Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modalitati de dobandire si forme de aparare a dreptului de proprietate

CAPITOLUL I DREPTUL DE PROPRIETATE – NOŢIUNI INTRODUCTIVE – SECŢIUNEA I PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. PROPRIETATEA ŞI DREPTUL DE PROPRIETATE 1.1. NOŢIUNE

Apărută odată cu însăşi apariţia omului pe pământ, proprietatea a stat şi stă la baza dezvoltării societăţii omeneşti. Nu poate exista viaţă socială fără producerea celor necesare traiului, iar orice producţie are ca premisă esenţială şi indispensabilă însuşirea de către producător a bunurilor necesare acestei producţii1. Deci, ca relaţie economică, proprietatea a apărut odată cu societatea şi, în atare situaţie, existenţa celor două entităţi este interdependentă, neputându-se concepe societate fără proprietate şi nici proprietate fără societate. În primul rând, proprietatea poate fi definită ca o instituţie a economiei, ca o categorie economică, întrucât este o condiţie indispensabilă a producţiei de bunuri. Privită din acest punct de vedere, proprietatea apare ca „o relaţie istoriceşte determinată, care ia naştere în legătură cu însuşirea şi stăpânirea de către oameni a bunurilor materiale, în primul rând a mijloacelor de producţie” 2. Prin prisma conceptului economic, proprietatea apare ca fiind condiţia fundamentală, sine qua non de existenţă a oricărei societăţi. Aşadar, înainte de a fi un drept, proprietatea este o realitate economică şi socială. Asumarea calităţii de stăpân al unui lucru, dispunerea de acesta după bunul plac pentru
1 2

C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 26 Dicţionar de Economie Politică, Ed. Politică, Bucureşti, 1974, p. 649-650.
Pagina 1 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

satisfacerea nevoilor proprii, afirmarea acestor prerogative faţă de terţi, cărora li s-a pretins să le recunoască şi să le respecte, s-au născut înaintea dreptului. Aproprierea unui bun de către o persoană, puterile pe care aceasta le exercită asupra bunului, raporturile ce se pot stabili între persoane cu privire la bunuri, în scopul satisfacerii nevoilor proprii, dar şi cele specifice comunităţii din care face parte, nu sunt invenţii ale legiuitorului. Acesta nu a făcut decât să sistematizeze, să organizeze raporturile de proprietate născute anterior, în acord cu ceea ce s-a considerat a fi interesul dominant al societăţii situate pe o anumită treaptă a evoluţiei sale. Proprietatea, ca relaţie economică şi socială, a constituit astfel premisa naşterii dreptului de proprietate. Ea a devenit un astfel de drept de îndată ce a intrat în atenţia autorităţii statale şi a făcut obiectul reglementărilor edictate de acesta. Anterior acestei reglementări, proprietatea era mai puternică, în sensul că exercitarea sa de către stăpânul bunului nu cunoştea alte limitări decât cele consimţite prin respectarea tradiţiilor comunităţii căreia acesta îi aparţinea. Astfel, în orânduirea comunei primitive, omul şi-a însuşit primele bunuri de câte ori a avut nevoie, aşa cum le-a găsit în natură. Însuşirea exercitată de unul a fost încet recunoscută de alţii. Dacă unul a produs ceva ce reprezenta mai mult decât îi era necesar şi a constatat că altcineva a produs alte bunuri care îl interesau, s-a ajuns la schimb, apoi la piaţă, apoi la organizarea socială care a însemnat o anumită specializare a activităţii umane prin diviziunea muncii. Membrii comunităţilor umane în curs de formare s-au recunoscut între ei sau, la scara comunităţii, între ele, ca proprietari de bunuri. Sau, altfel spus, puterea exercitată de cineva asupra bunului său a trebuit recunoscută de ceilalţi. Proprietatea s-a transformat în relaţie socială de însuşire, iar când această relaţie socială a fost cuprinsă în norme juridice - de la cutumă până la norma edictată de entitatea care a ajuns s-o ordoneze, s-o reglementeze, anume statul - ea a devenit raport juridic, adică drept de proprietate. Desigur, acest proces s-a petrecut lent şi diferit de la o comunitate la alta. Esenţa lui, însă, rămâne aceeaşi: transformarea relaţiei sociale de proprietate într-un raport juridic cu toate consecinţele ce decurg de aici. Reglementarea proprietăţii şi transformarea sa în drept de proprietate a adus cu sine şi o serie de limitări, statul arogându-şi poziţia de exponent al interesului general al societăţii şi edictând reguli precise pentru exercitarea sa. În acelaşi timp, proprietatea a fost întărită prin garantarea dreptului de proprietate şi posibilitatea apărării sale faţă de eventualele încălcări ale acestuia de către terţi.

Pagina 2 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Proprietatea nu putea rămâne în afara sferei de reglementare a dreptului, pentru că ea reprezintă premisa oricărei activităţi economice, adică premisa funcţionării motorului oricărei societăţi, iar finalitatea dreptului este tocmai aceea de a organiza şi asigura funcţionarea societăţii. Deşi existenţa a priori a proprietăţii ca entitate economică faţă de forma juridică, adică faţă de dreptul de proprietate, nu este contestată, totuşi cele două nu pot fi despărţite, putându-se afirma că prin apariţia dreptului de proprietate s-a dat o haină juridică relaţiei economice de proprietate, în sensul că însuşirea, aproprierea bunurilor materiale a devenit un drept de însuşire, de apropriere, sancţionat şi întărit prin puterea de constrângere a statului1. Autorii Gh. Fekete şi Ioan Zinveliu surprind relaţia dintre proprietate ca noţiune economică şi proprietatea în sens juridic, care este sinonimă cu dreptul de proprietate. Astfel, în concepţia autorilor, „proprietate este forma fundamentală a relaţiilor de producţie. Întrucât producţia a trebuit să existe şi va trebui să existe întotdeauna, indiferent de faptul că societatea este scindată în clase antagoniste sau formată din clase aliate şi prietene, proprietatea trebuie considerată o categorie veşnică. Proprietatea trebuie să existe în orice orânduire socială. Dreptul de proprietate presupune existenţa statului şi a dreptului pe care acesta îl creează, deoarece dreptul de proprietate nu este altceva decât o relaţie de proprietate reglementată prin norme de conduită stabilite şi sancţionate de puterea de stat”1. Din punct de vedere juridic, termenul de proprietate are mai multe înţelesuri şi anume: În sens larg, proprietatea desemnează atât dreptul de proprietate (mobiliară sau imobiliară), cât şi alte drepturi reale2; Uneori, legislaţiile moderne întrebuinţează cuvântul proprietate în acest sens, căci se vorbeşte despre proprietatea mobiliară şi imobiliară, de proprietatea unui uzufruct, de proprietatea unei creanţe sau de proprietatea numelui, de proprietatea inventatorului asupra invenţiei sale, de proprietatea artistului asupra operei sale, de proprietatea literară, industrială sau comercială., adică de proprietatea incorporală. În parte, aceste formule nu acoperă natura şi caracterele dreptului de proprietate. Cu privire la această întrebuinţare a noţiunii de proprietate, C Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu şi Al Băicoianu afirmau „[…] noţiunea şi numele de proprietate au fost extinse şi la bunuri necorporale. Astfel, se vorbeşte de proprietatea unei creanţe , de peoprietatea intelectuală şi chiar de proprietatea numelui. Cu alte cuvinte, se vorbeşte de proprietatea unui drept. Dacă luăm aici cuvântul „proprietate” în
C Stătescu, C Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Univ. Bucureşti, 1980, p. 521 GH. Fekete, Ioan Zinveliu, Drept civil. Drepturile reale, EDP, Bucureşti, 1969, p. 12 2 G N Luţescu, Teoria generală a drepturilor reale, Imprimeria Văcăreşti, Bucureşti, 1947, p. 237
1 1

Pagina 3 din 137

care constituie o categorie a drepturilor patrimoniale. Cod civil şi „reprezintă întrebuinţarea sa vulgară”5. care determină conţinutul şi înfăţişarea celorlalte procese economice (circulaţie. sensul său exact. Drepturile reale. EDP. În sens de obiect al dreptului de proprietate. Din punct de vedere economic. facultatea de a uza şi a dispune de un drept în mod exclusiv. tot astfel. Bucureşti. propriu. Capitant. fiind un drept real. 2001. Termenul de proprietate are şi un sens restrâns. În acest sens este folosit de dispoziţiile art. orice raport de însuşire a unor bunuri constituie un raport de proprietate. 480. de proprietate corporală. proprietatea unui drept ar însemna un drept asupra unui drept. termenul desemnează bunul asupra căruia poartă dreptul de proprietate. Într-o altă opinie6. Bucureşti. dreptul de proprietate este utilizat în două sensuri: dreptul de proprietate în sens obiectiv. În realitate. în sens obiectiv dreptul de proprietate este o instituţie juridică. p. Drept civil. cursuri si referate postate de utilizatori. 589. 44. 620. ne lovim de o adevărată curiozitate gramaticală. care reprezintă ansamblul normelor juridice privitoare la proprietate. Filipescu. I. p. 4 Pagina 4 din 137 . 80. 6 Gh Fekete. În alcătuirea patrimoniului. extensiunea aceasta trebuie privită numai ca o simplă metaforă. Ed Rosetti. Ed Actami. întrucât de însăşi existenţa acestuia depinde existenţa tuturor celorlalte drepturi patrimoniale. dreptul de proprietate ocupă un loc primordial. Prin urmare. Aşadar. aici cuvântul „proprietate” este întors de la înţelesul său exact şi înseamnă. proprietatea. p. fiind ea însăşi un drept asupra unui lucru. Altfel spus.ro ! Arhiva online cu diplome. 528. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale . 5 Ovidiu Ungureanu. Ioan Zinveliu. Curs practic. repartiţie. 1969. dar numai acele relaţii de apropriere care sunt reglementate prin lege capătă caracterul de raport juridic de proprietate. P.tocilar.Vizitati www. dreptul de proprietate în sens subiectiv. „după cum economic producţia este procesul fundamental şi iniţial. adică cea care priveşte bunurile corporale4. prin proprietate se înţelege totalitatea relaţiilor dintre oameni privind însuşirea bunurilor. dreptul de proprietate […] este […] dreptul fundamental care comandă şi determină conţinutul şi înfăţişarea tuturor celorlalte drepturi reale şi ale raporturilor de obligaţii”1. Drept civil. 2000. Bucureşti. relaţii reglementate de norme sociale specifice diferitelor epoci istorice. În concluzie. iar „proprietar” înseamnă titular al dreptului”3. art. În acest sens este întrebuinţat şi de legiuitor în Codul civil. într-adevăr. pur şi simplu. după cum spunea H. Al Filipescu. consum). 614. ca noţiune economică. 12. Drepturile reale.

sociologic şi juridic. dreptul de proprietate a fost caracterizat ca „un drept în virtutea căruia o persoană poate să facă dintr-un lucru tot ce doreşte. 51 George Plastara. …???. 480 Cod civil a fost criticată din mai multe puncte de vedere. 1 2 Pagina 5 din 137 . majoritatea autorilor consideră aceste critici neîntemeiate. El este un drept de tip real. în art. dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte ca accesoriu. mai mult chiar. 3 C Hamangiu. în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. 122. Bucureşti. prin drept real înţelegând puterea juridică exercitată direct asupra unui lucru şi care permite de a reţine în tot sau în parte din utilităţile sale economice. dreptul de proprietate ca fiind „dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. cit. Dreptul de proprietate este cel mai important şi mai amplu drept real. cu lucrul într-un mod natural sau artificial.” Completând aceste prevederi. cu multiple semnificaţii de ordin istoric.2. însă în limitale determinate de lege. el este „prototipul” drepturilor reale. Curs practic. acesta reprezintă un concept deosebit de complex. Legiuitorul român defineşte. I Rosetti Bălănescu. Al Băicoianu. s-a considerat că dreptul de proprietate este „cel mai întins dintre toate drepturile reale şi cel mai complet dintre toate drepturile subiective”. p. mobil sau imobil. DEFINIŢIA LEGALĂ ŞI DEFINIŢII DOCTRINARE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În toate lucrările din literatura juridică consacrate materiei drepturilor reale. care absoarbe toate utilităţile lucrului sau bunului şi nu are ca limită decât lucrul însuşi3. vol II. 1. Această definiţie cuprinsă în art. Curs de drept civil român. p. Ed.Vizitati www. În literatura de specialitate. 1. se recunoaşte faptul că. Jean Carbonnier citat de Ovidiu Ungureanu în Drepturile reale. cursuri si referate postate de utilizatori. dar „nu toate criticile ce i s-au adus sunt la fel de justificate” 3. deoarece conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor pe care legea i le recunoaşte2. 482 precizează că „proprietatea unui lucru.. o completă libertate de acţiune fiind recunoscută proprietarului asupra lucrului care face parte din dreptul său de proprietate. afară de excepţiile fixate prin lege sau convenţie2.ro ! Arhiva online cu diplome. 480 Cod civil. op. aflat întro permanentă evoluţie. Ed. Cartea Românească. Într-o altă opinie1. Este dificil de dat o definiţie completă unui fenomen atât de complex ca dreptul de proprietate. art. p.tocilar.

Vizitati www. 5 C Hamangiu.. 4 Pagina 6 din 137 . deşi nu conţine expres decât acel atribut care este esenţial pentru existanţa sa dreptul de dispoziţie. definiţia dată drptului de proprietate cuprinsă în Codul civil este criticată pentru faptul că ar fi incompletă. Aşadar. op. sub aspectul exigenţelor sale logice. punând un accent mai mare pe celelalte două. p. De asemenea definiţia legiuitorului ignoră unul din caracterele esenţiale ale dreptului de proprietate şi anume perpetuitatea. unii autori apreciază că dreptul de proprietate este definit în art.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. 482 Cod civil. Bârsan.fructus . definiţia oferită de Codul civil cuprinde elementele esenţiale. p. au considerat unii autori4. Pop. D Lupulescu. 20. cit. Ed.. deoarece nu este nici o greşeală în a defini dreptul de proprietate prin atributele ce-i alcătuiesc conţinutul. Ed.. 2002. 1996. Bucureşti. Drepturile reale principale. Lumina Lex. Astfel. a tuturor prerogativelor imaginabile pe care o persoană le poate avea cu privire la un bun. 255. Lumina Lex. Drept civil. Majoritatea autorilor5 au considerat această critică neîntemeiată. s-a arătat că. Astfel. deoarece prin expresia „de a se bucura de bun” sunt desemnate dreptul de folosinţă şi de posesie. Drept civil. întrucât nu precizează în mod expres toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. respectiv caracterul său absolut şi exclusiv1. evocând existenţa în mâinile titularului dreptului de proprietate. L. I Rosetti Bălănescu. op. Dimpotrivă. definirea dreptului de proprietate se poate rezuma la un singur termen care să includă toate atributele lui: „dreptul de proprietate este dreptul de a dispune de lucrul care face obiectul său”. O astfel de abordare a dreptului de proprietate. 1 G N Luţescu.usus şi abusus . 20.un alt atribut . 31. de folosinţă şi de posesie. în definiţia pe care Codul civil o dă dreptului de proprietate este cuprins numai unul din atributele sale şi anume dreptul de dispoziţie. C. Această opinie a fost criticată2. respectiv conţinutul social-economic.ro ! Arhiva online cu diplome. Al Băicoianu. Bucureşti. p. îl defineşte mai mult prin atributele ce alcătuiesc conţinutul său juridic. 2 Dumitru Lupulescu. În legătură cu aceasta. Într-o altă opinie. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. nu surprinde esenţa lui. p. în literatura de specialitate. cit. 2002. C. Ed. op. i s-a imputat legiuitorului că în loc să definească dreptul de proprietate prin natura lui. Drepturile reale principale. Lumina Lex. p. prin referire la caracterul exclusiv al dreptului de proprietate. 1.fiind ilustrat de textul art. cit. Stătescu. Bucureşti. 480 Cod civil numai prin unele din atributele sale . deoarece dreptul de dispoziţie le implică şi pe celelalte două drepturi. definirea dreptului de proprietate nu este posibilă fără evidenţierea atributelor ce îi alcătuiesc conţinutul. 34. Dintr-un alt punct de vedere.

1 Pagina 7 din 137 . în sensul că. dar şi să le impună un anumit conţinut. nu numai să limiteze exercitarea unora dintre prerogativele dreptului de proprietate. potrivit căruia drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale. prin specificul lor. Cu alte cuvinte. se face precizarea că se exercită „în limitele determinate de lege”. precum şi în plenitudinea libertăţii de exercitare a acestui drept. erga omnes3. adică este opozabil tuturor. iar în art.ro ! Arhiva online cu diplome. are un caracter absolut. Definiţia legală a mai fost criticată pentru faptul că ar cuprinde o contradicţie în proprii termeni pe care îi cuprinde. potrivit legii şi regulilor de convieţuire socială. 2000. Nu trebuie văzută nici o contradicţie între caracterul absolut al dreptului de proprietate şi cerinţa ca el să fie exercitat în limitele stabilite de lege. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România . atribute pe care proprietarul le exercită în putere proprie şi în interes propriu. toate puterile asupra lucrului aparţinându-i. Nu se va ajunge însă. posibilitatea limitărilor aduse prin lege fiind ea însăşi limitată de împrejurarea că dreptul de proprietate este şi o categorie constituţională. materiale şi culturale.din cuprinsul definiţiei în care este folosit termenul „absolut”. după ce se spune că dreptul de proprietate este un drept absolut. ci şi asupra împrejurării că titularul poate exercita oricare dintre prerogativele conferite. în acest fel. Chiar dezmembrămintele dreptului de proprietate. fără a fi nevoit să ceară concursul nici unei alte persoane. Ioan Adam. punând în valoare valenţele acestui drept şi prerogativele sale1. 3 din acelaşi act normativ. fiind un drept real. p. Ed.tocilar. însă numai în limitele stabilite de lege. aşa cum se prevede în mod expres în art. după ce se prevede că drepturile civile sunt ocrotite de lege. Deşi formularea nu este cea mai fericită. astfel. ci tuturor drepturilor civile. totuşi . All Beck. Bucureşti. Dreptul de proprietate. reprezintă mijloace juridice extrem de eficiente de exercitare a însuşi dreptului de proprietate. cerinţă care este specifică nu numai dreptului de proprietate. 1 din Decretul nr. în acord cu interesul obştesc. titularul dreptului de proprietate este singurul căruia îi aparţin în mod exclusiv şi complet toate atributele ce alcătuiesc conţinutul dreptului său de proprietate. 19. Ele dau expresie juridică modului în care titularul dreptului de proprietate a înţeles să şi-l exercite. Doar titularul dreptului de proprietate este în plenitudinea tuturor atributelor ce-i alcătuiesc conţinutul juridic. se face precizarea că ele pot fi exercitate numai potrivit scopului lor economic şi social.Vizitati www. Legea va putea. Prin referire la caracterul absolut al dreptului de proprietate se atrage atenţia nu numai asupra opozabilităţii erga omnes a acestuia. 31/1954. cursuri si referate postate de utilizatori. la golirea de conţinut a prerogativelor dreptului de proprietate. rezultă că el nu conferă dreptului de proprietate alte virtuţi decât cele pe care le are dreptul de proprietate prin natura sa.

” În opinia sa. 2001. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei în vigoare”2. Drept civil. definiţia dată de art. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. dreptul de proprietate poate fi definit ca fiind „acel drept subiectiv care dă expresia aproprierii unui lucru. entităţilor juridice colective sau statului ori organelor sale (centrale sau locale) să posede. Ed. fie indirect şi mijlocit. „simpla enunţare a atributelor prin care se exteriorizează dreptul de proprietate nu este suficientă pentru definirea acestui drept. 1 M. a folosi şi a dispune de un bun în mod exclusiv şi perpetuu. II. 1998. dreptul de proprietate este „acel C Bârsan. Dicţionar de drept civil. în putere proprie.” În Dicţionarul de drept civil. Aproape toate definiţiile din literatura juridică de specialitate care încearcă să corecteze definiţia legală surprind dreptul de proprietate prin punerea în evidenţă a atributelor pe care acesta le conferă titularului său. drept care permite titularului său să posede. p 80. Costin. în putere proprie şi în interes propriu. vol. sau a celui care exercită aceste atribute. p.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptul de proprietate este „acel drept real care conferă titularului atributele de posesie. ca efect al punerii în valoare de către titularii lor a drepturilor reale principale constituite asupra lui. dreptul de proprietate este definit ca fiind „acel drept subiectiv ce dă expresie juridică aproprierii unui lucru într-o anumită formă socială şi care permite individului. 22. p. P. Drepturile reale principale. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale. 480 din Codul civil cuprinde elementele esenţiale.” Într-o altă opinie3. Ed. reprezentând „tiparul” pentru toate definiţiile doctrinare care au încercat să-i aducă îmbunătăţiri. cit. Actami. Filipescu. 2000. fie direct şi nemijlocit prin putere proprie şi în interes propriu. atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor. Lumina Lex. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente”1. 2 3 Pagina 8 din 137 . folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun. N. dincolo de criticile care i-au fost aduse. Ed Lumina Lex. Liviu Pop. cursuri si referate postate de utilizatori. 3 I. 78. Potrivit unui alt autor3. să folosească şi să dispună de lucrul respectiv. Bucureşti. op. în cadrul şi cu respectarea legislaţiei existente. să folosească şi să dispună de acel lucru. 29. Se poate concluziona faptul că.tocilar. 42. Bucureşti. Ed. p. All Beck. Bucureşti.. 2001. cu respectarea normelor juridice în vigoare.Vizitati www. justificate sau mai puţin justificate. 2 D Lupulescu. la care adaugă precizarea poziţiei celui căruia îi aparţin sau celui care le exercită căci. Mircea C Costin. ci trebuie precizată poziţia specifică a celui căruia el aparţine. p. în putere proprie şi în interesul său propriu. O altă definiţie dată dreptului de proprietate este aceea conform căreia „dreptul de proprietate este un drept real subiectiv ce conferă titularului său dreptul de a poseda. aşa cum afirmă un cunoscut autor 2.

135. Bucureşti. în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. Constituţia României din 1991 conţine dispoziţii privitoare la proprietate în art. dreptul de proprietate nu ar prezenta vreo autoritate şi nici interes decât în măsura în care exerciţiul lui este garantat şi protejat. oricât de absolut e reglementat prin lege. la reglementarea proprietăţii. de a-l folosi şi de a dispune de el. de la caracterul individualist spre ideea de funcţie socială. cursuri si referate postate de utilizatori. Constituţia din decembrie 1991 a avut în vedere. În acest spirit a fost consacrat principiul că dreptul de proprietate privată cu regimul său juridic este ocrotit de stat. Proprietatea este un drept absolut. corporale sau incorporale. proprietatea a fost definită ca fiind „dreptul subiectiv în temeiul căruia titularul poate. să-şi aproprie bunuri. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”. la 4 T. 2. Drept civil. în formele şi în limitele prevăzute de lege.” În fine. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare.Vizitati www. în mod exclusiv şi perpetuu. să pretindă şi să dispună de întreaga lor utilitate. exclusiv şi perpetuu. în mod exclusiv şi perpetuu” 4. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI În concepţia clasică. în Titlul II intitulat „Drepturile. se poate spune că în definirea dreptului de proprietate trebuie să se pornească de la următoarele elemente: sub aspect economic. În concluzie. proprietatea apare ca prototipul dreptului real absolut. exprimă o relaţie socială de apropriere.ro ! Arhiva online cu diplome. cuprinde în conţinutul său atributele posesiei. Dar. dreptul de proprietate este un drept de apropriere a unor bunuri. alcătuită după tradiţia dreptului roman. aflându-se însă în interdependenţă cu proprietatea publică. Argument. Drepturile reale. în cadrul şi cu respectarea dispoziţiilor legale. 68. folosinţei şi dispoziţiei. p. Ed. atributele dreptului de proprietate sunt exercitate de proprietar prin puterea şi în interesul său propriu. 2000.1. drept real care conferă titularului dreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii ori destinaţiei sale. Pagina 9 din 137 . REGLEMENTAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 2. Mircea. Astfel.tocilar. evoluţia acestei instituţii în elementele sale intrinseci. În sistemul nostru de drept. 41 şi art.

o constituie Legea nr. Întrucât. în care se precizează expres că dreptul de proprietate. 41 alin 2 din Constituţie se prevede: „Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. alin. Capitolul II. înlăturându-se interdicţia cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în România. Că este aşa. pe lângă termenul de „ocrotire”. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. că proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular şi că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. prin acordarea acestui drept cetăţenilor Uniunii Europene. potrivit legii. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. indiferent de titular”. s-a susţinut că nu există un text constituţional care să consfinţească garantarea dreptului de proprietate privată. şi pe acela de „garantare” a proprietăţii private. în prezent conţinutul art. 41 din Constituţie include. precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. art. precum şi prin moştenire legală. termen care este insuficient şi nerevelator pentru a satisface exigenţele democratice ale concepţiei asupra dreptului de proprietate. Concretizarea prevederilor constituţionale în sensul garantării dreptului de proprietate privată împotriva unor eventuale măsuri abuzive ce i-ar aduce atingere. 2). 41. 41 din Constituţie este diferit. ci doar ocrotirea proprietăţii private.tocilar. se aduce o altă modificare importantă cu privire la instituţia proprietăţii. 41 din Constituţie. ce Pagina 10 din 137 . cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. pe bază de reciprocitate. o atestă chiar reglementările de la art. (1): „Dreptul de proprietate.” Acelaşi text prevede principiul constituţional potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. La alineatul 3 sunt prevăzute dispoziţii de principiu privitoare la exproprierea pentru utilitate publică. Legiuitorul constituant din 1991 nu a mai folosit expresia de „garantare a proprietăţii private” utilizată de Constituţia din 1923. în cadrul discuţiilor privind revizuirea Constituţiei. precum şi creanţele asupra statului sunt „garantate”. consacrat protecţiei proprietăţii private. în art. 2 al art. S-a susţinut că aceasta nu înseamnă că termenul de „ocrotire” nu echivalează cu o garantare efectivă a acestui drept indiferent de titular.ro ! Arhiva online cu diplome. ca urmare a revizuirii Constituţiei prin Referendumul din 18-19 octombrie 2003. Astfel. Astfel. În cuprinsul aceluiaşi alineat. care reglementează drepturile şi libertăţile fundamentale. indiferent de titular (alin. dispunând: „Proprietatea privată este ocrotită şi garantată în mod egal de lege. în condiţiile tratatului de aderare. în contextul ansamblului legislativ şi instituţional al ţării noastre. dispune la alin. în condiţiile prevăzute prin lege organică. ce tinde să se integreze în structurile europene.

în final . reglementează dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acesteia. întrucât proprietatea privată are meritul nepreţuit de a răspunde celor mai elementare sentimente de demnitate şi umanitate ale individului.converg spre realizarea binelui general. fără ca ele să atingă fondul acestui drept. cuprins în Titlul IV consacrat economiei şi finanţelor publice. 8). 135 alin. se dispune că economia României este o economie de piaţă. În lumina prevederilor art. principiul potrivit căruia averea dobândită licit nu poate fi confiscată şi prezumţia caracterului licit al dobândirii (alin. 1 din Constituţie. asigurându-se ocrotirea dreptului de proprietate indiferent de titularul acestuia. Pagina 11 din 137 . 41 şi anume alineatul 3¹ care dispune: „Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale. şi cu respectatarea principiului proporţionalităţii. a posibilităţilor de creaţie şi de afirmare ale fiecăruia. 49 din Constituţie.tocilar. 6). iar la alineatul 2 sunt cuprinse dispoziţii cu privire la ocrotirea şi garantarea propietăţii publice: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită de lege şi aparţine statului sau unităţilor aministrativteritoriale”. fiind introdus un nou alineat la art. iar prin reglementările adoptate.” Se imprimă astfel un caracter democratic instituţiei juridice a proprietăţii. 137 alin. 6. Mai departe. cursuri si referate postate de utilizatori. politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Astfel. iar legile restrictive trebuie să aibă caracter organic. în condiţiile legii organice”.ro ! Arhiva online cu diplome. prin art. 7). 135 alin. Astfel. consacră caracterul excepţional al exproprierii. De aceea. prin lege pot fi aduse anumite îngrădiri dreptului de proprietate. prin art. 1 dispune: „Propietatea este publică şi privată”. la următoarele alineate. 4 şi 5). Acestea sunt principii caracteristice unei societăţi care s-a orientat spre economia de piaţă şi s-a hotărât să proclame preeminenţa proprietăţii private. Articolul 135 din Constituţia revizuită. religioase. care . stabileşte un echilibru între interesul public şi dreptul de proprietate privată. legiuitorul constituant a prevăzut că „proprietatea privată este inviolabilă.Vizitati www. art. sunt prevăzute dispoziţii privitoare la: modul în care o autoritate publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general (alin. este stimulentul cel mai puternic al activităţii omeneşti şi măsura cea mai evidentă a capacităţii. ori o economie de piaţă nu se poate constitui şi dezvolta decât pe fundamentul proprietăţii pivate. obligaţiile ce decurg din raporturile de vecinătate şi cele de protecţie a mediului (alin. folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii (alin. etnice. Constituţia României revizuită aduce unele completări în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii private. adică să nu-l anihileze. posibilitatea confiscării bunurilor destinate.

Cât priveşte regimul juridic al bunurilor care fac obiectul proprietăţii publice. principalul document al revoluţiei franceze. libertatea individuală. un drept fundamental al cetăţenilor ţării. libera circulaţie. 17 dispune că acesta este un drept inviolabil şi sacru de care nimeni nu poate fi privat. aşadar.Vizitati www. care prevedea în art. dreptul la învăţătură. condiţie a celui mai bun randament economic şi totodată . înscris printre celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Pagina 12 din 137 . în condiţiile legii organice. siguranţa şi rezistenţa la agresiune. 3-4). Mai departe există dispoziţii referitoare la bunurile care fac obiectul exlusiv al proprietăţii publice şi regimul lor juridic (alin. Dreptul de propietate este. proprietatea privată a cunoscut o largă consacrare juridică la nivel mondial. adoptate în special după cel de-al doilea război mondial. 2. declanşată de revoluţiile burgheze şi continuând cu elaborarea codurilor civile europene. cu excepţia cazului în care aceasta este cerută de o necesitate publică. art. libertatea de exprimare. DREPTUL DE PROPRIETATE ÎN ALTE ACTE Condiţie şi sursă a individualităţii şi a libertăţii. 2. că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. legal constatată şi sub condiţia unei juste şi prealabile despăgubiri.atunci când fiecare poate accede la ea . libertatea întrunirilor) recunoscute şi apărate de orice constituţie democratică modernă.2. dreptul de a fi ales. se numără Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului din 26 august 1789. în partea finală a art. dreptul de apărare. apoi culminând cu actele internaţionale ce cuprind norme de protecţie a drepturilor omului. precum şi principiul potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă. 4. în spiritul filosofiei liberale a epocii. ale căror prevederi sunt inserate în constituţiile democratice ale majorităţii statelor lumii.tocilar. prevăzând. dreptul la ocrotirea sănătăţii. Cu privire la dreptul de proprietate. proprietatea. Constituţia din 1991 revizuită aduce o completare.ro ! Arhiva online cu diplome.gajul păcii sociale. dreptul de vot. că scopul oricărei asociaţii politice este păstrarea drepturilor naturale şi imprescriptibile ale omului: libertatea. cursuri si referate postate de utilizatori. Printre primele documente de o importanţă covârşitoare în reglementarea dreptului de proprietate ca drept fundamental al omului. 135 alin.

El poate să-l revendice de la oricine îl deţine şi să respingă orice uzurpare”. franceză şi germană. în modul cel mai absolut. Constituţia de la Weimar. deşi recunoaşte că dreptul de proprietate este un drept complet. Proprietatea absoarbe toate utilităţile bunului în ciuda numeroaselor sale restricţii impuse de lege. 832).ro ! Arhiva online cu diplome. confirmate şi completate prin preambulul Constituţiei din 1946”. proclamă că „proprietate obligă”. prevede în art. Constituţia franceză din 1958 cuprinde în preambulul său adeziunea la principiile Declaraţiei din 1789. civ. defineşte proprietatea ca fiind „dreptul de a se bucura şi de a dispune de lucruri. elaborat sub dublă influenţă. au fost influenţate de Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului a Revoluţiei franceze din 1789. Nu se face nici o menţiune despre caracterul absolut al dreptului de proprietate. 436 din Codul civil de la 1865 avea o formulare asemănătoare cu cea cuprinsă în art. în limitele ordinei juridice.care conferă titularului său dreptul de a uza de lucru. în măsura în care legea sau drepturile unor terţe persoane nu se opun. cu condiţia de a nu face vreun uz interzis de legi sau de regulamente”.tocilar. Codul civil elveţian reglementează proprietatea colectivă şi coproprietate. iar actuala Constituţie germană în vigoare impune proprietarului exercitarea dreptului său conform cu natura lucrului şi cu respectarea intereselor generale ale societăţii. În Italia art. în limitele determinate de lege. francez. Preambulul acesteia dispune că „poporul frencez proclamă solemn ataşamentul său la Declaraţia drepturilor omului şi principiilor suveranităţii naţionale astfel cum ele sunt definite prin Decalaraţia de la 1789. Pagina 13 din 137 . de a utiliza bunurile proprietatea lor potrivit funcţiilor economice şi exigenţelor producţiei naţionale. Codul civil italian din anul 1942 însă. 903 . Astfel. în vigoare. nu există dispoziţii specifice cu privire la dreptul de proprietate. Codul civil elveţian. Doctrina elveţiană defineşte dreptul de proprietate ca reprezentând stăpânirea totală şi exclusivă a unui bun. de a se bucura de acesta şi de adispune de el material şi juridic. în art. că proprietarul. Codul civil german de la 1900 dispune. 544 C. În Constituţia franceză din 4 octombrie 1958. are facultatea să utilizeze bunul său aşa cum doreşte şi de a împiedica orice ingerinţă din partera unei alte persoane. cel puţin teoretică. exclusiv şi individual asupra unui lucru (art. Mai mult. adoptată de Germania în anul 1919. 641 că „proprietarul unui lucru are dreptul de a dispune în mod liber de el. Lege mult mai modernă. adoptate în secolul al XIX-lea sau pe parcursul secolului XX. 544 din Codul civil francez. art. cursuri si referate postate de utilizatori. art. La rândul său. care a servit ca model mai multor coduri europene şi ale unor state din America Latină adoptate ulterior.Vizitati www. Constituţiile şi codurile civile ale statelor europene occidentale. 836 impune obligaţia proprietarilor.

În realitate. şi respectiv a curentului individualist care a predominat în secolul al XVIII-lea. srt. care exercită „personal property”. care reprezintă un drept de concesiune pe o durată de timp. corolar al libertăţii individuale. se admite că deţinătorii acesteia (estates) exercită „real property” asupra pământului.tocilar. 31 Pagina 14 din 137 . cel puţin teoretic. extrem de complicate de diversele relaţii de vasalitate. Titlul II al Cărţii a II-a intitulat „Despre proprietate” consacră doar trei articole însuşi dreptului de proprietate. perioadă în care s-au simplificat tranzacţiile imobiliare şi s-a introdus publicitatea imobiliară. practic. p. potrivit căruia proprietatea era afectată la un scop individual. cursuri si referate postate de utilizatori. Totuşi. termenul de „property” desemnează ansamblul drepturilor patrimoniale. spre deosebire de cel ce închiriază terenul. însă. dominium eminens asupra totalităţii pământului englez. În acest concept. Coroana regală continuă a deţine. dreptul de proprietate apare ca manifestarea prin excelenţă a voinţei omeneşti.Vizitati www. mai întâi raporturile feudale de proprietate.). În dreptul englez.). Astfel. În materia proprietăţii. atunci când nu ar mai exista nici o persoană care să deţină un titlu valabil asupra terenului. Astfel. astfel că. Modul în care proprietatea este reglementată de Codul nostru civil vădeşte influenţa Codului civil francez. 480 1 C Bârsan. 655 şi urm. 646 şi urm. în special cea pe etaje (art. cit. op. ideea poate fi susţinută 1. Această idee ar putea fi susţinută de faptul că în Cartea a II-a a Codului civil se vorbeşte „Deaspre bunuri şi despre osebitele modificări ale proprietăţii”. se ajunge la exercitarea unui drept perpetuu. Concesiunea este concepută ca un drept ce se exercită pe durata vieţii concesionarului şi a descendenţilor acestuia. el conţine dispoziţii de principiu privitoare la proprietatea funciară (art. au fost înlăturate abia în decursul secolului XX. adică a circulaţiei bunurilor şi valorilor. Ceea ce se înţelege în mod obişnuit în dreptul continental prin dreptul de proprietate corespunde în dreptul englez termenului de „ownership” şi are ca obiect bunurile mobile.. De unde consecinţa că întreaga suprafaţă de teren a Regatului britanic ar reveni Coroanei. Privite lucrurile prin prisma „dinamicii dreptului civil”. iar întreaga Carte a III-a este consacrată diferitelor moduri în care se dobândeşte proprietatea. Aparent. promulgat în 1804. sistemul de drept englez este total diferit de cel continental. Astfel. s-ar putea spune că instituţia centrală a Codului civil român de la 1864 este proprietatea.ro ! Arhiva online cu diplome. în concepţia dreptului funciar englez. În privinţa proprietăţii imobiliare. s-a considerat că singura modalitate de a proteja această afectaţiune era de a da detentorului un drept subiectiv absolut în durata şi efectele sale. a suveranităţii individului. De asemenea.

privită ca subiect unic sau asociat în colectivităţi. în art. la scară naţională. art. a drepturilor pe care ea le reglementează. Un tratat internaţional de o importanţă cu totul deosebită este Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. adoptată în anul 1948.” Apoi. la Roma.Vizitati www. iar art. 1. 481 prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire. cuprinsă în prima frază a alineatului 1 al textului. adoptată de ţările membre ale Consiliului Europei. comunitatea internaţională. 482 reglementează principiul accesiunii în materia proprietăţii. a decis într-o jurisprudenţă constantă. Astfel. într-un mod natural sau artificial”.ro ! Arhiva online cu diplome. implicit a dreptului de proprietate. potrivit căruia „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale de drept internaţional. că „orice persoană. semnată de România la 7 octombrie 1993 şi intrată în vigoare pentru ţara noastră la 20 iunie 1994. Textul. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. prevede. Această Convenţie prevede. 17. 1 din Protocolul nr. că orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a-i fi protejate bunurile sale. faţă de ororile pe care acesta le-a declanşat şi întreţinut în lume timp de 6 ani. a adoptat norme de protecţie a drepturilor omului. la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare în anul 1953. Alineatul 2 al aceluiaşi text prevede că aceste dispoziţii nu sunt de natură să aducă atingere dreptului pe care îl au statele suverane de a adopta legile pe care le socotesc necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor proprietate privată în conformitate cu interesul general. Pagina 15 din 137 . ca întrega Declaraţie de altfel. cursuri si referate postate de utilizatori. După cel de-al II-lea război mondial. 1. al cărei rol esenţial este de a veghea la modul în care statele semnatare işi respectă angajamentul juridic şi politic de a asigura protecţia. Nimeni nu poate fi privat în mod arbitrar de proprietatea sa”. 1 alin 1 al Protocolului său adiţional nr. acţionând prin diverse organizaţii în plan universal sau în plan regional. are dreptul la proprietate. încearcă să dea o definiţie dreptului de proprietate spunând că acesta este „dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. că textul amintit conţine trei norme distincte: prima. de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. are valoare proclamatorie şi nu există nici un instrument juridic de natură a-i controla aplicarea concretă.tocilar. în art. însă în limitele determinate de lege.

în special dreptul de proprietate. o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat. 18-1. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie. dreptul de proprietate face obiectul unor reglementări cuprinse în legi speciale: Legea nr.1 Cât priveşte legislaţia în materie din ţara noastră. vizează privarea de proprietate. cuprinsă în a doua frază a aceluiaşi alineat. Hauptzollampt Oldenburg. facultăţi şi libertăţi ataşate ei. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor şi alte acte normative. Bulletin CJCE nr. între altele. p. C 44/1989. jus domini descompunându-se în: jus utendi (dreptul de folosinţă a lucrului). Aceste prerogative sunt puteri inerente proprietăţii. Ele sunt atributele proprietăţii şi formează conţinutul juridic al dreptului de proprietate. de a reglementa utilizarea bunurilor de către proprietar în conformitate cu interesul general. jus fruendi Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene. în raport cu scopul urmărit.ro ! Arhiva online cu diplome. nu apar ca prerogative absolute. CONŢINUTUL JURIDIC AL DREPTULUI DE PROPRIETATE În plenitudinea sa. cursuri si referate postate de utilizatori. orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să asigure un just echilibru „între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. căreia îi impune anumite condiţii. cuprinsă în alineatul al doilea al textului.tocilar. a doua. Aceste ultime două norme trebuie să fie interpretate în lumina principiului înscris în prima normă: asigurarea respectului acestui drept. 1991. Legea nr. ea recunoaşte statelor contractante puterea. Curtea de Justiţie a acestei Uniuni (Curtea de la Luxemburg) a decis că „drepturile fundamentale ale omului. competentă a veghea la corecta aplicare a normelor dreptului Uniunii Europene. 18/1991 privind fondul funciar.Vizitati www. De asemenea. Astfel. 3. dreptul de proprietate înglobează diverse prerogative care prin reunirea lor constituie deplina proprietate. cauza Von Deetzen c. Încă din dreptul roman. 2. ci trebuie luate în considerare prin raportarea la funcţia lor în societate. are un caracter general şi enunţă principiul respectului proprietăţii. 1 Pagina 16 din 137 . cât priveşte a treia normă. Legea nr. dreptul de proprietate quiritar (dominium ex jure Quiritum) da posibilitatea proprietarului să beneficieze de toate avantajele pe care i le putea aduce bunul.

direct şi nemijlocit. însă în afara situaţiilor în care însăşi legea îl obligă pe proprietar să o facă. adică pentru 1 2 O. în cazul dreptului de uzufruct. uzufructuarul exercită posesia şi folosinţa asupra bunului ce alcătuieşte obiectul acestui drept. puterea de a se servi personal de lucrul său după destinaţia acestuia. fie prin intermediul altei persoane (corpore in alieno).tocilar. posesia apare ca o expresie exterioară. de a nu se servi de el.. op. 41 Pagina 17 din 137 . enunţându-l separat pe cel de dispoziţie. Ungureanu. prin putere proprie şi în interes propriu. În orice caz. care bineînţeles exercită acest atribut tot în interesul proprietarului. Pentru că este o facultate. jus abutendi (dreptul de a dispune în orice chip de lucrul respectiv. p. 480 din Codul civil determină conţinutul juridic al acestui drept prin enumerarea atributelor sale. cit. Întrebuinţarea sau uzul este ca o alternativă a folosinţei. Prin urmare. dreptul de proprietate conferă titularului său trei atribute: posesia (jus utendi). Jus utendi este pentru proprietar contactul direct cu obiectul apropriat. manifestarea concretă a contactului direct al proprietarului cu lucrul ce formează obiectul dreptului său2. derivatele lucrului). Cu alte cuvinte. posesor fiind. cit. 55 C Bârsan. Privită astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. (dreptul de a culege roadele. de a-l consuma ori de a-l aliena). el se comportă faţă de toate celelalte subiecte de drept ca un proprietar. Aşadar. p. legiuitorul a înţeleas să includă în realitate atributele posesiei şi folosinţei. op. Exercitarea acestor atribute de către uzufructuar este posibilă însă numai ca urmare a voinţei proprietarului care a consimţit la constituirea dreptului de uzufruct. Întrebuinţarea unei case constă pentru proprietar în faptul de a o locui el însuşi. Profesorul Dimitrie Alexandresco observa faptul că. dreptul de întrebuinţare include pentru proprietar şi dreptul de a nu se servi de lucrul său sau de a se servi după bunul lui plac 1. Acest atribut poate fi exercitat fie personal. folosinţa sau dreptul de a culege fructele (jus fruendi) şi dispoziţia (jus abutendi).. Posesia este mijlocul indispensabil fiecărui proprietar pentru realizarea scopului său.Vizitati www. prin folosirea expresiei „a se bucura”. materială a proprietăţii. Definiţia dată dreptului de proprietate în art. anume facultatea de a nu uza de bun. Aşa spre exemplu. uzul este prerogativa cea mai directă a dreptului de proprietate. Posesia (jus utendi) este atributul care presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa. jus utendi implică şi latura negativă.ro ! Arhiva online cu diplome.

Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Ca şi posesia. Codul civil statuează sensul tehnic al termanului de „folosinţă” care nu corespunde exact celui banal (a profita. Astfel. de a-i percepe în proprietate toate fructele şi veniturile pe care le obţine de la acesta. opţiune ce conţine şi un drept de inacţiune.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. ca atribut esenţial al dreptului de proprietate. Partea finală a art. În realitate. de a-l utiliza şi exploata. Posesia se află însă şi în componenţa celorlalte drepturi reale. 20. un drept de opţiune. Bucureşti. cursuri si referate postate de utilizatori. art. Academiei. Proprietarul hotătăşte singur dacă fructifică sau nu stăpânirea lucrului ce formează obiectul dreptului său. p. un atribut esenţial al dreptului de proprietate. Posesia este. 483 C. 20. 482 din Codul civil prevede că „proprietatea unui bun mobil sau imobil conferă acelaşi drept şi cu privire la tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu lucrul într-un mod natural sau artificial”. Bucureşti. aşadar. 1986. 20.Vizitati www. D Gherasim. 4 Ovidiu Ungureanu. cu excepţia situaţiei în care legea îl obligă să o facă. pentru că o posesie exercitată în condiţiile legii poate duce indiscutabil la dobândirea proprietăţii prin uzucapiune. All Beck. atâta timp cât în conţinutul juridic al dreptului de proprietate există atributul folosinţei. deci. industriale sau civile. Terţa persoană care a dobândit de la proprietar folosinţa este în drept să culeagă fructele produse de bun. op. Este vorba de fructele naturale. dispune că fructele se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. civ. 2000. întrucât în lipsa lui dreptul de proprietate devine ineficient. 56 1 Ioan Adam. dar şi de producte. a trage foloasele) 4. în virtutea căruia fructele revin proprietarului1. Teoria generală a posesiei. Ed. 2000. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. All Beck. Ed. Folosinţa (jus fruendi) conferă titularului său facultatea de a întrebuinţa bunul. iar proprietarul este lipsit de posibilitatea de a-şi folosi bunul. atributul de folosinţă poate fi exercitat în mod direct de către proprietar sau acesta îl poate ceda unei alte persoane. deci. p. având o fizionomie proprie pentru fiecare drept real în parte. Posesia poate fi privită ca etapa imediat anterioară proprietăţii. Lipsa acestui atribut face ca proprietatea să fie o simplă utopie3. p. Este inutil a invoca instituţia accesiunii de către însuşi proprietarul bunului frugifer. p. Ed. utilizarea economică a bunului. culegerea fructelor reprezintă exercitarea folosinţei bunului. dreptul proprietarului de a fructifica bunul său sau de a-l lăsa neproductiv. Folosinţa este. cit. Bucureşti. 3 Pagina 18 din 137 . Folosinţa reprezintă.

atunci când un bun este pus în valoare. Fructele civile reprezintă.. productele nu pot fi dobândite nici măcar de către posesorul de bună-credinţă. Fructele naturale sunt produse de bun în mod spontan. cursuri si referate postate de utilizatori. Aşadar. a muncii sale: recoltele. p. Maria Gaiţă. civile şi sporul animalelor. Institutul European. fie că este vorba de coproprietate obişnuită pe cote-părţi. productul este o fracţiune a lucrului. Dreptul proprietarului de a culege fructele bunului său poate presupune atât acte materiale. folosinţa constă în dreptul de a percepe fructele de orice fel pe care acel bun le produce. Iaşi. Fructele naturale şi industriale se dobândecsc prin percepere. Distincţia este importantă deoarece în cazul uzufructului fructele aparţin uzufructuarului. cit. C. p. Literatura de specialitate a definit fructele ca „tot ceea ce produce un lucru. Ed. Drepturile reale. 41 2 Pagina 19 din 137 .tocilar. contractul de împrumut3. Ele sunt de trei feluri: naturale. ciupercile. fie că este vorba despre devălmăşie. În timp ce fructul este un venit. Probleme specifice exercitării acestui atribut întâlnim în situaţia bunului aflat în proprietate comună. deci. Fructele civile constau în venituri periodice ale bunului pe care proprietarul le culege prin transmiterea folosinţei bunului său către un terţ: chiria obţinută pentru închirierea bunului. Codul civil nu defineşte noţiunea de fructe. în mod periodic fără a-i fi afectată substanţa2.ro ! Arhiva online cu diplome. dobânda produsă de suma împrumutată. prăsila animalelor. deci. în timp ce fructele civile se dobândesc zi de zi. echivalentul în bani sau în alte lucruri al utilizării unui bun. în cazul posesiei. industriale şi civile. necesară munca omului în scopul producerii lor: păşunile. cât şi acte juridice. Dacă fructele sunt tot ceea ce un bun produce periodic fără consumarea substanţei sale. 1997. cărbunele dintr-o mină. proprietarul poate efectua acte materiale de culegere a fructelor sau productelor realizate de bun sau poate să le culeagă ca urmare a încheierii de acte juridice: contractul de închiriere a bunului. ci doar le clasifică în naturale. op.Vizitati www. Bârsan. Bârsan. independent de voinţa omului. Din acest punct de vedere. lemnul dintr-o pădure). fără a fi. iar productele nudului proprietar. Ele sunt consecinţa unor acta juridice. Mona Maria Pivniceru. 26 3 C. productele presupun consumarea substanţei şi nu au caracter de periodicitate (marmura dintr-o carieră. industriale. Drept civil. Fructele industriale sunt produse de bun ca urmare a intervenţiei omului. Pe de altă parte.

Fără acest atribut proprietatea nu poate exista ca drept real1. 22. în limita respectării normelor juridice în vigoare. cum ar fi în situaţia constituirii unei servituţi. p. Dacă proprietarul poate transmite către un terţ atributele stăpânirii şi folosinţei bunului său. Dispoziţia conferă proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul său.ro ! Arhiva online cu diplome. op.Ed.. formându-se astfel. Bucureşti. titularul dreptului de proprietate şi. al atributului dispoziţiei va fi noul dobânditor al bunului. în sensul de a-l consuma. cit. În cazul coproprietăţii obişnuite pe cote-părţi. Dispoziţia juridică presupune posibilitatea proprietarului de a înstrăina bunul respectiv prin acte juridice (indiferent de caracterul lor. A transmite acest atribut semnifică însăşi transmiterea dreptului de proprietate. proprietarul nu poate transmite atributul dispoziţiei bunului.tocilar. bineînţeles. fiecare coproprietar poate culege fructele şi are un drept asupra acestora proporţional cu cota de proprietate indiviză pe care o deţine. All Beck. În acest atribut proprietatea se manifestă ca o „mică suveranitate”. p. atât din punct de vedere material. Ovidiu Ungureanu. Dispoziţia materială vizează posibilitatea titularului dreptului de proprietate de a dispune de substanţa materială a bunului. cât şi din punct de vedere juridic. 1 2 Pagina 20 din 137 . aşa-zisele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Dispoziţia (jus abutendi) întregeşte conţinutul dreptului de proprietate şi constă în prerogativa proprietarului de a hotărî cu privire la soarta bunului său. Atributele dreptului de proprietate pot fi scoase din conţinutul juridic al dreptului de proprietate. transforma sau distruge.cum ar fi în situaţia închirierii bunului sau a constituirii unui drept de uzufruct . 57 Ioan Adam. inter vivos sau mortis causa). implicit. pe calea unei acţiuni care să vizeze obţinerea cotei corespunzătoare din fructele culese. prin voinţa proprietarului alte drepturi reale derivate. precum şi facultatea de a-l greva cu sarcini ori cu alte drepturi reale derivate din dreptul de proprietate. aşa cum se găsea în patrimoniul celui de la care îl dobândeşte2. Dreptul proprietarului de a dispune material şi juridic de bunul său reprezintă un atribut esenţial al dreptului de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori.fie perpetuu. care culege în totalitate fructele doar pentru el. gratuit sau oneros. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. fie temporar . nimic nu opreşte ca ceilalţi coproprietari să-şi valorifice dreptul lor de a culege şi avea fructele. În situaţia în care bunul este posedat şi folosit eaxclusiv de către unul dintre coproprietari.Vizitati www.

Cantacuzino. Pot fi amintite cu titlu de exemplu prevederile Decretului nr. Cu toate acestea. Dacă pierde acest atribut. obligaţia de a vinde imobilele proprietatea lor privată statului. din raporturile de vecinătate derivă pentru fiecare proprietar obligaţia de a se limita la o folosinţă normală a bunului său spre a nu-i stânjeni cu nimic pe alţii. trebuie să fie expresia voinţei liber exprimate a proprietarului. de a nu-l folosi. Inalienabilitatea. exprimând însăşi esenţa dreptului de proprietate. dacă un proprietar de imobil construieşte un cuptor fără a-l utiliza. care afirma cu privire la dispoziţia juridică: „ Puterea de a dispune de dreptul de proprietate. prin exerciţiul dreptului său. chiar dacă el nu dorea. All Educaţional. Un alt aspect al exercitării acestui atribut. Atributul dispoziţiei nu se desparte niciodată de persoana proprietarului. fiind de esenţa proprietăţii. Elementele dreptului civil. În caz contrar. de a-l înstrăina. astfel încât să prejudicieze pe alţi proprietari în exercitarea drepturilor lor”. El există chiar şi în absenţa intenţiei de a vătăma. proprietarul pierde dreptul însuşi. deşi îi este recunoscută o deplină libertate în acest sens. Timişoara. sub sancţiunea trecerii cu titlu gratuit a acestora la stat.ro ! Arhiva online cu diplome. este necesitatea ca proprietarul. Potrivit unei opinii1. cursuri si referate postate de utilizatori. care e neapărat 1 M Cantacuzino. fie ea fizică sau juridică. 144 Pagina 21 din 137 . În concluzie. De exemplu. să-l exercite numai în limitele determinate de lege. dispoziţia. înstrăinarea. fără de care nu poate să existe drept de proprietate. au existat dispoziţii legale care impuneau exercitarea de către proprietar a acestui atribut al dispoziţiei juridice. Dacă atributul dispoziţiei este unul exclusiv al proprietarului. Cu alte cuvinte. care reglementa în sarcina persoanelor ce doreau a se stabili în strâinătate. pe de o parte. 223/1974. Acest lucru a fost subliniat de M. În acest sens. 1998. acesta trebuie privit cu toate „reversurile” sale. p. Practica judiciară a statuat că „atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate abuziv. instanţa sesizată va putea să ordone demolarea cuptorului construit de proprietarul abuziv (este celebra speţă Daerr pronunţată de Curtea Calmar în 1855). proprietarului nu-i este îngăduit a prejudicia drepturile şi interesele altor persoane. implică şi dreptul de a nu uza de lucru. dintre cele trei atribute ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate.Vizitati www. ci numai cu intenţia de a astupa lumina vecinului. a bunului ce face obiectul dreptului de proprietate. Astfel. proprietarul nu poate fi obligat sâ-şi înstrăineze bunul. Ed.tocilar. ca atribut al proprietăţii. de a-l trensmite constituie un atribut esenţial al proprietăţii. dispoziţia este atributul vital. prin simpla exercitare a unui drept în alte scopuri decât cele în vederea cărora acest drept a fost recunoscut individului. el săvârşeşte un abuz de drept. Cu alte cuvinte. având în vedere faptul că dreptul de proprietate nu se şterge prin neuz.

vremelnică şi neapărat relativă. dreptul Liviu Pop. Nu acesta a fost însă sensul juridic al caracterului absolut asupra căruia s-au oprit redactorii Codului civil francez. perpetuu şi transmisibil. Pentru revoluţionarii de la 1789. 18 3 Ioan Adam. Dreptul de proprietate este singurul drept real absolut în sensul că existenţa sa nu depinde de nici un alt drept care să-i servească drept temei al constituirii. 2000. p.Vizitati www. pornind de la fizionomia sa juridică. Ei au înţeles că proprietatea nu poate fi definită decât prin raportare la limitele sale.tocilar. În concepţia unor autori1. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. dreptul de proprietate este un drept absolut pentru că. deplin şi exclusiv.. dreptul de proprietate prezintă mai multe caractere proprii. p. cit. All Beck. fie de interese socialeconomice aparţinând întregii societăţi2. Altfel spus. toată literatura juridică le adaugă şi caracterul perpetuu al dreptului de proprietate. civ o dă dreptului de proprietate. rezultă că acesta este un drept exclusiv şi absolut. este singurul dintre acestea care conferă titularului său exerciţiul tuturor atributelor3. Curs de drept civil. libera circulaţie a bunurilor fiind în relaţie directă cu interesele economiei obşteşti”. 44-48. 1 2 Pagina 22 din 137 . Ed. dreptul de proprietate are un caracter absolut şi inviolabil. All Beck. ceea ce impune reglementarea coexistenţei. 480 C. 52-54 Eugen Chelaru. p. Ovidiu Ungureanu. astfel încât o restrângere a acestui drept reprezintă un atentat la adresa persoanei. cit.. op. Din definiţia pe care art. cursuri si referate postate de utilizatori. făcând parte din categoria drepturilor reale. În primul rând. Bucureşti. care îl deosebesc faţă de toate celelalte drepturi reale. proprietatea este inerentă naturii umane. Caracterelor exclusiv şi absolut. p. Se poate vorbi despre absolutismul dreptului de proprietate. limite generate fie de existenţa unor proprietatari învecinaţi. Ed. CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE La fel ca alte drepturi subiective. adică cu privire la raporturile dintre anumite persoane sau dintre anumite categorii de persoane. respectiv de la atributele sale şi de la modul în care sunt exercitate. op. Drepturile reale principale.ro ! Arhiva online cu diplome. 2000. 4. nu poate să existe decât în cazurile prescrise sau îngăduite de lege. Bucureşti. Caracterul absolut Curentul filosofic dominant în perioada elaborării şi adoptării Codului civil francez era caracterizat de ideea că orice restrângere adusă prerogativelor pe care dreptul de proprietate le conferă titularului său este inadmisibilă. ceea ce înseamnă că facultatea de a înstrăina este de ordine publică. 22.

dreptul de proprietate se deosebeşte de toate celelalte drepturi subiective. profesorul G. deoarece este desminţit de chiar textul respectiv care adaugă: „în limitele prevăzute de lege”. p. Luţescu consideră că: „dreptul de proprietate este mărginit în exerciţiul său prin chiar exerciţiul drepturilor celorlalţi proprietari” şi că „dacă proprietăţii i se poate atribui un caracter absolut. 2000. în afară de ceea ce îi este interzis prin lege. p. în putere proprie şi în interes propriu. Pornind de la limitele impuse dreptului de proprietate prin chiar textul art. Drepturile reale principale. pretinsa proprietate absolută este mai degrabă un exces. cit. cit. Bucureşti. El este conceput ca expresia cea mai cuprinzătoare a conţinutului unui drept subiectiv2. nu se poate vorbi atunci de un absolutism al dreptului de proprietate. „titularul dreptului de proprietate poate face totul.. p. De aceea dreptul de proprietate este singurul care îi permite titularului să exercite toate prerogativele pe care le conferă. cit. Deci.] în limitele stabilite de lege”. În istoria dreptului românesc. „caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat în sensul că titularul său are asupra lucrului latitudinea de a-i trage toate foloasele. Curs de drept civil. fiind un drept real. de a profita de toată utilitatea pe care el o conferă şi de a săvârşi toate actele juridice care răspund nevoilor proprietarului sau impuse de propriul său interes”3. Luţescu. N. civ. Această poziţie doctrinară este determinată de prevederile art. dreptul de proprietate este un drept absolut. Aşadar. pe când titularii celorlalte drepturi reale nu pot face nimic decât ceea ce dreptul lor le conferă”. 480 C. civ.. transmise de proprietar1.. 480 C.ro ! Arhiva online cu diplome. după cum afirma profesorul Istrate Micescu. un vis de stăpân”. iar nu prin raportare la alte drepturi. 480 C. Eugen Chelaru.. 2 5 Ovidiu Ungureanu. op. civ este totuşi relativ.tocilar. dacă există anumite limite de manifestare a acestuia. absolutismul dreptului de proprietate se manifestă în opozabilitatea sa erga omnes. cit. în sensul că toate celelalte subiecte de drept sunt obligate să nu facă nimic de natură a-l încălca. exercitarea atributelor acordate se va face conform unei puteri derivate. o nostalgie de suveranitate. p. Prin caracterul său absolut. de proprietate se defineşte prin el însuşi.. respectiv teza finală. op.. au existat autori 4 care au contestat caracterul absolut al dreptului de proprietate. op. Ed. I Rosetti-Bălănescu. op. p. N. În altă ordine de idei. 52 1 2 Pagina 23 din 137 . Cu alte cuvinte. 18 Corneliu Bârsan. înseamnă a nu lua în considerare decât lucrul ca subiect activ de drept. Toate celelalte drepturi reale. 46 3 G. Într-o altă opinie5.Vizitati www. Al Băicoianu. All Beck. Ori. 258 4 C Hamangiu. s-a susţinut că „absolutismul proprietăţii afirmat de art. atributele dreptului de proprietate se exercită „[. constituindu-se pe temeiul dreptului de proprietate. După cum s-a spus. conform căreia. cursuri si referate postate de utilizatori.

85. P. Bucureşti. Ed. prin caracter absolut al dreptului de proprietate trebuie să se înţeleagă faptul că titularul acestuia are deplina putere (plena potestas). Deci. G.ro ! Arhiva online cu diplome. într-un stat de drept. Aşadar. nimeni nu poate depăşi prin manifestările sale juridice cadrul creat de lege. lucru motivat de un singur articol de lge. puterile proprietarului fiind îngrădite între dispoziţiile legilor. de a avea toată utilitatea pe care poate să i-o confere şi de a săvârşi toate actele juridice şi materiale ce i le dictează interesul său3. p. Bucureşti. însă evoluţia omenirii (în general) şi a peoprietăţii (în special) i-a diluat puterea. I. Vlahide. cursuri si referate postate de utilizatori. Astfel. Cu alte cuvinte.tocilar. p.Vizitati www. această teorie rămâne fără obiect. „caracterul absolut al dreptului de proprietate nu are nimic nociv în el însuşi. se consideră că s-ar putea vorbi mai degrabă de caracterul relativ al dreptului de proprietate.. legi scrise). se poate vorbi despre absolut. dacă ne raportăm la absolutismul dreptului de proprietate. întrucât proprietarul îşi exercită dreptul său şi prin luarea în considerare a drepturilor celorlalţi. 16 alin 2: „Nimeni nu este mai presus de lege”1. în acelaşi timp. În consecinţă. adică a nu reţine din raportul de drept decât pe titularul dreptului de proprietate şi lucrul asupra căruia se exercită drepul său”1. atâta vreme cât nu lezează prin exerciţiul său pe titularul altui drept. fără a confunda această noţiune cu cea de exercitare abuzivă a acestui drept. în a trage toate foloasele. Aşa cum sublinia un binecunoscut autor2. dacă în perioada de legiferare minimă în domeniu. C. În această concepţie. odată cu apariţia normelor juridice (indiferent de forma pe care o îmbrăcau: cutume. Filipescu. Ed. În argumentele aduse. All Beck. dând naştere la un conflict de drepturi”. 2000. Repetiţia principiilor dreptului civil. 80 1 1 Pagina 24 din 137 . ca şi caracter al dreptului de proprietate. 1994. cit. p. absolutismul pierde teren. 24 3 I. p. respectiv art. All Beck. Europa Nova. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România .. atunci vorbim de un absolutism legal. proprietarul se manifesta ca un adevărat „despot” faţă de proprietatea sa. Bucureşti. odată cu evoluţia juridică a acestei noţiuni. Ed. autorii contestatari ai caracterului absolut al dreptului de proprietate arată că acest caracter al dreptului de proprietate a existat. N. 2000. atâta timp cât orice drept nu poate fi exercitat decât în limitele legale. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. Luţescu. De altfel. 2 P. nu mai este nevoie a se sublinia faptul că proprietarul nu-şi poate exercita dreptul decât în anumite limite. un corolar al acestui precept constituţional. teoria abuzului de drept este o aplicaţie practică şi. decât de un caracter absolut. op. Filipescu. op. p. 259 Ioan Adam. Astfel. vol. cit. Al. 23. În societatea modernă de astăzi.

Strâns legată de caracterul absolut al dreptului de proprietate. p. concurenţa drepturilor de proprietate asupra aceluiaşi bun ce aparţin unor titulari diferiţi.ro ! Arhiva online cu diplome. în ciuda celor două excepţii: exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi exploatarea subsolului oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general. Proprietatea are vocaţia de a fi recunoscută ca o libertate. faptul că asupra aceluiaşi bun nu pot coexista două drepturi de proprietate care să se suprapună. 480 C. şi aceasta pentru că proprietatea particulară şi legea sunt coordonatele majore ale oricărui sistem democratic..). care statuează: „Proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice”. Aceasta reprezintă. 22 Pagina 25 din 137 . sub forma dreptului de proprietate comună2. atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului său. proclamată de art 135 alin 4 din Constituţie. singura care le exercită fiind însuşi proprietarul. Caracterul inviolabil presupune că proprietatea nu poate fi cedată prin forţă (art. civ. Pentru majoritatea autorilor. pe de o parte. Cu alte cuvinte. o altă persoană să aibă asupra aceluiaşi bun un drept de proprietate. în deplinătatea lor. adică toate prerogativele sale juridice. menţionat de art. Caracterul exclusiv Încă de la Iustinian. cit. care îl face opozabil erga omnes. Proprietarul este singurul care poate dispune de substanţa obiectului dreptului său.Vizitati www. fără concursul altor persoane. această interdicţie impunându-se cu aceeaşi forţă şi statului. concomitent.tocilar. respectiv posesia. subliniază caracterul său exclusiv. distinct de caracterul exclusiv. faptul că dreptul de proprietate conferă titularului său plena in re potestas. iar pe de altă parte. dreptul de proprietate nu poate fi încălcat de nimeni. toate atributele ce alcătuiesc conţinutul juridic al acestui drept. folosinţa şi dispoziţia. însă. atributele conferite de dreptul de proprietate sunt independente de imixtiunea oricărei alte persoane. Inviolabilitatea proprietăţii este o garanţie a existenţei democraţiei şi statului de drept. 481 C. în afara proprietarului. caracterul deplin al dreptului de proprietate. adică toate cele trei atribute: posesia. folosinţa şi dispoziţia. este inviolabilitatea acestui drept.. 2 Dumitru Lupulescu. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. op. independent de orice alte persoane. care presupune că titularul dreptului de proprietate exercită singur. se afirma că dreptul de proprietate conferă titularului său plena potestas. ceea ce unii autori1 numesc. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate semnifică. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate exclude ideea ca. Deci. faptul că titularul dreptului de proprietate exercită singur. Acesta nu exclude.

în principiu. 1 C. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate decurge implicit din atributele pe care acesta le conferă proprietarului. deoarece atributele dreptului de proprietate aparţin şi se exercită cu privire la acelaşi lucru corporal de către mai multe persoane1. Privită prin prisma exclusivităţii. nu comun. oricât de lung ar fi şirul transmisiunilor cu titlu oneros sau gratui. M. Tot astfel se întâmplă în situaţia în care un bun frugifer se află în stăpânirea unui posesor de bună-credinţă. el aparţine individual... M. în situaţia servituţilor pozitive legale sau judiciare.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. el fiind singurul drept care nu încetează. Bârsan. recunoaşte proprietarului al cărui fond nu are nici o ieşire la calea publică dreptul de a trece pe proprietatea vecinului. Este însă o situaţie temporară. 485 C. M. civ. Acelaşi aspect este întâlnit şi în situaţia restrângerilor aduse la folosirea unor bunuri. potrivit art. Fructele se cuvin proprietarului numai din momentul în care posesorul devine de rea-credinţă. nici o parte din utilitatea lucrului care aparţine altuia.Vizitati www. cu excepţia cazurilor când distrugerea bunului este interzisă prin lege. Astfel. cit. art. ci şi faţă de stat. Ei nu pot nici să-l întrebuinţeze. exclusiv unuia singur. când acesta fiind golit de o parte din conţinutul său juridic. putând-o consuma sau desfiinţând-o fizic. Excluderea oricărei alte persoane este reversul recunoaşterii plenitudinii dreptului de proprietate. Există însă puternice limitări ale exclusivităţii dreptului de proprietate. Gaiţă. dreptul de proprietate se păstrează dacă şi bunul ce formează obiectul lui îşi păstrează existenţa. proprietarul este nevoit a abandona parţial din atributele posesiei şi folosunţei şi. dobândeşte în proprietate fructele bunului. cursuri si referate postate de utilizatori. un bun este propriu. de exemplu. astfel. 28 Pagina 26 din 137 . Aceasta înseamnă că. 616 C. Ea semnifică faptul că terţii nu au. p. care. cum sunt. Pivniceru. imobilele grevate de contracte de închiriere al căror termen este prorogat prin dispoziţii legale. a le exercita împreună cu altă persoană. Exclusivitatea operează nu numai faţă de terţi. Astfel.tocilar. op. dreptul de proprietate tinzând să se reconstituie prin recuperarea elementelor dezmembrate. nici să-l folosească. prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate este profund atenuat în cazul dezmembrămintelor dreptului de proprietate. Exclusivitatea este limitată şi în cazul coproprietăţii. nici să dispună de el. unele dintre atributele sale sunt exercitate de alte persoane decât proprietarul. proprietatea apare pentru titularul său ca un monopol. Odată apropriat. Caracterul perpetuu Dreptul de proprietate este caracterizat ca fiind un drept perpetuu pentru că nu are o durată limitată în timp.

dreptul de proprietate se permanentizează. dreptul de proprietate nu este un drept viager. altfel spus. ci ea trece moştenitorilor pe care decujus i-a desemnat prin testament sau. ci durează atâta timp cât există bunul asupra căruia el se exercită. Caracterul de perpetuitate al dreptului de proprietate nu înseamnă că un bun trebuie să aparţină aceluiaşi proprietar. Depăşind limitele biologice ale vieţii umane. cit. într-un contract părţile au posibilitatea de a stipula aşa-numitele clauze de inalienabilitate. uneori. Aşa cum afirma. p. indiferent că poartă asupra unor bunuri imobile sau mobile. aşa încât înstrăinarea transmite dreptul de proprietate fără să îl stingă sau. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”1. „viaţa” dreptului de proprietate se prelungeşte prin transmiterea lui dintr-un patrimoniu în altul. În acelaşi timp. Astfel. prin care proprietarului unui anumit bun îi este interzisă înstrăinarea şi. citat de Ioan Adam în Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. cu puterea unui principiu. ci se transmite prin succesiune. Sunt însă şi situaţii când unele bunuri prprietate privată pot fi scoase temporar din circuitul civil prin acordul de voinţă intervenit între proprietarul bunului şi o altă persoană. p. Cu alte cuvinte. dreptul de proprietate se stinge în patrimoniul celui ce-l înstrăinează şi renaşte în patrimoniul dobânditorului.ro ! Arhiva online cu diplome. în lipsa testamentului. dreptul de proprietate poate trece din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia fără nici o modificare. 39 1 Pagina 27 din 137 .. All Beck. Aşadar.Vizitati www. dreptul este lipsit de obiect şi el nu mai poate supravieţui. cursuri si referate postate de utilizatori. „dreptul de proprietate se perpetuează transmiţându-se”. un autor francez. indiferent de patrimoniul în care se află bunul într-un anumit moment al existenţei sale. Bucureşti. de îndată ce bunul nu mai are o fiinţă fizică. care este limitată în timp. de la o persoană la alta. prin transmiterea sa de la o persoană la alta. fiindcă. Ed. op. 2000. dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp. Astfel. transmisiunea apare în această situaţie ca un corolar logic şi practic al perpetuităţii dreptului de proprietate2. Deci. 27 2 Liviu Pop. este inalienabil şi prin urmare este netransmisibil. Prprietatea nu se stinge la moartea titularului său. Transmisibilitatea este o trăsătură proprie numai dreptului de proprietate privată.tocilar. celor pe care legea îi cheamă să-i succeadă. chiar grevarea bunului în favoarea altei persoane. Dimpotrivă. Dreptul de proprietate publică. Dreptul de proprietate ia sfârşit odată cu încetarea existenţei obiectului său. transmiterea dreptului de proprietate este inevitabilă şi obligatorie pentru cauză de moarte. H Capitant. În momentul în care proprietarul înstrăinează un bun.

Ulterior. el nefăcând obiectul prescripţiei extinctive. cursuri si referate postate de utilizatori. Aşadar. nu se poate pierde prin nefolosinţă. Clauzele de inalienabilitae se găsec destul de rar în actele de înstrăinare cu titlu oneros. în actele cu titlu graruit. În schimb. confiscările. cum ar fi: exproprierile.ro ! Arhiva online cu diplome. este imprescriptibilă extintiv. că nu se poate vorbi despre perpetuitate în cazul bunurilor consumptibile. fie din voinţa omului. ea poate fi paralizată dacă o altă persoană invocă faţă de proprietar uzucapiunea. aceasta înseamnă că acţiunea în revendicare acordată proprietarului pentru a redobândi exerciţiul dreptului său. Este evident. şi faptul că dreptul de proprietate există independent de exercitarea lui. Astfel. proprietarul poate înceta temporar să exercite acte de stăpânire asupra bunului său. Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate cunoaşte unele restricţii ce izvorăsc fie din lege. deoarece prin ele se atenteză la principiul liberei circulaţii a bunurilor. O dovadă foarte clară a acestui principiu o oferă dreptul francez. Totuşi. dreptul de proprietate nu se stinge. donatorul sau.tocilar. pe lângă durata nelimitată în timp a acestui drept. la reîntoarcerea descendenţilor lor .chiar după mai multe generaţii . dar numai atunci când este vorba de un bun mobil. Limitările de ordin legal au în vedere interesul public. De aceea.Vizitati www. adică în contractele de donaţie şi testamente. Ele pot fi întâlnite mai frecvent în contractele de ipotecă şi în contractele de gaj fără deposedare în care se stipulează interdicţia de însrăinare şi de grevare a bunului ipotecat sau gajat. asemenea clauze pot fi regăsite în practică. Oricât ar dura această încetare. Ca aspect al dreptului său de dispoziţie. în Franţa. testatorul dispune de bunul său stipulând că persoana gratificată nu poate să-l înstrăineze. rechiziţiile. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. cei care au fost exilaţi sau expuşi la persecuţii religioase şi au fost obligaţi să se expatrieze. multă vreme jurisprudenţa a considerat că astfel de clauze sunt lovite de nulitate. dreptul de proprietate este un drept perpetuu. Din moment ce dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. Perpetuitatea dreptului de proprietate vizează. iar dreptul de proprietate se stinge. după caz. situaţie în care acesta devine un res nullius. care Pagina 28 din 137 . Limitările rezultate din voinţa omului vizează părăsirea voluntară a lucrului. Codul civil nu reglementează posibilitatea stipulării în actele juridice a clauzelor de inalienabilitate.acestora li s-a recunoscut dreptul de a revendica proprietăţile. existând atâta timp cât subzistă bunul asupra căruia poartă. Altfel spus. s-a admis că aceste clauze pot fi valabile cu respectarea a două condiţii: să fie justificate de un interes serios şi legitim şi inalienabilitatea să fie temporară. nu se stinge prin neexercitare şi are o durată nelimitată în timp.

dar uneori şi prin voinţa părţilor. A susţine caracterul perpetuu al dreptului de proprietate asupra unor astfel de bunuri. cu modificările stabilite de legi”. 41 alin.ro ! Arhiva online cu diplome. De asemenea. nu există drept mai susceptibil de îngrădire decât dreptul de proprietate. p. 480 C. 1 din Constituţie. de restrângeri ale unor drepturi. De asemenea. Limitele pot fi impuse exercitării dreptului de proprietate în primul rând prin lege. când libertăţile şi drepturile cetăţenilor.tocilar. constituind împreună cu libertatea individuală izvorul cel mai bogat de puteri cuprinse în dreptul subiectiv. Cu toate acestea. şi mai ales. civ statuează că: „Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. 475 alin. cit. care. sunt cele care guvernează societatea. consfinţite de Constituţie şi tratatele internaţionale. într-o perioadă de reformă inovatoare. deşi dreptul de proprietate este absolut. 1 C. prin folosinţă obişnuită îşi consumă substanţa. aşa cum s-a spus. ale dreptului de proprietate pare un paradox. dreptul de proprietate privată se leagă de problema economică a productivităţii şi problema socială a unei mai drepte distribuţii a bunurilor. prin originea şi dezvoltarea lui istorică. op. Justificarea unora dintre limitările dreptului de proprietate o găsim sub paravanul necesităţii realizării unui echilibru între interesul general şi cel individual în materia dreptului de proprietate. iar. într-o perioadă de liberalism democratic. este prin însăşi natura ei expusă a se atinge şi de interesele domeniului public şi de interesele private cuprinse în dreptul subiectiv al altora. pe de altă parte. în partea finală. civ. SECŢIUNEA a II-a LIMITELE EXERCITĂRII DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege şi în cele ale art.. pe de o parte. el nu este şi nelimitat. CONSIDERAŢII GENERALE A vorbi acum. cursuri si referate postate de utilizatori. 47 Pagina 29 din 137 . art. Altele sunt expresia libertăţii proprietarului de a dispune de bunul ce face obiectul dreptului de proprietate. ar fi un nonsens1. 1 Corneliu Bârsan. pentru că. prevede că dreptul de proprietate se exercită în limitele determinate de lege. Aşadar.Vizitati www. proprietatea. şi de atributele pe care acesta i le conferă. Premisele limitărilor legale sunt conţinute în prevederile art.

a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. 49 din Constituţie prevede faptul că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune. trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului ( art. Această opinie a fost argumentată prin faptul că. N. În acest sens.Vizitati www. Exercitarea normală a dreptului de proprietate presupune. Luţescu. sub aspect legislativ. în scopul în care acest drept este recunoscut de lege.. atunci când limitările rezultă din voinţa părţilor. restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. s-a arătat că. limitările şi restricţiile aduse acestui drept să fie chibzuite şi raţionale. desfăşurarea instrucţiei penale. în materia dreptului de proprietate. cit. Bârsan. Potrivit dispoziţiilor aceluiaşi articol. dacă proprietarul îşi exercită dreptul în mod abuziv. întrucât s-a considerat 2 că numai restricţiile legale constituie limitări propriu-zise impuse exercitării dreptului de proprietate. după caz. a sănătăţii ori a moralei publice. abuzând de dreptul său. în sensul că naşterea. ori ale unui sinistru deosebit de grav. va fi constrâns de instanţă la anumite restrângeri. op. 49 alin 2). art. de altfel ca toate celelalte drepturi civile. 2. iar pe de altă parte. oricare ar fi izvorul acestor limite ale dreptului de proprietate (lege.. ca proprietarul să nu cauzeze altuia un prejudiciu în exercitarea dreptului său. p. ele sunt legale. prin ele se încearcă protejarea interesului individual al fiecărui proprietar. Limitele şi restricţiile prevăzute de lege privind exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie privite ca atingeri ale acestui drept. CATEGORII DE LIMITĂRI ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE În literatura juridică mai veche1. exercitarea şi stingerea lor se face strict între canoanele impuse de anumite acte normative. după izvorul lor.ro ! Arhiva online cu diplome. şi convenţionale. atunci când proprietarul. 51 Pagina 30 din 137 . prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturtale. p. Cert este însă faptul că. op. faţă de interesele celorlalţi subiecţi de drept. Această clasificare a fost criticată. a ordinii. 295 C. „Realizarea unui echilibru între interesul general şi cel individual. judecătoreşti. presupune înţelepciune din partea legiuitorului”. ci ele au menirea de a asigura exercitarea normală a dreptului de proprietate. cit. voinţa proprietarului).tocilar. urmează 1 2 G. pentru: apărarea securităţii naţionale. cursuri si referate postate de utilizatori. pe de o parte. ale unui dezastru. limitele exerciţiului dreptului de proprietate pot fi legale atunci când îşi au izvorul în lege.

I. Al Băicoianu. Hamangiu. p. folosinţa. op. limitele impuse exerciţiului dreptului de proprietate pot fi grupate în: restricţii stabilite prin voinţa titularului dreptului de proprietate (restricţii convenţionale). cit. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor în România. II. Potrivit unei alte clasificări1.. All Beck. pe durata constituirii dezmembrămintelor. 2000. În ceea ce priveşte clauzele de inalienabilitate. Dezmembrarea dreptului de proprietate presupune exercitarea atributelor acestuia (posesia. vol. Dar el poate. să-şi lovească bunurile de inalienabilitate în propriul patrimoniu. cit. p. Se ajunge astfel la naşterea unor drepturi concurente asupra aceluiaşi bun.. sunt situaţii când doctrina şi practica judiciară recunosc valabilitatea unor asemenea clauze inserate în actele juridice translative de proprietate. se realizează o restrângere.. în sensul că titularul acestui drept. S-au considerat admisibile asemenea clauze3. ceea ce va conduce la angajarea răspunderii sala civile delictuale. inalienabilitatea unui bun nu poate fi declarată prin voinţa omului. donându-l sau legându-l. să interzică D. 30 3 C. Ioan Adam. fiind obligat să nu aducă atingere exercitării libere a acestor drepturi. iar dacă a convenit anumite restricţii cu alte persoane. deşi. Lupulescu. dar tot în limitele legii. cursuri si referate postate de utilizatori. Proprietarul prin voinţa sa poate să restrângă sau să limiteze exercitarea dreptului său de proprietate. Rosetti-Bălănescu. cit.Ed. 28-39.Vizitati www. p. o limitarea a dreptului de proprietate. dispoziţia) de titulari diferiţi. op. printr-o manifestare a voinţei sale. dar cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: clauza să fie justificată de un interes serios şi legitim iar inalienabilitatea să fie temporară.ro ! Arhiva online cu diplome. Prin aceasta. „Un proprietar nu ar putea. Sunt considerate limitări ale dreptului de proprietate prin voinţa titularului dezmembrămintele dreptului de proprietate şi clauza de inalienabilitate2. 95 1 2 Pagina 31 din 137 . respectiv dreptul de propietate şi un alt drept real. cu precizarea că atributul dispoziţiei revine întotdeauna proprietarului. op. nu a făcut decât să-şi exercite dreptul aşa cum crede de cuvinţă. este lipsit de plenitudinea exercitării tuturor celor trei atribute pe care i le conferă dreptul de proprietate. p. Restricţii convenţionale aduse dreptului de proprietate Anumite restricţii pot fi stabilite şi pe cale convenţională. restricţii legale aduse dreptului de proprietete (limitări de ordin constituţional şi limitări stabilite prin alte acte normative). 30-45 Ioan Adam.tocilar. Bucureşti. a fi sancţionat. în principiu.

vol. Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public Îa această categorie pot fi incluse: Limitări privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică asupra unor categorii de bunuri. în C. p. fie exercitarea atributelor de folosinţă. 96 1 Pagina 32 din 137 . 400/1978. citat de Eugen Chelaru în Curs de drept civil.tocilar.Vizitati www. A. p. Băicoianu. în Codul civil. p. Restricţiile legale pot fi clasificate în două categorii: Restricţii privind interesele economice şi sociale generale precum şi interesele domeniului public. în legi ordinare. posesie şi dispoziţie ce alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. ca şi acela al unei donaţii către o fundaţie. civ. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare. cum ar fi garantarea unui drept. pentru că altfel este de natură să împiedice inutil libera circulaţie a bunurilor. când se poate conveni ca bunurile să nu fie înstrăinate sau sustrase scopului pentru care au fost donate3. Aceste restricţii sunt prevăzute în Constituţie. 23 2 Tribunalul Suprem. I. Jean Carbonnier. Un alt caz recunoscut de doctrină şi practica judecătorească este acela al donatorului sau testatorului care stipulează de la donatar sau legatar inalienabilitatea temporară a bunului pe tot timpul cât aceştia sunt minori. Secţ. cit. precum şi în alte acte normative edictate în dezvoltarea legilor (hotărâri. cu obligaţia pentru donatar de a nu înstrăina temporar bunul pe tot timpul cât durează uzufructul său2. pe anul 1978.ro ! Arhiva online cu diplome.. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri). op. Drepturile reale principale. 2000. nr. dec. Rosetti-Bălănescu. All Beck.. II. ordonanţe). Bucureşti. Al. În practica judiciară s-a admis posibilitatea încheierii unei convenţii care să cuprindă clauze de inalienabilitate în cazul în care donatorul şi-a rezervat dreptul de uzufruct asupra bunului donat. O asemenea clauză este valabilă doar dacă se justifică printr-un interes serios. 22 3 C Hamangiu.D. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. donatarului sau legatarului să-l instrăineze o perioadă de timp: este o condiţie a liberalităţii sale şi până la un punct ea se impune beneficiarului”1. Ed. Restricţii legale aduse dreptului de proprietate Prin lege au fost aduse o serie de restricţii care au în vedere fie natura bunului ce formează obiectul acestui drept.

