Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TRGOVITE FACULTATEA DE TEOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORAL

LUCRARE DE SEMINAR LA

PASTORALA

INDRUMATOR STIINTIFIC: Pr. Asist. Dr. SANTI COSMIN

STUDENT: Vasile Negu Anul III, 2013

CUPRINS

1.Introducerepg.2

2.Originea si evolutia cultului in Biserica Ortodoxa...pg.3

3.Catehizare prin induhovnicirea simturilorpg.5

4.Concluziipg.9

5.Bibliografiepg.10

INTRODUCERE
Cultul Bisericii Ortodoxe are in centrul lui Sfanta Liturghie, in care se savarseste, prin lucrarea Sfantului Duh, prefacerea painii si vinului in trupul si sangele Domnului si se impartasesc credinciosii de acestea si de insusi Sfantul Duh care e salasluit in trupul euharistic al Domnului ca intr-un locas si ca intr-o biserica. O alta parte insemnata a cultului Bisericii Ortodoxe consta din randuielile Sfintelor Taine, prin care se impartasesc credinciosilor alte haruri. Dar pe langa aceste parti, cultul Bisericii Ortodoxe mai consta si din unele ierurgii: de ex.: sfintirea apei mici si mari, inmormantarea, sfintirea locasului bisericesc, a icoanelor, a altor obiecte bisericesti, apoi sfintirile unor vesminte si obiecte bisericesti, a unor alimente folosite de credinciosi, pentru ca toate acestea sa se imbrace in diferite daruri ale Sfantului Duh si prin ele si cei ce se ating sau se folosesc de ele. (1) Modul ortodox de nchinare este liturgic (conine anumite ritualuri) deoarece nchinarea adus lui Dumnezeu, aa cum o prezint Biblia att n Vechiul ct i n Noul Testament este una liturgic; (2) Cultul cretin a fost unul liturgic nc de la nceputul istoriei Bisericii; (3) Modul de nchinare non-liturgic, care este o marc specific Protestantismului, reprezint o scindare de modelul istoric al cultului cretin; i (4) Modul liturgic de nchinare este esenial pentru naintarea noastr n viaa spiritual. Pe muntele Sinai, Dumnezeu i-a dat lui Moise i indicaii referitoare la construirea Cortului Mrturiei i a mobilierului din interiorul su (Exod 25-27), la confecionarea vemintelor preoilor (Exod 28) i la instituirea srbtorilor religioase cu caracter ciclic, anual (Exod 23). Toate aceste date, luate mpreun, indic faptul c modul n care oamenii Vechiului Testament l slveau pe Dumnezeu era unul liturgic. n cult, credinciosul urc n viaa terestr treptele frumuseii i demnitii sale, dobndind puterea de a mblnzi, de a potoli i a mngia, puterea de a netezi asprimile vieii, de a nclzi, de a ncuraja, de a elibera, de a uni, de a nfrumusea, de a da existenei intimitate, tihn i siguran, cu drnicie fr epuizare, cu o nelegere de-plin a tot ce este vital i esenial. Esteticul are cauzalitate religioas, motiv pentru care Biserica solicit att de mult creaiunea artistic. De aceea nicieri frumosul nu e mai nalt i mai pur ca n Biserica lui Dumnezeu. Energiile necreate ale lui Dumnezeu isi extind lucrarea si in casele credinciosilor, umplandu-le de darurile cerute. Ele lucreaza nu numai prin rugaciunile credinciosilor, ci si prin mijloacele sfintita de preot in biserica sau chiar in casele lor. Tot mediul de viata al credinciosilor sta sub puterea energiilor necreate, sub ploaia de daruri aduse de ele.

Pr. Prof. D. Staniloaie, Cultul Bisericii Ortodoxe. Sfanta Liturghie, O 1/1981, p. 5.


Ibidem, p. 12.

