Sunteți pe pagina 1din 38

Femeia este iubită aşa cum e iubită

muzica, e iubit luxul. Este spirituală sau este


sentimentală şi este dorită. Dar ceea ce ea
crede, ceea ce simte, ceea ce poartă în
gând… nu interesează pe nimeni.
Antoine de Saint
Exupery
EGIPTUL ANTIC
• Societatea egipteană gravita în jurul
familiei, rolul principal al femeilor fiind să
conducă gospodăria şi să facă copii
• Cele mai multe femei nu aveau meserii şi
nu mergeau la muncă
• În comparaţie cu femeile din alte civilizaţii
antice, femeile din societatea egipteană
aveau o libertate destul de mare şi multe
din drepturile bărbaţilor
FEMEIA EGIPTEANĂ
FEMEIA ÎN EGIPT
FEMEILE ÎN SOCIETATE
• În Egiptul antic, femeile nu aveau un statut
100% egal cu cel al bărbaţilor, cele mai multe nu
ştiau să citească sau să scrie
• În schimb orice femeie avea dreptul să încheie
afaceri sau contracte, să aibă proprietăţi ori să
fie martor la curte.
• Femeile din clasa de mijloc sau din clasa de sus
erau de regulă mai educate şi multe ştiau să
scrie şi să citească
• Aceste femei nu puteau avea funcţii importante,
de exemplu de guvernare, dar îşi ajutau
adeseori soţii în munca lor
FEMEI CU SLUJBĂ
• Deşi cele mai multe femei stăteau acasă, unele
aveau totuşi cariere; deveneau membrii ai curţii
regale sau preotese, în timp ce alte femei
puteau deveni cântăreţe, dansatoare, muziciene
sau acrobate la curtea regală sau în temple.
• Dacă soţul unei femei era absent dintr-un motiv
sau altul, acest lucru îi dădea femeii ocazia să
conducă afacerile familiei; unele femei
administrau ferme întregi
FEMEI CU SLUJBE
• Existau de asemenea femei ţesătoare,
grădinărese, bocitoare profesioniste şi
chiar doctoriţe.
• Femeile mai sărace lucrau adeseaca
servitoare şi doici pentru familiile regale
sau nobile; aceste poziţii aducându-le
uneori putere şi influenţă- fiii unor doici
regale au deţinut poziţii importante la curte
FEMEIA EGIPTEANĂ ŞI
VIAŢA DE CUPLU
• Mariajul era un contract legal compus din
aranjamente financiare: soţul îi dădea soţiei o
sumă fixă de bani din care să trăiască şi să
întreţină gospodăria, dar soţul şi soţia puteau
avea proprietăţi separate
• Ei puteau însă pune bazele unui fond comun, la
care soţul contribuia cu două treimi, fondul de
economii fiind destinat copiilor lor
VIAŢA DE CUPLU
• Dacă un mariaj nu era fericit, cuplul divorţa dând
o simplă declaraţie în faţa martorilor
• Cele mai multe cupluri încercau să evite acest
lucru- rudele încercând de cele mai multe ori să
îi convingă pe cei aflaţi în impas să îşi rezolve
problemele
• Dacă un divorţ nu mai putea fi evitat, copiii
rămâneau cu mama şi ambii părinţi erau liberi să
se recăsătorească după bunul lor plac
GRECIA ANTICĂ
 Femeile din lumea greacă duceau o
viaţă foarte îngrădită- chiar faţă de
standardele altor civilizaţii antice
 Ele nu puteau participa la viaţa
politică şi nu aveau proprietăţi
 Viaţa acestor femei era întotdeauna
sub controlul bărbaţilor din familie:
taţi, soţi, fraţi şi chiar fii.
ROLUL FEMEII
 Acasă femeia juca un rol vital:
administra finanţele, hrana, treburile
casei, torsul şi ţesutul, avea grijă de
copii şi de toţi cei din familie care se
simţeau bolnavi
 În Atena, cel puţin pentru femeile
bogate căsătorite, nu prea exista
viaţă în afara casei
FEMEILE ÎN SOCIETATE
 Femeile bogate aveau voie să meargă în
vizită la prietene femei, să le invite pe
acestea la cină, dar acestea erau ocazii la
care participau exclusiv femei, iar ocaziile
de a pleca de acasă erau foarte puţine
 O compensaţie pentru femeile mai sărace
era faptul că puteau ieşi mai mult: la
cumpărături, să aducă apă de la fântână,
ceea ce le dădea ocazia să cunoască viaţa
din afara graniţelor căminului lor
 Unele femei mai sărace chiar munceau ca
şi hangiţe
FEMEILE ÎN GRECIA ANTICĂ
VIAŢA DE CUPLU
ÎN GRECIA ANTICĂ
 Soţul era ales de tatăl fetei, care îi asigura acesteia
zestrea, un dar ce consta în bani şi bunuri şi care era
administrată de soţ
 Fetele se măritau de obicei la 15 ani, dar soţii or puteau
fi mult mai în vârstă
 O femeie trebuia să fie devotată soţului ei
 Dacă era bănuită că ni îi este credincioasă, soţul putea
divorţa de ea şi să păstreze atât zestrea, cât şi copiii
 Nu toate fetele erau crescute pentru a deveni soţii
bune, ascultătoare- cunoscute ca şi HETAIRE, deveneau
însoţitoare pentru bărbaţii bogaţi- trăiau în lux şi puteau
merge chiar la petrecerile bărbaţilor
 FEMEIA
CURTEZANĂ ÎN
GRECIA ANTICĂ
ROMA ANTICĂ
 Femeia romană ideală era o bună gospodină, o
mamă iubitoare şi o soţie ascultătoare
 Conducea casa, se ocupa de educaţia copiilor în
primii ani de viaţă şi îşi sprijinea soţul în carieră
 Femeile romane aveau foarte puţine drepturi,
dar cele mai multe dintre ele aveau o putere
foarte mare în culise
DREPTURILE FEMEILOR LA ROMA

