea lucrului.tocilar. Cheltuilile voluptuarii sau de simplă plăcere au caracter de lux. Aceste cheltuieli sporesc valoarea lucrului şi deci aduc un folos. Restituirea cheltuielilor făcute de posesor cu bunul Referitor la cheltuielile efectuate de pârâtul posesor în legătură cu bunul pe care trebuie să-l restituie. Sporirea valorii lucrului se apreciază în momentul restituirii acestuia de către posesor. 771 amelioraţiuni.ro ! Arhiva online cu diplome. Cheltuielile utile sunt datorate de proprietar numai în măsura sporului de valoare pe care aceste cheltuieli l-au adus lucrului. civ. posesorul nu are nici un drept să ceară restituirea lor. 1346 C.

şi mobiliară.1.ro ! Arhiva online cu diplome. cit.. atât extinctiv. 207 Pagina 114 din 137 . în materia acţiunii în revendicare mobiliară se aplică dispoziţiile art. p. Fiecare dintre aceste forme ale acţiunii în revendicare prezintă particularităţi fundamentale. Tocmai pe baza acestuia proprietarul poate cere restituirea bunului ce alcătuieşte obiectul dreptului său de proprietate de la posesorul ce-l deţine nelegitim. deoarece bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile. Bârsan. civ. pentru bunurile proprietate privată. Practica judiciară şi literatura de specialitate. Problema cea mai importantă în cadrul revendicării imobiliare este dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. bunurilor mobile se găsesc plasate în materia prescripţiei. ca urmare a deosebirilor importante de regim juridic pe care le prezintă cele două categorii de bunuri. se poate vorbi despre un regim de drept comun al acţiunii în revendicare. când are ca obiect bunuri mobile.Vizitati www.tocilar. Temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. totuşi. Pe de altă parte. Acest regim juridic este diferenţiat după cum este vorba despre revendicarea unui bun proprietate privată sau despre revendicarea unui bun proprietate publică. Întrucât cea mai importantă împărţire a bunurilor este în bunuri imobile şi mobile. au conturat regimul juridic al acţiunii în revendicare. când are ca obiet bunuri imobile. care determină un regim juridic diferit al acesteia. cât şi achizitiv. 4. indiferent de titular. şi despre un regim special. pentru acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică1. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ Deşi Codul civil nu cuprinde nici o prevedere în legătură cu revendicarea bunurilor imobile. intemeiate pe principiile generale ale dreptului civil şi pe unele dispoziţii legale cuprinse în diferite materii. op. Regimul juridic al acţiunii în revendicare imobiliară priveşte două probleme: imprescriptibilitatea acestei acţiuni sub aspect extinctiv şi proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. derogatoriu.. iar pentru revendicarea imobiliară nu există nici o prevedere. corespunzător acestei clasificări acţiunea în revendicare poate fi imobiliară. 1909 şi 1910 C. nici explicită şi nici implicită. Ca atare. 1 C. în practica judecătorească şi literatura de specialitate a fost stabilit regimul juridic al acestei acţiuni. cursuri si referate postate de utilizatori.

mai ales în trecut. Prin titlu apt să facă proba dreptului de proprietate într-o acţiune în revendicare se înţeleg toate actele juridice translative de proprietate şi cele declarative de drepturi. instanţele judecătoreşti au obligaţia de a se baza pe probe concrete.. acţiunea sa va fi respinsă. decât dacă emană de la adevăratul proprietar. în multe cazuri. nu s-au redactat înscrisuri doveditoare ale transmisiunii dreptului de proprietate.. reclamantul nu este obligat de lege să facă alte dovezi decât că el este proprietarul obiectului revendicat şi că acesta este posedat de pârâtul de la care îl revendică. În sistemul legislaţiei noastre. Bucurându-se de o prezumţie relativă de proprietate. reglementat şi în art. Proba propriu-zisă a proprietăţii imobiliare întâmpină în dreptul nostru serioase dificultăţi. are o situaţie avantajoasă. nu poate fi admisă exclusiv pe prezumţia trasă din neprezentarea pârâtului la interogatoriu1. Acţiunea în revendicare exercitându-se pe baza dreptului de proprietate. insuficienţa probatorie a titlurilor prin care se încearcă a se face dovada proprietăţii. pârâtul va fi obligat să iasă din pasivitate şi să încerce. În favoarea sa el are situaţia de fapt şi prezumţia că este proprietar. el aplicându-se şi în cazul acţiunii în revendicare. 139 Pagina 115 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome. 9/1956. Numai dacă reclamantul aduce dovezi în sprijinul existenţei dreptului său de proprietate. cât şi în practică. dec. rezultând din faptul posesiei. care provin din următoarele motive: în foarte multe cazuri. instanţa va compara titlurile de proprietate înfăţişate de părţi şi va da câştig de cauză părţii al cărei titlu este preferabil. Dovada dreptului de proprietate este problema cea mai dificilă pe care trebuie să o rezolve reclamantul din acţiunea în revendicare. 1169 C. Este semnificativă în această privinţă decizia fostului Tribunal Suprem în care se arată că o acţiune în revendicare imobiliară. s-a recunoscut că principiul din dreptul roman „actori incumbit probatio”. Pentru aceasta. să-şi probeze titlul. în cadrul acţiunii în revendicare.tocilar. în L. Atâta timp cât revendicantul nu poate face dovada dreptului său de proprietate. civ. pârâtul nu trebuie să facă dovada titlului în baza căruia stăpâneşte bunul. nr. potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. Atât în teorie. revendicantul nu se poate limita numai la a dovedi că autorul lui 1 Tribunalul Supr. înscrisul translativ de proprietate nu poate să facă dovada deplină şi inatacabilă a dreptului de proprietate. În stabilirea situaţiei de fapt.P. este de aplicaţie generală. nr.. iar bunul revendicat rămâne mai departe în posesia pârâtului. p. Acesta. trebuind să se bazeze pe probe obiective. Într-o asemenea situaţie. la rândul său. inclusiv hotărârile judecătoreşti de partaj. 482/1956. înscrisurile întocmite nu sunt însoţite de planuri topografice precise pentru delimitarea bunului imobil dobândit. civ.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. col.

ci trebuie să demonstreze că această condiţie este îndeplinită în tot şirul transmiţătorilor succesivi. deoarece în cazul lor nu apar dificultăţile întâmpinate cu ocazia probei dreptului de proprietate prin acte juridice2. Singurele probe absolute ale dreptului de proprietate sunt considerate modurile originare de dobândire a proprietăţii.. caracterul absolut al titlului – titlul nici nu are acest caracter – ci invocă o prezumţie de proprietate în favoarea sa.ro ! Arhiva online cu diplome. cit. ele nefiind opozabile terţilor. Având în vedere dificultăţile de probă a dreptului de proprietate.tocilar. Curs de drept civil. Ca atare. Drepturile reale principale. imediat a fost adevăratul proprietar. p. Aceste reguli disting între situaţiile în care ambele părţi prezintă titlulri de proprietate şi cele în care numai una dintre părţi are un asemenea titlu. adică toţi autorii. 133 Pagina 116 din 137 .Vizitati www. pârâtul nu are temei să conteste titlul invocat de reclamant numai pentru motivul că nu ar fi luat parte la încheierea acestuia. Cu toate acestea. jurisprudenţa şi doctrina au ajuns la concretizarea unor principii aplicabile în soluţionarea cazurilor practice. Ed. întrucât invocarea de către reclamant a unui titlu provenit de la o altă persoană decât cea cu care se află în conflict nu reprezintă o abatere de la principiul relativităţii actelor juridice instituit prin art. În temeiul acestui principiu. civ. All Beck. ea nu invocă. actele juridice produc efecte numai între părţile care le-au încheiat. care anterior au înstrăinat lucrul. ci crează numai o prezumţie simplă de existenţă a acestui drept în patrimoniul celui care îl invocă şi îl dovedeşte. motiv pentru care a fost numită „probatio diabolica”. titlul invocat de proprietar pentru dovedirea dreptului său de prorietate nu-i poate fi întru nimic opozabil pârâtului. Astfel: 1 2 C. decurgând din faptul existenţei titlului. Bucureşti. respectiv ocupaţiunea. 2000. 211 E. civ. op. valoarea probantă a titlului se circumscrie la părţile contractante şi la succesorii universali şi cu titlu universal ai acestora. 973 C. p. Potrivit dispoziţiilor art. Bârsan. Atunci când o parte opune adversarului un titlu de proprietate. iar adesea iposibil de realizat. accesiunea şi uzucapiunea. 973 C. O astfel de probă. cursuri si referate postate de utilizatori. este însă dificilă. titlurile nu pot servi ca probe absolute ale dreptului de proprietate. Aşadar. Potrivit principiului relativităţii efectelor actelor juridice. respectiv ca o prezumţie de fapt. Titlul nu face dovada absolută a dreptului de proprietate. în realitate. Chelaru. ci ca o dovadă relativă a unui drept mai probabil decât al adversarului. pârâtul poate să combată titlul reclamantului printr-un alt titlu sau invocând prescripţia1. O altă insuficienţă a probei cu înscrisuri decurge dintr-o anumită interpretare dată principiului relativităţii actelor juridice. au fost ei înşişi adevăraţii proprietari. consecinţă a principiului conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi.

