ION- Liviu Rebreanu (argumentare definitie, realism , 4elemente compozitie/structura, scene representative, caracter monografic) Romanul este o creatie

e epica in proza,de mari dimensiuni, cu o actiune ampla ,desfasurata pe mai multe planuri, cu o intriga complexa antrenand un numar mare de personaje puternic individualizate, repere spatial is temporale precise.Prin multitudinea aspectelor infatisate, romanul o ofera o imagine ampla asupra vietii. Romanul Ion a fost publicat in anul 1920, fiind primul roman al autorului Liviu Rebreanu si prezinta universul rural realist, fara idilizarea din proza semanatorista. Un romancier adevarat, liviu rebreanu nu s-a dezis de la principiile sale in crearea romanului: documentarea trebuie sa preceada creatia, romanul este creatie de oameni si de viata , romanul trebuie sa surprindapulsatia vietii, structura joaca un rol important: romanul trebuie sa fie un corp sferoid. Romanul ion apartine realismului,un curent literar manifestat in europa la mijlocul sec al19lea, care pune accent pe relatia dintre arta si realitate. Trasaturile realismului sunt: folosirea realitatii ca sursa de inspiratie, realizandu-se si un univers fictional care sa ilustreze conceptia autorului asupra vietii, repere spatio-temporale precise, verosimilitatea intrigii si a personajelor, veridicitatea intamplarilor, utilizarea tehnicii detaliului semnificativ, atitudinea critica fata de aspecte ale realitatii, realizarea personajelor tipice, care sunt determinate de mediu si epoca in care traiesc. De asemea Ion este si un roman obiect conform opiniei lui Eugen Lovinescu , prin faptul ca naratorul este impersonal, omniscient,omniprezent. Apartinand perioadei interbelice, Ion este si un roman social, cu tematica rurala.Mai mult este si un roman doric, conform parerii lui Nicolae manolescu (lucrarea Arca lui Noe). Surse de inspiratie Crearea romanului a fost precedata de aparitia unor nuvele precum Rafuiala,Rusinea care contineau elemente ce vor fi reluate si dezvoltate in romanul Ion. De asemenea autorul, in lucrarea Marturisiri, afirma care au fost sursele de inspiratie in alcatuirea romanului .La geneza romanului se afla in primul rand surprinderea unei scene ,pe un camp, in care un taran stiinduse nevazut a ingenuncheat si sarutat pamantul ca pe o ibovnica.De asemenea un alt element care a contribuit la procesul de creatie a fost intamplarea din satul natal al autorului Prislop(in text Pripas) cand o fata Rodovica, a fost batuta de tatal vaduv pentru ca se daruise celui mai sarac baiat din sat. Ultimul element de geneza l-a constituit convorbirea pe care a avut-o poetul cu un taran din sat, Ion Pop al Glanetasului, care vorbea cu patima despre pamant si considera ca lipsa pamantului este cauza tuturor problemelor sale. Tema Tema romanului o reprezinta problematica pamantului in conditiile satului ardelean de la inceputul secolului xx. Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru obtinerea pamantului si consecintele actelor sale. Caracterul monografic al operei orienteaza investigatia narativa catre diverse aspecte ale lumii satului: momentele importante din viata omului nastere, casatoria, inmormantarea; relatii sociale generate de diferentele economice(stratificarea sociala), relatii culturale(universul intelectualitatii rurale), relatii de familie. Tema centrala a romanului, posesiunea iubirii,este dublata de tema iubirii, sugerate inca de la inceput prin titlurile celor doua parti care alcatuiesc romanul. Structura Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare, coordonate interioare ale evolutiei personajului principal : Glasul Iubirii si Glasul Pamantului. Cele 13capitole ale romanului (numar simbolic,nefast) sunt semnificative, ele anticipand evolutia actiunii. Romanul are un inceput si un sfarsit, realizandu-se astfel o simetrie intre primul capitol al romanului inceputul si ultimul capitol al partii a2a sfarsitul. Prima parte a romanului prezinta patima lui Ion pentru pamant, si dorinta de a se afirma in ierarhia satului, unde i se rezervase un rol minimal , din cauza lipsei de avere. Astfel, el isi vede visurile realizate prin casatoria cu Ana, fata lui Vasile Baciu, unul dintre cei mai bogati oameni din sat. Pentru a-si atinge scopul renunta la dragostea pentru Florica si isi continua