9 alin. (art. 31/1996 privind regimul monopolului de stat). ori alienabile condiţionat. 43 din Legea fondului funciar republicată nu pot fi înstrăinate prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. 2 din Legea nr. art. c) lucrurile nesusceptibile de apropriere privată. res communes (potrivit art. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Limitările privitoare la exerciţiul dreptului de dispoziţie juridică Potrivit legii. art 11 din Legea nr.Vizitati www. 5 din Legea nr. 2/1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane). nu pot fi înstrăinate până la rambursarea integrală a creditului decât cu acordul scris al creditorului ipotecar (art. aerul. deţinute sau înstrăinate decât cu respectarea unor condiţii speciale. terenurile cu privire la titlul cărora există litigii pe rolul instanţelor nu pot fi înstrăinate prin acte între vii până la soluţionarea acestor litigii (art. 1 şi alin 8 din Legea 215/1995 cu modificările ulterioare). 22 şi 26 din Constituţie. cum ar fi: a) bunurile monopol de stat (Legea nr. 21 şi art. 647 C. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor). 122 alin. art. sunt inalienabile: bunurile din domeniul public. Legea nr. consolidate sau extinse prin utilizarea unor credite acordate de instituţii financiare autorizate. civ asemenea bunuri nu aparţin nimănui. Există bunuri care sunt în circuitul civil. iar uzul lor este comun tuturor). Există bunuri proprietate privată care sunt declarate de lege inalienabile. Pagina 33 din 137 . Înaintea împlinirii acestui termen pot fi vândute numai fostului proprietar al locuinţei. imobilele construite.ro ! Arhiva online cu diplome. 2 din Legea 215/2001). art 5 alin. corpul uman şi elementele acestuia privite ut singuli (art. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor). dar nu pot fi dobândite. 135 din Constituţie. cumpărate. 19 alin 1. 213/1998 privitoare la regimul juridic al proprietăţii publice. locuinţele dobândite de chiriaşii titulari de contracte ai apartamentelor care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani de la cumpărare (art. 15 din Legea nr. lumina soarelui. cum ar fi: terenurile atribuite potrivit dispoziţiilor art. armele şi muniţiile (Legea nr.tocilar. realizate. 18/1991 republicată. aşa cum sunt: apa. cursuri si referate postate de utilizatori. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare).

potrivit acestui drept. explozibile (Legea nr. materialele exploziibile). 1308 alin1 C.ro ! Arhiva online cu diplome. sub sancţiunea anulării actului de înstrăinare. O altă situaţie de limitare a atributului dispoziţiei din conţinutul juridic al dreptului de proprietate este aceea în care legiuitorul leagă validitatea actului juridic de respectarea anumitor condiţii de formă la încheierea sa. Legea 18/1991 şi Legea nr. civ. exclusiv şi absolut de bunul său. 54/1998 au instituit forma autentică pentru contractele oneroase ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor. 18/1991. De asemenea.). cum ar fi: a) interdicţia vânzării între soţi (art. de a primi sau de a încheia anumite acte juridice. procurorilor şi avocaţilor de a deveni cesionari de drepturi litigioase ce sunt de competenţa curţii de apel în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea. Dreptul de preemţiune reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi mai ales de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber. Instituirea dreptului de preemţiune constituie de asemenea o îngrădire a dreptului de dispoziţie. civ. Codul civil român a impus condiţii de formă pentru liberalităţi.tocilar. Nerespectarea condiţiilor de formă atrage nulitatea absolută a actului. deşeurile toxice. 54/1998. terenuri a căror suprafaţă cumulată cu cea deja deţinută depăşeşte 200 de ha în echivalent arabil de familie (Legea nr. 5 din Legea nr. iar Legea nr.Vizitati www. 54/1998 instituie unele restricţii de a dispune. 1307 C. interdicţia de a dobândi. Astfel. 2 C. Legea nr. obiectele de cult. 1308 alin. Codul civil. interdicţia mandatarilor de a cumpăra bunurile pe care au fost împuterniciţi să le vândă (art. 126/1995 privind regimul materialelor produsele şi substanţele stupefiante.). civ. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. Limitări temporare sau definitive ale folosinţei unor bunuri în situaţii speciale (rechiziţia unor bunuri) Pagina 34 din 137 . imposibilitatea judecătorilor. titularul dreptului de proprietate asupra unui teren agricol din extravilanul unei localităţi nu-l poate înstrăina decât cu respectarea prevederilor art. prin acte juridice între vii.). 18/1991 şi Legea nr. interdicţia tutorilor de a cumpăra bunurile persoanelor aflate în tutela lor (art. 54/1998).

ca şi folosinţa spaţiului aerian. instituţiilor publice. instalaţii portuare sau de aerodromuri. Pot fi supuse rechiziţiei: mijloacele de transport de orice fel. exerciţii şi antrenamente de mobilizare.. concentrări. 41 alin. cursuri si referate postate de utilizatori. localizarea şi înlăturarea unor dezastre. însă dacă prin exercitarea sa se aduce un prejudiciu proprietarului terenului. Cu toate acestea. cu obligaţia de adespăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. 4 din Constituţia României prevede: „Pentru lucrări de interes general.Vizitati www. şi anume: declararea mobilizării generale ori a stării de război. p. Rechiziţia se face cu acordarea unor despăgubiri. 135 alin 3 din Constituţie. precum şi a altor persoane juridice şi fizice de a ceda temporar unele bunuri mobile sau imobile. Art. 1 I. proprietarul unui teren se poate folosi nu doar de suprafaţa terenului. prevenirea. cât şi în situaţia rechiziţiei definitive pentru valoarea bunurilor consumptibile sau perisabile preluate. ci şi de spaţiul aerian situat deasupra acestuia. atât în ipoteza rechiziţiei temporare pentru degradările sau devalorizările suferite de bunurile rechiziţionate pe perioada folosirii lor. materiale tipografice şi audiovizuale. statului şi unităţilor administrativ-teritoriale şi este gratuit.ro ! Arhiva online cu diplome. Limitări ale dreptului de proprietate rezultate din posibilitatea folosirii spaţiului aerian şi subsolului oricărei proprietăţi imobiliare Potrivit art.tocilar. precum şi bogăţiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. în temeiul răspunderii civile delictuale. Al. terenuri. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii”. titularul va fi obligat să-l repare în întregime. instituie obligaţia agenţilor economici. aşa-numitele servituţi aeronautice1. în situaţii speciale. animale. Acet drept de folosinţă aparţine numai autorităţilor publice. 344 Pagina 35 din 137 . plantaţiilor sau construcţiilor. trecând în proprietatea publică. clădiri. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv. materiale de construcţii. Legea nr. forţelor destinate apărării naţionale sau autorităţilor publice. cit. însă interdicţia de a construi în zonele de siguranţă a aeroporturilor. Filipescu. sisteme de comunicaţii. Filipescu. furaje. Există. op. P. spaţiul aerian. surse de alimentare energetice. tehnică de calcul. instituirea stării de asediu sau de urgenţă. dispoziţiile constituţionale nefiind de natură a desfiinţa posibilitatea edificării construcţiilor.

cursuri si referate postate de utilizatori. în primul rând. Pagina 36 din 137 . 378-585 C. 586-619 C. CRITERII DE CLASIFICARE Dreptul de proprietate poate fi abordat din mai multe puncte de vedere. 615) reflectă o situaţie firească generată de vecinătatea a două fonduri. structura dreptului de proprietate poate fi stabilită şi evidenţiată pornind de la următoarele criterii: a) după subiectele dreptului de proprietate. 3). afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. 33/1994 B. 585). despre care se spune că nu sunt veritabile servituţi. Potrivit dispoziţiilor art. apoi în art. Restricţii privind interesele individuale ale titularilor dreptului de proprietate Cele mai multe restricţii de ordin privat sunt determinate de raporturile de vecinătate dintre proprietari. SECŢIUNEA a III-a FORMELE DREPTULUI DE PROPRIETATE 1. Astfel. de izvor (art. 6 din Constituţie. dar şi la pierderea acestuia cu privire la imobile (terenuri şi construcţii). servituţi precum: scurgerea apelor (art. 481 C. 607-608). de distanţă a plantaţiilor şi lucrărilor faţă de hotar (art. împrejurare care impune proprietarilor învecinaţi anumite restricţii în exerciţiul dreptului lor. Această posibilitate este reglementată. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care.Vizitati www. Astfel. civ. de Constituţie (art. potrivit legii sau obiceiului. 41 alin. de picătura streşinilor (art. civ. potrivit căruia: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa. precum şi în Legea nr. Limitări cu consecinţa pierderii dreptului de proprietate privată prin exproprierea pentru lucrări de interes public Interesul public poate duce nu doar la limitarea exerciţiului unor atribute ale dreptului de proprietate. revin proprietarului.). 579581). civ.) şi servituţile legale (art. Cele mai importante astfel de limitări sunt servituţile naturale (art. ci limitări normale ale exerciţiului dreptului de proprietate. 41 alin. impuse de nevoia coabitării cu ceilalţi proprietari. dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinătăţi.tocilar..ro ! Arhiva online cu diplome. se pot distinge: dreptul de proprietate al persoanelor fizice.

tocilar. Aceste două forme ale dreptului de proprietate sunt consacrate expres în art. dreptul de proprietate se prezintă sub două forme: dreptul de proprietate publică. el poate fi: drept de proprietate pur şi simplu. Dreptul de proprietate privată are ca obiect toate categoriile de bunuri apropriate de către orice subiect de drept civil. drept de proprietate afectat de modalităţi. dreptul de proprietate originară. b) după modurile de dobândire: dreptul de proprietate dobândit prin acte juridice şi dreptul de proprietate dobândit prin fapte juridice. în sensul larg al cuvântului.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. după regimul său juridic. drept de proprietate rezolubilă sau revocabilă şi drept de proprietate anulabilă. după cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de modalităţi. care poate fi drept de proprietate comună. dreptul de proprietate privată. care are ca titular exclusiv o singură persoană asupra unuia şi aceluiaşi bun şi este dobândit de către proprietarul actual în mod sigur şi ireversibil. dreptul de proprietate dobândit în raporturile dintre vii şi dreptul de proprietate dobândit pentru cauză de moarte. 1 din Constituţie. cum sunt regiile autonome. unde se prevede: „Proprietatea este publică sau privată”. unităţilor administrativ-teritoriale şi al persoanelor juridice înfiinţate de autorităţile centrale ale statului sau de autorităţile locale. dreptul de proprietate al persoanelor juridice. dobândit prin mijloace originare. şi dreptul de proprietate derivată. cu excepţia bunurilor care se află în proprietate publică. 135 alin. dobândit prin acte juridice translative de proprietate. se înţelege dreptul de proprietate particulară aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice de tip particular. cursuri si referate postate de utilizatori. Pagina 37 din 137 . DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATĂ Prin dreptul de proprietate privată. dreptul de proprietate al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat şi dreptul de proprietate privată al statului. persoană fizică sau persoană juridică.

op. p. 41 alin. Bunurile ce formează obiectul dreptului de proprietate privată al statului nu vor putea fi însă urmărite. Regimul de protecţie juridică a dreptului de proprietate este egal.tocilar. în consecinţă. Spre deosebire de dreptul de proprietate publică. drepturile de creanţă ale creditorilor urmează a fi satisfăcute numai din fondurile băneşti ale statului. care îi produc venituri şi pe care. În temeiul dispoziţiilor art. De asemenea. Datoriile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale se înscriu în bugetul de stat sau în bugetele locale pentru a fi plătite. bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate privată pot fi dobândite în proprietate prin prescripţia achizitivă. Ca o derogare de la dreptul comun. statul fiind considerat întotdeauna solvabil şi. înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proprietăţii private a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale se poate face numai prin licitaţie publică. aceste bunuri nu pot fi înstrăinate prin acte cu titlu gratuit şi nici date în plată. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decât prin aceea că proprietarul lor este statul. organizată în condiţiile legii. ce este imprescriptibil. 2 din Constituţie prevede: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege indiferent de titular”. titularilor dreptului de proprietate privată le poate fi opusă prescripţia de bună-credinţă. din bunuri pe care „statul le stăpâneşte ca orice proprietar particular. civ. Domeniul privat al statului este format. I. cit. Bunurile ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate privată. cursuri si referate postate de utilizatori. de obicei le poate înstrâina. 18. în general. Proprietatea privată este supusă regimului juridic de drept comun. Rosetti-Bălănescu. Dreptul de proprietate privată este un drept absolut. Al. inclusiv cele ale statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. în condiţiile stabilite de Codul civil. dreptul de proprietate privată este supus prescripţiei. 1837 C.. exclusiv şi perpetuu. DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1 C Hamangiu. prevăzut de Codul civil şi de alte acte normative. se află în circuitul civil general şi ele sunt eminamente alienabile. Băicoianu. adică de care se foloseşte. judeţul sau comuna în loc de a fi o persoană particulară”1. Pagina 38 din 137 .ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. Art. chiar dacă titularul său este statul. De asemena.

dreptul de proprietate publică prezintă toate caracterele generale. „dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 448 din 21 noiembrie 1998 L. dreptul de proprietate publică mai prezintă şi următoarele caractere specifice: inalienabilitatea. 213/1998. 475 alin. sunt de uz sau interes public”. în art. nr. indiferent de forma sub care acesta se înfăţişează. 135 alin. Unităţile administrativ-teritoriale (comuna. Dreptul de proprietate publică poate fi definit ca fiind dreptul de proprietate al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public. În conformitate cu prevederile art.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori. dreptul de proprietate publică este un drept complet (în conţinutul său regăsindu-se cele trei atribute esenţiale ale dreptului de proprietate: posesia. municipiul şi judeţul) asupra bunurilor din domeniul public de interes local. caractere ce determină regimul juridic al acestei forme de proprietate. 476-478. Dezvoltarea acestor prevederi s-a realizat prin Legea nr. rezultă că titularii dreptului de proprietate publică sunt: Statul Român asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional. Temeiul existenţei dreptului de proprietate publică îl reprezintă Constituţia care. Referiri exprese la existenţa proprietăţii publice sunt făcute şi prin Legea fondului funciar nr. Astfel. potrivit legii sau prin natura lor. 2. 11 alin. asupra bunurilor care. În afara acestor caractere juridice. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. precum şi din dispoziţiile constituţionale. Caracterele dreptului de proprietate publică sunt prevăzute în mod expres de către art. Din aceste prevederi legale. absolut şi perpetuu. 1 2 Publicată în Monitorul Oficial. p. art. imprescriptibil şi insesizabil2. oraşul. iar prin alin. folosinţa şi dispoziţia). 65 Pagina 39 din 137 . comune dreptului de proprietate.Vizitati www. op. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia1. 1 prevede: „Proprietatea este publică şi privată”. 1844). Fiind un drept de proprietate. în Codul civil (art.. care se exercită în regim de drept public. 499. 2 dispune: „Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”. 1310 şi art. Legea nr. 213/1998. art. insesizabile şi imprescriptibile”. exclusiv. 1 din Legea nr. Legea nr. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. cit. art.ro ! Arhiva online cu diplome. 18/1991 cu modificările ulterioare. Pop. precum şi alte acte normative. 1 din Legea nr. care dispune: „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile. 215/2001 a administraţiei publice locale. fiind inalienabil.

11 alin. nu poate fi dezmembrat prin constituirea de drepturi reale asupra bunurilor ce îi alcătuiesc obiectul. 2000. cât şi achizitiv. Dreptul de proprietate publică este insesizabil. concesionate sau închiriate. 39 Pagina 40 din 137 .4 menţionând caracterul inalienabil al proprietăţii publice. Bucureşti. 213/1998 prevede că bunurile proprietate publică nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale. p. a din Legea nr. 135 alin. dreptul de proprietate publică. art. Art. cum ar fi uzufructul. Ed.tocilar. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. 213/1998. Reglementări cu privire la caracterele dreptului de proprietate publică sunt cuprinse şi în Constituţie. uzul. Curs de drept civil. neputând fi înstrăinate pe cale voluntară . imprescriptibilitatea este o consecinţă a inalienabilităţii bunurilor proprietate publică. 11 alin. servituţile propriu-zise şi superficia. Tot ca o consecinţă a inalienabilităţii dreptului de proprietate publică. în condiţiile legii”. All Beck. Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil atât extinctiv. sau pot fi dezafectate şi incluse în domaniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale”. În literatura juridică. b din Legea nr. 1 lit. prin acte juridice civile şi nici pe cale forţată. abitaţia. Sub aspect extinctiv. Drepturile reale principale. Ca o consecinţă a inalienabilităţii. imprescriptibilitatea dreptului de proprietate publică se manifestă prin aceea că acţiunea în revendicare întemeiată pe acest drept poate fi promovată oricând.1 lit. Caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică semnifică faptul că bunurile ce fac obiectul acestui drept de proprietate sunt scoase din circuitul civil general. bunurile ce alcătuiesc obiectul acestui drept nu pot fi dobândite prin modurile generale sau speciale de dobândire a dreptului de proprietate. care are calitate procesuală activă. imprescriptibilitatea este prevăzută în mod expres în art. 1 lit. concesionate sau date în administrare directă. potrivit căruia bunurile proprietate publică nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. 11 alin. Potrivit art. Este firesc să fie 1 Eugen Chelaru. Din punct de vedere achizitiv. Sub aspect achizitiv. a fost exprimată opinia1 conform căreia „inalienabilitatea este numai relativă. c din Legea nr. în sensul că bunurile ce formează obiectul acestui drept nu pot fi urmărite de către creditorii proprietarului sau ai persoanelor care le posedă cu orice titlu. prin expropriere. bunurile proprietate publică „pot fi date numai în administrare. precum şi în alte acte normative.Vizitati www. 213/1998. iar dreptul la acţiune în sens material nu se stinge indiferent de intervalul de timp cât nu a fost exercitat de către autoritate. în principiu. de vreme ce bunurile care formează obiectul proprietăţii publice pot fi închiriate.

tocilar. Art.. Astfel. cursuri si referate postate de utilizatori. regim care este consecinţa scoaterii în afara circuitului civil general a bunurilor care o compun. deoarece.Vizitati www. 644 C. Urmărirea silită are ca şi consecinţă vănzarea bunurilor debitorului. 644. iar încălcarea acestui regim juridic care este reglementat prin norme de drept public. Aceste două articole ale Codului civil constituie cadrul general al modurilor de dobândire a proprietăţii. aşa. Aşadar. dacă astfel de bunuri ar fi urmărite de creditori. prin convenţie şi prin tradiţiune”. iar enumerarea cuprinsă în Codul civil a fost supusă criticii în literatura de specialitate. dispunând: „Proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau încorporaţiune. Legea nu defineşte noţiunea de mod de dobândire a proprietăţii. 645 completeză prevederile art. prin legate. s-ar ocoli sau înfrânge regula inalienabilităţii lor. SEDIUL MATERIEI În Cartea a III-a intitulată „Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea”. NOŢIUNE CONFIGURATĂ ÎN DOCTRINĂ Cu privire la definirea noţiunii de mod de dobândire a proprietăţii. civ. prin prescripţie. de la succesiuni şi până la materia obligaţiilor civile. 2. Codul civil cuprinde materii variate. proprietatea publică are un regim juridic diferit.ro ! Arhiva online cu diplome. „proprietate bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. deschide calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actului juridic astfel încheiat. prin lege şi prin ocupaţiune”. potrivit dispoziţiilor art. în doctrină s-a arătat că sintagma „moduri de dobândire a dreptului de proprietate” desemnează totalitatea Pagina 41 din 137 . CAPITOLUL PROPRIETATE II MODURILE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE SECŢIUNEA I CONSIDERAŢII GENERALE 1. din preţul obţinut realizându-se creanţele urmăritorilor.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

mijloacelor juridice reglementate de lege - acte juridice şi fapte juridice - prin care se poate dobândi dreptul de proprietate, indiferent de forma sa1. Într-o altă opinie2, modurile de dobândire a drepturilor reale au fost considerate „mijloacele juridice care, potrivit legii servesc la constituirea sau la obţinerea prin transfer a unor asemenea drepturi ca elemente componente ale patrimoniului unei persoane fizice sau juridice”. Un alt autor3 arată că în definirea modurilor de dobândire a proprietăţii trebuie să se pornească de la premisa că dreptul de proprietate este un drept subiectiv civil, iar modurile de dobândire a acestui drept reprezintă o categorie de izvoare de drepturi subiective civile. În acest context, prin moduri de dobândire a proprietăţii se înţeleg acele împrejurări - acte sau fapte juridice - de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. Enumerarea făcută de Codul civil a fost criticată în doctrină 4, considerându-se, în primul rând, că este incompletă, întrucât nu enumeră printre mijloacele de dobândire a dreptului de proprietate şi hotărârile judecătoreşti constitutive de drepturi. În al doilea rând, enumerarea legală a fost considerată inexactă, pentru că face distincţie între succesiune şi legate, de vreme ce termenul de succesiune desemnează atât succesiunea legală, cât şi pe cea testamentară. De asemenea, enumerarea legală a fost criticată pentru faptul că legea nu constituie un mod separat, de sine stătător de dobândire a dreptului de proprietate. Chiar în situaţia în care legea instituie o prezumţie de proprietate, temeiul acelei prezumţii îl constituie, în fond, tot un fapt sau un act juridic. Spre exemplu, chiar dacă se afirmă că dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă are loc ex lege, dreptul de proprietate se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic, care este tocmai posesia de bună-credinţă. Tot astfel se întâmplă şi în cazul dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă5. Modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică ambelor forme fundamentale ale proprietăţii reglementate de Constituţie: proprietatea publică şi proprietatea privată. Există însă şi unele moduri specifice de dobândire a proprietăţii publice, cum ar fi trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică.
L. Pop, op. cit., p. 209 M. Costin, Dicţionar de drept civil, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 332 3 Traian Sâmbrian, Modurile originare de dobândire a proprietăţii, Ed. Europa, Craiova, 1996, p. 40 4 E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, p. 190; L. Pop, op. cit., p. 210; 5 L. Pop, op. cit., p. 210
1 2

Pagina 42 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil sunt aplicabile tuturor subiectelor dreptului de proprietate privată, cu unele precizări. Astfel, în privinţa persoanelor fizice, au aplicaţie numai aceste moduri de dobândire a proprietăţii private. În principiu, modurile de dobândire a proprietăţii reglementate de Codul civil se aplică şi în privinţa persoanelor juridice, însă ele trebuie corelate cu principiul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. De asemenea, în conformitate cu reglementările legale aplicabile categoriilor de persoane juridice, există moduri specifice de dobândire a dreptului de proprietate privată, după caz. Astfel, numai statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale, ca subiecte de drept public, pot dobândi, în proprietate privată, bunuri din domeniul public ce le aparţine, prin declasarea acestora şi trecerea lor în proprietatea privată a acestor subiecte. Sau subiectele colective de drept de tip asociativ pot dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor şi prin contribuţia, sub diferite forme, a celor care se asociază, ceea ce nu este cazul pentru persoanele fizice. Doctrina este unanimă în a aprecia că modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute de Codul civil se aplică şi cu privire la celelalte drepturi reale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi superficia, însă nu se aplică pentru drepturile reale ce derivă din dreptul de proprietate publică: dreptul de administrare, dreptul de concesiune, dreptul de folosinţă. Având în vedere criticile ce au fost aduse enumerării legale cuprinse în art. 644-645 C. civ., majoritatea autorilor1 recunosc existenţa următoarelor moduri de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale, ce se aplică atât proprietăţii private, cât şi proprietăţii publice: convenţia, tradiţiunea, ocupaţiunea, hotărârea judecătorească, legea, accesiunea, uzucapiunea şi succesiunea.

SECŢIUNEA a II-a MODURILE GENERALE DE DOBÂNDIRE A DREPTURILOR REALE 1. CLASIFICARE

În dreptul roman cea mai cunoscută clasificare a modurilor de dobândire a proprietăţii, expusă pentru prima oară de Gaius şi consacrată de Institutele lui Iustinian, este
1

C. Bârsan, D. Lupulescu, I. Dogaru
Pagina 43 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

clasificarea în moduri de dobândire a proprietăţii după dreptul natural sau al ginţilor (ocupaţiunea, tradiţiunea, accesiunea, specificaţia) şi moduri de dobândire după dreptul civil (in iure cesio, mancipaţiunea, uzucapiunea, advindicatio şi legea). Tot romană este şi clasificarea în moduri de dobândire (per singulas res) şi moduri de dobândire universale (per universitatem) care se păstrează şi astăzi. În prezent, modurile de dobândire a proprietăţii pot fi clasificate după mai multe criterii: După întinderea dobândirii, modurile de dobândire a dreptului de proprietate sunt: moduri de dobândire universale sau cu titlu universal, când dobânditorul primeşte întreaga universalitate sau o parte (fracţiune) din universalitatea patrimoniului unei persoane. Aşa sunt: succesiunea legală, legatul universal ori cu titlu universal; moduri de dobândire cu titlu particular, când dobânditorul primeşte unul sau mai multe bunuri individual-determinate. Aşa sunt: contractele translative de proprietate, legatele cu titlu particular, tradiţiunea, hotărârea judecătorească, accesiunea, uzucapiunea. După momentul în care operează transmisiunea, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire între vii (inter vivos), care îşi produc efectele în timpul vieţii autorului, aşa cum este contractul translativ de proprietate; moduri de dobândire pentru cauză de moarte (mortis causa) care îşi produc efectele la încetarea din viaţă a autorului ( succesiunea legală, legatele). După caracterul transmisiunii, adică în funcţie de scopul urmărit de autor, modurile de dobândire a proprietăţii se clasifică în: moduri de dobândire cu titlu oneros, când autorul transmite dreptul de proprietate cu condiţia primirii unui echivalent din partea dobânditorului, aşa cum se întâmplă în cazul contractelor cu titlu oneros; moduri de dobândire cu titlu gratuit, când autorul transmite dreptul de proprietate fără să aştepte primirea unui echivalent, aşa cum sunt donaţia, succesiunea legală sau testamentară. După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, există: moduri originare de dobândire, reprezentând acele mijloace juridice de dobândire a dreptului de proprietate care nu implică o transmitere juridică a sa de la o persoană la alta, dreptul născându-se direct în patrimoniul titularului. Fac parte din această categorie: uzucapiunea, ocupaţiunea şi accesiunea;
Pagina 44 din 137

civ. de rentă viageră. CONVENŢIA (CONTRACTUL) Convenţia sau contractul este cel mai important mod derivat de dobândire a drepturilor reale. transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea unui drept real se realizează chiar în momentul încheierii contractului: „În contractele ce au ca obiect translaţia proprietăţii sau unui alt drept real. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor. 1295 alin. succesiunea legală sau testamentul. Codul civil consacră principiul că prin ea însăşi. ca fiind „ acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic. contractul a fost definit ca „ acordul între două sau mai multe persoane în scopul de a produce efecte juridice”. Văduva. moduri de dobândire derivate. p. Paralela 45. fără a necesita o operaţie subsecventă suplimentară. de împrumut.. art.ro ! Arhiva online cu diplome. modoficării ori stingerii de raporturi juridice”.. nu şi cele generatoare de drepturi de creanţă. D. el reprezintă „înţelegerea între două părţi în vederea constituirii. 17 1 Pagina 45 din 137 . iar potrivit unei definiţii analitice. Astfel. Teoria generală a obligaţiilor. Chelaru. 1 dispune că: „Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător. Ed. contractele de schimb. p. conform art. 942 C. cursuri si referate postate de utilizatori. Fac parte din această categorie: convenţia. 2. Drept civil. Contractul este definit de lege prin art. Constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate precum şi a celorlalte drepturi reale numai contractele translative sau constitutive de drepturi reale. în E. şi lucrul rămâne în rizico-pericolul dobânditorului. Contractul constituie cel mai important şi mai uzitat mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale...tocilar. 192. de donaţie. chiar când nu i s-a făcut tradiţiunea bunului”. În doctrină1. 971 C.Vizitati www. Sunt contracte constitutive sau translative de drepturi reale contractele de vânzare-cumpărare. op. cit. civ. convenţia este translativă de drepturi reale. reprezentând mijloacele juridice de dobândire a dreptului de proprietate care implică transmiterea dreptului de la o persoană la alta. Făcând aplicaţia acestui principiu în materia vânzării. 2002.

Transmiterea dreptului de proprietate. transferul dreptului de proprietate se realizează numai în momentul individualizării lor prin numărare. 3. drepturile reale asupra imobilelor se transmit ori se constituie numai în momentul înscrierii în cartea funciară (întabulare). în sistemul publicităţii imobiliare prin cărţile funciare reglementat prin Decretul-lege nr. În cazul vânzării unui teren. În dreptul roman. constă în predarea sau remiterea materială a bunului de către înstrăinător dobânditorului. Aceste texte de lege consacră.ro ! Arhiva online cu diplome. că transferul poate avea loc şi în mod simbolic (traditio symbolica). principiul consensualismului. precum şi constituirea altor drepturi reale nu are loc odată cu momentul încheierii valabile a contractului în următoarele cazuri: când părţile au convenit prin contract ca transferul dreptului real să aibă loc după împlinirea unui termen sau realizarea unei condiţii suspensive. Astfel. cântărire sau măsurare. transferul proprietăţii va opera în momentul realizării bunului în situaţia în care obiectul contractului îl constituie un bun viitor. deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”. privinţa vânzătorului.tocilar. care exprimă ideea că simpla manifestare de voinţă este nu doar necesară. îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului. deci. 115/1938. în cazul în care contractul are ca obiect bunuri de gen. cursuri si referate postate de utilizatori. Lipsit de orice condiţii de formă. Pagina 46 din 137 . ca mod de dobândire a drepturilor reale. acest procedeu consta în punerea lucrului de către înstrăinător (tradens) la dispoziţia dobânditorului (accipiens) în virtutea unui act juridic pentru a transmite proprietatea. ci şi suficientă pentru a se realiza transferul drepturilor reale. remiterea lucrului se făcea în mod direct. pentru uşurarea încheierii anumitor operaţiuni juridice. s-a admis că posesia supra unor lucruri vândute care se aflau într-o magazie se transferă dacă vânzătorul predă cumpărătorului cheile magaziei. La început. TRADIŢIUNEA Tradiţiunea. De la acest principui fac excepţie contractele solemne la care efectul translativ de proprietate va avea loc în momentul în care contractul este încheiat în formă autentică. tradiţiunea (traditio) reprezenta cel mai important mijloc de a dobândi proprietatea de jus gentium.Vizitati www. dar s-a admis din epoca clasică.

fiind vorba de aşa-numita tradiţiune prin gest (traditio longa manu). cursuri si referate postate de utilizatori. în dreptul nostru civil. de pe o înălţime. transfer ce se realiza printr-o a doua operaţie şi anume prin tradiţiune. tradiţiunea este o solemnitate care suplineşte forma autentică a actului2. pot forma obiectul unui dar manual. un mijloc de livrare a lucrului înstrăinat. Sunt excluse bunurile imobile şi mobilele incorporale. p.ro ! Arhiva online cu diplome. tradiţiunea are o sferă de aplicare foarte restrânsă. De asemenea. numai executarea materială a transferării proprietăţii1. sunt excluse bunurile viitoare. nu şi în ipoteza celor nominalizate. convenţia transferă proprietatea în momentul individualizării ori determinării. În cazul darurilor manuale. care sunt asimilate bunurilor mobile corporale. Pentru că tradiţiune este un element esenţial al darului manual. dobândirea proprietăţii nu intervine ca urmare a tradiţiunii. transferul posesiei se considera efectuat dacă..). 971 şi 1295 C.1909 C. Pentru că predarea presupune deţinerea materială (corpus) a bunului. titlurile la purtător.193 Pagina 47 din 137 . op. prin predarea lucrului donat. în prezent. în dreptul nostru tradiţiunea operează transferul dreptului de proprietate în cazul darurilor manuale care sunt donaţii curente. cit. Filipescu. se arătau cumpărătorului hotarele terenului. Dacă în dreptul roman tradiţiunea avea o largă aplicare ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. tradiţiunea marchează transmiterea dreptului de proprietate şi în cazul înstrăinării titlurilor de valoare.. Ea este. În cazul convenţiilor privind bunurile de gen. Al. op. deci existenţa lui actuală.tocilar. în condiţiile existenţei principiului potrivit căruia dreptul de proprietate se transmite chiar în momentul încheierii contractului (art. de regulă. p. iar tradiţiunea este numai executarea acestei transferări. civ. care se individualizează şi se predau ulterior. civ. 270 E. P. fără a fi necesară vreo formă specială. iar nu un mod de dobândire a dreptului de proprietate. în cazul dobândirii unui bun mobil de la o persoană care nu este adevăratul proprietar. ce se execută imediat. de mică importanţă. Se admite că. Chelaru. De asemenea. acţiuni la diferite societăţi comerciale). Prin excepţie. însă numai când este vorba de cele „la purtător” (obligaţiuni CEC. Filipescu. deoarece din contract se năştea numai obligaţia de a transfera proprietatea. obligaţiuni de stat. 1 2 I.Vizitati www. ci prin efectul legii (art. cit.). numai bunurile mobile corporale susceptibile de predare materială pot forma obiectului darului manual.

192/2001 privind fondul piscicol.tocilar. fiindcă. potrivit cărora toate averile vacante şi fără stăpâni. să fi fost abandonate de proprietar. Având în vedere prevederile art. 477 şi 646 C. HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ Hotărârea judecătorească este un mod de dobândire a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale numai atunci când este constitutivă sau atributivă de drepturi.Vizitati www. dacă au fost. bunurile trebuie să fie fără stăpân. civ. OCUPAŢIUNEA Ocupaţiunea este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate care se realizează prin luarea în stăpânire a unui bun care nu aparţine nimănui cu intenţia de a deveni proprietar asupra acetuia. pescuitul şi acvacultura. De asemenea. p. cursuri si referate postate de utilizatori. Pentru a forma obiectul ocupaţiunii. fac inaplicabilă ocupaţiunea ca mod de dobândire a bunurilor imobile1. cu condiţia ca vânătoarea sau pescuitul să se fi desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile legale în aceste domenii2. Lupulescu. pe de o parte numai aceste bunuri sunt susceptibile de a fi luate în stăpânire. ceea ce înseamnă că numai în cazuri excepţionale hotărârile judecătoreşti pot constitui un mod de dobândire a dreptului de proprietate. având o arie de aplicare restrânsă. adică să nu fi fost vreodată în proprietatea cuiva sau. precum şi asupra vânatului ori a peştelui capturat de pescar sau vânător. prevederile art.ro ! Arhiva online cu diplome. op. bunurile trebuie să fie mobile corporale şi să fie individual determinate. 1 2 Pagina 48 din 137 . În literatura juridică de specialitate se apreciază că proprietatea se poate dobândi prin ocupaţiune în cazul bunurilor comune cum ar fi apa de băut sau pentru trebuinţe casnice luată de la un izvor natural. 477 şi 646 din Codul civil. cit. 229 Legea nr. 5.. Legea nr. iar pe de altă parte. ocupaţiunea este greu de conceput în prezent. 4. D. Majoritatea hotărârilor judecătoreşti au însă un caracter declarativ. întrucât numai prin astfel de hotărâri se realizează transferul dreptului de proprietate. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului. precum şi cele ale persoanelor care mor fără moştenitori sau ale căror moşteniri nu au fost acceptate se cuvin statului.

instanţa. prin suplinirea consimţământului debitorilor. cursuri si referate postate de utilizatori. nu au semnat convenţia de vânzare-cumpărare încheiată la 15 ianuarie 2002. nr.D. S-a reţinut că terenul aparţine în indiviziune pârâtului S. 1077 C.N.V. în calitatea lor de moştenitori ai defunctului S.. dreptul de proprietate publică.p. civ. având ca obiect terenul intravilan în suprafaţă de 1200 m. Astfel. având ca titular statul sau unităţile sale administrativ-teritoriale. Pentru circuitul civil general.N...p. reclamantul a cerut instanţei să constate valabilitatea convenţiei din 15 ianuarie 2002 încheiată cu pârâţii.P. judeţul Dolj.V. Analizând probele administrate în cauză. drept ce va căpăta regimul juridic al acestei proprietăţi. Astfel. în cadrul juridic conferit de dispoziţiile art. parcela 2. şi fraţilor săi. 18331/2002 (nepublicată) Pagina 49 din 137 . spre exemplu. teren intravilan şi să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic. 1073 C. Pe plan juridic.S. şi ratificată ulterior şi de ceilalţi pârâţi. a constatat valabilitatea convenţiei şi a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare1.S. poate avea caracter constitutiv de drepturi o hotărâre judecătorească pronunţată într-o cauză prin care se urmăreşte suplinirea consimţământului uneia dintre părţi la încheierea unui act translativ de proprietate imobiliară.V. 18/1991 republicată şi că. s-a încheiat o convenţie de vânzare-cumpărare consemnată într-un înscris sub semnătură privată denumit de părţi „chitanţă”..I. civ. întrucât ele recunosc dreptul de proprietate preexistent. prin răspunsurile date la interogatoriile luate de instanţă. convenţia încheiată la 15 ianuarie 2002 între reclamant şi pârâtul S. a admis acţiunea formulată de reclamantul M.tocilar. şi B. şi B. se dobândeşte asupra imobilului expropriat. neputând servi transferului dreptului de proprietate. pentru care reclamantul a plătit integral preţul. 1 Judecătoria Craiova. şi dispoziţiile art. ei au fost de acord cu vânzarea terenului.ro ! Arhiva online cu diplome. deşi pârâţii S.. dacă părţile s-au obligat în acest sens printr-un antecontract de înstrăinare. N. Astfel. N..S. civ. instanţa a reţinut că între reclamantul M. care consacră principiul executării în natură şi cu bună-credinţă a obligaţiilor. P. Dobândirea dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească are loc. în cazul exproprierii unui imobil proprietate privată pentru utilitate publică. sent.V. având ca obiect o suprafaţă de 1200 m. din comuna T.. în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune exproprierea. Hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi nu constituie moduri de dobândire a dreptului de proprietate. şi pârâtul S. potrivit titlului de proprietate emis conform Legii nr. într-o speţă.P.. are valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.Vizitati www. tarlaua 49.I. pârâţii S. P.

Sevastian Cercel.Vizitati www. sunt legale. All Beck. 138/2000.). 516 C. L. proprietatea se mai dobândeşte şi prin lege (art. E. All Beck. dar în nici un caz legea nu înzestrează de la sine pe nimeni cu un drept de proprietate.tocilar. nr. acte sau fapte juridice. ea este o consacrare a dreptului de proprietate asupra unui lucru intrat în stăpânirea unei persoane. 6. toate modurile de dobândire a proprietăţii sunt incluse în lege. întocmit de executorul judecătoresc (art. LEGEA Enumerarea modurilor de dobândire a dreptului de proprietate în art. ordonanţa de adjudecare nu mai constituie mod de dobândire a dreptului de proprietate. civ. cit. prescripţie. 304 2 2 Pagina 50 din 137 . întrucât ele reprezintă acele împrejurări. cit.G. op. Ed. În consecinţă. în general. 304. Chelaru. Numai acele moduri de dobândire pe care legea le recunoaşte şi le sancţionează urmează a produce efecte juridice. există opinii divergente dacă legea constituie sau nu un mod de dobândire a proprietăţii şi a altor drepturi reale. în principiu. 644-645 C. Bucureşti.ro ! Arhiva online cu diplome. a fost criticată. Bucureşti. civ. 253 P. potrivit noilor reglementări ale executării silite imobiliare introduse în Codul de procedură civilă prin O. În materie de executare silită imobiliară. Circulaţia juridică a terenurilor. orice situaţie socială devine situaţie juridică prin atribuirea de consecinţe juridice de către dreptul obiectiv3. Pop. ci actul de adjudecare. 210 3 Ion Dogaru. ultimul act de executare nu mai este hotărârea judecătorească de adjudecare. întrucât. ocupaţiune. un mod de dobândire a proprietăţii.). proc. citat de Ion Dogaru. 2003. cursuri si referate postate de utilizatori. Sevastian Cercel în Drept civil. iar nu declarativ. în condiţii anume determinate. În sens larg. de care legea condiţionează naşterea dreptului de proprietate. p.. C. alături de accesiune sau încorporaţiune. Ed. civ. În literatura de specialitate. O asemenea hotărâre judecătorească are efect constitutiv de drepturi. legea nu poate fi considerată un mod distinct de dobândire a proprietăţii. op. 645 C. şi pentru că legea este considerată un mod separat de dobândire a proprietăţii. printre altele.. Vlachide. p. Codul civil arată însă că. 1999. întrucât legea n-ar putea fi o împrejurare de care tot ea să condiţioneze naşterea proprietăţii. ea marcând sfârşitul procesului de încheiere a contractului2. Teoria generală a drepturilor reale. S-a considerat2 că legea ca atare nu poate fi. p.U.

. Pop. indiferent de categoria din care fac parte. cursuri si referate postate de utilizatori. 1 2 C. 486 C. civ. 485 C. considerând legea ca un mod separat. ci şi declarativ de drepturi2 şi chiar unul putativ. Alţi autori consideră că fac parte din domeniul de aplicare al legii. ca mod de dobândire a drepturilor reale. fructele. 6. dispunând că posesorul de bună-credinţă dobândeşte în proprietate fructele produse de bunul pe care îl posedă. cit. adică unul care există numai în imaginaţia posesorului. dobândirea coproprietăţii zidului comun. p. cu excepţia situaţiei în care cauza nulităţii absolute o constituie încălcarea ordinii publice.)..). Bârsan. toate acele moduri care nu sunt arătate separat în Codul civil1.ro ! Arhiva online cu diplome. 308 L. În concepţia Codului civil. accesiunea şi succesiunea legală. Titlul poate fi nu numai translativ de proprietate. de la această regulă art. Unii autori. prin a căror obţinere sau percepere nu se alterează sau consumă substanţa bunului respectiv. 597 şi 598 C.). însă. DOBÂNDIREA FRUCTELOR PRIN POSESIA DE BUNĂ-CREDINŢĂ Fructele reprezintă produsele periodice ale unui bun. cit. un element intrinsec al acesteia. p. încadrează în această categorie uzucapiunea. 483 C. iar nu un element distinct de buna-credinţă. Fructele pot fi: naturale. este posesor de bună-credinţă acela care posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate.tocilar. civ. civ. op. Conform art. chiar şi un titlu nul absolut sau relativ îl îndreptăţeşte pe posesorul de bună-credinţă să dobândească proprietatea fructelor. de sine stătător de dobândire a proprietăţii. industriale şi civile. aşa cum se cere în cazul uzucapiunii de 10-20 de ani. dobândirea mobilelor prin posesia de bună-credinţă (art. op. Ca urmare.. ca mod de dobândire a proprietăţii cuprinde: dobândirea fructelor prin posesia de bună-credinţă (art. ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. 203 Pagina 51 din 137 . civ. 1909 C. domeniul de aplicare al legii. 485 C. Potrivit dispoziţiilor art. instituie o excepţie.. care în fond este o vânzare silită (art.1. civ. Titlul ce se invocă de către posesor este numai un aspect al bunei-credinţe.Vizitati www. se cuvin proprietarului bunului frugifer. civ. Esenţial este ca posesorul să aibă convingerrea fermă că are un titlu care îl îndreptăţeşte să culeagă fructele.

prin orice împrejurări de fapt. cursuri si referate postate de utilizatori. poate câştiga dreptul de comunitate plătind cheltuiala jumătate. Dovada necomunităţii zidului se poate face prin orice semne exterioare. civ. care sunt în realitate un mod de determinare a însuşi conţinutului dreptului de proprietate şi a limitelor de exercitare a acestui drept. conform art. 6. art. instituie o prezumţie de comunitate asupra zidului care desparte două clădiri sau două terenuri împrejmuite. care dispune că „buna-credinţă se prezumă întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce aleagă reaua-credinţă”. Art. Astfel.tocilar. 597 prevede: „Vecinul care n-a contribuit la înălţare.Vizitati www. Astfel. Prin excepţie. Printre acestea este reglementată şi servitutea zidului şi a şanţului comun.. s-ar nesocoti dreptul de proprietate al celui pe proprietatea căruia este construit zidul comun.) cu consecinţa obligării sale la restituirea fructelor percepute ulterior. civ. 598 se dispune: „Orice vecin al unui zid poate să-l facă comun în parte sau tot plătind stăpânului zidului jumătate din valoarea sa sau jumătate din valoarea părţii ce vrea să facă comună. iar în art. Această prezumţie poate fi înlăturată dacă se face dovada contrară. precum şi jumătate din valoarea locului pe care este clădit zidul”. instituie posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate comună asupra zidului de către proprietarul fondului învecinat care nu a contribuit la ridicarea zidului despărţitor. 590 C. Buna-credinţă se apreciază la momentul culegerii fructelor şi se prezumă. care în fond reprezintă o vânzare silită.ro ! Arhiva online cu diplome. buna sa credinţă încetează (art. Odată cu chemarea în judecată a posesorului de către titularul dreptului real. Capitolul II servituţile stabilite de lege. 6.2. art. precum şi preţul pe jumătate al locului ce s-ar fi întrebuinţat pentru îngroşarea zidului”. nu va putea dobândi proprietatea fructelor posesorul de bună credinţă al unui bun care face obiectul proprietăţii publice. 487 C. Dacă această prezumţie ar fi absolută. civ. 597 C. DOBÂNDIREA BUNURILOR MOBILE DE CĂTRE POSESORUL DE Pagina 52 din 137 . Acest lucru se realizează prin răscumpărare. DOBÂNDIREA COPROPRIETĂŢII ZIDULUI COMUN Codul civil reglementeză în Titlul IV. 1899 alin 2 C.3. civ.