astfel: acţiunea în revendicare va fi respinsă de plano dacă pârâtul a posedat fără vicii. Jurisprudenţa a nuanţat însă soluţia în această situaţie. op. dar acestea provin de la autori diferiţi. în cazul în care atât reclamantul.tocilar. 179 Pagina 117 din 137 . Sarcina probei că autorul său avea un drept preferabil incumbă reclamantului.Vizitati www. va trebui să se compare cele două posesii. dându-se câştig de cauză posesorului. acţiunea reclamantului ar putea fi respinsă de plano. în urma cercetării judecătoreşti s-a stabilit în mod cert că este vorba numai de o posesie a reclamantului. Pentru ca o posesie să fie mai bine caracterizată decât alta. cât şi pârâtul prezintă titluri de proprietate. făcându-se aplicarea principiului qui prior tempore. dacă însă a posedat şi reclamantul. trebuie să fie de bună-credinţă. el va câştiga procesul dacă titlul emană de la un terţ (şi nu de la reclamantul însuşi) şi dacă data titlului este anterioară posesiei pârâtului. întrucât în materia succesiunii testamentare testamentul nou revocă testamentele anterioare. Dacă nici una dintre părţi nu a îndeplinit aceste formalităţi. făcându-şi astfel dreptul dobândit opozabil erga omnes. acţiunea reclamantului va fi respinsă. dacă numai pârâtul are titlu. 1 I. iar reclamantul nu a posedat niciodată. Eventuala admitere a acţiunii în revendicare trebuie să se întemeieze pe diverse prezumţii (posesia fiind numai una dintre ele) de natură a determina convingerea pentru instanţa de judecată că asupra bunului care constituie obiectul litigiului reclamantul are un drept de proprietate. Dogaru. Prin excepţie. va câştiga partea al cărei titlu are data cea mai veche. în ipoteza în care nici una dintre părţi nu are titlu şi nici nu poate invoca un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. deoarece se dovedeşte legitimitatea posesiei sale.. dacă ambele părţi prezintă titluri de proprietate care provin de la acelaşi autor. atunci când numai reclamantul are titlu. dacă titlurile ce se prezintă sunt două testamente. în baza principiului in pari causa melior est causa possidentis. Sevastian Cercel.ro ! Arhiva online cu diplome. potior iure. p. chiar dacă aceasta este mai bine caracterizată decât posesia pârâtului. va triumfa titlul cel mai recent. neviciată şi să aibă originea într-un titlu. acţiunea în revendicare va trebui respinsă pentru lipsa de calitate procesuală a subiectului activ1. dacă însă. urmând să se dea câştig de cauză părţii a cărei posesie a fost mai bine caracterizată. instanţa va verifica titlurile acestor autori şi va da eficienţă titlului care provine de la autorul al cărui drept este preferabil. cursuri si referate postate de utilizatori. cit. va avea câştig de cauză cel care a îndeplinit primul formalităţile de publicitate imobiliară.

conform art. în cazul unei acţiuni în revendicare pornită pentru apărarea sa. Având în vedere modificările aduse Legii nr. Dobrican. 18/1991 prin Legea nr. Discuţii în legătură cu forţa juridică a adeverinţelor de proprietate II . 18/1991. Aceste adeverinţe. supuse revocării. pot astfel servi pentru dovada acestui drept în cazul acţiunii în revendicare. 18/1991. aceste titluri nu vor putea servi pentru pornirea unei acţiuni în revendicare. 169/1997. dacă sunt lovite de cauze de nulitate absolută. Aceasta nu înseamnă că. 63 din Legea nr. 116 după republicarea acestei legi). al căror corolar este titlul de proprietate emis de comisia judeţeană pentru aplicarea acestei legi. p. Turianu. adeverinţele au aceeaşi forţă juridică. în Dreptul nr. 18/1991 pot fi desfiinţate. 8/1993. o asemenea acţiune. 34-36. ea fiind supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti. 1 Pagina 118 din 137 . III din Legea nr. şi titlurile de proprietate emise de comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 93 din lege (devenit art. O asemenea revocare nu poate fi discreţionară. 18/1991. 2 Gh. Valoarea juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate de comisiile pentru aplicarea Legii nr. 42-43. deoarece constituie acte provizorii. a suscitat controverse referitoare la modul în care se poate proba dreptul de proprietate astfel constituit sau reconstituit. 18/1991. unite cu procesele-verbale de punere în posesie asupra terenurilor care au făcut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 nu ar putea fi pornită decât în baza titlului de proprietate emis conform art. coroborat cu art. în Dreptul nr. 55 din Legea nr. trebuie considerată corectă cea de-a doua opinie. Opinia liberală2 este în sensul că adeverinţele de proprietate înlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate. Subiectul principal al controversei l-a constituit natura juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate în temeiul Legii nr. Specificul procedurii de constituire şi reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. având ca obiect terenuri pentru care dreptul de proprietate a fost constituit sau reconstituit în condiţiile Legii nr.ro ! Arhiva online cu diplome. astfel încât. Conform opiniei restrictive1. până la emiterea acestora. atâta timp cât nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de constatare a nulităţii lor absolute. 18/1991. C. cursuri si referate postate de utilizatori. 169/1997.tocilar. procedură care cunoaşte mai multe etape. p. 18/1991 (anterior emiterii titlului de proprietate) şi efectele acestora. Ca urmare.Vizitati www. finalizate prin diverse acte juridice. 7/1994. adeverinţele de proprietate nu pot servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. Posibilitatea revocării adeverinţei de proprietate de către emitent nu poate servi ca argument viabil pentru a-i refuza acesteia caracterul de titlu într-o acţiune în revendicare. conform art. Pe de altă parte.