 Femeile bogate supravegheau


 Un soţ avea dreptul să divorţeze gospodării mari, cu mulţi
de soţia sa dacă aceasta nu sclavi, iar o soţie conducea
putea avea copii, dacă devenea adesea afacerile soţului, cât
urâtă sau dacă era certăreaţă timp acesta era plecat
 Putea să o condamne la moarte  Soţiile multor politicieni se
dacă îi era necredincioasă interesau în mod activ de
 O soţie putea să divorţeze doar carierele soţilor lor
dacă soţul o părăsea, îmbrăţişa  Prin comploturi şi intrigi
cariera militară sau devenea subtile, ele se asigurau că soţii
prizonier de război lor vor avea cariere de succes
 Istoria romană este plină de în viaţa publică, iar duşmanii
exemple de soţi devotaţi şi
lor erau înlăturaţi fără milă
respectuoşi, care se înţelegeau
bine cu soţiile lor
FEMEI CARE MUNCEAU
 Nu toate femeile romane  În timpul Republicii, cele mai
îşi puteau permite să stea multe femei aveau familii
numeroase şi stăteau acasă,
acasă şi să aibă grijă de torcând şi ţesând
familie  Dar, în perioada Imperiului,
 Unele femei lucrau ca unele soţii bogate aveau deja
moaşe sau coafeze, în timp idei diferite despre cum doreau
ce altele ajutau în să-şi petreacă timpul
magazinul sau la ferma  Mai mulţi scriitori romani s-au
familiei plâns de femei leneşe şi de cele
care îşi neglijau datoria de a
 Puţine femei munceau ca procrea şi îşi petreceau timpul
acrobate sau dansatoare, doar îngrijindu-se şi mergând la
dar aceste meserii nu erau petreceri
considerate respectabile
FEMEIA ÎN EVUL MEDIU
 De-a lungul Evului Mediu, femeia şi-a
îndeplinit cu prisosinţă rolul de procreare.
 Viaţa femeii din societatea medievală avea
trei aspecte principale: familia, căsătoria si
religia. Femeile Evului Mediu au fost renumite
ca soţii, mame şi călugăriţe (femei ale
bisericii), dar au mai fost câteva care s-au
îndepărtat de tradiţiile acelor vremuri; acelea
au fost scriitoarele, poetele, educatoarele, şi
chiar cele care au practicat vrăjitoria
FEMEIA ŞI SOCIETATEA
MEDIEVALĂ
 În întregul Ev Mediu situaţia femeii era într-o umbră deasă şi grea
a păcatului originar. Femeile erau văzute ca fiind inferioare
bărbaţilor, şi nu se bucrau de afecţiunea lor.
 Biserica le învăţa că trebuie să fie ascultătoare şi supuse taţilor şi
bărbaţilor lor.
 În realitate, foarte puţine femei puteau să stea liniştite acasă
pentru că cele mai multe erau nevoite să muncească la câmp
alături de bărbaţii şi taţii lor şi în acelaşi timp să aibă grijă şi de
familiile lor (să le hrănească şi să le îmbrace).
 La oraş, femeile aveau o varietate de ocupaţii: făceau comerţ,
coceau pâine, torceau.
 Atât femeile căsătorite cât şi cele necăsătorite erau nevoite să
muncească pentru a trăi şi de multe ori ele lucrau în mai multe
locuri deoarece erau plătite mai puţin decât bărbaţii.
FEMEIA ÎN EVUL MEDIU
FEMEIA ÎN SOCIETATEA
MEDIEVALĂ
 Împărţite în două categorii total separate femeile din
evul mediu aveau îndatoriri diferite precum şi drepturi şi
o viaţă socială raportată la nivelul social şi cultural al
clasei de care aparţineau.

