Sunteți pe pagina 1din 201
TEBOUKA C 3EMIH ‘@auracmeckwe nosect# w pacexaat Nook ellerean dameparyps 1974 Fetifa cu care nu se va intimpla nimic Povestiri din viafa unei fetite din secolut XXI, agternute pe hirtie de cdtre tatal ei. IN LOC DE PREFATA Miine Alisa va merge la gcoald. Desigur, va fi o 2 ‘cu totul deosebita. De azi-dimineafi prietenii si cu- noscufii ei au si inceput sé-i videofoneze gi s-i ureze succes. Ce-i drept, insisi Alisa, de vreo trei luni fncoace, le-a feut eapul calendar tuturor, tot vor bindu-le despre zilele de scoala care 0 asteapta, ‘Bus, marfianul, /-a trimis fn dar un penar nemai- pomenit, pe care, deocamdaté, n-a putut si-l desfack nimeni: niet eu st nici tovarisii mei de mune®, prin- ‘tre eare trebuie s& amintese e& se aflau doi doctori fn stiinte si mecanicul-gef al gridinit zoologice. In ceea ce-l priveste pe Susa, acesta a declarat sus si tare e& se va duce impreuna cu Alisa la scoala, ‘a si verifice personal daca invifatoarea ei are sufi cienta experienfa pedagogica. ‘Teribil de multé zarva... Din cite imi amintese, atunei cind m-am dus eu prima oari la scoal nimeni nea stimitatita zarva. ‘Acum, agitajia s-a mai potolit, Alisa a plecat Ia gridina zoologicd sisi ia rimas bun de la Brontea. Tar eu, profitind de faptul ci-i linigte in casa, am hotiitit si notez cu. ajutorul dictafonului citeva in- timpliri din viaja Alisei si a prietenilor ei. $i le vot trimite invafétoarel, Cred cX nu i-ar strica si afle cu ce persoand neserioasi urmeaza si alba de-a face, $i poate ci insemnarile astea au s-0 ajute si-i facd edu- catie fiieei mele, La inceput, Alisa era un copil ea toti copii. Asta, cam pind la virsta de trei ani. Drept dovada poate sluji cea dintii pajanie pe care sint gata sii v-o istorisese. Un an mai tirziu ins, cam de cind I-a inttlnit pe Brontea, in caracterul ef a inceput si se desluseascd din ce in ce mai mult iscusinta de a face totul altfel de cum s-ar cuveni, de a dispirea in momentul cel mai nepotrivit, ba chiar de a face cu totul intimpli- tor uncle descoperiri Ia care n-au putut sf ajungi niet savanfii cei mai vestifi ai zilelor noastre. Alisa «se cam pricepe si trag foloase de pe urma atentiei sare i se acorda, si cu toate astea are o suinedenie de prieteni credinciogi. Nowa, insi, pirintilor ei, ne vine tare greu s-o strunim. Doar nu putem sta tot timpul acasi: eu Tuerez la gridina zoologica, iar ‘mama Alisei construieste case, adeseori chiar pe alte planete, De aceea vreau s-o previn din vreme pe tnvita- toare, ca si stie c& n-o si-i fie nici ei ugor s-o scoata Ja eapit cu fiica mea. Sé asculte deci cu atenfie in- timplirile absolut avientice prin care a trecut Alisa fn diferite locuri de pe Pamint si din cosmos, pe par- cursul ultimilor trei ani, 6 AM FORMAT UN NUMAR. Alisa nu doarme. E trecut de ora noua si ea inci nu doarme. Ti spun: — Allis, inchide ochii imediat, 0& de nu... — Cade mu‘ ce, taticule ? ’ de nu, fi videofonez Babel-Cloanta. — Da’ cine-i Baba-Cloanta ?... — P&i, asta voi ar trebui s-o stifi, Baba-Cloanta- Cotoroanta eo baitrind urita gi rea, eare fi ménined Pe copii, Pe cet neascultator. — Da’ de ce? — Pentru eé-t rea gi o inghesuie foamea. — Da’ de ce o inghesuie ? — Pentru ci in bordeiul ei nu exist conducti