Vizitati www. 1 E. potrivit art. 18/1991. după caz. În nici o situaţie vechile titluri de proprietate deţinute de părţi sau de autorii lor anterior cooperativizării nu vor putea servi ca temei al unei acţiuni în revendicare. III din Legea nr. dificultăţile dovezii proprietăţii prin titluri sunt înlăturate. S-a arătat1 că într-o astfel de împrejurare este posibilă intentarea unei acţiuni în revendicare. Curs de drept civil. 18/1991 au emis titluri de proprietate unor persoane diferite asupra aceluiaşi teren. 115/1938. şi să dea câştig de cauză celui al cărui titlu îndeplineşte condiţiile legii. să ceară pronunţarea nulităţii absolute. totală sau parţială. 25 din Legea nr.tocilar. în temeiul art. All Beck. în condiţiile art. iar instanţa astfel învestită. Pentru a servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. cursuri si referate postate de utilizatori. atunci când se poate cere înscrierea dreptului de proprietate pe calea acţiunii în prestaţie tabulară. Drepturile reale principale. Ed. 135 Pagina 119 din 137 . au dus la restrângerea domeniului acţiunii în revendicare imobiliară doar la trei cazuri: revendicarea unui imobil succesoral de către adevăratul moştenitor de la moştenitorul aparent care exercită o posesie nelegitimă asupra sa. a titlului eliberat unei terţe persoane. 2000. Bucureşti.ro ! Arhiva online cu diplome. cu privire la întreaga lui suprafaţă sau numai la o parte din acesta. 169/1997 şi al art. drept ce s-a stins ca efect al cooperativizării. Ele vor putea fi folosite numai pentru a putea obţine reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. p. 18/1991 şi eventual şi de o schiţă a terenului la care acesta se referă. persoana interesată va putea ca. În regimul cărţilor funciare. Numai înscrierea face să se nască dreptul real (jus in re) şi conferă dobânditorului prezumţia absolută de proprietate (juris et de jure) care nu poate fi combătută prin proba contrară. este necesar ca adeverinţa să fie însoţită de procesul-verbal de punere în posesie întocmit de comisia locală pentru aplicarea Legii nr. va verifica în ce măsură la eliberarea lor au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. 115/1938. 17 şi 18 din Decretul-lege nr. Chelaru. Titlul rămâne un simplu act care obligă la constituirea sau strămutarea unui drept real. unde. Aceste caracteristici ale sistemului de publicitate imobiliară prin cărţile funciare. Acest caz este posibil deoarece dreptul de proprietate se dobândeşte prin moştenire fără a fi necesară întabularea în cartea funciară. dacă statul sau o entitate administrativ-teritorială revendică un bun din domeniul public de interes naţional sau din domeniul public de interes local. strămută sau stinge numai prin întabularea în aceste cărţi funciare. modifică. În situaţiile în care comisiile judeţene de aplicare a Legii nr. 63 din Legea nr. un drept real se constituie. prin compararea titlurilor.

în realitate. spre deosebire de bunurile imobile.. 1 C. Nu se are în vedere revendicarea lucrului de la găsitor. pentru care posesia creează doar o prezumţie simplă de proprietate ce poate fi răsturnată prin proba contrară. proprietarul care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru îl poate revendica din mâinile posesorului de bună-credinţă în termen de 3 ani de la data pirderii sau furtului („Cu toate acestea. fără a fi trebuinţă de vreo curgere de timp”.Vizitati www. hoţ sau posesorul de rea-credinţă. civ. cursuri si referate postate de utilizatori. Pagina 120 din 137 . juris et de jure sau. Regimul juridic al revendicării bunurilor mobile este puternic influenţat de regula înscrisă în art. de la cel la care-l găseşte. 1 C. se referă numai la cazul pierderii şi furtului lucrului. posesia de bunăcredinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. Aceste dispoziţii sunt aplicabile situaţiilor în care bunul mobil pierdut sau furat a ajuns în posesia de bunăcredinţă a unui terţ care l-a dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. Aşadar. 1909 C. poate să-l revendice în curs de 3 ani. prin lucruri pierdute se înţeleg nu numai cele care au fost rătăcite ca urmare a neglijenţei proprietarului. 2 C. 1909 alin. dispoziţiile art. adică persoana care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. cuprinzând toate situaţiile în care lucrul a ieşit din posesia proprietarului fără voia sa.. cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru. 2 C. 4. civ. civ. pentru bunurile mobile posesia creează pentru cel ce posedă bunul o prezumţie de proprietate absolută. 1909 alin. civ. Deşi textul art. restrâng considerabil sfera de aplicare a acţiunii în revendicare mobiliare. care prevede că: „Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. altfel spus. Revendicarea bunurilor mobile aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă se poate face numai în cazul în care bunurile au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are”). sfera de aplicare a prevederilor sale este mai largă. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE MOBILIARĂ În dreptul civil român. adică atunci când este vorba de un lucru furat sau pierdut. Astfel. Revendicarea mobiliară va fi admisibilă numai atunci când posesorul nu se poate prevala de dispoziţiile art. civ. Potrivit art. Astfel.2. ci şi cele de care proprietarul a fost lipsit datorită unui eveniment de forţă majoră sau caz fortuit. 1909 alin.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. revendicarea bunurilor mobile are un regim juridic distinct de cea a bunurilor mobile. 1909 alin. din ziua în care l-a pierdut sau i s-a furat..

jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă. Termenul de trei ani nu ar putea fi considerat nici un teremen de prescripţie extinctivă. De asemenea. spre exemplu. 208 C. întrucât textul legii arată că termenul curge din momentul sustragerii sau din cel al pierderii. nu intră sub incidenţa prevederilor art. 2 C. se au în vedere. infracţiuni precum: abuzul de încredere. 1909 alin. În schimb. ceea ce este imposibil. 1909 alin.tocilar. civ. punându-se problema dacă acest termen este un termen de prescripţie ori unul de decădere. precum tâlhăria. pirateria. nici extinctivă.Vizitati www. terţul dobânditor nu va mai putea fi obligat să restituie lucrul. civ. căci el trebuie să-şi exercite acţiunea în revendicare în termen de trei ani. el nu mai poate fi revendicat. dacă s-a împlinit termenul prevăzut de lege.. gestiunea frauduloasă. deoarece numai termenele de prescripţie sunt supuse cauzelor de suspendare prevăzute de lege. Cel ce revendică un bun mobil în temeiul art. Ca să fie considerat termen de prescripţie extinctivă.ro ! Arhiva online cu diplome. Este posibil. înşelăciunea. nici achizitivă. deşi durata posesiei a fost mai mică de trei ani sau ea a început după ce au trecut trei ani de la sustragere ori de la pierdere. 1909 alin. astfel că. Dovada posesiei reclamantului se poate face cu martori şi prezumţii. precum şi cele care au fost rătăcite din cauza trimiterii lor sub o adresă greşită. ca terţul dobânditor să fi dobândit bunul cu puţin înainte de expirarea termenului sau chiar după expirare. Potrivit opiniei majoritare.) şi alte situaţii incriminate de legea penală. cursuri si referate postate de utilizatori. Proprietarul mai trebuie să probeze că a fost deposedat de mai puţin de trei ani prin pierdere sau furt. adică infracţiuni în care deposedarea victimei s-a făcut fără consimţământul său. dacă între timp lucrul ajunge în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. indiferent dacă eroarea s-a datorat culpei expeditorului sau a comisionarului. civ. întrucât în aceste cazuri proprietarul însuşi s-a desesizat de bunul său. Chiar şi în această ipoteză. termenul de trei ani nu poate fi considerat un termen de prescripţie. trebuie să dovedească trei elemente: că a fost posesorul bunului. pe lângă furtul propriu-zis (art. că a fost deposedat de lucru împotriva voinţei sale şi că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat. 1 C. calculaţi de la data sustragerii sau pierderii şi nu din ziua când a început posesia terţului. în doctrină au existat numeroase controverse cu privire la natura sa juridică. proprietarul deposedat prin furt sau pierdere trebuie să stabilească faptul că anterior a deţinut bunul pentru că aceasta echivalează cu dovada proprietăţii conform art. Ca să fie considerat termen de prescripţie achizitivă ar trebui ca terţul dobânditor de bună-credinţă să fi exercitat el însuşi o posesie prelungită timp de trei ani. În legătură cu acest termen. ar trebui să existe dreptul de Pagina 121 din 137 . 2 C. pen. Pentru a-şi demonstra dreptul pretins. Problema prezintă interes practic.

