Sunteți pe pagina 1din 127

ISTORIE A FILOSOFIEI CUPRINS -Cuvnt -FILOSOFIA N ANTICHITATE 1.Periodizarea istoriei filosofiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 I. Filosofia in Orientul antic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 1.Mesopotamia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 2.

Egiptul antic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 3.Palastina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 4.China antic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 5.India antic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 II.Filosofia greac 1.Etapa preclasic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 2.Etapa clasic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 3.Etapa elenist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 III.Filosofia Romei antica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 -FILOSOFIA IN EVUL MEDIU I.Filosofia arab . . . . . . . . . . . . . . . . II.Filosofia in occident . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 . . . . . . 47

-RENATEREA -Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 -Concepiile filosofice ale Renaterii n secolul al XV-lea. . . . . . . . . . 62 -Concepia despre lume a secolului al XVI-lea. . . . . . . . . . . . . 66 -Umanitii Renaterii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 -Dezvoltarea tiinei n epoca Renaterii. . . . . . . . . . . . . . . . 70 -Utopiile Renaterii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 -Politica i filosofia dreptului n epoca Renaterii . . . . . . . . . . . .73 -FILOSIFIA N EPOCA MODERN -Francis Bacon. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78 -Thomas Hobbes. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 -Rene Descartes. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 -Baruch Benedict Spinoza. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85 -John Locke. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 -George Berkeley. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 -David Hume. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 -Gottfried Wilhelm Leibniz. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 -Francois-Marie Arouet(Voltaire) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 -Etienne Bonot de Condillac. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95 -Julien Ofray de la Mettrie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

2 -Denis Diderot. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 -Claude Adrien Helvetius. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 -Paul Henri d'Holbach. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 -Jean-Jacques Rousseau. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 -FILOSOFIA CLASIC GERMAN -Immanuel Kant. . . . . . . . . -Johann Gottlieb Fichte. . . . . . . -Georg Wilhelm Friedrich Hegel. . . -Ludwig Feuerbach. . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

101 103 105 109

-FILOSOFIA CONTEMPORAN 1.Marxismul i Neomarxismul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153 2.Pragmatismul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154 3.Fenomenologia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 -Maurice Merleau-Ponty. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 -Fenomenologia percepiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 4.Existenialismul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 -Soren Kierkegaard. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 -Martin Heidegger-unele preobleme de metafizic. . . . . . . . . . . . . 162 -Karl Jaspers. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .163 -Albert Camus-filosof al absurdului. . . . . . . . . . . . . . . . . .166 -Filosofia valorilor-Louis Lavelle -Tratatul valorilor. . . . . . . . . . . . 168

Cuvant Lucrarea de faa ,rod al strdaniei noastre i propune s sintetizeze ceea ce este semnificativ n cadrul filosofiei universale, de la nceputurile ei,pn n zilele noastre.n acest scop,innd seama de cerintele programei de filosofie a elevilor din licee,am alctuit acest compondiu menit s contribuie la lmurirea i exemplificarea susinerilor teoretice realizate in manualele de filosofie ntocmite de autori consacrai. Se pleac de la constatarea c manualul pe care-l utilizeaz elevii din licee, nu poate cuprinde n extenso aspecte mi variate i concepte ale istoriei filosofiei universale a cror desfaurare s-a rulat n decursul multor milenii i nici s redea aspecte ale diferenelor coli filosofice i a unor gnditori cu certe contribuii la penetraia si raspndirea spiritului filosofic. La aceste considerente se adaug i faptul c , aa cum ne-a dovedit-o experiena didactic de la catedr , sunt numeroase teze,idei,nume de coli,curente si gnditori nscrise n instrumentul de lucru al elevilor care, din acelai neajuns al lipsei de spaiu afectat unui manual colar,necesit o explicitare mai aprofundata, simplele enunuri sau trecerea lor n revist fiind insuficiente pentru nelegerea de ctre elevi a bogaiei ineilor filosofice acumulate de omenire.Aadar , prezenta lucrare nu inlocuiete manualul de filosofie ci , are menirea de a-l completa. Firete, nici compendiul nu are pretenia de a epuiza descrierea ideilor filosofice pe care le trateaz ci s aduc un plus de cunoatere si ntelegere a problemelor diacronice si sincronice in filosofie.De reinut i faptul c lucrarea de fa nu se adreseaz numai elevilor de liceu ci i colegilor care predau obiectul filosofie .n calitate de instrument auxiliar, teoretic si metodologic pentru preofesorii de liceu ,compendiul creaz posibilitatea ca prezentarea aspectelor de istorie a filosofiei s se realizeze intr-un cadru mai optim prin exemplificri oportune a tezelor susinute de manual. Realiznd introducerea n studiu la orele de filosofie , profesorul faciliteaz totodat drumul pregtirii acestora atunci cnd i pregtesc acas temele , utiliznd manualul.Acest fapt stimuleaz de asemenea gndirea elevilor i le trezete interesul pentru meditaie filosofic. Sperm ca strdania noastr s dea nu numai roadele bunelor intenii ei,mai ales, i contribuire la ridicarea pe un plan superiore a nelegerii de ctre elevi,n mai mare msur,a concepiilor filosofice tratate n manualul de filosofie.

FILOSOFIA

IN

ANTICHITATE

Periodizarea istoriei filosofic Periodizarea istoriei filosofiei pune in lumin delimitarea,de-a lungul timpului ,a epocilor,perioadelor i a etapelor din istoria filosofiei .n acest sens , o prim subdiviziune a procesului milenar al dezvoltrii gndirii filosofice l poate constitui mprirea acesteia n: a)perioada antic; b)perioada medieval c)perioada modern(cae uprinde i Renaterea). Precizm c perioada medieval cuprinde n bun msur prelungiri ale perioadei antice,fie anticipri ale perioadei moderne. d)perioada contemporan. n ceea ce privete Istoria filosofiei romneti, aceasta urmeaz n principiu aceleai criterii de periodizare,cu particularitile sale specifice.Aceasta ns va fi tratat ,speram,ntr-un volum separat.Recuprinderea filosofiei romneti n prezentul Compendiu nu se datoreaza sustragerii ei din contextul filosofiei universale,ci,numai din motive didacto-metodologice. I.FILOSIFIA N ORIENTUL ANTIC Sunt numeroi autori,bunoar Hagel,care consider c adevrata filosofie ar fi fost european ,n vreme ce gndirea oriental am fi avut de-aface doar cu o mistic filosofic i c , prin urmare, orientalii nu ar fi avut facultile spirutuale ale vechilor greci i romani. Dei n unele zone ale Orientului antic ntalnim puine documente din care s rezulte explicit semnificaia filosofic a unor enunuri , aa cum ar fi in Egipt si Mesopotamia,cercetarea lor nu poate furniza totui date suficiente din care s rezulte structura filosofic implicat n ele.Putem vorbi de cel puin patru categorii de asemenea documente si anume; 1)care consemneaz cunotine referitoare la natur (astronomie,matematic,medicin..) 2)cuprind nvturii morale. 3)cu caracter liturgic-religios,mai ales mitologic. 4)folclorice,literare,cu caracter nereligios. Privite din perspective istoriei filosofiei ,putem aprecia c din majoritatea documentelor se desprinde principiul cauzalitii universale faptul c viaa este guvernat de anumite legi. 1.Mesopotamia Cultura mesopotamian , original n felul ei , a nceput s se afirme n urm cu peste 4000 de ani.Se pare c prin ea suntem la izvoarele filosofiei.Pe la nceputul celui

5 de-al doilea mileniu se formeaz legende care vor fi cuprinse mai trziu n poemul Imnul creatiei .Iat un fragment al poemului. Cnd sus, cerul nu fusese (nc) numit (Iar) jos,pmntul (nc) nu purta un nume, (Cnd) nu exista dect Apsu primordialul, nsctorul lui Mummu i Tiamat, cea care le-a dat natere la toi; Ci numai apele lor amestecndu-se ca un singur corp, Nici un loc de pune nu fusese format (i) nici mcar un mrcini nu apruse, Cnd nici unul dintre zei nu fusese adus ntru fiin, (Cnd) ei (nc) nu fuseser pe numele lor chemai i destinele lor (nc) nu fuseser fixate, (n acest timp) fur creai zeii nuntrul lor...... Din poem rezult c apele cerului i pmntului exist dintotdeauna, dei cerul i pmntul nu aveau nca un nume.Zeii nu au creat lumea , acetia , s-au nscut candva,dintr-o realitate anterioara existent dintotdeauna.Prin urmare , divinitatea nu este creatoare ci, ea nsi descinde dintr-o realitate anterioar. Imn ctre zeia Itar se amintete de o existent spiritual care domin i din care se desprinde totul.Aceasta adopt poziia primordialitaii spiritului , a unui spirit care nu ar exista ntr-un trup omenesc , ci n sine, ca spirit independent de orice materie. 1)Gndirea asiro-babiloniana n texte .Athanase Negoi,editura tiinific ,Bucureti, 1975,pp 14-15. Din Imn citim...:Tu,stpna...,exprimi ca pe un fruct apte cuvinte Cuvntul te stpnete , cuvntul se afl n puterea ta Cuvntul i-a fost dat ,pieptul tu strlucete prin cuvnt... Cuvntul tu, tu l dai cerului... Cine cunoate oare cuvntul sacru care vine de la cer , cuvntul tainic , Mreul ritual pe care tu l-ai instituit? Tu,cea mai mare dintre regine,este nsui cuvntul.(1) n substratul cuvintelor de glorificare a zeiei,observm convingerea n virtutea creia dincolo chiar de zei ar exista , n sine stttoare care s-ar transmite zeului i care mai apoi s-ar identifica cu zeul.Aceasta avea s influieneze puternic gndirea de mai trziu i chiar pe unii filosofi ai Greciei antice.Constatm in plan ideatic o confruntare ntre teza prefilosofic a apei primordiale si teza cuvntului primordial. Un alt strlucit document ,al Mesopotamiei dar i al ntregii civilizaii antice, l constituie Poemul lui Ghilgame.Ghilgame este un fel de prometeu al Mesopotamiei,deopotriv creator,tehnician iscusit,nelept ntre nelepi,capabil ca, prin aciunile sale, s stpneasc natura.Ghilgame se lupta s smulg pentru el aceast putere i s o ofere tuturor oamenilor.Rezult tendina omului de a-i subordona forele stihinice ale naturii ce i se opun, pe baza afirmrii capacittilor sale precum i protestul su mpotriva foelor exterioare. 2.Egiptul antic Egiptul antic ne ofer texte scrise ce dateaz nc de pe la jumatatea celui de-al treilea mileniu .e.n. Sunt inscripiile din interiorul piramidelor , unele dintre ele avnd

6 caracter religios.ntr-o inscripie este vorba de oceanul primordial Nun din care cndva avea s se nale pmntul care zcea in fundul lui . Astfel ar fi aprut lumea aa cum era cunoscut de egipteni.Aceast imagine provine de la faptul c egiptenii triesc an de an revrsarea i retragerea Nilului , fenomen care face s apar i s dispar pmntul inundat.Se mai spune c apele cuprindeau germenii tuturor lucrurilor i c mai apoi a aprut zeitatea.nrudirea acestor idei cu cele din Mesopotamia denot strvechi legturi dintre aceste popoare.Exist totodat ideea potrivit creia contiina ar fi preexistat i c ar fi creat lucrurile prin intermediul cuvntului.ntr-o inscripie a regelui Shabaka(sec.VIII .e.n.) se susine c lumea a fost creat prin cuvntul zeului. ntr-un papyrus medical,copiat n urm cu 3700 de ani,intitulat Papyrusul Smithdup numele savantului englez care l-a interpretat (2), apare ideea referitoare la caracterul biologic al organismul.Din document mai rezult faptul c atunci cnd medicul nu are mijloace s intervin , este posibil ca nsui corpul omenesc,prin funciile sale organice , s contribuie la refacerea sntii. Sunt i documente din care rezulta c boala s-ar datora unor duhuri ruvoitoare iar vindecarea s-ar obine prin rugmini,ameninri sau alte mijloace de constrngere capabile s determine demonul s prseasc trupul celui bolnav.Potrivit unor asemenea idei , viaa ar fi supus unor voine supranaturale. 3.Palestina n anul 1945, n peterile de lnga Marea moart, au fost descoperite peste 40000 de manuscrise,ntocmite n mare parte intre sec. II .e.n. i 67 e.n., documente ascunse n timpul rzboiului dus contra romanilor.Documentele cuprind texte aparinnd unei secte iudaice care se numete convenional kumranic,dupa locul in care au fost gsite primele documente- Hibert Kumran.Se pare c este vorba de secta Esenienilor din care probabil a fcut parte i Hristos . Embrii sectei,oamenii din popor, au luptat mpotriva romanilor ai aristocrailor iudeice care pactizase cu romanii,proclamnd principiul libertii mpotriva cotropitorilor.Cumunitatea kumranic eliminase proprietatea individual asupra pmntului,combtea sclavia i inegalitatea dintre oameni. Kumranicii aveau despre veche divinitate mozaica, Jehovan,o concepie modificat n virtutea creia ea apare asociat materiei-foc.Se crede c este vorba de credina n existena unui anumit foc primordial miatificat.i opun monoteiamului religiei mozaice ideea dup care n lume ar exista nu o singur fora divin, ci dou fore cu caracter paranatural care se confrunt: binele i rul.Dualismul care pune n fa binele i rul,ca pe dou fore independente una de cealalt,face posibil chemarea la aciune a omului,n vederea combaterii rului. 4.China antic Gndirea filosofic n China antic poate fi cuprins ntre secolele IX i III .e.n.,avnd la dispoziie pentru perioada de nceput doar textele anonime.n aceast perioad avem de-aface cu o ornduire social numita asiatic sau tributal.n secolul VI .e.n. principalele clase sociale din societatea tributal chinez erau obtile rneti i aristocraia tributal.

Note de referin

7
(1) I.Banu-semnuri universale i deferene specifice n Filosofia Orientului Antic,val I, Editura tiinifice,Bucureti , 1967, p 73. (2) iluid.p.143

Lao-Dz este gnditorul care a experimentat prin sistemul su filosofic starea de spirit,mentalitatea obtilor steti care, fr a revendica abrogarea organizrii sociale existente ,doreau totui lichidarea asupririi , amestecnd utopic i n mod contradictoriu,dorine de pstrare a unor foloase care,n condiiile de atunci,doar statul tributal le putea oferi,cu dorine de a reactualiza forme de viaa patriarhale,anterioare apariiei statului i incompatibile cu existenei acestuia.Concepia sa a fost scris mai trziu,de ctre discipolii care au ntocmit cartea Deo d-dzing. Elementul cel mai nsemnat din gndirea sa este ideea de Dao=cale,adic drumul natural,un ansamblu de nsuiri naturale ale lumii,ansamblu de proprieti care constituie laolalt ordinea ce guvernez materia,ci doar principiul de ordine necesar , dup care materia se mic .Acest principiu avnd o sfer atotcuprinztoare ,adic tot ceea ce putea numi naturalitatea(nu numai natura fizic,ci i viaa noastr,societatea precum i gndirea).Totul se supune lui Dao,pentru c totul se supune naturii,totul este ptruns de ordinea real existent n natura material ,sau,cum am spune noi astzi totul se supune ordinii obiective, adic noiunilor de lege i legitate care acioneaz independent de voina i contiina noastr.Natura fiind supus n exclusivitate ei nsi ,n ea mai exist loc pentru zei. Casa deci reprezint o unitate.O cas fr ziduri nu este o cas.O cas fr ui i ferestre (golul) de asemenea nu este o cas.Unitatea implic,aadar,plinul i golul,implic neaprat existena lor concomitent.Unitarul(casa)este o dedublare n contrarii(plin-gol). Cum n aceeai perioad , un alt gnditor chiney, Cong Fu-dz(Confucius) este preocupat de ideea satisfacerii unor nevoi materiale i culturale ale poporului,n condiiile consolidrii statului tributal.Ontologia lui Confucius este mistic.Dup el natura este patruns de esena divin,cereasc,din care s-ar desprinde i esena uman.Punctul de plecare al concepiei lui asupra omului este ideea c aceasta trebuie s tind ctre fericireprin perfecionarea moral i anume:prin venerarea tradiiilor , respectul fa de stat,de familie.Dup el,aristocratul se gndete doar la virtute n vreme ce oamenii de rnd sunt preocupai doar de bunuri materiale.Cultivnd jn(cea mai nalt virtute),omul dobndete virtui ca:supunerea,linitea sufleteasc,armonia,mpcarea cu semenii si,resemnarea n faa rului.Dei desconsider capacitatea intelectual a poporului,Confucius admite c,n anumite limite,omul de rnd trebuie s beneficieze de unele cunotina.De altfel este primul fondator al unui coli particulare n China veche. Un protestator animat de spirit democraia,ataat mai ales mediului meteugresc de la orae, este Mo-Dz(479-381 .e.n.), adversar al confucianismului este totodat sensibil fa de starea deplorabil a poporului.Dei este apropiat de gndirea etico-politic a lui Lao-Dz,spre deosebire de acesta privete prezentul n perspective viitoruli i nu a trecutului.Se pare c Mo-Dz este primul cugettor din istoria gndirii chinize care proclam importana teoriei ca punct de sprijin n cercetarea concretului.Trebuie instituit o norm(teoretic).Cel ce vrea s peasc ntr-o dezbatere fr a avea o norm (teoretic),seamn cu acela care ar voi s determine rsritul i apusul instalat pe o plac turnat.Fr a avea o norm nu se poate deosebi adevrul de minciun,nu se poate deosebi ceea ce este folositor de ceea ce este duntoar(1).De aici,filosoful trece la probleme logice,legate de criteriile adevrului.Spre a deosebi adevrul de eroare,trebuie

8
Note de referin (1) iluid p313

folositetrei metode...dintre care una una are n vedere criteriul originii,cealalt pe acela al temeiului i a treia pe acela al aplicrii practice...Originea este dat de scrierile nelepilor crmuitori din trecut...Temeiul l gsim n percepiile senzoriale adecvate... iar aplicarea practic o urmrim atunci cnd aplicm principiile n justiie i n administraie,urmrim deci folosul pe care-l aduc statului,familiilor i poporului(1)..n legtur cu ultimul criteriu precizm c este vorba de aplicarea principiilor ntr-un anumit sistem de legi.n virtutea acestor criterii va fi apreciat ca adevrat ceea ce :a)este atestat de tradiie,de experiena istoric anterioar,b) este confirmat de percepiile senzoriale comune,confirmate,ale oamenilor,c)este verificat prin aplicarea practic,n legi,caz n care valoarea de adevr se msoar prin benignitatea i abilitatea acestora din urm. n domeniul cunoaterii naturii i legilor ei,Mo-Dz critic ideea confucianist de destin i susine c senzaiile ne ajut la descoperirea adevrului.Pentru Mo-Dz,Dao ndeplinete i o funie social activ.n msura n care vizeaz necesitatea social ,ea anticipeaz o noiune socio-logic important,anume pe aceea n virtutea creia societatea este guvernat de legi. 5.India antic Studiul istoriei gndirii filosofice a Indiei ne ofer un bogat tezaur de argumente n virtutea cruia constatm c valoarea filosofiei induse st pe acelai plan cu cea a gndirii europene.Putem vorbi de o gndire filosofic n India aproximativ de la sfritul mileniului I .e.n.,cnd n Valea Gangelui existau mici formaiuni statale cu o economie ntemeiat pe agricultur.Sclavia a pstrat n India un caracter patriarhal,casnic i nu a ajuns pn la formele dezvoltate,caracteristice Greciei antice. Brahmenismul ,ideologie religioas format nc din vremea societii sclaviste timpurii,consacrate mprirea n caste a oamenilor liberi consfinea puterea aristocraiei alctuit din grupe privilegiate i anume brahmanii(preoii) i ksatrya(militarii),precum si starea de subordonare a celor din grupa vaisia(membrii obtiilor).Vedele(Cunotinele),ntocmite n mileniile III-II .e.n. , sunt culegeri de imnuri i rugciuni ale religiei brahmanice adresate zeilor,Upaniadele sunt comentarii la Vede (ntocmite n sec VIII .e.n.) .Semnificaia operelor epice Mahabharata i Ramayana,precum i alte lucrri caLegile lui Manu, etc. n secolele IV-II .e.n. se formeaz primele coli filosofice. n Upaniade apar mai multe doctrine filosofice cu principii comune,cum ar fi bunoar cuplul Brahman i Atman care presupune c ar exista principiul spiritual suprem , Brahman, esena ideal, divin a lumii.Pe de alt parte , exist Eul umen,spiritul uman,spiritul uman Atman care este tot esena absolut i care tinde ctre Brahman cu care se contopete prin extaz mistic ntr-o singur esena spiritual,Brahman-Atman. Tendina amintit mai sus se explic prin faptul c viaa material,fiind legat de raiune,de cunoatere,de lucruri,reprezint un nivel superior care se cere n chip necesar depit.Aceast depire se realizeaz prin contemplare(extaz mistic) astfel nct spiritul omenesc,contopindu-se cu spiritul divin ajunge la suprema i venica fericire..Teza dup care posibilitatea cunoaterii este hotrt de Brahman.Pe aceast baz ,se preconizeaz renunarea la viaa,la fericirea pmnteasc,la cunoatere,refugiul n contemplaie mistic.

9
Note de referin (1).iluid p.311

Upaniadele redau i aspecte materialiste.Astfel ese amintesc de filosoful materialist Uddalaka Aruni(sec VII .e.n.).Concepia acestuia reprezint o ofensiv mpotriva dublului principiu Brahman-Ahman.Dupa el, existena material este alctuit din trei elemente:focul,apa i hrana(pmntul).Dac admitem ,afirma Uddalaka c existena s-ar fi nscut din spiritul Brahman,Atunci trebuie s admitem i faptul c existentul se nate din nonexistent,materialul din imaterial,ceea ce este de neconceput. Buddhismul,ntemeiat n sec VI .e.n. a fost n acelai timp o religie i o filosofie. n sistemul su gsim elemente dialectice.De exemplu, lumea este o permanent curgere de forme,o lume care se formeaz mereu.Ea nu este,ci devine.Fiecare lucru trece necontenit din non-existen n existen i viceversa.El apare ,se schimb i dispare.Totul se modific necontenit.Constatm aici o anumit recunoatere a dialecticii obiective din natur.Este adevrat , buddhitii au constatat micarea lucrurilor,dar nu admiteau realitatea acestora.Cu alte cuvinte,ei vedeau micarea lumii,micare pe care o deplngeau ,dar nu vedeau lumea material aflat n micare.De aceea,idealul auprem al buddhismului era atingerea Nirvanei care era tocmai opusul instabilitii lumii. mpotriva religiei i sistemului filosofic brahmanic s-a ridicat filosofia colii Lokayata.Filosofia colii Lokayata susinea primordialitatea materiei fa de spirit,a trupului fa de gndire,dependena psihicului fa de trup,respingerea ideii nemuririi sufletului. Alte curente filosofice , aa-zise ortodoxe care au avut ca punct de plecare literatura Vedelor si Upaniadelor au fost : Cervaka,Nyaya,Vaiseika,Samkhya,Yoga, Mimamsa i Vedanta.Ideile n aceste curente filosofice se difereniaz i ncheag treptat,prin contribuia mai multor gnditori,timp de mai multe secole. 1.Carvaka,s-a dezvoltat n decursul atorva secole.Adepii ei susineau c nu exist nici un spirit crmuitor,divin.n Legile lui Manu,doctrina Carvaka(Lokayata) este considerat printre principalele coli filosofice.n epoca feudal cea mai sistematic expunere a doctrinei Carvaka,o ntlnim n lucrrile Culegere a ase filosofii,Cronic a tuturor nvturilor,precum i n unele monumente literare cum ar fi drama filosofic Rasritul de lun al trezirii contiinei.Dup adeptii acestei doctrine totul n lumr se compune din patru elemente:focul,apa,aerul i pmntul.Din aceste particule materiale sunt alctuite i fiinele vii , inclusiv omul.Eul omului nu exist fr trup , cci nu ntmplator oamenii spun:Eu sunt chiop,Eu sunt orb...etc.coala Carvaka considera absurd teoria rencarnrii sufletului.Unicul izvor al cunoaterii l constituie percepie,senzaie.Dup prerea adepilor acestui curent recelaia divin sau legendele sfinte susinute de Vede nu pot oferi cunotine.Negnd existena lui Dumnezeu,ei considerau lumea material independent de providen,dar subordonat legturilor cauzale ce-i sunt imanente:Oamenii demoniei nu cunosc nici activitatea,nici inactivitatea...Acetia spun c lumea este fr adevr,fr baz,fr stpn,nscut fr nlnuire(cauzal),avnd dorina drept temei... 2.Nyaya,abordeaz probleme de logic,elaboreaz bazele silogismului cu cinci termeni adoptat ulterior de majoritatea sistemelor logice din India. 3.Vaiseika fundat de filosoful Kanada,este o concepie filosofic ce anun principiul atomismului.Dei nu este respins ideea de Dumnezeu,totui n sistemul Vaiseika predomina laicitatea,efortul de a nelege lumea n spiritul caracterelor ei

10 fizice.Intelectul nsui este tratat n spiritulatomismului.Cu timpul,n acest curent ptrund numeroase elemente idealiste. 4.Curentul Samkhya este legat de numele filosofului Kapila.Principala noiune teoretic este prakriti,adic natura.Purua,adic sufletul introduce n cadrul acestui curent un element idealist,dar de secund nsemntate.Modul n care este dezvoltat ideea de natur,ca ansamblu al realitii,ale crei trsturi sunt aciunea,micarea infinit,si evoluia,constituie un aspect interesant i n dezvoltarea gndirii dialectice n India. 5.Yoga a avut la origine unele puncte comune cu Samkhya ,dnd acesteia din urm o interpretare teist .Yoga se vrea o practic de eliberare i preconizeaz adncirea autocunoaterii n vederea eliberrii eului individual de contingenele vieii materiale. 6.Mimamsa este mai puin un sistem de categorii,ct mai ales un fel de teologie a ritualului,unii adepi ai Mimamsei au abordat cu timpul probleme de metod interpretativ,anunnd,enunnd principii nu lipsite de interes. 7.Vedanta,curent filosofic sistematizat abia la limita dintre veacurile VIII i IX e.n.,reprezint o continuare i adncire a principalei orientri mistice din Vede i Upaniade.Este un monism idealist,mistic.Ideile sale sunt centrate n jurul principiului mistic Ahman i sunt susinute i n prezent de reprezentanii idealiti. De reinut c colile filosofice Samkhya, Nyaya i Vaiseika,au fost ulterior denaturate de comentatorii idealiti,imprimndu-le un coninut idealist. n domeniul tiinelor particulare,vechii indieni erau preocupai de problemele astronomiei,matematicilor i medicinii.Astfel ,cercetarea astrelor era practicat ncepnd cu epoca Vedelor .Astronomii utilizau un sitem exact de puncte de reper,folosind 27 de constelaii i poziiile lumii n raport cu acestea din urm ,puteau prevedea eclipsele de soare i lun,au ntocmit un calendar.n domeniul matematicii putem aminti Tratatul Sulva-Sutra al lui Apastamba(sec II .e.n.) cu precizri din domeniul tehnicii construciilor .Primele coli medicale dateaz din secolul V .e.n.. Se efectuau operaii delicate,de exemplu de cataract. Dei nu era un proces unic,uniform,micarea filosofic din India antic s-a desfaurat n mod contradictoriu,pe linia materialismului i idealismului , cu aspecte dialectice. II FILOSOFIA GREAC Poporul grec,puin numeros n secolele VI-II .e.n. s-a dovedid admirabil nzestrat cu idei filosofice i cu nalte coli de tiin ,literatur i art plastic.Valorile culturalfilosofice create de el,au ntlnit la un moment dat pe cele elaborate de popoarele orientului.Dei aceste valoris-au format n paralel,treptat au primit influene reciproce,astfel c n zilele noastre asistm la crearea unui flux filosofico-tiinific unic,n care particularitile regionale i naionale nu fac dect s sporeasc vitalitatea i bogia ansamblului. Multe dintre ideile furite de filosofi de seam ai Greciei ne ofer modele strlucite de raionalitate ,de ncredere n capacitatea omului de a nelege adecvat natura,societatea i pe el nsui,modele de afirmare a personalitii i demnitii omeneti,de condamnare a spiritului de stagnare sau napoiere social. n mod concret , filosofia n Grecia antic cuprinde trei etape:1)Etapa preclasic ce ine pn la jumatatea sec V .e.n.,2)Etapa clasic ce se ntinde pn la sfritul sec IV .e.n. ,3)Etapa elenist,pn la sfritul sec III .e.n..