. Rosetti Bălănescu. Astfel. Redactarea art. Regula înscrisă în art.. C. Hamangiu.. este criticată în doctrină. CIV. G. fie extinctivă. restrângerea domeniului de aplicare a acestei dispoziţii numai la posesia de bună-credinţă este o consecinţă a interpretării sistematice prin coroborarea textului cu prevederile art. („Dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil. N. sunt asimilate bunurilor corporale. civ. 972 C. 1909 alin 1 C. N. art. 1909 alin. civ. 1909 C. p. 463 G. vizeză situaţiile în care proprietarul unui bun mobil s-a desesizat în mod voluntar de bun. deşi aveau obligaţia de restituire a bunului către proprietar. cit. persoana pusă în posesiune este preferată şi rămâne proprietară. Bârsan. BUNĂ-CREDINŢĂ (ART. op. 1909 alin 1 instituie o prezumţie absolută de proprietate -juris et de jure. adică posesia de bună-credinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. cit. p. C Stătescu. civ. civ. prevederile art. Deşi textul art. chiar dacă titlul său este cu dată posterioară. În favoarea posesorului actual al bunului. textul fiind considerat contradictoriu. cit.. căci prescripţia. 463 3 C. numai posesiunea să fie de bună-credinţă”). p. civ. cu excepţia titlurilor la purtător. Băicoianu. p. care. nu face nici o distincţie între posesia de bunăcredinţă şi cea de rea-credinţă. op. 1 se aplică bunurilor mobile corporale privite individual. 125. Aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul terţului care a dobândit un bun mobil de la un moştenitor aparent1. încredinţăndu-l unei persoane în temeiul unui contract de depozit sau comodat.posesia constituind pentru posesor titlu de proprietate asupra bunului mobil2.ro ! Arhiva online cu diplome. nu şi în cazul universalităţii juridice de bunuri mobile şi nici în cazul bunurilor incorporale..Vizitati www. Depozitarul sau comodatarul. op. datorită corporalităţii drepturilor pe care le reprezintă.. 1909 alin 1 C. 1909 alin 1 C. fie achizitivă presupune în mod necesar curgerea unui anumit interval de timp3.) Potrivit art. 1909 alin. Luţescu. cursuri si referate postate de utilizatori. se prescriu fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”) un nonsens. op. I. Al. iar ideea prescripţiei achizitive instantanee („. 1 C.. l-au înstrăinat unai alte persoane care nu ştia că aceştia nu aveau calitatea de proprietar. cit. Luţescu.tocilar. fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp”. 206 1 2 Pagina 53 din 137 . „lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor.

încredinţându-l prin contract unui detentor precar (depozitar.. căruia adevăratul proprietar i l-a încredinţat de bună-voie. respectiv terţul care a dobândit bunul de la detentorul precar pe care l-a considerat. 1909 alin. 2002.tocilar. În doctrină. Ed. care implică uzul bunului o perioadă de timp. Buna-credinţă constă în convingerea posesorului că a dobândit bunul de la adevăratul proprietar. nu poate fi vorba de prescripţie şi nici de uzucapiune. pot fi invocate numai de terţul dobânditor care primeşte bunul de la un detentor precar. Dreptul de proprietate nu se transmite de la fostul proprietar al bunului. dobânditorul având atât corpus ( stăpânirea materială a bunului). având obligaţia contractuală de a restitui bunul proprietarului.Vizitati www. La rândul său. ca fiind adevăratul proprietar. terţul posesor de bună-credinţă dobândeşte un drept de proprietate cu totul nou. pentru a-i permite acestuia să invoce dispoziţiile art. să fi fost pus în posesie asupra bunului.. 1 C. căci dobândirea proprietăţii are loc împotriva voinţei sale. 1909 alin 1 C. De asemenea. 1909 alin. Art. cu atât mai puţin. 36 1 Pagina 54 din 137 . 1909 alin 1 C. Pentru a putea opera prezumţia instituită de art. detentorul precar. nu poate invoca în favoarea sa dispoziţiile art. cât şi animus (intenţia de a poseda). Doctrina şi jurisprudenţa au statuat că dispoziţiile art. Idei producătoare de efecte juridice. civ. Ea trebuie să existe la momentul intrării în posesia bunului. civ. chiriaş. iar nu la cel al încheierii contractului şi se prezumă. comodatar). nu se aplică în privinţa bunurilor pierdute sau furate şi ajunse în posesia de bună-credinţă a unui terţ care lea dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului. civ. 1 C. 1 C. 2 C. 1909 alin 1 C. cursuri si referate postate de utilizatori. dobânditorul. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: proprietarul să se fi desesizat voluntar de bunul său. prin voinţa legii1. trebuie să îndeplinească anumite condiţii: posesia trebuie să fie reală. 1909 alin. conform art. de aceea termenul de „prescripţie instantanee” trebuie interpretat ca o metaforă.ro ! Arhiva online cu diplome. Bucureşti. civ. All Beck. s-a arătat că textul art. civ. civ. drept care se naşte ex lege în persoana terţului posesor de bună-credinţă. posesia terţului dobânditor. citat de Ion Dogaru în Drept civil. p. El nu se transmite. posesia să fie utilă (neviciată). În consecinţă. posesia să fie de bună-credinţă. 1909 alin. fără a fi necesară trecerea timpului. Traian Sâmbrian. stabileşte un caz originar de dobândire a dreptului de proprietate. nici de la detentorul precar care a înstrăinat bunul pentru că nemo dat quod non habet”. cu bună-credinţă. civ. De vreme ce legiuitorul menţionează că nu este necesară trecerea unui termen.

p.. nu mai există raţiunea ca lui să-i fie consolidat dreptul de proprietate asupra bunului astfel primit. Băicoianu. C. p. op.. Dacă terţul dobânditor este de bună-credinţă. prea largă. Bârsan. nu cel care doreşte să păstreze un câştig (certat de lucro captando)2. 7. I. întrun mod natural sau artificial. 311. cit. întrucât ar putea duce în mod greşit la ideea că şi dobândirea fructelor este un rezultat al accesiunii. 2002. cursuri si referate postate de utilizatori. chiar de către adevăratul proprietar. civ. este de bună-credinţă posesorul care nu a cunoscut faptul că transmiţătorul bunului nu avea calitate de proprietar ori că titlul lui era viciat şi deci supus anulării. Atunci când actualul deţinător al bunului. potrivit căruia „tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. Conform acestui principiu. fiind considerată prea generală. aparenţa de drept acoperă în egală măsură atât lipsa de titlu a transmiţătorului (tradens). op. Bucureşti. Dogaru. cât şi viciile titlului noului posesor (accipiens)1. „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă dreptul asupra a tot ce produce lucrul şi asupra a tot ce se uneşte. În doctrină s-a arătat că trebuie făcută distincţie între terţul dobânditor printr-un act juridic cu titlu oneros şi cel care dobândeşte cu titlu gratuit. 220 1 2 Pagina 55 din 137 . Acest drept se numeşte drept de accesiune”.. p. Drept civi.ro ! Arhiva online cu diplome. NOŢIUNE ŞI CLASIFICARE Potrivit dispoziţiilor art. Stătescu. Lipsa de diligenţă a adevăratului proprietar în alegerea persoanei căreia i s-a încredinţat bunul. Al. 482 C. 36 3 C. poate fi acoperită de principiul potrivit căruia trebuie protejat cel care luptă să evite o pagubă (certat de damno vitando). l-a primit de la detentor printr-un act juridic cu titlu gratuit (ca dar manual). dobânditor de bună-credinţă de la un detentor precar căruia bunul i-a fost încredinţat. C. N. revocării ori resciziunii. rezoluţiunii. Ed. op. 472 I. Principiul accesiuniii este înscris în art. p.Vizitati www. G. ca accesoriu cu lucrul. Cu alte cuvinte.tocilar. 488 C. Hamangiu. civ. cit. cit. prin sacrificarea intereselor adevăratului proprietar. Idei producătoare de efecte juridice... All Beck. în realitate aceasta fiind rezultatul exercitării unui atribut al dreptului de proprietate (fructus). Rosetii-Bălănescu. ACCESIUNEA 7.1. Această definiţie a fost criticată în doctrină3. Luţescu.

accesiunea se clasifică în accesiune imobiliară şi accesiune mobiliară. accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru mai puţin important. într-un lucru mai important. cursuri si referate postate de utilizatori. Într-o altă definiţie2.tocilar. Luţescu. considerându-se că lucrul accesoriu se încorporează în cel principal (accesio cedat principali). ACCESIUNEA IMOBILIARĂ NATURALĂ G. cit. N. care a devenit un accesoriu al primului. p. În condiţiile prevăzute de lege. Dacă lucrurile au aparţinut unor proprietari fiferiţi. 2. După natura obiectului principal la care se referă. va primi noul bun proprietarul lucrului principal. dreptul de proprietate se întinde nu numai asupra lucrului ce formează obiectul dreptului său. aparţinuse altei persoane. cit. accesiunea a fost definită ca un mod de dobândire a proprietăţii prin care se constituie nemijlocit în patrimoniul titularului lucrului principal un drept de proprietate asupra unui lucru accesoriu care se încorporează celui principal şi care. ci şi asupra tuturor acelora ce se unesc cu el... Accesiunea este.. 7. Bârsan. 310 3 L. 270 C. un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate.ro ! Arhiva online cu diplome. accesiunea imobiliară se subclasifică în accesiune imobiliară naturală. Justificarea acestei instituţii rezidă în legătura de accesorialitate care se naşte între lucrul mai puţin important şi lucrul principal. până în momentul încorporării. p. ce se produce ca urmare a unui fenomen natural. Din acest motiv.Vizitati www. deci. Această legătură de accesorialitate se manifestă printr-o unire a celor două lucruri în aşa fel încât despărţirea lor este posibilă decât cu deteriorarea ambelor sau distrugerea totală sau parţială a unuia dintre ele3. p. cit. Bunurile care aparţin proprietăţii publice nu pot face obiectul acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. ci cuprinde şi ceea ce se uneşte cu el sau i se încorporează1. proprietarul bunului mai important devine şi proprietar al bunului mai puţin important. întrucât nu se limitează la obiectul său propriu-zis. proprietrul bunului mai puţin iportant va fi despăgubit pentru pierderea suferită. op. op. şi accesiune imobiliară artificială. fără intervenţia faptei omului. La rândul său. Pop. care presupune intervenţia faptei omului. 244 1 2 Pagina 56 din 137 . op. după cum presupune ori nu intervenţia omului. În consecinţă. s-a spus că dreptul de proprietate are o „virtute atractivă”. În literatura juridică.

Codul civil reglementeză şi domeniile în care aluviunea nu operează. avulsiunea. Ca mijloc de dobândire a dreptului de proprietate. 195 Pagina 57 din 137 .). Potrivit art. Chelaru. 495 C. cursuri si referate postate de utilizatori. op. când este vorba de un fluviu plutitor sau neplutitor. Lupulescu. fără ca proprietarul ţărmului opus să poată reclama pământul cel pierdut”. insulele şi prundişurile. Este vorba de lacuri. fără intervenţia omului. chiar dacă valoarea lor întrece cu mult pe aceea a pământului şi ele vor aparţine în consecinţă proprietarului pământului1. p. când ele se retrag pe nesimţite de la unul din ţărmuri şi se îndreaptă spre celălalt ţărm.ro ! Arhiva online cu diplome. Curs de drept civil. heleştee şi iazuri. civ. De 1 2 D. Ed. Aluviunea ( alluvio) Potrivit dispoziţiilor art. civ. Cel puţin bunul principal este un bun imobil prin natura sa. întrucât „proprietarul lor conservă întotdeauna pământul acoperit de apă” (art. este necesar ca terenul la care aluviunile se alipesc să fie riveran apei curgătoare. fiind supus riscurilor datorate vecinătăţii apei curgătoare.. Principiul general care domină materia accesiunii imobiliare este că pământul se consideră totdeuna ca un bun principal.. accesiunea imobiliară are o importanţă deosebită. „tot ale proprietarului sunt şi pământurile lăsate de apele curgătoare.Vizitati www. Drepturile reale principale. civ. proprietarul ţărmului de unde apa s-a retras profită de aluviune. Aluviunea este în folosul proprietarului fondului riveran. toate celelalte bunuri care se încorporează în el sunt considerate ca accesorii. cit. cu îndatorirea pentru proprietar de a lăsa pe pământul său drumul necesar pentru conducerea vaselor. Bucureşti.. Codul civil reglementează următoarele cazuri de accesiune imobiliară naturală: aluviunea. Accesiunea imobiliară naturală constă în unirea a două bunuri având proprietari diferiţi.tocilar. accesiunea animalelor sălbatice şi accesiunea albiei unui râu. 496 C. aluviunea (alluvio) constă în „creşterile de pământ ce se fac succesiv şi pe nesimţite la malurile fluviilor sau ale râurilor”. Aluviunea aparţine proprietarului fondului riveran pentru că el. Ca o condiţie a acestui mod de dobândire a dreptului de proprietate. p. Nu este riveran terenul care este despărţit de ape curgătoare printr-o cale publică sau printr-un dig artificial 2. 2000. trebuie să fie îndreptăţit şi la foloasele ce ar putea să le aducă această situaţie. 497 C. 232 E. All Beck.

tot ca urmare a acţiuniii apelor curgătoare. potrivit dispoziţiilor art. care trebuie să le folosească în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv. asemenea. conform art. în cazul avulsiunii. malurile şi cuvetele lacurilor. în mod succesiv prin diverse depuneri. 3 alin 1 din Legea apelor nr. aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 Km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km². 255 C. apele maritime interioare. p.Vizitati www. cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil. 312 Pagina 58 din 137 . civ. nu şi în privinţa apelor care aparţin domeniului public. la un fond riveran situat în aval. p. Bârsan. albiile minore mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc 10 km². faleza şi plaja mării. Potrivit art. Această concluzie este întărită şi de dispoziţiile art. Avulsiunea (avulsio) Avulsiunea este reglementată de art. 498 C. precum şi apele subterane. aparţin proprietarilor terenurilor pe care acestea se formează sau curg. de regulă în caz de viituri. 496 alin 2 C. Deosebirea dintre avulsiune şi aluviune constă în faptul că. avulsiunea presupune ruperea ca atare aunei bucăţi semnificative de pământ şi alipirea. el se depune încetul şi pe nesimţite.tocilar. apele cu potenţial energetic valorificabil. Astfel. Dogaru. 135 alin 3 din Constituţie. marea teritorială şi fundul apelor maritime. şi constă în ruperea unei bucăţi de teren. în timp ce în cazul aluviunii.. op. fără a se putea stabili care teren s-a adăugat la un moment dat1. iar nu să fie rezultatul unor lucrări realizate pe cursul râului.. Pe de altă parte.ro ! Arhiva online cu diplome. Dispoziţiile cuprinse în Codul civil în această materie trebuie corelate cu cele ale legislaţiei actuale. spre deosebire de aluviune. terenul se poate recunoaşte şi distinge. Sevastian Cercel. de interes naţional sunt obiectul exclusiv al proprietăţii publice. depunerile aluviunilor trebuie să se realizeze pe cale naturală. 1 2 I. ca urmare a acţiunii apelor curgătoare. cit. Astfel. op. care apare ca urmare a acţiunii apelor curgătoare în amonte faţă de locul unde ea se formează. şi alipirea ei la un teren riveran care aprţine altui proprietar. 107/1996. Aşadar. potrivit cărora pământul care ar rezulta din retragerea mării aparţine întotdeauna domeniului public. aluviunea poate primi aplicare numai în privinaţa acestor ape care sunt proprietate privată. cursuri si referate postate de utilizatori. pe care apele nu curg permanent. 3 alin 2 din Legea apelor. ce aparţine altui proprietar2. având în vedere faptul că realităţile sociale avute în vedere de legiuitorul de la 1864 sunt astăzi depăşite. civ.. cit.

. 498 C. taie şi înconjoară pământul unui proprietar riveran şi face astfel o insulă. se prevede că insulele şi prundişurile care se formează în albia fluviilor şi râurilor navigabile sau plutitoare sunt proprietatea statului. potrivit căruia „insulele şi prundurile care se formează pe râurile nenavigabile şi neplutitoare sunt ale proprietarului ţărmului pe care ele s-au format. prin accesiune. s-a pus problema dacă avulsiunea operează numai atunci când o bucată de pământ a fost ruptă şi alăturată unui teren (adjoncţiune). Pentru a fi admisă acţiunea sa. Insulele şi prundişurile Accesiunea insulelor şi prundişurilor este reglementată în art. dacă insula formată trece peste jumătatea râului. În doctrină. atunci fiecare proprietar riveran are dreptul de proprietate asupra părţii de insulă ce se întinde spre el. terenul va deveni. insulele şi prundişurile reprezintă întinderi de uscat ce se formează prin retragerea albiei unor ape curgătoare şi ele aparţin proprietarilor riverani atunci când este vorba de retragerea unor ape curgătoare nenavigabile.Vizitati www. considerându-se că art. Pagina 59 din 137 . În consecinţă. insula se va împărţi între ei în proporţie cu lungimea proprietăţii fiecăruia de-a lungul malului. întrucât în art. Avulsiunea nu poate opera în detrimentul proprietăţii publice.tocilar. 500 C. Prin urmare. Dacă el nu acţionează. Proprietarul terenului pierdut poate să-l revendice în termenul de prescripţie de un an de la data producerii avulsiunii. formându-şi un braţ. Potrivit art. el trebuie să dovedească identitatea terenului rupt din proprietatea sa cu cea a terenului alipit la proprietatea pârâtului. acţiunea în revendicarea terenului smuls este imprescriptibilă. această ultimă soluţie fiind susţinută de argumentul că proprietarul fondului unde a fost adusă bucata de teren trebuie să accepte riscurile ce decurg din vecinătatea apelor. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. dacă un râu sau fluviu. pornind de la jumătatea râului”. s-a pus problema dacă proprietarul care a pierdut terenul îl poate revendica pentru a-l transporta la locul de unde a fost luat de ape (dacă acest lucru este posibil) ori el urmează a folosi terenul acolo unde a fost dus de ape. Aluviunea care s-ar forma la malurile insulei va aparţine proprietarului (proprietarilor) acesteia. este aplicabil în ambele ipoteze. proprietatea celui unde el s-a alipit. neputându-se dobândi pe această cale dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren desprinse din proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. 501 C. civ. În situaţia în care malul spre care s-a format insula aparţine mai multor proprietari. civ. proprietarul nu pierde pământul ce s-a transformat în insulă chiar dacă el s-a făcut la un fluviu sau râu navigabil sau plutitor. De asemenea.. 499 C. ori şi atunci când pământul rupt a fost aruncat deasupra altui teren. civ. civ.

503 C. Art.. 502 C. cit. este de principiu că acestea nu încetează a aparţine proprietarului lor. insulele şi prundişurile formate prin retragerea acestor râuri vor deveni proprietate publică. op. După retragerea apelor. deci. cum ar fi: porumbeii. iepurii. Proprietarii riverani care vor câştiga vechea albie nu au obligaţia să plătească nici o despăgubire proprietarului pe terenul căruia râul şi-a făcut o nouă albie. op. civ. G. se dobândesc pe calea ocupaţiunii2. insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei. civ nu menţioneză despre ce fel de animale este vorba. pentru că necesitatea nu poate fi un mijloc de a dobândi proprietatea..ro ! Arhiva online cu diplome. Sevastian Cercel.. Potrivit art. Safta-Romano. aparţin proprietarului albiei apei. instalarea lor pe fond fiind străină faptei omului.). 319. ele devenind accesoriile fondului pe care se află. 3 C. pentru că nimeni nu răspunde de cazul fortuit sau de forţa majoră. întrucât animalele absolut sălbatice. cit. 3 din Legea apelor. în concepţia legiuitorului din 1864. este necesar ca schimbarea cursului râului să se fi produs natural. p. deci. această albie se împarte între proprietarii săi mărginaşi”. civ.. 503 C. Accesiunea animalelor sălbatice Protrivit dispoziţiilor art. cursuri si referate postate de utilizatori. op. indiferent după cât timp. 503 alin. animalele sălbatice care trec pe pământul unui proprietar revin acestuia atâta timp cât rămân pe teren. Luţescu. 3 alin. Insulele şi prundişurile formate pe cursul unor ape proprietate publică urmează. civ.Vizitati www.art. Este. d)Accesiunea albiei unui râu Conform art. Pentru ca proprietarii terenurilor riverane să dobândească proprietatea terenului care a constituit vechea albie a râului. „dacă un fluviu sau un râu îşi face un nou curs prârăsind vechea albie. dacă albiile râurilor constituie obiectul dreptului de proprietate publică. p. 256 E. necesar ca animalele sălbatice să nu fie atrase de proprietar. N. acelaşi regim juridic.tocilar. pentru că proprietatea nu se pierde prin neuz1. roiurile de albine. proprietarul fondului inundat va folosi terenul în mod normal. fără intervenţia omului. Dacă proprietarul prin diferite mijloace a determinat cu rea-credinţă instalarea animalelor pe fondul său („prin fraude sau prin artificii”. În consecinţă. 1 2 Ion Dogaru. p. Chiar dacă legea nu reglementează situaţia terenurilor inundate. cit. nu poate fi vorba de accesiune. Practica judiciară şi literatura de specialitate au decis că este vorba de animale semisălbatice. 278 Pagina 60 din 137 ..

Pentru existenţa accesiunii imobiliare artificiale. Codul civil instituie. adică materialele folosite să fi devenit bunuri imobile. în art. în concepţia Codului civil. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia. 503 C. civ. civ. civ. În prezent. nici animalele domestice. căci aparţin proprietarului ce le creşte. ACCESIUNEA IMOBILIARĂ ARTIFICIALĂ Spre deosebire de accesiunea naturală care este urmarea unui fenomen natural. reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială: accesiunea construcţiilor. 492 C. civ. care conţine alte reglementări în materia animalelor sălbatice. aşadar. acesta putându-le revendica de la proprietarul fondului pe care ele au trecut. plantaţiilor sau altor lucrări făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele aparţinând unei alte persoane. Partea I. accesiunea operează întotdeauna în folosul proprietarului terenului. chiar şi atunci când s-au rătăcit. Potrivit dispoziţiilor art. potrivit căreia ceea ce este construit sau plantat pe terenul unei persoane este proprietatea sa.ro ! Arhiva online cu diplome. 7. plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră”. „orice construcţie. Terenul fiind considerat lucrul principal. 503 C. ori pe fondul căruia ele se află. accesiunea artificială este rezultatul intervenţiei faptei omului şi implică obligaţia celui ce beneficiază de accesiune să plătească despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat.tocilar. accesiunea construcţiilor. cursuri si referate postate de utilizatori. o prezumţie legală relativă. Codul civil. În concluzie. Ele au întotdeauna un proprietar. 503 C.Vizitati www. art. chiar dacă plantaţiile.. construcţiile ori alte lucrări întrec prin valoarea lor pe cea a terenului (superficies solo credit). trebuie să existe o încorporaţiune materială efectivă. Nu intră sub incidenţa art. albinele). 493-494. nr. fondul cinegetic este reglementat prin Legea nr. 235 din 27 septembrie 1996 Pagina 61 din 137 . 3 Publicată în Monitorul Oficial.3. iepurii. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului3. făcând inaplicabile dispoziţiile art. are un domeniu de aplicare restrâns la unele animale semisălbatice (porumbeii.

aplicându-se regula potrivit căreia tot ce se construieşte pe un teren aparţine proprietarului acestuia . 562 C.quia omne quod inaedificatur. dar şi toată paguba pricinuită proprietarului”1. civ. Aceste regului nu pot fi aplicate bunurilor din domeniul public. indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă. solo credit. cel de rea-credinţă poate fi obligat să plătescă şi daune-interese. în timp ce proprietarul terenului care a fost de bună-credinţă datorează numai despăgubirile reprezentând valoarea efectivă a materialelor. Potrivit art. în sensul că acesta din urmă era obligat să plătească „preţul neobişnuit sau îndoit al materiei. Fiind o aplicare a principiului îmbogăţirii fără just temei. el va beneficia de aplicarea principiului superficies solo credit. exista regula potrivit căreia proprietarul terenului dobândea proprietatea materialelor încorporate construcţiei.. Dacă. având obligaţia de a plăti despăgubiri proprietarului materialelor. Altfel spus. 493 C. în Legea celor XII Table existând dispoziţii care interziceau revendicarea materialelor după ce fuseseră încorporate unei construcţii. pentru că acestea pot fi oricând revendicate. Calimach Pagina 62 din 137 .Vizitati www. proprietarul care contruieşte pe terenul său cu materialele altuia devine proprietarul construcţiei din momentul încorporării materialelor în sol sau construcţie. Proprietarul terenului devine prin accesiune proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor. În prezent. indiferent dacă a cunoscut ori nu că materialele pe care le întrebuinţează aparţin altei persoane. Codul Calimach reglementa un tratament juridic diferit pentru proprietarul constructor de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. În dreptul lui Justinian.ro ! Arhiva online cu diplome. constructorul care construia cu material străin pe terenul său devenea proprietar al construcţiei. În vechiul drept român. proprietarul materialului avea posibilitatea să-l revendice sau să introducă acţiune ad exibendum. Proprietarul materialelor nu are dreptul să le revendice. însă. dar neîncorporat încă în construcţie. iar nu cea din momentul ridicării construcţiei ori 1 Art. valoarea materialelor trebuie să fie aceea din momentul restituirii. Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de un proprietar pe terenul său cu materialele altei persoane Acest tip de accesiune a fost reglementat încă din epoca veche a dreptului roman. dintr-o cauză oarecare. dacă între timp nu fusese despăgubit cu dublul valorii materialulului. Constructorul era obligat să plătească dublul valorii materialelor şi să restituie materialul prelucrat. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. el este dator să plătească valoarea materialelor şi poate fi obligat şi la plata de daune-interese. construcţia se dărâma.

cursuri si referate postate de utilizatori. în natură. în temeiul principiului superficies solo credit. proprietarul terenului poate restitui. plantaţii sau altor lucrări sunt bunuri de gen şi în acelaşi timp bunuri fungibile. el a devenit proprietarul acestora potrivit art. termen ce începe să curgă din momentul în care a cunoscut ori trebuia să cunoască faptul că cineva a folosit materialele sale şi pe cel care a folosit aceste materiale (proprietarul terenului). proprietatea materialelor folosite. ar trebui să fie obligat să restituie materialele ori de câte ori este posibil. 1909 alin. Întrucât. materialul străin. fie contravaloarea materialelor şi a manoperei. Proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune. civ. materialele necesare unei construcţii. întrucât. b) Accesiunea construcţiilor sau plantaţiilor făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altuia În dreptul roman.Vizitati www. deşi a fost un bun mobil. aşa încât în Pagina 63 din 137 . atunci când se construia un imobil pe teren străin. considerându-se că a lucrat în numele proprietarului sau i-a dăruit acestuia valoarea materialelor şi a manoperei. pentru că a mai plătit-o o dată detentorului precar. spre deosebire de cel de bună-credinţă. plantaţiei.ro ! Arhiva online cu diplome. În situaţia în care proprietarul terenului care a folosit materiale străine le-a obţinut cu bună-credinţă de la un terţ (detentor precar) şi dacă aceste materiale nu au fost pierdute sau furate (adică au ieşit din posesia adevăratului proprietar cu voia lui). 1 C. proprietarul terenului devenea şi proprietarul imobilului. Soluţia era. în mod definitiv şi irevocabil. odată întrebuinţat. Potrivit legislaţiei actuale. Constructorul de rea-credinţă nu avea dreptul la despăgubiri. a devenit prin încorporaţiune imobil. nu mai poate fi revendicat. astfel încât nu mai este obligat să restituie valoarea lor. inechitabilă. Constructorul de bună-credinţă avea însă dreptul să primească despăgubiri. astfel încât el le păstrează şi dacă ulterior acestea devin mobile (prin demolarea construcţiei). fiind obligat să amâne începerea acesteia. s-a exprimat opinia potrivit căreia proprietarul de rea-credinţă. Proprietarul materialelor are un termen de trei ani pentru a solicita despăgubirile. însă. fie o sumă reprezentând sporul de valoare dobândit de teren. de obicei.tocilar. materiale din categoria celor folosite. În doctrină. ducând la îmbogăţirea fără just temei a proprietarului terenului. Daunele-interese ar putea să privescă paguba suferită de proprietarul materialelor prin faptul că nu a putut folosi aceste materiale într-o construcţie proprie..

relizează pe acesta o construcţie.tocilar. plantaţiilor sau altor lucrări realizate pe ternul altuia este reglementată de art. se aplică numai situaţiilor în care un terţ ridică pe terenul altuia construcţii noi. civ. În situaţia în care proprietarul terenului cunoştea că o persoană de bună-credinţă construieşte pe ternul său şi nu o anunţa să oprescă lucrările. construieşte pe teren înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Tratamentul juridic al constructorului de rea-credinţă Prin constructor de rea-credinţă se înţelege acea persoană care efectuează o construcţie. proprietarul lor. Tratamentul juridic al constructorului este diferit după cum el a fost de bună-credinţă ori de rea-credinţă. nu şi atunci când lucrările efectuate reprezintă reparaţii sau îmbunătăţiri aduse imobilului. Codul Calimach păstrează principiul din dreptul roman potrivit căruia proprietarul terenului dobândeşte prin accesiune şi proprietatea asupra construcţiilor şi face distincţie între constructorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă. Calimach Pagina 64 din 137 . 494 C. dreptul lui Justinian s-a impus opinia potrivit căreia constructorul de rea-credinţă putea fi silit să demoleze construcţia şi să ridice materialele. 494 C. În prezent. având obligaţia plăţii unei anumite dezdăunări faţă de constructor. civ. cunoscând caracterul litigios al titlului său. situaţia construcţiilor. Potrivit dispoziţiilor art. plantaţiile sau construcţiile au fost efectuate în temeiul unei convenţii încheiate între proprietarul terenului şi constructor. fiind silit să vândă constructorului de bună-credinţă terenul la preţul locului1. pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. plantaţie sau altă lucrare pe un teren despre care ştie că aparţine altei persoane. Se află în această situaţie cel care foloseşte terenul în baza unui titlu lovit de vicii care îi sunt cunoscute sau cel care. nu se vor aplica aceste dispoziţii dacă lucrările. plantaţie sau altă lucrare.Vizitati www. potrivit căruia proprietarul terenului devine. având obligaţia de a dezdăuna pe constructor cu valoarea materialelor 1 Art. Tot de rea-credinţă sunt şi detentorii precari care. numai primul având dreptul la despăgubiri pentru cheltuielile făcute cu ridicarea construcţiei. 563-564 C.ro ! Arhiva online cu diplome. În dreptul vechi român. cursuri si referate postate de utilizatori. fără ştirea celui de la care au primit terenul. el nu mai putea invoca accesiunea. în aceste situaţii proprietarul terenului are dreptul să opteze pentru una din următoarele posibilităţi: să invoce accesiunea şi să dobândească astfel dreptul de proprietate asupra construcţiei. 494 alin 1-2 şi alin 3 (prima parte). De asemenea. Jurisprudenţa a stabilit că dispoziţiile art. prin accesiune..

Vizitati www. este consecinţa relei-credinţe a celui care.. ori de câte ori această rezolvare este mai echitabilă şi de natură a pune în concordanţă interesele individuale ale părţilor din proces cu cele economice generale. Lupulescu. deşi ştia că terenul este al altei persoane. fosta instanţă supremă a statuat că: . În acest scop. s-a afirmat1 că ridicarea construcţiilor sau plantaţiilor devine chiar un drept pentru constructor. soluţia neeconomică a demolării construcţiilor sau a desfiinţării plantaţiilor ori altor lucrări ar trebui. a executat totuşi lucrări pe acest teren. 1 D. civ. op. instanţa nu poate hotărî astfel de măsuri fără existenţa acelei autorizaţii. nu are vreun titlu asupra terenului.ro ! Arhiva online cu diplome. Fiind vorba de o obligaţie de a face. civ. plantaţiile sau lucrările executate. care în mare parte rămâne actuală. ci se vor cerceta condiţiile în care construcţiile. dar refuză să plătească constructorului valoarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea construcţiilor sau plantaţiilor respective. cheltuielile fiind tot în sarcina constructorului (art. 1077 C. încorporate şi preţul muncii efectuate. când proprietarul le păstrează. cit. ca proprietarul terenului să poată cere ridicarea construcţiei ori scoaterea plantaţiei. În literatura juridică. în cazul în care pentru desfiinţarea unei construcţii sau amenajări este necesară autorizaţia unui organ de stat competent. p. prin pasivitatea sau acceptarea efectuării lucrărilor şi introducerea acţiunii după terminarea sau aproape de sfârşitul lor. 237 Pagina 65 din 137 . printr-o decizie de îndrumare. a plantat sau a executat lucrări pe un teren ce nu-i aparţine. pe cât posibil. Reaua-credinţă nu se va putea deduce de către instanţele de judecată numai din faptul că cel care a construit. indiferent de sporul de valoare dobândit de teren prin realizarea construcţiei.). cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. Posibilitatea prevăzută de art. să-l oblige pe constructor să desfiinţeze sau să ridice construcţiile. plantaţiile sau lucrările a căror desfiinţare se cere s-au executat. 494 C.instanţa de judecată va trebui să stabilească dacă acţiunea proprietarului nu îmbracă aspectul unui abuz de drept. înlocuită printr-o despăgubire în bani. proprietarul terenului poate fi autorizat de instanţă să demoleze construcţiile. cu obligaţia acestuia să-i plătească despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului. pe cheltuiala sa. Instanţa trebuie să constate dacă acţiunea reclamantului nu are un caracter şicanator sau dacă nu urmăreşte obţinerea unor foloase necuvenite.

. În practică.. cum ar fi: . În situaţia în care organul administrativ competent nu eliberează autorizaţia de desfiinţare a construcţiei. conform cărora posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute. în C. Prin constructor de bună-credinţă se înţelege acea persoană care ridică o construcţie. se consideră că proprietarul care cunoaşte că pe terenul său se efectuează lucrări şi nu-l opreşte pe constructor. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă Buna-credinţă a constructorului se determină prin raportarea la dispoziţiile art. face o plantaţie sau altă lucrare pe un teren. nr.77 Pagina 66 din 137 .Vizitati www. 1 Tribunalul Supr. Desfiinţarea unor construcţii şi amenajări se face pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinută în prealabil. din existenţa unui titlu asupra terenului. civ.). având convingerea că în curând va dobândi dreptul de proprietate asupra acelui teren.persoana a construit în baza unei promisiuni de donaţie a terenului. potrivit principiului mala fides superveniens non nocet. dar eronată că acel teren se află în proprietatea sa.tocilar.. eliberată conform Legii nr. dec. 487 C. civ. buna-credinţă a constructorului trebuie să existe în momentul efectuării lucrărilor. civ. trebuie sancţionat. având convingerea fermă. reaua-credinţă care intervine după terminarea lor neputând produce o schimbare de regim juridic în ce priveşte drepturile constructorului şi cele ale proprietarului terenului. p. constructorul a ridicat clădirea cu ştirea şi fără opunerea proprietarului terenului 1. deci. titlu ale cărui vicii nu sunt cunoscute de către dobânditor. Buna-credinţă rezultă. 486 C.ro ! Arhiva online cu diplome.persoana a construit pe terenul pe care îl poseda în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare coproprietarul a construit pe terenul aflat în indiviziune în prezenţa şi fără opunerea celuilalt coproprietar. 50/1991. Potrivit opiniei majoritare. cursuri si referate postate de utilizatori. Ca şi în vechiul drept român.D. pe anul 1960. 1028/1960. Constructorul devine de rea-credinţă din momentul în care viciile titluilui său i-au devenit cunoscute (art. proprietarul terenului nu va avea decât posibilitatea de a plăti constructorului de rea-credinţă despăgubiri reprezentând valoarea materialelor şi a manoperei. se admite însă că buna-credinţă poate fi dedusă şi din alte împrejurări. întrucât pasivitatea proprietarului poate îmbrăca forma abuzului de drept.

în practica judecătorească şi în doctrină au fost adoptate poziţii diferite cu privire la natura juridică a dreptului pe care constructorul îl are asupra construcţiei. plantaţiile sau lucrările edificate pe terenul său. cât şi al terenului. Ca o protecţie acordată bunei-credinţe a constructorului. fără a fi necesară o manifestare de voinţă din partea proprietarului terenului. Conform art. Tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. până în momentul invocării accesiunii de către proprietarul terenului. Într-o opinie. legiuitorul îi permite să opteze între două moduri de determinare a despăgubirilor cuvenite constructorului de bună-credinţă: plata contravalorii materialelor şi a preţului muncii. Protejând şi interesul proprietarului terenului. lucrării sau plantaţiei executate. plantaţiei sau lucrării în intervalul cuprins între momentul încorporării materialelor în sol şi cel în care proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a dobândi dreptul de proprietate prin accesiune. s-a apreciat că acest drept se dobândeşte atunci când proprietarul terenului îşi manifestă intenţia de a deveni şi proprietarul construcţiei ridicate pe ternul său deoarece.tocilar. constructorul are un drept de proprietate rezolubilă. Într-o primă opinie. care este majoritară. 3. Corespunzător acestor două opinii. cursuri si referate postate de utilizatori. plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren.ro ! Arhiva online cu diplome. nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. până atunci. este un efect al posesiei de bunăcredinţă. cu obligaţia de a-i plăti constructorului despăgubiri. proprietarului i s-a creat posibilitata să aleagă despăgubirea cea mai mică pe care trebuie să o plătească. stăpânind bunul Pagina 67 din 137 . civ. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză. plantaţiei sau lucrării. constructorul de bună-credinţă este prezumat a fi atât proprietarul construcţiei. 494 alin. se consideră că. porneşte de la constatarea că în concepţia Codului civil accesiunea se produce de plin drept. civ.. proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei. partea finală C. O problemă controversată în doctrină este aceea a stabilirii momentului în care se naşte dreptul de accesiune imobiliară artificială reglementat de art. 494 C. Opinia contrară. Fiind obligat să păstreze construcţiile. ci exercitându-şi propriul său drept. pe măsura edificării construcţiei.Vizitati www. al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau ridicarea construcţiei.

