Sunteți pe pagina 1din 10

Evaluarea activelor circulante

Activele circulante sunt considerate a fi acele active curente care participa direct la realizarea fluxului de lichiditati prin transfomarea in bani a: stocurilor (materii prime, materiale, produse, servicii, lucrari, marfuri), clientilor neincasati, efectelor neincasate sau in curs de incasare, etc.

CURS 13 Fluxurile banesti ale firmei. Ajustarea fluxurilor de lichiditati ale firmei. Metode de testare a concluziilor din auditare.

Evaluarea stocurilor:
stocurile de materii prime si materiale se inventariaza faptic si se evalueaza la pretul zilei; produsele finite si marfurile care fac obiectul unor contracte se evalueaza la pretul mentionat in aceste documente; productia neterminata se evalueaza pe baza preturilor produselor finite, corectare cu gradul de finalizare/finisare tehnica in care se afla, stabilit cu ocazia inventarierii productiei in curs de executie.

Evaluarea creantelor
Creantele reprezinta drepturi banesti de incasat (potentiale), drepturi care se vor realiza la un termen ulterior (uneori diferit de la un client la altul sau deloc). Pentru vanzator o suma care se incaseaza peste o anumita perioada de timp nu mai are aceeasi valoare. Atunci cand realizam un diagnostic financiar se va lua in considerare gradul de vechime al acestor creante, posibilitatea de incasare si termenul de realizare. Pentru diagnostic se vor face urmatoarele calcule:
creantele certe se vor lua in calcul la valoarea contabila; creantele exprimate intr-o alta moneda decat cea nationala se vor actualiza la cursul de schimb valutar.
3

creantele pentru care se apreciaza ca incasarea va avea loc cu intarzierese va corecta cu costul aferent imobilizarii capitalului pentru acea perioada. Exemplu: O firma are de incasat o creanta in valoare de 500.000 lei. Se cunoaste: procentul de dobanda 3,6%/an (acesta poate fi stabilit expres in contract, sau se poate lua ca referinta dobanda bancara sau in functie de coeficientul inflatie); vechimea creantei: 3 luni; Rezolvare: Pierderea de valoarea ca urmare a neincasarii creantei = 500.000 500.000 x 3,6 : 12 luni x 3 luni = 50.000 lei
In cazul in care acesta suma nu mai poate fi recuperata la evaluare se va scadea din patrimoniu. Pentru acest caz se va argumenta si se va justifica imposibilitatea incasarii.
4

Evaluarea disponibilitatilor
Disponibilitatile in moneda nationala se evalueaza la valoarea nominala, deci nu se supun actualizarii; Disponibilitatile aflate in conturile curente in valuta (devize) se vor lua in calcul prin actualizarea acestora cu cursul de schimb valutar oficial dat de B.N.R. la ziua pentru care se realizeaza evaluarea.

Evaluarea elementelor de natura datoriilor


De obicei la elementele de pasiv nu se fac corectii deoarece se considera ca aceste elemente oglindesc operatiunile de vanzarecumparare care raman neschimbate. Exista totusi anumite elemente care trebuie analizate sau/si corectate pentru stabilirea activului net corectat, respectiv: obligatiile contractate intr-o alta moneda, care se actualizeaza in functie de cursul de schimb la data evaluarii; operatiile care tin de diagnostic juridic si care nu sunt inregistrate in contabilitate: litigii de natura fiscala, amenzi si penalitati pentru diverse actiuni in curs, plati salariale fata de personalul propriu; imprumuturile pe termen mediu si lung care se include in capitalurile permanente, care se vor evalua si corecta cu diferenta de dobanda (dintre momentul contractarii si dobanda zilei) in cazul mentionari unei dobanzi fluctuante. obligatiile rezultate din provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, se vor lua in calcul atunci cand exista un litigiu si nu exista sanse de castig.
6

Evaluarea altor active


cheltuielile inregistrate in avans (ct.471) care urmeaza a fi transmise esalonat pe seama cheltuielilor, pe baza unui scadentar in perioadele urmatoare nu se iau in considerare la evaluare, ele urmand a fi scazute din activ in momentul evaluarii; decontari din operatiuni in curs de clarificare (ct.473) vor fi luate in considerare in evaluare in functie de fenomenul care le-a generat; diferentele de conversie activ (ct.476) care reprezinta diferente nefavorabile de curs valutar al creantelor si datoriilor se vor scade din activ la evaluare atunci cand se considera ca aceasta depreciere va continua.
5