11

1.Etapa preclasic ncepnd cu coala din Milet,filosofia greac se nate dup desfiinarea organizaiei gentilice i instaurarea statelor-ceti.Luptele politice din aceast epoc se oglindesc uneori i n literatura vremii.Luptele sociale scot n eviden pe om,cu slbiciunile i pasiunile lui.Vechea epic,alegoric,cu personajele ei de legend,nu mai rspunde nevoilor.Acum poeii exprim n mod nemijlocit nzuinele si sentimentele lor,evoc ciocnirile dintre pasiunile oamenilor reali,dintre interesele lor sociale.Politicul se afl n centrul ateniei. coala ionican ncepe cu filosoful,matematicianul i omul politic Thales din Milet (aprox.650-550 .e.n.).Viaa lui , agitat i plin de aspecte contradictorii,a oferit material de discuie i comentariu istoriografilor antichitii.Ea este legat att de viaa politic a Ioniei ct i de frmntarea economic a cetenilor ei.Trind totodat o via negustoreasc , cltorit i trit muli ani n Egipt. Aristotel arat c Thales face parte din acea categorie de filosofi, care au considerat c principiile tuturor lucrurilor sunt de form material.Cci ,spunea Aristotel, rednd prerea acestor filosofi,ei spun c element i principiu al lucrurilor este acel ceva din care sunt constituite toate celelalte,din care ele se nasc i n care pier, substana conservndu-se, dar schimbndu-i numai nfirile.De aceea cred ei c nimic nu se nate i nimic nu piere,ntruct o astfel de materie prim se ppstreaz mereu...Cci trebuie s existe o substan , fie unic ,fie multipl,din care iau natere celelalte lucruri,n timp ce ea nsi se conserv.n ceea ce privete numrul i felul acestor principii,nu toi le numesc la fel.Thales de exemplu ,care e iniiatorul acestui fel de filosofie,spune c el este apa....Dar Thales nu se mulumete doar s considere apa ca origine a lumii.El nu-i pune numai problema originii lumii,ci i pe aceea a substanei ei actuale,ori,pentru el,apa este izvorul lucrurilor , dar n acelai timp i substana orcrui lucru,principiu primordial,venic,unic,supus transformrilor. Prin urmare , Thales este acela care afirm pentru prima oar starea pur fizic a lucrurilor.Lucrurile sunt nelese ca avnd o natur material.Dac lucrurile sunt nelese de Thales ca realiti materiale,fizice,dac vede la originea lumii apa ca realitate fizic,urmeaz c celelalte elemente deriv din ap tot pe cale fizic.Thales credea probabil c o substan umed,deriv din ap,umple spaiul dintre pmnt i cer,c din aceasta se formez vnturile,deci aerul, precum i fulgerele , respectiv focul.Ct despre pmnt ,el pare a fi fost privit ca un fel de reziduu al acestei realiti umede.Pentru Thales apa este i esena comun a lucrurilor.De aici se deduce ideea unitii lumii n materialitatea ei. Se constat de asemenea c principiul apei primordiale i eseniale avea darul s exprime nu numai materialitatea lumii,dar i caracterul ei de a fi n nentrerupt micare,ntocmai cum marea ni se arat a fi ntr-o agitaie fr oprire.Principiul apei ar avea prin urmare att valoare materialist,ct i dialectic.Mircea Florian,observa c n soluii ca aceea a lui Thales materia pare a uni n sine proprieti contradictorii:ea este substratul persistent dar i principiul micrii(1)Relund o observaie a lui Hegel,prietate a materiei,sufletul,este o micare proprie,una i aceeai cu natura materiei. n ceea ce privesc ideile cosmologice,Thales consider c pmntul este un fel de talger care plutete pe ap.Desigur este bolta cerului,pe care sunt fixate stelele,iar jur

12

Note i referine (1) Mircea Florian-cronologia Elen,Bucureti 1929,p.19

mprejurul lumii este ap la nesfrit, aa cum apare n figura alturat. Anaximandru din Milet(611-547 .e.n.) continu opera lui Thales n lucrarea Despre natur.Susine c originea i natura tuturor lucrurilor se afl napeiron,adic o materie care nu posed determinaii obinuite (ale apei,focului..etc) ,realitatea primoardial,din care se trag toate lucrurile i n care se ntorc toate.Ideea despre apeiron nu poate fi desprins de o alt idee a sa,cu privire la contraste.El consider c apeironul,include n sine contraste a cror nfruntare asigur dezvoltarea .Iniial spune Anaximandru caldul i recele ar fi fost ascunse n apeiron-ul originar.Ciocnirea din aceste entiti contrarii a fcut s apar pmntul,astrele,etc.Totodat deducem i faptul c filosofulmilesian explic formarea universului prin fore contrarii care nu sunt n afar,ci nnuntrul materiei ceea ce ne face s considerm c aceasta a presimit ceea ce se va numi autodinamismul materiei. Anaximandru povestete cum n apeiron au existat caldul(adic focul) i frigul.Ciocnirea dintre ele le-a fcut s se separe,n aa fel nct la periferia lor a aprut o sfer de foc care cuprinde frigul n interiorul ei.Aceast schimbare a determinat micarea materiei care este venic,mai veche dect apa,iar lucrurile se nasc i pier datorit acestei micri.Focul periferic a transformat frigul din interior n aer sau vapori.Dezvoltarea vaporilor a provocat micri puternice n masa de aer-vapori.Aceste micri au rupt la rndul lor sfera de foc n fii,care au format un fel de inele n jurul universului .Coaja acestor ineles-a ngroat i s-a ntunecat,lsnd ns libere unele orificii.De atunci inelele se nvrtesc n jurul pmntului.Cnd ne astup acestea,apar eclipsele.Pmntul se afl ca atare n centrul concentric al acestor inele i nu se prbuete datorit faptului c st la egal distande toate punctele periferice ale universului.Desi este absurd,teoria sa emite teza unui univers laic i dinamic. Un alt filosof din Milet , continuator al gndirii lui Anaximandrueste Anaximene(568-499 .e.n.).Dup prerea lui Anaximene,substana care st la originea lumii i la baza tuturor lucrurilor este aerul.Este vorba de o substana iniial,unic,infinit,n venic micare.Din aerul primordial au derivat celelalte elemente,ntre care gsim pmntul, considerat ca un suflu.DupAnaximene,substana primordial difer dup gradul de referire i comprimare,de la o substan la alta.Cnd se rarefiaz devine foc,comprimndu-se se face vnt,apoi nor,mai departe ap,apoi pmnt ,piatr,etc. Micarea este venic, iar prin aceasta are loc devenirea lucrurilor.La anaximene gsim teza c sufletul este aer susceptibil de senzaii,inteligen i voin.Dei noiunea de sufleteste confuz,vag conturat. Momentul heraclitean,Heraclit,din oraul ionic al Asiei Mici,a trit aproximativ ntre 570-470 .e.n..Acestuia i erau familiare atmosfera religioas i limbajul sacerdotal cultivat printre bazilei.Semnificativ este mai ales faptul c , venindu-i rndul s preia funcie preoeasc motenit,a refuzat-o, ceea ce reprezint un indiciu asupra religioritalei sale.Noi cunoatem gndirea lui Heraclit dintr-un numr de aproximativ 130 fragmente a unei cri scris de filosof care purta numele convenionalDespre natur. Lumea,constat Heraclit,este unitar.Lumea aceasta unitar,n-a fcut.o vreun zeu ori vreun om,ci a fost din eternitate,este i va fi un foc venic viu,care se aprinde sup msur i se stinge dup msur.Acest foc,se transform,dnd natere aerului,care la rndul su devine ap.Acesta , n continuare,se tranform n pmnt.Exist,crede

13 Heraclit i ideea invers,prin care lucrurile redevin pmnt , ap,aer,reajungnd la foc,dup care ciclul rencepe,continund astfel la infinit.Fie direct,fie pe cale indirect,adic prin intermediul aerului,i apoi pmntului,focul se preschimb n diversitatea lucrurilor ce ne nconjoar,tot astfel cum oamenii preschimb monedele lor de aur n oricare din diversitatea de mrfuri ce se afl la dispoziia lor.n acest mod,Heraclit red figurat ideea complex a unitii n lucruri,dintre unitate i diversitate.El nelege c obiectele-mrfuri sunt deosebite unele de altele,dar,n acelai timp,n toate este ceva comun care le poate face s fie schimbate tot pe aur.Tot astfel lucrurile diverse din jurul nostru au n varietatea lor ceva comun:focul din care provin.Lumea este aadar m acelai timp multipl i unitar.Este unitar prin substratul ei de foc.Unitatea ei este dat de materialitatea focului care se afl n toate lucrurile.Ea trece prin variate schimbri i n acelai timp materia-foc ce st la baza ei nu se distruge.Materia este indestructibil. Focul ndeplineste,dupa concepia lui Heraclit, o tripl funcie:1) este substana primordial din care provin toate lucrurile ,2)este esena actual,comun tuturor lucrurilor, 3)este motorul,principiul activ care face ca lumea material s fie n necontenit micare.Ideea de foc red ntr-un chip sugestiv acea nsuire dialectic a materiei pe care, n cuvintele noastre,o exprimm n sensul c micarea este modul de existen a materiei.ntruct focul este dincolo de materia concret(pmnt,ap,aer) deoarece le cuprinde pe toate,nseamn c Heraclit aut s se desprind de noiunea de materie,generaliznd-o .Netiind ns s se ridice pn la abstracie, el ne sugereaz doar aspiraia sa de a se ridica deasupra senzorial-concretului. Heraclit mai consider c i psihicul are la baz materia-foc.Sufletul,spune el, se nate din ap ,dupa moartea omului,el devine ap.Cum apa ns este derivat din foc i redevine foc,nseamn c sufletul are i el n substrat focul,adic materia primordial. O noiune interesant elaborat de Heraclit este aceea de logos.Literal,logos nseamn n grecete cuvnt,vorbire,dar cuvntul a mbrcat nc din antichitate nelesuri mai complexe.pmntul , crede Heraclit,devine ap(mare) i i menine msura n conformitate cu acelai logos care a acionat nainte de a fi devenit pmnt.Aadar,att n actul prin care focul a devenit pmnt,ct i n actul prin care pmntul la rndul su a devenit ap(mare) a existat o msur constant,o anumit ordine.Toate marile transformri care stau la baza diversitii materiei foc n multiplicitatea calitativ a lumii nu se desfoar haotic, ci n conformitate cu o anumit ordine care este proprie materiei foc i,prin urmare,lucrurilor ce provin din ea.Logosul este tocmai aceast ordine proprie materiei,lumii materiale,naturii.Ordinea-logos are caracter universal.Logos-ul face ca schimbrile din natur s aib caracter necesar. Heraclit, fascinat de aceast ordine natural pe care o constat i necunoscnd legile naturii,ajunge s creada c materia-foc posed nu numai via,ci i un fel de semicontiin,ceva ntre instinct i inteligen. O creie filosofic principal a lui Heraclit o constituie dialectica.Astfel,punctul de plecare al viziunii dialectice la el const n recunoaterea caracterului obiectiv al micrii, n recunoaterea legturii indisolubile dintre materia n micare,caracter inclus n noiunea materie-foc.Micarea duce la o necontenit schimbare, nnoire a lumii.Soarele,spune Heraclit,e nou n fiecare zi.Prin soare nelege focul,adic materia ,aa nct aceasta nseamn c materia,lumea material e nou n fiecare zi.Noi ne micm ntre lucruri care se schimb,care sunt mereu altele, aidoma celui

14 care,cobornd n ru este udat mereu i mereu de alte ape,spune Heraclit.De altfel ,adaug filosoful din Efes,noi nine ne transformm mereu astfel c suntem i nu suntem , adic suntem i nu suntem aceeai. Am vzut c ideea de contradicie a fost ntlnit i la Aneximandru care afirma c procesul de formarere a universului ar fi nceput prin efectul ciocnirii contrariilor caldrece. Dar Heraclit este n aceast privin superior.El enunt limpede ideea dup care contradicia este pretutindenin fiecare lucru,n mod actual dar i sub raportul istoriei sale.De pild,Heraclit afirma: ei nu neleg cum cele discordante se acord,exist o armonie a tensiunilor opuse , ca de pild , le are i la lir.S examinm exemplu arcului: raiunea de a fi a arcului este lansarea sgeii,efect care se obine ncordnd arcul.A ncorda arcul nseamn a ntinde coarda, a trage de ea n sensul A-B, n timp ce tije rigid a arcului opune rezisten,trage, n sensul opus B-A,dup cum se vede n figura alturat.Ca urmare a acestor tensiuni opuse,are loc,dup nsi expresia lui Heraclit,lansarea sgeii.Aceast lansare este produsul unitar al aciunii n sensuri opese al celor dou tensiuni.Cele dou tensiuni sunt opuse , dar , sunt n asemenea msur dependente una de alta,n asemenea msur concomitente,ntruct tensiunea tijei arcului este obiectiv cu neputin altfel dect n funcie de tensiunea coardei n sens contrariu i viceversa.n nici un fragment de timp,orict de mic,nu are cum s se produc doar una din cele dou tensiuni n lipsa celeilalte,sau ncetarea uneia din cele dou tensiuni,cealalt continund s acioneze.ncordarea arcului reprezint un act unitar care se descompune n dou alte acte care se afl la rndul lor n unitate (una neputndu-se separa de cealalt),i n contradicie simultan(sensuri simultan opuse).Tocmai aceasta este dedublarea:a) ea este subordonat unei uniti care nu se rupe n timp ce se produce dedublare ,b)ea const ntr-o opoziie de laturi sau fore care se produc concomitent. De reinut ns c dialectice heraclitic reprezint aspecte mentale sugestive care se potrivesc realitii,dar care nu sunt ancorate n faptele fizice,chimice,biologice ale realitii, tiinific definite. Neritorie este la Heraclit i critice religiei.Astfel,deoarece lumea material nu a fost creat i pentru c micarea lucrurilor se desfoar n unitatea formelor vii ale materiei-foc,datorit faptului c n sistemul lui Heraclit zeilor nu le este rezervat nici o atribuie. n problema cunoaterii,Heraclit credea c omul este nzestrat cu dou faculti de cunoatere a adevrului:simurile i raiunea. Este adevrat Heraclit nu tia care este i cum funcioneaz raportul dintre activitatea simurilor i activitatea raiunii.El observa ns rolul raiuniide a dirija activitatea simurilor .Logos-ul,amintit mai sus ca oridine obiectiv a naturii,are totodat i o funcie subiectiv,ca ordine superioar a contiinei noastre.El este deci specific i psihicului.Psihicul este un derivat al focului,pstrnd atributele eseniale ale acestuia.Ori,logos-ul este tocmai un asemenea atribut care exist n contiin,dat fiind c psihicul este foc,iar orice foc posed logos.De asemenea, logos-ul alimenteaz i rnduielile sociale.Ca funie social,logos-ul dirijeaz ordinea convieuirii n comun a oamenilor. n concluzie,putem afirma c n multe privine Heraclit a constituit un moment culminant al gndirii filosofice din Grecia.Fie c ideile sale au fost preluate sau combtute,ele au fost mereu prezente n viaa i lupta ideologic din Grecia antic.n Evul Mediu ,le gsim la unii autori de limb rarab,iar n Epoca Modern,Hegel a preluat

15 multe din ideile dialectice ale lui Heraclit,dei ntr-o interpretare adesea necorespunztoare. Curentul pythagoric n istoria filosofiei n Grecia anticeste o form organizat,sistematic ce apare ca reaciune mpotriva colii filosofice din Milet .Pythagorienii nu sunt de obicei numai filosofi,ei sunt de multe ori oameni angrenai n viaa politic a cetilor astfel c,activitatea lor se desfoar pe linia sprijinirii politice a poziiilor aristocraiei.ntre ei ntlnim de asemenea matematicieni,medici,oameni de diverse profesii. Pythagora a fost ef de sect filosofic i ef de partid politic.Nscut n insula Samos pe la nceputul sec VI .e.n.,el devine n oraul Crotona din sudul Italiei,un filosof cunoscut. Am intitulat acest paragraf Curentul pythagoric i cele ale grupului de oameni apropiai pe care i conduce.Pe de alt parte , avem de-aface cu un curent a crui concepie se ntinde pe mai multe secole.Pythagoricii c esena realitii ar fi numrul i armonia.Orice obiect din realitate are volum,orice volum n principiu poate fi delimitat de suprafee,pe cele trei dimensiuni ale sale, deci poate fi redus la suprafee,orice suprafa poate fi delimitat de linii,ca atare orice suprafa poate fi redus la linii.Fiecare linie la rndul ei este o totalitate de puncte,poate fi prin urmare,redus la puncte,la un numr de puncte.Ca atare,numarul de puncte trece spre linii,din linii la suprafee,iar suprafaa spre volum,n aa fel nct orice obiect n ultim analiz este reductibil la un anumit numr.Odat cu numrul , ei prezentau ca esen a realitii i ideea de arminie.Dar n concepia lor armonia era un fel de esen misterioas a lucrurilor,ea exprima un fel de predestinare a lor i era deci deosebit de ideea de armonie a unora din materialiti.i Heraclit vorbea de armonie,dar nu de o armonie primordial,misterioas,ci o nfia ca fiind un rezultat al unitii forelor materiale contrare din natur. Pythagoricii considerau dealtfel c i ideile abstracte se reduc la numere,c nsi ideea de armonie se reduce la numr.Numrul,abstracie logic este considerat a fi elementul originar,iar ntreaga realitate este presupus c ar deriva din numr,adic dintro abstracie logic.Si ajung s dea numrului funcii destul de complicate,construind o ntreag simbolistic i mistic a numerelor.De exemplu numrul unu ,pentru c este unu,devine simbol i expresie a unitii.Ei nu consider c relaia numeric exprim un oarecare raport dintre lucruri,ci,inversnd proporiile,afirm c numrul care exprim relaia este esena relaiei respective.Pentru pythagoric unitatea se transform din atribut n subiect,din particularitate a inteligenei,n esen a ei. Apoi,despre unu noi putem spune c este indivizibil i sub un anumit aspect imibil.Prin urmare numrul unu este i esen a imobilitii. Pythagoricii vorbescde asemenea de contradicii milesiem.Dac pentru Heraclit contradicia exprim realitatea , pentru Pzthagora dimpotriv , este vorba de contradicia ntre noiuni abstracte luate n sine, ca stare,n mod absolut,iar nu expresie a realitii materiale. Cu timpul,n interiorul sectei pzthagorice s-au conturat dou direcii deosebite: Una care a transformat tezele filosofice n acusmata(dogme,acte de credin) i alta care s-a interesat de probleme tiinifice,orientndu-se ctre cercetarea naturii i n deosebi de matematici.

16 coala eleat.Din coala eleat fac parte gnditori cum ar fi Xenophanes din Colofon,fondatorul colii,Parmenide din Eleea,Zenon din Eleea i Melissos din Samos. Xenophanes (sec. VI-V .e.n.) susine c lumea provine din dou elemente,ap i pmnt.Textele pstrate de la el ne conduc la susinerea supremaiei raiunii umane,la faptul c omul este capabil de a cunoate lucrurile. Acordnd atenie factorului raional,fondatorul colii eleate nu putea s aprobe creaiile mitologice.El intreprinde o analiz raional a legendelor mitologice i ajunge la concluzia caracterului lor absurd.Nimeni pn la el nu a denunat n cuvinte mai usturtoare pretenia adepilor mitologiei de a nfia zeii,drept fore supraumane i atotputernice. n plan ontologic,Xenophanes afirma c lumea material const dintr-un existent unic i imobil. Parmenide(520-460 .e.n.) n Poemul naturii continu ideile ontologice ale lui Xenophanes asigurndu-le o mai ampl argumentare.Prin existent,Parmenide nelege tot ce exist ca reatrsturile existentului dat fiind c e nedevenit ,este i nepiertor,ntregunic,inepuizat i fr sfrsit (n timp).El nu a fost sau va fi cci este un tot unitar,imobil...De unde sau din ce s fi aprut el?(din existent nu putea s provin cci atunci ar nsemna c a mai existat un existent ,iar ntrebarea ar rmne n picioare).Nu pot admite c ar proveni din non-existent .Aa ceva nu poate fi nici conceput,nici exprimat.n adevr,ce anume factor motor ar putea face astfel nct din nimic s ias ceva i apoi s creasc?Aadar,trebuie s fi existat din totdeauna sau deloc.Prin urmare,existentul nu se poate mpca cu non-existentul.Filosoful din Eleea consider i negarea existentului,pentru c dac negm existentul atunci aceast negare duce la dispariia existentului.Afirmare existentului la Parmenide nu se ntemeiaz pe recunoaterea datelor simurilor,ci pe cale raional,logic.n schimb,ncercnd s elimine contradicia dintre unitate i multiplicitate,filosoful eleat neag apariia schimbrii,a calitilor noi,ajungnd n final la negarea micrii,ceea ce reprezint un pas napoi,metafizic,n raport cu tezele susinute de Heraclit. n domeniul cunoaterii Parmenide urmrete s demonstreze atotputernicia caracterului limitat,neltor,al informaiilor senzoriale.Tocmai acest tip de raionalism mpinge materialismul su spre imaginea metafizic despre lume care apare imobil i rece. Zenon din Eleea(sec V .e.n.),continuator al gndirii lui Parmenide,considera de asemenea c existena este unic,imobil i poate fi cunoscut exclusiv prin raiune.Pentru el micarea i multiplicitatea sunt doar preri cauzate de percepiile senzoriale,nu pot fi reflectate n gndire i nu fac parte din existen.Pentru a susine ideea de imobilitate a existenei,Zenon emite celebrele aporii:sgeata,Achile i brasca,stadionul etc. Prima obiecie a lui Zenon mpotriva micrii (dihotomia) se enun astfel:Orice obiect n micare,nainte de a ajunge la capt,el trebuie s ajung la jumtatea traseului i nainte de aceasta la jumtatea jumtii i aa la infinit.De aici trage concluzia c prin raiune problema micrii devine nerezolvabil.Se vede clar c eroarea constant rezid n faptul c Zenon absolutizeaz discontinuitatea i ignoreaz continuitatea ei.Ori,se tie ,micarea real reprezint o unitate dintre continuitate i discontinuitate. Zenon a sesizat aporii nu numai contra micrii,ci i contra pluralitii.Dovad este argumentul grmezii:Iat acest bob de gru .Putem spune c un bob de gru

17 formeaz o grmad?Dar dou,dar trei...?Cnd spunem noi c avem o grmad,adic de la al ctelea bob? Faptul c Zenon a pus problema micrii i multiplicrii este meritoriu prin faptul c a sesizat caracterul contradictoriu al existenei.A susine c micarea este n esena ei contradictorie,este un adevr de necontestat.Numai c Zenon considera contradicia mai curnd un defect , o slbiciune a gndirii de care trebuie s se descotoroseasc. Melissos din Samos,fiul lui Ithagene este ultimul reprezentant al colii eleate.Va insista afirmnd c totul este venic.Spre deosebire de Parmenide ns ,care considera c ceea ce este,este finit n spaiu ,Melissos considera dimpotriv c existena este infinit n spaiu i nu numai etern n timp.Existena trebuie s fie una i nemrginit cci dac ar fi dou n-ar putea fi nemrginit,ele mrginindu-se reciproc.Exist o oarecare deosebire ntre Melissos i Parmenite i n ceea privete nelegerea timpul.Astfel,pentru magistrul su eternitatea este sinonim cu un prezent atemporal ,iar pentru Melissos,ea pare a fi doar o continuitate temporal. 2.Etapa clasic Dezvoltarea economic a Aticei n frunte cu Atena,dup rzboaiele cu perii,impun pe primul plan al istoriei secolului al V-lea pe navigatorii,negustorii i proprietarii meteugari din Atena,Se afirm Anaxagoras din Closamenai(aprox 500-428 .e.n.).Din lucrarea sa Despre natur,ne-au rmas fragmente,din care putem ns desprinde convingerile sale filosofice.El afim c pinea care hrnete trupul noastru nu poate fi format din alte substane dect acelea din care nsui trupul este format.Lumea este plin de o infinitate de elemente,de particule din substane variate,pe care Aristotel le numete homeomerii.Varietatea calitativa lumii este dat de amestecum n proporii diferite a acestor prticele de materii difereniate.Numarulelementelor este infinit. Ideea de infinit revine la Anaxagoras i n problema divizibilitii elementelor.Fiecare presupus element originar os,carne,aur- este divizibil la infinit.O parte , orict de mic dintr-un corp oarecare,cuprinde n sine toate elementele,iar specificul si calitatea a dat de faptul c substana corespunztoare se afl n ea nsi ntr-o concentrare mai mare.Nou,fa de predecesare este ideea de structur a materiei,ideie care va dobndi o form mai apropiat de realitate a lui Democrit. Cu privire la problema cunoaterii,Anaxagoras consider c datele simurilor primeaz asupra raiunii,baza cunoaterii fiind senzaia.Astfel,lucrurile vizibile constituite fundamentul cunoaterii celor invizibile. Empedocle din Agrigent(483-423 .e.n.) explic existena prein patru elemente pe care le numete rdcini :apa,aerul,focul i pmntul.Acestea sunt necreate ,venice i netransformabile.Reunite,aceste elemente,prin amestecul lor n proporii variate,dau natere diversitii obiectelor din natur.Nu exist n concepia filosofului dect combinarea i separarea;nimic nu se nate i nimic nu dispare . Pentru a explica micarea,schimbarea,Empedocle face s intre n aciune doi factori noi:philia,adic prietenia(sau iubirea) i neikos , adic ura(sau discordia) care determin amestecurile i disocierile.Datorit prieteniei,particulele de elemente deosebite se amestec ntre ele;cnd intervine Ura,elementele se disociaz.Aceti factori exteriori rdcinilor sale nu au ns nimic de-aface cu vreun impuls spiritual,mistic.Ei sunt concepui ca avnd caracter corporal,duritate i ntindere.

18 n dezvoltarea universului,Empedocle distinge patru perioade:o prim perioad,n care toate elementele erau unite ntre ele,ntr-un amestec perfect,ptrunse fiind de Prietenie,corespunde Sphairos-ului originar.Ura se afl n afar.Apoi,Ura ptrunse nuntru i ncepe s disocieze Sphairos-ul.Urmtoarea etap este domnia Urii,n care elementele sunt desprite.Dup acesta,Prietenia reia locul Urii i ciclul lumii se repet la nesfrit. Empedocle descrie universul ca pe o sfer turtit(bolta cereasc) n interiorul creia focul (lumina) i aerul(ntunericul) ocup fiecare cte o emisfer.n mijloc este pmntul care exudeaz,adic eman ca pe o transpiraie apa(mrile i rurile)i n jurul creia este peste tot un strat de aer.Sfera cereasc,nvrtindu-se n jurul pmntului central,l face s treac succesiv prin cele dou emisfere de lumin i ntuneric(ziua i noaptea).Stelele sunt lipsite de bolta cereasc,n emisfera ntunecat.Planetele circul prin spaiu.Soarele adun luminozitatea din emisfera de foc i o proiecteaz asupra pmntului.Luna si primete lumina de la soare,ale crui eclipse sunt just explicate prin interpunerea ntre soare i pmnt. Dup Empedocle spiritul omului,ca i gndirea sunt de asemenea materiale.Senzaia este totuna cu gndirea,prezena obiectelor nconjurtoare,exterioare omului , declaneaz n om,care este fcut din substane identice cu cele ale obiectelor,ideile. Concepiile lu Empedocle sunt naive , n unele situaii primitive i cu totul mecaniciste.Cu toate acestea,meritul su este de a fi opus phytagorismului o concepie materialist unitar.Pe de alt parte ,spre deosebire de Parmonide care reducea diversitatea la unitate el cerceteaz cum diversitatea ia natere din pliritatea iniial. Democrit din Abdera(460-370 .e.n.) dezvolt concepia atomist a crei baz a fost pus de nvtorul su Leucip,activ n prima jumtate a sec V .e.n.Din cele aproximativ loo lucrri atribuite lui Democrit amintim:Marea ornduire a lumii,Descrierea cerului,Despre planete,Despre natura omului,Despre ritm i armonie,nsemnri moraleetc. Democrit credea c natura lucrurilor eterne const n substane(corpuri)mici,indinite ca numr,alturi de ele,ar fi un spaiu infinit pe care il exprim prin termenii:vid,neant etc. Iar substanele sunt numite : ceva , solid, existen.Substanele, fiind mici, scap simurilor noastre.Din ele iau natere i se formeaz lucrurile vizibile i obiectele ce se percep cu simurile.Cele mai mici prticele ale corpurilor sunt atomii (atomos = nesecionat , termen care nu apare la Leucip sau Democrit,ci mai trziu ).Aceti atomi ar fi n principiu perceptibili cci nu sunt altceva dect prticele de materie; dar nu sunt i practic perceptibili datorit micimii lor. Atomii exist dintotdeauna , sunt necreai i nepieritori , exist n mod obiectiv , existena lor nu depinde de zei sau oameni.deosebirile dintre lucruri constituite din atomi depind de trei condiii : 1)de forma lor , 2) de deosebirile de form, 3) de deosebirile de ordine.Lumea e format din atomi care au existen obiectiv i corporalitate.Lumea este att unitar ct i divers prin mbinri de atomi ,n funcie de forma acestora, de ordinea i poziia n care se reunesc, apar tot felul de caliti. Atomitii consider c sufletul uman este compus i el din atomi,de un tip special.Avnd form sferic, acetia ar fi foarte mobili i foarte subtili.Atomii obinuii au n concepia lui Leucip i Democrit,coluri,ieituri,rugoziti i de aceea se aga unii de alii,formnd astfel corpuri rigide, mai mult sau mai putin statice.Sufletul este ns

19 subtil,mobil i de aceea atomii sunt foarte rotunzi ca s nu-i piard din mobilitate, fie mai fini, dup cum nsi sufletul este mai rafinat dect oricare obiect palpabil.Aceti atomi speciali , consider ei,asigur trupului omenesc viaa.Ei plutesc n aer , de acolo prin inspiraie , patrund n trup,ceea ce ar explica dup ei legtura dintre respiraie i via.Dei nefondat tiinific ,aceast teorie are totui cel puin dou merite :1) prezint astfel natura psihicului uman nct s fie afirmat materialitatea acestuia,n opoziie cu concepiile care afirm o aa-zis esen mistic a psihicului,strin de materie; 2)viaa trupului omenesc este prezentat ca fiind efectul micrii n trup a unor anumii atomi,deci a unor corpuri materiale. n gneseologie atomitii consider c omul cunoate cu ajutorul simurilor i raiunii.Att simurile ct i raiunea funcioneaz pe temeiul trupului care are caracter material precum i pe temeiul contactului material dintre trup i lumea material obiectiv. Momentul sofitilor.n perioada lui Pericle, Protagoras,Gorgias i Antifon au fost gnditori respectai care au jucat un rol de frunte n democraia ateniana.n plan socialpolitic, problema central pe care o dezbat sofitii este aceea a statului , a fericirii oamenilor n societatea contemporan lor.Sofitii au enunat idei interesante referitoare la originea statului i la capacitatea politic a cetenilor,la natura ideilor morale i a structurii psihice a omului , precum i la explicarea materialist a religiei , a originii ei. Socrate,nscut la Atena n anul 470 .e.n. cerea legi conforme cu principiul abstract al unei justiii unice proprii naturii intime a omului i totodat general-uman, desprins de complicatele interese ce se ciocneau n societatea atenian;temeiul principal al justiiei, era dup Socrate Virtutea- acea trstura etic fundamental a contiinei umane ce se afl,cel puin n stare potenial, n fiecare om.tiina virtuii devine ca atare tiina justiiei i utilului.Socrate are meritul de a fi vazut posibilitatea constituiri unei tiine a eticii.n domeniul ontologiei apreciaz c zeii procur oamenilor tot ce le trebuie .Cosmosul este,n concepia lui Socrate de natur divin,ca i contiina de-altfel. Nscut n anul 427 .e.n. , la Egina,ntr-o veche familie aristocrat atenian,Platon ntr devreme n cercul elevilor lui Socrate.Moare la Atena n anul 347 .e.n. De la el neau rmas vreo 29 dialoguri,unde cu excepia Legilor,personajul care-l reprezint, printre interlocutori este de obicei Socrate,primul su maestrui.ntre lucrri amintim:Nenon(trateaz problema cunoaterii),Phaidon (problemele sufletului i a ideilor),Statul(ansamblul ideilor platonice,dar ndeosebi concepia sa asupra Statului Ideal),Phaidor(teoria Ideilor , mitul sufletului),Parmenide(teoria ideilor,problemelor de dialectic), Theaitetos(problema naturii). Filosoful ofer o ampl sistematizare filosofic a teoriei Ideilor platonice.Iat argumentele: Dac lum de exemplu merele A,B,C, precum i ideea de mr din mintea noastr i le analizm,constratm c merele A,B,C,orict de reuite ar fi , nu pot s nu aib,fiecare,un anumit neajuns de culoare,de gust,etc.Ori noi,atunci cnd gndim despre mere, nu avem n vedere imperfeciunile fiecruia din merele pe care le-am ntlnit.Prin urmare, noi avem n minte o anumit noiune de mr care este liber de imperfeciunile fiecrui mr n parte.Noiunea mr ,posed atributul perfeciei,care nu corespunde ansamblului nsuirilor niciunuia din merele cunoscute de noi.Noiunea mr nu se oprete asupra imperfeciunilor fiecrui mr in parte,ea nu reine un anumit contur al mrului A de exemplu,sau un anumit gust al mrului B,ori un anumit miros al mrului C.Noiunea mr este prin urmare indiferent fa de modul concret n care elementele generale-contur