ORIGINEA SI EVOLUTIA CULTULUI IN BISERICA ORTODXA

Muli dintre cei care asist pentru prima dat la o slujb a Bisericii Ortodoxe sufer un adevrat oc cultural. Ei vd preoi mbrcai ntr-un fel de robe brodate miglos traversnd biserica i legnnd un obiect care se numete cdelni oameni care i fac cruci i se nchin, aud cntri arhaice, rugciuni lungi i elaborate i nu n ultimul rnd simt un parfum bogat de tmie. Toate acestea i pot determina s i pun ntrebarea: De ce tot acest ritual? Oare nu a condamnat Iisus ritualurile fariseilor? Cultul cretin nu ar trebui s fie ceva spontan, inspirat i condus de ctre Dumnezeu? Aceasta este un mare pcat, deoarece prejudecile i ignorana i mpiedic pe acetia s descopere comorile spirituale pe care le ascunde cultul i modul de nchinare al cretinilor ortodoci. Daca cei ce se grabesc sa acuze, ar fi mai atenti la modul de cercetare al ,,Scripturilor , care spune sa fim in stare sa dam litera la o parte si sa aflam duhul ei, atunci ar descoperi ca tot Mantuitorul a spus ca: ..S nu socotii c am venit s stric legea sau proorocii; n'am venit s stric, ci s plinesc ( Matei 5, 17), deci, Hristos nu a condamnat ritualul, ci anumite datini, obiceiuri, strecurate fara nici-o legatura cu adevaratul ritual, pe care tot Dumnezeu il legiuise prin Moise in Legea Veche. Ce ce este interesant n cazul cultului vechi-testamentar nu sunt neaprat ritualurile, ci mai degrab faptul c acest cult se bazeaz n ntregime pe revelaia divin. Domnul Dumnezeu i poruncete lui Moise: Vezi s faci toate acestea dup modelul care i-a fost artat n munte (Exod 25,40). Cuvintele dup modelul nseamn c Moise nu a elaborat modul de nchinare al lui Israel din proprie iniiativ. Cultul Vechiului Testament era, aadar, unul liturgic, deoarece fusese conceput dup modelul cultului divin ceresc (Evrei 8,5). Moise a avertizat n mod special poporul lui Israel referitor la preluarea iniiativei proprii sau a atitudinii inovatoare n manifestrile cultice:Nu vei face nimic din ceea ce facei voi acum aici, fiecare dup cum i place lui; cci pn acum nc nu ai intrat n odihna i n motenirea pe care v-o d Domnul, Dumnezeul vostru . (Deuteronom 12,8). Pasajele de mai sus demonstreaz faptul c religia Vechiului Testament era prin excelen liturgic, iar tot ceea ce privea cultul, nu era de la oameni, ci de la Insusi Dumnezeu. Raportarea primilor crestini la Templul din Ierusalim a fost, de asemenea, una pozitiv. Templul constituia unul din locurile favorite unde acetia se adunau. Forma cea mai de timpuriu intrebuintata in arhitectura bisericeasca a fost cea alungita sau dreptunghiulara, recomandata si de Constitutiile Apostolice. Modul acesta de construire al bisericilor, ne poarta cu gandul la cortul marturiei, adica primul lacas de cult din Vechiul Testament, Templul lui Solomon.

Pr. Prof. Nicolae D. Necula, Biserica si cult pe intelesul tuturor, Ed. Europartner, Bucuresti 1996, pp. 19-20.