Pentru a evalua prin rentabilitate o ntreprindere, sunt necesare trei elemente de calcul : indicatorul de performan financiar care poate fi profitul net, dividendul sau fluxul de trezorerie degajat de ntreprindere; aceti indicatori se determin de ctre experi, pornind de la cei raportai prin situaiile financiare ale ntreprinderii; rata de capitalizare sau de actualizare determinat de experi. Rata de capitalizare este format, de regul, dintr-o rat de baz (neutr) la care se adaug prima de risc. Rata de baza (neutr) corespunde unor plasamente fr riscuri i cel mai adesea mrimea ei se stabilete la nivelul dobnzii practicate la obligaiunile de stat. Prima de risc este cu att mai mare cu ct exploatarea prezint riscuri; riscurile interne se stabilesc n cadrul diagnosticului, iar cele externe din documentarea i investigaiile exterioare fcute de experi, inclusiv n legtur cu rentabilitatea ramurii din care face parte ntreprinderea;
7

perioada de referin exprimat n numr de ani (n). La stabilire se are n vedere ca aceasta s corespund perioadei de prognoz a ntreprinderii, adic perioada la sfritul creia proprietarul ar trebui s-i schimbe atitudinea fa de afacerea sa. Schimbarea de atitudine const n provocarea unor astfel de modificri n viaa ntreprinderii care s-i permit s-i reia ciclul vieii (iniierea unor ci de restructurare, cum ar fi: formarea de noi societi comerciale, fuziunea, divizarea, asocierea cu pri ale ntreprinderii, injecii de capital pentru nlocuirea tehnologiilor, modernizarea echipamentelor, renoirea produselor etc. Deci, perioada de referin se exprim de regul n ani si corespunde limitei de prognoz stabilit de experi pe baza constatrilor din diagnosticele sectoriale. Din punct de vedere al cumprtorului, aceast perioad coincide cu termenul de recuperare a investiiei pe care acesta este pe cale s o fac.
8

Metode de evaluare
Metoda clasica = valoarea firmei (V) este determinata ca suma a activului net corectat si a goodwill-ului: in cazul firmelor din industrie: fondul comercial este dat de multiplicarea profitului; V = ANC + nxP Unde: n factor de multiplicare in cazul firmelor de comert cu amanuntul: fondul comercial este dat de un procent din vanzari; V = ANC + c x CA Unde: c x CA = fond comercial

Din aceasta metoda de-a lungul timpului s-a dezvoltat o serie de metode, dintre care amintim: metoda retail pentru firme din comert si firme industriale mici; metoda retail pentru firme din industrie; metoda simplificata a Uniunii Expertilor Contabili Europeni; metoda Uniunii Expertilor Contabili Europeni; metoda practicienilor; metoda anglo-saxona; metoda cumpararii rezultatelor anuale; metoda rata cu risc-rata fara risc; metoda Barnay si Calba.
9 10

1. Metoda retail pentru firme din comert si firme industriale mici


A fost elaborata in anul 1961 de catre L. Retail si poate fi aplicata numai la unitatile din comertul en-gros si en-detail, precum si de firme industriale mici. Valoarea unei firme este determinata prin adunarea la activul net corectat a unei parti din goodwill. Se considera ca goodwill-ul trebuie impartit echitabil intre cele 2 parti (cei 2 parteneri, deoarece clientela vanzatorului este inlocuita de cea a cumparatorului): GW = (Pnet + sal) x Kan Unde: Pnet profitul net mediu inregistrat in ultimii trei ani; sal salariul net al patronului (proprietarului); n durata ramasa a contractului de bail (contract de vanzare cumparare pe timp limitat) Kan = [(1+ a)n 1]/a(1+a)n a rata de actualizare V = ANC + Kan(Pnet + sal)/2
11

2. Metoda retail pentru firme din industrie


Prin aceasta metoda valoarea firmei este determinata ca o medie intre valoarea de lichidare si cea de randament. Atunci cand firmele sunt cotate la bursa se va lua in considerare capitalizarea bursiera. Se cunosc relatiile pentru firme necotate: V = (VL+ Vr)/2 Unde: VL valoarea de lichidare; Vr valoarea de randament (se determina luand in considerare dividendele medii repartizate in ultimii 3 ani). pentru firme cotate la bursa de valori: V = [(VL+ Vr)/2 + CB]/ 2 Unde: CB capitalizarea bursiera; Dezavantajul acestei metode este dat de utilizarea unor coeficienti ficsi de ponderare.
12

3. Metoda simplificata a Uniunii Expertilor Contabili Europeni


Aceasta metoda considera ca goodwill-ul este determinat ca diferenta intre profitul net si valoarea patrimoniala inmultita cu rata de rentabilitate a plasamentelor alternative (ra). Valoarea firmei este data de urmatoarea relatie: V = ANC + Kan (Pnet ra x ANC) Unde: Kan = [(1+ a)n 1]/a(1+a)n Valorile pentru a si pentru numarul de ani n sunt alese de evaluator. Pnet profitul net corectat din ultimul an, cel prevazut pentru anul curent sau cel estimat (redus prin aplicarea unui coeficient de corectie, pentru respectarea principiului prudentei). Ka este aleasa ca fiind egala cu 1,5 x ra
13

4. Metoda Uniunii Expertilor Contabili Europeni


Metoda considera ca valoarea firmei este determinata de suma activului net corectat (sau valoarea substantiala) si a goodwillului, iar aceasta este determinata prin capitalizarea la o rata Kan a supraprofitului obtinut (ca un excedent al profitului fata de rezultat pe care l-ar fi adus fructificarea valorii firmei la o rata de plasament i): Se foloseste relatia: GW = Kan ( Pnet i x V) V = ANC + Kan x Pnet i x V x Kan V = (ANC + Kan x Pnet)/ (1+i x Kan)

14

5. Metoda practicienilor
Metoda considera valoarea firmei formata dintr-o medie simpla intre activul net corectat si valoarea de rentabilitate a firmei (valoare determinata prin metoda capitalizarii profitului), adica intre valoarea patrimoniala si valoarea financiara, astfel: V = [ANC + Pnet/i] / 2 Unde: Pnet profitul real, care poate fi redus prin prudenta cu 30%; i rata dobanzii fara risc (asimilata ratei bonurilor de tezaur), majorata cu o prima de risc cuprinsa intre 30-50% V = ANC + (Pnet/i ANC)x 1/2 si stiind ca V = ANC + GW si VR = Pnet/i V = [ x ANC + x (Pnet/i)]/( + ) = x1 x ANC + x2 x (Pnet/i) Unde: si sunt coeficienti de ponderare x1 = / + si x2 = / + Valoarea coeficientilor de ponderare variaza in functie de gradul de importanta acordata celor doua componente ale valorii firmei.
15

6. Metoda anglo-saxona
Metoda considera ipoteza unei durate nelimitate si drept urmare goodwill-ul este capitalizat pe o perioada infinita. Valoarea firmei este data de relatia: V = ANC + (1/a) (Pnet i x ANC) Unde: i rata dobanzii medii pe piata capitalurilor pe termen lung; a rata de actualizare, majorata cu o prima de risc de 20-50%.

16

7. Metoda cumpararii rezultatelor anuale


Pretul de cumparare este egal cu valoarea activului net corectat, majorata cu valoarea supraprofitului (goodwillului) pentru o perioada de n ani (in practia se considera n cuprins intre 3-5 ani). Valoarea firmei este data de relatia: V = ANC + n(Pnet i x ANC)

8. Metoda rata cu risc-rata fara risc;


Aceasta este o varianta a metodei anglo-saxone, cu observatia ca goodwill-ul se calculeaza ca supraprofit in raport cu remunerarea potentiala a valorii firmei. Se porneste de la relatia: GW = (1/a) x (Pnet i x V), Unde: i rata fara risc sau rata medie a de rentabilitate de pe piata; a rata de actualizare, majorata cu o prima de risc sau randament cerut de investitor. V = ANC + (1/a) x (Pnet i x V) V = [ANC +(1/a) x Pnet]/[1+i x (1/a)]
17 18

9. Metoda Barnay si Calba


Metoda elaborata de A. Barnay si G. Calba in anul 1975, care considera ca valoarea firmei este data de urmatoarea relatie: V = (ANC + CPNE + Kan x Pnet)/ (1 + i x Kan) Unde: CPNE capitaluri permanente necesare in exploatare, i rata fara risc majorata cu o prima de risc de 20-75%; n numarul de ani luati in considerare pentru capitalizarea supraprofitului (intre 3-8 ani).

Valoarea de rentabilitate a ntreprinderii se mai determin i pornind de la fluxul de disponibiliti ce formeaz capacitatea de autofinanare (CAF), sau marja brut de autofinanare (MBA) la care se aplic un multiplicator (y) ce poate lua valoarea standard sau prin referire la alte ntreprinderi. V= MBA x y

19

20

Metode de determinare a fluxurilor de trezorerie: Fluxurile de trezorerie sunt acele profituri ale intreprinderii care sunt disponibile tuturor furnizorilor de capital catre intreprindere dupa analizarea restrictiilor de distributie conform legii societatilor.
a) Metoda direct presupune deducerea plilor din ncasrile exerciiului financiar pe tipuri de activiti i permite estimarea viitoare a necesarului de numerar pe total i pe activiti. Fluxurile de numerar din activitatea curent reprezint un indicator-cheie al generrii de numerar pentru alte activiti: rambursarea mprumuturilor, meninerea capacitii de funcionare a ntre-prinderii, plata dividendelor, noi investiii fr finanare extern. Fluxurile de trezorerie din investiii reflect msura n care cheltuielile efectuate au generat resurse care vor produce venituri n viitor (cldiri, in-stalaii). Fluxurile de trezorerie din activiti de finanare permit estimarea cererii viitoare de fluxuri de numerar din partea finanatorilor ntreprinderii (primiri sau rambursri de credite, ncasri din emisiuni de titluri, pli pentru rscumprarea titlurilor emise, ncasri sau pli din contracte de leasing).
21 22

Fluxul de trezorerie reprezinta profiturile intreprinderii dupa scaderea cheltuielilor si impozitelor pe imobilizari, dar inaintea dobanzii.

Fluxurile de trezorerie pot fi determinate prin dou metode: direct i indirect.

Valoarea de rentabilitate poate fi limitat i continu i se obine astfel:

b) Metoda indirect difer n privina fluxurilor de trezorerie din exploatare, care se determin corectnd rezultatul net cu influenele unor operaiuni care nu au caracter monetar (amortizri, provizioane, diferene de curs valutar), precum i cu variaia necesarului de fond de rulment net (capitalul circulant). La aceste fluxuri se adaug trezoreria net a celorlalte activiti, de unde rezult trezoreria net total la nceputul i la sfritul perioadei, diferena obinut reprezentnd variaia fluxului de trezorerie ().

Valoarea de rentabilitate limitat:


unde: CB = se exprim prin profiturile nete anuale viitoare limitate la un numr de ani; Vr = valoarea rezidual a ntreprinderii

Valoarea de rentabilitate continua este un derivat al valorii de rentabilitate i se obine astfel: - valoarea de rentabilitate se determina prin aplicarea la capacitatea beneficiara a intreprinderii (CB) exprimata prin profitul net, a unui multiplicator capitalistic i. Valoarea de rentabilitate continua: V= CB + CB/i Unde: CB= exprima profitul net mediu anual previzionat; CB/i= valoarea de rentabilitate Semnificaie: Prin preul tranzaciei vnztorul dorete s-si recupereze profitul cedat ca sum fix anual si valoarea actualizat a acestuia pe o durat determinat.

23

24

2. Valoarea de randament propriu-zis masoara randamentul investiiei fcute de cumprtor, exprimat prin dividendele pe care ntreprinderea i le vars, valoarea ntreprinderii este direct proporional cu capacitatea beneficiar a sa, exprimat prin dividende [CB(D)] i invers proporional cu randamentul aciunilor pe pia (r).

Cash Flow nseamn fluxul de trezorerie disponibil pe care-l degajeaz un activ sau o societate. Exist mai multe interpretri care se dau coninutului cash flow-ului i, deci, si modului de calcul al acestui indicator financiar; Determinarea mrimii acestuia (CF) se obtine pornind de la capacitatea beneficiar exprimat prin profitul net (pn) la care se adaug toate celelalte fluxuri create de agentul economic (amortismente (am) i provizioane cu caracter de rezerv (pr)) i se scad nevoile de finanare a activitii curente (investiiile pentru meninerea potenialului actual al agentului economic (Ir) i variaia fondului de rulment normativ (ANFR)).

3. Metoda fluxurilor de disponibiliti actualizate (DCF) consta in calcularea fluxului de trezorerie redus att prin actualizare, ct si prin ntreruperea la anul n" de prognoz cnd se calculeaz valoarea rezidual a activului sau a societii respective.

n care: V(DCF) = valoarea activului sau a societii prin metoda fluxului de trezorerie redus; CF = cash flow; Vr = valoarea rezidual; t = rata de actualizare; n = ultimul an de prognoz.
25 26

Esena metodei const n nsumarea fluxurilor de disponibili-ti care rmn n fiecare an n ntreprindere pn la anul n", cnd se apreciaz c proprietarul ar trebui s-si reconsidere modul de abordare a afacerii sale; n acest an n" se stabilete valoarea rezidual a ntreprinderii. Potrivit acestei metode, evaluarea ntreprinderii se face n funcie de perspectivele sale de dezvoltare; este o metod prin excelen futurist. Aceast metod utilizeaz principiul financiar potrivit cruia valoarea unui activ este egal cu valoarea actual a fluxurilor nete de disponibiliti (cash flow) susceptibile de a fi dega-jate n viitor de ctre activul respectiv. Actualizarea fluxurilor nete se face pentru a ine cont de riscuri i de exigena de rentabilitate a cumprtorului (investitorului).

Aplicarea metodei se face n patru etape succesive: a) Calculul fluxului de lichiditi nete istorice (minim trei ani anteriori). Aici se folosesc toate constatrile din diagnosticul general i sectorial, cu deosebire din cel financiar (vnzri, costuri pe natur). Fluxul de lichiditi nete istorice se poate calcula pornind de la profitul net cruia i se aduc ajustri (cum s-a artat mai sus) sau pornind de la excedentul brut de exploatare (EBE): CF = EBE - NFR - Ir - impozitul pe profit + rezultatul financiar + active cedate (nete) b) Proiectarea fluxului de lichiditi nete pe o perioad ct mai lung posibil, dar compatibil cu orizontul de prognoz al ntreprinderii; aceasta presupune s avem o bun nelegere a fluxurilor trecute pentru a putea desprinde fluxurile viitoare ct mai fidel posibil, deci o bun viziune a volumului vnzrilor, preurile, structura costurilor de exploatare i a cheltuielilor de capital.
28

27

c) Determinarea ratei de actualizare graie creia este posibil de a readuce fluxurile nete viitoare si valoarea rezidual n valori actuale. Aceast rat reprezint expresia exigenei de profitabilitate a investitorului pentru investiia sa. Ea se descompune ntr-o rat msurnd rentabilitatea pentru un activ fr risc i o prim de risc sectorial. Rata neutr este, n mod normal, aproximat la nivelul dobnzii pltit de stat la mprumuturile pe piaa financiar din ara respectiv. In acele ri unde plasamentul fr risc este operaional, prima de risc sectorial ncorporeaz dou elemente: prima de pia care reflect rata medie de rentabilitate pe care o primete investitorul deasupra ratei de plasament fr risc; un coeficient multiplicator p care reflect deprecierea titlului respectiv fa de media pieei. Rata de actualizare depinde de: inflaia care poate eroda o ncasare viitoare; costul banilor pe care i utilizeaz (costul capitalului); riscurile pe care le implic ncasarea (viitoare); ambiana general, adic de ratele utilizate n mod obinuit n etapa respectiv. 29

Rata de baz care intr n componena ratei de capitalizare, de fructificare sau de actualizare se mai numete i rata neutr, pentru c se determin pornind de la dobnda pieei care are un caracter obiectiv fa de agentul economic respectiv. Mrimea acestei rate poate fi: la nivelul ratei dobnzilor pentru obligaiunile emise de stat (considernd c statul este cel mai solvabil i sigur c-i respect obligaia plii dobnzilor datorate); la nivelul ratei de reescont (dobnzile datorate de bncile comerciale ctre banca central a statului pentru resursele puse la dispoziie); la nivelul ratei medii a dobnzilor practicate de bncile comerciale (inclusiv CEC); la nivelul mediei calculate la 2 sau la toate 3 mrimile de la cele 3 poziii de mai sus; rata de actualizare poate fi calculat si pe baza costului capitalului.
30

d) Determinarea valorii reziduale ce urmeaz s fie adugat la suma fluxurilor degajate de ntreprindere. La sfritul perioadei proiectate, ntreprinderea posed o anumit valoare care trebuie estimat. Sunt cunoscute 2 tehnici pentru determinarea acestei valori reziduale: o tehnic ce privilegiaz latura contabil: valoarea rezidual este egal cu activul net de la sfritul perioadei (amputat de cheltuielile de lichidare) sau cu un multiplu al rezultatului net din acest ultim an (acest multiplu se calculeaz prin comparare cu multiplii utilizai pe pia pentru ntreprinderi comparabile); o tehnic ce privilegiaz latura economic zis i tehnic de actualizare prin perpetuare: valoarea rezidual a ntreprinderii este egal cu suma fluxurilor actualizate pe care ntreprinderea va fi capabil s le degajeze dincolo de perioada de prognoz; concret, aceasta presupune o extrapolare a cash flow-ului din ultimul an de proiectare. Aceast ultim tehnic de extrapolare a cash flow-ului din ultimul an prognozat prezint avantajul de a neutraliza impactul investiiilor viitoare, considernd c rentabilitatea investiiilor i variaia necesarului de fond de rulment nu vor fi superioare costului capitalului.
31

Aplicarea metodelor in functie de scopul si destinatia evaluarii


A) Metoda actualizarii fluxului de lichiditati (DCF)
Avantaje: - din punct de vedere teoretic este cea mai corecta, bazandu-se pe transformarea fluxurilor viitoare de lichiditati in valoare prezenta a proprietatii care genereaza aceste fluxuri; - este utilizata pe scara larga pe pietele financiare pentru a estima pretul unei actiuni si, pe aceasta baza a orienta deciziile de investire/ dezinvestire; - este acceptat din ce in ce mai mult in justitie si ca argument pentru fisc; Dezavantaje: - este dificil de explicat unui auditoriu fara cunostiinte financiare de baza; - este o metoda subiectiva si necesita realizarea de prgnoze economicofinanciare, ceea ce duce uneori la controverse; - Necesita estimarea costului capitalului, subiect care este de asemenea controversat. 32

B) Metoda capitalizarii profitului


Avantaje: - usor de explicat si inteles; - este utilizata des de catre investitori; - nu necesita prognoze cu privire la activitatea intreprinderii pe termen lung; Dezavantaje: - este o simplificare a metodei DCF, iar profitul reproductibil rezultat din calcule este posibil sa nu reflecte potentialul intreprinderii, iar solutia unei cresteri constante sa nu fie o modalitate rezonabila de realizare a unei evaluari credibile; - dificila de utilizat in cazul unor firme aflate intr-o faza de crestere importanta sau pt. intreprinderi tinere; - masurarea profitului reproductibil si a ratei de capitalizare pot deveni subiecte de controversa;
33

c) Metoda activului net corectat Avantaje: - usor de inteles; - este utilizata si acceptata in multe cazuri in instanta; - poate fi relevanta in afaceri cu capitaluri, cand se evalueaza un pachet de control; Dezavantaje: - presupune un efort mare pentru stabilirea valorii individuale a activelor si datoriilor afacerii; valoarea estimata pentru anumite active, indeosebi necorporale poate genera controverse; - are o relevanta discutabila in estimarea pachetului minoritar; - metoda este mai putin credibila atunic cand evaluam intreorinderi a caror valoare nemateriala este mare (importanta).
34

Aplicabilitatea metodelor mixte de evaluare d) Metoda activului net de lichidare Aceasta metoda este o varianta a activului net corectat aplicabila in conditiile estimarii valorii de lichidare, dar si in estimarea valorii de piata.
In ultima perioada se constata folosirea tot mai rar a metodelor mixte de evaluare atat de catre practicienii in evaluare, iar asociatiilor profesionale din domeniu inclina chiar spre excluderea acestora din rapoartele de evaluare. Aceasta este ca urmare a evolutiei gandirii economice din domeniu.

Atunci cand se evalueaza un pachet de control poate exista situatia in care valoarea de lichidare a activelor sa fie superioara valorii de exploatare continua.

Din punct de vedere matematic media constituie un indicator relevant numai pentru o populatie statistica omogena; Daca valorile obtinute pe baza acestor metode se situeaza la niveluri diferentiate semnificativ, atunci nu se poate respecta conditia reprezentativitatii, ca atare aceste metode nu pot fi folosite.

35

36

V mulumesc pentru atenie!

37