In literatura romna o capodopera a genului este "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga, opera ce pastreaza elemente ale basmului

popular, ntre care si structura nchisa, marcata de formule narative initiale si finale. n incipit, dupa utilizarea formulei "Amu cica era odata..." al carui rol este de a-l introduce pe cititor ntr-un univers fabulos, fara a preciza tipul si spatiul, este semnalata o lipsa care va fi remediata de catre erou: mparatul Verde nu are urmasi si i cere fratelui sau sa i-l trimita pe cel mai destoinic dintre feciori. Dupa esecul fiilor mai mari, mezinul si ncearca norocul si, sfatuit de Sfnta Duminica, i cere tatalui sau calul, hainele si hainele de pe vremea cnd era mire, si dupa ce trece proba curajului, la care este si el supus, porneste n calatoria de initiere nu nainte de a se semnala o interdictie din partea tatalui: sa nu se mprieteneasca cu omul rosu si mai cu seama de cel spn. Pentru ca nu reuseste sa treaca de un hatis ntunecos si se rataceste, fiul craiului ncalca interdictia si apeleaza la ajutoul Spnului. Pedeapsaeste pe masura: pacalit de Spn, intra ntr-o fntna de unde nu mai poate iesi, pna ce nu jura credinta noului stapn. Fiului craiului si pierde identitatea, devine Harap-Alb, sluga a Spnului, iar Spnul este acum fiu de crai. La curtea lui Verde mparat, Harap-Alb trece trei probe ajutat de Sfnta Duminica, de calul sau nazdravan, de cinci monstri simpatici, de regina albinelor si de cea a furnicilor.El aduce salata din gradina ursului, blana batuta-n pietre scumpe a cerbului si pe fata mparatului Ros.Depasirea probelor l face nvingator, caci fata mparatului l demascheaza pe Spn iar calul l ucide, Harap-Alb devenind n final mparat. Tot acest traseu initiatic este parcurs de fiul craiului ntre un incipit si final simbolice. Incipitul, prin formula "Amu cica era odata..." , situeaza naratiunea n atemporalitate, ntr-un timp mitologic, fabulos. De asemenea, spatiul este nedefinit, nu se dau relatii cu privire la locul n care se afla craiul si cei trei fii ai sai, dar se stie ca eroul va pleca la celalalt capat al lumii, la unchiul sau. Se desluseste astfel o prima categorie estetica: miraculosul. Incipitul contine de asemenea un prim simbol existent n toate basmele, cifra 3, care reprezinta desavrsirea, perfectiunea (craiul avea 3 feciori, mparatul Verde avea 3 fete), simbol ce va reaparea pe parcursul actiunii. O deosebire ntre basmul popular si cel cult o reprezinta faptul ca, n cel din urma, eroul va remedia lipsa, nu mai este chiar din incipit un individ maturizat, model de frumusete fizica, morala si spirituala, ci apare ca un personaj la inceput de drum, neinitiat. Traseul parcurs de acesta, probele la care va fi supus vor avea rolul de a-l pregati pentru viata. Finalul basmului nseamna n primul rnd remedierea situatiei problematice din incipit, prin pedepsirea si omorrea Spnului, dar si prin recompensarea personajului pozitiv. Prin urmare, si n basmul cult, binele iese nvingator din lupta cu raul. Dar finalul unui basm cult nseamna si sfrsitul procesului initiatic al potagonistului, care va deveni mparat, casatorindu-se cu fata lui Rosu mparat. Nu ntmplator basmul se ncheie cu pedepsirea raufacatorului, pentru ca prezinta mentalitatea omului din popor, conform careia binele triumfa ntotdeauna, iar starea fireasca este cea de bunadispozitie si de optimism.

Formula narativa finala anunta un ospat de dimensiuni simbolice, la care a luat parte si povestitorul. Rolul acesteia este acela de a readuce cititorul n situatia initiala, n lumea reala. Asadar, incipitul si finalul unui basm cult sunt elemente de structura cu semnificatii bine determinate, sunt poarta magica prin care cititorul intra ntr-un univers miraculos, al tuturor posibilitatilor, cu personaje care strnesc rsul fara a nspaimnta prin nfatisarile lor, si acesta revine n realitatea cotidiana ntelegnd, probabil, ca totul este de fapt "o transfigurare n moduri fabuloase a realitatii".