de alimente. — Da’ de ce nu exist? — Pentru ed e un bordei vechi si pripadit, aflat undeva departe, intr-un fund de pidure. Alisa deveni atit- de curioasi, incit: ma pomienii e& se mai ridiedsi-n eapal oaselor: — Da’ ce, Iucreazd la 0 rezervatie naturalA ? — Alisa, culed-te imediat, m-auzi 2! Pai, mi-ai promis ¢-o chemi pe Baba-Cloanta Incoace. Haide, titicufule, de ce n-o chemi ? _— Ba am 5-0 chem! Dar si stii ck 0 siti pars rau. Mam apropiat de videofon si am apisat la intim- plare citeva butoane. Eram sigur cf nu se va produce nici un contact si, in felul acesta, pe Baba-Cloanja ‘mo Voi gsi acasi Dar am dat gres. eranul videofonului se Iumini, se aprinse si mai tare, apoi rdsuni un facinit scart: cineva apisase, la coldlalt eapait, butonul de recep- fie si, ined inainte de a i se ivi chipul pe ecran, 0 ‘voce Somnoroasa spuse: — Aici, ambasada marfiané. — Ce face, titicule ? Vine ? Imi strigd din dor~ mitor Alisa, — Doarme, i-am rispuns eu furios. — Aici, ambasada martian’, repet vocea. Am privit spre ecranul videofonului. De acolo se uita la mine chipul unui martian tinerel. Avea niste ‘ochi verzi, lipsiti de gene. — Scuzafi-mé, i-am spus eu. Cred ci am gresit numiérul, ‘Marfianul surise, Acum nu se mai uita la mine, ci undeva in spatele meu. Bineinfeles, Alisa se diduse jos din pat gi statea desculf pe dusumeaua rece. Bund seara, fi spuse ea marfianului — Buna seara, fetifo, — Va si zicd, Ja dumneavoastré locuieste Baba- Cloanja? Marfanol tm aruncd optivireintebitonre, — Stifi, i-am spus eu, Alisa nu vrea sii doarma siatunci ‘mam holirit sici videofonez Babei- Cloanfa, ca ea s-o pedepseasc’, Am format insi gre- sit numarul. ‘Marfianul zimbi din nou. — Noapte buna, Alisa, fi spuse, Trebuie sf dormi, ccAci altfel titicul tu are s-o cheme pe Baba-Cloanfal Marfianul imi uni si mie somn usor, apol intre- rupse legitura, — Ei, acum ai de gind si te duti la culcare ? am intrebat“o. Doar ai auzit ce {i-a spus nenea ila de pe Marte. — MA due, Da’ tu ai si ma iei cu tine pe Marte ? — Dati ai sa te pori frumos, vom merge la vara acolo. In cele din urmi, Alisa izbuti st adoarmi, iar eu. mam asezat din nou s& lucrez, Am rimas la birou pind la unu noaptea. Chiar atunct bizii indbugit sem- nalul de apel al videofonului. Am apisat pe buton, De pe ecran ma privi tint marjianul de la ambasada. — Va rog si ma scuzati cd vi deranjez la ora asta, {imi spuse, dar mi-am dat seama ci videofonul dum- hheavoastré ined nu e blocat si am presupus ck nu dormiti — Numa deranjati deloe. — Nati putea oare si ne venifi in ajutor ? spuse marfianul, Am riscdlit aici toate enciclopediile, am studiat toatd cartea de videofon si totusi nu izbutim si aflam cine este Baba-Cloanfa si unde locuieste BRONTEA Intr-una din zile a fost adus la Gradina zoologicl din Moscova un ou de brontozaur. Il gisiserd niste ‘uristi chilieni intr-o surpiturs de pe farmul fluviu- lui Enisei. Oul era aproape rotund si se pistrase de minune in straturile de pimint cuprinse de ingheful vesnic. Cind se apucard specialisti si-1 studioze, fgh ddur’ seama ci oul este cft se poate de proaspat. De aceea fu luata hotdrirea si fie depus la incuba- torul grddinit zoologice Desigur, nu prea spera _nimeni si iasi ceva din treaba asta, totugi, chiar