Dei continuau s se ntlneasc n Templu, se adunau de asemenea i n case, pentru a frnge pinea adic, pentru a srbtori Noul Legmnt al lui Iisus Hristos n Taina Euharistiei. Cina Domnului, sau Euharistia, este punctul culminant i continuarea sistemului sacrificial al Vechiul Testament. n Faptele Apostolilor, Apostolul Luca descrie comuniunea primilor cretini:i struiau n nvtura apostolilor, n legtur freasc, n frngerea pinii i n rugciuni (F.A. 2,42). Noul Testament admite cultul liturgic prezent n Vechiul Testament, accentund totodat faptul c Iisus Hristos este mplinirea profeiilor i prefigurrilor din Vechiul Testament. Nicieri Biblia nu ndeamn la un mod de nchinare lipsit de ritualuri, la un cult non-liturgic. Prin urmare, cretinii evanghelici care doresc s onoreze nvtura Bibliei, ar trebui i ei s foloseasc un mod de nchinare n conformitate cu modelul artat de Dumnezeu adic un cult liturgic. Cultul Bisericii Ortodoxe i are rdcinile n cultul Templului din Ierusalim. Acest lucru poate fi sesizat i n arhitectura bisericii ortodoxe. Fiecare biseric are trei seciuni: pronaos, naos, i zona altarului; iar acestea corespund celor trei seciuni ale Templului Mrturiei: curtea, Locul Sfnt i Sfnta Sfintelor. Curtea era spaiul n care se desfurau jertfele animale i n care era localizat bazinul de ap. n Locul Sfnt era masa pentru punerea nainte a pinii i altarul de tmiere aezat n faa unei cortine uriae (catapeteasma) brodate cu imaginea unor heruvimi. Sfnta Sfintelor era cel mai intim areal al Templului, acolo unde se afla localizat Prezena divin (peste Chivotul Legii) i unde numai marele preot avea voie sa intre. n fiecare biseric ortodox, n perimetrul altarului se celebreaz Euharistia i tot acolo se pstreaz Evanghelia. Aceast rnduial trimite la Chivotul Legii din Vechiul Testament, n interiorul cruia erau pstrate Tablele Legii, dup cum citim n Deuteronom i unde Marele Preot aducea ca jertf sngele de ap i de viei (Levitic 16). Ca i n cazul Sfintei Sfintelor, care era delimitat de o cortin brodat cu imaginea unor heruvimi, i zona altarului unei biserici ortodoxe este demarcat de un perete mpodobit cu icoane. Cultul ortodox, asemenea celui iudaic, folosete tmia la fiecare serviciu liturgic. n mod similar, vemintele elaborate purtat de episcopii i preoii Bisericii Ortodoxe amintesc de vemintele lui Aaron, primul Mare Preot al evreilor (Exod 39). Dumnezeu n-a devenit, precum se vede, pentru ortodoxie o tema de speculatie teologica abstracta, sau de teologie speculativa si informatie pur istorica, n-a luat locul experientei vii. Criza crestinismului occidental isi are explicatia ei tocmai in aceasta reducere a preocuparii de Dumnezeu la o speculatie, de care nu pot fi capabili decat putini insi, cu o pregatire speciala, cuvintele singure, care mai mult exprima idei, decat sa transmita puteri, nu pot comunica pe Dumnezeu, in indefinitul Lui viu si lucrator.4
4

Pr. Prof. D. Staniloaie, op. cit., p. 7.