20 ,gust,miros,-se individualizeaz n cazurile A,B i C. Pe de alt parte merele A,B,C sunt alterabile,ceea ce nu este cazul cu noiunea mr.Apoi merele A,B,C sunt pieritoare,n timp ce noiunea mr ar subzista n virtutea existenei ei n mintea noastr, chiar dac ar disprea toate merele din lume. Dac mrul A este alterabil, el nu poate avea n sine esena sa,cci esena este inalterabil.Mrul A este supus devenirii; el devine,aadar nu este,deci,propriu-zis nu are existena .Noiunea ns nu este alterabil i nu are devenire.Ea ine deci de domeniul esenei,ca i de acela al existenei.n acest mod, n concepia lui Platon se schieaz imaginea a dou lumi,din care una, cea material care nu ar exista dect n chip figurat,iar alta , cea a esenelor absolute, a formelor absolute,adic lumea Ideilor.Aceasta din urm este o lume accesibil doar gndirii umane(intelectului) i care posed existen.n lumea Ideilor nu exist micare,chimbare,Ideile nu se afl n contradicie cu ele nsele.Toate Ideile sunt dominate de Ideea suprem:Binele,care se revars sau care iradiaz asupra tuturor celorlalte Idei n ultim analiz Binele suprem este identificat cu Dumnezeu(Philebos,66-a).Binele divin deci domin ntreaga lume a Ideilor care este ntreag,ptruns de divinitatea lui.Lumea lucrurilor materiale care este accesibil simurilor,este o lume sensibil.n ea simurile constat prezena micrii,transformrii,naterii i distrugerii.ea este o lume a devenirii,a contradiciilor,o lume care,datorit acestor caractere,nu are propriu-zis existen,ci este mai degrab nonexisten.Existena ei este figurativ. La Platon , lucrurile ar fi cnd copii ale Ideilor cnd reflexele lor imperfecte,cnd simple umbre ale lor.De pild,n dialogul Phaidon el scrie Ceea ce face ca un lucru s fie bun se datoreaz faptului c se manifest n Binele (n sine) sau faptului c se afl , n vreun fel , n comunicaia cu Binele(n sine) indiferent de mijlocul i modul acestei relaii,chiar dac asupra acestui punct nu vreau nc s m decid,totui pentru mine e sigur c orice lucru devine frumos,datorit Frumosului(n sine) (Phaidon,100a).Aadar ,Ideile,entiti spirituale,ptrunse , n msura n care are existen,are caracter secund fa de Idei,care sunt primordiale. Problema cunoaterii o ntlnim la Platon n legtur cu concepia asupra sufletului conceput ca etern,fr natere i nemuritor. Separnd psihicul uman de trup, Platon declar sufletul drept o entitate de sine stttoare.Slluind n lumea Ideilor i contemplndu-le , sufletul ar primi iradierea ce eman din Idei i ntr-un fel s-ar ptrunde de ele.El ar aprea odat cu naterea,ntr-un trup omenesc,condamnat s ndeplineasc astfel un anumit destin tragic.Sufletul,datorit provenienei lui posed spirit divin.El este sediul raiunii omeneti i are , n exclusivitate, capacitatea de cunoatere. Platon distinge ntre cunoaterea propriu-zis(episteme) i prere,sau opinie(doxa).Cunoaterea propriu-zis este o funcie exclusiv a raiunii,proprie sufletului.Obiectul raiunii trebuie s fie esenele lumii,deci Ideile.Exist ns i prerea n sens de opinie.Ea este un rezultat al activitii simurilor.Obiectul ei l reprezint lucrurile materiale,nsuirile lor exterioare,susceptibile de a fi percepute prin simuri.Prerea astfel obinut este n general, neltoare, dar, uneori poate s cuprind ntmpltor i coninut adevrat .Dup prerea sa, ntre simuri i raiune este o prpastie la fel de adnc, precum aceea dintre materie i Idei .n general, simurile nu numai c nu contribuie la desfurarea procesului de cunoatere , dar mai degrab pot deruta cunoaterea veritabil.

21 ntlnim la Platon dialectic,att n plan ontologic , ct i gnoseologic . El ntrevede de pild n procesul gnoseologic acel moment pe care noi l-am numi unitatea dialectic a trecerilor contradictorii de la abstract la concret i de la concret la abstract.Apare de asemenea nelegerea caracterului contradictoriu i elastic al noiunilor, a relaiilor dintre noiuni,a schimbrii noiunilor.Platon arat c ceea ce caracterizeaz Ideile este unitatea lor absolut.Dar el constat n acelai timp c Ideile sunt multiple,n sensul c n lumea Ideilor exist o multiplicitate de Idei.Astfel lumea Ideilor conine n acelai timp unitatea i multiplicitatea,principiu dialectic.Apoi Ideile sunt afirmate ca absolut independente.n acelai timp ns Platon le subordoneaz pe toate Idei de bine care transmit tuturor Ideilor un anumit Bine.este clar c dialectica platonic este idealist. n ceea ce privete problema societii,Platon,n dialogul Statul consider c cel ce dorete s introduc o reform politic a statului trebuie n prealabil,s aib clar n minte po imagine,ct mai perfect de stat,pentru c plecnd de la acea imagine,s aib garania c fiecare msur practic este determinat de principiul perfect i tinde catre instituirea lui.Aspiraia spre autoritatea suprem a prototipului ideal de stat, contopit cu atotputernicia,caracterul obiectiv i perfecidivinitii, scot prototipul ideal de stat din mmintea filosofului,l transform n Ideea de stat,prototip obiectiv. Societatea este nchipuit de Platon a fi analog cu un organism,n spet cu organismul uman.El crede c trsturile psihologice ale individului se regsesc n anumite grupuri sociale,c, n faa vieii,grupurile sociale reacioneaz n mod asemntor cu individul,c cel ce cunoate psihologie individual este implicit narmat cu contiinele necesare organizrii politice a societii.Este un amestec de psihologism i organicism social,ambele fiind orientri ale sociologiei. Oamenii ar fi inegali de la natur,prin voina divinitii.Unii,superiori,de natura surului,ar poseda nsuiri psihice superioare i ar trebui s conduc,alii , de natur grosolan ar fi pasionai de pasiuni vulgare,acetia din urm trebuie s munceasc pentru ca primiii s fie condui.n Statul ideal a lui Platon,societatea se mparte n trei clase : prima aparine filosofilor sau conductorilor,a doua rzboinicilor(paznicilor),a treia agricultorilor i meseriailor.Puterea de stat trebuie s aparin filosofilor-aristocrai alei.Agricultorii i meseriaii cu sarcina de a produce ceea ce este necesar statului.Platon consider c statul ideal trebuie s fie o republic sau o monarhie aristocratic sclavagist.K. Merx. aprecia c Statul ideal al lui Platon nu este dect o idealizare atenian a sistemului de carte egiptean. . . La drept vorbind Platon s-a strduit s ofere o baz teoretic amplu elaborat,proiectului reorganizrii statului sclavagist grec, destinat s asigure elitei posibilitatea de a domina. Aristotel din Stagira (384-322) format la scoala lui Platon timp de aproape 20 de ani , devine un gnditor original , n opoziie cu sistemul de gndire al maestrului su.Expresia Amicus Plato, sed magis amica veritas (mi este prieten Platon,dar mi este i mai mare adevrul) semnific respectul Stagiritului pentru predecesorul su,dar mai ales dezacordul cu multe dintre ideile sale.Opera sa este deosebit de cuprinztoare.Dup coninutul lor vom avea : a) lucrri de filosofie general (Metafizica,Fizica i Despre suflet) , b) lucrri de logic (Organon,adic instrument care cuprinde : Analiticile,Despre interpretare,Categoriile,Critica argumentrii sofistice,Topica) , c) lucrri din domeniul tiinelor speciale ale naturii(Despre originea

22 animalelor,Despre organele aimalelor), d) lucrri social-politice(Politica , Etica nicomahic,Etica eudemic,poetica i Retorica). n domeniul ontologiei,Aristotel subliniaz c ntruct natura exist este absurd s dovedeti c exist ca atare.n Fizica este preocupat de elementele lumii materiale i consider c realitatea nconjurtoare se constituie inndu-se seama de : materie,form i absena formei. Aristotel argumenteaz c lucrurile,de exemplu micarea si are existent perceptabil,c ele exist att ca obiect al contemplrii noastre,dar i ca ceva deosebit de noi,independent de noi i accesibil sensibilitii noastre.Aceast nsuire,adic perceptibilitatea ne dovedete c lucrurile sunt materiale.Apoi faptul c lucrurile materiale,de exemplu scaunul, poate ndeplini anumite funcii(este utilizabil) ceea ce nseamn n limbajul aristotelic forma materiei(scaunului).Aceasta ar fi esena lucrului respectiv.Dac primul element , materia,indic acel ceva care e comun tuturor lucrurilor existente,al doilea element,forma (nu conturul exterior ci totalul proprietilor care constituie esena obiectului) dimpotriv,face ca lucrul respectiv s se deosebeasc de toate celelalte lucruri materiale existente , adic esena specific.n fine,absena formei ne arata devenirea,respectiv trecerea lucrului de la o anumit form la alta,de exemplu a materialului lemnos n scaun,de la privaiunea formei scaun la forma scaun. Conform concepiei lui Aristotel,materia este necreat, nepieritoare,exist n mod real , n toate lucrurile,este indestructibil.Dar n concepia sa materia,n raport cu forma are nsuirea de simpl poten sau posibilitate.Forma(forma-scaun n exemplul nostru) a acionat asupra materialului,i-a dat anumite contururi i dintr-o simpl posibilitate (de scaun ) ea s-a transformat ntr-o actualitate (de scaun).Aadar,forma care este activ, este cea care acioneaz asupra materiei care este inert i o transform n actualitate ,materia,crede Aristotel,este static , forma dinamic:materia i forma sa se afl ntr-o interdependen reciproc:asceast asociaie,materie-form, permite filosofului s le explice i aplice i n domeniul gnoseologiei,antropologiei,biologiei,sociologiei i a relaiilor spirituale. Unitatea materiei i formei,este numit de Aristotel substant,dar prin aceasta se ntelege raportul dintre general(materie) i individual(forma care individualizeaz materia). Contribuii nsemnate a adus Aristotel la teoria categoriilor filosofice,care sunt noiuni de maxim generalitate ntre care : materie,micare,timp, spaiu, coninut ,form, esen,fenomen,etc. Toate acestea exprim esena lucrurilor.Pentru Aristotel lumea este o lume a obiectelor materiale individuale.Prima categorie aristotelic este categoria de substan,ca unitatea ntre materie i form,de la care trebuie s pornim atunci cnd considerm orice lucru individual.Noiunea care red ansamblul particularitilor materiei i forma este calitatea,adic acel ceva datorit cruia spunem c un obiect este ntr-un fel sau altul.La rndul ei,mrimea nseamn cantitatea,locul pe care-l ocup obiectul reprezint categoria spaiu,etc.Dup cum vedem , n sistemul aristotelic se insist asupra categoriei de substan,iar toate celelalte categorii exprim ceea ce se afirm despre substan,care este primordial fa de celelalte categorii. Pentru Aristotel natura este de neconceput fr micare i nici micarea n afara lucrurilor.nsi esena realitii este indisolubil legat de micarea de la non-form la form,sau de la anumit form la alt form.Acesta este unul dintre principiile dialectice nsemnate pe care-l enun Aristotel,n opoziie cu gndirea platonic.Dup Platon, adevrata realitate-cea a Ideilor- se caracterizeaz prin imuabilitate,n timp ce lumea n

23 care se constat micarea este o lume a non-existenei,micarea , crede Platon, este de ordinul lumii aparenelor,iar nu de ordinul lumii esenelor.La Aristotel ,dimpotriv,esena lumii este indisolubil legat de micare.El subliniaz trei feluri de micare : creterea sau descreterea(micarea n raport cu cantitatea),2) schimbarea calitativ(micarea n raport cu calitatea),3) deplasarea (simpla deplasare mecanic n spaiu sau micarea n raport cu locul).Indiferent de aceast clasificare,micarea duce la schimbri calitative. n ceea ce privete ns cauza micrii,Aristotel susine un punct de vedere platonic.Iat argumentul : lund de exemplu o bil A care se mic ntr-o direcie dat,constatm c ea a fost pus n micare fie de mna noastr,fie de un alt obiect,de pild tot o bil A.Aceasta i-a primit,la rndul ei micarea de la o alt bila A,aflat n micare .a.m.d.Pn cnd? Aristotel crede c trebuie s ajungem n cele din urm La o entitate care s fie capabil s transmit micarea,dar care s fie,ea nsi nemicat,cci altminteri seria noastr nu ar mai avea capt,ceea ce ar fi nelogic.Acest ce iniial trebuie s fie deci generator de micare.Astfel problema cauzei micrii reprezint pentru filosoful din Stagira existena mictorului iniial,nemicat.Se nelege c acel imuabil ,dttor de micare ,imaterial nu este dect Dumnezeu .Un Dumnezeu care apare,nu n calitate de creator al materiei,ci n acela de izvor permanent al micrii materiei.Prin urmare,Dumnezeu apare la Aristotel nainte de toate ca un prim motor,adic prim mictor,unic,absolut,aflat el nsui n nemicare i datorit cruia exist micarea n lume n mod permanent.Respingnd n mod metafizic dedublarea i respectiv automicarea,Aristotel este nevoit s situeze izvorul micrii n afara materiei, nscocind-o n exteriorul ei.Aceasta este un exemplu n care metafizica conduce spre idealism.Dei Aristotel a ntors spatele zeilor greci,Dumnezeul su planeaz totui deasupra lumii .El este un fel de monah care domnete dar nu guverneaz.Fiind definit ca act pur sau ca form pur,rezult c o astfel de zeitate nu poate fi activ i fiind desvrit este ncheiat fa de orice aciune .Iat cum Dumnezeu aristotelic se dezintegreaz n natur,de om,el se afl ntr-un echilibru perfect care nu-i permite s fac nimic!De data aceasta,aici,avem de-aface cu o semnificaie antiteologic. n concluzie , putem spune c latura materialist,preponderent,a ontologiei aristotelice const mai ales n : recunoaterea realitii lumii ca realitate obiectiv; teoria materiei necreate i nepieritoare;primordialitatea naturii fa de gndire, a lucrurilor fa de ideile noastre despre ele (primordialitatea individualului material concret fa de general i totodat caracterul obiectiv al generalului); primordialitatea substanei luat ca individual material fa de celelalte categorii filosofice ; caracterul obiectiv al spaiului i timpului.ntre elementele dialectice amintim:unitatea dintre materie i micare,unitatea dialectic dintre individual i general,dintre esen i fenomen,nelegerea micrii i ca schimbare calitativ. n domeniul gnoseologiei,Aristotel consider senzaia drept punct de plecare al cunoaterii.Procednd la analiza senzaiilor,el ajunge la o anumit clasificare a obiectelor sub raportul perceptibilitii lor : unele obiecte sunt percepute printr-un singur sim,altele prin dou .a.m.d. pana la cele cinci simuri.Momentul urmtor al cunoaterii este acela al gndirii,momentul raiunii-nous.Dar , dei Aristotel nu poate explica faptul c momentul raional i cel senzorial constituie o unitate dialectic,contradictorie,c raiunea nu are alt material la dispoziie sa dect cel furnizat de simuri i c acest material este astfel prelucreat de raiune nct,printr-un salt calitativ,raiunea descoper ceva nou,el intuiete totui aceast dialectic.Pozitiv este i faptul c el respinge teza platonic a nemuririi

24 sufletului afirmnd c acesta se sonstituie odat cu individul i moare odat cu el.Pe aceeai linie el respinge i teza platonic idealist a ideilor nnscute. n ceea ce privesc conceptele lui Aristotel despre societate,el respinge concepia despre stat a lui Platon.Statul este dup Aristotel o instituie natural,iar omul este din natur o fiin social.este celebr teza sa despre Zoon politikon,care exprim ideea de sociabilitate a omului.Este demn ns de luat n seam faptul c el recunoate entitatea socialului:oamenii reunii n societate reprezint mai mult dect o sum aritimetic de indivizi. n problemele etice , n opoziie cu atitudinea platonic dup care binele este anterior vieii sociale,Aristotel se situeaz pe linia nelegerii faptului c nu putem analiza nsuirile i comportrile oamenilor n societate altfel dect cercetnd societatea nsi,ntruct viaa social reprezint n raport cu ideile morale ale oamenilor factorul primordial.Aristotel vorbete n acelai timp de existena de la natur,n om , a unui anumit dat etic,dar pe de alt parte el admite c oamenii si modeleaz noiunile de fericire i bine n concordan cu viaa pe care o au. S conchidem c opera lui Aristotel este deosebit, plin de preioase valori i n zilele noastre.n ce privesc ns erorile sale,ele sunt erorile unui geniu care presupun ntrebri, probleme,iar acestea la Aristotel sunt deosebit de nelepte. 3.Etapa elenist Elenismul marcheaz n istoria Greciei o etap cuprins ntre deceniile de la finele sec. IV .e.n. i ultimile decenii ale sec. I .e.n.n aceast perioad ncep s se manifeste mai acut contradiciile inerente sclavagistice,cu implicaii i asupra fenomenelor culturale,ideologice,filosofice.Oamenii devin tot mai indifereni fa de interesele colective,iau proporii individualismul,fuga de societate,refugiul n sine.Refugiul n individualitate este marcat de spiritul contemplativ.Fericirea mult visat i cutat ar consta n dobndirea calmului ,a senintii imposibile-ataraxia; este un ideal care se impregneaz n majoritatea concepiilor. coala filosofic a epocii epicuriste,il are ca deschiztor de drumuri pe Epicur(342-270 .e.n.) originar din insula Samos.Vine la Atena unde deschide,prin anii 307-306 o coal de un tip special,denumit Grdina lui Epicur.Dup moartea sa Grdina a devenit un gen de asociaie de oameni dispreuitori fa de lume,care sperau s dobndeasc ataraxia prin izolare i contemplare.Din opera sa ni s-au pstrat doar trei scrisori i un numr de maxime cu caracter etic.Din scrisori rezult n rezumat ansamblul ideilor filosofico-tiinifice elaborate de Epicur.Astfel , Scrisoarea ctre Herodot expune concepia sa asupra existenei,Scrisoarea ctre Pythocles ideile sale cosmologice,iar Scrisoarea ctre Menoikeos , teoria sa etic. Punctul de plecare al ontologiei lui Epicur este problema etic a fericirii.Cutnd calea ctre fericire consider c trebuie s nceap prin nelegerea lumii n care triete i ,nainte de toate,prin cunoaterea naturii.Prin aceasta se constat deosebirea dintre poziia filosofic a lui Epicur i aceea a contemporanilor si sceptici-n fond agnostici care erau de prere c efortul de a cunoate ar fi un necast izvor de nefericire.n studiul naturii,Epicur procedeaz ca i Leucip i Democrit susinnd c lumea este alctuit din atomi care au form,greutate i mrime.Merge ns mai departe dect Democrit care refuz atomului o anumit esen intern,susinnd c atomul posed nu numai form i mrime,ci i greutate,adic o esen proprie.De aceea, dac la Democrit materia apare ca

25 ceva limitat,predispus epuizrii,Epicur scoate tocmai n eviden inepuizabilitatea materiei.Astfel atomul nu mai este pasiv,lipsit de micare intern,ci activ.Mai mult atomul la Epicur are o anumit structur,o construcie intern,deschiznd astfel posibilitatea nelegerii c atomul posed activitate intern,via,micare.El susine totodat devierea atomului de la cderea sa vertical,fiind astfel capabil s se opun necesitii mecanice absolute care diguiete atomul n direcie exclusiv vertical.Aceasta provine,evident,din interiorul atomului i nu din exteriorul su. Din materialismul su atomist,decurge cu necesitate ateismul epicurean.Pentru Epicur,nu exist o via de apoi i prin urmare nu are sens un ideal de via care ar depinde de himerele unei viei supraterestre.Negnd nemurirea sufletului i opoziia dintre trup i spirit,Epicur considera c viaa terestr este singura via,c spiritul i trupul constituie o unitate,c prin urmare desftarea spiritului nu poate fi alt ordin dect desftrile trupului,c omul trebuie s se bucure de via o plcerile ce i le ofer.Aadar,hedonismul(grec.hedone=plcere) su este o consecin teoretic derivat din principiul liberrii omului de teama extranaturalului. n opoziie cu epicureismul s-a manifestat scoala stoic intemeiat de Yenon din Cittium(Cipru) care triete ntre anii 336-244 .e.n..La baza lumii,presupun existena celor patru elemente: focul, aerul,pmntul i apa,crora le corespund caldul regele,uscatul i umedul.Dar ele nu au aceeai funcie.n timp ce focul i aerul au caracterul activ, care sub form de Dumnezeu leag substana material ,pmntul i apa au caracter pasiv,sunt legate, sunt partea pasiv a materiei .Focul este prin excelen Dumnezeu,este raiunea seminal este pneuma , este sufletul lumii,el este logos . Aici,focul a privit , fa de Haraclit , o ncrctur mistic.Pentru Zenon , divinitatea se identific cu ordinea pe care el o contat n natur. n lume, dup stoici totul este predestinat : nu exist loc pentru Hazard si nici pentru activitatea oamenilor.Acest fatalism conduce la pasivitatea,renunare la aciune, idee care v imprim un caracter specific i moralei stoice ce se ntemeiaz pe deviza abine-te de la orice.neleptul , consider Zenon , urmeaz calea raiunii: pentru a-si ctiga adevrata libertate ,el se ndeprteaz de orice pasiune,n latura revendicrile simurilor care sunt strunite.Simurile,poftele nu numai c trebuie dominate, dar chiar strpite cu desvrire.n limbajul stoicilor aceasta se numete apatie.Eliberat de pasiuni , neleptul ar cunoate adevrata bucurie care strlucete cu att mai mult cu ct se deosebete mai profund de bucuriile vulgare , efemere,practicate de mulime .Dar nteleptul crede stoicul Seneca,se nate odata la o sut de ani. Scepticismul ,curent filosofic care apare n Grecia in sec. IV .e.n. ,cuprinde mai mult coli filosofice i a dublat cteva sute de ani.ntemeietorul a scepticismului este considerat Pyrrhon din Elis (360-270 .e.n.) .Ca i ali contemporani ai si, se ntreab daca putem ajunge la fericire pe calea cunoaterii.Rspunsul este negativ i este motivul de faptul c noi nu am stii nimic valabil despre lucruri.Nici o afirmaie despre lucruri nu poate fi dovedit nici ca adevrat i nici ca fals.Cci oricrei demonstraii i se opune o demonstraie contrar.Din acest motiv,este de preferat s ne abinem de la orice judecat asupra lucrurilor.Aceast abinere ,epoche,suspendarea a oricrei judeci este singura n msur s ne potoleasc nelinitea, s ne procure calmul , s ne duc spre senintatea ataraxia- adevrata condiie a fericirii III.FILOSOFIA ROMEI ANTICE

26

Filosofia Romei Antice a constituit o reflectare, n plan filosofic, a micrii istorice a societii Romei .mprirea activitii filosofice n doua etape corespunde , n linii cu totul generale,celor dou etape -republican i imperial- a istoriei Romei. Sub influiena stoicismului , se afl concepia electic a lui Marcus Tullius Cicero (106-43 .e.n.) , om politic , orator i filosof .Scopul ideologic al operei sale filosofice este acela de a dovedi necesitatea meninerii echilibrului ntre diferite categorii sociale, n cadrul statului sclavegist , dominat de aristocraia romane.Pentru clasele oprimate, Cicero susine n lucrarea Tusculeane c cei slabi n-au altceva de fcut dect s se consoleze, s se resemneze n faa soarte.Teoria elocvenei este destul de actual , fiind reloat de filosofii Cercului de la Bruxellle . Titus Lucretius Carus(99-55 .e.n.) ca filosof , reprezint momentul culminat al epicurismului roman. Poemul lui, Despre natura lucrurilor a fost conceput ca un omagiu ctre Epicur de la care preia concepia sa atomist.El susine primordialitatea lumii materiale ca lumea format din atomi , pe care i numete corpuri generatoare , semine ale lucrurilor sau corpuri prime. Ateismul lui Lucreius rezult dintr-o scrisoare adresat prietenului su memmius din care redm urmtorul fragment:n vremurile n care viaa oamenilor o, ce ruinos spectacol!- tra dup sine lanurile religiei , care, din vzduhuri i arta faa , nspimntnd pe oameni cu chipul ei hidos, se ridic un om al Greciei , un muritor care,cel dinti cuteaz s priveasc n fa monstrul i s deschid lupta mpotriva lui k.Nimic nu-l facu s dea napoi , nici povetile cu zei, nici fulgerele i nici cerul cu tunetele sale.... Se nelege c era vorba despre Epicur ,Lucreius a subliniat c natura este lipsit de caracter divin , iar Dumnezeu este nlturat din lume. Considernd ideea lui Democrit potrivit creia atomiii au o anumit deviere(clynamen ) de la linia vertical , Lucreius intuiete totodat c necesitatea n natur nu este absolut (ca la Epicur), de unde rezult faptul c alturi de necesitate, ntmplarea joac un rol important n contextul existenei.El respinge totodat ideea dup care voina oamenilor ar depinde de zei,de hotrrile lor, de aa numitul destin (fatum),pe care zeii l-ar fi dat oamenilor si de care ei nu ar putea s se scape.Explicnd voina uman, comsiderm c Lucreius nelegea c trebuie s se in seama de faptul c : 1)libertatea voinei exist; 2)aceast libertate nu este un capriciu haotic, ci supus unei anumite ordini; 3)ordinea nu este de natur divin. Referitor la dezvoltarea societii omeneti , Lucreius , n poemul su evoc apariia familiei monogame i susine c n funcie de modificarea condiiilor vieii materiale s-a schimbat i comportarea moral a oamenilor n societate; ei ncep s cunoasc prietenia, blndeea n raporturile reciproce , mil de cei slabi ,solidaritatea social.Limbajul nu a fost efectul vreo unei hotrri deliberate a cuiva anume, ci un produs al vieii aprut treptat , al nevoii oamenilor de a comunica ntre ei, un produs al naturii.Totodat susine realitatea unui program spiritual al speei umane. n cadrul noului stoicism cea de-a doua etap a dezvoltrii filosofiei romane- se evideniaz filosofia lui Lucius Aenanes Seneca ( aprox. 63 .e.n.).Figura lui Seneca , acest curtean al mpratului Nero ne caracterizeaz izbitorul contrast dintre viaa sa luxoas,de bogat funcionar al imperiului si ideile de austeritate pe care le propovduiete.Din numeroasele sale lucrri s-au pstrat :Problemele naturii,Scrisori ctre Lucilius , Despre viaa fericit, Despre linitea sufleteasc .a. Problemele sale

27 de baz sunt de natur etic, chiar i atunci cnd se ocup de problemele ontologice.Spre deosebire de Epicur care caut s demostreze c cercetarea naturii nu poate procura omului fericirii, la Seneca , dimpotriv,studiul naturii nu poate procura omului fericirea. El afirm c dincolo de lucrurile din natur i de legturile lor curente, ar exista Dumnezeu, element misterios care nu este accesibil inteligenei umane i care , ca atare , trebuie s rmn n afara cercetrilor omeneti .Cercetnd natura, omul va constata faptul c n ea acioneaz ordine prestabilit , ordine fatal n faa creia omul este neputincios .Daca va ncerca s se mpotriveasc , va ptimi i mai mult,dac va renuna la mpotrivire ,lsndu-se dus de curent , va suferi mai puin : volentem fata ducunt,nolentem trahunt (pe cel docil soarta l conduce,pe cel recalcitrant ,ea l trte).Cunoscnd aceasta omul se va simi consolat n neputina lui,va ncrucia braele i va trece prin via nseninat.n acelai timp,contient de neputina lui de a suprima suferina,va atepta n linite,cu mpcare,moartea izbitoare .Fatalismul lui Seneca este izvorul unui anumit agnosticism, care la rndul su motiveaz o filosofie a neputinei,a pasivitii.Toate acestea duc la o imagine pesimist asupra vieii i lumii. n secolul al doilea al erei noastre,filosofia trece printr-un moment de strlucire prin opera lui Lucian din Samosata(aprox. 120-180).De la el ne-au rmas vreo 80 de dialoguri,din care mai cunoscute sunt: Dialogurile zeilor,Dialogurile moriloretc.Nu exist atribut al divinitii sau superstiii care s nu fi fost cufundate n absurd i ridicol sub torentul soteric lansat de Lucian .Zeii Eladei,care fuseser deja adat rnii de moarte n chip tragic n Prometeul nctuat al lui Eschil, au trebuit s moar nc odat,n chip comic,n dialogurile lui Lucian. n domeniul eticii,Lucian este adept al lui Epicur, recomandnd cultivarea bucuriilor vieii,dar n spiritul sobrietii.Pe plan ontologic,trebuie menionat vehemene cu care atac pe cei supui,pe politicieni,pe regi i pe tirani,pe toi puternicii din timpul su, abuzivi i depravai.El cnt n proza sa plin de poezie, libertatea i independena de spirit.n vremea imperiului,se formeaz, lundu-se ca punct de plecare teoria platonic a ideilor , coala neoplatonic legat ndeosebi de numele lui Plotin(204-270).Originar din Egipt , acesta se stabilete la Roma,devenit un centru de atracie pentru cercurile superioare ale societii romane.Opera scris de Plotin a fost numit Enneade. Ideea platonic de bine,ca entitate suprem cu caracter divin,cohnoscibil,devine, n concepia lui Plotin un absolut divin,un Unic suprem,incognoscibil.Materia nu este altceva dect sufletconcentrat,esena ei este spirit,un produs prin emanaie a Unu-lui divin. La Plotin exist o singur esen,spiritul n diverse ipostaze,inclusiv cea numit materie.Mcnismul lui Plotin este deci mai pur,dup cum i caracterul mistic al lumii este mai accentuat dect la Platin.

