Universitatea de Vest Vasile Goldis-Arad Filiala Marghita

REFERAT

EDUCATIA CA PROCES DE COMUNICARE

Master: Management Educational Masterand: Precup Ancuta-Elena

CUPRINS

1. Schema si continutul comunicarii interumane...3 2. Comunicarea didactica...5 3. Locul si rolul comunicarii nonverbale in educatie.8 Bibliografie10

"E n zadar sa vorbesti celui care nu vrea sa te asculte." M. Eminescu

1. Schema si continutul comunicarii interumane

Considerata un mecanism essential al vietii sociale comunicarea in forma ei verbala si scrisa este conditionata social-istoric, fiind in permanenta supusa unor reguli si norme comunitare. Aparitia la mijlocul secolului a a semioticii si dezvoltarea structuralismului au determinat o sporire a preocuparilor in domeniul problematicii limbajului care, este definit ca un system de semen folosit dupa anumite reguli in vederea fixarii ,prelucrarii si transmiterii unor informatii.Semnul este considerat tot ceea ce in baza unor reguli si norme poate fi socotit subsistut pentru altceva, se refera la tot ceea ce evoca ceva, ce adduce aminte de ceva(Schiopu, 1997). P.Popescu Neveanu defineste limbajul ca activitate de comunicare prin intermediul limbii si al tuturor resurselor ei, limba fiind considerate un system de mijloace lingvistice-fonetice-lexicale si gramaticale. Limbajul este pricipalul cod in care sunt transmise si asimilate principalele continuturi informationale precum si principalele programe de actiune ale sistemului psihic uman. Meyer-Eppler prezinta un model abstract al comunicarii interumane in care sunt prezenti urmatorii factori:

codare Emitator Mesaj

decodare Receptor

Repertoriu comun Modelul abstract al comunicarii interuman Putem distinge in aceasta schema pe de o parte expeditorul (emitatorul) iar pe de alta parte destinatarul(receptorul). Intre cei doi circula un mesaj care trebuie dscifrat cat mai clar si concret pentru a se obtine informatia. Codul trebuie descifrat cat mai clar si concret pentru a se obtine informatia. Codul trebuie sa fie comun celor doi ,el fiind exterior partenerilor dar si interiorizat constituind sistemul lingvistic individual. Codul este o achizitie personala a fiecarui individ. In cod intra scheme verbale cat si cele nonverbale. In fiecare moment atat expeditorul cat si destinatarul sunt conditionati de relatia dintre ei, situatia fizica in care se afla, de dispozitia afectiva etc. T. Slama- Cazacu subliniaza existenta unor repere contextuale dintre care mai importanta ar fi axa EU-TU- AICI- ACUM care reprezinta situatia reala dar si particulara de comunicare.In acest drum de la Emitator la receptor ,ideal ar fi ca mesajul san u piarda din corectitudine si completitudine, sa fie prin urmare o suprapunere intre input-uri si output-uri, intre emitere si receptare. Este necesar ca cei doi parteneri ai actului de comunicare sa posede acelasi sistem de semen, aceleasi mecanisme de codare si decodare, prin urmare este nevoie de un repertoriu comun. Cu cat acesta zona este mai mare cu atat satisfactiile unei bune comunicari cresc. In cazul comunicarii interumane emitatorul poate sa devina receptor si invers- comunicarea

capatand astfel caracterul de relatie reciproca. Claritatea mesajului este dependent pe de o parte de calitatile emitatorului dar si de existenta, aparitia unor factori de bruiaj ce-l pot distorsiona. Perturbarile in comunicare isi pot avea originea fie la emitator, fie la receptor, fie In canalul de transmisie, fie in reteaua dintre cei doi parteneri. Psihologii sustin ca intregul continut al vietii psihice poate fi comunicat: ganduri, idei,emotii, dentimente, motivatii, aspiratii etc. Intre persoanele care comunica pot aparea situatii de relatii simetrice concretizate in existenta si manifestarea unor atitudini asemanatoare si in acest caz confirmarea, , acceptarea reciproca consolideaza relatia interumana dar pot aparea si relatii de tipasimetric cand unul dintre parteneri are o opinie divergenta care va duce la scaderea intensitatii comunicarii dupa o anumita perioada de timp. Atunci cand emitatorul si receptorul au multe aspecte asemanatoare dorinta realizarii comunicarii este mai evidenta si mai puternica.E. Paun(1982) subliniaza ca aceasta realitate poate fi desemnata prin termenul de homofilie, indivizii asemanatori se cauta pentru a obtine maximum de confort in relatie cu celalalt.