planul perfid, lasand-o insarcinata pe Ana. Astfel il obliga pe Vasile Baciu sa il accepte ca ginere, dar la nunta Ion nu se poate abtine sa nu observe uratenia Anei, si sa o joace pe Florica, spre care il indeamna glasul iubirii. Partea a doua a romanului surprinde eroul in ipostaza de stapan al pamanturilor, ipostaza care ii prilejuieste o voluptate cvasierotica, exprimata in celebra scena a sarutarii delnitei de la inceput de primavara. Gestul pare sa ii readuca in suflet dragostea pentru Florica, care se casatorise intre timp cu eternul rival al lui Ion ,George Bulbuc. Sinuciderea Anei si moartea lui Petrisor precipita evenimentele spre final. Glasul nestavilit al iubirii va duce personajul catre o moarte violenta, prin care plateste pentru incalcarea tuturor poruncilor scrise si nescrise. Cele 13 capitole urmaresc odiseea lui Ion, intr-o luma nedrept alcatuita, zbaterea disperata a acestuia de avansa de la marginea societatii rurale catre centrul ei, unde considera ca ii este locul dupa calitatile cu care a fost harazit. Perspectiva Narativa Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiune la persoana a3a, nonfocalizata. Viziunea dindarat presupune existenta unui narator obiectiv,detasat, care nu se implica in faptele prezentate lasand viata sa curga. Mai mult naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale, iar omniscient dicteaza evolutia lor ca un regizor universal. El plasmuieste traiectoriile personajelor dupa un destin prestabilit si legii cauzalitatii .De aceea textul cuprinde numeroase semne prevestitoare pentru sfarsitul destinului fiecarui personaj, care este o victima a fatalitatii- nu poate iesi din propriul destin. Faptele sunt inlantuite temporal si cauzal ,ceea ce confera veridicitate romanului. Efectul asupra cititorului este de iluzie asupra vietii, de obiectivitate. INCIPIT-FINAL Conceptia autorului despre roman,inteles ca un corp geometric perfect, un corp sferoid se reflecta artistic in structura circulara a romanului .Simetria incipitului cu romanul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al desfasurarii actiunii. Personificat cu ajutorul verbelor de miscare(inainteaza,se desprinde,urca,alearga) drumul are semnificatia simbolica a destinului unor personaje, fiind investit astfel cu functie metatextuala. Asemenea ramei unui tablou, drumul separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman. Descrierea initiala a drumului, supusa conventiei veridicitatii prin detalii toponimice bistrita,carlibaba , introduce c ititorul in viata satului ardelean de la inceputul secolului xx cu aspecte topografice, etnografice, sociale. Descrierea caselor ilustreaza,prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (glanetasu, herdelea)in desfasurarea actiunii. Crucea stramba de la marginea satului, cu un Hristos de tinichea ruginita, anticipeaza tragismul destinelor. Daca la inceputul romanului Hristos avea fata spalacita, la sfarsitul romanului Hristos avea fata poleita, fapt ce sugereaza ca au fost necesare evenimente tragice, ele au avut rol purificator asupra taranilor, acestia putandu-se bucura mai departe de un trai linistit. Descrierea finala a drumului inchide simetric romanul si face mai accesibila semnificatia simbolica a drumului , prin metafora soselei-viata Drumul trece prin Jidovita, peste podul de lemn [...] si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara inceput. TEHNICI NARATIVE Prin tehnica planurilor paralele este prezenta viata taranimii si a intelectualitatii rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta, iar succesiunea evenimentelor este redata prin inlantuire. Viata personajelor se desfasoara dupa legile interne ale lumii lor si evolueaza paralel. Amestecul lor este dezaprobat de doamna Herdelea ,la hora, dar interferenta se produce in sensul determinarii destinului unui personaj din celalalt plan. Drama lui Ion si a altor personaje din planul taranimii este dictata de o vorba arunca inconstient de Titu Herdelea Daca nu vrea sa ti -o dea de bunavoie, trebuie sa-l silesti!, asa cum drama invatatorului Herdelea este declansata de marturisirea lui ion ca invatatorul este cel care i -a semnat jalba care l-a scapat de temnita, in urma conflictului cu Simion Lungu. Prin tehnica contrapunctului se prezinta aceeasi tema in planuri diferite. Astfel nunta taraneasca a Anei corespunde in planul intelectualitatii nuntii Laurei sau conflictul exterior dintre Ion si Vasile Baciu corespunde conflictului intelectualilor satului