CATEHIZARE PRIN INDUHOVNICIREA SIMTURILOR

Cultul nu e numai o lauda a credinciosilor adresata unui Dumnezeu ce se tine la distanta de ei si e ascuns intr-o inaltime neapropiata, ci un dialog real intre ei si Dumnezeu, credinciosii adresandu-i rugaciunea si Dumnezeu care e simtit prezent si lucrator, raspunzand cu mangaierile, intaririle, cu implinirile efective ale celor cerule de ei. Ei nu canta numai psalmi de cuprins general, de preamarire comuna a lui Dumnezeu, ci se roaga pentru implinirea trebuintelor concrete si proprii ale lor si ale celor impreuna prezenti in biserica sau si ale celor absenti dar apropiati lor. Pentru credinciosii ortodocsi Dumnezeu este aici, e simtit lucrand in mod diferit, potrivit cu trebuintele diferite ale lor si ale fiecarui credincios in parte. Rugaciunea credinciosilor in comun, sau a fiecarui credincios in parte, sau accentul pus de fiecare credincios pe trebuinta lui in insotirea cererii rostite de catre preot pentru toti, sunt simtite ca bucurandu-se indata de o ascultare din partea lui Dumnezeu si de ajutorul dat de El imediat sau de asigurarea ca se va impartasi de acest ajutor in momentul cand va avea nevoie de el.5 Credinciosii ortodocsi insotesc insa, adancind in inima lor, cererile ecteniilor preotului si raspunsurile stranei, cand nu dau aceste raspunsuri impreuna. Unii arata pe fata lor transfigurata pana la extaz cat de mult adancesc aceste cereri si raspunsuri in inima lor; altii ingenunche pe la icoane, adresandu-si cererile proprii Domnului Iisus Hristos sau Maicii Domnului sau vreunui alt sfant cu tot dinadinsul, cu ochii inlacrimati, asteptand ajutor ca de la o suprema instanta. Multi saruta crucea cu care trece preotul printre ei, se ating de odajdiile sfintite ale preotului; toti vin sa se miruiasca la sfarsitul slujbei, iar cei ce n-au mancat inca in ziua aceea primesc o particica de anafura, sau de paine binecuvintata, sau un paharel de apa sfintita. Toti isi pleaca capetele la orice binecuvantare a preotului facuta peste ei. Ei stiu ca crucea are in ea puterea lui Hristos care s-a jertfit pentru ei dintr-o iubire care continua sa li se arate si acum si facandu-si si ei semnul crucii isi manifesta aceeasi parasire a egoismului lor din iubirea fata de Domnul si intreolalta. Daca Hristos nu s-ar aduce jertfa in locasurile bisericesti, daca nu S-ar impartasi in ele prin trupul si sangele Sau jertfite si prin harul tuturor Tainelor, membrilor comunitatii din fiecare locas, El n-ar fi prezent si lucrator in larga comuniune bisericeasca. De aceea, credinciosii simpli au dreptate sa inteleaga in primul rand prin biserica locasul in care se intalnesc cu Hristos si-L primesc pe El.6

Pr. Prof. D. Staniloaie, op. cit., p. 6. Pr. Prof. D. Staniloaie, Biserica in sensul de locas de larga comuniune cu Hristos, O 3/1982, p. 338.

Nu mai vorbim de marea cutremurare cu care se apropie cei ce se impartasesc, de sfantul potir, la invitatia preotului: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati. Ei s-au pregatit mai multe zile sau saptamani mai inainte pentru acest moment de vrf al vietii lor duhovnicesti si vin spre impartasanie cu luminarea aprinsa, ca semn ca insasi constiinta lor este luminata de intelegerea a ceea ce se savarseste cu ei si ca toata fiinta lor e luminata, sau transfigurata de simtirea prezentei si a venirii in ei a Celui, ce este lumina lumii. Ei simt ca Duhul Sfant de care e plin trupul lui Hristos vine sa-i lumineze si sa-i curateasca de toata intinaciunea si sa le dea putere sa-si transforme cu adevarat viata lor. In general in tot timpul Sfintei Liturghii credinciosii traiesc in mod concret si intens simtirea ca stau sub ploaia darurilor sau ale lucrarilor necreate ale Sfantului Duh, de care, se umplu in masura credintei lor si de care se impartasesc in mod treptat, pe masura cresterii lor duhovnicesti, pana la impartasirea de insusi trupul Domnului umplut de Duhul Lui Cel Sfant. Dumnezeu n-a devenit, precum se vede, pentru ortodoxie o tema de speculatie teologica abstracta sau de teologie speculativa si informatia pur istorica, n-a luat locul experientei vii, anamnezei retraite, a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, comunicata credinciosilor prin energiile Lui necreate, aduse in ei de Duhul Sfant, in tot cultul bisericii. In biserica, crestinii se mantuiesc si in ea se desfasoara toate evenimentele cu semnificatie majora din viata lor religioasa, de la leagan pana la mormant. Viata religioasa ortodoxa, cu cultul ei atat de frumos, variat si bogat in idei, nu se poate concepe in afara de biserica.7 Criza crestinismului occidental isi are explicatia ei tocmai in aceasta reducere a preocuparii de Dumnezeu la o speculatie, de care nu pot fi capabili decat putini insi, cu o pregatire speciala. Cuvintele singure, care mai mult exprima idei, decat sa transmita puteri, nu pot comunica pe Dumnezeu, in indefinitul Lui viu si lucrator, oricat de maestrite si de sentimentale ar fi ele. Aceasta nu inseamna ca ortodoxia nu acorda si ea o putere cuvintelor rostite sau cantate. Fara sa considere cuvantul ca singurul mijloc a lucrarii crestine, cum se intampla aceasta in protestantism, ci socotind Tainele mijloace mai eficiente ale acestei lucrari - asa cum imbratisarea iubitoare e mai mult decat lungile declaratii de iubire - ortodoxia vede totusi in cuvantul rostit sau cantat lucrand puterea lui Dumnezeu. Pe langa cuvantul cantat, un rol deosebit l-au avut si il are si imaginile, indeosebi icoanele pictate, care, si acestea la randul lor, pe langa o vorbire specifica despre cuvantul lui Dumnezeu, imbogatesc si inalta cugetul credinciosilor spre El.
7