28

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1.Aristotel,Metafizica,trad.St.Bezdechi,Editura Academiei RPR,Bucureti,1965. 2.I.Banu,Sensuri universale i diferene specifice n Filosofia Orientului Antic,vol.1,Editura tiinific,Bucureti,1967. 3.I.Banu,Eraclit din Efes,Editura tiinific,Bucureti,1963 4.I.Banu ,Studiu istoric,n :Filosofia greac pn la Platon,vol.1,partea1-2,Editura Academiei RPS,Bucureti,1972. 5.E.Brehier,Histoire de la philosophie,vol.1,Paris,Alcan. 6.V.Brochard,Protagoras et Democrite,n: Etudes de philosophie ancienne et moderne,Paris,Alcan,1912. 7.Diogenes Laertios,Despre vieile i doctrinele filosofilor,trad.C.I.Balmu,Editura Academiei RPR,Bucureti ,1963. 8.Filosofia indian n texte,trad.Sergiu Al-George,Editura tiinific,Bucureti,1971. 9.M.Florian,Cosmologia elen,1929. 10.A.Fouillee,Histoire de la philosophie,Paris,Delagrave,1924. 11.M.Granet,La pensee chinoisemParis,La renaissance du livre,1934. 12.H.Von Glasenapp,La philosophie indiene,trad. A.M.Esnoul,Paris,Pazot,1951. 13.Ath.Joja,Istoria gndirii antice,vol I-II,Editura tiinific i enciclopedic,Bucureti , 1980. 14.Silvain Levy,L'Inde et le monde,Paris,H.Champion,1926. 15.L.Robin,La pensee grugueet les origines de l'esprit scientifique,Pris,Renaissance du livre,1928. 16.J.Meritain,Elemente de philosophie,I,Paris,P.Tequi,1922. 17.Gh.Vlduescu,Introducere n filosofia orientului antic,Editura tiinific i enciclopedic,Bucureti, 1980. 18.E.V.Zenker,Histoire de la philosophie chinoise,Paris,Pazot,1932.

29

FILOSOFIA N EVUL MEDIU n evul mediu au existat dou zone de cultur relevante din punct de vedere filosofic: zona de limb latin i zona lumii arabe.La acestea ne vom i referi. 1.Filosofia arab La nceputul sec. al VII-lea Mohamed a realizat unirea politic i religioas a triburilor arabe iar dup moartea sa n 632,urmaii si au asigurat ascensiunea rapid a Isamului.n scurt timp a luat natere o civilizaie strlucitoare,superioar realizrilor din Europa pn n sec XIII,cnd,n urma cuceririlor mongole,imperiul arab dispare.Dezvoltarea comerului descentralizarea economic,nflorirea vechilor orae i apariia altora ,strnsele legturi cu lumea rsritean,Contactul cu valorile culturii antice,atmosfera cosmopolit i tolerant sunt principalele elemente ce au facilitat apariia i maturizarea filosofiei arabe. Primele manifestri filosofice din lumea arab dateaz din sec IX i stau sub suspiciunile gndirii neoplatonice i aristotelice,combinat cu aportul unui mai larg curent de idei ,rspndind n orient sub numele de metafizica lumii.Aceasta din urm aduce o nuan diferit fa de neoplatonism,n sensul c aciunea fiinei originare nu mai este considerat pur i simplu o emanaie,ci radiaia unei lumini,care rspndindu-se se ntunec treptat i ,contrar continuismului neoplatonic,ea ine de o viziune atomist.Atomismul s-a dezvoltat mai nti n grupul teologilor mutekalimi(cei care discut).Acest grup a fost eterogen evolund de la fatalism la indeterminism.Mutaziliii(separaii),n schimb,erau o orientare semifilosofic strict monoteist,care admitea crearea lumii n timp,dar nu i libera cugetare.Contrar acestor tendine liberale,se afirm atomismul radical a lui Abul Hasan al Aari (873935).Atomismul su nu este numai unul fizic,ci mai ales un atomism al duratei. Iniiatorul orientrii aristotelice n filosofia arab a fost Al Kindi (800-879) , care a preconizat necesitatea fundamentrii filosofiei pe studiul matematicii i al tiinelor naturii i a subliniat caracterul imuabil al raporturilor cauzale .Pentru el demonstraia era veritabila metod filosofic.Obiectul acesteia este cunoaterea formelor constitutive ale lucrurilor,iar punctul su de plecare este cunoaterea quiditii(ceea ce este).Argumentarea merge de la proprietile cele mai cunoscute la cele mai puin cunoscute,de la accident la esen i se raporteaz la demonstraia euclidian clasic,care pleac de la definiii.Aceasta presupune un procedeu al demonstraiei pentru a ajunge la quiditi. Al Kindi se nvrte n jurul acestei probleme fr s o rezolve.n timp ce

30 existena este cunoscut prin simuri,spune el,quiditatea este atins prin meditaie,prin speculaie i prin reflecie.Soluia sa este mprumutat de la Aristotel i const n postularea unei inteligenei n act,care gndete actual i etern toate formele.Aceast inteligen nu este n suflet .n suflet se afl o inteligen n poten,care este capabil s treac n act , nu prin sine , ci sub influena inteligenei n act,graie creia ea devine efectiv inteligen.Atunci se nate n suflet inteligena dobndit(intelectus adeptus) care pstreaz n ea inteligibilele(formele).Apoi se va nate a patra inteligen,demonstrativ,care pleac de la quiditile concepute de nteligen.Al Kindi preia urmtoarele idei ale stagiritului:1)nu exist vid n lume,2)nu exist nici vid nici plin n afara lumii,3)sufletul este cauz a micrii organice, 4) sufletul este o substan i atinge prin cunoatere realitatea nsi a lucrurilor.n schimb,susine c lumea trebuie s aib un sfrit ,deoarece posibilul se poate realiza dac este raportat la un timp infinit. Ideea non-eternitii lumii este afirmat i de Al Farabi (sf. Sec. IX-circa 950),care este preocupat mai mult de originea spiritual a lucrurilor dect de structura lumii fizice.Problema este pus ca la Plotin,numai c el identific Inteligena i Suflezul lui Plotin cu Inteligena i Sufletul motrice ale cerurilor din doctrina peripateticienilor.Al Farabi insist asupra caracterului material al cerului.Ca filosof musulman nc,el trebuie s arzunce i triada cretin i triada platonician.Este imposibil ca Dumnezeu s fie compus din trei ipostaze.ntre Unul i Inteligen exist un abis mult mai mare dect Plotin.Unul (Dumnezeu) este necesar prin el nsui , Inteligena nu este prin ea nsi dect posibil,datorndu-si existena lui Dumnezeu care a produs-o.Trecerea de la posibil la necesar nu este ca la Aristotel trecerea de la o fiin deja existnd n poten la o fiin existnd n act,ci trecerea de la non-existen la existen.Modul de producere al lucrurilor de ctre Dumnezeu este conceput n manier platonic.Dumnezeu nu este nici o natur care produce,nici o voin arbitrar i intenional,care produce fr ordin.Dumnezeu produce att ct se cunoate etern pe el nsui , el nu poate produce dect etern i ca o fiin etern.El nu poate s produc imediat dect o singur fiin,prima inteligent ,n care exist totui pluritatea,pentru c ea se cunoate ca posibil prin esena sa i ca necesar prin Dumnezeu.Att ct se cunoate ca necesar , ea genereaz o alt inteligen,iar n msura n care se cunoate ca posibil,ea genereaz materia primului cer,cerul stelelor fixe.n msura n care cunoate propria sa esen,ea genereaz forma sau sufletul acestei sfere.Printr-un mecanism asemntor a doua Inteligen genereaz un al doile cer i o a treia Inteligen i aa mai departe pn la ultima,creat de cea care a generat sfera lumii.Prin intermediul inteligenelor si al cerurilor se nate lumea supus generrii, lumea sublunar n care toate corpurile au o materie comun, pentru c toate au parte de micarea circular; cele patru elemente exist din cauza diferenelor de vitez ntre micrile circulare ale fiecrui cer i are loc o transmutaie a elementelor unele n altele,n virtutea imaginaiei care aparine inteligenelor motrice.Asa cum materoa i micarea corpurilor cu imaginaia inteligenelor produc tot ceea ce este corporal n regiunea sublunar,la fel,ultima inteligen produce sufletele care anim corpurile vii. Teoria cunoaterii intelectuale este legat la Al Farabi de structura universului.Ultima din cele zece inteligene emanate de la Dumnezeu , intelectul activ , a imprimat lucrurilor materiale sublunare forme care nu au existen dect n materie.Cunoaterea intelectual , la om , const n operaia invers,cea a abstraciei , care le separ de condiiile materiale i sensibile.Formele sensibile conduse de simuri

31 pn la imul comun, apoi pn la capacitatea de a discerne,ajung la intelectul n poten, care posed capacitatea de abstractizare.Formele abstrase de el l informeaz i astfel devine intelect n act . Pe de alt parte, exist forme separate prin sine,precum intelectele n ele nsele. Al Farabi imagineaz un intelect care gndete toate aceste forme,intelectul dobndit.Intelectul n act poate s le gndeasc la rndul su,atunci cnd el se unete cu intelectul dobndit , ca o materie cu o form.Astfel , intelectul n poten este materie a intelectului n act , care este materie a intelectului dobndit i intelectul dobndit este form a intelectului n act,care este form a intelectului n poten.Deasupra acestor trei intelecte,sau poate identic cu intelectul dobndit , se afl intelectul activ care coninnd toate formele face s treac fiecare intelect n act,aa cum soarele face vizibil n act vizibilul n potena. Concepia social politic a lui Al Farabi se inspir din replica lui Platon.eful ideal are toate virtuiile filosofului lui Platon , dar fiind pur ideal,Al Farabi accept o replic aristocratic ,n care aceste virtui sunt mprite ntre mai muli.Cetatea sa este orientat ctre un scop supra natural i anume fericirea dup moarte. Ibn Sina ,cunoscut sub numele de Avicenna (Buchara,980-Hamadan,1037) a fost un filosof,medic i om politic.Doctrina sa este un aristotelism turmat n cadrele neoplatonismului i ajustat n spiritul islamismului.El ierarhizeaz existena pornind de la conceptul de necesitate i de la distincia dintre necesar n sine i posibil dup cum urmeaz:1) ceea ce este necesar n sine i prin sine-Dumnezeu,2) ceea ce este posibil i necesar-lumea sferelor cereti,3) ceea ce este doar posibil-lumea sublunar,lumea lucrurilor trectoare.Mai concret,dup principiul platonician c orice efect este inferior cauzei care l-a produs,seria ierarhic a fiinelor ,plecnd de la Dumnezeu,cuprinde:inteligenele,sufletele,corpurile cereti incoruptibile,corpurile coruptibile.Eternitatea lumii este categoric afirmat cu argumentul incoruptibilitii cerurilor,dar Avicenna ncearc s armonizeze aceast ideea cu teza coranic a Dumnezeului creator.n viziunea sa, creaia este trecere de la non-existen la existen fr o materie preexistent. Contrar doctrinei cretine,creaia este etern.n schimb,trecerea de la posibil la existen,care se realizeaz n timp , nu este creaie,ci generare,presupunnd o materie preexistent.Avicenna este autorul unui emanaionism fatalist.Lucrurile sublunare,compuse din materie i din form eman de la ceruri,iar cerurile au emanat de la cauza prim (Dumnezeu).Materia i forma nu-i pot fi cauz una alteia ,ele sunt inseparabile i trebuie aib aceeai cauz.Elementele din care totul este compuus au n ele ceva unic care este materia i o diversitate de forme.Dup Avicenna , vom putea explica materia i forma cnd vom determina n ceruri,de unde ele eman , ceva unic i identic, pe care l vom numi cauza materiei i ceva divers,pe care il vom numi cauza formelor.Ceea ce este identic n toate lucrurile este micarea circular.Aceasta va produce un efect prin intermediul ultimei dintre inteligene,din aceast inteligen prin efectul acordului micrilor cereti decurge un anumit lucru-materie-n care toate formele lumii inferioare sunt descrise de o materie pasiv.Diversitatea formelor deriv la fel din aceast inteligen,cu concursul diverselor corpuri cereti,care vor imprima materiei forme diferite. n problema cunoaterii,Avicenna susine c dei sufletului nu-i este proprie cunoaterea prin senzaii,el nu poate cunoate inteligibilele dect prin sensibile.Sufletul

32 uman nu poate cunoate esenele.tiina pe care o posed sufletul este limitat la aparen,fiina divin a esenei i este ascuns i raionamentele noastre nu poart dect asupra caracterelor abstracte i detaate ale lucrurilor.Intelectul material este capacitatea de a capta inteliginilele,aparinnd ntregii specii umane i vid de orice form.Formele ajung la el n dou feluri:1) prin emanaie divin,fr ajutorul instruciei i al imurilor,2) din sensibile,prin operaia de abstractizare,care degajeaz univrsalele.Plecnd de la acestea noi putem defini i raiona fr a recurge la simuri.de acum inteligena acioneaz prin sine separnd formele de materie de fiecare dat cnd dorete.Inteligena,gnding actual formele,este inteligen n act,identic cu obiectul pe care l gndete , iar intelectul n poten(material) nu devine intelect n act dect sub influena unei inteligene active i nepieritoare,care lumineaz datele sensibile pstrate de imaginaie.Inteligena n poten primete din simuri coninutul cunoaterii sale i de la intelectul activ capacitatea de a abstrage.cele dou ci de captare a formelor sunt valabile atta timp ct sufletul este unit cu corpul.Ieind din corp,sufletul poate dobndi noi perfeciuni printr.o unire mai strns cu intelectul agent.Visul i ofer omului experiena unei asemenea stri de separaie.Cunoaterea intelectual abinuit ncepe prin imagine pentru a ajunge la inteligibil.n vis demersul este invers:intelectul agent deverseaz asupra intelectului material inteligibilele,care se revars de aici asupra facultii imaginative.de unde caracterul profetic al imaginilor din vis.Visurile ne dau o idee de ceea ce ar putea fi sufletele planetelor,pentru c n acestea exist,de asemenea,o cunoatere imaginativ,care eman de la inteligena motorice corespunztoare.Avicenna disociaz facultile intermediare ntre imuri i inteligen,fiecare marcnd un nou stadiu ctre abstracie i anume:1) formativ sau fantezia,grad embrionar al memoriei care,reinnd forma sensibil o degaj parial de condiiile de loc,de cantitate , de mod,2)cogitativ sau imaginativ,constnd ntr-un travaliu confuz de separare sau de grupare,un fel de asociere a imaginilor care nu sunt nc universale,3)opinia,care grupeaz n judecat noiunile facultii cogitative,4)memoria,care pstreaz judecile elaborate de opinie.Aceste faculti ndeplinesc o activitate pregtitoare pentru abstracie. Cel mai de seam filosof arab a fost Ibn Rosd sau Averroes (Cordoba,1126Marrakech,1198) al crui scop a fost de a reveni la sensul autentic al nvturii lui Aristotel i de a susine opera filosofilor contra atacurilor teologului conservator Al Cezali.n linii mari ,sistemul su este materialist,raionalit i nominalist. Continund tradiia mutazilit se opune ortodoxei islamice,ilustrnd o tendin ateist vdit deoarece surp temeiul reprezentrii credinei prin teze tiinifice.Materialismul su culmineaz n doctrina despre primetul materiei eterne,necreate i despre cognoscibilitatea ei.Averroes respinge att emanaionismul avicennian,bazat pe principiul cauzei unice,ct i teza opus a creaiei simultane.De pe poziiile aristotelismului el introduce la fiecare etaj al existenei un nou principiu care o complic.Astfel,inteligenele nu ca principiu unic Prima inteligen(Dumnezeu).Multiplicarea corpurilor cereti provine de la materie,iar a celor sublunare de la materie,de la form i de la corpurile cereti.Prin urmare,exist o fiin unic de la care eman o virtute unic,prin care toate fiinele sunt fiine unice,dar din aceast fiin eman i o multiplicitate.Ibn Rod se opune teoriei lui Ibn Sina despre dator formarum.Toate formele substaniale,afirm Avicenna,vin de la o form exterioar separat,pe care o numim dator formarum,aceast form este intelectul agent,adic ultima dintre inteligenele motrice,cea a sferei lumii.

33 Dup Averroes , forma exist potenial n materie,,iar agentul,fr a introduce ceva din exterior face numai ca forma s treac n act.Nu forma este generat ,ci compusul form-materie.Este imposibil,argumenteaz el,ca inteligenele separate s dea vreuna din formele care sunt amestecate n materie;inteligena separat nu poate fi motrice dect pentru o inteligen n poten separat de materie.Argumentul su principal este ns c teoria lui Avicenna distruge unitatea existenei prin aceea c forma este introdus din exterior,caz n care materia i forma ar trebui s existe amandou n act.Averroes distinge i el intelectul agent de intelectul material.Intelectul agent lumineaz imaginile i extrage din ele forma.El reprezint aptitudinea de gndire comun tuturor oamenilor n suprem i desvrire i este etern.Intelectul material este posibilitatea absolut i putina...de a recepta formele,capacitatea omului de a gndi.Unirea dintre intelectul material i intelectul agent are loc n om prin cultivarea tiinelor,prin ridicarea la o tiin tot mai nalt .Aciunea unuia asupra altuia d natere unui al treilea intelect,intelectul dobndit sau speculativ,constnd n contemplarea actual a formelor.El difer de la un individ la altul,deoarece imaginile pe baza crora iau natere formele primite de la intelectul material sunt individiale i,deci,diferite.Intelectul material este comun tuturor oamenilor i de aceea exist principii necesare comune tuturor,iar intelectul speculativ este muritor,cel puin ntr-un sens,raportat la individ,deidei,n alt sens , el este etern,n msura n care specia uman luat n fiecare moment,n totalitatea indivizilor,gndete actual toate inteligibilele.Gndirea individual a fiecruia este ca un fragment accidental i momentan separat al unei gndiri totale.Intelectul material se unete cu intelectul agent prin sine,iar cu noi el este unit prin unirea sa cu imaginile sensibile i prin intermediul lui noi ne unim cu intelectul agent.n ciuda aparenelor,concepia lui Averroes se prezint ca o interpretare monist a nous-ului aristotelic.Separarea ntre intelectul material i cel activ trebuie neleas n sensul unor trpte ale aceluiai intelect.Unitatea lor rezult din unitatea material a obiectului asupra cruia omul le aplic,adic a realitii materiale.Ele cuprind mpreun formele materiale ale lucrului singular i formele abstracte ale conceptelor generale,care redau esena lucrurilor.De aceea intelectul omului formeaz o unitate.Cunotina omului este unitar cnd se ridic de la senzaia i de la contiina fenomenului exterior la concept. Pentru Averroes,ntre credin i tiin nu poate exista armonie i de aceea el preuiete mai mult cunoaterea esenei lucrurilor existente,la baza creia trebuie s stea studierea filosofiei.n domeniul cunoaterii el admite trei nivele(perspective):domonstraia,dialectica i retoric,precum i trei categorii de oameni:1)oamenii demonstraiei-filosofii,2)oamenii dialecticii,cei care folosesc argumente probabile-teologii,3)oamenii exhortaiei-credincioii de rnd,condui de sentiment i imaginaie.Evident,Averroes apteaz pentru prima categorie.Raionalismul averroist se afirm ca o micare de eliberare a filosofiei i chiar de mpingere a ei ntr-un plan superior teologiei.Poziia lui Averroes n aceast problem a generat o fals interpretare,datorit episcopului Parisului,care,n 1277 i-a condamnar opera,interpretarea cunoscut sub numele de teoria adevrului dublu.n realitate,dup cum rezult din cele artate,Ibn Rod consider c adevrul este unic,dar el poate fi exprimat diferit de oamenii deomonstraiei i de cei ai dialecticii.

34 II.Filosofia n occident n occident,evul mediu a preluat firul evoluiei social-economice si culturale de la un nivel inferior,n raport cu perioada clasic greco-roman.Timp de mai multe secole,popoarele care fuseser civilizate de Roma mult sub cultura i puterea antichitii,chiar preelenice.Ele vor cobor pn la un nivel comparabil cu cel al ultimelor epoci ale preistoriei. A existat,ntr-adevr,o perioad mai mult sau mai puin lung de moarte sau cel puin de letargie a culturii ,afirm Gheorghe Vlduescu anterioar secolului al IX-lea,ce va fi depit lent i cu dificultate.Ea ncepe cu adevrat,dei primele semne pot fi depistate mai nalte,n timpul lui Carol cel Mare ,cnd sub conducerea lui Alcuin se realizeaz infrastructura cultural a Europei,constnd n coli,ateliere de copiat munuscrise i biblioteci,continua n secolul al X-lea prin ncercrile de meninere exhipamentului cultural amintit i se mplinete n secolul al XII-lea,n timpul nefericitului filosof i teolog Abelard.Europa a depus eforturi struitoare pentru surmonarea decadenei culturale caracterizate mai ales prin degradarea i dispariia limbii latine vulgare i a coliilor.Invaziile succesive ale popoarelor migratoare,dialogul dintre diferitele culturi,mai nti n zona islamic i apoi n occident,vor constitui un adevrat creuzat n care valorile lumii vechi se vor topi dnd natere unor structuri capabile s genereze valori noi.ntreruperea temporar a legturii cu cultura veche,meninut nc n Bizan,a permis Europei occidentale s ia cunotin de ea nsi,de unitatea sa intelectual i politic. Primele progrese culturale vor fi posibile atunci cnd din nou limba latin va fi utilizat n coli ca limb moart i cnd se va trece la refacerea legturilor cu operele antichitii.Cu specificarea c,n timp ce Orientul era preocupat mai mult de tiina lucrurilor divine,n Occident de la nceput s-a pstrat un filon de cunotine pozitive,sustrase vieii religioase.Este vorba aici de cele apte arte liberele,de ansamblul cunotinelor geografice i naturale,de o moral raional,graie crora se menine o anumit atmosfer umanist,proprie latinitii care va duce la nflorirea din secolul al XII-lea. Aurelius Augustin i Marcianus Capella au fcut mult pentru a menine aceast tradiie erudit,iar unii reprezentani ai aristocraiei romane vor milita pentru salvarea culturii antice:Boethius,Casiodor, clugrul-savant,Isidor din Sevilla.opera lor va constitui ultima sclipire a culturii romane,dar i prima manifestare a evului mediu.Din punct de vedere al istoriei ideilor,limitele evului mediu sunt destul de bine marcate de circumstanele urmtoare : este epoca n care ,cel puin n occident,ntraga iniiativ intelectual revine bisericii; singur motenitoare a vechilor coli ea pred,att ct i pare cerut i permite de scopul su supranatural,filosofia i tiinele n mnstiri,n coli catedrale i n universitii...El se termin n secolul al XV-lea printr-o transformare a culturii n care biserica nu mai joac rolul esenial.De aceea n evul mediu toi filosofii sunt teologi i nu fac filosofie pur i simplu.Unii se folosesc de filosofie pentru a ntri teologia,iar alii prin teologie promoveaz libera cugetare. Cu aceste rezerve,n linii mari,evul mediu filosofic poate fi abordat prin referin la trei perioade-cadru relativ distincte: 1.Apologetica, secolele II-III,n care se duce lupta pentru recunoaterea cretinismului.Apologiile(apologie=aprare) sunt expuneri pariale ale credinei cretine i tentative de justificare n faa filosofiei greceti, pledoarii juridice pentru a obine de

35 la mpraii romani recunoaterea dreptului legal al cretinilor la existen ntr-un imperiu oficial pgn. 2.Patristica,perioada prinilor bisericii,secolele IV-VIII n care se realizeaz sistematizarea doctrin a cretinismului.Cei mai importani prini ai bisericii au fost:Grigore din Nazianz(329-389),Vasile cel Mare(330-379),Grigore din Nzsa(335394),Pseudo-Dionisie Areopagitul(sec.V),Ioan Damaschinul(m.749) din aripa grac iar Aureliu Augustin(354-430).Grigore cel Mare(m.604),Isidor Sevilla (m.636),din aripa latin. 3.Scolastica,secolele IX-XIV,perioad n care dei servant a teologiei filosofia,contient sau nu,ajunge,prin aceasta,la o mare nflorire,caracterizat nu att prin idei radicale ct prin subtilitate logico-argumentativ.Termenul vine de la scholacoal unde un scholasticus preda cele apte arte liberale,filosofia i teologia,dar are sensuri multiple: 1)etimologic,2)pedagogici didactic ,3)cronologic,4)religios i 5)ideologic.Cronologic,acolastica este perioada n care s-a resimit tot mai mult nevoia de a justifica datele credinei cu ajutorul raiunii,prin apel la filosofia pgn a lui Platon i Aristotel,epurat de elementele strine spiritului cretin. n scopul ntririi imperiului,n anul 313,Constatin cel Mare recunoate oficial cretinismul.n fapt separe c a fost un factor dizolvant pentru imperiu.Pus n egalitate,cretinismul i capt astfel libertatea de a se mica pentru a impune Cetatea lui Dumnezeu.Cel care a formulat acest ideal al cretinismului a fost Aureliu Augustin (354-430),cel mai de seam dintre prinii bisericii latine.Concepia sa filosofic i teologic se inspir din misticismul neoplatonic.El subordoneaz cunoaterea credinei i consider c omul este pierdut prin pcat i mntuit prin graie.n lucrarea sa De civitate dei (Despre cetatea lui Dumnezeu) este prezent o concepie general asupra sensului istoriei n spiritul fatalismului providenialist.Teoria celor dou ceti,cuprins n aceast lucrare,pleac de la distincia ntre cele dou categorii de oameni :1)cei care nu triesc n credin,2)cei care triesc n credin,ateptnd bunurile eterne ale altei viei care le-a fost promis.Primii prin iubire de sine i dispre fa de Dumnezeu nal cetatea terestr ,iar ultimii prin iubirea lui Dumnezeu i dispreul de sine ridic cetatea celest.Cele dou ceti coexist dar scopul lor este diferit ,cetatea terestr urmrete pacea temporal i realizarea unitii ntre cetenii si pentru ca acetia s se bucure mai uor de odihn i de plceri,iar cetatea celest triete n credin i ,servindu-se de pacea temporal ateapt ca tot ce este muritor n ea s treac.n timpul existenei sale pe pmnt,cetatea celest atrage oameni de toate naiunile realiznd o societate care este strin aici pe pmnt,o societate care, n ciuda diversitii moravurilor , limbajului i obicieiurilor celor ce o compun,trebuie s serveasc acelai Dumnezeu.Augustinismul spiritual i politic a dominat ntregul ev mediu pn la apariia tomismului. Dei a scris i lucrri cu caracter teologic ,Boethius (480-524) este singurul filosof de seam care nu a fost printe al bisericii.Format n spiritul culturii greceti ,el urmrea s transmit latinilor aceast cultur i s demonstreze n comentariile sale acordul doctrinal dintre Platon i Aristotel.tratatele sale au fost pn n secolul al XII-lea una din sursele principale ale cunoaterii logicii greceti.El alctuiete o schem mnemotehnic cu scopul de a uura memorizarea raporturilor dintre judecile de predicaie A,E,I i O , denumit ptratul logic A(exemplu. Toi arborii sunt nali.),E(exemplu. Nici un arbore nu este nalt) , I(Unii arbori sunt nali),O (Unii arbori nu sunt nali.)Aceast schem a fost folosit i n scopul reprezentrii i

36 memorizrii raporturilor dintre judecile modale,raporturi n genere analoage celor dintre judecile de predicaie. Lucrrile teologice ale lui Boethius sunt ptrunse de spiritul logicii sale .Astfel,el i pune problema dac categoriile se aplic lui Dumnezeu,dac se poate spune despre el,n acelai sens ca despre lucrurile sensibile,c este o substan i c are atribute,iar n acest caz,n ce categorie trebuie s intre cele persoane .Scopul acestor problematizrii este acela de a uni credina i raiunea,adic s releve stratul logic al propoziiilor pe care credina ni le d asupra lui Dumnezeu. Roman, dintr-o familie ilustr,el nsui consul n anul 510,acuzat de complot i de magie,Boethius a fost executat n anul 525.nainte de a fi executat,n nchisoare,a redactat lucrarea Mngierile filosofiei.Este,fr ndoial surprinztor pentru noi de a vedea pe acest cretin,n momentul morii cutnd mngierea n filosofie i nu n credina sa.Lucrarea este ptruns de motive stoico-platoniciene. El pornete de la indicaiile lui Chrzsip care cerea s nu se ntreprind vindecare durerii cu fora,ci s se atepte ca ea s se calmeze,filosofia oferind mult mai trziu remediul eficace.Ea l va conduce la adevrata fericire fcndu-l s regseasc n suflet patria pierdut.Ea propune un itinerariu ctre Dumnezeu.Interesant este c Boethius ne apare i ca un precursor al realismului.El admite universalul in re.Gen,specie sunt nite concepte , abstrase ,constituite pe baza asemnrii reale dintre indivizi.Dei de la el va porni marea ceart a universaliilor,Boethius nu face parte din ea,realismul su moderat este n fapt un aristotelism infuzat de cretinism. Influena lui Augustin s-a exercitat cu putere,la distan de ase secole asupra epescopului i filosofului catolic Anselm de Canterburz(1033-1109),care,pune filosofia n serviciul teologiei(philosophia ancilla theollectum).El este autorul celebrului argument ontologic n favoarea existenei lui Dumnezeu,ce va fi reluat i transformat de Descartes.Doamne,noi credem c tu eti ceva astfel nct nimic mai mare nu poate fi conceput.S nu existe oare o asemenea natur numai pentru c nebunul a zis n inima lui : Nu exist Dumnezeu!.Dar cu siguran acest nebun ascultnd ceea ce eu spun : Ceva astfel nct nimic mai mare nu poate fi gndit nelege c exist.Atunci cnd pictorul i face opera el o are n spiritul su,dar el nu sesizeaz nc existena a ceea ce nu a realizat nc.Dar dup ce a pictat-o el o are n mintea sa i ntelege i existena a ceea ce a creat acum.Nebunul de asemenea,trebuie s conceap c exist,cel puin n minte ceva stfel nct nimic mai mare nu poate fi conceput ,pentru c el l aude i i l nelege i pentru c tot ceea ce este neles este n minte.Dar,nendoielnic,ceea ce este astfel nct nimic mai mare nu poate fi conceput nu poate exista numai n minte.ntr-adevr,dac aceasta ar exista numai n spirit s-ar putea concepe ca fiind i n realitate: ceea ce ar fi superior.Deci dac ceea ce este astfel nct nimic mai mare nu poate fi conceput este numai n spirit,ceea ce este astfel nct nimic mai mare nu poate fi conceput este ceva astfel nct ceva mai mare poate fi conceput,ceea ce este ,desigur, imposibil.Exist deci, fr nici o ndoial ceva astfel nct nimic mai mare nu poate fi conceput i aceasta este totodat i n minte i n realitate...i acesta eti tu Doamne,Dumnezeul nostru:tu exiti att de real nct nu ai putea fi gndit ca neexistnd.Acest argument a fost combtut n timpul lui Anselm de clugrul Gaunilon care susinea cnimic nu ne garanteaz existena extramental a acestui lucru i a fost privit cu anumit rezerv de Toma D'Aquino.