 Cele provenite din rândul nobililor aveau în jurul lor


servitori care se ocupau de treburile gospodăreşti,aşa că
le rămânea timp suficient pentru petreceri şi părtăşie
socială.Ele se ocupau însă şi de educaţia copiilor.

 Soţiile ţăranilor duceau o viaţă îngreunată de munca


istovitoare din agricultură, dar nu erau scutite nici de
poverile gospodăreşti.Ele erau analfabete şi nu purtau
grija educării copiilor lor.
FEMEIA ÎN EVUL MEDIU
FEMEIA ÎN EPOCA MODERNĂ
 A trecut ceva timp de când am lăsat în urmă societăţile
matriarhale, patriarhale sau cele ierarhizate în funcţie de
vârstă sau înţelepciune.
 A trecut şi vremea înţelepciunilor, dar aceasta este cu totul
altă poveste. Ce ne-a rămas este doar un aparent echilibru,
iluzia egalităţii între bărbaţi şi femei şi o luptă continuă, dar
surdă pentru mai mult de atât.
 Ceea ce ne forţează, sau mai delicat spus, ceea ce ne
ajută să păstrăm aceste aparenţe, sunt până la urmă doar
o serie de legi scrise (din nefericire pentru unii) şi
pedepsele care, bineînţeles, însoţesc cu încredere
nerespectarea lor.
 Nu cred că greşesc când spun că în mentalul colectiv
femeia rămâne încă pe un plan secund.
 Obişnuinţa de mii de ani este oare o scuză suficientă?
APARIŢIA FEMINISMULUI
 Epoca modernă este responsabilă pentru creşterea numărului de
femei în câmpul muncii şi deci apariţia unor probleme noi.
 Este oare capabilă femeia să îşi îndeplinească sarcinile ca mamă
şi ca angajat în acelaşi timp? Este firesc ca pentru aceeaşi
cantitate de muncă să fie plătită mai puţin decât un bărbat?
 In acest context apariţia fenomenului numit feminism era
inevitabilă. Egalitatea în drepturi devine un imperativ pentru
femei, dar era oare pregătită societatea pentru aceste schimbări?
 Răspunsul la această întrebare diferă în funcţie de diferitele grade
de dezvoltare culturală, religioasă, economică şi socială în care s-a
aflat fiecare regiune.
 Astfel, în zone în plină dezvoltare precum America sau Anglia
femeile au preocupări liberale şi intră chiar şi în politică, în Japonia
acestea se impun prin organizare, iar în China sau India care erau
mai puţin dezvoltate, feminismul se impune foarte greu.
FEMEIA CONTEMPORANĂ
 Feminismul este o doctrină teoretică şi de
acţiune care revendică lupta împotriva
inegalităţii de gen, promovând afirmarea femeii
în societate prin ameliorarea şi extinderea
rolului şi drepturilor sale. Doctrina nu trebuie
confundată, ca în acreditarea vulgatei, cu simpla
revendicare a unor drepturi.