preotul Belciug si invatorul Herdelea. Prin aceasta tehnica se pun in evidenta secvente simetrice sau antitetice care confera aspect polifonic operei. CONFLICT Conflictul central al romanului este lupta pentru pamant in satul traditional de la inceputul sec. 20 , unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati in comunitate. Mandru si orgolios, constient de calitatile sale , ion nu isi accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre averea Anei si iubirea pentru Florica. Conflictul exterior,social dintre Ion si Vasile Baciu , este dublat de conflictul interior dintre glasul iubirii si glasul pamantului . cele doua chemari launtrice nu arunca personajul intr-o situatie limita deoarece forta lor se manifesta succesiv,nu simultan. Se poate vorbi si de conflicte secundare , intre ion si simion lungu, pentru o brazda de pamant sau intre ion si george bulbuc, intai pentru ana iar apoi pentru Florica. Pe langa toate aceste aspecte, se poate vorbi si de conflictul tragic, dintre om (nu intamplator taran) si o forta mai presus de calitatile sale: pamantul. In fond, destinul lui Ion nu este marcat numai de confruntarile cu semenii sai pe care ii domina, ci si de dorinta puternica de a poseda pamantul . Astfel, dorinta sa obsesiva de a obtine pamant, iubirea sa patimasa, il fac monumental, dar se incheie omeneste prin reintoarcerea in aceasta matrice universala. Impresionata este scena in care Ion saruta pamantul ...isi cobori fruntea si isi lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. I n relatie cu omul , elementul primordial- pamantul, este perceput pe trepte distince de manifestare: pamantul- mama Iubirea pentru pamant l-a stapanit de mic copil.[...] de pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama, pamantul-ibovnica, pamantulstihie (forta distrugatoare) Scene Reprezentative : HORA; SARUTAREA PAMANTULUI Hora Relatia personajului cu mediul este magistral reprezentata inca de la inceputul horei, prin intermediul careia cititorului ii sunt prezentate marile componente ale universului fictional in care a pasit: timpul,spatiul, principalele personaje. Curtea Tudosiei, vaduva lui Maxim Oprea, este locul in care se aduna intreaga comunitate rurala. Asezarea locuitorilor indica o ierarhizare ferma si relatii sociale precis delimitate. Primarul satului si chiaburii formeaza un grup care nu interfereaza cu cel al taranilor mijlocasi, asezati pe prispa. Sarantocii precum Alexandru Glanetasu, dau tarcoale acestei lume dar nu indraznesc sa se apropie prea mult. Preotul si familia Herdealea onoreaza cu prezenta petrecerea poporului dar nu se implica efectic , pastrand distanta. Ritmurile indracite ale somesanei atrage in soc fetele si flacaii din sat, iar vigoarea dansului trebuie sa se manifeste nu numai pentru eliberarea dionisiaca de energii ,ci si in in impulsul de a intemeia noi familii. Din amalganul participantilor la hora, se detaseaza o pereche de personaje antagonice: ion si george bulbuc. Autoritatea taranului sarac in fata celui bogat este pusa in evidenta de faptul ca lautarii canta la ordinele lui Ion ,desi sunt platit de George. Conflictul se incheie prin bataia de la carciuma, in care Ion iese invingator, scena construita simetric cu cea din finalul romanului in care George isi rapune rivalul cu sapa. Sarutarea pamantului Scena care evidentiaza prezenta factorului irational este cea care explica si geneza romanului : sarutarea pamantului. Stapan al tuturor pamanturilor Ion se simte un urias la picioarele caruia se zbate un balaur. Ingenuncheat in gestul mistic al sarutarii pamantului, Ion simte fiorul rece, lutul ii tintuiestepicioarele si ii imbraca mainile cu niste manusi de doliu. Este cuprinsa in aceasta scena ambivalenta Eros- Ethanos, si este concentrat destinul personajului, prizonier al nefirestii patimi pentru pamant. In secventa epica urmatoare se petrece un eveniment crucial pentru evolutia personajului principal. Cand ion afla ca florica se marita cu george bulbuc, eternul sau rival ,se simte ca si cum cineva i-ar fi luat cea mai buna delnita de

pamant. Acesta este momentul din care se poate vorbi despre Ion ca un posedat al posesiunii. Pamantul si iubirea ii vorbesc la un moment dat cu acelasi glas,nu mai au voci distincte ,iar polifonia precipita drumul eroului catre moarte. Caracter monografic este conferit de traditiile satului, obiceiurile, scena horei- o deosebita prezentare etnografica a portului , a pasilor , a ritmului; obiceiuri legate de craciun, evenimentele importante din viata omului- nasterea, nunta, inmormantarea etc. Satul este subordonat legilor statului austro-ungar, dar si legilor nescrise. Casatoriile se fac in functie de avere si cu acordul parintilor, fetele trebuie sa isi pastreze virtutea. Incalcarea acestor norme are consecinte tragice, cum este cazul Anei , alungata si dispretuita de toti.