Pr. Prof. Nicolae D. Necula, op. cit. p. 10.

Dupa perioada intunecata a iconoclasmului(725 842), Biserica si-a stabilit definitiv invatatura sa despre cultul sfintelor icoane. Biserica a hotarat ca ,,sfintele icoane, zugravite in culori din pietre scumpe ori din alte materii potrivite, sa se aseze in sfintele Biserici ale lui Dumnezeu, pe vasele si vesmintele sfinte, pe pereti, in case si pe drum. Caci, de cate ori ni se fac vazuti cei zugraviti pe icoane, de atatea ori se vor indemna cei ce le privesc sa-si aminteasca si sa cinsteasca pe cei inchipuiti pe ele. Aceasta a avut la baza, si a dezvoltat dupa aceea o teologie a icoanei ortodoxe, o teologie vizuala, caci icoanele reprezinta si exprima Sfanta Scriptura si invatatura crestina in graiul inefabil al culorilor.8 In cultul ei duminical, Biserica Ortodox folosete Liturghia Sfntului Ioan Hrisostom, compus n secolul al V-lea. Aceast compoziie liturgic a fost elaborat dup modelul unor liturghii anterioare precum cea a Sfntului Vasile (secolul al IV-lea), sau a Sfntului Iacov, care i are rdcinile n primele secole cretine, n Biserica Ierusalimului. Liturghia este un mediu adecvat n care se dezvolt rugciunile comunitii i nelegerea Scripturii. n fiecare duminic, credincioii ortodoci mrturisesc doctrinele fundamentale ale cretinismului: Sfnta Treime, dumnezeirea lui Hristos, ntruparea, moartea mntuitoare a lui Hristos pe Cruce, nvierea Sa cea de a treia zi i a doua Lui venire. Liturghia nu este doar un gardian al teologiei comunitii cretine, ci i un liant ntre comunitatea local i originea ei apostolic. Acest lucru se datoreaz faptului c modul de nchinare ortodox este parte constitutiv a Tradiiei. Cuvntul liturghie, n originalul grecesc, nseamna lucrarea poporului. Liturghia nu nseamn doar ritualuri, cntece, rugciuni i formule de credin, ci i Duhul Sfnt Care lucreaz n inimile acelor oameni care sau adunat pentru a-I aduce lui Dumnezeu nchinare. De ce un mod de nchinare liturgic ? Modul de nchinare biblic este unul liturgic deoarece cultul divin din ceruri este unul liturgic (Evrei 8, 5). Acest adevr a fost vzut de profeii care au fost rpii pn la cer (Isaia 6, Daniel 7, Apocalipsa 5). De ce este cultul Bisericii ortodoxe att de provocator ? Rspunsul la aceast ntrebare este urmtorul: deoarece este un lucru real, viu. Nu este ceva superficial sau elaborat ad-hoc. Modul de nchinare al Bisericii ortodoxe este destinat acelor persoane care vor s-L iubeasc pe Dumnezeu din toat inima lor, din tot sufletul lor, din tot cugetul lor i din toate puterile lor. Lupta noastr de a-L slvi pe Dumnezeu dezvluie modul n care omenirea a deczut de la slava lui Dumnezeu (Romani 3, 23). Dorina noastr de a-L slvi pe Dumnezeu descoper dorina profund a omenirii de a se reuni cu el, a sta naintea lui i fa-n-fa cu El, n nchinare (Apocalipsa 22, 3).
8