37 Contemporan cu Anselm a fost nominalistul Roscelin (1050.1120),care concepe treimea ca fiind alctuit din trei substane sau trei persoane perfect singularizate ,pentru c substanele universale sunt doar vorbe.Dac am admite universalul am dubla existena.de exemplu,dac acceptm culoarea n sine ajungem n sitoaia paradoxal de a afirma c exist ceea ce nu exist i c nu exist ceea ce exist.El crede de pild c exist numai lucruri colorate i nu culori n sine.Identificnd universalul cu sensul su realizat,Roscelin i neag n mod nedialectic,absolut , existena.Universalul nu are, desigur substanialitate,dar aceasta nu justific negarea lui.Roscelin nu nelegea ideea unitii dintre universal i particular n individual. Doctrina lui Roscelin va fi co0ndamnat de unul dintre elevii si pe nume Abelard(1079-1142),care nu se va putea elibera de ea. Sub acuzaia de raionalism doctrina sa este condamnat de conciliul de la Soissons,n 1121 i de conciliul de la Sens,n 1141.Centrar lui Roscelin el nu concepe universalul ca o simpl voce.,ci va admite o anume semnificaie real acestuia.De pild unitatea i trinitatea nu ar putea fi puse sub semnul ntrebrii aa cum nimeni nu ncearc s nege unitatea i deosebirea bronzului,a pecetei capabile s pecetluiasc i a pecetei,care pecetluiete efectiv.treimea nu poate fi dect unitatea a trei determinri:Potenia,Sapientia i Caritas.Capacitatea de a pecetlui nu exist n afara pecetei i cu toate acestea poate fi logic explicat.Abe3lard ajunge la o anumit nelegere a relaiei dintre unu i multiplu,dintre posibil i act,dintre universal i particular i astfel aproape c-i depseste nominalismul.Poziia lui Abelard este intermediar ntre realism i nominalism.El este ntemeietorul conceptualismului.Universalul nu este flatus vocis(sunetul vocii),ci sermo siva nomen (termen sau nume), nu exist n lucruri individuale,pentru c realmente numai ele exist, dar noi avem posibilitatea de a forma concepte cu ajutorul crora obinem o cunoatere general imediat despre un numr nelimitat de indivizi.Universalul exist dou lucruri,deci doar n minte. Frecventele erezii aprute n Evul Mediu,influena filosofiei arabe au impus recursul la mijloacele filosofiei pentru susinerea credinei.Toma D'Aquino (12251274),cel mai mare teolog al bisericii catolice pune aceast problem n ali termeni dect Anselm.El susine ideea acordului de principiu ntre filosofi i credin,dar, dei filosofia este autonom,ea gsete sprijin n credin(raio confortata fide),cci credina o apr de erori i i prescrie ca scop propriile sale adevruri,cnd ea singur nu le putea atinge.n acest sens filosofia este servanta religiei.Dovezile existenei lui Dumnezeu sunt formulate de ctre Toma prin reinterpretarea teoriei primului motor al lui Aristotel,Primul motor fiind identic cu Dumnezeu .Toma corijeaz aristotelismul prin neoplatonism,introducnd n Dumnezeu lumea inteligibilelor n care ntreaga varietate a lucrurilor exist n unitate ntr-o perfect transparen.Cu alte cuvinte ,n inteligena divin se afl forma dup chipul creia a fost creat lumea.Intelectul uman este o imagine foarte palid a intelectualului divin,ntre ele aflndu-se intelectul angelic.Din perspectiva acestei ierarhii a inteligenelor , inteligena uman poate avea o oarecare cunoatere a lucrurilor imateriale,n sensul c n intelectul uman luat n starea de via,actual,totul este prezent ca n toate celelalte inteligene,dar sub modul uman ,deoarece lumina intelectual care este n noi nu este nimic altceva dect o asemmare principat(quaedam participate similitudo) cu lumina increat n care sunt coninute raiunile eterne.Intelectul uman posed deci o oarecare cunoatere a lucrurilor spirituale,dei el este purtat n primul rnd ctre lucrurile sensibile,iar aceast cunoatere

38 va fi o baz suficient pentru teologie,dar fr apelul la credin ea nu ar putea fi realizat.Raiunea nu este spontan orientat spre lucrurile spirituale.Aa ar fi n cunoaterea de sine ,dar cunoaterea de sine perfect este legat este legat de cunoaterea tuturor lucrurilor si ea nu exist dect numai n Dumnezeu.n om,intelectul nu este fiina nsi a sufletului,el nu este dect o poten,numai n Dumnezeu fiina i actul de a nelege se acoper,ceea ce nseamn c omul nu are n realitate o cunoatere de sine.Fiind n poten,intelectul uman nu poate s se cunoasc dect n momentele n care el trece n act,graie intelectului agent care lumineaz imaginile.n ali termeni,el nu se cunoate dect dect prin actul su i dintr-o cunoatere secundar care acompaniaz numai pe acela dintre lucrurile materiale care este fcut pentru a cunoate .referitor la cunoaterea lui Dumnezeu,singura cunoatere a acestuia,accesibil omului,este un fel de anex la cea a formelor sensibile.El cunoate pe Dumnezeu precum cunoate un obiect ntr-o oglind,prin imaginea lui Dumnezeu care se reflect n lucrurile sensibile.Omul este obligat s descopere apoi print-o gndire discursiv atributele acestuia.Toma,deci,nu accept n acest punct argumentul ontologic al lui Anselm.n manier aristotelic,el afirm mai nti existena lui Dumnezeu i apoi trece la determinarea ideii de Dumnezeu.Altfel spus,omul cunoate mai nti lucrurile materiale i prin ele ajunge la existena lui Dumnezeu.Realismul lui Toma este nuanat i mai moderat. n secolul al XIII-lea influena gndirii arabe,a lui Averroes n primul rnd ,a dat roade notabile n gndirea european.n acest fel se explic condamnrile averroismului i ale susintorilor lui, ntre care Siger din Brabant(1235 sau 1240-c.1284) este cel mai reprezentativ.n viziunea lui,dei Dumnezeu exist cu necesitate,el nu creeaz lumea din nimic,nu mai este demiurg,pentru c lumea este coetern lui i este n el . mpotriva celor care afirmau c sufletul vine din afar i c are dou puteri (una care ar mica trupul si alta care ar fi independent de corp),susine c puterile sufletului i au principiul n unul i acelai suflet,care este compus dintr-un suflet intelectiv i altul vegetativ-senzitiv i c sufletul intelectiv presupune la rndul su dou funcii sau puteri , una activ i alta pasiv sau receptiv,corespunztoare intelectului agent(activ) i intelectului pasiv.Intelectul agent l actualizeaz pe cel pasiv,ceea ce presupune o unitate ntre cele dou funcii,fiindc intelectul pasiv nu ar putea ajunge prin sine la inteligibil,la abstract i universal,dei le conine ca posibilitate.La rndul su intelectul agent,care d forma universal, nu poate s existe fr cel pasiv.Siger nltur separaia aristotelic ntre intelectul pasiv i cel activ,asigurnd unitatea procesual a intelectului i se altur lui Averroes care asimilase intelectul activ intelectului nemuritor al speciei umane.dei confuz,Singer se apropie i el de ideea de contiin generic,asemeni lui Averroes ,lovind n fundamentele credinei,pentru c astfel teza imortalitii sufletului i teza originii divine nu mai pot fi susinute.Ca i Averroes,Singer a fost adept al teoriei adevrului dublu.n realitate,nici el nu a susinut o astfel de teoriei.Singer,prin ideea unitii intelectului i a sufletului,ajungea la unicitatea adevrului,ceea ce constituie o adevrat erezie,un grav pericol pentru credina cretin. n msura n care abuza de logic i de referinele la autoritatea lui Aristotel i a Sfintei Scripturi ,scolastica era condamnat la sterilitate.Roger Bacon (c.1214-c.1294) este cel care impune o orientare nou n filosofia medieval prin promovarea ncrederii n raiune i n ideea cercetrii experimentale.El susine c trebuie s examinm atent gndirea naintailor,s suplinim omisiunile acestora i s le corijm defectele , pentru c nimic nu este ncheiat n invenia uman i nimic nu este ultimul cuvnt.Alturi de

39 studiul anticilor,ne impune cercetarea naturii.El consider c exist trei mijloace de cunoatere:1) autoritatea,care ne ajut doar s credem, 2) raionamentul,care nesupus la prob devine deductivism sterp i 3) experiena (experi=a constata) care, este cel mai nalt grad pentru a ne da o imagine corespunztoare asupra lumii.Baza cunoaterii experimentale o constituie sufletul senzitiv,care vine n contact cu realitatea prin intermediul a cinci simuri.Experiena sensibil este ajutat de intelect,care o ordoneaz i o sintetizeaz,fiind astfel nlturat limitarea empirist a experienei sensibile.El distinge ntre experiena comun,simpla observaie i experiena tiinific.tiina experimental ofer cercetrii certutudine i confirm rezultatele ca adevrate sau le infirm, o nzestreaz cu puterea de a descoperi trecutul,prezentul i viitorul.De altfel Roger Bacon a fost unul dintre experimentatorii reputai ai evului mediu..Emile Brehier observ n acest sens c este mult Jules Verne la Bacon,voind s sublinieze spiritul inventiv i multilateral al acestui adversar al tomismului i al realismului scolaristic. Spre deosebire de Roger Bacon,Duns Scotus (c. 1265-c.1308) a oscilat ntre realism i nominalism.n msura n care este realist,realismul su se detaeaz de realismul radical al lui Anselm,ct i de realismul trimodal al lui Toma D'Aquino,fiind caracterizat de M.Gorce ca un realism concret.Duns Scutos vrea s justifice metafizic,deci demondtrativ existena lui Dumnezeu ca principiu al lumii,constituind astfel un pericol pentru teologie.ncercarea lui nu putea reui ca urmare a imposibilitii funciare de a ajunge demonstrativ la ideea de Dumnezeu i de a concilia raiunea i revelaia.El afirm c nu avem conceptul de Dumnezeu n mod nemijlocit,cum credea Anselm,acesta trebuie probat demonstrativ.Referitor la problema individualului , Dune Scotus consider c metafizica se ocup de el dup ce ajunge n posesia cauzei prime.Individuaia este realizarea ntr-un individ a unui tip specific sau universal,de exemplu tipul om n Petre sau Pavel. La Duns Scotus principiul individuaiei este direct ataat substanei nsi(individului) i nu gndit ca rezultat al unei serii de determinri accidentale(talia,culoarea pielii etc.).La baza principiului individuaiei ar sta hecceitatea,adic o entitate individual,care nu este nici materie,nici form,nici lucru compus,reprezentnd ultima realitate a fiinei care este materie sau lucru compus.Hacceitatea este principiul individualului,individualitatea nsi,faptul de a fi ca atare , unitatea fiinei,ceea ce, cu alte cuvinte,face ca Socrate s fie om,dar s fie total distinct de un alt om.Aristotelic,individualul este considerat ca unitate ntre esen i existen i nu pur i simplu ca o alturare a materiei i formei ca la Toma. Duns Scotus afirm c nu poate exista distincie real ntre existen i esen,sau ntre entitatea singular(haccietate) i entitatea generic.n schimb,aceast distincie este posibil n plan ideal prin operaia de abstragere a universalului de ctre intelect.Viziunea lui Duns Scotus asupra cunoaterii nu difer prea mult de cea aristotelic,el se apropie de felul n care concepem astzi structura i procesul cunoaterii.Cunoaterea noastr vine din simuri.Simurile sunt puse n micare de obiecte simple.n acest fel ,intelectul ajunge la obiecte simple.A doua operaie a intelectului const n asamblarea obiectelor simple.Intelectul accede n acest fel la adevrul ntregului.Duns Scotus a intuit regulile pe care mai trziu le va descrie J.St.Mill i a neles bine valoarea induciei.Inducia lumineaz operaia abstractizrii permitnd ridicarea de la sensibil la inteligibil.Intelectul are proprietatea de a ti mai mult dect i dau simurile i dect i ofer el nsui prin exerciiul abstractizrii.Este necesar de aceea un intelect activ care nu produce o

40 reprezentare,ci fiina reprezentativ,adic specia i genul.Intelectul nu descoper o nou esen,nu multiplic abstraciile,ci le depete dndu-le forma totalitii funcionale.Intelectul activ face din universal un obiect al intelectului.Deci,intelectul nu este redus la operaia abstractizrii i la abstracii,ci are puterea de a veni cu ceva n plus,de a realiza reprezentarea universului din reprezentrile asupra crora lucreaz. Secolul al XIV-lea este secolul n care are loc disoluia scolasticii,este secolul n care triunf nominalismul prin cel mai de seam reprezentant al su,William Occam(c.1280-1349).Doctrina sa este opus att realismului ct i nominalismului unilateral.Scrierile lui Occam ameninau autoritatea Sfintei Scripturi ndeosebi prin orientarea lor ontologic i gneseologic.Obiectul cunoaterii l constituie individualul i la el trebuie s ne raportm att simurile ct i raiunea cci numai astfel vom putea ntemeia conceptul cunoaterii i ii vom justifica unitatea i puterea,scpnd mintea omeneasc de rtcirile realismului,care multiplic fr necesitate elementele realului.Occam pledeaz pentru aa-numitul principiu al economiei de gndire supranumit biciul lui Occam.Individualul poate fi neles n trei moduri nedivergente: 1) ceea ce este un lucru i nu mai multe,2) fiecare lucru existent n afar de suflet,care i el este un lucru i nu mai multe i nu este semnul nici unei alte existene,3)ceea ce se afirm despre o singur existen.Occam nu rupe esena de existen.Esena pe care cunoaterea o urmrete nu ar avea nici un sens n afara existenei.Dumnezeu nu ar fi putut s creeze esena fr existen.nu ar fi putut de exemplu,s produc un nger fr a-i da natur angelici,nvers,s fac o natur angelic fr a exista vreun nger.ndoindu-se de posibilitatea existeneiante rem a universalului,Occam se situa la polul opus al realismului i , mai mult , se ndrepta mpotriva credinei prin erezie filosofic i teologic.Erezia sa se manifesta prin ncercarea de a statua independena existenei i libertatea raiunii,care putea s se exercite numai asupra naturii i , fr s recurg la revelaie s descifreze singur tainele acesteia.n spirit aristotelic,Occam definete universalul ca ceea ce se poate afirma despre mai muli.Universalul este opus realului,care-l exclude si pare sa nu fie pn la urm dect singular.Dac universalul nu este ca atare nici in re , nici in anima,atunci el trebuie cutat n propoziie.Cnd spunem Socrate este om,despre subiectul Socrate afirmm un termen general,om care convine tuturor oamenilor trecui,actuali i posibili.Funcia termenului prins n propoziie de a semnifica (supositio) cunoate trei ntrebuintri:1)personalis,cand termenul nlocuiete indivizi reali,2)materialis,cnd semnific chiar cuvntul ,ca n omul este un nume,n care cuvntul om ine locul omului real,3) simplex,cnd numete un concept fr de care funcia semnificativ nu ar fi posibil,ca n omul este o specie,unde,omul nlocuiete conceptul de om i nu pe cutare sau cutare individ.Prin urmare, conceptul i nu o natur comun sau universal,cum susineau realitii,exist in re.El concepe universalul ca pe o structur inerant minii noastre,ca pe nsi condiia de a fi a raiunii, ca pe existena ei intenional(care semnific ceva n afar). nteniile prime sunt semnele mentale care semnific lucruri.De pild ,Toi oameni sunt scunzi, n care semnul st pentru toi oamenii i pentru fiecare n parte.Din aceast perspectiv tiina i filosofia sunt sisteme semnificative,Occam fiind un precursor al logicii i epistamologiei contemporane,cu toate c problema semnificaiei sufer la el de unele neajunsuri.n primul rnd el neag realitatea universalului.Ca s justifice totui universalul,el presupune o capacitate proprie a minii de a-l produce.El se apropie astfel de un apriorism de tip kantian infuzat cu rmie platoniciene i

41 aristoteliciene.Astfel,sufletul depozitar de cunoatine universale,este idee sugerat de Platon,intelectul intuitiv care d forma i este principiul principiului,vine de la Aristotel,iar intelectul semnific universalul fr ca el s aib realitate,ci doar ca i cum ar avea,este anticiparea lui Kant.Exist riscul aici de a face loc subiectivismului,dar Occam nu vrea s se ntoarc la metafizica tradiional ,care se identific cu realismul.Nominalismul l conducea la ndoiala fa de existena lui Dumnezeu,care,n viziunea lui este un cencept i ca orice concept este un produs al spiritului. Cu Occam i adepii si,filosofia evului mediu se ncheie,n linii mari,anunnduse zorii filosofiei moderne.

42

BIBLIOGRAFIE SELECTIV 1.J.D.Bernal,tiina n istoria societii,trad.rom. Editura politic,Bucureti,1964 2.Emile Brehier,La Philosophie du Mozen,Age,Ed.Albin Michel,Paris,1937. 3. Dicionar de filosofie,Editura politic,Bucureti , 1978. 4.Didier Julia,Dictionnaire de la philosophie,Librarie Larousse,1964. 5.Pierre Ducasse,Histoire des techniques,P.U.F.,1974. 6.Hermann Lez,Studii de filosofie medieval,trad.rom.,Ed.tiinific,Bucureti,1973. 7.Georges Pascal,Les grands textes de la philosophie,Bordas,Paris,1968. 8.Ernest Stere,Din istoria doctrinelor morale,vol.I,Ed. tiinific i enciclopedic,Bucuresti, 1975. 9.Georghe Vlduescu,Introducere n istoria filosofiei medievale,Ed.enciclopedic romn ,Bucureti,1973. 10.Phillipe Wilff,LEveil intellectual de lEurope,Ed.du Seuil,1971.

43

RENATEREA Introducere Renaterea,aceast nou micare a spiritului uman , a fost perioada n care se va forma o lume nou si o filosofie nou .Ea a fcut obiectul unor susinute meditaii i ample cercetri aproape din partea tuturor filosofilor i istoricilor din epoca modern i contemporan.Renterea a aprut la nceputul secolului al XV-lea n Italia i a fost determinat n primul rnd,de prefacerile e au luat loc n baza economic a societii.Perioada de care ne ocupm se caracterizeaz prin faptul c omul a nceput s priveasc cu ali ochi lumea,nzuind spre cunoatere i spre ctigarea liberttii sale,a dreptului de a-i manifesta nestingherit personalitatea. Capitalismul n formare a nlocuit treptat ordinea relativ static feudal cu una esenial dinamic,transformnd centrul vieii de la sat la ora.Regimul economic ntemeiat pe proprietatea funciar este din ce n ce mai mult secondat de unul ntemeiat pe bani i pe credit.Numeroasele invenii i descoperiri,progresul tehnicii ,lrgirea orizontului tiinific,au dus la abandonarea metodelor de cercetare tradiionale,la nlturarea principiului "autoritii", nlesnind ptrunderea punctului de vedere tiinific i a metodei experimentale n cercetarea naturii.Alturi de numeroasele invenii tehnic(a busolei,prafului de puc i tiparului) au loc marile descoperiri geografice...descoperirea Americii de ctre Cristofor Columb(1492) a drumului spre Indii de ctre Vasco de Gama. (1498),ocolul pmntului de ctre Magelan(1519-1522).Fabricarea busolei,perfeciunea construciei corbiilor,dezvluirea geografiei si astronomiei au dus la descoperirea unor noi regiuni i a unor noi surse de materii prime. mpiedicat n ascensiunea ei de o serie de opreliti feudale,burghezia va milita pentru crearea unei piee naionale,a unui stat naional centralizat,luptnd totodat pentru eliberarea rnimii de sub explorarea feudal,pentru a-i impune acceptarea unei noi forme de dominare,cea burghez. n opera Renaterii burghezia n formare a avut de luptat nu numai cu nobilimea ci i cu clerul,care sanctificase principiile ordinii feudale,militnd pentru meninerea frmitii i a dezbinrii ntre diferitele sttulee.Pe de alta parte , religia il ndeamn pe om la supunere i ascultare ,fixndu-i maxime ca acestea:"crede i nu cerceta","cred fiindc este absurd","magister dixit",etc.n epoca feudal individul uman czuse sub puterea arbitrariului feudal,iar din punct de vedere spiritual ,sub dominaia religiei ,principala form ideologic a feudalismului.

44 Prefacerile de ordin economic,politic,social i religios au determinat o adevrat revoluie intelectual i artistic.Noua gndire renascentist sfrma barierele filosofice scolastice i proclama suveranitatea raiunii mpotriva tratiiei. Esena gndirii Renaterii este revolta mpotriva raiunii tiranice,spirituale a bisericii,mpotriva supranaturalului i extraumanului."Lumina supranatural,tiina ocult,misterul,miracolul,dispreau dinaintea stlucirii acestei lumini naturale a ochiului si minii"(13,p.719).Pe lng o nou concepie despre tiin,Renaterea a adus i o nou idee despre societate i despre arta de a guverna.Machiavelli i Guicciardinii au fost gnditori care n operele lor situeaz experiena i gndirea politic din timpul respectiv. Renaterea a adus i o nou concepie asupra artei.Prin Leonardo daVinci,Michelangelo,Bounarrotti,Rafael i alii se inaugureaz nceputul realismului,redrii figurii omeneti a expresivitii,n locul nfirii pline de suferin din arta religioas,empiric si convenional a evului mediu. Pe lng amplul proces al dezvoltrii gndirii tiintifice,filosofice,social-politice,o trstur gereral a culturii renascentiste o constituie omanismul.Pentru a combate filosofia tradiional i teologia,umanitii au trebuit s fac apel la o alt autoritate pe care s-o opun autoritii bisericeti, autoritate clasic,acordnd un interes deosebit realizrilor obinute n domeniul culturii clasice greco-latine.mpotriva unor preri cuntrarii potrivit crora Renaterea s-ar reduce la o simpl reproducere a realizrilor clasice,stau realizrile cultural-artistice i tiinifice de o mare amploare i de un avnt creator excepional.Umanismul Renaterii nu au fost numai o simpl micare literar,ei ,el a cuprins cele mai diferite forme ale activittii umane,mprimnd ntregii culturi renascentiste o semnificaie pronunat social,ntruct marii umaniti studiau realitatea cu scopul de a mbunti prin intermediul cunoaterii,cundiiile vieii umane. Lupta umanitilor Renaterii n-a depit niciodat domeniul vieii spirituale.Eforturile fcute de Th.Campanella i Th.Morus s-au materializat n scrieri care au rmas ns n istorie ca utopice.Cu toat aceast limit, umanitii Renaterii au fcut adevrat filosofie a aciunii,desvririi,mobilitii i dinamismului. Ideologia Renaterii se dovedete tot mai mult a fi n opoziie cu vechea gndire medieval,fapt ce i-a gsit, pentru prima dat,expresia n umanism, n special n operele de literatur i art.Operele lui Dante,Petrarca,Boccaccio,Leonardo da Vinci,Michelangelo,Rafael sunt un exemplu concludent n aceast privin. n tiinele naturii,pe lng numeroasele invenii i descoperiri,apar teorii noi care lovi puternic n vechea icoan a lumii.Teoria heliocentrist a lui Copernic a determinat o adevrat revoluie n concepia oamenilor asupra umanismului.Prin heliocentrism s-a lovit puternic n concepia teologic, biserica manifestndu-se cu o deosebit violen mpotriva celor de alt credin. Teoria lui N.Copernic depete cu mult cadrul tiinific al vremii cptnd un caracter general, grupnd n jurul su lupta dintre tiin i religie.Filosofia naturii, s-a manifestat n special n Italia i Germania avnd ca principali reprezentani pe N.Cusanus,B.Telesio,G.Bruno etc.Principalele trsturi ale filosofiei naturii sunt:1)tendina de a soluiona problema fundamental n spiritul unei concepii panteiste,tez potrivit creia Dumnezeu i natura sunt unul i acelai lucru.Panteismul constituie, n concepiile Renaterii,un teren favorabil unor atitudini ateiste sau potrivnice teologiei oficiale; 2)hilozoismul este o alt trstur caracteristic sistemelor de filosofie a naturii.Hilozoismul este o viziune asupra lumii,care desfiina,ntr-un anume

45 fel,deosebirea dintre lumea organic i cea neorganic,afirmnd c ntreaga natur a nsufleit(universul s-ar nfia cu un uria organism nsufleit).Pilosofii hilozoiti au fcut apel la "sufletul universal" din nevoia de a explica originea intern a micrii;3)alt caracteristic asociat cu panteismul i hilozoismul este teza despre infinitatea universului,afirmat de majoritatea reprezentanilor acestui curent,tez ntrznea i revoluionar care se opunea direct unor concepii teologice;4) afirmarea unor elemente de dialectic,prin care recunosc rolul micrii i cauzalitii,influena reciproc i conexiunea dintre obiectele i fenomenele lumii;5) adepii filosofiei naturii au postulat cognoscibilitatea i ncrederea n capacitile cognitive ale simurilor i raiunii.Ricolaus Cusanus si Giordano Bruno au fost considerai precursori si raionalismului modern, promovnd o cunoatere de tip deductiv-matematic,iar Bernardino Telesio i Thomeso Campanella au fost adepi ai senzualismului. Iniial n filozofia naturii elementele de tiint i materialism s-au mpletit cu vechile prejudeci,cu magia satrologia i alte "tiine"oculte.Spre sfritul Renaterii,filosofia naturii va renuna ns,din ce n ce mai mult,n elementele netiinifice a tiinelor naturii. Micarea renascentist a produs mari mutaii n viaa i contiina popoarelor europene,determinnd ruinarea vechiului regim feudal i nlocuirea treptat a ideologiei teologico-scolastice cu ideologia noii clase n ascensiune-burghezia. Forma religioas a micrilor antifeudale explic totodat,n mare msur, faptul c burghezia care se ridica nu sprijinea n totdeauna i pretutindeni materialismul filosofic,cu toate c aceasta este indisolubil legat de tiinele naturii,n a cror dezoltare este vital interesat i burghezia. Concepiile filosofice ale Renaterii n secolul al XV-lea Filosoful german Nicolaus Cusanus (1401-1466) face trecerea de la evul mediu la epoca modern,operele sale cupriznd att vechiul act si noul.naintea lui R.Descartes afirm c matematica este singurul lucru cerut pe care l avem n cercetare i c filosofia trebuie s se sprijine pe matematic.Matematica a fost ocupaia cea mai bagat a lui Cusanus,el a fost adept al idealului matematic n gnoseologie.Preocuprile sale tiinicice au avut o serie mai larg cupriznd studii de fizic,astronomie,geografie,n fizic,a introdus metoda experimental bazat pe msurtori exacte;n geografie a ntocmit prima hart a Europei centrale iar n filosofie este panteist,considernd c Dumnezeu exist n toate. Resturnnd mai mult speculativ teoria geocentrist,deoarece nu se fcuser nc suficiente cercetri n acest domeniu,Cusanus,arat c pmntul nu este centrul lumii,lumea nu poate avea un centru i totodat stabilete,naintea lui Galilei,teza cu privire la unitatea material a lumii (unitatea de structur i compoziie). Esena gndirii cosmologice,gmoseologice i dialectice a lui Nicolaus Cusanus este cuprins n lucrarea sa "De docta ignoratio",lurare n care panteismul iese la iveal atunci cnd gnditorul afirm c Dumnezeu e pretutindeni n univers, iar centrul i circumferina lui nu se afl nicieri.Dumnezeu este infinti pentru c nu-l putem concepe ca finit,nu exist nimic care s-l poat margini.Din aceste teze rezult c:pmntul nu are o situaie priveligiat n cosmos,este o plant ca toate celelalte din care face parte;iluzia de imobilitate este doar o aparen pentru c toate punctele de pe pamnt se mic odat i-n acelai sens; forma micrii este rotund dar nu perfect,ea tinde doar la perfectiune;