Vizitati www. drept pur şi simplu. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Bucureşti. deoarece se dobândeşte în temeiul unui fapt juridic. Gherasim citat de L. op. Proprietarul terenului nu poate fi astfel obligat de constructor să-l despăgubească. întrucât accesiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al proprietarului terenului asupra construcţiei.ro ! Arhiva online cu diplome. Ed. Ed. certă şi lichidă. Pop în Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Bucureşti. în temeiul accesiunii. cit. Lumina Lex. născut pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză. 30. Dacă proprietarul terenului va invoca accesiunea. Dimpotrivă. 2001 p. Pop. Dacă posesia se prelungeşte în timp. dreptul de creanţă al constructorului va fi afectat de o condiţie suspensivă. nu al unui act juridic. ea poate duce la dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiune3. pe măsura încorporării materialelor în teren.tocilar. 224 1 Pagina 68 din 137 . cursuri si referate postate de utilizatori. Regimul juridic al construcţiilor edificate pe terenul proprietatea altei persoanae. constructorul exercită asupra construcţiei o posesie. Conform unei alte opinii. creanţa sa este. Dreptul de creanţă al constructorului de rea-credinţă devine cert şi lichid doar la data când proprietarul terenului optează pentru preluarea construcţiei2. rezultă.D. 5/1985. constructorul dobândeşte un drept de creanţă. în R. iar pe de altă parte. evenimente viitoare şi nesigure. în virtutea legii. în ipoteza în care proprietarul terenului nu va invoca accesiunea şi se vor fi îndeplinit condiţiile uzucapiunii. chiar din momentul încorporării materialelor de construcţie în sol. încă de la început. atâta timp cât nu-şi valorifică dreptul de a invoca dobândirea proprietăţii asupra construcţiilor prin accesiune şi lasă pe constructor să le folosească nestingherit. care nu face parte din conţinutul juridic al unui drept real. S-a apreciat că ar fi vorba de o proprietate rezolubilă atipică. Aşadar. Lumina Lex. În situaţia în care constructorul este de bună-credinţă. din faptul edificării unei construcţii pe terenul altuia. Până când proprietarul terenului îşi va manifesta intenţia de a prelua construcţia. 223 2 C Uscătescu. citat de L.R. ca simplă stare de fapt. În perioada dintre data realizării construcţiei şi a invocării accesiunii de către proprietarul terenului. 223 3 L. devenind exigibilă numai în momentul în care proprietarul terenului revendică acea construcţie. 2001 p. nr. p. animo sibi habendi 1. dreptul său de proprietate asupra construcţiei încetează. un drept de creanţă al cărui titular este constructorul. Condiţia rezolutorie ar consta în precizarea atitudinii proprietarului terenului ori în eventualitatea demolării construcţiei. pe de o parte un drept de proprietate asupra construcţiei aparţinând proprietarului terenului. dreptul de creanţă al constructorului se va considera născut concomitent cu naşterea dreptului de proprietate al debitorului obligaţiei de despăgubire. Rolul condiţiei suspensive îl va juca tocmai manifestarea de intenţie a proprietarului de a prelua construcţia. p. D. el va deveni însă exigibil numai de la data realizării condiţiei..

născându-se dreptul de proprietate al constructorului. p. nr. civ. constând în manifestarea de voinţă a proprietarului terenului de a prelua construcţia. în C. 7. deoarece obligaţia corelativă lui este atât de strâns legată de posesie. condiţia suspensivă nu s-a mai realizat şi este imposibil a se realiza. civ. dacă proprietarul terenului va opta pentru a-l obliga la desfiinţarea construcţiei şi plata de eventuale despăgubiri1. constructorul are un drept de retenţie asupra construcţiei. Dreptul de creanţă al constructorului este supus prescripţiei extinctive în termenul general de trei ani. după caz. nepublicată 3 Tribunalul Supr. De asemenea.ro ! Arhiva online cu diplome. 252/1977. 45 1 2 Pagina 69 din 137 ...D.Vizitati www. condiţia suspensivă se consideră nerealizabilă şi în cazul unui constructor de rea-credinţă. secţ. prin urmare. op. Altfel. În motivarea acestei soluţii.tocilar. Dreptul de retenţie nu se stinge prin înstrăinarea imobilului de către proprietar înainte de a plăti despăgubirea2. creditorul ar fi ameninţat cu imposibilitatea realizării creanţei în acele situaţii în care proprietarul de la data edificării construcţiei ar fi insolvabil3. plantaţia sau lucrarea realizată de creditor. În situaţia în care o construcţie. lucrării respective. ACCESIUNEA MOBILIARĂ L. dec. nr... plantaţie sau lucrare se realizează de către o persoană pe terenul altuia în baza unei convenţii încheiată cu proprietarul terenului. cursuri si referate postate de utilizatori. constructorul devine proprietarul acesteia şi titularul dreptului de superficie. pe anul 1979. Conform practicii judiciare. 494 nefiind aplicabile. cit. efectele accesiunii fiind anihilate de efectele uzucapiunii. 2007/1979.4. Termenul de prescripţie începe să curgă din momentul realizării condiţiei suspensive. încât în mod necesar trebuie considerat că s-a transmis odată cu imobilul. Atunci când despăgubirea constă în preţul materialelor şi al muncii. Până la plata integrală a despăgubirilor. constructorul este îndreptăţit să pretindă despăgubirile ce i se cuvin chiar şi de la terţul care a dobândit construcţia de la proprietarul terenului. p. secţ. dispoziţiile art. dec.. plantaţiei sau. iar nu în funcţie de cea existentă la data edificării construcţiei. ea trebuie calculată la valoarea existentă în momentul judecăţii. se arată că dreptul constructorului la despăgubiri este opozabil şi proprietarului subsecvent. Pop. 225 Tribunalul Supr.

acesta având obligaţia de a plăti celuilalt proprietar preţul bunului unit cu al său. Potrivit dispoziţiilor art. civ. Prin accesiune mobiliară se înţelege unirea a două bunuri mobile care aparţin unor proprietari diferiţi ori confecţionarea sau obţinerea unui bun de către o persoană..tocilar. Dacă valoarea bunurilor este egală. în aşa fel încât. prin munca sa folosind materialele altuia. iar unirea lor s-a făcut fără ştirea proprietarului (art. în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză.Vizitati www. cursuri si referate postate de utilizatori. tabloul şi rama în care este încadrat. În acest context. În acest caz. adică atunci când este vorba de o posesie de reacredinţă. ele pot fi despărţite şi conservate separat. se consideră principal acela care are o valoare mai mare. Prin excepţie. Bunul rezultat prin unire aparţine proprietarului lucrului care reprezintă partea principală (accesorium sequitur principale). având proprietari diferiţi. ori de un bun mobil furat sau pierdut care se află în mâinile unui terţ de bunăcredinţă în termenul de trei ani din momentul în care bunul a ieşit din posesia proprietarului fără voia acestuia. va fi considerat principal lucrul cu volumul cel mai mare. adjuncţiunea constă în unirea a două bunuri mobile. În Cartea a II-a din Codul civil. 504-516). Codul civil reglementează trei cazuri de accesiune mobiliară: adjuncţiunea. adjuncţiunea nu se aplică atunci când bunul accesoriu are o valoare mult mai mare decât bunul principal. Secţiunea a II-a a Capitolului II se intitulează „Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile mişcătoare” (art. 504 C. ornamentul sau completarea căruia a servit unirea celuilalt bun. are Pagina 70 din 137 ..ro ! Arhiva online cu diplome. cu condiţia ca posesorul să fie de bună-credinţă. civ. 1909 C. întrucât este înlăturată de dispoziţiile art. civ. neîntrunind condiţiile cerute de art. este considerat principal acela dintre bunuri pentru uzul. Dacă nici volumul nu poate fi folosit ca un criteriu pentru determinarea bunului principal. civ. fără a-şi pierde individualitatea. o dantelă cusută la o haină. Aşa sunt.. deşi formează un singur tot. 507 C. 505 C. se prevede că. Accesiunea mobiliară are însă în practică o importanţă redusă. conform cărora simplul fapt al posesiei valorează titlu de proprietate. în situaţia în care nici unul dintre bunuri nu poate fi privit ca accesoriu al celuilalt. atunci când posesia nu valorează proprietate. atunci lucrul retultat prin adjuncţiune va fi comun ambilor proprietari. proprietarul bunului accesoriu. în situaţia în care separarea lor nu se poate face fără pagube importante pentru unul dintre proprietari. de exemplu o piatră preţioasă şi inelul în care este fixată. neinteresat de despăgubirea oferită. civ. 1909 C. civ. civ. 506 C. accesiunea se aplică numai în cazuri excepţionale.) Conform art. 504-507 C. specificaţiunea şi confuziunea (amestecul).).. Adjuncţiunea (art. În art.

să restituie specificatorului valoarea muncii sale. Cu atât mai mult. indiferent de valoarea sa.ro ! Arhiva online cu diplome. ori croitorul confecţionează un costum din stofa altei persoane. civ. lucrul revine specificatorului. cu obligaţia de a-l despăgubi pe proprieatarul lucrului accesoriu. specificatorul având un drept de retenţie asupra lucrului până la plata acesteia. În această situaţie. deşi unite. Confuziunea sau amestecul (art. 508-510 C. potrivit principiului îmbogăţirii fără just temei. commixtio) constă în unirea a două sau mai multe bunuri mobile având proprietari diferiţi. o materie primă aflată în proprietatea altuia. proprietarul său devine. Dacă unul dintre bunuri poate fi considerat principal după valoare ori cantitate. civ. un bun. prin accesiune. el nu mai poate revendica lucrul său. Prin excepţie. ci din unirea a două valori: materia primă şi munca specificatorului. atunci când manopera are o valoare mult mai mare decât valoarea materialului folosit. realizarea unui bun nou (nova species) de către o persoană (specificator). sau când un tâmplar realizează un obiect de mobilier din lemnul altei persoane. manopera cuiva. prin munca sa. de asemenea de specificaţiune. Aşa se întâmplă atunci când un sculptor a făcut un obiect de artă din marmura sau metalul altei persoane. Specificaţiunea (art. neputând fi separate. pentru că formarea lucrului nou nu presupune munca. Este cazul a două metale topite împreună ori a două lichide amestecate. În principiu. cursuri si referate postate de utilizatori. în aşa fel încât îşi pierd individualitate. indiferent dacă materia poate fi sau nu adusă în starea iniţială. care are obligaţia de a-i restitui proprietarului valoarea materialului folosit. Se deosebeşte. Dacă proprietarul lucrului accesoriu a fost de acord cu unirea. 511-512 C.tocilar. Amestecul se deosebeşte de adjuncţiune.Vizitati www. se topesc în bunul nou rezultat.) Confuziunea sau amestecul (confusio. proprietar al bunului obţinut în urma amestecului. chiar dacă despărţirea bunurilor ar aduce o deteriorare a lucrului principal. Pagina 71 din 137 . lucrul nou nu rezultă din încorporarea propriu-zisă a două lucruri mobile. ci trebuie să accepte preţul acestuia. proprietarul materiei prime are dreptul de a pretinde bunul rezultat. unde obiectele. dacă adjuncţiunea a fost opera sa.) Specificaţiunea constă în confecţionarea. posibilitatea să ceară restituirea lucrului său. El este obligat. folosind sau prelucrând un material. se pot recunoaşte şi distinge unele de altele.

Titlul XX al Codului civil.). Soluţia se întemeiază pe echitate şi este folositoare mai ales atunci când proprietarul nu are posibilitatea să plătească celuilalt preţul muncii sau valoarea bunului său. el are şi posibilitatea de a cere un bun asemănător bunului său. pentru a deveni astfel proprietar al unui bun nou. bunul astfel obţinut va face obiectul proprietăţii comune pe cote părţi a celor doi proprietari (art. uzucapiunea operează în condiţiile prevăzute de Decretul-lege nr. Art. CONSIDERAŢII GENERALE Unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei când aceasta se prelungeşte în timp. Este o sancţiune pentru cel care a fost de rea-credinţă (a ştitut că materia folosită aparţine altuia) şi o măsură de ocrotire a dreptului de proprietate. 514 C.ro ! Arhiva online cu diplome. 1 I.1. instituie o regulă generală în materia accesiunii mobiliare. civ. Atunci când nici unul dintre bunurile amestecate nu poate fi considerat principal. cit.. UZUCAPIUNEA 8. Dogaru. conform căreia cel care foloseşte materiale străine fără ştirea proprietarului lor poate fi obligat şi la plata de daune-interese. p. În acele provincii istorice româneşti supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărţi funciare. în toate cazurile în care proprietarul lucrului folosit fără ştirea sa este îndreptăţit să primească bunul nou format. cursuri si referate postate de utilizatori. art. constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în termenul şi condiţiile prevăzute de lege1. op. civ. 515 C. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. cât şi beneficiul de care a fost lipsit cel în cauză (lucrum cessans). prevede că. ori când rezultatul accesiunii nu prezintă pentru el nici un interes. 511 C. Este absolut normal ca proprietarul să fie cel care să opteze între a invoca accesiunea. Uzucapiunea este modul originar de dobândirea a proprietăţii prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex. 281 Pagina 72 din 137 . 8.Vizitati www. Aceste dispoziţii se completează cu unele prevederi ale Decretului nr.tocilar. Dauneleinterese vor cuprinde atât prejudiciul suferit (damnum emergens). Sevastian Cerecel. Tot ca o măsură de protecţie a proprietarului bunului folosit fără ştirea sa. ori a pretinde numai ceea ce a avut. este uzucapiunea sau prescripţia achizitivă. civ. Uzucapiunea este reglementată în Cartea a III-a.

prin pasivitatea sa.tocilar. dacă n-a fost exercitat în termenul stabilit de lege. întrucât dovada dreptului de proprietate este greu de făcut.Vizitati www. uzucapiunea este reglemntată pe întreg teritoriul ţării de dispoziţiile Codului civil. uzucapiunea are rolul de a înlătura dificultăţile şi inconvenientele dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare. cit.. Deşi există unele reguli comune cu privire la prescripţia achizitivă (uzucapiune) şi prescripţia extinctivă.ro ! Arhiva online cu diplome. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare. fiind un mod de stingere a dreptului la acţiune în sens material. uzucapiunile începute şi împlinite. care a instituit cadastrul general naţional şi cărţile funciare pe întreg teritoriul ţării. în acea parte a ţării în care se aplicau dispoziţiile Legii nr. 115/1938. prin constrângere. În consecinţă. în special regulile referitoare la calculul termenelor de prescripţie. să se comporte public ca proprietar sau titular al altui drept real. 7/1996. deoarece acela care reuşeşte să dovedească faptul că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu mai are de suferit rigorile impuse de probatio diabolica1. cele două instituţii nu trebuie confundate. Prescripţia achizitivă are ca efect dobândirea unor drepturi (dreptul de proprietate sau alt drept real). îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care. îanainte de intrarea în vigoare a Legii nr. ca o probă absolută a dreptului de proprietate. pe când prescripţia extinctivă are ca efect încetarea posibilităţii de a obţine realizarea. Însă. 1 C. cel mai adesea posesia corespunde dreptului de proprietate şi. nu a mai preluat cazurile speciale de uzucapiune din sistemul cărţilor funciare reglementat de Legea nr. l-a lăsat timp îndelungat în posesia altei persoane. 115/1938. Uzucapiunea îndeplineşte o funcţie de clarificare a unor situaţii juridice. cursuri si referate postate de utilizatori. transformă o aparenţă îndelungată într-un raport juridic de proprietate cert şi indiscutabil. în prezent. deoarece. Bârsan. 321 Pagina 73 din 137 . a unor drepturi. Uzucapiunea constituie şi o sancţiune indirectă. permiţându-i. alături de ocupaţiune. având ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului unui imobil. uzucapiunea este concepută. p. şi-au produs efectele potrivt acelor dispoziţii. În lipsa unor norme legale tranzitorii privitoare la uzucapiune în legea nouă. Uzucapiunea se justifică pe următoarele considerente: Deşi este o stare de fapt. dând dovadă de neglijenţă. Legea nr. uzucapiunile începute sub legea veche şi neîmplinite încă urmează să-şi producă efectele numai în condiţiile şi în teremenele prevăzute de Codul civil. În sistemul Codului civil român. op. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare. Însă.

inclusiv statul şi unităţile sale administrativ-teritoriale.tocilar. indiferent dacă titular este statul sau o unitate adminstrativ-teritorială. Nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică. 1844 C. În ceea ce priveşte determinarea domeniului de aplicare al uzucapiunii. (să fie continuă. Legea nr. 1847 C. posesia trebuie să fie utilă şi efectivă (neechivocă). 136 Ana Boar. de hoţ sau găsitor). civ. cursuri si referate postate de utilizatori. 215/2001. Bucureşti.p. 11 din Legea nr. posesia şi publicitatea drepturilor. Pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. B. 135. indiferent de titularul dreptului de proprietate. Nu pot forma obiectul uzucapiunii universalităţile de bunuri care. servituţile continue şi aparente. All Educaţional. Elementele dreptului civil. Pot fi dobândite prin uzucapiune dreptul de proprietate privată. 96 3 Ana Boar. trebuie avute în vedere dispoziţiile art. Deci. persoană fizică ori persoană juridică. Uzucapiunea. 97-98 1 2 Pagina 74 din 137 . Imprescriptibilitatea bunurilor ce aparţin domeniului public este expres prevăzută şi de Legea nr.Vizitati www. bunurile mobile se dobândesc în proprietate prin însuşi faptul posesiei lor cu bună-credinţă. Posesia există M. potrivit cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. Posesia este utilă atunci când îndeplineşte calităţile prevăzute în art. În consecinţă. uzul. din natura lor proprie sau dintr-o declaraţie a legii. 1909 alin 1 C. pot fi dobândite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se află în proprietate privată. Aşadar. întrucât. dar şi de Constituţie prin art. 1999. civ. bunurile trebuie să se afle în circuitul civil şi să fie alienabile. netulburată. 1998. Timişoara. potrivit art. nu pot fi obiect de proprietate privată. bunuri care. în general. Lumina Lex. abitaţia. Ed. Cantacuzino. 18/1991. p.. p. ci sunt scoase afară din comerţ”. op. argumentându-se că nu poate fi permisă o inegalitate de tratament juridic între posesorul de rea-credinţă al unui bun imobil (care poate fi dobândit în proprietate prin uzucapiune) şi posesorul de rea-credinţă al unui bun mobil (este vorba de cel care exercită o posesie de rea-credinţă.. prescripţia. deoarece „imprescriptibilitatea este un corelativ necesar al inalienabilităţii”1. pentru a face obiectul uzucapiunii. În doctrină. publică) şi nu este afectată de vicii.. se arată3 însă că trebuie acceptată uzucapiunea şi în domeniul bunurilor mobile. nu sunt susceptibile de a fi posedate2.ro ! Arhiva online cu diplome. Domeniul de aplicare al uzucapiunii se circumscrie numai la categoria bunurilor imobile. cu modificările ulterioare. potrivit art. 213/1998 „nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile”. cit. pot fi uzucapate numai bunurile care se află în circuitul civil. Ed. civ. cât şi dezmembrămintele acestuia: uzufructul. fără a fi necesară trecerea unui interval de timp.

însă numai prin intervertirea titlului posesiei. a) Uzucapiunea de 30 de ani 1 2 Tribunalul Suprem.). 1895-1899). oricât ar dura în timp. C. chiriaşul. civ. faţă de toată lumea. fiind un simplu detentor precar2.D. nr. dec. denumită şi uzucapiune de drept comun sau uzucapiune lungă (art. R. nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin uzucapiune. Precaritatea are un caracter perpetuu. nr. Conform practicii judecătoreşti..R. ca urmare a voinţei detentoului de a nu mai poseda pentru altul. însă cu îngăduinţa acestuia.2.. începând să posede pentru sine.tocilar. pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate sau a altui drept real. fără ca posesorul să fi făcut acte de întrerupere a posesiei. civ. 972/1976. cursuri si referate postate de utilizatori. s-a decis că stăpânirea unei construcţii de către o altă persoană decât proprietarul. De asemenea. deoarece ei deţin acest bun în baza unui contract potrivit căruia sunt obligaţi să-l restituie la termen proprietarului. cât timp exercită stăpânirea ca locatar şi nu ca proprietar1.D. în mod efectiv când cel ce deţine bunul săvârşeşte acte de folosinţă asupra lui cu intenţia de a deveni proprietar sau titular al altui drept real. secţ. nr. exercitând o detenţie precară. 1890 C. p. FELURILE UZUCAPIUNII În funcţie de termenul necesar pentru realizarea uzucapiunii. 3/1979 Tribunalul Supr.. nu poate dobândi proprietatea prin uzucapiune. Detentorii precari nu pot dobândi bunul prin uzucapiune.Vizitati www. nu pot duce niciodată la uzucapiune. 1518/1978. durând pe tot timpul detenţiunii. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani. posesia devine utilă. denumită şi uzucapiune prescurtată sau scurtă (art. 52 Pagina 75 din 137 . De asemenea. dec. Dacă precaritatea dispare. fiind în acelaşi timp un viciu absolut. 8. Simpla detenţie precară ori posesia viciată. civ. 1976. secţ. deoarece persoana respectivă nu exercită o posesie utilă. posesia trebuie să fie exercitată pe toată perioada termenului prevăzut de lege. Codul civil prevede două feluri de uzucapiune: uzucapiunea de 30 de ani.ro ! Arhiva online cu diplome.

uzucapiunea de 30 de ani. Potrivit dispoziţiilor art. pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani. 1895 C.. potrivit art. publică şi sub nume de proprietar.Vizitati www... Potrivit dispoziţiilor art. Pagina 76 din 137 . Pentru a putea invoca uzucapiunea de scurtă durată.) fără a fi obligat a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua-credinţă”. posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot acest timp. schimbul. operează indiferent de atitudinea posesorului. donaţia. adică neafectată de vreun viciu. după exprimarea Codului civil. Din textul art. important fiind ca acesta să exercite o posesie utilă pe această perioadă de timp: posesorul poate „prescrie prin 30 de ani (. denumită şi uzucapiune longissimi temporis. Astfel.. netulburată. 1890 C. Posesia să se întemeieze pe un just titlu În conformitate cu prevederile art. dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia tribunalului unde se află nemişcătorul. b) Uzucapiunea de 10 până la 20 de ani Denumită şi uzucapiune scurtă. neîntreruptă. posesia să fie utilă. precum: vânzarea-cumpărarea.ro ! Arhiva online cu diplome. Nici unul dintre viciile posesiei nu se prezumă. 1847 C. 1890 C. cel care susţine că posesia nu este utilă trbuind să probeze. 1895-1899 C. uzucapiunea de 10 până la 20 de ani este reglementată în art. 1897 C. trebuie întrunite cumulativ două condiţii speciale. civ. pentru a putea prescrie se cere o posesie continuă.civ. şi prin 20 de ani dacă locuieşte afară din acea circumscripţie”. cursuri si referate postate de utilizatori. prin just titlu se înţelege orice act juridic translativ de proprietate. Aşadar.civ. rezultă că acest fel de uzucapiune se aplică numai bunurilor imobile individual determinate.tocilar. civ. Conform art..civ. aceste două condiţii sunt necesare şi suficiente pentru a uzucapa. şi anume: posesia să se întemeieze pe un just titlu sau. va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani. cel ce invocă prescripţia putând fi de bună sau de rea-credinţă şi nefiind obligat să prezinte vreun titlu. „cel care câştigă cu bună-credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat. civ. posesia să fie de bună-credinţă.. pe o „justă cauză”.. 1895 C. civ.

Justul titlu trebuie să existe în realitate şi nu doar în imaginaţia celui care invocă uzucapiunea. civ. Un act juridic lovit de nulitate absolută nu poate servi ca temei al uzucapiunii scurte (art. de exemplu. Condiţia nu este îndeplinită. esenţial este faptul ca el să provină. În aschimb. civ. nu este suficient un titlu putativ. efectiv.tocilar. referitor la actele juridice care pot fi calificate just titlu. în mod obligaotiru. Aşadar. 2000 . mincinos3.). în R.. 203 3 I. hotărârea judecătorească prin Tribunalul Supr. Justul titlu trebuie să fie un act juridic valabil. p. pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar. Curs de drept civil. nu are un just titlu. Exigenţa unui titlu real presupune ca actul invocat să cuprindă exact. cursuri si referate postate de utilizatori. op. nu poate reprezenta just titlu pentru uzucapiunea scurtă. După împlinirea termenului de prescripţie pentru acţiunea în anularea actului. cit.. 946/1979.. în toată întinderea sa. p. un titlu anulabil poate fi invocat drept just titlu împotriva oricăror persoane. nr. nr. Altfel spus. Bucureşti. p. de la o altă persoană decât adevăratul proprietar. 69 E. Calificativul „just” folosit de art. care prin ipoteză este nereal. 2 C. împrejurare pe care posesorul nu a cunoscut-o. Majoritatea autorilor şi practica judiciară consideră că. ci doar unul putativ. dec. actul de adjudecare a unui imobil întocmit de executorul judecătoresc în cadrul procedurii vânzărilor silite.R. actul juridic aparent.). justul titlu trebuie să fie un act juridic real. El trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă cerute de lege. Nu este de conceput o uzucapiune care se bazează pe un titlu ce emană de la adevăratul proprietar. 3 C. în situaţia în care uzucapantul a intrat în posesie în calitate de legatar. De asemenea.D. 1897 alin. cu excepţia celui care are dreptul să ceară nulitatea relativă (art. în temeiul unui testament care fusese revocat. ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii. desemnează calitatea titlului de a îndeplini condiţiile de validitate prevăzute de lege pentru actul respectiv. 1895C. Chelaru. Chiar dacă el este de bună-credinţă. titlul anulabil devine perfect valid şi poate fi invocat chiar îpotriva celui care ar fi putut cere anularea lui. 1897 alin. uzucapiunea scurtă acoperind numai lipsa dreptului însrăinătorului1. bunul pe care posesorul îl stăpâneşte şi pe care urmăreşte să-l prescrie2. s-au conturat următoarele aprecieri: . spre exemplu o donaţie nulă absolut din cauza lipsei formei autentice nu poate fi invocată drept just titlu. All Beck. 285 1 2 Pagina 77 din 137 . în cazul simulaţiei. 11/1979. Dogaru. Ed.sunt considerate just titlu: tranzacţia. Drepturile reale principale. secţ. În literatura juridică şi în practica judiciară. adică de la un neproprietar. civ. fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului. pentru a fi în prezenţa unui just titlu.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. civ. Sevastian Cercel.

O problemă care s-a pus în practica judecătorească a fost dacă succesiunea ab intestat ori legatul universal poate să constituie just titlu. De asemenea. Soluţia Codului nostru civil este în sensul că titlul pro herede poate fi considerat drept just titlu. p. 1858 alin 4 C. certificatul de moştenitor nu poate fi invocat ca just titlu.. cit. Sevastian Cercel. dacă este de bună-credinţă şi consideră că bunul aparţinea lui A. cum ar fi cele pronunţate într-un partaj. comodatul). O ultimă condiţie a justului titlu este aceea ca el să aibă dată certă. civ. schimbul) sunt acte translative cu titlu particular1. . hotărârile judecătoreşti declarative de drepturi. Aşadar. 286 Pagina 78 din 137 . Răspunsul dat de doctrină acestei probleme este însă unul negativ şi aceasta deoarece succesorul nu poate avea mai multe drepturi decât autorul său. numai aşa va putea fi opus celui care se pretinde proprietar şi care are calitatea de terţ faţă de actul translativ de 1 I. Dogaru. bunurile sale trecând la succesorul B. S-a considerat că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea autorului său în posesie utilă aptă să conducă la dobândirea proprietăţii prin păstrarea ei un timp de 30 de ani. se pune problema dacă B va putea să dobândească acest bun prin prescripţia de 10-20 de ani. depozitul. convenţiile de împărţeală. chiar dacă a fost de bunăcredinţă. însă nu poate fi o justă cauză în sensul art. dacă ar fi emanat de la adevăratul proprietar. op. Nu poate fi calificat just titlu nici antecontractul de vânzare-cumpărare. hotărârile judecătoreşti care ţin loc de act autentic de înstrăinare.Vizitati www. potrivit dispoziţiilor art. admite că transmisiunea universală către un succesor de bună-credinţă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface în posesie utilă în persoana succesorului care astfel invocă titlul său pro herede pentru a beneficia de uzucapiunea prescurtată. pentru a duce la o uzucapiune de 10-20 de ani.. deoarece el nu este un act translativ de proprietate. un act translativ de proprietate cu titlu particular. 1895 C.ro ! Arhiva online cu diplome. deoarece art.tocilar. care se constată existenţa unei convenţii translative de proprietate între părţile unui proces.. Dacă în detenţia lui A se afla un bun care nu era al său. 1897 C. justul titlu este. Pe de altă parte. trebuie să fi fost apt să transfere dreptul de proprietate către dobânditor. Ipoteza este următoarea: A decedează. civ. civ. ci o dovadă a calităţii de moştenitor şi a întinderii drepturilor succesorale.nu constituie just titlu: convenţiile pe baza cărora un bun imobil este în stăpânirea unui detentor precar (locaţiunea. cursuri si referate postate de utilizatori. pentru ca actul juridic pe baza căruia posesorul a intrat în stăpânirea imobilului să fie un just titlu. întrucât actele enumerate de acesta (vânzarea. Transmisiunea succesorală nu poate să-i confere mai multe drepturi: nemo plus juris ad allium transfere potest quam ipse habet.

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

proprietate, care, prin ipoteză, a fost încheiat de posesorul uzucapant cu o altă persoană. Nu este necesar ca justul titlu să fi fost trascris în registrele de publicitate imobiliare. Justul titlu este o condiţie de sine stătătoare a uzucapiunii, distinctă de buna-credinţă, astfel că existenţa sa trebuie dovedită de cel ce invocă uzucapiunea. În această materie, spre deosebire de cea a dobândirii fructelor de către posesor, justul titlu nu este numai un element al bunei credinţe. Cele două elemente ale uzucapiunii scurte se condiţionează reciproc, în sensul că nu poate exista bună-credinţă fără să existe un just titlu pe baza căruia posesorul să fi dobândit imobilul. Uzucapiunea nu-şi produce efectele dacă una din cele două condiţii lipseşte. Posesia să fie de bună-credinţă A doua condiţie specială în vederea aplicării auzucapiunii scurte se referă la poziţia subiectivă a uzucapantului, căruia i se cere să exercite posesia cu bună-credinţă. Art. 1898 alin. 1 C. civ. cuprinde o definiţie a bunei-credinţe, precizând că aceasta este „credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea”. Credinţa posesorului în calităţile transmiţătorului bunului trebuie să fie deplină. El va fi de rea-credinţă atunci când cunoaşte că un terţ este sau se pretinde a fi proprietar al imobilului a cărui posesie el a dobândit-o. Orice îndoială posibilă referitoare la dreptul autorului este de natură a înlătura buna-credinţă a posesorului şi, odată cu ea, şi uzucapiunea scurtă1. Nu poate fi socotit de bună-credinţă posesorul care cunoaşte că autorul său nu a plătit preţul imobilului persoanei de la care acesta a cumpărat. Este exclusă buna-credinţă atunci când posesorul cumpără de la un singur coproprietar, deşi cunoaşte că bunul aparţine în coproprietate mai multor persoane şi este posibil să nu-i fie atribuit după partaj. Potrivit dispoziţiilor art. 1898 alin. 2 C. civ., este suficient ca buna-credinţă să fi existat în momentul „câştigării imobilului”. Nu este, aşadar, necesar ca buna-credinţă să subziste pe toată durata termenului cerut pentru uzucapiune. Dacă ulterior dobândirii bunului, posesorul cunoaşte că a dobândit de la un neproprietar, el va putea invoca totuşi prescripţia achizitivă scurtă, pentru că malla fides superveniens non impedit uzucapionem. Atunci când este vorba de acte juridice între vii, buna-credinţă trebuie să existe în momentul încheierii actului juridic ce va constitui just titlu. Când este vorba de acte juridice mortis causa (legatul cu titlu particular), pot fi luate în discuţie două momente: data deschiderii succesiunii (data morţii testatorului) şi data la care legatarul acceptă legatul. Dobândirea unui bun prin legat devine efectivă atunci când legatarul îşi manifestă voinţa de
1

Ana Boar, op. cit., p. 137
Pagina 79 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

a-l accepta, voinţă care include printre elementele sale şi buna sau reaua-credinţă. De aceea, în doctrină, se susţine că buna credinţă trebuie să existe în momentul acceptării legatului, moment în care legatarul trebuie să creadă că autorul său este adevăratul proprietar al imobilului. Dacă în privinţa justului titlu legea cere ca posesorul să facă dovada acestuia, în privinţa bunei-credinţe ea instituie o prezumţie relativă, astfel încât el nu este obligat să dovedească faptul că nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că transmiţătorul bunului nu ara proprietar. Prezumţia de bună-credinţă este însă relativă, ea putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către cel ce se pretinde adevăratul proprietar. În ceea ce priveşte termenul uzucapiunii scurte, acesta este de 10 până la 20 de ani, nu neapărat de 10 ori de 20 de ani. Diferenţa este în funcţie de prezenţa ori absenţa adevăratului proprietar în circumscripţia teritorială a tribunalului unde se află bunul imobil. Dacă el locuieşte în judeţul în care se află bunul, termenul este de 10 ani, iar dacă locuieşte în alt judeţ, termenul va fi de 20 de ani. Potrivit dispoziţiilor art. 1896 C. civ., termenul de bază este de 10 ani şi el se prelungeşte întotdeuna când proprietarul nu a locuit pe tot parcursul său în raza aceluiaşi tribunal în care se află imobilul. Astfel, la numărul anilor cât proprietarul a locuit în raza tribunaluilui judeţean unde se afla imobilul, se adaugă un număr dublu de ani cât a locuit în raza altui tribunal, respectiv se dublează anii rămaşi până la împlinirea termenului de 10 ani. Un an de prezenţă face, deci, cât doi ani de absenţă. Spre exemplu, dacă adevăratul proprietar a locuit 6 ani în raza teritorială a Tribunalului Argeş şi 4 ani în cea a Tribunalului Vâlcea, cei 4 ani se dublează şi se adaugă la cei 6 ani, astfel încât termenul de prescripţie va fi de 14 ani. Trebuie avută în vedere locuinţa efectivă a adevăratului proprietar, de vreme ce legea distinge după cum acesta „a locuit la diferite timpuri” (art. 1896 C. civ.). În acest sens, absenţa trebuie să fie una continuă, să nu fie vorba de o simplă plecare ori o absenţă trecătoare. În situaţia în care uzucapiunea priveşte un bun aflat în coproprietate, împotriva fiecărui coproprietar va curge un termen diferit, de 10 ani pentru cei care locuiesc în acelaşi judeţ, ori de până la 20 de ani pentru cei care locuiesc în alte judeţe. În măsura în care se poate uzucapa împotriva statului ( este vorba de bunurile din domeniul privat al statului care sunt alienabile), acesta este socotit a fi prezent pe tot teritoriul, astfel că termenul prescripţiei va fi întotdeauna de 10 ani.

Pagina 80 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

S-a considerat1că, întrucât în prezent mijloacele moderne de transport şi comunicaţii dau posibilitatea unei persoane de a se deplasa şi a cunoaşte foarte repede situaţia unui imobil aflat în orice parte a ţării, nu se mai justifică stabilirea termenului de prescripţie în funcţie de absenţa sau prezenţa proprietarului.

8.3. MODUL DE CALCUL AL TERMENULUI UZUCAPIUNII

Dobândirea proprietăţii prin uzucapiune este legată în mod esenţial de împlinirea termenelor legale. Indiferent de felul uzucapiunii, termenul se calculează în acelaşi mod: pe zile şi nu pe ore. Ziua în care începe prescripţia nu se ia în calcul, adică se va ţine seama numai de zilele întregi, nu şi de fracţiunile de zile (art. 1887 C. civ.). Ziua se socoteşte de 24 de ore şi începe la ora zero, sfârşindu-se la miezul nopţii următoare (art. 1888 C. civ.). Prescripţia se socoteşte încheiată la împlinirea ultimei zile a termenului (art. 1889 C. civ.). La calculul termenului de prescripţie achizitivă nu se ţine seama de ziua complementară a anilor bisecţi, după cum nu se ţine seama nici de zilele de sărbătoare legală, indiferent dacă acestea sunt la începutul, pe parcursul ori la sfârşitul termenului. Se poate ţine seama, la calcularea termenului, de opţiunea pentru joncţiunea posesiilor şi, nu în ultimul rând, de faptul că pe parcursul termenului de prescripţie pot interveni anumite împrejurări care pot afecta cursul acestuia, prin întrerupere sau suspendare. Întreruperea prescripţiei achizitive Primtre condiţiile cerute de lege pentru uzucapiune este enumerată şi aceea ca „prescripţia să fie neîntreruptă” (art. 1847 c. civ.) Această cerinţă - distinctă de viciul discontinuităţii posesiei - se referă în realitate nu la posesie, ci la termenul prescripţiei achizitive. Întreruperea prescripţiei achizitive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei noi prescripţii achizitive. Astfel, potrivit art. 1867 C. civ., întreruperea şterge cu totul orice prescripţie începută înaintea sa; în nici un caz acea prescripţie nu mai poate fi continuată. Posesorul poate începe o nouă prescripţie după ce actele constituive de întrerupere încetează, conform naturii lor.
1

I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 290
Pagina 81 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Potrivit art. 1863 C. civ., prescripţia poate fi întreruptă în mod natural sau în mod civil. Întreruperea naturală este proprie numai prescripţiei achizitive şi intervine, cu aceleaşi efecte, în două situaţii prevăzute de art. 1864 C. civ.: când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de posesia bunului, indiferent cine este autorul deposedării; Pierderea în fapt a posesiei intervine atunci când posesorul este şi rămâne lipsit mai mult de un an de folosinţa lucrului, indiferent dacă lucrul intră în folosinţa fostului proprietar sau a altei persoane. Prescripţia este întreruptă natural, în sensul că elementul material, obiectiv pe care se întemeiază este absent. De vreme ce elementul material al posesiei corpus - poate fi exercitat şi prin altă persoană, prescripţia nu este întreruptă dacă bunul este predat cu titlu precar unui terţ (cel puţin până când pentru acesta apare un caz de intervertire a precarităţii). Întreruperea se produce indiferent dacă pierderea posesiei are loc împotriva voinţei posesorului ori prin propriul său fapt de renunţare la stăpânirea bunului. când bunul cu privire la care se exercită posesia este declarat imprescriptibil în urma unei transformări legale a naturii sau destinaţiei sale. Este cazul bunurilor trecute în domeniul public, trecere care face imposibilă începerea unei noi prescripţii atâta timp cât acestea vor aparţine proprietăţii publice. În realitate, de această dată, posesia încetează definitiv şi ireversibil, neputând reîncepe atâta vreme cât imobilul este scos din circuitul civil1. În privinţa acestui caz de întrerupere naturală a cursului prescripţiei achizitive, s-a pus problema de a şti dacă dispoziţiile extrem de restrictive cuprinse în art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi respectiv art. 44 din Legea nr. 59/1974 potrivit cărora terenurile de orice fel puteau fi dobândite numai prin moştenire legală, au fost de natură să întrerupă prescripţiile achizitive în curs la momentul intrării lor în vigoare. În perioada în care s-au aflat în vigoare aceste legi, doctrina şi jurisprudenţa au apreciat unanim că adoptarea celor două acte normative a avut ca efect scoaterea terenurilor din circuitul civil, consecinţa fiind întreruperea naturală a cursului prescripţiei achizitive. După abrogarea acestor legi prin Decretul-lege nr. 1/1989, această problemă a devenit obiect de controversă atât în doctrină, cât şi în practică. Astfel, într-o opinie, s-a susţinut că intrarea în vigoare a acestor legi nu a determinat o întrerupere a prescripţiei achizitive, întrucât nu se poate susţine că terenurile proprietate
1

L. Pop, op. cit., p. 243
Pagina 82 din 137

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

particulară au fost transformate în natura sau destinaţia lor cum prevede art. 1864 alin. 2 C. civ. şi nici nu au fost scoase din circuitul civil general (art. 1844 C. civ.). A avut loc doar o severă restrângere a atributului dispoziţiei juridice din conţinutul dreptului de proprietate asupra terenurilor, dar ele au continuat să fie în circuitul civil deoarece puteau fi dobândite prin moştenire legală1. Opinia contrară porneşte de la premisa că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1974 şi a Legii nr. 59/1974, dreptul de proprietate nu a mai putut fi dobândit prin uzucapiune, întrucât terenurile au fost scoase din circuitul civil general, iar cursul prescripţiei achizitive a fost astfel întrerupt. Chiar dacă ele nu au fost declarate în mod expres de lege imprescriptibile, prin transformarea naturii ori a destinaţiei lor în sensul art. 1864 C. civ., este de necontestat că terenurile, ca efect al dispoziţiilor restrictive din aceste legi, au fost indisponibilizate2. Tot în sprijinul acestei opinii, s-a mai susţinut că dispoziţiile art. 1864 C. civ. au în vedere situaţia în care un bun este scos din circuitul civil general, fiind declarat de lege inalienabil, iar imprescriptibilitatea unui bun este corolarul inalienabilităţii sale, deoarece un bun, în măsura în care este inalienabil, este şi imprescriptibil 3. Pentru cursul prescripţiilor achizitive deja începute, art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi art. 44 din Legea nr. 59/1974 au reprezentat veritabile cauze de de întrerupere naturală speciale, ale căror efecte au fost reglementate, în lipsă de prevederi exprese contrare, tot de dispoziţiile art. 1866-1867 C. civ. În concluzie, raţiunea celor două legi a fost evident aceea de a atribui terenurilor un caracter inalienabil, care ar fi iluzoriu dacă nu este însoţit de corolarul său care este imprescriptibilitatea4. Ar fi ilogic să se accepte dobândirea terenurilor prin uzucapiune când se interzice dobândirea lor prin acte juridice, dându-le posibilitatea celor interesaţi să eludeze legea. Neîndoielnic, cele două acte normative au reflectat o anumită ideologie, iar efectele lor au fost inechitabile şi de aceea au fost abrogate expres în anul 1989. Dar, cu toată dorinţa de a trece peste acea perioadă istorică, nu se poate totuşi nega că ea a existat şi că puterea politică de atunci a emis acte normative a căror forţă obligatorie, pe timpul cât au fost în vigoare, nu poate fi înlăturată decât cu preţul unei inechităţi şi mai mari, adică făcând să retroactiveze legile de abrogare a lor5

L. Pop, op. cit., p. 244 C. Bârsan, M. Gaiţă, M. M. Pivniceru, op. cit., p. 203 3 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 247 4 I. Dogaru, Sevastian Cercel, op. cit., p. 295 5 Ana Boar, op. cit., p. 153
1 2

Pagina 83 din 137

Nu se poate vorbi de întreruperea prescripţiei dacă s-a pronunţat încetarea procesului.tocilar. introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare. prin recunoaşterea de către posesor a dreptului celui în contra căruia prescrie. Oricum. Practic. nu i se poate recunoaşte posesiei exercitate sub imperiul acestei legi aptitudinea de a conduce la uzucapiune. 1865 C.). indiferent dacă termenul necesar acesteia s-a împlinit atunci când erau în vigoare ori după abrogarea lor. 21 din Decretul nr.Vizitati www. 167/1958 prescripţia extinctivă aplicabilă dreptului la acţiune privitor la drepturile reale principale (art. Pagina 84 din 137 . Întreruperea civilă Potrivit dispoziţiilor art. atunci când el acceptă să încheie un contract de închiriere sau când acceptă oferta de a cumpăra bunuri. putând fi invocată de către orice persoană interesată (art. art. de exemplu. în ambele cazuri. Aşadar. printr-un act începător de executare. 1868-1871 C. civ. precum sechestrul sau cererea execuţiei unui titlu căruia legea îi recunoaşte puterea executorie. întreruperea civilă operează în trei cazuri: printr-o cerere făcută în judecată. din momentul recunoaşterii posesorul . 1870 C. cauzele de întrerupere reglementate în art.. Recunoaşterea voluntară de către posesor a dreptului adevăratului proprietar echivalează cu o renunţare la posibilitatea de a dobândi acest drept. 167/1958. ori cel care a făcut-o a renunţat la ea (art. aceleaşi: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. dacă cererea a fost respinsă. civ. Cauzele de întrerupere civilă a prescripţiei achizitive au fost considerate comune cu cele aplicabile în materia prescripţiei extinctive şi aceasta întrucât Codul civil reglementează şi după intrarea în vigoare a Decretului nr. anulată sau dacă s-a perimat.dacă mai păstrează posesia . aşa încât trebuie să aibă capacitatea de a încheia un act de dispoziţie (capacitate de exerciţiu deplină).se transformă într-un detentor precar. 167/1958 sunt. 167/1958). 16 alin. civ. produce efecte absolute.). Aşa se întâmplă. fie introductivă de instanţă sau numai incidentală într-un proces întrerupt. 1866 C. chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească ori la un organ arbitral necompetent (art. chiar dacă într-o altă ordine şi exprimare. cursuri si referate postate de utilizatori.) ale cărei drepturi ar fi ameninţate de uzucapiune. Întreruperea naturală. 16 alin. 2 din Decretul nr. 1 din Decretul nr. civ.ro ! Arhiva online cu diplome.

În Codul civil cauzele de suspendare sunt reglementate în art.. Potrivit art. 1885 alin. 1875 C. 167/1958). aşadar. Potrivit art. Suspendarea prescripţiei achizitive Cursul prescripţiei achizitive este oprit şi în acele situaţii în care din anumite motive reglementate expres şi limitativ de lege. 167/1958 (art. cât timp posesorul care invocă uzucapiunea sau adevăratul proprietar al imobilului se află în rândul forţelor armate române puse pe picior de război. 1874-1885. 2 C. potrivit căruia prescripţia se suspendă: cât timp proprietarul este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. de drept. însă în prezent aceste dispoziţii au fost modificate prin dispoziţiile Decretului nr. uzucapiunea curge în favoarea posesorului chiar în contra drepturilor reale afectate de un termen sau o condiţie (modalităţi ale unui act juridic civil care produce efecte numai între părţi iar posesorul nu este parte). întreruperea civilă. pe de altă parte. civ. 15 alin. suspendarea prescripţiei achizitive este acea modificare a cursului acestei prescripţii care constă în oprirea. cererea trebuie îndreptată împotriva posesorului. suspendarea opreşte cursul prescripţiei cât durează. dispune că prescripţia curge în contra oricărei persoane care n-ar putea invoca o excepţie anume stabilită de lege iar. între curator şi cei pe care îi reprezintă. pe de o parte şi cei aflaţi sub ocrotirea lor. limitativ prevăzute de lege. acţiunea în justiţie trebuie să fie efectivă (să fie făcută cu scopul de a fi admisă) şi să fie admisă printr-o hotărâre definitivă. printr-un act începător de executare.tocilar. pe timpul cât durează situaţiile. cu excepţiile prevăzute de lege. nu foloseşte decât celui ce o face şi nu vatămă decât pe cel împotriva căruia se face.Vizitati www.ro ! Arhiva online cu diplome. 1874 C. 1866 C. fără ca termenul sau condiţia să poată suspenda uzucapiunea posesorului. în caz contrar prescripţia nu poate fi întreruptă pentru că hotărârea judecătorească produce efecte numai între părţi. Pentru a produce efectul întreruptiv. care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului de proprietate. civ. Formulată de acela împotriva căruia se prescrie (proprietarul). fără însă a o şterge pentru timpul trecut (art. 13 şi 14). efecte relative. spre deosebire de întreruperea naturală care are efecte absolute. titularul dreptului de proprietate (sau altui drept real) este oprit din cauze neimputabile lui să intervină pentru protejarea acetuia. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. 1 din Decretul nr. în temeiul legii Pagina 85 din 137 . între părinţi şi tutore. Art. Aşadar. Are.. potrivit art. a celui care uzucapează. precum şi între orice altă persoană care. a curgerii termenului de prescripţie. civ..