Ibidem, p. 40.

Imbracat in imagini sfinte, interiorul bisericii se insufleteste de o viata tainica. Intr-o biserica (bizantina), in orice moment si chiar in afara slujbelor, totul sta in asteptarea Sfintelor Taine, in asteptarea Euharistiei. Senzatia atat de puternica a vietii necontenite vine de la aceste prezente tensionate catre viata liturgica ". Si, atunci cand se desfasoara liturghia, care trebuie sa reproduca pe pamant ceea ce ingerii celebreza fara incetare in ceruri in jurul Domnului, biserica isi capata intregul sens mistic. Luminata de candelabre si de luminari, incetosata si inmirezmata de tamaie, rasunand de cantarea imnurilor, populata de prezentele divine pe care imaginile le insiruie pe boltile si peretii sai, ea daruie credinciosilor tresaltand de bucurie, viziunea anticipata a imparatiei cerurilor la care aspira sufletul lor. Coloritul cu armonii potolite contribuie la crearea acestei atmosfere de seninatate. Lumina " necreata " nu vine de la o sursa localizata, ci invaluie cu o egala intensitate toate figurile. Daca, dincolo de aparentele inselatoare ale materiei, arta bizantina cauta sa atinga esentele, ea nu dispretuieste insa frumusetea, pentru ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si a fost reabilitat prin intrupare. Aceasta frumusete nu este aceea a purelor seductii formale, ci frumusetea profunda a sufletului care se stravede in seninatatea chipurilor si in calmul atitudinilor. Depasind antichitatea tarzie din care deriva, arta bizantina a regasit linistea, echilibrul, sobrietatea, grija fata de perfectiune. Acestui sens al frumusetii clasice, arta bizantina i-a adaugat o trasatura cu totul proprie: spiritualizarea chipurilor, transfigurate de practica meditatiei si a contemplatiei. Iluminate de viziunea lui Dumnezeu, ele reflecta cu intensitate viata launtrica. Fruntile senine sunt facute pentru a adaposti ganduri elevate. Ochii larg deschisi privesc lumea de dincolo. Ovalul alungit al chipurilor, accentuat inca si mai mult la numerosi sfinti de barba ascutita, nasul subtire si incovoiat, buzele mici exprima finetea si distinctia, departe de orice senzualitate brutala. Pentru pictor, capul este acela care determina totul. Restul trupului ii este subordonat si abia se banuieste sub vesminte. Cultul este mijlocul principal care ajuta viata omului sa inainteze neabatut pe calea catre unirea cu Dumnezeu si spre vesnica fericire in lumina fetei Lui. Iar intru-cat aceasta apropiere de Dumnezeu cere o sporire a credinciosului in curatia trupului si a sufletului, in luminarea ce o aduce aceasta mintii, in bunatatea adusa de ea inimii, credinciosul se roaga si pentru aceasta sporire duhovniceasca. Cultul este de aceea mijlocul principal de crestere spirituala a omului si prin aceasta o anticipare a fericirii eshatologice, sau o arvuna a acestei fericiri.9

Pr. Prof. D. Staniloaie, Cultul Bisericii Ortodoxe. Sfanta Liturghie, O 1/1981, p.11.

CONCLUZII
Dupa cum ne-am putut da seama, esteticul in cult, precum si importanta acestuia pentru pastoratie, este una foarte mare, pentru ca religia nu poate fi transmis doar pe filonul discursiv sau catehetic, pentru c ea mbrieaz ntreaga persoan uman i comunic necondiionate experiene fundamentale pentru existena omului i pentru sensul vieii sale, ci ea trebuie s fie prezentat pe toate cile ce o pot conduce la om i pe care omul poate veni n contact cu ea. n tradiia rsritean, cultul divin propovduiete dogma, o apr, o exprim ntr-un limbaj accesibil i o experimenteaz n spaiul liturgic, iar dogma este aceea care confer autoritate, autenticitate i profunzime rugciunii liturgice. Cntarea bisericeasc i arta bisericeasc sunt pri componente ale cultului divin. Ele nu apar n exteriorul vieii liturgice ca ceva adugat, ci n interiorul ei, ca pri componente ale acesteia i determinate de aceasta. Intreaga biserica-lacas de cult - zidire, pictura, mobilier, elemente decorative - apartine indiscutabil universului artistic. Datorita semnificatiilor sale, ea trebuie sa fie impodobita cat mai frumos cu putinta. Ea este, dupa interpretarea Sfantului Gherman al Constantinopolului, "mireasa a lui Hristos care cheama poporul la rugaciune", raiul pe pamant, loc ce potoleste, in parte, nostalgia frumusetii pierdute, dar si spatiul zilei a opta, inchipuind frumusetea imparatiei cerurilor. De aceea, este un adevar unanim acceptat faptul ca biserica trebuie sa fie cat mai frumoasa cu putinta, adevar ce aproape ca nu mai necesita nici o argumentatie. Fiecare isi doreste un lacas de cult impodobit astfel incat sa fie icoana vie a tuturor sensurilor simbolice expuse mai sus. Prin faptul ca crestinismul este religia revelarii lui Dumnezeu in chipul substantial uman, prin faptul ca toate imaginile revelate se nasc din atingerea spiritului divin de spiritul uman intrupat, se arata ca in crestinism omul s-a ridicat la treapta cea mai inalta a sesizarii lui Dumnezeu, la treapta sesizarii Lui ca realitate deosebita de obiecte, ca realitate spirituala, dar care nu se poate revela si sesiza decat prin intermediul imaginilor sensibile. Caci pe de o parte numai omul este, ca spirit, superior obiectelor, dar pe de alta, ca spirit intrupat, el este o imagine substantiala si toata viata lui spirituala este legata de imagini. Imaginile sunt forma necesara a manifestarii spiritului uman, iar spiritul uman este dupa chipul lui Dumnezeu. Omul nu poate sesiza pe Dumnezeu decat prin imagini, prin simboluri. Imaginile umane sunt cea mai inalta forma de sesizare a spiritului divin, caci, ca imagini in care se exprima spiritul uman, ele sunt totodata simboluri ale spiritului divin, dupa al carui model este spiritul uman. Pr. Prof. D. Staniloaie, O teologie a icoanei, Ed.Fundatiei Anastasia, Bucuresti 2005. p.41.

BIBLIOGRAFIE

I.

Izvoare :

1. Biblia sau Sfnta Scriptur, redactat, adnotat i tiprit de Anania Bartolomeu Valeriu, Ed. Renaterea, Cluj-Napoca 2009.

II.

Lucrari :

1.

Necula, Pr. Prof. Nicolae D., Biserica si cult pe intelesul tuturor, Ed. Europartner, Bucuresti 1996.

2. Staniloaie, Pr. Prof. Dumitru, O teologie a icoanei, Ed.Fundatiei Anastasia, Bucuresti 2005.

III.

Studii si articole:

1. Staniloaie, Pr. Prof. Dumitru, Cultul Bisericii Ortodoxe. Sfanta Liturghie, O

1/1981.
2.

Staniloaie, Pr. Prof. Dumitru, Biserica in sensul de locas de larga comuniune cu Hristos, O 3/1982.