Sunteți pe pagina 1din 3

Importanta factorilor genetici in susceptibilitatea la vitiligo a fost sugerata de existenta unei agregari familiale semnificative.

Vitiligo poate fi considerata o boala poligenica, cu etiopatogeneza incomplet elucidata. Expresia fenotipica a subiectilor este favorizata de interactiunea dintre genele de susceptibilitate genetica si factorii ambientali. Ca si in alte boli autoimune, genele din regiunea HLA pot juca un rol major in patogenia vitiligo.

INTRODUCERE Vitiligo este o maladie poligenica, multifactoriala, in etiopatogeneza fiind implicati atat factori genetici, cat si cei de mediu, instalarea bolii depinzand de diferentele de susceptibilitate genetica si distributia factorilor de mediu. Studiile de biologie si genetica moleculara, biochimie, imunohistochimie releva existenta unor mecanisme celulare si umorale complexe, cu numeroase componente, care pot actiona aditiv sau independent unele de altele in declansarea vitiligo. Cartografierea genomului uman a permis identificarea si studierea genelor candidate pentru vitiligo (CAT, CD28, CTLA4), gene implicate in reglarea sistemului imun, in biochimia melanocitara si stresul oxidativ. Majoritatea datelor din literatura sugereaza ca vitiligo este o boala ereditara complexa, influentata de un set de alele de pe loci multipli, cu posibila implicare in cresterea susceptibilitatii si/ sau patogenia directa a bolii. Caracterul familial al bolii si riscul crescut al aparitiei la rudele de gradul I constituie argumente in favoarea determinismului genetic al vitiligo. MATERIAL SI METODA Lotul studiat a cuprins 45 de subiecti (26 femei si 19 barbati), diagnosticati numai cu vitiligo sau vitiligo asociat cu boli tiroidiene sau alte alergodermii, subiectii aflandu-se in evidenta Clinicii de Dermatologie a Spitalului Universitar Craiova. Varsta pacientilor a variat intre 10 si 70 de ani, profesia predominanta fiind cea de agricultor. Subiectilor li s-au efectuat anamneza amanuntita, examenul clinic local si general, explorarile standard de laborator. Genetic, subiectii au fost investigati citogenetic (numai cazurile problema) si genealogic, cunoscandu-se agregarea familiala a bolii. REZULTATE SI DISCUTII Din cele 45 de cazuri, luate in studiu, investigatii genealogice si citogenetice s-au efectuat doar la cazurile la care, pe baza anchetei familiale, am considerat ca factorul genetic joaca rolul principal.

Analiza factorilor de risc implicati in etiopatogenia vitiligo a relevat urmatoarele: 1. Vitiligo este mai frecvent la femei decat la barbati (26 femei si 19 barbati). Aceasta predominanta a bolii la sexul feminin ar putea fi determinata, considera m noi, de scaderea imunitatii, vitiligo fiind asociat cu alte boli autoimune (tiroidita Hashimoto, boala Addison etc.) 2. Varsta medie de debut in vitiligo este de 20 30 de ani si in majoritatea cazurilor a survenit la nivelul membrelor superioare. Repartitia pe grupe de varsta este redata in fig. 1. 3. Studiile genealogice, efectuate subiectilor cu vitiligo, au demonstrat implicarea genelor in etiologia bolii. Genele candidate sunt cele implicate in reglarea sistemului imun, biochimia si dezvoltarea melanocitelor si stresul oxidativ. 5. Patologia tiroidiana autoimuna a fost observata la 11 pacienti din cei 45 diagnosticati cu vitiligo, iar 3 pacienti prezentau si poliartrita reumatoida, impactul afectiunilor autoimune reflectandu-se negativ asupra pacientilor. Conditionarea genetica a bolii este ilustrata prin prezentarea celor 2 cazuri cu vitiligo, la care boala este prezenta si la unul dintre parinti. Modul de transmitere nu respecta intru totul modul de transmitere mendelian, transmiterea bolii facandu-se dupa un model poligenic. Merita subliniat cazul P.F., de sex feminin, in varsta de 51 de ani, luata in evidenta Clinicii de Dermatologie cu diagnosticul vitiligo simplu si alergodermie Probanda provine dintr-un cuplu aparent sanatos. Ea mai are un frate care prezinta vitiligo asociat cu boala tiroidiana. Ceea ce merita subliniat este prezenta vitiligo la cei 3 copii ai probandei (2 fete si 1 baiat) Fratele probandei, casatorit cu o femeie care prezenta tiroidita Hashimoto, are 6 copii, din care 4 fete si 2 baieti. Fetele sunt afectate, ca si tatal lor (vitiligo asociat cu tiroidita Hashimoto), in timp ce unul din cei 2 baieti prezinta doar vitiligo, iar celalalt este sanatos. In descendenta, vitiligo simplu apare la alti 3 membri. Analiza genealogica a cazului releva ca boala are o potentiala susceptibilitate genetica si ca exista o serie de gene candidate pentru vitiligo simplu sau asociat cu alte boli autoimune. Printre cazurile cu vitiligo, am intalnit unul care prezenta multiple anomalii somatice, asociate cu insuficienta respiratorie, hipertensiune arteriala si tulburari metabolice. Tabloul clinic complex al subiectului a constituit motivul investigarii citogenetice. Rezultatul ana-lizei cromozomiale a fost evident ierea unei deletii terminale pe bratul scurt (p) al unui cromozom din perechea 2 si a unei rupturi in 5q21, in toate metafazele analizate

Este posibil ca cele 2 modificari structurale prezente in cariotipul cazului sa fie raspunzatoare atat de instalarea vitiligo, cat si de patologia viscerala a subiectului. Cercetarile de genetica moleculara au identificat la nivelul cromozomului 2 gena VIT1, care codifica proteina VIT1 asociata cu vitiligo. De asemenea, la nivelul cromozomului 5 se gasesc gene de importanta majora, prin proteinele codificate. Agregarea familiala a bolii a fost observata si in cazul A.F. de 63 de ani, luat in evidenta cu vitiligo si chisturi in regiunea fetei. Probandul declara ca debutul bolii a survenit la nivelul membrelor superioare si ca extensia leziunilor a aparut in principal pe zonele fotoexpuse, in lunile mai septembrie. Boala a aparut in descendenta la alti membrii, predominanta fiind la sexul feminin (fig. 6). Unul din cei 2 frati ai probandului are 2 baieti, din care unul este luat in evidenta Clinicii de Endocrinologie, avand disfunctie tiroidiana. Prezenta vitiligo a fost semnalata la 3 din cei 4 copii ai probandului. Despre parinti, probandul declara ca acestia au decedat si crede ca nu au manifestat boala. Aproximativ 20 % din pacientii cu vitiligo au cel putin o ruda de gradul I afectata, iar riscul relativ pentru vitiligo la rudele de gradul I ale pacientilor este crescut de cel putin 7-10 ori. Alkhateeb (2002) sugereaza ca vitiligo este o boala ereditara complexa, cu un mod de transmitere complex. Ca si in cazul altor boli autoimune, factorii de mediu, cum sunt toxinele, poluantii, virusurile, expunerea la UV si stresul pot juca un rol major in declansarea vitiligo, la persoanele predispuse genetic. Alti loci de pe cromozomii 1, 2, 6, 11, 17, 22 au fost, de asemenea, implicati ca detinatori de gene candidate pentru vitiligo. S-au obtinut date certe despre existenta unui locus de susceptibilitate autoimuna (AIS1) pe cromozomul 1p31.3 si p32.2, locus care poate fi implicat in 1:6 pana la 1:4 din familiile cu mai multi membri afectati de vitiligo. CONCLUZII Vitiligo constituie un model fiziopatologic al interact iunii dintre factorii de mediu si factorii genetici. Alterarea functionala in vitiligo este rezultatul fenomenului de polimorfism genetic si al mutatiilor genice, care se pot perpetua si pot afecta mai multe generatii dintr-o populatie data. Importanta factorilor genetici in susceptibilitatea la vitiligo a fost sugerata de existenta unei agregari familiale semnificative. Au fost identificate cateva gene candidate pentru vitiligo: gena CAT, AIS1, CTLA4, CD28, situate pe cromozomii umani.