2. Comunicarea didactica
Intr-o incercare de definire a comunicarii didactice(Iacob,1998) sustine ca aceata ar fi o comunicare instrumentala, direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. Grupurile scolare ca orice grupuri dezvolta pe langa alte caracteristici si faptul ca ele se bazeaza pe relatii decomunicare ce acopera toate actiunile si comportamentele referitoare la procesul de predare-invatare-evaluare. Sustinand importanta limbajului in educatie T. Slama Cazacu subliniaza ca acesta este implicat in : transmiterea si evaluarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor formarea gandirii, a operatiilor intelectuale- cognitive si mnezice reglarea din exterior a activitatilor intelectuale sau manuale elevilor autoreglarea activitatilor

In activitatea didactica se transmite si asimileaza concomitant si codul characteristic fiecarei stiinte- fara de care nu s-ar putea intelege si stapani un anumit domeniu al cunoasterii umane. Autoarea sustine ca orice stiinta se bazeaza pe un cod la puterea a doua sistematizare de semen particulare care vor contribui la dezvoltarea limbii respective. In grupurile scolare comunicarea capata aspecte specifice date de situatia concreta: existenta unui adult si un numar de copii, necesitatea realizarii unor obiective instructiveeducative, existenta unei comunicari pe verticala( profesor-elev) si a uneia pe orizontala(elevi-elevi) .Plecand de la aceste specificatii, comunicarea didactica este supusa unor restrictii, sistematizate de E. Paun(1982): profesorul fiind autorul sau co-autorul programului de instruire a elevilor sub aspectul continutului, obiectivelor, metodelor si mijloacelor didactice este supus unor restrictii de ordin institutional el trebuie sa respecte anumite cerinte derivate din statutul social al scolii, al locului si rolului ei in pregatirea tineretului; competenta stiintifica sic ea psiho-pedagogica de care trebuie profesorul sad ea dovadaii impugn anumite limite in predarea unei stiinte dar si in relationarea cu elevii. Progresele inregistrate in domeniul pedagoigei si psihopedagogiei il transforma pe profesor din unic detonator si transmitator de informatii in colaborator al elevilor, in creator si stimulator de interese; relatia professor-elevi trebuie sa dezvolte un climat socio-afectiv favorabil activitatii de invatare- ea are insa anumite particularitati dependente si de situatii dar si de tipul de conducere- democratic, autocratic si laisssez-faire. Feed-back-ul asigura profesorului: cunoasterea evenimentelor ce pot aparea in actul de comunicare; obtinerea unor informatii despre posibilitatile, personalitatea receptorului sau sugestii despre adecvarea mesajului sau la nevoile elevilor. R. Muchielli(1982) subliniaza ca profesorul poate obtine informatii privitoare la functionarea feed-back0ului mai intai si mai simplu prin intrebari adresate elevilor privitoare la continutul transmis, stocat si actualizat; apoi intrebari si comentarii din partea elevilor in timpul desfasurarii procesului de predare- invatare sau la sfarsitul acestuia. Cel mai frecvent feed-back se pare ca se realizeaza in secventa de evaluare a lectiei desi uneori poate parea cam intarziat. O modalitate de verificare a feed-back-ului o constituie si comportamentul

nonverbal al elevilor care poate deveni mai simpla si eficace daca profesorul este atent la acest tip de comportament si manifesta interes pentru citirea lui. Gradul de concentrare a atentiei sau neatentia ,curiozitatea sau absenta acesteia, starea de oboseala citibila sunt semen ale unui comportament nonverbal. Mimica, gestica vioaie sau apatica, stenica sau astenica exprima ceea ce Gordon si Ogston numescsincronie interactionala. In comunicarea didactica trebuie sa existe o bucla sau o intoarcere a feed-back-ului in sensul ca profesorul primind mesajul din partea elevilor trebuie sa formuleze un feedback la un feed-back ,pentru aceasta elevul trebuie sa aiba posibilitatea sa actioneze, sa devina el insusi emitator iar profesorul receptor. Comunicarea didactica este dependenta de o serie de factori dintre care mare importanta prezinta: gradul de stapanire a limbii de catre elevi si a sistemului de semen. Oricum si o distanta socio-culturala exista intre profesori si elevi importante sunt insa eforturile depuse de partenerii actului de comunicare pe de o parte elevii vor face eforturi de asimilare si aprofundare a cat mai multor elemente specifice fiecarei discipline, iar pe de alta parte profesorul care va incerca sa faca informatiile cat mai accesibile. Tipul de conducere care determina si tipul de comunicare .In cazul unei conduceri autocrate, centrate pe professor, comunicarea va capata lateralizat iar feed-back-ul va intarsia sau uneori nici nu va exista. Oarecare mentalitate cu privire la locul si rolul profesorului in procesul amplu de educare a tineretului. Exista de multe ori tendinta de a acuza profesorul de toate neimplinirile elevilor, de a-l face responsabil de aparitia comportamentelor negative. Exista apoi o serie de erori in aprecierea elevilor care pot distorsiona si influenta negativ comunicarea didactica. Luminita Iacob(1998) realizeaza o taxonomie a feed-back-ului stabilind cateva criterii si forme de aparitie si manifestare a acestora. Astfel autoarea ia in calcul nivelul feedback-ului(insuficient, optim,redundant); calea urmata de feed-back(directa sau indirecta); momentul aparitiei(concomitant sau ulterior actului predarii) ; modalitati de codificare