proprietarul revendicant.. târg. Adevăratul proprietar. pentru a reintra în posesia bunului. să restituie terţului dobânditor preţul pe care acesta l-a plătit cu ocazia achiziţionării lucrului. Problema care s-a pus în doctrină şi jurisprudenţă în astfel de situaţii este prescriptibilitatea acţiunii în revendicare. 1909 C. în cazul în care rambursează preţul. se stinge însuşi dreptul de proprietate al celui care revendică. cursuri si referate postate de utilizatori. acţiunea în revendicare ar mai putea fi intentată numai în perioada de timp care a mai rămas până la împlinirea acestui termen. adică din locuri şi în condiţii în care se prezumă provenienţa cinstită a mărfurilor. Aşadar. este obligat. posesia de bună-credinţă valorează titlu de proprietate. Însă. civ. adică persoanei care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. Dobânditorul de bună-credinţă are un drept de retenţie asupra lucrului până în momentul în care primeşte preţul de la proprietar. nici dreptul de a-l revendica nu există. 1910 C. Acest termen de decădere operează o suspendare a aplicării regulii înscrise în alin. adică a regulii conform căreia. Prevederile art. au considerat că.ro ! Arhiva online cu diplome. termenul de trei ani este un termen de decădere. în lipsa unui termen special prevăzut de lege..tocilar. Unii autori. acţiunea în revendicarea unui bun mobil se Pagina 122 din 137 .Vizitati www. Cu toate acestea. chiar dacă posesorul ar dovedi că a cumpărat acel bun şi a plătit preţul. obţinând astfel restituirea bunului de la posesorul nelegitim. a revendica bunul de la terţul dobânditor de bună-credinţă. va avea la dispoziţie o acţiune în despăgubire contra hoţului sau a găsitorului. găsitorului sau dobânditorului de rea-credinţă. dintr-un loc public sau de la un comerciant care vinde în mod obişnuit astfel de bunuri. sunt inaplicabile în cazul bunurilor mobile ce au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa şi se află în posesia hoţului. În situaţia în care reclamantul a intentat acţiunea în decursul celor trei ani şi a reuşit să-şi demonstreze dreptul pretins. dacă acest terţ a dobândit bunul după expirarea termenului. Dobânditorul de bună-credinţă al bunului mobil revendicat va avea la dispoziţie o acţiune personală în despăgubire împotriva celui de la care şi-a procurat bunul. în cazul în care dobânditorul de bună-credinţă a cumpărat lucrul de la un bâlci. iar dacă bunul a fost dobândit spre sfârşitul perioadei de trei ani. civ. civ. 1 al art. Dacă în cuprinsul lui nu a fost intentată acţiunea în revendicare. 1909 C. în materia bunurilor mobile. cât şi practica instanţelor judecătoreşi până în anul 1982. potrivit art. el nu va avea obligaţia de a plăti acestui posesor contravaloarea bunului.

2063/1955. prescrie în termen de 30 de ani. în C.. C. în C. civ. cit. ca şi practica instanţelor judecătoreşti începând cu anul 1982. acţiunea în revendicare a proprietarului unui bun mobil ieşit fără voie din posesia sa se prescrie în termen de trei ani numai în favoarea terţilor subdobânditori de bunăcredinţă şi este imprescriptibilă atunci când este îndreptată împotriva hoţului sau a găsitorului. fără nici o distincţie.. cit. p. Safta.D. civ. în ceea ce priveşte incidenţa normelor privind prescripţia extinctivă. nr. p.. op. secţia civ. L. p. Bârsan. este inadmisibilă.. I. după cum este vorba despre un bun imobil sau un bun mobil. 144/1982. Tribunalul Supr.. op. Pop. p. dec. acţiunea cea mai energică prin care el este apărat trebuie să fie iprescriptibilă. col.ro ! Arhiva online cu diplome. Într-o asemenea ipoteză. Băicoianu. 406/ 1965 în C. p. Alţi autori. dec. cit. C. p. nr.. este imprescriptibil2. deoarece. Al. 213. Întrucât dreptul de proprietate este fără diferenţiere un drept perpetuu. Astfel. nr. Rosetti-Bălănescu. 1982. cât şi în doctrină. I.D. 86. 53 1 Pagina 123 din 137 . Aşadar. Stătescu. 5. cât C. Practica constantă a instanţelor judecătoreşti este împotriva admisibilităţii acţiunii în revendicare în raporturile dinte coproprietari.Vizitati www.. dec... apărarea acestui drept prin acţiunea în revendicare a ridicat numeroase probleme atât în practica instanţelor judecătoreşti.tocilar. Prima şi cea mai importantă dintre a ceste probleme este admisibilitatea acţiunii în revendicare introdusă de un singur coproprietar împotriva celorlalţi.)1. op. 1890 C.. adică se aplică termenul general de prescripţie în materia drepturilor reale (art. APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE COMUNĂ PRIN ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE Având în vedere noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. p. civ. indiferent dacă este vorba de un bun mobil sau imobil. prin definiţie. vol. 285 3 Tribunalul Supr. revendicarea. cit. 1965. Hamangiu. cit. 13. este inadmisibilă în raporturile dintre coproprietarii aflaţi în indiviziune3. op. Romano.D. Bârsan. nu se poate face nici o diferenţă între drepturile reale imobiliare şi cele mobiliare şi că dreptul la acţiune în revendicare. op. instanţa supremă a statuat că: „Este de principiu că o acţiune în revendicare privind imobile aflate în indiviziune mai înainte ca această stare să fi luat sfârşit prin împărţeală. 186. p. 225 2 Tribunalul Supr.. respectiv împotriva terţilor subdobânditori de rea-credinţă. atât pârâtul. col. E. pe anul 1955. fiind acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar. C. au apreciat că. 13. cursuri si referate postate de utilizatori.

cursuri si referate postate de utilizatori. drept ce se manifestă printr-o generalizare asupra bunului comun şi a cărui individualizare din punct de vedere juridic este imposibilă înainte de efectuarea partajului1. iar exercitarea acţiunii în revendicare presupune un drept de proprietate exclusiv. op. În consecinţă. civ. O a doua problemă priveşte cazul în care bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi este revendicat de unul sau de o parte dintre coproprietari din posesia nelegitimă a unor terţe persoane. nu poate să revendice singur bunul de la o terţă persoană. col.ro ! Arhiva online cu diplome. p. Soluţia la care s-a ajuns în practica judiciară cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare în raporturile dintre titularii dreptului de proprietate comună este în deplină concordanţă cu principiile ce guvernează exerciţiul acţiunii în revendicare. Dacă restituirea bunului revendicat s-ar face numai unuia dintre coproprietari. deoarece acţiunea în revendicare are ca scop recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu şi readucerea lui în patrimoniul acestuia.. cit. având numai un drept limitat asupra bunului respectiv. Lupulescu. 149 Tribunalul Supr. iar nu simpla recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale. Practica a stabilit că este inadmisibilă o asemenea acţiune. op. dec.. exercitarea atributelor ce alcătuiesc conţinutul dreptului de proprietate aparţine tuturor coproprietarilor. acţiunea sa este inadmisibilă. altele decât coproprietarii. instanţa supremă pronunţându-se astfel: „Coproprietarul unui bun. 662/1960. exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată în materialitatea sa. astfel îcât atribuirea bunului revendicat în proprietatea deplină şi exclusivă a reclamantului înseamnă în realitate încetarea stării de coproprietate. 356-357 3 D.. p. pe anul 1960. p.tocilar. 150 1 2 Pagina 124 din 137 . nr. nedeterminate în materialitatea sa”2. în C. sunt proprietari asupra bunului revendicat.. precum şi cu noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. D. prin aceasta contravenind natrurii şi regimului juridic al dreptului de proprietate comună pe cote-părţi3. acesta ar exercita singur atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra bunului.D. cit. Singurul drept pe care îl are un coproprietar în astfel de situaţii este de a cere împărţirea bunului ce alcătuieşte obiectul coproprietăţii.Vizitati www. şi reclamantul. Prin acţiunea în revendicare se urmăreşte predarea lucrului revendicat în proprietatea şi posesia reclamantului. În cadrul proprietăţii comune pe cote-părţi. în cazurile în care instanţele de judecată stabilesc că revendicantul nu are un drept de proprietate exclusiv asupra bunului ce face obiectul acţiunii în revendicare. Lupulescu.