167/1958. Aceste dispoziţii reglementează ceea ce s-a numit efectul special al suspendării prescripţiei care constă. s-ar putea însă susţine că proprietarul a avut suficient timp să acţioneze de vreme ce termenele prescripţiei achizitive sunt de 10-20 sau 30 de ani. Potrivit dispoziţiilor art. după cum termenul de prescripţie este mai mare sau mai mic de şase luni. aşadar. pe timpul căsătoriei între soţi. în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie în aşa fel încât. adică a posesorului actual. morală sau juridică) de a acţiona. pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune. Joncţiunea posesiilor înseamnă. Au fost exprimate opinii favorabile cu privire la aplicarea acestui efect şi în materia prescripţiei achizitive. între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului. deci mult mai lungi decât termenele prescripţiei extinctive reglementate prin Decretul nr. Joncţiunea posesiilor Termenele lungi prevăzute de lege pentru a opera prescripţia achizitivă sunt rareori împlinite în persoana unui singur posesor. sau al hotărârii judecătoreşti. care l-a pus în imposibilitate (materială. cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitată de autorul său. Contrar acestor opinii. cursuri si referate postate de utilizatori. chiar dacă el nu este reglementat în Codul civil. în esenţă. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. La încetarea cauzei care a determinat suspendarea. Pagina 86 din 137 . prescripţia îşi va relua cursul de drept. să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului”. Poate fi ipoteza în care. inaintea încheierii căsătoriei. iar raţiunea acestei prorogări este ca proprietarul să aibă efectiv timp să acţioneze după încetarea cauzei de suspendare. 167/1958 se aplică şi cu privire la uzucapiune.Vizitati www. care reglementează şi efectul special al suspendării. Pentru că termenele prescripţiei achizitive sunt mai mari de şase luni. 15 alin. înseamnă că prorogarea va fi de şase luni. 1860 C. în doctrină s-a pus problema dacă dispoziţiile art. ori cât timp acestuia nu are cine să-i încredinţeze actele.. Referitor la suspendarea prescripţiei achizitive. „orice posesor posterior are facultatea. 2 din Decretul nr. civ. unirea posesiei uzucapantului. cât timp proprietarul care este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu nu are un reprezentant legal. cât timp nu au fost date şi aprobate socotelile.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome. continuând de la momentul în care a fost oprită. unul dintre soţi a început să posede un bun al celuilalt în condiţii în care ar fi putut invoca uzucapiunea. să se asigure şase luni ori o lună. spre a opune prescripţia.

cursuri si referate postate de utilizatori. pentru că numai în această ipoteză are sens joncţiunea posesiilor. De asemenea. eventual. mai este necesar ca între prima şi a doua posesie să existe o continuitate. fiind de bună-credinţă sau de rea-credinţă. Joncţiunea posesiilor este o derogare de la regula cuprinsă în art. fără a putea să-i schimbe. important fiind să fi primit posesia în baza unui raport juridic. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. fără a ţine seama dacă transmiterea posesiei s-a făcut în mod singular sau universal. 1859 şi 1860 C. El poate fi un succesor universal. cel ce invocă joncţiunea să fie un succesor în drepturi al autorului.ro ! Arhiva online cu diplome. Pentru a fi posibilă joncţiunea sunt necesare următoarele condiţii: să fie vorba de o posesie propriu-zisă. În practiă se pot ivi trei ipoteze: posesia actuală este de aceeaşi natură cu posesia anterioară. cu titlu universal sau particular al vechiului posesor. termenul posesiei noi va fi adăugat la termenul scurs în favoarea fostului posesor. nu este titulatul dreptului de proprietate. aceasta le avea.. Spre exemplu. potrivit căreia dacă lucrul trece prin mai multe mâini. civ. civ. în avantajul său.). 251 Pagina 87 din 137 . în persoana sa. gratuit ori oneros. o posesie nouă. Cel care hotărăşte dacă la calcularea termenului uzucapiunii se ţine seama sau nu de posesia autorului este acela care invocă uzucapiunea pentru că joncţiunea posesiiilor este numai o facultate. cit.. natura. care este tot de 1 D. în sensul prevederilor art. El va avea interes să invoce joncţiunea întotdeauna când schimbarea naturii posesiei îi va fi favorabilă. Aşadar.tocilar. posesorul actual. pentru că cel care a uzurpat posesia altcuiva nu poate invoca unirea posesiei sale cu aceea ce a aparţinut celui pe care l-a înlăturat. 1859 C. posesorul actual continunâd posesia anteriaoră cu toate carenţele pe care. fiecare posesor începe. în sensul că posesorul actual are de ales între a începe o posesie actuală ori a invoca joncţiunea posesiilor (art. o posibilitate. civ. pentru că posesia sa continuă calitatea şi termenului autorului său. Totodată. la fel ca şi cel ce invocă uzucapiunea. pentru că detenţia precară nu poate fi unită cu posesia. În această ipoteză.. întotdeauna va fi în avantajul posesorului actual să invoce joncţiunea posesiilor. op. Jurisprudenţa a statuat că prin autor. p. astfel încât joncţiunea nu va opera atunci când posesia este transmisă printr-un act lovit de nulitate absolută. adică să nu fi intervenit o cauză de întrerupere1.Vizitati www. Dacă aceste condiţii vor fi îndeplinite. se înţelege persoana care. trebuie să fie vorba de un raport juridic valabil. Lupulescu. posesorul actual va trebui să continuie posesia cu toate viciile sau calităţile pe care aceasta le are. 1860 C.

iar autorul său a exercitat o posesie de bună-credinţă şi cu just titlu. civ. dacă autorul a posedat în virtutea unui titlu şi cu bună-credinţă 15 ani.tocilar. când posesorul cere să se constate dobândirea dreptului de proprietate astfel. el va fi interesat de joncţiune numai atunci când. are nevoie de încă 5 ani. el începând o nouă posesie bazată pe just titlu şi de bună-credinţă. adică întotdeauna când din termenul de 30 de ani au rămas mai puţin de 10 ani. dacă posesorul actual este de rea-credinţă. posesorul actual. iar posesorul de rea-credinţă dobândeşte definitiv şi irevocabil dreptul de proprietate asupra fructelor şi productelor percepute în cursul uzucapiunii. Ori. Spre exemplu. Pagina 88 din 137 . când el se apără împotriva acţiunii în revendicare introdusă împotriva sa de către fostul proprietar al lucrului. cât şi pe cale de excepţie. În consecinţă. el va uzucapa în termenul de 30 de ani prevăzut de art. dacă posesorul actual este de bună-credinţă şi are just titlu.ro ! Arhiva online cu diplome. Dar dacă autorul a posedat numai 5 ani. EFECTELE UZUCAPIUNII Uzucapiunea are ca efect naşterea dreptului de proprietate al posesorului asupra bunului uzucapat. cursuri si referate postate de utilizatori. 8. Altfel spus. dacă autorul a posedat în virtutea unui just titlu şi cu bună-credinţă 18 ani. Spre exemplu. iar autorul său a exercitat o posesie de rea-credinţă. dacă autorul a posedat cu rea-credinţă 25 de ani. Uzucapantul va fi considerat proprietar nu din momentul împlinirii termenului legal al prescripţiei achizitive. concomitent cu stingerea dreptului de proprietate al fostului titular. fără ca acesta să fi solicitat constatarea dobândirii proprietăţii astfel. prin unirea celor două posesii. posesorul actual nu va fi interesat de joncţiune.. rea-credinţă. aşa încât are tot interesul să ceară joncţiunea posesiilor. ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului (el sau autorul său dacă a optat pentru joncţiunea posesiilor). Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune. teremenul de 30 de ani necesar autorului s-ar realiza mai repede dacât dacă ar începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. este normal să nu dorească a începe o prescripţie nouă de 10-20 de ani. posesorul actual are nevoie de 15 ani. în aceleaşi condiţii. posesorul actual. are nevoie de încă 2 ani (sau de un an dacă adevăratul proprietar se întoarce în judeţul unde se află imobilul). având nevoie de numai 5 ani.Vizitati www. joncţiunea fiind inutilă. toate drepturile pe care posesorul le-a constituit asupra bunului în favoarea unor terţi pe parcursul uzucapiunii vor fi consolidate. ci poate invoca efectele uzucapiunii împlinite deja.4. 1890 C. posesorul actual nu are nevoie să unească posesia sa cu cea a autorului. Dacă termenul prescripţiei s-a împlinit în persoana autorului. efectul uzucapiunii este retroactiv.

1839 C. Legea nr. Ea nu poate fi însă invocată din oficiu de către instanţă. 1841 C. Beneficiarul prescripţiei achizitive poate să renunţe la efectele acesteia. Acest caz se mai numeşte uzucapiune tabulară pentru că prin bună-credinţă şi stăpânirea pe timpul prevăzut de lege. cursuri si referate postate de utilizatori. Uzucapiunea tabulară Potrivit dispoziţiilor art. în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale care pot fi dobândite prin uzucapiune. ei pot să invoce prescripţia câştigată de debitorul lor.unde se aplică sistemul de publicitate imobiliară prin cărţi funciare. 1838 C. îşi consolidează titlul. Renunţarea făcută în frauda drepturilor creditorilor uzucapantului va putea fi revocată pe calea acţiunii pauliene. Renunţarea tacită trebuie să rezulte dintr-un fapt neechivoc. 115/1938 reglementează două cazuri excepţionale de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune: uzucapiunea tabulară şi uzucapiunea extratabulară. Această lege se aplică numai uzucapiunilor începute după intrarea sa în vigoare.Vizitati www. Posesorul trebuie să renunţe la uzucapiune în mod voit şi conştient. Cel care renunţă la efectele uzucapiunii trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina (art. civ. UZUCAPIUNEA ÎN SISTEMUL VECHILOR CĂRŢI FUNCIARE În unele teritorii ale ţării . civ. civ. 115/1938.). dobândirea Pagina 89 din 137 .Transilvania.).).tocilar. 8.). civ. Se afirmă că în acest fel titlul „se curăţă de viciile sale”.ro ! Arhiva online cu diplome. ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul astfel înscris le-a posedat cu bună-credinţă. 115/1938. care presupune delăsarea dreptului câştigat (art.5. civ. Codul civil austriac şi Codul civil român. Renunţarea la uzucapiune nu are efecte dacă acest act prejudiciază creditorii uzucapantului sau alte persoane interesate. Renunţarea expresă nu trebuie să îmbrace formă solemnă. ci este suficientă forma scrisă. 27 din Legea nr.). În consecinţă. după caz. ci trebuie cerută de către cel interesat (art. 1843 C. Banat şi Bucovina . posesorul deja înscris dar fără titlu valabil. uzucapiunea este reglementată prin Legea nr. chiar dacă acesta a renunţat la ea (art. aşa cum se întâmplă atunci când încheie cu adevăratul proprietar un contract de închiriere cu privire la bunul pe care l-a posedat. 1840 C. însă numai după împlinirea ei (art. care a intrat în vigoare la 12 iulie 1947. Renunţarea poate fi expresă sau tacită. timp de 10 ani. potrivit legii. cele anterioare rămânând reglementate de vechile legi maghiare.

în condiţiile legii. dar eronată. Uzucapiunea extratabulară Potrivit dispoziţiilor art. punându-se de acord cu realitatea sau starea de fapt. Posesia trebuie exercitată de către cel înscris ca titular în cartea funciară şi trebuie să aibă ca obiect dreptul înscris. Poate fi vorba de acele situaţii în care titlul nu este valabil ori când prin înscriere dreptul a fost greşit calificat2. 1 din Legea nr. cit. 115/1938. prin trecerea termenului de 10 ani „se vindecă”. al cărui singur viciu constă în lipsa calităţii de proprietar a transmiţătorului. în temeiul uzucapiunii. în general.tocilar. În acest fel. deşi nevalabil. spre deosebire de justul titlu necesar în cazul uzucapiunii scurte reglementată de Codul civil. poate cere întabularea dreptului în favoarea sa. se consolidează. În acest caz uzucapiunea se numeşte extratabulară pentru că dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului se produce fără să fi fost întabulat la începerea posesiei. fiind suficient ca buna-credinţă să existe în momentul intrării în posesie. cursuri si referate postate de utilizatori. 237 Ana Boar.Vizitati www. 115/1938 trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: înscrierea nevalabilă a unui drept. cit. 1 2 L. pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut întabularea. Pop. op. p. p.ro ! Arhiva online cu diplome. dreptului realizându-se prin „convalescenţa titlului”. la orice viciu care ar afecta titlul în baza căruia a fost operată înscrierea. de la data întabulării acelui drept în cartea funciară. În doctrină s-a afirmat că exerciţiul în fapt al prerogativelor dreptului real când este conform cu situaţia care rezultă din cartea funciară face ca această situaţie să nu mai poată fi contestată. Este aplicabil şi aici principiul malla fides superveniens non impedit uzucapionem. Bunacredinţă constă în convingerea fermă. devenind pe deplin valabil1. a celui înscris în cartea funciară că această operaţiune s-a făcut în baza unei cauze valabile. Pentru a opera uzucapiunea în condiţiile art. creată prin întabulare. Uzucapiunea produce efecte retroactive. timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. Nevalabilitatea cauzei înscrierii se poate referi. 230 Pagina 90 din 137 . 28 alin... starea de aparenţă tabulară. posesorul unui imobil care l-a posedat. op. 27 din Legea nr. titularul să posede imobilul timp de 10 ani de la înscrierea în cartea funciară. să se prezume în mod absolut că posesorul este titularul dreptului. exercitarea posesiei cu bună-credinţă de către titular.

SUCCESIUNEA Dispoziţiile Codului civil enumeră succesiunea printre modurile de dobândire a proprietăţii alături de celelalte moduri originare şi derivate. prin convenţie şi prin tradiţiune”. cuvântul succesiune îşi găseşte originea în latinescul succesio-succesionis care înseamnă înlocuire. a unei fracţiuni de patrimoniu sau a unor bunuri singulare de la o persoană fizică decedată la una sau mai multe persoane fizice în fiinţă. dobândirea proprietăţii operând indiferent dacă cel care a posedat 20 de ani imobilul a cunoscut sau nu că acesta nu-i aparţine de drept. pe baza unor norme prestabilite. Stăpânirea exercitată de cel care invocă uzucapiunea trebuie să îndeplinească toate condiţiile necesare unei posesii utile (art. Prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice. Editura All Beck. Acesta este sensul avut în vedere de art. cumpărătorul succede vânzătorului. fie prin acte între vii. S-ar părea că legiuitorul distinge între succesiune şi legate. se poate spune că donatarul succede donatorului. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fi decedat. Adrian Rusu. 2003.). prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (universale. persoane juridice ori statul). cursuri si referate postate de utilizatori. 3. Prescripţia achizitivă nu poate curge împotriva persoanei înscrise în cartea funciară decât dacă aceasta a decedat. p. Pagina 91 din 137 . Într-o primă accepţiune largă. pentru a opera uzucapiunea extratabulară. În accepţiunea restrânsă. 1847 C. civ1. 644 C. Bucureşti. Astfel. uzucapantul să posede imobilul timp de 20 de ani de la moartea proprietarului tabular. prin succesiune sau moştenire se înţelege transmiterea unui patrimoniu. Aşadar. Din punct de vedere etimologic.Vizitati www. însă în realitate. Nu se cere ca posesorul să fie de bună-credinţă. 644 prevăzând: „proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune. civ. art. dar şi urmarea sau succesiunea lucrurilor.tocilar. este vorba de cele două forme ale moştenirii: moştenirea legală şi moştenirea testamentară. 9. Succesiuni. posesia exercitată de uzucapant să fie utilă.ro ! Arhiva online cu diplome. 1 Ioan Adam. prin legate. cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta. fie pentru cauză de moarte.

privite izolat. astfel că ei se substituie defunctului în toate raporturile în care decujus era subiect activ sau pasiv. Tratat de drept succesoral. dar fără a avea vreo legătură de rudenie cu defunctul. ci şi pasivul patrimoniului. 1 Francisc Deak. nu are ca obiect bunuri individual determinate. Bucureşti. Din principiul continiutăţii persoanei defunctului decurg următoarele consecinţe: moştenitorul regulat ar trebui să se bucure de sezină. cursuri si referate postate de utilizatori. p. 2002. moştenitorii legatari pot fi şi cu titlu particular. Pagina 92 din 137 . Legea face însă o excepţie şi acordă sezină doar rudelor în linie dreaptă. pe când colateralii şi soţul supravieţuitor trebuie să ceară punerea în posesie de la notarul public. În privinţa lor se produce o contopire a patrimoniului lor cu cel al defunctului din chiar momentul decesului acestuia. 644 C. obligaţiile fiind intransmisibile cu titlu particular.tocilar. Moştenirea se deosebeşte de celelalte moduri de transmitere reglementate de art. iar acesta fiind alcătuit din drepturi şi obligaţii.civ. Editura Universul Juridic. neputând exista moştenitori legali cu titlu particular. moştenirea transmite nu doar activul.Vizitati www. Moştenitorii care vin la succesiune în virtutea legii sunt numiţi moştenitori legitimi sau regulaţi. legea civilă distinge între succesorii regulaţi şi cei neregulaţi. datorită înrudirii lor cu defunctul. iar la moartea titularului transmisiunea este universală. de plin drept. Persoanele care dobândesc în temeiul legii patrimoniul lui decujus se numesc moştenitori sau erezi. obiectul transmisiunii. prin aceea că: este o transmisiune pentru cauză de moarte. având vocaţie la unul sau mai multe bunuri individual determinate. Se poate spune că patrimoniul este absorbit odată cu persoanalitatea titularului în patrimoniul şi personalitatea celui care moşteneşte1. Moştenitorii legali nu pot avea vocaţie succesorală la bunuri singulare. cu vocaţie la întreg patrimoniul succesoral. din ziua deschiderii moştenirii. Între vii însă se transmit numai drepturile. Succesorii regulaţi sunt consideraţi ca fiind o continuare a persoanei defunctului. 10. Spre deosebire de aceştia. Moştenitorii neregulaţi sau iregulari sunt cei care vin la moştenire tot în temeiul legii. În ceea ce priveşte condiţiile în care are loc transmiterea patrimoniului.ro ! Arhiva online cu diplome. Patrimoniul este inseparabil de persoana titularului pe timpul vieţii acestuia. ei sunt moştenitori universali. fiind patrimoniul sau o fracţiune din patrimoniu. de aceea toate transmisiunile între vii sunt cu necesitate cu titlu particular. În această categorie intră soţul supravieţuitor şi statul.

Aşadar. Termenul de opţiune succesorală este de 6 luni de la data deschiderii moştenirii. Succesibilul are. acceptând moştenirea sau să o repudieze renunţând la moştenire. conform art. adică în limita activului. dacă nu au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. ci şi în cele în care era subiect pasiv. ci intra vires hereditatis..Vizitati www. este indivizibilă. irevocabilă şi cu efect retroactiv. legea nu mai consacră soluţia după care persoana este nedespărţită de patrimoniu. devenind definitivă prin acceptare. cursuri si referate postate de utilizatori. poate să-şi confirme titlul de moştenitor. consolidând astfel titlul său de moştenitor. Acceptarea pură şi simplă este actul sau faptul prin care succesibilul acceptă succesiunea fără a cere beneficiu de inventar. răspund de întregul pasiv al moştenirii ultra vires hereditatis. ci are în vedere doar patrimoniul privit ca universalitate juridică. Moştenitorul care nu a decis încă dacă acceptă sau nu moştenirea se numeşte succesibil. un drept de opţiune care poate să constea în: a accepta pur şi simplu moştenirea. Această declaraţie unilaterală de voinţă nu poate fi afectată de modalităţi. ce poate face obiectul unei transmisiuni. Acceptarea poate fi voluntară sau forţată. civ. persoana moştenitorului înlocuieşte pe cea a defunctului nu doar în raporturile de drept în care acesta era subiect activ. moştenitorul este ţinut de întregul pasiv succesoral (toţi creditorii defunctului devin creditorii moştenitorului). Succesibilul. în concluzie.tocilar. nici obligatorie. Personalitatea defunctului nu se mai absoarbe în cea a moştenitorului şi odată cu ea şi patrimoniul şi. Moştenirea se transmite de drept succesorilor. moştenitorii neregulaţi nu mai răspund ultra vires hereditatis. a renunţa la moştenire. Acest efect retroactivează până la data morţii lui decujus. Dreptul de opţiune este un act juridic unilateral care produce efecte erga omnes. Transmisiunea succesorală se produce provizoriu la deschiderea succesiunii. adică dincolo de limita activului. prin actul său unilateral de voinţă. consensual şi poate fi expresă sau tacită. Acceptarea voluntară este un act unilateral de voinţă. de drept. Moştenitorii regulaţi. Este tacită acceptarea care rezultă dintr-un act sau fapt juridic pe care succesibilul Pagina 93 din 137 . În privinţa moştenitorilor neregulaţi.ro ! Arhiva online cu diplome. a accepta sub beneficiu de inventar. Este expresă când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede într-un act autentic sau privat. însă ea nu este definitivă. 685-689 C.

civ. Acceptarea forţată este impusă moştenitorilor care au sustras sau ascuns bunurile moştenirii (art. nici tacit pierde dreptul la moştenire. 213/1998. Acceptarea sub beneficiu de inventar are ca efect faptul că nu se produce confuziunea între patrimoniul succesoral şi cel al succesorului.) Renunţarea la moştenire este actul juridic prin care succesibiulul declară că nu primeşte dreptul la moştenire.tocilar. nu-l putea face decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă. cel care nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală nici expres.). ENUMERARE Potrivit dispoziţiilor art. intenţia sa de acceptare (art. prin expropriere pentru cauză de utilitate publică. cursuri si referate postate de utilizatori. prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. afară de cazul în care se referă la bunuri singulare. dreptul de proprietate publică se dobândeşte: pe cale natural. civ. succesiunea este o transmisiune mortis causa prin care. Pagina 94 din 137 . civ. Renunţarea nu poate fi tacită. moştenirea este acceptată de alţi succesibili. Renunţătorul este socotit că nu a fost niciodată erede (art. ci şi obligaţii (cu excepţia obligaţiilor exclusiv personale. în mod neîndoielnic.). ea fiind un act solemn. 696 C. Această separare se produce prin faptul că la data acceptării se face o inventariere a bunurilor. deoarece nu poate rezulta decât dintr-o declaraţie făută în faţa notarului public şi înregistrată într-un registru special. deci mai mult decât simpla proprietate.ro ! Arhiva online cu diplome. se transmit nu numai drepturi.Vizitati www. 7 din Legea nr. 689 C. 703 C. SECŢIUNEA a III-a MODURILE SPECIFICE DE DOBÂNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ 1. cu efectul că succesorul nu răspunde de pasivul moştenirii decât în limita bunurilor sau valorii bunurilor înscrise în inventar. care se sting odată cu moartea). În cazul în care în termenul de 6 luni prevăzut pentru acceptare. Aşadar.

G. 2 I. 6/1999. bogăţiile de orice natură ale subsolului sunt enumerate expres printre bunurile din proprietatea publică. dispoziţia legală rămâmne una de principiu. prin orice alte moduri prevăzute de lege. sau a unei regiuni. Sevastian Cercel. precum şi căile de M. S-a arătat că este vorba de bogăţiile de orice natură care se vor forma pe teritoriul sau în subsolul ţării1. pentru cauză de uitilitate publică. în art. aplicabilă atunci când nu există o reglementare specială. N. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. cursuri si referate postate de utilizatori. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN ACHIZIŢII PUBLICE Prin O. 3 din Constituţie. asupra bunurilor care se găsesc în natură. nr. Prin bogăţie naturală se înţelege bogăţia (necultivată) a solului sau a subsolului. 15-16. 135 alin.U.tocilar. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale în domeniul public al acestora. Nicolae.Vizitati www. op. după caz. Nu poate fi vorba nici de fructele naturale ale bunurilor aflate în proprietate publică. de consiliul judeţean sau de consiliul local.ro ! Arhiva online cu diplome. p. cadrul general şi procedurile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern. p. 2. în Dreptul nr. Dogaru. 79 1 Pagina 95 din 137 . Printr-o interpretare gramaticală a textului legal s-ar înţelege dobândirea proprietăţii publice fără intervenţia omului. 3. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PE CALE NATURALĂ Legea nu explică în ce constă acest mod dedobândire a proprietăţi publice. În acest context. fără a fi nevoie să se considere că reprezintă un mod special de dobândire a proprietăţii. aşa încât o asemenea considerare apare lipsită de interes practic2. Consideraţii asupra Legii nr. cit.. pentru că acestea sunt culese în virtutea dreptului de proprietate. Însă. 60/2001 privind achiziţiile publice au fost stabilite principiile. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. a unei ţări.

atac împotriva actului sau deciziei autorităţii contractante care aplică una din procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică. de către o persoană juridică definită ca autoritate contractantă. Atribuirea unui contract de achiziţie publică se face prin: Pagina 96 din 137 . încheiat în formă scrisă şi cu respectarea condiţiilor legale.tocilar. a). orice instituţie publică. să aibă dreptul de a deveni. Potrivit legii.apă. cursuri si referate postate de utilizatori. 5): orice autoritate publică. de interes general sau local. definitivă sau temporară. contractant.ro ! Arhiva online cu diplome. prin atribuirea unui contract de achiziţie publică (art. În general. energie. achiziţia publică este dobândirea. care presupune folosirea sistemului concurenţial şi a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. cu titlu oneros. Academia Română şi instituţiile subordonate acesteia. care presupune asigurarea condiţiilor ca orice furnizor de produse. aşa cum este definită în Constituţie. executant de lucrări sau prestator de servici. transporturi şi telecomunicaţii . eficienţa utilizării fondurilor publice. orice persoană juridică ce desfăşoară activităţi relevante în unul din sectoarele de utilităţi publice .şi care benefiaciază de drepturi speciale sau exclusive pentru desfăşurarea unor activităţi. care impune aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecţie şi a criteriillor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. tratamentul egal. 3 lit. indiferent de naţionalitate.Vizitati www. transparenţa. La baza atribuirii contractului de achiziţie publică stau următoarele principii: libera concurenţă. care impune garantarea protejării secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale a ofertantului. inclusiv autoritatea judecătorească. astfel încât orice furnizor de produse. lucrări sau servicii. executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă şanse egale de a i se atribui contractul respectiv. confidenţialitatea. în condiţiile legii. proprietatea publică se dobândeşte în baza unui act juridic bilateral. autonomă ori aflată în subordinea sau sub controlul unei autorităţi publice. a unor produse. prin achiziţie se înţelege o anumită formă de comerţ care constă în cumpărarea de produse sau de materiale de către stat pe calea unor contracte speciale. care impune ca informaţiile referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică să fie puse la dispoziţia tuturor celor interesaţi. În acest caz. Este autoritate contractantă (art.

în considerarea interesului public. exclusiv preţul. public sau privat. cursuri si referate postate de utilizatori. licitaţie deschisă (are dreptul să depună oferte orice furnizor. executanţi sau prestatori). licitaţie restrânsă (pot depune oferte numai cei selectaţi de către autoritatea contractantă în prima etapă a procedurii). inclusiv preţul. prestator sau executant). Prin contractul de achiziţie publică administraţia obţine bunuri. oferte de la mai mulţi furnizori. întrucât: reprezintă un acord de voinţă între o autoritate publică şi un alt subiect de drept. contractul de achiziţie publică nu se deosebeşte esenţial de contractul de vânzare-cumpărare încheiat între subiecte de drept civil. Contractul de achiziţie publică este un contract administrativ. unele dintre clauzele contractuale sunt stabilite prin lege şi nu pot fi negociate cu cealaltă parte. cu un singur furnizor. în aschimbul unui preţ. încheiat de adminiatraţie pentru nevoile serviciului public. iar. Poate participa la procedura pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică orice furnizor. litigiile apărute în derularea acestui contract sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ. negocierea cu o singură sursă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. 4. executant ori prestator interesat de contract). persoană fizică sau juridică. cerere de ofertă (este o procedură simplificată prin care se solicită. servicii sau lucrări. român sau străin.Vizitati www. contractul se încheie prin proceduri speciale.tocilar. alte clauze contractuale stabilite de autoritate prin caietul de sarcini şi prin anunţurile referitoare la achiziţia publică au acelaşi caracter de drep public. executanţi sau prestatori). DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN EXPROPRIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Pagina 97 din 137 . fără publicarea unui anunţ publicitar. negociere competitivă (când o autoritate contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale. executant sau prestator.ro ! Arhiva online cu diplome. în temeiul acestora. el fiind o categorie particulară de contract. autoritatea contractantă are dreptul să rezilieze contractul. cu mai mulţi furnizori. Persoanele străine care participă la această procedură beneficiază de acelaşi regim juridic de care beneficiază persoanele române în ţara în care cel interesat este rezident. Prin obiectul său.

41 din Constituţie. dezmembrămintele dreptului de proprietate se sting prin exproprierea proprietăţii. pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea personelor fizice sau juridice.tocilar. exproprierea a fost definită ca fiind un mod originar de dobândire a proprietăţii. din proprietate privată în proprietate publică. Cu privire la dreptul de superficie. 33/1994. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este o excepţie de la caracterul absolut şi inviolabil al dreptului de proprietate privată1. 28 alin. precum şi în art. La data de 27 mai 1994 a fost adoptată Legea nr. Ea operează o transformare calitativă a proprietăţii. p. 2). Este vorba de imobilele prin natura lor. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a obiectivului urmărit prin expropriere (art. combinat cu dreptul de folosinţă asupra terenului respectiv. precum şi cele aflate în porprietatea privată a comunelor. a unor bunuri imobile proprietate privată. structura acestuia. în vederea satisfacerii unor necesităţi de interes naţional sau local. Pop. Ori.Vizitati www. cu caracter de excepţie. 1 L. cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome. În doctrină. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire stabilită prin învoială sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti. cu sau fără scop lucrativ. pentru cauză de utilitate publică. în condiţiile legii şi sub control judiciar. impune exproprierea concomitentă a terenului şi a construcţiei sau plantaţiei2. constând în trecerea forţată a unor bunuri determinate din proprietatea privată în proprietatea publică. Potrivit art. cu titlu oneros. în condiţiile legii. 2 din Legea nr. municipiilor şi judeţelor. care constă în dreptul de proprietate asupra unei construcţii sau plantaţii aflate pe terenul altei persoane.. Această lege se completează cu Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută. 33 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. dar şi apărarea dreptului de proprietate privată. Imobilele prin destinaţie vor fi expropriate numai dacă sunt alipite fondului în mod permanent. 49 Pagina 98 din 137 . civ. dar nu pot forma obiectul unei exproprieri separate. neculese încă. op. ca instituţie juridică de drept public care constă în achiziţia forţată. care cuprinde dispoziţii de natură să asigure cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor. oraşelor. în art. cit. 481 C. neputând fi despărţite fără a fi deteriorate sau fără a deteriora imobilul. De principiu. inclusiv recoltele care încă se ţin de rădăcini şi fructele de pe arbori.

Chelaru. 10 alin. Potrivit art. monumente. utilitatea publică să se declare pentru fiecare caz în parte. Cât priveşte bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale. precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului. Drepturile reale principale . Declararea utilităţii publice se face numai după o cercetare prealabilă efectuată de comisii special numite de către Guvern. 7 alin. Ea se declară prin lege atunci când. ci o decizie a organului competent de trecere a bunului în porprietatea publică este suficientă.Vizitati www. avantajele economico-sociale. 2000. cursuri si referate postate de utilizatori. în calitate de proprietar.ro ! Arhiva online cu diplome. 1). poate să afecteze unei utilităţi publice oricare din bunurile sale. dacă utilitatea publică este de interes local. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. consiliului judeţean ori Consiliului General al Municipiului Bucureşti. nu este necesară exproprierea. 3). Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local. indiferent de natura lucrărilor. pentru că acesta. de către delegaţia permanentă a consiliului judeţean ori de primarul general al cpitalei. p. ansambluri şi situri istorice. prin lege (art. Nu pot fi expropriate nici bunurile proprietate privată a statului. Ed.tocilar. cimitire. lăsând deschisă posibilitatea ca pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute. Nu sunt supuse E. se adoptă actul de declarare a utilităţii publice care se aduce la cunoştinţă publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial (pentru utilitatea publică de interes naţional) sau în presa locală (pentru utilitatea publică de interes local). Pentru lucrări de interes local care se desfăşoară pe teritoriul mai multor judeţe. ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor şi nu pot fi ralizate pe alte căi decât prin expropriere. Bucureşti. Nu pot fi expropriate imobilele proprietate publică ce aparţin statului ori unităţilor administrativ-teritoriale care sunt şi pot fi afectate unei utilităţi publice prin voinţa autorităţii competente. All Beck. alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime. aprobate potrivit legii (art. se constituie o comisie alcătuită din preşedinţii consiliilor judeţene respectrive. 3 din Legea nr. Pe baza rezultatelor cercetării prealabile. 27 2 Pagina 99 din 137 . ori de consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes local. sunt supuse exproprierii lăcaşuri de cult. Legea stabileşte categoriile de lucrări considerate de utilitate publică ce pot atrage exproprierea. 33/1994. Procesul-verbal în care se consemnează rezultatele cercetării prealabile se va înainta Guvernului. Declararea utilităţii publice se face de către Guvern pentru lucrări de interes naţional. Curs de drept civil român. exproprierea nu poate fi hotărâtă decât după ce utilitatea publică s-a declarat.

Secretarului General al Guvernului ori consiliului judeţean. 11 alin. Expropriatorul este obligat. 14 alin. în termen de 15 zile de la publicare şi pe cheltuiala sa. propunerea de expropriere şi procesul-verbal care încheie procedura prealabilă declarării utilităţii publice. 3 proprietari de imobile din localitatea în care sunt situate imobilele şi primarul localităţii. în vederea consultării de către cei interesaţi. 3). Ea dă o hotărâre motivată. Primarul va primi şi va înregistra întâmpinările şi va consemna ofertele de despăgubire şi pretenţiile proprietarilor sau ale titularilor de alte drepturi reale. să notifice titulatilor drepturilor reale asupra imobilelor vizate.ro ! Arhiva online cu diplome. care se comunică părţilor în teremen de 15 zile de la adoptare. publicităţii actele prin care se declară utilitatea publică pentru lucrări privind apărarea ţării şi siguranţa naţională (art. Comisia poate accepta punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge. Întâmpinările sunt soluţionate în teremn de 30 de zile de către o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului. comisia consemnează această 1 C. prin decizie a delegaţiei permanente a consiliului judeţean ori dispoziţie a primarului capitalei. 65 Pagina 100 din 137 . Dacă părţile se înţeleg asupra problemelor legate de expropriere. care se depune la primarul localităţii unde se află imobilul. p. Administraţia publică trebuie să ia măsuri pentru ca cei interesaţi să poată consulta efectiv aceste documente. înaintând dosarul cuprinzând toate documentele şi întâmpinătile.Vizitati www.2).. Chiar dacă legea nu prevede expres. municipiile. cu indicarea numelui proprietarilor şi a ofertelor de despăgubire. Aceştia pot formula întâmpinare împotriva acestora în termen de 45 de zile de la primirea notificării. în calitate de preşedinte. expropriatorul (statul prin organismele desemnate de Guvern ori judeţele. Comisia este alcătuită din 3 specialişti din domeniul de activitate în care se realizează lucrarea de utilitate publică. de către Curtea Constituţională (atunci când utilitatea publică a fost declarată prin lege) ori de instanţa de contencios administrativ (când utilitatea este declarată prin hotărâre de Guvern sau prin act al organelor administraţiei locale). Bârsan. după caz (art. op. este supusă controlului legalităţii sale în această etapă. care se depun la consiliul local al localităţii în care sunt situate imobilele respective. după caz) întocmeşte planul imobilelor propuse spre expropriere. 3). 16 alin. care nu are drept de vot (art. cursuri si referate postate de utilizatori. oraşele şi comunele. Comisia lucrează sub conducerea unui delegat al Guvernului sau al consiliului judeţean. după caz. declaraţia de utilitate întrunind elementele unui act-condiţie care declanşează procedura exproprierii. fără a se putea examina oportunitatea actului administrativ1. După declararea utilităţii publice.tocilar. cit. odată adusă la cunoştinţă publică.

Aşdar. potrivit contenciosului administrativ. este posibil ca în momentul plăţii. Despăgubirea acordată de instanţă nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de persoana interesată. în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în aceeaşi localitate la data încheierii raportului de expertiză. Având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţă este supusă căilor de atac prevăzute de lege. limitându-se la anliza aspectelor procedurale. instanţa nu poate analiza probleme de fond privind exproprierea. Exproprierea produce următoarele efecte: imobilul expropriat trece din proprietatea privată în proprietatea publică. Dacă intervenie înţelegerea părţilor. În acest scop. Instanţa este competentă să verifice dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute de lege pentru expropriere şi să stabilească cuantumul despăgubirilor precum şi suma cuvenită proprietarilor. cursuri si referate postate de utilizatori. Soluţionarea cererilor privitoare la expropriere este de competenţa tribunalelor în raza cărora este situat imobilul propus spre expropriere. în termen de 15 zile de la comunicare.tocilar. instanţa va constitui o comisie de experţi (unul numit de instanţă şi câte unul de fiecare parte). instanţa va proceda la stabilirea acestora. Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului şi altor persoane îndreptăţite. acesta poate reveni cu noi propuneri. liber de orice sarcini. aşa cum prevede legea. aşa încât persoanele interesate pot cere reactualizarea cuantumului despăgubirii pentru ca ea să rămână dreaptă. Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus exproprierea nu reprezintă prin ea însăşi titlu executoriu şi nu are efect Pagina 101 din 137 . Dacă propunerile expropriatorului sunt respinse. Experţii vor ţine seama de preţul cu care se vând. despăgubirea să nu mai corespundă valorii reale a imobilului şi cuantumului prejudiciului produs. posesorilor. la curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul.ro ! Arhiva online cu diplome. precum şi de daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. instanţa va lua act de aceasta printr-o hotărâre de expedient. învoială. Transferul dreptului de proprietate se produce îndată ce obligaţiile impuse prin hotărârea judecătorească au fost îndeplinite. altor titulari de drepturi reale ori altor persoane care pot justifica un interes legitim asupra imobilului. Dacă părţile nu se înţeleg ori nu se înţeleg cu privire la întinderea despăgubirilor. sub semnătura acestora. cu refacerea corespunzătoare a planurilor. prin hotărâre judecătorească.Vizitati www. Hotărârea comisiei este supusă căii de atac a contestaţiei care poate fi promovată de partea interesată.

33/1994. un drept prioritar la închirierea imobilului în favoarea fostului proprietar. Hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac.ro ! Arhiva online cu diplome. translativ de proprietate dacă nu sunt plătite despăgubirile. dreptul de ipotecă şi privilegiul imobiliar special care grevează imobilul ipotecat se strămută de drept asupra despăgubirilor stabilite. Lege reglementează pentru proprietarul expropriat dreptul de a cere şi obţine retrocedarea imobilului expropriat şi un drept de preemţiune la cumpărarea acestuia de la expropriator. opozabil numai expropriatorului. care constată îndeplinite obligaţiile privind despăgubirea. legea reglementând un caz special de subrogaţie legală cu titlu particular. respectiv lucrările nu au fost începute. verificând temeuiul acesteia. dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. patrimonial. Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului. pur şi simplu şi prescriptibil extinctiv în termenul general de trei ani Pagina 102 din 137 . evacuarea persoanelor care le ocupă legal se face numai după asigurarea de către expropriator a spaţiului de locuit la cererea persoanelor interesate. Preţul imobilului se va stabili ca şi în situaţia exproprierii şi nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. titularii lor având dreptul la despăgubiri. abitaţie şi superficie . nu mai târziu de 30 de zile de la data plăţii. va putea dispune retrocedarea. Potrivit art. drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate . în situaţia în care expropriatorul s-a hotărât să-l închirieze înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat. naşterea unui drept de creanţă în favoarea personelor stabilite în hotărârea judecătorească asupra despăgubirilor acordate. cursuri si referate postate de utilizatori. Servituţile stabilite prin fapta omului se sting numai dacă devin incompatibile cu noua situaţie. Punerea în posesie a expropriatorului se va face în temeiul titlului executoriu eliberat în baza unei încheieri a instanţei. dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivt scopului pentru care au fost prelute de la expropriat. Dreptul se naşte la data rămânerii definitive a hotărârii şi devine exigibil la data stabilită de părţi sau de instanţă. Dacă exproprierea are ca obiect clădiri cu destinaţia de locuinţă. 35 din Legea nr. Dreptul de retrocedare este un drept relativ. foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor. uz.Vizitati www. cum ar fi cele izvorâte din locaţiune.tocilar.uzufruct. principal. se sting toate drepturile personale dobândite de alte persoane asupra imobilului. Termenul de plată nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.cât şi concesionarea şi darea în folosinţă se sting prin efctul exproprierii. care.

la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. Potrivit art.tocilar. În orice moment al exproprierii. Pagina 103 din 137 . 33/1994. expropriatorul poate dispune de imobil. 8 alin. s-a arătat că este vorba de un drept de preemţiune. Înţelegerea este posibilă şi în situaţia exercitării dreptului de retrocedare de către fostul proprietar. 4 alin.Vizitati www. după caz.ro ! Arhiva online cu diplome. dar nu şi cuantumul sau natura despăgubirii. iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu răspunde în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Cei implicaţi. Fiind vorba de un act administrativ. fără a declanşa procedura exproprierii (art. ÎN DOMENIUL PUBLIC AL ACESTORA. iar comunicarea făcută fostului propriatar de către expropriator are valoarea unei oferte ferme de vănzare. 135 din Legea nr. cursuri si referate postate de utilizatori. a consiliului judeţean. În acest scop. hotărârea de trecere a bunului dintr-un domeniu în altul. ajungerea părţilor la un acord duce la oprirea procedurii de expropriere. cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirilor. la instanţa de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul. În doctrină. trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora se face prin hotărâre a Guvernului. 1). 5. care începe să curgă de la expirarea termenului de un an prevăzut în art. în procedura exproprierii pot conveni atât asupra modalităţii de transfer a dreptului de proprietate. de o parte sau de alta. DOBÂNDIREA PROPRIETĂŢII PUBLICE PRIN TRECEREA UNOR BUNURI DIN DOMENIUL PRIVAT AL STATULUI SAU AL UNITĂŢILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE. 33/1994. fostul proprietar are un drept prioritar la dobândire. în cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului. 33 /1994. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. 37 din Legea nr. PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ Potrivit art. în condiţiile legii. expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar. acestea vor fi stabilite de instanţă. 1 din Legea nr. fiind irevocabilă în termenul de 60 de zile. în patrimoniul aceluiaşi proprietar. Dacă înţelegerea părţilor priveşte numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate. Nerespectarea acestui drept atrage anularea actului de înstrăinare a imobilului. poate fi atacată.