peste o siptimini, radio- grafiile efectuate demonstraré c& embrionul de bron- tozaur incepuse si se dezvolte. Indata ce informatia fu comunicata prin interviziune, la Moscova ince- 9 puri si soseascé de pretutindeni, pe ealea aerulii, 0 multime de savanti si corespondenfi de presi. Am fost nevoifi si le rezervim intreg hotelul_ Venus", cal cu optzeci de elaje, din strada Maxim Gorki. Dar nici acesta nu iva putut cuprinde pe toti, Opt paleontologi turei au fost gizduifi la mine in sufra~ gerle, eu, impreund cu un gazetar din Beuador, m-am retras la bucitirie, iar dows reportere ale revistet Femelle din Antaretida* isi gasira adapost in dor- hitorul Allis Cind mimica noastra ne videofond spre sear de pe planeta Nukus, unde luereaza la construcfia unui Stadion, erezu mai Intii cA n-a format bine numérul sia nimerit in alta parte. ‘Tofi telesatelifii teregtri retransmiteau imaginea oulul, Oul din fafa, oul din profi, schelete de bron tozaur sar oul Partieipantii la tun eongres al cosmofilologilor so- sia gi ei in plen la gradina noastra zoologici, dar la fra aceea n-am mai permis aceesul la incubator gi filologilor mu le mai ramase decit si se uite la ursit polar si In inseetele numite clugirite, aduse de pe Marte. Tn cea de-a patruzeci si gasea zi a acestet agitatit pe drept cuvint nebunesti, coaja oul incepu si tre- Salte, Sedeam in momentuil acela, impreuna eu prie~ tenul meu, profesorul Yakata, in preajma clopotulut transparent care proteja oul si beam ceai. Nu mai speram ea din oul acela s& iasi ceva. In uitima pe~ load nu-i mai facusem nici o radiografie, pentru ca razele Roentgen si nu-i diuneze ,pruncului* nos- tru, $I nici de previziuni nu ne puteam fine, micar sipentru faptul ef nimeni dintre noi nu se mai ocu- pase de cresterea brontozaurilor, Asadar, oul tresdri o dat gi incl o data, apoi... plesni, iat de sub coaja groasi ca o piele se ivi la 10 Jumina zilei un cipgor negru, ca de sarpe. Indata sun fcdnitul aparatelor automate de filmat. Stiam de asemenea ci la usa incubatorului se aprin- Sese o lumina rosie. Pe intreg teritoriul gridinit 200- logice Incepuse desigur o agitaie foarte asemanitoare cu ecea ce se cheama panied. Cinei minute mai tirziu, in jurul nostru se adu- ‘ar nu numai cei care trebuiat si se afle aici, ci si cei a ciror prezenfa mu era deloe obligatorie, dar care Incereau o dorinja arzitoare sa fie gl el de fata. $i deodata atmosfera deveni inabusitoare. In sfiryit, puiul de brontozaur iesi din géoace. — Taticule, cum il cheami ? imi ajunee Ja urechi © voce foarte eunoseuti — Alisa ! am exclamat eu. Cum at ojuns aici ? — ‘Am venit cu reports — Bine, dar copiii n-au voie si intre aici. Bayeu am ve. Am spus el sint feta te gf menu lisat — Doar sit prea bine e& nuci frumos 8% te fol0- sejti de asemenea relafii in seopuri personale ! — M-am gindit, titicule, cH lui Brontea, micut de el, 0 si-i fie urit si stea singur, fir copii in preajma, De aceea am venit. ‘Am dat: din mini a lehamite. Bram prea ocupat, ca s-0 scot pe Alisa din sala incubatorului, $i n-aveam pe nimeni in jurul meu care si se ocupe de treaba asta, — Stai aici gi nu pleea niedieri, isam spus, i m-am repezit spre elopotul straveziu, sub care prinsese si Iniste now-nascutul In seara