în Dreptul nr. Chirică. ar fi cu totul nefiresc să nu se admită şi dreptul său la promovarea unei acţiuni în revendicare împotriva terţului posesor. se susţine că acţiunea în revendicare poate fi promovată şi de către un singur titular al dreptului. pentru că necesită cheltuieli judiciare foarte mari şi are un caracter grav. deoarece nu a avut şi nu i se poate inapoia stăpânirea materială asupra întregului bun. întrucât prin hotărârea finală s-ar putea statua ieşirea imobilului respectiv din patrimoniul reclamantului. invocându-se o opinie minoritară exprimată în doctrina franceză. fără acordul celorlalţi coproprietari. 23-30 1 Pagina 125 din 137 . ci unul de conservare1. Această opinie a fost împărtăşită de o parte a doctrinei.Vizitati www. Obiectul material al acestei acţiuni îl constituie numai bunurile individualdeterminate. se arată că. fără îndoială. se susţine că din această categorie fac parte. D. cursuri si referate postate de utilizatori. de vreme ce se admite oricărui coproprietar posibilitatea promovării unui partaj de folosinţă. p. considerându-se că acţiunea în revendicare nu poate fi promovată de către un singur coproprietar. prin ipoteză. Combătându-se opinia exprimată în doctrina franceză şi preluată de unii autori români. Recent însă. actele de întrerupere a unei prescripţii.ro ! Arhiva online cu diplome. Atât recunoaşterea dreptului de proprietate. întrucât ea nu este un act de dispoziţie. ceea ce nu poate fi admis. şi anume întreruperea prescripţiei achizitive în favoarea terţului care. De asemenea. reclamantul având obligaţia să facă dovada dreptului de prioprietate şi a identităţii bunului care se află în posesia nelegitimă a posesorului. Pornindu-se de la definirea actelor de conservare. stăpâneşte bunul indiviz animus sibi habendi.tocilar. iar nu obligaţia lor civilă. Posibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur coindivizar. 11/1998. cât şi stăpânirea efectivă a întregului bun revendicat sunt vădit incompatibile cu regimul juridic al coproprietăţii şi indiviziunii. se susţine că acţiunea în revendiacre nu poate fi considerată un act de conservare. pentru că altfel ar însemna ca partajul bunului indiviz să devină o obligaţie impusă indirect de către coproprietarii care se opun introducerii acţiunii în revendicare. Prin exercitarea acţiunii în revendicare are loc tocmai o asemenea întrerupere. însă a fost şi criticată. Cel care nu are ceva determinat materialmente nu poate revendica ceva determinat materialmente. prin care se urmăreşte evitarea unei pierderi materiale a unui bun sau dispoziţiei juridice a unui drept. întrucât partajul judiciar trebuie să rămână o facilitate acordată tuturor coproprietarilor. Acţiunea unui coproprietar este inadmisibilă pentru că el este titularul unei părţi din dreptul de proprietate şi nu poate pretinde readucerea bunului în patrimoniul său.

În doctrină. se susţine că în cazul bunurilor mobile. op. p. în Culegerea de decizii pe anul 1973. p. cit. se poate totuşi constata că ea produce anumite efecte specifice unui astfel de act. Sevastian Cercel. 217 3 Tribunalul Supr. În consecinţă. Este unanim admis că posesia şi folosinţa materială a bunului comun în întregime pot fi exercitate de fiecare I. I. citat de I. Dogaru. indiferent de obiectul său. 243 4 I. Dacă ar fi considerată un act de conservare. p. dec.Vizitati www. Bucureşti. acţiunea în revendicare trebuie introdusă de ambii soţi. op. deoarece se aplică prezumţia mandatului tacit reciproc. Ceilalţi coproprietari nu pot să se opună unui astfel de demers. argumentele pentru care un coproprietar nu poate folosi singur o acţiune în revendicarea bunului comun nu poat avea aceeaşi intensitate în toate ipotezele proprietăţii comune. contrar doctrinei. secţ.. 538/1973... 151. Pe de altă parte. cit. ea profită implicit şi celuilalt soţ3. All Beck.. căci. cit. 173 1 Pagina 126 din 137 . în timp ce în cazul bunurilor imobile. ceea ce este absurd1. nr. Totuşi. Astfel. duce la consecinţe inadmisibile. În această situaţie nu există nici un impediment ca un singur coprioprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte singur. fiind vorba de mărirea patrimoniului comun. este corectă afirmaţia jurisprudenţei potrivit căreia acela care nu are ceva determinată materialmente (şi în această situaţie se află toţi coproprietarii) nu poate revendica ceva determinat materialmente. deşi o astfel de acţiune se încadrează în categoria actelor de dispoziţie şi în mod normal ar trebui să figureze ambii soţi în calitate de reclamanţi. Ed. ar trebui acceptat faptul că poate fi promovată şi de către un minor. Există însă situaţii în care respingerea acţiunii prin care un singur coproprietar solicită bunul de la un terţ care îl foloseşte fără nici un drept. poate fi introdusă de un singur soţ. acţiunea în revendicare poate fi introdusă numai de unul dintre soţi. Fără a susţine că acţiunea în revendicare este un act de conservare. De asemenea. cursuri si referate postate de utilizatori. p. în cazul proprietăţii comune pe cotepărţi forţate şi perpetue.. Filipescu. coproprietarii au drepturi foarte largi şi au posibilitatea să se comporte adesea ca şi când ar avea un drept de proprietate exclusiv. civ. Dogaru. practica judecătorească admite acţiunea în revendicarea unui bun comun introdusă de un singur soţ.172. Lulă. Lupulescu. p.tocilar. problema inadmisibilităţii acţiunii în revendicare promovată de către un singur coproprietar se pune în situaţia proprietăţii comune pe cote-părţi obişnuite sau temporare. Jurisprudenţa însă. Al. 2 D. totuşi. ceea ce însemnă că această regulă nu poate fi absolută. întrucât nu mai funcţionează prezumţia de mandat tacit reciproc 2. a statuat că acţiunea în revendicare. P.ro ! Arhiva online cu diplome. în cazul proprietăţii în devălmăşie. putându-se considera că există un mandat acordat celui care acţionează4. op. 2003. Filipescu. Sevastian Cercel în Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale.

prin care un singur coproprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte fără drept. obligându-l în consecinţă să-i restituie bunul comun. unde nu există o astfel de limită1. prin acţiuni reale specifice (acţiunile confesorii). În concluzie. coproprietar.. unde fiecare va fi ţinut să nu stânjenească drepturile concomitente la care sunt îndreptăţiţi ceilalţi. în conţinutul lor juridic numai o parte din atributele dreptului de proprietate). ci una care este un atribut al dreptului său de proprietate. cu atât mai mult ar trebui să existe un astfel de mijloc juridic pentru protejarea dretului de proprietate comună. p. cu atât mai mult ele pot fi opuse în raporturile cu terţii. Cu toate că în prezent practica nu admite acţiunea în revendicare introdusă de un singur coproprietar. Regimul juridic al acestei acţiuni va fi însă diferit de cel al acţiunii în revendicare în cazul proprietăţii exclusive. Oferindu-i coproprietarului în raporturile cu terţii numai o acţiune posesorie.Vizitati www. Dacă aceste drepturi pot fi opuse în raporturile dintre copărtaşi. Trebuie să se găsească soluţia cea mai potrivită pentru ca efectele unui astfel de mijloc de apărare a coproprietăţii să fie compatibile cu regimul ei juridic special2. 173 I. Dogaru. alta decât acţiunea posesorie. ci îşi exercită dreptul său. 174 2 Pagina 127 din 137 . însă el nu exercită o posesie (coposesie) ca stare de fapt. În altă ordine de idei. p. Sevastian Cercel. coproprietatea este o modalitate a dreptului de proprietate şi are conţinutul juridic al acestuia. pe lângă acţiunea posesorie. cit. întrucât regimul juridic al coproprietăţii nu este reglementat prin lege. înseamnă a-i recunoaşte o situaţie juridică asemănătoare cu cea a posesorului.ro ! Arhiva online cu diplome. care sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (şi au. Sevastian Cercel. echivalente acţiunii în revendicare din materia dreptului de proprietate.tocilar. în perspectiva organizării prin lege a coproprietăţii nu este exclusă reglementarea unei acţiuni reale. op. cit. op. nu neagă dreptul celorlalţi coproprietari. el nu afirmă în mod necesar că este un proprietar exclusiv. Protecţia juridică a drepturilor subiective civile trebuie să fie proporţională cu puterea pe care acestea o oferă titularului dată de conţinutul lor juridic. sunt apărate. dreptul de proprietate trebuie protejat prin mijloace juridice corespunzătoare conţinutului său juridic. Dacă celelalte drepturi reale principale. el fiind construit de doctrină şi practică. 1 I. cursuri si referate postate de utilizatori. Atunci când un coproprietar solicită instanţei să-l oblige pe terţ să înceteze actele prin care îi tulbură sau îi neagă dreptul său.. Dogaru. în consecinţă.

Ea este imprescriptibilă sub aspect extinctiv şi în situaţia în care. 5 din Legea nr. fac parte din domeniul public al staului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. Astfel. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. reprezentat de autoritatea publică desemnată de lege. 520 C. iar unităţile administrativ-teritoriale de consiliile judeţene sau locale. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE .Vizitati www. Ei pot. În procesul care are ca obiect revendicarea unui bun proprietate publică.ro ! Arhiva online cu diplome. 213/1998. având posibilitatea apărării dreptului lor şi pe calea unei acţiuni în revendicare atunci când bunuri din domeniul public se găsesc la un terţ. la rândul lor. potrivit art. prin natura lor. care dau mandat scris în fiecare caz preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. 12 alin. civ. în mod excepţional este prescriptibilă. (avulsiunea terenurilor) şi art. Dacă problema revendicării imobiliare în cazul avulsiunii Pagina 128 din 137 . 135 alin. calitatea procesuală activă sau pasivă aparţine titularului dreptului de proprietate. întrucât este greu de conceput că cineva ar putea intra în stăpânirea unui bun din cele prevăzute de art. la nivel naţional sau la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. (adjudecarea imobilelor). Aceste particularităţi îşi găsesc fundamentul şi explicaţia în caracterele juridice specifice acestui drept de proprietate: inalienabilitatea. în dreptul comun.tocilar. 6. civ. Titularii dreptului de proprietate publică sunt statul şi unităţile administrativteritoriale. Acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică prezintă următoarele trăsături: este imprescriptibilă extinctiv. bunurile proprietate publică au un regim juridic deosebit. 3 din Constituţie şi ar refuza restituirea acestuia (de exemplu o cale de comunicaţie).MIJLOC DE APĂRARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ Datorită importanţei şi destinaţiei lor. proc. Situaţia apare mai mult teoretică pentru bunurile care. iar acesta neagă dreptul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi refuză restituirea lor. Aceste persoane juridice beneficiază de aceleaşi acţiuni şi măsuri de protecţie ce sunt recunoscute oricărui proprietar. Regimul juridic al revendicării dreptului de proprietate publică prezintă anumite particuilarităţi faţă de revendicarea din dreptul comun. 498 C. Problema revendicării bunurilor aparţinând domeniului public se poate pune mai mult cu privire la bunurile care sunt proprietate publică prin destinaţia legii. social. aşa cum se întâmplă în situaţiile reglementate de dispoziţile art. cursuri si referate postate de utilizatori. anume aceea de a satisface interesele de ordin general. să desemneze un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-i reprezinte în instanţă. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

cursuri si referate postate de utilizatori. în condiţiile legii pe proprietar. 135 alin. p. este imprescriptibilă şi sub aspect achizitiv. nu există obligaţia introducerii în proces a autorităţii publice care îl reprezintă. Regimul juridic al acestei revendicări este asemănător cu cel al revendicării dreptului de proprietate publică. Într-o acţiune în revendicare a unui bun proprietate publică. cit. în favoarea statului1. Neîndeplinirea acestei obligaţii de către titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate publică atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciile cauzate. Nu este suficient să dovedească faptul că pârâtul nu este propriearul bunului. există o prezumţie absolută de proprietate juris et de jure. ori însuşi dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. rar întâlnită în practică. În consecinţă. 161-162 Pagina 129 din 137 .. în condiţiile art. 3 din Constituţie). titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate are obligaţia de a anunţa şi a introduce în proces pe titularul dreptului de proprietate (art. În toate cazurile în care statul revendică bunuri dintre acelea care prin natura lor fac parte din domeniul public (prevăzute în art. ambele părţi din proces (reclamantul şi pârâtul) prezintă acte sau contracte administrative prin care le-a fost constituit dreptul real 1 Eugenia Popa. 1909-1910 C. ceea ce trebuie să probeze este doar că acel bun a ieşit potrivnic legii din patrimoniul său. op. Dacă.ro ! Arhiva online cu diplome. ci trebuie să probeze că acesta face parte din domeniul public în care a intrat în condiţiile legii. reclamantul din acţiunea în revendicare a unui bun proprietate publică trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate. civ. cu titlu de sancţiune. a dreptului de proprietate publică. pot fi şi ele apărate prin acţiunea în revendicare. ca şi în dreptul comun. poate fi revendicat oricând. este.tocilar. totuşi. care constituie modalităţi de exercitare. 4-6 din Legea nr. reclamantul trebuie să probeze actul administrativ sau contractul în baza căruia a dobândit dreptul său. precum şi identitatea bunului revendicat cu cel aflat în posesia pârâtului. un bun public vândut în cadrul executării silite prin licitaţie publică. 12 alin. în planul dreptului civil. În această ultimă situaţie. În cazul în care pârâtul contestă doar dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică. dreptul real putând fi revocat sau retras. Cât periveşte dovada acestor drepturi.Vizitati www. indiferent de momentul când a fost înscris actul de adjudecare în cartea funciară. pârâtul nu se poate apăra niciodată invocând dobândirea proprietăţii imobiliare prin uzucapiune ori dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bunăcredinţă. dreptul real de concesiune şi dreptul real de folosinţă). 213/1998). În cadrul unui astfel de proces se poatre pune în discuţie numai dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică.. În ceea ce priveşte drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate publică (dreptul real de administrare. ca şi în dreptul comun.

nefiind astfel în prezenţa unui fond dominant şi a unui fond aservit. Grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăţi vecine.. pe de o parte. p. fiind subsumat servituţilor naturale. 231 3 C. o obligaţie reală de a face (propter rem).. Chiar dacă art. cursuri si referate postate de utilizatori. ce aparţin unor titulari diferiţi. cit. civ. privită exclusiv din punct de vedere al celui care o solicită. prin semne exterioare. prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul . p. p. În caz de conflict însă. instanţa să determine. iar. „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grniţuirea proprietăţii lipite de a sa. pe de altă parte. 232 1 2 Pagina 130 din 137 . Grăniţuirea ca atare nu trebuie confundată cu acţiunea în grăniţuire. nu este vorba de o servitute. Bârsan. cheltuielile grăniţiuirii se vor face pe jumătate”. 584 C. s-a arătat că grăniţuirea. SECŢIUNEA a III-a ACŢIUNEA ÎN GRĂNIŢUIRE 1. DEFINIŢIE Potrivit art. deoarece în această situaţie nu există o sarcină impusă unui fond în folosul altui fond. asupra bunului aflat în litigiu. este situat în materia servituţilor. cit. în raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri.. este. Pop. 268 C. civ. În literatura juridică şi în practica judecătorească. instanţa are obligaţia de a aduce această împrejurare la cunoştinţa acelei autorităţi pentru a decide în conformitate cu reglementările privind regimul juridic al respectivului drept1.ro ! Arhiva online cu diplome. prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte determinarea. este un atribut al dreptului real2.Vizitati www.tocilar. 584 C. op. în contradictoriu cu pârâtul. op. cit. op. Acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde ca. L.. Dacă între aceştia nu există conflict ea este o simplă operaţiune materială realizată prin acordul părţilor. Bârsan. întinderea celor două fonduri învecinate3.

în general. dezmembrământ al dreptului de proprietate. în Dreptul nr. în ultimă instanţă. ci la reconstituirea şi marcarea adevăratului hotar. având astfel un caracter declarativ. imprescriptibilă şi declarativă de drepturi1. în Dreptul nr. Este evident necesar. superficiar. Acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată. în primul rând. Acţiunea în grăniţuire este o acţiune petitorie. imobiliară. Ed. 140 Curtea Supremă de Justiţie. titularii drepturilor reale de folosinţă asupra terenurilor proprietate publică). ca ambele fonduri să fie limitrofe şi să aparţină unor proprietari diferiţi. realizând astfel. dar şi de orice persoană care are un drept real asupra acestuia (uzufructuar. All Beck. Drepturile reale principale. dec. În literatura juridică. petitorie. CARACTERE JURIDICE ŞI EXERCITARE Acţiunea în grăniţuire este o acţiune reală. Chelaru. nefiind admisibilă grăniţuirea între coproprietari cu privire la fonduri ce formează obiectul coproprietăţii3. ci şi atunci când ele există dar sunt contestate 2. 2000. prin ea nu se apără posesia. p. iar nu constitutiv de drepturi. Caracterul real al acestei acţiuni decurge din împrejurarea că ea se întemeiază pe dreptul de proprietate asupra fondului sau pe oricare alt drept real.. acesta existând prin definiţie dar fiind contestat. 1330/1995. grăniţuirea este recunoscută şi administratorului general E. 2. chiar şi de nudul proprietar. p. apărarea dreptului de proprietate.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. Fiind un act de administare.. Prin exercitarea acestei acţiuni nu se tinde la crearea unui nou hotar între cele două fonduri. cursuri si referate postate de utilizatori. 78-80. iar pe de altă parte. acţiunea în grăniţuire are ea însăşi un caracter imobiliar şi este imprescriptibilă. dec. acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată nu numai atunci când nu există semne exterioare de hotar. ca în cazul strămutării de hotare.. pe de o parte. Bucureşti.tocilar.3/1996. p. de proprietarul fondului. 8/1990. întrucât ea nu pune în discuţie existenţa a însuşi dreptului real. nr 2522/1989. s-a susţinut că această acţiune se situează la limita dintre acţiunile petitorii şi cele posesorii. De aceea. întrucât are drept scop delimitarea proprietăţilor limitrofe. secţia civ. col. 3 Tribunalul Supr. Apărând drepturi reale imobiliare. Ea îşi păstrează acest caracter chiar şi atunci când dreptul de proprietate sau alt drept real nu este contestat. 78 1 2 Pagina 131 din 137 . Curs de drept civil. civ. nr.

cât şi de pârât1.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. dar cu introducerea în cauză a proprietarului. ulterior. cit. pentru că dreptul lor este un drept personal. deoarece se admite că acţiunea în grăniţuire are caracterul unui judicium duplex. Timişoara. Obiectul acţiunii în grăniţuire constituindu-l numai delimitarea fondurilor învecinate. care urmează să fie marcat prin semne exterioare. B. EFECTELE ACŢIUNII ÎN GRĂNIŢUIRE Acţiunea în grăniţuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor. poate fi contestată doar printr-o acţiune în anulare. dar ea poate fi îndreptată şi împotriva titularului unui dezmembrământ al dreptului de proprietate şi chiar împotriva chiriaşului sau arendaşului. Bârsan. 154 C. a expertizei şi/sau cercetării la faţa locului. All Educaţional. după care va fi trasată linia de hotar şi vor fi aşezate semnele vizibile ale acestuia. împotriva proprietarului fondului limitrof. 233 Pagina 132 din 137 . probele care se vor administra trebuie să conducă numai la dovedirea traseului hotarului real. cursuri si referate postate de utilizatori. arendaşul şi. de bunuri. de regulă pe baza titlurilor părţilor. op. 3. Acţiunea în grăniţuire este introdusă. p. Elementele dreptului civil. în care fiecare dintre ele are atât rolul de reclamant. Dacă grăniţuirea s-a făcut prin convenţia părţilor. aşa încât oricare dintre ele poate introduce. cum este tutorele.Vizitati www. fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în acţiunea în grăniţuire2. dar nu au acest drept chiriaşul. Trasarea liniei care delimitează cele două proprietăţi are însă autoritate de lucru judecat între părţi. Sarcina probei revine ambelor părţi. nu şi cu privire la însuşi dreptul real. detentorii precari.. p. Cantacuzino. în general. fără a fi necesar să se dovedească şi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la porţiunile de teren asupra cărora urmeză să se stabilească hotărnicia. 1998. O nouă acţiune poate fi introdusă numai dacă limitele au dispărut. o acţiune în revendicare privind suprafaţa determinată de teren. În operaţiunea de grăniţuire se va proceda mai întâi la identificarea hotarului real dintre cele două proprietăţi. 1 2 M. Ed. de regulă.

dar pârâtul nu neagă dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului respectiv. indubitabil cea mai importantă acţiune în justiţie prin care este apărat dreptul de proprietate. conflictul apare între titularul dreptului de proprietate asupra unui bun şi cel care pretinde că este îndreptăţit să exercite prerogativele ce ţin de un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun. Dacă pârâtul în mod culpabil a schimbat hotarul dintre proprietăţi. 2. 584 C.Vizitati www. servitute. inclusiv cele de judecată. Aşadar. civ. Potrivit art. el va fi obligat să suporte toate cheltuielile. cum este acţiunea negatorie. cursuri si referate postate de utilizatori. uz.ro ! Arhiva online cu diplome. cum este acţiunea confesorie. ci doar susţine că el este titularul altui drept real asupra bunului. abitaţie. cheltuielile ocazionate de grăniţuire urmează să fie suportate deopotrivă de ambele părţi. ENUMERARE Pe lângă acţiunea în revendicare. dezmembrământ al proprietăţii – uzufruct. dacă acesta nu a consimţit la o asemenea cheltuială. ACŢIUNEA NEGATORIE Acţiunea negatorie reprezintă a cea acţiune reală prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun cere instanţei de judecată să stabilească prin hotărârea sa că pârâtul din acţiune nu este titularul unui drept real. fie titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate. La rândul său.tocilar. dreptul civil român admite existenţa altor acţiuni reale de care poate dispune fie titularul dreptului de proprietate. Nici unul dinte proprietarii terenurilor limitrofe nu poate să ridice un gard despărţitor a cărui valoare să fie împovărătoare pentru celălalt vecin. Este vorba de cheltuielile necesare pentru amenajarea hotarului despărţitor. în cazul acţiunii negatorii.. Pare paradoxal. proprietarul nu are interes să intenteze o acţiune în revendicare cu toate dificultăţile pe Pagina 133 din 137 . superficie – asupra bunului său şi să-l oblige la încetarea exerciţiului nelegitm al unuia dintre aceste drepturi. SECŢIUNEA a IV-a ALTE ACŢIUNI REALE 1.