De regulă. cursuri si referate postate de utilizatori. la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar. bunurile respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire (art. la cererea autorităţii locale competente. Prin instituţiile şi normele juridice respective se urmăreşte. apărarea drepturilor reale prin alte mijloace juridice decât acelea de drept civil şi de drept procesual civil se realizează de manieră indirectă. de exemplu. reglementate de normele mai multor ramuri de drept: dreptul civil şi dreptul procesual civil.ro ! Arhiva online cu diplome.tocilar. CAPITOLUL III APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SECŢIUNEA I PREZENTARE GENERALĂ Apărarea dreptului de proprietate este una dintre propblemele importante ce preocupă ştiinţa juridică din ţara noastră. Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale. trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat este gratuită. trece în domeniul public local sau judeţean. Spre deosebire de expropriere. dreptul de proprietate este apărat printr-o multitudine de mijloace juridice. dreptul penal şi dreptul procesual penal. Fiind unul dintre drepturile fundamentale ce aparţine persoanelor fizice şi juridice. direct sau indirect printr-o diversitate de mijloce juridice. în principal realizarea altor scopuri şi numai implicit ele au ca efect apărarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. 8 alin. dreptul muncii. În lipsa acestui acord. Apărarea dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturi reale principale se realizează. prin trecerea lui în domeniul public naţional de unde. dreptul administrativ. 3) Prin expropriere pot fi trecute în domeniul public naţional bunurile din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale.Vizitati www. Mijloacele de drept civil prin care se apără dreptul de proprietate sau alt drept real principal constau în totalitatea acţiunilor în justiţie prin care titularul dreptului solicită Pagina 104 din 137 . dreptul comercial. prin hotărâre de Guvern. se poate face numai cu titlu oneros şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. precum şi practica instanţelor judecătoreşti. Un bun din proprietatea privată a statului poate ajunge în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale.

fie pentru a o redobândi când a fost pierdută. acţiunea în prestaţie tabulară. Acţiunile posesorii sunt acele acţiuni prin care se urmăreşte apărarea posesiei ca simplă stare de fapt. drepturile de creanţă se nasc şi se realizează în strânsă legătură cu dreptul de proprietate care constituie „coloana vertebrală” a patrimoniului oricărei persoane. deoarece nu se întemeiază direct pe dreptul de proprietate sau alt drept real. Ele sunt mijloace indirecte sau nespecifice. Mijloacele juridice directe sau specifice de apărare a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale constau în totalitatea acţiunilor. Acţiunile posesorii prezintă avantajul că reclamantul nu trebuie să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului. se apără însuşi dreptul de proprietate. fie pentru a o menţine. în scopul realizării lor. prin redobândirea posesiei ca efect al admiterii acţiunii posesorii. acţiunea în grăniţuire. acţiunile posesorii se deosebesc de cele petitorii. indirect. Acţiunile petitorii sunt acele acţiuni prin care se solicită instanţei de judecată să stabilească în mod direct că reclamantul este titulatul dreptului de proprietate sau al altui drept real asupra unui bun. aceste mijloace juridice au fost grupate în două mari categorii: indirecte sau nespecifice şi directe sau specifice. În literatura juridică. atingerile aduse însuşi dreptului de proprietate al reclamantului. Totuşi. întrucât de cele mai multe ori posesorul este şi proprietarul bunului. care se întemeiază direct şi nemijlocit pe un drept real sau pe faptul posesiei unui imobil.ro ! Arhiva online cu diplome. acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză. Redobândirea posesiei bunului asupra căruia poartă acel drept real este doar un efect accesoriu al admiterii acţiunii petitorii. Exercitarea unei Pagina 105 din 137 . Ele sunt întotdeuna acţiuni imobiliare. acţiunea negatorie şi acţiunea confesorie. Pe de altă parte. aşa-zisele acţiuni reale. acţiunea în răspundere contractuală. instanţelor de judecată să pronunţe hotărâri în scopul înlăturării oricărei atingeri sau încălcări a dreptului său. Aceste acţiuni sunt de două feluri: acţiuni petitorii şi acţiuni posesorii. Mijloacele juridice indirecte sau nespecifice sunt acele acţiuni în justiţie care se întemeiază direct şi nemijlocit pe drepturi de creanţă. cursuri si referate postate de utilizatori. Privind însuşi fondul dreptului. deoarece prin ele se apără doar posesia ca stare de fapt.tocilar. acţiunea în restituirea plăţii nedatorate. proprietarul care a pierdut o acţiune posesorie are posibilitatea de a pomova ulterior o acţiune petitorie. Se includ în această categorie: acţiunile în executarea contractelor civile sau comerciale. Însă. de cele mai multe ori. De aceea. se înlătură. Aşadar. împotriva oricărei tulburări. fără a se pune în discuţie existenţa unui drept real asupra imobilului respectiv.Vizitati www. prin promovarea acestor acţiuni. acţiunile petitorii aparţin exclusiv titularului dreptului real încălcat sau contestat. Sunt acţiuni petitorii: acţiunea în revendicare. ci doar faptul posesiei.

vol I.. civ. p. p. În doctrină. deşi se apropie în mare măsură de conceptul general etimologic. respectiv a celor cu caracter real. Această definiţie apare. 200 3 L. dispunând că acela care a pierdut sau i s-a furat un lucru poate să-l revendice în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau i s-a furat. CARACTERE JURIDICE Din punct de vedere etimologic.Vizitati www. Bârsan. Tribunalul Supr. restituirea acestuia de la persoana ce îl deţine fără drept.tocilar. s-a admis că revendicarea este acţiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesia bunului. DEFINIŢIE. pe cale de consecinţă. 53 C. op. acţiunii petitorii. cit. creditorul având opţiune între utilizarea acestei acţiuni sau a unei acţiuni derivate din contract. Pop. să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului3. într-o decizie a instanţei noastre supreme. nr. împiedică însă introducerea unei acţiuni posesorii. în care se analizează însuşi fondul dreptului. în C. în temeiul dreptului său de proprietate. este deosebit de acesta.. cuvântul „revendicare” exprimă o acţiune al cărei obiect este reclamarea unui drept sau a unui bun cuvenit revendicantului şi deţinut de o altă persoană (sau contestat) din diferite motive. 1909 alin. acţiunea în revendicare a fost definită ca acea acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi. SECŢIUNEA a II-a ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE 1. Înţelesul juridic al cuvântului de „revendicare”.. pe anul 1955.D. în care se arată că revendicarea este „acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar1. 2. întrucât instituţia juridică a revendicării este destinată apărării numai a anumitor drepturi subiective. în cuprinsul art. 252 1 2 Pagina 106 din 137 . întrucât omite faptul că acţiunea în revendicare poate fi exercitată şi împotriva detentorului precar. col. cit. dec.. fără să o definească. p. op. cere.ro ! Arhiva online cu diplome. Unii autori2 au considerat că această definiţie nu este riguros exactă. Codul civil evocă acţiunea în revendicare. În practica judiciară. într-o formulare sintetică. cursuri si referate postate de utilizatori. 1063/1955.

Aşadar. p. astfel. B. Caracterul real al acţiunii în revendicare subzistă atâta timp cât există şi posibilitatea ca bunul revendicat să fie readus în patrimoniul revendicantului. Astfel. Din definiţia dată noţiunii de revendicare se desprind o serie de trăsături ce caracterizează această acţiune. Scopul acţiunii în revendicare constă în stabilirea dreptului de proprietate. acţiunea în revendicare se deosebeşte de acţiunile posesorii al căror scop constă în păstrarea sau obţinerea restituirii posesiei bunului ca simplă stare de fapt. întrucât în cadrul ei este pusă în discuţie însăşi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului. Dacă însă bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terţ ce a dobândit în mod irevocabil proprietatea lui. petitorie şi imprescriptibilă. care este o persoană determinată întotdeauna în momentul naşterii raportului obligaţional. Reclamantul va trebui astfel să facă dovada dreptului său de proprietate. în principiu imprescriptibilă sub aspect excinctiv. Acest caracter se explică prin aceea că ea însoţeşte. fără a pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate sau a altui drept real al reclamantului. obiectul revendicării se converteşte într-o pretenţie de despăgubiri şi astfel acţiunea însăşi devine personală. prin care se cere predarea posesesiei unui bun de către cel ce se pretinde proprietarul acestuia4. acţiunea în revendicare prezintă următoarele caractere juridice: reală. adică un efect al acestei acţiuni petitorii. 57 Pagina 107 din 137 .Vizitati www. de acţiunile personale care se întemeiază pe drepturi de creanţă şi deci sunt admisibile doar împotriva debitorului. A. se poate spune că revendicarea este o acţiune reală întemeiată pe dreptul de proprietate. cursuri si referate postate de utilizatori. Popa. drept care este opozabil tuturor. Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă Acţiunea în revendicare este. dobândirea posesiei fiind numai o consecinţă a recunoaşterii dreptului de proprietate. drept care constituie temeiul juridic al acestei acţiuni. Perpetuitatea dreptului de proprietate este cea care atrage şi imprescriptibilitatea acţiunii care 4 E. apără şi se întemeiază direct şi nemijlocit pe dreptul de proprietate. op. cit. Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie Acţiunea în revendicare are un caracter petitoriu.tocilar.. Acţiunea în revendicare se deosebeşte.ro ! Arhiva online cu diplome. C. deoarece poate fi introdusă împotriva oricărei persoane care încalcă dreptul de proprietate. Acţiunea în revendicare este o acţiune reală Acţiunea în revendicare este o acţiune reală. Prin acest caracter.

1982. civ. iniţial. De asemenea.. este ineficientă. ar fi inechitabil ca hoţul să poată dobândi după expirarea a 30 de ani un drept de proprietate irefragabil. dec. îl apără.. pe de o parte. nr. acel bun nu poate fi revendicat decât în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. potrivit art. 520 C.. acţiunea în revendicarea unui bun mobil este prescriptibilă extinctiv după trecerea a 3 ani sau a 30 de ani. proc. civ. secţ. oricât timp nu ar fi exercitată. În literatura de specialitate această soluţie a fost criticată motivat de faptul că.. aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă. dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz. se prescrie în termen de 3 ani. în C. atunci când revendicantul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat. 1909 C. civ. acţiunea în revendicarea bunurilor pierdute sau furate.ro ! Arhiva online cu diplome. decât odată cu stingerea însuşi a dreptului de proprietate pe care îl însoţeşte şi îl apără. potrivit dispoziţiilor art.tocilar.Vizitati www. Referitor la caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare. pentru că majoritatea bunurilor ce se află în patrimoniul unei persoane fizice sunt mobile între care pot fi şi obiecte de mare preţ. dreptul la acţiune este imprescriptibil. cursuri si referate postate de utilizatori. în cazul vânzării la licitaţie publică a unui imobil supus urmăririi silite. iar potrivit art 1909 alin 2 C. civ. în materia avulsiunii. Ulterior. 144/26 ianuarie1982. Stingerea dreptului de proprietate are loc numai în ipoteza în care o altă persoană l-a dobândit prin uzucapiune sau.D. prin posesie de bună-credinţă. pe de altă parte. instanţa supremă a decis că. după cum posesorul pârât este de bună sau de 1 Tribunalul Supr. În aceste situaţii.. 13 Pagina 108 din 137 . Caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare ţine de natura şi nu de esenţa acţiunii în revendicare. În unele situaţii excepţionale revendicarea este prescriptibilă. revendicarea porţiunii de pământ smulsă prin forţa apelor din terenul unui proprietar şi alipită la terenul ce aparţine altuia. această acţiune nu se stinge. practica judiciară a decis că. p. Potrivit unei opinii. pentru că proprietatea nu se stinge prin neuz1. rezultat dintr-o faptă infracţională. acţiunea în revendicare este paralizată. 498 C. civ. indiferent dacă se revendică un bun imobil sau un bun mobil. Astfel. după caz. poate fi revendicată numai în termen de un an. oricare ar fi natura bunului revendicat şi. Astfel. acţiunea în revendicare este imprescriptibilă dacă obiectul ei este un imobil şi prescriptibilă prin 30 de ani dacă are ca obiect un bun mobil corporal atunci când nu operează dispoziţiile art.

nu este necesar pentru a revendica de a avea toate atributele dreptului de proprietate. înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului. chiar dacă dreptul său de proprietate este condiţional.. proprietatea sub condiţie rezolutorie. rea-credinţă2. Bucureşti. nr. dă dreptul de a revendica. Astfel. instanţele judecătoreşti au statuat că în orice acţiune în justiţie. Luţescu. în momentul introducerii acţiunii. dec. Mihuţă. chiar dacă pârâtul deţine bunul fărăr titlu. vol.D. Ştiinţifică. civ. Ed.. p. Aceasta trebuie respinsă. EXERCITAREA ACŢIUNII ÎN REVENDICARE De vreme ce temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. 196 2 1 Pagina 109 din 137 . În legătură cu calitatea procesuală a reclamantului. „reclamantul trebuie să facă dovada calităţii de proprietar. 2 Tribunalul Supr. deci. în cadrul unei acţiuni în revendicare.Vizitati www. pentru a avea exerciţiul acţiunii în revendicare. pe anul 1955. opinii contradictorii privind prescriptibilitatea revendicării mobiliare. dec. În acest sens.ro ! Arhiva online cu diplome. adică să fie proprietarul bunului respectiv.. col. nr. Referindu-se la calitatea procesuală a părţilor. a fost G. 624/1955 în C. Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969. cit. care a transmis dreptul de proprietate.. II. pendente condiţione (anterior realizării condiţiei). cursuri si referate postate de utilizatori. p. într-o decizie privitoare la dreptul de proprietate. Există. Lipsa de calitate a uneia dintre părţi constituie o excepţie de fond ce poate fi invocată pe tot parcursul procesului2. op. instanţa de judecată este obligată să verifice calitatea părţilor. întrucât raportul de drept procesual nu se poate stabili valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii. subiectul activ al acţiunii în revendicare poate fi numai proprietarul. Lesviodax. în practică. De asemenea. în practica judecătorească s-a statuat că. civ. Cel ce formulează o acţiune în revendicarea uni bun imobil sau mobil trebuie să aibă calitatea de a pretinde dreptul reclamat. col. 263 Tribunalul Supr.tocilar. Împrejurarea că o persoană. nudul proprietar putându-o face chiar dacă imobilul este grevat de un uzufruct. N. trebuie să se examineze calitatea reclamantului de a introduce acţiunea.. 1970. Al. 1338/1958 în I. fostul Tribunal Suprem a arătat că: „În orice acţiune privitoare la proprietatea sau folosinţa unui bun. atunci când reclamantul nu poate să-şi justifice calitatea1.

Obiectul material al acţiunii în revendicare îl constituie numai bunurile individual determinate. Lipsa calităţii active sau a celei pasive. 90 Pagina 110 din 137 . qui dolo desiit possidere tenetur in rem actione. p. calitatea de a intenta acţiunea în revendicare o are numai proprietarul care a fost lipsit de posesia bunului său. aceasta pentru că acţiunea în revendicare presupune din partea reclamantului 1 Tribunalul Supr.Vizitati www. ori în unele cazuri şi a uneia şi a celeilalte concomitent. dar contestă dreptul de proprietate al reclamantului. În afara titularului dreptului de proprietate mai au calitatea de a introduce o acţiune în revendicare moştenitorii care au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. curatorul succesiunii vacante. se admite că poate avea calitatea de pârât şi posesorul care. Dacă detentorul nu indică persoana în numele căreia deţine lucrul. În cazul în care pârâtul are numai calitatea de detentor precar. dobândeşte calitatea procesuală pasivă în cadrul acţiunii în revendicare. În mod excepţional. Prin urmare. moştenitorii sezinari. dec. aceasta trebuie îndreptată împotriva celui ce deţine materialmente bunul revendicat. prin dol. face ca acţiunea în revendicare să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes. astfel că fostul detentor devenind posesor. pe anul 1961. Subiectul activ al acţiunii în revendicare nu poate fi decât titularul dreptului de proprietate încălcat.. curatorul instituit potrivit Codului familiei. ce se află în posesia altei persoane. noul proprietar trebuie să se substituie reclamantului1. creditorii ipotecari. în trecut proprietarul bunului revendicat nu o îndrituieşte pe aceasta a revendica bunul care a trecut în patrimoniul altei persoane.ro ! Arhiva online cu diplome. aceasta fiind singura îndreptăţită să-l revendice. după o tradiţie moştenită din dreptul roman. a încetat să mai posede pentru a împiedica exercitarea împotriva sa a acţiunii în revendicare a proprietarului. iar în cazul în care transmisiunea dreptului de proprietate are loc în cursul procesului. 670/1961 în C. civ. creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice.tocilar. col.. precum şi moştenitorii nesezinari după obţinerea trimiterii în posesie. care îl deţine fără drept. Întrucât prin acţiunea în revendicare se urmăreşte restituirea bunului. Pârâtul nu poate avea calitatea pasivă de a sta în proces decât în cazul în care el este posesor al bunului ce alcătuieşte obieictul acţiunii în revendicare. Acţiunea în revendicare va fi respinsă ca greşit îndreptată în situaţia în care pârâtul nu ar avea calitatea de posesor al bunului revendicat. pentru ca reclamantul să poată să ceară introducerea în cauză a acelei persoane. nr. el va trebui să indice persoana în numele căreia deţine bunul sau exercită un alt drept asupra bunului respectiv. această atitudine reprezintă o cauză de intervertire a precarităţii.D. cursuri si referate postate de utilizatori.

3. împotriva voinţei şi susţinerilor pârâtului. Bunul se restituie în natură şi liber de sarcinile constituite de pârât în favoarea unor terţe persoane. prin modul lor de a circula în comerţ. Universalităţile juridice. Astfel. bun ce se află în posesia nelegitimă a pârâtului. pot fi revendicate acele bunuri incorporale care. obligaţia de restituire schimbându-se într-o obligaţie de dezdăunare. ele fiind ocrotite prin petiţia de ereditate. determinarea lui putându-se face fără prea mari greutăţi. Reclamantul cere să i se restituie bunul a cărui identitate a dovedit-o şi nu un alt bun ce se află în patrimoniul pârâtului. dovada nu numai a dreptului de proprietate. Pe cale de consecinţă. îl obligă pe pârât să restituie bunul adevăratului proprietar şi să se abţină de la orice faptă prin care ar aduce atingere exerciţiului normal şi deplin al dreptului de proprietate. trebuie clarificate cel puţin trei aspecte: problema restituirii lucrului revendicat. Bunul revendicat trebuie să aibă o individualitate distinctă şi independentă. Universalităţile faptice. Restituirea bunului revendicat Urmare a admiterii acţiunii în revendicare. Prin excepţie. pârâtul fiind obligat în toate cazurile să restituie reclamantului bunul asupra căruia acesta din urmă are un drept de proprietate şi nu un alt bun de acelaşi fel sau valoarea lui. considerate ca bunuri particulare (cum ar fi o turmă de animale) pot fi revendicate. instanţa de judecată recunoaşte existenţa dreptului de proprietate al reclamantului.tocilar. potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. Obiectul material al acţiunii nu poate fi schimbat. dacă Pagina 111 din 137 . pârâtul este obligat să-i plătească reclamantului un echivalent bănesc. nu pot face obiectul acţiunii în revendicare.Vizitati www. Aceasta înseamnă că obiectul material al acţiunii în revendicare trebuie să aibă o existenţă de sine stătătoare. cum sunt succesiunile. De asemenea nu pot constitui obiect al acţiunii în revendicare bunurile incorporale. dar şi a identităţii bunului. se materializează în documentele care le constată (titlurile la purtător). EFECTELE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Prin hotărârea judecătorească prin care se admite acţiunea în revendicare. Dacă bunul nu poate fi restituit în natură.ro ! Arhiva online cu diplome. problema fructelor acestui bun şi problema cheltuielilor făcute cu lucrul de posesorul neproprietar în timpul în care l-a stăpânit. cursuri si referate postate de utilizatori.

acesta va fi obligat la despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrului. pârâtul datorează indemnizaţia de asigurare încasată. civ. de vreme ce este vorba de cheltuieli necesare pe care ar fi trebuit să le facă şi adevăratul proprietar. Pagina 112 din 137 . întrucât acesta este scutit de restituirea fructelor. În situaţiile în care pârâtul a înstrăinat bunul. fie conform art. 1909 alin. fie prin uzucapiune. fie a neglijat să le culeagă sau să le perceapă. iar dobânditorul de bună-credinţă a dobândit proprietatea. Atunci când bunul a fost expropriat. în cazul în care restituirea nu mai este posibilă deoarece posesorul de rea-credinţă fie a consumat fructele. civ. pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea bunului. fructele percepute de alţii cu autorizaţia sa sau în numele său. Restituirea fructelor În privinţa restituirii fructelor produse de lucrul revendicat până în momentul introducerii acţiunii. pentru că buna sa credinţă încetează în momentul chemării sale în judecată. Aceste cheltuieli nu dau dreptul la restituire posesorului de bună-credinţă. 485 C. el va fi obligat la plata contravalorii fructelor.ro ! Arhiva online cu diplome. precum şi pe acelea care din neglijenţa sa nu au fost percepute. cheltuielile pe care le-a făcut în legătură cu producerea şi culegerea fructelor. cursuri si referate postate de utilizatori..Vizitati www.tocilar. Posesorul de rea-credinţă are însă dreptul să pretindă de la proprietar. Şi posesorul de bună-credinţă va fi obligat să restituie fructele percepute după data introducerii acţiunii în revendicare. riscul pieirii lucrului fiind suportat de către reclamant în calitate de proprietar. dacă nu dovedeşte că bunul ar fi pierit şi la proprietar. el va fi obligat să-i plătească reclamantului contravaloarea acestuia. 1 C. Atunci când lucrul a pierit din caz fortuit sau forţă majoră. trebuie să se facă distincţie între posesorul de bună-credinţă şi cel de rea-credinţă: posesorul de de bună-credinţă devine proprietarul fructelor şi deci nu are obligaţia să le restituie. Dacă bunul care a pierit a fost asigurat. indiferent dacă a fost de bună sau de rea-credinţă. Posesorul de bună-credinţă nu va fi însă obligat la despăgubiri într-o asemenea situaţie. posesorul de rea-credinţă este obligat să le restituie. pârâtul va fi obligat să restituie despăgubirea primită de la expropriator. lucrul a pierit din culpa pârâtului. iar pârâtul a fost un posesor de rea-credinţă. Fructele percepute anterior introducerii acţiunii se cuvin posesorului de bună-credinţă în temeiul art.

cheltuielile utile (impensae utile). trei feluri de cheltuieli care pot da naştere la restituiri şi anume: cheltuielile necesare (impensae necessariae).ro ! Arhiva online cu diplome. proprietarul căruia i s-a admis acţiunea în revendicare este dator să restituie cheltuielile necesare şi utile efectuate în legătură cu bunul chiar de către un posesor de rea-credinţă. cursuri si referate postate de utilizatori. în lipsa oricărui temei juridic. dar poate să le ridice dacă prin aceasta nu ar produce deteriorarea lucrului. Cheltuielile utile sunt datorate de proprietar numai în măsura sporului de valoare pe care aceste cheltuieli l-au adus lucrului. şi care au ca scop înfrumuseţarea lucrului. este obligată să restituie valoarea cu care s-a îmbogăţit. cuantumul fiind stabilit în raport de momentul restituirii lucrului. prevăzute de art. potrivit căruia persoana care realizează o îmbogăţire în dauna altei persoane. respectiv cele făcute pentru conservarea lucrului şi care dacă nu ar fi fost efectuate lucrul ar fi pierit. Corespunzător acestui principiu. 4.tocilar. ca şi în dreptul roman. Sporirea valorii lucrului se apreciază în momentul restituirii acestuia de către posesor. fiind făcute de posesor pentru plăcerea lui personală. Ca atare. CATEGORII ALE ACŢIUNII ÎN REVENDICARE Codul civil nu numai că nu defineşte acţiunea în revendicare. Restituirea cheltuielilor efectuate de posesor constituie o aplicaţie a principiului de drept al îmbogăţirii fără justă cauză. Cheltuilile voluptuarii sau de simplă plăcere au caracter de lux. Textele sale care fac referire la revendicarea Pagina 113 din 137 . posesorul nu are nici un drept să ceară restituirea lor. 1346 C. Codul civil recunoaşte. Aceste cheltuieli efectuate de posesor pentru plăcerea lui estetică nu măresc valoarea lucrului. civ. adică acele cheltuieli făcute pentru îmbunătăţirea lucrului şi pe care Codul civil le denumeşte în art. Restituirea cheltuielilor făcute de posesor cu bunul Referitor la cheltuielile efectuate de pârâtul posesor în legătură cu bunul pe care trebuie să-l restituie. cheltuielile de agrement sau voluptuarii (impensae voluptuariae). dar nu conţine practic nici o dispoziţie care s-o privească în mod direct.Vizitati www. 771 amelioraţiuni. Aceste cheltuieli sporesc valoarea lucrului şi deci aduc un folos.

indiferent de titular. ca urmare a deosebirilor importante de regim juridic pe care le prezintă cele două categorii de bunuri. în practica judecătorească şi literatura de specialitate a fost stabilit regimul juridic al acestei acţiuni. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE IMOBILIARĂ Deşi Codul civil nu cuprinde nici o prevedere în legătură cu revendicarea bunurilor imobile. 1 C. 207 Pagina 114 din 137 .Vizitati www. p.ro ! Arhiva online cu diplome. Tocmai pe baza acestuia proprietarul poate cere restituirea bunului ce alcătuieşte obiectul dreptului său de proprietate de la posesorul ce-l deţine nelegitim. se poate vorbi despre un regim de drept comun al acţiunii în revendicare. cursuri si referate postate de utilizatori. care determină un regim juridic diferit al acesteia.tocilar.. pentru acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică1. Practica judiciară şi literatura de specialitate. Acest regim juridic este diferenţiat după cum este vorba despre revendicarea unui bun proprietate privată sau despre revendicarea unui bun proprietate publică.1. şi despre un regim special. Pe de altă parte. totuşi. 4. Bârsan. atât extinctiv. deoarece bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile. cit. Fiecare dintre aceste forme ale acţiunii în revendicare prezintă particularităţi fundamentale. au conturat regimul juridic al acţiunii în revendicare. bunurilor mobile se găsesc plasate în materia prescripţiei. şi mobiliară. 1909 şi 1910 C. când are ca obiect bunuri mobile. Regimul juridic al acţiunii în revendicare imobiliară priveşte două probleme: imprescriptibilitatea acestei acţiuni sub aspect extinctiv şi proba dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. op. pentru bunurile proprietate privată. intemeiate pe principiile generale ale dreptului civil şi pe unele dispoziţii legale cuprinse în diferite materii. Temeiul juridic al acţiunii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate. Ca atare. iar pentru revendicarea imobiliară nu există nici o prevedere. nici explicită şi nici implicită.. Întrucât cea mai importantă împărţire a bunurilor este în bunuri imobile şi mobile. în materia acţiunii în revendicare mobiliară se aplică dispoziţiile art. cât şi achizitiv. corespunzător acestei clasificări acţiunea în revendicare poate fi imobiliară. când are ca obiet bunuri imobile. Problema cea mai importantă în cadrul revendicării imobiliare este dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. derogatoriu. civ.

instanţele judecătoreşti au obligaţia de a se baza pe probe concrete. În favoarea sa el are situaţia de fapt şi prezumţia că este proprietar. În sistemul legislaţiei noastre. el aplicându-se şi în cazul acţiunii în revendicare. col. cât şi în practică.tocilar. revendicantul nu se poate limita numai la a dovedi că autorul lui 1 Tribunalul Supr. 139 Pagina 115 din 137 . potrivit căruia „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”. 9/1956. reglementat şi în art. nr. are o situaţie avantajoasă. 482/1956. pârâtul va fi obligat să iasă din pasivitate şi să încerce.Vizitati www. inclusiv hotărârile judecătoreşti de partaj. rezultând din faptul posesiei. Proba propriu-zisă a proprietăţii imobiliare întâmpină în dreptul nostru serioase dificultăţi. 1169 C. s-a recunoscut că principiul din dreptul roman „actori incumbit probatio”. nu poate fi admisă exclusiv pe prezumţia trasă din neprezentarea pârâtului la interogatoriu1.. Într-o asemenea situaţie. Dovada dreptului de proprietate este problema cea mai dificilă pe care trebuie să o rezolve reclamantul din acţiunea în revendicare. civ. decât dacă emană de la adevăratul proprietar. înscrisul translativ de proprietate nu poate să facă dovada deplină şi inatacabilă a dreptului de proprietate. nu s-au redactat înscrisuri doveditoare ale transmisiunii dreptului de proprietate. care provin din următoarele motive: în foarte multe cazuri. să-şi probeze titlul. pârâtul nu trebuie să facă dovada titlului în baza căruia stăpâneşte bunul. cursuri si referate postate de utilizatori. civ. Acesta. înscrisurile întocmite nu sunt însoţite de planuri topografice precise pentru delimitarea bunului imobil dobândit. instanţa va compara titlurile de proprietate înfăţişate de părţi şi va da câştig de cauză părţii al cărei titlu este preferabil. în L. Bucurându-se de o prezumţie relativă de proprietate. nr. reclamantul nu este obligat de lege să facă alte dovezi decât că el este proprietarul obiectului revendicat şi că acesta este posedat de pârâtul de la care îl revendică. Pentru aceasta. În stabilirea situaţiei de fapt. mai ales în trecut. iar bunul revendicat rămâne mai departe în posesia pârâtului. trebuind să se bazeze pe probe obiective. p.ro ! Arhiva online cu diplome.. insuficienţa probatorie a titlurilor prin care se încearcă a se face dovada proprietăţii. Este semnificativă în această privinţă decizia fostului Tribunal Suprem în care se arată că o acţiune în revendicare imobiliară. dec. în cadrul acţiunii în revendicare. Atât în teorie. Atâta timp cât revendicantul nu poate face dovada dreptului său de proprietate. Prin titlu apt să facă proba dreptului de proprietate într-o acţiune în revendicare se înţeleg toate actele juridice translative de proprietate şi cele declarative de drepturi. Numai dacă reclamantul aduce dovezi în sprijinul existenţei dreptului său de proprietate.. la rândul său. acţiunea sa va fi respinsă. în multe cazuri. Acţiunea în revendicare exercitându-se pe baza dreptului de proprietate.P. este de aplicaţie generală.

deoarece în cazul lor nu apar dificultăţile întâmpinate cu ocazia probei dreptului de proprietate prin acte juridice2.Vizitati www. consecinţă a principiului conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi. Atunci când o parte opune adversarului un titlu de proprietate.. civ. Curs de drept civil. ci trebuie să demonstreze că această condiţie este îndeplinită în tot şirul transmiţătorilor succesivi. 2000. accesiunea şi uzucapiunea. ci crează numai o prezumţie simplă de existenţă a acestui drept în patrimoniul celui care îl invocă şi îl dovedeşte. respectiv ocupaţiunea. Singurele probe absolute ale dreptului de proprietate sunt considerate modurile originare de dobândire a proprietăţii. 133 Pagina 116 din 137 . Aşadar. iar adesea iposibil de realizat. 211 E. Ca atare. ci ca o dovadă relativă a unui drept mai probabil decât al adversarului. Având în vedere dificultăţile de probă a dreptului de proprietate. este însă dificilă. Titlul nu face dovada absolută a dreptului de proprietate. motiv pentru care a fost numită „probatio diabolica”. p. În temeiul acestui principiu.ro ! Arhiva online cu diplome. titlurile nu pot servi ca probe absolute ale dreptului de proprietate. Potrivit principiului relativităţii efectelor actelor juridice. Astfel: 1 2 C. care anterior au înstrăinat lucrul. Ed. op.tocilar. întrucât invocarea de către reclamant a unui titlu provenit de la o altă persoană decât cea cu care se află în conflict nu reprezintă o abatere de la principiul relativităţii actelor juridice instituit prin art. actele juridice produc efecte numai între părţile care le-au încheiat. pârâtul nu are temei să conteste titlul invocat de reclamant numai pentru motivul că nu ar fi luat parte la încheierea acestuia. 973 C. Bârsan. imediat a fost adevăratul proprietar. în realitate. ele nefiind opozabile terţilor. Chelaru. valoarea probantă a titlului se circumscrie la părţile contractante şi la succesorii universali şi cu titlu universal ai acestora. au fost ei înşişi adevăraţii proprietari. ea nu invocă. pârâtul poate să combată titlul reclamantului printr-un alt titlu sau invocând prescripţia1. adică toţi autorii. cursuri si referate postate de utilizatori. p. O altă insuficienţă a probei cu înscrisuri decurge dintr-o anumită interpretare dată principiului relativităţii actelor juridice. cit. Cu toate acestea. Drepturile reale principale. Potrivit dispoziţiilor art. All Beck. O astfel de probă. titlul invocat de proprietar pentru dovedirea dreptului său de prorietate nu-i poate fi întru nimic opozabil pârâtului. caracterul absolut al titlului – titlul nici nu are acest caracter – ci invocă o prezumţie de proprietate în favoarea sa. respectiv ca o prezumţie de fapt. Aceste reguli disting între situaţiile în care ambele părţi prezintă titlulri de proprietate şi cele în care numai una dintre părţi are un asemenea titlu. 973 C. civ. Bucureşti. decurgând din faptul existenţei titlului. jurisprudenţa şi doctrina au ajuns la concretizarea unor principii aplicabile în soluţionarea cazurilor practice.

acţiunea reclamantului va fi respinsă. Prin excepţie. instanţa va verifica titlurile acestor autori şi va da eficienţă titlului care provine de la autorul al cărui drept este preferabil. Sevastian Cercel. cit. dacă titlurile ce se prezintă sunt două testamente. urmând să se dea câştig de cauză părţii a cărei posesie a fost mai bine caracterizată. potior iure. el va câştiga procesul dacă titlul emană de la un terţ (şi nu de la reclamantul însuşi) şi dacă data titlului este anterioară posesiei pârâtului.ro ! Arhiva online cu diplome. astfel: acţiunea în revendicare va fi respinsă de plano dacă pârâtul a posedat fără vicii. va avea câştig de cauză cel care a îndeplinit primul formalităţile de publicitate imobiliară. dacă numai pârâtul are titlu. cursuri si referate postate de utilizatori. în ipoteza în care nici una dintre părţi nu are titlu şi nici nu poate invoca un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate. deoarece se dovedeşte legitimitatea posesiei sale. atunci când numai reclamantul are titlu. trebuie să fie de bună-credinţă. op. dacă însă. Dacă nici una dintre părţi nu a îndeplinit aceste formalităţi. acţiunea reclamantului ar putea fi respinsă de plano. 1 I. făcându-şi astfel dreptul dobândit opozabil erga omnes. făcându-se aplicarea principiului qui prior tempore. Dogaru. în baza principiului in pari causa melior est causa possidentis. Pentru ca o posesie să fie mai bine caracterizată decât alta.tocilar. va câştiga partea al cărei titlu are data cea mai veche. neviciată şi să aibă originea într-un titlu. p. va triumfa titlul cel mai recent. dându-se câştig de cauză posesorului. 179 Pagina 117 din 137 . dacă însă a posedat şi reclamantul. va trebui să se compare cele două posesii. Sarcina probei că autorul său avea un drept preferabil incumbă reclamantului. în urma cercetării judecătoreşti s-a stabilit în mod cert că este vorba numai de o posesie a reclamantului.Vizitati www. iar reclamantul nu a posedat niciodată. întrucât în materia succesiunii testamentare testamentul nou revocă testamentele anterioare.. dacă ambele părţi prezintă titluri de proprietate care provin de la acelaşi autor. cât şi pârâtul prezintă titluri de proprietate. acţiunea în revendicare va trebui respinsă pentru lipsa de calitate procesuală a subiectului activ1. în cazul în care atât reclamantul. dar acestea provin de la autori diferiţi. Eventuala admitere a acţiunii în revendicare trebuie să se întemeieze pe diverse prezumţii (posesia fiind numai una dintre ele) de natură a determina convingerea pentru instanţa de judecată că asupra bunului care constituie obiectul litigiului reclamantul are un drept de proprietate. Jurisprudenţa a nuanţat însă soluţia în această situaţie. chiar dacă aceasta este mai bine caracterizată decât posesia pârâtului.

Subiectul principal al controversei l-a constituit natura juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate în temeiul Legii nr. având ca obiect terenuri pentru care dreptul de proprietate a fost constituit sau reconstituit în condiţiile Legii nr. 169/1997. 18/1991 nu ar putea fi pornită decât în baza titlului de proprietate emis conform art. 1 Pagina 118 din 137 . o asemenea acţiune. Pe de altă parte. cursuri si referate postate de utilizatori. aceste titluri nu vor putea servi pentru pornirea unei acţiuni în revendicare. 63 din Legea nr. C. Posibilitatea revocării adeverinţei de proprietate de către emitent nu poate servi ca argument viabil pentru a-i refuza acesteia caracterul de titlu într-o acţiune în revendicare. 18/1991.ro ! Arhiva online cu diplome. dacă sunt lovite de cauze de nulitate absolută. conform art. Conform opiniei restrictive1. adeverinţele au aceeaşi forţă juridică. atâta timp cât nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de constatare a nulităţii lor absolute. 55 din Legea nr. III din Legea nr. conform art. Turianu. al căror corolar este titlul de proprietate emis de comisia judeţeană pentru aplicarea acestei legi. până la emiterea acestora. 8/1993. 18/1991. 18/1991 (anterior emiterii titlului de proprietate) şi efectele acestora. finalizate prin diverse acte juridice. Valoarea juridică a adeverinţelor de proprietate eliberate de comisiile pentru aplicarea Legii nr. şi titlurile de proprietate emise de comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 116 după republicarea acestei legi). Aceasta nu înseamnă că.tocilar. 42-43. O asemenea revocare nu poate fi discreţionară. 93 din lege (devenit art. supuse revocării. Specificul procedurii de constituire şi reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. Opinia liberală2 este în sensul că adeverinţele de proprietate înlocuiesc provizoriu titlurile de proprietate. 18/1991. Aceste adeverinţe. pot astfel servi pentru dovada acestui drept în cazul acţiunii în revendicare. adeverinţele de proprietate nu pot servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. unite cu procesele-verbale de punere în posesie asupra terenurilor care au făcut obiectul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. p. 18/1991. p. 169/1997. a suscitat controverse referitoare la modul în care se poate proba dreptul de proprietate astfel constituit sau reconstituit. în Dreptul nr. 18/1991 prin Legea nr. 18/1991. în Dreptul nr. ea fiind supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti. trebuie considerată corectă cea de-a doua opinie.Vizitati www. 2 Gh. Ca urmare. procedură care cunoaşte mai multe etape. 7/1994. Dobrican. coroborat cu art. în cazul unei acţiuni în revendicare pornită pentru apărarea sa. deoarece constituie acte provizorii. Discuţii în legătură cu forţa juridică a adeverinţelor de proprietate II . Având în vedere modificările aduse Legii nr. 34-36. 18/1991 pot fi desfiinţate. astfel încât.

în temeiul art. Aceste caracteristici ale sistemului de publicitate imobiliară prin cărţile funciare. 2000. au dus la restrângerea domeniului acţiunii în revendicare imobiliară doar la trei cazuri: revendicarea unui imobil succesoral de către adevăratul moştenitor de la moştenitorul aparent care exercită o posesie nelegitimă asupra sa. Pentru a servi ca titlu într-o acţiune în revendicare. persoana interesată va putea ca. atunci când se poate cere înscrierea dreptului de proprietate pe calea acţiunii în prestaţie tabulară.ro ! Arhiva online cu diplome. 169/1997 şi al art. în condiţiile art. iar instanţa astfel învestită. drept ce s-a stins ca efect al cooperativizării. să ceară pronunţarea nulităţii absolute. S-a arătat1 că într-o astfel de împrejurare este posibilă intentarea unei acţiuni în revendicare. Numai înscrierea face să se nască dreptul real (jus in re) şi conferă dobânditorului prezumţia absolută de proprietate (juris et de jure) care nu poate fi combătută prin proba contrară. All Beck. va verifica în ce măsură la eliberarea lor au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Ed. cursuri si referate postate de utilizatori. 1 E. 18/1991. a titlului eliberat unei terţe persoane.tocilar. Chelaru. după caz. 115/1938. 17 şi 18 din Decretul-lege nr. În nici o situaţie vechile titluri de proprietate deţinute de părţi sau de autorii lor anterior cooperativizării nu vor putea servi ca temei al unei acţiuni în revendicare. prin compararea titlurilor. 135 Pagina 119 din 137 . 25 din Legea nr. un drept real se constituie. În situaţiile în care comisiile judeţene de aplicare a Legii nr. Bucureşti. unde. este necesar ca adeverinţa să fie însoţită de procesul-verbal de punere în posesie întocmit de comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 au emis titluri de proprietate unor persoane diferite asupra aceluiaşi teren. cu privire la întreaga lui suprafaţă sau numai la o parte din acesta. În regimul cărţilor funciare.Vizitati www. 115/1938. Drepturile reale principale. strămută sau stinge numai prin întabularea în aceste cărţi funciare. III din Legea nr. dificultăţile dovezii proprietăţii prin titluri sunt înlăturate. şi să dea câştig de cauză celui al cărui titlu îndeplineşte condiţiile legii. potrivit art. Acest caz este posibil deoarece dreptul de proprietate se dobândeşte prin moştenire fără a fi necesară întabularea în cartea funciară. p. modifică. totală sau parţială. Ele vor putea fi folosite numai pentru a putea obţine reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. Titlul rămâne un simplu act care obligă la constituirea sau strămutarea unui drept real. 63 din Legea nr. Curs de drept civil. dacă statul sau o entitate administrativ-teritorială revendică un bun din domeniul public de interes naţional sau din domeniul public de interes local. 18/1991 şi eventual şi de o schiţă a terenului la care acesta se referă.

Nu se are în vedere revendicarea lucrului de la găsitor. fără a fi trebuinţă de vreo curgere de timp”. cursuri si referate postate de utilizatori. poate să-l revendice în curs de 3 ani. Revendicarea mobiliară va fi admisibilă numai atunci când posesorul nu se poate prevala de dispoziţiile art.Vizitati www. civ. pentru care posesia creează doar o prezumţie simplă de proprietate ce poate fi răsturnată prin proba contrară. Aceste dispoziţii sunt aplicabile situaţiilor în care bunul mobil pierdut sau furat a ajuns în posesia de bunăcredinţă a unui terţ care l-a dobândit de la găsitor sau de la autorul furtului.ro ! Arhiva online cu diplome. juris et de jure sau. 1909 alin. Revendicarea bunurilor mobile aflate în posesia unui dobânditor de bună-credinţă se poate face numai în cazul în care bunurile au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa. altfel spus. Astfel. 1909 C. 2 C. prin lucruri pierdute se înţeleg nu numai cele care au fost rătăcite ca urmare a neglijenţei proprietarului. 1 C. cel care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru. sfera de aplicare a prevederilor sale este mai largă. cuprinzând toate situaţiile în care lucrul a ieşit din posesia proprietarului fără voia sa.. Deşi textul art. 2 C. civ. de la cel la care-l găseşte. se referă numai la cazul pierderii şi furtului lucrului.. revendicarea bunurilor mobile are un regim juridic distinct de cea a bunurilor mobile. Astfel. în realitate. rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are”). 1 C. ci şi cele de care proprietarul a fost lipsit datorită unui eveniment de forţă majoră sau caz fortuit. dispoziţiile art. adică persoana care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar.. 1909 alin. 1909 alin. civ. 4. 1909 alin. Regimul juridic al revendicării bunurilor mobile este puternic influenţat de regula înscrisă în art. Pagina 120 din 137 . spre deosebire de bunurile imobile. care prevede că: „Lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE MOBILIARĂ În dreptul civil român. civ. Aşadar. proprietarul care a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru îl poate revendica din mâinile posesorului de bună-credinţă în termen de 3 ani de la data pirderii sau furtului („Cu toate acestea. posesia de bunăcredinţă a bunurilor mobile valorează titlu de proprietate. hoţ sau posesorul de rea-credinţă. Potrivit art. restrâng considerabil sfera de aplicare a acţiunii în revendicare mobiliare. din ziua în care l-a pierdut sau i s-a furat. adică atunci când este vorba de un lucru furat sau pierdut. pentru bunurile mobile posesia creează pentru cel ce posedă bunul o prezumţie de proprietate absolută.tocilar.2. civ.

