P. 1
raport descentralizare edu

raport descentralizare edu

4.8

|Views: 4,423|Likes:
Published by Ovidiu
This research has been done by me and my colleagues, during the year 2008. IT IS HIGHLY IMPORTANT FOR GORVERNMENT DECISION MAKING IN EUDCATION, NOW, AND ALL MINISTRY AND GOVERNMENT DO NOT NOTICE HOW WRONG ARE THEIR WAY OF WORK...I PUBLISH THT, WITH THE HOPE OF MINE, AND MY COLLEGUES, THAT SOMEBODY WILL LOOK AT AND STOP DHE DISASTER THAT IS PROJECTED TO HAPPEN
This research has been done by me and my colleagues, during the year 2008. IT IS HIGHLY IMPORTANT FOR GORVERNMENT DECISION MAKING IN EUDCATION, NOW, AND ALL MINISTRY AND GOVERNMENT DO NOT NOTICE HOW WRONG ARE THEIR WAY OF WORK...I PUBLISH THT, WITH THE HOPE OF MINE, AND MY COLLEGUES, THAT SOMEBODY WILL LOOK AT AND STOP DHE DISASTER THAT IS PROJECTED TO HAPPEN

More info:

Categories:Types, Research
Published by: Ovidiu on Apr 03, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/12/2013

pdf

text

original

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Laboratorul "Management educaţional

"

Politici de descentralizare în învăţământul preuniversitar românesc. Managementul financiar şi sistemul decizional.

Bucureşti, decembrie 2008

Autori: Coordonator Paul Blendea Metodologie, modul de formare pentru inspectori şcolari, directori de şcoli, contabili şi reprezentanţi aleşi pe plan local, concluzii finale şi recomandări, revizuire raport de cercetare (fără partea dlui Tiberiu Marcian Mihail) Revizuire raport de cercetare Studiul de caz B, metodologie, introducere date, prelucrare şi interpretare date Metodologie Metodologie, studiul de caz C, concluzii finale şi recomandări Metodologie, studiul de caz B, creare bază de date, prelucrare şi interpretare date Metodologie, studiul de caz A, modulul de formare managerială continuă: “Management educaţional. Relaţii intraorganizaţionale în condiţii de de-concentrare” Introducere date, prelucrare şi interpretare date Metodologie, prelucrare şi interpretare date, studiul de caz D, modul de formare pentru inspectori şcolari, directori de şcoli, contabili şi reprezentanţi aleşi pe plan local, concluzii finale şi recomandări Tehnoredactare

Autori

Mircea Bădescu Carmen Bălăşoiu

Ana Maria Dima Şerban Iosifescu Ovidiu Măntăluţă

Tiberiu Marcian Mihail

Paraschiv Maria Viorica Pop

Personal auxiliar

Nicolaie Neagu

2

Cuprins
1. Introducere................................................................................................................................................................15 10. Concluzii şi recomandări......................................................................................................................................195 10.1. Concluzii............................................................................................................................................................195 10.2. Recomandări......................................................................................................................................................196 2. Metodologia cercetării..............................................................................................................................................17 2.1. Eşantionarea...........................................................................................................................................................17 2.2. Grupuri ţintă / populaţia vizată......................................................................................................................17, 200 2.3. Procesul de investigare..........................................................................................................................................17 2.4. Metode şi instrumente de cercetare........................................................................................................................18 3. Descentralizarea – repere teoretice...........................................................................................................................19 4. Situaţia descentralizării educaţiei în ţările membre ale Uniunii Europene...............................................................22 5. Situaţia descentralizării învăţământului preuniversitar românesc............................................................................24 5.1 Contextul legislativ.................................................................................................................................................24 5.2 Sistemul decizional.................................................................................................................................................27 6. Descentralizarea şi managementul financiar............................................................................................................31 7. Comunicarea între principalii actori din învăţământul preuniversitar......................................................................39 7.1. Blocaje de comunicare instituţionale şi culturale..................................................................................................42 7.2. Practici bune detectate pe parcursul descentralizării.............................................................................................43 8. Studii de caz..............................................................................................................................................................44 8.1. Cazul A\.....................................................................................................................................................................  Judeţul Arad...........................................................................................................................................................44 8.2. Cazul B\.....................................................................................................................................................................  Municipiul Bucureşti..............................................................................................................................................70 8.3. Cazul C\.....................................................................................................................................................................  judeţul Iaşi..............................................................................................................................................................90 8.4. Cazul D\.....................................................................................................................................................................  judeţul Satu Mare...................................................................................................................................................97 9. Comentarii rezultate din chestionarele aplicate directorilor şi contabililor din unităţile şcolare investigate........116 9.1 Comentarii rezultate din chestionarele aplicate directorilor din unităţile şcolare investigate din municipiul Bucureşti.................................................................................................................................................................116 9.2. Comentarii rezultate din chestionarele aplicate contabililor din unităţile şcolare investigate din Municipiul Bucureşti.................................................................................................................................................................125 9.3. Comentarii rezultate din chestionarele aplicate directorilor din unităţile şcolare investigate din eşantionul naţional....................................................................................................................................................................131 9.4. Comentarii rezultate din chestionarele aplicate contabililor din unităţile şcolare investigate............................141 Anexa 1\............................................................................................................................................................................  descrierea proiectului de cercetare.......................................................................................................................197 Anexa 2\............................................................................................................................................................................  instrumentele de cercetare....................................................................................................................................203 Anexa 3\............................................................................................................................................................................  Glosar ­ Aparatul conceptual al descentralizării...................................................................................................214 Anexa 4\............................................................................................................................................................................  modul de formare pentru inspectori şcolari, directori de şcoli, contabili şi reprezentanţi aleşi pe plan local –  ameliorarea cooperării şi comunicării...................................................................................................................154 ANEXA 5 Date din eşantionul Municipiului Bucureşti.............................................................................................223 Anexe..........................................................................................................................................................................197 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................................232 Eşantion Bucureşti......................................................................................................................................................231

3

Listă de abrevieri

AEL CA CCD CJ CJRAE CL CNFP HG ISJ ISMB MEC MECT OMECT ONG PAS PDS PERT PEST PIB PISA PLAI PRAI SAM SAR SEI SWOT TIMSS TVA UCRAP UE

Asistent Educaţional pentru Liceu Consiliul de Administraţie Casa Corpului Didactic Consiliul Judeţean Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Consiliul Local Consiliul Naţional de Formare a Profesorilor Hotărâre de Guvern Inspectoratul Şcolar Judeţean Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Ordin al Ministrului Educaţiei Cercetării şi Tineretului Organizaţie Non-Guvernamentală Plan de Acţiune la nivelul Şcolii Plan de Dezvoltare Şcolară Program Evaluation and Review Technique (Evaluarea Programului şi Tehnici de Revizuire) Political Economic Sociocultural Technological (Politic, Economic, Sociocultural, Tehnologic) Produsul Intern Brut Programme for International Student Assessement (Program pentru Evaluare Internaţională a Elevilor) Plan Local de Acţiune a Învăţământului Profesional şi Tehnic Plan Regional de Acţiune pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi Tehnic Şcoală de Arte şi Meserii Societatea Academică Română Sistem Educaţional Informatizat Strenghts Weaknesses Opportunities Threats (Puncte tari, Puncte slabe, Oportunităţi, Ameninţări) Trends in International Mathematics and Science Study – Tendinţe în Studiul Internaţional al Matematicii şi Ştiinţelor Taxa pe Valoarea Adăugată Unitate Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice Uniunea Europeană

Rezumat
4

Lucrarea Politici de descentralizare în învăţământul preuniversitar românesc. Managementul financiar şi sistemul decizional are drept scop analizarea politicilor publice în domeniul descentralizării învăţământului românesc, în vederea furnizării unor strategii de comunicare între iniţiatorii şi implementatorii de politici. Cercetarea se va focaliza în mod special pe comunicarea intraşi interinstituţională, descentralizarea în domeniile managementului financiar şi sistemului decizional. Unităţile de analiză alese au fost şcolile situate din judeţe în care a fost pilotată strategia de descentralizare - Iaşi şi Satu Mare -, cât şi în judeţe care nu au fost judeţe pilot ale descentralizării: Arad şi Municipiul Bucureşti. În acest sens, au fost selectate 46 de unităţi şcolare atât din mediul urban, cât şi din cel rural, de la toate nivelurile de învăţământ, incluzând şcoli considerate “bune” pe plan local, ca şi şcoli “cu probleme” la nivelul implementării managementului descentralizat.” Pentru atingerea obiectivelor cercetării, am utilizat eşantionarea interactivă neprobabilistă focalizată pe reţele de relaţii, care permite utilizarea de tehnici statistice pentru caracterizarea persoanelor, contextelor sau relaţiilor, cu posibilităţi de formulare a unor generalizări empirice sau teoretice la nivelul celorlalte judeţe ale ţării. Cele trei etape ale eşantionării interactive neprobabiliste funcţionează prin: luarea în considerare a implicaţiilor relaţionale sau structurale ale problemei descentralizării învăţământului preuniversitar; extinderea sociometrică a investigaţiei prin discuţii prealabile şi utilizarea interviurilor cu Inspectorii Şcolari Generali, care relaţionează cu directorii şcolilor şi oferă informaţii importante pentru orientarea investigaţiei după principiul saturării cu informaţii, fără a urmări însă mărirea numărului de persoane participante la studiu faţă de cel stabilit iniţial; orientarea analizei datelor prin tehnica stabilirii graniţelor; analiza datelor, în special datele referitoare la strategiile de comunicare, este orientată de stabilirea graniţelor sau intensitatea omogenităţii atitudinilor, semnificaţiilor vehiculate ale descentralizării sau de intensitatea diferenţierii atitudinilor şi comportamentelor, în raport cu implementarea politicii de descentralizare la nivelul şcolilor, la nivelul inspectoratelor şi al administraţiei locale. În ariile teritoriale menţionate ca zone de investigare, au fost studiate instituţiile publice relevante pentru procesele de descentralizare: inspectoratul şcolar, consiliul judeţean, un set reprezentativ de consilii locale şi de şcoli – şi anume: 4 inspectorate şcolare, 46 şcoli, 4 consilii judeţene şi 4 consilii locale. Au fost elaborate scheme de interviu cu persoane din instituţiile menţionate, întrebările vizând gradul de cunoaştere, acceptare şi adeziune la principiile şi politicile de descentralizare. Au fost analizate documente oficiale, deciziile, transparenţa administrativă şi impactul măsurilor de descentralizare aplicate. Cercetarea a acordat atenţie şi a analizat aspectele enumerate mai jos, prin vizitarea şcolilor şi instituţiilor din eşantion şi prin cercetarea unor documente de proiectare, de buget şi administrative. S-a urmărit existenţa măsurilor administrative sau de altă natură la nivelul consiliilor locale şi primăriilor, care ţin cont de rezultatele şi de performanţa elevilor şi a instituţiei; modul în care autorităţile locale raportează cetăţenilor şi părinţilor cum au cheltuit sumele alocate şcolilor, indiferent de sursa finanţării: granturi specifice (salarii, burse), granturi speciale (programe şi proiecte internaţionale, guvernamentale, judeţene, locale), venituri proprii; modul în care se face finanţarea specifică şcolilor; gradul de acces la informaţiile privind sistemul educaţional, modul în care circulă informaţiile între instituţii şi între nivelurile instituţionale şi dacă informaţiile sunt integrate în baze de date specifice; existenţa politicilor educaţionale de descentralizare la nivel judeţean şi local; definirea şi clarificarea termenilor şi conceptelor cu care se operează în schemele de administrare a învăţământului; identificarea bunelor practici în domeniul luării deciziilor la nivel de şcoală, localitate sau judeţ. Am optat pentru studiul de caz definit în literatura de specialitate ca strategie de cercetare care poate folosi triangulaţia metodelor şi al cărei beneficiu este includerea atât a metodelor calitative, cât şi a metodelor cantitative Studiul de caz se poate baza pe un complex de metode: interviu, chestionar, observaţie şi analiza de conţinut a documentelor. Cadrul teoretic al cercetării
5

descentralizării va ghida investigaţia prin intermediul studiilor de caz desfăşurate în unităţile şcolare cuprinse în eşantion. Pe parcursul investigării descentralizării, vom utiliza studiul de caz explorativ-explicativ de tip mixt multiplu: îmbinarea metodelor cantitative cu calitative şi aplicarea la mai multe entităţi sociale (instituţii educaţionale şi persoane). Au fost utilizate următoarele metode de investigaţie: ancheta cu chestionar, care va fi aplicat personalului din instituţiile publice investigate; ancheta cu interviu – vor fi realizate interviuri pe baza unor ghiduri de interviu cu Inspectorii Şcolari Generali, Directorii economici din Consiliile Judeţene, reprezentanţi ai autorităţilor locale (Primar/Viceprimar/reprezentant al serviciului economic); analiza secundară a datelor: studiul analizelor şi cercetărilor anterioare care cuprind referinţe explicite sau implicite la descentralizare şi impactul acesteia asupra sistemului educaţional; au fost analizate atât documente oficiale româneşti şi ale Uniunii Europene, cât şi rezultatele altor cercetări întreprinse în România şi în alte ţări europene.

Din studiile de caz realizate, nu se remarcă o creştere substanţială a numărului de programe de schimbare organizaţională. Odată cu creşterea transparenţei şi a responsabilităţii la nivel local, am sesizat o uşoară creştere a numărului de programe de cooperare interinstituţională. Asumarea responsabilităţii instituţionale a determinat o creştere a democratizării vieţii şcolare. Din studiile de caz realizate, nu reiese în mod explicit că transferul de competenţe administrative şi financiare a avut loc; nu am putut stabili cu exactitate eficienţa acestui transfer.

6

Există o diversificare reală a strategiilor de comunicare intra- şi interinstituţionale.

A reieşit pregnant necesitatea elaborării de programe naţionale unitare şi coerente de schimbare organizaţională şi cooperare interinstituţională.

Comunicarea între inspectoratele şcolare, şcoli şi comunitatea locală (în special) se realizează prin intermediul paginilor web. În general, sunt foarte bine prezentate activităţile de implementare la nivel judeţean a măsurilor şi programelor iniţiate de minister (în special cele ce vizează partea care se referă la curriculum-ul nucleu, manuale, examenele naţionale, tezele cu subiect unic şi metodologiile aferente,
7

programele sociale derulate la nivel naţional etc.).

În condiţiile descentralizării, această componentă a paginilor web (bine dezvoltată în marea majoritate a cazurilor) asigură coerenţa comunicării. Sunt extrem de slab reprezentate (sau chiar inexistente) iniţiativele judeţene, locale sau regionale. Nu toate paginile web ale inspectoratelor şcolare judeţene pot fi accesate de pe site-ul ministerului şi reciproc.

Progresele cele mai însemnate au fost înregistrate în direcţia transparentizării planificării şi execuţiei bugetare. Au crescut, de asemenea, oportunităţile de participare şi implicarea a unităţilor şcolare în procesul de planificare şi execuţie bugetară – dar, până
8

acum, doar pentru bugetul alocat de autoritatea administraţiei publice locală.

Există numeroase inadvertenţe şi probleme legislative care fac dificilă funcţionarea unităţilor şcolare într-un mediu descentralizat. De exemplu, lucrări de construcţie sau reabilitare începute într-un exerciţiu bugetar, nu au putut fi continuate în cel următor, pentru că nu s-au mai alocat fondurile necesare. De asemenea, durata excesivă a procedurilor de achiziţie publică face, adesea, imposibilă cheltuirea eficientă a fondurilor alocate. Lipseşte o pregătire specifică, pe probleme de descentralizare, atât a managerilor de şcoli, cât şi a autorităţilor publice locale. Iniţiativele autorităţilor administraţiei publice locale în privinţa învăţământului sunt timide, acestea
9

mulţumindu-se, de regulă, să reacţioneze (pozitiv sau negativ) la solicitările ISJ / unităţilor şcolare.

În mediul rural, comunicarea între şcoli şi autorităţile şi comunitatea locală se realizează preponderent în mod direct, fiind una eficientă. Şcolile din mediul rural par mai pregătite pentru descentralizare financiară decât cele din mediul urban pentru că, prin firea lucrurilor, au fost dintotdeauna mai aproape de autorităţile locale şi au fost nevoite „să se descurce”.

Vom sintetiza încontinuare principalele recomandări pe care le–am făcut în urma elaborării acestui studiu. Iniţierea unor întâlniri periodice şi formarea în comun a reprezentanţilor unităţilor şcolare (directori,
10

membri în consiliul de administraţie, contabili şefi etc.) şi ai autorităţilor publice locale (primari, consilieri locali, personal din aparatul tehnic al primăriilor etc.). Statuarea şi consolidarea rolului de mediator al ISJ între unităţile şcolare şi autorităţile administraţiei publice locale. Asigurarea bazei legale comune pentru cooperarea între învăţământ, pe de o parte, şi celelalte instituţii care se ocupă de promovarea şi apărarea drepturilor copilului şi ale familiei (protecţia copilului, poliţia etc.).

Înfiinţarea, cel puţin în oraşele mari, a unor departamente speciale care să se ocupe cu problemele învăţământului. Primăria, consiliul local şi părinţii ar trebui să fie mai bine reprezentate în consiliul de administraţie al şcolii.
11

Bugetul şcolii ar trebui să fie alocat ca sumă globală, iar managerii şcolii ar trebui să aibă dreptul de a decide asupra modului de alocare a intrărilor. Şcolii să i se atribuie o libertate mai mare în ceea ce priveşte managementul financiar şi utilizarea sumei globale. Alocările bugetare către şcoli să fie corelate cu rezultatele, iar performanţa aşteptată să fie specificată în documentele de estimare a bugetelor. Rezultatele aşteptate de la şcoli să fie definite în termeni cantitativi (de ex., număr de elevi), calitativi (de ex., rezultatele de la examinări) şi timp ( de ex., durata unui ciclu educaţional). Veniturile proprii ale şcolii şi economiile provenite din finanţarea de bază primită de la bugetul local şi de la bugetul de stat să rămână integral la dispoziţia unităţii şi să fie
12

utilizate conform deciziilor consiliului de administraţie pentru dezvoltare şi pentru motivarea personalului. Sumele rămase necheltuite la sfârşitul anului financiar, indiferent de sursa de provenienţă, să rămână la dispoziţia unităţii de învăţământ şi să se preia în bugetul anului următor. Stimularea creşterii eficienţei şi calităţii activităţii şcolilor printr-un sistem de finanţare proporţională diferenţiată, care asigură plata furnizorilor de servicii educaţionale, în funcţie de numărul elevilor cuprinşi în fiecare tip de program şi de progresele făcute de elevi. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ să aibă dreptul, pe baza unor criterii standard, să fixeze anual pentru
13

fiecare cadru didactic un salariu diferenţiat, în funcţie de performanţele profesionale ale acestuia şi de volumul activităţii depuse. Fiecare unitate de învăţământ, persoană juridică, să-şi creeze compartimente financiar-contabile proprii. Vor trebui iniţiate programe de formare a directorilor de şcoli, în domeniul managementului educaţional şi finanţării învăţământului.

14

1. Introducere
Cercetarea de faţă este un demers de identificare a factorilor de comunicare şi a blocajelor instituţionale şi culturale care grevează asupra implementării programelor şi a politicilor de descentralizare a serviciilor publice şi, în special, a învăţământului ca serviciu public. Ea porneşte de la constatarea că, în momentul actual, se înregistrează diferenţe mari de la o unitate administrativ-teritorială la alta în aplicarea politicilor de descentralizare, atât pe orizontala profesională, cât şi pe verticala administrativă. Pe lângă potenţialul de dezvoltare pe care îl aduce diversitatea, aceste diferenţe pot să fie şi sursa unor conflicte interinstituţionale şi societale. De aceea, ar trebui identificate şi promovate o serie de principii solide şi bune practici privind cooperarea dintre inspectoratele şcolare şi instituţiile şcolare subordonate acestora, pe deo parte, şi autorităţile locale - primari, consilii locale, consilii judeţene – pe de altă parte. În acest sens, venind în întâmpinarea prevederilor „Strategiei pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar” (iunie 2008) a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, proiectul va opera o diagnoză şi va oferi propuneri privind managementul comunicării în condiţiile descentralizării în învăţământul preuniversitar. De asemenea, deoarece în zona de informare publică, în mass media şi chiar la nivel de experţi există abordări contradictorii, incoerenţe şi confuzii conceptuale în privinţa descentralizării sistemului educaţional şi deoarece mesajele publice a căror temă centrală este descentralizarea învăţământului au nevoie de un suport conceptual, ideatic şi paradigmatic destinat să faciliteze înţelegerea procesului respectiv la nivel social, rolul studiului nostru va fi şi unul de sistematizare şi clarificare conceptuală. Dezbaterile de până acum privind descentralizarea pot fi grupate în două categorii: în prima includem propunerile de politici publice însoţite de argumentarea privind necesitarea şi utilitatea implementării măsurilor de descentralizare, iar în a doua luările de poziţie care, susţinând existenţa unor riscuri mari în cazul introducerii descentralizării şi invocând inadecvarea măsurilor luate sau preconizate la contextul cultural şi economic românesc, se constituie într-un demers de demonizare şi de negare a însăşi necesităţii descentralizării. Acestea din urmă par sechele ale unei mentalităţi centraliste: în ţările în care statul a avut o esenţă raţional-birocratică (fiind considerat garant al existenţei naţiunii), toate iniţiativele de descentralizare au fost percepute ca atacând acest principiu. De aceea, studiul nostru va evidenţia aspectele comunicaţionale privind fundamentarea, experimentarea şi punere la dispoziţia opiniei publice a elementelor de schimbare în direcţia descentralizării şi a deconcentrării. În acest sens, considerăm că sunt absolut necesare o serie de experimente probative la nivel financiar şi managerial destinate să ajute la identificarea deopotrivă a riscurilor şi a beneficiilor descentralizării. Funcţiile administraţiei învăţământului sunt distribuite în acest moment, pe de o parte, între nivelul local, judeţean şi regional al administraţiei publice şi palierele naţional, judeţean şi local ale sistemului de învăţământ preuniversitar. Aşa cum sunt definite în această etapă, funcţiile administraţiei locale şi judeţene sunt preponderent centrate pe finanţarea şi administrarea curentă a fondurilor şi investiţiilor şi mai puţin sau deloc orientate spre stabilirea priorităţilor, spre formularea politicilor publice şi spre implementarea programelor educaţionale. Întrucât cadrul legal - atât cel privind reformele din administraţia publică, cât şi cel din educaţie este în continuă schimbare – dar mai degrabă în sensul instabilităţii decât al optimizării -, spre a constata dacă există sau nu premisele atingerii obiectivelor pentru descentralizarea în educaţie vom concluziona asupra aspectelor comunicaţionale ale „ciclului răspunderii” (accountability cycle) la nivelul instituţiilor publice investigate. Această abordare deschide perspectiva evaluării coerenţei strategiilor, politicilor şi a măsurilor noi care se aplică în prezent, dar mai ales, a coerenţei dintre scop şi mijloace, la nivelul funcţionalităţii sistemelor nou concepute, dintre care multe au un caracter integrat de colectare şi prelucrare a datelor.
15

În conformitate cu Strategia de descentralizare din 2003, se preconiza ca descentralizarea să se încheie în anul 2006. În 2005, MECT a relansat Strategia de descentralizare care a fost aprobată printr-un Memorandum al Guvernului României în care se stipula că până în 2008 ar fi trebuit să se încheie etapa administrativă. Schimbările ulterioare au făcut ca nici în momentul de faţă există o strategie de descentralizare reactualizată (iulie 2008) Ca atare, realizarea de către echipa de cercetători a unui studiu de impact a devenit imposibilă şi, de ceea, ne-am reorientat către domeniul comunicării. Impactul iniţiat de descentralizarea începută în 2003 a fost analizat în mai multe rapoarte şi sinteze (vezi bibliografia) şi acesta este încă un motiv pentru care am optat să ne ocupăm de comunicare.

16

2. Metodologia cercetării
2.1. Eşantionarea Unităţile de analiză alese sunt şcolile situate într-un judeţ în care a fost pilotată strategia de descentralizare - Iaşi -, cât şi în judeţe care nu au fost judeţe pilot ale descentralizării: Arad, Satu Mare şi Municipiul Bucureşti. În acest sens, au fost selectate 46 de unităţi şcolare atât din mediul urban, cât şi din cel rural, de la toate nivelurile de învăţământ, incluzând şcoli considerate “bune” pe plan local, ca şi şcoli “cu probleme” la nivelul implementării managementului descentralizat. Pentru atingerea obiectivelor cercetării descentralizării în învăţământul preuniversitar, vom utiliza eşantionarea interactivă neprobabilistă (Vlăsceanu, 1986) focalizată pe reţele de relaţii, care permite utilizarea de tehnici statistice pentru caracterizarea persoanelor, contextelor sau relaţiilor, cu posibilităţi de formulare a unor generalizări empirice sau teoretice la nivelul celorlalte judeţe ale ţării. Cele trei etape ale eşantionării interactive neprobabiliste funcţionează prin:  luarea în considerare a implicaţiilor relaţionale sau structurale ale problemei descentralizării învăţământului preuniversitar;  extinderea sociometrică a investigaţiei prin discuţii prealabile şi utilizarea interviurilor cu Inspectorii Şcolari Generali, care relaţionează cu directorii şcolilor şi oferă informaţii importante pentru orientarea investigaţiei după principiul saturării cu informaţii, fără a urmări însă mărirea numărului de persoane participante la studiu faţă de cel stabilit iniţial;  orientarea analizei datelor prin tehnica stabilirii graniţelor; analiza datelor, în special datele referitoare la strategiile de comunicare este orientată de stabilirea graniţelor sau intensitatea omogenităţii atitudinilor, semnificaţiilor vehiculate ale descentralizării sau de intensitatea diferenţierii atitudinilor şi comportamentelor, în raport cu implementarea acestei politici la nivelul şcolilor, la nivelul inspectoratelor şi al administraţiei locale. Potrivit principiilor eşantionării interactive neprobabiliste, “Eşantionarea este concomitentă cu investigarea, adică se produce în procesul însuşi de culegere a datelor” (Vlăsceanu, 1986). În cazul unei eventuale extinderi a cercetării la nivelul întregii ţări, pe baza acestei metode de eşantionare se poate produce o “cartografiere” a grupurilor de şcoli, din punct de vedere al atitudinilor şi comportamentelor instituţionale asociate descentralizării. 2.2. Grupuri ţintă / populaţia vizată În ariile teritoriale menţionate ca zone de investigare, vor fi studiate instituţiile publice relevante pentru procesele de descentralizare: inspectoratul şcolar, consiliul judeţean, un set reprezentativ de consilii locale şi de şcoli – şi anume:  4 inspectorate şcolare  46 şcoli;  4 consilii judeţene;  4 consilii locale. 2.3. Procesul de investigare Se vor elabora scheme de interviu cu persoane din instituţiile menţionate, întrebările vizând gradul de cunoaştere, acceptare şi adeziune la principiile şi politicile de descentralizare.
17

Va fi întocmită o metodologie de analiză a impactului măsurilor de descentralizare pentru judeţele pilot şi o metodologie generală pentru estimarea gradului de pregătire a şcolilor şi autorităţilor locale pentru implementarea măsurilor de management într-un cadru administrativ, financiar şi decizional descentralizat. Se vor analiza documente oficiale, deciziile, transparenţa administrativă şi impactul măsurilor de descentralizare aplicate. Cercetarea va acorda atenţie şi va analiza aspectele enumerate în continuare, prin vizitarea şcolilor şi instituţiilor din eşantion şi prin cercetarea unor documente de proiectare, de buget şi administrative:

 

  

modalităţile de a identifica – prin analiza unor documente de buget de la 4 consilii locale şi 46 şcoli – bugetele pentru şcoli în cadrul bugetelor autorităţilor locale, luând în considerare resursele bugetare, pe baza datelor financiare obţinute la nivelul autorităţii locale; existenţa măsurilor administrative sau de altă natură, la nivelul consiliilor locale şi primăriilor, care să ţină cont de rezultatele şi de performanţa elevilor şi a instituţiei; modul în care autorităţile locale raportează cetăţenilor şi părinţilor cum au cheltuit sumele alocate şcolilor, indiferent de sursa finanţării: granturi specifice (salarii, burse), granturi speciale (programe şi proiecte internaţionale, guvernamentale, judeţene, locale), venituri proprii; modul în care se face finanţarea specifică a şcolilor; gradul de acces la informaţiile privind sistemul educaţional, modul în care circulă informaţiile între instituţii şi între nivelurile instituţionale şi dacă informaţiile sunt integrate în baze de date specifice; existenţa politicilor educaţionale de descentralizare la nivel judeţean şi local; definirea şi clarificarea termenilor şi conceptelor cu care se va opera în schemele de administrare a învăţământului; identificarea bunelor practici în domeniul luării deciziilor la nivel de şcoală, localitate sau judeţ.

2.4. Metode şi instrumente de cercetare Echipa de cercetare a optat pentru studiul de caz, definit în literatura de specialitate (Yin, 2005) ca strategie de cercetare care poate folosi triangulaţia metodelor şi al cărei beneficiu este includerea atât a metodelor calitative, cât şi a metodelor cantitative Studiul de caz se poate baza pe un complex de metode: interviu, chestionar, observaţie şi analiza de conţinut a documentelor. Cadrul teoretic al cercetării descentralizării va ghida investigaţia prin intermediul studiilor de caz desfăşurate în unităţile şcolare cuprinse în eşantion. Pe parcursul investigării descentralizării, vom utiliza studiul de caz explorativ-explicativ de tip mixt multiplu: îmbinarea metodelor cantitative cu calitative şi aplicarea la mai multe entităţi sociale (instituţii educaţionale şi persoane). Vor fi utilizate următoarele metode de investigaţie:  ancheta cu chestionar, care va fi aplicat personalului din instituţiile publice investigate;  ancheta cu interviu – vor fi realizate interviuri pe baza unor ghiduri de interviu cu Inspectorii Şcolari Generali, Directorii economici din Consiliile Judeţene, reprezentanţi ai autorităţilor locale (Primar/Viceprimar/reprezentant al serviciului economic);  analiza secundară a datelor: studiul analizelor şi cercetărilor anterioare care cuprind referinţe explicite sau implicite la descentralizare şi impactul acesteia asupra sistemului educaţional; vor fi analizate atât documente oficiale româneşti şi ale Uniunii Europene, ca şi rezultatele altor cercetări întreprinse în România şi în alte ţări europene.

18

3. Descentralizarea – repere teoretice
Sensul originar al conceptului de descentralizare este complet diferit, am putea spune chiar opus în lumea anglo-saxonă, unde porneşte de la comunitatea locală şi indivizi („selfgovernment” în engleză şi „selbstverwaltung”, în germană, ne trimit la „autoguvernare” locală), de cel utilizat în lumea romanică, unde decentralisation, din franceză şi descentralizare, din română, dăm doar două exemple, pornesc de la ideea de stat centralizat. Crescut în cultul statului centralizat, românul percepe descentralizarea ca pe un potenţial pericol de dezmembrare a statului naţional. Pe de-o parte, eşecul proiectului utopic comunist este o dovadă că centralizarea nu mai e o soluţie pentru statele contemporane, ci se manifestă ca o frână în calea dezvoltării lor, pe de altă parte, descentralizarea este tot mai necesară ca măsură de contrabalansare a tendinţei spre globalizare. Statele naţionale pierd teren în faţa globalizării activităţilor economice şi a multiplicării rapide a organizaţilor suprastatale care preiau din atribuţiile guvernelor naţionale. În acest context, trecerea puterii de decizie şi a unor responsabilităţi la nivel local sau regional face ca cetăţenii să nu se simtă izolaţi şi lipsiţi de putere în raport cu birocraţia supranaţională. Pornim de la constatarea faptului că există foarte puţine studii şi cercetări care să explice cum şi cel fel de descentralizare contribuie, de fapt, la dezvoltarea democratică a României. Dorim să înfăţişăm ce rol joacă descentralizarea în democratizare, în general, aşa că vom prezenta mai întâi beneficiile diferitelor forme de descentralizare, cum ar fi deconcentrarea, devoluţia şi delegarea. Descentralizarea este considerată de majoritatea cercetătorilor ca un factor care contribuie în mod decisiv la buna guvernare, deoarece furnizează multiple centre de participare la luarea deciziilor, ceea ce asigură un management mai bun, reacţii mai rapide şi asumarea răspunderii, care sunt trăsăturile de bază ale bunei guvernări. Majoritatea cercetătorilor care au studiat acest domeniu subliniază că descentralizarea funcţionează numai dacă este luată în serios de factorii politici de decizie. Succesul descentralizării depinde mai puţin de retorica utilizată de politicieni, şi mai mult de calitatea reală a descentralizării, adică de gradul în care unităţile descentralizate iau parte la luarea deciziilor de natură politică. Richard Vengroff şi H. Ben Salem (1992, p. 474) indică şase factori de care depinde calitatea guvernării: 1. Transparenţa bugetară. 2. Accesul şi oportunităţile de participare. 3. Iniţiativele publice. 4. Reacţia guvernului la chestiuni semnalate de populaţie şi / sau de reprezentanţii aleşi. 5. Libera circulaţie a ideilor şi informaţiilor. 6. Procedura standard, deschisă pentru selecţionarea liderilor. Drept exemplu semnificativ este citat adeseori în literatura de specialitate cazul Spaniei pentru care descentralizarea s-a dovedit a fi cea mai inovativă trăsătură instituţională. Într-un sistem politic descentralizat, cetăţenii au mai multe oportunităţi de a participa la luarea deciziilor politice, de vreme ce întregul proces de elaborare a politicii este „spart” în unităţi mici. Un aparat de stat descentralizat facilitează accesul şi controlul cetăţenilor asupra birocraţiei şi astfel democraţia şi participarea devin realitate. Un alt beneficiu al descentralizării administraţiei publice este acela că în loc să forţeze un mod de viaţă unificat, ea recunoaşte autonomia până „la firul ierbii” (punctul de vedere şi interesul oamenilor la nivel de localitate). Acest nivel al politicii „la firul ierbii” este esenţial pentru a-i convinge pe oameni să accepte de bună voie deciziile luate la nivel central şi să introducă interesele de la nivelul micro în nivelul macro al politicii. De asemenea, descentralizarea facilitează performanţele grupurilor specializate datorită utilizării resurselor şi serviciilor locale, ceea ce micşorează presiunea asupra autorităţilor centrale şi facilitează cooperarea şi sprijinul reciproc între autorităţile locale.
19

Robert A. Dahl (1982, p.103) a demonstrat că administraţia publică centralizată are de transmis o asemenea cantitate de date, încât nici un sistem de comunicaţii nu poate face faţă. Viteza şi costul cresc, în timp ce calitatea informaţiilor transmise scade, dacă deciziile trebuie să treacă tot timpul pe la centru. În plus, nivelele locale pot fi o stavilă în faţa abuzurilor de putere ale guvernului central. Descentralizarea a jucat un rol cheie în dezvoltarea democratică a multor societăţi occidentale de la SUA, la Spania. Descentralizarea este identificată de mulţi analişti ca un factor crucial al bunei guvernări. Cu toate acestea rolul descentralizării în cadrul dezvoltării este complex, ea este un agent al schimbării şi totodată ţinta ei. Există multe definiţii ale descentralizării în literatura de specialitate, totuşi, definiţia cea mai utilizată este cea propusă de cercetătorii americani (D. Rondelli et. al., 1984, p.15): „Descentralizarea este un transfer de responsabilitate pentru planificare, management şi alocarea resurselor de la guvernul central şi agenţiile lui la: a) unităţile din teritoriu ale ministerelor sau agenţiilor centrale, b) unităţi subordonate guvernului, c) autorităţi publice semiautonome sau corporaţii, d) autorităţi de la nivel regional, e) organizaţii non-guvenamentale private sau organizaţii care se ocupă cu voluntariatul”. Tipurile fundamentale de descentralizare propuse de cercetătorii mai sus amintiţi sunt următoarele:  deconcentrarea;  delegarea;  devoluţia;  privatizarea. Mult timp după 1989, descentralizarea a fost substituită în cazul României, de un val de retorică şi nu a mai putut deveni realitate, apoi puţine acţiuni au fost întreprinse după ce retorica a ieşit din scenă. Această situaţie se datorează faptului că extrem de puţini politicieni români cred sincer în virtuţile descentralizării; crescuţi şi educaţi într-o societate comunistă ei cred că centralizarea puterii duce la stabilitate politică şi dezvoltare, mai mult, chiar atunci când au fost luate măsuri de implementare a descentralizării, rareori aceasta a însemnat mai mult decât deconcentrarea sau delegare. Situaţia s-a schimbat oarecum în ultimii ani datorită apropierii de UE, ceea ce a impus accelerarea privatizării. Cu toate acestea, eforturile în această direcţie au rămas preponderent la nivelul deconcentrării şi delegării, în timp ce adevărata devoluţie a puterii către nivelul local se face extrem de lent, mai ales în domeniul financiar. Dacă în Ungaria descentralizarea a fost anunţată ca un program politic major, dar din varii motive a existat o lipsă de angajament, la nivel central, faţă de ea, în România nici măcar la nivel declarativ descentralizarea nu a fost un subiect prioritar. Se poate spune că insuccesul guvernărilor postcomuniste îşi are originea în descentralizarea făcută cu jumătăţi de măsură şi fără tragere de inimă. De vreme ce controlul central extrem al economiei şi politicii a dus la falimentul guvernării comuniste, descentralizarea ar fi trebuit să servească drept remediu principal pentru societatea post-comunistă. Deconcentrarea este considerată de specialişti ca fiind cea mai slabă formă de descentralizare. Deconcentrarea a funcţionat bine şi în sistemele centralizate, inclusiv în cel comunist, unde a existat un nivel regional prin anii ‘50 şi apoi judeţean care au fost utilizate numai ca nişte „curele de transmisie” între guvernul central şi nivelul local, unde se duceau la îndeplinire deciziile venite „de sus”. Guvernele centrale sunt întotdeauna forţate să distribuie putere şi autoritate către nivelele regional şi / sau local, de aceea descentralizarea este o trăsătură comună a celor mai multe forme de guvernare. O trăsătură necesară a tuturor formelor de guvernare devine adesea o figură retorică ce clamează democratizarea sistemelor autoritare sau totalitare. Din păcate, deconcentrarea a fost adeseori identificată cu democratizarea, în timp ce ea este în mod evident un aspect al democratizării; descentralizarea în forma deconcentrării nu este un substitut satisfăcător al unei devoluţii a autorităţii centrale şi al bunei guvernări. Devoluţia este produsă de întărirea formelor de guvernare de la nivelul sub naţional acolo unde unităţile locale ale guvernului sunt autonome şi independente. Edward C. Page şi Michael J. Goldsmith (1987, p.5) introduc conceptul de „libertate de alegere” (engl. discretion) pentru a
20

descrie puterea pe care o au actorii de la nivelul local de a decide asupra tipului şi nivelului de servicii pe care le pot livra. Autorii mai sus citaţi vorbesc de patru componente ale libertăţii de alegere: a) cadrul legal general în care există guvernarea locală; b) gradul de „libertate de alegere” în ceea ce priveşte serviciile locale; unele servicii sunt mandatate de către nivelul central guvernărilor locale, altele se află sub jurisdicţia autorităţilor locale; c) formele de exercitare a influenţei nelegalizate: de exemplu, circularele trimise de guvernul central în teritoriu; d) libertatea de alegere financiară la nivelul local, care este fundamentală; acolo unde guvernul central strânge la buget majoritatea banilor, este greu de vorbit de o independenţă reală. Măsura descentralizării o dau puterile guvernării locale de a produce venituri independente din taxe locale, plăţi pentru servicii etc. Dacă dorim să evaluăm descentralizarea, va trebui să trecem dincolo de structurile formale, accesul real la luarea deciziilor şi la venituri sunt cruciale pentru guvernarea locală şi pentru o descentralizare reală. Potrivit cercetătorilor Jong S. Jun şi Deil S. Wright, (1996, p. 5), descentralizarea administrativă constă din patru concepte care sunt inter-relaţionate:  deconcentrarea funcţiilor administrative;  devoluţia autorităţii de luare a deciziilor;  programul de inovare localizat;  participarea cetăţenilor la procesul politic. Descentralizarea puterii este practic lipsită de sens, dacă nu este însoţită de participarea cetăţenilor. O problemă este atragerea şi menţinerea în administraţia centrală şi locală a persoanelor bine pregătite, care au tendinţa să părăsească sistemul pentru a lucra în sectorul privat. O distribuire mai liberală a sarcinilor către nivelul local, neînsoţită de transferul de resurse duce la prăbuşirea unităţilor deconcentrate, mai mult, resursele nu ar putea fi atrase de la nivelul local, ceea ce ar însemna impunerea de taxe mai mari zonelor rurale sărace, situaţie în care s-ar ajunge tot la colaps. Prin urmare, recomandarea ar fi ca atunci când este fezabil, să se acorde mai multă autonomie financiară guvernărilor locale, mai ales în regiunile mai bogate unde veniturile locale obţinute din taxe sunt mai mari. Implicarea masivă a nivelului central în probleme locale este justificată în multe cazuri în regiunile sărace sau în cazul transferului proprietăţii de stat. Pe măsură ce chestiunile legate de transformările economice scad şi prosperitatea economică creşte, rolul implicării centrale va trebui să fie reevaluat (şi redus) pe baza anumitor standarde. În concluzie, descentralizarea este o componentă majoră a democratizării şi bunei guvernări. Totuşi, buna guvernare şi creşterea calităţii vieţii nu se pot obţine rapid numai prin câteva schimbări structurale, cum ar fi, alegeri libere şi un sistem multipartinic, ci trebuie introduse schimbări instituţionale mai profunde pentru a construi în România o guvernare de calitate, similară cu cea din ţări ca Marea Britanie, Franţa sau Germania. Multe probleme ale descentralizării îşi au originea în slabele performanţe economice ale României post-comuniste, în penuria şi risipa de resurse financiare atât la nivel central, cât şi la cel local, cele două alcătuind de fapt un cerc vicios: slabele performanţe economice duc la obţinerea unor resurse financiare mici, care, la rândul lor, nu permit investiţii substanţiale în economie şi în celelalte sectoare. Alte probleme ţin de moştenirea sistemului politic comunist, ne referim la centralizarea excesivă a luării deciziilor la nivelul preşedinţiei, guvernului şi parlamentului şi nevoia de coordonare centralizată a unor domenii ca privatizarea sau reconstrucţia administraţiei publice.

21

4. Situaţia descentralizării educaţiei în ţările membre ale Uniunii Europene
Autonomia şcolară reprezintă un aspect cheie al agendei politice a multor ţări europene. Pe parcursul ultimilor douăzeci de ani, instituţiile şcolare au făcut obiectul a numeroase reflecţii şi reforme, în special în privinţa nivelul de autonomie acordat. Acestea au fost investite cu puteri sporite în scopul ameliorării participării democratice, administrării mai eficiente a fondurilor publice dedicate educaţiei şi, mai ales în ultimii ani, creşterii calităţii predării. Astăzi, principiul potrivit căruia şcolile ar trebui să fie autonome, cel puţin în privinţa unor aspecte legate de managementul instituţional, este larg răspândit în ţările europene. Această idee a prins contur în anii 80 ‫ ۥ‬şi s-a generalizat în anii 90 ‫.ۥ‬ Reformele din anii 80 ‫ ,ۥ‬introduse în special în Spania şi Franţa, s-au înscris într-o logică a democraţiei participative şi au scos în evidenţă nevoia ca şcolile să ofere o mai mare deschidere către comunităţile locale în cadrul cărora funcţionează. Anii 90 ‫ ۥ‬au fost marcaţi de preocuparea pentru creşterea eficienţei în gestionarea fondurilor şi serviciilor publice. Acest lucru poate fi remarcat mai ales în cazul ţărilor baltice, Cehiei, Poloniei şi Slovaciei. În ţările nordice, autonomia şcolară a fost, de asemenea, conectată la procesul de descentralizare politică, în urma căruia s-au consolidat puterile autorităţilor locale în domeniul educaţiei, acestea, la rândul lor, transferând unele din responsabilităţile lor către şcoli. După anul 2000, transferul de noi responsabilităţi către şcoli a fost legat de preocuparea privind îmbunătăţirea calităţii educaţiei. O nouă abordare pragmatică de tip experimental se remarcă odată cu derularea de proiecte pilot şi implementarea graduală a măsurilor de reformă, legate de autonomia şcolară. În cele mai multe ţări europene, măsurile privind autonomia şcolară sunt definite printr-un cadru legislativ naţional şi sunt impuse tuturor şcolilor. Abordarea de tip „de sus în jos” a autonomiei şcolare, este confirmată şi prin faptul că personalul din instituţiile şcolare a stat rareori la originea acestui proces. În ţările nordice, unde autorităţile locale deţin un rol major în sistemul educaţional, fiecare municipalitate poate decide asupra responsabilităţilor pe care să le transfere către şcoli. Ca urmare, modelele de transfer pot varia de la o şcoală la alta, în cadrul aceleiaşi ţări. În Olanda, principiile care au stat în background-ul descentralizării au făcut ca administraţia centrală să înceteze să se mai implice în organizarea detaliată a managementului şcolar. Ţările membre ale UE au acordat grade diferite de autonomie şcolilor, în funcţie de domeniul de responsabilitate. În general, există autonomie de decizie privind cheltuielile operaţionale, în majoritatea ţărilor. Această autonomie este mai puţin pronunţată în cazul achiziţionării echipamentelor informatice. Dacă se iau în considerare şi cheltuielile privind bunurile imobiliare, instituţiile şcolare dispun de o autonomie deplină în raport cu aceşti trei parametri în trei ţări (Belgia, Letonia şi Suedia).În alte cinci state – Bulgaria, Cipru, România şi, numai pentru nivelul primar, Irlanda şi Franţa - instituţiile nu dispun de autonomie în aceste domenii. În cele mai multe cazuri, instituţiile au libertatea de a colecta fonduri private, prin donaţii, sponsorizări şi venituri rezultate din închirierea de spaţii, dar sunt rare cazurile în care au putere de decizie privind contractarea de împrumuturi. O anumită autonomie în colectarea de fonduri private nu presupune automat şi existenţa unei autonomii privind utilizarea acestor fonduri. Există ţări în care şcolile nu dispun de nici un fel de autonomie în acest domeniu (Germania, Grecia, Cipru, Luxemburg, Islanda şi, numai pentru nivelul primar, Irlanda şi Franţa). Mai mult de jumătate dintre ţări nu acordă nici un fel de autonomie instituţiilor şcolare în privinţa directorilor acestor instituţii. Numai Belgia (în cazul şcolilor subvenţionate aparţinând comunităţilor francofone şi germanofone), Irlanda (pentru învăţământul secundar) şi Slovenia acordă o autonomie totală în acest domeniu. În general, o mai mare autonomie este acordată managementului personalului didactic; numai Irlanda (nivelul primar), Cipru şi Malta nu acordă nici un fel de autonomie în privinţa directorilor de şcoli. Şcolile pot adesea selecţiona înlocuitorii profesorilor absenţi şi pot aloca suplimente salariale pentru orele prestate în plus sau pentru
22

sarcinile neprevăzute în contract, dar rar pot decide în legătură cu demiterea unui profesor. În majoritatea ţărilor, instituţiile dispun de o destul de mare autonomie în ceea ce priveşte personalul auxiliar. La nivelul şcolii, gestionarea fondurilor publice şi private este, în general, o responsabilitate comună a directorului şi consiliului de administraţie al şcolii. Managementul resurselor umane este cel mai adesea o responsabilitate a directorului şcolii. Totuşi, în aproape jumătate din statele membre ale UE, şcolile nu sunt responsabile cu selecţionarea personalului didactic. Organismele de conducere a şcolilor joacă un rol mai important în şase ţări (Belgia, Spania, Italia, România, Marea Britanie şi, numai la nivel secundar, Irlanda). Astăzi se pune presiune pe şcoli pentru a obţine rezultate. În majoritatea ţărilor Uniunii Europene, organismelor responsabile în mod tradiţional cu evaluarea actorilor din sistemul educaţional li s-au conferit puteri sporite de control în contextul autonomiei şcolare. Sistemele de inspecţie funcţionează pe baza unui model de organizare centralizată sau deconcentrată. Încă de la sfârşitul anilor 1990, în ţările care au adoptat această abordare, criteriile utilizate pentru evaluarea şcolilor au prezentat tendinţa de standardizare. În ţările nordice, ca şi în Belgia şi Ungaria, autorităţile locale au principala responsabilitate privind controlul în sine, chiar dacă aceste ţări tind să impună un cadru naţional pentru responsabilizarea instituţiilor. Doar câteva ţări nu au definit încă instanţele responsabile cu evaluarea şcolilor în raport cu autonomia acordată. O tendinţă de "multiresponsabilizare" se dezvoltă în unele ţări în care instituţiile şcolare trebuie să răspundă în faţa a mai multor actori (ministere ale educaţiei, colectivităţi teritoriale, societate civilă).

23

5. Situaţia descentralizării învăţământului preuniversitar românesc
În România, descentralizarea nu este un scop în sine, ci un mijloc de creştere a calităţii, eficienţei şi echităţii sistemului public de educaţie. Prin descentralizarea învăţământului, MECT îşi propune să îmbunătăţească participarea publică la cheltuielile pentru educaţie, prin apropierea şcolii de comunitate şi transformarea acesteia într-o instituţie puternică, abilitată să răspundă nevoilor locale de dezvoltare. În România, schimbarea practicilor în educaţie este imperios necesară datorită integrării europene, ceea ce presupune: dezvoltarea capacităţii administrative, creşterea transparenţei şi creşterea responsabilităţii la nivel local. Toate aceste schimbări pot fi iniţiate dacă se elaborează şi se aplică o serie de programe naţionale unitare şi coerente care să vizeze schimbarea organizaţională şi cooperarea intra- şi interinstituţională, care să aibă drept rezultat schimbări sesizabile. Măsurile de descentralizare pot avea efectele scontate dacă sunt coerente, explicate, înţelese, asumate şi implementate unitar de toate părţile interesate şi dacă vor duce la democratizarea vieţii şcolare, proiectarea şi execuţia bugetului în condiţii optime, dezvoltarea surselor de venituri proprii ale şcolii. Pe de alta parte, integrarea europeană presupune schimbarea practicilor în direcţia dezvoltării capacităţii administrative, a transparenţei şi responsabilităţii la nivel local, totodată, e necesară elaborarea unor programe naţionale unitare şi coerente de schimbare organizaţională şi de cooperare interinstituţională care să conducă, într-un timp rezonabil, la schimbări sesizabile în practica educaţională şi, în general, în domeniul educaţiei. Măsurile de descentralizare pot avea efectele scontate dacă sunt coerente, explicate, înţelese, asumate de toate părţile interesate şi implementate unitar. Ideile şi propunerile de descentralizare pot fi viabile în cazul în care strategiile de comunicare între iniţiatorii şi implementatorii de politici relevă avantajele descentralizării pentru şcoli în direcţia creşterii statutului social al personalului didactic şi a optimizării calitative a educaţiei. Analiza rezultatelor obţinute până acum în reforma administraţiei româneşti relevă ca avantaje ale descentralizării învăţământului: o cunoaştere mai bună de către autorităţile locale a problemelor şi necesităţilor fiecărei unităţi de învăţământ şi posibilitatea de intervenţie rapidă în rezolvarea unor probleme curente ale acestora. 5.1 Contextul legislativ Evoluţia descentralizării învăţământului românesc a fost una sinuoasă, fiind marcată de lipsa voinţei politice de a o duce la capăt. Măsurile luate de MECT pentru descentralizare au avut un impact mic asupra sistemului educaţional, căci, aşa cum se arată într-un studiu recent (SAR, 2008, p. 1): „Opinia general împărtăşită în România în acest moment este că politicile de descentralizare în educaţie, după câţiva ani de tatonări, au rămas ezitante, slab coordonate şi fără mare conţinut, bazate doar pe nişte programe pilot de întindere limitată demarate în 2002-2003.” După multe ezitări, la sfârşitul anului 1994 şi începutul lui 1995 s-au luat primele măsuri timide de reorganizare a sistemului de administrare şi finanţare a unităţilor / instituţiilor de învăţământ preuniversitar prin descentralizarea atribuţiilor care vizează formarea şi alocarea fondurilor, prin preluarea de către administraţia locală a administrării patrimoniului şcolilor (terenuri, clădiri) şi finanţarea cheltuielilor materiale curente ale acestora. Practic, procesul de modernizare şi descentralizare a sistemului de finanţare a învăţământului preuniversitar de stat a început în 1999 când, printr-un nou act normativ, s-au stabilit sursele de finanţare ale diferitelor categorii de cheltuieli şi criteriile de alocare a fondurilor pentru finanţarea proporţională (tip de finanţare care ţine cont de numărul de elevi) şi finanţarea complementară (tip de finanţare care nu ţine cont de numărul de elevi). Anii următori (2000-2001) au adus noi acte normative care stabileau norme metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat şi care au introdus câteva principii noi în procesul de descentralizare: indiferent de sursa de finanţare, alocarea fondurilor şi execuţia bugetară se realizează prin bugetele locale; baza de calcul a necesarului de fonduri o
24

constituie costul / elev; unităţile de învăţământ îşi constituie bugete şi compartimente financiarcontabile proprii prin care să se asigure execuţia bugetară, iar directorii acestora îşi exercită atribuţiile şi îşi asumă responsabilităţile care revin ordonatorilor de credite terţiari. Din anul 2002 şi până la începutul anului 2005 s-a creat un cadru legislativ nou, necesar dezvoltării competenţelor acordate şi începerii pilotării măsurilor de descentralizare în 8 judeţe pilot. Abia în anul 2005 a fost aprobată prin Memorandum de către Guvern Strategia de descentralizare a învăţământului preuniversitar. Strategia a prevăzut pilotarea procesului de descentralizare în opt judeţe (Brăila, Cluj, Dolj, Harghita, Iaşi, Neamţ, Satu-Mare şi Sibiu), în care s-a asigurat asistenţă tehnică, instruire pentru personalul din şcoli şi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi consultanţă pentru dezvoltare instituţională. Pilotarea a furnizat o serie de informaţii utile pentru Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) şi pentru autorităţile locale, în aria de elaborare şi de implementare a unui cadru pentru alocarea şi controlul resurselor educaţionale ale comunităţii. Pe baza observării activităţii desfăşurate în şcolile selectate, au fost identificate şi diseminate practici bune privind sporirea eficienţei financiare din învăţământul preuniversitar, îmbunătăţirea cadrului instituţional şi a proceselor de management financiar şi a procesului de luare a deciziilor la nivelul şcolilor şi al administraţiei locale. Ulterior, printr-un ordin comun MEdC şi MAI, având ca bază legală prevederile Legii cadru nr. 195/2006 a descentralizării (Ordinul de ministru nr.5004/31.08.2006), s-a aprobat proiectul Managementul financiar şi administrativ într-un mediu descentralizat, care a fost implementat în 50 de unităţi de învăţământ din judeţele Dolj, Harghita şi Iaşi. Potrivit strategiei mai sus citate, Legea nr. 354/2004 de modificare şi completare a Legii învăţământului nr. 84/1995 şi Legea nr. 349/2004 de modificare şi completare a Legii nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic au adus modificări importante în modul de alegere şi în structura consiliului de administraţie al şcolii. Conform acestor legi, în prezent, în structura consiliilor de administraţie din judeţele pilot, în proporţie de 40-50% sunt reprezentanţi ai consiliului local, primăriei, părinţilor şi agenţilor economici. În celelalte judeţe, în structura consiliilor de administraţie ale şcolilor ponderea covârşitoare o au salariaţii unităţii de învăţământ, din comunitatea locală participând simbolic doar câte un reprezentant al comitetului de părinţi şi al agenţilor economici. Numirea directorului unităţilor de învăţământ preşcolar, primar şi gimnazial este un atribut al inspectorului şcolar general, iar directorii de licee, grupuri şcolare, şcoli postliceale sunt numiţi de ministrul educaţiei. În judeţele pilot, selectarea şi numirea directorului de şcoală se face în urma promovării concursului, desfăşurat pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială, cu avizul consiliului de administraţie al şcolii şi al consiliului local. Principalele aşteptări privind rezultatele care vor fi obţinute în urma implementării Strategiei de descentralizare sunt următoarele:         dezvoltarea unei autonomii reale a şcolii; sensibilizarea membrilor consiliilor de administraţie faţă de nevoile reale ale şcolii; recrutarea şi motivarea resursei umane în mod eficient, însoţită de stabilitatea pe post; implicarea comunităţii în bunul mers al şcolii şi plasarea ei pe un loc important în planul de dezvoltare elaborat de consiliul local; schimbarea cadrului legal, în prezent, apar numeroase situaţii neacoperite de normele legale sau acestea sunt prea rigide; acordarea de asistenţă în ceea ce priveşte implementarea măsurilor de descentralizare, astfel încât eventualele derapaje să poată fi sesizate şi remediate rapid; dezvoltarea de parteneriate active: şcoală – comunitate - autoritate locală; pregătirea celor implicaţi în efortul de schimbare a mentalităţii şi percepţiei asupra actului educaţional.

25

Dificultăţile care pot apărea în procesul de aplicare a Strategiei de descentralizare, aşa cum au fost identificate de factorii responsabili din MECT, sunt următoarele: implicarea factorului politic şi interpretarea abuzivă a cadrului legal; finanţarea netransparentă, insuficientă şi neritmică; insuficienta pregătire profesională şi managerială; reticenţă şi inerţie la schimbare; lipsa motivării şi implicării factorilor decizionali; dificultăţi în obţinerea consensului între participanţii la procesul de descentralizare. Din păcate, toate încercările de reformă de până acum nu au putut elimina multiplele puncte slabe ale sistemului educaţional preuniversitar, după cum relevă un studiu recent al Societăţii Academice Române: „Considerat o veşnică prioritate naţională, dar puţin cercetat şi înţeles, sistemul preuniversitar de educaţie din România performează slab şi iroseşte resurse. Deşi bugetele au crescut constant în ultimii ani, semnele de redresare întârzie (SAR, 2008, p. 1). În iunie 2008, MECT a elaborat Strategia pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar, 2008 – 2013, MECT, în care descentralizarea este definită astfel (p.1): „Descentralizarea învăţământului preuniversitar reprezintă transferul de competenţe administrative şi financiare de la nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi a celorlalte organe de specialitate aflate în subordinea sau coordonarea acestuia la nivelul unităţilor de învăţământ şi autorităţi ale administraţiei publice locale.” Problemele majore în domeniul managementului care sunt menţionate în Strategia pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar sunt următoarele:  inconsecvenţă şi incoerenţe în elaborarea şi implementarea politicilor şi strategiilor;  suprapunerea status-urilor şi rolurilor manageriale la nivel central şi local, determinate de incoerenţa normativă şi de practica administrativă;  menţinerea unor atribuţii privind implementarea politicilor, strategiilor şi programelor la nivel central;  atribuţii şi responsabilităţi ale personalului insuficient definite;  concentrarea la vârf a competenţelor manageriale şi a centrelor de putere şi de autoritate (consiliu de administraţie şi director) în defavoarea managementului de nivel mediu (şefi de comisii, de catedră, secretar şef etc.) şi a managementului de bază (profesori, personal administrativ etc.) în luarea deciziilor;  exercitarea unei conduceri preponderent administrative, cu neglijarea managementului proactiv, a culturii organizaţionale, a culturii calităţii şi a culturii autoevaluării / evaluării;  neprofesionalizarea funcţiilor manageriale la toate nivelurile;  lipsa procedurilor şi instrumentelor de evaluare a calităţii managementului instituţional;  disfuncţii şi distorsiuni în comunicarea managerială;  lipsa de transparenţă a deciziei şi de responsabilitate publică;  incompleta deschidere a şcolii către comunitate şi insuficienta susţinere de către comunitate a şcolii;  parteneriate educaţionale formale, nefuncţionale;  disfuncţionalităţi în colectarea, procesarea, diseminarea, analizarea şi actualizarea bazelor de date. Strategia pune în evidenţă faptul că proiectele de plan de şcolarizare sunt elaborate de către unitatea de învăţământ, fiind raportate, în mare măsură, la planurile de şcolarizare anterioare, în termeni de filiere, profiluri şi specializări. Proiectele planurilor de şcolarizare sunt înaintate inspectoratului şcolar judeţean, în vederea analizării şi centralizării. Proiecţia proiectului planului de şcolarizare la nivelul unităţii de învăţământ, urmăreşte cu precădere asigurarea normelor didactice pentru personalul angajat, încercând să evite restrângerile de activitate.

26

5.2 Sistemul decizional Atunci când ne referim la implementarea politicii educaţionale, obiectivul cel mai dificil de realizat, dar şi cel mai important vizează transferul de responsabilitate decizională în domeniul financiar şi al resurselor umane la nivelul conducerii şcolii, precum şi implicarea consiliilor locale şi judeţene, primăriilor, comitetelor de părinţi şi altor parteneri din societatea civilă în luarea deciziilor în aceste domenii. Determinarea obiectivelor strategice educaţionale stabileşte locul unde sunt adoptate deciziile, încadrând şi limitând competenţa decizională în învăţământul preuniversitar. În acest sens, competenţa decizională atât faţă de componenta resurse umane, cât şi faţă de componenta resurse materiale şi financiare va trebui să fie transferată către conducerea aleasă în mod democratic. Componenta decizională este liantul dintre nivelurile obiectivelor, nivelurile la care se adoptă deciziile şi nivelurile la care are loc punerea în practică (executarea). Rolul şi importanţa deciziei determină caracterul centralizat sau descentralizat al sistemului educaţional, conferind autonomie şi responsabilitate administraţiei publice locale. Potrivit legii descentralizării, Consiliul Judeţean aprobă organigrama şi statul de funcţii al aparatului propriu de specialitate, al instituţiilor şi serviciilor publice finanţate din bugetul Consiliului Judeţean, dar personalul didactic ar prefera ca angajările să fie decise de către şcoli: “Personalul didactic consideră că este mai bine ca decizia de angajare a personalului didactic să aparţină şcolii dar, ca şi în sistemul centralizat actual, există temeri în ceea ce priveşte corupţia, acesta fiind unul dintre factorii de risc ai descentralizării.” (Raport Dolj, Harghita, Iaşi, 2006, p.21). Transparenţa actului decizional se bazează atât pe accesul cetăţenilor la informaţia publică, cât şi pe participarea acestora la luarea deciziei. În vederea realizării unui proces transparent de fundamentare şi alocare a fondurilor destinate unităţilor de învăţământ, în judeţele pilot s-au înfiinţat comisii de finanţare la nivel local şi judeţean ale căror principale atribuţii sunt analiza şi alocarea fondurilor destinate finanţării şcolilor. Bugetele unităţilor de învăţământ sunt publice, obligaţia directorului unităţii şcolare este de a asigura transparenţa cu privire la gestionarea fondurilor şi a rapoartelor de autoevaluare anuală a unităţii de învăţământ, realizate pe baza indicatorilor de performanţă stabiliţi prin Planul de Dezvoltare al Şcolii. Directorul şcolii răspunde în faţa ordonatorului principal de credite în ceea ce priveşte managementul financiar, în faţa Inspectorului Şcolar General pentru asigurarea calităţii managementului educaţional şi în faţa Consiliului de Administraţie pentru problemele de natură administrativă. În conformitate cu actualul cadru legislativ, patrimoniul şcolilor – terenurile şi clădirile – aparţine domeniului public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor şi este în administrarea consiliilor locale în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia patrimoniului învăţământului special, care aparţine domeniului public judeţean. Administrarea curentă a patrimoniului şi a fondurilor şcolii se realizează la nivelul consiliilor locale, iar prin bugetele locale se asigură finanţarea şcolilor. Doar în judeţele-pilot administrarea şi execuţia bugetară se realizează la nivelul şcolii. Obiectivele de dezvoltare ale şcolii, stabilite prin planurile de dezvoltare instituţională, nu sunt întotdeauna corelate cu planurile de dezvoltare locale, ceea ce conduce la subfinanţarea şcolilor. Din diagnoza stării actuale a modului de exercitare a conducerii şi administrării şcolii într-un mediu descentralizat, au reieşit o serie de probleme care diminuează eficacitatea managementului şcolar. Diagnoza situaţiei actuale realizate pentru elaborarea strategiei mai sus amintite a relevat şi o serie de aspecte contradictorii în interiorul cadrului normativ şi în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ. Astfel, deşi legea prevede că şcoala este o instituţie a comunităţii locale care prin organismele ei reprezentative şi de autoritate exercită calitatea de proprietar şi administrator al patrimoniului şcolii, totuşi directorul unităţii, respectiv ordonatorul ei de credite este numit de inspectorul şcolar general sau de ministrul educaţiei. Un punct slab din legislaţia actuală este faptul că, deşi prevede că şcoala este condusă de un consiliu de administraţie, menţine ca preşedinte pe directorul şcolii care, în fapt, ar trebui să se subordoneze şi să aplice deciziile consiliului de
27

administraţie. Cu toate că au trecut patru ani de la adoptarea reglementărilor privind activitatea consiliilor de administraţie, schimbările în managementul instituţional sunt încă nesemnificative şi nu au influenţat, într-un mod evident, asigurarea calităţii şi progresul şcolar al elevilor. Înfiinţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se face de către MECT, conform prevederilor art.141, lit. g) şi art. 142 lit.d) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, la cererea comună a autorităţilor publice locale şi a inspectoratelor şcolare, în baza rezultatelor şi / sau rapoartelor de autorizare şi / sau acreditare stabilite prin lege. Astfel, unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, inclusiv cele aprobate ca excepţii, care funcţionează în anul şcolar 2006-2007 sunt considerate acreditate cu structura tuturor nivelurilor de învăţământ, a profilurilor, domeniilor, specializărilor şi calificărilor profesionale organizate începând cu anul şcolar 2002-2003, cu excepţia învăţământului profesional şi tehnic care funcţionează cu structura organizată începând cu anul şcolar 2003-2004. Din anul şcolar 2007-2008, înfiinţarea de noi unităţi de învăţământ de stat cu personalitate juridică, respectiv, înfiinţarea în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar acreditate de noi niveluri de învăţământ, profiluri, domenii, specializări, calificări profesionale, se realizează de către agenţiile naţionale de evaluare, conform prevederilor art. 24 alin. 3(d), art. 29 şi art.30 din Legea nr. 87 / 2006, pentru aprobarea OUG nr. 75 / 2005, privind asigurarea calităţii educaţiei, cu modificările şi completările ulterioare, la propunerea inspectoratelor şcolare în colaborare cu Consiliile locale / Consiliile judeţene şi al Municipiului Bucureşti. În strategia citată se arată că există o lipsă de armonizare între Legea nr. 87 / 2006, pentru aprobarea OUG nr. 75 / 2005, privind asigurarea calităţii educaţiei, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea învăţământului (lege organică) nr. 84 / 1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare. În ceea ce priveşte planul de şcolarizare, anual este elaborată Hotărârea de Guvern privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar de stat, conform art. 141 lit. b din Legea învăţământului nr. 84 / 1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ca urmare a analizei şi centralizării proiectelor de plan de şcolarizare primite de la cele 42 de inspectorate şcolare judeţene / al municipiului Bucureşti. După aprobarea Hotărârii de Guvern planul de şcolarizare se repartizează global la nivel de judeţ / municipiul Bucureşti pentru învăţământul preşcolar, învăţământul primar şi gimnazial, cluburi sportive şcolare, clasa a IX-a şi clasa a XI-a, învăţământ liceal seral şi cu frecvenţă redusă şi defalcat pe domenii de activitate pentru şcolile de arte şi meserii, anul de completare, învăţământul postliceal de stat, defalcat pe filiera tehnologică / profile pentru clasa a XII-a, ruta progresivă şi defalcat pe unităţi de învăţământ, filiere, profile pentru clasa a IX-a, învăţământ liceal de zi. Menţinerea unui dezechilibru între înscrierile la învăţământul liceal comparativ cu învăţământul profesional se datorează în principal ineficienţei reţelei de consiliere şi orientare şcolară şi profesională. În procesul de transferare a responsabilităţilor din sistemul educaţional de la nivel central (minister, inspectorat şcolar) la nivel local (primărie, şcoală) este foarte importantă existenţa deciziei administrative la nivelul şcolii. Modernizarea sistemului educaţional presupune proiectarea, implementarea şi consolidarea unor relaţii de parteneriat autentic între şcoală, consiliul local şi primărie, între aceste instituţii şi comitetul de părinţi, agenţi economici locali sau regionali, inspectoratul şcolar şi MECT. În acest proces de transferare a responsabilităţilor, de care aminteam mai sus, au apărut o serie de disfuncţionalităţi, după cum se arată în rapoartele de constatare a efectelor descentralizării din judeţele pilot: “Primăria are posibilitatea de a frâna independenţa financiară a şcolilor. Numai primarul, dat fiind că este ordonator principal de credite, poate să semneze ceea ce se numeşte „plăţi”, primarul e „jupânul”. Prevederile legii se respectă doar la modul formal, şcolii nu i s-a acordat autonomie financiară.” (Raport Brăila, Cluj, Neamţ, Satu-Mare, Sibiu, p.38). Alte probleme sunt legate de nerespectarea legii în ceea ce priveşte desemnarea membrilor consiliilor de administraţie şi cunoaşterea competenţelor de către cei care fac parte din consilii: “S-au depistat şi unele nereguli, cum ar fi: număr par de membri,
28

contabilul sau administratorul financiar sunt desemnaţi membri în Consiliul de Administraţie, liderul de sindicat este membru al Consiliului de Administraţie, nu se cunosc competenţele şi nici nu există o repartizare a atribuţiilor.” (Raport Dolj, Harghita, Iaşi, 2006, p.21). Lipsa de pregătire a celor care fac parte din noile consilii de administraţie ale şcolilor se reflectă în slaba eficienţă decizională şi în incapacitatea de a se focaliza pe rezultate: “O altă concluzie este aceea că, deşi formal componenţa Consiliului de Administraţie este una corespunzătoare, membrii Consiliul de Administraţie nu reuşesc întotdeauna să funcţioneze ca un corp decizional preocupat de eficienţă şi rezultate. ” (Raport Dolj, Harghita, Iaşi, 2006, p.21). Noul cadru legislativ are şi el o serie lacune, în plus, în unele zone apare lupta pentru putere între personalul din primării şi personalul din şcoli: “Cadrul legal nu oferă întotdeauna soluţiile metodologice de prioritizare şi de dezbatere publică. În unele cazuri, totuşi, percepţia ierarhică este puternică, dorindu-se stabilirea de linii de subordonare clare între primărie şi şcoli. Această abordare nu este acceptată de către personalul didactic şi conducerea şcolilor, inducând tensiuni nedorite.” (Raport Dolj, Harghita, Iaşi, 2006, p.23). Personalul primăriilor a recurs în unele cazuri la soluţii radicale pentru a tranşa lupta pentru putere în favoarea lui, pur şi simplu nu a mai convocat la şedinţe personalul din şcoli: “Directorii a 5 unităţi de învăţământ importante din judeţul Iaşi nu au fost convocaţi niciodată la nici o şedinţă a Consiliului Local, în cursul anului şcolar 2005-2006.” (Raport Dolj, Harghita, Iaşi, 2006, p.24). Impreciziile din legea descentralizării lasă şi ele loc la interpretări divergente şi sunt o sursă constantă de tensiuni între primării şi şcoli: „Consiliul Local consideră că sunt necesare precizări clare privind avizul Consiliului Local şi al Consiliului de Administraţie pentru numirea persoanei care să ocupe funcţia de Director al unităţii de învăţământ, respectiv precizarea privind efectele acestui aviz.” (Raport Brăila, Cluj, Neamţ, Satu-Mare, Sibiu, p.62). Comunitatea locală şi conducerea şcolii sunt lipsite, în prezent, de drepturile de decizie privind numirea, normarea şi salarizarea personalului, deşi sunt primele interesate de calitatea şi efectele procesului educativ din şcoală. Conducerea şcolii este responsabilă pentru calitatea şi pentru efectele procesului educaţional, dar modalităţile de recrutare, selecţie şi încadrare a personalului didactic aparţin MECT şi inspectoratelor şcolare judeţene, iar salarizarea şi normarea personalului didactic sunt stabilite rigid prin lege, conducerea şcolii neavând posibilitatea ca, printr-o normare şi o salarizare flexibilă, să răspundă nevoilor de mobilitate, de schimbare curriculară sau de stimulare a personalului didactic performant. Recrutarea, selecţia, încadrarea şi evaluarea personalului didactic se realizează pe baza Legii nr. 128 / 1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare. În condiţiile în care angajatorul este unitatea de învăţământ preuniversitar, concursurile de ocupare a posturilor / catedrelor vacante / rezervate se organizează la nivel naţional şi judeţean pe baza metodologiilor aprobate anual prin ordine ale ministrului. În judeţele nominalizate în H.G. nr. 1942 / 2004, concursurile se organizează la nivelul uneia sau mai multor unităţi de învăţământ grupate în centre. Eliminarea acestor disfuncţionalităţi s-ar putea realiza dacă ar fi elaborat un cadru legislativ care să ofere conducerii şcolii – directorului, consiliului de administraţie – capacitatea de decizie / de autonomie în legătură cu angajarea şi eliberarea din funcţie, precum şi cu motivarea şi evaluarea, cu formarea şi dezvoltarea profesionala a resurselor umane, în condiţiile respectării stricte a criteriilor de asigurare a calităţii, conform metodologiilor elaborate de MECT. Concursurile de ocupare a funcţiilor de director / director adjunct la unităţile de învăţământ preuniversitar se organizează la nivelul inspectoratului şcolar, din comisia de concurs făcând parte un inspector şcolar general adjunct, în calitate de preşedinte, 3 directori şi un inspector şcolar. Tot la nivelul inspectoratelor şcolare se organizează şi concursurile pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar / inspector şcolar de specialitate. Comisia de concurs este prezidată de inspectorul şcolar general, iar din comisie mai fac parte un reprezentant al MECT şi un profesor / conferenţiar universitar specializat în disciplina postului respectiv sau din departamentul pentru pregătirea personalului didactic. Concursurile pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general / general adjunct din inspectoratele şcolare judeţene şi de director al

29

casei corpului didactic se derulează la MECT, preşedinte al comisiei de concurs fiind Secretarul de Stat pentru Învăţământ Preuniversitar. Valoarea adăugată în educaţie, materializată prin capacitatea de integrare a tinerilor absolvenţi în societate, pe baza competenţelor dobândite în şcoală depinde direct de calităţile profesionale ale personalului didactic, de gradul de angajare al acestuia în îndeplinirea responsabilităţilor privind educarea elevilor. Conducerile şcolilor sunt primele responsabile pentru calitatea şi pentru efectele procesului educaţional, dar deciziile privind finanţarea programelor de formare a personalului didactic aparţin MECT şi inspectoratelor şcolare judeţene. Salarizarea şi normarea personalului didactic, stabilite prin lege, nu permite conducerii şcolii să asigure personalului didactic un orar flexibil, care să răspundă nevoilor de dezvoltare profesională ale acestuia, accesul la programe de formare continuă în zilele lucrătoare, stimularea personalului didactic care obţine performanţe, motivarea personalului din învăţământul preuniversitar pentru obţinerea celor 90 de credite obligatorii o dată la 5 ani. În acest moment, lipsesc datele relevante privind necesarul de forţă de muncă pe termen scurt şi mediu la nivel local, regional şi naţional. Din această cauză, de cele mai multe ori, proiectele planurilor de şcolarizare nu ţin cont de necesităţile existente pe plan local. Nu există cadrul legislativ privind stimularea agenţilor economici în implicarea acestora pentru calificarea tinerilor. De asemenea, lipsesc datele relevante privind necesarul de forţă de muncă pe termen scurt şi mediu la nivel local, regional şi naţional. Transferarea formării profesionale iniţiale de la unitatea de învăţământ către agenţii economici prin diminuarea perioadei de şcolarizare de la 3 ani la 3 - 9 luni şi preluarea atribuţiilor din domeniu de către alte organisme din afara MECT reprezintă probleme deocamdată nerezolvate. Mecanismele şi procedurile de selecţie şi încadrare a personalului didactic sunt lipsite de flexibilitate şi adaptabilitate, iar implicarea reprezentanţilor comunităţii locale în selecţia personalului de conducere a unităţilor de învăţământ preuniversitar este aproape nulă. Din diagnoza situaţiei existente realizată chiar de MECT, rezultă că nu a fost declanşat programul de formare continuă pe toate nivelurile şi categoriile de personal implicat: inspectori şcolari, directori, personal didactic, membrii consiliilor de administraţie şi ai comisiilor de evaluare şi asigurare a calităţii, reprezentanţi şi specialişti de la consiliile locale şi judeţene etc., acesta fiind o activitate prevăzută în textul iniţial al Strategiei de descentralizare a învăţământului preuniversitar la capitolul Etapa administrativă (2005 - 2006). Principalele probleme în domeniile resurselor umane şi reţelei şcolare identificate în Strategia pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar, 2008 – 2013, MECT, iunie 2008 sunt următoarele:  formarea şi dezvoltarea profesională a resurselor umane din sistemul de învăţământ este centralizată şi nu se corelează întotdeauna cu nevoile şi cu interesele beneficiarilor individuali (personal didactic, manageri) şi cu planurile de dezvoltare instituţională ale unităţilor de învăţământ;  nu există un sistem coerent de identificare a nevoilor de formare a personalului didactice, care să fundamenteze investiţiile şi programele în acest domeniu;  inexistenţa procedurilor de monitorizare şi valorizare a efectelor şi impactului formării conduce la neasumarea responsabilităţii în privinţa eficienţei investiţilor efectuate.

30

6. Descentralizarea şi managementul financiar
Etapele procesului de descentralizare financiară au început să se deruleze începând cu anul 1995 în baza cadrului legislativ adoptat, în principal, prin legile bugetare anuale. În prima etapă s-a stabilit ca finanţarea cheltuielilor pentru întreţinere şi gospodărire, cele pentru reparaţii curente şi capitale, aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar să fie asigurate din bugetul local al unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile în care patrimoniul instituţiilor de învăţământ se afla la MECT. În această perioadă, au fost transferate către autorităţile publice locale responsabilităţile privind finanţarea şcolilor. Politica de personal şi politica investiţională în domeniul educaţiei au rămas un atribut al MECT, pe care îl exercită în teritoriu prin intermediul inspectoratelor şcolare judeţene. Totodată, au fost stabilite categoriile cheltuieli care se asigurau de la bugetele locale. În ultimă etapă au fost introduse măsuri de descentralizare în ceea ce priveşte bugetele locale şi cheltuielile cu salariile personalului din învăţământ, burse, obiecte de inventar şi manuale şcolare, cu asigurarea sursei de finanţare prin repartizarea de la bugetul de stat a unor sume defalcate pentru aceste destinaţii. Cu toate că media europeană (UE) a finanţării educaţiei in 2005 a reprezentat 5,03 % din PIB, în România s-a perpetuat o finanţare sub 4%. Chiar şi în anii în care s-a raportat alocarea unor sume de peste 4% din PIB, acest fapt se datora, în realitate, includerii în bugetul educaţiei atât a garanţiilor nefolosite la credite externe - care, de fapt, sunt bani în contul Ministerului Finanţelor Publice -, cât şi a resurselor proprii pe care le-ar putea obţine unităţile de învăţământ şi care erau mult supraevaluate. Acest fapt a făcut ca per exerciţiu bugetar să avem, în realitate, mereu sub 4% din PIB. Descentralizarea sistemului de învăţământ preuniversitar, prin care toate deciziile importante privind personalul şi execuţia bugetară trebuie să ajungă la nivelul şcolii şi apoi a consiliului local este principala cale de raţionalizare a reţelei şcolare şi de reducere a costurilor. Unul dintre principiile care stau la baza politicii educaţionale este creşterea calităţii învăţământului preuniversitar prin îmbunătăţirea sistemului de finanţare. În această privinţă, noul sistem de finanţare a învăţământului preuniversitar are în vedere trei obiective strategice:  Descentralizarea sistemului de finanţare prin antrenarea comunităţilor şi organismelor locale la formarea surselor de finanţare, dezvoltare şi întreţinere a şcolilor.  Transferul la nivelul directorilor de şcoli a responsabilităţilor legale privind întocmirea bugetelor de venituri şi cheltuieli, constituirea resurselor financiare şi realizarea execuţiei bugetare.  Elaborarea şi aplicarea unei formule de finanţare a unităţilor de învăţământ pe baza costurilor medii / elev. Implementarea politicii educaţionale în condiţiile descentralizării implică o serie de modificării legislative care să înlesnească transferul de responsabilitate. Administraţia publică centrală este obligată să identifice resursele necesare şi costurile integrale aferente competenţelor care sunt transferate, precum şi sursele bugetare pe baza cărora sunt finanţate. Resursele astfel identificate sunt transferate, apoi, autorităţilor administraţiei publice locale. Descentralizarea sistemului educaţional, în perioada 1995-2008, nu a fost susţinută în totalitate şi de alocarea resurselor necesare desfăşurării unei activităţi performante. Actualmente, sistemul de finanţare a învăţământului preuniversitar românesc prezintă următoarele caracteristici:  politica de personal este încă responsabilitatea MECT, respectiv a inspectoratelor şcolare;  dotările cu bunuri şi materiale didactice necesare desfăşurării procesului educaţional au devenit tot o responsabilitate a administraţiei publice locale, care finanţează şcoala;
31

 politica investiţională este situată într-o zonă mixtă a descentralizării, responsabilităţile în acest domeniu fiind atât la nivel central, cât şi la nivel local. O resursă care a rămas mereu în umbră, şi care, în cultura administraţiei româneşti, şi a celei şcolare îndeosebi, nu a fost luată în seamă, am zice cu bună ştiinţă, este resursa decizională – capacitatea de a lua decizii a directorului şcolii şi a consiliului de administraţie. Exemple semnificative se pot da privind circuitul, în aparenţă complicat, în realitate, manipulatoriu, şi care creează dependenţă de deciziile politice şi de bunul plac al inspectorului şcolar general în privinţa numirii directorilor de şcoli şi de grădiniţe. O mare parte dintre directori sunt numiţi cu delegaţie, iar dreptul de a înceta delegaţia aparţine inspectorului şcolar general. Libertatea managerială, “management freedom”, concept strâns legat de eficienţa cheltuirii fondurilor şi de urmărirea obiectivelor educaţionale – care ar trebui să constituie cadrul în care finanţarea şcolii se manifestă – rămâne în zona obscură a negocierii politice, a telefoanelor, influenţelor de tot felul şi a manipulării în general. Acest lucru face ca analiza cadrului legal să devină insuficientă în acest moment, deoarece deciziile se iau fără a ţine cont, în general, de interesele desfăşurării unui proces educaţional care ar trebui să servească dezvoltarea elevului. De aici, dezinteresul multor părinţi şi a profesorilor, a directorilor chiar, de a participa şi a contribui la dezvoltarea şcolii. Toţi sunt conştienţi de faptul că părerea, contribuţia şi efortul lor nu contează. Descentralizarea sistemului de finanţare a învăţământului (de fapt, a sistemului de execuţie bugetară prin consiliile locale) nu a fost însoţită de un efort semnificativ de orientare a fondurilor consiliilor locale către unităţile de învăţământ. Fondurile au rămas, de regulă, la nivelul primăriilor şi centrelor de execuţie bugetară, de aici efectuându-se direct cea mai mare parte a cheltuielilor materiale, în principal, de întreţinere şi reparaţii. Sistemul de execuţie bugetară prin primării sau centre de execuţie bugetară face ca eventualele economii în folosirea fondurilor să nu rămână la dispoziţia şcolii, ci să capete alte destinaţii. Directorii de şcoli au foarte puţine drepturi şi răspunderi ca manageri financiari şi administrativi ai şcolii. Aceste drepturi sunt covârşitor limitate de plasarea în afara şcolii, la primărie sau centrul de execuţie bugetară, a centrului de decizie care se ocupă cu planificarea şi execuţia bugetară, de asemenea, prevederile legilor finanţelor publice şi ale finanţelor publice locale referitoare la folosirea banului public sunt şi ele limitative. În conformitate cu aceste prevederi, numărul de posturi în învăţământ şi pe unităţi şcolare este stabilit prin legile anuale ale bugetului. Eventualele economii la cheltuielile de personal dintr-o şcoală nu rămân la dispoziţia acesteia pentru stimularea personalului, ci merg la bugetul de stat; economiile la cheltuielile materiale nu sunt reorientate către şcoală, spre alte capitole de cheltuieli (investiţii, salarizare), ci la sfârşitul anului sunt vărsate la bugetul de stat sau la cel local. Centrele de execuţie bugetară nu ţin evidenţa contabilă şi analitică pe fiecare unitate de învăţământ în parte. Actualul sistem de fundamentare a proiecţiilor bugetare şi alocare a fondurilor nu este susţinut de un sistem de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor care să confere obiectivitate şi siguranţă în ceea ce priveşte gradul de finanţare a fiecărei unităţi de învăţământ şi nevoile ei reale de fonduri. Echipele de evaluatori ale MECT (vezi: Raportul echipelor de evaluare pentru selecţia şcolilor pilot din proiectul Managementul administrativ şi financiar al şcolii într-un mediu descentralizat: judeţele Dolj, Harghita şi Raport privind stadiul implementării măsurilor de descentralizare a învăţământului preuniversitar: judeţele Brăila, Cluj, Neamţ, Satu-Mare şi Sibiu) au constatat o serie de disfuncţionalităţi în aplicarea măsurilor de descentralizare financiară. Situaţia dificilă din judeţul Brăila este rezumată în mod plastic de un respondent (Raport Brăila, Cluj, Neamţ, Satu-Mare şi Sibiu, 2006, p.38): “Accesul la banii pe care i-a prevăzut în buget fiecare şcoală este la fel de greu. E aceeaşi aglomerare de directori şi contabili care vin la primărie pentru a semna documentele în vederea efectuării plăţilor, ca şi până acum un an, când lucrurile nu erau descentralizate.” Dacă comparăm modul de proiectare al necesarului de fonduri rezultat în urma aplicării celor două variante de fundamentare constatăm că noul sistem avantajează clar unităţile de învăţământ cu număr mai mare de elevi / preşcolari şi dezavantajează unităţile de învăţământ cu număr mic de elevi / preşcolari. Există destui directori
32

şi administratori financiari care nu pot să facă o distincţie clară între cele trei forme de finanţare: de bază, complementară şi compensatorie. Suma propusă pentru finanţare de 1900 RON / elev nu este fundamentată pe calcule economice clare (vezi: Raport Dolj, Harghita, Iaşi, 2006, p.20). Mai grav, în Raport este subliniată implicarea neproductivă a factorilor politici, care pot bloca bunul mers al şcolilor şi dezvoltarea acestora: „...au existat disfuncţii majore la nivelul consiliului local, care au dus la neadoptarea la termen a bugetului şi la întârzieri în plăţi ale personalului didactic, de exemplu, în Odorheiul Secuiesc.” (Raport Dolj, Harghita, Iaşi, 2006, p.26). Există numeroase şcoli care au probleme cu acoperirea cheltuielilor materiale, deoarece bugetul aprobat de consiliul local acoperă doar 20-30% din suma necesară. O altă problemă semnalată în Raport a fost aceea că o serie unităţi şcolare care realizează venituri proprii nu sunt stimulate să obţină bani, deoarece sumele obţinute sunt vărsate în conturile primăriilor şi acestea nu mai virează nici un leu către şcoli, totuşi, dacă privim lucrurile şi din celălalt unghi, descentralizarea treptată a unor responsabilităţi din domeniul învăţământului preuniversitar către autorităţile locale a pus o presiune mare pe bugetele locale. Obiectivele propuse de MECT pentru continuarea descentralizării sistemului educaţional preuniversitar în materie de administrare şi finanţare sunt următoarele:  diversificarea surselor de finanţare a unităţilor şcolare;  întocmirea şi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe fiecare unitate de învăţământ;  alocarea fondurilor de la bugetul de stat şi de la bugetele locale către bugetele unităţilor de învăţământ, pe baza principiului finanţării proporţionale cu numărul de elevi, pe bază de costuri medii / elev şi al finanţării complementare, pe bază de programe;  directorul şi consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ urmează să primească atribuţii sporite în execuţia bugetelor;  consiliile locale şi judeţene, după caz, şi consiliile de administraţie ale şcolilor, vor participa la activitatea de selecţie, promovare şi evaluare a personalului didactic şi a directorilor de şcoli;  introducerea unei salarizări diferenţiate a personalului didactic în funcţie de rezultatele obţinute de elevi şi volumul muncii prestate. Descentralizarea luării deciziilor în ceea ce priveşte finanţarea educaţiei poate avea ca efecte benefice: asigurarea necesarului de fonduri pentru şcolile din zonele defavorizate prin crearea unor programe de finanţare a învăţământului bazate pe costul mediu / elev, fundamentarea, elaborarea şi execuţia bugetelor de către şcoli sau centre financiare împreună cu primăria, responsabilizarea autorităţilor locale şi a directorilor de şcoli, în ceea ce priveşte deciziile de cheltuire a fondurilor prin programe cadru de îmbunătăţire a performanţelor. Sistemul educaţional românesc are performanţe slabe şi iroseşte resurse, deoarece există o serie de problemele instituţionale identificate în studiul realizat de Societatea Academică Română (SAR, 2008, p. 2-3). La nivel macro, sistemul se confruntă cu un mare paradox: MECT, cel care este responsabil în faţa contribuabililor pentru politicile în domeniu are un control slab asupra alocărilor de resurse în sistem, la nivel central şi local. La nivel micro, conducerea şcolilor are deocamdată o capacitate redusă în ceea ce priveşte managementul şi negocierea în relaţia cu autorităţile centrale, locale şi judeţene. Există o puternică fragmentare în finanţarea educaţiei preuniversitare, cu salariile personalului didactic, pe de-o parte, şi cheltuielile materiale şi de investiţii, pe de alta, complet decuplate. Calitatea învăţământului suferă, după cum arată evaluările internaţionale, indicatorii de performanţă sunt la niveluri internaţionale medii, dar la coada clasamentului în interiorul UE. În ceea ce priveşte mecanismele de finanţare a şcolilor, nu există criterii transparente de alocare a resurselor. Studiul citat (SAR, 2008, p.4) relevă faptul că „nivelul finanţării este de 2,5 ori mai mare decât în 2004 în termeni nominali, însă e greu de spus dacă şi performanţa a urmat acelaşi trend – cel mai probabil, nu”. În acelaşi studiu (SAR, 2008, p. 4) se arată că singurele influenţe semnificative asupra nivelului finanţării le au: apropierea de un municipiu, în sensul că distanţa
33

mai mare faţă de un asemenea centru este asociată cu o finanţare mai scăzută per capita – adică exact invers decât ar fi cerut în teorie criteriul izolării; acest efect nedorit este parţial compensat de faptul că în şcolile mai mici (cu mai puţini elevi) cheltuielile de investiţii per capita sunt mai mari, dar acesta este probabil un simplu artefact statistic şi nu e limpede dacă toate aceste investiţii sunt până la urmă justificate şi sustenabile; numărul de cadre didactice şi personal auxiliar existent reprezintă factorul determinant al nivelului finanţării, acesta fiind principala componentă a costurilor istorice. Studiul Societăţii Academice Române arată că .”..în general, distribuirea resurselor se face fără criterii clare – necum să mai fie legată de performanţă – în special atunci când e vorba de fonduri pentru investiţii. Relaţiile informale şi lobby-ul personal de la nivelul şcolii în sus, suprapus sau nu peste conexiunile politice, par să fie motorul care ţine sistemul ...” (SAR, 2008, p. 5). Potrivit aceluiaşi studiu (SAR, 2008, p. 5), scurgerile de resurse din sistemul şcolar reprezintă circa 10- 12% din total, repartizate astfel: suprapreţ (achiziţii, lucrări etc.) – 4%; absenteism profesori - 4,2%, absenteism elevi - 2,5%. Strategia pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar, 2008 – 2013, MECT, iunie 2008 cuprinde pasaje în care se arată că legea nr. 354/2004 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84 / 1995 şi metodologiile de aplicare a prevederilor acesteia, prevăd ca baza de calcul a fondurilor alocate unităţilor de învăţământ, prin şi din bugetele locale, o constituie costul standard per elev / preşcolar. Acesta este determinat pe bază de indicatori fizici de consum, pe niveluri şi tipuri / filiere de învăţământ. Dacă decidentul politic doreşte realizarea unei alocări a fondurilor mai eficiente şi echitabile ar trebui să se ia în calcul, pe lângă costul standard per elev / preşcolar, indicatori de corecţie care să ţină seama de densitatea populaţiei şcolare din zonă, de severitatea unor dezavantaje de ordin economic şi social, de ponderea în diferite unităţi de învăţământ a elevilor aparţinând unor minorităţi naţionale etc. Introducerea acestor indicatori de alocare are rolul de a evita folosirea în mod exclusiv a costurilor medii istorice sau a numărului de angajaţi din unitatea şcolară ca indicatori de fundamentare a necesarului de fonduri pentru învăţământ, ceea ce duce la alocarea arbitrară a fondurilor către şcoli. Bugetului de stat îi revine, conform legii, principalul efort pentru finanţarea învăţământului în ceea ce priveşte cheltuielile de personal, burse şi obiecte de inventar. Aceste fonduri ajung în bugetele locale prin intermediul Direcţiilor Generale ale finanţelor publice judeţene şi ale municipiului Bucureşti. Sistemul de finanţare conturat de prevederile actelor normative adoptate în anul 2004 prezintă însă unele limite, generatoare de disfuncţionalităţi, menţionate în Strategie, pe care le enumerăm mai jos:  Alocarea fondurilor de la bugetul de stat către bugetele locale nu poate lua în calcul costurile standard, şi, cu atât mai mult, indicatorii de corecţie, atâta timp cât acele fonduri se referă exclusiv la burse şi la cheltuielile de personal şi obiecte de inventar.  Alocarea către consiliile locale şi şcoli a fondurilor pentru salarii pe bază de costuri standard / elev nu se poate face fără a provoca serioase disfuncţionalităţi în plata salariilor, atâta timp cât normarea şi salarizarea sunt stabilite rigid, prin lege, pe grade şi tranşe de vechime a personalului didactic.  Metodologia de calcul şi de fundamentare a costurilor standard şi a indicatorilor de corecţie, elaborată de CNFP şi neasumată oficial, dar utilizată în judeţele pilot, ca instrument de simulare a proiectării bugetare şi în alocarea fondurilor, nu răspunde complet criteriilor de alocare stabilite de lege.  Proiectarea bugetară prin formula de finanţare derivată pe baza costurilor istorice este dificil de pus în practică, în condiţiile în care proiectul de buget se fundamentează în septembrie pentru anul următor, în timp ce datele necesare sunt disponibile doar la finalul anului premergător aplicării formulei.  Sistemul actual de fundamentare a proiecţiilor bugetare şi de alocare a fondurilor nu este susţinut de un sistem de culegere, transmitere şi prelucrare a datelor, care să confere
34

obiectivitate şi siguranţă în legătură cu gradul de finanţare al fiecărei unităţi de învăţământ şi cu nevoile ei reale de fonduri. Potrivit Strategiei (MECT, iunie 2008), principalele probleme identificate în privinţa finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele:  Nu s-a ajuns la consens între factorii politici de decizie în privinţa elaborării unei metodologii privind formula de finanţare per elev.  Nu s-a ajuns la consens între factorii politici de decizie în ceea ce priveşte cadrul normativ care ar trebui să fie modificat în concordanţă cu obiectele descentralizării administrative.  Mecanismele de finanţare şi rolurile instituţionale nu au fost adaptate la funcţionarea unităţilor de învăţământ într-un mediu descentralizat.  Nu există un sistem integrat de date cu caracter economico-financiar pentru întregul învăţământ preuniversitar.  Nu există unui sistem de indicatori pentru monitorizarea alocării şi cheltuirii fondurilor publice în învăţământul preuniversitar.  Nu au fost definite standardele de cost pentru serviciile educaţionale, care ar trebui să fie corelate cu standardele de calitate.  Formarea resurselor umane în vederea construirii şi execuţiei bugetare în sistem descentralizat are lacune mari.  Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar este marginalizat şi, totodată, activitatea lui este lipsită de eficienţă, datorită faptului că în cadrul lui nu a fost prevăzut un departament cu atribuţii de execuţie. Sistemul de finanţare a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cuprinde principiile şi instituţiile implicate în proiectarea bugetelor, repartizarea şi utilizarea resurselor financiare, precum şi indicatorii de fundamentare şi alocare a fondurilor necesare bunei funcţionări a unităţilor de învăţământ. Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse. În România, ca şi la nivel european, educaţia continuă să fie finanţată în principal din fonduri publice. Legea care trecea responsabilitatea finanţării educaţiei în sarcina administraţiilor locale a intrat în vigoare în anul 1999 şi, împreună cu celelalte măsuri de descentralizare, a avut un efect imediat asupra structurii cheltuielilor pentru învăţământ, cheltuielile materiale s-au redus foarte mult, această scădere semnificativă a constituit un motiv serios de îngrijorare în ceea ce priveşte calitatea învăţământului şi degradarea infrastructurii şcolilor. Din acest punct de vedere, descentralizarea obligaţiilor de finanţare a învăţământului a dus la neglijarea unor cheltuieli de maximă importanţă pentru calitatea educaţiei şi menţinerea infrastructurii acesteia. Conform Legii nr. 354/2004, fondurile unităţii de învăţământ, indiferent de sursele de provenienţă (buget de stat, buget local sau surse proprii) se alocă pentru destinaţiile enumerate în continuare. Finanţarea de bază, proporţională cu numărul de preşcolari / elevi pentru următoarele categorii de cheltuieli:  cheltuieli de personal;  cheltuieli materiale şi de servicii;  cheltuieli cu perfecţionarea profesională, cu excepţia celor care se suportă de la bugetul de stat. Finanţarea complementară, aferentă următoarelor categorii de cheltuieli:  consolidări, investiţii şi reparaţii capitale;  subvenţii pentru internatele şi cantinele şcolare;  cheltuieli pentru organizarea evaluărilor şi examenelor naţionale ale elevilor, cu excepţia cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat;
35

 cheltuieli cu bursele elevilor;  cheltuieli pentru transportul elevilor;  cheltuieli pentru navetă, cele şase călătorii cu reducere pe calea ferată prevăzute de lege, pentru personalul didactic şi personalul didactic auxiliar;  cheltuieli pentru efectuarea examinării medicale obligatorii a salariaţilor din învăţământul preuniversitar de stat, cu excepţia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;  cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative, cultural-artistice, sportive şi turistice. Alocarea fondurilor bugetare către unităţile de învăţământ pentru finanţarea de bază se realizează în judeţele pilot după o formulă care are în vedere numărul de elevi / preşcolari din şcoală / grădiniţă şi costurile standard pe elev / preşcolar corectate cu ajutorul unor coeficienţi de diferenţiere în funcţie de :  mediu – rural / urban;  nivel şi filieră de învăţământ;  condiţiile socio-economice ale zonei în care funcţionează unităţile de învăţământ, indicatori demografici, ponderea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, ponderea unor minorităţi în rândul elevilor, nivelul performanţelor şcolare;  condiţiile specifice ale bazei materiale – dispersia şi mărimea spaţiilor de învăţământ, spaţii de învăţământ monumente istorice. Prin introducerea acestor coeficienţi de diferenţiere, se evită folosirea costurilor medii istorice sau a numărului de cadre didactice ca indicatori exclusivi de fundamentare a necesarului de fonduri pentru învăţământ, precum şi de alocare arbitrară a fondurilor către şcoli. Veniturile proprii obţinute de unităţile de învăţământ nu diminuează finanţarea de bază şi finanţarea complementară. În ceea ce priveşte structura cheltuielilor, cu începere din anul 2005, se observă o tendinţă de scădere a ponderii cheltuielilor de personal din totalul cheltuielilor pentru educaţie, în favoarea cheltuielilor materiale. Ponderea mai ridicată a cheltuielilor de personal are drept cauze nivelul foarte scăzut al cheltuielilor materiale şi de capital realizate din bugetele locale care sunt mici, nivelul ridicat al cheltuielilor de personal, în valoare absolută şi nivelul salariului mediu pe post didactic. Cheltuielile per elev de la bugetele locale deţin cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor pentru educaţie. Creşterea costului mediu per elev se explică atât prin creşterea fondurilor alocate educaţiei, cât şi prin scăderea populaţiei şcolare totale. Nivelul costurilor medii este diferit în funcţie de mediu (urban / rural), trepte de învăţământ şi judeţ. Aceste diferenţe sunt generate, în primul rând, de numărul elevi pe post didactic auxiliar şi nedidactic, dar şi de eforturile bugetelor locale de alimentare a şcolilor cu fonduri pentru cheltuieli materiale. Ponderea cheltuielilor materiale în structura costurilor medii variază pe medii şi trepte de învăţământ, aceste diferenţe reflectă efortul şi capacitatea consiliilor locale de a asigura necesarul de fonduri pentru acoperirea acestor cheltuieli. Evaluările privind cheltuielile pentru educaţie arată că există, deocamdată, foarte multe nevoi financiare care nu pot fi acoperite cu nivelul curent al alocărilor de la stat, de la infrastructură şi dotări materiale, până la motivarea financiară şi formarea personalului din sistem, numeroase probleme sunt rezolvate parţial sau amânate pentru următorul an bugetar. Principalul efort în finanţarea învăţământului îl face în continuare bugetul de stat prin bugetul MECT şi cota TVA repartizată consiliilor locale pentru salarii, manuale, concursuri naţionale, perfecţionarea personalului şi burse. Ponderea contribuţiilor factorilor finanţatori de acoperire a costurilor este de 81,08 %. Bugetele locale contribuie cu o pondere de 16,37 % la acoperirea costurilor medii, iar unităţile de învăţământ contribuie la acoperirea costurilor cu o pondere de 2,48 % din veniturile proprii (Dogaru, I., 2002, p.13). Noua politică prin care un procent din încasările TVA ale administraţiilor locale este lăsat acestora pentru acoperirea cheltuielilor curente esenţiale din învăţământ reprezintă o soluţie
36

ingenioasă de asigurare a unei finanţări mai adecvate a acestor nevoi, respectând totodată principiul de bază al descentralizării. Cu toate acestea, fondurile de la bugetul de stat sunt alocate pentru scopuri specifice şi există o marjă scăzută de flexibilitate pentru autorităţile locale de a realoca aceste fonduri dela un capitol bugetar la altul, sursele de finanţare fiind cu destinaţie precisă, pe fiecare capitol. De asemenea, în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului actual de finanţare se constată că:  bugetul este controlat numai pe baza intrărilor (input-urilor);  resursele nu sunt predictibile;  deciziile asupra resurselor se iau la niveluri diferite;  bugetul „ori îl cheltui, ori îl pierzi” – dacă banii nu sunt cheltuiţi în funcţie de scopul specificat, este returnat către trezorerii;  bugetele nu sunt direct legate de obţinerea anumitor rezultate, iar ţintele nu sunt complet specificate în buget. În principiu, administraţiile locale finanţează unităţile de învăţământ preunversitar din propriile resurse. Acesta ar trebui să constituie un stimulent puternic pentru administraţiile locale pentru a furniza servicii de învăţământ în modul cel mai eficace cu putinţă, sub aspectul costurilor. Totuşi, acest stimulent este subminat de doi factori esenţiali, primul, este de fixarea din afară – prin legea învăţământului – a limitelor de mărime a claselor şi normei didactice, care determină numărul cadrelor didactice din fiecare localitate, al doilea, este formula de finanţare compensatorie prin proporţia variabilă din TVA reţinută de judeţe. Această situaţie reflectă tensiunile existente între autorităţile centrale din învăţământ şi administraţiile locale, care au ca substrat rolurile fiecăreia definite de legislaţia în vigoare, privind descentralizarea: consiliile locale răspund de administrarea şi finanţarea unităţilor din învăţământul preuniversitar, dar directorii de şcoli şi profesorii sunt angajaţi de inspectoratele şcolare, în faţa cărora răspund. Consiliile locale răspund de furnizarea educaţiei la nivel preuniversitar, dar MECT răspunde de stabilirea standardelor şi de controlul calităţii învăţământului preuniversitar. Finanţarea de la bugetul de stat a salariilor personalului didactic, burselor şi manualelor şcolare, pe baza legislaţiei în vigoare, reflectă conştientizarea faptului că atât calitatea educaţiei, cât şi gradul de cuprindere în învăţământ ar scădea la niveluri inacceptabile în localităţile mai sărace, dacă administraţiile locale ar trebui să se bazeze doar pe resursele proprii pentru finanţarea acestor input-uri. Finanţarea şcolilor şi execuţia bugetară se realizează, ca şi în trecut, prin alocarea fondurilor direct către unităţile cu contabilitate proprie sau prin centrele de execuţie bugetară. De regulă, unităţile de învăţământ fără contabilitate proprie nu au bugete proprii de venituri şi cheltuieli, ele elaborează, totuşi, proiecte de buget pe care le înaintează centrelor de execuţie bugetară, dar aceste bugete nu sunt sută la sută reale, deoarece sunt făcute de nespecialişti, majoritatea pe principiul „să aibă de unde să taie”. Directorii de şcoli şi consiliile de administraţie ale şcolilor nu cunosc volumul de fonduri alocat de la bugetele de stat şi local pentru desfăşurarea procesului educaţional şi, în consecinţă, nu sunt interesaţi în folosirea raţională a acestor fonduri şi în multiplicarea lor prin venituri proprii, şi nu-şi pot stabili priorităţile proprii privind folosirea fondurilor. Cheltuielile pentru consumul de energie electrică, termică şi de apă, precum şi majoritatea cheltuielilor de reparaţii sunt onorate direct de ordonatorul principal de credite. În această situaţie, directorii nu cunosc nici măcar cuantumul consumurilor realizate de unităţile pe care le conduc şi, drept urmare, nu iau nici o măsură de raţionalizare a acestora. Activitatea economico-financiară a şcolii este lăsată în sarcina ordonatorului principal de credite care îngreunează luarea deciziilor şi generează, uneori, arbitrariul în alocarea fondurilor. În formularea politicii de personal, conducerile şcolilor sunt exonerate de orice răspundere. Capacitatea lor de decizie în acest domeniu este limitată de prevederile legale referitoare la norma didactică, numărul săptămânal de ore de predare şi de numărul de elevi per clasă. Unica lor contribuţie la determinarea numărului de posturi este aceea de a se asigura că fiecare clasă are un număr de elevi egal sau mai mare decât cel mediu prevăzut de lege. Directorii de şcoli nu sunt implicaţi decât foarte puţin în politica de normare, selectare şi
37

promovare a personalului didactic, iar comunităţile locale şi reprezentanţii administraţiei locale sunt excluşi de la actul de decizie în acest domeniu. Această deficienţă este generată, în primul rând, de sistemul rigid, centralizat (prin lege) de normare şi promovare a personalului didactic şi de alte prevederi ale legilor în vigoare referitoare la norma didactică, salarizarea personalului didactic, titularizarea „pe viaţă” a acestuia, planuri de învăţământ (cu un număr de discipline şi ore care nu permit o prea mare elasticitate, cu efect asupra normelor didactice). Potrivit prevederilor legale în vigoare, numirea directorilor unităţilor de învăţământ este un atribut exclusiv al MECT şi inspectoratului şcolar. Noul sistem de finanţare a şcolilor impune transferul de responsabilităţi către consiliile locale, primari şi comunitatea locală, în ceea ce priveşte asigurarea şi administrarea resurselor materiale şi financiare, necesare procesului educaţional. Această situaţie pune şcoala într-o poziţie de parteneriat / dependenţă faţă de comunitatea locală şi organismele ei de conducere.

38

7. Comunicarea între principalii actori din învăţământul preuniversitar
Strategiile de comunicare care vor fi elaborate la nivelul MECT, ca iniţiator al politicilor de descentralizare, ar trebui să pornească de la direcţiile de acţiune trasate în Strategia pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar (MECT, iunie 2008), de la Strategia de comunicare a proiectului–pilot al descentralizării învăţământului preuniversitar în judeţele Dolj, Iaşi şi Harghita (MEC, Anexa nr.1, Phare/RO/2004/IB/OT/01) şi de la constatările echipelor de evaluatori privind efectele produse de implementarea strategiei de comunicare menţionate. În Strategia pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar (p.13-14), se constată că în privinţa comunicării există un grad redus de înţelegere, informare şi mediatizare a problematicii procesului de descentralizare, atât în judeţele pilot, cât şi la nivel naţional. De asemenea, nu există proceduri de comunicare interinstituţională bine definite la nivel de sistem preuniversitar, ca parte integrantă a unei strategii de comunicare funcţională la nivel naţional. Strategiile de comunicare între iniţiatorii şi implementatorii de politici de descentralizare prevăzute de MECT vizează:  dezvoltarea procedurilor de informare şi comunicare pentru a creşte gradul de înţelegere a procesului de descentralizare;  creşterea transparenţei şi facilitarea dezbaterii publice pe tema descentralizării;  mediatizarea rezultatelor obţinute pe parcursul descentralizării;  crearea de noi fluxuri informaţionale între organismele şi instituţiile implicate în procesul descentralizării;  creşterea transparenţei şi optimizarea traseului informaţiei şi al raportărilor;  înfiinţarea unei bănci de date integrate;  elaborarea unor proceduri de comunicare interinstituţională (pagina de internet, forum de discuţii etc.);  elaborarea şi implementarea unui plan de comunicare (MECT-judeţe-unităţi de învăţământ). Implementarea Strategiei de descentralizare la nivelul entităţilor teritoriale (inspectorate şcolare – la nivel judeţean şi unităţi de învăţământ – la nivel local) ale sistemului educaţional presupune, cu necesitate, atât elaborarea unei strategii de comunicare complexă, coerentă şi adecvată contextual, cât şi monitorizarea constantă a aplicării acesteia şi a efectelor sistemice pe care le produce. Implementarea cu acurateţe a Strategiei de comunicare (MEC, 2006) este necesară, pe de o parte pentru o mai bună cunoaştere a procesului de descentralizare de către toţi factorii implicaţi (ministere, autorităţi judeţene, autorităţi locale, unităţi de învăţământ, societatea civilă etc.), iar pe de altă parte, pentru evitarea sau atenuarea riscului unor disfuncţionalităţi cauzate de o monitorizare insuficientă a etapelor, calendarului şi acţiunilor procesului de descentralizare. Mai mult, s-ar impune valorificarea expertizei acumulate în proiectul pilot, în vederea elaborării şi implementării Strategiei naţionale de comunicare, ca parte integrantă a Strategiei pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar. Strategia de comunicare cuprinde o analiză a situaţiei actuale, care oferă o diagnoză a modului de comunicare şi strategia propriu-zisă, care stabileşte obiectivele, grupurile ţintă, abordarea strategică şi principalele acţiuni. Grupurile ţintă la nivel naţional sunt următoarele: MEC, instituţii guvernamentale, Parlamentul şi societatea civilă. Grupurile ţintă la nivel judeţean sunt: Inspectoratul Şcolar Judeţean, Prefectura, Consiliul Judeţean, sindicatele din învăţământ şi societatea civilă. Grupurile ţintă de la nivele local sunt următoarele: Primarul,
39

Consiliul Local / Comisia pentru învăţământ, autoritatea locală / direcţia financiară, sindicatele din învăţământ, comunitatea de afaceri locală, presa. Grupurile ţintă la nivelul şcolilor sunt următoarele: Consiliul de Administraţie, personalul din administraţia şcolii, directorul, directorul adjunct, administratorul financiar, consilierul pe probleme de educaţie, catedrele / comisiile metodice, comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, consiliul profesoral, comitetul de părinţi, consiliul elevilor, profesori, consilieri şcolari, părinţi, elevi. Principalele canale de comunicare sunt presa naţională şi locală, internetul. Potrivit Strategiei de comunicare (p. 10) „Obiectivul pe termen lung ...este de a conştientiza importanţa comunicării şi de a dezvolta informarea şi comunicarea în cadrul MedC şi la nivelului sistemului educaţional, prin crearea şi testarea unui model de comunicare ca suport pentru extinderea la nivel naţional”. Obiectivele pe termen scurt ale acestei strategii sunt (Strategia de comunicare, p.10):  facilitarea înţelegerii politicii de descentralizare a MECT şi a scopului, conţinutului şi instrumentelor proiectului pilot de către grupurile ţintă direct implicate şi a rolului pe care se aşteaptă ca ele să îl joace;  facilitarea schimbului de experienţă pe durata proiectului pilot;  informarea asupra rezultatelor proiectului pilot şi creşterea transparenţei acestora;  stimularea dezbaterii publice referitoare la descentralizare şi rezultatele proiectului pilot;  îmbunătăţirea participării tuturor grupurilor ţintă la implementarea procesului de descentralizare. Abordarea strategică a comunicării recunoaşte importanţa furnizării de informaţii uniforme şi relevanţa comunicării în ambele sensuri. Elementele acestei abordări sunt următoarele (Strategia de comunicare, p.10): furnizarea de informaţii clare, concrete, transparente şi uniforme de către MECT prin întâlniri şi difuzarea de materiale care pot fi folosite de personalul MECT, ISJ şi şcoli pentru a informa (la rândul lor) grupurile-ţintă de la nivelurile respective; facilitarea de către MECT a schimbului de experienţă şi a dezbaterilor privind descentralizarea care să se desfăşoare într-o manieră transparentă (prin publicarea unor documente, dezbatere publică, consultare, în cadrul ISJ şi al şcolilor pilot şi cu grupurile ţintă externe la nivel local şi naţional); furnizarea de informaţii şi facilitarea dezbaterii de către ISJ şi şcolile pilot la nivelurile respective (ca urmare a unor planuri de comunicare, care trebuie dezvoltate de acestea cu ajutorul Grupului de comunicare; dezvoltarea unui organism eficient de informare şi comunicare în cadrul proiectului pilot de descentralizare. Furnizarea de informaţii clare, transparente şi uniforme de către MECT se realizează prin comunicare interpersonală între acorii implicaţi, materiale tipărite şi pe canale digitale. Comunicarea interpersonală se realizează prin: întâlniri de prezentare a echipei proiectului de descentralizare, întâlniri regulate ale echipei proiectului, persoane de contact în fiecare departament, consiliu şi agenţie MECT, prezentare şi întâlniri periodice ale persoanelor de contact, prezentări periodice ale persoanelor de contact în departamentele lor, prezentare Power Point pusă de către echipa proiectului la dispoziţia persoanelor de contact, sesiuni de informare / comunicare cu angajaţii celor mai relevante departamente, consilii, agenţii MECT, prezentări la întâlnirile săptămânale ale MECT, întâlnirile MECT cu conducerile ISJ din cele trei judeţe pilot, întâlniri de informare / comunicare în toate judeţele cu reprezentanţii MECT şi echipei proiectului, contacte periodice cu presa, prezentare şi sesiune de întrebări şi răspunsuri la cele două întâlniri ale comisiei de dialog social, prezentare Power Point standard la întâlnirile inspectorilor de discipline, linie telefonică pentru biroul de asistenţă şi adresa de e mail. Se vor tipări următoarele materiale: fluturaş cu informaţii introductive pentru cei implicaţi în proiectul pilot care va conţine scurte informaţii legare de: contextul proiectului pilot, judeţele şi numărul de şcoli implicate din fiecare judeţ, obiectivele proiectului pilot, ce se va testa, cum se pot obţine mai multe informaţii despre proiectul pilot. Broşura care oferă informaţii detaliate cu privire la descentralizare şi la proiectul pilot pentru cei care sunt implicaţi în implementarea proiectului. Postere care vor fi afişate în MECT, birourile ISJ şi în şcolile pilot. Raportul final de evaluare întocmit de echipa de proiect va conţine recomandări legate de dezvoltarea viitoare a procesului
40

de descentralizare în învăţământul preuniversitar va fi trimis unui număr de grupuri ţintă. Alte grupuri ţintă pot primi raportul la cerere. Raportul va fi, de asemenea, publicat pe internet. Rezumatul raportului final va fi publicat sub forma unei broşuri. Canalele digitale: pagina de internet a MECT referitoare la descentralizare, pagina de internet a MECT, pagina de forum şi baza de date pilot cu documente. Facilitarea schimbului de experienţă şi a dezbaterilor (dezbatere publică, consultare) cu privire la descentralizare; pentru nivelul interpersonal se vor organiza sesiuni de informare / comunicare cu toţi angajaţii celor mai relevante departamente, consilii şi agenţii MECT. Sesiuni de informare, comunicare la nivelul judeţului cu reprezentanţii MECT şi echipei proiectului. O conferinţă cu grupurile ţintă despre descentralizare. Această conferinţă va implica grupurile ţintă de pe plan naţional (MECT, sindicatele din învăţământ, societatea civilă, presa) şi reprezentanţi ai diferitelor grupuri ţintă implicaţi în proiectul pilot. Va fi elaborat un buletin informativ lunar care va asigura informarea, pe verticală şi schimbul de experienţă, pe orizontală. Furnizarea de informaţii şi facilitarea dezbaterilor de către ISJ şi şcolile pilot, la nivelurile respective. Inspectorii de comunicare vor fi însărcinaţi să elaboreze un plan de comunicare pentru proiectul pilot. Acesta va defini obiectivele, grupurile ţintă, canalele de comunicare şi activităţile adresate grupurilor ţintă de la nivelul judeţului şi şcolilor pilot / comunităţilor. Planul de comunicare al şcolii pentru proiectul pilot (formatul va fi furnizat de echipa proiectului). Într-un cadru descentralizat, şcoala are sarcina principală de a informa şi de a comunica cu grupurile ţintă locale şi de a elabora un plan şi un buget în acest scop. Grupul de comunicare va elabora un model de format pentru şcoli, pentru a le ajuta să dezvolte, la rândul lor, un astfel de plan de comunicare şi îl va explica la întâlnirile de informare judeţene. Strategia de comunicare şi planul de acţiune vor fi realizate de Grupul de comunicare, care va elabora, totodată, calendare detaliate şi alocarea sarcinilor. Grupul de comunicare va elabora un buget şi îl va transmite grupului de coordonare şi Ministrului Educaţiei împreună cu strategia de comunicare şi planul de acţiune. Pe baza structurii de comunicare existente, în MECT se va forma şi dezvolta o reţea de comunicare, în vederea implementării proiectului de descentralizare. Reţeaua de comunicare este alcătuită din: Direcţia de Informare şi Relaţii cu Presa, persoane de contact din cadrul MECT, inspectori de comunicare din cadrul ISJ şi comunicatorii din şcoli. Baza de date de contact va funcţiona ca un instrument esenţial de promovare a materialelor de informare în formă tipărită sau prin e-mail. Baza de date de presă este deja constituită la Direcţia de Informare Publică şi Relaţii cu Presa. Monitorizarea şi evaluarea strategiei de comunicare vor fi realizate „...numai dacă GC are timp suficient în acest scop” (Strategia de comunicare, p.25, nota de subsol 5). Rezultatele monitorizării vor fi menţionate în rapoarte de comunicare trimestriale, care vor fi elaborate de Grupul de comunicare, în ele vor fi specificate numărul materialelor produse şi distribuite, activităţile realizate, grupurile ţintă implicate şi realizările. Pentru a monitoriza periodic eficienţa şi eficacitatea activităţilor de informare şi comunicare, se vor utiliza următoarele instrumente: comunicare directă între actorii implicaţi (rapoarte şi liste de prezenţă, scheme de evaluare a participanţilor, rapoarte ale serviciului de asistenţă), materiale tipărite (date de distribuţie, chestionare tipărite şi prin e-mail, monitorizarea materialelor distribuite şi a celor rămase), canale digitale (numărul accesărilor paginii de internet, numărul şi tipul întrebărilor trimise prim e mail, numărul şi tipul părerilor exprimate pe forum cu privire la şcolile pilot şi la ISJ, chestionare trimise prin e mail pentru destinatarii buletinului informativ trimis prin e mail). Mass media locale şi naţionale vor fi monitorizate pentru a se analiza conţinutul articolelor, programele radio şi TV şi se va întocmi un raport Se vor elabora planuri de comunicare, chestionare pentru ISJ şi şcoli, se va urmări realizarea planurilor şi calitatea lor, se vor realiza baze de date de contact şi de presă şi se va verifica exactitatea şi utilitatea bazelor de date. Eficacitatea generală a informării şi comunicării („Este înţeles mesajul?”) va testată periodic cu ajutorul interviurilor telefonice cu un număr limitat de grupuri ţintă din domeniu, persoane de contact, angajaţi MECT şi folosindu-se rapoartele biroului de asistenţă.

41

În vederea evaluării, vor fi analizate planurile actuale ale strategiei de comunicare la nivel central şi la nivelul şcolilor, comunicarea dintre consiliile de administraţie cu grupurile ţintă (părinţii, firmele). Evaluarea iniţială se va adresa angajaţilor MECT, ISJ, şcolilor pilot şi unor grupuri ţintă. Spre sfârşitul proiectului pilot, se va implementa o evaluare de impact. Scopul acesteia va fi de a analiza realizările strategiei de comunicare, comparativ cu indicatorii din Strategia de comunicare. Evaluarea iniţială şi cea de impact se vor baza pe cercetări de birou şi vizite în teritoriu, în care vor avea loc interviuri şi dezbateri de tip focus-grup, pe baza unor criterii comune. Grupul de comunicare va elabora o metodologie detaliată şi instrumentele de monitorizare şi evaluare. Dacă doreşte să crească transparenţa şi să uniformizeze transmiterea informaţiilor, pentru ca aceeaşi informaţie să nu mai fie interpretată diferit de către cei care o recepţionează, MECT va trebui să creeze centre de informare privind descentralizarea, administrate la nivelul MECT şi al inspectoratelor şcolare judeţene. La nivel central, va trebui înfiinţat un Grup de comunicare format din 4-5 angajaţi recrutaţi dintre membrii echipei care lucrează în proiectul ce vizează Strategia de comunicare, care să se constituie într-un serviciu de asistenţă a cărui sarcină să fie implementarea strategiei respective. Inspectoratele şcolare judeţene funcţionează la un nivel intermediar între MECT şi şcoli, în ceea ce priveşte transmiterea informaţiei, de aceea, ar fi imperios necesar să existe un Grup de comunicare şi la nivel de judeţ. Inspectorii de comunicare vor fi însărcinaţi să elaboreze un plan de comunicare pentru proiectul pilot, în care vor fi definite obiectivele, grupurile ţintă, canalele de comunicare şi activităţile adresate partenerilor de la nivelul judeţului şi şcolilor pilot / comunităţilor. În prezent, fiecare ISJ are un inspector de imagine, cu jumătate de normă, care asigură relaţia instituţiei cu mass media şi în perspectiva dezvoltării activităţilor de comunicare se impune crearea unui post cu normă întreagă pentru inspectorul de comunicare (în acest moment, doar trei judeţe au inspector de imagine cu normă întreagă). Cu toate că şcolile au un plan de dezvoltare instituţională, nu există un plan specific de comunicare. Unele şcoli au propria lor revistă care apare o dată sau de două ori pe an, dar impactul este redus. Comunicarea cu părinţii se face preponderent prin intermediul dirigintelui, dar întâlnirile nu sunt folosite pentru a oferi informaţii despre politicile, planurile şi bugetul şcolii. Într-un sistem descentralizat, şcoala are şi sarcina de a informa şi de a comunica cu partenerii săi locali, de a elabora un plan de comunicare şi un buget pentru punerea lui în practică. Prin urmare, ar fi util să existe un post / jumătate de normă de consilier de imagine în fiecare unitate de învăţământ, cu atribuţii de comunicare şi relaţii publice. 7.1. Blocaje de comunicare instituţionale şi culturale Principalele disfuncţionalităţi în procesul de descentralizare în învăţământ constatate de echipele de evaluatori ale MECT (Raport Brăila, Cluj, Neamţ, Satu-Mare, Sibiu, p.8) se datorează rezistenţei la procesul de schimbare, intervenţiei neadecvate a politicului în angajarea şi promovarea personalului sau în modul de alocare a fondurilor şi comunicării ineficiente. Alte probleme identificate de evaluatori ţin de insuficienta pregătire managerială, date incomplete sau eronate care sunt folosite pentru fundamentarea deciziilor, personal insuficient sau neformat, interpretarea eronată şi aplicarea abuzivă a prevederilor legale. În privinţa intervenţiilor inoportune a factorului politic, judeţul Iaşi pare a fi campion: “În judeţul Iaşi, factorul politic intervine de multe ori perturbator în descentralizarea învăţământului preuniversitar”. (Raport Dolj, Harghita, Iaşi, 2006). În materie de contabilitate şi gestiune la nivelul şcolilor şi inspectoratelor ar trebui stabilite de MECT soft-uri standard, deoarece: “Există o mare diversitate în privinţa tipurilor de software utilizat în contabilitate şi gestiune, aceasta îngreunând centralizarea datelor şi realizarea rapoartelor.” (Raport Dolj, Harghita, Iaşi, 2006, p. 16). Principalele probleme identificate în Strategia pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar în domeniul comunicării sunt următoarele:
42

 gradul redus de informare, mediatizare şi înţelegere a problematicii procesului de descentralizare, atât în judeţele pilot cât şi la nivel naţional  absenţa unor proceduri de comunicare interinstituţională bine definite la nivel de sistem preuniversitar, parte integrantă a unei strategii de comunicare extinse la nivel naţional, fundamentate pe strategia de comunicare pilotată pe cele trei judeţe. În pus, există o paletă largă de disfuncţii diverse, de la neimplicare, necunoaşterea atribuţiilor, până la absenteism, hotărâri ilegale, proceduri neconforme, tematici elaborate formal cu activităţi nespecifice, la care se adaugă:  reuniuni nestatutare, lipsite de cvorum;  neprezentarea la şedinţe a reprezentanţilor Consiliului Local şi ai Primăriei;  neconcordanţa între programul de activităţi şi ordinea de zi a şedinţelor consiliilor de administraţie ale şcolilor;  întruniri formale, generate de solicitări externe, nefocalizate pe problemele reale ale şcolilor;  discontinuităţi de 3-5 luni în convocarea consiliilor de administraţie ale şcolilor;  incorectitudine şi superficialitate în întocmirea proceselor verbale de la şedinţele consiliilor de administraţie ale şcolilor, fără respectarea reglementarilor din Regulamentul cadru;  nominalizarea de către consiliile locale unor reprezentanţi care nu pot să participe la reuniunile Consiliului de Administraţie, întrucât sunt parlamentari ori pleacă frecvent din localitate;  procese verbale ale Consiliului de Administraţie semnate numai de directorul şcolii. O atitudine de conformism, neimplicare, pasivitate şi dorinţa de conservare a situaţiei existente a fost constatată în unele şcoli. Această atitudine este însoţită şi de lipsa de informare, de teama profesorilor că descentralizarea va duce la desfiinţarea unor posturi. 7.2. Practici bune detectate pe parcursul descentralizării Echipele desemnate de conducerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, au întocmit un Raport de evaluare pentru selecţia şcolilor pilot din proiectul Managementul administrativ şi financiar al şcolii într-un mediu descentralizat: judeţele Dolj, Harghita, Iaşi, (MECT, 2006) ale cărui constatări principale au fost următoarele:  cunoaşterea foarte bună a problematicii descentralizării;  implicarea efectivă a inspectoratelor prin acţiuni pregătitoare de sensibilizare, informare şi formare, organizate la nivel de judeţ cu directorii şi contabilii din şcoli;  organizarea de instruiri periodice, dezbateri şi întâlniri de lucru de către ISJ, la care au participat directori, contabili şi reprezentanţi ai consiliilor locale;  comunicarea cu consiliile locale şi primarii este foarte bună, nu există situaţii conflictuale;  directorii au devenit ordonatori terţiari de credite, chiar dacă gestionează un buget mic;  există cazuri în care primările au susţinut financiar introducerea încălzirii centrale în mai multe şcoli şi grădiniţe;  există cazuri de primari care respectă instituţia şcolară şi se deplasează constant în şcoală atunci când consideră că sunt probleme de lămurit;  pentru unele consilii locale, susţinerea financiară a şcolii este o prioritate, bugetul destinat educaţiei reprezentând între 30-40% din totalul bugetului local.

43

8. Studii de caz
8.1. Cazul A: Judeţul Arad 1. Cu o populaţie eterogenă - 20 de etnii şi 18 culte -, Aradul este un spaţiu istoric activ: trecutul antic şi mediu îi este animat, iar modernitatea – energică. Deşi teritoriu de graniţă (externă, dar, se susţine, şi internă, între Banat şi Bihor), el s-a manifestat ca arie nu izolată, "laterală", ci ferm angajată naţional; edificatoare (în ambele sensuri ale cuvântului) sunt înfiinţarea, în anul 1812, pe fondul toleranţei monarhiei austriace, a primei şcoli transilvane pentru învăţători români, 'Preparandia', dar îndeosebi exemplara susţinere, un secol mai apoi, a Marii Uniri. Sedimentări (nu doar) artistice, ca 'Mara' lui Slavici, vor fi fost engramatice – podul Lipovei, unde vămuia eroina prozatorului din Şiria, fiind, şi acum, reper emoţional. Economic vitală (cândva, prin imigranţii şvabi şi prin comunitatea iudaică; astăzi, mai ales prin investitorii străini), zona a luat, totuşi - paradoxal? -, direcţia unui localism pronunţat, calcifiat, în timp, întrun conservatorism educaţional nutrit din adâncul filon tradiţionalist. Diversificarea postbelică şi actuală a peisajului şcolar de aici nu a anulat mentalitatea greu flexibilizabilă afectată de veteropedagogismul rezidual şi, prin efect, de grava degradare a imaginii şcolii (a educaţiei formale în general) – încât reforma de tip "post-" - câtă este - pare a avea nevoie, şi în Arad, de o lungă reîntoarcere "pe buclă", spre un alt început. În prezent, "Raportul anual privind starea învăţământului arădean la sfârşitul anului şcolar 2006-2007" al ISJ Arad, ca şi Planul managerial pentru anul următor - documente la care apelăm inclusiv în compensaţie la caracterul doar parţial funcţional al paginii Web a instituţiei - precizează că starea cohortei şcolare arădene este următoarea:
Nr. unităţi 178 Nr. clase 3359 Nr. Elevi 71682 Elevi/ clasă 21.34 Cadre didactice: 5443 Norme: 5020 Număr elevi / cadru didactic 14.28

Total elevi pe cicluri (în "şcoala de masă")
Total elevi înscrişi la început de an Nr. elevi înscrişi la sf. sem. II Nr. elevi neşcolarizaţi 50 46 6 8 Corigenţi la Nr. elevi situaţia neîncheiată 240 626 797 140 PromovabilitateProcent de

Ciclul de învăţământ

Nr. elevi promovaţi

1 ob

2 ob

3 ob

4 ob

Cls. I-IV Cls. V-VIII Cls IX-XIII Seral IX-XIII

19706 19367 13830 2151

19387 19162 13588 2057

18157 15782 11333 1747

93,66 82,36 83,40 84,93
44

325 1302 1058 140

234 596 265 13

207 388 74 5

174 422 55 4

SAM şi profesionale Postliceal

4349 44

3879 43

2930 42

73,65 97,67

197

73

23

11

634 1

11

Elevii înscrişi în şcolile alternative şi particulare sunt înregistraţi în secţiune aparte – deşi se precizează că primele "fac parte din reţeaua unităţilor de învăţământ de stat", lucrând "după planurile de învăţământ şi programele în vigoare aprobate de Comisia Naţională de Alternative Educaţionale" şi că "tendinţele […] sunt în general de extindere a reţelei de învăţământ şi de creştere a numărului de preşcolari şi de elevi incluşi" în sistemul privat. Unităţi şcolare care prestează - parţial - programe alternative ("Step by step" şi "Freinet") sunt două grădiniţe, clase primare la trei şcoli generale, o clasă la un grup şcolar şi cinci unităţi pentru ciclul primar şi în două pentru cel gimnazial la forma "Şansa a doua". Şcoli particulare sunt: cinci grădiniţe autorizate, un liceu acreditat, o şcoală de arte şi meserii şi trei şcoli postliceale. Repartiţia teritorială a unităţilor de învăţământ în 2006-2007 este:
Grădiniţe cu Şcoli primare Şcoli Unităţi de Şcoli de arte si personalitate cu personalitate gimnaziale nivel liceal meserii/profejuridică şi juridică şi sionale / şcoli structuri structuri postliceale rural urban rural urban rural urban rural urban rural urban 192 75 133 10 91 22 7 32 1 2 1 1 195 75 133 10 93 23 7 32 2

Învăţământ de masă special TOTAL

Funcţie de sursele de finanţare, situaţia se prezintă astfel:

PRIN M.E.D.C. Didactic_norme Didactic_aux_norme Nedidactic_norme Total_norme

ISJ 25,5 0 17 42,5

CCD 4 4 3 11

CJAPP 11 0,5 0 11,5

CSS 36,65 4 20,75 61,4

PCC 60,04 9,5 14,5 84,04

TOTAL 137,19 18 55,25 210,44

PRIN CONS. JUD. – ÎNVĂŢĂMÂNT SPECIAL Didactic_norme Didactic_aux_norme Nedidactic_norme Total_norme PRIN CONS. LOC. – ÎNVĂŢĂMÂNT DE MASĂ Didactic_norme Didactic_aux_norme Nedidactic_norme Total_norme

TOTAL 285,96 34 65,5 385,46 TOTAL 5020,22 355,75 1086 6461,97

Numărul total al posturilor normate este de 5443,37, ocupate astfel: 75,57% cu titulari, 17,65% cu suplinitori calificaţi (ne)participanţi la concursul de titularizare, 1,85% cu pensionari, 0,86% cu institutori cu a doua specializare, 0,89% cu studenţi în curs de calificare, 1,72% cu absolvenţi de studii superioare în alt domeniu, 1,46% cu absolvenţi de liceu. Datele ultimului recensământ (2002) arată că există un număr foarte mic de neşcolarizaţi, aparţinând, în cea mai mare parte, populaţiei rroma, înrolaţi într-un recent proiect "Phare". Diagnoza mediilor intern şi extern înregistrează, în documentele din care cităm:
45

 ca "puncte tari": "status-ul profesoral-managerial mulţumitor" ("perfecţionarea majorităţii cadrelor didactice prin stagii de formare în specialitate, management şcolar, activitate de mentorat, iniţiere în utilizarea calculatorului); la fel – situaţia financiară ("locul al II-lea ca număr de proiecte finanţate", "număr mare de parteneriate educaţionale locale, naţionale, europene, prin programe specifice şi [prin] proiecte", "reabilitarea reţelei şcolare prin proiecte naţionale şi cu finanţare externă", "dotarea unităţilor şcolare de învăţământ cu echipament informatic, existenţa de cabinete specializate dotate cu mijloace multimedia");  ca "puncte slabe": "insuficienta informare a multor cadre didactice asupra noutăţilor privind aplicarea proiectelor de reformă în învăţământ şi legislaţiei şcolare", "existenţa unor cazuri de neasumare a responsabilităţii în exercitarea actului managerial", "circulaţia deficitară a informaţiei şi blocaje în comunicarea oficială", "slaba comunicare şi colaborare, în anumite comunităţi, a conducerilor de unităţi şcolare cu Consiliile Locale", precum şi "cadrul restrâns de resurse financiare pentru motivarea cadrelor didactice";  ca "oportunităţi": "interesul Guvernului României pentru dezvoltarea bazei materiale şi a infrastructurii învăţământului" şi pentru "sprijinirea elevilor provenind din medii sociale defavorizate", "posibilitatea îmbunătăţirii bazei materiale şi realizarea unor programe de dezvoltare instituţională prin programele Phare VetRo şi Băncii Mondiale"; "existenţa PRAI (regional), PLAI (local) şi PAS (şcolar)", "creşterea calităţii parteneriatului social, a iniţiativei private, precum şi a sprijinului comunitar pentru dezvoltarea şi susţinerea actului educaţional"; "diverse resurse şi posibilităţi de sponsorizare prin relaţii de parteneriat". "posibilitatea de informare şi de comunicare rapidă cu M.E.C.T., prin portal şi prin forum";  ca "ameninţări": perceperea unui "sistem legislativ instabil, complicat, adesea confuz, restrictiv şi în continuă transformare", "lipsa unui statut social care să asigure stabilitate şi continuitate în proiectarea şi [în] desfăşurarea activităţilor inspectorilor", "slaba motivaţie financiară a personalului şi migrarea cadrelor tinere spre domenii mai bine plătite", "nivelul scăzut al resurselor bugetare, mai ales în mediul rural, combinat cu lipsa de experienţă la nivelul consiliilor locale privind specificul finanţării unităţilor de învăţământ", "insuficienta conştientizare a unor factori de decizie (consilii locale, societăţi comerciale, sindicate, părinţi, elevi, cadre didactice) privind priorităţile şi direcţiile de evoluţie necesare în învăţământ". Raportul şi Planul abordează aspecte multiple ale situaţiei financiare în subsistemul judeţean de învăţământ şi ale dimensiunii comunicaţionale a activităţii. Reţinem aici pe cele semnificative pentru tema de faţă. În privinţa primei, se apreciază că, în materie de investiţii realizate, "anul şcolar 2006-2007 a fost unul dintre cei mai buni de după 1989". Finanţarea per elev de la buget*) s-a făcut la costul mediu lunar de 855 de lei, beneficiindu-se şi de alte surse: buget local şi programe cu finanţare externă. Prin decizia CA al ISJ, fondurile au fost repartizate construirii de şcoli noi, reabilitării şi dotării cu utilităţi a unor şcoli, dotării laboratoarelor, cabinetelor, sălilor de sport, unităţilor conexe, achiziţionării de carte şcolară şi de instrumente muzicale. Fondurile locale şi externe (Banca Mondială, PHARE, BERD) au fost utilizate pentru lucrări de igienizare, de reparaţii şi de reabilitări. Comitetele de părinţi au dotat cu mobilier nou 70 de săli de clasă, adică un sfert din totalul celor remobilate (neprecizarea necesarului făcând, însă, imposibilă aprecierea eficienţei demersurilor ISJ); o imagine asupra situaţiei transpare, totuşi, din unele menţiuni disparate: "Pentru optimizarea transportului elevilor […] ar fi necesare încă 35 microbuze şcolare, solicitate permanent de Consiliile locale, microbuze care vor fi achiziţionate pentru anul şcolar 2007-2008", "Investiţii mari ar trebui realizate în Liceele tehnologice şi SAM"; sau din semnalarea pierderii prin retrocedare a unor spaţii şcolare, pentru care se caută soluţii financiare şi manageriale: "demersuri pentru obţinerea sălii de gimnastică de
*)

O notă de pe site-ul a Primăriei menţionează (în ian. 2009) că Aradul este pe locul 5 din cele 42 de judeţe la sumele vărsate în bugetul statului, dar pe locul 41 la fondurile care se întorc pentru dezvoltare locală 46

la Casa Sindicatelor, până la definitivarea construcţiei sălii noi"; de asemenea, din relatarea stării sanitare a şcolilor: "Din totalul şcolilor, au fost autorizate sanitar 140, au depus dosar în vederea autorizării 160; restul de 300 nu au primit autorizare datorită [sic!] lipsei de apă curentă şi [a] numărul[ui] insuficient de cabine (o cabină la 10 de elevi, conform normelor metodologice DSP), [a] stării fizice a clădirilor, a pardoselilor sau a iluminatului – ceea ce, alături de starea demografică, a condus la "reorganizarea reţelei şcolare". Semnale - poate surprinzătoare, dar semnificative - particularizează anumite sectoare ale subsistemului de învăţământ: "Sprijinul material şi financiar acordat de autorităţile în drept de a realiza finanţarea învăţământului în limbile minorităţilor este insuficient, în raport cu necesităţile existente. Pentru a suplini o parte din deficitul financiar existent, unităţile şcolare, sprijinite de ISJ, au reuşit să obţină resurse materiale şi financiare cu ajutorul proiectelor susţinute de UE, cu ajutorul ONG-urilor, a unor factori economici interesaţi şi a părinţilor elevilor". În aceeaşi stare este semnalată activitatea extraşcolară, "finanţată prin proiecte comunitare, de la MECT şi din sponsorizări". O altă menţiune în acest sens se referă la "Lipsa de fonduri pentru formarea cadrelor didactice în alternative educaţionale". În privinţa aspectului comunicaţional, se enumeră - din nefericire, în limbajul moştenit "stilul de muncă colectiv" [sic!], "climatul de muncă în echipă", soluţionarea "majorităţii" reclamaţiilor/sesizărilor – fiind menţionat, însă, doar numărul celor înregistrate, nu şi al celor rezolvate; "circuitul info-comunicaţional" ţinteşte conturarea "imaginii instituţiei în rândul opiniei publice, a administraţiei locale, a mass-mediei", presa "popularizând activităţile" ISJ. Casa Corpului Didactic a fost şi ea prezentată public prin afişe şi prin pliante "referitoare la programele şi serviciile oferite", ca şi prin propria pagină web. Comunicarea internă se realizează prin şedinţele bisăptămânale, în care "conducerea ISJ, inspectorii şcolari de specialitate şi ceilalţi inspectori se consultă, iau hotărâri şi măsuri, promovându-se un stil de muncă în echipă, bazat pe transparenţă, iniţiativă şi asumarea responsabilităţii". "Se transmit comunicate de presă, se organizează interviuri, participări la emisiuni de televiziune, briefinguri/conferinţe de presă, pentru comunicarea informaţiilor de interes public, pentru promovarea diferitelor manifestări cu caracter educaţional sau rezolvarea problemelor apărute". Comunicarea între ISJ şi unităţile şcolare se face prin Forumul (privat şi public) şi pe site-ul ISJ, unde "sunt prezentate principalele programe, ordine, legi, normative ale MECT, documente şcolare şi administrative, proiecte ale ISJ, precum şi principalele evenimente din viaţa şcolară arădeană". "În acest fel se asigură o informare permanentă, punctuală, eficientă a tuturor segmentelor de public. Informaţiile sunt actualizate în permanenţă, asigurându-se o comunicare eficientă, ce presupune o gestionare optimă a timpului şi un grad ridicat de accesibilitate". În această din urmă privinţă, menţionăm că pagina web a ISJ este, într-adevăr, accesabilă, dar file-ul "Perfecţionare", postat pe prima poziţie între secţiuni, nu funcţionează, proiectul "Phare" nu răspunde, iar secţiunea expres-comunicaţională "Forum - Subiecte de discuţie" ("Zona de discuţii libere"), care promite "Actualizarea informaţiilor cu privire la activităţile şcolare şi extraşcolare […], într-un aspect interactiv, accesibil atât într-o formă publică, cât [sic!] şi într-una privată", era închisă în momentul derulării acestei cercetări, cu menţiunea: "Nu puteţi crea un subiect nou in acest forum. Nu puteţi răspunde in subiectele acestui forum. Nu puteţi modifica mesajele proprii din acest forum. Nu puteţi şterge mesajele proprii din acest forum. Nu puteţi vota in chestionarele din acest forum". "Cerinţele de informare" sunt satisfăcute şi prin audienţe, "al căror program este afişat". "În contextul descentralizării", în fiecare unitate de învăţământ a fost numit un consilier de imagine "cu atribuţii clare de comunicare şi imagine, atât la nivel intern cât şi extern", iar, "în vederea asigurării fluenţei fluxului informaţional printr-o comunicare eficientă între ISJ şi unităţile de învăţământ cu personalitate juridică", au fost organizate 36 de centre de comunicare, ai căror responsabili "asigură şi verifică receptarea/ transmiterea de către şi spre unităţile de învăţământ cu personalitate juridică a informaţiilor la termenul stabilit".

47

Vom reveni la acestea în lumina rezultatelor verificării ipotezelor proiectului de cercetare, precum şi a celei ulterioare alcătuirii lui – pusă în evidenţă de cercetarea-documentare (de tereni - în primul rând de relevantul aspect conversaţional al acesteia -, ca şi a unor surse livreşti), anume necesitatea extinderii discuţiei asupra temei deconcentrăriiii. 2. Cercetarea de teren a intenţionat constatarea prin sondaj a funcţionalităţii, dar şi a optimizării calitative a deciziei în managementul financiar, cu accent pe comunicare. Precizăm că, atât la operare, cât şi la prelucrarea datelor obţinute, ipotezele proiectului de cercetare au fost verificate în următoarele două direcţii: 1/ nu din, ci în perspectiva descentralizării – deoarece Aradul nu a fost judeţ-pilot (presupunând că, dacă ar fi fost, s-ar fi realizat atât o activitate curentă de gen, cât şi o formare managerială specifică); 2/ nu doar în această perspectivă, ci - întrucât, în ceea ce ne priveşte, considerăm că fructuoasă pentru reforma de fond este considerarea în solidar a managementului de sistem şi de proces, dar şi întrucât subiectul a suscitat interesul conlocutorilor -, şi în perspectiva deconcentrăriiiii. Pentru buna derulare a cercetării de teren, conducerea ISJ Arad a desemnat ca persoană de sprijin pe inspectoarea pentru Management, d-na profesoară Mirela Aldescu, care a selectat şcolile în care avea să se realizeze investigaţia, a gestionat chestionarele, a condus, operatorul în şcoli şi a facilitat, împreună cu directorii acestora, accesul rapid în Primării. Investigaţia s-a realizat conform protocolului prestabilit, vizitele derulându-se în spirit colegial, chestionarele fiind returnate la timp, iar interviurile decurgând operativ. Totuşi, cel din urmă aspect - el însuşi comunicaţional - comportă observaţia că operarea cercetării de teren în perioada preelectorală a cauzat impedimente semnificative în şcolile al căror director candida ca şi consilier local, ca şi la unele Primării: reprezentanţii lor au acceptat doar convorbirea sau doar chestionarul – majoritatea intervievaţilor oferind răspunsuri mai degrabă festiviste, dominate de locuri comune. Sub pretextul "secretului de serviciu" şi al lipsei unei adrese oficiale (alta decât a MECT), accesul la documente a fost restrictiv. Răspunsul scris al Primăriei Municipiului Arad a parvenit prin ISJ, sub formă de punctaj, persoana accesibilă pentru interviu fiind directorul economic. Din oraşul Sebiş au fost obţinute numai chestionarele de la unitatea de învăţământ, iar într-una dintre comune a putut fi contactat doar vice-primarul. Interviurile cu reprezentanţii autorităţilor locale care le-au acceptat, sub forma scrisă sau verbală, ca şi cu Inspectorul şcolar general, au precedat discuţiile din şcoli. Au fost intervievate/chestionate autorităţi locale/şcolare din: I. Mediul urban: 1. Municipiul Arad: A. Autorităţi: • Primăria Arad, Direcţia economică – răspuns scris şi interviu • Inspectoratul Şcolar Judeţean – interviu iniţial, convorbire finală B. Şcoli • Liceul Pedagogic "Dimitrie Ţichindeal" – interviu, vizită, chestionar; • Liceul Teoretic German "Adam Müller Guttenbrunn" – idem; • Grupul Şcolar "Francisc Neuman" – chestionar; • Şcoala generală nr. 8 – idem. 2. Oraşul Sebiş: • Grupul Şcolar Industrial – chestionar. II. Mediul rural:
48

A. Autorităţi: • Primăria comunei Livada • Primăria comunei Zimandu-Nou B. Şcoli: • Şcoala generală din comuna Livada – interviu, vizită, chestionar; • Şcoala generală din comuna Zimandu-Nou – idem; • Şcoala generală "Adam Müller Guttenbrunn" din comuna Zăbrani – chestionar • Şcoala generală din comuna "Tudor Vladimirescu" – idem. Reţinem în cele de mai jos îndeosebi esenţa discuţiilor purtate – răspunsurile la chestionare - (inerent?) mai convenţionale - urmând a fi prelucrate "în bloc". Oricum, este de notat că la două decenii după Revoluţie "dublul limbaj" reiese adesea din abordările scrise/verbale. Autorităţile locale au insistat, în genere, asupra bunei relaţii cu şcolile şi a consecvenţei în sprijinirea acestora. În Municipiul Arad, proiectele elaborate de şcoli sunt susţinute nu prin parteneriat scris ori prin convenţii formale, ci prin solicitări de la "persoanele autorizate". Primarul şi colaboratorii lui participă la "întâlniri cetăţeneşti" periodice, unde discută şi "problemele învăţământului". Relaţia cu ISJ este corectă, iar aceea cu şcolile este directă: "Noi am demonstrat că administraţia locală este un partener responsabil, care îşi face treaba". "Descentralizarea este o responsabilitate pe care noi ne-am asumat-o foarte serios. Ca exemplu, pe lângă bugetul important alocat anual reabilitării clădirilor şcolare, asigurăm din fonduri proprii sumele pentru tichetele-cadou ale profesorilor, 1.200.000 lei în 2008. De asemenea, finanţăm în parteneriat numeroase activităţi ale şcolilor, pe baza proiectelor depuse de acestea". Se menţionează preferarea cooperării instituţionale direct cu şcolile, impedimentul major în optimizarea relaţiei fiind "lipsa descentralizării reale la nivelul administraţiei şcolilor, al managementului unităţilor şcolare", ceea ce produce "disfuncţionalităţi în comunicarea la nivel instituţional". Se consideră că iniţierea de măsuri de descentralizare în administraţia locală a dus la creşterea asumării răspunderii acesteia, însă că la în instituţiile şcolare asumarea răspunderii a scăzut, deşi transparenţa ambelor tipuri de instituţie a crescut, utilizate fiind "toate formele de comunicare". Dar - menţionează răspunsul Primăriei Arad (şi subliniem noi) - "Calitatea comunicării cu instituţiile şcolare va creşte doar când descentralizarea la nivel de administrare va fi reală, când directorii şcolilor vor fi desemnaţi de reprezentanţii comunităţii pe criterii de competenţă managerială, cu angajamente şi obiective contractuale clare. Numirile de directori pe simpatii politice nu ajută comunitatea locală, pentru ca [nu] îmbunătăţesc comunicarea cu administraţia locală şi nici calitatea actului educaţional". Directorul economic al aceleiaşi Primării consideră că obstacolul în optimizarea relaţiei cu şcolile este nu suspectabila lipsă de transparenţă - transparenţa fiind "asigurată prin lege" -, ci greoiul circuit financiar ("prin excelenţă birocratic", MECT trebuie "eliminat din flux") şi lipsa de profesionalitate a multor contabili şcolari, care "întocmesc adesea eronat actele financiare", întârziind şi chiar - punctează ferm interlocutorul - compromiţând finanţarea. El opinează că internatele şcolare nu ar trebui finanţate de Primărie, deoarece adăpostesc "copii din alte judeţe", iar curriculumul ar trebui să conţină "profile locale". În mediul rural, diferenţele dintre localităţi în privinţa dezvoltării economice sunt evidente. În comuna Livada, limitrofă Municipiului Arad, Primarul vorbeşte despre solida susţinere a şcolii, în viitor, de către o "comunitate puternică", prin "proiecte nonguvernamentale", "descentralizate". Continuarea discuţiei a relevat că aparenţa de "actualitate" a discursului traduce iminenţa înfiinţării aici a unui cartier rezidenţial al Aradului, evoluţia unităţii şcolare fiind gândită într-un sui-generis regim semi-privat: finanţată direct şi ţintit de către părinţi. În acest sens, insistenţa asupra necesităţii de a se păstra "titularizarea pe viaţă" ("necesară optimei comunicări") confirmă intenţia funcţionării şcolii prin decizii locale… discrete. Reprezentant în CA al şcolii, Primarul nu poate preciza, totuşi, nicio formă de parteneriat (formare, granturi,

49

proiecte) în afara "discuţiilor directe" cu directorul şcolii, dar opinează că gradul de asumare a răspunderii instituţionale a crescut. În comuna Zimandu-Nou, interviul se desfăşoară cu vice-primarul, "ataşat şcolii". Acesta ia decizii privind finanţarea unităţii şcolare tot "prin bună înţelegere" cu directoarea unităţii şcolare, care este membră în Consiliul local (din care motiv Primăria nu are reprezentanţi în CA al şcolii). Această relaţie directă, spune interlocutorul, este argumentul principal pentru cerinţa ca viitorul manager şcolar să provină dintre profesorii şcolii, şi nu din afara sistemului, deoarece el "trebuie să lucreze cu sufletul" – singurul mod în care se asigură "comunicarea firească". Conducerea Primăriei a luat parte, împreună cu aceea a şcolii, la dezbateri pe tema descentralizării, cunoaşte sistemul de granturi şi a angajat prin colaborare cu ISJ Arad, un proiect partenerial cu şcoala, cofinanţat de Guvern, Banca Mondială şi comunitatea locală, destinat dotării şcolii şi diversificării activităţilor de tip extracurricular. Transparenţa se asigură pe toate canalele sugerate în chestionar. Din comuna "Tudor Vladimirescu" - unde au fost aplicate doar chestionare - s-au primit răspunsuri atât de la Primar, cât şi de la vice-primar. În unele puncte, acestea coincid. În CA şcolar, reprezentant este consilierul Primarului, dar forma de comunicare preferată este tot "discuţia directă" cu Direcţia şcolii. În temă cu problemele şcolii este vice-primarul, care a participat la discuţii comune cu ISJ (despre Legea învăţământului) şi cunoaşte sistemul de granturi. S-a solicitat finanţare în parteneriat pentru "finalizare de lucrări" la unele localuri şcolare. Principalele bariere sunt "lipsa de timp" şi de fonduri şi slaba cunoaştere a problemelor şcolii de către consilieri. Cei doi reprezentanţi ai Primăriei au păreri opuse în privinţa creşterii răspunderii şi a transparenţei în şcoli, însă din răspunsul privind creşterea transparenţei la nivelul managementului decizional reiese că, la rândul ei, Primăria utilizează doar unul dintre cele trei canale de transparentizare sugerate de întrebarea respectivă. În concepţia oficialităţii din Zăbrani - reprezentată în CA al şcolilor locale - comunicarea înseamnă "a le asigura tot ce este necesar", calitatea acesteia fiind "necesară şi rodnică". Cele trei obstacole în comunicare sunt [sic!] "lipsa banilor". Nu s-a participat la întâlniri comune pe tema descentralizării, dar au fost solicitate în parteneriat "sume guvernamentale şi buget local", iar sistemul de granturi este cunoscut. Programele sunt angajate în colaborare cu ISJ, iar transparenţa şi răspunderea au crescut, contribuţia Primăriei fiind punerea la dispoziţia celor interesaţi a deciziilor luate. Menţionăm că, deşi solicitarea a fost repetată la faţa locului, contabilii Primăriilor comunale nu au completat chestionare şi, acolo unde s-au prestat şi interviuri, nu au fost disponibili (cu excepţia Liceului Pedagogic). Inspectorul şcolar general este de părere că pilotajul descentralizării s-a făcut în absenţa unei baze legale solide. De aceea - precizează el -, nedesemnarea Aradului ca judeţ-pilot a ferit administraţia de pericolul de a ţine contabilitate dublă. De altfel, este probant pentru rezultatele pilotajului că acestea nu au fost făcute cunoscute în vreo întâlnire sau prin vreun document oficial - ultimul document prezentat fiind din 2006 -, iar temele de profil nu au fost dezbătute în judeţele nedesemnate pentru pilotaj. De exemplu, tema deconcentrării este necunoscută în subsistem chiar ca noţiune, dar este apreciată ca "de interes major". Rezultatele nu aveau cum să fie concludente - adaugă conlocutorul - cât timp manageriatul şcolar persistă în "lipsa de profesionalism". Notăm aici, în treacăt, că, în acest sens, am oferit bunele oficii profesionale ale Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei. Deşi primită imediat, oferta nu a fost urmată de o solicitare din partea ISJ Arad. Este drept, faptul poate fi explicat şi prin imobilismul recunoscut al Casei judeţene a Corpului Didactic – totuşi, observăm, tolerat, din raţiuni de… algoritm, tocmai de către ISJ. Considerând că demersul prin chestionare "trebuia aplicat în judeţele-pilot", ISG afirmă, totuşi, existenţa unei strategii a ISJ pentru implementarea descentralizării, ca şi a unei bune comunicări - cu "puţine" injoncţiuni politice - între ISJ şi Consiliul local, inclusiv prin reuniri periodice (consemnate, însă, de Primăria Municipiului ca "întâlniri cetăţeneşti"). Programele de
50

cooperare sunt angajate între ISJ şi unităţile de învăţământ. Transparenţa se realizează prin publicarea rapoartelor anuale privind execuţia bugetară, ca şi a Planurilor de Dezvoltare Instituţională a şcolilor, nu însă şi prin afişarea lor pe website. Există, admite ISG (ca şi Raportul anual al ISJ), mari lacune în şcoli "în cunoaşterea celor trei tipuri de finanţare şi în operarea lor distinctă". Pe de altă parte, alocarea resurselor financiare de la autorităţile locale este "fluctuantă", iar comunicarea cu acestea este mai "productivă" dacă realizată nu prin documente oficiale (contracte sau similar), ci prin viu grai. De altfel, primarii, deşi constant invitaţi, au lipsit de la orice dezbatere la nivel de inspectorat sau de şcoli, a problematicii descentralizării, îndeosebi a legii privitoare la aceasta. În opinia ISG, toate unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică ar trebui să fie centre bugetare, "cu condiţia pregătirii personalului şi a corectei răsplătiri a muncii". Directorii de unităţi şcolare au opinat, în urma întâlnirilor (şi confirmând cultura mai degrabă orală a locului) că discuţiile sunt "mai productive" decât răspunsurile la chestionar. Convorbirile au arătat că în mediul urban interesul pentru descentralizare pare mai accentuat decât în cel rural. Liceul Pedagogic "Dimitrie Ţichindeal" din Municipiul Arad are, la 15 septembrie 2008, 1164 de elevi înscrişi şi 60 de profesori, toţi calificaţi. Lucrează într-o singură unitate, cu 42 de clase şi cu o medie de 28 elevi/clasă. Unitatea este ordonator terţiar de credite. Echipamentul de comunicare constă într-un post telefonic, un fax funcţional intermitent şi adresă de e-mail cu funcţionare permanentă (dar, fapt valabil pentru toate unităţile din judeţ, din care motiv nu vom repeta precizarea, grevat de relativ frecvente întreruperi în reţea), cheltuielile fiind acoperite de Primărie. Şcoala este conectată la forum-ul ISJ, iar consilierul de imagine îşi îndeplineşte bine atribuţiile de colaborare cu mass-media, "cu autorităţile locale şi cu comunitatea şcolară românească şi europeană" şi cu părinţii. Directoarea-adjunctă a liceului spune (fără să poată oferi documente scrise în absenţa directorului) că şcoala a solicitat, din iniţiativă proprie, la unităţi similare din judeţe-pilot, detalii despre tratamentul privind descentralizarea aplicat de organele locale şcolilor din diverse oraşe, constatând similarităţi "care pot fi sintetizate aşa: şcoala este pe plan secundar în preocupările lor". Prezenţa reprezentanţilor acestora în şcoală este "ca şi inexistentă", iar comunicarea "se face greu". Acest dezinteres "produce o anomalie: materialul uman mai bun din şcolile teoretice are acces mai slab la fonduri". Împreună cu lipsa formării continue în domeniul managementului şi cu salarizarea încă nesatisfăcătoare, această situaţie "lasă totul pe umerii profesorilor" (din subtext transpare: la buna lor voie). Adus în discuţie, conceptul deconcentrării - confirmat fiind, anterior, de către Inspectorul şcolar general ca având un caracter de interes profesional deosebit -, este, odată clarificat, comentat astfel: "Avem mari dificultăţi în angajarea unui personal bine calificat. Formarea iniţială lasă mult de dorit, încât adaptarea curriculară la nivel de şcoală este un vis". Ar fi de observat, totuşi, că acest comentariu este întrucâtva paradoxal: referindu-se (critic) la formarea iniţială universitară, el ignoră că imensa majoritate a profesorilor cu acest specific (pedagogic) pornesc în carieră întâi prin opţiune preuniversitară, adică au ca bază şcolară (formare iniţială) tocmai studiul în acest tip de liceu. Prezentă la discuţie, contabila şcolii opinează că sunt necesare criterii de diferenţiere pe tipuri de şcoală – de exemplu între şcoli generale şi liceale, între diverse profile şcolare şi chiar între şcoli de acelaşi tip, în finanţarea premiilor şi a burselor. Criteriul per capita este strict cantitativ şi "nu încurajează obţinerea calităţii", dezavantajând tocmai pe aceia care "dau rezultate". Ea se plânge că, ignorând obligaţia legală, Primăria nu răspunde în scris la solicitările oficiale ale şcolii. Liceul Teoretic German "Adam Müller Guttenbrunn" din Municipiul Arad are, la aceeaşi dată, 947 de elevi înscrişi. Cei 64 de profesori sunt cu toţii calificaţi, dintre cei 11 învăţători, unul fiind necalificat. Nu are subunităţi, lucrând - într-o clădire improprie - cu 44 de clase şi cu o medie de 22 elevi/clasă. Unitatea este ordonator terţiar de credite. Echipamentul de comunicare constă în patru posturi telefonice, două fax şi două adrese de e-mail cu funcţionare
51

permanentă, al căror cost este acoperit de la buget şi parţial de şcoală şi de comunitate. Şcoala este conectată la forum-ul ISJ – frecventat zilnic. Consilierul de imagine "există", urmând să primească "atribuţii noi" la proximul CA. Directorii liceului, prezenţi împreună la discuţii, subliniază că, deşi unele corpuri de clădire ale şcolii prezintă pericol de prăbuşire (ceea ce s-a şi întâmplat cu acoperişul unuia), Primăria Arad este insensibilă la numeroasele solicitări scrise - la care nici nu răspunde -, iar comunicarea verbală (audienţa) este, şi ea, adesea refuzată. Unele trebuinţe ale şcolii pot fi şi sunt satisfăcute de către partenerii germani (burse), ca şi de părinţii copiilor, dar cele privind patrimoniul, în responsabilitatea oficialităţii, nu-şi găsesc rezolvare adecvată. În acest sens, conducerea şcolii ar prefera alocarea sumelor direct pe articole bugetare, precum şi un sistem mixt de salarizare a personalului: o sumă fixă de la Minister şi o sumă variabilă de la Primărie. În privinţa provenienţei managerului (de selectat dintre profesori / expert în Management), directorii au păreri diferite. Extinsă asupra deconcentrării - noţiune şi aici nefuncţională -, discuţia relevă o concepţie rigidă asupra dezvoltării curriculumului: nu prin înnoirea de fond a ansamblului curricular, ci prin extinderea curriculumului la decizia şcolii până la o treime din total şi prin considerarea ca "formă de descentralizare" (doar a) extracurricularului. În mediul urban au mai fost investigate prin chestionar: Grupul Şcolar "Francisc Neuman" din Municipiul Arad, care a înscris în acest an şcolar 683 de elevi. Toţi cei 52 de profesori sunt calificaţi. Nu are subunităţi, lucrând cu 28 de clase, cu o medie de 24 elevi/clasă şi fiind ordonator terţiar de credite. Echipamentul de comunicare constă în post telefonic, fax şi adresă de e-mail permanent funcţionale. Costul este acoperit din fondurile comunităţii. Şcoala este conectată la forum-ul ISJ. Consilierul de imagine are "atribuţii delegate de Conducerea şcolii privind relaţia dintre şcoală şi comunitatea locală". Şcoala generală nr. 8 din Municipiul Arad. A înscris, la 15 septembrie 2008, 365 de elevi, funcţionând cu 29 de profesori calificati. Media în cele 19 clase este de 21 de elevi. Gradul de ordonator de credite al unităţii nu este specificat. Echipamentul de comunicare: post telefonic, fax şi adresă de e-mail (nu se specifică durata şi plătitorul). Şcoala este conectată la forum-ul ISJ. Există o persoană de comunicare (cu atribuţii nespecificate). Grupul Şcolar Industrial din oraşul Sebiş. La 15 septembrie 2008 are 1289 de elevi şi 89 de profesori, dintre care calificaţi 86 şi necalificaţi 3. Funcţionează cu 7 subunităţi, cu 51 de clase; media de elevi/clasă: 25. Unitatea este ordonator secundar de credite pentru structurile ei. Echipamentul de comunicare constă în "post telefonic cu şase numere" (două pentru subunităţi), fax cu două numere şi adresă de e-mail, permanent funcţionale, costurile fiind achitate din bugetul local. Şcoala este conectată permanent la forum-ul ISJ. Consilierul de imagine este "persoană de comunicare" (fără specificarea atribuţiilor). În mediul rural, problema cea mai spinoasă este aceea a dependenţei şcolilor de centrele bugetare aflate în oraşe. În general, în debutul discuţiilor, este deplânsă lipsa priceperii contabililor din centre, dar ulterior se reclamă discriminarea şcolilor din rural, sub motiv că acestea ar fi "favorizate de Primării"; de aceea, comunicarea este (forţată a fi) mai bună pe verticala locală - cu Primăria - decât pe orizontala profesională, cu "şcolile-mamă". Şcoala generală din comuna Livada a înscris la 15 septembrie 2008 171 de elevi, dintre care 63 în două grădiniţe săteşti – unităţi subordonate. Şcoala funcţionează cu 14 profesori, 4 învăţători şi 4 educatori, toţi calificaţi. În cele 7 clase şi 4 grupe de grădiniţă, media este de 15 elevi. Unitatea este ordonator terţiar de credite. Echipament de comunicare: post telefonic, fax, adresă de e-mail, funcţionând permanent şi fiind plătite de Primărie. Şcoala este conectată permanent la forum-ul ISJ. Consilierul de imagine are "atribuţii clare de comunicare şi imagine – atât la nivel intern, cât şi extern" (nespecificate). Directoarea şcolii relevă, însă, că în unele zone rurale există o "frică de independenţă" a directorilor de şcoală, cauzată de dezinteresul pentru instituţia educaţională a "unui anumit gen de primar". În opinia sa, "chiar dacă nu se vorbeşte despre deconcentrare", localizarea curriculară
52

este o "condiţie de existenţă" în rural – şcolile "având în vedere" susţinerea direcţiilor de dezvoltare locală. Şcoala generală "Andrei Şaguna" din comuna Zimandu-Nou are la 15 septembrie 2008 334 de elevi şi 17 profesori calificaţi. Funcţionează cu 6 subunităţi, 20 de clase şi cu media de 17 elevi/clasă. Ordonator de credite – Primăria. Echipament de comunicare: un post telefonic, un fax şi adresă de e-mail, funcţionând permanent şi fiind plătite de comunitatea locală. Şcoala este conectată permanent la forum-ul ISJ. Consilierul de imagine există (fără specificarea atribuţiilor). Directoarea şcolii este şi consilier local. Ea menţionează dificultăţi de comunicare mai degrabă cu alţi consileri (de alte culori politice) decât cu Primăria. Interesată de problemele descentralizării, a avut schimburi de idei cu unii colegi din judeţele-pilot, care au convins-o că: "mari schimbări nu s-au produs", "fondurile sosesc la fel", "reforma nu a ajuns la copii şi nici măcar la directori şi profesori" – una dintre căile prin care s-ar putea "implementa" aceasta fiind "desfăşurarea concursului de angajare a personalului direct în şcoli", ceea ce "ar spori răspunderea directorului". Calea de optimizare a activităţii - "şi a curriculumului" - ar fi o mai consistentă formare continuă a profesorilor (mai ales tineri) prin CCD. În mediul rural au mai fost investigate – prin chestionar: Şcoala generală "Adam Müller Guttenbrunn" din comuna Zăbrani. La 15 septembrie 2008, sunt înscrişi aici 367 de elevi, funcţionând cu 25 de profesori şi 11 învăţători, toţi calificaţi. Funcţionează cu 2 subunităţi, cu 25 de clase şi cu o medie pe clasă de 17 elevi. Unitatea este ordonator terţiar de credite. Echipament de comunicare: post telefonic, fax funcţional intermitent, adresă de e-mail funcţionând permanent. Costurile sunt acoperite de comunitatea locală. Şcoala este conectată permanent la forum-ul ISJ. Există consilier de imagine (nu sunt specificate atribuţiile). Şcoala generală din comuna "Tudor Vladimirescu". A înscris în acest an 549 de elevi, cu care lucrează 45 de profesori calificaţi. Funcţionează cu 2 subunităţi, 29 de clase şi cu 19 elevi/clasă în medie. Unitatea este ordonator terţiar de credite. Echipament de comunicare: post telefonic, fax, adresă de e-mail, funcţionând permanent, plătite de comunitatea locală. Conectarea la forum-ul ISJ nu este specificată. Persoana de comunicare "face cunoscut activităţile [sic!] în cadrul comunităţii prin intermediul mass-media" şi "stabileşte legăturile parteneriate [sic!] între şcolile din judeţ, ţară şi străinătate" [sic!]. Sinteza interviurilor şi a discuţiilor pe marginea lor: finanţarea şcolii de la bugetul local este dependentă de relaţia personală a directorilor cu autorităţile, comunicarea mai degrabă informală decât instituţională (corespondenţă scrisă) înfăptuindu-se şi ea mulţumitor acolo unde şcoala este reprezentată în Consiliul local, deoarece Primăriile, deşi sunt la rândul lor reprezentate în Consiliile de Administraţie ale şcolilor, participă foarte rar - "din lipsă de timp" la şedinţele acestora şi utilizează doar parţial canalele de transparentizare. Acordarea de fonduri locale este mai consistentă şi comunicarea mai eficientă în comune decât în oraşe (unde sunt obturate de incriminarea reciprocă a partenerilor pentru lipsă de pricepere ori chiar pentru reacredinţă). De reţinut este şi semnalarea de către o unitate şcolară urbană, în spirit de responsabilitate, a anomaliei accesului mai slab la fondurile locale tocmai al şcolilor cu bune rezultate şi a soluţiei propuse: aplicarea de criterii diferenţiate pe principiul calităţii în alocarea acestora. În mediul rural, situaţiile diferă sensibil de la zonă la zonă, dar comună este rezolvarea "problemelor şcolii" între director şi contabilul Primăriei, "fără multe hârtii". Finanţate astfel, şcolile au obligaţia de a răspunde intereselor 'staff'-urilor / persoanelor de conducere locale – 'efect pervers' al autonomizării şcolii: "împingerea" ei în relaţie privilegiată de descentralizare (financiară) cu Primăria - substitutul administrativ al "comunităţii" -, reductivă la localism, în dauna fireştii întăriri a deconcentrării (profesionale) cu unităţi şcolare puternice din mediul urban – mai apte, în principiu, de a dezvolta şi de a promova reforma şi europenizarea.
53

În concluzie, se poate afirma cu certitudine că problematica descentralizării este puţin cunoscută - chiar şi în mediul urban -, iar aceea a deconcentrării este complet ignorată. 3. Probantă sub aspectul preluării politicilor centrale şi al elaborării demersurilor locale de descentralizare privind managementul financiar şi sistemul decizional este, din perspectiva acestei investigaţii, examinarea gradului de congruenţă dintre percepţia imediată (situaţia de pe teren), sinteza centralizată (analiza din criticul, dar proactivul - în gândirea actului decizional şi procomunicaţionalul Raport al ISJ amintit la început) şi intenţia declarată (strategia din Planul managerial al aceluiaşi organism). Pornim în această analiză de la principiul că aspectul-cheie al procesului de descentralizare - specific: deconcentrare - este profesionalitatea (spre a nu pretinde chiar profesionismul – de care suntem departe) celor ocupaţi în Administraţie, dar, în preocuparea noastră, mai ales în Educaţie. Pe cale de consecinţă, este de aşteptat, întâi de toate, spre a folosi un termen din Raportul ISJ, un 'status' cel puţin satisfăcător al discursului top-management-ului în privinţa proprietăţii conceptelor, dar şi a logicii – cu preponderenţă, considerăm, în aprecierea şi în potenţarea şanselor real(ist)e de obţinere-menţinere-optimizare a calităţii educaţiei. Iar aceasta întrucât absenţa sau/şi aproximarea conceptelor în domeniu sunt primul şi, poate, principalul obstacol în prizarea, internalizarea şi operarea problematicii aici în discuţie, conţinând primejdia tratării ei ca insolită sau ca dispensabilă şi a abordării ei fie empiric, fie mimetic – ceea ce va îngreuna şi amâna punerea ei în practică, şi aşa mult întârziată. Tipică situaţiei este formularea (cu iz conciliant şi vădind că în fiecare director de şcoală rezidă un burghez gentilom) a unei interlocutoare: "chiar dacă nu vorbim despre deconcentrare, o facem". Culpa pentru un astfel de mod de gândire revine, însă, nu directorilor şcolari din comune (şi chiar din oraşe), ci organismului judeţean de conducere, ezitant - cum am văzut - în a organiza un program zonal de formare în domeniu. Cu toate acestea, lipsa iniţiativei locale în abordarea situaţiei din unghiul managementului modern al riscului şi neasumarea responsabilităţii de a pregăti în perspectivă terenul pentru descentralizare şi deconcentrare sunt greu de imputat rezolut la nivel de judeţ, într-un sistem de comandă, în care ele se manifestă din plin la nivel central. În relaţie cu situaţia de pe teren, constatările Raport-ului şi intenţiile Planului managerial ale ISJ Arad (destinate, este drept, unui organism administrativ) trădează dificultăţi de concepere şi de implementare, în regim de efectivitate, a managementului financiar şi a sistemului decizional adecvate descentralizării şi deconcentrării – până la a avea un impact minor, dacă nu până la a declanşa un efect de deturnare sau chiar de respingere, mai ales în zonele rezistente la schimbare, unde aceasta este percepută ca mişcare agresivă şi concepută, compensatoriu, exclusiv ca localizare. Grăitoare este - prin ponderea de fond a 'punctelor slabe' şi 'ameninţărilor' faţă de 'oportunităţi' şi de 'punctele tari' privind aspectele financiar şi comunicaţional (şi adăugăm: profesional), ca şi prin caracterul contradictoriu al unor susţineri analiza 'SWOT', pe care continuă a se fundamenta improductiv proiecţiile strategice din documentele educaţionale. Astfel: - în domeniul financiar, deşi există un "număr mare de parteneriate educaţionale locale, naţionale, europene" şi "programe specifice şi proiecte", se resimte ameninţarea "nivelului scăzut al resurselor bugetare, mai ales în mediul rural, combinat cu lipsa de experienţă la nivelul consiliilor locale privind specificul finanţării unităţilor de învăţământ"; mai mult, deşi: a/ dotarea şcolilor este 'punct tare' - deoarece "comunitatea locală şi-a asumat, în mare parte, rolul de principal sprijin financiar al şcolilor, răspunzând în limita posibilităţilor solicitărilor managerilor şi fiind deschisă unui dialog constructiv"; dar b/ constatându-se că "în urma descentralizării administraţiei publice, părinţii nu mai sunt dispuşi să sprijine financiar şcoala" – printre 'oportunităţi' apar în continuare aceleaşi "diverse resurse şi posibilităţi de sponsorizare", plasate, discutabil deontologic, sub semnul aşa-ziselor "relaţii de parteneriat";

54

- în zona comunicaţională, decizia, deşi declarată "colectivă", este obturată de "insuficienta informare a multor cadre didactice asupra noutăţilor privind aplicarea proiectelor de reformă în învăţământ şi legislaţiei şcolare", de "circulaţia deficitară a informaţiei şi blocaje în comunicarea oficială", de "slaba comunicare şi colaborare, în anumite comunităţi, a conducerilor de unităţi şcolare cu Consiliile Locale", de pericolul "insuficientei conştientizări a unor factori de decizie (consilii locale, societăţi comerciale, sindicate, părinţi, elevi, cadre didactice) privind priorităţile şi direcţiile de evoluţie necesare în învăţământ", dar mai ales de "existenţa unor cazuri de neasumare a responsabilităţii în exercitarea actului managerial"; - iar efectul profesional al acestei stări de lucruri este că, deşi "perfecţionat" în "stagii de formare în specialitate, în management şcolar", corpul profesoral şi managerial "nu se informează asupra noutăţilor privind aplicarea proiectelor de reformă în învăţământ şi legislaţia şcolară" – adică, formulăm noi fără menajamentele limbajului "diplomatic" al raportării birocratic-ierarhice, este nepregătit pentru descentralizare şi deconcentrare; or, opinia (fie şi din fuga unui raport) a ISJ că problema ar fi una de informare personală - şi nu, cum este firesc, una de formare este descumpănitoare. Nu este mai puţin adevărat, însă, că formalismul modalităţilor de formare la nivel naţional - în primul rând al "evaluării", care nu discriminează, prin număr de credite, participanţii merituoşi de cei care fac simplu act de prezenţă la cursuri (sau, absentând, intervin pe cale ierahică pentru a primi credite) -, nu garantează că practicarea unor atare programe, derulate sub acoperirea / cu girul actualelor prevederi anti-calitative ale CNFPiv, ar aduce vreun câştig de profesionalitate. În acest context, opţiunile din Raport şi din Planul managerial vădesc deopotrivă o anume orientare şi un anumit nivel managerial al deciziei: priorizarea "adevăratei modernizări a mijloacelor de învăţământ şi a auxiliarelor curriculare" (prin "efortul propriu al unităţilor de învăţământ" şi "resursele financiare ale consiliilor locale") – pe de o parte; şi valuarea "tendinţei de creştere a stabilităţii cadrelor didactice prin titularizare" (văzută ca angajare pe perioadă nedeterminată), care - se consideră - "poate genera, în viitor, creşterea calităţii actului instructiveducativ prin responsabilizarea mai accentuată a factorului uman în raport cu situaţia sa socială" – pe de altă parte, indică prizarea defectuoasă a descentralizării ca favorizând, prin "localizarea" deciziei, preeminenţa resurselor "reci" şi continuarea politicii de considerare a personalului ca una dintre aceste resurse, ca "mijloc fix". "Înnoirea" prin modernizarea instrumentarului şi creşterea calităţii prin combaterea fluctuaţiei de personal sunt opţiuni discutabile sub raportul contribuţiei descentralizării (vidată de spiritul propriu deconcentrării) la o reformă de fond. Mentalitatea este caracteristică unui mod de gândire mai general, care explică absenţa din documentele sintetice/programatice a deconcentrării. Distingerea şi, simultan, conexarea aspectului economic (informaţional, financiar, instrumental) cu cel profesional (expertiza profesorală şi managerială, comunicarea de relaţionare efectivă, proiectarea-performarea curriculară localizată - dar cu deschidere europeană) se află încă în regim de deziderat. Compararea 'plusurilor' ("puncte tari" şi "oportunităţi") cu 'minusurile' ("puncte slabe" şi "ameninţări") în ponderea diverselor variabile din "Raport" şi din "Planul managerial" ale ISJ Arad relevă că formarea factorului uman intra- şi extra-şcolar corespunzătoare scopului descentralizării - transferul devolutivv de autoritate managerială şi delegarea autonomiei profesionale - este departe de a se concretiza în programe, fie ele şi sectoriale. În pofida acestei realităţi, una dintre cele patru priorităţi manageriale ale ISJ este formulată cu o netitudine care evocă timpuri revolute – "pregătirea pentru descentralizarea totală": "Politica educaţională aplicată în învăţământ la nivelul judeţului are la bază principiul descentralizării şi flexibilizării…", vizând "obiectivul descentralizării şi al depolitizării sistemului educativ [de fapt, educaţional]". Şi chiar dacă am considera această afirmaţie ca neretorică, plasarea acestei dimensiuni a reformei în urma celei a obţinerii calităţii educaţiei trădează înţelegerea eronată a descentralizării nu drept (pre)condiţie a calităţii, ci ca un rezultat al ei. Iar lipsa Aradului dintre judeţele în care a fost pilotat "modul de exercitare a
55

competenţelor descentralizate" (cum a fost reformulat conţinutul programului naţional "Management administrativ şi financiar al şcolii într-un mediu descentralizat"), nu este o cauză suficientă pentru o astfel de inversare a termenilor de reformă. O dovadă palpabilă este modul inerţial de tratare (nu doar aici, ci şi la nivel naţional) a formelor de şcolarizare: alături de deficitul de personal calificat la disciplinele "de bază", la unele discipline tehnice, la limbi moderne - vădind inatractivitatea profesiei ca ocupaţie -, se constată şi un surplus de forţă de muncă la ciclurile preprimar şi primar, determinat de "abundenţa absolvenţilor de colegii pedagogice", cauzată de orientarea părinţilor, îndeosebi din mediul rural, spre "meseria de dascăl", fără informarea asupra posibilităţii de ocupare. Însă - (ne) întrebăm - ce anume împiedică reconsiderarea planificării educaţionale în materie? Fără îndoială – nu existenţa sau inexistenţa descentralizării. În zone puternic tradiţional(ist)e, precum aceea a Aradului - şi avem motive să considerăm că acesta nu este defel un caz izolat în România - mentalitatea înrădăcinată conform căreia statutul social este prevalent asupra venitului economic generează o concepţie retroversă despre raportul între mersul (funcţionarea) şcolii pe plan local şi rostul (reprezentativitatea) ei în plan general. Iar în lipsa unor norme proeuropene care să conţină stimulente, dar şi cauţionări, descentralizarea poate deveni pretext pentru fortificarea autarhiei localiste. Hrănit de un sistem educaţional învechit, dezechilibrul dintre nivelurile de finanţare a tipurilor de resursă se poate accentua – în dauna a ce poate aduce reformei, prin personalul profesoral şi managerial, accentul natural pe ceea ce, tentând o adaptare a conceptelor la domeniul Educaţiei, numim aspectul profesional al descentralizării: deconcentrarea. 4. În sumă, constatările de teren şi reflecţiile produse de coroborarea documentelor pe care le-am putut consulta cu discuţiile avute ne determină să considerăm că ipotezele cercetării noastre au fost optimiste. În condiţiile indecisei - mai ales la nivel parlamentar - politici naţionale de gen şi, poate, din cauza nepilotării aici a proiectului de descentralizare, aşteptata - în orizontul re-europenizării - schimbare organizaţională pare să nu se fi produs. Nu au apărut noi programe de cooperare instituţională, iar relaţia financiară este stabilită, ca şi până acum, în temeiul prevederilor legale generale şi, în privinţa fondurilor comunitare – prin "tratative" adesea netransparente şi prin solicitări formulate în scris după obţinerea, pe cale amiabilă, a acordului verbal. În lipsa autonomiei şcolilor şi a transferului de atribuţii specifice (ambele reclamate insistent de persoanele investigate, însă indubitabil hazardate dacă neprecedate de formarea adecvată a actorilor), nu au fost dezvoltate trăsături proprii descentralizării, dintâi preluarea de răspunderi - insistăm: preeminent profesionale - la nivel de unitate şcolară. Rezumarea - pentru a lua un exemplu -, a rolului responsabililor pentru formare continuă din şcoli (categorie înfiinţată, cu bună intenţie, în "reforma Marga") la a ţine evidenţa participării la "perfecţionarea" cincinală este, şi, ea, probantă. În privinţa scopului principal al cercetării de faţă, diversificarea strategiilor de comunicare, constatăm asigurarea formală şi tehnică a contextului comunicării: numirea în şcoli a persoanelor de contact, existenţa unui forum pe pagina web a ISJ, îmbunătăţirea sesizabilă a dotărilor cu echipament modern (permanenţa legăturilor fiind împiedicată, în principiu, doar de precaritatea conexiunilor de reţea). Deficitară este, cel puţin parţial, funcţionarea comunicării intraorganizaţionale (Inspectorat-şcoli); deşi documentele ISJ susţin caracterul de permanenţă al legăturilor în teritoriu, la data investigaţiei forum-ul era (reamintim) închis, iar contactul cu ISJ este declarat, în rapoartele de apdatare cerute, doar de o parte a celor investigaţi; dar mai ales inter-instituţionale – între şcoli pe de o parte şi autorităţile locale şi altele (de pildă, presa) pe de alta: deşi există "consilieri de imagine", comunicarea de acest gen este asigurată "central", prin directorii şcolilor. În aceste condiţii, efectivitatea comunicării externe pare securizată, dar se poate deduce caracterul greoi, intermediat, al celei interne. Nu transparenţa pare, aşadar, punctul tare al comunicării. La fel de importantă este, însă - întrucât reprezentativă în plan profesional -, absenţa din "peisaj" a ceea ce desemnăm aici, programatic, drept dimensiunea proprie esenţială a
56

deconcentrării: asumarea responsabilităţii în decizia privitoare la modernizarea formării deopotrivă pentru profesori şi pentru elevi - prin adaptarea (şi nu doar adoptarea) curriculumului propus în dubla direcţie a localizării şi a europenizării şi, cu atât mai mult, în aceea privind elaborarea de alternative curriculare – semn indubitabil de nonreformă. Lipsa iniţiativei în domeniu are, în mod evident, drept cauză majoră disuasiunea rezultată din presiunea administrativă a sistemului. Nu mai puţin improductivă este, însă, expunerea managerului şi a profesorului, prin lipsa formării adecvate, la a perpetua - uneori inocent, alteori prin comodă conivenţă - un mediu profesional minat, întâi de toate (şi determinant), de indistincţii ori chiar de blancuri în conceptistica de profil. Motivele pentru care, în pofida cecităţii de până acum a autorităţilor de resort, se cere perseverat în această abordare sunt cel puţin trei: - întâi, necesitatea clarificării proinovative şi a stabilizării conceptelor-bază, în absenţa cărora însăşi standardizarea - elaborarea de seturi de competenţe (profesionale) - este imposibilă (şi inoperantă) – cu tot ce decurge de aici, inclusiv prezervarea corupţiei din sistem, prin efect de persistenţă a empiricului, acurateţea terminologică fiind nu o pretenţie pedantă, ci o condiţie de însănătoşire prin biunivocă mişcare de reglementare-reglare; - apoi, pentru contracararea impresiei - devenite precumpănitoare în sistem, odată însăşi ideea de reformă compromisă - că schimbarea se află nu în "cercul virtuos" al progresului optim orientat, ci într-un cerc vicios: ea nu se produce deoarece nu există personal pregătit să o iniţieze şi să o dezvolte şi nu există un astfel de personal deoarece nu s-a produs necesara schimbare (la nivelul formării – de unde şansa unei lesnicioase combateri a "tezei" lipsei de precedent, invocate, "la alibi" - şi defel dezinteresat -, de unii dintre "factorii de răspundere"); - în fine, pentru resemnalarea riscului negativ de expunere - cu pecabilă imprudenţă - a personalului, prin formare inadecvată, la a rata oportunitatea reformatoare, procalitativă, de a profesa în spiritul câştigurilor manageriale recente în câmpul deciziei (atât financiare, cât şi educaţionale) – dintre care menţionăm aici câteva: trecerea, în construirea de strategii manageriale realist-eficiente, de la tehnici de marketing la tactici de benchmarkingvi; exploatarea raportului complex valoare-calitate – întru necesară evaluare meritocraticăvii; ori (de fapt: mai ales, în starea actuală a concepţiei despre descentralizare şi deconcentrare) ceea ce managementul actual recomandă ca întâmpinarea risculuiviii. Şi orientăm finalul acestei contribuţii la tema de cercetare în direcţia unei scurte abordări a celei din urmă teme manageriale menţionate, spre a releva, o dată în plus, că ignorarea variabilei "risc" în abordarea temei deciziei este, în reforma de fond (îndeosebi în aspectul deconcentrării), o eroare de concepţie - cu sursa în inclaritatea conceptelor - şi mai ales spre a susţine posibilitatea realistă ca această eroare să fie înlăturată. Şi aceasta deoarece, odată conturat (conceptual), estimatix, asumat şi pozitivat, riscul deschide calea priorizării lucide a responsabilităţii profesionale în luarea deciziei manageriale. Primul pas pe această cale este renunţarea la a înfeuda diagnozele şi proiecţiile subiectivei analize SWOT, dublată de arbitrara (întrucât, de regulă, întocmită amatoristic, fără aparatul statistic obligatoriu) analiză PEST(E), şi fundamentarea, în schimb, a proiecţiilor pe Analiza Cost-Beneficiu şi, pe această bază, pe Analiza Căii Criticex (sau pe varianta ei mai "strânsă", Analiza PERT - Program Evaluation and Review Technique). Că aceasta este calea productivă profesional o vădeşte - prin contrariu -, în chestiunea deconcentrării ca dimensiune a descentralizării -, actuala "viziune" de politici şi strategii, aşa cum este formulată în diverse (tipuri de) documente. "Strategia pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar, 2008-2013" defineşte descentralizarea ca "transferul de autoritate, responsabilitate şi resurse în privinţa luării deciziilor şi a managementului general şi financiar către unităţile de învăţământ şi comunitatea locală", precizând: "transferul competenţelor decizionale [administrative] de la nivelurile centrale către cele locale şi/sau organizaţionale, pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului public de educaţie", cu "participarea factorilor nonadministrativi, a reprezentanţilor societăţii civile, la procesul de luare a deciziilor". Dar o prezintă, în acelaşi (con)text, şi ca

57

"redistribuirea responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice pentru funcţii educaţionale specifice". (Sublinierile şi croşetele ne aparţin). Explicarea termenului flotează, aşadar, între "transfer" (de autoritate, responsabilitate, resurse, competenţe [administrative]) şi "redistribuire" (de autoritate, responsabilităţi, răspundere publică). Or, utilizarea a două sau a mai multor concepte spre a numi una şi aceeaşi realitate face sinonimie ilicită şi cade în imprecizie prin improprietate noţională sau prin suspectabilă supraextensie intenţională, care, afectând înţelegerea corectă a proiectatei autonomii funcţionale, este de natură a obstacula delimitarea câmpurilor de referinţă şi a "crea" nu "un sistem de învăţământ organizat", cum se afirmă că se doreşte, ci confuzie în receptarea ideilor schimbării şi, consecutiv, în concepţia strategică de gen. În plus, adresa acestora apare mai degrabă ca evazivă decât ca permisivă: "de la nivelurile centrale către cele locale şi/sau organizaţionale" (structurile teritoriale/educaţionale), trădând tentaţia acoperirii pauşale, la nivel de politici, a două realităţi care, deşi conexe, sunt distincte (nivel/structură). Şi cazul nu este doar al cuplului menţionat (transfer-redistribuire), ci şi al perechii răspundereresponsabilitatexi, în care plasarea în quiproquo a noţiunilor strămută abordarea, din planul deontologic în plan ideologic, încât efectul confuziei dintre proactivul 'a-şi da seama de' şi de regulă defensivul 'a da seamă despre' devine pernicios pentru (re)structurarea mentalităţii proreformatoare înseşi. De observat că în acelaşi document "deconcentrare" apare ocazional, desemnând în treacăt soluţii pentru derularea inspecţiei, adoptate în unele ţări, iar în Raportul "Descentralizarea învăţământului preuniversitar de stat. Stadiul actual. Direcţii de acţiune", al Direcţiei de Politici Educaţionale a MECT, termenul "deconcentrare" lipseşte detot – încât, în loc să notăm efortul de facilitare conceptuală a identificării şi a preluării riscului pozitiv în munca managerială, întâlnim, la nivel "expert", riscul negativ (re)prezent(t) în/de limbaj. Recent revizuita strategie a MEdC/MECT "Descentralizarea învăţământului preuniversitar" este şi ea tributară nu doar unei conceptistici prea puţin evoluate - noţiunea "deconcentrare" este şi aici absentă - dar şi, în subtext, cunoscutei analize subiective (tip 'SWOT') a situaţiei – încât demersul este inedificant. Reperul noţional este acelaşi "[…] transfer [s.n., TMM] de autoritate, [de] responsabilitate [s.n., TMM] şi [de] resurse în privinţa luării deciziilor şi a managementului general şi financiar către unităţile de învăţământ şi comunitatea locală" – însoţit de precizări: "Descentralizarea în educaţie presupune: • redistribuirea [s.n., TMM] responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice pentru funcţii educaţionale specifice […]", care, se constată, păstrează indistincţia amintită. Calchiat după tradiţional(istul) "ideal educaţional", scopul descentralizării este "asigurarea calităţii procesului instructiv-educativ" - în baza "valorii adăugate" -, "accesului liber, egal şi deplin al tuturor copiilor şi tinerilor la actul educaţional". Se ignoră, astfel, că fireasca finalitate a Educaţiei - reuşita educaţională (şi nu rezultatul şcolar) - reclamă considerarea în solidar a resursei umane coactive - ofertantul şi beneficiarul de formare - în termeni procalitativi de valoare modificată (şi nu cantitativi de valoare adăugată), ca şi a faptului că autentica echitate rezultă din asocierea principiului democratic al egalităţii de şanse la accesul în sistem cu principiul meritocratic al echivalenţei de şanse la promovare, astfel încât deontologia profesională să prevaleze asupra egalitarismului revolut şi sterp, iar inserţia profesională în bază competenţială să dinamizeze absorbţia ocupaţională văzută atribuţionalxii. Semnificativ sub raportul esenţial al instituţionalităţii este că nici în "Diagnoza de sistem" şi nici chiar în "Obiectivele procesului de descentralizare" nu se (mai) face vreo referire la necesara transformare de această factură a Inspectoratului Şcolar Judeţean, din "curea de transmisie", în placă turnantă. În general, problema inspectorală este tratată mai degrabă administrativ decât profesional, ceea ce indică intenţia evidentă, în contradicţie cu tendinţa majoritar-europeană, de conservare a centralizării profesionale – absenţa din document a "deconcentrării" nefiind, aşadar, întâmplătoare; unele prevederi vizează chiar sporirea ei: "Este necesar ca pentru viitor să se precizeze mai clar atribuţiile autorităţilor publice locale la deciziile cu privire la înfiinţarea, reorganizarea, restructurarea şi desfiinţarea unităţilor de învăţământ,
58

MECT urmând să îşi asume responsabilităţile cu privire la autorizarea şi acreditarea funcţionării acestora pe bază de standarde şi indicatori stabiliţi prin lege, precum şi evaluarea calităţii educaţiei" – ceea ce implică intenţia "discretă" de desfiinţare a organismelor independente de monitorizare a calităţii şi de acreditare a unităţilor şcolare. În materia finanţării, strategia prevede (spre deosebire de Legea 354/2004, ceea ce reclamă iniţiativă legislativă) "alocarea fondurilor pe baza costurilor pe elev, iar pe de altă parte, prin finanţarea programelor orientate către acoperirea nevoilor educaţionale diferite ale elevilor, determinate de diversitatea culturală şi etnică, creşterea participării, abordările incluzive, discrepanţele socio-economice. Noul sistem de finanţare va permite alocări egale pentru elevii cu aceleaşi nevoi, indiferent de zona geografică sau [de] capacitatea financiară a localităţilor în care învaţă elevii". Sub aparenţe democratice, prevederea frizează o "filozofie" rezidual-continuistă de protecţie socială şi nu are componentă procalitativă, "creşterea participării" fiind un criteriu cantitativ, încât clamata întemeiere a descentralizării financiare nu doar pe principiile transparenţei şi predictibilităţii, ci şi pe cele ale echităţii şi adecvării probează înţelegerea… inechitabilă şi inadecvată a "meritului profesional". Mai mult: prevederea "[profesorii] vor putea beneficia de stimulente financiare acordate din bugetul şcolii şi vor avea o influenţă directă asupra modului în care sunt folosite resursele şcolii; metodologiile şi schemele decizionale privind exerciţiul financiar vor stipula modalităţi de participare reală a profesorilor la deciziile şcolii, [iar] metodologiile de evaluare a personalului didactic şi a rezultatelor muncii acestuia vor cuprinde criterii şi indicatori ce implică răspunderea directă a profesorilor faţă de calitatea activităţii prestate" [s.n., TMM] este, prin sintagma "răspundere directă" (nemaiconfundată, de data aceasta, cu responsabilitatea) mai degrabă implicit-cominatorie decât suportiv-stimulativă. Cât priveşte sursele de finanţare, patru sunt cele menţionate expres în această strategie: bugetul de stat, bugetul consiliului judeţean, bugetul consiliului local şi veniturile proprii ale unităţilor de învăţământ. Despre fondurile suplimentare pretinse părinţilor şi despre "sponsori" nu se aminteşte nimic – nici cel puţin în sensul dezavuării lor. Fugar prezentă în strategia despre care vorbim, "comunicarea" este înţeleasă administrativ, ca transmitere univocă ("raportare") de informaţii. Unul dintre "indicatorii de cuantificare a efectelor strategiei de descentralizare" (preţuit, deoarece repetat identic în acelaşi capitol) este "gradul de comunicare către [s.n., TMM] comunitatea locală a deciziilor conducerii unităţii de învăţământ". Impropriu conceptual - caracterul distinctiv al comunicării fiind biunivocitatea -, dar şi managerial - reprezentanţii comunităţii locale trebuind să fie prezenţi la luarea deciziilor în şcoli - termenul este deficitar în spirit descentralizant. De altfel, "realizarea de noi sisteme de fluxuri informaţionale" este plasată - de data aceasta chiar expres - tot sub semnul raportării. Un reper mai aproape de tema deconcentrării - în relaţia ei cu "descentralizarea" - este acela al formării pentru buna cunoaştere, interpretare, implementare, monitorizare şi ameliorare a celei din urmă. În secţiunea "Formarea şi dezvoltarea profesională a resurselor umane din sistemul de învăţământ", se constată, în 2008, că formarea continuă "este centralizată şi nu se corelează întotdeauna [s.n., TMM] cu nevoile şi [cu] interesele beneficiarilor individuali (cadre didactice, manageri) şi instituţionali. Nu există un "sistem ascendent" ("de la bază", [n.n., TMM]) de identificare a nevoilor de formare ale cadrelor didactice, care să fundamenteze investiţiile şi programele în acest domeniu". Succesiunea enunţurilor de aici induce ideea că indivizii (cadre didactice, manageri) ar avea "nevoi", iar instituţiile (şcoli, poate şi inspectorate) – "interese", mentalitate centralistă (de la care se aşteaptă - probabil prea optimist - descentralizarea). Cât despre intenţia de fundamentare a investiţiilor şi a programelor exclusiv pe primele, aceasta este - ca să nu spunem altfel - nereală, întrucât, prin regulile impuse de CNFP, MECT agreează programul obligatoriu de "perfecţionare"). Strategia menţine implicit actualul sistem de autorizare a cursurilor, lipsit de componenta formării de formatori (naţionali şi locali), care ar permite fireasca derulare real-continuă a formării zonale şi centrate pe şcoală. Aceeaşi mentalitate centralistă, dublată de o concepţie diseminativă (nu demultiplicativă) şi atomizantă împarte formarea în: "naţională, care vizează susţinerea politicilor de reformă ale MEdC"; şi "la
59

nivelul şcolii, care se bazează pe nevoile de formare şi dezvoltare profesională identificate la acesteia [?] şi pe baza cărora şcoala va dezvolta propriul program de formare a resurselor umane, utilizând în principal programele de formare acreditate", care ar susţine "activităţi administrative [?] de generare şi [de] participare la proiecte locale, judeţene, naţionale şi internaţionale"xiii. Agenda descentralizării ar fi cuprins: În "etapa administrativă 2005-2006" – între altele: "g) declanşarea programului de formare continuă pe toate nivelurile şi categoriile de personal implicat: inspectori şcolari, directori, cadre didactice, membrii [sic!] ai consiliilor de administraţie şi ai comisiilor de evaluare şi asigurare a calităţii, reprezentanţi şi specialişti de la consiliile locale şi judeţene etc.", urmând ca în "etapa iniţială 2007-2008" procesul de formare să fie extins "la nivel naţional, utilizând expertiza dobândită în etapa administrativă în judeţelepilot", pentru ca în "etapa finală 2009-2010" judeţele-pilot să devină "generatoare de bună practică şi [de] expertiză pentru celelalte judeţe din ţară" în aşa fel încât "eficienţa descentralizării se va regăsi în valoarea adăugată în educaţie", în 2009-2010. Se pare, însă, că acest calendar, care prevedea şi "instruiri pentru grupuri-ţintă mixte în domeniul mecanismului de finanţare, constituite din directori de şcoli, reprezentanţi ai consiliilor locale şi personalul tehnic din domeniul financiar-administrativ" este departe de a fi "la zi" – în special în privinţa formării. Sub acest aspect, admiţându-se "insuficienta pregătire managerială a personalului implicat", se afirmă: "Managementul educaţional la nivelul instituţiei şcolare trebuie profesionalizat progresiv [s.n., TMM], pentru a putea prelua şi exercita eficient funcţiile care îi revin", directorii urmând a "deveni manageri profesionişti [s.n., TMM], care vor avea atât responsabilitatea conducerii şcolii[,] cât şi instrumentele necesare pentru a conduce: deciziile referitoare la managementul resurselor umane şi managementul financiar", ca şi "o traiectorie profesională distinctă, intrarea în corpul profesional al directorilor fiind decisă de calităţile acestora, de formarea iniţială şi continuă" (adică nu pe criterii politice). Cu toate acestea, în text directorii sunt denumiţi (scăpare sau... inducţie?) manageri, ca şi când categoria ar exista deja. Alte documente consultate sunt (cel puţin) evazive. Un ghid editat de Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice (UCRAP), "Monitorizarea Procesului de Descentralizare", rezumă, sub titlul "Procesul de descentralizare şi deconcentrare [s.n., TMM] coordonat de administraţia centrală din România", un Proiect the [sic!] Înfrăţire între România şi Olanda finanţat de UE (Decembrie 2005 - Noiembrie 2007)". Ignorant sau manipulator (a se vedea mai jos referinţa Preda), se afirmăxiv că "Descentralizarea şi deconcentrarea [...] reprezintă procese începute din momentul adoptării Constituţiei României din 1991", "implicând transferul sau delegarea [s.n., TMM] de competenţe şi [de] noi responsabilităţi" şi, ca atare, fiind tratate împreună, în formularea insistentă "descentralizare/deconcentrare". Definită aparte, deconcentrarea "este procesul transferului [s.n., TMM] în cadrul aceleiaşi structuri, de la nivel central la nivel teritorial, de autoritate/responsabilitate administrativă şi financiară". Aceeaşi bisemnificare, uneori dublată de inversul ei (nu mai inspirat), omonimizarea, se află şi în alte studii – fie plasate anonim în "spaţiul virtual" ("Prin deconcentrare administrativă se înţelege transferul [s.n., TMM] unor atribuţii care revin autorităţilor centrale, unor autorităţi din subordine, ce funcţionează în teritoriu", fie chiar ale unor specialişti reputaţi; Şerban Iosifescu, de pildă, care, după aprecierea corectă: "[…] descentralizarea se referă la transferul de autoritate decizională în josul ierarhiei unei organizaţii sau în afara acesteia"; şi distincţia cuvenită: "Astfel înţeleasă, descentralizarea are două mari dimensiuni esenţiale: deconcentrarea, care se referă la delegarea [s.n., TMM] autorităţii de decizie dinspre nivelurile centrale spre nivelurile regionale şi locale, şi descentralizarea propriu-zisă ("devoluţia") care constă în transferul autorităţii de decizie în afara organizaţiei – în speţă la autorităţile publice locale reprezentative", dă, totuşi, gir derutantei omonimii: "În acest sens, deconcentrarea ar însemna transferul [s.n., TMM] autorităţii decizionale de la M.Ed.C spre inspectorate şi unităţi şcolare". Un lapsus calami, desigur. Că omonimia este şi ea formă de amânare a limpezirii conceptuale o dovedeşte faptulxv că "transfer" presupune mişcarea de replasare, de relocare, deci de schimbare, de comutare, proprie descentralizării (şi deci, pendinte, în opinia noastră, de răspunderea legală) -, iar "redistribuire"/"delegare" – una vicariantă, de rearanjare, de repoziţionare, de substituire,
60

proprie deconcentrării (şi ca atare, privind, din punctul nostru de vedere, cel puţin în reforma educaţională, responsabilitatea morală). Eforturile pentru definirea epistemică (nu improvizată - ca în copyleft-urile de pe Internet, dintre care unul "precizează" că "Trebuie făcută diferenţa între descentralizare teritorială şi pe servicii") a noţiunilor-cheie ratează, totuşi, miezul chestiunii: aspectul profesional. Pledând pentru acurateţe terminologică, o revistă juridicăxvi notează: prima formă a legii fundamentale statua: «Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice». "În urma revizuirii şi republicării Constituţiei, această normă a căpătat un nou conţinut şi o nouă formă. Astfel, în dispoziţiile art. 120 alin. (1) [...] se prevede că «Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice»". "În esenţă, regimul descentralizării în administraţia publică este specific statului de drept şi presupune rezolvarea problemelor locale de către autorităţi alese de colectivităţile locale (nu numite de la centru), care nu se subordonează ierarhic autorităţilor centrale, funcţionând autonom, în condiţiile legii [...]"; "descentralizarea în administraţia publică presupune, pe de o parte, transferul unor atribuţii din competenţa autorităţilor centrale ale statului în cea a autorităţilor administraţiei publice locale alese în unităţile administrativteritoriale, dar şi transferul [s.n., TMM] unor atribuţii de la nivelul judeţelor (chiar dacă acestea sunt în competenţa consiliilor judeţene) în competenţa consiliilor locale din comune şi oraşe". În schimb, "«deconcentrarea» are un alt conţinut decât «descentralizarea»", referindu-se la "serviciile publice ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale", care "sunt structuri organizatorice ale ministerelor sau ale altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, organizate în unităţile administrativteritoriale, prin care acestea îşi exercită atribuţiile în judeţe, municipii, oraşe şi comune [...], încorporate organic în structura ministerelor de resort, deci în administraţia statului, ele desfăşurându-şi, totuşi, activitatea nu la centru (ca celelalte compartimente din organigrama ministerului), ci într-o unitate administrativ-teritorială, deci «deconcentrat»", serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale fiind "legate structural şi organic de administraţia statului, nu de autorităţile administraţiei publice locale, între ele şi aceste autorităţi publice neexistând, din păcate [s.n., TMM], nici o legătură, deşi serviciile publice deconcentrate îşi exercită atribuţiile în domenii care interesează direct colectivităţile locale şi, deci, autorităţile administraţiei publice locale". Aceasta este, poate, una dintre cauzele principale pentru care actualele politici educaţionale sunt deficitare (chiar deficiente) în privinţa deconcentrării – privită atât ca atare, cât mai ales în complementaritatea ei naturală cu aspectul specific al descentralizării în Educaţie (a se vedea mai departe, opţiunea nostră în chestiune). Ele vădesc disfuncţii în modul conceperii (construiriiprestării) unei decizii manageriale care să prevadă dintru bun început solicitarea şi distribuirea necesarului financiar în corectă proporţionalitate către cele două tipuri de resursă (infrastructura şi celelalte resurse "reci", pe de o parte, şi resursa umană, pe de alta), ceea ce înseamnă priorizarea resursei "calde" din Educaţie, ca şi din Administraţie, pentru formarea adecvată - veritabilcontinuă şi apdatat-apgradată - necesară (de fapt, obligatorie) pentru introducerea descentralizării. Considerăm aceasta consecinţa unei pregătiri manageriale precare la nivel înalt. Una dintre dovezi se află în strategia de descentralizare discutată mai sus. Este, într-adevăr, nerealist de aşteptat ca spiritul de iniţiativă să fie indus în sistem de către un organism care, în proiectarea descentralizării, pe lângă reflexul instituţional de autoprotejare, abordează riscul exclusiv ca fenomen negativ, şi anume din perspectiva unei analize ("SWOT") în care modul de abordare amintit confundă şi mixează "punctele slabe" cu "ameninţările": "Există riscul unor disfuncţionalităţi datorate [sic!] rezistenţei unor factori la procesul de înnoire sau datorate intervenţiei neadecvate a politicului [fie] în procesele de angajare şi promovare a personalului, fie în modul de alocare a fondurilor. Riscurile se pot înregistra în măsura în care etapele descentralizării nu vor fi bine definite şi nu se vor derula coerent, controlat şi la termenele
61

stabilite. Punctele slabe [s.n., TMM] ale acestui proces ar putea fi […]". Viziunea catastrofică ("O descentralizare bruscă ar putea avea efecte nedorite şi care, scăpate de sub control, ar putea duce la destabilizarea sistemului educaţional") - vădind, o dată în plus, nepregătirea, timp de două decenii, a sistemului pentru ieşirea din criza în care l-a plasat ideologismul totalitar - este însoţită de o serie de "politici" de contracarare a lungii serii de pericole întrevăzute, dar nu şi de o strategie a absorbirii posibilităţii de risc. Or, am văzut deja (şi reluăm aici firul demonstraţiei), managementul actual destinează funcţia de planificare nu ocolirii riscului, ci anticipării şi preluării lui – şi anume în bază comunicaţională. Iar aceasta nu doar în temeiul logicii simple a inevitabilităţii lui, ci şi pentru că - se notează - riscul nu este în mod necesar distructiv; bine înţeles şi stăpânit, el este chiar stimulativ de variabilitatexvii. Operând cu noţiunea de mediuxviii - în sens larg -, experţii citaţi conchid că, pe acest teren, echilibrul dintre oportunitate şi risc este o variabilă a cărei dinamică poate fi analizată optim prin evaluarea gradului de "turbulenţă" a acestuia (a mediului) – termenului alocându-i-se "o notă pozitivă": pe urma interpretării moderne a fenomenelor din sistemele fizicexix şi a extrapolării celor constatate la (sub)sistemele sociale, turbulenţa este considerată astăzi esenţială pentru inovare, principalele beneficiare ale fenomenelor de turbulenţă a mediului fiind, se precizează, sistemele creative (în sens nu doar cibernetic-informatic - de unde originează - ci epistemic şi managerial). Recunoaşterea (identificarea şi acceptarea) acestora presupune, printre altele: o înaltă rată a profesionalităţii, permisivitate programatică pentru creativitatea membrilor organizaţiei şi comunicare performantăxx. Semnificativ este că aceste caracteristici definesc şi descriu o concept cu mare potenţialitate, dar încă insuficient productiv în Managementul (educaţional): adhocraţia; înţeleasă de Tofflerxxi ca "organizaţie alimentată de informaţii, conţinând indivizi cu mobilitate crescută" ("omul organizaţional") şi opusă de Mintzberg birocraţiei xxii, ea este redefinită de Watermanxxiii ca mod de funcţionare organizaţională care "taie" legăturile birocraţiei spre: a reţine ("capture") oportunităţi; a rezolva probleme; şi a obţine rezultate. Din dezvoltarea conceptului transpare subînţelegerea unei veritabile filozofii manageriale a riscului asumat: cultivarea expresă a unei turbulenţe "bine temperate" - spre a folosi expresia lui Kotarbinski a mediului intern, prin standardizarea scăzută a procedurilorxxiv şi definirea laxă a rolurilor – ambele, în favoarea inovaţiei şi a iniţiativei. Ranforsate de o "specializare pe orizontală" a resursei umane (inclusiv în echipe) şi de o comunicare cu randament ridicat, acestea presupun şi înregistrăm aici un concept util - o realistă "descentralizare selectivă". Înţeleasă astfel, şi nu ca randomizare (spre a nu spune dezordine) la nivelul deciziei, adhocraţia poate gira, lucrând cu echipe traverse, proporţionalitatea destinată obţinerii-menţinerii-optimizării calităţii, între resursele "reci" (financiare), vizate prin descentralizare şi resursele "calde" (profesionale), ţintite prin deconcentrare. Dar, precizăm: aceasta dacă şi numai dacă demersul adhocratic este susţinut decis de o conduită deontologică (în administrare) şi meritocratică (în Formare)xxv. Sub acest unghi poate lua substanţă şi credibilitate termenul pe care îl subliniem în text din Argumentul "Strategiei descentralizării învăţământului preuniversitar": nefiind scop în sine, descentralizarea "are menirea creării unui sistem de învăţământ organizat, administrat şi finanţat conform rigorilor europene în ce priveşte asigurarea calităţii procesului". Crearea unui "sistem calitativ" este o chestiune de profesionalitate. Iar în Educaţie, aceasta se traduce simplu prin trecerea de la învăţământul informaţional axat pe rezultatul şcolar, la educaţia formativă cu finalitate (nu retoric-triumfalistă şi vetero-pedagogică, ci concepută şi managerializată concret) în reuşita educaţional-umană. Iată de ce acordarea autonomiei funcţionale către organismele educaţionale teritoriale trebuie abordată nuanţat mai degrabă managerial decât politic: asocierea ţintei strategice a calităţii optim-posibile la cerinţa consensualizării politicilor (în speţă educaţionale) naţionale cu euro-paradigma face "slabă"xxvi asigurarea (pre)condiţiilor apariţiei calităţii în Educaţie ca subsistem social, ralierea necesitând acte profesionale de producere/generare a calităţii educaţiei ca proces. Iar dacă asigurarea este de resortul descentralizării ca decizie politică democratică, generarea se află în responsabilitatea deconcentrării ca decizie strategic-adhocratică.
62

Desigur, disfuncţiile democraţiei - pe care un mare om de stat britanic o califica drept un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum mănează şi (componentele) descentralizării. Ionescu şi Turzaxxvii observă: "[...] unii analişti (Patrich Le Galès, Christian Leguesne, Les paradoxes des régions en Europe, Paris, La Découverte, 1997) au formulat unele rezerve, evidenţiind unele paradoxuri în procesul descentralizării, în special în Germania, Anglia, Belgia [...]. Se remarcă, astfel, că nicăieri nu s-a rezolvat conflictul privind împărţirea competenţelor [s.n., TMM], ba chiar acesta a fost accentuat [...]", din cauza, afirmă analiştii francezi citaţi, unor opţiuni partizane. Din acest punct se face vizibilă întrebarea: este decizia - şi anume aceea de interes aici: bazată pe management financiar corect şi pe comunicare transparentă - capabilă de a atinge această ţintă strategică? Probabil – da, însă doar în condiţiile prealabilei clarificări conceptuale a acesteia. În speţa noastră: înainte de orice, chiar a punctului de pornire. Considerând cele de mai înainte drept repere de discuţie pentru acomodarea la Educaţie a conceptului de deconcentrare ca şi complement necesar problematicii managementului deciziei (inclusiv financiare), privite îndeosebi sub aspectul ei comunicaţional, demersul nostru de clarificare (şi de nuanţare) conceptuală produce următoarele demersuri:
A. B.

Desemnează conceptul "descentralizare" ca numitor comun (generic) pentru alocarea "de sus în jos" a unor atribuţii administrative şi profesionale. Propunexxviii distincţia: • de-centralizare administrativă, vizând, "de jos în sus", răspunderea publică; • de-concentrare profesională, vizând, in situ, responsabilitatea personalăxxix.

Deşi slab prezent în documentele oficiale - având dezavantajul omonimiei cu termeni din lexicul militar şi din cel psihologic -, conceptul "de(-)concentrare" este de interes deosebit atât pentru acţiunea, cât şi pentru formarea educo-managerială. Înţeleasă ca "delegare" (numită şi redistribuire) a autorităţii în cadrul aceluiaşi tip de structură (profil) de la nivel central la nivel teritorial, de-concentrarea priveşte aspectul intrinsec, de domeniu – în speţa noastră: propriu-zis educaţional. În raport cu acesta, noţiunea "de-centralizare", pe care o propunem, este utilă în operarea distincţiei dintre răspundere(a funcţională) şi responsabilitate(a procalitativă), cât şi în stabilizarea noţională, atât de necesară în acţiunea (şi în formarea) managerială. O atare clarificare este destinată şi pledoariei pentru identitatea managerială în Educaţie, în regim de descentralizare – temă recurentă şi subiect de polemici (cordiale) în stagiile de formare de gen: într-o structură de organizare viabilă în paradigma formativă în care, spre surprinderea unora, lumea se află deja de câteva decenii, în care şcoala este tratată ca pachet de funcţii şi furnizor de servicii decât ca instituţie formală şi depozit de cunoştinţe, directorul de şcoală, răspunzător public pentru operarea de-centralizării funcţionale, este "condamnat" la a fi manager profesionist apt a lucra împreună cu o echipă profesională (în speţă: educaţională) care îşi asumă responsabilităţi în de-concentrarea procalitativă. Aceasta este - desigur, în conexiune cu alte variabile, precum salarizarea satisfăcătoare (dar în condiţiile evaluării meritocratice) - cheia acceptării ideii de manageriat profesionist în Educaţie. Această identitate presupune dezvoltarea teoractică (solidar teoretică şi practică) a unui management centrat pe şcoală şi asistat comunitar, dezvoltare al cărei rost crucial este comutarea accentului axiologic de pe orizontul comod-limita(n)t - şi, după cum vădesc evaluările internaţionale PISA, TIMSS şi altele, desuet - al rezultatului şcolar al elevilor pe reuşita educaţional-umană a "trinităţii" profesor-elev-şcoală. Anvergura descentralizării văzute deopotrivă ca de-centralizare şi ca de-concentrare este, fireşte, un pariu dificil, care poate fi câştigat, spuneam, numai prin preludarea mişcării de o formare profesională adecvată, veritabil-continuă a actorilor educaţionali - dintâi manageriali şi administrativi. Dacă intenţia strategică a instituirii descentralizării are fireşti exigenţe
63

manageriale, formarea de gen are egal de întemeiate exigenţe profesionale – principala fiind dobândirea de către beneficiari, prin participare coactivă, a competenţelor constitutive calificării (şi nu doar certificării) ca manager. Iar domeniile către care este de orientat necesarul curriculum de profil sunt: clarificarea şi stabilizarea terminologiei; abordarea problematicii organizaţionale dinspre Managementul schimbării, inclusiv al riscului; construirea deciziei ca "miez managerial", privită funcţional (reconsiderarea funcţiilor manageriale în scopul depăşirii simplei execuţii, în obţinerea calităţii educaţiei), relaţional (întru aşezarea raporturilor transparente între contributori) şi comunicaţional (îndeosebi în direcţia reconceperii curriculumului de formare continuă şi iniţială în dubla direcţie localizareeuropenizare: ceea ce am numi de-concentrare curriculară). În acest sens: 1/ descentralizarea ca transferare a autorităţii deciziei (planificare, finanţe, fiscalitate), răspundere legală (regulamente/hotărâri) şi management al serviciilor publice; 2/ de-centralizarea ca preluarexxx a dreptului delegat de a decide - inclusiv în zona reglementativă - în materie administrativă, la nivel local, sub control central; 3/ de-concentrarea ca asumarexxxi a responsabilităţii profesionale - de factură prioritar reglatoare - în materie de servicii specifice în cadrul aceluiaşi tip de structură – necesită clarificări în privinţele: a/ diferenţei specifice a de-centralizării - de-concentrării faţă de "numitorul comun" descentralizare; b/ conceptelor-cheie: utilităţi / servicii publice; autoritate / competenţă (în sens administrativ); atribuţii / competenţe (în sens profesional) transfer / delegare; autonomie / autoguvernare; asumare / subsidiaritate; tutelă / control; răspundere / responsabilitate; competiţie / concurenţă ş.a.; c/ naturii profesionale, din perspectiva euro-standardelor (transparenţă, anticipare, responsabilitate, adaptabilitate, eficienţă) a accentului paradigmatic în perechea decentralizare - de-concentrare: valoric (superior/inferior/egal) ori temporal (simultan/succesiv); d/ implicaţiilor manageriale ale fiecăreia / în fiecare situaţie; e/ relaţionalităţii manageriale în contextul clarificărilor şi în scenarizarea situaţională. În formarea profesională a managerilor educaţionali şi a formatorilor indirecţi (de formatori) şi direcţi (profesori), dar, în consecuţia acesteia, şi în cea iniţială a elevilor, ca şi în activitatea de manageriat, exigenţele de-concentrării ca orientare în descentralizare - şi prin raport cu de-centralizarea - vor avea evidente urmări pozitive. Cum am văzut, însă, în prima parte a celor de faţă, ele ar putea avea şi efectul secundar nedorit (side-effect) al extinderii atitudinii izolaţionist-localiste, "misionare", în dauna mentalităţii vizionare, proiectivproeuropene. Acesta este, probabil, unul dintre riscurile pe care managerii şcolari trebuie să le întâmpine, prin conştientizarea lui şi prin deschiderea câmpului managerial spre valorile teoretice şi practice care îl previn/demontează. O modelare spirală, de tip hermeneutic, a instanţelor situaţionale (funcţionând unele recesiv, altele – dominant) în câmpurile de intervenţie, ar fi de natură a clarifica decizia şi acţiunea managerială ca actualizări ale competenţelor (în sens propriu, profesional) specifice. 5. Schimbarea - îndeosebi a mentalităţii privind responsabilitatea asumării riscului va întâmpina, în mod cert, bariere, la necesara şi eficienta contracarare a cărora formarea prealabilă şi continuă trebuie să contribuie prin a pune în discuţie, dincolo de proprietatea termenilor şi de coerenţa formulărilor, teme precum: permisiuni şi restricţii din legislaţia în domeniu (aflată în dezbatere publică) privind relaţiile specifice şi nespecifice; distincţia dintre diferite suboperaţii presupuse de descentralizare în ansamblu şi de de-concentrare în special;
64

dificultăţile pilotajului. De asemenea, ea va trebui să contribuie la deschiderea de căi conceptuale şi practice pentru contracararea obstacolelor (tactică defensivă), dar mai ales pentru găsirea de soluţii optime de activitate în situaţii diferite (tactică ofensivă) - fără a absolutiza pretinsele panacee ("best practice"), ci considerând sugestiile adaptabile ("good practice"), ca şi îmbinarea bugetului de expertiză formată cu bugetul de antrepriză caracteristic vocaţiei manageriale. În contextul discuţiilor actuale asupra eficientizării deciziei se accentuează că aceasta este determinată atât de calitatea ei, cât şi de ataşamentul celor care trebuie să o implementeze. O decizie de calitate este inefectivă daca nepotrivit aplicată. De aceea, gradul de implicare a celor care o vor implementa este vital în succesul procesului. Acest adevăr managerial evidenţiază intra- şi inter-relaţia strânsă pe care o presupune echipa. Dar - şi iată încă un punct de discuţie este vorba de ataşamentul nu faţă de (o) instituţie - cum înţelege, eronat, aprecierea de către Inspectoratele şcolare a "tendinţei de creştere a stabilităţii cadrelor didactice prin titularizare" (văzută ca angajare pe perioadă nedeterminată), şi nici chiar faţă de un manager/lider, ci faţă de o idee, de un proiect, de un program. Or, se ştie, coeziunea productivă a unui grup se realizează, în Educaţie îndeosebi, în jurul unui crez civilizator, pe care îl construieşte optim doar capacitarea - mai degrabă liderială, decât managerială - a indivizilor de a-şi internaliza şi de a gera proactiv osmoza între turbulenţa mediului extern (existentă şi sesizată) şi aceea a mediului intern (creată şi monitorizată). În fond, riscul de întâmpinat şi de preluat managerial este cel al depăşirii adhocratice a tentaţiei conformiste a "cincinalităţii" şi a caracterului nonmeritocratic al evaluării în formarea continuă, profund improductive, ca şi a concepţiei că de-concentrare ar însemna extinderea curriculumului la decizia şcolii şi considerarea extracurricularului ca alternativă (!) formativăxxxii. Iar formarea real-continuă centrată pe şcoală - asistată de un grup al formatorilor de formatori pe care orice ISG şi-l poate forma -, sau reproiectarea-performarea locală a curriculumului de formare inţială funcţie de un criteriu simplu, cum ar fi, de pildă, gândirea «altfel» sunt la îndemâna oricărui manager proactiv. Şi ea este perfect posibilă şi din perspectivă financiară, întrucât în acest câmp sistemul decizional nu este dependent de condiţionări insurmontabile. Este, fără îndoială, adevărat că folosirea tehnologiei moderne - echipamente electronice şi soft educaţional - necesită şi alocare de fonduri, dar optimizarea calităţii educaţiei nu rezidă exclusiv în acestea, ci mai ales în coparticipare. Iată de ce, pe de o parte, domeniul managementului financiar, indiferent cum este gândit din/în perspectiva descentralizării (sau, în ideal, a formei ei specifice, distincte, propuse aici, decentralizarea) nu se poate construi solid nici în teorie şi, mai ales, nici în practică fără luarea în considerare - la nivel fie de politici generale (ale bugetului planificat), fie de strategie locală (a riscului pozitiv asumat) - a chestiunii implicite a de-concentrării ca expresie a profesionalităţii domeniului. Nu mai puţin, domeniul comunicării manageriale, dincolo de reglementări privind formele contractuale sau transparenţa, are de evoluat, procalitativ, prin a servi cu prioritate, reglator, aspectul profesional la două niveluri: - al formării continue a personalului, în care modurile cele mai productive - inclusiv în fructificarea bunei practici - sunt interformarea, mod prin excelenţă comunicaţional, şi formarea telematică ("la distanţă"), lucrul pe(ntru) proiecte, atât de util astăzi – în a căror elaborare un rol major revine unui bine stăpânit aparat de analiză cost-beneficiu şi, pe această bază, de analiză a căii critice, precum şi a unei solide armături teoretice în managementul riscului, al calităţii şi în managementul modern de curriculum; - a formării iniţiale a elevilor, în care înlocuirea informativului cu formativul modal diversificat non- şi in-formal presupune transdisciplinaritate şi cross-curricularitate, dar mai presus de toate convocarea elevilor (şi ea comunicaţională), în moduri adecvate vârstelor, la construirea propriei formări puse în slujba reuşitei lor educaţional-umane – ceea ce înseamnă conceperea actului educaţional deopotrivă ca expertiză profesională şi ca înalt serviciu social.
65

De-concentrarea este o soluţie de fracturare a inerţiei sistemului ("nod gordian" al reformei), dar ea va trebui să conteze pe iniţiativă şi pe ceea ce numeam "curaj profesional" – dezinerţializarea având şanse doar la nivelul procesului; apariţia reformei de fond în sistem este posibilă doar organizaţional, prin acţiune asociativ-profesională, singura cale de succes contra variilor derapaje într-o direcţie (staticistă, a administraţiei) ori alta (volantă, cum s-a dovedit recent cea legislativă). Şi, în mod evident, această acţiune are nevoie de un solid suport deopotrivă managerial şi conceptual. Este şi motivul pentru care le-am şi abordat, aici, în solidarxxxiii. Şi este de aşteptat ca, în aceste condiţii, autorităţile locale - documentate comunicaţional, nu informaţional, asupra perspectivelor pe care le deschide o asemenea gândire - chiar să sprijine activ şcoala. REPERE BIBLIOGRAFICE • Andrei, T.; Profiroiu, M., Turturean, M. (s.a.). Reforma administraţiei publice locale. Cazul României. (Cf. www.ectap.ro/articole/38.pdf). • Cornescu, Viorel ş.a. (2004). Management – de la teorie la practică. Bucureşti, Editura Universităţii. • Ionescu, Victor; Turza, Izabella. "Democraţie: vis şi realitate". În: Buletin de informare legislativă, 4/2003, 1/2004. • Iosifescu, Şerban (2005). Patru exerciţii de politică educaţională în România. Tema I. Managementul în contextul descentralizării sistemului de învăţământ. Versiune de lucru. Bucureşti, Centrul Educaţia 2000+-UNICEF. • Jäenecke, Bianka (şi colab.) (2007). Competenţele profesorilor şi ale directorilor de licee din mediul rural din România şi din alte state din Uniunea Europeană - analiză comparativă. Ghid. Bucureşti, MECT-CNFP. • Mihail, T.M. (2007). Sisteme de responsabilitate publică în administrarea învăţământului preuniversitar. Responsabilitatea profesională în managementul educaţiei – sursă deontologică a răspunderii publice. Modúl de formare managerială continuă. Bază de curriculum: punere în temă, atelier şi criterii de evaluare şi de ratificare de program. I. "Responsabilitate"/"răspundere". Câteva repere. Bucureşti, ISE (preprint). • Pastor, I.; Petelean, A. (2004). Principiile managementului modern. Cluj-Napoca, Editura Dacia. • Toffler, Alvin (1970). Future Shock, New York, Bantam (trad. rom. 1973, 1995). • Travica, Bob (1999) New Organizational Designs: Information Aspects, Ablex/Greenwood. • Waterman, R.H. (1990). Adhocracy: the power to change. New York, Norton.
i

NOTE

Majoritatea cercetărilor noastre se bazează pe investigaţia de opinie – al cărei metalimbaj este opiniologia (şi nu "opinionologia", cum apare în publicaţii de consum), domeniu al psihologiei structurale. Direcţie de analiză a psihicului, aceasta este atentă nu la fenomene izolate, ci la modele, valori, simboluri, roluri sociale şi ritualuri, care constituie relaţiile (directe/mediate) într-o comunitate/organizaţie, oferind stabilitate la descifrare, când conjuncturile variază. Având reguli specifice de (de)codare, acest gen de investigaţie se valorifică fie descriptiv - prin exploatarea mai ales cantitativă a opţiunilor transcrise ca atare şi prelucrate statistic; fie interpretativ - ţintindu-se explorarea calitativă a subtextelor detectate prin compararea răspunsurilor de pe diferite tipuri de suport. Lipsită - ni se pare de o altă eficacitate în afara aceleia (remarcabilă, se spune) pe care i-o conferă axarea cu scop expres-manipulator pe studiul "rezonanţei maselor", cercetarea de acest tip este, considerăm, de interes superior prin beneficiul indirect pe care îl pot oferi concluziile metodologice privind optimizarea cercetării înseşi. Dincolo de înregistrarea reacţiilor nestructurate (opinii spontane) ale unui grup (micro: familial/profesional/ocupaţional; mezo: ambiant; macro: social; sau mega: etnic/zonal), solicitate prin chestionar/focus-grup/discuţie liberă; şi de interpretarea reacţiilor grupurilor nestructurate (grupări care au valori necunoscute investigatorului) sau destructurate (grupări ale căror valori au fost afectate), esenţială este stabilirea şi interpretarea diferenţelor între răspunsurile la chestionare şi cele verbale la unul şi acelaşi topic. Compararea internă a reacţiilor succesive ale grupului în aceste două modalităţi şi exploatarea ei metodologică poate optimiza, pentru o nouă (etapă de) investigare, adecvarea instrumentarului, dar mai ales a demersului de investigare la un (anume tip de) grup. Fără această permanentă optimizare, înregistrarea 66

percepţiilor publice asupra unor evenimente este de interes limitat în timp şi în valoare.
ii

"Extindere" este chiar prea putin spus. Mai propriu ar fi: axare, centrare, focalizare. Iar ca argument prim (şi fundamental) poate sta ideea că, într-o ţară cu probleme etnice (istorice şi acutizate), cum este România, deconcentrarea - în sensul pe care i-l vom da aici - este, strategic, tactic şi chiar tehnic vorbind, un ţel mult mai realist, cel puţin pe termen scurt şi chiar mediu, decât descentralizarea – care, prin conotaţia "autonomie" este un subiect "minat" şi care, din această cauză (dar nu numai) este în pericol de a deveni, aidoma reformei, o (altă) formă fără fond politică.
iii iv

Ne menţinem, pentru un moment, în convenţia uzuală a termenilor "descentralizare şi "deconcentrare".

Un antiexemplu de profesionalitate este şi: Jäenecke, Bianka (şi colab.) (2007). Competenţele profesorilor şi ale directorilor de licee din mediul rural din România şi din alte state din Uniunea Europeană - analiză comparativă. Ghid. Bucureşti, MECT-CNFP [provenit dintr-o "cercetare" onorată cu fonduri europene]. Ilustrăm cu domeniul comunicării: 1.3. Comunicare 1.3.1. A comunica cu ceilalţi [sic!] despre dezvoltare şi împărtăşirea viziunii 1.3.2. A-i inspira pe ceilalţi să contribuie la dezvoltarea unei viziuni şi a consolida angajamentul acestora 1.3.3. A comunica planul de dezvoltare şcolară 1.3.4. A adopta practica reflexivă
v

Pentru recomandarea termenului, cf. Iosifescu, Şerban (2005). Patru exerciţii de politică educaţională în România. Tema I. Managementul în contextul descentralizării sistemului de învăţământ. Versiune de lucru. Bucureşti, Centrul Educaţia 2000+-UNICEF, p.2.
vi

Notăm aici, în locul oricăror referinţe docte, opinia ("transferabilă") a unui expert în domeniu: David T. Kearns de la compania Xerox. Acesta opinează că benchmarking-ul - "marcare a frontierelor şi a teritoriilor" - este "procesul continuu de comparare a produselor, serviciilor şi practicilor proprii cu acelea ale celor mai puternici competitori ori cu ale acelor companii considerate lidere într-un anumit domeniu".
vii

Câteva contribuţii recente în domeniu ale Laboratorului "Management educaţional" al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, cu aplicaţii la procesul de evaluare (în ideea rafinării modului de apreciere a trecerii valorii în calitate prin implicarea competenţelor), stau la îndemâna celor interesaţi.
viii

Cornescu, Viorel ş.a. (2004). Management – de la teorie la practică. Bucureşti, Editura Universităţii. Cap. 5, Managementul riscului (passim.). Autorii definesc respectiva postură ca "nesiguranţă asociată oricărui rezultat". (Iată, în context, profesiunea de credinţă a unei reputate firme de Management: "O măsură a seriozităţii unei instituţii este dată de felul în care [ea] dezvoltă proceduri pentru colectarea şi analiza[rea] informaţiilor despre potenţiale situaţii de risc"). Cornescu ş.a. notează (ibidem) că una dintre competenţele manageriale cele mai bine cotate astăzi este aceea de elaborare a planurilor necesare spre a minimiza probabilitatea ca preluarea unui risc să afecteze negativ activitatea, prin identificarea specificităţii fiecărui (tip de) risc, spre a alege una dintre soluţiile: eliminare, diminuare sau repartizare – "regula generală de alocare a riscului" fiind alocarea acestuia "părţii care poate să îl suporte şi să îl controleze cel mai bine". Şi autorii conclud: "O organizaţie cu aversiune prea mare faţă de risc nu va supravieţui mult timp".
ix

Pastor, I.; Petelean, A. (2004). Principiile managementului modern. Cluj-Napoca, Editura Dacia (4.5.2. Decizia în condiţii de risc, passim.). Autorii pun în evidenţă aparatul de calcul probabilistic care se utilizează pentru corecta apreciere a imprevizibilului fructificabil. În ceea ce ne priveşte, distingem între "risc pozitiv": efect conştientizat şi "calculat" al unui hazard pentru a cărui detectare şi tratare preventivă ori absorbire remedială în fluxul profesional permanent ghidat se întreprind demersuri consecvente; şi "risc negativ": pericol / primejdie / ameninţare ca întruchipare incontrolabilă/necontrolată a conjuncturii. În acest sens, ceea ce s-ar putea numi "curaj profesional" (iniţiativă, responsabilitate, implicare voluntară) este nu sfidare temerară / ignorare fatalistă a necunoscutului ca (im)posibil, ci întâmpinare "preparată" a (încă) imprecizatului ca probabil (v. şi formularea lui Cornescu, ş.a.).
x

Câteva detalii concise: Analiza Cost-Beneficiu poate fi sintetizată astfel: valoarea reală a investiţiei solicitate (required investment, net present value) se apreciază prin scăderea aritmetică din costul/preţul de piaţă (free market costs, current price) a costurilor sociale deductibile (externalities, discounts) şi prin adăugarea estimativă a efectelor/beneficiilor sociale/profesionale scontate (social/professional effects/benefits) – investiţia aprobându-se în măsura în care ultimele sunt prevalente. Cât priveşte Analiza Căii Critice, aceasta constă în ordonarea logicprioritară a sarcinilor unui proiect, în activităţi secvenţiale (ca în diagramele Gantt sau Ishikawa – dar nu rigid) sau - şi aici îi detectăm valoarea superioară - imbricate, în scopul eliminării oricărui risc negativ. Iată (după experţii de la 67

Mind

Tools

Ltd.)

exemple

ale

schemelor

de

bază:

xi

Cf. Mihail, T.M. (2007). Sisteme de responsabilitate publică în administrarea învăţământului preuniversitar. Responsabilitatea profesională în managementul educaţiei – sursă deontologică a răspunderii publice. Modúl de formare managerială continuă. Bază de curriculum: punere în temă, atelier şi criterii de evaluare şi de ratificare de program. I. "Responsabilitate"/"răspundere". Câteva repere. Bucureşti, ISE (preprint). Consideram acolo că "Alături de imprecizia noţională, această (in)diferenţă de "viziune" este cea mai frecventă sursă de conflict interpersonal, intra-echipier şi organizaţional, tendinţa naturală a indivizilor rău educaţi (personal) şi rău conduşi (managerial) fiind aceea de a "comuniza" valoarea modificată pozitiv, din responsabilitate în caz de succes şi răspundere – în caz de insucces; un conflict demotivant tocmai pentru cei dispuşi, de principiu, la asumare de responsabilitate. În acest sens, primejdia pentru domeniul educaţional-formativ este acceptarea caracterului nu numai supraordonat, dar si aprioric al răspunderii faţă de responsabilitate: prima ar fi un "dat", cea de-a doua intervenind ca reacţie." Menţionăm că în cercetările noastre anterioare am semnalat, tentând o repunere în termeni, numeroase "asimilări" terminologice ilicite, curente în sistem; printre ele: educaţional / educativ, metodologic / metodic, performare / performanţă, atribuţii / competenţe, rezultat şcolar / reuşită educaţională.
xii

Am sintetizat aici consecventele noastre susţineri în această direcţie, prezente în rapoartele de cercetare din ultimii 15 ani – evident ignorate de decidenţi fie din cauza inconvenabilităţii lor pentru spiritul continuist, fie, pentru că aceste rapoarte - depuse anual la autoritatea de resort - nu au fost consultate.
xiii

Perspectiva limitativă a acestei strategii are drept cauză şi dezinteresul pentru cercetarea preuniversitară – mai exact pentru constantul demers de cercetare-formare-dezvoltare, ignorat. Or, dimensiunea inovativă, care a caracterizat acest domeniu din subordinea MECT, ar putea contribui major la reforma prin formare.
xiv

Andrei, T., Profiroiu, M., Turturean, M. (s.a.). Reforma administraţiei publice locale. Cazul României. (Cf. www.ectap.ro/articole/38.pdf).
xv xvi

de limbă – conform tezaurelor de termeni (de pildă, Roget sau Larousse)

Preda, Mircea (2004). "«Deconcentrarea serviciilor publice», un concept constituţional nou pentru administraţia publică". În: Buletin de informare legislativă. Studii, opinii, informări. Nr.1/2004, pp. 3-6. 68

xvii xviii

Cornescu, V. ş.a., ibidem.

În Educaţie, desigur: mediul de formare. Plasând în conexiune susţinerile de mai sus privind specificul managerial actual şi a tipului optim de analiză, reamintim existenţa celor două categorii de profesionalitate în Managment: un manager reactiv încearcă să rezolve situaţiile dificile (abia) atunci când acestea intervin, opusul lui fiind managerul proactiv, profesionalizat în teoria şi practica Managementului, aplicate la profilul în care activează la un moment dat, care ia în calcul potenţialitatea de risc şi o programează pozitiv (pe câştig). În evitarea sau în refuzarea conducerii în acest fel a procesului educaţional (coordonarea anticipativă), este invocat adesea blocajul sistemului în "regula urgenţelor", în dauna celei a priorităţilor. La nivel managerial, aceasta înseamnă, însă, rămânerea inerţială în convenţia birocratic-ierarhică a răspunderii (fără asumare de responsabilităţi, care presupun prognoze şi iniţiativă), iar la nivel profesional – în rezumarea la "exigenţa" minimală a "rezultatului şcolar" – criteriile uzuale de evaluare fiind frecventarea şcolii şi "promovabilitatea". În ambele cazuri, iniţiativa (de exemplu, a lucrului pe proiecte) este (instinctual?; calculat?) refuzată, întrucât cere nu doar implicare, ci şi cunoaşterea caracteristicilor riscului.
xix

de pildă, "efectul Lorenz", al celebrului autor american al "teoriei haosului", recent dispărut, Edward Lorenz – cu vestita formulare: "poate bătaia din aripi a unui fluture din Brazilia să declanşeze o tornadă în Texas?". (O prezentare à vol d'oiseau a ideilor de gen şi înrudite – în cartea lui Alain Boutot "Inventarea formelor". Trad. rom., Bucureşti, Nemira, 1997). Interesant este, pentru istoria spiritului uman, că, fie prin coincidenţă, fie, mai degrabă în cunoştinţă de cauză (aşadar, "acroamatic"), acest enunţ reînvia unul dintre numeroşii topoi din paremiologia chineză: "un fluture care bate din aripi schimbă lumea".
xx

Chestiunea comunicării - punct nodal în cercetarea noastră de opinie (legitimată inclusiv de constatarea că principala "ameninţare" înregistrată de documentele oficiale ale ISJ este precondiţia comunicării: percepţia asupra "sistemului legislativ instabil, complicat, adesea confuz, restrictiv şi în continuă transformare") - comportă unele aspecte care exced considerarea ei curentă ca schimb uzual de informaţii bazat pe competenţe de limbaj (verbal şi coverbal cum am numit într-o cercetare anterioară totalitatea mijloacelor nonorale). Victor Ionescu; Izabella Turza. "Democraţie: vis şi realitate", în Buletin de informare legislativă (4/2003 şi 1/2004) produc o abordare dintr-un unghi aparte şi bazată pe o extinsă documentare. Pornind dinspre substanţa informaţională a comunicării şi amintind genul "radical" al "revoluţiei" în sistemul de informare, "comparabil cu inventarea tiparului" ("S-a calculat (Ignacio Ramonet, La Tyrannie de la communication, Paris, Galilée, 1999, p. 184) că în ultimii 30 de ani, s-au difuzat mai multe informaţii decât în 5.000 de ani precedenţi. Un singur exemplar al ediţiei duminicale a ziarului New-York Times conţine mai multe informaţii decât ar fi putut dobândi, într-o viaţă întreagă, o persoană cultivată din sec. XVIII"), autorii notează că, totuşi, populaţia constată - iar mediologia (ştiinţa mediasferei) consacră -, că tehnologia informatică "împarte lumea în "info-bogaţi" şi "info-săraci". În acest sens, astăzi începe să fie pusă la îndoială speranţa că "tehnologia va salva democraţia", "Problema esenţială [...] în afara autenticităţii informaţiilor" rămânând "dacă există vreo limită a dreptului la informaţie şi a obligaţiei de transparenţă", în condiţiile în care "o democraţie care se protejează de adevăr nu mai este democraţie" (Gilles Ménage, L'oeil du Pouvoir (1981-1986), vol. I, Paris, Fayard, 1999, p. 783). Încât, "Oricât de paradoxal ar părea, tocmai la apogeul liberei circulaţii a informaţiilor pe fondul excesului, al saturării, se instalează, inconştient sau nu, o nouă formă de cenzură, mai discretă, dar eficace, aceea a paravanului. Un eveniment este folosit să ascundă un altul prin marginalizare sau ignorare, sfârşind aberant ca o informaţie să ascundă o informaţie. Cu cât se comunică mai mult cu atât se informează mai puţin (Bernard Langlois)". Primejdia este, aşadar, manipularea prin omisiune, minciună (propagandă) sau monopol – "Manipularea, ca strategie de a strecura, prin efracţie, în conştiinţa oamenilor o opinie, fără ca aceştia să-şi dea seama" fiind "calificată (Philippe Breton, La parole manipulée, éd. La Découverte, 1997, p. 23) ca un viol". În ce ne priveşte, considerăm asumarea managerială a riscului ca una dintre marile "provocări" actuale.
xxi xxii

Toffler, Alvin (1970). Future Shock, New York, Bantam (trad. rom. 1973, 1995)

Cf. sinteza lui Bob Travica (1999) New Organizational Designs: Information Aspects, Ablex/Greenwood – cu sublinierea celor două forme ale adhocraţiei: administrativă şi operaţională. (Ne reamintim că birocraţia era vituperată de Carlyle încă de pe vremea când pe Continent începeau revoluţiile "burghezo-democratice").
xxiii

Waterman, R.H. (1990). Adhocracy: the power to change. New York, Norton. O glosă critică sună astfel: "După Robert Waterman Jr, inovaţia trebuie să devină un mod de viaţă (a way of life) în organizaţii. Ceea ce trebuie acestora este un mediu (environment) care să promoveze ca strategie uzuală în abordarea problemelor utilizarea efectivă a grupurilor de lucru special constituite ("ad hoc") – dincolo de procedurile birocratice, acelea care, atât de des, asfixiază iniţiativa".
xxiv

fără nicio contradicţie cu necesitatea de principiu a standardizării - mai sus amintită -, dintâi pentru că aici referirea este la proceduri, iar apoi pentru că, deşi "scăzută" ("low"), aceasta este prezentă
xxv

Este momentul să observăm că ezitările în clarificarea conceptului "deconcentrare" sunt, desigur, cauzate şi de aceea că el este utilizat, în prezent, îndeosebi în spaţiul administrativ. Adaptarea lui la Educaţie cere eforturi de clarificare şi de nuanţare. 69

xxvi xxvii

am demonstrat-o cu alte ocazii

Ionescu, Victor; Turza, Izabella, art. cit., p. 28. Şi autorii comentează în continuare (p.29): "Ia naştere astfel o adevărată ştiinţă - praxeologia - [...] a activităţilor umane organizate în sensul tentativelor individuale sau colective de iniţiere şi realizare a proiectelor de acţiuni prin asumarea responsabilităţii" [s.n., TMM], concluzând cu dreptate: [...] este nevoie de a ne civiliza teoriile, de a elabora o nouă generaţie de teorii "deschise", raţionale, critice, reflexive, apte de autoreformare" (p.30).
xxviii xxix

denegând, prin aceasta, explicit termenul rebarbativ "desconcentrare"

O cercetare ţintită pe tema de-concentrării ar avea de acordat un loc central principiului subsidiarităţii. Deosebit de autoritatea administrativă - transferată prin de-centralizare -, autoritatea profesională nu trebuie considerată supletivă, deoarece, pe de o parte, ea nu este (nu poate fi gândită ca) facultativă, iar pe de alta, rolul ei este nu de a remedia insuficienţe, ci de a preveni, formativ, apariţia acestora. În schimb, se poate face referire, în temeiul unei clare distingeri între sensul administrativ şi cel profesional al noţiunii, la ideea reglementativă "competenţe partajate", deoarece formativitatea de tip transdisciplinar şi cross-curricular cere (necesită) o organizare echipieră de acest gen a reproiectării locale a curriculumului oficial.
xxx

Considerăm esenţială mutarea accentului de la delegare la preluare, deoarece pune în evidenţă caracterul deontologic al însăşi de-centralizării – în care de-concentrarea ca "vârf" al activităţii educaţionale trebuie să-şi afle temei solid.
xxxi xxxii

formulare care trimite la comandamentul întâmpinării riscului şi la stucturarea lui ca risc pozitiv

cu simultana reclamare (ca în Raportul ISJ Arad) a "lipsei de fonduri pentru formarea cadrelor didactice în alternative educaţionale" – probabil fiind, însă, că în aprecierea elaboratorilor acestuia, se numesc astfel doar programele Freinet, Step by step şi similare.
xxxiii

În consecinţă, modulul de formare aflat în pregătire, bazat pe integrala prezentei cercetări a Laboratorului, va pune accent pe aspectul profesional al descentralizării.

8.2. Cazul B: Municipiul Bucureşti Legislaţia în vigoare, normele financiar-contabile şi reglementările produse de instituţiile în drept impun uniformitate şi predictibilitate în activitatea economico-financiară a instituţiilor publice, iar şcolile din sistemul învăţământului preuniversitar de stat sunt instituţii publice. Totuşi, diferenţele dintre şcolile de acelaşi tip nu trebuie neglijate. Din materialul furnizat de ISMB, am reţinut, conform cu structura raportului de cercetare, aspecte sociale, demografice, influenţa asupra opiniei publice a materialelor apărute în massmedia centrală, contextul legislativ, analiza S.W.O.T. a ISMB, evoluţia efectivelor de elevi şi reţeaua unităţilor de învăţământ din anul şcolar 2007-2008, resursele umane (cadre didactice, cadre didactice auxiliare, personal nedidactic), situaţia bazei materiale şi execuţia bugetară pe anul financiar 2007. Ca stat membru a Uniunii Europene, România urmează să îndeplinească obiectivul Consiliului European de la Lisabona, conform căruia Uniunea Europeană va avea până în anul 2010 „cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o mai mare coeziune socială”. Considerăm că acest obiectiv ar trebui să ghideze politica educaţională şi la nivelul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti. Raportările anuale ale Agenţiei Municipale de Ocupare a Forţei de Muncă - Bucureştii demonstrează dificultăţile întâmpinate de absolvenţii învăţământului preuniversitar în a se integra pe piaţa muncii. În acest context, absolvenţii de licee fără certificat de competenţe profesionale deţin ponderea cea mai mare a celor intraţi în şomaj. Cele mai căutate meserii solicitate de angajatorii din municipiul Bucureşti au fost: agent de pază şi ordine, confecţioner îmbrăcăminte, confecţioner tricotaje, muncitor necalificat, lăcătuş, confecţioner articole piele, sudor, agent comercial, vânzător, tâmplar, şofer, electrician, zidar, mecanic auto, lucrător în servicii etc. Insuficienta cunoaştere de către elevii de clasa a VIII-a şi a părinţilor acestora a tendinţelor de pe piaţa muncii se reflectă în mod negativ asupra opţiunilor făcute la admitere, specialităţile teoretice fiind în continuare mai solicitate, în detrimentul unor specializări oferite
70

de învăţământul profesional prin şcoala de arte şi meserii, chiar dacă cererea de locuri de muncă în domeniu depăşeşte cu mult oferta actuală. Conform studiului Centrului Municipal de Asistenţă Psihopedagogică Bucureşti, cei mai mulţi elevi şi părinţi optează pentru continuarea studiilor în ciclul inferior al liceului, la specialitatea "Matematică-informatică". Notabilă este creşterea numărului protocoalelor de colaborare între unităţile şcolare şi agenţii economici din anumite domenii de activitate, în perspectiva descentralizării financiare şi a nevoii tot mai pregnante de a adapta oferta educaţională la raportul real dintre cerere şi ofertă pe piaţa muncii. În acest context, procesul de descentralizare a învăţământului preuniversitar constituie un demers oportun şi necesar, răspunzând cerinţei existenţei unui învăţământ organizat, administrat şi finanţat conform standardelor Uniunii Europene. Având la bază principiile transparenţei, echităţii şi adecvării, activitatea de finanţare a unităţilor de învăţământ va presupune nu numai finanţarea de bază (costul standard / elev), cum se întâmplă în general, ci şi finanţări complementare şi compensatorii, bazate pe cerinţele specifice de context socio– economic. Situaţia materială precară a părinţilor multor elevi are consecinţe negative asupra interesului acestora faţă de şcoală. Preţul de multe ori ridicat al materialelor didactice, precum şi al celorlalte mijloace necesare pentru parcurgerea anilor de şcoală (rechizite, caiete, ghiozdan etc.) poate reprezenta, de asemenea, o ameninţare. Efectul acestor factori economici poate fi extrem de grav, de la dezinteres şi absenteism ridicat (chiar în rândul elevilor de gimnaziu) până la abandonul şcolar. Conform Raportului asupra stării sistemului naţional de învăţământ pe anul 2007, realizat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, „rata de abandon şcolar în România este una dintre cele mai ridicate din Europa”. La nivelul Municipiului Bucureşti estimăm o cifră de aproximativ 1800 de cazuri de abandon şcolar. Procentul este ridicat, în special, pe segmentul de învăţământ tehnic şi profesional. Totodată, rata de părăsire timpurie a sistemului de educaţie, care constituie unul dintre indicatorii de bază în statele Uniunii Europene este, la nivel naţional, 19,6%. Deosebit de utilă în acest context este extinderea programelor sociale din domeniu: acordarea suplimentului gratuit de hrană constând în produse de panificaţie şi lapte atât la clasele I-IV, cât şi la copiii din grădiniţele cu program normal; asigurarea manualelor şcolare gratuite pentru clasele I-X; coborârea plafonului de venituri pentru acordarea de manuale şcolare gratuite pentru elevii învăţământului neobligatoriu; acordarea rechizitelor şcolare gratuite; acordarea burselor de ajutor social; programul guvernamental "Bani de liceu"; acordarea ajutorului financiar în vederea achiziţionării de calculatoare etc. Din punct de vedere social, trebuie subliniată influenţa mentalităţii majorităţii populaţiei Capitalei, care acordă importanţă pregătirii academice, de cultură generală, fapt ce determină ca primele opţiuni ale părinţilor şi elevilor la intrarea în ciclul post-gimnazial să fie pentru specializările profilurilor teoretice. Pe de altă parte, din chestionarele aplicate de diverse instituţii de profil se constată că majoritatea persoanelor intervievate au un nivel scăzut de cunoştinţe în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ din Capitală, lipsa de cunoştinţe manifestându-se inclusiv în ceea ce priveşte informaţiile esenţiale privind educaţia, învăţământul obligatoriu, gratuitatea învăţământului de stat etc. În acest context, orice modificări survenite în politica educaţională - fie ele de structură sau de conţinut - sunt percepute deformat, prin prisma experienţei personale şi a felului în care s-a asigurat accesul la informaţie. Mass-media reprezintă de cele mai multe ori principalul intermediar în comunicarea noutăţilor în rândul elevilor şi părinţilor, substituindu-se uneori factorilor care ar trebui să asigure informarea corectă a beneficiarilor educaţiei - diriginţi, cadre didactice, conducerea şcolilor. Din acest punct de vedere, este necesar ca toate cadrele didactice, diriginţii să fie în primul rând ele bine şi corect informate. La nivel demografic, se remarcă o continuă scădere a populaţiei şcolare, cu efecte pe termen lung asupra întregului sistem de învăţământ. Este important de menţionat stoparea declinului demografic pentru segmentul de învăţământ preşcolar. Unităţile de învăţământ de prestigiu sunt căutate de copiii crescuţi într-un mediu social care apreciază şi favorizează educaţia, pentru care formarea este un proces continuu. Pe de altă parte, unele unităţi şcolare
71

situate în zone defavorizate, din cartiere mărginaşe, întâmpină probleme deosebite în iniţierea şi menţinerea legăturii cu comunitatea, fiind necesară intensificarea eforturilor făcute de şcoală pentru a-şi sprijini elevii în continuarea studiilor. Nu în ultimul rând, trebuie remarcată influenţa asupra opiniei publice a materialelor apărute în mass-media centrală. Această tendinţă se reflectă în concepţia generală asupra învăţământului românesc, în special ca imagine, cu efecte negative pe termen lung. Relaţia dintre mass–media şi I.S.M.B. a fost principială, corectă, permanentă şi, totodată, utilă ambelor părţi. Din punct de vedere tehnologic, se remarcă introducerea la scară tot mai largă a echipamentelor informatice şi a noilor tehnologii la toate nivelele învăţământului preuniversitar. Sprijinul M.E.C.T. acordat iniţiativelor unităţilor şcolare în sensul predării-învăţării asistate de calculator reprezintă indiscutabil un punct forte în această direcţie. În plus, posibilitatea reală a folosirii soft-urilor educaţionale în procesul instructiv-educativ reprezintă un avantaj suplimentar. Totodată, acţiunea guvernului de a accelera introducerea calculatoarelor şi accesului la Internet în unităţile de învăţământ gimnazial şi liceal în colaborare cu Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului reprezintă o oportunitate pentru sistemul educaţional actual. La sfârşitul anului şcolar trecut, majoritatea unităţilor de învăţământ (83%) din erau racordate la Internet, restul de 17% este constituit din unităţile de învăţământ preşcolar. Programul Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului privind Sistemul Educaţional Informatizat – SEI, prin care a avut loc dotarea tuturor liceelor cu câte o reţea de calculatoare performante, precum şi implementarea pachetului de programe Asistent Educaţional pentru Liceu – AEL a prezentat avantaje indiscutabile pentru modernizarea procesului de învăţământ. Etapa a IV-a ce se derulează în prezent va asigura dotarea unităţilor şcolare gimnaziale cu câte o reţea de 10 calculatoare performante şi un server, dotarea Casei Corpului Didactic, a cluburilor şi palatelor copiilor. Un punct critic în adoptarea noilor tehnologii în sistemul de învăţământ preuniversitar îl reprezintă încă insuficienta pregătire a cadrelor didactice de alte specialităţi decât informatică în ceea ce priveşte utilizarea programelor de calculator, chiar a celor mai uzuale (Microsoft Office). Oferta de formare în acest sens a instituţiilor de învăţământ superior şi a agenţilor economici poate fi valorificată, în condiţiile motivării cadrelor didactice pentru a urma astfel de cursuri de perfecţionare. Extrem de oportune şi necesare au fost, în perspectiva asigurării calităţii învăţământului şi a oferirii de şanse egale tuturor elevilor, măsurile M.E.C.T. privind dotarea unităţilor de învăţământ cu fonduri pentru laboratoarele de biologie, fizică, chimie, pentru îmbogăţirea fondului de carte a bibliotecilor şcolare şi dotarea cabinetelor de consiliere psihopedagogică şi a cabinetelor de logopedie. Evoluţia efectivelor de elevi În anul şcolar 2007-2008 au fost cuprinşi în învăţământul preuniversitar bucureştean 238.077 de copii şi elevi. Pe cicluri şi ani de studiu, situaţia efectivelor şcolare se prezintă după cum urmează: a) Învăţământul preşcolar Vârsta 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani Populaţia existentă în municipiu 14801 14225 13054 12947 2005
72

Copii cuprinşi în învăţământul preşcolar 6453 9042 9020 9203 669

TOTAL :

57032

34387

b) Învăţământ primar şi gimnazial Clasa Clasa I Clasa a II-a Clasa a III-a Clasa a IV-a TOTAL I-IV : Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a TOTAL V-VIII : Total I-VIII : 617 598 579 574 2368 658 578 586 602 2424 4792

Număr clase 14083 13388 12850 12503 52824 16454 13586 13905 13919 57864 110688

Număr elevi

c) Învăţământ liceal, formele de învăţământ : zi, frecvenţă redusă şi seral Clasa Clasa a IX-a Clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a (ruta directă) 507 516 686 767 Număr clase 14269 14523 18678 20581 4329 3850 3491 79721 Număr elevi

Clasa a XIII-a (ruta directă) 159 Clasa a XII-a (ruta 157 progresivă) Clasa a XIII-a (ruta 159 progresivă) TOTAL : 2951

d) Învăţământ profesional (S.A.M. + anul de completare) Clasa Clasa a IX-a - SAM Clasa a X-a- SAM Clasa a XI-a an 147 185 de 184
73

Număr clase 4351 4231 4699

Număr elevi

completare TOTAL : 516 13281

e ) Învăţământ pentru elevii cu deficienţe Clasa Clasa I Clasa a II-a Clasa a III-a Clasa a IV-a Clasa TOTAL I-IV : Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a Clasa a VIII-a Clasa a IX-a Clasa a X-a TOTAL V-X : Total I-X : 27 25 31 33 Număr clase 116 34 37 32 34 9 7 153 269 Număr clase 200 224 284 294 Număr elevi 1002 297 331 312 350 68 60 1418 2420 Număr elevi

Învăţământ pentru elevii cu deficienţe Clasa Clasa a IX-a Clasa a X-a Clasa a XI-a Clasa a XII-a Clasa a XIII-a TOTAL : 3 2 5 6 3 19 Număr clase 35 23 62 55 37 212 Număr elevi

Învăţământ pentru elevii cu deficienţe Clasa Clasa a IX-a - SAM Clasa a X-a - SAM 20 26 Număr clase 288 282 Număr elevi

74

Clasa a XI-a - SAM 27 Clasa a XI-a -instruire 31 practică - SAM TOTAL : 104 Evoluţia efectivului de elevi / învăţământul de masă: Nr. copii/elevi Nivel de învăţământ 2004- 2005- 20062005 2006 2007 Învăţământ preşcolar 31830 31900 33969 Învăţământ primar Învăţământ gimnazial Învăţământ liceal Învăţământ profesional TOTAL: Învăţământ deficienţe pentru 57244 68411 89246 19507 26623 8 elevii cu 56480 61654 83856 18877 25276 7 55154 57661 82797 16208 24578 9

268 323 1161

20072008 34387 52824 57864 79721 13281 23807 7

Nivel de învăţământ Învăţământ preşcolar Învăţământ primar Învăţământ gimnazial Învăţământ liceal Învăţământ profesional TOTAL:

20042005 219 1130 1786 203 1760 5098

Nr. copii/elevi 2005- 20062006 2007 245 271 1116 1571 232 1371 4535 1034 1496 186 1044 4031

20072008 300 1002 1418 212 1161 4093

f) învăţământ postliceal/maiştri de stat Şcoala postliceală, an şcolar 2007-2008 Cu finanţare de către solicitanţi Nr. clase Anul I 17 Anul II 24 Anul 23 III Nr. elevi 500 654 661
75

Cu finanţare prin bugetele locale Nr. clase 18 Nr. elevi 504

Şcoala de maiştri, an şcolar 20072008 Cu finanţare Cu finanţare de către prin bugetele solicitanţi locale Nr. Nr. Nr. clase Nr. elevi clase elevi 4 77 4 104 6 125 1 20

TOTA L

64

1815

18

504

11

222

4

104

Învăţământ preşcolar - alternative educaţionale Waldorf = 8 grupe Step by step = 15 grupe Jena = 6 grupe TOTAL = 29 grupe Total = 809 copiii Învăţământ primar şi gimnazial - alternative educaţionale Waldorf = 18 clase Step by step = 29 clase TOTAL = 47 clase Total = 973 elevi Reţeaua unităţilor de învăţământ din anul şcolar 2007-2008

76

Unităţi de preuniversitar

învăţământ TOTAL Bucureşti 147 1 148 163 15 178 102 2 104

Dintre care în sectorul: 1 26 1 27 26 4 30 26 29 31 4 34 22 2 26 24 17 15 9 13 19 30 1 31 17 26 24 3 27 15 23 25 1 26 9 25 27 2 29 13 2 28 3 19 4 26 5 23 6 25

învăţământ de masă învăţământ Grădiniţe special Total învăţământ de masă Şcoli cu cls I- învăţământ VIII special Total învăţământ de masă învăţământ Licee special Total învăţământ de masă Şcoli de arte şi învăţământ meserii special Total învăţământ de masă Şcoli învăţământ postliceale special Total Cluburile copiilor Cluburi sportive Şcoli de muzică şi arte plastice învăţământ de masă învăţământ Total unităţi special Total

2 2 1

2 2 1

1 6 7 5 431 20 451 1 1 2 82 5 87

1 1 2 2 87 8 95 1 1 1 69 1 70 67 3 70 59 1 60 67 2 69 1 1 1 1 1 1

La începutul anului şcolar 2008/2009, au fost date în folosinţă 6 noi grădiniţe în sectorul 3: Grădiniţa Nr. 66, Grădiniţa Nr. 67, Grădiniţa Nr. 68, Grădiniţa Nr. 69, Grădiniţa Nr. 70, Grădiniţa Nr. 71 cu o capacitate de 1300 locuri. Învăţământ particular în anul 2007 / 2008:

77

Din care : Nr. de şcoli particulare Grădiniţ e Autorizate Scoli generale Acreditate Scoli Licee Postliceale generale

Licee

Postliceale Grădiniţe

174

119

9

20

13

5

0

4

4

Cluburi sportive şcolare 2007 / 2008: În anul şcolar 2007/2008, în Municipiul Bucureşti au funcţionat pentru învăţământul sportiv şi pentru activitatea sportivă de performanţă:  7 cluburi sportive şcolare cu personalitate juridică;  6 cluburi sportive şcolare fără personalitate juridică;  14 licee cu clase cu profil sportiv;  5 şcoli cu clase cu profil sportiv. În învăţământul sportiv, au funcţionat 103 clase, cu un număr de 2502 elevi, astfel: – învăţământ primar 18 clase cu 383 elevi; – învăţământ gimnazial 23 clase cu 549 elevi; – învăţământ liceal 62 clase cu 1580 elevi. În cluburile sportive şcolare au funcţionat 736 grupe, cu un număr de 9963 elevi, astfel: – începători 521 grupe cu 7550 elevi; – avansaţi 104 grupe cu 1404 elevi; – performanţă 70 grupe cu 755 elevi.

În municipiul Bucureşti îşi desfăşoară activitatea 7 cluburi ale copiilor şi elevilor, din care doar 2 cluburi mai dispun de sediu propriu (Clubul Copiilor şi Elevilor Sector 4 şi Clubul Copiilor şi Elevilor Sector 5) şi o bază sportivă. La sediul cluburilor se desfăşoară cercuri cultural – artistice şi tehnice. Activitatea cluburilor sportive şcolare se desfăşoară în 7 unităţi, dintre care 2 funcţionează în cadrul unor cluburi sportive de performanţă (Clubul Sportiv Şcolar nr. 3 “Steaua” şi Clubul Sportiv Şcolar nr. 7 “Dinamo”). Cluburile sportive îşi desfăşoară activitatea în cele 5 sedii proprii, 2 incinte cu bazine, 3 baze sportive şi săli de sport proprii. Starea unităţilor este în general corespunzătoare. Conform datelor oficiale, Municipiul Bucureşti se înscrie printre cele mai poluate centre urbane din Europa. Există indicatori de poluare ridicaţi la calitatea aerului, apei si solului, factori ce influenţează starea generală de sănătate şi confort a locuitorilor, dar mai ales a copiilor. Studiile de specialitate relevă faptul că speranţa de viaţă a bucureştenilor este, în medie, cu cinci ani mai mică în comparaţie cu media de la nivelul ţării. Cauzele acestei situaţii sunt multiple. Amintim că numai în ultimii 15 ani au dispărut 60% din spatiile verzi din interiorul oraşului şi din centura naturală de protecţie. Pornind de la statutul României ca stat membru al Uniunii Europene şi având în vedere necesitatea compatibilizării învăţământului românesc cu sistemul european de educaţie şi
78

formare profesională, Planul Managerial pentru anul şcolar 2007 – 2008 se fundamentează pe următoarele documente:  Obiective strategice europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale – M.E.C., mai 2005.  Raportul European asupra calităţii educaţiei în şcoală. 16 indicatori ai calităţii – Comisia Europeană, Bruxelles, mai 2000.  Evaluarea calităţii în educaţia preuniversitară, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, Bruxelles, februarie 2001.  Educaţie şi formare, 2010. Succesul Strategiei de la Lisabona, Comisia Europeană, 2001.  Programul de Educaţie şi Formare pe parcursul întregii vieţi, 2007 – 2013: Comenius, Erasmus, Leonardo da Vinci, Gruntvig, Jean Monnet – Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, 14 iulie 2004.  Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului - Organismul intermediar POS DRU Instrumente Structurale ale Politicii de Coeziune Economică şi Socială a Uniunii Europene, 2007-2013.  I.S.M.B. – Planul Local de acţiune privind învăţământul profesional şi tehnic – Bucureşti, 2007. Analiza S.W.O.T. realizată de ISMB pentru anul şcolar 2007-2008 Puncte tari  Derularea programelor de formare / dezvoltare profesională.  Fundamentarea planului local de acţiune privind învăţământul profesional şi tehnic ( PLAI – Municipiul Bucureşti – 2007).  Oportunităţi de finanţare pentru educaţie şi formare profesională prin programul POS DRU 2007/2013, prin accesarea unui volum important de fonduri pentru dezvoltare economică şi socială.  Derularea programelor specifice pe nivel de vârstă, pregătire, specializare (“Decizia e a mea”, “Socrates”, “Leonardo”, “Informare şi consiliere privind cariera”, “Educaţia pentru sănătate”, „Educaţie pentru cetăţenie democratică” etc.).  Existenţa unei echipe de formatori naţionali şi regionali.  Aplicarea sistemului de credite profesionale transferabile la cursurile de formare, determinând o mai mare flexibilitate a sistemului de perfecţionare.  Existenţa unei baze de date privind populaţia şcolară, cadrele didactice, normarea, mişcările de personal, examenele naţionale, documente şi situaţii contabile etc.  Existenţa unui Birou de presă al I.S.M.B., încadrat cu personal calificat în domeniu.  Actualizarea paginii web a I.S.M.B. (www.ismb.edu.ro).  Crearea unui nou site www.ismb.ro pentru informarea legată de admiterea în învăţământul liceal şi profesional de stat.  Colaborarea eficientă şi promptă cu instituţiile administraţiei publice locale şi teritoriale.  Colaborarea eficientă cu partenerii sociali – sindicatele din învăţământul preuniversitar.  Conlucrarea eficientă cu Biroul de Informare al Comisiei Europene la Bucureşti şi Biroul de Informare a Consiliului Europei din România.  Autentificarea actelor de studii prin aplicarea Apostilei de la Haga, fără percepere de taxe.  Extinderea programelor de reabilitare, reparaţii şi consolidări ale şcolilor de către Primării.  Dotarea unor unităţi de învăţământ cu mobilier şi echipamente noi.  Utilizarea programului AEL.  Implicarea şi consultarea periodică a Consiliului Municipal al Elevilor.
79

 Confirmarea valorii loturilor de elevi participanţi la olimpiade naţionale şi internaţionale.  Existenţa în unele unităţi şcolare a cel puţin unui calculator utilizat în activităţi administrative.  Reglementarea modalităţii de primire şi soluţionare a petiţiilor la nivelul I.S.M.B.  Asigurarea cu tipizate: pentru actele de studii, pentru examenele de Teste Naţionale, bacalaureat, Concurs Naţional Unic cadrelor didactice, olimpiade, concursuri etc.  Transmiterea în timp util a lucrărilor către instituţiile partenere.  Activitatea C.C.D. în calitate de furnizor de programe acreditate de formare continuă, inclusiv în utilizarea programului AEL. Puncte slabe  Unele disfuncţionalităţi ale fluxului informaţional între I.S.M.B. şi instituţiile partenere.  Încadrarea cu personal necalificat la anumite discipline / specializări: informatică, educatoare.  Lipsa locurilor din grădiniţe în învăţământul preşcolar.  Întârzierea reabilitării unităţilor de învăţământ, în special a celor incluse în programul BEI.  Fundamentarea inadecvată a planului de şcolarizare pentru clasa a XI-a liceu şi Şcoala de Arte şi Meserii în funcţie de necesităţile comunităţii locale.  Lipsa unui statut clar definit al profesorilor metodişti şi al consilierilor educativi.  Dotarea inegală a unităţilor de învăţământ.  Dotarea învechită, improprie a laboratoarelor de diverse specialităţi.  Lipsa unui spaţiu propriu pentru desfăşurarea activităţilor tuturor compartimentelor / departamentelor I.S.M.B.  Supraîncărcarea fişei postului a personalului de conducere, îndrumare şi control, cadre didactice etc.  Suprapunerea lucrărilor urgente şi termene nerealiste pentru unele lucrări solicitate  Unele disfuncţionalităţi privind organizarea/participarea la activităţi metodice prin nerespectarea jumătăţii zilei metodice. Oportunităţi  Strategia Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului privind îmbunătăţirea calităţii si eficienţei sistemelor de educaţie şi formare profesională, facilitarea accesului tuturor la sistemele de educaţie şi formare profesională, deschiderea sistemelor de educaţie şi formare profesională către societate.  Dotarea cu tehnică de calcul unităţile şcolare gimnaziale şi palatele şi cluburile copiilor în cadrul Sistemului Educaţional Informatizat – SEI.  Recunoaşterea gradelor didactice în cazul obţinerii unei alte specializări sau funcţii didactice.  Existenţa centrelor de excelenţă pentru disciplinele ştiinţifice şi profesionalismul cadrelor didactice care realizează pregătirea elevilor în aceste centre.  Implicarea Autorităţii de Sănătate Publică din Municipiul Bucureşti în obţinerea autorizaţiei de funcţionare a unităţilor de învăţământ.  Existenţa programelor de reformă finanţate de Banca Mondială.  Disponibilitatea instituţiilor de învăţământ superior pentru formarea continuă a cadrelor didactice.

80

Colaborarea cu Poliţia, Direcţia Generală de Sănătate Publică, Agenţia Municipală de Ocupare a Forţei de Muncă Bucureşti, Primăria Capitalei şi cele de sector, Prefectura, mass-media centrală şi locală.  Existenţa proiectelor şi programelor pentru dezvoltarea în carieră.  Existenţa unităţilor şcolare pilot pentru aplicarea autoevaluării pentru furnizorii de educaţie şi formare profesională, în cadrului programului Phare VET.  Strategia I.S.M.B. de asigurare a accesului la educaţie a grupurilor dezavantajate.

Ameninţări  Unele disfuncţionalităţi de comunicare cu MECT, inspectoratele teritoriale şi unităţile de învăţământ.  Lipsa fondurilor pentru dotarea inspectoratului şcolar şi a celor de sector, cu tehnică de calcul şi mijloace de comunicare.  Migrarea personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic spre alte domenii de activitate mai bine retribuite.  Insuficienţa fondurilor pentru conectarea la Internet a tuturor unităţilor şcolare.  Unele disfuncţionalităţi în receptarea modificărilor legislative de către beneficiarii procesului de educaţie (elevi, părinţi).  Creşterea demografică pe segmentul de vârstă 0-4 ani. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, există 82.000 copii de această vârstă, deşi capacitatea de şcolarizare pentru învăţământul preşcolar este de 25.000 copii.  Interesul scăzut al unor cadre didactice pentru cunoaşterea problematicii şi a documentelor de strategie educaţională, privind asigurarea calităţii în educaţie şi a descentralizării sistemului educaţional.  Inexistenţa unui buget planificat acordat formării la nivelul unităţilor şcolare.  Imposibilitatea unor cadre didactice de a-şi plăti cursurile de formare / perfecţionare.  Inerţia, rutina susţinută de slaba motivare a unor cadre didactice pentru atingerea standardului profesional.  Inadecvarea pregătirii profesionale în serviciile de contabilitate ale unor unităţi de învăţământ.  Lipsa bugetului propriu al unor compartimente I.S.M.B.  Interesul şi implicarea scăzută a părinţilor în cunoaşterea şi rezolvarea problemelor şcolii.  Creşterea ratei abandonului şcolar, a absenteismului în rândul elevilor.  Lipsa de interes a cadrelor didactice în cunoaşterea aspectelor noi legate de calitatea actului educaţional, a descentralizării învăţământului. Tendinţe generale Reţeaua şcolară a Capitalei a cuprins în anul şcolar 2007-2008: 451 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat, dintre care:  148 grădiniţe;  178 şcoli generale;  104 licee;  2 şcoli de arte şi meserii;  1 şcoli postliceale;  6 cluburi ale copiilor;  7 cluburi sportive şcolare;  5 şcoli de muzică şi arte plastice.

81

În funcţie de perioada în care au fost construite, fără a se dori o clasificare strictă, putem spune că există şcoli foarte vechi, adevărate monumente arhitecturale ale Bucureştiului, cum ar fi Colegiul Naţional „Sf. Sava”, Colegiul Naţional „I.L. Caragiale”, Liceul Teoretic „Ion Neculce”, Şcoala Centrală, Colegiul Naţional ”Mihai Viteazul”, Colegiul Naţional „Cantemir Vodă”,Colegiul Naţional „Iulia Haşdeu”, Colegiul Naţional „Matei Basarab”, Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai”, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” şi altele, şcoli moderne –majoritatea construite în perioada 1960 – 1985, precum şi şcoli foarte noi, cum ar fi Liceul Teoretic „Ştefan Odobleja” din sectorul 5. Şcolile şi liceele construite în perioada anilor 1960-1985 au fost amplasate în cartierele modernizate sau nou înfiinţate ale oraşului, ţinându-se cont de faptul că în zonă urmau să se mute, de regulă, familii tinere. Cu toate acestea, populaţia oraşului este în continuă scădere şi oarecum îmbătrânită. Dacă în perioada anilor 1990-1994 o generaţie de elevi cuprindea aproximativ 25.000 de elevi/an, numărul acestora a scăzut progresiv în perioada imediat următoare, ajungându-se, la promoţii de 13.000-14.000 elevi/an. Această scădere afectează, începând cu anul şcolar 2002-2003, clasele din învăţământul gimnazial. În aceste condiţii, trebuie avută în vedere o eventuală reorganizare a reţelei şcolare. O situaţie deosebită se înregistrează la nivelul învăţământului preşcolar, unde în Municipiul Bucureşti există un deficit de aproximativ 10.000 de locuri în grădiniţe. Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a realizat un studiu privind necesităţile de şcolarizare din învăţământul preşcolar, studiu înaintat Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului, Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti şi Primăriei Municipiului Bucureşti. În Sectorul 3, au fost date în folosinţă în acest an şcolar şase grădiniţe moderne, realizare care constituie, sperăm, un exemplu pentru celelalte sectoare. Este important de menţionat faptul că aproximativ 43 unităţi de învăţământ funcţionează într-un singur schimb, fapt ce creează posibilitatea derulării unor programe educaţionale în sprijinul elevilor şi părinţilor. Resurse umane (cadre didactice, cadre didactice auxiliare, personal nedidactic) Situaţia ocupării normelor/posturilor didactice în perioada 2003-2006 Din care norme/posturi didactice acoperite cu Norme/ An şcolar posturi Titulari suplinitori pensionari didactice 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007 2007/2008 19176 19074 18725,38 18204,34 18168,52 17685,53 13702,9 (71,45%) 13971,82 (73,25%) 13115,39 (70%) 12800,58 (70,33%)000 12797,11 (70,45%) 11943,75 (67,54%) 4419,74 4399,18 4850,42 4543,93 4377,66 (24,13%) 4697,87 (26,56%) 606,45 326,26 458,95 622,91 636,75 (3,43%) 667,14 (3,77%)

c. d. fără studii corespunzătoare 446,91 (2,33%) 376,74 (1,95%) 300,62 (1,6%) 232,92 (1,28%) 357 (1,99%) 376,77 (2,13%)

Situaţia bazei materiale

82

Starea fizică a clădirilor. În municipiul Bucureşti, învăţământul preuniversitar îşi desfăşoară activitatea în 451 unităţi de învăţământ care dispun de 642 corpuri de clădire construite în perioadele:  înainte de 1900 - 37 clădiri  1900 – 1940 - 109 clădiri  1941 – 1977 - 392 clădiri  1978 – 2008 - 104 clădiri Construcţiile realizate până în 1940 au structura de rezistenţă cu structura din cărămidă, planşee din lemn sau beton armat şi acoperişuri din lemn. După 1941, s-au realizat structuri de rezistenţă din zidărie de cărămidă sau mixte (stâlpi, cadre de beton armat şi zidărie). După 1977, structurile de rezistenţă s-au realizat, în principal, pe cadre de beton armat cu închideri din zidărie sau panouri şi acoperişuri terasă. Ca stare generală, se poate aprecia că structurile se prezintă bine, în perioada următoare ar rămâne de pus în practică măsurile de consolidare şi reabilitarea faţadelor şi a tâmplăriei interioare şi exterioare. Din perspectiva dezvoltării durabile a educaţiei, a descentralizării şi a asigurării calităţii, şcoala trebuie să devină principalul pilon de natură să asigure compatibilizarea învăţământului preuniversitar bucureştean cu sistemele de învăţământ din statele Uniunii Europene. Pornind de la Strategia de Descentralizare a învăţământului preuniversitar, comunitatea locală se va implica în mod real şi responsabil la nivelul unităţilor şcolare de funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor educaţionale de calitate. În contextul dezvoltării continue a relaţiilor şcoală-comunitate, şcoala se va transforma într-un centru de informare şi dezvoltare pentru comunitate, de natură să contribuie la o corelare mai bună dintre oferta şi cererea de pe piaţa muncii şi la integrarea socială diferenţiată a absolvenţilor, în funcţie de competenţele şi opţiunile acestora. Pentru atingerea acestor finalităţi, şcoala şi comunitatea vor trebui să acţioneze în egală măsură, pe baza unei informări largi şi a sensibilizării reciproce în legătură cu problemele specifice fiecăruia dintre parteneri. Pagina web a ISMB Bucureşti găseşte la adresa http://www.ismb.edu.ro. Pagina se poate accesa direct, sau de pe site-ul ministerului. Pagina este organizată pe următoarele secţiuni:  home (simpozioane, sesiuni de comunicări, concursuri, alocaţii, inspecţie şcolară şi curriculum, consfătuiri, personal etc.);  prezentare ( adresă, telefon, fax, e-mail);  reţea şcolară (este prezentată întreaga reţea şcolară a municipiului Bucureşti incluzând instituţiile publice, particulare şi conexe cu personalitate juridică şi structurile şcolare);  examene;  parteneriate;  buletin POS-DRU;  achiziţii;  starea învăţământului;  buget-bilanţ;  asigurarea calităţii;  declaraţii de avere;  contact; Într-o secţiune separată, în partea dreaptă a paginii de prezentare, sunt incluse „Propuneri privind Proiectul de legi al educaţiei, Inspecţie Şcolară şi Curriculum”. Sunt active legături cu site-ul ministerului, Guvernul României, CCD Bucureşti precum şi cu Inspectoratele Şcolare ale sectoarelor 1-6.
83

Execuţia bugetară. Din analiza bugetului ISMB, se constată faptul că acesta a funcţionat ca o “platformă” pentru transferuri, în special pentru programele gestionate la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi la nivelul primăriilor de sector. Încă o dată, folosirea inspectoratului şcolar ca administrator al fondurilor din proiecte şi programe pentru sistemul educaţional, intră în conflict cu rolul inspecţiei şcolare. Această situaţie durează de mulţi ani, iar problemele, de multe ori insurmontabile, ale creşterii capacităţii administraţiei locale, nu au fost clarificate. Pentru a fi capabile să gestioneze fondurile şi resursele cuvenite învăţământului, şi, în special, resursele umane, consiliile locale trebuie să aibă şi responsabilitatea publică pentru aceasta. Studiul Laboratorului de management educaţional din cadrul ISE, intitulat „Responsabilitatea publică în învăţământ” (ISE, 2007) arată că, în prezent, consiliile locale şi primăriile nu pot gestiona resursele umane din învăţământ.

cheltuieli efective ISMB Cheltueli efective ismb
140000000 120000000 100000000 80000000 60000000 40000000 20000000 0 TITLUL I CHELTUIELI DE PERSONAL TITLUL VI TRANSF.INTRE UNIT.ALE CHELTUIELI DE CAPITAL CHELTUIELI TOTAL TITLUL VIII ASISTENTA SOCIALA

Series1

84

Procente ismb institutie procente ISMB instituţie

CHELTUIELI CURENTE 0.02, 2% 0.02, 2% 0.03, 4% 0.00, 1% 0.00, 0% 0.18, 21% 0.04, 4% 0.00, 0% 0.57, 66% TITLUL I CHELTUIELI DE PERSONAL TITLUL II BUNURI SI SERVICII TITLUL VI TRANSF.INTRE UNIT.ALE ADMIN.PUBL. TITLUL VII ALTE TRANSFERURI TITLUL VIII ASISTENTA SOCIALA TITLUL IX ALTE CHELTUIELI CHELTUIELI DE CAPITAL TITLUL X ACTIVE NEFINANCIARE

Interviuri realizate cu directori şi inspectori şcolari din municipiul Bucureşti Domnul inspector este de părere că, în prezent, nu s-a pus în aplicare Legea Învăţământului la nivelul Municipiului Bucureşti, ceea ce e o mare problemă. După cum se ştie, Primăria Generală este proprietarul unităţilor de învăţământ, care a dat în administrare consiliilor locale de sector aceste bunuri, care ar fi trebuit să delege aceste competenţe consiliilor de administraţie al şcolilor atribuţiile de administrare, ceea ce nu s-a întâmplat. Au fost înfiinţate în cadrul consiliilor locale direcţiile de învăţământ, care, în unele cazuri, au efectuat comasări neproductive – cum ar fi comasarea sistemului de creşe cu cel de grădiniţe, care, considerăm, nu este firească, rolurile şi funcţiile acestora fiind diferite. În Sectorul 4 există o asemenea situaţie, pe care o considerăm anormală: direcţiile de învăţământ au sute de angajaţi, care, de regulă, fac treaba pe care o făceau înainte câţiva contabili de la inspectoratul şcolar. E adevărat că în prezent se gestionează mai multe lucrări şi fonduri, dar, nefirescul situaţiei rezidă în lipsa de eficienţă economică a acestor structuri de resurse umane supradimensionate, ar trebui să existe standarde şi normative şi în acest domeniu. Inspectoratul şcolar al sectorului 4, cu câţiva contabili, gestiona ceea ce acum se realizează cu circa 130 de angajaţi. Mai menţionăm că sectorul 4 a returnat în 2007 bani necheltuiţi la buget, ceea ce înseamnă o pierdere pentru sistemul şcolar. Investiţiile făcute de inspectoratul şcolar au fost realizate integral în acest sector, cu o mică returnare, care s-a bazat pe economiile realizate. Un alt caz pe care îl menţionăm, este cel de la sectorul 6, unde consiliul local intenţionează să treacă grădiniţele de la preuniversitar în subordinea Direcţiei general de asistenţă socială şi de protecţie a copilului. Este situaţia a circa 9200 de copii. Considerăm acest lucru ca fiind neproductiv, deoarece coordonarea metodologică, formarea iniţială şi continuă sunt asigurate pentru personalul grădiniţelor de către instituţiile specializate din sistemul educaţional – acest tip de problemă a apărut şi la transferul ce s-a produs în anul 1997, instituţiile de ocrotire a copilului trecând de la învăţământ la direcţia nou înfiinţată de protecţie a copilului, creând probleme greu de depăşit personalului didactic care lucra la acea vreme în instituţiile menţionate anterior. În sectorul 2, copiii hipoacuzici şi cu deficienţe de vedere au fost trimişi acasă, ei fiind în grija aceleaşi direcţii, care nu a putut gestiona problema. Judeţele de provenienţă a copiilor trebuiau să transmită, din cotele defalcate din bugetul de stat, fondurile aferente, lucru ce nu s-a
85

întâmplat, aşa că finanţarea nu a urmat copilul - încălcat fiind un principiu, şi legislaţia, şi nevoile copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. La nivelul municipiului Bucureşti au fost organizate cursuri de formare, la care au participat directorii de şcoli împreună cu contabilii; cursurile au fost organizate cu sprijinul specialiştilor din Ministerul Educaţiei. Este vorba despre un curs specializat privind descentralizarea financiară care va începe în noiembrie, la nivelul municipiului Bucureşti. A fost purtată o corespondenţă cu toate unităţile şcolare, au fost obţinute toate aprobările – în martie, anul acesta, a fost înaintată o notă de fundamentare către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care a fost aprobată, şi, urmare a acestei decizii, au fost normate 42 posturi de contabili, în vederea descentralizării. Când s-a trecut la partea de implementare, posturile scoase la concurs au ridicat unele probleme, deoarece nu au putut fi plătite la preţul pieţei, chiar pentru jumătăţi de normă cum a fost cazul sectorului 1, unde posturile scoase la concurs nu au fost ocupate în totalitate. Se vor încheia contracte cu firme specializate, care vor realiza lucrările financiar contabile. Trebuie menţionat faptul că firmele specializate respective au dificultăţi de adaptare, dat fiind specificul învăţământului – anul bugetar nu se suprapune peste anul şcolar, normarea şi salarizarea sunt reglementate de o legislaţie complexă. Totodată, există cerinţa pedagogică a continuităţii pe post, pentru a nu crea dificultăţi de adaptare copiilor; o mulţime de condiţii suplimentare, la care firmele prestatoare de servicii trebuie să se adapteze. Probleme au apărut datorită necunoaşterii legislaţiei din domeniul educaţiei, a specificului finanţării, fiind necesar un proces de strânsă consultare între autorităţile educaţionale, directorii de şcoli şi firmele respective. Plecând de la ideea că serviciul educaţional nu este unul obişnuit, iar educaţia nu este o marfă, directorii, la rândul lor, trebuie să înveţe că sunt responsabili legal, moral şi profesional de managementul financiar, iar modul prin care se achită onorabil de acestea constă într-un proiect de buget bun, care la sfârşitul anului financiar şi a celui şcolar să producă rezultatele scontate – cel puţin sub aspectul corectitudinii, promptitudinii, legalităţii şi oportunităţii cheltuielilor efectuate. Programarea cheltuielilor trebuie să ţină cont, pe lângă indicatorii financiari, şi de faptul că există profesori suplinitori, programe de perfecţionare ce trebuie accesate – iar dacă acest lucru nu se întâmplă, disponibilitatea finanţatorului – prin programe ale ministerului, sau alte programe - nu devine fapt şi personalul nu beneficiază de instruirea necesară. Conceptul de responsabilitte, şi cel de răspundere, vor funcţiona într-un sistem descentralizat, altfel, rezultatele pot fi chiar mai proaste decât acum. Managerii răspund de faptele şi deciziile lor, fiindcă sunt în poziţia legală şi morală să o facă. La întrebarea privind distincţia pe care directorii o fac între diversele forme de finanţare directorii de şcoli şi contabilii şcolari au fost instruiţi şi continuă să fie instruiţi - în general, aceştia operează bine cu semnificaţiile celor trei tipuri de finanţare. Distincţia în practică între finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea compensatorie, ca necesitate a reformei finanţării învăţământului preuniversitar, va mai pune probleme, atât sub aspect procedural, cât şi ca mentalitate, deoarece este greu să dezvăţăm oamenii, chiar buni profesionişti, de practicile cu care au fost obişnuiţi. Oamenii trebuie să înţeleagă că sunt mai multe surse de finanţare, că există obiective precise şi destinaţii pentru care fondurile pot fi folosite. Stilul de conducere şi cel de management financiar, pornite din esenţa statului roman, cu multe instituţii şi legislaţie preluate după model francez, se vor adapta la o gestiune mai flexibilă şi la o libertate decizională mai mare a managerului şcolii – caracteristică ce nu este specifică şcolii şi administraţiei româneşti. Directorul, sau managerul de şcoală, deşi tradiţia şi legea o impun în prezent, nu trebuie să fie în mod necesar un profesor, cu cel puţin gradul doi, ca acum, ci poate fi şi un manager profesionist, cu specializare, bineînţeles, în management educaţional. Ar trebui scoasă prevederea din lege că directorul trebuie să fie profesor titular – un manager trebuie să aibă şi alte calităţi, care nu se găsesc numai în rândul profesorilor, deşi tradiţia şi percepţia publicului creează presiuni în această direcţie. În ceea ce priveşte bunele practici în descentralizare, Sectorul 1 a fost în proiectul pilot de descentralizare, iar aici au avut loc mai multe activităţi şi s-au luat măsuri în vederea instruirii
86

personalului, pentru ca delegarea competenţelor către consiliile de administraţie ale şcolilor să devină realitate. Consiliile de administraţie ale direcţiilor de învăţământ din consiliile locale nu sunt cele mai adecvate structuri, deoarece nu sunt orientate către interesele specifice şcolii. Decizia trebuie să fie a şcolii, şi a corpului decizional al acesteia – consiliul de administraţie al şcolii. Or, de multe ori, aceste consilii de administraţie sunt percepute doar ca o masă de manevră, în cazul în care directorul decide în totalitate ceea ce este de făcut în domeniul gestionării resurselor, lucru care necesită o schimbare profundă şi de durată în perceperea responsabilităţii şi a implicării membrilor consiliilor de administraţie în viaţa şcolii. Descentralizarea decizională mai înseamnă şi diminuarea riscurilor în cazul deciziilor eronate, sau cel puţin inadecvate. Când decizia se ia departe de locul în care se desfăşoară activităţile şi se obţin rezultatele, o decizie are mai multe şanse să nu fie cea bună, să nu fie aplicată şi urmărită în execuţie. Capacitatea de a regla din mers, de a remedia şi corecta, trebuie construite atât la nivelul consiliului local, dar, mai ales, la nivelul şcolii. Pentru aceasta, este nevoie de educarea beneficiarilor – părinţi, societatea civilă în general, dar şi instruirea specifică şi transmiterea misiunii către decidenţi şi executivul de la nivelul şcolii – adică, membrii consiliului de administraţie şi directorul şcolii. D-nul inspector apreciază faptul că în analiza situaţiei create în procesul de descentralizare, trebuie pornit întâi de la realitatea Municipiului Bucureşti, care are în structura sa 450 de unităţi şcolare şi aproximativ 240 de mii de copii cuprinşi între învăţământul preşcolar şi cel liceal. Există o situaţie atipică în structura sistemului educaţional românesc, deoarece este greu ca inspectorii şcolari generali să coordoneze problematica muncii educative şi toate celelalte probleme, inerente şi obiective, într-un sistem educaţional. Sunt sectoare care au structuri şi statut de coordonare, dar este o situaţie care necesită un proces clar de descentralizare. Este greu să iei cele mai bune decizii pentru 240 mii de copii, să cunoşti situaţia şi să gestionezi resursele umane din sistem: peste 18 mii de oameni, personal didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, de aceea, descentralizarea este nu numai necesară, ci şi salvatoare. Centrul de greutate trebuie să cadă pe delegarea competenţelor de analiză, planificare tactică şi decizie la nivele mai joase, din punct de vedere administrativ. O componentă importantă a strategiei de descentralizare o constituie descentralizarea deciziei şi, în special, a celei financiare, şi cea privind resursele, în general. Trebuie făcută o împărţire clară a responsabilităţilor direcţiilor de învăţământ din consiliile locale şi inspectoratul şcolar, deoarece, de multe ori, apar suprapuneri. O gestiune a problemelor administrative – financiare, curriculare, de resurse umane, trebuie făcută integral, de la nivelul cel mai de jos, dar integral. Nu e bine să împărţim gestiunea bunurilor şi clădirilor, o parte a managementului financiar, pe de o parte, şi problemele educaţionale, pe de altă parte. Consider că un curriculum naţional este strict necesar, deoarece asigură egalitatea de şanse şi, măcar la nivel de reglementări, egalitatea copiilor în faţa testărilor şi examinărilor, dar, curriculum-ul la decizia şcolii trebuie să fie mai bine reprezentant şi să reflecte nevoile specifice ale elevilor şi specificul comunităţii, dominantele ei socio-economice şi direcţiile de dezvoltare. În ceea ce priveşte transferul de competenţe administrative şi financiare, acest fapt stimulează diversificarea strategiilor de comunicare. Deoarece şcoala urmează să devină principalul factor de decizie, acest lucru duce la implicarea atât a unităţii de învăţământ, cât şi a comunităţii locale în diversificarea strategiilor de comunicare. Programele de cooperare instituţională în domeniul descentralizării se derulează între ISMB, primăriile de sector şi unităţile de învăţământ. Atât primăriile de sector cât şi ISMB sprijină unităţile de învăţământ în procesul de descentralizare, de la informaţiile necesare bunei desfăşurări a acestui proces, până la finanţarea resurselor suplimentare solicitate. Dată fiind importanţa creşterii transparenţei la nivelul managementului decizional descentralizat, persoana intervievată consideră că în acest moment procesul descentralizării la nivelul municipiului Bucureşti a unităţilor de învăţământ preuniversitar este în curs, urmând ca informaţiile complete să fie publicate pe website-ul ISMB şi al unităţii de învăţământ. Pe de alta parte, transparenţa la nivelul managementului decizional se realizează prin asigurarea accesului
87

public la rapoartele privind execuţia bugetară şi la deciziile consiliilor de administraţie ale unităţilor de învăţământ. După părerea respondentului, principalele bune practici ale descentralizării sunt:  pentru fiecare unitate de învăţământ trebuie să se organizeze distinct evidenţa contabilă proprie;  finanţarea tuturor cheltuielilor în cursul unui exerciţiu financiar se efectuează în funcţie de sursele de finanţare si destinaţia acestora prevăzută de lege;  fiecare unitate de învăţământ este obligată să-şi desfăşoare activitatea pe bază de buget propriu de venituri şi cheltuieli în condiţii de echilibru si autonomie financiară;  ordonatorul de credite are obligaţia să-si fundamenteze sursele de venituri si cheltuieli pe baza de indicatori fizici care să reflecte in mod real necesarul de finanţare si să aplice măsuri de utilizare eficientă a fondurilor băneşti si a bazei materiale, în interesul exclusiv al procesului de învăţământ şi educaţie al elevilor;  mijloacele băneşti alocate unei şcoli se concentrează în conturile acelei unităţi de învăţământ, la trezorerie sau, indiferent de sursa de finanţare – buget de stat, buget local, venituri proprii;  veniturile proprii ale unităţii de învăţământ (chirii, venituri din activităţi de producţie si servicii, taxe, sponsorizări) se încasează exclusiv de către acestea şi se administrează conform legilor finanţelor publice si a contabilităţii. Angajarea oricărei cheltuieli indiferent de sursa de acoperire se efectuează numai de directorul de şcoală în calitate de ordonator de credite, creând premisele pentru înlăturarea intervenţiei arbitrare a unor factori externi şcolii in utilizarea fondurilor. În acest sens, unităţile de învăţământ vor putea să-şi urmărească singure execuţia bugetului propriu. Transferul asupra directorului unităţii de învăţământ (ordonator de credite) a responsabilităţii privind întregul proces de planificare şi execuţie bugetară îi conferă acestuia o largă autonomie. Această autonomie impune un control financiar riguros (conform prevederilor legale aplicate unui ordonator de credite) exercitat asupra modului în care directorul şcolii respectă legalitatea şi principiile eficienţei în folosirea fondurilor băneşti şi bunurilor materiale pe care le administrează, prin evidenţa corectă şi la zi a folosirii fondurilor şi transparenta execuţiei bugetare. În ceea ce priveşte punctele slabe ale descentralizării, acestea ar fi : predarea-preluarea patrimoniului pe bază de protocol de predare-preluare semnat de noul director al şcolii ca preşedinte al consiliului de administraţie al acesteia, ordonatorul principal de credite şi vechiul director al şcolii (evidenţa patrimoniului este centralizată la nivelul centrului bugetar vechi); lipsa personalului cu pregătire de specialitate financiar-contabilă. În anul 2007, au existat programe de finanţare a unităţilor de învăţământ din bugetul de stat pentru dotarea laboratoarelor şi cabinetelor şcolare, achiziţionare de cărţi şi material didactic, echipamente şi materiale sportive, instrumente muzicale, reabilitare unităţi de învăţământ, Programul 100 Euro pentru cadre didactice, Programul 200 Euro pentru achiziţionarea de calculatoare, Programul Bani de Liceu. Referitor la criteriile de eligibilitate pentru distribuirea fondurilor pe localităţi sau pe unităţi şcolare, intervievatul a răspuns că ISMB a alocat toate fondurile în funcţie de repartiţiile stabilite prin acte normative. Răspunsuri negative s-au înregistrat la întrebările privind cunoaşterea sistemului de granturi pentru dezvoltarea şcolară şi solicitarea de finanţare, în parteneriat cu şcolile, pentru dezvoltarea unor proiecte. De asemenea, se menţionează faptul că nu a participat la întâlniri cu directorii de şcoli, contabili şi reprezentanţi ai Consiliului Municipiului Bucureşti, pentru instruire, dezbatere sau întâlnire de lucru pe tema descentralizării. Persoana intervievată apreciază faptul că iniţierea măsurilor de descentralizare duce la o creştere a asumării răspunderii instituţionale, o creştere a transparenţei în şcoli şi că există

88

programe de cooperare interinstituţională, în domeniul descentralizării, între ISMB şi unităţile de învăţământ şi între Consiliul Municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ. Intervievatul a menţionat următoarele variante de creştere a transparenţei la nivelul managementului decizional descentralizat :  informaţia privind descentralizarea va fi publicată pe website-ul şcolii sau primăriei, sau va fi afişată în locuri special amenajate;  primăriile vor pune la dispoziţia celor interesaţi toate deciziile proprii şi ale Consiliului Municipiului Bucureşti, privind derularea investiţiilor şi finanţării din şcoli, la cerere;  rapoartele privind execuţia bugetară a Primăriei sunt făcute publice la sfârşitul anului. După părerea intervievatului, fondurile pentru administraţia şcolilor, investiţii şi lucrări de reparaţii ar trebui să vină de la bugetul de stat; dacă lucrările sunt prea ample pentru expertiza şi personalul tehnic al şcolilor, ar fi bine să se constituie o Agenţie Naţională pentru Investiţii în infrastructura şcolilor. Actualul sistem cu transferul fondurilor la administraţia locală, prin intermediul inspectoratelor, lungeşte prea mult circuitele financiar-contabile, dar, mai grav, creşte riscul ca fondurile să fie fraudate, pentru că răspunderea se disipează între minister, inspectorate şi Administraţia Locală. Experienţa recentă arată că, pe de o parte, banii se reîntorc la buget, fără a fi cheltuiţi, iar pe de altă parte, se cheltuiesc sume nejustificat de mari pentru toalete sau garduri. Pentru lucrări mai mici, ar putea fi mandată conducerea şcolii pentru realizarea lor, să zicem până în 50.000 Euro. Fondurile centrale pentru funcţionarea decentă a şcolilor (pentru salarii şi utilităţi), ar trebui alocate direct şcolilor prin finanţarea de bază, per capita, de preferat prin vouchere, pentru ca părinţii să aibă sentimentul că ei plătesc salariile profesorilor şi să emită pretenţii. Referitor la fondurile complementare, de la Administraţia Locală, părerea directorului este că dacă reprezintă investiţii mari, reparaţii capitale etc., aceste fonduri ar trebui să se cheltuiască prin Direcţia Judeţeană de învăţământ, aflată în subordinea Consiliului Judeţean. Sumele mai mici de 50.000 Euro ar putea fi repartizate direct şcolilor. Fondurile de echilibrare ar trebui să fie alocate de către Consiliul Judeţean şcolilor care nu fac faţă cu finanţarea de bază şi complementară, cu destinaţie precisă pentru anumite proiecte. Fondurile extrabugetare, inclusiv donaţiile de la părinţi şi sponsori, ar trebui să se afle la dispoziţia conducerilor de şcoli, prin circuitele financiar-contabile ale şcolii. Pentru salarizarea diferenţiată s-ar putea folosi resurse din toate sursele de finanţare menţionate mai sus. Descentralizarea managerială s-ar putea realiza prin constituirea Consiliilor de Administraţie (1/3 profesori, 1/3 părinţi, elevi, sponsori, angajatori şi 1/3 reprezentanţi ai Consiliului Local). Acest CA ar avea dreptul să angajeze, să salarizeze şi să revoce din funcţie directorii şi administratorul financiar. Membrii CA ar putea primi o indemnizaţie de şedinţă, aprobată în cadrul BVC (buget de venituri şi cheltuieli). Directorii ar trebui să fie angajaţi şi evaluaţi de către CA, fără alţi factori de ingerinţă în decizia acestuia. Membrii CA ar trebuie să fie aleşi prin vot secret şi revocaţi de forurile respective (Consiliile Profesorale, Consiliile Reprezentanţilor Părinţilor, Consiliul Local etc.). Tot CA ar trebui să decidă în contractul de management: standardele de performanţă, salariul de bază, criteriile de sancţionare salarială sau de premiere pentru directori etc. Personalul nedidactic ar trebui angajat în mod direct de către directori, iar personalul didactic, conform unei metodologii decise de CA. Din interviul cu un angajat al serviciului economic din primărie pe tema descentralizării şi referitor la modul în care se desfăşoară comunicarea între autorităţile locale şi unităţile de învăţământ, reiese faptul că, în general, aceasta se efectuează în condiţii bune, pe mai multe căi: întâlniri de lucru, vizite în unităţi de învăţământ, telefonic şi prin e-mail. Referitor la comunicarea dintre ISMB şi şcoli, în procesul de implementare a descentralizării, părerea intervievatului este că a existat o bună comunicare între Consiliul local, ISMB şi şcoli. Consiliul local a fost receptiv la dorinţa unităţilor de învăţământ de a efectua procesul de descentralizare, au reacţionat rapid şi au acordat sprijin unităţilor de învăţământ, inclusiv în aprobarea fondurilor suplimentare necesare înfiinţării noilor posturi. Unităţile de învăţământ au
89

fost informate cu privire la procesul de descentralizare şi implicaţiile acestuia. De asemenea, au avut sprijin din partea ISMB pentru a clarifica problemele apărute, acolo unde a fost cazul, având in vedere că ISMB a organizat cursuri de perfecţionare cu directorii şi contabilii şefi din unităţile de învăţământ.

8.3. Cazul C: Judeţul Iaşi 1. Prezentarea judeţului Situat în nord-estul României, Judeţul Iaşi ocupă o suprafaţă de 5.500 km pătraţi şi are o populaţie de peste 815.000 locuitori, concentrată în proporţie de 45% în reşedinţa judeţului, Iaşi, al treilea oraş ca mărime al ţării. Copiii de vârstă şcolară (6-19 ani) reprezintă un sfert din populaţia judeţului Iaşi. Educaţia şi pregătirea lor profesională este asigurată de o reţea de unităţi şcolare - a doua ca mărime din ţară, constituită din:  353 unităţi de învăţământ de stat;  21 unităţi de învăţământ particular, din care: 10 grădiniţe, 3 şcoli primare, un gimnaziu, 3 licee, 8 şcoli postliceale, o şcoală de arte şi meserii;  3 unităţi cu învăţământ alternativ (Waldorf şi Step by Step) Resursele umane sunt reprezentate de cadrele didactice, nedidactice si didactic-auxiliare (peste 14.000 norme), şi de peste 160.000 preşcolari şi elevi. În vederea diversificării reţelei şcolare şi adaptării acesteia la nevoile societăţii, au fost înfiinţate noi grupuri şcolare şi 17 centre şcolare zonale, după model european. Absolvenţii de clasa a VIII-a beneficiază de o ofertă educaţională de o mare diversitate ca profiluri şi specializări, promovată în mod constant prin mass-media şi Târguri anuale organizate de Inspectoratul Şcolar. Oferta, fundamentată pe previziunile de dezvoltare economică locală şi regională prevăzute în PLAI şi PRAI, este structurată pe două rute de profesionalizare: directă (liceu) şi progresivă (liceu prin SAM), şi asigură cuprinderea tuturor absolvenţilor de clasa a VIII-a în învăţământul postgimnazial. Pentru asigurarea egalităţii şanselor la accederea în învăţământul postgimnazial a copiilor din zonele defavorizate, s-au înfiinţat clase a IX-a de arte şi meserii, pe lângă şcolile coordonatoare, în jumătate din comunele judeţului. Au fost alocate învăţământului tehnic 75% din numărul total de locuri din învăţământul postgimnazial. Au fost
90

introduse în planul de şcolarizare specializări moderne (mecatronică, procesare computerizată text-imagine etc.). În prezent, în judeţul Iaşi, copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani sunt cuprinşi în proporţie de 98% în învăţământul obligatoriu de 10 ani Procentul de promovabilitate la testele şi examenele naţionale de finalizare a ciclurilor de învăţământ, situat peste media pe ţară, precum şi rezultatele obţinute de elevi la olimpiade şi concursuri naţionale şi internaţionale, recomandă învăţământul ieşean. S-a acordat o atenţie deosebită formării profesionale a cadrelor didactice, peste 2000 dintre acestea obţinând anual grade didactice, iar peste 4000 sunt cuprinse în programe de formare continuă organizate de Casa Corpului Didactic. Pentru a facilita accesul la informaţie în mediul rural şi pentru a răspunde mai eficient nevoilor locale de formare, au fost deschise şapte Centre de documentare şi informare. În cadrul proiectului "Dezvoltarea profesională a profesorilor debutanţi" finanţat de Consiliul Britanic şi realizat în parteneriat cu Universitatea "Al. I. Cuza", Fundaţia EuroEd si CCD Iaşi, au fost formaţi până în prezent 30 de profesori-mentori în nouă şcoli pilot, care vor coordona extinderea programului în mediul rural. Inspectoratul şcolar judeţean a susţinut în mod deosebit exprimarea talentelor şi a potenţialului creativ al copiilor prin activităţi extracurriculare (prin cluburi şi palate ale copiilor, concursuri, festivaluri, sesiuni ştiinţifice şi tabere naţionale de creaţie, alte programe educaţionale). Totodată, au fost susţinuţi tinerii cu potenţial în performanţa şcolară şi s-a realizat integrarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şi a celor aparţinând comunităţii rome. Nu trebuie uitată participarea inspectoratului şcolar şi a instituţiilor de învăţământ la peste 200 de proiecte internaţionale (de cooperare şi pentru formarea cadrelor didactice). Îmbunătăţirea infrastructurii şi dotărilor unităţilor şcolare constituie o prioritate în strategia ISJ Iaşi. În judeţul Iaşi, procesu1 de învăţământ se desfăşoară în 1303 clădiri, din care 404 în mediul urban şi 899 în mediul rural. Toate liceele sunt dotate cu reţele de calculatoare conectate la Internet. Centrele de bacalaureat dispun de mini-imprimerii iar centrele de examen pentru testările naţionale sunt dotate cu copiatoare performante În ultimii ani s-a investit în mobilierul şcolar din mediul rural peste 5 miliarde de lei. Reabilitarea infrastructurii se realizează cu fonduri guvernamentale, locale sau prin programe cu finanţare externă, astfel:  Fondurile guvernamentale au fost dirijate pentru finalizarea lucrărilor de investiţii şi consolidări sistate în 1986, pentru dotarea cu centrale termice a şcolilor şi pentru investiţii noi. Astfel, judeţul Iaşi a beneficiat de 13 miliarde lei pentru 10 obiective, de modernizarea instalaţiei termice în 5 şcoli şi de 10 săli de sport noi.  Fondurile alocate din bugetele locale au ca scop principal asigurarea condiţiilor materiale pentru desfăşurarea procesului de învăţământ şi obţinerea autorizaţiei de funcţionare. În municipiul Iaşi s-a urmărit, de asemenea, finalizarea lucrărilor de consolidare şi modernizare la liceele de tradiţie cu o vechime de peste 150 de ani. Au fost demarate 9 investiţii noi. Programele cu finanţare externă s-au adresat cu prioritate mediului rural si zonelor sărace. Astfel, în perioada 2001-2003, prin Programul de Reabilitare a şcolilor au fost reconstruite sau consolidate, modernizate şi refuncţionalizate 32 de scoli şi două laboratoare. În Programul de reabilitare şi modernizare a infrastructurii şcolare au fost incluse: 50 de şcoli din chirpici; 52 scoli din cărămidă; 6 monumente istorice; 2 tabere şi Palatul Copiilor. Proiectul pentru Învăţământul Rural va dezvolta cele 12 centre şcolare zonale (centre de resurse pentru comunitatea locală) şi va moderniza 125 şcoli, care vor beneficia de aducţiune de apă, refacerea şarpantei, a instalaţiilor electrice şi termice, modernizarea grupurilor sanitare. 2. Prezentarea eşantionului judeţean În această unitate de cercetare, au fost avute în vedere şi au fost abordate efectiv toate instituţiile publice implicate în administrarea învăţământului şi relevante pentru procesele de
91

descentralizare: unităţi şcolare, inspectoratul şcolar judeţean, consiliul judeţean, consiliul local / primăria. Instrumentele de cercetare au fost aplicare după cum urmează: Au fost aplicate 10 chestionare pentru directorii de şcoli şi 10 pentru contabilii şefi din unităţile şcolare. S-au realizat interviuri cu trei dintre directorii şcolilor implicate, după cum urmează:  şcoală din mediul rural, dintr-o zonă defavorizată şi izolată, care dispune de trei structuri (2 şcoli care cuprind nivelurile preşcolar, primar şi gimnazial şi o şcoală cu nivelurile preşcolar şi primar);  şcoală din mediul rural, dintr-o comunitate favorizată din punct de vedere economic, situată în apropierea capitalei de judeţ şi care dispune de 2 structuri (una cu nivelurile preşcolar, primar şi gimnazial şi cealaltă cu nivelurile preşcolar şi primar);  şcoală primară şi gimnazială din mediu urban, şcoală obişnuită de cartier (şcoală care a fost şi vizitată);  a fost realizat un interviu cu inspectorul şcolar general;  au fost realizate două interviuri cu reprezentanţii autorităţilor publice locale şi judeţene:  cu viceprimarul în funcţie din capitala de judeţ, care se ocupă cu problemele unităţilor şcolare;  cu vicepreşedintele consiliului judeţean. Toate şcolile vizitate sunt şcoli mici, cu un număr de până la 500 de elevi şi cu 20 - 30 de cadre didactice. Toate şcolile dispun de cadre didactice calificate. 3. Rezultatele cercetării În cele ce urmează vom prezenta rezultatele cercetării, care vor evidenţia aspectele comunicaţionale privind fundamentarea, experimentarea şi punerea la dispoziţia opiniei publice a elementelor de schimbare în direcţia descentralizării şi a deconcentrării. Pentru a implementa, în calitate de unitate pilot, programul de descentralizate iniţiat de Minister, inspectoratul a trebuit să promoveze strategii de comunicare eficiente. 3.1. Contextul comunicării Judeţul Iaşi este un judeţ cu condiţii geografice, demografice şi economice foarte diverse şi apare în bazele de date financiare ale Ministerului ca având costuri relativ mari per elev, la toate nivelurile de învăţământ. Nu toate drumurile sunt practicabile tot timpul anului şi, ca atare, inspectoratul şcolar a acordat o atenţie deosebită dotării cu mijloace de comunicare, fiecare dintre şcoli având telefon, fax şi conexiune la Internet. Totodată, foarte multe date sunt cerute şi furnizate de către unităţile şcolare direct în format electronic iar compartimentul de informatizare de la inspectorat a creat multe facilităţi privind comunicarea cu unităţile şcolare. În privinţa inspectoratului şcolar, chiar dacă au fost schimbări la nivelul conducerii ca urmare a schimbărilor politice de la nivel naţional, totuşi a fost asigurată continuitatea la nivelul inspectorilor şcolari şi al personalului tehnic. De asemenea, nu cunoaştem cazuri de schimbări de directori de şcoli din motive politice. 3.2. Funcţionarea şi efectivitatea comunicării În analiza noastră vom urmări modul în care procesele de comunicare au contribuit la:  dezvoltarea capacităţii administrative şi la transferul de competenţe administrative şi financiare;  creşterea transparenţei şi a responsabilităţii la nivel local;  democratizarea vieţii şcolare, în general.
92

a. Dezvoltarea capacităţii administrative Având în vedere că programul de descentralizare iniţiat de Minister şi pilotat în 8 judeţe nu prevedea schimbări majore în privinţa rolurilor instituţionale ale actorilor majori (inspectorat, unităţile şcolare şi autorităţile administraţiei publice judeţene şi locale), nu s-a putut înregistra decât o creştere limitată a capacităţii administrative la nivelul actorilor respectivi. Iată, mai jos, câteva constatări specifice unităţii pilot, care nu se regăsesc, în totalitate, în răspunsurile la chestionare, dar care au putut fi evidenţiate cu ocazia interviurilor:  În mediul rural, autonomia şi capacitatea de a realiza managementul financiar sunt mai mari decât în cel urban, ca urmare a comunicării directe şi apropierii „fizice” de autorităţile locale. De exemplu, am putut constata în mediul rural un acces mult mai facil al directorilor de unităţi şcolare la primar, la şedinţele consiliilor locale şi la personalul tehnic de specialitate. Totodată, implicarea (şi competenţa !) directorilor de şcoli în realizarea documentaţiilor tehnice referitoare la achiziţiile publice şi în monitorizarea lucrărilor de construcţie, consolidare etc. este mai mare în şcolile din mediul rural.  La nivelul inspectoratului şcolar, s-a putut constata o mai bună pregătire a directorilor sau a candidaţilor de directori care se prezintă la concursurile de ocupare a posturilor, ca urmare a participării la programele de formare organizate la nivel judeţean (de CCD, de furnizori privaţi, şi de instituţii de învăţământ superior, acestea din urmă oferind programe masterale de management educaţional, absolvite anual de circa 40 – 50 de persoane).  A crescut mult numărul programelor de cooperare inter-instituţională, la nivel local şi naţional (între şcoli, inspectorat şi autorităţi judeţene şi locale), precum şi la nivel internaţional.  Ca rezultate pozitive ale strategiilor de comunicare realizate, din analiza interviurilor au rezultat progrese în implicarea părinţilor în viaţa şcolii (inclusiv în participarea la şedinţele consiliului de administraţie) şi, mai ales, în implicarea autorităţilor, opinia dominantă fiind că, de la declanşarea programului de descentralizare, s-a realizat un plus de implicare a autorităţilor locale, inclusiv prin fonduri mai mari puse la dispoziţia şcolilor.  Ca punct slab: nu s-a reuşit, în toate cazurile, eliminarea mentalităţii de „subordonat” a multor directori de şcoli care „vin şi întreabă şi cer aviz de la inspectorat pentru toate deciziile, chiar dacă există specificaţii legale clare” (aşa cum a menţionat inspectorul general, în interviu). Acesta fapt va stânjeni procesul de descentralizare şi va necesita un plus de informare şi de comunicare la nivelul unităţilor şcolare. b. Transparenţa şi responsabilitatea la nivel local Cele mai multe schimbări şi beneficii au fost realizate (sau se speră că vor fi realizate ca urmare a continuării procesului de descentralizare) la nivelul transparenţei decizionale şi al creşterii responsabilităţii la nivel local. Câteva constatări:  Fiecare unitate şcolară îşi cunoaşte partea din buget provenită de la autorităţile locale, pe capitole şi articole. Procesul de alocare bugetară este transparent: nevoile sunt comunicate autorităţilor locale; acestea din urmă, după procedurile de elaborare şi aprobare a bugetului local, comunică şcolilor bugetul aprobat şi virează periodic în contul acestora sumele aprobate. În unele cazuri există chiar posibilitatea negocierii în consiliul local a bugetului şcolii. Mai mult, unele şcoli au început să-şi publice execuţia bugetară şi să asigure accesul părinţilor la documente financiare.  După aprecierea directorilor intervievaţi, circa 70% din bugetul solicitat este aprobat la nivelul autorităţilor publice locale dar, în fiecare caz, a fost menţionată posibilitatea (şi realitatea) unor rectificări ulterioare de buget, toate pozitive.
93

 De asemenea, în unele comunităţi şcoala are libertate în cheltuirea banilor de la comunitatea locală – şcoala cheltuieşte pe ce are nevoie cu condiţia încadrării în creditele alocate (obţinând inclusiv rectificări pozitive) şi realocări pentru cheltuieli noi.  În schimb, partea din bugetul şcolii care provine din transferuri de la bugetul central, al Ministerului, rămâne, în linii mari, necunoscută. Un director a menţionat chiar faptul că „receptivitatea ISJ la solicitări este mai mică, prin contabilitate; cu primăria lucrurile merg mai bine”. De exemplu, pentru cheltuielile de personal, bugetul aprobat nu este comunicat fiecărei unităţi şcolare, dar se fac viramente pentru plata salariilor conform statului de funcţiuni aprobat (neexistând situaţii în care personalul din şcoli să nu-şi fi primit salariile). În privinţa cheltuielilor materiale, decizia privind repartiţia unor sume venite de la Minister cu diferite destinaţii (material sportiv, echipamente de laborator etc.) se realizează centralizat la nivelul inspectoratului şcolar, existând, din cauza regulilor financiare strice, puţină marjă de manevră la nivelul şcolii în direcţia adecvării fondurilor la nevoile concrete identificate. De exemplu, se primesc dotări nesolicitate (material sportiv, laboratoare) cu foarte puţină flexibilitate în realocarea fondurilor: de exemplu, nu poţi cumpăra hărţi cu banii de material sportiv, dar poţi alege între mingi şi materiale pentru atletism.  Nu există fondul de compensare la nivel judeţean (neexistând legislaţia financiară corespunzătoare), fondurile suplimentare obţinându-se exclusiv de la nivel central.  Din nou, autorităţile locale sunt percepute mai responsabile şi mai transparente în mediul rural decât în mediul urban. Există o participare mai substanţială a reprezentanţilor comunităţii locale la activitatea consiliului de administraţie, precum şi o implicare mai substanţială în rezolvarea problemelor concrete ale şcolii. De asemenea, directorii din mediul rural au menţionat necesitatea purtării unor discuţii periodice cu primarul localităţii (evident, lucru mai greu de realizat în mediul urban, dar nu imposibil). Tot în mediul rural, unul dintre directorii intervievaţi participă regulat la şedinţele consiliului local în care se discută problemele şcolii şi prezintă proiecte şi iniţiative ale şcolii. De asemenea, în mediul rural, iniţiativele părinţilor cu stare materială bună de a contribui la dotarea şi întreţinerea şcolii sunt mai consistente decât în mediul urban.  Interesele politice ale autorităţilor locale distorsionează adesea colaborarea şi comunicarea. De exemplu, unul din directorii intervievaţi a spus că „schimbarea personajului (a primarului, n.n.) ar schimba toate datele problemei”; alt director a precizat că „atunci când şcoala nu este în calea intereselor lor politice, totul e în regulă; în preajma alegerilor, parcă o iau razna cu toţii”. În acelaşi sens, există presiuni la nivelul autorităţilor locale şi judeţene pentru a prelua numirea directorilor de unităţi şcolare.  Într-un sistem descentralizat, tentativele de optimizare a reţelei şcolare prin închiderea şcolilor mici şi transportul elevilor ar putea întâmpina opoziţia autorităţilor locale, din motive electorale, dacă părinţii sunt împotriva acestor măsuri.  Nu există strategii comune ale ISJ şi consiliilor locale / primăriilor legate de dezvoltarea locală învăţământului. Atât ISJ, cât şi consiliile locale au proiecte diferite şi care nu sunt puse de acord. De asemenea, chiar dacă există proiecte ale autorităţilor locale în care sunt implicate şi şcoli, nu există proiecte locale de anvergură în care şcoala să fie iniţiator. Mai menţionăm aici faptul că, în toate cazurile analizate, există parteneriate cu alte instituţii publice de la nivel local – poliţia, oficiul judeţean de forţe de muncă, jandarmeria etc.  De asemenea, există opinia că autoritatea locală este reactivă la solicitări, iar nu proactivă, din lipsă de expertiză şi de exerciţiu democratic.  Dezvoltarea parteneriatelor şi a proiectelor comune nu pare legată de procesul de descentralizare: şcolile şi autorităţile locale care au avut iniţiativă o au şi în condiţiile actuale, iar continuarea descentralizării nu va face decât să faciliteze aceste iniţiative, acolo unde există, sau, dimpotrivă, lipsa de iniţiativă. Motivul pare a fi lipsa de resurse şi expertiză la nivel local. De aceea, este evidentă reticenţa primăriilor de a realiza proiecte finanţate prin fonduri structurale, fiind acuzate atât lipsa de informaţii, cât şi lipsa de
94

încredere în obţinerea acestor fonduri. De asemenea, a fost invocat un anume „paralelism în abordare”: autorităţile publice, mai ales cele din mediul urban, sunt interesate mai mult de drumuri, de transportul public şi mai puţin de sistemul şcolar, întrucât se consideră că de şcoli trebuie să se ocupe alte instituţii ale statului.  Opiniile sunt unanime în privinţa rolului pozitiv al descentralizării în scăderea corupţiei: aşa cum am mai menţionat, părinţii au început să ceară informaţii financiare, iar şcolile să-şi publice execuţia bugetară şi să asigure accesul părinţilor la documente financiare.  Există opinia unanimă că, în ultimii ani, s-a îmbunătăţit considerabil comunicarea, mai ales între şcoli şi inspectoratul şcolar şi între primărie şi cetăţeni, chiar dacă, între cele două linii de comunicare (şcoala-inspectorat, respectiv, primărie-cetăţeni) există un paralelism evident. De asemenea, şcolile fac publice, din proprie iniţiativă, tot mai multe informaţii.  De asemenea, ISJ nu are o strategie de comunicare distinctă pentru problemele de descentralizare, totuşi, comunicarea problematicii legată de descentralizare este prezentă în strategia generală de comunicare cu unităţile şcolare şi cu autorităţile locale. c. Democratizarea vieţii şcolare Este evident, din aplicarea instrumentelor de cercetare, că democratizarea vieţii şcolare va depinde direct de creşterea asumării responsabilităţii instituţionale. Din opiniile exprimate, atât la nivelul reprezentanţilor autorităţilor locale, cât şi al ISJ şi al conducerilor de şcoli, descentralizarea va spori implicarea autorităţilor locale, dar şi „mândria locală”, va determina un lanţ de decizie mai scurt (deci o decizie mai rapidă), o comunicare mai eficientă şi, în ultimă instanţă, o nouă cultură a comunicării. Măsurile de descentralizare aplicate au sporit deja implicarea şcolii în comunitate, iar „comunitatea a intrat în şcoli”. Pe de altă parte, transparenţa în comunicare a sporit rezerva şcolii de a face publică o analiză lucidă, sinceră, a rezultatelor obţinute, de teama unei reacţii negative a beneficiarilor. Unităţile şcolare au tendinţa să prezinte în autoevaluare cu precădere punctele tari, progresele obţinute şi aspectele pozitive, fie de teama unei reacţii a inspectoratului şcolar (unul dintre directori a afirmat chiar că şcolile care nu „ies bine” la autoevaluare vor fi inspectate), fie pentru a nu genera imaginea unei „conduceri slabe”. Lipsa de experienţă şi de exerciţiu democratic face ca, aşa cum am menţionat mai sus, autorităţile locale să fie doar reactive în relaţia cu unităţile şcolară, neexistând iniţiative şi proiecte propuse din partea acestora. De regulă, autoritatea locală răspunde pozitiv (în cel mai bun caz) solicitărilor şcolii, dar nu trece dincolo de acestea, pe baza unui proiect propriu. În privinţa specificităţii relaţiilor din mediul rural şi urban, menţionăm faptul că influenţa politicului este mai mare în mediul rural şi tot aici autorităţile locale sunt mai aproape de nevoile şcolii. 4. Constatări şi direcţii de acţiune 4.1. Constatări Din analiza datelor specifice prezentului studiu de caz, rezultă următoarele concluzii:  Chiar dacă nu au existat, nici din partea ISJ şi nici din partea autorităţilor administraţiei publice locale, strategii specifice de comunicare privind problematica descentralizării, sau putut constata progrese semnificative în acest domeniu.  Progresele cele mai însemnate au fost înregistrate în direcţia transparentizării planificării şi execuţiei bugetare. Au crescut, de asemenea, oportunităţile de participare şi implicarea a unităţilor şcolare în procesul de planificare şi execuţie bugetară – dar, până acum, doar pentru bugetul alocat de autoritatea administraţiei publice locală.  Există numeroase inadvertenţe şi probleme legislative care fac dificilă funcţionarea unităţilor şcolare într-un mediu descentralizat. De exemplu, lucrări de construcţie sau
95

 

reabilitare începute într-un exerciţiu bugetar, nu au putut fi continuate în cel următor, pentru că nu s-au mai alocat fondurile necesare. De asemenea, durata excesivă a procedurilor de achiziţie publică face, adesea, imposibilă cheltuirea eficientă a fondurilor alocate. Lipseşte o pregătire specifică, pe probleme de descentralizare, atât a managerilor de şcoli, cât şi a autorităţilor publice locale. Iniţiativele autorităţilor administraţiei publice locale în privinţa învăţământului sunt timide, acestea mulţumindu-se, de regulă, să reacţioneze (pozitiv sau negativ) la solicitările ISJ / unităţilor şcolare. Şcolile din mediul rural par mai pregătite pentru descentralizare financiară decât cele din mediul urban pentru că, prin firea lucrurilor, au fost dintotdeauna mai aproape de autorităţile locale şi au fost nevoite „să se descurce”. Şcolile care au, deja, iniţiativă în relaţia cu autoritatea publică locală şi-o vor spori pe măsură ce se va aplica descentralizarea. În schimb, vor avea probleme acele unităţi şcolare a căror cultură organizaţională promovează dependenţa şi orientarea ierarhică. Sistemul actual de finanţare nu permite sprijinirea copiilor / familiilor / şcolilor cu probleme mari - sărăcie extremă, abuz asupra copiilor etc.

4.2. Direcţii de acţiune  Iniţierea unor întâlniri periodice şi formarea în comun a reprezentanţilor unităţilor şcolare (directori, membri în consiliul de administraţie, contabili şefi etc.) şi ai autorităţilor publice locale (primari, consilieri locali, personal din aparatul tehnic al primăriilor etc.).  Statuarea şi consolidarea rolului de mediator al ISJ între unităţile şcolare şi autorităţile administraţiei publice locale.  Asigurarea bazei legale comune pentru cooperarea între învăţământ, pe de o parte, şi celelalte instituţii care se ocupă de promovarea şi apărarea drepturilor copilului şi ale familiei (protecţia copilului, poliţia etc.).  Înfiinţarea, cel puţin în oraşele mari, a unor departamente speciale care se ocupă cu problemele învăţământului. Menţionăm că acest departament există la nivelul Municipiului Iaşi, dar nu şi la cel al altor municipii şi oraşe din judeţ.

96

8.4. Cazul D: Judeţul Satu Mare Numărul unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică care funcţionează în anul şcolar 2007-2008 este de 145 de unităţi, din care 75 în mediul urban şi 70 în mediul rural. Reţeaua actuală cuprinde 26 de grădiniţe, 69 de şcoli cu clasele I-VIII , 2 şcoli speciale, 21 şcoli de arte şi meserii, 26 de licee şi grupuri şcolare, o şcoală postliceală. Pe lângă aceste unităţi de învăţământ, mai există 6 unităţi conexe. Datorită reorganizării reţelei şcolare, se constată o creştere a nivelului de pregătire al elevilor prin concentrarea lor în unităţile unde există o bază materială foarte bună şi cadre calificate. A . UNITĂŢI CU PERSONALITATE JURIDICĂ ANUL ŞCOLAR 2007-2008 NR. UNITĂŢI URBAN RURAL 24 23 1 1 1 0 1 0 1 26 24 2 69 22 47 2 1 1 71 21 21 8 7 11 26 23 1 1 8 7 11 26 48 20 20 0 0 0 0

DENUMIREA UNITĂŢII Grădiniţa cu program prelungit Grădiniţa cu program normal Grădiniţa cu program săptămânal TOTAL UNITĂŢI ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR Şcoala cu clasele I - VIII Şcoala specială TOTAL UNITĂŢI ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR ŞI GIMNAZIAL Şcoala de arte şi meserii TOTAL UNITĂŢI ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL Colegiu Liceu teoretic Grup şcolar TOTAL UNITĂŢI ÎNVĂŢĂMANT LICEAL
97

Şcoala postliceală 1 TOTAL UNITĂŢI ÎNVĂŢĂMÂNT POSTLICEAL 1 TOTAL UNITĂŢI DE ÎNVĂŢĂMÂNT CU PERSONALITATE JURIDICĂ 145 B. UNITĂŢI CONEXE CU PERSONALITATE JURIDICĂ

1 1 75

0 0 70

DENUMIREA UNITĂŢII Clubul elevilor Centru logopedic Casa Corpului Didactic Centru de asistenţă psihopedagogică Centru de resurse TOTAL UNITATI CONEXE

2 1 1 1 1 6

ANUL ŞCOLAR 2006-2007 NR. UNITĂŢI URBAN RURAL 2 0 1 0 1 0 1 0 1 6 0

C. UNITĂŢI DE ÎNVĂŢĂMÂNT PARTICULARE ANUL ŞCOLAR 2006-2007 NR. UNITĂŢI URBAN RURAL 4 4 0 1 1 0 5 0

DENUMIREA UNITĂŢII Şcoală postliceală Grădiniţă TOTAL UNITĂŢI DE ÎNVĂŢĂMÂNT PARTICULAR 5

D. UNITĂŢI ARONDATE ANUL ŞCOLAR 2006-2007 NR. UNITĂŢI URBAN RURAL 7 6 1 58 19 39 1 1 0 66 26 40 84 4 80 41 3 38 1 1 126 2 2 194 7 2 2 35 119 0 0 159

DENUMIREA UNITĂŢII Grădiniţa cu program prelungit Grădiniţa cu program normal Grădiniţa cu program săptămânal TOTAL UNITĂŢI ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR Secţie cu clasele I-IV Şcoala cu clasele I –VIII Şcoala cu clasele v-viii TOTAL UNITĂŢI ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR ŞI GIMNAZIAL CLUBUL ELEVILOR TOTAL UNITĂŢI CONEXE ARONDATE TOTAL UNITĂŢI ARONDATE

98

În anul şcolar 2007 – 2008, alternativa Step by Step funcţionează în 7 şcoli şi 12 grădiniţe, după cum urmează: Învăţământ primar:  Nr. clase înv. primar: 24 ( 18 cls. s.r, 4 cls. s.g., 2 cls. s.m. )  Nr. elevi : 503  Nr. învăţătoare : 48  Învăţământ preprimar:  Nr. grupe înv. preprimar : 37  Nr. copii : 917  Nr. educatoare: 68

Reţeaua unităţilor de învăţământ preuniversitar particular NIVEL PREŞCOLAR Denumir Denumirea ea unităţii de persoanei învăţământ juridice Adresa/ tel./fax/ e-mail Număr de copii pe grupe Grupa mică Grupa mijlocie Grupa mare Limba / de pregătitoare predare Nr. de Nr. Nr. copii de de grup copii e 9 1 9 Limba românăengleză

Nr. Nr. Nr. de de de gru copii grup pe e Fundaţia Grădiniţa Satu Mare, 1 6 1 « Copii Internaţiona str. fericiţi » lă “ Happy Bucureşti Filiala Kids” nr. 1, tel. Satu Mare 0361/3103 40, 072633892 4 TOTAL GRUPE / NR.COPII 3 GRUPE / 24 COPII NIVEL POSTLICEAL

99

Denum irea persoa nei juridic e

Denu mirea unităţi i de învăţă mânt

Adresa/ tel./fax/ e-mail

Califica rea profesio nală

Asociaţ ia Filantro pică Medical ă Creştin ă « Christ iana » Filiala Satu Mare TOTAL Asociaţ ia Femeilo r Satu Mare, confor m sentinţe i civile nr. 442708. 11.1993 TOTAL

Şcoala Sanitar ă Postlic eală “Chris tiana” Satu Mare

Satu Mare Str. C.Brânc oveanu nr.6 fax:0261 /440026 Tel: 0261/71 6605 christian a.sm@x net.ro Satu Mare Str.G.Co şbuc nr.20 Tel/fax: 0261 / 770220

Asistenţi Medicali Generali şti Asistenţi Zi/ de ani Farmacie

Forma de învăţă mânt şi durata (zi/ser al/ frecv. redusă ) Zi/ 3 ani

Număr de clase pe an de studii şi numărul de elevi Anul I Anul II Anul III Nr. de clas e Nr. de elev i Nr. de clas e Nr. de elev i Nr. de clas e Nr. de elev i

Limb a de preda re

1

15

1

14

1

8

Româ nă Româ nă

3 1

35

1

22

1

18

2 Şcoala Sanitar ă Postlic eală “C. Davila ” Satu Mare Asistenţi Medicali Generalişt i Zi/ 3 ani

50 -

2 1

36 8

2 -

26 Româ nă

1

8

100

Fundaţi a Cultural ă Umanis tă Henri Coandă Oradea confor m hotărâri i judecăt oreşti nr. 4427/19 .04.200 1 TOTAL

Şcoala Tehnic ă postlic eală Henri Coand ă Filiala Satu Mare

Satu Mare str. Ştefan cel Mare nr. 12 Tel/fax: 0261 / 713350 e-mail: henricoa nda_sm @yahoo. com

Cosmetician Asistenţi medicali generalişti

Zi/ 2 1 ani Zi/ 3 ani

17 -

1 -

12 -

1

4

Româ nă Româ nă

1 3 TOTAL CLASE / NR. ELEVI / AN DE STUDIU

17 67

1 4

12 56

1 3

4 30

Efectivele de elevi În judeţul Satu Mare, în anul şcolar 2007-2008, numărul elevilor care studiază în învăţământul preuniversitar de stat, la nivel preşcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional, complementar şi postliceal este de 65.696 din care 38.896 în mediul urban şi 26.800 în mediul rural. Cea mai mare pondere de cuprindere într-o formă de învăţământ preuniversitar se constată în mediul urban 59,21 %, în mediul rural ponderea fiind de 40,79 %. Din cei 65.969 de elevi , 20,67 % sunt cuprinşi în învăţământul preşcolar, 23.68 % în învăţământul primar, 26.72 % în învăţământul gimnazial 20.56 % în învăţământul liceal, 7.67 % în şcoala de arte şi meserii şi 0,61 % în învăţământul postliceal. Total Nr.grupe 654 955 951 523 234 19 3336 Urban Nr.grupe 282 355 390 523 177 19 1746 Rural Nr.grupe 372 600 561 57 1590

Tip Învăţământ preşcolar Învăţământ primar Învăţământ gimazial Învăţământ liceal Şcoala de arte şi meserii Total învăţământ postliceal şi de maiştri Total general

Nr.elevi 13579 15621 17552 13508 5040 396 65696

Nr.elevi 6262 6610 8150 13508 3970 396 38896

Nr.elevi 7317 9011 9402 1070 26800

Învăţământ pentru elevi cu nevoi speciale
101

Sistemul de învăţământ oferă posibilităţi de şcolarizare pentru copiii cu handicap, atât în grădiniţe şi şcoli speciale, cât şi în unităţile de învăţământ în clase integrate. Deşi educaţia acestor copii se realizează în continuare cu precădere în unităţi de învăţământ special, se manifestă tendinţe puternice de includere în învăţământul obişnuit. Asigurarea accesului efectiv la educaţie este foarte important, aceasta conferindu-le valorizarea socială de care au nevoie şi fiind baza pentru integrarea socială viitoare. În judeţul Satu Mare sunt cuprinşi în sistemul educaţional un număr de 437 de elevi care studiază în 2 unităţi de învăţământ special şi în 5 unităţi care au clase integrate. Nr. copii Grădiniţe Speciale 52 Nr. elevi -Şcoli Profesionale 188 437

Nr. elevi - Şcoli Speciale 197

TOTAL

Alţi indicatori demografici Judeţul Satu Mare este un judeţ cu o populaţie de vârstă şcolară redusă, iar tendinţa pe termen lung este de scădere a populaţiei şcolare pe toate intervalele de vârstă. Evoluţia populaţiei de vârstă preşcolară şi şcolară - mii persoane – Grupe de vârstă (ani) Satu Mare 3-6 7-14 15-24 2003 2005 2010 2015 2020 2025

116.6 15.3 40.6 60.7

112.4 15.7 36.3 60.3

100.8 15.2 31.1 54.5

88.3 14.5 30.7 43.1

79.9 12.9 29.2 37.8

74.6 11.0 26.4 37.1

Evolutia populaţiei şcolare în judeţul Satu Mare

2025 2020 2015 2010 2005 2003 0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0 120.0

Încadrarea cu personal Situaţia încadrării cu personal didactic pentru anii şcolari 2005-2006, 2006-2007 şi 20072008 se prezintă astfel: Mod încadrare Titulari Nr. norme an şc. 2005-2006 3750,50
102

Număr norme an şc. 2006-2007 3621

Număr norme an şc. 2007-2008 3543,78

Titulari (cumul, plata cu ora) Suplinitori calificaţi Pensionari Institutori Suplinitori cu studii în alt domeniu decât postul Suplinitori în curs de calificare Suplinitori cu studii medii

311,81 785,79 158,20 28,01 24,92 187,08 94,45

352,95 814,53 164,68 23,72 60,58 166,94 68,85

395,06 822,72 222,94 17,74 45,82 153,43 50,51

Situaţia încadrării unităţilor de învăţământ cu directori Total : 145 directori unităţi de învăţământ 100 directori concurs 45 directori delegaţie Directori adjuncţi : 73 total 49 concurs 23 delegaţie 1 post vacant Situaţia bazei materiale. infrastructura învăţământului, dotarea, resursele materiale, logistice, echipamente Starea fizică a clădirilor Cele 335 de unităţi de învăţământ îşi desfăşoară activitatea în 1.156 corpuri de clădire. Din acestea, 802 sunt spaţii pentru activitate didactică şi 354 sunt clădiri anexe; 48 de clădiri sunt construite înainte de 1.900, cu fundaţie din piatră şi ziduri din chirpici, astăzi mai sunt în folosinţă 19 clădiri de acest tip. Evoluţia materialelor de construcţie a determinat în timp realizarea unor construcţii rezistente şi estetice. Totuşi, în învăţământ mai sunt în uz 11 clădiri care nu mai prezintă siguranţă în exploatare. În anul 2007-2008, un număr de 259 de unităţi şcolare şi structuri aparţinătoare arondate au autorizaţie sanitară de funcţionare. Un număr de 81 unităţi, cu cele arondate, adică 24 % au centrale termice cu gaz, 108 unităţi au centrale termice pe combustibil solid, lemn sau cărbune, reprezentând 32 %, 7 unităţi reprezentând 2% au centrale cu combustibil lichid, 6 unităţi reprezentând 1,8% au convectoare, 132 unităţi reprezentând 40 % au sobe de teracotă cu lemne şi există o singură clădire cu radiatoare pe energie electrică, ceea ce reprezintă 0,2%. Apa potabilă este asigurată prin instalaţii interioare la 257 de unităţi (32%), iar la celelalte unităţi prin bazine cu robinet. Canalizarea este realizată în 246 clădiri din unităţile de învăţământ, adică 73% şi sunt în curs de realizare încă 38 de unităţi. Au fost transmise la MECT propuneri pentru dotarea unui număr de 20 unităţi de învăţământ cu staţii de epurare a apelor reziduale. Energia electrică este asigurată în toate unităţile. Situaţia juridică a clădirilor în care funcţionează unităţi de învăţământ În patrimoniul consiliilor locale se află 1.138 de clădiri ale unităţilor şcolare, 12 clădiri aparţin Inspectoratului Şcolar al Judeţului Satu Mare. Au fost retrocedate 34 de clădiri. Unele dintre unităţile cu clădiri retrocedate mai funcţionează în aceste clădiri şi plătesc chirie. De exemplu: Grup Şcolar Industrial UNIO Satu Mare, Clubul Elevilor Carei, Grup Şcolar Agricol Carei, Colegiul Naţional Ioan Slavici Satu Mare, Colegiul Naţional Kolcsey Ferenc Satu Mare, Şcoala cu clasele I-VIII Apa, Şcoala cu clasele I-VIII nr.10 Satu Mare, Şcoala cu clasele I-VIII sat Ciumeşti comuna Ciumeşti, Grădiniţa cu program normal Tăşnad. Acum se elaborează
103

contractele de concesionare a unităţilor care aparţin unor proprietari care nu vor să le vândă, ci vor să concesioneze aceste corpuri de clădiri, de exemplu: Grup Şcolar Industrial UNIO Satu Mare. Cu proprietarii care vor să vândă clădirile, se negociază preţurile care vor fi plătite printrun program de finanţare susţinut de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, aşa cum se întâmplă în cazul Şcolii cu clasele I-VIII nr.10 Satu Mare. Pentru unităţile ai căror proprietari nici nu vor să concesioneze, nici nu vor să vândă, se construiesc clădiri noi din fonduri de la guvernul României, ca în cazul Şcolii cu clasele I-VIII sat Ciumeşti, comuna Ciumeşti, Grup Şcolar Agricol Carei, Şcoala cu clasele I-VIII Apa . Măsuri de îmbunătăţire a infrastructurii În ceea ce priveşte capitolul investiţii, vor fi executate lucrări de investiţii în mai multe etape, cu fonduri alocate de Guvernul României prin HG 300/2006, HG 454/2006, HG 617/2006, HG 919/2006 şi HG 1285, la peste 171 de clădiri, alocându-se suma de 39669 mii RON. Totodată, mai sunt pregătite pentru a fi cuprinse în Programul de susţinere financiară de către Guvernul României prin Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului 68 de obiective noi de investiţii. Obiective de investiţii Asigurarea de utilităţi: 41 unităţi şcolare, alocându-se suma de 2233 mii lei. Reabilitare de clădiri: 133 clădiri sau clădiri noi pentru care s-a alocat suma de 37436 mii lei şi, la începutul anului 2008, prin HG 94, s-au mai alocat 6639 mii lei pentru achitarea contravalorii lucrărilor de construcţii executate, facturate şi neachitate. Acest program va continua şi în anul 2008. În judeţul Satu Mare sunt 114 unităţi şcolare cu sală de sport, din care una, cea a grupului Şcolar Traian Vuia, Satu Mare, a fost inaugurată în luna septembrie 2007, în construcţie sunt 2 săli, şi încă 3 săli vor fi construite de către Compania Naţională de Investiţii. MECT va implementa în acest an un Program de construire de săli de sport pentru unităţile şcolare, care se va derula prin bugetul propriu. În cadrul unităţilor şcolare au funcţionat în anul şcolar 2006-2007 un număr de 59 de cabinete medicale, 11 internate şcolare şi cantine; în internate au fost cuprinşi peste 1.040 de elevi, iar peste 1932 elevi sunt abonaţi la cantină. Totodată, au funcţionat 171 de săli de ateliere şcoală şi sunt în construcţie 6 ateliere şcolare pentru SAM. În judeţul Satu Mare, 3.270 de elevi au făcut naveta zilnic cu cele 38 microbuze şcolare aflate în dotarea primăriilor şi cu alte mijloace de transport în comun. În anul 2007, au fost alocate fonduri pentru achiziţionarea altor 20 de microbuze noi. . În judeţul Satu Mare, au fost dotate cu mobilier şcolar achiziţionat cu fondurile alocate de MECT: 32 cabinete de informatică, 148 unităţi şcolare sau unităţi arondate şi 41 grădiniţe, în valoare de peste 1340 mii RON, iar 9 unităţi şcolare şi-au executat mobilier pentru 13 săli de clasă, din fondul comitetului de părinţi sau din venituri proprii. Programul de distribuire a suplimentului de hrană „Lapte şi corn” s-a desfăşurat în condiţii foarte bune şi de acesta au beneficiat, în medie, 27.800 copii, dintre care 18.200 elevi şi 9.600 preşcolari. Pe parcursul interviurilor realizate, am constatat că există dorinţa de a construi noi spaţii de învăţământ dotate cu grupuri sanitare interioare şi încălzire centrală. De asemenea, s-au luat măsuri de amenajare a spaţiilor existente, de reabilitare a lor şi de amenajare de grupuri sanitare interioare umede. Introducerea apei potabile în localităţi creează ocazia branşării cât mai multor unităţi şcolare, ceea ce face necesară construirea de reţele proprii de canalizare şi înfiinţarea unui număr cât mai mare de grupuri sociale umede, interioare.

104

O altă tendinţă este de a construi grupuri sanitare interioare umede dotate cu cuve vidanjabile sau staţii de epurare şi instalaţii de apă curentă în toate unităţile şcolare şi structurile arondate, precum şi realizarea de încălzire interioară cu centrală termică în aceste unităţi. Credem că este necesar să se continue dotarea primăriilor cu microbuze şcolare, deoarece tot mai mulţi elevi doresc să urmeze cursurile în şcoli cu proces de învăţământ de calitate superioară, ceea ce necesită asigurarea unui transport cât mai eficient, confortabil şi sigur. Finanţare În perioada septembrie 2007 februarie 2008, ISJ Satu Mare a beneficiat de finanţare de la bugetul MECT, după cum urmează:  cheltuieli de personal  cheltuieli materiale şi servicii  transferuri - Hotărâri de Guvern  asistenţă socială  transferuri – burse  cheltuieli de capital 2.406.000 lei 2.643.400 lei 19.825.000 lei 2.066.500 lei 2.338.916 lei 6.774.000 lei

Aceste credite au fost utilizate conform destinaţiei legal stabilite astfel: Cheltuieli de personal – pentru plata salariilor angajaţilor ISJ şi a unităţilor conexe –inclusiv viramentele aferente. Cheltuieli materiale şi servicii – suma alocată a fost distribuită unităţilor şcolare pentru achiziţionarea materialelor şi echipamentelor prevăzute în OMECT nr.330 din 2007: biblioteci, laboratoare, cabinete, sport, program de artă, palate şi cluburi, cabinete de psiho-pedagogie şi pentru mobilier. Din acelaşi capitol au fost achitate cheltuielile vizând materiale curente şi prestări de servicii: întreţinere, gospodărire, obiecte de inventar, reparaţii curente etc. atât pentru ISJ, cât şi pentru unităţile conexe. Suma de 19.825.000 lei – aproape 200 miliarde lei vechi – a fost alocată ISJ de câtre MECT în baza Hotărârilor de Guvern nr. 454, 617, 919 şi 1285 pentru lucrările de reabilitare, utilităţi sau obiective de investiţii destinate unui număr de peste 70 unităţi şcolare din judeţ. Sumele au fost atribuite prin transfer de la ISJ la consiliile locale, care împreună cu şcolile vizate au avut obligaţia de a parcurge procedurile de licitaţii, urmărirea execuţiei lucrărilor şi decontarea acestora. Din suma de 2.066.500 lei alocată la capitolul „Asistenţă Socială” , au fost achitate:  obligaţiile faţă de edituri pentru livrarea manualelor şcolare în valoare de peste 550.000 lei;  rechizitele şcolare (gratuite) în valoare de peste 344.000 lei, de care au beneficiat peste 19.000 de elevi. Suma de peste 510.000 lei a fost utilizată pentru decontarea următoarelor cheltuieli:  cărţilor achiziţionate de către cadrele didactice în baza legii .315/2006 (100 Euro/profesor);  diferenţa de 662.500 lei a fost utilizată pentru decontarea navetei elevilor şi la deplasarea grupurilor de elevi la competiţii, olimpiade şi concursuri organizate de către MECT. Suma de 2.338.916 lei reprezintă „Bani de Liceu” de care au beneficiat peste 2700 elevi, conform HG.1488/2004. Din suma de 6.774.000 lei de la capitolul „Cheltuieli de Capital” s-a utilizat suma de 2.271.000 lei pentru achiziţionarea celor 20 microbuze şcolare, iar restul sumei a fost alocată pentru lucrările de investiţii şi reparaţii capitale la obiectivele ISJ – sediu ISJ corp A, baza didactică Călineşti, Palatul Copiilor şi componenta de mijloace fixe a programelor de dotări, conform HG.330/2007.
105

Pagina web a ISJ Satu-Mare se găseşte la adresa http://www.isj.sm.edu.ro/isj/. Pagina se poate accesa direct, dar nu se poate accesa de pe site-ul MECT (unde lipsesc şi datele referitoare la judeţ – numele inspectorului general, telefoane de contact, adrese de e-mail). De pe site-ul ministerului, pagina ISJ se poate accesa prin legăturile cu CCD Satu Mare. Cu motorul de căutare Google, pagina referitoare la ISJ Satu Mare nu poate fi accesată (sau poate fi accesată doar cu dificultăţi), accesarea cea mai rapidă este de pe site-ul CCD. Pagina cuprinde 11 secţiuni:  Prezentare (prima pagină, cu mesajul inspectorului general şi al inspectorului de imagine, cu repere referitoare la adresă, telefon, fax, e-mail).  Organigramă (nu este prezentată o organigramă, doar o listă cu numele şi funcţia ocupată de persoanele angajate, la unele dintre aceste persoane fiind indicată şi adresa de e-mail).  Documente (există două secţiuni, una intitulată „Legislaţie” şi una „Documente” în care se găseşte un document important privind procesul de descentralizare: „Studiu de impact”, care se referă la perioada 1 septembrie 2004 - 30 iunie 2005, şi cuprinde aspectele implementării noului sistem de finanţare şi administrare a unităţilor de învăţământ din judeţul Satu Mare).  Examene (cu secţiuni referitoare la examenele naţionale, de titularizare, concursurile de ocupare a funcţiilor de inspector şi director CCD, respectiv director şi director adjunct din unităţile de învăţământ).  Proiecte (o secţiune, care nu este actualizată, se referă la proiecte în curs de derulare, iar ce-a dea doua conţine un „Ghid de proiecte” care este un material al MECT).  Noutăţi (conţine materiale despre formula de calcul a propunerii de buget şi elaborarea proiectului de buget).  Perfecţionare (conţine „Broşura metodică” şi suportul de curs la „Modulul psihopedagogic” şi face trimiteri la CCD).  Reţea şcolară (este prezentată întreaga reţea şcolară a judeţului, incluzând instituţiile publice, particulare şi conexe cu personalitate juridică şi structurile şcolare).  Foto (galeria foto este inaccesibilă vizitatorului interesat).  Diverse (conţine un forum dedicat strict unităţilor de învăţământ, la care sunt conectate toate unităţile judeţului şi alte câteva link-uri utile).  Comunicate de presă (doar pentru anii 2006 şi 2007, cu subiecte vizând distribuirea fondurilor MECT, rezultate finale la examenele de bacalaureat, rezultate ale examenelor de titularizare, întâlnirea de lucru a comisiei judeţene de prevenire şi combatere a violenţei în şcoli, tezele unice etc.). Într-o secţiune separată, în partea dreaptă a paginii de prezentare, sunt incluse „Ultimele ştiri”. Sunt active legături cu site-ul MECT, Rompres, CCD Satu Mare şi CJRAE Satu Mare, care rămân active în toate cele 11 secţiuni. Este prezentă şi o opţiune de căutare (care nu funcţionează) şi un contor al numărului total de vizitatori). După părerea noastră, se resimte nevoia unei arhive, astfel încât documentele de pe site, care se referă la anii şcolari precedenţi să poată fi regăsite în secţiunea respectivă, iar documentele de interes să se refere la anul şcolar în curs (astfel, nu ar mai apărea la rubrica „Ultimele ştiri”: „Analiza stării învăţământului sătmărean semestrul I an şcolar 2006-2007” sau „Planul de măsuri semestrul II an şcolar 2006-2007” sau la secţiunea „Noutăţi”: „Programul activităţilor extraşcolare din semestrul II an şcolar 2006-2006”, „Calendarul proiectelor educative 2006” sau „Videoconferinţe din 2006”). Ca modalitate eficientă de comunicare, în cadrul secţiunii „Diverse” este funcţional un forum privat al ISJ, la care au acces toate şcolile cu personalitate juridică din judeţ (toate şcolile judeţului au acces la Internet), fiecare şcoală fiind înregistrată cu ID propriu, accesul făcându-se pe baza ID şi a unei parole.
106

Eşantion Nr. Şcoala crt . 1 C.N. Mihai Eminescu Satu Mare Şcoala de Arte şi Meserii Halmeu Şc. cu clasele I-VIII „Lucian Blaga” Satu Mare Grup Şcolar de Industrie Alimentară Satu Mare 4 Şc. cu clasele I-VIII O. Goga Satu Mare 5 Şc. cu clasele I-VIII Oraşu Nou 6 Şc. cu clasele I-VIII Culciu Mare 7 Şc. cu clasele I-VIII Doba S.A.M. Tarna Mare Şc. cu clasele I-VIII Batarci Mediu Urban Urban Urban Urban Urban Rural Rural Rural Rural Rural Număr profesori Calificaţi Necalificaţi 53 48 47 49 56 35 17 31 38 32 6 8 1 516 289 107 228 500 378 6 structuri 2 structuri 5 structuri 2 structuri 4 structuri 4 Număr elevi 897 558 621 Obs

Contextul, funcţionarea şi efectivitatea comunicării Pentru redactarea acestui material au fost folosite informaţiile culese din interviurile cu inspectorul general al ISJ, viceprimarii municipiului Satu Mare, respectiv al comunei Oraşu Nou şi directorul economic al CJ Satu Mare, analiza documentelor ISJ, a comunicatelor de presă ISJ, site-urile ISJ, CJ şi al primăriei, documentele puse la dispoziţie şi observaţiile făcute în şcolile vizitate (Colegiul Mihai Eminescu şi Şcoala cu clasele I-VIII Oraşu Nou. Ca mijloc principal de comunicare între ISJ şi şcoli se utilizează un forum de discuţii la care accesarea este cu parolă şi unde este înscrisă fiecare şcoală din judeţ (cu un ID propriu ). Acest forum se utilizează din 2003, directorii şi secretarii au fost abilitaţi în utilizarea calculatorului şi instruiţi în utilizarea forumului. Până în 2008, toate şcolile au fost conectate la Internet (unde nu a fost acoperire se utilizează linii speciale de comunicare). Se ia în considerare pentru viitor şi realizarea de conexiuni wireless. Forumul este bine structurat, pe pagina de start fiind indicate serviciile ISJ şi mesajele grupate pe subiecte (inclusiv data şi ora postării ultimului mesaj la care încă nu s-a răspuns). La fiecare din serviciile înregistrate există un inspector moderator. Forumul este utilizat atât la transmiterea de informaţii şi solicitări din partea inspectoratului către şcoli, cât şi pentru recepţionarea răspunsurilor şcolilor, materialelor, întrebărilor, propunerilor şi comentariilor acestora. Întrebările adresate şi răspunsurile primite de o şcoală sunt accesibile tuturor membrilor interesaţi, existând şi o secţiune cu „Întrebări frecvente” (evident şi cu răspunsurile aferente).

107

Un sistem asemănător funcţionează şi între Prefectură şi primării. Şedinţele cu directorii de la ISJ se realizează cu convocarea pe microregiuni, astfel încât să nu fie mai mult de 40 de persoane la şedinţă. La nivelul ISJ, comunicarea cu mass-media s-a realizează prin intermediul departamentului specializat, ale cărui sarcini sunt stabilirea şi menţinerea relaţiilor de comunicare dintre inspectorat şi publicul lui ţintă. Există o persoană angajată cu jumătate de normă PR care elaborează comunicatele de presă şi organizează conferinţe de presă. Era informaţiei reprezintă o etapă majoră a dezvoltării relaţiilor publice şi a comunicării sociale, în aceste condiţii, transmiterea on-line a informaţiei, ca instrument flexibil şi multifuncţional de instruire, a devenit o prioritate. Principalele activităţi desfăşurate:  strângerea, prelucrarea şi analiza informaţiilor, stocarea şi difuzarea lor;  colaborarea cu celelalte servicii pentru obţinerea de informaţii de interes public cerute de mass-media;  stabilirea de contacte, colaborări şi realizarea unei comunicări eficiente cu reprezentanţii mass-media, în vederea reflectării cât mai exacte a activităţii inspectoratului şcolar;  redactarea şi transmiterea comunicatelor şi ştirilor de presă către ziare, radiouri, televiziuni;  organizarea de conferinţe de presă;  elaborarea zilnică a "Revistei Presei";  sprijinirea organizatorică a diverselor acţiuni organizate;  asigurarea legăturii cu publicul;  asigurarea informării publice directe a cetăţenilor (conform Legii 544/2001);  promovarea imaginii instituţiei în relaţia cu cetăţenii;  afişarea diferitelor comunicări la avizierul inspectoratului;  publicarea pe site-ul http://www.isj.sm.edu.ro/ a informaţiilor de interes general;  elaborarea zilnică a revistei presei locale;  elaborarea raportului de monitorizare a mass-media scrise. Mass-media are o importanţă crucială în procesul de comunicare, de aceea au fost realizate întâlniri cu jurnalişti şi manageri din cadrul instituţiilor mass-media. Fiind canale eficiente şi cu acoperire largă, mass-media sunt instrumente de promovare în rândul publicului larg. Conferinţele de presă şi evenimentele unde presa a fost invitată au fost suficient de frecvente pentru a demonstra deschiderea procesului către discuţii publice. Lunar, la postul TV local, inspectorul general prezintă informări de interes general privind sistemul educaţional din judeţ. În cadrul strategiei de comunicare, un rol important le-a revenit şi instituţiilor de învăţământ, mai întâi în calitate de audienţă, apoi în calitate de influenţator şi canal de informare, având acces la un public activ şi interesat direct de problemele învăţământului. La nivelul Consiliului Local, s-a constituit conform HCL nr. 29 din 24.02.2005 Comisia Locală de finanţare a învăţământului preuniversitar, având următoarea componenţă: preşedintele comisei (viceprimarul), şeful compartimentului de finanţare şi administrare a învăţământului din cadrul consiliului local, 1-2 contabili ai unităţilor de învăţământ din localitate, 1-2 directori ai unităţilor de învăţământ, reprezentanţii organizaţiilor sindicale desemnaţi de sindicatele judeţene (10 persoane). Pe durata vizitei în judeţ, pentru culegerea de date pentru prezentul raport a fost convocată pe 14.05.08 şedinţa de lucru a acestei comisii, la care am participat. Convocarea era anunţată pe site-ul primăriei, prezenţa membrilor fiind de 100%. Au fost discutate probleme curente privind finanţarea lucrărilor de infrastructură aflate în derulare , probleme legate de asigurarea fondurilor astfel încât să se poată accelera ritmul lucrărilor în timpul vacanţei de vară şi au fost analizate
108

cererile de finanţare a unor lucrări depuse de şcoli. Aprobarea sau respingerea alocării fondurilor s-a făcut operativ, în condiţiile existenţei unor criterii clare de alocare. În cursul vizitei de documentare, am realizat două interviuri structurate cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, cu viceprimarii municipiului Satu Mare şi ai localităţii Oraşu Nou. D-nul viceprimar al municipiului Satu Mare intervievat este cadru didactic şi manifestă o mare receptivitate faţă de problemele învăţământului sătmărean. Domnul viceprimar este reprezentant în 4 consilii de administraţie (Liceele Economic, Forestier, D-na Stanca, Slavici), care nu sunt în subordinea primăriei. În principal, activităţile desfăşurate de către cel intevievat (nu numai pentru aceste şcoli) au vizat două direcţii importante: deschiderea şi implicarea şcolilor în comunitate şi activităţi de cooperare internaţională. Deschiderea şcolilor către comunitate:. Şcoala ar trebui să fie deschisă pentru cetăţeni atunci când nu sunt activităţi şcolare (foarte multe şcoli din municipiu lucrează într-un singur schimb, spaţiile şi dotările şcolii rămânând nefolosite în restul timpului); cetăţenii ar trebui să aibă acces la bibliotecă şi la sala de lectură, de asemenea, ar trebui să se organizeze cursuri de educaţie a adulţilor, de calificare-recalificare etc. În timp, închirierea spaţiilor ar putea deveni şi sursă de venituri extrabugetare pentru şcoală.. Este important să se ofere comunităţii prilejul de a cunoaşte ce poate oferi fiecare şcoală în materie de spaţii, dotări etc. În microraionul 16 al municipiului, există o foarte bună colaborare între două şcoli şi un centru de zi pentru bătrâni. Informare şi sprijin acordat şcolilor ca să facă parte din reţele internaţionale: „Eco Cities for Children Network” şi „International Association of Educating Cities. Implicarea şcolilor în proiecte de colaborare transfrontalieră, de exemplu, proiectul Zakarpatia. Poziţia judeţului Satu Mare aflat la graniţa cu două ţări (Ungaria şi Ucraina) a permis municipiului să realizeze proiecte de colaborare transfrontalieră (iniţiate în urmă cu 10 ani, dezvoltate, în special, în ultimii patru). Experienţa dobândită pe parcursul colaborării cu partea maghiară a fost foarte utilă pentru iniţierea unei colaborări eficiente cu Zakarpatia. Regiunea Zakarpatia ocupă un spaţiu situat între Carpaţii de Nord-est (Beskizii Orientali şi Munţii Maramureşului) şi frontiera politică cu Polonia, Slovacia, Ungaria şi România, ocupând şi o parte importantă din partea nordică a Câmpiei Tisei (subdiviziunile Satmar-Bereg şi Ung). Proiectele de colaborare transfrontalieră şi regionale sunt un bun exemplu de activităţi descentralizate. În ceea ce priveşte administraţia locală, Municipiul Satu Mare are un Protocol de Prietenie şi Colaborare cu Ujgorod şi în pregătire unul cu Beregovo. Municipiul Satu Mare implementează trei proiecte cu parteneri din Zakarpatia: • Studiu privind oportunităţile de cooperare transfrontalieră între municipiul Satu Mare şi regiunea ZakarpatiaRO2004/016-942.01.02.05. • Complex de educaţie ecologică şi monitorizare a calităţii aerului în context transfrontalier RO 2005/017-539.01.01.17. • Cooperare transfrontalieră în domeniul turismului pentru elaborarea Studiului de fezabilitate a zonei turistice Noroieni RO 2004/016-942.01.01.02. Pe baza documentaţiei depuse pentru implementarea proiectului “Studiu privind oportunităţile de cooperare transfrontalieră între municipiul Satu Mare şi regiunea Zakarpatia”, Primăria Municipiului Satu Mare a obţinut sprijin financiar nerambursabil din partea Uniunii Europene, în cadrul Programului de Vecinătate România-Ucraina 2004. Primăria Municipiului Satu Mare în colaborare cu o firmă locală de consultanţă a elaborat un studiu privind oportunităţile de colaborare transfrontaliere româno-ucrainiene-maghiare, incluzând, ca o componentă importantă, colaborarea în domeniul educaţional. Obiectivul general al proiectului “Studiu privind oportunităţile de cooperare transfrontalieră între municipiul Satu Mare şi regiunea Zakarpatia” constă în dezvoltarea cooperării transfrontaliere în vederea stimulării mediului de afaceri, social, cultural şi cel educaţional, precum şi în dezvoltarea relaţiilor interumane şi a colaborărilor interinstituţionale. Posibilităţile de dezvoltare, respectiv oportunităţile de cooperare ale regiunilor transfrontaliere
109

pot fi promovate doar în cazul în care se elaborează documente comune în care sunt luate în considerare punctele de vedere ale instituţiilor reprezentative şi opiniile populaţiei din zonele transfrontaliere. Situaţia specială a acestor regiuni transfrontaliere impune un mod de abordare care să vizeze rezolvarea problemelor în comun. . Au fost realizate de către echipa de proiect analize SWOT a regiunii, cea din domeniu educaţional indicând: Puncte tari Puncte slabe Tradiţia învăţării Calitatea ridicată a învăţământului (pregătirea cadrelor didactice) Reţea şcolară dezvoltată Diversitatea formelor de învăţământ (inclusiv religios, privat) Creşterea gradului de dotare tehnică în România (inclusiv săli de sport, informatizare) Autonomia/Descentralizarea unităţilor şcolare din România Parteneriate (experienţă) cu comunitatea locală Experienţă/ Parteneriate internaţionale a şcolilor Folosirea resurselor umane calificate Experienţă în organizarea de evenimente extracurriculare Participarea tinerilor în programe internaţionale. Oportunităţi Activităţi de formare continuă Formarea de parteneriate între instituţii de învăţământ din cele două zone transfrontaliere Existenţa fondurilor de finanţare Deschiderea reciprocă spre vecini Disponibilitatea pentru programe extraşcolare Crearea unor grupuri metodologice comune Copii fără părinţi (plecaţi să lucreze în Formarea pedagogilor (prin intermediul programelor străinătate) regionale) Nerecunoaşterea diplomelor Schimb de experienţă între cadrele didactice de pe
110

Scăderea interesului tinerilor pentru carte Salarizare nemotivantă în domeniul educaţional (în Ucraina) Sistem educaţional centralizat (în Ucraina) Migrarea cadrelor şi a absolvenţilor spre alte domenii, în special în Ucraina Lipsa campusurilor Probleme familiale care afectează educaţia tinerilor Situaţia precară a şcolilor, în special în Ucraina Metode de predare/Materiale didactice depăşite Număr redus de specialişti în domeniul managementului educaţional. Ameninţări Situaţia juridică nerezolvată a spaţiilor didactice (în România) Migrarea cadrelor, absolvenţilor Discrepanţa între cererea pieţei muncii şi învăţământ Problema mentalităţii tradiţionale (de exemplu, căsătorii timpurii, abandonul şcolii)

Îmbătrânirea societăţii ambele părţi ale graniţei. Obligativitatea vizelor pentru Ucraina Pe baza acestei analize, s-a fundamentat planul de acţiune în domeniul educaţiei. Activităţile şi oportunităţile de cooperare propuse a fi implementate în domeniul educaţiei şi cercetării în zona transfrontalieră Satu Mare - Zakarpatia includ:  realizarea unor programe comune de educare, instruire;  instruirea şi pregătirea unor specialişti în dezvoltarea regională;  facilitarea schimbului continuu de experienţă între instituţii de învăţământ, pentru cunoaşterea reciprocă a experienţelor didactice şi pentru stabilirea relaţiilor interpersonale în domeniul educaţional;  organizarea unor programe, evenimente, tabere comune, schimburi de cadre didactice şi elevi şi concursuri, precum şi crearea unor legături on-line în cadrul învăţământului primar;  în cadrul învăţământului liceal şi celui superior: organizarea schimbului de experienţă, cu participarea elevilor şi a profesorilor, organizarea unor cursuri de pregătire profesională, programe de practică profesională în ţara vecină; derularea unor programe de cercetare-dezvoltare comune;  crearea unor puncte informaţionale pentru proaspeţii absolvenţi;  formarea unei reţele regionale între instituţiile de învăţământ din regiunea transfrontalieră, pentru stabilirea unor domenii de cercetare şi educare cu caracter complementar;  întărirea cooperării între instituţiile de cercetare din zona transfrontalieră românoucraineană, prin organizarea unor programe şi proiecte comune de cercetare;  crearea unei baze comune de cercetare-dezvoltare şi utilizarea comună a rezultatelor de cercetare-dezvoltare;  calificarea şi recalificarea muncitorilor în domeniile solicitate pe piaţa forţei de muncă. Exploatarea oportunităţilor de cooperare transfrontalieră va contribui, pe termen lung, la extinderea şi întărirea relaţiilor de parteneriat în domeniul educaţional, la îmbunătăţirea sistemului educaţional, la crearea bazei programelor de schimburi internaţionale sustenabile, la armonizarea cererii şi ofertei pe piaţa forţei de muncă, precum şi la diminuarea şomajului prin exploatarea mai activă a oportunităţilor asigurate de caracterul transfrontalier. Echipa de proiect a creat şi o bază de date cu idei de proiecte la care să participe şcolile. D-nul viceprimar al Oraşului Nou (mediul rural, are 6 structuri) este membru în Consiliul de administraţie al şcolii nucleu. Comunitatea este mică ( d-nul viceprimar intenţionează să candideze pentru funcţia de primar la alegerile locale) şi, de aceea, problemele şcolii sunt pe primul plan în viaţa comunităţii; implicarea d-lui. viceprimar a fost una directă, cu vizite frecvente la şcoală şi la şantierul de reabilitare a clădirii vechi a şcolii nucleu şi a centralei termice a uneia dintre şcolile din structură (reabilitarea se realizează cu o firmă locală de construcţii care a câştigat licitaţia şi care este supusă „presiunii” comunităţii de a realiza lucrări de calitate şi la timp). Mijloacele de comunicare folosite de d-nul viceprimar al municipiului (întâlniri cu directorii, e-mail, participare la acţiuni ale şcolilor, vizite, prin intermediul persoanelor din primărie care sunt în CA, participare la festivităţi) sunt mai complexe, faţă de comunicarea directă folosită de d-nul primar din mediul rural. Site-ul primăriei Satu Mare are o secţiune dedicată activităţilor educative importante. Comunicarea cu şcolile din subordine, la nivelul municipiului, este calificată de către d-nul viceprimar al municipiului Satu Mare ca fiind bună. . După părerea domniei sale, există un blocaj de comunicare cu ISJ şi ar fi de dorit o colaborare directă cu inspectorul general, în
111

condiţiile în care 50% din şcolile judeţului sunt în municipiu, totodată, ar trebui normalizat şi reglementat nivelul de subordonare al liceelor. Un aspect pozitiv al proiectului a fost organizarea de dezbateri pe teme de descentralizare (în special financiară). În mediul rural, comunicarea este foarte bună (cu menţiunea importantă că atât viceprimarul, cât şi directorul şcolii sunt membri activi ai aceluiaşi partid). La nivelul municipiului, d-nul viceprimar a participat la şedinţe cu directorii, organizate de ISJ, şi a organizat două întâlniri/instruiri cu contabilii de şcoli. D-nul viceprimar din localitatea Oraşu Nou a participat la o instruire pe teme de cercetare organizată de Prefectură. Ambii reprezentanţi ai autorităţilor locale intervievaţi cunosc sistemul de granturi pentru dezvoltare şcolară. Dintre obstacolele în comunicarea dintre şcoli şi Primărie/Consiliu Local au fost identificate, la nivel de municipiu: subordonare dublă sau triplă (în cazul şcolilor confesionale); liceele tehnice fixează domeniile de calificare în funcţie de cadrele didactice, iar mediul de afaceri vrea altceva şi nu pot impune profilele cerute, lipsa de feed-back din partea şcolilor (pentru şedinţa Comisiei pentru finanţarea învăţământului anunţată pe site-ul primăriei pentru săptămâna în care am desfăşurat cercetarea de teren foarte puţini directori au depus cereri prin care să solicite finanţare), dificultăţi în colaborarea cu conducerea ISJ, iar în mediul rural există dificultăţi de comunicare şi colaborare legate de derularea unei investiţii în satul Oraşu Nou Vii (care este în vecinătatea municipiului Satu Mare şi unde primăria Satu Mare a finanţat o mare parte din lucrarea de înlocuire a centralei termice). Ambii viceprimari constată şi previzionează o creştere a răspunderii instituţionale ca urmare a măsurilor de descentralizare. Din experienţa acumulată, se constată la nivel de municipiu o creştere a transparenţei în şcoli („a crescut semnificativ; am adaptat la nivelul municipiului coeficienţii indicaţi la finanţare pentru judeţele pilot; se cunoaşte că la nivel de municipiu cheltuielile materiale sunt de aprox. 500 Ron /elev şi şcolile solicită finanţarea în concordanţă cu coeficienţii respectivi”), dar în mediul rural d-nul viceprimar declară că „La noi, fiind localitate mică despre şcoală se ştia tot şi înainte”. Referitor la programele de cooperare interinstituţională în domeniul descentralizării, la nivel de municipiu d-nul viceprimar al municipiului Satu Mare declară: „Programele de cooperare între ISJ şi şcoli nu sunt treaba primăriei, exisă blocaje de comunicare cu ISJ şi cu 16 eco-şcoli care colaborează cu Agenţia de mediu, cu ONG-urile de profil, există colaborare cu pompierii, poliţia rutieră şi de proximitate, teatre, Filarmonică etc.”. În mediul rural, d-nul viceprimar declară că inspectorul zonal trece periodic şi pe la primărie: „Noi, toţi cei 15 membri ai Consiliului local, cunoaştem care sunt problemele şi ce se întâmplă în şcoli” (3 persoane sunt în CA). La nivelul localităţii şcoala colaborează bine cu poliţia. La nivelul municipiului, există informaţii publicate pe web-site-ul primăriei; şedinţele Consiliului local sunt televizate; rapoartele privind execuţia bugetară a Primăriei sunt publicate pe site-ul primăriei, iar în rural informaţia este afişată în locul special amenajat din faţa primăriei şi toţi cei interesaţi pot obţine informaţiile suplimentare pe care le doresc de la primărie sau de la şcoală. Directorul economic din Consiliul Judeţean, consideră că „Există o deschidere atât din partea ISJ, cât şi din partea Consiliului Judeţean şi, în consecinţă, comunicarea este foarte bună”. La nivel judeţean au fost organizate şedinţe şi instruiri cu contabilii din primării, care au diseminat informaţia relevantă contabililor de şcolile subordonate. După alegeri, o să fie organizate cursuri/instruiri cu contabilii de şcoli. Persoana intervievată consideră că „Transferul [de competenţe administrative şi financiare n.n.] este necesar, după o oarecare confuzie în faza incipientă, oamenii de la nivel local au început să se obişnuiască”. Referitor la programele de cooperare instituţională în domeniul descentralizării şi nivelul la care se derulează aceste programe, se remarcă: „Din ce ştim noi, colaborarea este foarte bună [ între ISJ şi unităţile de învăţământ n.n.], colaborăm foarte bine cu inspectoratul şcolar, de exemplu, în acest an i-am ajutat financiar la pregătirea olimpiadei naţionale de limba maghiară
112

care a avut loc la Satu Mare şi colaborăm în elaborarea de proiecte pentru accesarea de fonduri europene”. Informaţii despre execuţia bugetară se prezintă pe site-ul CJ , iar şcolile pun la dispoziţia celor interesaţi aceste informaţii („Nu am avut nici o sesizare în acest sens”). Se consideră că „Partea pozitivă este decentralizarea patrimonială şi primarii sunt tot mai interesaţi”. La nivelul judeţului Satu Mare, „Învăţământul şi sănătatea le considerăm puncte cheie, pe termen lung”. La începutul procesului de descentralizare, unii primari au fost tare reticenţi „Ne-au dat patrimoniul, dar de unde bani?” fără a se implica sau a căuta soluţii. Se consideră că „Se simte nevoia de descentralizare instituţională şi financiară, mai ales la învăţământ”; dar şi că „Procesul de descentralizare a fost prea rapid, unele primării nu au capacitatea de a acţiona”. Dintre programele finanţate de la bugetul central, sunt menţionate fondurile pentru reabilitarea a 44 de şcoli în intervalul 2005-2008 şi programul „Cornul şi laptele”. Directorii economici din consiliile judeţene sunt funcţionari publici şi au constituit „Asociaţia directorilor economici din cadrul Consiliilor Judeţene din România”, care este membră a federaţiei „Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România. Sub genericul „Competenţa profesioniştilor generează profesionalismul puterii” a fost elaborat studiul „Stadiul descentralizării financiare în România – „Studiu privind evoluţia descentralizării financiare în perioada 1991-2003” (2003), precum şi un alt studiu similar, în curs de finalizare în 2008 (care încă nu a fost făcut public). Membrii asociaţiei se întrunesc trimestrial pentru iniţiative legislative, studii, simulări etc. După cum reiese din interviul cu inspectorul general, strategia de comunicare a ISJ vizează:  comunicarea ISJ cu şcolile (conectarea tuturor şcolilor cu personalitate juridică la Internet şi la forumul de discuţii de pe site-ul inspectoratului, precum şi abilitarea directorilor şi a secretarilor în utilizarea internetului şi a forumului de discuţii, toate acestea au facilitat o bună comunicare cu şcolile);  comunicarea inter-şcoli se realizează pe forumul de discuţii sau direct între directori prin e-mail; şedinţele face-to-face cu directorii se realizează cu convocarea pe microregiuni (astfel încât să nu fie mai mult de 40 de persoane la şedinţă) şi este abordată o problematică comună;  comunicarea cu autorităţile locale se realizează direct de către fiecare director (mulţi dintre directori sunt şi consilieri locali), iar la nivel judeţean şi al municipiului Satu Mare se realizează prin conducerea ISJ (inspectorul general este şi consilier judeţean) şi directori sau profesori care sunt consilieri municipali sau judeţeni (unul dintre viceprimari este cadru didactic) – aceasta era situaţia înainte de alegerile locale, conducerea ISJ încurajând cadrele didactice să candideze pentru a deveni consilieri locali;  comunicarea cu mass-media se realizează prin intermediul unui departament specializat din cadrul ISJ (o persoană special angajată cu jumătate de normă PR, care elaborează comunicatele de presă, organizează conferinţe de presă, evenimente etc.);  comunicarea cu publicul se realizează prin site-ul ISJ, prin solicitare directă de informaţii de la ISJ şi unităţile din subordine şi avizierul ISJ; lunar, inspectorul general prezintă la postul TV local informări de interes general.  La nivelul ISJ, există elaborat şi un „Plan operaţional de măsuri privind descentralizarea învăţământului în judeţul Satu Mare”, dar în el nu figurează explicit măsuri vizând îmbunătăţirea comunicării. D-nul inspector general apreciază că, în general, există o comunicare bună între ISJ, şcoli şi consiliile locale în implementarea măsurilor de descentralizare. În 2005-2006, întâlnirile/instruirile pe teme de descentralizare au fost organizate lunar, iar în următorii ani au fost de 4-5 ori pe an. La instruiri, fiecare şcoală şi-a prezentat planul de buget şi
113

au fost prezenţi directorii, contabilii, secretarii de şcoli (separat şi apoi împreună cu ceilalţi); o serie de experţi invitaţi (de exemplu, pentru achiziţii) au realizat formări pentru întocmirea PDS şi PAS, în conformitate cu PLAI şi PRAI. Directorii au urmat un program de masterat educaţional la Oradea sau Satu Mare. Directorii din programul Phare Vet s-au implicat şi ei (au urmat în cadrul programului cursuri de pregătire în management educaţional şi asigurarea calităţii ) şi au făcut prezentări practice pentru colegi. În Planul operaţional de măsuri privind descentralizare, obiectivul 2, „Formarea nivelului profund şi durabil al culturii organizaţionale, orientarea climatului organizaţional către o comunicare deschisă pentru schimbarea atitudinii conservatoare, angajamentul pentru performanţă şi consolidarea echipelor”, vizează explicit schimbarea organizaţională. Programe de cooperare instituţională în domeniul descentralizării se derulează în judeţul Satu Mare, conform afirmaţiilor dlui inspector general, la toate nivelurile. La nivelul conducerii ISJ se apreciază că atât directorii, cât şi contabilii şcolilor cunosc şi operează corect cu cele trei tipuri de finanţare, colaborarea dintre consiliile de administraţie a şcolilor şi cele locale realizându-se , fără presiuni politice, după cum susţin atât inspectorul general, cât şi inspectorul general adjunct, care sunt membri în Consiliul judeţean ca reprezentanţi ai unor partide politice. Unităţile de învăţământ cu personalitate juridică au conturi la trezoreria statului şi propria lor activitate financiar-contabilă. Directorul unităţii are calitatea şi exercită atribuţiile de ordonator terţiar de credite. Evidenţa contabilă a unităţilor este asigurată de contabili încadraţi cu contract individual de muncă sau contract individual de muncă cu normă redusă , în funcţie de mărimea şi complexitatea activităţii. D-nul inspector general furnizează în interviu următoarele exemple de bune practici ale descentralizării:  absorbţie mai mare de fonduri, directorii ştiu ce sume li se cuvin la buget, ştiu ce să facă şi cum să facă;  scade presiunea asupra ISJ şi se schimbă mentalitatea că „inspectoratul le rezolvă pe toate”, de exemplu, la concursurile de ocupare posturi nu se mai fac „intervenţii” la inspectorat;  directorii sunt degrevaţi de ore (au fost create , la nivel judeţean, prin această măsură aproximativ 150 de norme didactice noi şi, fiind judeţ pilot, s-a obţinut de la MECT finanţarea acestora), iar indemnizaţia lor este stabilită între 1-50% din salariul maxim de către ISJ, în funcţie de prestaţie, în urma evaluării;  toate şcolile au elaborat aplicaţii pentru granturi ale MECT;  alt tip de relaţii cu comunitatea locală;  parteneriate educaţionale regionale şi internaţionale; Ca puncte slabe ale descentralizării, sunt enumerate următoarele:  unele şcoli şi-au făcut planuri de dezvoltare şi primăriile nu le-au alocat fonduri, deşi aveau;  unii primari sunt slab pregătiţi şi nu îşi cunosc interesul;  din vina primăriei, bugetele unor şcoli nu sunt alimentate la timp;  evidenţa contabilă la primării se ţine în partidă simplă, aşa încât evidenţa cheltuielilor se ţine global pentru primărie şi unităţile subordonate finanţate de către aceasta – şcolile nu pot obţine, practic, date privind execuţia bugetară proprie, decât dacă îşi organizează o evidenţă paralelă;  datele statistice care trebuie transmise după desfiinţarea centrelor bugetare sunt colectate prin ISJ şi nu prin relaţie directă primărie-şcoli din subordine;  liceele şcolarizează elevi din mai multe localităţi, în timp ce efortul financiar pentru satisfacerea nevoilor curente ale procesului de învăţământ este suportat doar de bugetul localităţii de reşedinţă a unităţii, buget care, practic, în cazul liceelor din mediu rural, nu

114

are capacitatea să suporte în totalitate aceste cheltuieli, ceea ce a generat înrăutăţirea situaţiei financiare şi a bazei materiale a acestor unităţi;  documentele de plată a cheltuielilor pentru consumul de energie electrică, termică şi de apă, precum şi cheltuielile de reparaţii sunt onorate direct de ordonatorul principal de credite şi, în această situaţie, mulţi directori nu cunosc nici măcar cuantumul consumurilor realizate în unităţi şi nu pot lua, în consecinţă, nici o măsură de reglare sau raţionalizare;  activitatea de audit financiar nu este deocamdată foarte bine organizată la nivelul primăriilor, iar ISJ are în compartimentul de audit o singură persoană, în consecinţă, foarte multe unităţi de învăţământ nu au fost auditate în ultimul timp. Am efectuat două vizite în şcoli, la Colegiul Naţional „M. Eminescu” din municipiul Satu Mare şi la şcoala nucleu din mediul rural Oraşu Nou. Colegiul Naţional Mihai Eminescu este o unitate de referinţă, cu o activitate de peste trei secole şi jumătate. Informaţii despre colegiu (istoric, personal, oferta educaţională, evenimente, documente, parteneriate etc.) se pot obţine de pe site-ul http://www.eminescusm.ro , care se doreşte să reprezinte „Un mijloc de informare pentru elevi, părinţi, profesori, absolvenţi şi pentru toţi cei interesaţi de activitatea colegiului”. Rapoartele privind activitatea desfăşurată postate pe site prezintă şi informaţii referitoare la buget şi la execuţia bugetară (informaţiile sunt afişate şi pe holul principal). Dintre iniţiativele proprii, putem enumera: parteneriatele cu instituţii similare din Franţa, Ungaria, Germania şi Polonia şi cele realizate cu Universitatea Tehnică Cluj-Napoca şi Academia Comercială (unitate de învăţământ superior privată acreditată). Ambele filiale ale instituţiilor de învăţământ superior menţionate au închiriat spaţii în care se desfăşoară cursuri pentru studenţii sătmăreni înmatriculaţi (sursă de venituri extrabugetare pentru şcoală) în perioada în care aceste spaţii sunt disponibile, întrucât şcoala îşi desfăşoară activitatea într-un singur schimb), realizând activităţi comune de orientare şi consiliere în carieră pentru elevii şcolii. De asemenea, colegiul este centru atestat ECDL (European Computer Driving Licence) şi de el beneficiază elevii colegiului. Şcoala cu clasele I-VIII din Oraşu Nou nu are site propriu, informaţiile despre şcoală putând fi obţinute direct de la şcoală sau de la primărie, între şcoală şi primărie existând relaţii de colaborare foarte bune. ]Mijloacele de comunicare utilizate de cele două şcoli sunt diferite. Colegiul din municipiul Satu Mare pe care l-am vizitat utilizează o gamă diversificată de mijloace de comunicare, dintre care menţionăm:  site-ul colegiului cu informaţii relevante pentru publicul interesat;  activităţi organizate de Asociaţia absolvenţilor, în special, evenimente care sunt mediatizate în presa scrisă şi audio-vizuală locală şi naţională;  un Comitet al asociaţiei părinţilor extrem de activ şi implicat în viaţa şcolii (mulţi dintre membrii acestuia au fost elevi ai şcolii, unii dintre ei fiind chiar a treia generaţie de absolvenţi!);  activităţi/şedinţe de informare şi consultare pentru părinţi;  consiliul elevilor este implicat (nu doar formal) în viaţa şcolii;  informaţii pentru elevi la avizierul şcolii;  implicare directă a unor membri ai corpului didactic în viaţa comunităţii (un consilier judeţean şi doi consilieri municipali, dintre care unul este viceprimar al municipiului);  colaborare bună cu Poliţia comunitară, Pompierii, Direcţia de sănătate, Direcţia circulaţie etc., în special, în prevenirea unor eventuale abateri de la norme şi accidente în rândul elevilor;  parteneriate cu instituţii de învăţământ superior;  parteneriate cu şcoli din Europa;  În mediul rural, comunicarea este una directă:  şedinţe de informare şi consultare cu părinţii;
115

 informaţii relevante la avizierul şcolii şi al primăriei;  participare directă la viaţa comunităţii şi la sistemul decizional prin 3 cadre didactice, care sunt şi consilieri locali.

9. Comentarii rezultate din chestionarele aplicate directorilor şi contabililor din unităţile şcolare investigate
9.1 Comentarii rezultate din chestionarele aplicate directorilor din unităţile şcolare investigate din municipiul Bucureşti 1. Care sunt sursele dumneavoastră de informaţie privind descentralizarea? (Puteţi bifa mai multe variante de răspuns). Frecvenţa Procentual Documente legislative primite de la MECT. 22 88.00 Website-ul Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului. 21 84.00 Informări primite din partea Consiliului Local. 11 44.00 Ziare, reviste, alte rapoarte şi studii. 17 68.00 altele 10 40.00 Total 25
116

Surse de informaţii privind descentralizarea

Din tabelul de mai sus, rezultă faptul că directorii de şcoli se bazează în mare parte pe informaţii transmise de MECT şi doar în plan secundar pe informaţii din presă, de pe internet şi alte surse. Această dependenţă informaţională denotă faptul că managerii de instituţii de învăţământ sunt indiferenţi faţă de procesul descentralizării, iar documentele care ajung la aceştia, pe problemele descentralizării, vin sub formă de informări, decizii sau recomandări de la MECT. Lipsa de interes în ceea ce priveşte documentarea pe tema descentralizării este efectul unei motivări necorespunzătoare a directorilor de şcoli. 2. Care dintre următoarele aspecte ale descentralizării sunt pentru dumneavoastră cele mai importante? (Aranjaţi în ordinea preferinţei - de la 1 = cel mai important, la 7 = cel mai puţin important, trecând cifra în căsuţa corespunzătoare):

managementul financiar descentralizat; adoptarea deciziilor în stil descentralizat; reţeaua şcolară descentralizată; asigurarea calităţii; curriculum descentralizat recrutarea şi angajarea personalului didactic recrutarea şi angajarea personalului didactic auxiliar

1 7 7 0 5 0 3

2 2 4 0 6 6 0

3 2 3 5 8 4 1

4 5 6 7 6 3 4 1 5 2 4 0 1 4 7 8 1 2 3 0 7 6 0 2 2 3 5 11 5 2 3

Scor 3.11 2.79 4.89 2.61 3.43 4.86 3.32

3 7 2 3

117

Importanţa aspectelor descentralizării
recrutarea şi angajarea personalului... recrutarea şi angajarea personalului... curriculum descentralizat asigurarea calităţii; reţeaua şcolară descentralizată; adoptarea deciziilor în stil... managementul financiar...

În opinia directorilor de şcoli, cele mai importante elemente ale descentralizării, clar devansate faţă de celelalte, sunt recrutarea/angajarea personalului didactic şi descentralizarea reţelei şcolare. Este evidentă importanţa modului în care se face recrutarea personalului, datorită crizei de cadre didactice, dar şi a competenţelor foarte limitate ale proaspeţilor absolvenţi care doresc să înceapă o carieră didactică, ştiut fiind nivelul de salarizare actual. Se pare că managerii doresc ca unităţile şcolare pe care le conduc să aibă o oarecare independenţă, dar nu sunt foarte conştienţi de ceea ce implică acest fapt. 3. Cum apreciaţi nivelul de pregătire a consilierilor locali, în materie de descentralizare? (Bifaţi o singură variantă de răspuns).

Sunt foarte bine pregătiţi. Sunt bine pregătiţi. Nu sunt suficient de bine pregătiţi. Nu sunt pregătiţi Consilierii nu cunosc problematica Total

3 7 6 2 5 25

12.00 28.00 24.00 8.00 20.00

118

Slaba informare a directorilor de şcoli pe tema descentralizării este evidentă, ca şi relaţiile dificile cu membrii consiliului local. Din datele culese de la aceştia, o treime susţin că sunt insuficient pregătiţi, o treime că sunt bine pregătiţi, iar 22% recunosc că nu au informţii suficiente pentru a se pronunţa. Din nou iese în evidenţă „neutralitatea” directorilor şi lipsa lor de interes prinvind acest subiect. 4. Cum apreciaţi comunicarea şcolii dvs. cu autorităţile locale?

a) foarte bună b) bună c) slabă Total

10 10 3 25

40.00 40.00 12.00

Comunicarea şcolii cu autorităţile locale

Comunicarea şcolii cu autorităţile locale pare să fie bună pentru 80% dintre directorii de şcoli, din date secundare reieşind faptul că lipsa de orice fel al comunicării înseamnă mai puţine probleme şi, bineînţeles, o viaţă mai liniştită. 5. Ce dificultăţi de comunicare cu autorităţile locale aţi întâmpinat? (Puteţi bifa mai multe variante de răspuns).

Documentele nu au fost trimise părţilor interesate Directorul şcolii nu a fost invitat la şedinţe Termenul legal de răspuns nu a fost respectat. Persoanele căutate nu erau disponibile Am obţinut numai promisiuni neonorate

11 7 7 1 5

44.00 28.00 28.00 4.00 20.00

Total

25

119

Dificultăţi întâmpinate în comunicarea cu autorităţile locale
Am obţinut promisiuni... Persoanele căutate nu erau disponibile Termenul legal de răspuns nu a fost respectat. Directorul şcolii nu a fost invitat... Documentele nu au fost trimise părţilor interesate

Cu toate că 80% dintre directori au raportat o relaţie foarte bună cu autorităţile locale, cu toţii au recunoscut existenţa unei serii de probleme, dintre care cea mai mare este sistemul deficitar de răspândire a materialelor informative şi întârzierile foarte mari în formularea răspunsurilor, de multe ori mult peste termenul prevăzut de lege. 6. În ce măsură s-a îmbunătăţit performanţa elevilor datorită începerii procesului de descentralizare? (Bifaţi o singură căsuţă).

a)în foarte mare măsură b) în mare măsură c) în mică măsură d) în foarte mică măsură d) descentralizarea nu afectează deloc performanţele elevilor Total

2 8 7 1 4 25

8.00 32.00 28.00 4.00 16.00

Imbunătăţirea performanţei elevilor

Lipsa acută de informaţii a directorilor de şcoli, precum şi superficialitatea cu care tratează eficienţa procesului educaţional este evidentă, o treime dintre ei afirmând că
120

centralizarea are efecte pozitive asupra calităţii serviciilor educaţionale, iar altă treime susţinând că efectele sunt negative. Aproximativ 20% recunosc faptul că deţin prea puţine informaţii pentru a se pronunţa. 7. Cum se va concretiza creşterea transparentei actului decizional după descentralizare? (Puteţi bifa mai multe variante de răspuns).

Informaţiile privind descentralizarea vor fi făcute publice Regulile şi criteriile privind luarea deciziilor vor fi făcute publice Execuţia bugetară va fi făcută publică Se vor organiza seminarii şi conferinţe Nu ştiu Total

20 20 18 5 1 25

80.00 80.00 72.00 20.00 4.00

Concretizarea descentralizării în actul decizional

Directorii de şcoli fac o gravă confuzie între descentralizare şi transparenţă, pentru ei descentralizarea însemnând punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind luarea deciziilor şi folosirea fondurilor, orice persoană interesată putând să se intereseze cu privire la aceste procese. 8. Consideraţi că statutul social al personalului didactic are de câştigat sau de pierdut ca urmare a descentralizării? a) are de câştigat b) are de pierdut Total 24 1 25 96.00 4.00

Descentralizarea este privită ca un plus de libertate pentru directori, în ceea ce priveşte o parte din decizii şi, prin urmare, rezultă o şansă în plus pentru ca vocile cadrelor didactice să fie auzite şi materializate sub forma deciziei conducerii unităţii. Chiar dacă, în cel mai fericit caz, măsurile luate pentru îmbunătăţirea statutului social al cadrelor didactice se face la nivelul unităţii, simplul fapt că se poate face ceva, care până acum era foarte greu de realizat reprezintă un început foarte bine văzut şi primit de către cadrele didactice. 9. Ce se întâmplă cu autonomia şcolii în procesul de descentralizare?
121

a) scade b) creste c) rămâne la fel Total

3 20 2 25

12.00 80.00 8.00

Descentralizarea şi autonomia şcolii

Cea mai mare parte dintre directorii de unităţi de învăţământ au fost de acord că autonomia şcolii va creşte ca urmare a procesului de descentralizare. Deşi au mare greutate în a defini această autonomie, directorii speră că efectele vor fi benefice pentru unitatea pe care o conduc, dându-le posibilitatea de a acţiona independent, în special în condiţiile în care lucrul prin administraţia locală este foarte greoi, datorită hăţişurilor birocratice. 10. Cum percepeţi influenţa descentralizării asupra corupţiei?

a) va contribui la creşterea corupţiei b) va contribui la scăderea corupţiei Total

2 23 25

8.00 92.00

Descentralizarea pare să fie foarte afectată de corupţia generalizată din societatea noastră, dar foarte puţini dintre directorii intervievaţi au reuşit să ofere exemple concrete de măsuri de descentralizare cu ajutorul cărora s-ar putea reduce efectiv corupţia. Pe ideea remediului unic, orice măsură bună nou introdusă va avea o serie de efecte pozitive, de aceea descentralizarea va combate drastic corupţia. De aici, se poate înţelege că directorii de şcoli au mari probleme cu corupţia din administraţia locală şi speră ca prin această schimbare să se îmbunătăţească situaţia, chiar şi parţial. Pentru a grupa răspunsurile date la întrebările din acest chestionar, vă rugăm să precizaţi:

Rural
122

1

4.00

Urban Total urban. Vârsta directorilor:

24 25

73.33

Cum era de aşteptat, majoritatea directorilor de şcoli din Bucureşti locuiesc în mediul

20 - 30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-60 ani peste 60 ani Total
Vârsta directorului de şcoală

3 3 7 11 1 25

12.00 12.00 28.00 44.00 4.00

De regulă, directorii de instituţii bugetare au o vârstă înaintată şi sunt înlocuiţi cu următorul cadru cu “experienţă” mare, adică tot o persoană în vârstă. Astfel, este foarte greu pentru un cadru didactic tânăr să poată deveni director de şcoală, fapt ce afectează deschiderea spre nou şi iniţiativa de a schimba lucrurile, dorinţa de a cunoşte şi exploata cât mai bine noua legislaţie, de a scrie proiecte etc… Din date secundare, a reieşit faptul că directorii de şcoli sunt exclusiv cadre didactice, de regulă, fără pregătire sau formare managerială sau în domeniul economic. Ideea unui director economist care să ocupe strict funcţia de manager al instituţiei pare pur teoretică, la fel ca şi ocuparea postului de către un cadru didactic mai tânăr (30-35 ani). Studiile (ultima instituţie de învăţământ absolvită):

universitar postuniversitar master Total

18 6 1 25

72.00 24.00 4.00

123

În sprijinul celor aflate din date secundare şi comentate la întrebarea anterioară, vine faptul că peste 70% dintre directorii de şcoli se opresc la capitolul studii universitare, în urma cărora au dreptul să predea. De aici, putem deduce că aceşti directori au calităţi manageriale limitate, de regulă, dobândite prin experienţă, care se acumulează spre sfârşitul carierei. Vechimea pe funcţie (ani):

mai putin de 3 ani 3-5 ani 6-10 ani 11-20 ani peste 20 de ani Total

2 2 13 5 3 25

16.00 16.00 104.00 40.00 24.00

Numărul de ani vechime ai directorilor de şcoli

Dacă analizăm vârsta directorilor, comparativ cu numărul de ani vechime în funcţie, observăm faptul că o bună parte dintre aceştia se află la final de carieră. Dominarea funcţiilor de conducere din şcoli de către cadre didactice fără studii în management-economie aflate la final de carieră reprezintă principalul motiv pentru care iniţiativele legislative nu sunt întâmpinate cu
124

foarte mult entuziasm, sunt aplicate foarte greu, iar rezultatele sunt de cele mai multe ori nesatisfăcătoare. 9.2. Comentarii rezultate din chestionarele aplicate contabililor din unităţile şcolare investigate din Municipiul Bucureşti 1. Cum apreciaţi gradul de independenţă financiară a şcolii în condiţiile descentralizării? Frecv Mai mare decât înainte de descentralizare Mai mic decât înainte de descentralizare Total 13 4 17 Frecv % 76.47 23.53

2. Care sunt modificările aduse de descentralizare în bugetul şcolii, comparativ cu situaţia de dinainte de descentralizare? (Bifaţi o singură variantă de răspuns). Frecv Bugetul descentralizat aprobat de Consiliul Local acoperă satisfăcător cheltuielile Este mai bine decât înainte, bugetul descentralizat acoperă mai multe cheltuieli Este mai rău decât înainte, bugetul descentralizat nu ne acoperă cheltuielile. Este la fel ca înainte, nu s-a schimbat nimic. Nu ştiu Total 11 2 2 1 1 17 Frecv % 64.71 11.76 11.76 5.88 5.88

Modificările aduse de descentralizare în buget

3. Ce procent din bugetul propus de şcoala dumneavoastră a fost aprobat de Consiliul Local? Frecv
125

Frecv %

a) 30-40% b) 41-50% c) 52-60% d) 61-70% e) 71-80% f) 81-90% g) 91-100% Total

3 1 0 0 5 4 4 17

17.65 5.88 0.00 0.00 29.41 23.53 23.53

Procent din buget aprobat de Cosiliul Local

4. Aţi întâmpinat probleme în comunicarea cu membrii Consiliului Local? (Puteţi bifa una sau mai multe variante de răspuns).

Da, membrii Consiliului Local nu cunosc suficient de bine legislaţia. Da, unele licitaţii pentru şcoală au fost blocate la nivel de Primărie. Da, membrii Consiliului Local nu sunt bine pregătiţi managerial. Nu, membrii Consiliului Local sunt bine pregătiţi să facă faţă descentralizării. Total

2 2 1 10 17

11.76 11.76 5.88 58.82

126

Aţi întâmpinat probleme în comunicarea cu membrii Consiliului Local

5. Veniturile proprii ale şcolii sunt gestionate de către şcoală sau de către Primării?

Veniturile proprii sunt gestionate de către şcoală şi rămân la dispoziţia şcolii. Veniturile proprii sunt gestionate de Primării care reţin o parte din ele. Total 6. Cunoaşteţi care sunt cele trei forme ale finanţării descentralizate?

13 2 17

76.47 11.76

bugetul local bugetul de stat finanţarea de baza deconcentrarea Total

11 2 8 8 17

64.71 11.76 47.06 47.06

127

Alte forme ale finanţării descentralizate

7. Trecerea la situaţia de ordonator terţiar de credite este:

a) un progres pentru managementul financiar al şcolii; b) un regres pentru managementul financiar al şcolii Total

14 2 17

82.35 11.76

8. Cum este relaţionarea dintre şcoală şi factorii politici de la nivelul Primăriei? (Bifaţi o singură variantă de răspuns).

a) Relaţionarea este foarte bună, nu au existat niciodată presiuni politice. b) Au existat blocaje, implicări neproductive ale factorilor politici. c) Nu ştiu, nu pot să aprecieze. Total

1 3 1 3 1 7

76.47 5.88 17.65

Relaţionarea dintre şcoală şi factorii politici din primărie

9. Când apar probleme în funcţionarea bugetării, cum şi din ce resurse rezolvaţi neajunsurile? (Bifaţi o singură variantă de răspuns).
128

a) din veniturile proprii ale scolii b) din contribuţiile părinţilor c) alte surse de finanţare Total

12 1 1 17

70.59 5.88 5.88

10. Care sunt partenerii care relaţionează cel mai bine în exerciţiul bugetar? (Vă rugăm să daţi o notă de la 1 la 5, 1 = cel mai slab şi 5 = cel mai bine). 1 2 2 4 6 2 1 3 2 2 9 4 6 1 5 1 2 5 3 13 scor 3 5 3 1 3

primarul directorul scolii Membrii Consiliului Local. părinţii elevilor inspectoratul

10 1

Partenerii care relaţionează cel mai bine în exerciţiul bugetar

11. Care ar fi problemele pe care le-aţi întâmpinat datorită descentralizării bugetului? (Puteţi bifa mai multe variante de răspuns).

întârzieri în plata diferenţelor salariale conf. sentinţelor civile întârzieri mari in plata furnizorilor alocare fonduri insuficiente pt. chelt. mat. Total

7 2 1 17

41.18 11.76 5.88

12. Dumneavoastră aţi fost implicat în programe de cooperare instituţională pe tema descentralizării?

nu da Total

8 6 17

47.06 35.29

129

13. Cum apreciaţi schimbările în domeniul transparenţei şi responsabilităţii, la nivelul administraţiei locale şi la nivelul şcolii? (Bifaţi în căsuţa corespunzătoare pentru responsabilitate şi transparenţă la fiecare nivel). La nivelul scolii Schimbări Responsabilitate Transparenţa a crescut 16 15 a scăzut 1 1 La nivelul primăriei a a crescut scăzut 10 5 11 3

Direcţia schimbării

Pentru a grupa răspunsurile date la întrebările din acest chestionar, vă rugăm să precizaţi:

rural urban Total Vârsta contabililor: 20 - 30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-60 ani peste 60 ani Total

1 16 17

5.88 94.12

2 5 3 6 1 17

11.76 29.41 17.65 35.29 5.88

130

Vârsta respondenţilor

Vechimea pe funcţie (ani) a contabililor:

sub 3 ani 3-10 ani 11-20 ani 21-30 ani peste 30 de ani Total

1 3 8 3 1 17

5.88 17.65 47.06 17.65 5.88

Număr de ani vechime

9.3. Comentarii rezultate din chestionarele aplicate directorilor din unităţile şcolare investigate din eşantionul naţional Au fost aplicate chestionare pe un eşantion de 60 de directori de unităţi şcolare şi 45 de contabili din 3 judeţe (Arad, Iaşi, Satu Mare) şi municipiul Bucureşti, mediu urban şi rural. În eşantion au fost incluse două (Satu Mare şi Iaşi) din cele opt judeţe pilot în care s-au aplicat măsuri de descentralizare.

131

Judeţe investigate
Arad Satu Mare

Iasi Bucuresti

73% dintre unităţile şcolare investigate se află în mediul urban şi 27% în mediu rural.
rural urban 16 44

26.67 73.33

Mediul urban / rural

rural

urban

132

1. Referitor la sursele de informaţie privind descentralizarea, directorii chestionaţi declară că folosesc în proporţie foarte mare site-ul şi documentele elaborate de MECT, în proporţie destul de mare presa, diferite rapoarte şi studii de specialitate şi mai puţin documentele Consiliului Local sau alte surse de informare.

documente MECT site MECT documente CL Presa, rapoarte, studii altele

53 54 26 43 24

88.33 90.00 43.33 71.67 40.00

2. Pentru directorii chestionaţi, cele mai importante aspecte ale descentralizării sunt recrutarea şi angajarea personalului didactic, precum şi existenţa unei reţele şcolare descentralizate. Curriculum-ul descentralizat, management-ul financiar descentralizat şi recrutarea şi angajarea personalului didactic auxiliar sunt considerate de cei chestionaţi ca fiind de aceeaşi importanţă pentru bunul mers al şcolii. Mai puţin importante sunt considerate a fi asigurarea calităţii şi adoptarea deciziilor în stil descentralizat.

Im porta diferitelor aspecteale nţa descentraliz rii ă
recrutareaşi angajarea personalului… recrutareaşi angajarea personalului… curriculumdescentralizat asigurarea calităţii; reţeauaşcolară descentralizată; adoptarea deciziilor în stil descentralizat; m anagem entul financiar descentralizat; 3 4 3 5 4 4 6

3. În ceea ce priveşte nivelul de pregătire al consilierilor locali în materie de descentralizare, 24% dintre cei chestionaţi apreciază buna sau foarte buna pregătire a consilierilor, majoritatea (48%) îi consideră insuficient pregătiţi, 12% nu sunt de loc pregătiţi, iar 16% dintre ei nici nu cunosc problematica.
foarte bine pregătiţi bine pregătiţi insuficient pregătiţi nu sunt pregătiţi nu cunosc problematica 3 11 28 7 9

5.00 18.33 46.67 11.67 15.00

133

P ă reg tireaconsilierilor locali cuprivirela descentraliz re a
a) sunt foarte bine pregatiti 19% b) sunt bine pregatiti c) nu sunt suficient de bine pregatiti 48% d) nu sunt pregatiti e) consilierii nu cunosc problem atica

16% 12%

5%

4. Directorii unităţilor şcolare sunt conştienţi de importanţa comunicării şcolii cu autorităţile locale şi, vorbind despre ea, răspund în proporţie de 95% că această comunicare cu autorităţile locale este bună şi foarte bună, ceea ce ar trebui să aibă ca rezultat desfăşurarea în condiţii optime a procesului de descentralizare. Un impediment este faptul că reprezentanţii autorităţilor locale, respectiv consilierii locali, sunt insuficient pregătiţi în materie de descentralizare. Comunicarea dintre şcoală şi autorităţile locale va fi şi mai bună atunci când directorii unităţilor şcolare vor fi desemnaţi de către autorităţile locale, pe baza unor criterii bine definite de competenţă managerială şi nu pe baza unor criterii politice. Este necesară o relaţionare proactivă şi un circuit decizional eficientizat la nivel instituţional şi interinstituţional.
a) foarte buna b) buna c) slaba 27 28 3

45.00 46.67 5.00

C unicareaşcolii cuautorită om ţile

5% 47% a) foarte buna 48% b) buna c) slaba

5. Principalele dificultăţi de comunicare cu autorităţile locale întâmpinate de directorii unităţilor şcolare au fost determinate de faptul că, de multe ori, directorii nu au fost invitaţi la
134

şedinţele Consiliului Local, iar primarii, deşi invitaţi, au lipsit de la marea majoritate a dezbaterilor privind problematica descentralizării, care au avut loc în inspectorate sau şcoli. Termenul legal de răspuns la diferitele cereri ale şcolii este de cele mai multe ori depăşit sau se obţin promisiuni din partea Consiliului Local, care apoi nu sunt onorate.

Documentele nu au fost trimise părţilor interesate Directorul şcolii nu a fost invitat la şedinţe Termenul legal de răspuns nu a fost respectat. Persoanele căutate nu erau disponibile Am obţinut numai promisiuni neonorate

17 28 21 21 12

28.33 46.67 35.00 35.00 20.00

Dificultă încom ţi unica cu autorităţile locale rea le Dificultăţi în comunicarea cu autorităţileloca
Amobţinut num prom ai isiuni neonorate Persoanele căutate nu erau disponibile Term enul legal de răspuns nu a fost respectat. Directorul şcolii nu a fost invitat la şedinţe Docum entele nu au fost trim părţilor ise interesate 28.33 20.00 35.00 35.00 46.67

6. Întrebaţi dacă performanţele elevilor s-au îmbunătăţit în urma începerii procesului de descentralizare, directorii chestionaţi apreciază în proporţie de 42% că acestea s-au îmbunătăţit în mare şi foarte mare măsură; 44% dintre ei spun că îmbunătăţirea performanţelor este mică sau foarte mică, iar 14% spun că descentralizarea nu afectează de loc performanţele elevilor. a) în foarte mare măsură b) în mare măsură c) în mică măsură d) în foarte mică măsură d) descentralizarea nu afectează deloc performanţele elevilor
3 21 23 2 8

5.00 35.00 38.33 3.33 13.33

135

Mă suraînca s-aîm re bunătăţit perform nţa a elevilor
5% a) in foarte m m are asura b) in m m are asura 37% c) in m m ica asura 40% d) in foarte m m ica asura d) descentralizarea nu afecteaza deloc perform antele elevilor

4%

14%

7. În opinia directorilor chestionaţi, creşterea transparenţei actului decizional, în urma descentralizării, se va produce dacă regulile şi criteriile privind luarea deciziilor, informaţiile privind descentralizarea şi execuţia bugetară vor fi făcute publice. Mai puţin importantă pentru cei chestionaţi este organizarea de seminarii şi conferinţe. O mică parte dintre directori răspund că nu cunosc modalităţile prin care s-ar putea realiza creşterea transparenţei actului decizional, în urma descentralizării. Directorii de şcoli nu fac distincţie clară între descentralizare şi transparenţă, descentralizarea fiind pentru aceştia transmiterea informaţiilor referitoare la decizii şi la folosirea fondurilor publice, orice persoană putând avea acces la acestea.

Informaţiile privind descentralizarea vor fi făcute publice. Regulile şi criteriile privind luarea deciziilor vor fi făcute publice Execuţia bugetară va fi făcută publică Se vor organiza seminarii şi conferinţe. Nu ştiu

46 49 40 10 2

76.67 81.67 66.67 16.67 3.33

136

C oncretizareadesce ntraliz rii asupraproces ă ului deluareadeciziei
Nu ştiu Se vor organiza sem inarii şi conferinţe. Execuţiabugetară va fi făcută publică Regulile şi criteriile privind luarea deciziilor vor fi făcute publice Inform aţiile privind descentralizarea vor fi făcute publice. 3.33 16.67 66.67 81.67 76.67

8. Constatăm că 97% dintre directorii chestionaţi apreciază că statutul social al personalului didactic are de câştigat în urma descentralizării.
a) are de câştigat b) are de pierdut 58 2

96.67 3.33

S tatutul social personalului dida caurm l ctic are Statutul social al a personalului didactic ca urmare lizării a adescentra descentralizării
3%

a) are de castigat b) are de pierdut 97%

9. Autonomia şcolii creşte dacă se realizează procesul de descentralizare, consideră 92% din cei chestionaţi.
a) scade b) creste c) rămâne la fel 3 55 2

5.00 91.67 3.33

137

Autonom şcolii dupădescentraliz ia are
3% 5% a) scade b) creste 92% c) ram ane la fel

10. Marea majoritate a directorilor chestionaţi (91%) consideră că descentralizarea va contribui la scăderea corupţiei, deoarece prin descentralizare se vor lua noi măsuri la nivelul conducerii şcolii, va creşte transparenţa actului decizional, precum şi corectitudinea managerilor. Se vor responsabiliza toţi factorii implicaţi şi vor fi eliminate nivelurile intermediare. De asemenea, se va îmbunătăţi managementul financiar şi va creşte calitatea morală a angajatorului. Directorii speră că se va trece, în cele din urmă, la selectarea şcolilor performante, după criterii bine stabilite şi că va creşte obiectivitatea persoanelor implicate în actul decizional. Totodată, 9% dintre cei chestionaţi spun că dimpotrivă, descentralizarea va contribui la creşterea corupţiei.
a) va contribui la creşterea corupţiei b) va contribui la scăderea corupţiei 5 53

8.33 88.33

Influenţadescentraliz rii a ă supracorupţie i

9% a) va contribui la crestereacoruptiei 91% b) va contribui la scaderea coruptiei

calitatea morală a angajatorului obiectivitatea persoanelor implicate în decizie 138

3 2

5.00 3.33

corectitudinea managerilor măsuri la nivelul conducerii şcolii eliminarea nivelelor intermediare responsabilizarea factorilor implicaţi selectarea şcolilor performante ca efect al descentralizării probleme privind managementul financiar scăderea corupţiei creşterea transparenţei decizionale

6 7 5 5 2 4 3 6

10.00 11.67 8.33 8.33 3.33 6.67 5.00 10.00

Arg enteprivindinflue desce liz um nţa ntra ării asupra corupţiei Argumente privind influenţa descentralizăriiasupracorupţiei
crestereatransparentei decizionale scadereacoruptiei problem privind m e anagem entul financiar selectareascolilor perform ante ca efect al … responsabilizarea factorilor implicati elim inarea nivelelor intermediare masuri la nivelul conducerii scolii corectitudineam anagerilor obiectivitatea persoanelor implicate in decizie calitatea m orala a angajatorului 3.33 5.00 10.00 3.33 8.33 8.33 11.67 5.00 6.67 10.00

11. Aproape jumătate dintre directorii chestionaţi (40%) au vârsta cuprinsă între 51-60 de ani, 33% au au vârsta cuprinsă între 41-50 de ani, ceea ce înseamnă că tinerii fie nu sunt motivaţi, fie nu sunt stimulaţi să acceadă la funcţii de conducere la nivelul unităţii şcolare.

20 - 30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-60 ani peste 60 ani

4 10 20 24 2

6.67 16.67 33.33 40.00 3.33

139

V ârstadirectorului
3% 7% 17% 40% 20 - 30 ani 31-40 ani 41-50 ani 33% 51-60 ani peste 60 ani

12. Nivelul de educaţie al directorilor de unităţi şcolare arată că 72% dintre aceştia au studii universitare şi doar 19% au şi master-ul iar 9% au absolvit studii postuniversitare.
universitar postuniversitar master 42 5 11

70.00 8.33 18.33

Nivelul deeducaţieal directorului

19% 9% universitar 72% postuniversitar m aster

13. Vechimea în funcţie a directorului de unitate şcolară este de 6-10 ani la majoritatea directorilor investigaţi (43%), 19% dintre ei au vechime de 11-20 de ani, 17 % 3-5 ani, 11% mai puţin de 3 ani şi 10% peste 20 de ani.
mai puţin de 3 ani 3-5 ani 6-10 ani

11-20 ani
140

6 10 25 11

10.00 16.67 41.67 18.33

peste 20 de ani

6

10.00

Num rul dea vechim ai directorului ă ni e

10% 19%

11% 17% m putin de 3 ani ai 3-5 ani 6-10 ani 43% 11-20 ani peste 20 de ani

9.4. Comentarii rezultate din chestionarele aplicate contabililor din unităţile şcolare investigate 1. Din răspunsurile la întrebarea "Cum apreciaţi gradul de independenţă financiară a şcolii în condiţiile descentralizării ?", se constată că în toate judeţele contabilii consideră, în majoritate, că gradul de autonomie financiară a şcolii va creşte în condiţiile descentralizării.

Judeţ Arad Bucureşti Iaşi Satu Mare Total
0.90 0.80 0.70 0.60 0.50 0.40 0.30 0.20 0.10 0.00

Procent "creste" 13% 29% 20% 20% 82%

Procent "scade" 4% 9% 2% 2% 18%

Procent "creste" Procent "scade"

Arad

Bucuresti

Iasi

Satu Mare

Total

141

Raport "creste/scade" 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0
Bu cu re st i M To ta l Ar ad Ia si ar e

Raport "creste/scade"

Optimismul în privinţa estimării creşterii autonomiei financiare a şcolii în condiţiile descentralizării este moderat în judeţul Arad şi în Municipiul Bucureşti, dar foarte mare în judeţele Iaşi şi Satu Mare. 2. Referitor la modificările aduse de descentralizare în bugetul şcolii, comparativ cu situaţia de dinainte de descentralizare, 56% dintre contabilii chestionaţi apreciază că bugetul descentralizat aprobat de Consiliul Local acoperă satisfăcător cheltuielile şcolii; 24% dintre ei consideră că bugetul descentralizat acoperă mai multe cheltuieli, situaţia devenind astfel mai bună decât înaintea descentralizării; 9% dintre contabili cred că bugetul descentralizat nu acoperă cheltuielile şcolii şi 2% afirmă că prin descentralizare nu s-a schimbat nimic. Este surprinzător faptul că 9% dintre contabili nu ştiu care sunt modificările aduse de descentralizare în bugetul şcolii. a) bugetul descentralizat aprobat de CL acoperă satisfăcător nevoile şcolii b) este mai bine ca înainte c) este mai rău ca înainte d) este la fel e) nu ştiu Total
25 11 4 1 4 45 55.56 24.44 8.89 2.22 8.89

Modifică a rile dusededescentra a înbug liz re et
a) Buget descentralizat aprobat de CL acopera satisfacator b) este m bine ca inainte ai 56%

2% 9%

9%

24%

Sa tu

c) este m rau ca inainte ai

d) este la fel

e) nu stiu

142

3. Solicitaţi să indice procentul din bugetul şcolii aprobat de Consiliul Local, contabilii chestionaţi răspund astfel: • 20% dintre ei indică 91-100% ; • 24% dintre ei indică 81-90%; • 24% dintre ei indică 71-80%; • 7% dintre ei indică 61-70%; • 11% dintre ei indică 51-60%; • 5% dintre ei indică 41-50%; • 9% dintre ei indică 30-40%;

P buget aprobat de et probat deC L Procent dinrocent dinbug a Consiliul Local
9%

20%

5%

a) 30-40% 11% 7% c) 52-60%

b) 41-50%

d) 61-70%

24% 24% e) 71-80% f) 81-90%

g) 91-100%

4. Problemele întâmpinate de contabilii din unităţile şcolare în comunicarea cu membrii Consiliului Local. Se constată că 67% dintre contabilii chestionaţi răspund că au întâmpinat probleme în comunicarea cu membrii Consiliului Local, deoarece aceştia nu sunt bine pregătiţi din punct de vedere managerial, 17% au considerat un impediment faptul că unele licitaţii pentru şcoală au fost blocate, din varii motive, la nivelul Primăriei, iar 16% spun că problemele au fost generate de faptul că membrii Consiliului Local nu cunosc suficient de bine legislaţia în vigoare. a) da, membrii CL nu cunosc suficient de bine legislaţia b) da, unele licitaţii pentru şcoală au fost blocate la nivelul Primăriei c) da, membrii CL nu sunt bine pregătiţi managerial Total 1 1 4 45 2.22 2.22 8.89

143

P roblem întâ pina încom e m te unicareacum brii em C onsiliului L l oca
a) da, m brii CL nu cunoesc em suficient de bine legislatia

16% 17% 67%

b) da, unele licitatii pentru scoala au fost blocate la nive

c) da, m embrii CL nu sunt bine pregatiti m anagerial

5. Veniturile proprii ale şcolii sunt gestionate de către şcoală sau de către primării? Constatăm că 41 de contabili (91,11%) răspund că veniturile proprii sunt gestionate de către şcoală şi rămân la dispoziţia şcolii, 2 contabili ( 4,44%) spun că veniturile proprii sunt gestionate de către Primărie, care reţine o parte din aceste venituri şi 2 contabili ( 4,44%) nu răspund la aceată întrebare. a) Veniturile sunt gestionate de şcoală şi rămân la dispoziţia şcolii b) veniturile sunt gestionate de primărie care reţine o parte dintre acestea Total 41 2 45 91.11 4.44

6. Solicitaţi fiind să enumere cele trei forme ale finanţării descentralizate, contabilii menţionează în proporţie de 66% finanţarea de bază, 28% finanţarea de la bugetul local, 3% % finanţarea de la bugetul de stat şi 3% deconcentrarea. bugetul local bugetul de stat finanţarea de baza deconcentrarea Total
8 1 19 1 45 17.78 2.22 42.22 2.22

144

F ealefina rii descentra ate orm nţă liz

3%

28%

bugetul local

bugetul de stat 66% finantarea de baza

deconcentrarea 3%

Contabilii chestionaţi au menţionat şi alte surse de finanţare descentralizată precum: finanţarea suplimentară, finanţarea complementară, surse extrabugetare, sponsorizări, finanţarea compensatorie etc. alte surse potrivit legii - veniturile proprii finanţarea complementară finanţarea suplimentară surse extrabugetare sponsorizarea descentralizarea financiară finanţarea compensatorie
Total 7 1 10 1 1 1 8 45 15.56 2.22 22.22 2.22 2.22 2.22 17.78

Alteform alefina rii descentraliz e nţă ate
alte surse potrivit legii veniturile proprii finantarea com plementara 4% finantare suplim entara surse extrabugetare 3% 3% 3% 35% sponsorizare descentralizare financiara finantare com pensatorie

28%

24%

145

7. Trecerea de la situaţia de ordonatori secundari de credite, la cea de ordonator terţiari de credite este considerată a fi un progres pentru managementul financiar al şcolii de marea majoritate a contabililor chestionaţi (88,63%) ; 9,09% dintre ei consideră că acest lucru reprezintă un regres pentru managementul financiar al şcolii şi 2,27% dintre ei nu răspun d la această întrebare. a) progres pentru managementul financiar al şcolii b) regres pentru managementul financiar al şcolii Total 39 4 45 86.67 8.89

Răspuns lipsă Regres pentru managementul Financiar al şcolii

0

Progres pentru managementul Financiar al şcolii

8. În ceea ce priveşte relaţionarea dintre şcoală şi factorii politici de la nivelul Primăriei, contabilii apreciază în proporţie de 82% că aceasta este foarte bună şi nu au existat presiuni politice, 9% spun că au existat totuşi blocaje şi implicări neproductive ale factorilor politici, în timp ce 9% dintre ei nu se pot pronunţa asupra relaţiilor dintre şcoală şi factorii politici de la nivelul Primăriei. a) foarte bună, nu au existat presiuni politice b) au existat blocaje, implicări neproductive ale factorilor c) nu ştiu, nu pot aprecia Total
37 4 4 45 82.22 8.89 8.89

146

Rela ţionareadintreşcoa şi fa lă ctorii politici dinprim rie ă

9%

9%

a) foarte buna, nu au existat presiuni politice

82%

b) au existat blocaje, im plicari neproductive ale factorilor

c) nu stiu, nu pot aprecia

9. Când apar probleme în funcţionarea bugetării, cum şi din ce resurse rezolvaţi neajunsurile ? La această întrebare, contabilii chestionaţi au răspuns după cum urmează (vezi tabelul):

a) din veniturile proprii ale şcolii b) din contribuţiile părinţilor 3) din alte surse
Total

33 2 1 45

73.33 4.44 2.22

10. Partenerii care relaţionează cel mai bine în exerciţiul bugetar (S-a dat o notă de la 1 la 5, 1 = cel mai slab şi 5 = cel mai bine).

147

11. Problemele întâmpinate datorită descentralizării bugetului menţionate de contabilii chestionaţi sunt următoarele: întârzieri în plata diferenţelor salariale conform sentinţelor civile întârzieri mari în plata furnizorilor alocare de fonduri insuficiente pentru cheltuieli materiale nonrăspuns Total

2 2 4 14 45

4.44 4.44 8.89 31.11

Alte probleme au fost generate de alocarea de fonduri insuficiente pentru cheltuielile materiale (50%); în proporţii egale (25%) au contribuit întârzierile în plata cadrelor didactice a diferenţelor salariale, conform sentinţelor civile şi întârzieri mari în plata furnizorilor.

148

Alteproblem ivitedatoritădesce liz e ntra ării bug etului
intarzieri in plata dif sal conf sentinte civile intarzieri m in plata furnizorilor ari alocare fonduri insuf pt chelt m at

25% 50% 25%

12. Implicarea contabililor din unităţile şcolare investigate în programe de cooperare instituţională pe tema descentralizării. Nu au fost implicaţi Au fost implicaţi Total
23 9 45 51.11 20.0 0

Din totalul de 45 contabili chestionaţi, doar 9 (20%) au fost implicaţi în programme de cooperare instituţională pe tema descentralizării. 13. Referitor la întrebarea “Cum apreciaţi schimbările în domeniul transparenţei şi responsabilităţii la nivelul administraţiei locale şi la nivelul şcolii?", contabilii chestionaţi apreciază că responsabilitatea la nivelul şcolii creşte, iar raportul dintre exprimările creşte/scade arată o tendinţă aproape unanimă în a aprecia creşterea ca fiind reală. Există şi în acest caz tendinţa de a considera că responsabilitatea la nivelul primăriei creşte, dar această creştere este estimată ca moderată de contabilii din judeţele Arad, Bucureşti, Iaşi, iar în Satu Mare estimarea de creştere este mult mai mare.
Cum apreciati schimbarile în domeniul Cum apreciaţi schimbările in domeniul transparenteiresponsabilităţii la nivelul scoli transparenţei şi si responsabilitatii la nivelul şcolii
1.20 1.00 0.80 0.60 0.40 0.20 0.00
Ia si ar e Bu cu re TO TA L Ar ad st i M

Procent din total "creste" Procent din total "scade"

Sa tu

149

Raport "creste/scade" privnd transparenta şi Raport „creşte/scade” privind transparenţasi responsabilitatea nivelul scolii responsabilitatea lala nivelulşcolii
50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0 Arad Bucuresti Iasi Satu Mare TOTAL

Raport "creste/scade"

Responsabilitatea la nivelul primăriei Responsabilitatea la nivelul primariei
45.00 40.00 35.00 30.00 25.00 20.00 15.00 10.00 5.00 0.00 Arad Bucuresti Iasi Satu Mare TOTAL "creste" "scade"

Raport creste/scade Raport creşte/scade
4500.00 4000.00 3500.00 3000.00 2500.00 2000.00 1500.00 1000.00 500.00 0.00 Arad Bucuresti Iasi Satu Mare TOTAL

Creşte Series1

14. Percepţia contabililor chestionaţi privind influenţa descentralizării asupra corupţiei este următoarea: 41% dintre cei chestionaţi consideră că descentralizarea duce la creşterea
150

responsabilităţii instituţiilor implicate, 18% apreciază că mai întâi trebuie asigurat cadrul adecvat de transparenţă, 12% cred că astfel se pot urmări mai bine cheltuielile, 6% spun că astfel se poate lucra în echipă, în timp ce 23% dintre ei nu răspund.

Influenţadescentraliz a ării supracorupţiei
trebuie asigurat cadrul adecvat de transparenta 23% 6% 12% 41% 18% creste responsabilitatea institutiilor im plicate se urm aresc m bine ai cheltuielie se m unceste in echipa

15. Vârsta contabililor chestionaţi
Vârsta contabilului 20 - 30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-60 ani peste 60 ani Total Frecveţa 3 16 10 14 2 45 Procent 6.7 35.6 22.2 31.1 4.4 100.0 Procent valid 6.7 35.6 22.2 31.1 4.4 100.0 Procent cumulativ 6.7 42.2 64.4 95.6 100.0

REPARTIZAREA contablililor pe vârstă Repartizarea PE VARSTA A CONTABILILOR
4% 7% 20 - 30 ani 31-40 ani 36% 41-50 ani 51-60 ani peste 60 ani 22%

31%

Se observă că un procent important dintre contabili are vârsta peste 41 de ani (93%). Din numeroasele interviuri şi chestionare aplicate de laboratorul nostru de-a lungul timpului, reiese
151

că de multe ori e imposibil să se ocupe posturile de contabili scoase la concurs, deoarece salariile pe care le pot primi în învăţământ nu sunt în concordanţă cu preţurile pe piaţa reală a forţei de muncă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu informaticienii din sistemul de învăţământ, fenomenul fiind mult mai sever.

V ârstarespondenţilor
4% 7% 31% 36% 20 - 30 ani 31-40 ani 41-50 ani 22% 51-60 ani peste 60 ani

16. Studii. Din totalul de 45 contabili de unităţi şcolare chestionaţi, 32 (71,11%) au studii superioare, 10 dintre ei (22,22%) au doar liceul absolvit, 3 dintre ei (6,67%) au absolvit o şcoală postliceală. 17. Vechimea în funcţie
Numărul ani vechime în funcţie Frecvenţă 1 2 3 4 5 7 8 9 10 12 13 14 15 17 18 22 24 26 28 30 34 2 2 4 2 2 1 2 1 1 6 2 1 4 3 1 1 1 1 2 2 1 Procent 4.4 4.4 8.9 4.4 4.4 2.2 4.4 2.2 2.2 13.3 4.4 2.2 8.9 6.7 2.2 2.2 2.2 2.2 4.4 4.4 2.2 Procent valid 4.7 4.7 9.3 4.7 4.7 2.3 4.7 2.3 2.3 14.0 4.7 2.3 9.3 7.0 2.3 2.3 2.3 2.3 4.7 4.7 2.3 152 Procent cumulativ 4.7 9.3 18.6 23.3 27.9 30.2 34.9 37.2 39.5 53.5 58.1 60.5 69.8 76.7 79.1 81.4 83.7 86.0 90.7 95.3 97.7

38 Total

1 43

2.2 95.6

2.3 100.0

100.0

Vechime în funcţie contabili Vechime in functie contabili
120 100 procent 80 60 40 20 0 1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 numar ani vechime numarul ani vechime in functie Percent procent
procent cumulativ Cumulative Percent

Vârsta contabilului 20 - 30 31-40 ani ani codul judeţului Arad Bucureşti Iaşi Satu Mare 1 5 5 5 16

Total 41-50 ani 3 3 3 1 10 51-60 ani 3 6 2 3 14 peste 60 ani 1 1 8 17 10 10 45

2

Total

1 3

2

Numărul ani vechime în funcţie 1 codul judeţului Arad Bucureşti Iaşi Satu Mare 2 3 1 1 1 1 4 4 1 1 1 1 1 1 5 7 8 1 1 9 1 0 12 1 5 1 3 14 1 5 1 1 1 1 3

1

1 2 2 1 2

2

2

2

1

1 1

6 Total

2

1

4

1 7 Arad Bucureşti Iaşi Satu Mare 1

1 8

2 2 1

2 4 1

2 6

2 8

3 0 1 1

3 4 1

3 8 1

1 2 3 1 1

1 1 2 153

7 16 10 10 43

1

1

1

2

1

1

Module de formare managerială
10.1 Modul de formare pentru inspectori şcolari, directori de şcoli, contabili şi reprezentanţi aleşi pe plan local: Ameliorarea cooperării şi comunicării în contextul descentralizării Cuprins 1. Introducere. 2. Obiectivele cursului. 3. Metodele folosite în cadrul cursului. 4. Diagnoza nevoilor de formare pentru comunicare a inspectorilor şcolari, directorilor de şcoli, contabililor şi reprezentanţilor aleşi pe plan local 5. Program cadru de formare a competenţelor de comunicare şi cooperare. 6. Proiectarea programelor şi planificarea sesiunilor de formare. 7. Suport de curs. 1. Introducere Studiile privind comunicarea în şcoli şi cu partenerii implicaţi în procesul de descentralizare arată că există lacune serioase în acest domeniu şi de aceea ar fi nevoie de o analiză profundă a cauzelor şi responsabilităţilor instituţionale care au condus la aceste rezultate. Printre aceste cauze, un rol important îl pot avea competenţele de comunicare ale inspectorilor şcolari, directorilor de şcoli, contabililor şi reprezentanţilor aleşi pe plan local (consilieri locali, primari). Din păcate, în cadrul grupurilor respective modelul win-win nu a fost implementat şi nici nu funcţionează în mod natural. Acest modul ar putea face parte din strategia de pregătire pentru comunicare şi cooperare a inspectorilor şcolari, directorilor de şcoli, contabililor, şi reprezentanţi aleşi pe plan local (consilieri locali, primari) în vederea îmbunătăţirii comunicării în cadrul şcolilor şi cu partenerii implicaţi în procesul de descentralizare. Ne aşteptăm ca în urma parcurgerii acestui modul să sporească competenţele inspectorilor şcolari, directorilor de şcoli, contabililor şi reprezentanţilor aleşi pe plan local (consilieri locali, primari) în materie de comunicare, precum şi calitatea acesteia, de asemenea, sperăm să se îmbunătăţească comunicarea intra– şi interinstituţională. Totodată, gradul de înţelegere a nevoilor de informare şi cooperare între şcoli şi autorităţile locale o să crească. 2. Obiectivele modulului  Achiziţionarea de cunoştinţe în domeniul comunicării.  Îmbunătăţirea competenţelor de comunicare intra- şi interinstituţională.  Deprinderea de tehnici de comunicare intra- şi interinstituţională. . 3. Metodele folosite în cadrul modulului Metodele de formare se bazează pe utilizarea tehnicilor de comunicare, cooperare, dialog şi de suspendare a aprecierilor critice pentru a crea un mediu cu receptivitate sporită la analiza imparţială a problematicii comune cu care se confruntă şcolile şi autorităţile locale.
154

Recomandăm ca grupurile de formare să fie alcătuite echilibrat, să cuprindă profesionişti din învăţământ (inspectori, directori de şcoli, contabili), reprezentanţi aleşi pe plan local (consilieri locali, primari). Experienţa anterioară a echipei din Laboratorul de Management Educaţional arată că acest tip de acţiune formatoare însoţită de consultanţă de proces a dus la succesul comunitar şi la dezvoltarea unei cooperări inovative acolo unde a existat continuitate în procesul de interacţiune dintre experţii educaţionali şi autorităţi. Acesta înseamnă că planificarea unor activităţi ulterioare de intervenţie realizate în timpul formării, a fost un criteriu de succes. Aspectul practic-aplicativ al activităţilor de formare se poate combina cu facilitarea formării la locul de muncă. Acest tip de formare are următoarele avantaje:  relevanţă directă pentru activitate: tot ce se învaţă se poate adapta „pe loc” la contextul instituţiei, localităţii şi al politicilor locale;  în timpul formării există oportunitatea coagulării unor echipe mixte de experţi pe plan local şi se pot identifica modalităţi de permanentizare şi de instituţionalizare a acestei cooperări;  dezvoltarea spiritului de echipă;  îmbunătăţirea relaţiilor între persoanele cu funcţii de conducere sau atribuţii decizionale în cadrul instituţiilor implicate şi comunităţii. Posibilităţi mai mari de schimbare la nivelul culturii organizaţionale - se ştie că atitudinile individuale se schimbă mai uşor în şi prin grup. În plus, acordul asupra unor valori şi principii comune facilitează evoluţia culturală în direcţiile agreate. Formatorul va trebui să creeze oportunităţi pentru parcurgerea tuturor etapelor acestui ciclu de către formabili:  plecând de la situaţia şi problemele apărute în practica curentă;  provocând la reflecţie asupra acestei practici, care duce la redefinirea problemelor şi la identificarea unor noi alternative de rezolvare;  creând situaţii de învăţare, prin care sunt dezvoltate acele competenţe necesare rezolvării problemelor şi redefinirii situaţiilor;  oferind oportunităţi de aplicare a competenţelor formate / dezvoltate în situaţii simulate (pe parcursul stagiilor "în contact direct") dar şi reale, prin proiecte şi activităţi desfăşurate la nivelul organizaţiilor de provenienţă. Având în vedere avantajele menţionate, acest ghid se doreşte a oferi un sprijin tuturor nivelelor decizionale din interiorul sistemului de învăţământ şi din cadrul autorităţilor locale. 4. Diagnoza nevoilor de formare pentru cooperare şi comunicare a decidenţilor din administraţia învăţământului preuniversitar şi comunităţile locale Vom propune încontinuare câteva mijloace de identificare a nevoilor de formare specifică cooperării şi comunicării. Vom porni de la analiza fişei postului, ce trebuie să facă fiecare angajat în cadrul atribuţiilor lui "de serviciu" şi vom ajunge la suma competenţelor profesionale stabilite prin standarde şi alte acte normative în vigoare (contract colectiv, contract individual etc.). Analiza informaţiilor de tip cantitativ privind problemele generate în comunitate de către educaţia deficitară şi inadecvată în ceea ce priveşte comunicarea şi cooperarea. De exemplu, absenţa cooperării între părinţi şi şcoală în privinţa frecventării şcolii de către elevi, abandonul şcolar; flux informaţional slab între instituţiile din comunitate privind starea spaţiilor şcolare, starea clădirilor, nivelul de dotare cu resurse educaţionale, numărul angajaţilor din şcoală, dacă posturile sunt sau nu ocupate, dacă ocupanţii posturilor au nivelul de calificare cerut, delincvenţa juvenilă şi nivelul criminalităţii pe plan local. Aici, se pot adăuga şi datele cantitative legate de corpul profesoral: vârstă, nivel de educaţie, locuri anterioare de muncă etc.). Toate aceste date sunt utile şi pentru identificarea şi diagnosticarea unor situaţii de criză sau de risc.
155

Analiza informaţiilor de tip calitativ o completează pe cea menţionată la punctul anterior şi serveşte aceloraşi scopuri formaţionale. Acest tip de informaţie cuprinde date despre: ambianţa din unităţile şcolare, implicarea părinţilor şi agenţilor economici în sprijinirea şcolilor, iniţiativele de cooperare etc. Modul de utilizare a acestor date este similar celor cantitative. Analiza complexă a comunităţii în care funcţionează unitatea şcolară cuprinde:  identificarea componentelor comunitare - dimensiuni fizice, sociale, economice politice şi evoluţia lor în timp;  explorarea nevoilor şi a problemelor comunităţii;  explorarea modului în care se realizează comunicare şi cooperarea în cadrul comunităţii, inspectoratului, şcolii;  relaţia dintre instituţiile educaţionale şi comunitate - dacă şi în ce măsură acestea satisfac nevoile comunitare, ce nevoi comunitare sunt nesatisfăcute, şi de ce; au fost identificate aceste nevoi? A existat comunicare şi cooptare pentru identificarea şi rezolvarea lor? 5. Program cadru de formare a competenţelor de comunicare şi cooperare Ziua I - 6 ore  prezentarea cursanţilor, a formatorilor şi a scopului cursului;  componentele de bază ale comunicării;  canalele comunicării. Ziua a II a – 6 ore  comunicarea interpersonală, comunicarea în grup, comunicarea organizaţională;  metoda de interviziune Balint pentru analiza disfuncţionalităţilor cauzate de lipsa comunicării şi cooperării;  lacunele/lipsa comunicării şi cooperării ca sursă de conflict intra- şi inter-organizaţional. Ziua a III a – 6 ore  comunicare şi cooperare - de la obligaţii administrative, la responsabilitatea profesională;  redactarea unui plan de comunicare în comunitate;  redactarea unui plan de cooperare în comunitate;  evaluarea activităţilor şi identificarea unor oportunităţi de cooperare între primării şi şcoli. Competenţele personalului cuprins în procesul de formare îi vor permite acestuia:  să lucreze împreună cu partenerii – cooperarea se bazează pe valori precum: empatia, solidaritatea, scopul comun, incluziunea socială şi dezvoltarea potenţialului fiecărui cursant, în acest scop, formabilii vor dobândi cunoştinţe de bază privind dezvoltarea personală;  să opereze cu concepte specifice din zona identificată de prezenta cercetare: receptivitatea, flexibilitatea, leadership-ul, probitatea, francheţea, competenţa, eficacitatea, răspunderea;  formabilii vor fi capabili să promoveze comunicarea şi cooperarea intra- şi interinstituţională şi să încurajeze respectul şi înţelegerea reciprocă, ei trebuie să aibă o înţelegere corectă atât asupra respectării diversităţii instituţiilor, cât şi asupra identificării valorilor comune;  formabilii vor fi capabili să înţeleagă factorii care contribuie la coeziune şi cooperare  formabilii vor trebui să activeze eficient la toate nivelurile: local, regional, naţional, european, global. Pentru a facilita învăţarea socială şi a dezvolta mediul comunitar, participanţii trebuie să aibă abilităţi de autoevaluare şi reflecţie asupra propriei activităţi. Reflecţia nu este necesară doar la
156

nivel individual, fiind esenţial ca aceasta să fie extinsă la nivelul comunităţii. În acest context, comunicarea devine un instrument deosebit de important pentru dobândirea unei înţelegeri comune privind comunicarea, cooperarea şi coeziunea. Comunicarea presupune interacţiune colegială la multe niveluri, reprezentând un factor cheie pentru o bună racordare a învăţământului la nevoile sociale. Se recomandă ca prezentul program de formare, precum şi planurile locale să ţintească următoarele deprinderi şi abilităţi:  definirea unor scopuri şi capacitatea de a le realiza în cooperare şi parteneriat;  abilitatea de a lucra în echipă;  abilitatea de a gândi organizaţional, instituţional şi în termeni financiari;  voinţa de a-şi asuma responsabilităţi şi iniţiative;  încrederea în dezvoltarea profesională şi personală;  competenţele comunicaţionale, autenticitatea şi empatia;  abilitatea de a depăşi frustrările non-productive, rezistenţa la schimbare şi blocajele;  deschiderea la pluralism, multiculturalism şi policentrism;  capacitatea de a se orienta în medii socio-culturale diverse;  abilitatea de a acţiona diferenţiat, în funcţie de publicul şi de situaţia concretă. 6. Proiectarea programelor şi planificarea sesiunilor de formare Evaluarea programului de formare va răspunde la următoarele întrebări:  Rezultatele corespund scopurilor?  Activităţile au fost eficiente şi eficace?  Activităţile au avut valoare pentru participanţi ? Evaluarea formării va avea următoarele scopuri:  Îmbunătăţirea comunicării, cooperării şi coeziunii prin judecarea raportului dintre nevoi, obiective şi rezultate (produse şi efecte, dorite sau neaşteptate), precum şi a eficienţei utilizării resurselor.  Verificarea existenţei unor planuri şi programe realizate în cadrul sesiunilor 2 şi 3 din ziua a 3 a. 7. Suport de curs 7.1. Metoda BALINT - intervizare Participanţi:  Un grup de 5-8 persoane care au experienţe comparabile.  Un conducător al discuţiei. Cea mai importantă sarcină a lui este să se asigure că toţi membrii grupului comunică potrivit regulilor specifice fiecărei etape.  persoană care cronometrează timpul. Etape:  Inventarierea situaţiilor "problematice" pe care membrii grupului vor să le supună atenţiei grupului. O situaţie "problematică" în acest caz este orice întrebare concretă pe care cineva o are în legătură cu o situaţie reală în care, într-un fel sau altul, te afli în "rolul de persoană care oferă ajutor".  Decizia în privinţa problemei pe care o vor aborda membrii grupului. Criteriile de alegere a problemei sunt următoarele: trebuie să fie o problemă reală, să nu fie prea complexă şi

157

  

  

să existe în acest moment. Dacă problema este prea complexă, mai întâi trebuie divizată în mai multe subprobleme. În acest caz, sunt mai indicate alte metode. Expunerea problemei. "Proprietarul" problemei expune din nou principalele caracteristici ale situaţiei problematice. Momentul asociaţiilor. Fiecare membru al grupului lucrează singur câteva minute, notează asociaţiile care i-au venit în minte în timp ce asculta expunerea problemei. Momentul imaginării Membrii grupului solicită informaţii suplimentare (nu interpretări sau înţelesuri) pentru aşi forma o idee mai bună asupra problemei. "Proprietarul" problemei răspunde scurt şi clar. Membrii grupului încercă să se identifice cu "proprietarul" problemei. Conducătorul discuţiei face un rezumat al problemei şi verifică dacă fiecare membru al grupului înţelege bine problema.

Formarea unei opinii. Pe baza modului în cate a înţeles problema, fiecare membru al grupului redactează nişte sfaturi. Sfaturile vor fi transmise verbal "proprietarului" problemei, fără a avea loc vreo discuţie. "Proprietarul" problemei ia notiţe. Luarea deciziei. "Proprietarul" problemei le comunică membrilor grupului cum l-au ajutat sfaturile lor să înţeleagă situaţia, să o vadă într-o lumină nouă sau nu. Apoi le comunică ce va face in realitate. Comportamentul de grup. Membrii grupului îi comunică "proprietarului" problemei dacă au observat ceva în privinţa comportamentului lui în cadrul acestui grup, ceva care ar putea fi observat şi în situaţia problematică. Adică, modul în care a fost formulată problema sau modul în care s-a răspuns la întrebări. "Proprietarul" problemei furnizează feedback: "Acest lucru îl recunosc, celălalt nu". E foarte important ca cel care conduce discuţia să fie foarte strict în ceea ce priveşte acest feedback. Să nu existe posibilitatea vreunui atac sau reacţii de apărare! Comportamentul în situaţii comparabile. Membrii grupului vor discuta despre propriul lor comportament în situaţii similare. 2. Comunicarea Componentele de bază ale comunicãrii pot fi prezentate ca răspunsuri la o serie de întrebări (dupã H.D. Laswell):  cine ("emiţătorul");  ce ("mesajul");  cum ("codul" şi "canalul");  cui ("receptorul");  pentru ce ("efectul"). Acesta din urmã, efectul, este esenţial pentru judecarea oricãrei comunicãri (din punct de vedere managerial), existând mai multe trepte de efectivitate:  receptarea comunicãrii;  înţelegerea mesajului;  acordul referitor la conţinutul comunicãrii;  acceptarea intenţiilor emiţãtorului;  schimbarea (în cunoaştere, atitudini, comportament) produsã la receptor. Canalele comunicãrii pot fi:  formale, definite prin structura organizaţionalã şi destinate explicit circulaţiei informaţionale necesare realizãrii sarcinilor specifice şi atingerii scopurilor organizaţionale;
158

 informale, necuprinse în structura organizationalã, destinate comunicãrii între indivizi şi/sau grupuri, în interesul sarcinilor de serviciu şi în afara lor; aceste canale sunt mult mai rapide şi, adesea, mai eficiente decât cele formale; de aceeaşi poate constata o tendinţã de deformalizare a comunicãrii organizaţionale, cu atât mai mult cu cât 45% din timpul managerului este dedicat comunicãrii în afara structurilor formale (C. Carnall). În ceea ce priveşte relaţia emiţãtor-receptor, comunicarea poate fi:  unidirecţionalã (cu "sens unic"), atunci când emiţãtorul şi receptorul au poziţii fixe;  bi/multi-directionalã (cu "dublu/multiplu sens"), atunci când emitãtorul (emitãtorii) şi receptorul (receptorii) îsi schimbãşuccesiv, rolurile. În functie de directia şi sensul de circulatie a informatiei, comunicarea poate fi: verticalã, între niveluri ierarhice diferite, cu sens:  ascendent (de la baza ierarhiei spre vârf) sau  descendent (în sens invers);  orizontalã, la acelasi nivel ierarhic;  oblicã (sau diagonalã), între niveluri ierarhice diferite şiţotodatã, între emitãtori / receptori situati în subsisteme organizationale diferite. Existã douã forme principale de comunicare în cadrul organizaţiei (corelate cu anumite canale privilegiate):  oralã;  scrisã. 2.1. Comunicarea eficientă Oricine poate obţine o comunicare eficientă, dacă foloseşte un instrument simplu care îi poate spune de ce un mesaj e bun sau nu e bun şi cum îl poate îmbunătăţi. Se numeşte Modelul 4C, adică comprehensiune, conexiune, credibilitate şi contagiune. Frumuseţea modelului constă în aceea că este uşor de înţeles şi simplu de aplicat, fie că e vorba de un e mail, un articol de revistă, o prezentare PowerPoint etc. Modelul 4C este un instrument util pentru evaluarea obiectivă a eficienţei multor forme de comunicare: ce merge, ce nu merge şi de ce. Îl vom preyenta în cele ce urmează. Primul C: comprehensiunea  Ne vom pune o serie de întrebări: înţelege auditoriul mesajul, ideea principală? ce comunică mesajul pe loc, direct? poate auditoriul să repete mesajul? Aceasta confirmă că l-a înţeles şi că primul C funcţionează. Iată trei idei pentru o înţelegere mai bună:  Elaboraţi un mesaj clar şi direct.  Repetarea ajută. Spuneţi-le că o să le spuneţi, apoi spuneţi ceea ce aveţi de spus (comunicat) şi, la final, spuneţi-le că le-aţi spus.  Mesajul trebuie să fie simplu, nu intraţi în prea multe detalii. Al doilea C: conexiunea Dacă facem legătura cu o idee sau mesaj care le este cunoscut celor care ne ascultă, aceasta creşte probabilitatea ca auditoriul să şi-l însuşească şi să intre în rezonanţă cu el; mesajul are sens şi semnificaţie pentru auditoriu şi, de obicei, declanşează un răspuns emoţional: bucurie, pasiune, frustrare, mânie etc. Atunci când apare conexiunea, se vor declanşa noi comportamente şi acţiuni.

159

Al treilea C: credibilitatea Auditoriul trebuie să-l creadă pe cel care prezintă mesajul, să creadă ce i se spune şi cum i se spune. Altfel, orice legătură se întrerupe imediat. Credibilitatea este C-ul critic pentru că auditoriul poate înţelege mesajul perfect şi chiar se poate conecta la el la nivel emoţional, pentru ca imediat să se întoarcă la 180 de grade şi să spună că nu-l „cumpără” pentru că vine de la o sursă lipsită de credibilitate: minister, director, inspector, profesor etc. Al patrulea C: contagiunea În comunicare, contagiunea este un lucru bun. Dorim ca auditoriul să „prindă mesajul”, să plece cu el şi să-l răspândească. Amintiţi-vă de o emisiune de la TV care vi s-a părut atât de amuzantă încât aţi povestit despre ea prietenilor şi colegilor de serviciu, aţi „interpretat” replicile memorabile etc. Aceasta înseamnă contagiune. Ca să fie contagios, un mesaj trebuie să fie plin de energie, nou, diferit, memorabil. Mesajul respectiv va trebui să stârnească un răspuns emoţional viu, să motiveze auditorul să facă ceva, să stârnească o reacţie vizibilă. Cum îi punem în practică cei 4 C? Folosiţi în mod curent cei 4C pentru o comunicare eficientă. Încercaţi următorul experiment: aplicaţi cei 4C la o reclamă TV sau la o ştire proaspătă. Aţi reţinut-o imediat? A implicat un răspuns emoţional? A fost credibilă sau a fost credibil cel care a transmis-o? Dacă veţi privi comunicarea prin lentilele celor 4 C, veţi deveni mai conştient de propria capacitate de a comunica şi de problemele pe care le aveţi în comunicare. Cu cât veţi reflecta mai mult la modelul celor 4C şi îl veţi aplica mai frecvent, cu atât veţi deveni mai eficienţi în ceea ce faceţi. Activităţi Activităţile următoare sunt propuse pentru a identifica modalităţi de a dezvolta comunicarea, cooperarea şi coeziunea la nivel local între reprezentanţii administraţiei locale cu responsabilităţi în finanţarea învăţământului şi inspectori şcolari, directori de şcoală. Aceşti actori îşi vor asuma mai uşor responsabilităţile distribuite şi va scădea riscul blocajelor instituţionale. Scopul activităţilor mai constă în a realiza schimbul experienţă necesar identificării problemelor din învăţământ şi a dezvolta activităţi în sprijinul învăţământului, a facilita dialogul între participanţi şi cunoaşterea reciprocă. Activitatea 1 Se alcătuiesc trei, patru grupuri de formabili, în funcţie de instituţiile din care provin şi atribuţiile acestora. Aceştia vor întocmi un tabel în care se vor evidenţia următoarele aspecte:  rolurile, răspunderile şi procedurile de comunicare între instituţiile din care provin formabilii;  rolurile, răspunderile şi procedurile de cooperare între instituţiile din care provin formabilii;  contribuţia instituţiilor din care provin formabilii la stabilirea priorităţilor, elaborarea politicilor publice şi implementarea programelor educaţionale. Activitatea 2 Faceţi o listă a disfuncţionalităţilor cele mai grave în ceea ce priveşte comunicarea între instituţiile din care provin formabilii. Pentru fiecare disfuncţie, se va completa un tabel care va avea următoarele rubrici:     cine este răspunzător; faţă de cine este răspunzător; pentru ce este răspunzător; care sunt consecinţele eşecului în atingerea ţintelor propuse.

160

Discutaţi măsura în care cei răspunzători sunt capabili să îndrepte lucrurile şi măsura în care aceştia suportă consecinţele. Activitatea 3: exerciţiu de grup Scop: stabilirea fluxurilor informaţionale în care este implicată şcoala într-un sistem descentralizat Obiective: • Identificarea instituţiilor/organizaţiilor cheie de la care se recepţionează şi la care se transmite informaţia (de la cine? cui?). • Identificarea categoriilor de informaţii care trebuie transmise şi recepţionate de şcoală (ce?). • Stabilirea modalităţilor de transmitere şi receptare (cum?). • Stabilirea responsabilităţilor în transmitere şi receptare (cine?). • Încadrarea temporală a activităţilor de receptare şi transmitere (când?). • Stabilirea modalităţilor de stocare a informaţiei (cum?/ pe ce suport?, unde se găseşte informaţia respectivă?). Etapa 1 (durata: 20 min.) Se relaţionează cu primul obiectiv şi vizează identificarea instituţiilor/organizaţiilor de la care şcoala recepţionează informaţii şi/sau transmite informaţii. În funcţie de compoziţia grupului de cursanţi (număr, experienţă etc.) se poate alege metoda. Se poate realiza brainstorming cu un grup mai puţin numeros (10-15 cursanţi), formatorul înregistrând pe o foaie de flip-chart propunerile cursanţilor şi întocmirea listei finale cu ajutorul lor), sau pentru o activitate pe grupuri mici (4-5 persoane în grup) în care fiecare grup face identificarea şi notează concluziile pe o foaie de flip-chart, cu prezentarea în plen a rezultatelor şi convenirea împreună cu grupul mare asupra listei comune. Etapa 2 (25 min.) Se împart cursanţii în grupuri, fiecare grup având de identificat informaţiile pe care şcoala le schimbă (primeşte şi transmite) cu o instituţie/organizaţie dintre cele identificate, care sunt înregistrate de către grup pe o foaie de flip-chart şi prezentate în plen. După prezentare se pot face observaţii şi completări. Etapa 3 (45 min.) Formabilii lucrează în aceleaşi grupuri, cu scopul de a găsi răspunsul la întrebările: • Cine transmite informaţia? • Cum se transmite informaţia? (exemple: raport scris, e-mail, telefonic etc.) • Când se transmite informaţia? şi întrebările similare pentru informaţia receptată, opiniile fiecărui grup sunt înregistrate pe foaie/foi de flip-chart şi prezentate în plen, cu posibilitatea de a se face completări şi observaţii din partea celorlalţi participanţi Etapa 4 (45 min.) În aceleaşi grupuri, ca la etapele anterioare, se stabileşte modul de stocare a informaţiilor importante, atât cele transmise, cât şi cele recepţionate. Se stabileşte pentru fiecare categorie de informaţii identificate (atât pentru cele receptate, cât şi pentru cele transmise unde poate fi găsită informaţia respectivă, pe ce suport etc., respectând principiul transparenţei şi a accesului liber la anumite tipuri de informaţii). Etapa 5 (45 min.) Se sintetizează (cu referiri la informaţiile relevante) rezultatele etapelor anterioare într-o matrice, după modelul de mai jos. În această matrice pe primul rând orizontal sunt trecute instituţiile/organizaţiile ce transmit informaţia, iar pe prima coloană verticală sunt trecute instituţiile/organizaţiile ce receptează informaţia.
161

Această sinteză este importantă, pentru facilitatea schimbului de informaţii şi evitarea blocajului în situaţiile în care este necesară o reacţie rapidă din partea şcolii în furnizarea unor informaţii. Se evită întârzierile datorate refacerii unor rapoarte/culegerii de noi informaţii care sunt deja întocmite/culese şi sunt inaccesibile sau sunt „monopolul” unei singure persoane (director, secretară, informatician etc.), în cazul în care respectiva persoană lipseşte din şcoală, în momentul în care sunt solicitate urgent anumite date. Un exerciţiu similar este recomandat să se realizeze la nivelul fiecărei şcoli pentru stabilirea fluxului informaţional între persoanele cu diferite responsabilităţi în colectarea şi transmiterea de informaţii (director, directori adjuncţi, şefi de catedră, contabil, responsabili de arii curriculare etc.). O atenţie specială trebuie acordată accesibilităţii informaţiilor de interes public. Exerciţiul este important pentru facilitatea schimbului de informaţii, transmiterea cât mai rapidă a informaţiilor solicitate de ISJ, Consiliul Local sau alte organizaţii/instituţii. Este important ca matricile care prezintă fluxul informaţional al şcolii cu instituţii/organizaţii exterioare şcolii şi a fluxului intern să fie accesibile personalului şcolii (sa fie afişate de exemplu în sala profesorală sau pe holul şcolii) pentru a se putea accesa direct informaţi sau contacta persoana care o deţine.

Fluxurile informaţionale
Cine transmite informaţia Cine primeşte informaţia
Şcoală IS J Şcoală ISJ Consiliul Local Comunitatea locală • • • Părinţi Parteneri • • • ……. …….. Consiliul Comunitatea Părinţ Local locală i

Parteneri

162

10.2. Modulul de formare managerială continuă: "Management educaţional. Relaţii intraorganizaţionale în condiţii de de-concentrare" Program acreditabil Prof. Tiberiu Marcian MIHAIL cercetător principal, formator naţional NOTĂ. În proiectul de cercetare, Politici de descentralizare în învăţământul românesc. Managementul financiar şi sistemul decizional, tema deconcentrării este, din păcate, secundară. Dar, de primordial interes pentru mine - întrucât mai degrabă profesională decât ocupaţională - şi, ca urmare, (făcută) emergentă în etapa conversaţională a investigaţiei de teren, ea a suscitat, îmbucurător, şi interesul conlocutorilor. Şi, deşi ancheta a vizat doar percepţia1 investigaţilor, rezultatele convorbirilor pe această temă sunt simptomatice – cel puţin tot atât cât şi cele privind-o pe principala (împreună cu care este, de altfel, de abordat). Cvasinecunoscută în sistem - noţional şi, cu atât mai puţin, practic -, deconcentrarea este - odată definită pentru uzul discuţiei - apreciată ca "de interes major", opinia unui director de şcoală fiind: "În spaţiul rural, chiar dacă nu vorbim despre deconcentrare, ceea ce Dvs. numiţi «aspectul profesional al descentralizării» este o veritabilă condiţie de existenţă, ca localizare curriculară". Nu mai puţin utilă, fără îndoială, este, însă, discutarea formativă a acestui subiect şi în raport cu ceea ce a relevat exploatarea surselor livreşti: inclarităţile şi ezitările terminologice ale literaturii de gen; de asemenea, cu indigesta opinie - fie ea şi afirmată din fuga unui raport inspectoral mai mult sau mai puţin formal - după care problem(atic)a deconcentrării ar fi una de informare personală a directorilor şi a profesorilor, şi nu - cum e firesc - una de formare managerială în mediu organizaţional. O părere care necesită (măcar) o tentativă de "debranşare"... Iată de ce, asumat şi alocat prin proiectul de cercetare, modulul de faţă va ţinti ideea acţiunii concertate liderial-managerial-profesorale, aşa cum se poate proiecta ea prin ocularul a ceea ce, în secţiunea care mi-a revenit în lucrare2, am desemnat ca fiind aspectul profesional al
1

Reafirm aici că optica opiniologică, cu fatal accent pe aspectul documentar al cercetării, concretizată în înregistrarea percepţiilor "actorilor" este minimalistă. Acest gen de demers este cu atât mai infructuos în a fundamenta politici cu cât reprezentativitatea eşantionării este mai slabă şi cu cât poziţia interpretativă şi "evaluativă" este mai sterilă, condusă fiind de mentalitatea (viciată de nanism intelectual şi de frustrări morboase) că participaţia noastră nu ar fi "literatură de specialitate", ci simplă glosare pe marginea acesteia. O mentalitate încurajată şi de "selecţia" internă în publicarea elaboratelor instituţionale. Şi consider că "demers de cercetare" înseamnă, pe lângă documentarea (re)surselor, şi act de reflecţie - ca atitudine valorizatoare cu tentă inovativă - şi discurs institutiv - cu intenţie expresiv-personalizantă (inclusiv la nivel conceptual; sau: mai ales acolo, dacă intenţia este programatică). De asemenea, că inovaţia din rapoartele de cercetare şi din modulele de formare - atâta câtă este - trebuie nu ignorată şi nicidecum "eliminată" (încât te aştepţi şi la... sancţiuni pentru delict de inovaţie), ci exploatată, pentru că aplatizarea discursului de cercetare este semn sigur de sicitate stilistică (în sens blagian) – o "contribuţie" nefastă la aceasta - în acord, de altfel, cu eterna investigaţie de opinie - fiind formula pauşală (şi nu de echipă!) în care continuă să fie încremenită producţia noastră de cercetare.
2

Mihail, T.M. Judeţul Arad. Deşi principalele repere topice ale temei de-concentrării sunt prezente în textul modulului, apelul documentar la integrala lucrării este de rigoare, dar şi indispensabilă pentru sesizarea diferenţelor de abordare între un demers de cercetare centrat pe descentralizare şi unul de formare ţintit pe de-concentrare. 163

descentralizării: de-concentrarea (în această grafie – a se vedea Fundamentarea…). Formă de autonomie - în speţă: şcolară - care trebuie să se sprijine managerial pe asigurarea (pre)condiţiilor de apariţie a calităţii în Educaţie ca sistem, de-concentrarea se concretizează profesional în generarea (obţinerea-menţinerea-optimizarea) calităţii educaţiei ca proces – în baza competenţelor procalitative adecvat şi permanent formate la resursele umane angajate în schimbare. Modulul se înscrie în spiritul precedentelor programe pe care le-am elaborat: etica reformei de fond, ranforsarea conceptuală şi proimplementativă a temelor de formare şi propria formulă modală a formării adulţilor, continuând direct, conform politicii instituţionale de urmărire a unui subiect pe un parcurs mai lung, Responsabilitatea profesională în managementul educaţiei – sursă deontologică a răspunderii publice3, integrat temei Sisteme de responsabilitate publică în administrarea învăţământului preuniversitar4 şi fiind destinat formării autentic-continue - în solidar5 - a inspectorilor şi a directorilor şcolari, ca şi a profesorilor cu atribuţii manageriale (cf. IV. Grupuri-ţintă), în management unitar de sistemproces. În acest sens, spre a facilita demersul - firesc, însă mereu ignorat, al - beneficiarului imediat de a-l supune acreditării în vederea ofertării în sistem, modulul este redactat în format CNFP, secţiunea lui aplicativă - iconi, exerciţii, auxiliare, evaluare - urmând a fi proiectată după aprobarea lui (eventuală), în baza observaţiilor şi sugestiilor făcute. Alte caracteristici ale lui sunt: - pentru a beneficia de validarea instrumentelor de investigare ale proiectului de cercetare, chestionarul de investigare a intereselor instituţionale şi individuale de formare va fi elaborat ulterior evaluării interne a Raportului de cercetare; - în numele menţionatelor convingeri profesionale (dezvoltate în Fundamentarea…), prevede asocierea la actul de formare continuă a formatorilor ISE şi a formatorilor zonali/locali – prealabil edificaţi prin comunicare adecvată; - prin structura Planului-cadru (cf. XI.B.-C. – Conţinuturi-Teme), oferă formatorilor zonali/locali cooptaţi ca formatori asociaţi ocazia de a aduce în discuţie, în temeiul unei prealabile programări, ceea ce ei consideră a fi bune practici partajabile; - în cazul organizării unui/or stagiu/ii de follow-up - ceea ce este la latitudinea beneficiarilor -, preconizează ca şi aceştia să fie invitaţi să furnizeze, în secvenţe de interformare, acest gen de îmbinare a expertizei cu experienţa de (inter)formare; - întru cât mai solidă argumentare a ideii sale de bază - parvenirea la descentralizare pe calea profesională a de-concentrării - inserează in extenso, sub genericul Fundamentarea programului, secţiunea de punere în temă. I. Denumirea programului: Relaţii intraorganizaţionale în condiţii de de-concentrare. II. Tipul programului: tematic prin stagiu nondisciplinar, propus de furnizor, modúl mediu III. Număr de ore: 72 IV. Grupuri-ţintă: inspectori, directori de unităţi şcolare şi profesori cu atribuţii manageriale: responsabilii6 cu formarea centrată pe şcoală V. Credite profesionale transferabile: 20 VI. Fundamentarea programului (punere în temă, bază de curriculum de formare continuă):
3 4

Mihail, T.M. (2007). Bucureşti, ISE, pre-print (v. şi 17)

Măntăluţă, O. (coord.) (2007). Bucureşti, ISE, pre-print. Ţin să menţionez aici că titularul respectivului proiect a admis nu doar legitimitatea, ci şi profitabilitatea profesională a acelui modul – rămas, însă, ca şi anterioare lucrări de gen (deoarece nepropus în sistem de către beneficiarul direct), simplă justificare a remuneraţiei.
5

Această formare ar trebui să fie prealabilă numirii pe post. Din nefericire, însă, actualele reglementări nu permit finanţarea de la buget a genului firesc de profesionalizare. 6 calitate - cel puţin în sensul discuţiei din modulul precedent (şi continuată aici) - nu întotdeauna onorată – însă rareori din culpa celor formal "onoraţi" cu această atribuţie 164

1.

Subsistemele descentralizate, forme pretenţioase - nu numai prin răspunderea ţintită angajată, dar şi prin implicarea responsabilă presupusă - de guvernare locală (în indiferent ce domeniu), având un anumit grad de autonomie structurală şi operaţională, sunt mai birocratice7 decât opusul lor; mai exact: decât complementele lor (rămase) centralizate – un adevăr banal în domeniu fiind că nicio administraţie nu este total descentralizată. Realitate doar aparent-paradoxală - date fiind exigenţele juridice privind autocefalia relativă - maximizarea birocraţiei în descentralizare este motivul obiectiv pentru care obligatoria formare prealabilă a resursei umane pentru descentralizare trebuie să reconsidere, întâi de toate, ansamblul de noţiuni în discuţie, în direcţia clarificării conceptuale8 şi a situării în paradigma epistemică. De luat în seamă hic et nunc este, însă, şi motivul subiectiv: sechele civilizaţionale - la noi: deopotrivă fanariote şi autoritariste - au dus domeniul în derizoriu, încât sensul lui este, astăzi, acela de rutină rigidă, de legalism discreţionar (W.P.Anthony: 'rigidizarea arterelor unei organizaţii'; H. Samuel: 'o dificultate pentru oricare soluţie'; J. Pascual Salcedo: 'arta de a face posibilul imposibil') şi de impunitate a titularilor – persoane care par în permanentă grevă de zel, dar - fiindcă inamovibile - sunt, de fapt, în eternă cruţare de sine. Cel puţin în aspectul ei "slujbaş" dar, din păcate, şi în cel (uneori zis-)managerial -, birocraţia pare că, în locul principiului democratic conform căruia tot ce nu este interzis este permis, preferă antireformatorul şi anticalitativul: tot ce nu este menţionat în lege este automat interzis (sau măcar indezirabil). De aceea, juriştii opinează că, în societatea democratică, birocrat(ic)ul (în sens generic, nu peiorativ) trebuie să se afle sub control politic - i.e. parlamentar9 -, presupus a fi incoruptibil (orice abatere de la deontologie fiind sancţionabilă electoral); să se afle, aşadar - fie şi indirect - sub veghe comunitară.

Temă de reflecţie Luaţi - din reperele bibliografice ori din alte surse - un prim contact cu noţiuni conexe problematicii discutate, precum guvernanţă, subsidiaritate, democraţie reprezentativă / comunitară ("grassroots") / participativă.
Un bun reper în reconsiderarea noţiunii este comparaţia cu o alta care va mai apărea în cele de faţă: aceea de risc; "răul necesar" al birocraţiei - domeniul (totuşi, insubstituibil) al evidenţelor scriptice ale unui sistem social - este aidoma celui al riscului: el poate fi (făcut) negativ ori pozitiv. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât protagonistul birocraţiei actuale este funcţionarul public, care nu mai înseamnă (numai) "omul cu mânecuţe" - cu pregătire medie şi salariu pe măsură -, ci şi persoana înalt-certificată - dar nu întotdeauna şi la fel calificată - care, printre altele, elaborează proiecte de acte normative şi de reglementări specifice, de politici, strategii şi programe, precum şi diverse studii, analize şi statistici, lucrând într-un "sistem de administrare", cu funcţii specializate bazate pe calificare specifică, cu obiective precise prestate sub autoritate ierarhică prin acţiuni conforme cu reguli şi în regim de atribuţii delegate (cf. Legea
7
8

Acceptarea comparativului dă birocraticului o şansă...

de exemplu: 'birocraţie' însuşi, care, înainte de a fi privit cultural şi epistemic, cere examen etimologic: fr. bureaucratie (propus de Vincent de Gournay în 1818 şi ridicat de Max Weber la rang de categorie): bureau = masă/încăpere de lucru + gr. kratos = putere - în sensul originar de 'efectivitate obţinută prin reprezentativitate capabilă să impună reguli' (care nu sunt, însă, neapărat norme!) – vezi echivalarea engleză prin 'strength' sau chiar 'rule' şi cea franceză prin 'dominer' sau 'maîtriser'.
9

care, mutatis mutandis, ar fi, pentru administraţie, ceea ce este presa (independentă) pentru "putere" în sens politic: "câine de pază" al democraţiei; cu titlu de anticipaţie vizionară (sau, pentru pesimişti, de utopie socială) citez intenţia de pe la 1900 a lui Vasile Lascăr, ministru în vechiul Regat: "Voi face din administraţie o a doua magistratură" 165

funcţionarului public). Altfel spus, un veritabil specialist al cărui background profesional şi a cărui formare (cel puţin: aceea continuă) ar trebui să conţină şi principiile şi modul practic de aplicare ale benchmarking-ului ca nucleu al managementului de risc. Din această categorie face - sau va trebui să facă - parte şi managerul şcolar. Dar: pe ce cale ar putea fi birocraţia trecută în regim recesiv – pentru descentralizare în genere şi în speţă: pentru de-concentrare în Educaţie? Prin invocarea retorică a "conştiinţei"10 – încă prezentă, pe alocuri, ca ecou retardat(ar) al demago-ideologiei totalitariste? De bună seamă – nu. Soluţia este schimbarea de sens în bază formativă, calificativ-certificativă, în relaţia constituind însăşi esenţa elaborării deciziei - dintre deţinerea de expertiză personală (competenţială, în sens profesional, nu administrativ) şi exercitarea de autoritate publică (legală, juridică): în loc de a fi gândită autocratic, dinspre autoritate spre expertiză ocupaţional, în modelul weberian piramidal-ierarhic -, ea este de construit, întru prestare de factură managerial-deontologică a funcţiilor contractate/delegate profesional - în spirit democratic şi în modelul natural hermeneutic spiral-progresiv, dinspre expertiză spre autoritate – ceea ce presupune: a/ reguli – ca standarde specifice (nu ca norme/dogme imuabile); b/ calificare – ca proces continuu (neîncheiat odată cu angajarea ori în preajma unui salt în carieră); c/ funcţii – ca raporturi (nu ca locuri în schemă); d/ evaluare – ca ratificare meritocratică (nu formală) a valorii modificate (nu numai adăugate), proiectată-performată în baza plasării pe acelaşi plan valuativ a: i/ constatării faptului ducerii la îndeplinire ca obligaţii de serviciu (cu raportul 'răsplată-puniţie' bine statuat) a răspunderilor reglementate; ii/ modului de gestionare ca iniţiative personale reglatoare (cu raportul 'activare-moderare' bine calibrat) a responsabilităţilor asumate, optimizatoare (în timp) de criterii, inclusiv de restandardizare periodică funcţie de evoluţia paradigmei11.

Teme de reflecţie 1. Adăugaţi trăsăturilor mai sus menţionate altele pe care le consideraţi implicabile. 2. Transcrieţi ultima frază de mai sus în unităţi de sens puse una sub alta (precum versurile unei poezii).
Este (se deduce lesne) calea de impregnare a conduitei profesionale - în cazul nostru: a managementului educaţional omogen de sistem-proces -, care se sprijă acum, preponderent, pe "litera" birocratică - de dorit: acurat-executivă - cu un necesar, dacă nu chiar obligatoriu, "spirit" adhocratic - intenţional: intrepid12-implicativ. 2. Ce înseamnă aceasta în demersul generic al descentralizării în Educaţie? Răspunsul - atât de evident, încât nu lipsa lui menţine şcoala noastră în stadiul constatat, ciclu de ciclu, prin analize gen PISA, ci inapentenţa pentru schimbare de fond a top-managementul-ui

10

precum - spre a lua un trist exemplu - în cazul mult-clamatei "transparenţe", dovedită, în atâtea "licitaţii", o (altă bine ticluită) formă fără fond 11 de unde menţionatul caracter spiral al (re)modelării
12

în direcţia - se va vedea - a asumării şi pozitivării riscului 166

educaţional13 - este, cred: bazarea descentralizării pe un leadership dominant-relaţional14 dobândit prin formare continuă (şi doar recesiv-ierarhic, atribuit administrativ), ceea ce presupune priorizarea orizontalei profesionale a de-concentrării. Este calea pe care se edifică, realist, cadrul formal pentru centrarea delegării de funcţii specifice pe comandamentul directór al generării calităţii educaţiei. În acest sens, sugestia din titlul modulului - identificarea relaţiilor pendinte de-concentrării ca (intra)organizaţionale, şi nu (inter)instituţionale - indică programatic trebuinţa orientării (pro)manageriale, de spirit adhocratic - şi nu administrative, de gen birocratic - a autonomizării15. Şi aceasta întrucât, cum constatăm cu toţii mult mai frecvent decât am dori, departe de a fi, cum pare (unora), securizant, lipsit de risc, atotputernicul birocratic este, dimpotrivă, purtător de risc negativ chiar în epocile de dezvoltare, dar cu atât mai mult în cele de reformă: condus de tactica urgenţei, şi nu de strategia priorităţii, el este, pe termen lung, sursa inerţiei autoreproductive a sistemului, pseudoasiguratoare la nivelul individului, din cauza reţinerii - de "religie" administrativă - a actorilor profesionali în zona răspunderii legalcontractuale (şi ea minată de o legislaţie care nu prevede penalizări sau, dacă da, le privează de metodologii conţinătoare ale unei maniere de evaluare juridic-acoperitoare). Or, un atare comportament "managerial" nu numai că nu stimulează, ci chiar disuadează asumarea de responsabilităţi, recte de risc pozitiv, presupusă de adhocratic – sub al cărui semn energetic de-concentrarea şi, prin ea, descentralizarea - au, neîndoios, o şansă sporită de reuşită.

Teme de reflecţie 1. Exemplele de evoluţie a reformei la noi, pe care le cunoaşteţi, îndrituiesc sau nu o atare apreciere a situaţiei? 2. Dacă nu – cum o judecaţi? Dacă da – ce soluţii puteţi prefigura, înainte de a avansa în lectura textului?
3. O primă instanţă a riscului negativ al anastaticei birocraţii este, însă - şi o plasez pe acest loc în virtutea pledoariei pentru priorizarea formării - este minarea demersurilor de reformă prin inclaritate conceptuală. De aceea, limpezirea conceptelor16 şi, prin urmare, a concepţiei şi clădirea pe acestea a unei formări adecvate pentru descentralizare (şi pentru profesionalizare procalitativă în genere) - este calea productivă o vădeşte - din păcate, însă, prin contrariu - actuala "viziune" de politici şi strategii, aşa cum este formulată în varii documente, oficiale sau nu. Strategia pentru îmbunătăţirea modului de exercitare a competenţelor descentralizate în învăţământul preuniversitar – 2008-2013 defineşte
13

primul debirocratizabil (inclusiv prin depolitizare – una dintre cele mai agresive birocraţii - în sensul producerii de blocaje - fiind, cum a vădit încremenirea comunistă şi cum arată, astăzi, vestitul "algoritm", aceea partizană); despre top-management se gândeşte, azi, la nivel profesionist, ca despre o zonă a conducerii unde persoanele (capabile) nu mai sunt considerate "simpli angajaţi"...
14 15

cu tentă în principal liderială şi în secundar managerială

ceea ce, în treacăt (şi nu tocmai) fie spus, ar putea soluţiona, dar mai ales preveni, o serie de aspecte tensionate la nivel etnic 16 Că o atare cerinţă nu este defel pedantă o arată trista realitate că păgubitoarea confuzie terminologică nu este întotdeauna inocentă; uneori, ea este chiar atent întreţinută, numându-se printre cauzele nonreformei dirijate. Iată aversul şi reversul aceluiaşi fenomen: conspirarea unor realităţi revolute prin "rebotezare" – în efortul nu atât de a le scuti pe ele de retragerea la muzeu, cât de a salva manipularea însăşi; respectiv, "înghesuirea" unor realităţi noi în într-un limbaj desuet (când nu ignorate sau direct respinse), sub pretextul asigurării "inteligibilităţii", dar, de fapt, spre respingerea variabilităţii. Tentând repunerea în termeni corecţi, semnalam, în cercetări anterioare, numeroase "asimilări" terminologice ilicite curente; printre ele: educaţional - educativ, metodologic - metodic, performare performanţă, atribuţii - competenţe, rezultat şcolar - reuşită educaţională 167

descentralizarea ca "transfer de autoritate, responsabilitate şi resurse în privinţa luării deciziilor şi a managementului general şi financiar către unităţile de învăţământ şi comunitatea locală", precizând că "transferul competenţelor decizionale de la nivelurile centrale către cele locale şi/sau organizaţionale, pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului public de educaţie" se face prin "participarea factorilor nonadministrativi, a reprezentanţilor societăţii civile, la procesul de luare a deciziilor". Aceeaşi noţiune este prezentată, însă, şi ca "redistribuirea responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice pentru funcţii educaţionale specifice" (s.m., TMM). Explicarea termenului flotează, prin urmare, între "transfer" (de autoritate, de responsabilitate, de resurse, de competenţe [administrative]) şi "redistribuire" (de autoritate, de responsabilităţi, de răspundere publică). Or, utilizarea a două sau a mai multor concepte spre a numi una şi aceeaşi realitate face sinonimie şi cade în imprecizie prin improprietate noţională sau prin - suspectabilă - supraextensie intenţională, afectând înţelegerea corectă a însuşi fenomenului autonomiei proiectate. Faptul este de natură a obtura delimitarea câmpurilor de referinţă şi a "crea" nu "un sistem de învăţământ organizat", cum se clamează, ci confuzie în receptarea ideilor schimbării şi, consecutiv, în strategia de gen. În plus, adresa acestor mişcări apare mai degrabă evazivă decât permisivă: "de la nivelurile centrale către cele locale şi/sau organizaţionale" (structurile teritoriale/educaţionale), trădând tentaţia acoperirii indistincte, la nivel de politici, a două realităţi care, deşi - este adevărat - conexe, sunt diferite (nivel ierarhic / structură internă). Şi cazul este nu doar al cuplului menţionat (transfer-redistribuire – uneori şi transferdelegare), ci şi al perechii răspundere-responsabilitate17, unde plasarea în quiproquo a noţiunilor strămută abordarea, din plan deontologic, în plan ideologic – confuzia dintre proactivul 'a-şi da seama de' (reprezentând responsabilitatea) şi defensivul 'a da seamă despre' (reprezentând răspunderea) fiind pernicioasă pentru (re)structurarea înseşi mentalităţii proreformatoare. De observat că, în acelaşi document, "deconcentrare" apare ocazional, desemnând soluţii de derulare a inspecţiei adoptate în unele ţări, iar în Raportul Direcţiei de Politici Educaţionale a MECT - Descentralizarea învăţământului preuniversitar de stat. Stadiul actual. Direcţii de acţiune - termenul chiar lipseşte, încât, în loc să putem nota efortul de facilitare conceptuală a identificării şi a preluării riscului pozitiv în activitatea managerială, întâlnim riscul negativ (re)prezent(at) în/de limbajul "expert". Omonimia este prezentă şi în multe alte studii – fie plasate anonim în "spaţiul virtual" al Internet-ului (de pildă: "Prin deconcentrare administrativă se înţelege transferul unor atribuţii care revin autorităţilor centrale, unor autorităţi din subordine, ce funcţionează în teritoriu"), fie aparţinând chiar unor specialişti reputaţi18. După justa apreciere: "[…] descentralizarea se referă la transferul de autoritate decizională în josul ierarhiei unei organizaţii sau în afara acesteia"; şi după cuvenita distincţie: "Astfel înţeleasă, descentralizarea are două mari dimensiuni esenţiale: deconcentrarea, care se referă la delegarea autorităţii de decizie dinspre nivelurile centrale spre nivelurile regionale şi locale, şi descentralizarea propriu zisă ("devoluţia"19), care constă în transferul autorităţii de decizie în afara organizaţiei – în speţă la autorităţile publice locale reprezentative", autorul citat dă, totuşi, gir omonimiei: "În acest sens,
17

Opinam, în Mihail, T.M. (2007). Sisteme de responsabilitate publică în administrarea învăţământului preuniversitar. Responsabilitatea profesională în managementul educaţiei – sursă deontologică a răspunderii publice. Modúl de formare managerială continuă. Bază de curriculum: punere în temă, atelier şi criterii de evaluare şi de ratificare de program. I. "Responsabilitate"/"răspundere". Câteva repere. Bucureşti, ISE – preprint, că "Alături de imprecizia noţională, această (in)diferenţă de 'viziune' este sursa cea mai frecventă de conflict interpersonal, intra-echipier şi organizaţional, tendinţa naturală a indivizilor rău educaţi (personal) şi rău conduşi (managerial) fiind de a 'comuniza' valoarea modificată pozitiv ca responsabilitate în caz de succes şi ca răspundere în caz de eşec – un conflict demotivant tocmai pentru cei dispuşi la a-şi asuma responsabilităţi", primejdia pentru domeniul educaţional-formativ fiind acceptarea caracterului nu numai supraordonat, dar si aprioric al răspunderii faţă de responsabilitate.
18

Iosifescu, S. (2005). Patru exerciţii de politică educaţională în România. Tema I. Managementul în contextul descentralizării sistemului de învăţământ. Versiune de lucru. Bucureşti, Centrul Educaţia 2000+-UNICEF. 168

deconcentrarea ar însemna transferul autorităţii decizionale de la M.Ed.C spre inspectorate şi unităţi şcolare" [s.m., TMM]. Că omonimia este o formă de suspendare a limpezirii conceptuale o dovedeşte faptul (de limbă – vezi tezaurele Roget sau Larousse) că "transfer" presupune o mişcare de replasare / relocare de atribuţii - proprie descentralizării şi pendinte de răspunderea legală -, iar "delegare" – una de substituire / comutare de funcţii - proprie deconcentrării şi privind, ca atare, cel puţin în reforma educaţională, responsabilitatea deontologică. Un exemplu lămuritor: indistincţia transdomenială atribuţie-funcţie. În acest sens, fracturarea inerţiei sistemului ("nod gordian" al reformei) este... funcţie a de-concentrării, însă ea va trebui să conteze pe iniţiativă şi pe "curajul profesional" al asumării riscului – dezinerţializarea şi apariţia reformei de fond în sistem fiind posibile doar organizaţional, prin acţiune asociativ-profesională, singura cale de succes veritabil asupra diverselor derapaje într-o direcţie (staticistă, a administraţiei) ori alta (volantă, cum s-a dovedit recent cea legislativă). Şi, în mod evident, această acţiune are nevoie de solid suport deopotrivă managerial şi conceptual. Sau, poate, mai corect: deopotrivă conceptual şi managerial.

Temă de reflecţie Sistematizaţi-vă punctele vedere proprii - sau/şi discutate, eventual, cu unii dintre colegii Dvs. - asupra ideilor expuse între precedenta şi prezenta temă de reflecţie – în vederea dezbaterii lor în sesiunile de aplicaţii practice.
Sunt, totuşi, precizia şi acurateţea termenilor într-atât de importante, încât absenţa lor să constituie o restricţie pentru optima priză la domeniu? Fireşte – atât din principiu (una dintre condiţiile de existenţă ale oricărei discipline, alături de obiect şi de mod abordare, fiind un limbaj propriu în ambele sensuri ale cuvântului), dar şi dintr-un motiv strict pragmatic: este de la sine înţeles - dar nicio insistenţă nu este de prisos - că un management de tip adhocratic este aplicabil unor resurse umane bine formate în această direcţie. Spiritul adhocratic este operaţionalizabil dacă şi numai dacă, aşa cum spuneam, este susţinut de o conduită formativă deontologică ratificată printr-o evaluare meritocratică20 – de unde necesara prealabilitate a formării adecvate: pentru o gândire deschisă, alternativă21. Or, baza acesteia este conceptuală şi comunicaţională, orice comunicare minată de imprecizie conceptuală şi orice concept doar "transmis" fiind antiformative şi, deci, antireformatoare. Influenţarea "de jos în sus" - câtă poate fi ea, astăzi şi aici - a procesului de reformă este în strânsă dependenţă de instituirea, consolidarea şi îmbunătăţirea unei relaţii de formare (ea însăşi adhocratică!), având o solidă componentă intra-organizaţională – defel 'închisă', în condiţiile în care ceea ce o funcţionalizează are în vedere orizontul benchmarking-ului ca - spuneam - nucleu al managementului de risc22.
19

În treacăt fie spus, "devoluţie", chiar ghilimetat, este impropriu spiritului limbii române; deşi nu se confundă cu "involuţie", el poate induce sens negativ, din cauza uzului (prefixul fiind resimţit ca privativ). Că este aşa o dovedeşte interpretarea în acest sens, de către unii, a lui "demultiplicare" – concept care oricum nu admite acest tratament, având în vedere că dezominimizează termenul "multiplicare" în direcţia distingerii creativei demultiplicări de mimetica "diseminare". 20 Ţin la îndemâna celor interesaţi câteva elaborate recente, vizând rafinarea modului de apreciere a trecerii valorii în calitate prin implicarea competenţelor.
21

Formarea real-continuă centrată pe şcoală şi, consecutiv, formarea iniţială a elevilor prin reproiectare locală (dar cu deschiderere pro-europeană!) - a curriculumului şcolar în spirit alternativist – cum ar fi, de exemplu, acela al gândirii «altfel» - temă pe care o dezvolt în programul Impactul competenţelor de cercetare specific-profesorală asupra reuşitei educaţional-umane - trebuie să fie la îndemâna oricărui manager proactiv (cf. 35) 22 temă conexă care ar merita, fără doar şi poate, o dezvoltare proprie (dar benchmarking-ul va primi o atenţie specială şi în cadrul submodului II) 169

Din păcate, însă, în pofida numeroaselor declaraţii de bună intenţie, top-management-ul de sistem23 a "s.r.l.-izat" formarea continuă prealabilă programatic-sistematică pentru schimbare, consfinţind, astfel - prin a o condamna la risc negativ - considerarea ei ca "lux al reformei" din anii '90. Şi aceasta fiindcă veritabila continuitate a formării înseamnă nu "cincinalizarea" acesteia şi evaluarea pauşală a participanţilor (acordarea către toţi, indiferent de contribuţia în stagiu, a aceluiaşi numar de credite), ci lucrul în program nonintermitent preferabil: centrat pe şcoală/zonă -, asigurat prin acţiunea de permanenţă a unui corpus al formatorilor de formatori ai subsistemului preuniversitar. Un corpus care, însă, trebuie, desigur, prealabil format el însuşi24 într-o bază profesională înnoită şi nuanţată conceptual, prin curricula demultiplicabile - voi reveni la temă -, ceea ce necesită o determinare şi o diligenţă manageriale pe care birocraticul nu le concepe/acceptă, întrucât găseşte profesionalizarea, constituirea şi ocuparea în sistem a acestui corpus ca amânătoare de reformă (ceea ce era, eventual, credibil – dacă reforma s-ar fi înfăptuit estimp...). 4. Ce ar presupune - conduita propriu-managerială, în domeniu? În primă instanţă – o modelare: P O L I T I C I DESCENTRALIZARE  D E - C O N C E N T R A R E MANAGEMENT ADHOCRATIC PROREFORMATOR: ASUMAREA-POZITIVAREA RISCULUI ŞI "RECUPERAREA" BIROCRAŢIEI S T R A T E G I E FORMARE CONTINUĂ ("ON-THE-JOB") PRIORITARĂ PROCALITATIVĂ CLARIFICARE-NUANŢARE COMUNICARE SPECIFICPROFORMATIVĂ CONCEPTUALĂ  TACTI C I I/ FORMARE DE FORMATORI II/ FORMARE DIRECTĂ
23

TEHNICI RATIFICAREDEPROGRAM EV ALUAREMERITORATICĂ

"responsabilii" 'la vârf' cu veghea asupra resurselor umane şi cu funcţionarea instituţiei desemnate pentru aceasta (Casa Corpului Didactic) – sprijiniţi pe/de o pedagogie revolută, ca şi de/pe propovăduitorii antireformatori - de dragul câştigului de stimă (şi nu numai) - ai preeminenţei, în ordine cronologică şi valorică, a standardelor ocupaţionale asupra celor de profesionalizare
24

Începuse a întreprinde aceasta programul naţional "Formator 2006". Proiectat şi propus oficialităţii încă de acum mai bine de zece ani, el a putut fi derulat, timp de câteva luni, aprobat fiind de MECT cu ocazia unei rectificări bugetare, dar sistat tot de el, în pofida (ori, mai degrabă... din cauza) ecoului foarte favorabil printre profesori, cum arată petiţiile acestora în favoarea continuării lui. Pretextul... transparent: lipsa metodologiei CNFP pentru acreditarea unor astfel de programe. O lipsă care, din cauza altor interese decât cel profesional, durează de mult şi care nu împiedicase, totuşi, aprobarea programului – pentru ca sumele alocate prin acea rectificare bugetară să nu rămână necheltuite. Imensa majoritate a beneficiarilor - peste 130 de tineri (numiţi) responsabili pentru formare continuă din şcoli (câte trei din fiecare judeţ) - i-a valuat în chip special principiul: adevărata echitate democratică din Educaţie se realizează prin acordarea de şanse egale în bază socială la intrarea în sistem, dar de şanse echivalente în bază competenţială pe parcursul şi la ieşirea dintr-o secvenţă de formare. După setul propedeutic consumat în răstimpul îngăduit -, programul proiecta abordarea formării continue din perspectiva sus-menţionatei (cf. 21) 'gândiri «altfel»' (interogativă, critică, laterală, metodologică – cu succesive recursuri la gândirea verticală vizând "aşezarea" resemnificărilor apărute). Preconizam şi realizarea continuităţii reale a formării prin formula mixtă proxemic-telematică, neacceptată azi în zona preuniversitară. Cine cunoaşte preferinţa unora pentru firmele de scară de bloc, monopolul universitar şi precaritatea gândirii la nivelul unor CCD-uri (şi a "centralei" lor) înţelege motivele închiderii programului. 170

RELAŢII INTRAORGANIZAŢIONALE

:

LEADERSHIP DOMINANT -RELAŢIONAL

DECIZII DE ECHIPĂ – DINSPRE EXPERTIZĂ SPRE AUTORITATE ACŢIUNE CONCERTATĂ LIDERIAL-MANAGERIAL-PROFESORALĂ

Temă de reflecţie Priviţi cele de mai sus ca pe o sugestie de modelare şi corectaţi-i / completaţi-i, conform opţiunilor Dvs., logica etapelor/câmpurilor şi/sau substanţa reperelor acţionale propuse.
Dincolo de concepte, limbajul coverbal, "scripticonic" - poziţionările şi (familiile de) culori - din tabloul de mai sus tentează acreditarea ideii că "miezul" reformei este strategic (nu politic); şi aceasta fiindcă descentralizarea ajunge operaţională mai degrabă prin modelare (reflexiv-tranzitivă) - şi, astfel, convenit pe cale calificativă - decât "la ordin". Evoluţia corectă a descentralizării (aparent paradoxal) mai strictă decât a formulei centraliste, este reprezentabilă prin "figura" armonicii: instanţa detensiei - eliberarea de constrângeri centralizat-administrative este urmată de cea a intensiei: omogenizare în concentrat organizaţional, unde coerenţa se obţine din decizia de echipă (managerială) bazată pe cunoştinţa de cauză (profesională) şi pe conivenţa liber-consimţită (deontologică). Or, acestea sunt mai circumscriptive - în termeni democratici, ce-i drept - şi mai pretenţioase decât în regim administrativ – de unde, pe de o parte, reticenţa celor comozi, obişnuiţi cu ipostaza de asistat şi cu "linia de comandă", iar, pe de alta, trebuinţa de a "recupera" birocraţia – atât prin practicarea efectivă a normelor minimal-funcţionale25 de răspundere, cât şi (iarăşi aparent paradoxal) prin stimularea inezitantă a adhocraţiei ca domeniu tipic al criteriilor optimal-calitative de responsabilitate25. Iar dacă (sau când) rezultatele (pe termen imediat şi scurt) şi efectele (pe termen mediu şi lung) se constituie într-un continuum nondistonant, dar inovator -, faptul probează că, pe fond, opozitele nu sunt contrare, ci succesive: la nivelul modelării, hermeneuticul este mult mai productiv decât dialecticul. Iar interpretarea26 tabloului - concentrat figural al celor în discuţie - relevă că, dacă politicile (partizane) sunt obturante pentru descentralizare [roşu] - prin indecizie parlamentară (legislativă) sau administrativă -, o strategie [albastru] care va prioriza - în chip logic - formarea optim orientată conceptual şi comunicaţional este, în schimb, menită deschiderii spre de-concentrare adhocratică [verde] şi, în consecinţă, spre profesionalitate. Iar, dacă sunt gândite în acelaşi spirit, tacticile şi tehnicile specifice - identificate ca medianţi de/în acţiune - pot fi adjuvanţi preţioşi. Dacă despre formare am discutat pe larg în lucrări de cercetare anume destinate şi într-o serie de programe de gen - urmând ca la finalul modulului (cf. 7.) să revin la acest subiect, pe "spirala" modelării hermeneutice propuse, cu o imagine completată de ceea ce îi oferă topicele descentralizării aşa cum le relevă abordarea de faţă -, efectele reaşezării relaţiilor de-concentrate, intraorganizaţionale pe componenta strategică reprezentată de formarea prealabilă ca o condiţie sine qua non a schimbării de fond în Educaţie, necesită, şi ele, adânciri. Aceasta deoarece, odată autonomia şcolară încredinţată unor manageri, evoluţia educaţiei este de regândit nu doar în termeni de asigurare a calităţii, ci mai ales de generare a ei prin curricularul considerat pachet
25

Punctez aici expres distincţia - crucială în reformă - între funcţional şi procalitativ (cu izotopi ca managerial/liderial, administrativ/profesional, reglementativ/reglator) – pe care o va pune în evidenţă formativă partea aplicativă a modulului (vezi, pentru un prim contact cu problema, Anexa II, A.).
26

cum nu ostenesc să amintesc cu orice prilej: formatorul autentic spune ce face şi face ce spune 171

continuu-iniţial vocaţional şi plauzibilist şi nu conglomerat sectorial şi verosimilist. Cheia problemei este reconsiderarea nonbirocratică a managementului educaţional unitar de sistem-proces, care să înţeleagă şi să decidă că reluarea reformei este de realizat prin preluarea riscului de a reîncepe cu începutul: formarea formatorilor de formatori ai subsistemului preuniversitar, în care scop este necesară clarificarea şi situarea conceptelor specifice fundamentul de mentalitate adhocratică şi reflexul ei în conduita managerială, demersul deconcentrat, substanţializat în/prin decizia echipieră dinspre expertiză spre autoritate - în seriile lor naturale. 5. A doua instanţă, aşadar: considerarea, pentru domeniu, a noţiunii de adhocraţie. A "(re)începe"27 - strategic - cu asumarea-pozitivarea riscului proiectării şi organizării unei formări continue institutive înseamnă a admite că înalta rată a profesionalităţii presupusă de o reformă de fond se bazează nu pe rutina cultivată de formarea iniţială actuală, ci pe o permisivitate accentuată privind creativitatea (profesională şi organizaţională) şi pe o comunicare nu doar "eficientă", ci performantă28. Şi tocmai aceste două caracteristici definesc, esenţial, conceptul cu mare potenţialitate, dar insuficient implicat în Managementul educaţional, al adhocraţiei.

Temă de reflecţie Este opinia din nota 26 valabilă şi pentru Educaţie? De exemplu, absenţa dintr-o programă a antreprenoriatului sau prezenţa în alta a unui personaj public în dauna unui scriitor/domnitor, conduc la manipulare
Înţeleasă de A. Toffler (Future Shock, New York, Bantam, 1970 – trad. rom. 1973, 1995) ca [tip de] "organizaţie alimentată de informaţii", cu "indivizi cu mobilitate crescută" ("omul organizaţional") şi opusă apoi de H. Mintzberg birocraţiei29, adhocraţia este redefinită de R.H. Waterman30 ca mod de existenţă organizaţională care "taie legăturile" birocraţiei spre a reţine ("capture") oportunităţi, a rezolva probleme şi a obţine rezultate. Intervenţii recente subliniază că, prin a include "luarea de riscuri şi adoptarea flexibilităţii în întâmpinarea proiectelor apărute" ("taking risks and being flexible as new projects arise"), ca şi prin ilustrarea muncii în echipă - aşa-numita "DIT ('Do It Together') culture" -, adhocraţia promovează ceea ce şcoala tradiţională nu doar că nu oferă, dar chiar condamnă: "în timp ce organizaţiile se centrează ("focus") pe îmbinarea în roluri a responsabilităţilor individuale, şcolile pedepsesc colaborarea între elevi ca 'fraudă'" ("our schools punish collaboration as 'cheating'"). Este evident că această conduită este bazată pe un (non)management care ignoră sau deneagă optima orientare a relaţionării, considerând
27

în conformitate cu modelul hermeneutic, "începerea" nu este niciodată absolută: procesul re-incepe mereu, printr-o contiguizare, precedată de o decizie produsă la un moment – nu "dat", ci luat
28

Asupra caracterului performant al comunicării, poziţiile şi judecăţile sunt foarte variate. Cu titlu de (potenţială) extindere a discuţiei spre o zonă sensibilă, reproduc aici dintr-o contribuţie juridică: Ionescu V.; Turza, I. Democraţie: vis şi realitate (Buletin de informare legislativă, 4/2003, 1/2004), citează un jurnalist, B. Langlois, care este de părere că "Oricât de paradoxal ar părea, tocmai la apogeul liberei circulaţii a informaţiilor, pe fondul excesului, al saturării, se instalează, inconştient sau nu, o nouă formă de cenzură, mai discretă, dar eficace, aceea a paravanului[...].Un eveniment este folosit să ascundă un altul prin marginalizare sau ignorare, sfârşind aberant ca o informaţie să ascundă o informaţie. Cu cât se comunică mai mult cu atât se informează mai puţin" (s.m., TMM). Trimiterea este la ideea că manipularea poate fi practicată nu numai prin minciună (propagandă), ci şi prin monopol (asupra cunoştinţelor, modalităţilor şi instrumentelor) – o temă, în definitiv, (şi) curriculară... 29 Cf. sinteza lui Bob Travica (1999). New Organizational Designs: Information Aspects, Ablex/Greenwood – cu cele două forme ale adhocraţiei: administrativă şi operaţională.
30

Waterman, R.H. (1990). Adhocracy: the power to change. New York, Norton. O glosă la dezvoltările autorului sună astfel: "După Robert Waterman Jr., inovaţia trebuie să devină un mod de viaţă (a way of life) în organizaţii. Ceea ce trebuie acestora este un mediu (environment) care să promoveze ca strategie uzuală în abordarea problemelor utilizarea efectivă a grupurilor de lucru special constituite ("ad hoc") dincolo de procedurile birocratice, acelea care, atât de des, asfixiază iniţiativa" [s.m., TMM]. 172

"temerară" implicarea formabililor - tineri, dar, cum este condiţionată, azi, la noi, formarea continuă, şi adulţi - în propria evoluţie, deplângând, însă, concomitent, libertăţile pe care aceştia şi le iau faţă de un 'schooling' rămas tributar constrângerilor vetero-pedagogice. Or, spiritul adhocratic subîntinde veritabila filozofie managerială a riscului asumat, nu doar demantelând comoda opacitate la risc, ci şi adoptând standardizarea scăzută a procedurilor31 şi laxitatea rolurilor tradiţionale, în favoarea iniţiativei şi a inovaţiei (acolo unde apare). Ranforsate de "specializarea pe orizontală" (inclusiv în echipe) a resursei umane şi de comunicarea de înalt randament (dialogală), acestea au urmări majore în adecvarea la sarcină ("task") a însuşi stilului managerial. Înţeleasă astfel - şi nu ca randomizare (dezordine) la nivelul deciziei -, adhocraţia poate gira, prin lucrul în echipe organizaţional-traverse, proporţionalitatea resurselor "reci" (financiare) vizate prin descentralizare cu cele "calde" (umane) ţintite - prioritar - prin de-concentrare. Lucrări de marcă32 dezvoltă ideea că managementul contemporan destinează programatic funcţia "planificare" nu ocolirii, ci anticipării şi preluării riscului – în bază comunicaţională şi cu o realistă "descentralizare selectivă" la nivelul managementului de proces. Iar aceasta nu numai în temeiul logicii simple a inevitabilităţii situaţiilor de risc, ci şi deoarece riscul nu este fataldistructiv. Dacă bine stăpânit (dintâi conceptual), el este - salutar, afirmă autorii - stimulativ de variabilitate, echilibrul dintre oportunitate şi risc fiind el însuşi o variabilă cu dinamică proprie, analizabilă optim prin aprecierea gradului de turbulenţă a mediului (în sens larg). Avansând în direcţie managerială pe urmele interpretării moderne a fenomenelor din sistemele fizice33 şi extrapolând la social, experţii citaţi alocă noţiunii de turbulenţă "o notă pozitivă": "esenţială pentru inovare", aceasta produce beneficii în sistemele creative (considerate prin extensie de la câmpul cibernetic-informatic, de unde au pornit aceste dezvoltări, la câmpul epistemic). Or, cultivarea expresă, în organizaţie ca mediu intern - în Educaţie, desigur: mediul de formare -, a unei "bine temperate"(ar spune T. Kotarbinski) turbulenţe prin încurajarea iniţiativei, constituie chiar esenţa spiritului adhocratic – întâmpinarea riscului34 fiind, aşadar, o condiţie esenţială a succesului managerial35.

31

fără contradicţie cu amintita necesitate de principiu a standardizării – dintâi pentru că referirea este la proceduri, iar apoi fiindcă, deşi "scăzută" ('low'), ea este prezentă 32 Pe teren românesc, o discuţie profesionistă în temă – la: Cornescu, V. ş.a. (2004). Management – de la teorie la practică. Bucureşti, Editura Universităţii, passim.
33

de pildă, 'efectul Lorenz', al celebrului autor american al Teoriei haosului, recent dispărut, E. Lorenz – cu vestita formulare: "poate bătaia din aripi a unui fluture din Brazilia să declanşeze o tornadă în Texas?". (O prezentare à vol d'oiseau a ideilor de gen – în cartea lui Alain Boutot "Inventarea formelor". Trad. rom., Bucureşti, Nemira, 1997). Interogaţia lui Lorenz reînvia - de bună seamă în cunoştinţă de cauză - unul dintre numeroşii topoi din paremiologia chineză: "Un fluture care bate din aripi schimbă lumea".
34

Cf. Cornescu, V ş.a., Cap. 5, Managementul riscului, passim. Autorii definesc această postură ca "nesiguranţă asociată oricărui rezultat", dar o conotează net pozitiv, notând că una dintre competenţele manageriale cele mai bine cotate astăzi este aceea de elaborare a planurilor necesare spre a minimiza probabilitatea ca preluarea unui risc să afecteze negativ activitatea unei organizaţii, prin identificarea specificităţii fiecărui (tip de) risc, întru: a/ eliminare; b/ diminuare; sau c/ repartizare "părţii care poate să îl suporte şi să îl controleze cel mai bine". Şi autorii conclud: "O organizaţie cu aversiune prea mare faţă de risc nu va supravieţui mult timp". Iată şi o profesiune de credinţă a unei reputate firme de gen: "O măsură a seriozităţii unei instituţii este dată de felul în care [ea] dezvoltă proceduri pentru colectarea şi analiza[rea] informaţiilor despre potenţiale situaţii de risc".
35

Categorii de profesionalitate în Managment: reactivul este remedial (acţionează post-factum), iar proactivul profesionalizat în teoria şi practica Managementului - este preventiv, programând pozitiv potenţialitatea de risc. În evitarea/refuzarea conducerii în acest fel - prin coordonare anticipativă - a procesului educaţional este invocat adesea blocajul sistemului în "regula urgenţelor", în dauna celei a priorităţilor. Dar aceasta înseamnă rămânere inerţială în convenţia birocratic-ierarhică a răspunderii (fără asumare de responsabilităţi, care cer prognoze şi iniţiativă) şi, în speţă, rezumarea la "exigenţa" minimală a "rezultatului şcolar" – pentru care criteriile uzuale de evaluare sunt frecventarea şcolii şi "promovabilitatea". În ambele cazuri, iniţiativa este refuzată, întrucât presupune implicare, ca şi cunoaştere şi "speculare" a caracteristicilor riscului. 173

Teme de reflecţie 1. Cum aţi caracteriza, în limbaj uzual, diferenţa dintre birocraţie şi adhocraţie? 2. Apreciaţi aspectele concrete ale comunicării în organizaţia de tip adhocratic.
În consecinţă, din unghiul implicării adhocraticului, managementul educaţional are a considera - şi a substanţializa conceptual şi acţional - seria: A. Plasarea în reformă – instituită TEHNOCRATIC, prin opţiune politică în bază strategică şi prin limpezire-nuanţare conceptuală programatică, în scopul dezvoltării intra/interorganizaţionale prin contribuţia decisivă a unui leadership reglator, cu predominanţă comunicaţional-relaţională36. B. Luarea deciziei – considerată ADHOCRATIC, prin implicarea managementului de risc şi prin favorizarea iniţiativei-inovaţiei ("turbulenţei"), în scopul optimei orientări37 a activităţii dinspre expertiză spre autoritate, al stimulării responsabilităţii şi al deontologizării birocraţiei. C. Prestarea formării-evaluării – criteriată MERITOCRATIC, prin inversarea ponderii actuale a termenilor în raportul certificare/calificare, în scopul redimensionării justei proporţionalizări a resurselor în raport cu principiul ordinii logice a priorităţilor de reformă D. Alegerea stilului de lucru – operată DEMOCRATIC, prin substanţierea descentralizării ca acţiune concertată liderial-managerial-profesorală, în scopul reunirii instituţional-individuale a intereselor de formare şi al operaţionalizării modelului managerial adoptat38. 6. A treia instanţă a redese(m)nării conduitei manageriale productive este considerarea din perspectivă prioritar-profesională a descentralizării – sub unghiul deconvenţionalizant al conturării conceptului - şi, deci, a fenomenului - adhocraticului în orizontul managementului educaţional. Acceptând definiţia citată39, constatăm că realităţile numite de această noţiune sunt diferite, încât "descentralizare" devine numitor comun pentru două genuri de activitate.
36

De un interes formativ evident este o discuţie asupra modelului managerial util pentru Educaţia în reformă. Personal, consider că el trebuie să se constituie prin a întruni valorile concentric-spaţiale: optim contextual (prin guvernanţă), optimizabil situaţional (prin benchmarking) şi optimizat cazual (prin localizare).
37

Ideea optimităţii apare (se poate constata) frecvent – şi nu întâmplător; energic-calitativă, ea este un topos al contribuţiilor de cercetare-formare-dezvoltare pe care le-am propus – fie tehnice - proceduri de generare a calităţii prin curriculum sau aparatul de indicatori-indici de evaluare a trecerii valorii în varii grade de calitate -, fie teoretice, cum ar fi considerarea procesului formativ din perspectiva viziunii epistemice pe care am numit-o eutropică (de optimă orientare: Gr. eu = bine superior + trope = orientare).
38

Un reper posibil (cu reale valenţe adhocratice) din perspectiva ideii de stil de lucru este 'Modelul Organizaţional Complet' dezvoltat de Lickert şi McGregor (a se vedea sinteza lui D.S. Pugh şi D.J. Hickson (1994). Managementul organizaţiilor. Trad. rom. Bucureşti, CODECS, unde partea esenţială a prezentării este: "În lucrările lor ulterioare [propunerii de către Lickert a stilurilor exploatativ-autoritar, binevoitor-autoritar, consultativ şi participativ şi elaborării de către McGregor a 'Teoriei X', a comportamentului reticent faţă de muncă, respectiv a 'Teoriei Y', a comportamentului integrativ – n.m., TMM], Lickert şi McGregor extind clasificarea celor patru stiluri, introducând Stilul 4T al Modelului Organizaţional Complet. Denumirea se referă la organizaţiile care […] cuprind un standard ridicat al obiectivelor de realizat […] privind aspectele tehnice, administrative şi legate de rezolvarea problemelor [şi care beneficiază de] capacitatea liderului de a asigura o planificare, resurse, echipament, instruire şi un sprijin permanent pentru subordonaţi […]. Stilul 4T este utilizat, de obicei, ca metodă optimă de abordare a unei situaţii conflictuale, datorită capacităţii sale de a obţine informaţii corecte referitoare la cerinţele de grup (evitându-se astfel conflictele personale). Dacă membrii unui grup […] manifestă incapacitatea de a folosi tehnicile de luare a deciziilor de grup, atunci nivelurile ierarhice superioare trebuie să asigure o instruire suplimentară […] înainte de manifestarea unor performanţe slabe şi a conflictelor [s.m., TMM]". 39 "transferul de autoritate decizională în josul ierarhiei unei organizaţii sau în afara acesteia [s.m., TMM] – în speţă la autorităţile publice locale reprezentative" (cf. 18) 174

Dezomonimizarea presupune atribuirea de termeni proprii – fiecăreia în spiritul ei ca diferenţă specifică. Optez pentru (re)denumirea minimal-alterantă lexical, însă optim-emendantă semantic a celor două aspecte ale descentralizării:  de-centralizare = transferul, pe verticala administrativ-teritorială, de la o structură formală ierarhic-superioară la una inferioară, de autoritate reglementativă (atribuţii40), vizând răspunderea publică, managerial-funcţională prin echilibru organizaţional;

de-concentrare = delegarea-preluarea41, pe orizontala organizaţional-profesională, în cadrul unuia şi aceluiaşi domeniu de activitate, de (libertate a asumării de) funcţii reglatoare, vizând responsabilitatea personală, liderial-procalitativă prin iniţiativă şi inovaţie.

Cele două noţiuni sunt menite42 nu doar clarificării denotative a zonelor de "jurisdicţie noţională" - şi, prin urmare, acţională - a descentralizării, ci, în sprijinirea efectivităţii acţiunii, şi nuanţării lor conotative în altorelief de sens. (O imagine comparativă la nivel conceptual: în Anexa I). În timp ce de-centralizarea este expresia principiului subsidiarităţii ca alocare a autorităţii la unităţi teritoriale mai mici ("la cel mai de jos nivel posibil") unde se putea va acţiona, instituţional, mai eficient la nivel local decât la nivel central, de-concentrarea este de văzut ca întruchipând principiul vicarianţei ca exercitare de funcţii în numele delegatorului, dar cu decisivă contribuţie organizaţională a structurii delegate43. Deşi slab prezent în documentele oficiale - având dezavantajul omonimiei cu termeni din lexicul militar şi din cel psihologic -, conceptul (iniţial) "deconcentrare" este, totuşi, implicit în multe abordări, deoarece priveşte aspecte intrinseci, de domeniu. În interpretarea de aici, el este util, întâi de toate, punerii în lumină a identităţii manageriale în Educaţie în regim descentralizat – subiect de aprinse dezbateri în stagiile de formare. Este natural/recomandabil ca una şi aceeaşi persoană să reunească managerul şi liderul? Este favorabil şcolii ca managerul să provină din sistem ori să aibă pregătire iniţială (formaţie) managerială? – iată subiecte recurente. Personal, consider că, în paradigma formativă - în care ne aflăm deja de câteva decenii -, unde şcoala este considerată pachet de funcţii şi furnizor de înalte servicii (nu instituţie şi muzeu de cunoştinţe), managerul este (de) format pentru a rezolva problemele de funcţionare (precalitativă a) de-centralizării (de care răspunde public), asumarea de responsabilităţi în deconcentrarea procalitativă destinată reuşitei educaţional-umane (nu "rezultatului şcolar") revenind echipei educaţionale împreună cu care managerul lucrează organizaţional. De aceea, în Educaţie, acceptarea identităţii veritabil-manageriale presupune admiterea prealabilă, în numele acţiunii concertate liderial-managerial-profesorale, a ideii manageriatului profesionist în domeniu. Şi tot de aceea, mişcarea de care au nevoie relaţiile intraorganizaţionale de-concentrate spre a se construi solid este "descentralizarea selectivă" (vezi mai sus în text): priorizarea - în timp, nu în valoare - a de-concentrării ca dimensiune profesională a descentralizării. Atingerea scopului reformator al formativităţii de tip transdisciplinar şi cross-curricular presupune repartizarea (selectivă a) a funcţiilor reglatoare (întotdeauna 'purtătoare de risc') la mai multe sectoare – pe bază de competenţe partajate, necesitând o organizare echipieră, mai întâi pentru o formare continuă care să susţină această organizare (de exemplu, formarea centrată pe şcoală), iar apoi
40 41

dimpreună cu necesarele resurse aferente

Redublarea mişcării tranzitive a delegării cu aceea reflexivă a preluării este esenţială, evidenţiind caracterul deontologic al de-concentrării ca domeniu al responsabilităţii.

odată cu stabilirea diferenţelor specifice între categorii precum: transfer / delegare; autonomie / autoguvernare; utilităţi / servicii publice; răspundere / responsabilitate; autoritate / competenţă (în sens administrativ); atribuţii / competenţe (în sens profesional); vicariant / subsidiar; tutelă / control; competiţie / concurenţă ş.a.;
42

îndeosebi (ar fi de punctat pentru Educaţie) prin a preveni, formativ, apariţia insuficienţelor, şi nu pentru a remedia unele deja instalate
43

175

pentru reproiectarea locală - însă cu deschidere europeană - a curriculumului oficial. Or, trecerea, de la adoptarea, la adaptarea curriculumului propus - în dubla direcţie a localizării-europenizării - şi, cu atât mai mult, în aceea privind elaborarea de alternative curriculare de formare deopotrivă continuă şi iniţială - cere imperativ un teren managerial pregătit.

Temă de reflecţie Comentaţi, sub aspectele pe care consideraţi semnificative, relaţia

Comunicare Decizie Formare

7. Cum proiectam, revin, cu acestea, pe o spiră mai sus, la formare ca problemă esenţială a reformei, aşadar, implicit a descentralizării în aspect profesional: de-concentrarea. Instituirea de relaţii intraorganizaţionale în condiţii de de-concentrare presupune, spuneam, implicarea adhocratică a unui comunicaţional performant cu bază conceptuală clarificatînnoită – orice act de comunicare imprecis referenţial, ca şi orice concept doar "transmis", fiind antiformative (deci antireformatoare). Dar în ce sens anume le sunt, dimpotrivă, formative şi reformatoare contrariile? Dacă despre proprietatea noţională am vorbit deja, este de convenit că optima formativitate este comunicaţională doar dacă (pro)comunicaţionalul este dialogal44. Relaţie înseamnă dialog – iată un loc comun pe care m-aş feri să-l repet dacă, în conduita managerială şi profesorală, n-ar surveni prea adesea un clivaj distructiv de comunicare (insist, însă: este vorba aici despre comunicarea veritabilă, şi anume în módul specific-formativ). "Plombarea" - prin educarea perseverentă a culturii dialogului - a acestei fisuri este, fireşte, foarte necesară, însă nu şi suficientă prin sine (decât, poate, pentru un spor de civilizaţie...). Formarea dialogală este autentică doar dacă biunivocitatea dialogului, prelucrând valori, le converteşte în (grade constatabile de) calitate. Or, lucrul este cu adevărat posibil nu pe calea cu care (prea) pozitiva gândire a şcolii i-a obişnuit, maniheist, pe cei care o frecventează (încă) numai din inerţie istorică, din obligaţie legală, sau din interes certificativ: împărtăşirea ori confruntarea valorilor; ci prin co-evoluţie. Acesta presupune, însă, asumarea riscului ca educabilitatea să fie privită ca proprietate a subiecţilor ei, iar mediul în care ea devine să fie, spuneam, pachet de funcţii prin care formatorul să pună în rezonanţă bugetul său de expertiză cu bugetul de antrepriză al beneficiarilor. Iar lucrul nu este complicat, şi nici utopic. Spre a-l înfăptui curricular -, este de ajuns ca actorul propulsor să fie - el dintâi - format competenţial şi apoi consecvent îndrumat managerial, în optică plauzibilistă, de factură modală asupra formării – pe care am numit-o (v. 21, 24) "gândire «altfel»": stimulativă de variabilitate ('turbulenţă'), de nu chiar alternativă, deschisă, deci cooptativă şi, pentru echilibru, readusă - recurent - la ratificativul gîndirii verticale (g.v.). Iată sinopsisul45:
44

În acelaşi registru al proprietăţii, forma "dialogal" este net preferabilă lui "dialogic" – atât lexical, pentru accentul (cultural) pe cuvânt, şi nu etimologic, pe componente ('dia-' reţinând ideea separării), dar şi semantic, pentru adecvare la definiţia de spirit pragmatic a comunicării: schimb realizat de informaţie cu intenţie expresivpersuasivă.

Sinopsisul de aici este dezvoltarea consistentă a celui inserat în menţionatul (vezi NOTĂ) modul din 2007, unde apare forma lui de primă reflecţie. Precizez că sugestiile lui au fost primite foarte favorabil în stagiile de formare, producând ceea ce constituie "idealul" profesional al oricărui formator: emulaţie curriculară. Şi notez şi aici - ca şi în suportul de curs oferit beneficiarilor în stagii - că punctul de pornire al primei forme - şi, indirect, şi al celei de faţă - a fost contribuţia (în principal, asupra ideilor lui E. De Bono) a cercet. princ. P. Blendea la Raportul de cercetare din 2007 al Laboratorului "ME" al ISE, Impactul competenţelor personalului didactic asupra reuşitei şcolare.
45

176

TIPURI DE GÂNDIRE FORMATIVĂ
Pre-/"post"46-formativ Pro-formative Gândire uzuală ('verticală') Gândire interogativă (euristică) g. 'v .'

Gândire critică
(eristică)

g. 'v.'

Gândire divergentă ('laterală')

g. 'v.'

Gândire metodologică (hermeneutică)

g. 'v.'

Este de gen stereotipic – logico-matematic: - consideră că în gândire paşii trebuie să fie exacţi, greşelile fiind neavenite - operează direcţional (ţintit), în spirit canonic Este raţională, punctuală, secvenţială: - organizează-dezvoltă idei consacrate şi operează (cu) soluţii previzibile, remediale - elimină informaţia considerată irelevantă Este utilă/proprie în situaţii de gen fixare: - consacră dogme, tipare şi constructe conceptuale - se manifestă sub emblema: Ştiu exact ce caut şi ce trebuie să găsesc
Spirit conformist

Este de gen heterotipic – debatativ-chestionant: - consideră din principiu ca eronată gândirea închistată şi "calea unică" - procedează explorativ, în spirit reproblematizant Este extensivă, analitică, prospectivă: - solicită lămuriri din/în perspective surprinzătoare şi cere soluţii variabile, flexibile - chestionează informaţia (ca) posibil-relevantă Este profitabilă în situaţii de gen explorare: - refuză implicit dogmele şi tiparele de gândire - se manifestă sub emblema: Orice (idee/lucru/prezenţă) conţine şi altceva
Spirit neconformist

Este de gen contratipic – contestatar-polemic: consideră subiectiv eroarea viciu de gândire semnalabil şi blamabil - procedează dubitativ, în manieră tranşantă Este autocentrată, argumentativă, detaliantă: - pune în dispută adevăruri fixate şi propune soluţii alternative, preventive - are convingerea că nu există informaţie irelevantă Este viguroasă în situaţii de gen dezbatere/controversă: - refuză explicit dogmele şi tiparele de gândire - se manifestă sub emblema: Găseşti căutând împreună cu altul/alţii, dar diferit de el/ei
Spirit anticonformist

Este de gen atipic – inovator-anticipativ: - consideră că greşelile pot fi absorbite, exactitatea nefiind condiţie în gândire - procedează imaginativ, în bază disociativă Este speculativă, "deviantă", proiectivă: - generează conjecturi sugestive şi avansează soluţii insolite, creative - foloseşte şocant informaţia presupus-irelevantă Este preţuită/cerută în situaţii de gen brainstorming: - construieşte modele noi, aparent inefective - se manifestă sub emblema: A căuta este mai important decât a găsi
Spirit nonconformist

Este de gen arhetipic – valorizant-institutiv - consideră că raţiunea de a fi a gândirii este de a redimensiona realitatea - procedează remodelant, în temei deontologic Este reordonatoare, globală, sintetică: - identifică teme şi produce soluţii modale, interpretativcomprehensive - consideră că orice informaţie poate deveni relevantă Este indispensabilă în situaţii de gen asamblare: - aplică modelarea deschisă de tip telescopic (deductiv) - se manifestă sub emblema: Nu găseşti decât ce cauţi, dar n-ai căuta de n-ai fi găsit
Spirit transconformist

46

"Post" (ghilimetat) deoarece, spuneam, formarea continuă nu încetează; mai mult: ea nu este de conceput intermitent sau sporadic, ci - prin acţiunea constantă în sistem a formatorilor de formatori preuniversitari - veritabil-continuu, în secvenţe modelate telescopic.

Teme de reflecţie 1. Comparaţi caracterizările prin cuvinte-cheie a tipurilor "gândirii «altfel»" pe verticala şi pe orizontala tabloului. 2. Prin ce anume, în afara clasicei "fixări", se pot proiecta episoadele de revenire la gândirea verticală?
În acest fel hermeneutic, formarea însăşi va putea fi, spuneam, de spirit adhocratic: preluarea şi pozitivarea managerială a ce este resimţit, astăzi, în chip ped-agogic, ca (set de) risc(uri), precum: adoptarea strategiei de priorităţi a formării prealabile a formatorilor de formatori, în locul tacticii urgenţei formării directe, "din mers", a directorilor şi a profesorilor; asocierea (reală, nu retorică) a formabililor - atât adulţi, cât şi tineri - la propria formare; optarea pentru curriculumul - de formare continuă şi iniţială - modal, plauzibilist, în locul verosimilistei programe rebotezate curriculum, inclusiv a unei evaluări croite pe principiul şanselor echivalente; implicarea în Formare a comunicaţionalului performant. Dar care este formula concretă a unei atare formări? Răspunsul poate porni de la încă una dintre confuziile curente în sistem, susţinute de o Teorie a Educaţiei încă înfeudată veteropedagogiei: aceea între "buna practică" a actualităţii şi tovărăşesc-prăfuitul "schimb de experienţă". Buna practică desemnează secvenţe de expertiză aplicată consumate la un moment dat, într-un anume mediu şi, deci, validate exclusiv în/de/pentru acea instanţă. Ele nu sunt, aşadar, produse "gata-făcute", adoptabile şi transmisibile diseminativ ("risipite", ca, din păcate, atâtea resurse ale pseudo-reformei...), ci adaptabile, "dialogabile", extrapolabile demultiplicativ. În apărarea "schimbului de experienţă", adepţii conductivismului au inventat nu numai egalitatea ilegitimă între acesta şi "buna practică" (good practice), dar şi o "best practice" ("cea mai bună practică") – concept ilicit: contextele, situaţiile şi cazurile de aplicare sunt necomparabile: diferite în timp - fizic, dar şi subiectiv ("durată") -, în spaţiu - cultural - şi, mai ales, în identitatea "actorilor". Comunicarea performant-procalitativă presupune optimizarea expertizei prin prelucrare inovativă sau măcar adaptativă - a oricărui fapt de "bună practică" şi prestarea doar ilustrativă a elaboratelor. Iar forma consubstanţială acestui mod de lucru este interformarea – expresie a dialogului formativ coechipier, radical diferit, în spirit, de schimbul de experienţă, exercitat fie în festivistele "lecţii deschise", fie în monologalele - aşa-zicând: paralele în succesiunea lor "sesiuni de comunicări", unde cine cuvântează nu ascultă şi cine ascultă nu cuvântează... Asociindu-şi colaborarea permanentă - consultanţă şi co-prestare - cu experţi în profil, modalitatea centrării pe zonă/şcoală a formării continue, precum şi cercetarea specific profesorală de (re)surse47, interformarea continuă pentru stimulare liderială, co-elaborare profesorală şi veghere managerială a implementării demultiplicative reprezintă ipostaza dialogală, realcomunicaţională, partenerială, a formării. Destinată elaborării şi prestării de curricula variabile şi, treptat, alternative, interformarea este şi módul superior (adhocratic) de a se întruchipa şi manifesta al relaţionalului organizaţional de-concentrat. Ea poate şi trebuie să fie - "hologramic" -, la nivel organizaţional-şcolar ('micro') ce este de-concentrarea la nivel sistemic ('macro') – în sensul delegării profesionale şi nu atribuirii formal-instituţionale ca "sarcină de serviciu", către formatorii de formatori zonali/locali - lideri în procesul de profil - a funcţiilor manageriale de asistare a obţinerii calităţii. Aceasta presupune, spuneam, privirea deontologică, dinspre expertiză spre autoritate, a regulilor ca standarde, a calificării ca proces continuu, a înseşi
47

descrisă în câteva texte: Mihail,T.M. (2004). Cercetarea educaţională proformativă − premisă a evoluţiei în carieră. 'Cei 3 In' calitativi: Iniţiativă, Inovaţie, Interacţiune. Curs postuniversitar proxemic. Bucureşti, ISE – preprint. Mihail,T.M. (2005-2006). "Cercetarea cercetării": cercetare-documentare, cercetare-reflecţie, cercetareacţiune. Curs masteral (în colab.) Partea I. Bucureşti-Tg-Mureş, ISE-Universitatea "Petru Maior"– pre-print. Mihail,T.M. (2008). Management educaţional de proces: impactul competenţelor de cercetare ale profesorului asupra reuşitei educaţionale. Program acreditabil de formare continuă în management educaţional de proces. Bucureşti, ISE – pre-print.

funcţiilor ca raporturi şi a evaluării ca ratificare meritocratică a valorii modificate (nu doar adăugate), proiectată-performată specific. Este drept, scepticii schimbării de fond au invocat, întotdeauna, ca obnubilantă, presiunea administrativă sau inerţia sistemului. Sunt, însă, astăzi, unele semne că, fie şi "de sus în jos", concepţia despre reformă a fost trezită la realitate de rezultatele foarte slabe ale profesorilor la examenele de titularizare şi ale elevilor la anchetele internaţionale independente. Sunt, este adevărat, şi semne contrare, mai ales în privinţa menţinerii modului oficial improductiv de profesionalizare a directorilor ca manageri şi a profesorilor ca formatori şi a modului de concepere a standardelor. O repornire a mişcării de reformă din perspectiva reconsiderării conceptelor-bază - în absenţa cărora însăşi elaborarea de seturi de competenţe (profesionale) este imposibilă şi inoperantă, cu tot ce decurge de aici, inclusiv prezervarea corupţiei din sistem, prin efectul de sorb - poate schimba această optică retroversă. Acurateţea terminologică nu este, aşadar, defel o pretenţie pedantă, ci chiar condiţia de însănătoşire prin mişcare reglatoare. Schimbarea poate ieşi din cercul vicios, de regressus ad infinitum, al pretinsei lipse de precedent invocate "la alibi" (ea nu se produce fiindcă nu există personal pregătit să o iniţieze/dezvolte şi nu există astfel de personal fiindcă nu s-a produs tocmai necesara discontinuizare - şi anume, la nivelul formării) şi se poate plasa în "cercul virtuos" al progresului calitativ obţinut eutropic (prin optimă orientare). O decizie, în adevăr, adhocratică, în stare de a contracara, prin pozitivarea riscului inerent, diverse prejudecăţi ale trenantei reforme de la noi, cum ar fi aceea că directorii şcolari ar fi deja manageri (aşa sunt numiţi, manipulator, în diverse documente), sau aceea că formarea continuă - inclusiv cea telematică - trebuie să fie monopol universitar. Or, miezul reformei de fond în şi prin Educaţie este în spaţiul formativ preuniversitar, acolo unde apetenţele vocaţionale ale tinerilor devin competenţe profesionale prin acţiunea specializată: atât imediată, a formatorilor (indirecţi - de formatori - şi direcţi), cât şi mediată, a managerilor – dacă, ambii, veritabili ca atare48. În aceeaşi direcţie de gândire, flexibilitatea reglatoare şi implicarea echităţii reale (în organizaţie şi în evaluarea meritocratic-distinctivă) fac posibilă "recuperarea" birocraţiei prin deontologizare: îndată ce profesionalitatea valuată la rangul meritat şi susţinută comunicaţionalperformant devine spirit generaliza al sistemului, "actorii" lui - începând de la top-management vor înţelege că, prin de-concentrare, descentralizarea este nu rezultat al calităţii rezultate mecanic din "asigurarea" unui cuantum din PIB sau prin mărirea salariilor - cum se crede azi, la diverse niveluri, cu un fel de mistică a "datului", cu mentalitate de asistat -, ci (pre)condiţie a generării - obţinerii, menţinerii şi optimizării - calităţii educaţiei, încât acţiunea concertată liderial-managerial-profesorală să devină mod nu doar funcţional, ci şi procalitativ de gândire şi de procedare. VII. Analiza intereselor instituţionale şi individuale de formare [Cum arătam (NOTĂ), chestionarul va fi redactat - şi aplicat unui număr convenabil de beneficiari potenţiali - după evaluarea internă a Raportului; întrebărilor asupra descentralizării selectate ca pertinente pentru de-concentrare le vor fi ataşate câteva specifice.].

48

În opinia mea, aceasta înseamnă: profesionalizaţi din start pentru formare indirectă/directă şi pentru manageriat şi, apoi, formaţi veritabil-continuu în spirit procompetenţial şi procalitativ, prin şi pentru cercetare specifică şi cu axare pe reuşita educaţională a tuturor implicaţilor în procesul şcolar. "A strong programme of teacher education and training has long been recognised as the key to successful educational innovation" este de părere (recentă) şi Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, în documentul CM/Rec(2008)7 – idee natural extrapolabilă la situaţia managerilor educaţionali

VIII. Scopul programului: Condiţionarea profesională, prin formare continuă, a beneficiarilor pentru trecerea de la cerinţa minimală a bunei funcţionări a subsistemului local, la aceea optimală a efectivizării procalitative a descentralizării, pe calea de-concentrării. IX. Obiectivele generale (pentru niveluri – a se vedea aparatul de evaluare): 1. La nivel minimal: familiarizarea aspiranţilor la identitatea de manager educaţional cu terminologia de specialitate, cu exigenţele Uniunii Europene, cu politicile şi strategiile în domeniu şi cu prevederile normative rezultate din acestea. 2. La nivel maximal: inducerea necesităţii ca decizia şi acţiunea managerială să se întemeieze pe analiza stării de fapt, pe propria formare ca resursă şi pe cooptarea relaţională şi coechipieră a tuturor resurselor umane (bine formate) ale şcolii şi comunităţii. 3. La nivel optimal: facilitarea, inclusiv prin evaluare formativ-reproblematizantă, a formării de competenţe activabile procalitativ – în profil. X. Competenţe vizate: Modulul Competenţe generale Relaţii • Metodologice: de internalizare şi de pregătire a intraaplicării unor strategii manageriale în câmpul vizat organizaţio • Comunicaţionale şi relaţionale: de structurare de -nale în valori co-evolutive în Formarea continuă şi iniţială şi con-diţii de în conducere deconcentrar • Psiho-sociale: de selecţie a căilor şi a mijloacelor de valorificare pentru sine şi pentru alţii a formării e • De management al carierei: monitorizareaevaluarea efectelor de formare managerială în evoluţia personală XI. Structura planului-cadru de formare: A. Plan de învăţământ:
Anul: 2009-2010 Curs: 16 Practică: 40 Număr total de ore: 72: 4 micro-module a 16h (4cu., 10pr., 1ev.par.) + 4ev.fin. + 2s.i.a.*) Studiu individual: Evaluare de parcurs: 4 Evaluare finală: 4 8 discuţii de fixare-proiectare fişe de evaluare proiectivă glosar**), portofoliu fişe de evaluare proiectivă49 Credite [20]

Competenţe specifice • de cunoaştere şi de reflecţie pro-calitativă asupra unor noţiuni de profil • de operare cu modelarea institu-tivă de principii operaţionalizabile • de edificare intra-organizaţională a de-concentrării în cheie adhocratică • de structurare interpersonală a relaţiei profesionale în condiţii de deconcentrare • de optare pentru responsabilitatea asumării riscului proreformator • de susţinere managerială a optimi-zării curriculare prin alternativă • de formare a viziunii manageriale deopotrivă locale şi proeuropene • de participare activă la construirea imaginii realiste a descentralizării prin deconcentrare

49

V. Anexa II. Cum precizam în NOTĂ, modulul îşi va definitiva secţiunea aplicativă (iconii, exerciţiile, auxiliarele, evaluarea) după eventuala lui aprobare

*)

**)

studiul individual asistat presupune acordarea de consultaţii off-line, programate pe grup, asupra bibilografiei indicate instrument natural într-o intervenţie formativă cu baza în limpezirea şi nuanţarea conceptuală. Reperele de pornire sunt oferite mai jos, sub D.
B.

Conţinuturile programului50

Sub-modulul 1: Conturul şi accentele principale ale problematicii (T.M.Mihail şi formator local) Sesiunea 1. [Introducere: prezentarea programului şi a modului de lucru şi de evaluare. Preevaluarea grupului. Discutarea reflecţiilor preliminare51] Sesiunea 2. Descentralizarea ca de-centralizare şi de-concentrare: etape, niveluri sau orientări procalitative ale reformei? Concepte conexe. Sesiunea 3. Adhocraticul în seria lui şi în raport cu relaţiile intraorganizaţionale în condiţii de de-concentrare. Evaluare de etapă. Sub-modulul 2: Management de sistem-proces educaţional (T.M.Mihail şi formator local) Sesiunea 1. Managementul riscului: formarea prealabilă a formatorilor de formatori – orizontul "benchmarking" în reforma de fond. Sesiunea 2. Management organizaţional 1: complementaritatea leadership-management sau puterea responsabilităţii şi autoritatea răspunderii. Sesiunea 3. Management organizaţional 2: cataliza-expertiza-antrepriza în mediul de formare: resursele -sprijin/-bază/-ţintă. Evaluare de etapă. Sub-modulul 3: Specific principial şi ipostaze educaţionale în de-concentrare – (formator local si T.M.Mihail) Sesiunea 1. Vicarianţa preventivă prin asumare de funcţii delegate – de la cercetarea specifică la (inter)formarea adhocratică procalitativă. Sesiunea 2. Opţiuni curriculare procalificative pentru reuşita educaţional-umană: de la verosimil la plauzibil curricular, prin "gândirea «altfel»". Sesiunea 3. Posibile soluţii contextual-situaţional-cazuale de reuşită educaţional-umană: buna practică demultiplicabilă. Evaluare de etapă. Sub-modulul 4: Comunicarea pro-formativă: curriculum localizat-europenizat procalitativ aplicat (formator local şi T.M.Mihail) Sesiunea 1. Proiectarea şi gestionarea (inter)formării continue interne centrate pe şcoală/zonă în vederea elaborării curriculumului de-concentrat. Sesiunea 2. Moduri organizaţionale ale congruenţei liderial-managerial-profesorale: cultivarea iniţiativei în organizaţie, monitorizarea şi evaluarea locală, zonală şi extensivă a efectelor de formare pe diverse termene şi ratificarea-demultiplicarea programelor de formare Sesiunea 3. Stimulul de la capătul procesului: evaluarea integrală procalificativ-procalitativ-promeritocratică. Evaluare finală.
50

4h 8h 4h 4h 8h 4h 4h 8h 4h 4h 8h 4h

inclusiv studiul individual – inclus în formula : Activităţi Intersectate (AI): AI1 : Activităţi Intensive în mediul de formare-condiţionare ("învăţare ghidată"): • prezentări (video), puneri în temă, clarificări/nuanţări conceptuale; • dezbateri topice, studii de caz (exemple de good practice furnizate de co-formatior şi, evantual, de beneficiari); • consultanţă proxemică eutropică (de optimă orientare) AI2 : Activităţi Interpersonale în ateliere de co- şi inter-formare/evaluare ("învăţare implicită"): • rezolvare de probleme/sarcini în diverse categorii de subgup (postere, flipchart); • proiectări-performări de sarcini personale şi în subgrupe (în diferite tehnici de lucru); • reacţii / comentarii / reproblematizări de (sub)grup şi personale AI3 : Activităţi Independente în ateliere virtuale de fixare-internalizare ("învăţare independentă"): • consultarea referinţelor bibliografice şi a unor (re)surse suplimentare şi/sau complementare; • rezolvare de sarcini individuale (exerciţii, reprezentări, proiecţii);• sinteză şi reflecţie personală aplicativă şi demultiplicabilă
51

propuse în casetele incastrate în textul de punere în temă

C. Rezumatul temelor52: 1.1. Reflecţiile preliminare (revista temelor de reflecţie) Alături de clarificarea şi de nuanţarea conceptuală, explorarea noţională este destinată dimensionării extensive, stimulând şi contribuţii proprii - terminologice şi de evaluare a situaţiei -, debatabile în grup. Aceluiaşi sens "provocativ" îi este destinată şi modelarea în câmpuri interferente (matriciale sau nu). Unele teme de dezbatere, cum este comunicarea, sunt ţintite, în scopul relaţionării lor cu decizia şi cu formarea. 1.2. Descentralizarea ca de-centralizare şi de-concentrare – etape, niveluri sau orientări procalitative ale reformei? Concepte conexe. Distincţiile conceptuale, ierarhizarea noţională şi relaţionările noţionale operate (v. Fundamentarea...) deschid calea spre alcătuirea unui tablou coerent al descentralizării privite din unghi profesional, în care îşi găsesc loc atât diferenţa specifică de-centralizare - deconcentrare faţă de "numitorul comun" descentralizare, cât şi relaţionarea noţiunilor implicate utilităţi / servicii publice; autoritate / competenţă (administrativă); atribuţii (ocupaţionale) / competenţe (profesionale) transfer/delegare; autonomie/autoguvernare; răspundere/responsabilitate; subsidiar/vicariant; tutelă/control ş.a. - cu standardele europene de transparenţă, anticipare, responsabilitate, adaptabilitate, eficienţă – în scopul reformator al generării calităţii educaţiei prin acţiunea concertată a implicaţilor (leader, manager, profesor) în de-concentrare ca orientare în descentralizare. 1.3. Adhocraticul în seria lui şi în raport cu relaţiile intraorganizaţionale în condiţii de deconcentrare În activitatea de manageriat educaţional, exigenţa mai mult decât funcţională calitativistă - a de-concentrării necesită adoptarea prealabilă formativă a căii "teoretice" adecvate. Aceasta este adhocraticul – câmp al iniţiativei şi al comunicării performante. Însă posibilul efect secundar (nedorit - 'side effect') al extinderii atitudinii misionare, izolaţionist-localiste ("nevoile pieţei"), în dauna mentalităţii vizionare, proiectiv-proeuropene, cere abordare preventivă: întâmpinarea riscului prin conştientizarea lui şi prin deschiderea câmpului managerial spre valorile care îl pozitivează. Modelarea spirală, cu marcarea instanţelor situaţionale dominante/recesive în câmpurile de intervenţie, poate influenţa esenţial decizia. 2.1. Managementul riscului: formarea prealabilă a formatorilor de formatori – orizontul "benchmarking" în reforma de fond. Gestionarea managerială a perspectivelor schimbării favorizante presupune ca inerentele bariere să fie întâmpinate ca riscuri de o resursă umană nu doar "în cunoştinţă de cauză" obţinută prin informare contiguă, sau "abilitată" prin "perfecţionarea" a ce nu s-a studiat (Management), ci deţinătoare de expertiză şi de viziune pentru detectarea de soluţii optime - una dintre acestea fiind cultivarea benchmarking-ului - în relaţia dintre permisiunile/restricţiile contextuale şi cerinţele/limitele situaţional-cazuale ale organizaţiei. Aceasta se poate obţine numai prin formare autentic-continuă, pe care o poate asigura numai un corpus propriu, organizat, de experţi în formare: formatorii de formatori preuniversitari. 2.2. Management organizaţional 1: complementaritatea leadership-management sau puterea responsabilităţii şi autoritatea răspunderii Relaţiile în organizaţie sunt cheia unui management eficient, de exploatare echilibrată a resurselor umane şi nonumane reunite, în scopul de a răspunde simultan, dar situaţionalprioritar, cerinţelor individuale ale beneficiarilor şi exigenţelor de-concentrate ale sistemului. Întru evitarea "concurenţei" între acestea, manageriala adecvare la trebuinţe existente trebuie
52

Textul de referinţă (suportul de curs, destinat abordării in extenso) se livrează înaintea fiecărui stagiu, în formă adaptată nivelului fiecărui grup, aşa cum reiese aceasta din prelucrarea chestionarului preliminar.

redublată de lideriala inducere de orizonturi de aşteptare, de interese de acţiune şi de formare. Conceperea educaţiei ca înalt serviciu public - presupunând deschidere spre mentalitatea 'agentpiaţă-client' - este posibilă prin inversarea nonconflictuală, coechipieră, a raportului tradiţional "autoritate-putere" în organizaţiile şcolare, pe calea asocierii primei cu acţionalul managerial şi a secundei cu dinamicul liderial (v. şi 8, 9). 2.3. Management organizaţional 2: cataliza-expertiza-antrepriza în mediul de formare: resursele -sprijin/-bază/-ţintă Înlocuirea mentalităţii vetero-pedagogice a "rezultatului şcolar" cu aceea formativă a reuşitei educaţional(-uman)e - v. mai departe, sub III. - cere corelarea managerială a bugetului de expertiză la formator ca resursă-bază cu bugetul de antrepriză la formabil53 ca resursă-ţintă şi cu bugetul de cataliză la tandemul şcoală-comunitate ca resursă-sprijin. Operatorul acestei ecuaţii este mediul de formare, pe care managerul educaţional trebuie să-l conceapă ca parte integrantă a curriculumului (de formare continuă şi iniţială). În acest fel, relaţiile intraorganizaţionale în condiţii de de-concentrare pot deveni ce se aşteaptă de la ele: raporturi de conlucrare echipieră, în bază de standarde profesionale. 3.1. Vicarianţa preventivă prin asumare de funcţii delegate – de la cercetarea specifică la (inter)formarea adhocratică procalitativă Calea de identificare-instituire a de-concentrării este tranşarea în favoarea ultimei a semnalatei omonimii atribuţie-funcţie – prin distincţia: atribuţie = reper ocupaţional: însărcinare, îndatorire, slujbă, muncă, post, obligaţie, rol, calitate, sferă de autoritate/competenţă administrativă vs. funcţie = reper profesional: relaţie de variabile in[ter]dependente în care, prin evoluţie individualizată, se conferă valoare specifică fiecăreia dintre ele. În acest fel, de-concentrarea se va fixa, în spirit adhocratic, la sensul ei natural: nu numai delegare (tranzitivă), ci şi preluare (reflexivă) de funcţii, de genul responsabilităţii, prin substituirea/comutarea lor (vicarianţă) între organisme izomorfe. Tipică în speţă este frucificarea reglatoare, prin formatorii de formatori, a cercetării specific-profesorale asumate, în interformare continuă şi, de aici, în formare iniţială reproiectată. 3.2. Opţiuni curriculare procalificative pentru reuşita educaţional-umană: de la verosimil la plauzibil curricular, prin "gândirea «altfel»" Renunţarea programatică la "soluţia unică" - a pretinselor panacee ale "gândirii verticale" şi ale aşa-zisei "best practice" - în formarea deopotrivă a adulţilor şi a tinerilor pentru reuşită educaţional-umană - cariera, respectiv, structurarea personalităţii - înseamnă trecerea la asumarea decisă (i.e. 1/ prin decizie; 2/ rezolută) a riscului "turbulent" al tacticii ofensive în reformă. Cazul optim este curriculumul comunicaţional construit în termeni de plauzibilitate rezonabil (în sens etimologic), imaginabil (nu doar factual), persuasiv (nu apodictic), pragmaticefectivizabil ("cum să faci lucruri din cuvinte") - în manieră transdisciplinară şi crosscurriculară, cu implicarea formabililor - al căror grup adult trebuie considerat nu "colectiv", ci (set de) echipe şi ale căror grupuri de tineri – nu "clase", ci micro-organizaţii - nu numai în performarea, ci şi în proiectarea lui. 3.3. Posibile soluţii contextual-situaţional-cazuale de reuşită educaţional-umană: buna practică demultiplicabilă Priorizarea formării profesionale (a adulţilor ocupaţi în Educaţie) în sensul amintit cere valorificarea în solidar a expertizei - formate continuu - şi a experienţei - permanent structurate ca "bună practică" posibilă -, din perspectiva acomodării exigenţelor paradigmatice (de context-sistem) cu starea de fapt situaţională (grupul formabil existent la un moment dat) şi cu cerinţele persoanelor individuale implicate în proces (cazuri). Elaborarea (prelucrarea) şi
53

ca formă superioară de proprietate (în sensul superior al concepţiei "educaţia pentru fiecare")

împărtăşirea (demultiplicarea) agregatelor de expertiză-experienţă ca studii de caz pentru interformare necesită stăpânirea în grad înalt a unei performate comunicări specificproformative. 4.1. Proiectarea şi gestionarea (inter)formării continue interne centrate pe şcoală/zonă în vederea elaborării curriculumului de-concentrat Privită ca dimensiune profesională a descentralizării, de-concentrarea priveşte, dintâi, managementul curricular – de la (în ordine logică) (inter)formarea continuă pentru schimbare a formatorilor până la formarea iniţială pentru gândire deconvenţionalizată a tinerilor, în modul realist al centrării pe şcoală/zonă a demersului formativ şi al parteneriatelor de proiect. Dacă ţinta managementului curricular de-concentrat este întemeierea relaţiilor intraorganizaţionale pe acţiunea concertată liderial-managerial-profesorală, obiectul lui este pregătirea şi susţinerea activităţii curriculare înnoite, procalitative, prin formarea prealabilă (şi apoi continuă) a unui corpus de formatori capabili să o exercite. 4.2. Moduri organizaţionale ale congruenţei liderial-managerial-profesorale: cultivarea iniţiativei în organizaţie, monitorizarea şi evaluarea locală, zonală şi extensivă a efectelor de formare pe diverse termene şi ratificarea-demultiplicarea programelor de formare Numitorul comun al operaţionalizării acesto moduri este comunicarea. Aceasta trebuie văzută ca flux de valori care alimentează dinamica organizaţiilor educaţionale în interior, dar şi interacţiunea - de tip (combinat) marketing-benchmarking54 - cu mediul exterior. Managerul proactiv gestionează acest proces ca osmoză profesională şi socială a valorilor - partajate sau confruntate, dar, dincolo de acestea, privite co-evolutiv - prin flexibilizarea contextuală (paradigmatică), situaţională (paradogmatică) şi cazuală (pragmatică), în seria unitară de funcţii specifice: previziune-planificare-organizare – coordonare-motivare-antrenare – relaţionarecooperare-personalizare. 4.3. Stimulul de la capătul procesului: Evaluarea Integrală procalificativ-procalitativpromeritocratică Dacă - deşi constituie unul dintre obstacolele majore în reformă - nu este abordată dintru bun început, spre a se evita imaginea de "scop în sine" (şi aşa cultivată de mentalitatea certificativă), evaluarea trebuie privită ca ansamblu instrumental - dar cu filozofie bine marcată - de consatare a comutării valorii în calitate. Evaluarea Integrală şi aparatul subsecvent (v. Anexa II) servesc ideea de acţiune concertată a "actorilor" formării şi, prin aceasta, de susţinere a relaţiilor intraorganizaţionale de factura descrisă aici. D. Repere de pornire pentru glosarul de termeni55 (în ordinea logică a secvenţelor scenariului de abordare a temei) I. Ce înseamnă "condiţii de de-concentare" (în care sunt de instalat - optim - relaţii intraorganizaţionale)? De-concentrare = - în accepţia: mişcare de delegare-preluare, pe orizontala profesională - i.e. în cadrul (organizaţional cu specific liderial) al unui domeniu - a (libertăţii-responsabilităţii de asumare a) unor funcţii reglatoare, vizând cultivarea iniţiativei şi a inovaţiei procalitative
54

Tema va primi o atenţie aparte. Benchmarking-ul dezvoltă strategii detaliate de performare eficientă a funcţiilor (şi a stilurilor) manageriale, bazate pe preluarea riscului. Previzional în sensul anticipativităţii-proiectivităţii, el stimulează iniţiativa inovatoare procalitativă, fiind de văzut ca teritoriu al calităţii modificate şi al valorilor noucreate, profesând redublarea apdatării prin preluarea de modele externe de apgradarea pe terenul creativităţii interne a organizaţiei. 55 Explicaţiile sunt din Fundamentarea... Beneficiarii vor produce echivalenţe (maximal) / defini (minimal) noţiunile şi vor completa glosarul cu termeni interveniţi sau conecşi –la rândul lor definiţi/echivalaţi.

- formă de autonomie construită pe principiul vicarianţei: exercitare de funcţii în numele delegatorului, cu decisiva contribuţie - îndeosebi prin a preveni (în Educaţie: formativ, prin resurse umane profesionalizate), apariţia insuficienţelor - a structurii organizaţionale delegate - precondiţie majoră a descentralizării pe cale profesională: operaţionalizarea unui pachet de funcţii - aici, educaţionale - în scopul generării (obţinerii-menţinerii-optimizării) de calitate prin curricula de-concentrate, întru reuşita educaţional-umană a tuturor implicaţilor în proces - sensul dinspre expertiză spre autoritate al deciziei, pus în operă de managementul adhocratic Adhocratic = - spirit organizaţional opus birocraticului, apropriat - prin ideea deciziei in situ - deconcentrării în sensul formulat - structurare organizaţională în grupuri de lucru / echipe special constituite ("specializare pe orizontală"), pe norme relaxate, permisive pentru iniţiativă, cu caracter reglator (nu reglementativ), cultivând superior-managerial asumarea-pozitivarea riscului (responsabilitatea), "turbulenţa" creatoare, relaţionarea, comunicaţionalul performant, iniţiativa, inovaţia, îmbinarea în roluri a sarcinilor individuale - caracterizat ca reprezentând cultura 'DIT' (Do It Together) şi ca operând prin a căuta oportunităţi, a rezolva probleme şi a obţine rezultate - componentă a seriei paradigmatice: TEHNO - [ADHO] - MERITO - DEMO - deontologic şi pro-formativ în direcţie relaţională II. Ce înseamnă "relaţii intraorganizaţionale" (instalate în condiţii de de-concentare)? Relaţii = - raporturi comunicaţionale centrate omogen-armonios pe sarcină şi pe co-evoluţia resurselor, girând optima orientare organizaţională - cheie a managementului eficient, de exploatare echilibrată a resurselor umane şi nonumane reunite - domeniu, în de-concentrare, prioritar (intra)organizaţional şi abia secundar (inter)instituţional; exemplu: relaţia (modernă) de formare, bazată pe consultanţă - caracter conexiv al unui/ei grup/echipe, caracteristic unui organizaţional dominantrelaţional (i.e. bazat pe leadership-ul de gen reglator) şi abia recesiv-ierarhic (managementul de gen reglementativ) - domeniu de implicare a comunicaţionalului performant, cu baza într-un conceptual clarificat-înnoit - susţinător şi promotor al managementului proactiv, de factură liderială, dobândit prin profesionalizare specifică - câmp de manifestare superioară, în Educaţie, a interformării veritabil-continue, în bază de standarde profesionale, vizând, competenţial, structurarea de valori co-evolutive în formare(a continuă şi iniţială) şi în conducere, cu prioritate (nu exclusivitate) intraorganizaţională Intraorganizaţional = - mediul propice (bazat pe responsabilitate personală ca sursă deontologică a răspunderii publice56) pentru instituirea de-concentrării - specific pentru caracterul conexiv-echipier şi relaţional-comunicaţional
A se vedea 17. Accentul pe ideea de responsabilitate este firesc în context, întrucât ea este, aşa-zicând, 'duhul' de-concentrării: presupune implicare, asumare de risc şi iniţiativă, trimite la calitate (nu la funcţionare), este dintâi individuală, apoi colectivă (în sens de grup-echipă), suscită profesionalul-liderial ('putere'), nu ocupaţionalul-managerial ('autoritate'), în fine, vine dinspre expertiza şi inovaţia conştientproactivă - 'a-şi da seama de' - spre autoritatea şi echilibrul răspunderii legale (accountability) subînţelese 'a da seamă despre'.
56

- construit, instituit, consolidat şi optimizat procalitativ, ca şi "cultură" (în sens antropologic), în baza priorizării strategice a (inter)formării de spirit co-evolutiv, imprimat de competenţele de gen formate continuu prin profesionalizare şi a preluării adhocratice a riscului: cultivarea turbulenţei prin gândire alternativă XII. Corelarea competenţe-conţinuturi:
Competenţe generale 1. • Metodologice: de internalizare şi de pregătire a aplicării de strategii manageriale de câmp • Comunicaţionale şi relaţionale: de structurare de valori co-evolutive în formarea continuă şi iniţială şi în conducere • Psiho-sociale: de selecţie a căilor şi a mijloacelor de optimă realizare-valorificare a autonomiei şcolare • Privind managementul carierei: de monitorizare-evaluare a efectelor de-concentrării asupra formării continue şi iniţiale Competenţe specifice • de cunoaştere şi de reflecţie procalitativă asupra unor noţiuni de profil • de operare cu modelarea institu-tivă de principii operaţionalizabile • de edificare intra-organizaţională a deconcentrării în cheie adhocratică • de structurare interpersonală a re-laţiei profesionale în de-concentrare • de optare pentru responsabilitatea asumării riscului proreformator • de susţinere managerială a optimizării curriculare prin alternativă • de formare a viziunii manageriale deopotrivă locale şi proeuropene • de construire a imaginii realiste a descentralizării prin de-concentrare Conţinuturi tematice57 Descentralizarea ca de-centralizare şi deconcentrare […]. Adhocraticul în seria lui […]. Opţiuni curriculare procalificative […]. Moduri organizaţionale ale congruenţei […]. Stimulul de la capătul procesului […]. Discutarea reflecţiilor preliminare. Adhocraticul în seria lui […]. Managementul riscului […] Management organizaţional 2 […]. Proiectarea şi gestionarea […].Moduri organizaţionale ale congruenţei […]. Categorii de activităţi58 • punere în temă cu tipul programului şi al evaluării • revista reflecţiilor / lecturilor personale • prezentare video (clarificări-reproblematizări) • proiectări de sarcini (grup-subgrup) •evaluare prin fixare-proiectare • prezentare video • dezbateri şi comentarii în (sub)grup • performări în varii formule de joc de rol • consultanţă proxemică (glosar) • fixare-proiectare şi fişe de EP • revista reflecţiilor / lecturilor personale • prezentare video • studii de caz (performări în varii jocuri de rol) • proiecţii de management de proces • consultanţă proxemică (reproblematizări) • evaluare prin fixare-proiectare şi fişe de EP • revista reflecţiilor / lecturilor personale • prezentare video • dezbateri de grup, studii de caz • performări în varii formule de joc de rol • evaluare prin fişe de EP, glosar, portofolii • sinteze personale, sinteza finală a formatorilor, propunerea follow-up-ului

2.

3.

Discutarea reflecţiilor preliminare. Adhocraticul în seria lui […]. Managementul riscului […]. Posibile soluţii […]. Proiectarea şi gestionarea […]. Stimulul de la capătul procesului […]. Evaluarea finală59. Descentralizarea ca de-centralizare şi deconcentrare […]. Management organizaţional 1 [...]. Posibile soluţii [...].Proiectarea şi gestionarea […]. Moduri organizaţionale ale congruenţei [...]. Sinteze […]

4.

57

Temele modulului sunt, cum este firesc, transcompetenţiale, fiind compuşi multitopici; sunt amintite aici, spre respectarea formatului impus, cele cu predominanţă pentru formarea competenţelor în dreptul cărora sunt plasate.
58 59

studiul individual asistat este inclus

Cum se va preciza în Sesiunea 1 (Introducerea programului), evaluarea - inclusiv finală - are, prin spirit, formulă şi instrumente, un caracter accentuat formativ; la fel – activitatea finală de sintetizare şi proiectare de follow-up, destinată construirii imaginii realiste a descentralizării prin de-concentrare

XIII. Strategii de formare Interesele de formare, scopul şi obiectivele formării şi competenţele concordă cu utilitatea prezumată a programului – vizând diminuarea deficitului de formare din sistem şi conturarea condiţiilor optime de realizare a deciziei confluente în relaţia administrativeducaţional, prin demersuri concertate cognitiv-afective şi metodologice. Prezentul program se conduce după principiul că formarea este veritabil-continuă atât dacă se exercită nu intermitent sau sporadic, ci constant, prin acţiunea unor formatori profesionişti, cât şi dacă, odată consumat un ciclu de viaţă, îşi îndeplineşte obligaţia deontologică de a se apdata şi apgrada prin reproiectare: a/ în baza identificării şi a evaluării prealabile a noilor interese de formare, inclusiv a celor pe care a tentat să le inducă; b/ în scopul calificării beneficiarilor, şi nu doar al certificării lor formale prin credite. Aceasta presupune următoarea strategie colaborativă de lucru a furnizorilor şi a beneficiarilor de formare: 1. Preanalizarea, cu instrumente adecvate, a intereselor de formare ale fiecărui nou grup-ţintă de către beneficiarii instituţionali locali şi comunicarea, în timp util, la furnizorul de formare, a rezultatelor acestei operaţii, în vederea adecvării la grup a programului. 2. Comunicarea prealabilă la beneficiarul instituţional, iar, de către acesta, la beneficiarii individuali a unui sumar analitic al programului la care urmează să se participe, ca şi a unor cerinţe / instrumente de lucru. 3. Adaptarea de către autori a suporturilor de curs la cerinţele specifice ale fiecărui grupţintă – funcţie de această preevaluare şi în baza unor situaţii de lucru furnizate de grup pe baza cunoaşterii tematicii programului, spre a deveni topice ilustrative (reale, nu simulate). 4. Regândirea formării continue în direcţia priorizării accentului demultiplicativ, în ideea că beneficiarii vor acţiona atât pentru a produce calitate în actul de conducere - sau, după caz, de formare iniţială a elevilor -, cât şi pentru (inter)formare continuă (in)formală. 5. Dotarea programelor de formare continuă cu un aparat de evaluare nu numai finală, dar şi de parcurs, de gen formativ, destinată validării reale a competenţelor vizate. 6. Însoţirea acestor programe - în temeiul unei înţelegeri contractuale cu manageriatul local - cu programe de consultanţă planificate şi promotoare de criterii meritocratice şi ratificarea lor prin monitorizarea pe varii termene a efectelor de formare. Strategiile, formele şi modalităţile de organizare-derulare a formării sunt bazate pe: proiectarea, planificarea, performarea şi evaluarea în acord cu cerinţele metodologice ale instituţiei acreditante; varianta de lucru asigurând balanţa între prezenţa la curs, parcurgerea bibliografiei şi activităţile individuale; îmbinarea punerii în temă prin iconi video-proiectaţi cu discuţia stimulativă şi cu tehnici de formare adaptate tematicii: joc de rol ('Acvariul', 'Cafeneaua' etc.) , dar mai ales studii de caz şi proiectare de grup); cadenţa de lucru în acord cu cerinţele temei şi cu specificul performativ al grupului-ţintă. evaluarea de parcurs preponderent formativă – ca evaluare proiectivă unitară şi permisivă, ţintind verificarea experienţei utilizabile şi apoi a comutării procalitative a expertizei dobândite prin formare, la intersecţia a patru niveluri de internalizare ("tipuri") cu patru unghiuri de apreciere ("moduri"), prin rezonarea la "spiritul" şi "litera" programului – având ţinte (ele însele formative) pe patru termene:
 imediat: conştientizarea instantanee a efectelor de formare şi stimularea reflecţiei

instanţiale în grupul de lucru asupra acţiunilor de conducere de sistem sau de proces;
 scurt: detectarea timpurie a intereselor de formare rezidente şi noi şi mobilizarea

disponibilităţii utilizatorilor de a sprijini operativ formarea continuă demultiplicativă a colegilor şi a personalului;

 mediu: inducerea cadenţată la utilizator a abordării echipiere a integralei proiecte-

programe-produse şi conştientizarea necesităţii reformatoare de permanentizare a formării prin programe ulterioare proiectate-derulate similar, ca şi prin consultanţăconsiliere;  lung: relevarea constantă a importanţei monitorizării expertizei proprii şi a personalului/colegilor şi imprimarea habitudinii nerutiniere de reglare şi optimizare periodică, prin evaluarea calităţii, a micro-sistemului în care evoluează beneficiarul. NOTĂ. La încheierea programului se va organiza o întâlnire cu participanţii în care, în prezenţa beneficiarului instituţional, vor fi comentate rezultatele evaluării; se vor evidenţia posibilele efecte de formare; se vor aprecia posibilităţile de continuare-extindere a programului. XIV. Evaluarea se realizează ca: - evaluare de parcurs, specifică programului, preponderent formativă: fixare-prioectare şi auto-/inter-/extra-/contra-evaluare. Ea va urmări îndeplinirea obiectivelor de program şi nivelul realizării competenţelor generale şi, îndeosebi, a celor specifice: • de cunoaştere şi de reflecţie în sens pro-calitativ asupra unor noţiuni ale reformei • de operare cu modelarea hermeneutică experienţă-expertiză-experienţă • de edificare intracomunicaţională a continuităţii reale a formării personale • de structurare interpersonală a relaţiei profesionale asociative (grup, echipă) • de elaborare de situaţii extrapolabile şi comunicabile de good practice • de susţinere a optimizării curriculare în termeni de plauzibilitate • de formare a unei viziuni manageriale deopotrivă locale şi proeuropene • de coparticipare activă la construirea unei imagini proprii şi colective realiste a descentralizării - evaluare finală prin fişe, glosar şi portofoliu. 15. Orarul de desfăşurare a activităţilor pe grupa de 25 de cursanţi 16.Componenta resurse didactico-materiale şi informaţionale: • suport de curs – bazat pe expertiza formatorilor, prin cooperare instituţională; • dotarea documentară (bibliotecar şi fond de carte) a beneficiarului instituţional; • acces la Internet; • terminal informatic, videoproiector, flip- şi block-chart, marker-e, auxiliare; • repere bibliografice. Bibliografie: Site-uri: http://www.edu.ro http://europa.eu.int http://www.oecd.org http://portal.unesco.org/education/ http://www1.worldbank.org/education/globaleducationreform/ http://wwwequip123.net/JEID/articles/1/1-1.pdf
 *** (2004). Implementation of "Education & Training 2010" Work Programme. Working

Group E "Making the Best Use of Resources". Brussels, EC.
 *** (2006). PISA 2006. Science Competencies for Tomorrow's World.  *** (2002). Cultúri organizaţionale în şcoala românească. Bucureşti, Institutul de Ştiinţe ale

Educaţiei.

 *** (2002). European Benchmarks in Education and Training: Follow-up to the Lisbon

European Council. Brussels, European Commission.
 *** (2000). Modernizarea sistemului de educaţie şi formare profesională în ţările aflate în

tranziţie. Raport naţional – România. Bucureşti, Observatorul Naţional Român.
 Ovidiu Măntăluţă (coord.) (2008) Politici de descentralizare în învăţământul românesc.

      

      

Managementul financiar şi sistemul decizional. Raport de cercetare. Bucureşti, MECT-ISE, pre-print. Carnall, C.A. (1990). Managing Change in Organisations. New York: Prentice Hall. Cheng, Y.,C. (2001). Paradigm Shifts in Quality Improvement in Education: Three Waves for the Future. Beijing. Cornescu, V. ş.a. (2004). Management – de la teorie la practică. Bucureşti, Editura Universităţi. Duncan, J. (1983). Management - Progressive Responsibility in Administration (7-th Ed.). New York, Random House. Fiszbein, A. (ed.). (2001) Decentralizing Education in Transition Societies. Case Studies from Central and Eastern Europe. Washington, WB. (cf. www1.worldbank.org/education/econ...). Ionescu V.; Turza, I. Democraţie: vis şi realitate. În: Buletin de informare legislativă [Bucureşti], 4/2003, 1/2004. Iosifescu, S. (2005). PROIECT: Patru exerciţii de politică educaţională în România. Tema I. Managementul în contextul descentralizării sistemului de învăţământ. Versiune de lucru. Bucureşti, Centrul Educaţia 2000+-UNICEF. Hanushek, E.A.; Wössmann, L. (2007). Education Quality aqnd Economic Growth. Washington, WB. Măntăluţă, Ov. (coord.) (2007). Sisteme de responsabilitate publică în administrarea învăţământului preuniversitar. Bucureşti, MECT-ISE. Mihail, T.M. (2007) Responsabilitatea profesională în managementul educaţiei – sursă deontologică a răspunderii publice. Bucureşti, MECT-ISE, pre-print.60 Miroiu, A. ş.a. (1998). Învăţământul românesc azi. Studiu de diagnoză. Iaşi, Polirom. Pugh,D.S.;. Hickson, D.J. (1994). Managementul organizaţiilor. Trad. rom. Bucureşti, CODECS. Travica, B. (1999) New Organizational Designs: Information Aspects, East lansing, Ablex/Greenwood Waterman, R.H. (1990). Adhocracy: the power to change. New York, Norton.

60

pe parcusul modulului am amintit şi alte contribuţii personale – în ideea ilustrării politicii instituţionale de continuitate şi de relaţionare tematică

Anexa I
SUBSIDIARITATE DE-CENTRALIZARE (administrativă) depolitizarea administraţiei transfer reglementat(iv) unitate în diversitate structuri teritorial-instituţionale competenţe administrative (atribuţii) finanţare centrată pe resursa "rece" răspundere publică acceptată carieră abordată proactiv rezultate verosimile cuantificabile asigurarea calităţii (alocare) demers omogen de tip remedial autoritate managerială centripetă analiză de stare organizare (grup) întâmpinarea turbulenţei externe inerente apdatare-apgradare proiecte (adoptare-prestare) experienţe diseminate ilustrativ … Medianţi informare - formare norme- modele61 politici - strategii birocraţie - adhocraţie dispoziţii - standarde transparenţă - criteriere numire - contract antrepriză - expertiză evaluare integrală valoare modificată63 viziune reformatoare praxeologie64 - meritocraţie investigare - monitorizare managementul schimbării management de risc65 managementul formării management de proiect-program managementul comunicării … VICARIANŢĂ DE-CONCENTRARE (profesională) clarificare-nuanţare conceptuală redistribuire proreglatoare diversitate pentru unitate structuri organizaţional-profesionale competenţe profesionale ("putinţe") finanţare centrată pe resursa "caldă" responsabilitate personală asumată profesie recriterializată formativ 62 efecte plauzibile estimabile generarea calităţii (euro-localizare) demersuri alternative de gen preventiv iniţiativă liderială centrifugă ratificare de programe proiectare (individ-echipă) cultivarea turbulenţei interne creative reproblematizare-reproiectare programe (adaptare-performare) inovaţii demultiplicate stimulativ …

61 62 63 64 65

respectiv: legislaţie stimulativă şi cauţionantă şi aplicabilă (prevăzută cu metodologii conţinătoare de tactici şi tehnici); şi optimă orientare din perspectiva modării în direcţia reuşitei educaţional-umane nu doar "adăugată", ci structurată într-o scală de valori (constatată cu aparat evaluativ adecvat) iniţiere-realizare de proiecte şi de acţiuni prin asumarea responsabilităţii – cu depăşirea stadiului de rămânere la răspundere în agregatul anticipare-preluare-pozitivare

Anexa II
A. Actualizarea expertizei evaluate în temei competenţial, în termeni de valoare modificată:

(Non)Schimbare
SITUAŢIONAL TIP DE VALORI Precedenţă Valoare uzuală (-"martor") Regresare Non-dezvoltare descreştere creştere zero valoare diminuată (re)evaluată " valoare staţionară Dezvoltare creştere Reformare comutare VALOARE ameliorată " " VALOARE creată

V A L O A R E

M O D I F I C A T Ă

OBIECTIV COMPETENŢIAL Nivel funcţional: Nivel procalitativ:

VALOARE adăugată " "

pre-evaluată pre-evaluată

" "

" "

B. Implicaţiile manageriale specific-educaţionale - de (sub)sistem şi de proces - în gen funcţional / procalitativ: de-centralizare funcţională procalitativă Management de (sub)sistem educaţional Management de proces educaţional C. Paradigma comparativă a de-concentrării de tip adhocratic (cu asumarea riscului) din unghiul valorilor europene (TARAE): De-centralizare De-concentrare de-concentrare funcţională procalitativă

Transparenţă Anticipare Responsabilitate Adaptabilitate Eficienţă
succesiv Temporal simultan inferior Valoric superior

Transparenţă Anticipare Responsabilitate Adaptabilitate Eficienţă

EVALUAREA PROIECTIVĂ DE PARCURS STANDARD TIPURI GENURI Auto-evaluare Exo-evaluare Inter-evaluare Contra-evaluare Fişă tip 1 Fişă tip 2 Fişă tip 3 Fişă tip 4 Fişă tip 5 Fişă tip 6 Fişă tip 7 Fişă tip 8 Fişă tip 9 Fişă tip 10 Fişă tip 11 Fişă tip 12 Fişă tip 13 Fişă tip 14 Fişă tip 15 Fişă tip 16 VALORIZARE
nu doar retrospectivă - mecanică (de "dare de seamă": cum/ce a fost) = extern-"memorială": sumativă şi introspectivă - conştientizantă (de "lucidizare a condiţiei": cum/ce este) = subiectiv-instanţială: reflectivă ci şi retroactivă - rectificativă (re-generatoare: cum/ce ar fi fost) = obiectivat-recuperativă: remedială şi îndeosebi stimulativă (anticipativă: cum/ce va fi)

Introspectiv Retrospectiv Retroactiv (Cum/ce este?) (Cum/ce a fost?) (Cum/ce ar fi fost?)

Prospectiv (Cum/ce va fi?)

= implicativ-predictivă: asumativă
FIŞĂ de EXOEVALUARE RETROSPECTIVĂ (MEMORIALĂ) - exem plu ilustrativ

NUMELE ....................................………. Unitatea şcolară..............................
   

EMBLEMĂ: "CUM/CE A FOST ?" RELEVANŢĂ: evoluţia personală faţă de instanţele anterioare de acţiune/formare: valori modificate, coparticipare activă concretizată REFERENŢIAL: competenţa specifică de cunoaştere şi de reflecţie în sens pro-calitativ asupra unor noţiuni ale reformei ŢINTĂ: reperarea modalităţilor şi a topicelor cu impact formativ tare/slab

TEMA DE LUCRU 1. Convinşi - în urma parcurgerii diverselor topice ale programului - de importanţa parteneriatelor de proiect, consideraţi că, din acest unghi de vedere, esenţa activităţii de tip benchmarking este în primul rând: analiza necesităţilor şi a disponibilităţilor interne ale organizaţiei ... o modalitate de a influenţa pozitiv partenerul de proiect selectat ... analiza informaţiei preluate de la surse externe descentralizate ... evaluarea beneficiilor pentru organizaţie a asocierii într-un proiect ... analiza de impact a derulării calitative a parteneriatului ... MODUL DE LUCRU: A/ bifaţi, în spaţiul punctat din dreapta, acele două variante de răspuns care, în opinia Dvs., constituie, faţă de celelalte, esenţa activităţii de benchmarking în raport cu angajarea unui parteneriat de proiect. B/ ierarhizaţi-le (I-II), în ordinea de lucru. C/ motivaţi în spaţiul punctat de mai jos alegerea şi ierarhizarea lor după criteriul cerut. .................................................................................................................................................................................................................................................. TEMA DE LUCRU 2. Discutarea exemplelor de bună practică a arătat relaţia descentralizare-decentralizare-deconcentrare ca: posibilă generatoare de exemple de buna practică ... lipsită de consistenţa faptelor concrete ... bogată în sugestii de lucru ... direct aplicabilă în activitatea managerială ... improprie pentru reforma din Educaţie ... MODUL DE LUCRU: selectaţi o pereche de variante de răspuns (pozitiv-negativ) - indiferent dacă alăturate sau nu - şi argumentaţi, în spaţiul punctat de mai jos, de ce nu aţi ales una dintre celelalte două perechi.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Vă mulţumim pentru completarea atentă a fişei. Fiţi pregătiţi să completaţi integral şi citeţ fişa următoare.

11. Concluzii şi recomandări
11.1. Concluzii Chiar dacă ISJ şi autorităţile administraţiei publice locale nu au elaborat strategii specifice de comunicare privind problematica descentralizării, acestea pot fi regăsite în planurile operaţionale. În mediul rural, comunicarea între şcoli şi autorităţile şi comunitatea locală se realizează preponderent în mod direct, fiind una eficientă. Comunicarea între inspectoratele şcolare, şcoli şi comunitatea locală (în special) se realizează prin intermediul paginilor web. În general, sunt foarte bine prezentate activităţile de implementare la nivel judeţean a măsurilor şi programelor iniţiate de MECT (în special, cele care vizează partea ce se referă la curriculum-ul nucleu, manuale, examenele naţionale, tezele cu subiect unic şi metodologiile aferente, programele sociale derulate la nivel naţional etc.). În condiţiile descentralizării, această componentă a paginilor web (bine dezvoltată în marea majoritate a cazurilor) asigură coerenţa comunicării. Sunt extrem de slab reprezentate (sau chiar inexistente) iniţiativele judeţene, locale sau regionale. Nu toate paginile web ale inspectoratelor şcolare judeţene pot fi accesate de pe site-ul ministerului, şi viceversa. În unele pagini sunt prezentate ca „noutăţi” documente sau iniţiative vechi de ani de zile! Progresele cele mai însemnate au fost înregistrate în direcţia transparentizării planificării şi execuţiei bugetare. De asemenea, au crescut oportunităţile de participare şi implicare a unităţilor şcolare în procesul de planificare şi execuţie bugetară – dar, până acum, doar pentru bugetul alocat de autoritatea administraţiei publice locale. Există numeroase inadvertenţe şi probleme legislative care fac dificilă funcţionarea unităţilor şcolare într-un mediu descentralizat. De exemplu, lucrări de construcţie sau reabilitare începute într-un exerciţiu bugetar, nu au putut fi continuate în cel următor, pentru că nu s-au mai alocat fondurile necesare. De asemenea, durata excesivă a procedurilor de achiziţie publică face, adesea, imposibilă cheltuirea eficientă a fondurilor alocate. Directorii economici din consiliile judeţene au constituit „Asociaţia directorilor economici din cadrul Consiliilor Judeţene din România”, care este membră a federaţiei „Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România. Sub genericul „Competenţa profesioniştilor generează profesionalismul puterii” a fost elaborat studiul „Stadiul descentralizării financiare în România – „Studiu privind evoluţia descentralizării financiare în perioada 1991-2003” (2003), precum şi un alt studiu similar, în curs de finalizare în 2008 (care încă nu a fost făcut public). Membrii asociaţiei se întrunesc trimestrial pentru iniţiative legislative, studii, simulări etc. şi sunt preocupaţi de iniţierea şi implementarea de programe de formare specifice cu departamentele financiare/contabile din primării pe probleme de descentralizare şi comunicare interinstituţională cu sistemul de educaţie/alte unităţi din domeniul specific de activitate. Lipseşte o pregătire specifică, pe probleme de descentralizare, atât a managerilor de şcoli, cât şi a autorităţilor publice locale. Iniţiativele autorităţilor administraţiei publice locale în privinţa învăţământului sunt timide, acestea mulţumindu-se, de regulă, să reacţioneze (pozitiv sau negativ) la solicitările ISJ / unităţilor şcolare. Şcolile din mediul rural par mai pregătite pentru descentralizare financiară decât cele din mediul urban pentru că, prin firea lucrurilor, au fost dintotdeauna mai aproape de autorităţile locale şi au fost nevoite „să se descurce”. Şcolile care au, deja, iniţiativă în relaţia cu autoritatea publică locală şi-o vor spori pe măsură ce se va aplica descentralizarea. În schimb, vor avea probleme acele unităţi şcolare a căror cultură organizaţională promovează dependenţa şi orientarea ierarhică. Sistemul actual de finanţare nu permite sprijinirea copiilor / familiilor / şcolilor cu probleme mari - sărăcie extremă, abuz asupra copiilor etc.

11.2. Recomandări  Iniţierea unor întâlniri periodice şi formarea în comun a reprezentanţilor unităţilor şcolare (directori, membri în consiliul de administraţie, contabili şefi etc.) şi ai autorităţilor publice locale (primari, consilieri locali, personal din aparatul tehnic al primăriilor etc.).  Statuarea şi consolidarea rolului de mediator al ISJ între unităţile şcolare şi autorităţile administraţiei publice locale.  Restructurarea paginilor web a ISJ-urilor, prin includerea unei secţiuni care să reflecte acţiuni proprii, în contextul descentralizării  Asigurarea bazei legale comune pentru cooperarea între învăţământ, pe de o parte, şi celelalte instituţii care se ocupă de promovarea şi apărarea drepturilor copilului şi ale familiei (protecţia copilului, poliţia etc.).  Înfiinţarea/dezvoltarea în oraşe, a unor departamente speciale care să se ocupe cu problemele învăţământului.  Primăria, consiliul local şi părinţii ar trebui să fie mai bine reprezentate în consiliul de administraţie al şcolii.  Bugetul şcolii ar trebui să fie alocat ca sumă globală.  Managerii şcolii să aibă dreptul de a decide asupra modului de alocare a intrărilor.  Şcolii să i se atribuie o libertate mai mare în ceea ce priveşte managementul financiar şi utilizarea sumei globale.  Şcolile să fie informate cu privire la limitările bugetare înainte de a-şi întocmi bugetele.  Alocările bugetare către şcoli să fie corelate cu rezultatele, iar performanţa aşteptată să fie specificată în documentele de estimare a bugetelor.  Rezultatele aşteptate de la şcoli să fie definite în termeni cantitativi (de ex., număr de elevi), calitativi (de ex., rezultatele de la examinări) şi timp ( de ex., durata unui ciclu educaţional).  Şcolile să poată realoca economiile realizate de ele către alte scopuri sau să le poată păstra pentru anul următor.  Veniturile proprii ale şcolii şi economiile provenite din finanţarea de bază primită de la bugetul local şi de la bugetul de stat să rămână integral la dispoziţia unităţii şi să fie utilizate conform deciziilor consiliului de administraţie pentru dezvoltare şi pentru motivarea personalului.  Sumele rămase necheltuite la sfârşitul anului financiar, indiferent de sursa de provenienţă, să rămână la dispoziţia unităţii de învăţământ şi să se preia în bugetul anului următor.  Stimularea creşterii eficienţei şi calităţii activităţii şcolilor printr-un sistem de finanţare proporţională diferenţiată, care asigură plata furnizorilor de servicii educaţionale, în funcţie de numărul elevilor cuprinşi în fiecare tip de program şi de progresele făcute de elevi.  Fiecare unitate de învăţământ, persoană juridică, să aibă cont deschis la trezorerie şi toate operaţiunile de plăţi şi încasări să se realizeze sub autoritatea directorului ca ordonator terţiar de credite.  Directorul unităţii de învăţământ să aibă dreptul, pe baza unor criterii standard, să fixeze anual pentru fiecare cadru didactic un salariu diferenţiat, în funcţie de performanţele profesionale ale acestuia şi de volumul activităţii depuse.  Fiecare unitate de învăţământ, persoană juridică, să-şi creeze compartimente financiarcontabile proprii.  Formula descentralizării va trebui modificată pentru a pune de acord obligaţiile cu responsabilităţile de administrare a învăţământului.  Vor trebui iniţiate programe de formare a directorilor de şcoli, în domeniul finanţării învăţământului.

Anexe
Anexa 1 Descrierea proiectului de cercetare 1.1. Denumirea proiectului: Politici de descentralizare în învăţământul preuniversitar românesc. Managementul financiar şi sistemul decizional. 1.2. Durata cercetării: ianuarie 2008 – decembrie 2008 1.3. Echipa de cercetare: Cercetători Mircea Bădescu Carmen Bălăşoiu Ana Maria Dima Şerban Iosifescu Ovidiu Măntăluţă Tiberiu Marcian Mihail Maria Paraschiv Viorica Pop Nicolaie Neagu Paul Blendea * 100% ** 50% 100% 100% 100% 100% 100% 100%

Personal auxiliar Coordonator

* Nota 1: Domnul cercetător Mircea Bădescu a lucrat în cadrul acestui proiect cu normă întreagă în perioada 1.10.2008-31.12.2008. * *Nota 2: Doamna cercetătoare Ana Maria Dima a lucrat în cadrul acestui proiect cu normă întreagă în perioada 15.01.2008 - 5.05.2008. 1.4. Colaboratori:  inspectori şcolari generali;  directori de şcoli;  experţi ARACIP;  experţi din Ministerul Administraţiei şi Internelor;  profesori din licee, şcoli generale, şcoli profesionale şi grupuri şcolare;  funcţionari din prefecturi, primării şi din alte organizaţii cu atribuţii în administraţie. 1.5. Motivarea cercetării Cercetarea de faţă este un demers de identificare a factorilor de comunicare şi a blocajelor instituţionale şi culturale care grevează asupra implementării programelor şi a politicilor de descentralizare a serviciilor publice şi, în special, a învăţământului ca serviciu public. Ea porneşte de la constatarea că, în momentul actual, se înregistrează diferenţe mari de la o unitate administrativ-teritorială la alta în aplicarea politicilor de descentralizare, atât pe orizontala profesională, cât şi pe verticala administrativă. Pe lângă potenţialul de dezvoltare pe care îl aduce diversitatea, aceste diferenţe pot să fie şi sursa unor conflicte interinstituţionale şi societale. De aceea, ar trebui identificate şi promovate o serie de principii solide şi bune practici privind cooperarea dintre inspectoratele şcolare şi instituţiile şcolare subordonate acestora, pe deo parte, şi autorităţile locale - primari, consilii locale, consilii judeţene – pe de altă parte. În acest sens, venind în întâmpinarea prevederilor „Strategiei de descentralizare” a Ministerului

Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, proiectul va opera o diagnoză şi va oferi propuneri privind managementul comunicării în condiţiile descentralizării în învăţământul preuniversitar. De asemenea, deoarece în zona de informare publică, în mass media şi chiar la nivel de experţi există abordări contradictorii, incoerenţe şi confuzii conceptuale în privinţa descentralizării sistemului educaţional şi deoarece mesajele publice a căror temă centrală este descentralizarea învăţământului au nevoie de un suport conceptual, ideatic şi paradigmatic destinat să faciliteze înţelegerea procesului respectiv la nivel social, rolul studiului nostru va fi şi unul de sistematizare şi clarificare conceptuală. Dezbaterile de până acum privind descentralizarea pot fi grupate în două categorii: în prima includem propunerile de politici publice însoţite de argumentarea privind necesitarea şi utilitatea implementării măsurilor de descentralizare, iar în a doua luările de poziţie care, susţinând existenţa unor riscuri mari în cazul introducerii descentralizării şi invocând inadecvarea măsurilor luate sau preconizate la contextul cultural şi economic românesc, se constituie într-un demers de demonizare şi de negare a însăşi necesităţii descentralizării. Acestea din urmă par sechele ale unei mentalităţi centraliste: în ţările în care statul a avut o esenţă raţional-birocratică (fiind considerat garant al existenţei naţiunii), toate iniţiativele de descentralizare au fost percepute ca atacând acest principiu. De aceea, studiul nostru va evidenţia aspectele comunicaţionale privind fundamentarea, experimentarea şi punere la dispoziţia opiniei publice a elementelor de schimbare în direcţia descentralizării şi a deconcentrării. În acest sens, considerăm că sunt absolut necesare o serie de experimente probative la nivel financiar şi managerial destinate să ajute la identificarea deopotrivă a riscurilor şi a beneficiilor descentralizării. Funcţiile administraţiei învăţământului sunt distribuite în acest moment, pe de o parte, între nivelul local, judeţean şi regional al administraţiei publice şi palierele naţional, judeţean şi local ale sistemului de învăţământ preuniversitar. Aşa cum sunt definite în această etapă, funcţiile administraţiei locale şi judeţene sunt preponderent centrate pe finanţarea şi administrarea curentă a fondurilor şi investiţiilor şi mai puţin sau deloc orientate spre stabilirea priorităţilor, spre formularea politicilor publice şi spre implementarea programelor educaţionale. Întrucât cadrul legal - atât cel privind reformele din administraţia publică, cât şi cel din educaţie este în continuă schimbare – dar mai degrabă în sensul instabilităţii decât al optimizării -, spre a constata dacă există sau nu premisele atingerii obiectivelor pentru descentralizarea în educaţie vom concluziona asupra aspectelor comunicaţionale ale „ciclului răspunderii” (accountability cycle) la nivelul instituţiilor publice investigate. Această abordare deschide perspectiva evaluării coerenţei strategiilor, politicilor şi a măsurilor noi care se aplică în prezent, dar mai ales, a coerenţei dintre scop şi mijloace, la nivelul funcţionalităţii sistemelor nou concepute, dintre care multe au un caracter integrat de colectare şi prelucrare a datelor. 1.6. Scopul cercetării Analizarea politicilor publice în domeniul descentralizării învăţământului românesc în vederea furnizării unor strategii de comunicare între iniţiatorii şi implementatorii de politici. Cercetarea se va focaliza în mod special pe descentralizarea din domeniile managementului financiar şi sistemului decizional. 1.7. Obiectivele cercetării:  să elaboreze un aparat conceptual coerent al comunicării în contextul descentralizării învăţământului preuniversitar  să identifice blocajele şi distorsiunile mesajelor, care fac dificilă explicarea şi implementarea sistemelor descentralizate în administrarea învăţământului preuniversitar  să propună strategii de comunicare între iniţiatorii şi implementatorii de politici de descentralizare;  să identifice practicile de comunicare eficientă, necesare pentru concretizarea procesului de descentralizare.

1.8. Ipotezele cercetării  Dezvoltarea capacităţii administrative a dus la o creştere a numărului de programe de schimbare organizaţională.  Creşterea transparenţei şi creşterea responsabilităţii la nivel local a determinat o creştere a numărului de programe de cooperare interinstituţională.  Creşterea democratizării vieţii şcolare variază direct proporţional cu creşterea asumării responsabilităţii instituţionale.  Transferul de competenţe administrative şi financiare a stimulat diversificarea strategiilor de comunicare. 1.9. Clarificarea conceptelor din ipoteze Dacă integrarea europeană presupune schimbarea practicilor în direcţia dezvoltării capacităţii administrative, a transparenţei şi responsabilităţii la nivel local, apare ca necesară elaborarea unor programe naţionale unitare şi coerente, de schimbare organizaţională şi de cooperare interinstituţională care să conducă, într-un timp rezonabil, la schimbări sesizabile în practica educaţională şi, în general, în domeniul educaţiei. Măsurile de descentralizare pot avea efectele scontate, dacă sunt coerente, explicate, înţelese, asumate de toate părţile interesate şi implementate unitar. Ideile şi propunerile de descentralizare pot fi viabile în cazul în care strategiile de comunicare între iniţiatorii şi implementatorii de politici relevă avantajele descentralizării pentru şcoli în direcţia creşterii statutului social al personalului didactic şi a optimizării calitative a educaţiei. Schimbarea practicilor în educaţie este imperios necesară datorită integrării europene, ceea ce presupune: dezvoltarea capacităţii administrative, creşterea transparenţei şi creşterea responsabilităţii la nivel local. Toate aceste schimbări pot fi iniţiate dacă se elaborează şi aplică o serie de programe naţionale unitare şi coerente care să vizeze schimbarea organizaţională şi cooperarea intra- şi interinstituţională şi care să aibă drept rezultat schimbări sesizabile. Măsurile de descentralizare pot avea efectele scontate dacă sunt coerente, explicate, înţelese, asumate şi implementate unitar de toate părţile interesate şi dacă vor duce la:  democratizarea vieţii şcolare;  proiectarea bugetului şi execuţia bugetului;  dezvoltarea surselor de venituri proprii ale şcolii. 2. Metodologia cercetării 2.1. Eşantionarea Unităţile de analiză alese sunt şcolile situate din judeţe în care a fost pilotată strategia de descentralizare - Iaşi şi Satu Mare -, cât şi în judeţe care nu au fost judeţe pilot ale descentralizării: Arad şi Municipiul Bucureşti. În acest sens, au fost selectate 46 de unităţi şcolare atât din mediul urban, cât şi din cel rural, de la toate nivelurile de învăţământ, incluzând şcoli considerate “bune” pe plan local, ca şi şcoli “cu probleme” la nivelul implementării managementului descentralizat. Pentru atingerea obiectivelor cercetării descentralizării în învăţământul preuniversitar, vom utiliza eşantionarea interactivă neprobabilistă (Vlăsceanu, 1986) focalizată pe reţele de relaţii, care permite utilizarea de tehnici statistice pentru caracterizarea persoanelor, contextelor sau relaţiilor, cu posibilităţi de formulare a unor generalizări empirice sau teoretice la nivelul celorlalte judeţe ale ţării. Cele trei etape ale eşantionării interactive neprobabiliste funcţionează prin:

 luarea în considerare a implicaţiilor relaţionale sau structurale ale problemei descentralizării învăţământului preuniversitar;  extinderea sociometrică a investigaţiei prin discuţii prealabile şi utilizarea interviurilor cu Inspectorii Şcolari Generali, care relaţionează cu directorii şcolilor şi oferă informaţii importante pentru orientarea investigaţiei după principiul saturării cu informaţii, fără a urmări însă mărirea numărului de persoane participante la studiu faţă de cel stabilit iniţial;  orientarea analizei datelor prin tehnica stabilirii graniţelor; analiza datelor, în special datele referitoare la strategiile de comunicare este orientată de stabilirea graniţelor sau intensitatea omogenităţii atitudinilor, semnificaţiilor vehiculate ale descentralizării sau de intensitatea diferenţierii atitudinilor şi comportamentelor, în raport cu implementarea acestei politici la nivelul şcolilor, la nivelul inspectoratelor şi al administraţiei locale. Conform principiilor eşantionării interactive neprobabiliste, “Eşantionarea este concomitentă cu investigarea, adică se produce în procesul însuşi de culegere a datelor” (Vlăsceanu, 1986). În cazul unei eventuale extinderi a cercetării la nivelul întregii ţări, pe baza acestei metode de eşantionare se poate produce o “cartografiere” a grupurilor de şcoli, din punct de vedere al atitudinilor şi comportamentelor instituţionale asociate descentralizării. 2.2. Grupuri ţintă / populaţia vizată În ariile teritoriale menţionate ca zone de investigare, vor fi studiate instituţiile publice relevante pentru procesele de descentralizare: inspectoratul şcolar, consiliul judeţean, un set reprezentativ de consilii locale şi de şcoli – şi anume:  4 inspectorate şcolare  46 şcoli;  4 consilii judeţene;  4 consilii locale. 2.3. Procesul de investigare Se vor elabora scheme de interviu cu persoane din instituţiile menţionate, întrebările vizând gradul de cunoaştere, acceptare şi adeziune la principiile şi politicile de descentralizare. Se vor analiza documente oficiale, deciziile, transparenţa administrativă şi impactul măsurilor de descentralizare aplicate. Cercetarea va acorda atenţie şi va analiza aspectele enumerate în continuare, prin vizitarea şcolilor şi instituţiilor din eşantion şi prin cercetarea unor documente de proiectare, de buget şi administrative:  existenţa măsurilor administrative sau de altă natură, la nivelul consiliilor locale şi primăriilor, care să ţină cont de rezultatele şi de performanţa elevilor şi a instituţiei;  modul în care autorităţile locale raportează cetăţenilor şi părinţilor cum au cheltuit sumele alocate şcolilor, indiferent de sursa finanţării: granturi specifice (salarii, burse), granturi speciale (programe şi proiecte internaţionale, guvernamentale, judeţene, locale), venituri proprii;  modul în care se face finanţarea specifică a şcolilor; gradul de acces la informaţiile privind sistemul educaţional, modul în care circulă informaţiile între instituţii şi între nivelurile instituţionale şi dacă informaţiile sunt integrate în baze de date specifice;  existenţa politicilor educaţionale de descentralizare la nivel judeţean şi local;  definirea şi clarificarea termenilor şi conceptelor cu care se va opera în schemele de administrare a învăţământului;  identificarea bunelor practici în domeniul luării deciziilor la nivel de şcoală, localitate sau judeţ.