aceleizile n-am schimbat o vorbé cu Alisa, MA supirasem pe ea. T-am spus la un moment dat si nu mai ealoe pragul incubatorului, dar ea imi ris- ppinse ci nu poate si-mi dea ascultare, intrucit i este fare mili de Brontea, Aga cf in ziua urmatoare fsi n ficu din nou aparifia in sala incubatorului. De data ‘asta o aduseseré aici cosmonaufii de pe nava spatial Jupiter-8. Cosmonauii erau niste eroi vestifi si nu-i putea refuza nimeni. gif, Dit dininene, Bross, spur Asa eprepin- se de clopotul cu pricina. ‘Puiul de brontozaur o privi cu coada ochiului — Al cui e copilul asta? intrebi cu voce aspra profesorul Yakata. Mi-a venit si intru in pimint, nu alta, dar Alisa ‘nui omul care si se piarda ugor cu firea. — Nuvi sint pe plac ? ilintrebi ea. — Ba nu, dimpotriva ... Eu... ew am crezut ci te-ai ritielt pe aici . Profesorul nu se pricepea defel si stea de vorbi cu ftijle in reguld, {i spuse Alisa, apoi se adres nou- nascutului: SA stii, Brontea, cd am si viu si miine si te vad. Aga ef n-are si-fi fie urit Si se finu de cuvint. Ba, de-atunci veni aproape zilnie, Toaté lumea se obignui cu ea si n-o mai oprea nimeni la ugi. Cit despre mine, cum se zice, m-am spilat pe mfini, Mai ales ci de loeuit, locuiam chiar fn preajma gradinii zoologice, strada nici micar nu trebuia traversatd, iar tovardsi de drum isi gisea Alisa in fiecare zi, fara prea mare greutate. Puiul de brontozaur crestea vizind cu ochii. O luni mai tirziu ajunsese si miisoare doi metri si ju- rmitate lungime, astfel cf-1 mutarim intr-un pavilion anume construit, Brontozaurul se plimba prin ocol si mesteca tulpini tinere de bambus si banane. Bam- usu ne era adus cu rachete de marfuri din Indi iar cu banane ne aproviziona sovhozul ,,Cimpiile iri- gate“. Intr-un bazin cu peretii de ciment, aflat in mijlocal pavilionulul, plesodia apa caldujd, ujor si- rata, Aga li plicea brontozaurului. 2 Intr-o bund zi ins Brontea ii pierdu pofta de mincare. Trei zile la rind nu se mai atinse nici de bambus si nici de banane, In cea de-a patra zi, se ulea pe fundul bazinulul, cu capul mie si negru sprijinit de bordura din material plastic. Toate aces~ tea viddeau ci Brontea trage si moard. Bineinfeles ci. rnu puteam admite una ca asta. Doar era unicul nos- tru brontozaur. Cei mai vestifi doctori din lume se {gribird si ne vind in ajutor. Zadarnie insi. Brontea Fefuza iarba pe care i-o aduceam, vitaminele, porto- calele, laptele dulce, intr-un cuvint, refuza totul. Alisa nu aflase nimic despre aceasti tragedie. O trimisesem la bunica el, la Vaukovo. In cea de a patra zi insi deschise televizorul tocmai in clipa cind se transmitea un comunicat privitor la starea din ce in cce mai proasti a sindtatii 1ui Brontea. Nu stiu cum a izbutit Alisa s-o induplece pe bunica ei, stiu doar atit ca in dimineaja aceleiasi zile ne pomenirém cu a in pavilionul brontozaurulul. — Taticule ! fipi ea. Cum ai putut si-mi ascunzi una ca asta ?Cum ai putut ? — Vorbim mai tirziu, Alisa, mai tirziu, i-am ras- puns. Acum avem o consfituire. Era, intr-adevar, asa, Consfat aile, fara intrerupere. Alisa nu-mi mai spuse nimic gi se depart. Citeva clipe mai tirziu, cineva de ling’ mine scoase o excla- mafie de uimire. Am intors capul si am vazut-o pe Alisa cum sare peste bariera