1 C. 1909 alin. înşelăciunea. terţul dobânditor nu va mai putea fi obligat să restituie lucrul. civ. precum şi cele care au fost rătăcite din cauza trimiterii lor sub o adresă greşită. pirateria. punându-se problema dacă acest termen este un termen de prescripţie ori unul de decădere. Ca să fie considerat termen de prescripţie achizitivă ar trebui ca terţul dobânditor de bună-credinţă să fi exercitat el însuşi o posesie prelungită timp de trei ani. termenul de trei ani nu poate fi considerat un termen de prescripţie. se au în vedere. 208 C. Potrivit opiniei majoritare. calculaţi de la data sustragerii sau pierderii şi nu din ziua când a început posesia terţului. căci el trebuie să-şi exercite acţiunea în revendicare în termen de trei ani. proprietarul deposedat prin furt sau pierdere trebuie să stabilească faptul că anterior a deţinut bunul pentru că aceasta echivalează cu dovada proprietăţii conform art. Proprietarul mai trebuie să probeze că a fost deposedat de mai puţin de trei ani prin pierdere sau furt. civ. precum tâlhăria. Chiar şi în această ipoteză. În schimb. trebuie să dovedească trei elemente: că a fost posesorul bunului. indiferent dacă eroarea s-a datorat culpei expeditorului sau a comisionarului. dacă între timp lucrul ajunge în posesia unui dobânditor de bună-credinţă.ro ! Arhiva online cu diplome. cursuri si referate postate de utilizatori. De asemenea. Ca să fie considerat termen de prescripţie extinctivă. Dovada posesiei reclamantului se poate face cu martori şi prezumţii. 2 C. nici extinctivă. ca terţul dobânditor să fi dobândit bunul cu puţin înainte de expirarea termenului sau chiar după expirare. deşi durata posesiei a fost mai mică de trei ani sau ea a început după ce au trecut trei ani de la sustragere ori de la pierdere. ceea ce este imposibil. întrucât textul legii arată că termenul curge din momentul sustragerii sau din cel al pierderii.) şi alte situaţii incriminate de legea penală. Cel ce revendică un bun mobil în temeiul art.Vizitati www. nu intră sub incidenţa prevederilor art. întrucât în aceste cazuri proprietarul însuşi s-a desesizat de bunul său. dacă s-a împlinit termenul prevăzut de lege. ar trebui să existe dreptul de Pagina 121 din 137 . Este posibil. 1909 alin. el nu mai poate fi revendicat. jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptă.. civ. Problema prezintă interes practic. spre exemplu. pe lângă furtul propriu-zis (art. că a fost deposedat de lucru împotriva voinţei sale şi că bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat. astfel că. Termenul de trei ani nu ar putea fi considerat nici un teremen de prescripţie extinctivă. În legătură cu acest termen. pen. 1909 alin.tocilar. Pentru a-şi demonstra dreptul pretins. în doctrină au existat numeroase controverse cu privire la natura sa juridică. nici achizitivă. 2 C. adică infracţiuni în care deposedarea victimei s-a făcut fără consimţământul său. infracţiuni precum: abuzul de încredere. gestiunea frauduloasă. deoarece numai termenele de prescripţie sunt supuse cauzelor de suspendare prevăzute de lege.

sunt inaplicabile în cazul bunurilor mobile ce au ieşit din posesia proprietarului fără voia sa şi se află în posesia hoţului. se stinge însuşi dreptul de proprietate al celui care revendică. Aşadar. dacă acest terţ a dobândit bunul după expirarea termenului. Dacă în cuprinsul lui nu a fost intentată acţiunea în revendicare. cât şi practica instanţelor judecătoreşi până în anul 1982. el nu va avea obligaţia de a plăti acestui posesor contravaloarea bunului. va avea la dispoziţie o acţiune în despăgubire contra hoţului sau a găsitorului. civ. obţinând astfel restituirea bunului de la posesorul nelegitim. în materia bunurilor mobile. au considerat că.. Prevederile art. adică persoanei care cunoaşte că a dobândit bunul de la un neproprietar. târg. în lipsa unui termen special prevăzut de lege.tocilar. Problema care s-a pus în doctrină şi jurisprudenţă în astfel de situaţii este prescriptibilitatea acţiunii în revendicare. acţiunea în revendicare ar mai putea fi intentată numai în perioada de timp care a mai rămas până la împlinirea acestui termen. Cu toate acestea. acţiunea în revendicarea unui bun mobil se Pagina 122 din 137 . 1910 C. dintr-un loc public sau de la un comerciant care vinde în mod obişnuit astfel de bunuri. proprietarul revendicant. adică a regulii conform căreia. posesia de bună-credinţă valorează titlu de proprietate. Dobânditorul de bună-credinţă are un drept de retenţie asupra lucrului până în momentul în care primeşte preţul de la proprietar. 1909 C. cursuri si referate postate de utilizatori. În situaţia în care reclamantul a intentat acţiunea în decursul celor trei ani şi a reuşit să-şi demonstreze dreptul pretins. chiar dacă posesorul ar dovedi că a cumpărat acel bun şi a plătit preţul. Dobânditorul de bună-credinţă al bunului mobil revendicat va avea la dispoziţie o acţiune personală în despăgubire împotriva celui de la care şi-a procurat bunul. să restituie terţului dobânditor preţul pe care acesta l-a plătit cu ocazia achiziţionării lucrului. 1909 C.. a revendica bunul de la terţul dobânditor de bună-credinţă. Însă. termenul de trei ani este un termen de decădere. adică din locuri şi în condiţii în care se prezumă provenienţa cinstită a mărfurilor. pentru a reintra în posesia bunului. Acest termen de decădere operează o suspendare a aplicării regulii înscrise în alin. 1 al art. iar dacă bunul a fost dobândit spre sfârşitul perioadei de trei ani. este obligat. civ. în cazul în care rambursează preţul. găsitorului sau dobânditorului de rea-credinţă. civ. Unii autori. potrivit art. Adevăratul proprietar.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www. în cazul în care dobânditorul de bună-credinţă a cumpărat lucrul de la un bâlci. nici dreptul de a-l revendica nu există.

op. col. nr. 1965. în C. Romano. op. Al. 2063/1955. este inadmisibilă în raporturile dintre coproprietarii aflaţi în indiviziune3. p. Safta. op.. Pop.. prin definiţie... I. acţiunea cea mai energică prin care el este apărat trebuie să fie iprescriptibilă. indiferent dacă este vorba de un bun mobil sau imobil. cursuri si referate postate de utilizatori. 186. este imprescriptibil2..tocilar. cit. dec. Alţi autori.Vizitati www. p. Aşadar. 1890 C. 13. op. Întrucât dreptul de proprietate este fără diferenţiere un drept perpetuu. Astfel. Hamangiu. col. nr... Bârsan.ro ! Arhiva online cu diplome. L. C. p. deoarece.. atât pârâtul. dec. în C. Stătescu. 213. civ. dec. p. I. nu se poate face nici o diferenţă între drepturile reale imobiliare şi cele mobiliare şi că dreptul la acţiune în revendicare. Bârsan. Tribunalul Supr. au apreciat că. respectiv împotriva terţilor subdobânditori de rea-credinţă. 285 3 Tribunalul Supr. Rosetti-Bălănescu. Băicoianu. 144/1982. cit. apărarea acestui drept prin acţiunea în revendicare a ridicat numeroase probleme atât în practica instanţelor judecătoreşti. APĂRAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE COMUNĂ PRIN ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE Având în vedere noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. pe anul 1955. fiind acţiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar. p. Într-o asemenea ipoteză. p. nr. fără nici o distincţie.. C. 53 1 Pagina 123 din 137 . prescrie în termen de 30 de ani. C.D. în ceea ce priveşte incidenţa normelor privind prescripţia extinctivă. adică se aplică termenul general de prescripţie în materia drepturilor reale (art. cit. Practica constantă a instanţelor judecătoreşti este împotriva admisibilităţii acţiunii în revendicare în raporturile dinte coproprietari. p. este inadmisibilă. E. cât C. după cum este vorba despre un bun imobil sau un bun mobil.. secţia civ. 1982.. revendicarea. ca şi practica instanţelor judecătoreşti începând cu anul 1982. 86.D. 13. cit. vol. acţiunea în revendicare a proprietarului unui bun mobil ieşit fără voie din posesia sa se prescrie în termen de trei ani numai în favoarea terţilor subdobânditori de bunăcredinţă şi este imprescriptibilă atunci când este îndreptată împotriva hoţului sau a găsitorului.D. civ. op. Prima şi cea mai importantă dintre a ceste probleme este admisibilitatea acţiunii în revendicare introdusă de un singur coproprietar împotriva celorlalţi. p. 5.)1. instanţa supremă a statuat că: „Este de principiu că o acţiune în revendicare privind imobile aflate în indiviziune mai înainte ca această stare să fi luat sfârşit prin împărţeală. 406/ 1965 în C. 225 2 Tribunalul Supr. cit. civ. cât şi în doctrină.

drept ce se manifestă printr-o generalizare asupra bunului comun şi a cărui individualizare din punct de vedere juridic este imposibilă înainte de efectuarea partajului1.ro ! Arhiva online cu diplome. nedeterminate în materialitatea sa”2.. altele decât coproprietarii. astfel îcât atribuirea bunului revendicat în proprietatea deplină şi exclusivă a reclamantului înseamnă în realitate încetarea stării de coproprietate. iar exercitarea acţiunii în revendicare presupune un drept de proprietate exclusiv. cit. în C. Singurul drept pe care îl are un coproprietar în astfel de situaţii este de a cere împărţirea bunului ce alcătuieşte obiectul coproprietăţii. p.D. dec. nr. 356-357 3 D. şi reclamantul. sunt proprietari asupra bunului revendicat. O a doua problemă priveşte cazul în care bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părţi este revendicat de unul sau de o parte dintre coproprietari din posesia nelegitimă a unor terţe persoane..tocilar. având numai un drept limitat asupra bunului respectiv. instanţa supremă pronunţându-se astfel: „Coproprietarul unui bun. 662/1960. acţiunea sa este inadmisibilă. Lupulescu. op.. exercitarea atributelor ce alcătuiesc conţinutul dreptului de proprietate aparţine tuturor coproprietarilor. col. În consecinţă. acesta ar exercita singur atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra bunului. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. În cadrul proprietăţii comune pe cote-părţi. Dacă restituirea bunului revendicat s-ar face numai unuia dintre coproprietari. op.. cit. Lupulescu. civ. precum şi cu noţiunea şi structura complexă sub care se înfăţişează dreptul de proprietate comună. Prin acţiunea în revendicare se urmăreşte predarea lucrului revendicat în proprietatea şi posesia reclamantului. deoarece acţiunea în revendicare are ca scop recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu şi readucerea lui în patrimoniul acestuia. nu poate să revendice singur bunul de la o terţă persoană. iar nu simpla recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale. p. Practica a stabilit că este inadmisibilă o asemenea acţiune. prin aceasta contravenind natrurii şi regimului juridic al dreptului de proprietate comună pe cote-părţi3. p. în cazurile în care instanţele de judecată stabilesc că revendicantul nu are un drept de proprietate exclusiv asupra bunului ce face obiectul acţiunii în revendicare. Soluţia la care s-a ajuns în practica judiciară cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în revendicare în raporturile dintre titularii dreptului de proprietate comună este în deplină concordanţă cu principiile ce guvernează exerciţiul acţiunii în revendicare. exprimat printr-o cotă-parte care nu este determinată în materialitatea sa. 149 Tribunalul Supr. 150 1 2 Pagina 124 din 137 . D. pe anul 1960.

actele de întrerupere a unei prescripţii. întrucât partajul judiciar trebuie să rămână o facilitate acordată tuturor coproprietarilor. se arată că. deoarece nu a avut şi nu i se poate inapoia stăpânirea materială asupra întregului bun. fără acordul celorlalţi coproprietari. Prin exercitarea acţiunii în revendicare are loc tocmai o asemenea întrerupere. întrucât ea nu este un act de dispoziţie. p. însă a fost şi criticată. cursuri si referate postate de utilizatori.Vizitati www. în Dreptul nr. Recent însă. D. invocându-se o opinie minoritară exprimată în doctrina franceză.ro ! Arhiva online cu diplome. Această opinie a fost împărtăşită de o parte a doctrinei. întrucât prin hotărârea finală s-ar putea statua ieşirea imobilului respectiv din patrimoniul reclamantului. Acţiunea unui coproprietar este inadmisibilă pentru că el este titularul unei părţi din dreptul de proprietate şi nu poate pretinde readucerea bunului în patrimoniul său. se susţine că acţiunea în revendiacre nu poate fi considerată un act de conservare. 11/1998. Cel care nu are ceva determinat materialmente nu poate revendica ceva determinat materialmente. de vreme ce se admite oricărui coproprietar posibilitatea promovării unui partaj de folosinţă. Combătându-se opinia exprimată în doctrina franceză şi preluată de unii autori români. şi anume întreruperea prescripţiei achizitive în favoarea terţului care. se susţine că acţiunea în revendicare poate fi promovată şi de către un singur titular al dreptului. Pornindu-se de la definirea actelor de conservare. iar nu obligaţia lor civilă. fără îndoială. Chirică. ceea ce nu poate fi admis.tocilar. ci unul de conservare1. reclamantul având obligaţia să facă dovada dreptului de prioprietate şi a identităţii bunului care se află în posesia nelegitimă a posesorului. prin ipoteză. considerându-se că acţiunea în revendicare nu poate fi promovată de către un singur coproprietar. se susţine că din această categorie fac parte. De asemenea. prin care se urmăreşte evitarea unei pierderi materiale a unui bun sau dispoziţiei juridice a unui drept. stăpâneşte bunul indiviz animus sibi habendi. pentru că altfel ar însemna ca partajul bunului indiviz să devină o obligaţie impusă indirect de către coproprietarii care se opun introducerii acţiunii în revendicare. Atât recunoaşterea dreptului de proprietate. ar fi cu totul nefiresc să nu se admită şi dreptul său la promovarea unei acţiuni în revendicare împotriva terţului posesor. pentru că necesită cheltuieli judiciare foarte mari şi are un caracter grav. cât şi stăpânirea efectivă a întregului bun revendicat sunt vădit incompatibile cu regimul juridic al coproprietăţii şi indiviziunii. Posibilitatea exercitării acţiunii în revendicare de către un singur coindivizar. 23-30 1 Pagina 125 din 137 . Obiectul material al acestei acţiuni îl constituie numai bunurile individualdeterminate.

172. Dogaru. Lulă. În doctrină. În consecinţă. Filipescu. se susţine că în cazul bunurilor mobile.. civ. Jurisprudenţa însă. Astfel. 243 4 I. secţ. op. citat de I. coproprietarii au drepturi foarte largi şi au posibilitatea să se comporte adesea ca şi când ar avea un drept de proprietate exclusiv. p. Dogaru. în timp ce în cazul bunurilor imobile. căci. practica judecătorească admite acţiunea în revendicarea unui bun comun introdusă de un singur soţ. În această situaţie nu există nici un impediment ca un singur coprioprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte singur. p.Vizitati www. Pe de altă parte. problema inadmisibilităţii acţiunii în revendicare promovată de către un singur coproprietar se pune în situaţia proprietăţii comune pe cote-părţi obişnuite sau temporare.. Sevastian Cercel în Drept civil. acţiunea în revendicare poate fi introdusă numai de unul dintre soţi.. 538/1973. se poate totuşi constata că ea produce anumite efecte specifice unui astfel de act. Lupulescu. Ceilalţi coproprietari nu pot să se opună unui astfel de demers. nr. All Beck. în Culegerea de decizii pe anul 1973. ceea ce însemnă că această regulă nu poate fi absolută. 2 D. deoarece se aplică prezumţia mandatului tacit reciproc. 151. deşi o astfel de acţiune se încadrează în categoria actelor de dispoziţie şi în mod normal ar trebui să figureze ambii soţi în calitate de reclamanţi.ro ! Arhiva online cu diplome. duce la consecinţe inadmisibile. Al. 2003. p. Dacă ar fi considerată un act de conservare. în cazul proprietăţii comune pe cotepărţi forţate şi perpetue. Fără a susţine că acţiunea în revendicare este un act de conservare. în cazul proprietăţii în devălmăşie. dec. op. Teoria generală a drepturilor reale. De asemenea. Bucureşti. poate fi introdusă de un singur soţ. acţiunea în revendicare trebuie introdusă de ambii soţi.. 217 3 Tribunalul Supr. p. este corectă afirmaţia jurisprudenţei potrivit căreia acela care nu are ceva determinată materialmente (şi în această situaţie se află toţi coproprietarii) nu poate revendica ceva determinat materialmente. Este unanim admis că posesia şi folosinţa materială a bunului comun în întregime pot fi exercitate de fiecare I. a statuat că acţiunea în revendicare. cit. 173 1 Pagina 126 din 137 . Filipescu. contrar doctrinei. ceea ce este absurd1. totuşi. fiind vorba de mărirea patrimoniului comun. ar trebui acceptat faptul că poate fi promovată şi de către un minor. I. cit. indiferent de obiectul său.tocilar. P. Ed. Există însă situaţii în care respingerea acţiunii prin care un singur coproprietar solicită bunul de la un terţ care îl foloseşte fără nici un drept. op. argumentele pentru care un coproprietar nu poate folosi singur o acţiune în revendicarea bunului comun nu poat avea aceeaşi intensitate în toate ipotezele proprietăţii comune. putându-se considera că există un mandat acordat celui care acţionează4. ea profită implicit şi celuilalt soţ3.. întrucât nu mai funcţionează prezumţia de mandat tacit reciproc 2. cit. cursuri si referate postate de utilizatori. p. Sevastian Cercel. Totuşi.

cit. obligându-l în consecinţă să-i restituie bunul comun. Dogaru. În concluzie. p. op. 174 2 Pagina 127 din 137 . pe lângă acţiunea posesorie. ci îşi exercită dreptul său. înseamnă a-i recunoaşte o situaţie juridică asemănătoare cu cea a posesorului.tocilar. nu neagă dreptul celorlalţi coproprietari.ro ! Arhiva online cu diplome. Oferindu-i coproprietarului în raporturile cu terţii numai o acţiune posesorie. în consecinţă. unde nu există o astfel de limită1. cit. sunt apărate. Trebuie să se găsească soluţia cea mai potrivită pentru ca efectele unui astfel de mijloc de apărare a coproprietăţii să fie compatibile cu regimul ei juridic special2. Sevastian Cercel. Protecţia juridică a drepturilor subiective civile trebuie să fie proporţională cu puterea pe care acestea o oferă titularului dată de conţinutul lor juridic. Dogaru. coproprietar. cursuri si referate postate de utilizatori. Atunci când un coproprietar solicită instanţei să-l oblige pe terţ să înceteze actele prin care îi tulbură sau îi neagă dreptul său. 173 I. cu atât mai mult ar trebui să existe un astfel de mijloc juridic pentru protejarea dretului de proprietate comună. Sevastian Cercel. în conţinutul lor juridic numai o parte din atributele dreptului de proprietate). p. alta decât acţiunea posesorie.. dreptul de proprietate trebuie protejat prin mijloace juridice corespunzătoare conţinutului său juridic. 1 I. Dacă celelalte drepturi reale principale.. întrucât regimul juridic al coproprietăţii nu este reglementat prin lege. op. Dacă aceste drepturi pot fi opuse în raporturile dintre copărtaşi. În altă ordine de idei. prin care un singur coproprietar să poată reclama bunul indiviz din mâinile unui terţ care îl stăpâneşte fără drept. coproprietatea este o modalitate a dreptului de proprietate şi are conţinutul juridic al acestuia. care sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (şi au. Cu toate că în prezent practica nu admite acţiunea în revendicare introdusă de un singur coproprietar. el fiind construit de doctrină şi practică.Vizitati www. el nu afirmă în mod necesar că este un proprietar exclusiv. Regimul juridic al acestei acţiuni va fi însă diferit de cel al acţiunii în revendicare în cazul proprietăţii exclusive. unde fiecare va fi ţinut să nu stânjenească drepturile concomitente la care sunt îndreptăţiţi ceilalţi. echivalente acţiunii în revendicare din materia dreptului de proprietate. prin acţiuni reale specifice (acţiunile confesorii). în perspectiva organizării prin lege a coproprietăţii nu este exclusă reglementarea unei acţiuni reale. cu atât mai mult ele pot fi opuse în raporturile cu terţii. însă el nu exercită o posesie (coposesie) ca stare de fapt. ci una care este un atribut al dreptului său de proprietate.

ro ! Arhiva online cu diplome. ACŢIUNEA ÎN REVENDICARE . în dreptul comun. bunurile proprietate publică au un regim juridic deosebit. la rândul lor. Regimul juridic al revendicării dreptului de proprietate publică prezintă anumite particuilarităţi faţă de revendicarea din dreptul comun. calitatea procesuală activă sau pasivă aparţine titularului dreptului de proprietate. să desemneze un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-i reprezinte în instanţă. potrivit art. 135 alin. 213/1998. Ei pot. social. Situaţia apare mai mult teoretică pentru bunurile care. 520 C. reprezentat de autoritatea publică desemnată de lege. civ. În procesul care are ca obiect revendicarea unui bun proprietate publică. proc. întrucât este greu de conceput că cineva ar putea intra în stăpânirea unui bun din cele prevăzute de art. având posibilitatea apărării dreptului lor şi pe calea unei acţiuni în revendicare atunci când bunuri din domeniul public se găsesc la un terţ. 5 din Legea nr. Problema revendicării bunurilor aparţinând domeniului public se poate pune mai mult cu privire la bunurile care sunt proprietate publică prin destinaţia legii.MIJLOC DE APĂRARE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ Datorită importanţei şi destinaţiei lor. civ. prin natura lor. 6. (adjudecarea imobilelor). Acţiunea în revendicare a bunurilor proprietate publică prezintă următoarele trăsături: este imprescriptibilă extinctiv. la nivel naţional sau la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. aşa cum se întâmplă în situaţiile reglementate de dispoziţile art. Aceste persoane juridice beneficiază de aceleaşi acţiuni şi măsuri de protecţie ce sunt recunoscute oricărui proprietar. Aceste particularităţi îşi găsesc fundamentul şi explicaţia în caracterele juridice specifice acestui drept de proprietate: inalienabilitatea. care dau mandat scris în fiecare caz preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. anume aceea de a satisface interesele de ordin general.Vizitati www. 498 C. în mod excepţional este prescriptibilă. Dacă problema revendicării imobiliare în cazul avulsiunii Pagina 128 din 137 . iar acesta neagă dreptul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi refuză restituirea lor. fac parte din domeniul public al staului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. (avulsiunea terenurilor) şi art. iar unităţile administrativ-teritoriale de consiliile judeţene sau locale.tocilar. 12 alin. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Ea este imprescriptibilă sub aspect extinctiv şi în situaţia în care. 3 din Constituţie şi ar refuza restituirea acestuia (de exemplu o cale de comunicaţie). cursuri si referate postate de utilizatori. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea. Titularii dreptului de proprietate publică sunt statul şi unităţile administrativteritoriale. Astfel.

Neîndeplinirea acestei obligaţii de către titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate publică atrage răspunderea acestuia pentru prejudiciile cauzate. În toate cazurile în care statul revendică bunuri dintre acelea care prin natura lor fac parte din domeniul public (prevăzute în art.Vizitati www..ro ! Arhiva online cu diplome. civ. 1909-1910 C. 4-6 din Legea nr. este imprescriptibilă şi sub aspect achizitiv. cit. în planul dreptului civil. Regimul juridic al acestei revendicări este asemănător cu cel al revendicării dreptului de proprietate publică. cu titlu de sancţiune. în condiţiile art. precum şi identitatea bunului revendicat cu cel aflat în posesia pârâtului. Într-o acţiune în revendicare a unui bun proprietate publică. titularul dreptului real derivat din dreptul de proprietate are obligaţia de a anunţa şi a introduce în proces pe titularul dreptului de proprietate (art. op. 213/1998). În ceea ce priveşte drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate publică (dreptul real de administrare. cursuri si referate postate de utilizatori. Cât periveşte dovada acestor drepturi. dreptul real putând fi revocat sau retras.. este. În consecinţă. ambele părţi din proces (reclamantul şi pârâtul) prezintă acte sau contracte administrative prin care le-a fost constituit dreptul real 1 Eugenia Popa. un bun public vândut în cadrul executării silite prin licitaţie publică. p. ci trebuie să probeze că acesta face parte din domeniul public în care a intrat în condiţiile legii. ceea ce trebuie să probeze este doar că acel bun a ieşit potrivnic legii din patrimoniul său. nu există obligaţia introducerii în proces a autorităţii publice care îl reprezintă. ca şi în dreptul comun. În această ultimă situaţie. Dacă. 12 alin. 3 din Constituţie). totuşi. poate fi revendicat oricând. Nu este suficient să dovedească faptul că pârâtul nu este propriearul bunului. 135 alin. indiferent de momentul când a fost înscris actul de adjudecare în cartea funciară. În cadrul unui astfel de proces se poatre pune în discuţie numai dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică.tocilar. reclamantul din acţiunea în revendicare a unui bun proprietate publică trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate. ori însuşi dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. în condiţiile legii pe proprietar. pot fi şi ele apărate prin acţiunea în revendicare. ca şi în dreptul comun. în favoarea statului1. care constituie modalităţi de exercitare. În cazul în care pârâtul contestă doar dreptul real principal derivat din dreptul de proprietate publică. pârâtul nu se poate apăra niciodată invocând dobândirea proprietăţii imobiliare prin uzucapiune ori dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bunăcredinţă. 161-162 Pagina 129 din 137 . rar întâlnită în practică. reclamantul trebuie să probeze actul administrativ sau contractul în baza căruia a dobândit dreptul său. există o prezumţie absolută de proprietate juris et de jure. a dreptului de proprietate publică. dreptul real de concesiune şi dreptul real de folosinţă).

asupra bunului aflat în litigiu. SECŢIUNEA a III-a ACŢIUNEA ÎN GRĂNIŢUIRE 1.. pe de altă parte..tocilar. 584 C. cheltuielile grăniţiuirii se vor face pe jumătate”.ro ! Arhiva online cu diplome. op. fiind subsumat servituţilor naturale. Dacă între aceştia nu există conflict ea este o simplă operaţiune materială realizată prin acordul părţilor. op. ce aparţin unor titulari diferiţi. cit. întinderea celor două fonduri învecinate3. privită exclusiv din punct de vedere al celui care o solicită. în raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri. 232 1 2 Pagina 130 din 137 . prin semne exterioare. Bârsan. În literatura juridică şi în practica judecătorească. Grăniţuirea ca atare nu trebuie confundată cu acţiunea în grăniţuire.Vizitati www. cit. În caz de conflict însă. s-a arătat că grăniţuirea. Chiar dacă art. „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grniţuirea proprietăţii lipite de a sa. cursuri si referate postate de utilizatori.. p. Bârsan. nu este vorba de o servitute. L. este. op. civ. prin acţiunea în grăniţuire se urmăreşte determinarea. 268 C. DEFINIŢIE Potrivit art. instanţa are obligaţia de a aduce această împrejurare la cunoştinţa acelei autorităţi pentru a decide în conformitate cu reglementările privind regimul juridic al respectivului drept1. deoarece în această situaţie nu există o sarcină impusă unui fond în folosul altui fond. p. 584 C. instanţa să determine. prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să-l urmeze titularul . Grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăţi vecine. p. nefiind astfel în prezenţa unui fond dominant şi a unui fond aservit. Acţiunea în grăniţuire este acea acţiune prin care reclamantul pretinde ca. o obligaţie reală de a face (propter rem). 231 3 C. pe de o parte. în contradictoriu cu pârâtul. Pop.. cit. este un atribut al dreptului real2. civ. iar. este situat în materia servituţilor.

pe de o parte. grăniţuirea este recunoscută şi administratorului general E. ca în cazul strămutării de hotare.. întrucât ea nu pune în discuţie existenţa a însuşi dreptului real. chiar şi de nudul proprietar. Acţiunea în grăniţuire este o acţiune petitorie. acesta existând prin definiţie dar fiind contestat. De aceea. în Dreptul nr. iar nu constitutiv de drepturi. 2. apărarea dreptului de proprietate.ro ! Arhiva online cu diplome. s-a susţinut că această acţiune se situează la limita dintre acţiunile petitorii şi cele posesorii.. în primul rând. 2000. 78-80. cursuri si referate postate de utilizatori. All Beck. 3 Tribunalul Supr. ci la reconstituirea şi marcarea adevăratului hotar. ca ambele fonduri să fie limitrofe şi să aparţină unor proprietari diferiţi. În literatura juridică. civ. Drepturile reale principale. 140 Curtea Supremă de Justiţie. de proprietarul fondului. dec. superficiar. iar pe de altă parte. Curs de drept civil. acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată nu numai atunci când nu există semne exterioare de hotar. în general. având astfel un caracter declarativ. col. ci şi atunci când ele există dar sunt contestate 2. 1330/1995. Chelaru.Vizitati www. Este evident necesar. Caracterul real al acestei acţiuni decurge din împrejurarea că ea se întemeiază pe dreptul de proprietate asupra fondului sau pe oricare alt drept real. p. în Dreptul nr. Acţiunea în grăniţuire poate fi exercitată. întrucât are drept scop delimitarea proprietăţilor limitrofe. p. CARACTERE JURIDICE ŞI EXERCITARE Acţiunea în grăniţuire este o acţiune reală. dec. Prin exercitarea acestei acţiuni nu se tinde la crearea unui nou hotar între cele două fonduri. 8/1990. realizând astfel. nr. titularii drepturilor reale de folosinţă asupra terenurilor proprietate publică). Ed. secţia civ. Bucureşti.3/1996. în ultimă instanţă. Fiind un act de administare. dezmembrământ al dreptului de proprietate. prin ea nu se apără posesia.tocilar.. nr 2522/1989. petitorie. Apărând drepturi reale imobiliare. 78 1 2 Pagina 131 din 137 . Ea îşi păstrează acest caracter chiar şi atunci când dreptul de proprietate sau alt drept real nu este contestat. dar şi de orice persoană care are un drept real asupra acestuia (uzufructuar. imprescriptibilă şi declarativă de drepturi1. acţiunea în grăniţuire are ea însăşi un caracter imobiliar şi este imprescriptibilă. imobiliară. nefiind admisibilă grăniţuirea între coproprietari cu privire la fonduri ce formează obiectul coproprietăţii3. p.

arendaşul şi. fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate în acţiunea în grăniţuire2. aşa încât oricare dintre ele poate introduce. în care fiecare dintre ele are atât rolul de reclamant. 3. Timişoara. B. dar nu au acest drept chiriaşul. fără a fi necesar să se dovedească şi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la porţiunile de teren asupra cărora urmeză să se stabilească hotărnicia. Ed.. Trasarea liniei care delimitează cele două proprietăţi are însă autoritate de lucru judecat între părţi. 1998. de regulă pe baza titlurilor părţilor. Obiectul acţiunii în grăniţuire constituindu-l numai delimitarea fondurilor învecinate. Bârsan. EFECTELE ACŢIUNII ÎN GRĂNIŢUIRE Acţiunea în grăniţuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparţin părţilor. după care va fi trasată linia de hotar şi vor fi aşezate semnele vizibile ale acestuia. detentorii precari. cursuri si referate postate de utilizatori. nu şi cu privire la însuşi dreptul real. de bunuri. de regulă. În operaţiunea de grăniţuire se va proceda mai întâi la identificarea hotarului real dintre cele două proprietăţi. p. poate fi contestată doar printr-o acţiune în anulare. o acţiune în revendicare privind suprafaţa determinată de teren. All Educaţional. care urmează să fie marcat prin semne exterioare. 233 Pagina 132 din 137 . dar ea poate fi îndreptată şi împotriva titularului unui dezmembrământ al dreptului de proprietate şi chiar împotriva chiriaşului sau arendaşului. pentru că dreptul lor este un drept personal.tocilar. Elementele dreptului civil. probele care se vor administra trebuie să conducă numai la dovedirea traseului hotarului real. Sarcina probei revine ambelor părţi. dar cu introducerea în cauză a proprietarului. cum este tutorele.Vizitati www. împotriva proprietarului fondului limitrof. ulterior. Acţiunea în grăniţuire este introdusă. 154 C. Cantacuzino. în general.ro ! Arhiva online cu diplome. Dacă grăniţuirea s-a făcut prin convenţia părţilor. p. a expertizei şi/sau cercetării la faţa locului. 1 2 M. op. deoarece se admite că acţiunea în grăniţuire are caracterul unui judicium duplex. cit. cât şi de pârât1. O nouă acţiune poate fi introdusă numai dacă limitele au dispărut.

2. inclusiv cele de judecată. SECŢIUNEA a IV-a ALTE ACŢIUNI REALE 1. dreptul civil român admite existenţa altor acţiuni reale de care poate dispune fie titularul dreptului de proprietate. civ. ci doar susţine că el este titularul altui drept real asupra bunului. servitute. Aşadar. în cazul acţiunii negatorii. ENUMERARE Pe lângă acţiunea în revendicare. cum este acţiunea negatorie. Potrivit art. dezmembrământ al proprietăţii – uzufruct. fie titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate. cum este acţiunea confesorie.ro ! Arhiva online cu diplome. el va fi obligat să suporte toate cheltuielile.. superficie – asupra bunului său şi să-l oblige la încetarea exerciţiului nelegitm al unuia dintre aceste drepturi. Nici unul dinte proprietarii terenurilor limitrofe nu poate să ridice un gard despărţitor a cărui valoare să fie împovărătoare pentru celălalt vecin. abitaţie. cursuri si referate postate de utilizatori. Este vorba de cheltuielile necesare pentru amenajarea hotarului despărţitor. 584 C. Dacă pârâtul în mod culpabil a schimbat hotarul dintre proprietăţi. La rândul său. Pare paradoxal. uz.tocilar. dacă acesta nu a consimţit la o asemenea cheltuială. proprietarul nu are interes să intenteze o acţiune în revendicare cu toate dificultăţile pe Pagina 133 din 137 . indubitabil cea mai importantă acţiune în justiţie prin care este apărat dreptul de proprietate.Vizitati www. cheltuielile ocazionate de grăniţuire urmează să fie suportate deopotrivă de ambele părţi. conflictul apare între titularul dreptului de proprietate asupra unui bun şi cel care pretinde că este îndreptăţit să exercite prerogativele ce ţin de un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra aceluiaşi bun. dar pârâtul nu neagă dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului respectiv. ACŢIUNEA NEGATORIE Acţiunea negatorie reprezintă a cea acţiune reală prin care titularul dreptului de proprietate asupra unui bun cere instanţei de judecată să stabilească prin hotărârea sa că pârâtul din acţiune nu este titularul unui drept real.

În sistemul nostru juridic actual. în temeiul art.. 565C. dreptul de uzufruct se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. exprimând orientarea generală a legislaţiei. De aceea. Mai mult. acţiunea este imprescriptibilă extinctiv. 3. căci. asupra unui bun proprietatea altei persoane şi obligarea pârâtului la respectarea acestui drept. pe calea acţiunii negatorii. ACŢIUNEA CONFESORIE Acţiunea confesorie are ca obiect recunoaşterea de către pârât a existenţei unui drept real. de 30 de ani. Acţiunea confesorie este asemănătoare acţiunii în revendicare prin aceea că ea tinde la recunoaşterea unui drept subiectiv. Acelaşi lucru se poate spune şi despre dreptul de uz şi de abitaţie cărora li se aplică dispoziţiile din materia uzufructului (art. El reprezintă una din problemele fundamentale ale existenţei individuale şi ale societăţii umane. ţinând seama de faptul că este vorba de principalul drept real al omului. dar nu de proprietate.Vizitati www. 639 C. iar principiul apărării proprietăţii este unul din cele mai importante ale dreptului civil. ea poate fi intentată şi împotriva proprietarului bunului. dreptul de proprietate ocupă o poziţie privilegiată. civ. care aceasta le presupune. Dat fiind obiectul ei. Dimpotrivă. potrivit art. ci a unuia din dezmembrămintele sale. se stinge prin neexercitarea lui timp de 30 de ani. cursuri si referate postate de utilizatori.tocilar. prin uzucapiune.ro ! Arhiva online cu diplome. civ.). se vorbeşete astăzi de o dimensiune constituţională şi Pagina 134 din 137 . Acţiunea confesorie. civ. *** CONCLUZII *** Dreptul de proprietate este mai mult decât o simplă noţiune juridică. dezmembrământ al dreptului de proprietate. spre deosebire de acţiunea în revendicare. dar prescriptibilă achizitiv. 557 C. căci pârâtul poate invoca dobândirea dreptului său. este prescriptibilă în termenul general de prescripţie pentru drepturile reale. ceea ce înseamnă că în acelaşi termen se stinge şi acţiunea prin care el este apărat. dezmembrământ al proprietăţii. căci acest drept nu-i este negat de către adversarul său. proprietarul neagă dreptul pretins de pârât.. dacă aceasta este compatibilă cu dreptul în discuţie. cât şi despre dreptul de servitute care.

în cadrul cărora un loc important îl ocupă acţiunea în revendicare. 3 partea finală C. cu respectarea legii şi moralei (art. proprietatea beneficiază de o dublă garanţie: o garanţie de ordin constituţional şi o garanţie de drept comun manifestată prin mijloace juridice de apărare. civ. aşa încât se poate afirma că mijlocul juridic de ocrotire a drepturilor subiective civile îl reprezintă. îşi poate dovedi exactitatea adagiul qui suo iure utitur nemini laedit. Ca regulă generală. Există însă şi situaţii în care. formulată de cel care a suferit un prejudiciu în urma exercitării anormale a dreptului de proprietate. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi este reglementat în acte internaţionale.). cursuri si referate postate de utilizatori. se aduce atingere dreptului de proprietate supra terenului. pentru a se bucura de protecţie juridică. şi în general orice drept subiectiv civil. de vreme ce este un drept fundamental al cetăţenilor ţării (Constituţia îl reglementează în Titlul II intitulat „Drepturile. în sistemul nostru de drept. 494 alin. că orice măsură care reprezintă o ingerinţă în exerciţiul acestui drept trebuie să asigure un just echilibru între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativul salvgardării drepturilor fundamentale ale individului. legea permite totuşi unei persoane de bună-credinţă să „încalce” dreptul proprietarului. considerându-se. Întrucât principiul proprietăţii este un principiu fundamental al dreptului civil. în materia accesiunii imobiliare artificiale. 970 C. procesul civil. mai ales în art. este exercitat cu respectarea acestor principii. Protejând buna-credinţă a constructorului.ro ! Arhiva online cu diplome. art. acţiunea civilă. încălcarea unui drept subiectiv civil dă posibilitatea titularului să-l cheme în judecată civilă pe cel răspunzător de ştirbirea dreptului său. ocrotirea dreptului de proprietate constituie o permanentă preocupare pentru legiuitor. respectând principiile impuse unei exercitări normale a dreptului de proprietate. ori pe calea unei acţiuni în răspundere civilă. deşi titularul dreptului de proprietate îşi exercită dreptul cu bună-credinţă. în limitele sale materiale şi juridice. Astfel. În caz contrar titularul dreptului săvârşeşte un abuz de drept ce poate fi reprimat prin refuzul ocrotirii dreptului de proprietate. prin art.Vizitati www. legiuitorul nu-i permite proprietarului terenului să ceară desfiinţarea sau Pagina 135 din 137 . Însă. Numai dacă dreptul de proprietate. europeană a dreptului de proprietate. dreptul de proprietate trebuie exercitat: potrivit scopului lui economic şi social.tocilar. obişnuit. 54 din Constituţie. civ. cu valoare de principiu. Se poate spune că.

De asemenea. trebuie conciliate două principii fundamentale ale dreptului: pe de o parte. în ipoteza uzucapiunii dreptul de proprietate este practic „demolat”.. iar pe de altă parte. principiul apărării proprietăţii. De fapt. lucrării sau plantaţiei executate pe terenul său. 1909 C. posesorul câştigă proprietatea fructelor când posedă cu bună-credinţă. Pagina 136 din 137 . este un efect al posesiei de bună-credinţă (constructorul este fără îndoială un posesor). al aparenţei de proprietate în care constructorul a crezut atât de mult încât a efectuat pe teren lucrări nu pentru a încălca un drept de proprietate al altuia. civ. ci exercitându-şi propriul său drept. este încălcat numai un atribut al dreptului de proprietate.Vizitati www. ridicarea construcţiei. dar este cert că proprietarul suferă o pagubă. fără a fi reglementat anume. ci pur şi simplu „desfiinţat” de posesia de bună-credinţă. fiindu-i astfel încălcat dreptul său. rezultă fără dubiu dintr-o generalizare a diverselor reglementări particulare în care buna-credinţă este expres prevăzută şi protejată. pe care nimeni nu mai poate astăzi să-l pună sub semnul întrebării. Deşi terenul rămâne proprietarului. opunându-i proprietarului un drept mai puternic decât acesta are.tocilar. soluţia care înclină spre subiectul de drept de bună-credinţă are în vedere o altă regulă fundamentală a dreptului: nevoia de stabilitate şi securitate a raporturilor juridice. în cazul accesiunii imobiliare artificiale. nu neapărat o sancţiune pentru proprietar. când posesorul devine proprietar. De asemenea. cursuri si referate postate de utilizatori. 485 C. În acest caz. proprietatea este „roasă” de timp în folosul posesorului. dacă sunt întrunite condiţiile art. Proprietarul poate fi pus în situaţia de a-i fi nu doar încălcat dreptul. principiul ocrotirii bunei-credinţe. Aşa se întâmplă în cazul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. contrar voinţei sale şi în afara oricărei cauze de utilitate publică. culegerea fructelor este un beneficiu acordat bunei-credinţe. potrivit dispoziţiilor art. căci uzurpatorul păstrează pentru totdeauna imobilul. În această situaţie. Tot astfel. care se explică prin neglijenţa sa de a fi făcut ca bunul să fi ajuns la posesor. care.ro ! Arhiva online cu diplome. în toate aceste situaţii. un efect al posesiei de bună-credinţă. Esenţial pentru uzucapiune este factorul timp. tratamentul juridic al constructorului de bună-credinţă. a fost violat în suportul lui material şi rămâne astfel prin păstrarea unor lucrări pe care nu le-a dorit şi nu le doreşte. civ. dreptul său de proprietate asupra acestuia. În concluzie. care implică pentru proprietarul terenului obligaţia de a păstra construcţiile. Există în această situaţie un conflict între cele două principii care trebuie tranşat în favoarea unuia (tertium non datur). însă este sigur că îl afecteză pe acesta.

Pagina 137 din 137 . cursuri si referate postate de utilizatori.ro ! Arhiva online cu diplome.Vizitati www.tocilar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful