Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Asemanea intarziere poate sa aara inexplicabila, daca ea nu si-ar avea, totusi,explicatiile sale. Rousseau a fost multa vreme, cu o tiranica persistenta, monopolizat de pedagogi si sociologi, datorita continutului lucrarilor sale cu temetica educativa, fiind considerat unul, daca nu cel dintai, dintre cei ce au formulat principiile ce alcatuiesc sistemul de instruire civica si morala a omului modern.Inaintea artistului, inaintea scriitorului, inaintea omului Rousseau, era pus ganditorul Rousseauautorul Contractului social si al lui Emil, opere ce-I confereau un prestigiu nedezmintit prin valoarea ideilor si prin indrazneala solutiilor preconizate, aparand cu adevarat revolutionare pentru momentul cand au fost elaborate. Printr-un consens tacit, poate si dintr-o prejudecata perpetuata de aparatorii moralei oficiale, omul Rousseau, autenticul, varitabilul Rousseau, acela care ne este infatisat in Confesiuni, era tinut in umbra, deoarece nu era la inaltimea prototipului uman zugravit de el insusi in lucrarile lui teoretice. Cusururile personajului JeanJaques nu corespondeau totdeauna, ca valoare, calitatilor ganditorului Rousseau, si tendinta era sa se pastreze o legenda conforma cu insusirile celui din urma, fara a fi puse in evidenta slabiciunile celui dintai. Aici se afla, cauza pentru care Confesiunile nu s-au bucurat de circulatia celorlalte lucrari ale lui Rousseau, si
Pag. 2
pentru care ele nici n-au fost traduse pina acum in limba romana. O simpla coincidenta, cu totul intamplatoare, face, in schimb, ca aparitia lor in limba noastra sa se produca exact la doua veacuri de cand au fost scrise. Se poate spune, deci, ca aceasta tardiva traducere consemneaza nu numai abolirea unei lungi ignorari,dar si celebrarea unei opere care, la cei doua sute de ani ai ei, se dovedeste a fi atat de putin caduca si detine un loc de frunte in compartimentul literaturii memorialisticii moderne, pe care a initiato si o inriureste inca profund. Numele lui Rousseau este cel mai adanc inradacinat in constiinta lumii moderne, deoarece nici un alt scriitor din timpurile mai noi n-a exercitat o influenta mai directa si n-a starnit dispute mai aprinse. Rousseau apare pe ecranul istoriei maderne ca un precursor, ca un doctrinar, ca un revolutionar, ca un profet, fara ca el sa fi aspirat la vreuna din aceste misiuni si fara ca opera lui sa aiba tonul sau ambitia instaurarii unor dogme absolute. El nu a nazuit sa fie decat cel mai mult un judecator al veacului sau si singura lui pasiune a fost aceea de a se cunoaste pe el insusi, de a se analiza, de a se descrie pana in cele mai mici si obscure miscari sufletesti, mergand adesea pana la dezvaluirea unor situatii inavuabile, cu scopul de a arata cauzele care determina manifestarile firii omenesti si de a oferi un exemplu viu despre felul cum individualitatea umana poate fi inraurita in bine sau in rau de factorii existentiali exteriori. Dar tocmai prin aceasta radiografiere a veacului sau si a lui insusi, pornita dintr-o excesiva patima de adevar si dintr-un inalt spirit etic, Rousseau a devenit un magician si un rapsod al fiintei umane in ceea ce ea are mai esential si mai etern valabil. Opera sa propriu-zisa de gandire si creatie, care I-a adus o mare faima inca din timpul vietii si care se poate reduce la 3 lucrari importante: Contractul social , primul tratat de sociologie moderna, Emil, primul manual de pedagogie, si Noua Heloiza, primul roman de factura si coloratura romantica-are un neitrerupt caracter autobibliografic. Repertoriul ideilor si chiar al anecdoticii este destul de redus in ansamblul acestor lucrari, tematica se repeta in general de la una la alta,
Pag. 3
tesatura episodica porneste de la aceleasi date concrete ale experientei personale, dar patosul ce le strabate, elanul liric ce le insufleteste si mai ales acel glas al sinceritatii desavarsite prin care scriitorul isi expune si sustine conceptiile au produs asupra contemporanilor si urmasilor sai efectul unui exorcism literar fara egal. Toate acestea- idei, vibratie lirica, sinceritate- au revolutionat in adevar optica politica, artistica si morala a veacului sau, aducandu-I lui Rousseau o popularitate si un prestigiu confirmate chiar de cele mai stralucite spirite ale Europei din vreamea sa sau din timpurile imediat urmatoare. Voltaire, care n-a fost niciodata un adept al conceptiilor lui Rousseau, spunea despre el cu ricanerie, ca este un mizantrop sublim; Schiller, entuziasmat de ideile marelui cetatean, a scris acea cunoscuta Oda lui Rousseau; Goethe referindu-se la influenta exercitata de Rousseau asupra gandirii si sensibilitatii veacului al XVIII-lea, declara ca o lume se sfarseste cu Voltaire , o alta lume incepe cu Rousseau. Posteritatea i-a pastrat aceiasi admiratie neprecupetita. Victor Hugo, facand aluzie la un fapt paradoxal din viata autorului lui Emil , enunta ca Rousseau si-a renegat copii, dar a adoptat poporul; Tolstoi avea un cult pentru Rousseau si-i purta medalionul la gat; in sfarsit, in vremea noastra rafinatul Jean Cocteau, in aparenta cel mai putin indicat sa-si descopere vreo afinitate cu bucolicul autor al Visarilor unui hoinar singuratic , intr-un studiu in care isi propunea sa elucideze enigma lui JeanJaques, ii acorda epitetul de Rousseau adorabilul. Cu toate acestea, Jean-Jaques Rousseau a suferit enorm in timpul vietii, fiind convins ca nu este inteles de semenii lui si ca creeaza o imagine falsa despre adevarata sa persoana. El a murit cu alta imagine despre ele insusi decat aceea pa care i-a pastrat-o posteritatea, conchide pe drept cuvant un biograf roman, care i-a consacrat nu demult o ampla si substantiala monografie. Constient de valoarea sa ca scriitor si ganditor, constient totodata de interesul starnit de scrierile lui in lumea literatiilor si filosofilor, din care tocmai de retrasese, el avea in
Pag. 4
permanenta sentimentul-si nu cu totul neidreptatit-ca era judecat altfel decat ar fi trebuit sa fie. Printre contemporanii mei sunt putini oameni al caror nume sa fie mai cunoscut in Europa, dar a caror individualitate sa fie mai ignorata. Aici se afla principalul mobil care l-a indemnat sa-si scrie Confesiunile, opera cardinala, ce constituie punctul de pornire al memorialisticii moderne si al literaturii artistice in genere din ultimele doua veacuri, si care-I asigura autorului ei perenitatea, mai mult decat celelalte lucrari intrate in sectorul muzeisticii literare, unde nu mai sunt frecvantate decat de eruditi,pentru continutul si conturul lor didactic.
Pag. 5