2.4. Metode şi instrumente de cercetare Am optat pentru studiul de caz definit în literatura de specialitate (Yin, 2005) ca strategie de cercetare care poate folosi triangulaţia metodelor şi al cărei beneficiu este includerea atât a metodelor calitative, cât şi a metodelor cantitative Studiul de caz se poate baza pe un complex de metode: interviu, chestionar, observaţie şi analiza de conţinut a documentelor. Cadrul teoretic al cercetării descentralizării va ghida investigaţia prin intermediul studiilor de caz desfăşurate în unităţile şcolare cuprinse în eşantion. Pe parcursul investigării descentralizării, vom utiliza studiul de caz explorativ-explicativ de tip mixt multiplu: îmbinarea metodelor cantitative cu calitative şi aplicarea la mai multe entităţi sociale (instituţii educaţionale şi persoane). Vor fi utilizate următoarele metode de investigaţie:  ancheta cu chestionar, care va fi aplicat personalului din instituţiile publice investigate;  ancheta cu interviu – vor fi realizate interviuri pe baza unor ghiduri de interviu cu Inspectorii Şcolari Generali, Directorii economici din Consiliile Judeţene, reprezentanţi ai autorităţilor locale (Primar/Viceprimar/reprezentant al serviciului economic);  analiza secundară a datelor: studiul analizelor şi cercetărilor anterioare care cuprind referinţe explicite sau implicite la descentralizare şi impactul acesteia asupra sistemului educaţional; vor fi analizate atât documente oficiale româneşti şi ale Uniunii Europene, ca şi rezultatele altor cercetări întreprinse în România şi în alte ţări europene. 2.5. Resurse  Resurse umane: 6 cercetători şi 1 membru al personalului auxiliar.  Resurse de timp: 1 an (1 ianuarie – 31 decembrie 2008).  Resurse materiale şi logistice:  multiplicarea chestionarelor şi a altor documente necesare, publicarea raportului de cercetare şi a celorlalte produse menţionate;  hârtie - 5.000 coli.  toner – 1 buc.  cheltuieli de expediere a chestionarelor  plicuri A 4  timbre poştale  cheltuieli de comunicare (e-mail, telefon, fax);  cheltuieli de deplasare, cazare şi masă pentru 7 cercetători, pentru câte 3 zile plus 7 zile de rezervă pentru eventualele situaţii neprevăzute. 2.6. Calendarul cercetării Cercetarea se va desfăşura pe parcursul anului 2008, având următoarele activităţi principale:  elaborarea proiectului, contacte, stabilirea eşantionului şi elaborarea instrumentelor de cercetare: 1 ianuarie – 1 aprilie;  analiza literaturii relevante: 1 ianuarie – 15 septembrie;  vizitarea unităţilor de investigaţie şi aplicarea instrumentelor de cercetare: 1 aprilie – 20 iunie;  prelucrarea şi analiza rezultatelor cercetării: 20 iunie – 15 septembrie;  elaborarea raportului de cercetare: 15 septembrie – 15 octombrie;  formularea recomandărilor de politică educaţională şi diseminarea rezultatelor şi a celorlalte produse: 15 octombrie – 1 decembrie. 2.7. Produse ale cercetării  Raport scris elaborat pe baza analizelor de tip cantitativ şi calitativ privind activitatea şi rezultatele şcolilor.

Document destinat diseminării rezultatelor proiectului, care va conţine propuneri de politică educaţională pentru decidenţii din domeniul educaţiei.

2.8. Rezultatele aşteptate La sfârşitul cercetării, vom obţine următoarele rezultate:  un aparat conceptual al comunicării în contextul descentralizării în învăţământul preuniversitar;  un studiu privind practicile curente de comunicare în gestionarea descentralizării sistemului de învăţământ;  analiza şi interpretarea blocajelor comunicaţionale şi distorsiunilor de mesaj care fac dificilă explicarea şi implementarea sistemelor descentralizate în administrarea învăţământului preuniversitar;  recomandări de politici publice şi educaţionale. 2.9. Valorificarea cercetării  Elaborarea unor propuneri de măsuri pentru eficientizarea comunicării în domeniul descentralizării, managementului financiar, sistemului decizional şi cooperării interinstituţionale.  Un modul de formare continuă destinat directorilor de şcoli, acreditat împreună cu o Casă a Corpului Didactic.  Articole în publicaţiile de specialitate, intervenţii în mass-media pentru sensibilizarea actorilor educaţionali şi a grupurilor semnificative de interes, participarea la dezbateri, seminare şi mese rotunde. 2.10. Beneficiari  Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, structurile subordonate sau asociate acestuia (inspectorate şcolare, unităţi şcolare etc.).  Ministerul Administraţiei şi Internelor şi structurile subordonate ale acestuia; consiliile judeţene, consiliile locale şi serviciile din primării cu atribuţii în domeniul învăţământului.  Personalul de conducere participant la programul de formare continuă acreditat.  Structuri asociative ale localităţilor.  Organizaţii ale societăţii civile (mass media, ONG-uri cu activităţi în domeniul educaţiei).

Anexa 2 Instrumentele de cercetare INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Laboratorul de Management Educaţional Chestionar pentru Directorii de şcoli Studiul “Politici de descentralizare în învăţământul românesc. Managementul financiar şi sistemul decizional” programat pentru anul 2008 se desfăşoară în acest moment în 4 judeţe din ţară şi în Municipiul Bucureşti. Instituţia dumneavoastră a fost selecţionată în eşantionul supus cercetării şi veţi avea acces la raportul final în luna decembrie 2008. Vă rugăm ca, în calitatea Dvs. de Director de şcoală, să răspundeţi la câteva întrebări privitoare la descentralizarea în învăţământul preuniversitar. 1. Care sunt sursele dumneavoastră de informaţie privind descentralizarea? (Puteţi bifa mai multe variante de răspuns).
    

Documente legislative primite de la MECT. Website-ul Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului Informări primite din partea Consiliului Local. Ziare, reviste, alte rapoarte şi studii. Altele

2. Care dintre următoarele aspecte ale descentralizării sunt pentru dumneavoastră cele mai importante? (Aranjaţi în ordinea preferinţei - de la 1 = cel mai important, la 7 = cel mai puţin important, trecând cifra în căsuţa corespunzătoare):
      

managementul financiar descentralizat; adoptarea deciziilor în stil descentralizat; reţeaua şcolară descentralizată; asigurarea calităţii; curriculum descentralizat; recrutarea şi angajarea personalului didactic; recrutarea şi angajarea personalului didactic auxiliar.

3. Cum apreciaţi nivelul de pregătire a consilierilor locali, în materie de descentralizare? (Bifaţi o singură variantă de răspuns). a) Sunt foarte bine pregătiţi. b) Sunt bine pregătiţi. c) Nu sunt suficient de bine pregătiţi.

d) Nu sunt pregătiţi. e) Consilierii nu cunosc problematica. 4. Cum apreciaţi comunicarea şcolii dvs. cu autorităţile locale?
  

Foarte bună. Bună. Slabă.

5. Ce dificultăţi de comunicare cu autorităţile locale aţi întâmpinat? (Puteţi bifa mai multe variante de răspuns).
    

Documentele nu au fost trimise părţilor interesate. Directorul şcolii nu a fost invitat la şedinţe. Termenul legal de răspuns nu a fost respectat. Persoanele căutate nu erau disponibile. Am obţinut numai promisiuni neonorate.

6. În ce măsură s-a îmbunătăţit performanţa elevilor datorită începerii procesului de descentralizare? (Bifaţi o singură căsuţă). a) În foarte mare măsură. b) În mare măsură. c) În mică măsură. d) În foarte mică măsură. e) Descentralizarea nu afectează deloc performanţele elevilor. 7. Cum se va concretiza creşterea transparentei actului decizional după descentralizare? (Puteţi bifa mai multe variante de răspuns). a) Informaţiile privind descentralizarea vor fi făcute publice. b) Regulile şi criteriile privind luarea deciziilor vor fi făcute publice. c) Execuţia bugetară va fi făcută publică. Se vor organiza seminarii şi conferinţe. Nu ştiu. 8. Consideraţi că statutul social al personalului didactic are de câştigat sau de pierdut ca urmare a descentralizării? a) Are de câştigat. b) Are de pierdut. 9. Ce se întâmplă cu autonomia şcolii în procesul de descentralizare?
  

Scade. Creşte. Rămâne la fel.

10. Cum percepeţi influenţa descentralizării asupra corupţiei? a) Va contribui la creşterea corupţiei. b) Va contribui la scăderea corupţiei. Argumentaţi. _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ ______________________________

Pentru a grupa răspunsurile date la întrebările din acest chestionar, vă rugăm să precizaţi: Mediul: Rural Urban Vârsta: 20-30 ani 31-40 ani 41- 50 ani 51-60 ani peste 60 ani Studiile (ultima instituţie de _____________________________________________ Vechimea pe funcţie (ani):_____________ învăţământ absolvită):

Vă mulţumim pentru participarea la studiul nostru.

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Laboratorul de Management Educaţional Chestionar pentru contabilii de şcoli Studiul “Politici de descentralizare în învăţământul românesc. Managementul financiar şi sistemul decizional” programat pentru anul 2008 se desfăşoară în acest moment în 4 judeţe din ţară şi Municipiul Bucureşti. Instituţia dumneavoastră a fost selecţionată în eşantionul supus cercetării şi veţi avea acces la raportul final în luna decembrie 2008. Vă rugăm ca, în calitatea Dvs. de contabil de şcoală, să răspundeţi la câteva întrebări privitoare la descentralizarea în învăţământul preuniversitar. 1. Cum apreciaţi gradul de independenţă financiară a şcolii în condiţiile descentralizării? a) Mai mare decât înainte de descentralizare. b) Mai mic decât înainte de descentralizare. 2. Care sunt modificările aduse de descentralizare în bugetul şcolii, comparativ cu situaţia de dinainte de descentralizare? (Bifaţi o singură variantă de răspuns). a) Bugetul descentralizat aprobat de Consiliul Local acoperă satisfăcător cheltuielile. b) Este mai bine decât înainte, bugetul descentralizat acoperă mai multe cheltuieli. c) Este mai rău decât înainte, bugetul descentralizat nu ne acoperă cheltuielile. d) Este la fel ca înainte, nu s-a schimbat nimic. e) Nu ştiu. 3. Ce procent din bugetul propus de şcoala dumneavoastră a fost aprobat de Consiliul Local? a) 30%-40% b) 41%-50% c) 51%-60% d) 61%-70% e) 71%-80% f) 81%-90% g) 91%-100% 4. Aţi întâmpinat probleme în comunicarea cu membrii Consiliului Local? (Puteţi bifa una sau mai multe variante de răspuns).

a) Da, membrii Consiliului Local nu cunosc suficient de bine legislaţia. b) Da, unele licitaţii pentru şcoală au fost blocate la nivel de Primărie. c) Da, membrii Consiliului Local nu sunt bine pregătiţi managerial. d) Nu, membrii Consiliului Local sunt bine pregătiţi să facă faţă descentralizării. 5. Veniturile proprii ale şcolii sunt gestionate de către şcoală sau de către Primării? a) Veniturile proprii sunt gestionate de către şcoală şi rămân la dispoziţia şcolii. b) Veniturile proprii sunt gestionate de Primării care reţin o parte din ele. 6. Cunoaşteţi care sunt cele trei forme ale finanţării descentralizate? a)____________________________________________________________________________ _______ b)____________________________________________________________________________ _______ c)____________________________________________________________________________ _______ 7. Trecerea la situaţia de ordonator terţiar de credite este: a) un progres pentru managementul financiar al şcolii; b) un regres pentru managementul financiar al şcolii. 8. Cum este relaţionarea dintre şcoală şi factorii politici de la nivelul Primăriei? (Bifaţi o singură variantă de răspuns). a) Relaţionarea este foarte bună, nu au existat niciodată presiuni politice. b) Au existat blocaje, implicări neproductive ale factorilor politici. c) Nu ştiu, nu pot să aprecieze. 9. Când apar probleme în funcţionarea bugetării, cum şi din ce resurse rezolvaţi neajunsurile? (Bifaţi o singură variantă de răspuns). Din veniturile proprii ale şcolii. Din contribuţiile părinţilor. Alte surse de finanţare, cum ar fi: _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 10. Care sunt partenerii care relaţionează cel mai bine în exerciţiul bugetar? (Vă rugăm să daţi o notă de la 1 la 5, 1 = cel mai slab şi 5 = cel mai bine). a) Primarul. b) Directorul şcolii. c) Membrii Consiliului Local. d) Părinţii elevilor. e) Inspectoratul. 11. Care ar fi problemele pe care le-aţi întâmpinat datorită descentralizării bugetului? (Puteţi bifa mai multe variante de răspuns).

a) Neadoptarea la timp a bugetului. b) Întârzieri în plata personalului didactic. Alte probleme, cum ar fi: _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ 12. Dumneavoastră aţi fost implicat în programe de cooperare instituţională pe tema descentralizării? Da. Menţionaţi denumirea programului: _____________________________________________________________________ b) Nu, nu am participat la nici un program de cooperare instituţională. 13. Cum apreciaţi schimbările în domeniul transparenţei şi responsabilităţii, la nivelul administraţiei locale şi la nivelul şcolii? (Bifaţi în căsuţa corespunzătoare pentru responsabilitate şi transparenţă la fiecare nivel). Schimbări La nivelul şcolii La nivelul Primăriei

a crescut a crescut Responsabilitatea a scăzut a scăzut 14. Cum percepeţi influenţa descentralizării asupra corupţiei? a crescut a) Contribuie la creşterea corupţiei. Transparenţa a scăzut b) Contribuie la scăderea corupţiei. a crescut a scăzut

Argumentaţi răspunsul: _____________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________ ____________________ _____________________________________________________________________________ Pentru a grupa răspunsurile date la întrebările din acest chestionar, vă rugăm să precizaţi: Mediul: Rural Urban Vârsta:
    

20-30 ani 31-40 ani 41- 50 ani 51-60 ani peste 60 ani

Studii (ultima instituţie de învăţământ absolvită): _______________________________ Vechimea pe funcţie (ani):_____________

Vă mulţumim pentru participarea la studiul nostru. INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Laboratorul de Management Educaţional Ghid de interviu cu Directorii economici din Consiliile Judeţene Studiul “Politici de descentralizare în învăţământul românesc. Managementul financiar şi sistemul decizional” programat pentru anul 2008 se desfăşoară în acest moment în 4 judeţe din ţară şi în Municipiul Bucureşti. Instituţia dumneavoastră a fost selecţionată în eşantionul supus cercetării şi veţi avea acces la raportul final în luna decembrie 2008. Vă rugăm ca, în calitatea de Director economic, să răspundeţi la câteva întrebări privitoare la descentralizarea în învăţământul preuniversitar. 1. Comunicarea între Consiliul Judeţean, ISJ şi şcoli în implementarea descentralizării a fost:  bună;  mai puţin bună;  ca şi inexistentă. 2. Au fost organizate instruiri periodice, dezbateri şi întâlniri de lucru pe tema descentralizării pentru directorii şcolilor, contabili şi reprezentanţii Consiliului Judeţean în judeţul dumneavoastră? 3. Consideraţi că transferul de competenţe administrative şi financiare:  stimulează diversificarea strategiilor;  produce confuzie în sistem;  împiedică diversificarea strategiilor de comunicare;  nu influenţează strategiile de comunicare. 4. Există programe de cooperare instituţională în domeniul descentralizării în judeţul dumneavoastră? La ce nivel se derulează aceste programe?  Între ISJ şi unităţile de învăţământ.  Între ISJ, Consiliul Judeţean şi unităţile de învăţământ.  Între unităţile de învăţământ şi alte instituţii ale administraţiei locale. 5. Cum se asigură creşterea transparenţei, la nivelul managementului decizional descentralizat?  Informaţia privind descentralizarea este publicată pe website-ul ISJ şi / sau Consiliului Judeţean.  Şcolile pun la dispoziţia celor interesaţi toate deciziile Consiliului de Administraţie, la cerere sau prin publicare pe website-ul şcolii.  Rapoartele privind execuţia bugetară sunt făcute publice la sfârşitul anului.  Planul de Dezvoltare Instituţională a şcolii este făcut public. 6. Care sunt, după părerea dumneavoastră:  bunele practici ale descentralizării?  punctele slabe ale descentralizării? 7. Au existat programe finanţate de la bugetul central pentru anul 2007, la nivel de judeţ? Dacă da, precizaţi obiectivele acestora.

8. Care au fost criteriile de eligibilitate pentru distribuirea fondurilor pe localităţi sau pe unităţi şcolare? (Dacă este cazul). Vă mulţumim pentru colaborarea la studiul nostru. INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Laboratorul de Management Educaţional

Ghid de interviu cu reprezentanţi ai autorităţilor locale (Primar/Viceprimar/reprezentant al serviciului economic) Studiul “Politici de descentralizare în învăţământul românesc. Management financiar şi sistemul decizional” programat pentru anul 2008 se desfăşoară în acest moment în 4 judeţe din ţară şi în Municipiul Bucureşti. Instituţia dumneavoastră a fost selecţionată în eşantionul supus cercetării şi veţi avea acces la raportul final în luna decembrie 2008. Vă rugăm ca, în calitatea Dvs. de Primar/Viceprimar/reprezentant al serviciului economic, să răspundeţi la câteva întrebări privitoare la descentralizarea în învăţământul preuniversitar. 1. Dacă sunteţi reprezentant în Consiliul de Administraţie al unei/unor unităţi de învăţământ, care au fost activităţile pe care le-aţi avut în această calitate în acest an şcolar? 2. Care sunt modalităţile prin care comunicaţi, în calitate de reprezentant al autorităţii locale, cu unităţile de învăţământ? 3. Cum apreciaţi calitatea comunicării între Consiliul Local/ Primărie şi unităţile de învăţământ? 4. Aţi participat împreună cu directori de şcoli, contabili şi reprezentanţi ai Consiliului Local la vreo instruire, dezbatere sau întâlnire de lucru pe tema descentralizării învăţământului? 5. Cunoaşteţi sistemul de granturi pentru dezvoltare şcolară? 6. Aţi solicitat finanţare în parteneriat cu şcoala/şcolile în cadrul unui/unor proiecte? Precizaţi linia de finanţare şi rezultatele. 7. Enumeraţi trei obstacole în comunicarea dintre şcoli şi Primărie/Consiliul Local. 8. După iniţierea unor măsuri de descentralizare, aţi constatat:  mai degrabă o creştere a asumării răspunderii instituţionale;  mai degrabă o scădere a asumării răspunderii instituţionale. 9. Din experienţa descentralizării acumulată până acum, aţi observat că s-a produs:  creştere a transparenţei în şcoli;  scădere a transparenţei în şcoli. 10. Există programe de cooperare interinstituţională în domeniul descentralizării în judeţul dumneavoastră? Dacă da, la ce nivel se derulează aceste programe?  Între ISJ şi unităţile de învăţământ.  Între ISJ, Consiliul Local şi unităţile de învăţământ.  Între Consiliul Local şi unităţile de învăţământ.  Între unităţile de învăţământ şi alte instituţii ale administraţiei locale.  Altele.

11. Cum credeţi că se asigură creşterea transparenţei la nivelul managementului decizional descentralizat?  Informaţia privind descentralizarea este publicată pe website-ul şcolii sau primăriei sau este afişată la locuri special amenajate.  Primăriile pun la dispoziţia celor interesaţi toate deciziile proprii şi ale consiliului local privind derularea investiţiilor şi finanţării din şcoli la cerere.  Rapoartele privind execuţia bugetară a Primăriei sunt făcute publice la sfârşitul anului. Vă mulţumim pentru colaborarea la studiul nostru.

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI Laboratorul de Management Educaţional Ghid de interviu cu Inspectorii Şcolari Generali Studiul “Politici de descentralizare în învăţământul românesc. Managementul financiar şi sistemul decizional” programat pentru anul 2008 se desfăşoară în acest moment în 4 judeţe din ţară şi în Municipiul Bucureşti. Instituţia dumneavoastră a fost selecţionată în eşantionul supus cercetării şi veţi avea acces la raportul final în luna decembrie 2008. Vă rugăm ca, în calitatea Dvs. de Inspector Şcolar General, să răspundeţi la câteva întrebări privitoare la descentralizarea în învăţământul preuniversitar. 1. Strategia descentralizării învăţământului preuniversitar adoptată prin Memorandum al Guvernului în 2005 şi actualizată în 2007 prevede realizarea de către Inspectoratele Şcolare Judeţene a unei Strategii de comunicare cu unităţile de învăţământ şi cu administraţia locală. Aţi elaborat o astfel de strategie pentru implementarea descentralizării în şcolile din judeţul dumneavoastră? 2. Dacă da, care sunt componentele Strategiei de comunicare elaborată de către Inspectoratul Şcolar Judeţean? 3. Comunicarea între ISJ, şcoli şi Consiliul Local în implementarea descentralizării este: a) bună; b) mai puţin bună; c) ca şi inexistentă. 4. Au fost organizate instruiri periodice, dezbateri şi întâlniri de lucru pe tema descentralizării pentru directorii şcolilor, contabili şi reprezentanţii Consiliului Local în judeţul dumneavoastră? 5. Dacă da, câte instruiri au fost şi la ce interval de timp au avut loc? 6. Există programe de schimbare organizaţională privind dezvoltarea capacităţii administrative a şcolilor cu management descentralizat? Dacă da, care sunt acestea? 7. Există programe de cooperare instituţională în domeniul descentralizării în judeţul dumneavoastră? Dacă da, la ce nivel se derulează aceste programe?  Între ISJ şi unităţile de învăţământ.  Între ISJ, Consiliul Local şi unităţile de învăţământ.  Între Consiliul Local şi unităţile de învăţământ.  Între unităţile de învăţământ şi alte instituţii ale administraţiei locale. 8. Cum se asigură creşterea transparenţei, la nivelul managementului decizional descentralizat?  Informaţia privind descentralizarea este publicată pe website-ul ISJ.  Şcolile pun la dispoziţia celor interesaţi toate deciziile Consiliului de Administraţie, la cerere, sau prin publicare pe website-ul şcolii.  Rapoartele privind execuţia bugetară sunt făcute publice la sfârşitul anului.  Planul de Dezvoltare Instituţională a şcolii este făcut public.

9. Directorii de şcoli şi contabilii şcolari cunosc şi operează bine cu semnificaţiile celor trei tipuri de finanţare? Există în practică o distincţie clară între finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea compensatorie? 10. Cum apreciaţi colaborarea dintre Consiliul de Administraţie şi Consiliul Local? Aţi întâlnit situaţii de presiuni politice asupra deciziilor luate în cadrul Consiliului de Administraţie? 11. Care sunt, după părerea dumneavoastră:  bunele practici ale descentralizării?  punctele slabe ale descentralizării? Vă mulţumim pentru colaborarea la studiul nostru.

Anexa 3 Glosar - Aparatul conceptual al descentralizării Lista termenilor: 1.Acquis comunitar 2. Actori 3. Administraţie 4. Agenţie de Dezvoltare Regională (ADR) 5. Analiză–diagnostic 6. Analiză PEST 7. Analiză SWOT 8. Autonomie locală 9. Autoritate / autorităţi 10. Colectivitate locală 11. Comunitate locală 12. Deconcentrare 13. Descentralizare 14. Devoluţie 15. Dezvoltare regională 16. Efectivitate 17. Eficacitate 18. Eficienţă 19. Fond Naţional pentru Dezvoltare Regională (FNDR) 20. Fonduri Structurale (FS) 21. Monitorizare 22. Organizare administrativ-teritorială 23. Parteneri 24. Parteneriat 25. Participare 26. PERT 27. PISA 28. PIRLS 29. Plan de dezvoltare 30. Plan Naţional de Dezvoltare (PND) 31. Planificare regională 32. Politică 33. Politică de dezvoltare regională 34. Programare 35. Proiect de dezvoltare regională 36. Regiune 37. TIMSS 1. Acquis comunitar Ansamblul drepturilor şi obligaţiilor sistemului Comunităţii Europene şi ale cadrului său instituţional. A. c. include: conţinutul, principiile şi obiectivele politice ale tratatelor fundamentale (Tratatul de la Paris, Tratatul de la Roma, Actul Unic European, Maastricht), legislaţia adoptată în aplicarea acestor tratate, cât şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul comunitar. 2. Actori

Actori implicaţi: autorităţi publice de la nivel local sau regional, organizaţii nonguvernamentale şi persoane fizice sau juridice, care joacă un rol în coordonarea sau desfăşurarea activităţilor din domeniu. Actori locali / regionali: persoane fizice şi juridice (populaţie, şcoli, autorităţi) care participă la procesul de dezvoltare, la nivel local / regional. Actori privaţi: în sens juridic, actorii privaţi sunt investitorii, firmele care investesc pentru a-şi crea în acest fel o piaţă şi promotorii de proiecte. Actori publici: aleşii locali care dispun de puterea de a determina obiectivele, de a fixa cadrul juridic şi de a opera alegeri de oportunităţi. Puterea se extinde şi asupra capacităţii de a crea instrumente de dezvoltare în materie de educaţie, de a folosi o parte din bugetul comunal pentru şcoli, de a contracta sau garanta împrumuturi, de a participa cu Statul, Departamentul sau Regiunea la contracte de finanţare, de a solicita şi beneficia de subvenţii. 3. Administraţie Totalitatea organelor administrative ale unui stat. Administraţie de stat – a) formă de activitate (executivă şi de dispoziţie) a statului pentru realizarea funcţiilor sale; b) totalitatea organelor de stat prin care se desfăşoară această activitate. (DEX online, 2008). Administraţie publică centrală: unităţile instituţionale rezidente din care fac parte, de exemplu, Guvernul care stabileşte, în raport cu conţinutul Programului de Guvernare, Strategia Naţională de Dezvoltare, programele prioritare, liniile directoare şi politicile sectoriale, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) care coordonează activităţile din domeniul educaţiei, precum şi cele conexe acestora (inclusiv formularea strategiilor şi politicilor de lucru). Administraţie publică locală: autorităţi ale administraţiei publice locale sunt: Consiliile locale, Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive. (Legea Administraţiei Publice Locale, nr. 215 /2001 şi Legea privind finanţele publice locale, nr. 189 /1998). În unităţile administrativ teritoriale, administraţia publică locală se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în rezolvarea problemelor locale de interes deosebit. (Legea Administraţiei Publice Locale, nr. 215/2001). Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. (Constituţia României, art. 119, pct. 1). 4. Autonomie locală Constituie unul dintre cele 5 principii, potrivit cărora este organizată şi funcţionează administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale şi reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei locale de a rezolva şi de a gestiona, în nume propriu şi sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă. Autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. (Legea Administraţiei Publice Locale, nr. 215/2001). 5. Agenţie de Dezvoltare Regională (ADR) (1) Structură operaţională, care identifică probleme sectoriale sau globale de dezvoltare, selectează o gamă de oportunităţi sau metodologii pentru soluţionarea problemelor respective şi promovează proiecte ce pot maximiza şansele de soluţionare a problemelor. (2) Orice organizaţie îndeplinind o misiune în interesul comun sau general al unui teritoriu. (EURADA, 1998). În România, organism neguvernamental, non-profit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, care funcţionează în domeniul dezvoltării regionale. (Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională în România). Conform legii 215 /2001, Administraţia Publică Locală în România este organizată pe baza a cinci principii: 1. Principiul autonomiei locale - se referă la faptul că, APL are dreptul să decidă în mod direct asupra căilor de rezolvare a problemelor care privesc exclusiv comunitatea locală (fără să depăşească limitele legii). 2.

Principiul descentralizării serviciilor publice - constă în faptul că, cel care are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice locale sau centrale e Consiliul local; pleacă de la premisa că serviciile publice ar trebui să fie definite, organizate, furnizate şi evaluate ca preţ cât mai aproape de nivelul cetăţeanului, respectiv mai aproape de nivelul comunităţii locale căreia i se adresează. Descentralizarea administrativă constă în transferul de competenţe de la nivel central, la nivel local. 3. Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale (dreptul de a fi ales) - constă în faptul că primarii, consiliile locale şi Consiliul Judeţean se aleg în condiţiile prevăzute de Legea nr. 215/2001 privind alegerile locale [art.1,(1)]. Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali şi consilierii judeţeni [art.23]. Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de legea privind alegerile locale. 4. Principiul participării cetăţeanului la luarea deciziilor care vizează comunitatea. 5. Principiul legalităţii: Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, în condiţiile legii. 6. Analiză-diagnostic Metodă prin care se studiază un domeniu pe elementele componente, identificând principalele probleme şi elemente de favorabilitate (puncte tari şi puncte slabe) care afectează desfăşurarea fenomenelor şi proceselor ce au loc în acel domeniu. 7. Analiză PEST (Political Economic Sociocultural Technological.) Metodă din managementul strategic ce ţine cont de factorii politici, economici, socioculturali şi tehnologici ai mediului în care îşi desfăşoară activitatea organizaţia. 8. Analiză SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats.) Instrument al managementului strategic Punctele tari (Strengths ) descriu atributele pozitive, tangibile şi intangibile, interne ale organizaţiei. Punctele slabe (Weaknesses) descriu aspectele negative, interne ale organizaţiei. Oportunităţile şi ameninţările (Opportunities and Threats) evaluează factori externi ai organizaţiei. 9. Autoritate / autorităţi 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. (Dex online 2008). Autoritatea de management este organismul public la nivel naţional care asigură gestionarea asistenţei financiare din fondurile structurale. Se constituie o autoritate de management pentru Cadrul de sprijin comunitar şi câte o autoritate de management pentru fiecare program operaţional. Autoritatea de implementare este organismul public sau privat căruia autoritatea de management / autoritatea de plată îi deleagă responsabilităţi sau care acţionează în nume propriu în relaţia cu beneficiarii finali. Autoritatea de plată reprezintă organismul la nivel naţional desemnat de statul român în calitate de stat membru al UE, având rolul elaborării şi înaintării cererilor de plată şi primirii de la Comisia Europeană a sumelor provenind din fiecare fond structural. 10. Colectivitate locală Totalitatea cetăţenilor din unitatea administrativ – teritorială. (Legea Administraţiei Publice Locale, nr. 215 /2001). 11. Comunitate locală

Entitate social-umană ai cărei membri sunt legaţi împreună prin locuirea aceluiaşi teritoriu şi prin relaţii sociale constante şi tradiţionale, consolidate în timp. Ea conţine la scară redusă, toate activităţile proprii unui sistem social. (Zamfir, C., Vlăsceanu. R., Dicţionar de sociologie, 1993). 12. Deconcentrare Deconcentrarea a funcţionează bine şi în sistemele centralizate, inclusiv în cel comunist. Deconcentrarea a fost adeseori identificată cu democratizarea, în timp ce ea este în mod evident un aspect al ei, descentralizarea în forma deconcentrării nu este un substitut satisfăcător al devoluţiei autorităţii centrale. (Jong S. Jun şi Deil S. Wright, eds., Globalization and Decentralization, Washington: Georgetown University Press, 1996.). Deconcentrarea este considerată de specialişti cea mai slabă formă de descentralizare. 13. Descentralizare Lărgire a puterii administrative a organelor locale. A da independenţă adminstrativă organelor locale ale unei administraţii, a trece în competenţa organelor locale unele atribuţii de conducere care înainte reveneau centrului. A acorda autonomie (administrativă) organelor locale ale administraţiei de stat. A descentraliza – a face să nu mai depindă de un singur centru, acordând autonomie adminstrativă. (DEX online, 2008). Descentralizarea este un transfer de responsabilitate pentru planificare, management şi alocarea resurselor de la guvernul central şi agenţiile lui la: a) unităţile din teritoriu ale ministerelor sau agenţiilor centrale, b) unităţi subordonate guvernului, c) autorităţi publice semiautonome sau corporaţii, d) autorităţi de la nivel regional, e) organizaţii non-guvenamentale private sau organizaţii care se ocupă cu voluntariatul. Tipurile fundamentale de descentralizare sunt următoarele: deconcentrarea, delegarea, devoluţia, privatizarea. (D. Rondelli et. al. în „Decentralization in Developing Countries”, World Bank Staff Working Paper, Washington: World Bank, 1984. Descentralizarea administrativă constă din patru concepte care sunt interrelaţionate: deconcentrarea funcţiilor administrative, devoluţia autorităţii de luare a deciziilor, program de inovare localizat, participarea cetăţenilor la procesul politic (Jong S. Jun şi Deil S. Wright, eds., Globalization and Decentralization, Washington: Georgetown University Press, 1996). Descentralizarea reprezintă un concept politic care răspunde cererii locale pentru luarea deciziilor realizându-se prin împărţirea puterii, a unor funcţii şi activităţi între nivelul central, regional şi local. (UNCHS Habitat - Institutional Arrangements for Regional, Subnational, Development Planning, 1998). 14. Devoluţie Devoluţia este produsă de întărirea formelor de guvernare de la nivelul subnaţional, acolo unde unităţile locale ale guvernului sunt autonome / independente. (Jong S. Jun şi Deil S. Wright, eds., Globalization and Decentralization, Washington: Georgetown University Press, 1996). 15. Dezvoltare regională Ansamblul politicilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, elaborate în scopul armonizării strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare sectorială pe arii geografice, constituite în "regiuni de dezvoltare", şi care beneficiază de sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene şi al altor instituţii şi autorităţi naţionale şi internaţionale interesate. (Legea nr. 350/2001 privind Amenajarea teritoriului şi Urbanismul, Anexa nr.2). 16. Efectivitate Capacitatea unui sistem de a produce un efect specific. 17. Eficacitate

Obţinerea rezultatelor dorite, indiferent de volumul de resurse utilizate; atingerea obiectivelor stabilite în orice condiţii. 18. Eficienţă Obţinerea rezultatelor dorite cu minimum de efort, resurse şi timp; atingerea obiectivelor stabilite cu utilizarea optimă a resurselor (în termeni de cost-beneficiu, intrări-ieşiri etc.). 19. Fond Naţional pentru Dezvoltare Regională (FNDR) Instrument financiar pentru finanţarea programelor multianuale de dezvoltare regională în România constituit din sume de la bugetul de stat şi asistenţă financiară nerambursabilă externă. (Legea nr.315 /2004 privind dezvoltarea regională în România). Fond pentru Dezvoltare Regională (FDR) Instrument financiar pentru finanţarea programelor de dezvoltare regională şi cheltuielilor de funcţionare a ADR, la nivelul fiecărei regiuni, constituit din alocaţii de la FNDR şi contribuţii din bugetele proprii ale judeţelor sau ale municipiului Bucureşti precum şi din alte surse atrase, interne sau externe. (Legea nr.315 /2004 privind dezvoltarea regională în România). 20. Fonduri Structurale (FS) Instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice si sociale. (HG 497 /2004 privind stabilirea cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale). Principalul mijloc şi instrument pe care îl foloseşte UE pentru asigurarea coeziunii sociale şi economice. FS integrează în prezent 4 fonduri distincte, create pe parcursul a trei decenii de existenţă a comunităţii vest-europene, care reprezintă tot atâtea instrumente financiare de sprijin pentru dezvoltare şi care acţionează concentrat în diferite regiuni sau sectoare economice şi sociale din cadrul statelor membre ale UE: Fondul Social European creat în 1960; Fondul European de Orientare şi Garantare pentru Agricultură, secţiunea Orientare, creată în 1962; Fondul European de Dezvoltare Regională creat în 1975; Instrumentul Financiar pentru Orientare în Domeniul pescuitului creat în 1993. (Pascariu, G., Trăistaru, I., Politica de dezvoltare regională, seria Micromonografii – Politici Europene – IER, 2000). Fondurile structurale sunt definite în HG 497 din 2004 astfel: Fondul european pentru dezvoltare regională este fondul structural care sprijină regiunile mai puţin dezvoltate, prin finanţarea de investiţii în sectorul productiv, infrastructură, educaţie, sănătate, dezvoltare locală şi întreprinderi mici şi mijlocii. Fondul social european este fondul structural, destinat politicii sociale a Uniunii Europene, care sprijină măsuri de ocupare a forţei de muncă şi dezvoltare a resurselor umane. Fondul european pentru orientare şi garantare în agricultură - secţiunea "Orientare" este fondul structural destinat politicii agricole comune a Uniunii Europene, care sprijină măsuri pentru modernizarea agriculturii şi dezvoltarea rurală. Instrumentul financiar de orientare piscicolă este fondul structural destinat politicii comunitare din domeniul pescuitului, care sprijină măsuri pentru creşterea competitivităţii sectorului piscicol, în condiţiile asigurării unui echilibru durabil între resurse şi capacitatea de exploatare. 21. Monitorizare Urmărire, supraveghere, strângerea sistematică de informaţii asupra resurselor folosite şi a output-urilor directe atinse ca rezultat al unei activităţi asistate. (Programul Phare 9708 / Note pentru Consiliile de Dezvoltare Regională, 1997). Sistem de punere sub observaţie şi consemnare a stării şi comportării în timp a unei acţiuni, unui fenomen sau unui proces (de ex.: sistem de punere sub observaţie şi consemnare a stării şi comportării în timp a listei patrimoniului cultural mondial). 22. Organizare administrativ-teritorială

Teritoriul României este organizat sub aspect administrativ în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii unele oraşe sunt declarate municipii. (Constituţia României, 2003). Acţiune complexă de modelare a structurilor teritoriale prin prevederi constituţionale, în baza unor legi, pentru a delimita unităţi administrativ teritoriale considerate cele mai bune la un moment dat în vederea punerii în aplicare a normelor generale privind conducerea unui teritoriu sub aspect economic, financiar, cultural, social, al ocrotirii sănătăţii, etc. (Erdeli, G., Dicţionar de geografie umană, Ed. Corint 1999). 23. Parteneri Instituţii şi organizaţii existente la nivel local, regional şi central, guvernamentale şi neguvernamentale, publice şi private, reprezentanţi ai sectorului economic de stat şi privat, precum şi reprezentanţi ai societăţii civile, care lucrează împreună în procesul de elaborare a PND. (HG 1323 /2002 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare). 24. Parteneriat Principiu de bază al funcţionării politicilor structurale ale Uniunii Europene conform căruia, referitor la proiecte, acestea trebuie să facă parte dintr-un program, iar programele trebuiesc prezentate Comisiei Europene de către statele membre în parteneriat cu autorităţile regionale şi locale, organizaţii economice şi parteneri sociali. (Programul Phare 9708, Note pentru Consiliile de Dezvoltare Regională, 1997). Asocierea largă şi eficientă a partenerilor, prin relaţii de coordonare, consultare, negociere, cooperare şi colaborare, în scopul elaborării Planului Naţional de Dezvoltare (HG 1323 /2002 privind elaborarea în parteneriat a PND). Parteneriat public-privat: stabilirea unor relaţii de conlucrare între Stat şi colectivităţi locale, firme private, societate civilă pentru realizarea unui proiect de interes larg, relaţii în cadrul cărora fiecare are rolul său, dar ţine cont de părerea celorlalţi. Totul se împarte, sarcinile, riscurile, se inventează noi metode adoptate fiecărei situaţii. (Ministerul Echipării, Transportului şi Turismului din Franţa – Studiu de caz Operaţiunea Atlanpole Nantes, 1993). Structurile parteneriale sunt constituite la nivel regional şi naţional sub formă de consilii, comitete, comisii, grupuri de lucru pentru elaborarea PND. Structurile parteneriale au un caracter sistematic şi permanent, iar activitatea lor este reglementată prin regulamente proprii de funcţionare întocmite pe baza unui regulament-cadru elaborat de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei. (HG 1323 /2002 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare). 25. Participare Un proces prin care oamenii în special cei dezavantajaţi îşi pot exercita influenţa asupra formulării politicilor, proiectării alternativelor, variantelor pentru realizarea investiţiilor, management, şi monitorizarea intervenţiilor realizate pentru dezvoltarea comunităţilor. (The World Bank, Dezvoltarea Participativă şi Banca Mondială, 1992). Un proces prin care grupurile de interes influenţează şi împart controlul asupra deciziilor şi resurselor care le afectează existenţa. (Fowler, A., Striking a Balance, 1997). Un proces al transferului de putere care îi face pe oameni capabili să deruleze propriile analize, să preia conducerea, să capete încredere în forţele proprii, şi să formuleze decizii proprii. (Nelson, N., Wright, S., Power and Participatory Development, 1995). 26. PERT (Program Evaluation and Review Technique) Evaluarea programului şi tehnici de revizuire este un model al managementului de proiect destinat analizei şi reprezentării sarcinilor care trebuie realizate într-un proiect dat, în special în raport cu timpul necesar realizării acestora. 27. PISA (Programme for International Student Assessement)

Program internaţional de evaluare a elevilor demarat în anul 2000 de către OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development), care are scop evaluarea unor competenţe cross-curriculare, deprinderilor de bază şi a competenţelor esenţiale ale elevilor pentru integrarea ca adulţi în viaţa socială, din trei domenii importante: citire/lectură, matematică şi ştiinţe. Studiul se adresează elevilor cu vârste adiacente celei de 15 ani cuprinşi în învăţământul obligatoriu cu o periodicitate de 3 ani, cuprinzând între 4500 şi 10000 de elevi la fiecare fază principală (aplicare de chestionare pentru elevi pe eşantioane reprezentative la nivel naţional). În anul de debut a studiului au participat 41 de ţări, în 2003 numărul a crescut la 57, iar în 2006 la 62.66 28. PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study) Program internaţional de evaluare a elevilor demarat din anul 2001 de către I.E.A. (International Association for the Evaluation of Educational Achievement), având ca scop evaluarea nivelului de înţelegere al unui text scris de către elevi aflaţi la sfârşitul ciclului primar, având o periodicitate de 5 ani. În anul de debut au participat 35 de ţări/sisteme educaţionale, iar în 2006 numărul a crescut la 4167. 29. Plan de dezvoltare Program de investiţii şi măsuri organizatorice elaborat pentru dezvoltarea socialeconomică a unui teritoriu, a unei localităţi urbane sau rurale. (Erdeli, G., Dicţionar de geografie umană, Ed. Corint 1999). 30. Plan Naţional de Dezvoltare (PND) Document de planificare strategică şi programare financiară, care are ca scop să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a ţării pentru atingerea obiectivului Uniunii Europene, respectiv realizarea coeziunii economice şi sociale. (HG nr. 497 /2004 privind stabilirea cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale). Documentul de planificare strategică şi programare financiară al României, aprobat de Guvern, elaborat într-un larg parteneriat, care are ca scop să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a ţării pentru atingerea obiectivului de realizare a coeziunii economice şi sociale. (HG nr. 1323 /2002 privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare). Conform HG 1323 /2002 privind elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare, PND se elaborează pe baza planurilor de dezvoltare regională, realizând o programare a dezvoltării economice şi sociale a ţării, similară celei realizate de statele membre ale Uniunii Europene pentru Obiectivul 1 de intervenţie a Fondurilor structurale. PND conţine analiza situaţiei economice şi sociale a ţării, obiectivele prioritare de dezvoltare pe termen mediu, strategia pentru realizarea obiectivelor prioritare stabilite şi programarea financiară multianuală a măsurilor prin care se realizează aceste obiective, utilizând resurse financiare interne şi externe. PND este instrument de coordonare, monitorizare şi evaluare a implementării obiectivelor prioritare de dezvoltare. PND fundamentează accesul României la fondurile de tip structural, alocate de Uniunea Europeană României în perioada de preaderare, precum şi la Fondurile structurale, după aderare. Plan de dezvoltare regională (PDR): plan elaborat la nivelul regiunilor de dezvoltare de către ADR (agenţiile de dezvoltare regională) şi supus spre aprobare CDR (consiliilor de dezvoltare regională). (Legea 315 /2004 privind dezvoltarea regională în România). 31. Planificare regională
66

Informaţii suplimentare pot fi găsite la adresa: http://www.pisa.oecd.org/pages/0,3417,en_32252351_32235731_1_1_1_1_1,00.html și pe pagina web a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. 67 Informaţii suplimentare pot fi găsite la adresa: http://nces.ed.gov/Surveys/PIRLS/.

Formă particulară de acţiune implicând planificarea unor elemente şi acţiuni, atât economice cât şi fizice, aplicată la o scară supraurbană, dar în acelaşi timp sub-naţională (Erdeli, G., Dicţionar de geografie umană, ed. Corint, Bucureşti, 1999). 32. Politică Politică (1) (engl.: politics): proces prin care un grup uman, cu opinii şi interese iniţial diferite, ajunge la decizii şi opţiuni colective care se impun întregului grup şi simbolizează o politică a acestuia în ansamblu (Zamfir, C., Vlăsceanu. L., Dicţionar de sociologie, 1993). Politică (2) (engl.: policy) Folosit în general la forma plural politicile au o conotaţie mai degrabă pragmatică, operativă, definind seturi de măsuri şi activităţi, coerent structurate în raport cu realizarea unor obiective, prin care statul sau guvernele locale intervin într-un anumit domeniu. 33. Politică de dezvoltare regională Ansamblul politicilor elaborate de Guvern, prin organele administraţiei publice centrale, de autorităţile administraţiei publice locale şi organismele regionale specializate, cu consultarea partenerilor socio-economici implicaţi, în scopul asigurării creşterii economice şi dezvoltării sociale echilibrate şi durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, al îmbunătăţirii competitivităţii internaţionale a României şi al reducerii decalajelor economice şi sociale existente între România şi statele membre ale Uniunii Europene. (Legea nr. 315 /2004 privind dezvoltarea regională în România). Ansamblul de măsuri pe care autorităţile guvernamentale centrale, le iau în favoarea dezvoltării socio - economice a regiunilor defavorizate”. Principiul enunţat se regăseşte la nivelul ţărilor membre, dar şi al Uniunii Europene în ansamblu, prin politica pe care o dezvoltă la nivel comunitar (Pascariu, G., Trăistaru, I., Politica de dezvoltare regională, seria Micromonografii – Politici Europene – IER, 2000). 34. Programare Principiu de bază al funcţionării politicilor structurale ale Uniunii Europene, definit ca un proces de organizare, luare a deciziilor şi finanţare derulat într-un număr de etape pentru a implementa, pe o bază multianuală acţiunea comună a Comunităţii şi a Statelor Membre în scopul atingerii obiectivelor privind: promovarea dezvoltării şi ajustărilor structurale ale regiunilor a căror dezvoltare este rămasă în urmă (Obiectivul 1), susţinerea conversiei economice şi sociale a zonelor care se confruntă cu dificultăţi structurale (Obiectivul 2) şi susţinerea adaptării şi modernizării politicilor şi sistemelor de educaţie, instruire şi ocupare a forţei de muncă (Obiectivul 3). (Definiţie conform Deciziei Consiliului CE nr. 1260 /1999 citată în raportul: Impactul politicii de coeziune socială asupra dezvoltării economico-sociale la nivel regional în România, coord. G. Pascariu, IER, 2002). 35. Proiect de dezvoltare regională Componentă a unui program de dezvoltare regională, unitate de bază a unei posibile finanţări, având o structură specifică care se axează pe propunerea tehnică şi propunerea financiară (Programul Phare 9708 / Note pentru Consiliile de Dezvoltare Regională, 1997). 36. Regiune O zonă de teritoriu cu un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente, fie ele fizice sau umane, şi care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o disting pe de altă parte de alte zone învecinate (Goodall, B., Dictionary of Human Geography, Penguin Books, 1987). Comitetul Regiunilor este o instituţie a Uniunii Europene formata din reprezentanţii comunităţilor teritoriale şi care participă la transpunerea în practică a politicilor Uniunii.(UE – Comitetul regiunilor – Pe scurt despre Comitetul regiunilor – Fişă prezentare 2001). Regional este un termen utilizat pentru a descrie entităţile intermediare care acoperă jurisdicţii aflate sub nivelul naţional (preşedinţie, parlament, guvern) şi care mediază între

instituţiile locale şi naţionale (United Nations Centre for Human Settlements – Habitat Institutional Arrangements for Regional–subnational - Development Planning, 1989). Regionalizarea este o abordare instituţională menită să definească un nivel al descentralizării complementar nivelului local, suficient de extensivă pentru a fi responsabilă de dezvoltarea economică, socială şi culturală dar şi suficient de locală pentru a rămâne sub controlul cetăţenilor (Informal Council of Ministers responsible for regional policy and regional planning - Regional Planning, 1993). Regiunea de dezvoltare este un teritoriu care formează din punct de vedere geografic o unitate netă sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populaţia posedă anumite elemente comune şi care doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată şi să o dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural, social şi economic (Definiţia regiunii, cf. Cartei Comunitare a Regionalizării). În România, conform art. 4 din legea 315 /2004, Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale şi nu au personalitate juridică. Unitate fără rol administrativ, fără personalitate juridică, cuprinzând teritoriile unui grup de judeţe, sau al Municipiului Bucureşti, formată prin libera asociere a Consiliilor Judeţene, cu acordul Consiliilor Locale, respectiv al Consiliilor Locale ale Municipiului Bucureşti, care constituie cadrul de implementare şi evaluare a politicii de dezvoltare regională în România (Legea nr.151/1998 privind Dezvoltarea Regională în România). Regiunea prioritară de dezvoltare reprezintă unitatea de bază pentru politica regională (UPR), respectiv regiunile de dezvoltare şi ariile prioritare, care pot fi considerate ca elemente componente ale unui proces pe termen lung de specificare şi testare, pornind de la principiile care stipulează că definirea regiunilor va fi orientată spre identificarea problemelor teritoriale; elaborată astfel încât să permită identificarea unor spaţii adecvate pentru anumite tipuri de acţiuni, precum alocarea de fonduri, aplicarea diferenţiată a taxelor, cooperare sau parteneriat etc.; să fie realizată prin interacţiunea dintre specialişti în dezvoltare regională, decidenţi şi populaţii la nivelul regiunilor (Carta Verde a Dezvoltării Regionale în România, Guvernul României, 1997). 37. TIMSS (Trends in International Mathematics and Science Study) Tendinţe în studiul internaţional al matematicii şi ştiinţelor este un program organizat de către IEA (International Association for the Evaluation of Educational Achievement) cu o periodicitate de 4 ani, pentru trei populaţii ţintă (elevi la sfârşitul ciclului primar, de vârste adiacente celei de 14 ani şi la sfârşitul ciclului preuniversitar), vizând evaluarea cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor la matematică şi ştiinţe68

68

Informaţii suplimentare la adresa http://nces.ed.gov/timss/.

ANEXA 4 Date din eşantionul Municipiului Bucureşti Eşantionul stabilit pentru Municipiul Bucureşti are nişte caracteristici specifice, de exemplu, este mai mare decât celelalte eşantioane judeţene, datorită mărimii fizice a zonei investigate şi includerii unor unităţi de învăţământ preşcolar, care nu se regăsesc în eşantioanele judeţelor investigate şi de aceea am simţit nevoia să anexăm date suplimentare. 1. Grup şcolar electronică industrială A. Număr cadre didactice : -calificate -56 B. Număr elevi -1001 C. Principalele mijloace de comunicare : - internet - servicii de telefonie si fax - abonamente -Tribuna Învăţământului - editura Raabe - editura Forum - Monitorul Oficial - poşta D. Principalele activităţi desfăşurate care favorizează comunicarea eficientă - şedinţe de informare - cursuri de specialitate şi formare profesională - accesul întregului personal didactic, auxiliar şi al elevilor la internet E. Proiecte in derulare: - am solicitat aprobarea unui parteneriat în cadrul proiectului „Fii alături de mine” depus în cadrul cererii de propuneri de proiecte „Nu abandona şcoala”- Fondul Social European Pos Dru 2007-2013.Partener principal Grup Şcolar Industrial Sf. Pantelimon; - proiect intern : „Nouă ne pasă” F. Comunicarea între ISMB şi şcoli, între şcoli, cu autorităţile locale - comunicarea formală este asigurată prin internet, fax , curierat, şedinţe de informare şi activităţi desfăşurate în comun, care permit şi o comunicare informală bună G. Exemple de bune practici ale descentralizării - le vom oferi după ce va avea loc aceasta! 2. Şcoala cu clasele I-VIII Nr.10„Maria Rosetti“ – Număr cadre didactice: 44, toate calificate – Număr de elevi : 721 – Principalele mijloace de comunicare: telefon, fax, e-mail, internet, întâlniri directe, comunicări scrise, anunţuri, presă. – Activităţile desfăşurate în şcoală au fost popularizate prin presă scrisă, radio, internet şi televiziune. – Principalele activităţi desfăşurate care favorizează comunicarea eficientă. Pentru o activitate considerăm că următoarele activităţi favorizează comunicarea eficientă: anunţ scris, informare orală corectă despre conţinutul activităţii , popularizare prin mijloace de comunicare. – Proiecte în derulare:

- Dialoguri interculturale franco-române, proiect în care participă Şcoala Nr.10„Maria Rosetti“, Şcoala Nr.31, Liceul Benjamin Franklin Bucureşti, Liceul Nicolae Cartojan Giurgiu, Asociaţia Copii Români din Colmar Franţa. Proiect de colaborare cu Şcoala de Arte şi Meserii Nr.3 în cadrul strategiei naţionale de acţiune comunitară. Proiect de colaborare cu Grădiniţa Nr.253 şi Grădiniţa Nr.12 în cadrul Strategiei Naţionale de acţiune comunitară. Parteneriat cu Junior Achievement România în Programul naţional de educaţie economică şi antreprenorială. Parteneriat cu Fundaţia Mater în cadrul Programului de combatere a violenţei în familie. Trei proiecte derulate prin agenţia naţională Socrates, unu de educaţie a adulţilor şi două parteneriate şcolare. Parteneriate cu Primăria Municipiului Bucureşti, Sector 2 pentru derularea unor proiecte la propunerea acestora exemplu: ,,Primăvara Şcolilor“. Parteneriate cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, de exemplu: Istorie şi Memorie, Ziua de comemorare a Holocaustului. Comunicarea între I.S.M.B. şi şcoli, între şcoli cu autorităţile locale: este bună existând blocaje datorate defecţiunilor mijloacelor de comunicare dar şi ale unor erori ale personalului care transmite mesajul. – Exemple de bune practici ale descentralizării: achiziţiile publice din anii 2007, 2008. 3. Şcoala cu clasele I – VIII nr. 11 “Ion Heliade Rădulescu” • •


• •

Număr cadre didactice : 35 Număr elevi : 579 Principalele mijloace de comunicare (furnizare de informaţii etc.) : telefon, fax, e-mail ; Comunicarea cu mass-media : Foarte bună, televizor, radio ; Principalele activităţi desfăşurate, care favorizează comunicarea eficientă: întâlnire cu un lector de la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie; Proiecte in derulare: “Clubul Copiilor şi Elevilor din Câmpulung Moldovenesc”, Să citim pentru mileniul III” , “Fascinanta matematică”, “Proiectul ECOTERRA”, Proiecte cu Muzeul Ţăranului Român, Muzeul Antipa şi Observatorul Astronomic; Comunicarea între I.S.M.B. şi şcoli, între scoli, cu autorităţile locale: foarte bună; Exemple de bune practici ale descentralizării: buna colaborare cu D.A.I.P., Primăria Sector 1, Trezorerie Sector 1, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Inspectoratul Şcolar Sector 1.

4. Liceul teoretic “Tudor Vladimirescu” 1.Număr cadre didactice: - calificate: 47 - necalificate: 0 2. Număr de elevi: 773 3. Principalele mijloace de comunicare (furnizare de informaţii): PC (net, e-mail), fax, media. 4. Comunicare cu mass-media: televiziuni, posturi radio, parteneri de telefonie mobile, reviste etc. 5. Principalele activităţi desfăşurate care favorizează comunicarea eficientă:

Stabilirea responsabilităţilor în comunicare cu diferiţi parteneri şi cu instituţiile cu care avem raporturi care presupun comunicarea, precum şi dotarea cu mijloacele de comunicare necesare. 6. Proiecte în derulare: - “Tineri in Europa” – program de prevenire a consumului de droguri. - “Ora verde” – cu ocazia Zilei Internaţionale a mediului. - ”Clubul European” - activitate cuprinsă în calendarul reţelei Hands on Science. - “O şcoala fără droguri”, iniţiat de ANA - proiect de prevenire a consumului de droguri în mediul şcolar. - “În direct cu şcoala”- iniţiat de ANA, în parteneriat cu Primăria sector 6. - Global Teenager Project - proiect internaţional desfăşurat în colaborare cu MEC, fundaţia Amoba din Sf.Georghe şi Institutul International de Ştiinţe de la Haga - are ca scop promovarea relaţiilor interculturale şi asigură o platformă virtuală prin internet, pentru comunicarea între şcolile din întreaga lume. - Fun Science Club desfăşurate în cadrul proiectului Comenius - Hands on Science. - International classrom partenership program, Proiect internaţional pe teme economice, desfăşurat cu o şcoală din Illinois. - “Reabilitarea urbană a zonei vecine cu liceul” - parteneriat cu Primăria Sect. 6. - “Parteneriat pentru Educaţie, Parteneriat pentru Comunitate”. - ”Clubul Diplomaţilor”, în colaborare cu Fundaţia “Asociaţia pentru Europa”, din C.N.I.L.Caragiale. - “Activităţi extraşcolare”, în colaborare cu Asociaţia „Viitorul pentru Tineri”. - “Programul Naţional de Educaţie pentru Cetăţenie Democratică”. - „ Educaţie Olimpică”, din cadrul Academiei Olimpice Bucureşti şi al Academiei Olimpice sector 6. - „ Între mouse şi telecomandă”, din cadrul studiului: „Impactul televizorului/ calculatorului asupra conduitei elevilor”. 7. Comunicarea între ISMB şi şcoli şi între şcoli şi cu autorităţile locale: prin mijloace moderne de comunicare: e-mail, fax, telefon, curier, dar şi prin colaborări permanente privind diverse activităţi comune: concursuri, simpozioane, târguri educaţionale, parteneriate, proiecte etc. 8. Exemple de bune practici ale descentralizării: nu este cazul deocamdată! 5. Colegiul naţional Octav Onicescu -

-

-

Număr cadre didactice (calificaţi/necalificaţi): 55 Număr de elevi: 889 Principalele mijloace de comunicare (furnizare de informaţii etc.): a) Pagina web www.onicescu.ro ; b) legătura la internet ; c) adresa de e-mail octavonicescu@onicescu.ro ; d) revista liceului, cu apariţie lunară: Jurnal de liceu. Comunicarea cu mass-media prin reprezentant – director adjunct. Principalele activităţi desfăşurate care favorizează comunicarea eficientă: a) raportare lunară la IS 4 şi ISMB, privind eventualele acte de violenţă; b) CA; c) CP; d) şedinţe cu părinţii; e) meniul părinţi pe pagina web unde se afişează lectoratele cu părinţii. Proiecte in derulare:

Proiectul Citizenship and Cultural Education within Life Long Learning through European Exchanges CCELLLEE, LLP-LDV/ivt/2007/ro/162. - Comunicarea între ISMB şi scoli, între scoli, cu autorităţile locale: se desfăşoară în condiţii foarte bune: prin fax, internet, şedinţe săptămânale, lunare, extraordinare; între şcoală, autorităţile locale şi ISMB există protocoale de colaborare pentru derularea unor proiecte în interesul orientării şcolare a elevilor. - Exemple de bune practici ale descentralizării: la momentul actual, centralizarea este foarte puternică, sunt paşi timizi privind descentralizarea şi aspectul este resimţit acut la Planul de Şcolarizare şi la numirea cadrelor didactice pe post. Se pot, totuşi remarca exemple de bună practică de descentralizare: salariul de merit la nivelul şcolii şi acordarea primelor de 2%, care sunt pârghii de cointeresare a cadrelor didactice, folosite de director. 6. Grădiniţa nr. 207, Floare albastră
• • •

Număr cadre didactice – 24 educatoare (calificate) Număr elevi – 240 - plan de şcolarizare (328 copii înscrişi) Principalele mijloace de comunicare (furnizare de informaţii, etc.) – internetul, telefonia, fax-ul, revistele de specialitate, televiziunea. Comunicarea cu mass-media – Au fost trimise articole de specialitate sau de opinie la publicaţii de specialitate (Tribuna învăţământului, revista Învăţământul preşcolar, Didactica), la reviste pentru preşcolari (Pipo, Piti-Clic), interviu şi participare la concursul Verde pentru viaţă la Radio Itsy Bitsy, apariţii la televiziunile: B1, TVR 2, TVRM, OTV (cu copii din grădiniţă în spectacol) Principalele activităţi desfăşurate care favorizează comunicarea eficientă – şedinţe, întâlniri de lucru, cursuri de formare, simpozioane.

Proiecte în derulare : A) proiecte internaţionale 1. Proiect Comenius “Energia naturii” – finanţat de Comisia europeană în cadrul Programului Învăţare pe tot parcursul vieţii, cu parteneri din Polonia, Anglia şi Bulgaria. 2. E-Twinning – “Copiii au Nevoie de Cultură şi Tradiţii”(CNCT) – parteneri Austria, Ungaria, Lituania şi Bulgaria (se derulează prin internet) B) proiecte naţionale: 1. Să citim pentru Mileniul III 2. Eco-grădiniţa 3. Eco-civica
• •

Comunicarea între ISMB şi şcoli, între şcoli, cu autorităţile locale: Bună (prin internet, şedinţe, fax, telefon, cursuri de perfecţionare, acţiuni comune, inspecţii şi controale.)

Exemple de bune practici ale descentralizării: 1.Hotărârile care se iau în forurile de conducere (Consiliul de administraţie şi Consiliul profesoral) legate de: - aplicarea Curricumului la nivel de unitate, - formarea bugetului, cheltuirea bugetului, - găsirea de fonduri extrabugetare, donaţii şi sponsorizări şi cheltuirea lor pentru unitate. 2. Mişcarea de personal – organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în unitate.

7. Liceul Teoretic “Jean Monnet” Număr cadre didactice (calificaţi, necalificaţi): 91 calificaţi Număr elevi : 1311 Principalele mijloace de comunicare (furnizare de informaţii etc.): Site e-mail, fax, telefon - Comunicare cu mass-media: frecventă, pe teme de educaţie şi management Principalele activităţi desfăşurate care favorizează comunicarea eficientă: organizarea activităţii secretariatului de la ora 7.30 -19.00; preluarea şi transmiterea comunicărilor de la M.E.C.T., I.S.M.B., I.S.1, D.A.I.P, Consiliul Local; informarea operativă a tuturor compartimentelor din unitate de către director cu problemele la zi; şedinţele consiliului profesoral şi consiliului de administraţie, comisii de lucru. - Proiecte în derulare: managementul financiar contabil, educative, proiecte în parteneriat cu Asociaţia pentru Protecţia Copilului, Salvaţi Copiii, Primăria Municipiului Bucureşti, Primăria Sectorului 1. Este necesar personal pentru curierat. - Comunicarea între I.S.M.B. şi şcoli, între şcoli, cu autorităţile locale: excelentă; - Exemple de bune practici ale descentralizării: posibilitatea de a proiecta bugetul conform nevoilor instituţiei.
-

8. Grădiniţa nr.187

• •

Număr cadre didactice (calificaţi, necalificaţi): 33 33 cadre didactice, din care: 17 cadre did. calificate + 8 cumul 8 cadre did. necalificate Număr de elevi: 470 preşcolari Principalele mijloace de comunicare (furnizare de informaţii etc.): Inspectoratul Şcolar Sector 3, I.S.M.B., Consiliul Local-Primăria Sector 3, Sindicatul F.E.N., Sindicatul F.S.L.I., Internetul. Comunicare cu mass – media: Principalele activităţi desfăşurate care favorizează comunicarea eficientă: întâlniri periodice şi şedinţe cu Consiliul Local-Primăria Sectorului 3, Inspectoratul Şcolar al Sectorului 3, şedinţe cu părinţii, activităţi demonstrative, cercuri, serbări şcolare, simpozioane, proiecte şcolare. Proiecte în derulare: ,,Micul creştin” – Proiect de educaţie religioasă (Parteneri: Biserica Sf. Nicolae – Preot: Ilie Ion şi Grădiniţa Nr.187) ,,Moşteniri culturale - tradiţii” – Proiect de educaţie pentru societate (Parteneri: Grădiniţa Nr.3, Grădiniţa Lauder, Grădiniţa Nr.187) Comunicarea între I.S.M.B. şi şcoli, cu autorităţile locale: Foarte Bună prin telefon, fax, internet, şedinţe

• •

-

• -

-

• Exemple de bune practici ale descentralizării: - angajarea personalului nedidactic - la capitolul decizional – aplicarea de decizii strategice şi tactice 9. Grădiniţa nr. 16, Luminiţa

 Număr cadre didactice: 26 cadre didactice – 19 calificate - 7 necalificate Notă: 11 cadre didactice lucrează la cumul  Număr copii: 450 de copii repartizaţi pe 18 grupe.  Principalele mijloace de comunicare sunt: note telefonice, fax, e-mail, corespondenţă.  Comunicarea cu mass-media : este foarte bună şi s-a realizat cu acordul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.  Principalele activităţi desfăşurate, care favorizează comunicarea eficientă sunt: - şedinţe de lucru - comisia metodică - cercuri pedagogice  Proiectele în derulare sunt: Săptămâna lecturii Colinde, Colinde  Comunicarea între ISMB şi grădiniţă s-a realizat pe verticală, ascendent, descendent şi orizontal.  Descentralizarea s-a concretizat până acum prin întocmirea bugetului în cadrul unităţii şi rectificările de buget realizate în funcţie de nevoile unităţii. 10. Grup şcolar industrial " Petre Poni " -

Nr. cadre didactice: 63 (calificaţi) Nr. de elevi: 880 elevi Principalele mijloace de comunicare : reţea de internet, telefonie fixă ( ROMTELECOM ), fax. Comunicarea cu mass-media: se realizează prin colaborare cu posturi de radio şi TV Naţional TV, TVR 1,2,3 , Radio România actualităţi, Magic FM, Realitatea TV, B1TV, Prima TV, sau presa scrisă (Revista de cultură “ Destine”), articole in cotidiene.

Principalele activităţi desfăşurate care favorizează comunicarea eficientă : (între elevi , elev - profesor, profesor – părinte , profesor – director); chestionare, teste, proiecte educative , aniversări ale unor evenimente istorice , sociale sau religioase, excursii, lecţii deschise, activităţi sportive, revista liceului, post de radio, etc. Proiecte în derulare : Campus şcolar NOTĂ – sunt în curs de realizare pentru depunere la 15.12.2008 următoarele proiecte: 1. Inserţia socio - profesională a absolvenţilor pe piaţa muncii; 2. Prevenirea abandonului şcolar prin oferirea de facilităţi “ After school “ şi transport pentru elevii din comunele limitrofe. Comunicarea între ISMB şi şcoli, între şcoli cu autorităţile locale: prin site-ul liceului sau al celorlalte instituţii; adrese transmise telefonic sau prin fax; participarea la anumite şedinţe ale Consiliului de Administraţie al şcolii , a unui reprezentant al Primăriei Sector 6, activităţi realizate în parteneriat cu Poliţia de proximitate, Poliţia Capitalei şi cu Primăria Sectorului 6, prin Administraţia şcolilor); activităţi derulate în parteneriat cu comisiile metodice ale altor licee din sector. Exemple de bune practici ale descentralizării: - stabilirea ofertei educaţionale a liceului în funcţie de cerinţele pieţii şi ale vieţii sociale, contracte încheiate cu parteneri economici în vederea desfăşurării stagiilor de practică a elevilor noştri cu diverse specializări;

- ne dorim o mai mare libertate în stabilirea Curriculumului şcolar (CDS) şi în păstrarea în şcoală a unui colectiv profesoral mai stabil.

11. Liceul teoretic "Alexandru Ioan Cuza" • Număr cadre didactice (calificaţi, necalificaţi) : 67 calificaţi, 1 necalificat • Număr de elevi: 826 • Principalele mijloace de comunicare (furnizare de informaţii): - adrese oficiale din partea conducerii, înregistrate la secretariat, cu confirmare de primire - adrese oficiale adresate conducerii, consiliului de administraţie, consiliului profesoral, înregistrate la secretariat - anunţuri scrise afişate pe panourile de afişare din cancelarie şi pe holurile şcolii - anunţuri pe site-ul liceului • Comunicarea cu mass-media: - comunicare telefonică • Principalele activităţi desfăşurate care favorizează comunicarea eficientă: - „Influenţa educaţiei la vârsta adolescenţei" – clasa a IX-a - Muzica electronică, o nouă modalitate de exprimare – clasa a IX-a - Aplicare de chestionare la nivelul claselor a IX-a şi a X-a: „Eşti o persoană comunicativă?" - Dezbatere cu invitaţi cu tema „Comunicare asertivă" - „Sportul, limbaj universal" – clasele IX - XII • Proiecte în derulare: - AIESEC: „CD – friendly" (noiembrie 2008 – ianuarie 2009) - Asociaţia ORDES: „Tinerii în interacţiune" (noiembrie 2008 – martie 2009) - „Club Antidrog" – Fundaţia „Podul Speranţei" - Asociaţia „Berarii României" – „Alcoolul nu te face mare" • Comunicare între ISMB şi şcoli, între şcoli, cu autorităţile locale: Între ISMB şi şcoli: - şedinţe de informare şi dezbatere

- comunicări telefonice şi prin fax - informări, documente, publicate pe site-ul edu.ro, ISMB.edu,ro şi pe cele ale reprezentanţilor din sectoare • în sectorul 3 descentralizarea se doreşte a fi introdusă începând cu 01.01.2009

Eşantion Bucureşti

Elevi primar gimnazial liceal zi liceal seral liceal FR SAM

Sector

Unitatea scolara
SCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 17 "PIA BRATIANU" SCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 102 "GEN. EREMIA GRIGORESCU" SCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 49 SCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 11 "ION HELIADE RADULESCU" SCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 10 " MARIA ROSETTI" SCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 75 "LEONARDO DA VINCI" SCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 132 "GRIGORE TOCILESCU" GRUP SCOLAR INDUSTRIAL "PETRE PONI" COLEGIUL NATIONAL " EMIL RACOVITA" COLEGIUL NATIONAL "GHEORGHE LAZAR" LICEUL TEORETIC "TUDOR VLADIMIRESCU" COLEGIUL NATIONAL "OCTAV ONICESCU" LICEUL TEORETIC "JEAN MONNET" GRUP SCOLAR "ELECTRONICA INDUSTRIALA" GRĂDINIŢA DE COPII NR. 168 GRĂDINIŢA DE COPII NR. 207 "FLOARE ALBASTRĂ" GRĂDINIŢA DE COPII NR. 50 GRĂDINIŢA DE COPII NR. 62 "SÂNZIANA" GRĂDINIŢA DE COPII NR. 187 GRĂDINIŢA DE COPII NR. 16 "LUMINIŢA"

prescolar

AN DE COMPLETARE

Cadre didactice calificati 46 55 46 35 44 1 49 23

Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa Clasa I Clasa a XI-a necalificati a II-a a III-a a IV-a a V-a a VI-a a VII-a a VIII-a a IX-a a X-a a XI-a a XII-a a IX-a a X-a a XI-a a XII-a a XIII-a a IX-a a X-a a XI-a a XII-a a XIII-a a IX-a a X-a 114 98 100 62 96 100 43 126 91 81 72 100 94 32 97 87 123 79 93 87 37 98 93 92 78 100 87 48 96 98 93 55 82 70 52 98 112 125 72 82 86 66 92 83 72 77 96 58 41 71 98 84 83 72 70 41 136 87 264 174 210 147 87 119 90 266 173 200 141 76 117 57 303 169 187 152 59 140 89 297 257 166 141 49 30 86 78 144 119 23 66 63 1 35 90 25 104 102

1 4 2 1 2 3 5 6 2 5 6 4 1 2 5 4 1 4 3 2

56 65 64 47 55

57 19 18 15 3 8 7 17 17 19

243 328 196 256 470 360

BIBLIOGRAFIE Andrei, T., Profiroiu, M., Turturean, M. (s.a.) Reforma administraţiei publice locale. Cazul României. (Cf. www.ectap.ro/articole/38.pdf). Carnall, C.A. (1990) Managing Change in Organisations, New-York, Prentice Hall. Chelcea, S. (2007) Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi calitative. Editura economică, Bucureşti. Cornescu, Viorel ş.a. (2004) Universităţii. Management – de la teorie la practică. Bucureşti, Editura

Dahl, A. R. (1982) Dillemmas of Pluralist Democracy, New Haven: Yale University Press. Dogaru, I., Radu, G. (2006) Noul sistem de finanţare şi administrare a învăţământului preuniversitar de stat în condiţiile evaluării instituţionale, în vol. Asigurarea calităţii în educaţie. Valori europene şi proiecte româneşti în domeniul asigurării calităţii în învăţământul preuniversitar, coord. Ioan Neacşu, Gh. Felea, Ed. Şcoala gălăţeană. Ionescu, Victor, Turza, Izabella (2004) Democraţie: vis şi realitate. În: Buletin de informare legislativă, 4/2003, 1/2004. Iosifescu, Ş. (ed.) (2001) Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ, MEC-ISE, Bucureşti. Jäenecke, Bianka (şi colab.) (2007) Competenţele profesorilor şi ale directorilor de licee din mediul rural din România şi din alte state din Uniunea Europeană - analiză comparativă. Ghid. Bucureşti, MECT-CNFP. Jun, S. J., Wright, S. D. (eds.) (1996) GeorgetownUniversity Press. Globalization and Decentralization. Washington:

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2005) Strategia descentralizării învăţământului preuniversitar, Memorandum al Guvernului României din decembrie 2005, actualizat în martie 2007, http://www.edu.ro/index.php/articles/7638. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Direcţia Politici şi strategii educaţionale (2006) Raport privind stadiul implementării măsurilor de descentralizare a învăţământului preuniversitar: judeţele Brăila, Cluj, Neamţ, Satu-Mare şi Sibiu, Bucureşti. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2006) Raport privind stadiul implementării măsurilor de descentralizare a învăţământului preuniversitar: judeţele Brăila, Cluj, Neamţ, Satu-Mare şi Sibiu, Direcţia Politici şi strategii educaţionale, Bucureşti. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2006) Raportul Echipelor de evaluare pentru selecţia şcolilor pilot din proiectul „Managementul administrativ şi financiar al şcolii într-un mediu descentralizat: judeţele Dolj, Harghita, Iaşi”, http://www.edu.ro/index.php/articles/5218.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2006) Raportul echipelor de evaluare pentru selecţia şcolilor pilot din proiectul „Managementul administrativ şi financiar al şcolii într-un mediu descentralizat: judeţele Dolj, Harghita, Iaşi”, Bucureşti. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2007) Strategia descentralizării învăţământului preuniversitar, Memorandum al Guvernului României din decembrie 2005, actualizat. Miroiu, A. (2001) Introducere în analiza politicilor publice, Editura Punct, Bucureşti. Organization for Economic Co-operation and Development (2000) naţionale în domeniul educaţiei: România. Analiza politicii

Page, C. E., Goldsmith, J. M. (1987) Central and Local Government Relations, London: Sage. Pastor, I., Petelean, A. (2004) Principiile managementului modern. Cluj-Napoca, Editura Dacia. Perran, P. (2003) Descentralizarea finanţării şi managementului învăţământului preuniversitar, Sinteze din Raportul Băncii Mondiale nr. 24353-RO, 2002, România – propuneri de politică educaţională. Rondelli et. al. (1984) Decentralization in Developing Countries, World Bank Staff Working Paper (Washington: World Bank). Societatea Academică Română (2008) Lumini şi umbre în şcolile româneşti, SAR Policy Brief No. 32, Bucureşti. Toffler, Alvin (1970) Future Shock, New York, Bantam (trad. rom. 1973, 1995). Travica, Bob (1999) New Organizational Designs: Information Aspects, Ablex/Greenwood. Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene, Asociaţia Directorilor Economici din cadrul Consiliilor Judeţene din România, (2003) Stadiul descentralizării financiare în România, Studiu privind evoluţia descentralizării financiare în perioada 1991-2003. Vengroff, R., Salem, H. B. (1992) Assessing the Impact of Decentralization on Governance: a Comparative Methodological Approach and Application to Tunisia in Public Administration and Development. Vlăsceanu, L. (1986) Bucureşti. Metodologia cercetării sociale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Waterman, R.H. (1990) Adhocracy: the power to change. New York, Norton. Yin, R.K. (2005) Studiul de caz. Design-ul, analiza şi colectarea datelor. Editura Polirom, Iaşi.

Acte normative
Guvernul României (2004) Hotărârea de Guvern nr. 1942/2004 prin care au fost nominalizate 8 judeţe pilot (Brăila, Cluj, Dolj, Harghita, Iaşi, Neamţ, Satu-Mare şi Sibiu), în care se aplică un nou sistem de administrare şi finanţare a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. Guvernul României (2004) Hotărârea de Guvern nr. 2129/2004 privind aprobarea normelor metodologice de administrare şi finanţare a unităţilor de învăţământ preuniversitar din judeţele pilot. Guvernul României (2005) Hotărârea de Guvern nr. 224/2005 privind numirea şi salarizarea directorilor şi a directorilor adjuncţi din unităţile de învăţământ preuniversitar. Guvernul României (2005) Ordonanţa de urgenţă nr. 75/2005, privind asigurarea calităţii în educaţie, aprobată prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Guvernul României (2005) Programul de guvernare 2005-2008. Guvernul României (2005) Ordonanţa de urgenţă privind asigurarea calităţii educaţiei nr.75/12.07.2005. Guvernul României (2005) Hotărârile Guvernului României privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr.233/24.03.2005. Guvernul României (2005) Hotărârile Guvernului României privind aprobarea Strategiei pe termen scurt şi mediu pentru formarea profesională continuă, 2005-2010 nr.875/28.07.2005. Guvernul României (2005) Hotărârile Guvernului României referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ preuniversitar şi a unităţilor şcolare. Guvernul României (2005) Strategie de descentralizare a învăţământului preuniversitar, aprobată prin Memorandum în Şedinţa de Guvern din 20 martie 2005. Guvernul României (2005) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75 / 2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată prin Legea nr. 81 / 2006. Guvernul României (2006) Hotărârea de Guvern nr. 139/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii – cadru a descentralizării nr.195/2006. Guvernul României (2006) Hotărârea de Guvern nr. 366/2006 privind organizarea funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Guvernul României (2007) Planul Naţional de Dezvoltare 2007 -2013 (PND). Guvernul României (2007) Planul Naţional de Reforme 2007 - 2010 (PNR). Guvernul României (2007) Programul Naţional de Guvernare 2007/2010, adoptat iulie 2007. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2004) Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5271/2004 privind aprobarea Regulamentului de funcţionare a Consiliului de Administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar. şi

Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2004) Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5272/2004 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consilului şcolar din unităţile de învăţământ preuniversitar. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2005) Regulamentul privind actele de studii şi documente şcolare în învăţământul preuniversitar aprobat prin O.M.E.C. nr.3502/3.03.2005. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2005) O.M.E.C. nr.3973/27.04.2005 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, avizare şi aprobare a standardelor de pregătire profesională şi a curriculum-ului pentru învăţământul postliceal. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2005) O.M.EC. nr.4655/22.07.2005 privind aprobarea standardelor de pregătire profesională pentru nivelul 2 de calificare, elaborate sau revizuite în cadrul proiectului Phare TVET RO 2002/000 – 586.05.01.02.01.01, de modernizare a învăţământului profesional şi tehnic. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2005) Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar aprobat prin O.M.E.C. nr. 4925/08.09.2005. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2005) O.M.EC. nr.4706/29.07.2005 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea unităţilor de învăţământ preuniversitar în vederea acreditării. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2005) O.M.E.C. nr.5020/23.09.2005 privind aprobarea Metodologiei continuării studiilor după finalizarea învăţământului obligatoriu. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2006) Ordin de Ministru nr. 5671, privind numirea Grupului de Coordonare pentru organizarea şi desfăşurarea fazei pilot „Managementul administrativ şi financiar al şcolii într-un mediu descentralizat”. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2006) Strategia de comunicare a proiectului–pilot al descentralizării învăţământului preuniversitar în judeţele Dolj, Iaşi şi Harghita, Bucureşti. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Administraţiei şi Internelor (2006) Ordin de Ministru comun MEdC (nr. 5004/31.04.2006) şi MAI (nr. 1423/31.08.2006), privind organizarea şi derularea fazei-pilot Managementul financiar şi administrativ al şcolii într-un mediu descentralizat. Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2006) Strategia M.E.C. pentru perioada 2006 – 2008. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2006) Raport asupra Stării Sistemului Naţional de Învăţământ. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2006) O.M.E.C.T. 1409 /29.06.2007 cu privire la aprobarea strategiei M.EC.T. privind reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2006) O.M.EC.T 1867 / 31.08.2007 privind Metodologia de Organizare şi Desfăşurare a tezelor cu subiect unic, pentru clasa a VII-a şi clasa a VIII-a, în anul şcolar 2007/2008.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2006) O.M.E.C.T. 1868 / 31.08.2007 privind aprobarea procedurilor de organizare şi desfăşurare şi a Calendarului admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2008/2009, anexa 1,2,3. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2006) O.M.E.C.T 1869 / 31.08.2007 privind aprobarea calendarului şi a Metodologiei de Organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2008. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2006) O.M.E.C.T 1870 / 31.08.2007 privind disciplinele şi programele pentru Examenul de bacalaureat – 2008. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2007) Ordin de Ministru nr.157/15.01.2007 privind aprobarea Echipei de proiect la nivelul Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi a Echipelor de coordonare la nivel de judeţ, precum şi Planul de acţiuni al proiectului. Parlamentul României (1995) Legea învăţământului nr. 84/1995 cu modificările şi completările ulterioare. Parlamentul României (1997) Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Parlamentul României (2001) Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată. Parlamentul României (2003) Legea nr. 268/2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 84/1995. Parlamentul României (2004) Legea nr. 349/2004 de modificare şi completare a Legii nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic. Parlamentul României (2004) Legea nr. 354/2004 de modificare şi completare a Legii învăţământului nr. 84/1995. Parlamentul României (2006) Legea Cadru a Descentralizării nr. 195/2006, Bucureşti, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 453 din 25.05. 2006. Parlamentul României (2006) Legea finanţelor publice locale nr.273/2006. Parlamentul României (2006) Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării. Parlamentul României (2006) Legea nr. 35/2006 privind creşterea siguranţei în unităţile de învăţământ.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->