46 universul fiind creat de Dumnezeu(care este perfect fiindc este absolut)nu poate fi dect relativ i imperfect,dar tinde spre perfeciune-spre sfer(perfeciunea geometric).Cusanus este impotriva ierarhizrii lumilor:zona cereasc este alctuit din aceleai elemente ca i planeta noastr.Elementele grele sunt n centrul planetei iar cele mai uoare sunt la distane din ce n ce mai mari.Soarele nu este un corp simplu format numai dintr-o substan unic ci,ca i pmntul,el are ap,aer,foc,spre un nucleu solid i opac.Cutnd s demonstreze infinitatea universului ct i unitatea lui de structur i compoziie,Cusanus opune aceste teze concepiri scolastice care atribuie infinitatea numai lui Dumnezeu. Inspirat din "teologia negativ"care-i argumente din teoria neoplatonicienilor(lui Dumnezeu i pot fi negate un numr infinit de predicate),Cusanus a definit ideea infinitii universului.Dac Dumnezeu este infinit i natura este infinit (fiind reflectarea acestuia). n teoria cunoaterii este un precursor al gndirii raionaliste,acordnd importan matematicilor n cunoatere.El nu neag rolul simurilor,dar l consider inert i fluctuant.Simurile nu au dect rolul de a excita raiunea.Procesul cunoaterii parcurge patru trepte:simurile,raiunea,intelectul i sufletul. Cusanus a enunat n operele sale idei interesante,dar neputnd fi demonstrate tiinific,nu au fost nsuite imediat de gndirea filosofic;odat cu Giordano Bruno,multe din ele au fost reluate i dezvoltate,impunndu-se ateniei oamenilor de tiin i gnditorilor naintai care au adus n sprijinul lor argumente noi. nvmntul filosofic,filosofic i chiar cel legat de tiintele naturii din Italia secolului al XV-lea i al XVI-lea s-a dezvoltat ntr-o serie de coli cu numele de scademii. Dintre acestea.ele mai cunoscute au fost"Academia lui Florena","Academia cosentin","Academina pontonian","Academia della Crusca "i altele. Academia neoplatonic din Florena reprezint coala cea mai important pentru stinumarea gndirii filosofice din perioada smintit.Conductorul acestei inatituii,Nersilio Ficino (1433-1499),ncearc s dea cretinismului o interpretare filosofic. Lucrarea fundamental a sa "Sopra la Amore'' ,ajucat un rol nsemnat n doctrina Academiei.Exprimnd doctrina platonician a iubirii,Ficino vrea s arate c numai iubirea poate da un rol cosmic omului.Influena acestei filosofii s-a extins asupra lui Lorenzo Magnificul,Leonardo da Vinci,Giordano Bruno. Academia din Florena Ficino a fost cel care a inaugurat panteismul n curentul numit "filosofia naturii",curent opus scolasticii i teologiei. Geovanni Pico della Mirandola (1463-1494), spre deosebire de Ficino,platonicism convins, ncearc o conciliere ntre Platon si Aristotel,materializat n cele 900 teze ce cuprindeau probleme de filosofie,etic,logic,fizic,matematic,psihologie,teologie,care sunt cuprinse n lucrarea "De hominis dignitate" ("Despre demnitatea omului").Ideea de baz este libertatea omului de a-i asigura demnitatea.Omul poate urca pn la Dumnezeu,dup cum poate cobor pna la Satana.n aceast posibilitate de a alege ntre bine i ru st demnitatea omului.Puterea libertii mai st n raiune i voin,considernd c prin educaie omul se poate manifesta n toat plenitudinea lui. Un alt reprezentant al colii din Florena,Leone Hebreo (Giuda Abarbanel),a avut o larg contribuie n cultura i filosofia timpului.Lucrarea sa "Dialoghi di Amore" a influenat n are msur filosofia lui Spinoza.Concepia de la care pleac este c iubirea

47 intelectual a lui Dumnezeu este asupra inelepciune;ea este cea care guverneaz n natur iar ura este ceva impotriva naturii.Cu toate limitele sale,scuzate de epoca n care i-a desfurat activitatea,Academie neoplatonic din Florena a jucat un rol progresist n filosofie,n raport cu scolastica medieval. Universitatea din Padova s-a fcut cunoscut de Europa prin amploarea pe care a luat-o aici nvamntul i cercetrile tiinelor naturii sub influena filosofiei arabe.La naterea prestigiului Universitii din Padova,au contribuit o serie de profesori i cercettori ilutri, printre care i Piatro Pomponazzi (1462-1525) comsiderat cel mai mare cunosctor a lui Aristotel n timpul Renaterii.Prin lucrarea sa cea mai important "De nmortalitate aminae",autorul caut n lucrrile lui Aristotel prerea stagiritului cu privire la influena misticismului.Pomponazzi arat c, activitatea paihic, din funciile cele mai nalte pot fi explicate pe cale naturat i cele mai abstracte idei i au originea n percepia sensibil.n Italia veacului al XVI-lea se ntea o generaie nou i o contiin noua ce avea s mplinesc opere predecesorilor.Din aceast falang fcea parte i Leonardo da Vinci (1452-1519), prototipul cel mai desvrit al "Omului universal "al Renaterii.El a fost deopotriv matematician,mecanic,inginer,pictor.Ca pictor a fost reprezentantul realismului Renaterii,opus accetismului medieval.Pictura i filosofia la el sunt alturi: pictorul si filosoful trebuie s fie specialiti ai universului.Pentru el pictura este un act care face apel la toate tiintele:geometrie,dinamic,geologie,fiziologie,etc.Lucrrile cele mai importante sunt:"Tratat de pictur","Estetica i pri apologetice asupra picturii .Apologia picturii", "fragmente alese".Leonardo da Vinci s-a ndreptat prin art spre tiin i de aici spre filosofie. n concepia sa filosofic consider c pmntul nu ocup un loc central n univers ci c este o planet ca i luna.Lanseaz teza omogenitii universului.Cu dou secole naintea lui Newton,ntrezrete legea gravitaiei i face o clasificare a tiinelor.El afrim c tot ce este provocat n natur este condus de legi mecanice.Legile naturii sunt universale si necesare,sunt legi inflexibile.Da Vinci ncearc, ca i Fr.Bacon,s uneasc cunoaterea empiric cu matematica.Nu silogistica scolastic conduce la adevr ci numai matematica i mecanica.n "Tratatul despre pictur", pe lng srtist,se profila i savantul.Sunt expuse aici profunde idei de opzic,geometrie,mecanic,filosofie,psihologie.Pentru Leonardo de Vinci,experiena este mama certitudinilor noastre.El nu a elaborat un cod al experientei ca Bacon,dar,tot ce face este conform indicaiilor lui.Mai mult,arat c n cunotere trebuie,alturi de experiena,s intevin i raiunea pentru a putea deduce relaiile cauzale.Descoperind cauzele, nelegem legine ce guverneaz lumea.Pe aceast cale a ajuns Leonardo s studieze inducia ca metod de cercetare,s indice cteva regului pe care le va sistematiza mai trziu Fr.Bacon.Experiena trebuie s fie o observaie provocat.Ea trebuie fcut mai des,n situaii diferite pentru a surprinde perfect fenomenul dorit. Importante sunt de asemenea observaiile lui Leonardo da Vinci cu privire la raportul dintre inducie i deducie;n cercetare trebuie s plece de la inducie,apoi s fac apel la deducie.Inducia urc de la efect la cauz descoperind legile dup care se produc fenomenele;decucia,coboar de la cauz la efect,permind prevederea unor anumite fenomene.ns cercetarea inductiv sau deductiv nu duce la nici un rezultat fra ajutorul matematicilor."Nici o cercetare omeneasc nu se poate mai adevrat tiint dac n-a fost trecut prin dovedirea matematicilor..."(14,pp.11-12). Dup Leonardo da Vinci,dou sunt cauzele care au dus mintea omenesc n eroare:1)credina din mituri,pe care le ignor i le ironizeaz; 2)cultul abstraciilor;

48 fcndu-se exces de analiza logic,filosofic a cuvintelor se nesocotete complet experiena.Plecnd de la experien,Leonardo da Vinci a ajuns la nelegerea lumii pe calea tiinei,dar nu deliberatde ideea c sufletul este n toate.Micarea este sursa tuturor transformrilor pentru c micarea este cauza oricrei viei. Important este prerea lui Leonardo de Vinci n ce privete raportul spiritcorp.Unde nu sunt muchi i nervi nu este nici fora care s fac s vibreze aerul.Spiritul nu are glas i nu st n afara trupului.Studiile psihologica l-au condus pe Leonardo de Vinci la cunoaterea treptelor gndirii,la principiile de funcionare ale organismului. Leonardo de Vinci aa fost un precursor al tiintelor moderne precednd pe Bacon i Descartes.A fost un reprezentant al Renaterii cu o mare ncredere n om i n forele sale.Important la el nu este faptul c a fost un om universal ci,faptul c a deschis drumul experienei n tiin,"...nvtoarea de la care toi nvm". Concepia despre lume n secolul al XVI-lea Filosofia naturii n Italia secolului al XVI-lea are ca prin reperezentant pe Bernardino Telesio (1509-1588).n ntreaga sa activitate el urmeaz numai experiena i natura .Scopul su era de a elibera gndirea vremii de servitutea fa de Aristotel,de a o pune n contact cu natura,de a-i reda libertatea.n opera de baz a sa "De rerum natura juxta propia principia " i expune crezul su folosofic. El arat c tiina nu se poate cldi dect pe experin i nu pe abstraciile raiunii.n elaborarea unei metode de cercetare a lucrurilor conform propriilor lor principii,Telesio s-a sprijinit pe antici,pe atomiti mai ales. Telesio vrea s depeasc dealismul materie-foc.La Telesio materia nu este ceva inert,este totodeauna legat de un corp i studiat astfel de noi,nu poate avea existen ireal.Pentru a explica micarea,Telesio pune la baza materiei dou principii active:cldura i frigul,din aciunea lor,rezultnd micarea.Universul este o surs de materie unic,cantitativ aceeai,dar poate lua sub aciunea celor dou principii forme diferite. O alt tez de polenizare cu Aristotel este tema materie-spaiu-timp.Fcnd deosebirea dintre spaiu i materie,ntre materie i timp,Telesio introduce pentru prima dat ideea de timp absolut i spaiu absolult , idei ce i-au gsit expresia n fizica lui Newton. In teoria cunoaterii Telesio pleac de la senzaie,intelectul fiind mai imperfect dect senzatia.Increztor n posibilitile de cunoatere ale omului,el arat c odat intrat n cunoaterea tuturor,va deveni atotputernic. Telesio,spre de asemenea,preocupri de etic.Fundamentul lumii spirituale i morale este autoconservarea.Virtutea se manifest prin nelepciune,curaj,pruden i bunvoin.Cu toate limitele ei, etica lui Telesio a pregtit morala renascentist,a contravenit asceticii medievale,nfluennd mai trziu etica lui Spinoza. Dei a ncercat s fureasc un sistem n care natura s fie explicat conform propriilor ei principii,Telesio are numeroase concesii fcute religiei.Spre deosebire de filosofia naturii,la telesio nu ntlnim panteismul,ci,pentru prima dat,n lucrarea "Despre natura lucrrilor" formuleaz principiul fundamental al deismului ncercnd s explice sufletul raional,atribuie acestuia proprieti supranaturale.Aflndu-se pe marginea unei noi filosofii,ntre Mediu i Epoca Modern,n filosofia lui Bernardino Telesio ntlnim un amestec de vechi i nou,de religie i ecutarism de tradiie i rzvrtire.

49 Giordano Bruno (1548-1600) a fost n mod direct un precursor al filosofiei Titan al erudiiei, pasiunii i caracterului. ntr-o lume a scolasticii,inchiziiei i fanatismului religios,a preferat s moar pentru o idee tiinific.Personalitate marcant care a cuprins o arie larg de preocupri,G.Bruno a mbogit prin contribuia lui istoria filosofiei ,a artelor si literaturii,etica i estetica.In tiinele naturii, mai ales n astronomie,este un aprtor a lui Copernic.Din personalitatea noului gnditor se desprind dou linii:una a polemistului,fiind pornit mpotriva dogmei de orice fel i alta a gnditirului fecund,deschiznd noi orizontruri unui cosmonemrginit.Reperzentant al unei filosofii aflat la rscrucea dintre dou lumi,cea feudal i cea modern.Bruno nu a reusit s rup complet lanurile tradiiei.n lucrarea sa "La ceno della ceneri" i mai ales n " Del infinito,universo et mundi" sunt tratate ideile sale cosmologice.El consider universul infinit,nemrginit de "sfere fixe",n univers domnete o lege i o for unic Panteist fiind,Bruno va afirma c datorit "sufletului lumii"exist conexiuni i coeziune n univers.Toate lucrurile i fenomenele sunt n permanent interaciune,explicate de Bruno prin relaia general-particular. El a pus parte prima dat problema relativitii spaiu-timpmicare,problem realuat a Galilei.Universul este un tot care nu are limite.Crizontul este altul odat cu schimbarea "centrului",fcnd orice determinare relativ.Un punct poate fi centrul,pot sau zanit;depinde de unde este privit.Exist de asemenea o relativitate a micrii, ca i cea a locului.Micarea nu poate fi considerat dect n raport cu un punct fix.Este meritul lui Copernic de a fi zdruncinat vechia icoan a lumii,dar el nu a fcut dect s schimbe centrul.Meritul lui Bruno ns,este c a intravzut o pluralitate de lumi.El vede un univers deschis, infinit,plin de for i dinamism,l descentralizeaz(nu exist nicieri un centru fix i imobil).Ceea ce-i inspir lui Bruno ideea de infinitate a universului,este panteismul su; concepe materia universal,nsufleit,aceeai pretutindeni.Lumea este format dintr-o infinitate de stisteme ce se aseamn cu sistemul solar. Ceea ce confer filosofiei lui G.Bruno trie, este polemica mpotriva lui Platon(fantezist!) i a luoi Aristotel (sofist!).El nu-i neag i nu-i ponegrete pe antici, dar i consider simpli pmnteni supui greelilor. Artnd c n univers exist o venic micare i transformare, Bruno subliniaz c micarea este specific numai lucrurilor i fenomenelor,dar universul n ansamblu rmne constant i identic cu el nsui.Apare aici o grav eruare n dialectica sa:imuabilitatea de esent a universului pe de o parte i venica micare a lucrurilor,pe de alt parte.Creterea i descreterea nu privesc universul de ansamblu ci numai prile lui componente,el rmne unic i imuabil.Totodat aceast micare nu va duce la o alt stare,la o modificare calitativ, ci numai la una cantitativ.De aici rezult c Giordano Bruno,neputnd explica apariia contiinei, a mbriat hilozoismul.n asamblu,dialectica lui este mai puin impregmat de mecanicism fat de cea din secolol XVII si XVIII. Contradicia,este filonul princial al dialecticii lui Bruno.El manifest o adevtat pasiune pentru a surprinde contrariile,iar de aici se ridic pn la unitatea dintre ele.Inspirat de la Cusanus,la Bruno se dezvont "teoria opuselor".ntregul exist numai pentru c este alctuit din lucruri individuale,care triesc numai datorit forei ntregului. Influena lui Cusanus este evident n gnoseologia lui Bruno.i aceasta distinge patru trepte n cunoatere:simul,raiunea,intelectul i sufletul,care are i o semnificaie

50 ontologic-coincide cu existene.Un merit al lui Bruno este c el a depit deductivismul matematic a lui Cusanus,iar raionalist fiind, a subliniat rolul experienei n cunoaterea naturii. O alt tez este aceea a infinitii cunoterii i a caracterului procesual al acestui act.Dac universul este infinit i cunoaterea este infinit.O dat ce avem certitudinea unui adevr,mintea se ndreapt spre altul i tot aa la infinit.De asemenea,G.Bruno a intuit legtura ntre cunoatere i activitatea omului;cunoaterea se nate din necesiti practice.Prin munc, inteligen,cunoatere,omul se desprinde tot mai mult de starea de animalitate i se apropie tot mai mult de starea dumnezeiasc. Umanitii Renaterii Interesul gnditorilor Renaterii pentru om a deschis drumul umanismului,cercetrilor de psihologie,logic i pedagogie.Reprezentanii de seam ai acestor preocupri au fost logicianul Petrus Ramus,Lorenzo Valla Erasmus din Rotterdam,supranumit prinul umanitilor,moralistul Michel da Montaigne,Pierre Cherron i alii. Cel mai de seam repezentant al umanitilor,Erasmus Desiderius Rotterdamus (1466-1536), a fcut o critic necrutoare viciilor i societii sale.nzestrat cu o inteligena i erudiie deosebit,nimic nu scap vervei sale satirice.Scrie:"Culegere de proverbe","Convorbiri ntime ","Despre rzboi i pace" iar n fruntea lucrrilor se afl "Elogiul nebuniei", scris n 1509.Aceast ultim lucrare a fost, sub masca unei carnaval,una din cele mai primejdioase cri ale timpului,iar prin suprrile pe care le-a provocat a deschis drumul Reformei germane.Lucrarea este o violent demascare a celor mai diferote vicii ale societii europene din vremea sa.Erasmus a "nsrcinat " Nebunia,personaj care nu putea s supere pe nimeni,s scoat la iveal racilele epocii sale.inta principal era biserica catolic,nchiziia,papa i toate ordinele i legiunile clugreti . Lucrarea "Despre pace i rzboi"este o emoionant pledoscrie pentru pace.Mesajul umanist transmis de Erasmus cuprinde pacifism,toleran religioas,dreptul raiunii de a-i manifesta libertate de gndire,respectul drepturilor i libertilor sproapelui. Michel de Montaigne (1533-1592),adopt o filosofie a vieii,scoas din sfera aciunii umane."Eseurile" sale au ca tez de baz ideea c omul nu este un uria,nu trebuie nici dispreuit,nici cinstit peste fire.Omul conine n sine ntreaga condiie uman,nu este nici bestie nici nger,omenescul este un echilibru, o contiin lucid. Montaigne s-a opus i el dogmatismului i pedanteriei scolastice.Este un sceptic convins,afirmnd c nimic nu trebuie luat prea n serios,nici mcar nelepciunea.Scepticismul sau este unul raionalist,ndreptat mpotriva dogmatismului ngust fa de opinia vndut ca certitudine,dar i fa de arlatanismul tiinific.Acest scepticism s-a rspndit i asupra politicii opunndu-se chiar revoluiilor,cernd "respectarea legilor". Dezvoltarea tiinei n epoca Renaterii Descoperirile tiinifice din epoca Renaterii au lovit puternic n religia i ideologia feudal.Odat cu ascensiunea burgheziei,lumea se ndeletnicete din nou cu fizica,matematica,astronomia.ncepnd cu secolul al XV-lea tiinele pozitive cunosc un nou avnt: se inventeaz microscopul,acul magnetic,tiparul,telescopul,praful de puc,

51 Nicolaus Copernic (1473-1543),savant polonez,autorul lucrrii De revolutionibus orbium coelestium,a revoluionat mai ntni cerul i a anticipat revoluiile(sociale,politice,etc.) pmntene. Ca reprezentant al Renaterii,a avut preocupri multiple de matematic, astronomie,medicin,economia politic,drept i altele.nainte de toate este ntemeietorul astronomiei,a sistemului heliocentric.Copernic afirm c Soarele este o stea fix servind celorlalte drept centru i fclie.Pmntul este o planet principal supus unei ntreite micri; schimbrile anuale i diurne sunt rezultatul rotaiei n jurul axei i a revoluiei anuale n jurul soarelui; mersul stelelor este o iluzie optic produs de micarea pmntului.Copernic a artat c greeala lui Ptolemeu(printele teoriei geocentriste) const n faputul c nu a reuit s disting formele aparente de cele reale,lund aparena drept realitate. Cu toate limitele gndirii sale (a mai pstrat ideea sferei stelelor fixe), lucrarea sa nu a rmas fr ecou.Muli astronomi din secolu al XVI-lea i-au reluat ideile,iar Newton i Galilei au demonstrat autenticitatea crii sale.nsi biserica catolic,condamnd lucrarea i pe autorul ei,a trebuit, n introducerea calendarului(stilul nou) s in cont de datele lui Copernic. Tycho Brahe (1546-1601),savantul danez, astronom de prestigiu al timpului su,face un pas napoi fa de Copernic i Kepler.Concluzia lui este un amestec ntre Ptolemeu i Copernic.Nici cele mai exacte calcule nu l-au convins de fapul c pmntul se invrte n jurul soarelui.Cu toate acestea,Brahe a reuit s demonstreze c lumea cereasc nu este imuabil i imviolabil. Johann Kepler (1571-1630) , astronom german, care alturi de Tycho Brahe a contribuit la drmarea credinei n sfera stelelor fixe, a demonstrat c stelele sunt aezate la distane diferite de pmnt i sistemul solar.Kepler a fost cel care a descoperit cele trei legi care i port numele i care au fost publicate n lucrarea Astronomia nou .Sistemul su este contradictoriu.Accept lume ca pe o creaie a lui Dumnezeu, alturi de uriaa contribuie adus n dezvoltarea astronomiei.n lucrarea Taina universului astronomul german va cuta s realizeze un model geomatric al sistemului solar. Ca filozof, Keple a fost un adept al platonismului.Perceperea lucrrilor cu ajutorul organelor de sim nu fcea dect s redetepte idei le aflate n om ca motenire din viaa anterioar.Dei considera c fiecare planet are sufletulei,el explic micarea lor tot prin fapte mecanice.Unde este materie,este cantitate, unde este cantitate este matematic ,afirm el. Anticipndu-l pe Rene Descartes,Kepler asemna universul cu un uria ceasornic,a crui mecanism,dei de origine devin,se putea determina cantitativ,matematic. Galileo Galilei (1564-1642),figur ilustr din epoca Renaterii, adus contribuii de mare importan n domeniul tiinelor,a fi zicii n special.Ca filosof,Galilei este un naturalist care afirm c filosofia este scris in marea carte a naturii .Dar cine are ochi n frunte i n minte,de ei s se slujeasc drept cluz. Pe lng aportul adus n tiin, Galilei a militat pentru afirmarea ideilor noi,necunoscute.Ca i G.Bruno,a suferit persecuia inchiziiei,fiind nevoit s spun c pmntul st pe loc i astfel va sta n venicie,dei contiina ii rspundea : Eppur i muove. El descoper legea izocronismului pendulului,termometrul,compasul geometric si telescopul.Odat cu descoperirea telescopului ncepe i activitatea sa de

52 astronom.Aportul su n dezvoltarea astronomiei este cuprins n lucrrile:Vestitorul steleleor,Sgettorul,Observaii cu privire la concepiile lui Copernic .a. Graie descoperirilor, investiiilor i cercetrilor sale,au fost confirmate importante teze tiinifice cu privire la univera,care fuseser anunate de Leonardo da Vinci,J.Kepler,G.Bruno i,n acelai timp, a mbogit tiinta cu principii noi,necunoscute pn atunci. Galileo Galilei este fondatorul tiinei moderne i precursorul filosofiei tiinei.Marea carte a naturii,crede el,se poate citi cu ajutorul mecanicii.Cu toate acestea, accept alturi de natur,pe Dumnezeu iar alturi de tiin,religia.Este unul dintre adepii dublului adevr. Galilei a deschis calea materialismului mecanicist: unvirsul este un mecanism uria,acionat de legi mecanice.n cadrul lui se simte nevoia interveniei divine.Universul este o carte scris n limbaj matematic,literele ei sunt triunghiuri,cercuri i alte figuri geometrice.n natur nu exist dect materie si micare,iar transformrile existente se datoreaz acestei micri. n gnoseologie el va milita pentru realitatea experienei.Gndirea i cunoaterea trebuie s alterneze ntre analiza i sintez .Referitor la puterea de cunoatere,Galilei ca i Bruno afieaz un optimism robust. Galileo Galilei creaz o tiin fizico-matematic a naturii care-l conduce la un mecanism universal,capabil s prevad fenomenele.mpotriva concepiilor finaliste, el susine c legea universal care domin natura este legea cauzalitii i asfel totul se petrece prin cauze necesare .Cauza tuturor schimbrilor, a transformrilor este micare . Prin contribuia adus de Galileo Galilei filosofia italian ia o form riguroas precum i o schimbare total de atitudine si metod. Utopiile Renaterii n perioada de ascensiune a burgheziei,se ridic reprezentani ai poporului ca Thomas Munzer, Thommaso Campanelle i Thomas Murus.Veacul XVI i XVII a fost un veac al rzboaielor civile,rzboaielor rneti i reformelor religioase.Martori oculari la toate acestea, Campanelle i Morus,i-au fcut din scrierilor lor dorine ale poporului npstuit. Thomas Morus (1478-1535),autorul lucrrii cunoscut sub numele de Utopia , a fost unul dintre marii reprezentani ai socialismului utopic.Fostul cancelar al Angliei, a formulat n Utopia, n mod limpede,idei cu privire la o societate viitoare. Se desprinde din aceast lucrare simpatia autorului pentru asupriii societii sale.Prin personajul principal al lucrrii,Morus i exprim propriile opinii,demasc monarhia absolut care atinsese pe atunci apogeul n Anglia.Este criticat de asemenea politica extern,agresiv,a monarhiilor care ruina deopotriv i rile atacate i populaia din propriile ri. Critica sa se ndreapt i asupra altor stri de lucrri negative,existente n vremea sa, lucrri care au strnit indignarea autorului.n partea a doua a lucrrii, Morus descria organizarea economic i social-politic a acestei misterioase insule complet diferit de situaia criticat n prima parte a Utopiei. Prin lucrarea sa,Morus s-a ndreptat spre pturile deposedare i urgisite ale societii,dar nu a putut ntrezri nici calea, nici fora capabil s fureasc o societate mai bun.Mai mult dect att, critica aspr fcut de

53 Morus societii engleze a timpului sau,nu cuprindea nici un ndemn la aciune,la lupt, pentru nlturarea rului. Thommaso Campanella (1568-1639) face parte din utopitii care incep cu Morus i se continu cu Bacon,Mabluy,Rousseau,Fourier i alii.Petrecnd 27 de ani n temniele inchiziiei scrie cea mai mare parte a lucrrilor n aceste condiii:Cetatea soarelui,Filosofia universal sau Metafizic,Despre investigaie i altele.Campanella este contemporanul unei mari crize economice a Italiei.Oraele nfloritoare decad iar statul i pierde independena.La toate acestea se adaug i exploatarea de ctre biserica catolic. Campanella a fost cel care a exprimat cel mai bine nzuinele oamenilor asuprii.El a surprins trsturile unei societi ideale n Cetatea soarelui unde munca se afl la loc de cinste pentru toi cetenii,o societate lipsit de proprietatea privat unde,graie tiinei i tehnicii,toi muncesc numai patru ore,restul de timp n folisesc pentru instrucia lor,pentru cultivarea spiritului .La solarieni adevrul suveran este tiina.Nu este rege acel care domnete,ci acela care tie mai mult , scria Campanella . Format n acelai timp cu a lui Bruno i Galilei,filosofia lui Campanella las mult de dorit.n filosofia sa,mai mult ca la oricare altul,gsim un amestesc de idei vechi i noi,de dogm i tiin ocult i pozitiv,de supranatural i natural. n gnoseologie, ca i Telesio, dezvolt o concepie senzualist cu vizibile accente antiaristotelice.Dac n ontologie i gnoseologie,Campanella este depait de contemporanii si,n domeniul social-politic,le este superior.Campanella credea n ameliorarea moral i filosofic a omului prin mijlocirea tiinei.n lucrarea sus amintit sugereaz valorea idei politice,economice, sociale.Astzi,scrierile utopitilor italieni nu mai au dect o valoare istoric.Filosofia marxist a revendicat opera lui Tommaso Campanella i pe cea a lui Morus,Fourier,Saint Simon,ca pe o motenire de pre. Politica i filosofia dreptului n epoca Renaterii Caracteristica principal a epocii Renaterii,epoca ce trece de la misticismul scolastic medieval la raionalismul i scientismul epocii moderne , a fost apariia gndirii social-politice.Gndirea Renaterii eliberat de sub jugul dogmei i tradiiei manifest o adevrat pasiune pentru scrutatrea socialului i a valorii lui. Opera lui Niccolo Machiavelli (1469-1527) este un prim pas n micarea de regenerare a faptelor politice.Supranumit i Galilei al politicii,arhitect al statului modern , a fost cel mai detestat om din analele istorie.Biserica catolic a contribuit la defimarea lui,afirmnd c Principele a fost scris cu degetul diavolului . Ca reprezentant al Renaterii,el a fost un erudit istoric i un mare om politic.Aflat n mijlocul problemelor contemporane lui,el a luptat pentru o Italie unificat,pentru reabilitarea vieii pmnteti,mpotriva bisericii,fcnd elogiul muncii.Odata cu Machiavelli s-a nscut machiavelismul-vzut din natura cea mai puin interesant-.Fcndu-se c-i instruete pe principi,el dezvluie poporului ororile tiraniei. Machiavelli este filosoful omului, nu al naturii;omul este o fiin autonom avnd n propia lui natur scopul,mijloacele i legile dezvoltrii lui.n arta de a guverna,trebui s mpleteti puterea leului cu isteimea i iretenia vulpii.Machiavelli pune n centrul vieii patriarostul omului este patriolismul,libertatea i gloria patriei.Moralitatea era acceptat de el n msura n care aduce un bine patriei.Scopul principal al Principelui este de a

54 apra prin orice mijloc statul,prin victanie sau for.Artnd contemporanilor starea tragic a rii el a dezvluit c uneori rul este mai necesar n guvernare dect buntatea.Morala nu este eficace dect pe un plan ideal i teoretic.Numai ceea ce este util se inscrie acum ca lege a vieii politice,considera Mchiavelli.Etica lui este o etic statal,bazat pe nalt responsabilitate n faa istoriei.Machiavelli nu a inventat nici trdarea,nici perfidia, nici crima politic,dar le-a subliniat semnificaia.El a spulberat iluziile moral-religioase i a pus,alturi de Bondin,Hobbes,Spinoza,bazele teoriei laice a statului. Francesco Guicciardini (1483-1540),istoric,diplomat i om politic are o filosofie amar i sceptic,privete faptele cu un fel de impasibilitate absent.Din punct de vedere politic este fondatorul i teoreticianul principiului echilibrului,descris pe larg in lucrarea Istoria Italiei .Virtuosul lui Machiavelli are un lupttor activ,al lui Guicciardini este un resemnat apatic pe care nu-l mai preocup dect particularul su.Pe bun dreptate,lucrarea sa Ricordi este considerat drept corupia italian codificat i nlat pe treapta unei regului de via .El sublinia c este necesar s fii bine cu toi ,deoarece oamenii se aseamn ntre ei .Aceasta este dup Guicciardini miezul artei de a tri i i face din aceasta un adevrat Cod ntemeiat pe separaia total dintre om i contiina sa.Este o moral odioas a neleptului care accept orice compromis pentru a-i menine puterea. n abordarea problemelor socialal-politice s-au distins i o serie de juriti de prestigiu,ntre care:Jean Bodin,Alberico Gantile,Iohames Althuses,cel mai reprezentativ a fost Hogo Grotius (1583-1645)care n lucrarea Despre dreptul rzboiului i al paciisistematizeaz dreptul internaional,servind multe veacuri ca ndreptar politic.Admind c numai rzboaiele drepte sunt justificate,face dovada unui umanism larg, izvort din dorina de a stabili o pace durabil ntre popoare. Se tie,Renaterea s-a manifestat pe dou cai : 1) ca micare tiinific,filosofic i cultural menit s submineze despotismul i tradiiile seculare; 2) ca micare reformist ndreptat mpotriva catolicismului i societii feudale. Micarea reformist a fost iniiat de I.Hus,M.Luther,I.Munzer,Calvin .a,din care unii au fost reformatori religioi (Calvin i Luther),iar alii au fost conductori revoluionari (Hus i Munzer). Dei erau ndreptate mpotriva bisericii, micrile reformative mbrcau adesea haina religioas.Acest aspect s-a extins i asupra ideologiei,asupra filosofiei .Reforma era folosit cu scopul de a crea o doctrin religioas care s corespund burgheziei.Micrile populare s-au mbinat cu micarea pentru reform i urmreau schimbarea rnduielilor sociale i politice . Reforma i Rzboiul rnesc german(1524-1525) sunt foma ale revoluiei burgheze timpurii. Rezultatul Reformei a fost instaurarea religiei protestante cu diferitele ei forme,ducnd la subminarea catolicismului i feudalicismului.Contrareforma iniiat de catolicism i reaciunea feudal cu scopul de a nbui reforma,a rmas fr erou.