care aceasta le presupune.tocilar. El reprezintă una din problemele fundamentale ale existenţei individuale şi ale societăţii umane. se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. Dat fiind obiectul ei. *** CONCLUZII *** Dreptul de proprietate este mai mult decât o simplă noţiune juridică. 3. exprimând orientarea generală a legislaţiei. Acţiunea confesorie. pe calea acţiunii negatorii. potrivit art. în temeiul art. dezmembrământ al proprietăţii. În sistemul nostru juridic actual. este prescriptibilă în termenul general de prescripţie pentru drepturile reale.). de 30 de ani. asupra unui bun proprietatea altei persoane şi obligarea pârâtului la respectarea acestui drept. spre deosebire de acţiunea în revendicare. se vorbeşete astăzi de o dimensiune constituţională şi Pagina 134 din 137 . ci a unuia din dezmembrămintele sale. Acelaşi lucru se poate spune şi despre dreptul de uz şi de abitaţie cărora li se aplică dispoziţiile din materia uzufructului (art. 639 C. iar principiul apărării proprietăţii este unul din cele mai importante ale dreptului civil. cursuri si referate postate de utilizatori. ACŢIUNEA CONFESORIE Acţiunea confesorie are ca obiect recunoaşterea de către pârât a existenţei unui drept real. căci. Acţiunea confesorie este asemănătoare acţiunii în revendicare prin aceea că ea tinde la recunoaşterea unui drept subiectiv.Vizitati www.. dacă aceasta este compatibilă cu dreptul în discuţie. proprietarul neagă dreptul pretins de pârât. 557 C. căci pârâtul poate invoca dobândirea dreptului său. dreptul de uzufruct se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. civ. civ. civ. prin uzucapiune. Mai mult. dezmembrământ al dreptului de proprietate. dreptul de proprietate ocupă o poziţie privilegiată. dar nu de proprietate. De aceea. dar prescriptibilă achizitiv. căci acest drept nu-i este negat de către adversarul său.. cât şi despre dreptul de servitute care. ea poate fi intentată şi împotriva proprietarului bunului.ro ! Arhiva online cu diplome. 565C. acţiunea este imprescriptibilă extinctiv. ţinând seama de faptul că este vorba de principalul drept real al omului. Dimpotrivă. ceea ce înseamnă că în acelaşi termen se stinge şi acţiunea prin care el este apărat.

970 C. Ca regulă generală. considerându-se. şi în general orice drept subiectiv civil. Astfel. formulată de cel care a suferit un prejudiciu în urma exercitării anormale a dreptului de proprietate. procesul civil. deşi titularul dreptului de proprietate îşi exercită dreptul cu bună-credinţă. îşi poate dovedi exactitatea adagiul qui suo iure utitur nemini laedit. acţiunea civilă. Numai dacă dreptul de proprietate. în materia accesiunii imobiliare artificiale. europeană a dreptului de proprietate. Se poate spune că. Întrucât principiul proprietăţii este un principiu fundamental al dreptului civil. mai ales în art. se aduce atingere dreptului de proprietate supra terenului. civ. Există însă şi situaţii în care.Vizitati www. în sistemul nostru de drept. încălcarea unui drept subiectiv civil dă posibilitatea titularului să-l cheme în judecată civilă pe cel răspunzător de ştirbirea dreptului său. art. În caz contrar titularul dreptului săvârşeşte un abuz de drept ce poate fi reprimat prin refuzul ocrotirii dreptului de proprietate. respectând principiile impuse unei exercitări normale a dreptului de proprietate. este exercitat cu respectarea acestor principii.tocilar. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. aşa încât se poate afirma că mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor subiective civile îl reprezintă. 3 partea finală C. de vreme ce este un drept fundamental al cetăţenilor ţării (Constituţia îl reglementează în Titlul II intitulat „Drepturile. ocrotirea dreptului de proprietate constituie o permanentă preocupare pentru legiuitor. în limitele sale materiale şi juridice. Protejând buna-credinţă a constructorului. prin art. dreptul de proprietate trebuie exercitat: potrivit scopului lui economic şi social.ro ! Arhiva online cu diplome. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau Pagina 135 din 137 . Însă. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi este reglementat în acte internaţionale. că orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul acestui drept trebuie să asigure un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. 494 alin.). în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. civ. obişnuit. cu valoare de principiu. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. ori pe calea unei acţiuni în răspundere civilă. pentru a se bucura de protecţie juridică. legea permite totuşi unei persoane de bună-credinţă să „încalce” dreptul proprietarului. cursuri si referate postate de utilizatori. cu respectarea legii şi moralei (art. 54 din Constituţie.

. fiindu-i astfel încălcat dreptul său. Există în această situaţie un conflict între cele două principii care trebuie tranşat în favoarea unuia (tertium non datur). soluţia care înclină spre subiectul de drept de bună-credinţă are în vedere o altă regulă fundamentală a dreptului: nevoia de stabilitate şi securitate a raporturilor juridice. dreptul său de proprietate asupra acestuia. este un efect al posesiei de bună-credinţă (constructorul este fără îndoială un posesor). dacă sunt întrunite condiţiile art. Deşi terenul rămâne proprietarului. civ. nu neapărat o sancţiune pentru proprietar. În acest caz. principiul apărării proprietăţii. Pagina 136 din 137 . ci exercitându-şi propriul său drept.ro ! Arhiva online cu diplome. culegerea fructelor este un beneficiu acordat bunei-credinţe. De fapt. dar este cert că proprietarul suferă o pagubă. De asemenea. căci uzurpatorul păstrează pentru totdeauna imobilul. când posesorul devine proprietar. iar pe de altă parte. 1909 C. rezultă fără dubiu dintr-o generalizare a diverselor reglementări particulare în care buna-credinţă este expres prevăzută şi protejată. Proprietarul poate fi pus în situaţia de a-i fi nu doar încălcat dreptul. ci pur şi simplu „desfiinţat” de posesia de bună-credinţă.Vizitati www. 485 C. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. Tot astfel. însă este sigur că îl afecteză pe acesta. care se explică prin neglijenţa sa de a fi făcut ca bunul să fi ajuns la posesor. este încălcat numai un atribut al dreptului de proprietate. Aşa se întâmplă în cazul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. un efect al posesiei de bună-credinţă. posesorul câştigă proprietatea fructelor când posedă cu bună-credinţă.tocilar. a fost violat în suportul lui material şi rămâne astfel prin păstrarea unor lucrări pe care nu le-a dorit şi nu le doreşte. lucrării sau plantaţiei executate pe terenul său. În concluzie. în ipoteza uzucapiunii dreptul de proprietate este practic „demolat”. proprietatea este „roasă” de timp în folosul posesorului. opunându-i proprietarului un drept mai puternic decât acesta are. potrivit dispoziţiilor art. care. trebuie conciliate două principii fundamentale ale dreptului: pe de o parte. În această situaţie. principiul ocrotirii bunei-credinţe. ridicarea construcţiei. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. fără a fi reglementat anume. pe care nimeni nu mai poate astăzi să-l pună sub semnul întrebării. contrar voinţei sale şi în afara oricărei cauze de utilitate publică. Esenţial pentru uzucapiune este factorul timp. tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. în toate aceste situaţii. De asemenea. în cazul accesiunii imobiliare artificiale.

tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. Pagina 137 din 137 .Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful