Legenda Sfantului Dumitru

Tria odat pe meleagurile astea un cioban; singur, izolat de lume, netiutor de faptul ca ar mai exista i ali oameni n afara lui. ntr-o noapte, Dumitru a avut un vis n care i s-a dezvluit ca sunt i alte fpturi pe pmnt asemeni lui, aa c, diminea, a pornit fr zbav departe de locurile sale familiare i a ajuns n cele din urm ntr-un sat. Cel dinti lucru care i-a atras atenia era ca oamenii intrau unul dup altul ntr-o casa mare, fr a mai iei apoi afar. Era o zi de duminic i toi cretinii se duceau la biseric. Nevrnd s rmn mai prejos, a luat i el drumul bisericii, dar, observnd ca toi oamenii duceau cate un sac n spate, nu a stat mult pe gnduri, i-a umplut un sac cu paie i l-a aruncat pe spinare. Cnd a intrat n biseric , toat lumea i-a zis cu mustrare s lase sacul jos, ns el a ntrebat nedumerit de ce nu i-l leapd i cei din jur. De fapt, ceea ce zarea Dumitru n crca semenilor si nu erau altceva dect pcatele lor. Toi oamenii din locaul sfnt uoteau i rdeau fr vreo ruine, iar dracul, propit ntr-o stran, i nsemna pe necuviincioi n cartea lui cu pcate. Furios ca Dumitru se arata prea evlavios, necuratul i-a nfipt dinii ntr-o piele de bivol i a tras de ea pn cnd a slobozit un pr cutremurtor. Nimeni nu a vzut i nu a auzit fapta asta scrboas, cu excepia lui Dumitru, care n-a putut rezista ispitei i a nceput s hohoteasc. Diavolul a respirat uurat:

omul rsese n biseric i avea motiv s l treac i pe el la catastif. Amrt de greeala lui fa de Dumnezeu, Dumitru sa ntors fr preget la turma lui, hotrt s nu mai peasc niciodat n lumea pctoasa din preajma sa. Au trecut ani dup ani, i ntr-o zi, oamenii l-au gsit n bttura lui, mort de mult vreme, dar fr nici o urm de putreziciune. Aa s-a fcut c i-au recunoscut sfinenia i au ridicat pe locul stnei o biseric, care s aduc aminte de smerenia i curenia celui numit de atunci ncoace Sfntul Dumitru.