(verbala,paraverbala,nonverbala,mixta);sursa(individuala,colectiva);semnificatie(pozitiva , negative) etc.

3. Locul si rolul comunicarii nonverbale in educatie

Informatia poate fi transmisa de la emitator la receptor si prin alte mijloace decat cele verbale- acestea find constituite din mimica, gestica si pantomimica. Mimica cuprinde jocul fizionomiei prin care se comunica anumite stari sufletesti ce insotesc sau nu un mesaj verbal. Mimica este conditionata socio-cultural, pretandu-se la inavatare, la modelare. Gestica se exprima prin miscari ale bratelor, ce intaresc un mesaj verbal. La fel ca si mimica gestica apare foarte timpuriu si se consolideaza si diversifica prin invatare. Pantomimica implica miscari ale capului ,trunchiului, picioarelor intr-un cuvant postura unui individ atunci cand comunica, sunt un gen de expresii corporale, motorii care pot fi percepute vizual. Mijloacele paraverbale au semnificatii aparte in contextual comunicarii verbale,ele exprimandu-se in caracteristici ale vocii, particularitati de pronuntie, intensivitatea vorbirii, ritm, debit, intonatie, pauza, accent. In cadrul comunicarii didactice in timpul desfasurarii unei lectii un cadru didactic recurge permanent la mijloace de comunicare nonverbala sau paraverbala care formeaza un intreg structurat impreuna cu un mesaj verbal. Grant si Hening disting doua tipuri de miscari ale profesorului in procesul de educatie: Miscari de instruire ce vizeaza pregatirea materialelor pentru predare, folosirea unui indicator, scrierea titlului lectiei pe tabla etc. Miscarile de instruire pot fi de conducere, de interpretare si de manuire. Miscari personale care nu influenteaza direct procesul de predare-invatare. Acestea se refera la: miscari de relaxare, de gasire a unei pozitii commode, ticuri etc. etc. La toate acestea se adauga expresiile faciale ce pot exprima bucurie,satisfactie,tristete, mila, compasiune, dispret, ura, dezaprobare, multumire

Firesc , dintre tipurile de comunicare cele care predomina in activitatea didactica sunt cele verbale. Dintre diferentele ce se pot stabili intre cele trei forme de comunicare verbala, nonverbala si paraverbala putem mentiona: promptitudinea, rapiditatea codarii, transmiterii si decodarii care sunt mai evidente in comunicara nonverbala si paraverbala. Apoi trairile affective-motivationale se transmit mai usor prin comunicarea paraverbala si nonverbala, facand poate exceptie profesorii ce sunt inzestrati cu aptitudini oratorice si calitati empatice. In comunicarea verbala, firesc- mesajul este explicit pe cand in cea nonvervala este dominant implicit, spontan si uneori scapa controlului constiintei. Putem san e referim aici la o serie de aspecte ale comportamentului emotional care este rezultatul combinarii elementelor instinctuale\innascute cu cele conditionate, invatate si modelate socio-cultural.

Bibliografie Bonchis, E.(2002), Invatarea scolara, Editura Universitatii Emsnuel, Oradea Schiopu, U., Verza, E.(1981), Psihologia varstelor, EDP, Bucuresti Rosca, A.(1976), Psihologie generala, EDP, Bucuresti Paun, E.(1982), Sociopedagogie scolara, EDP, Bucuresti