ISTORIA FEMINISMULUI
 Primele structurări ale mişcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluţiei
franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale
dreptului natural şi ale egalităţii în drepturi şi libertăţi. Scriitoarea
revoluţionară Olympe de Gouges, inspirată de Declaraţia drepturilor
omului, proclamă în Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne
(1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmînd egalitatea ei
juridică;
 în Anglia, scriitoarea Mary Wollstonecraft publică o Vindication of the
Rights of Woman (1792). Mai târziu, saint-simonieni, fourierişti, socialişti
sau mişcări cooperatiste aveau să reia aceste principii, structurându-le doar
într-un soi de codicile de gen la textele lor doctrinare (Flora Tristan,
Pauline Roland etc.).
 Teoretic, ideile sunt precizate, însă evoluţia militantistă a mişcării este una
anevoioasă şi complicată.
 Organizarea concretă şi afirmarea socială încep cu adevărat odată cu
mişcarea numită "a sufragetelor", structură militantă activă în Statele
Unite şi în Anglia care-şi propune denunţarea formelor de sclavie socială
şi obţinerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul femeilor de a vota
este statuat în 1918 în Anglia, şi în 1920 în Statele Unite; vor urma
revendicări specifice, vizând drepturi salariale, civice ş.a.m.d.
Simonei de Beauvoir a realizat prima încercare teoretică
exhaustivă a tematicii feministe,,LE DEUXIEME SEXE’’,
1949, fiind considerată fondator al feminismului
contemporan
SIMONE de BEAUVOIR
 Subliniind minoratul la care structurile patriarhale au
condamnat femeia, Simone de Beauvoir analizează deopotrivă
tipologiile malformate rezultate din complicitatea implicită cu
modelul tutelar: "tânăra fată", "mama", "narcisista",
"prostituata", îndrăgostita", "femeia mistică" etc.
 Este, până astăzi, una dintre mizele cele mai puternice şi mai
ambiţioase ale cărţii: autoarea evită capcana unei simple
poziţionări trans-sociale revendicative şi diferenţialiste a
femeii, vizând în permanenţă o emancipare transcendentă a sa,
căutarea libertăţii proprii, a unei construcţii autonome de sine
întemeiată pe libertatea umană.
 "Femeile nu trec niciodată mai departe de pretext", ele "fac
inventarul lumii fără a încerca să-i descopere sensul",
subliniază ea în finalul cărţii, pentru a distinge adevărata miză
transcendentă a luptei, înscrisă în contextul devenirii generale
a subiectului
FEMEIA ZILELOR
NOASTRE
 A fi casnica, supusa si in umbra barbatului nu
mai sunt dimensiuni sine qua non ale conditiei
feminine. Daca totusi alege sa practice vreuna
din acestea, o face pentru ca doreste, nu pentru
ca este obligata. Nu doar ca femeia refuza
rolurile traditionale de pana acum, dar adesea
supraliciteaza numarul de activitati si consumul
de energie. Femeie de succes pe toate planurile,
isi duce lupta cot la cot cu barbatii.
ŞI CÂTEVA FEMEI
CELEBRE!