in ocol gi se apropie in fuga de botul brontozaurului, Tinea in mind o fran- eli. —Ia si minined, Brontea, fi spuse. Dumnealor vvad ef te lash sii mori de foame, De-s fi fn locul tu, ‘m-as plictisi si eu de atitea banane . . rea dura de trei 13 Nici n-am ajuns bine la bariers, cf se si petrecu tun Tueru de neinchipuit, Lucrul care i-a adus glorie AAlise, iar nou, biologilor, ne zdruncing serios reputatia. Brontozaurul indlfa capul, se wit la Alisa, apoi Jud cu bigare se seam piinea din mini — Stai cuminte, titicule, mi ameninfa cu degetul ‘Alisa, vizind ed sint gata sé sar peste bariera. Bron- tea se teme de tine. — Nu va speriati, c& nu-i face nimic rau fetifei, spuse profesorul Yakata. Mi-am dat seama si eu de acest Iueru, Dar mi gindeam ce-o si se-ntimple daci seena asta 0 va ve- dea bunica, la televizor ? Ulterior, savanfii au discutat mult vreme in con~ tradictoriu pe marginea acestui episod. De fapt, mai discuta si astazi. Unii afirmA ei Brontea jinduise dupa o hrand mai variata,alfiisusfin e& avusese mai multi ineredere in Alisa decit fn noi. Oricum ar fi fost, pericolul trecuse Astiizi Brontea e pe deplin domestic. Cu toate e& 4 ajuns sii misoare treizeci de metri lungime, nimic nnu-i face mai multd plicere dectt so ia pe Alisa in cred i s-0 duc astfel la plimbare, Unul din asis- tenfii mei aficut o scar special si-atunci cind Alisa vine la pavilion, Brontea fyi intinde gitul, lung eit toate zilele, spre colful inedperii, apued usor, eu din {ii lui triunghiulari, sedrita aflaté acolo, apoi si-0 propteste cu indeminare de trupul acoperil cu o piele neagra, lucioasi, Dupii aceea, o plimba pe Alisa prin pavil inoata cu ea prin bazinul eu apa. mn, sau 14 TUTEKSIL Plecind spre planeta Marte, la 0 conferinfé, am Juat-o si pe Alisa cu mine, asa cum fi promisesem. ‘Am ajuns acolo cu bine. Ce-i drept, nu prea su~ portam starea de imponderabilitate side aceea am preferat si nu-mi pardsesc fotoliul Fiica mea insi zbura tot timpul, ea un fluturag, prin inedperile na- ‘vei spatiale, ba chiar a trebuit o data s-o dau jos din tavanul cabinei de comand, intrucit ii venise in minte si apese un buton de culoare rosie, care nu era altceva decit butonul de frinare in eaz de pericol, Pi- lofi insi nu s-au prea supirat. Ajungind pe Marte, ne-am plimbat prin oras, am cilatorit cu un grup de turisti prin desert si am vizi- tat Marile pesteri, DupA aceea ins n-am mai avut rigaz si mi ocup de Alisa, aga c& am dus-o pentru 0 siptimina la internatul de acolo. Pe Marte Iucreazit ‘mulfi specialisti de-ai nostri si marfienii i-au ajutat si elideascd un origel al copillor, adipostit sub o cupola imens&. E tare pleut in peisajul acela impo- obit cu arbori adusi de pe Pimint, Uneori copiit pleac in excursie, Atunci igi pun costume speciale, de astronauti, si ies, incolonali, in oras. ‘Tatiana Petrovna — asa o cheama pe educatoare — mi-a spus si nu-mi fae griji pentru fiicd-mea. La fel mi-a spus si Alisa. $i ne-am despartit pentru o siptamind intreaga, ‘A treia ai inséi Alisa a disparut. Intimplarea era cu totul iesiti din comun. Ar fi suficient si amintese c& de cind luase fina interna- ‘ul nimeni nu dispiruse de acolo si nici nu se rati- 15 cise prin preajma Iui mai mult de zece minute. De fapt, in oragul de pe Marte este exclus si se poatd rritdci careva. $i asta cu atit mai mult cind e vorba de un copil, imbracat In costum de astronaut. Primul marfian intilnit in cale I-ar aduce fulger inapoi, la internat. Dar robotii? Dar servieiul de securitate? Nu, sa dispari pe Marte e absolut eu neputin{&. Si totusi Alisa dispiruse, ‘Trecuserd dowd ceasuri de la disparifia ei in mo- mentul in care, find chemat de la conferin}a, am fost adus eu 0 autogenileti-siltitoare la internat. Pesemne cd aritam eam rivisit, cici indati ce mi-am ficut aparitia sub cupola acestuia, tofi cei care se aflau aeolo tcur’, privinduem’ cu compa $i ce de lume se adunase! Toti profesorii si robo fii din intemat, zece marfieni in seafandre spatiale (au nevoie de acestea cind péitrund in atmosfera te- restr de sub cupola), o seamé de astronaut, Naza- tian, seful echipei de salvare, arheoiog’ . ‘Am aflat ci de un ceas postul de tcleviziune al cragului ineepuse si comunice din trei fn trei minu- te ca a dispirut o fetité sosit de pe Terra, Pe toate Videofoanele de pe Marte lickreau semnalele de alarmi, Cursurile geolilor marjiene fuseser& suspen- date, iar scolarii, impartiti pe grupe, cercetau orasul silmprejurimile, Disparijia Alisel a fost semnalati indati ce grupa i revenise de la plimbare, De atunet au treeut dou ore incheiate, iar rezerva de oxigen de care dispunea costumul ei spatial n-avea si dureze deci trei ore. Cunoseind obiceiurile fiieei mele, i-am intrebat pe cei de fafa daca eercetaserd ungherele mai neum- 16 é blate din clidirea internatulut si din preajma aces~ tuia. Poate e& Alisa diduse de vreo ,cilugarita* marfiand gi sta acum s-o studieze .. ‘Mi s-a rispuns ed nici o cladire din oras nu are subsoluri, iar toate locurile mai retrase au si fost cercetate de seolari si de studentii universitifii mar- tiene, care le cunose ca pe propriile lor buzunare. Eram supirat foc pe Alisa. De bund seama eit avea si apard dintr-o clipa in alta de undeva, eu aerul cel ‘mai nevinovat din lume. Si cind te gindesti ci fapta ci a provocat in ora mai multe necazuri decft 0 fur- tuna de nisip. Tofi martienii si pimintenii din oras ‘au fost sustragi de la treburile lor, iar echipele de salvare au fost puse toate in stare de alerta. Cit des- pre mine, intrasem de-a binelea Ia idei, Aventura asta a fiicel mele putea si aibi un demodamint tra gic. Echipele de salvare ne comunicau fari incetare situafia cereetarilor intreprinse: ,,Elevil gimnaziulut marfian Nr. 2 au cercetat stadionul. Alisa nu se afl acolo", .Fabrica de duleiuri martiene comunied: pe teritoriul ei prezenja fetijei n-a fost semnalati ,Poate cf intr-adevir s-a Incumetat si se ducd in vreun desert, m-am gindit la un moment dat, Dac scar fi aflat in oras, pin acum cei de aici ar fi gi- sit-o. Bine, dar desertul ... Se stie doar ci deser- turile de pe Marte n-au fost ine& explorate in intre- gime, astfel ci te poti pierde acolo in aga fel, incit niei peste zece ani si nu fii gisit. $i-apoi, regiunile mai apropiate ale degertului au gi fost cereetate pind Ja ora asta, cu ajutorul autosenilelor-siltitoare ... — Au gasit-o! strigd deodati un marfian imbra- cat intr-un chiton albastru, — Unde? Cum? Unde? se agitara cei adunafi sub cupola. 2 rat de pe ner