55

BIBLIGRAFIE SELECTIV 1. Giordano Bruno, Dialoghi italiani.A cura di Aquilecchia,Firenze,1958. 2. Tommaso Campanella,Cetatea soarelui, Editura tiinific,Bucureti,1959. 3. Anton Dumitru,Istoria logicii,Editura didactic i pedagogic,Bucureti,1969. 4. Zoe Dumitrescu-Buulenga,Renaterea,Editura albastros,Bucureti,19715. Galileo Galilei,Dialogo dei massimi sistemi,ziua a II-a,n Opere,a cura di Sebastiano Timpanaro,vol.I,Milano-Roma,Rizzoli,1936. 6. C.I.Culian,Studiu introductiv la:Giordano Bruno,Galilei,Campanella,Colecia Texte filosofice,Editura de stat,Bucureti,1951. 7. P.P.Negulescu,Filosofia Renaterii,vol.I,ed.2-a,1941. 8. P.P.Negulescu,Problema cunoaterii,Editura Academiei RSR,Bucureti,1969. 9. Andrei Oetea,Renaterea i Reforma,Editura tiinific,Bucureti,1968. 10. Titus Raveica,Curs de istorie a filosofiei moderne,partea I-a,Universitatea Al.I.Cuza Iai,1973. 11. Fr. De Sanctis,Istoria literaturii italiene,Editura pentru literatur universal,Bucureti,1965. 12.Leonardo da Vinci,Tratat despre pictur, Prosa, Torino, 1928. .

56

Filosofia in epoca modern


nceputul epocii moderne este cronologic marcat de victoria primelor revoluii burgheze n rile Europei Occidentale.Micarea de idei i n special gndirea tiinific i filosofic a vremii a avut o nsemntate deosebit n apariia modernitii. Ca rezultat al progresului cunoterii tiinifice,nc n epoca precedent se realizeaz unele invenii tehnice, care prin consecinele lor au dus la perfecionarea mijloacelor de producie,dar i la importante schimbri n geografia economic i politic a lumii. Marile descoperiri geografice,teoria heliocentric a lui Copernic,legile lui Kepler cu privire la micarea planetelor,luneta astronomic,au lrgit mult orizontul geografic i cosmic al omului i au dus n mod inevitabil la o schimbare fundamental a imaginii sale despre lume. Universul real nu era cel descris n cartea Genezei i nici cel imaginat de Ptolemeu.Se descopera pe pmnt o nou lume despre care Biblioteca nu spune nimic.Aproape orice noua descoperire i realizare tiinific rstoarn cte o veche teorie sau judecat.Toate acestea au ubrezit edificiul teologico-filosofic al feudalismului impimnd gndirii tiinifice i filosofice o nou orientare. Cele mai luminate mini ale veacului,au sesizat faptul c o nou putere i face apariia pe scena istoriei,puterea tiinei.C puterea tiinei st n cunoatere,era un lucru uor de neles.Mai puin clar era ns calea spre o adevrat cunoatere a naturii i societii.De aceea gndirea filosofic a epocii moderne este dominat de problema cunoaterii,n cadrul creia,problema metodei a constituit un domeniu prioritar. Scderea din importan a cilor maritime i comerciale mediteraneene a fcut ca la sfritul secolului al XVI+lea Italia s nu mai fie centrul comercial al Europei,nici centrul industrial,tiinific i cultural. Locul Italiei a fost luat de ctre statele situate pe rmul Atlanticului,Anglia,rile de Jos,Frana,n care meteugurile i comerul au cunoscut o dezvoltare mult mai rapid dect n celelalte state europene.Aceste condiii au dus la consolidarea poziiilor economice,politice i culturale ale burgheziei,n special n Anglia i n rile de Jos. Dezvoltarea economic a favorizat dezvoltarea literaturii,artei,tiinei i filosofiei,a culturii laice n general.Nici ideile i concepiile social-politice nu au rmas n afara acestor frmntri i preocupri. Nu este deci o simpla ntmplare,ca primele opere de filosofie modern au aprut n aceste state i c ele au precedat i nsoit revoluiile burgheze din rile respective. Deschiztor de drumuri n aceast privin este socotit pe bun dreptate filosoful englez Francis Bacon(1561-1626).Dup terminarea studiilor a cunoscut o rapd ascensiune politic pn la cele mai nalte dregtorii ale regatului (lord

57 cancelar),dregtorii din care ,cderea i-a fost i mai rapid.nlturat sau retras din viaa politic consacr toate energiile cercetrii tiinifice i filosofice. Bacon detesta modul scolastic de a face filosofie sau tiin,nu numai pentru sterilitatea sa,dar i pentru faptul c scolastica teologizant abtea spiritul uman de la adevratele probleme i domenii de cercetare,natura i legile ei.El considera c oamenii trebuie s fie stpni ai naturii.Dar,natura poate fi stpnit numai n msura n care este cunoscut.Ceea ce mpiedic ns pe om s cunoasc natura aa cum este ea,sunt numeroase erori,prejudeci,iluzii,care pun stpnire pe intelectul uman i crora le d denumirea de Idoli. Acetia sunt: 1) Idolii tribului care in de particularitatea intelectului uman de a oglindi n mod distorsionant realitatea; 2)Idolii peterii reprezint erorile datorate particularitilor individului uman,care i limiteaz orizontul cunoaterii la cadrul restrns al propriei sale peteri; 3) Idolii forului reprezint obinuina de a prelua necritic anumite noiuni false,care lundu+se drept adevrate,conduc gndirea la concluzii false; 4)Idolii teatrului reprezint iluzia de adevr creat unor sisteme filosofice antice sau clasice,prin prezentarea acestora ntr-un mod ceremonios i solemn,ca la tetru.Aici Bacon voia s combat credina n autoritatea sistemelor filosofice transformate n dogme de ctre scolastica medieval. Ca filosof al naturii el considera existena lumii ca un dat obiectiv.Unitatea lumii nu este ns asigurtat de uniti cantitative (atomi,homeomerii,etc.) ci de anumite determinri calitative numite forme ale lucrurilor. n lucrarea sa Noul Craganon scrie:Cine cunoate formele cuprinde unitatea naturii n materiile cele mai neasemntoare. Ce sunt aceste forme ale lucrurilor,aflm de aceeai lucrare. Cu toate c n natur nu exista cu adevrat dect corpuri individuale care produc acte individuale,totui activitatea ei are loc conform unei legi ,i n tiin trebuie considerat ce fundament aceast lege i interpretarea ei,att pentru cunoatere,ct i pentru practic(activitate).Paragrafele acestei legi sunt ceea ce nelegem noi prin formele lucrurilor. Cnd vorbim ns de forme,nu nelegem altceva dect legile i determinrile acestui pur,care ordoneaz i produc o nsuire simpl,cum e cldura,lumina sau greutatea n orice fel de materie sau subiect susceptibil de a o primi.ntr-adevr,forma luminii i forma cldurii sau legea cldurii sau legea luminii sunt unul i acelai lucru. Considernd micarea ca schimbare,ca trecere a lucrurilor dintr-o form n alta,la Bacon sunt prezente unele aspecte dialectice.El consider c i inveniile nu sunt altceva dect introducerea ntr-un lucru al formei altui lucru.Aceasta nu se poate face dect cunoscnd foarte bine forma pe care vrem sa o inducem ct i foma lucrului n care vrem s inducem o alt form.n felul acesta credea c atunci cnd ese va cunoate forma aurului i a argintului se va putea induce n argint forma aurului,relizndu-se visul multisecular al alchimitiilor.Tot n felul acesta ar fi posibil nsntoirea,ntinerirea i alte binefaceri care s-ar obine din cunoaterea tiinific. Am vzut deja c,dup Bacon,obiectul cercetrii tiinifice i filosofice trebuie s fie natura i legile ei.Scopul cercetrii:cunoaterea legilor natutrii n vederea stpnirii ei de ctre om.n vederea atingerii acestui scop, a elaborat o metod nou.nc de pe atunci se contureaz dou tndine principale pe care filosoful le-a respins deopotriva: -Tendina unor cercettori ainaturii de a aduna ct mai multe informaii brute,formnd simple colecii de date neprelucrate i neinterpretete,era asemuit cu

58 activitatea furnicilor,care triesc din ceea ce adun.Aceast tendin reprezint empirismul extrem; -Tendina de a construi sisteme filosofice i teorii tiinifice numai pe cale raional deductiv,fr nici o legtur cu realitatea concret,era asemuit cu activitatea pianjenilor care i construiesc opere numai din propria lor substan.Acestea reprezint raionalismul extrem. Adevratul om de tiin nu trebuie s procedeze nici ca furnica nici ca pianjenul ci,ca albina care pentru a-i elabora cel mai preios produs,mierea,cerceteaz un numr foarte mare de flori de pe care ii adun materia prim. Observm c el respinge extremele,att ale empirismului,ct i pe ale raionalismului.Cu toate acestea este considerat,nu fr temei,drept teoriticiani fondator al orientrii ampiriste n tiin i filosofie.ntr-adevr,Bacon consider c unicul i adevratul izvor al cunoaterii este experiena.Gndirea are rolul de a ordona,prelucra i sistematiza cunotiinele cptate prin experien.Pentru a se desfura n mod organizat i sistematizat activitatea experimental de cercetare a naturii,trebuie s se delimiteze cu precizie diferitele categorii de fenomene.Aceast sarcin este realizat de ctre Bacon prin a sa clasificare a tiinelor pe care el o face n funcie de facultile psihice ale omului,astfellucrurile memoriei vor fi studiate de tiintele memoriei;lucrurile imaginaiei vor fi studiate de tiinele imaginaiei;lucrurile raiunii vor fi studiate de tiinele raiunii.Aceste categorii de tiine cuprind mai multe subdiviziuni.Sistemul tinelor prezint n acest fel o structur piramidal,sistem cu baza sprijinit pe istorie i experien.Din moment ce fenomenele au fost clasificate pe domenii,se la observarea lor direct,stabilind pentru fiecare domeniu cazurile n care ele se produc,cazurile n care ele nu se produc i cazurile n care ele se produc cu intensiti diferite.Pentru a consemna rezultatele,ne servim de trei liste sau tabele,al cror rol este s ne nlesneasc stabilirea cauzei fenomenului respectiv,cci,dup propria sa expresie, ,,a cunoate cu adevrat,nseamn a cunoate prin cauze. Progresul n aceast direcie se realizeaz prin procedeul induciei pe care l definete ca ,,deducere sau extragere de axiome din experien spre deosebire de deducie pe care el o consider ,,deducere sau derivare de noi exeriene din axiome.n acest sens,axiomele gndirii sau premisele unui raionament deductiv corect trebuie s se obin numai din experien pe cale inductiv.Fr a nega valoarea cognitiv a deduciei,Bacon acord prioritate induciei bazate pe experien. ,,Noul Crganon constituie logica acestei orientri. Cu toate trsturile naintate,filosofia lui Bacon conine numeroase contradicii.Privitor la raportul dintre tiin i religie,el a admis teoria ,,dublului adevr, susinnd c nici tiina nici religia nu trebuie s se amestece una n domeniul celeilalte. Concepiile sale social-politice cuprinse in ,,Eseuri de moral,economie i politic, ni-l prezint ca pe un adept al ornduirii.Se pronunimpotriva privilegiilor nobiliare si consider de importan vital pentru stat,dezvoltarea industriei i a comerului. ntr-o lucrare neterminat,cu caracter utopic, ,,Noua Atlantid, consider c ,,veacul de aur al omenirii s-ar putea nfptui prin dezvoltarea tiinei,nvmntului,prin realizarea diferitelor invenii(maini zburtoare,submarine,etc.). Francois Bacon i-a nceput opera ca o enciclopedie creia i-a dat titlul ,,Instauratio magne(Marea instauraie) n care era vorba firete de marea instauratie a tiinelor.Din aceasta oper el a realizat numai dou pri: ,,De dignitate et ougmentis Scientiarum

59 (Despre nsemnarea i progresul tiinelor) i ,,Novun Orgenum sirs indicie vere de interpretatione naturae (Noul Crganon sau ndrumri adevrate asupra explicrii naturii). Opera sa este mai nti de toate un vast program de dezvoltare a tiinelor,orientat spre cercetarea experimental a naturii,program din care autorul a realizat numai o mic parte.Aceast oper a exercitat o uria influien n epoca modern. Thomas Hobbes(1588-1679) a fost contemporan revoluiei burgheze din Anglia. Fiu de preot,cu studii clasice la Oxford,prestnd servicii de secretar sau educator al unor tineri nobili,a avut ocazia s cltoreasc i s cunoasc personal pe Bacon,Galilei,Cassendi i alti mai nvai ai vremii. Opera sa filosofic trilogie intitulat ,,Elemente de filosofie care cuprinde: ,,Despre corp, ,,Despre om i ,,Despre cetean.Aceast ultim parte cuprinznd concepiile social-politice ale autorului se copleteaz cu lucrarea ,,Leviathan care are o problematic asemntoare.Ca i Bacon,se rzboiete cu conceptiile scolastice i teologice.Fa de teologie este ns mai categoric dect predecesorul su respingnd teoria ,,dublului adevrafirmnd c ntre religie i superstiie nu exist deosebiri eseniale,afar de faptul c religia este o superstiie recunoscut de stat. Considernd geometria lui Euclid drept model de gndire logic,iar mecanica lui Galilei drept ideal al tiinelor naturii,reducnd micarea la simpla deplasare mecanic,exterioar materiei,sistemul su este prin excelen mecanicist.Acelai mecanicism l ntlnim i n concepia sa cu privire la problemele biologice. Teoria cunoaterii se ntemeiaz la Hobbes pe empirismul lui Bacon,cruia i adaug n mod eclactic elemente de raionalism.Astfel,el socotete indispensabil inducia empiric n unele tiine ca geometria i consider n acest caz deducia raioal calea cea mai bun.Cu toate observaiile sale interesante i ptrunztoare,abordarea metafizic a problemei cunoaterii nu i-a permis nelegerea nici a esenei nici a mecanismului acestuia,reducnd cunoaterea raional la un simplu calcul aritmetic. Hobbes a rmas o personalitate de neconfundat n istoria filosofiei nu pentru concepiile sale ontologice sau gnoseologice ci pentru ideile sale social-politice.n lucrrile sale,,Leviathar ,,Despre cetean el ncerc s explice fenomenele sociale i politice de pe poziii mecaniciste.El consider socitatea un corp artificial,format din indivizi umani ca elemente constitutive de baz care sunt egoiti animai numai de instinctul autoconservrii i al dominrii celorlali prin agresivitate.n concepia sa individul uman aflat n ,,stare de natur(stare presocial), este lup pentru semenul su, ,,homo homi lupus est (omul este lup pentru om). n ,,starea de natur conflictul este generalizat,situaia caracterizndu-se printr-un ,,rzboi al tuturor mpotriva tuturor (bellum omnium contra omnes). n ciuda inegalitilor de putere a oamenilor,ei au totui o ,,egalitate natural ,care se datoreaz faptului c fiecare poate ucide pe cellalt,fcndu-i astfel cel mai mare ru posibil.Aceast fric reciproc i ndeamn pe oameni s suprime ,,starea naturala,acceptnd din motive egoiste ,,contracutul social i trecerea la starea social,formndu-se astfel statul,pe care autorul l compar cu monstrul biblic leviatham.Cu tot mecanicismul i limitele acestei concepii,teoria,,contractului social comtnd originea divin a statului i a puterii monarhice,artnd c statul este o creaie pmnteasc a oamenilor,a jucat un rol pozitiv ca arm ideologic a burgheziei n lupta sa mpotriva rnduielilor feudale.

60 n timp ce n Anglia gndirea filosofic capt prin Bacon i Hobbes o direcie materialist-empirist,pe continent,n Frana i n rile de Jos,filosofia se orienteaz spre raionalism. Cei care au dat strlucire acestei direcii sunt: Rene Diescartes n Frana i Baruch Spinoza n Olanda. Rene Diescartes (1596-1661),filosof i om de tiin francez i-a fcut studiile ntr-un colegiu iezuit,n care att coninutul ct i metodele de nvmnt erau cele colare. i-a completat i mbogit pregtirea tiinific nvnd singur.A trit i creat mai mult n afara Franei(Olanda,Suedia), pentru c in aceste ari climatul politic i ideologic era mai tolerant. Persoanlitate enciclopedica, Descartes nu s-a ocupat numai de filosofie ci si de matematica, fizica, biologie etc.Domenii in care a adus contributii de mare importanta. Operele sale care au ramas in istoria stiintelor ca opere fundamentale de referinta sunt: -in domeniul filosofiei "discurs asupra metodei", " meditatii metafizice" si "principii filosofice"; -in matematica "Geometira", lucrare care pune bazele geometriei analitice; -in fizica," Dioptrica", " Meteorii", " tratat despre lumina". Ca si Bacon, considera scolastica, o activitate sterila si socoteste necesar sa creeze o noua filosofie care sa duca nu numai la o cunoastere mai corecta a naturii ci si la trasnformare si stapanirea ei in folosul omului. Si el considera ca prejudecatile si teoriile nedemonstrate constituie un obstacol in calea adevarului, cunoasterii si ca acestea trebuie inlaturate. Daca la Bacon, analiza intelectului lua forma criticii si luptei inpotriva "idolilor" aceasta operatie este realizata la necesitate prin indoiala metodologica, El cere sa punem totul sub semnul indoielii. In conceptia sa, universul este material si in infinit in care nu exista vid. Desi material se prezinta sub for a crepusculara, ea estedicizibila la infinit. Corpusculii materiali se afla in iscare. Concepand miscarea ca simpla deplasare in spatiu, intreaga diversitate a lumii materiale se explica prin aceasta. Atat material cat si miscarea sunt necreate si indestructibile. Masura miscarii, care a fost numita mai apoi cantitatea de miscare, este data de produsul dintre viteza particulelor si masa acestora. Ca marime, la scara universului acest produs ramane mereu constanta. El formuleaza si o teorie cosmogenica materialista, potrivit careia, corpurile ceresti s-au format dintr-o substanta initiala omogena, aflata intr-un urias vartej cosmic. Si fenomenele vii au fost explicate pe aceeasi baza materialist-mecanicista, considerand organismal animal si uman ca un mecanism automat, asemanator unui ceasornic. In explicarea psihicului animal si uman, el considera ca manifestarile psihice sant reactii de raspuns ale mecanismului corporal la influentele mediului extern. Pentru aceasta el e este socotit parintele teoriei reflexelor. Dat fiindca ca sufletul uman are propriu gandirea si vointa, el este o manifestare a substantei spirituale prin care se leaga de Dumnezeu. Nici Descartes si nici urmasii sai spirituali nu au putut explica cum este posobila conlucrarea dintre substanta spirituala si cea materiala in om, din moment ce, cele doua substante sunt complet independente. In teoriea cunoasterii am vazut deja ca filosoful pleaca de la indoiala ca metoda, stabileste prin aceasta adevarul fundamental, prima certitudine, corgito ergo sum. Pentru ajungerea la noi certitudini, adevaruri sigure, elaboreaza o metoda cuprinzand mai multe reguli, prin respectarea carora ratiunea este ferita de confuzii. La Descartes,

61 adevarul este ceea ce este evident prin sine, un continut fata de care ratiunea nu are nici un fek de indoiala. Nemai fiind necesara raportarea acestui continut la altceva decat la ratiunea subiectului cunoscator confera criteriului cartesian al adevarului un caracter pur subiectiv. Gnoseologia sa se individualizeaza si prin teoria privitoare la carcterul innascut al principiilor de baza ale logicii si ale matematicii, teorie cobatuta in special de catre folosofi, empiriata incepand cu Hobbes si urmatorii. Cu toate inconsecventele si limitele ei, filosofia cartesiana a exercitat o uriasa influenta asupra dezvoltarii fizicii, filosofiei, logicii si matematicii, influntata care se prelungeste in zilele noastre sub diferite forme. Descartes nu este numai intemeietorul rationalismului ci, alaturi de ... . Bacon este si intemeietorul filosofiei moderne. Rationalismul cartesian care te obliga sa te indoiesti de orice, sa examinezi totul la lumina ratiunii, sa faci din ratiune instanta suprema, sa ai o incredere nelimitata in forta si puterea ratiunii umane a constituit o arma eficace in lupta impotriva obscurantismului, dogmatismului, misticismului, ascolasticii si deudalismului. Importanta sa revolutionara este subliniata de numeroase atacuri la care a fost supus onalismul cartezian din partea claricilor, precum si de faptul ca operele sale au fost interzise de catre autoritatile bisericesti, iar predarea acestui folosofii la universitatile din Franta si Olanda a fost suprimata. Pierre Cassendi(1592-1655), dupa buna traditie a veacului, pe langa astronimie si matematica s-a ocupat si de folosofie, debutand cu lucrari antiscolastice. Sistemul folosofiei sale suprinde Logica, Fizica, si Etica. In aceste lucrari reactualizeaza si dezvolta teoria atomista a lui Epicur. Descartes este combatut de pe pozitii mecaniciste. Ca adept al optimismului ghoseologic combate agnosticismul si scapticusmul. Are meritul de a fi reabilitat etica lui Epicur discreditata multe secole de adeptii ascetismului religios. In problemele social=politice sustine ca si Hobbes teoria contractului social Si caracterul natural al dreptului. Barruch (Benedict) Spinoza (1632-1677) s-a nascut in Olanda, intr-o familie de negustori evrei proveniti din Portugalia. Este considerat cel mai de seama folosof care a preluat si dezvoltat rationalismul lui Descartes, Construind un sistem filosofic original. Ca tinar si-a facut primele studii intr-un fel de seminar teologic, destinat sa pregateasca rabini. Nici dogmatica scolastica, nici cea telmudica nu l-au atras. Marea sa preferinta a fost stiinta. Din cauza liberei sale cugetari, a avut multe si mari neplaceri din partea conducatorilor spirituali si comunitatii mozaice din Asterdam. Filosoful a dus o viata modesta, in conformitate cu doctrina sa etica, asigurandu0si existenta din mmuca sa de meserial, slefuitor de lentile. Operele scrise, intre care: Tratat despre indrumarea intelectului, Principiile filosofiei lui Descartes, Cugetari metafizice, Tratatul teologico- politic, Etica (publicata postum), prezinta mare interes. Tratatul teologico-politic, i-a adus celebritate autorului chiar in timpul viatii sale, dar a starnit si o avalansa de critici si insulte din partea multor teologi din toate religiile, Opera fundamentala a viatii sale este insa Etica.

62

Ca adept al matematizarii stiintelor naturii, a cautat sa extinda modul matematic de carcetare asupra tuturor domeniilor si in special asupra cercetarii filosofice, Etica sa are o structura asemanatoare unei lucrari de geometrie. Inlatura dualismul cartesian al celor doua substante fundamentale afirmand ca intreaga existenta are drept ultua esenta o unica substanta, pe care Spinoza o denumeste natura sau Dumnezeu. Expresia Daus sive nature ( Dumnezeu sau natura), indiferent cu ar fi fost interpretata, era inacceptabila pentru religiile traditionale, bazate pe imaginea unu dumnezeu-persoana. El considera ca aceasta substanta unica este propria sa scuza (causa sui), este asolut infinita, adica poseda o infinitate de atribute printre care intinderea si gandirea. Substanta este cauza prima a tot ce exista. Potrivit axiomei I din Etica, Toate cate sunt exista sau in sine sau in altceva. Si dupa cum substanta, aceasta cauza prima nu poate fi conceputa prin altceva, ea trebuie conceputa prin sine si deci existenta prin sine. Dar lucrarile individuale, neputand fi concepute prin sine, ele nici nu exista prin sine ci prin altceva, adica prin substanta si nu sunt altceva decat moduri determinate ale substantei. Iar, dupa cum orice determinatie inseamna o negatie, lucrarile individuale poseda numai o parte din atributele substantei fundamentale. Spinoza nu identifica substanta cu materia, aceasta di urma fiindca doar un mod al substantei. Notiunea de mod explica doar dependenta lucrarilor de substanta fara a explica si ecanismul intern al aparitiei si devenirii lucrarilor. Pornind de la constarea ca tuturor modurilor le este proprie miscarea, el considera un mod de un gen aparte numit modul infinit. Importanta este conceptia sa cu privire la determinism. Axiomele III i IV se refera la aceasta: III.Data fiind o cauza determinata, rezulta cu necesitate un efect si dimpotriva daca nu este data nici o cauza determinata, este imposibil sa rezulte un efect. IV.Cunoasterea efectelor atarna de cunoasterea cauzelor si o include. Pentru Spinoza, o adevarata stiinta trebuie sa ajunga la cunoasterea efectelor prin cauzele lor pe cale deductiva. In natura nu exista nimic intamplator, totul exista in virtualitatea uneo necesitati. Negarea existentei obiective a intamplarii face ca determinismul sau sa fie temafizic si ecanicist. In conteptia sa, ordinea naturii este vesnica, trainica si de neschimbat, pentru ca nici Dumnezeu nu a putut produce lucrarile astfel sau in alta ordine decat aceea in care au fost produse. Cu toate acestea, ei se aproprie de conceptia dialectica atunci cand se refera la problema raportului dintre necesitate si libertate, considerand libertatea ca o necesitate inteleseasa. In acest cadru, el nu opune libertatea necesitatii ci constrangerii In ceea ce priveste cunoasterea, considera ca aceasta este posibila si ca, atunci cand se realizeaza corect, Ordinea si inlantuirea ideilor sunt insasi ordinea si inlantuirea lucrurilor si ca urmare, metoda interpretarii naturii consta de fapt in expunerea istoriei naturii. Acest lucru este posibil pentru ca, in conceptia sa, legile intelectului uman nu sunt decat legi ale naturii.El distinge trei genuri de cunoastere: 1)cunoasterea prin simturi care este insifucienta si inadecvata; 2)cunoasterea rationala al carui tip ideal este rationamentul matematic, cunoastere care ne furnizeaza notiuni generale, al caror adevar este evident prin ei insusi, fara a mai fi necesara raportarea cunostintelor la altceva. In acest fel se ajunge la cunoasterea efectului cand este cunoscuta cauza si la cunoasterea cauzei cand este dat efectul; 3)genul superior de cunoastere este ca si la Descartes,

63 intutitia, care reprezinta manifestarea superioara a gandirii umane, prin care se realizeaza cunoasterea nemijlocita a substantei (natura sau: Dumnezeu). In timp ce cunoasterea rationala conduce numai la cunoasterea esentei atributelor substantei, acest gen de cunoastere constituie calea care duce la fericirea suprema. Criterul adevarlui este evidenta. In Etica, Spinoza precizeaza: intocmai cum lumea face cunoscuta pe sine si face sa cunoasca intunericul, tot asa adevarul este norma si pentru sine si pentru ceea ce este fals. Dupa Spinoza concordanta dintre continutul cunostintelor si obiectul cunoasterii este asigurata de faptul ca legile intelectului sunt si legi ale naturii. In felul acesta, gnoseologia sa desi este consecvent rationalista, nu este reductibila la subiectivis. In anglia, traditia empirista in filosofie este continuata si dezvoltata de John Locke (1632-1704). Fiu de magistrat, si-a facut studiile la colegiu din Westminster si la Universitatea din Oxford, unde si-a insusit o temeinica pregatire in domeniul limbilor clasice, stiintelor naturii, medicinii, filosofiei, domenii in care s-a facut cunoscut cu mai multe lucrari. In filosofie a devenit celebru prin lucrarea sa Incercare asupra intelectului uman in care isi propune sa examineze amanuntit modul in care functioneaza intelectul uman, pentru a stii ce putem cunoaste si ce nu. Conceptia pe care el isi propune sa o combata, este cea cartesiana, a ideilor innascute. In acest sens, observa pe buna dreptate ca de-ar fi innascute, ele ar trebuii sa se gaseasca la toti pamenii. Or, exista mai multe cateogii de oameni carora le lipsesc total sau partial aceste ideo. De aceea afirma ca la nasterea, mintea umana este ca o foaie nescrisa (tabuia rasa) si ca toate cunostintele noastre au doya surse: simturile si reflexia. Prin activitatea simturilor luam cunostinta de ralitatea exterioara. Pe aceasta cale ne formam ideile simple sau fundamentale( intindere, greutate, forma, gust, culoare). Pe baza acestor idei simple, prin reflexie, ajungem sa ne formam ideile complexe, cum ar fi ideea de infinit. Activitatea simturilor este experienta sensoriala exterioara, iar reflexia este experienta interioara, sufleteasca. Intre aceste doua forme de experiente exista o legatura evidenta. Dovada acestei legaturi el o gaseste in limbaj, care ne arata legatura dintre ideile complexe si aclatinescul spiro (suflare) care reflecta pricesul sensibil al respiratiei. Prin aceasta el combate si conventionalismul lingvistic al lui Hobbes. Desi Locke nu se ocupa in aceste lucrari de problema otologica, el considera realitatea ca obiect al cunoasterii, ca ceva obiectiv, independent de subiectul cunoscator. Pentru a raspunde la intrebarea daca ideile pe care ni le formam reflecta asa cum este ea el, el analizeaza calitatiel (insusirile) lucrarilor, protnind de la faptul ca ideile simple ( gust, culoare, intindere, forma) oglindesc insusirile lucrarilor. In conceptia sa, insusirile primare ale corpurilor sunt acele insusiri pe care corpurile si le pastreaza intotdeauna, indiferent de starea lor si care sunt: intinderea, forma( figura) impenetrabilitatea, miscarea. Aceste insusiri apartin corpurilor in mod independent de subiectul cunoasterii. Insusirile de culoare, miros, gust, cald, rece, nu apartin corpurilor din toate starile ci, numai anumite stari, precum si in functie de raportul lor cu omul care le cunoaste. Ca exemplut, aceeasi apa prezinta culor sau grade de transparenta diferite, in functie de starea de agregare, cantitatea existenta si la unghiul din care este privita. Aceste calitati, insusiri, sunt considerate secundare, derivate, pentru ca deriva din calitatile primare ale

64 corpurilor si nu sunt altceva decat forma pe care o iau aceste calitati primare atunci cand eke vin in contact cu sensibilitatea subiectului. Desi scopul cunoasterii este este reflectarea realului iar validitatea ei este data de masura in care ideile sunt in concordanta cu lumea lumea lucrarilor rele, Lock n-a descroperit insa un criteriu obiectiv al adevarului. Cu toate ca el recunoaste existenta lui Dumnezeu, gnoseologie sa este fundamental materialista si a constituit baza teoretica a psihologiei experimentale stiintifice si a pedagogiei. Conceptiile sale social-politice sunt expuse atat in publicistica sa cat si in lucrari speciale in care se dovedeste un adept al conceptiilor liberale, burgheze. Ideile sale continand apoligia monarhiei constitutionale si a regimului parlamentare si-au rasarit confirmarea in constitutia Angliei. Pentru ca a statornicit primatul senzatiilor in actul de cunoastere, a considerat intemeietorul sensualismului in gnoseologie. Conceptua sa sensualist-ampiriata a constituit punctuk de plecare, atat pentru unele dezvoltari filosofice ulterioare. Georghe Barkelev (1685-1753, a facut studii teologice, dupa care a devenit preot si episcop, functie pe care o abandoneaza si se dedica in ultimii ani si vietii studiilor teologice. Fiind un spirit viu si posedand o cultura filosofica si stiintifica bogata, sub influenta operei lui Jhon Locke a analizat mai indeaproape modul de formare a perceptiilor si reprezentarilor, care reprezinta dupa doctrina empirista, baza intregii noastre cunoasteri. Vom expune in linii mari conceptia sa, nu pentru valoarea rezultatelor sale, ci, pentru ca ea constituie temelia mai multor forme de iealism in filosofia moderna si contemporana. Prima sa lucrare in aceasta directie, este : Incercare privitoare la o noua teorie a vederii (1709). Plecand de la analiza modului in care se produce perceptua spatiului cu trei dimensiuni, constata ca aceaasta nu se datoreaza in mod exclusiv simtlului vederii. Simpla vedere nu ne furnizeaza decat senzatii de lumina si culoare. El descopera in mod corect ca, la petrecerea spatiului cu trei dimensiuni, participa mai multe simturi si chiar experiente anterioare prin intermediul unor facultati ale intelectului ca de pilda memoria. Din aceasta observatie corecta, el trage concluzia gresita, ca spatiul n-ar exista in realitate independent de cel care il percepe. Dar, cum n-ar exista in realitate independent de cel care il percepe. Dar, cu spatiul nu este altceva decat ceea ce Locke numeste intindere si dupa cum spatiul nu exista decat in mintea noastra ca un produs al ei, spatiul (intinderea) nu este o calitate primara a lucrurilor asa cum sustine Locker Concluzia cartii este ca dintinctia intre calitatile primare care ar avea existenta obiectiva si calitatile derivate care ar avea o existenta subiectiva nu este intemeiata. Opera sa fundaentala Tratat despre principiile cunoasterii omenesti (1710), se sprijina pe aceasta concluzie, o intareste si ii dezvolta consecinte. El considera ca filosofia progreseaza atat de incet in comparatie cu stiintele naturii, pentru ca se serveste numai in niste abstractii goale de continut, care nu semnifica nici realitati materiale, nici unghi, materie. Nu putem pare reprezenta sau imagina culoarea in general?Ce este aceasta culoare in general? Este ca tot o culoare? Nu! Deci, culoarea in general nu numai ca nu are nici o culoare dar nu este nici alte determinatii. Ea nu este decat o simpla eticheta, un simplu cuvant care se ataseaza unor anumite categorii de senzatii. In mod analog califica si ideea de triunghi.

65 Scopul ultim este insa eliminarea ideii de materie din campul cercetarilor filosofice, considerand-o ca o simpla abstractie goala de orice continut, o eticheta pura lucrarilor materiale. Aceste corpuri materiale nu sunt altceva pentru constiinta noastra, decat complexe de calitati sensibila de natura subiectiva. Corpurile deci, nu exista decat in masura in care le percepem. De aici concluzia lui Barkeley esse este participi (a exista inseamna a fi priceput). Conceptia sa gneologica intemeiata pe experienta subiectului, o experienta fara nici un obiect exterior, calificate drept empirism subiectivism, a evoluat pana la spiritualism si misticism. La intrebarea, de ce se produc aceste senzatii din moment ce nu exista nici un obiect exterior care sa le provoace, Barkeley afrima ca, din moment ce noi in sine avem posibilitatea sa ne producem sau sa nu ne producem perceptiile, avem posibilitatea sa ne producem singuri si ideile. In sufletul omului se produc, dupa opinia sa, doua tipuri de actiuni si anume: actiuni de producere a perceptiilor (perceperea) si actiunile de producere a ideilor (gandirea). Elementul activ, raspunzator de aceste actiuni este spiritul uman, imaterial, cum este posibila concordanta dintre perceptiile si ideile la o atat de mare diversitate de indivizi, cu alte cuvinte, de ce indivizii deosebiti au perceptii si idei asemanatoare? Anticipand asemenea intrebari si obiectii, preziceaza ca spiritul uan produce acease perceptii si idei in doua feluri: a) In mod liber (aceasta se intampla in tipul somnului prin vise) si de aceea aceste perceptii nu se alfa de concordanta cu perceptiile si ideile obtinute de alti indivizi atunci cand viseaza; b) In mod ordonat, de catre un spirit ai puternic decat al fiecarui om si de cat a tuturor oamenilor care se numeste Dumnezeu. In gnoseologia lui Berkeley ideea de adevar poate fi luata in considerare. La nivelul experientei umane criteriul adevarului este parerea generala. O parere generala este un adevar. Adevarurile cele mai sigure sunt cele relevate in cartile sfinte ale bisericii. Surprinzand lumea materiala pe care toate sistemele filosofice o interpun intre spiritul uman si Dumnezeu, el socoteste ca in acest fel a gasit calea de comunicare directa intre Dumnezeu si om, singurul bine pe care il poate aduce cugetarea filosofica. Aceasta este, in linii mari, filosofia fostului episcop de Cloyne, George Barkeley. n Anglia orientarea empirista n teoria cunoaterii a dus i la skepticism, al crui reprezentant este David Hume( 1711-1776). Absolvent al Universitatii din Edinburgh, pregtit pentru carier juridic i comercial, se simte mult mai atras de activitatea literar si filosofic. Titlul operelor oglindesc cel mai bine problematica cercetrilor sale: ,, Tratat despre natura umana,,, Eseuri morale si politice , ,,Cercetarea asupra intelectului omenesc, ,, Cercetarea asupra principiilor moralei, ,,Discursuri politice, ,, Istoria naturala a religiei, etc. A lucrat ca secretar al Ambasadei engleze din Franta, ndeplinind i alte funcii n cadrul Ministerului de externe al Angliei. n Frana a cunoscut personal pe cei mai de seama scriitori si filosofi francezi din anii premergatori. Punctul de plecare n genoseologia sa sceptic este cel empirist si sensualist, potrivit cruia toate cunotinele ( le numete n mod improiu perceptii) provin din experiena, din impresii senzoriale. Aceste percepii (cunotine) se mpart n

66 dua grupe: 1) impresii pe care le obtinem in prezen obiectului si 2) idei , copii imrimate in memorie pe care le posedam in absenta obiectului. In terminologia actuala impresiile nu sunt decat perceptii, iar ideile nu sunt decat imaginile mentale adica reprezentarile. In ceea ce priveste cauza acestor impresii, nu se pronunta din lipsa de argumente ci, constata ca acestea ne sunt date. In lucarea sa ,,Cercetarea asupra intelectului uman scrie referitor la aceasta problem: ,, Cu ce argument s-ar putea dovedi ca percptiile trebuie sa fie provocate in mintea noasta de obiecte exterioaresi nu provin din energia mintii insasi sau din actiunea unui oarecare spirit invizibil si necunoscut sau din alta cauza si mai necunoscut?. In continuare consider c aceast problem n este principial nerezolvabil, pentru ca mintea noastr nu este in stare sa-i depaseasc limitele propriilor sale percepii. n aceeasi lucrare el scrie :,, Convingerea ca omul este orb si slab este rezultatul ntregii filosofii. Hume se ridic i mpotriva ideilor abstraciilor fictive care iau natere n mintea noastr prin simplul joc al asociatiilor de idei , asociatie care nu are decat o semnificaie psihologic subiectiv si nicidecum o semnificaie obiectiv. Aceste asociaii sunt de trei feluri: asociaii de vecinatate spaiala si temporal pe care se intemeiaz tinele experimentare; asociaii de asemanare si contrast pe care se ntemeiaza tiinele matematice; asociaii de cauzalitate pe care se ntemeiaz tiinele teoretice. Consider cauzalitatea drept un fapt subiectiv care provine din obisnuinta psihologica de a pune in legatura evenimente care de regula se produc intr-o anumita succesiune. In acest chip gresim, zice el, cand punem in legatura cauzala fulgerul si tunetul pentru simplu motiv ca dupa fulger urmeaza tunetul. Experienta nu ne arata, dupa parerea sa, decat succesiunea acestor doua evenimente si nu legatura lor cauzala. Considerand nedovedita existenta obiectiva a materiei si cauzalitatii, considerand real numai fluxul trairilor psihice, empirismul sau se transforma in cele din urma intr-un idealism subiectiv de nuanta sceptica, cu toate consecintele pentru teoria cunoasterii, a determinismului si a actiunii. In acest timp, in Germania, gandirea stiintifica si folosofica este repreazentata in mod remarcabil de catre Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716). S-a nascut la Leipzig, oras in care a urmat mai tarziu studiile universitare. A fost o personalitate marcanta a epocii sale fiind cunoscut ca om de stat jurist, diplomat, mathematician de renume, cercetator al naturii, om al tehnicii, folosof. In toate aceste domenii gandirea sa a lasat pentru posteritate o pretioasa mostenire . A jucat un rol important in unificarea, mai intai culturala a Germaniei, intemeind la 1700 Academia de stiinte din Berlin al carui prim presedinte a fost, avandu-l coleg de academie pe Dimitrie Cantemir. In filosofie, a creat un sistem filosofic propriu, sistem risipit in numeroase lucrari si articole, dar, ale carui baze sunt cuprinse in lucarea sa nu in ,, Monadologia. Considera ca la baza existentei stau monadele pe care le numeste forme substantiale care nu sunt de natura materiala, nu poseda intendere, sunt indivizibile, nu se nasc si nu pier in chip natural si nu pot avea ca inceput sau sfarsit decat un act creator sau un act de nimicire al lui Dumnezeu care el insusi monada suprema .

67 Considerand demonstrata existenta monadelor si a raporturilor dintre ele, Leibniz sustine ca toate monadele sunt capabile de perceptive si reprezentari, care nu sunt neaparat constiente si care se pot modifica in interiorul monadei. Perceptiile si reprezentarile monadelor difera in functie de gradul claritatii lor. In functie de acest criteriu el deosebeste: monade anorganice, corpurile materiale care sunt agregate de monade care nu poseda o monada dominanta; perceptiile si reprezentarile acestor monade sunt confuse din cauza unei slabe activitati interioare; monade organice, adica corpurile insufletite, inauntrul carora o singura monada domneste peste celelalte si care formeaza entelehia acelui corp, sufletul lui; monade constiente (monade spirit) , ale caror reprezentari sunt cele mai clare si distincte (omul); monada tuturor monadelor (monada absoluta). In ceea ce priveste raportul dintre monade, ele fiind independente,intre ele nu pot exista nici raporturile de cauzalitate sau influentare, nici raporturi de asitenta ci numai raporturi de armonie. Aceasta armonie nu este insa generata de ceva in timpul existentei lor, ci, ea este o armonie prestabilita prin insasi actul crearii monadelor de catre Dumnezeu (monada absoluta). Aceasta este, in linii mari, raspunsul lui Leibniz la problema ontologica, un idealism obiectiv. In problema cunoasterii a criticat sensualismul si empirismul lui John Locke. Reluand cunoscuta semntinta a acestuia: ,, Nu exista nimic in intelect care sa nu fi fost mai inainte in simturi, ii adauga in mod ironic observatia ,, In afara de intelectul nostru Desi critica empirismul de pe pozitii fundamental rationaliste, rationalismul sau este mai nuantat decat a lui Decartes. Alaturi de adevarurile rationale, stabilite pe care deductive, care nu pot fi stabilite prin experienta si care au caracter de necesitate logica, el admite si existenta adevarurilor faptice al caror continut se stabileste pe care experimentala, prin inductie. Adevarurile rationale sunt cele ale logicii si matematicii, pentru cunoasterea carora este suficienta logica aristitelica cu cele trei principia ( al identitatii, al contradictiei si al tertului exclus). Adevarurile faptice sunt cele ale stiintelor naturii, pentru cunoasterea carora mai este nevoie de inca un principiu logic ( principiul ratiunii suficiente), potrivit caruia gasirea ratiunii suficiente este sinonim cu descoperirea cauzelor care fac ca un lucru sa fie asa si nu altfel. Megand pe aceasta inlantuire se ajunge la cauza ultima, ratiunea suficienta a tot ce exista, adica Dumnezeu. El considera posibila crearea unei stiinte universale, o noua logica, care sa constutuie nu numai arta demonstrarii ci, si ,,arta descoperirii. Atat demonstrarea cat si descoperirea trebuie sa se realizeze printr-un calcul logico matematic. Ideea calculului logic si realizarile sale in acest domeniu fac din Leibniz parintele logicii matematice. In ciuda consceptiilor sale idealist obiective, opera sa filosofica si in masura mai mare cea stiintifica a contribuit la progresul cunoasterii umane. El a manifestat un interes deosebit fata de problemele tehnice, practice. A construit o masina de calcul, a proiectat si perfectionat instalatii de pompare si de tehnica miniera, etc. In Franta secolului al XVIII- lea are loc o intensa dezvoltare a mestesugurilor, comertului si industriei. Pentru prima data in istorie, revendicarile sociale nu mai sunt prezentate intr-o haina religioasa. Atacul este indreptat in egala masura impotriva nobilimii , monarhiei si bisericii.

68 Revolutia burgheza din Franta a fost precedata de o vasta miscare ideologica, care a pregatit constiintele in vederea acestor mari confruntari cu caracter de clasa. Rolul determinant in aceasta miscare ideological l-a detinut gandirea stiintifica si filosofica. Inciuda intolerantei si a persecutiilor indreptate impotriva cugetarii libere, aceasta nu numai ca n-a putut fi suprimata ci, a cunoscut o dezvoltare si o raspandire fara precedent in tarile Europei. Numarul acestor ganditori este impresionant. In cele ce urmeaza ne vom referi numai la figurile cele mai proeminente. Francois Marie Arouet ( Voltaire) 1694 -1778, nascut la Paris, intr-o familie aristrocratica, s-a manifestat inca de timpuriu ca adversar al nobilimii feudale si al clerului, fapt pentru care a fost inchis si apoi expulzat din Franta. Stabilit pentru 3 ani in Anglia, a cunoscut in mod nemijlocit realitatile culturale, economice si social politice ale acesteia. Intors in Franta, publica ,, Scrisori filosofice numite si ,,Scrisori din Anglia in care manifesta admiratia fata de regimul politic parlamentar englez, criticand in acelasi timp starile existente in Franta. Conceptia sa filosofica si social politica dispersata in numeroase lucrari filologice, politice si literare a cunoscut o anumita revolutie. Aceste lucrari pun in evidenta un spirit ascutit, o personalitate cu caracter encyclopedic si luminist. Dintre lucrarile sare filosofice amintim: ,, Tratat de metafizica, ,, Bazele filosofiei lui Newton si ,,Dictionarul filosofic. Considera ca lucrurile au o existent obiectiva si critica in mod insistent filosofia lui Berkeley. Neputand concepe unitatea dintre materie si miscare, considera ca exista un prim motor care pune universul in miscare si care este Dumnezeu. Dumnezeu, in conceptia lui Voltaire este o cauza prima si nu are nimic de-a face cu imaginea teologica despre Dumnezeu. El este un deist. In problema cunoasterii, respinge dogma bisericeasca a revelatiei, rolul superior al credintei in raport cu ratiunea. Cere ca si problema a existentei sau a neexistentei lui Dumnezeu sa fie rezolvata pe calea ratiunii. De acord cu Cassendi si Locke, respinge teoria ideilor innascute a lui Decartes, sustinand ca ideile abstracte, generale, provin din primele idei, adica senzatiile sic a nimic nu poate fi cunoscut fara ajutorul experientei. Adevarul poate fi cunoscut pe trei cai: pe calea simturilor, pe baza unor probabilitati anumite sip e baza demonstratiei logice. Criticand existenta separata a sufletului fata de corp, recunoaste existenta constiintei ca o insusire a materiei. Lucrarile lui Voltaire s-au bucurat de o larga popularitate nu numai pentru continutul lor progresist, cat si pentru stilul accesibil si colorat al autorului. Etienne Bonnot de Condillac (1715- 1780), desi preot, de origine aristrocratica, filosofia sa a contribuit la subminarea bazelor teoretice ale feudalismului si clericalismului. Titlul lucrarilor sale ,, Tratat despre sisteme in care se dezvaluie defectele si calitatile lor, ,, Tratat despre senzatii si ,, Incercarea asupra originii cunostintelor omenesti, ne anunta ca problema dominanta a filosofiei sale este problema cunoasterii. Adept al conceptiei sensualist a lui John Locke, el i-a tradus opera in limba franceza contribuind si prin aceasta la raspandirea conceptiei empirist sensualiste in Franta, combatand in special rationalismul metafizic si teoriile despre ideile innascute ale Decartes, precum si criteriul claritatii, drept criteriu al adevarului. Desi adept a lui Locke, el este mai sensualist decat predecesolul sau, respingand teoria acestuia privind rolul reflexiei ca al doilea izvor de idei. A criticat si teoria monadelor aratand ca Leibniz n- a demonstrate existent monadelor si nici faptul ca acestea ar avea perceptii. Cu toate ca

69 sensualismul sau il apropie de conceptia materialista, afirmand ca esenta lucrurilor (natura lucrurilor) nu poate fi cunoscuta, imprima gnoseologiei sale nuante de agnosticism. Julien Offroy de la Mettrie (1709 1751) de profesie medic, adept al fizicii lui Decartes, dar adversar al metafizicii sale s-a manifestat ca un materialist mecanicist consecvent. In lucrarile sale ( editate mai ales in strainatate din cauza persecutiilor) ,, Istoria naturala a sufletului , ,,Omul masina, ,,Omul planta si ,,Sistemul lui Epicure sustinea idea ca la baza tuturor fenomenelor din natura vie sau nevie, precum si la baza constiintei sta substanta materiala care poseda intendere si miscare. In conceptia sa, material poseda nu numai intindere si miscare ci si capacitatea de a avea senzatii, de a simti, care se constata numai la corpurile organizate. El considera cele trei regnuri; mineral, vegetal si animal, ca forme diferite ale aceleiasi substante metariale si explica regnul vegetal prin cel mineral, regnul animal prin cel vegetal, iar omul prin caracteristicele regnului animal. La Mettrie considera cunoasterea o reflectare a lumii exterioare pe ecranul creierului fara a sublinia specificul calitativ al acestei reflectari.El considera ca toate cunostintele provin din perceptia senzoriala realizata cu ajutorul simturilor. Gandirea nu este altceva decat o co Denis Diderot( 1713 1784 ) s-a manifestat inca din tinerete ca adversar al scolasticii , al clericalitismului si al institutiilor feudale , fapt care i-a atras chiar intemnitarea. Lucrarile lui sunt numeroase .Unele au un caracter stiintific si filosofic iar altele au un caracter literar. Dintre lucrarile stiintifice si filosofice amintim : ,,Scrisoare despre orbi pentru folosinta celor ce vad , ,,Despre interpretarea naturii, ,, Convorbiri intre DAlambert si Diderot , ,, Principii filosofice asupra materiei si miscarii . Diderot a contribuit intr-o masura mare la elaborarea si editarea unei monumentale lucrari : ,, Enciclopedia stiintelor artelor si mestesugurilor ( 1751 1780) . Baza conceptiilor filosofice ale lui Diderot este recunoastearea materialitatii lumii si a caracterului obiectiv al acestuia. El considera corpurile insufletite sau neinsufletite ca fiind alcatuite dintr-o substanta materiala unica,care la randul ei este alcatuita din molecule. Acestea sunt , dupa parerea sa , cele mai mici parti dintr-o substanta , indivizibile , imprenetrabile , calitativ diferite , poseda sensibilitatea si o forta launtrica activa . El considera timpul si spatial ca insusiri fundamentale ale existentei. Timpul il defineste ca o succesiune de actiuni iar spatiul ca o coexistenta de actiuni concomitente . Prin aceasta , el reafirma teza imposibilitatii de a separa material de miscare precum si aceea a caracterului necreat si indestructibil al materiei si miscarii. Diderot nu recunoaste existent sufletului dependent de corp ci , socoteste ca sensibilitatea universala a materiei se manifesta in lumea vie printr-o sensibilitatea activa care , la om , reprezinta baza tuturor fenomenelor de constiinta . Pornind de la observarea ciclurilor bio geo chimice , el considera ca este posibila trecerea de la regnul mineral la cel organic si invers precum si transformarea speciilor biologice . Si in teoria cunoasterii el se situeaza pe pozitii materialiste , incercand sa depaseasca opozitia metafizica dintre empirism si rationalism. Desi considera ca simturile sunt izvorul tuturor cunostintelor , cnoseologia sa prezinta unele elemente dialectice . Adevarata filosofie , considera autorul , consta in a controla mintea cu ajutorul mintii , in a controla simturile cu ajutorul mintii si al experimentului , in a cunoaste cu simturile natura , si a studia natura in scopul unor inventii folositoarea omului , in a folosi aceste

70 inventii pentru a spori cunostintele ( 4 , p. 99 ) . Concluzii dialectice mai explicite formuleaza Diderot atunci cand studiaza probleme de etica sau estetica . Conceptia sa cu privire la problemele sociale este dominate de ideea potrivit careia toata fenomenele sociale si politice depind de legislatie . De aici necesitatea promulgarii de legi bune si necesitatea instituirii unei guvernari rationale . Cu tot caracterul idealist , limitat al acestei conceptii , ea a constituit inca un argument in demonstrarea caracterului nerational al feudalismului. Intreaga conceptie filosofica a lui Diderot nu putea duce in mod firesc decat la ateism. Contemporan cu Diderot a fost si Claude Adrien Helvetius( 1715 1771 ) . Din lucrarile sale : ,, Despre spirit si ,, Despre om , facultatile sale intelectuale si educatia sa , autorul dezvolta de pe pozitii materialiste mai consecvente cnoseologia lui John Locke . Helvetius considera spiritul drept aptitudinea de a vedea asemanarile si deosebirile , potrivirile si nepotrivirile pe care le au diferite obiecte , aptitudine care are la baza doua puteri pasive : sensibilitatea si memoria . In conceptia sa , spiritul omului nu este un dar al naturii , ci un produs al educatiei . Helvetius manifesta o incredere nelimitata in puterea educatiei . Teoria sa cu privire la educatie se intemeiaza pe o conceptie social politica si morala progresista ; egalitatea naturala a oamenilor , necesitatea instituirii unor modele educationale conforme cu natura umana . Materialismul si ateismul francez al secolului al XVIII-lea a avut in persoana lui Paul Henri DHolbach ( 1723 1789 ) pe unul dintre cei mai de seama reprezentanti care , alaturi de Diderot , a luat parte la elaborarea ,, Encliclopediei . Cea mai importanta opera filosofica a sa este ,, sistemul naturii sau despre legile lumii fizice si ale lumii morale aparuta in 1770 in Olanda , in care isi expune sistematic conceptia sa materialista . Potrivit acestei conceptii , universal este material si nemarginit , in care totul se afla in miscare si ni se prezinta ca un imens si neintrerupt lant de cauze si efecte . ,, Diferitele proprietati , moduri de combinare sau de actiune , constituie pentru noi esentele lucrurilor ( 5 , p.54 ) . Natura este considerata ca un sistem ierarhic de asemenea esente . Corpurile materiale poseda insusiri primare ( intindere , divizibilitate , duritate , masa , forta de inertie ) si insusiri derivate ( densitate , figura , culoare , greutate , etc . ) .Scotand in evidenta absurditatea tezei privind creatia lumii ( din nimic ) , el afirma caracterul necreat si indestructibil al materiei si miscarii . Neputand depasi conceptia mecaniciata si metafizica cu privire la miscare , determinismul sau materialist este mecanicist . In natura , tot ce se produce este o determinare a necesitatii , necesitate ce decurge din actiunea unor legi invariabile : legea cauzalitatii mecanice , legea inertiei , legea atractiei si respingerii . In conceptia sa , la baza cunoasterii stau senzatiile , care sunt modificari successive ale creierului produse de actiunea obiectelor asupra simturilor .Aceste modificari ( senzatiile ) produc in in suflet modificari noi , pe care le numim gandire , reflective , memorie , imaginatie , judecati , actiuni , vointa . A cunoaste , inseamna a studia natura . Adevarul consta in concordanta intre idei si lucruri . O contributie remarcabila a avut in explicarea originii si esentei religiei pe care el o vedea in ignoranta si slabiciunea oamenilor , demascand in acelasi timp rolul religiei in oprimarea popoarelor de catre suverani . O personalitatea aparte in cultura Frantei prerevolutionare o reprezinta Jean Jaccues Rousseau ( 1712 1778 ) care s-a nascut la Geneva , ca fiul al unui ceasornicar .

71 A devenit celebru dupa ce , in 1750 dupa ce Academia din Dijon i-a premiat o lucrare elaborata ca raspuns la o tema propusa de aceasta institutie : ,, Oare progresul stiintelor si artelor a contribuit la inrautatirea sau la imbunatatirea moravurilor ? . Alte lucrari ale lui Rousseau sunt : ,, Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni , ,, Julia , sau Noa Heloise , ,, Despre contractul social sau Principiile dreptului politic , ,, Emile sau Despre educatie , etc . In aceste lucrari face o critica severa randuielilor feudale . Caracterizeaza societatea timpului sau ca o societate a inegalitatii , inegalitate ce nu exista de la inceputul omenirii ( in stare naturala ) , cand toti oamenii erau egali si nu exista proprietatea private si nici raporturi de subordonare sociala . In consecinta proprietatea privata este izvorul inegalitatii sociale . Aparitia societii bazata pe proprietate privataa insemnat un progres fata de starea naturala si in acelasi timp un progres din cauza aparitiei inegalitatii cu toate nefastele ei urmari morale si materiale . Aceste idei contin implicit ideea ca viata sociala este determinata de factorii economiei , idee , ale carei consecinte teoretice si practice Rousseauu nu le-a adancit . Astfel , desi vede originirea inegalitatii sociale in proprietatea privata , aparitia acesteia o pune pe seama raspandirii viciilor a decaderii morale . De aceea , el nici nu cere desfiintarea proprietatii private , ci doar redistribuirea ei echitabila . In teoria contractului social el considera ca aparitia statului a fost determinata de aparitia proprietatii private prin uzurparea dreptului natural , fapt care a dus la impartire nenaturala a societatii in bogati si saraci . Spre deosebire de teoria lui Hobbes a contractului social , cea a lui Roussseau idealizeaza in buna masura starea naturala si ceea ce este pozitiv , afirma dreptul poporului de a denunta un contract nedrept si de a incheia un nou contract . In problema ontologica , considera ca in natura exista doua principii : material si spiritual . Spiritul este active iar material este pasiva .Conceptia sa este deista , fiind adversar al ateismului .Cu toate elementele idealiste din filosofia sa , aceasta , in special filosofia sociala , a jucat un rol important in pregarirea ideological a revolutiei care era atat de aproape . Filosofia sociala a lui Rousseau a constituit stindardul ideologiei al iacobinilor .

72

FILOSOFIA CLASICA GERMANA Luminismul in Germania a fost reprezentat de G.W.Leibniz, J.G.Herde,G.E.Lessing, F. Schiller , J.G.Fichte, I.Kent, G.W.F.Hegel, etc. Datorita insa specificului dezvoltarii ( ) germane,luminismul german a avut un character mai timid, manifestarile anti feudale avand un character mai mult speculativ. Ceea ce-i uneste pe toti: filosofi, politisieni, oameni de stiinta, artisti , teologi, de cele mai diferite conceptii este incredere in fortele ratiunii umane, necesitatea de a pune stiinta si filosofia in slujba vietii , necesitatea de a dezvolta stiintele naturii. Tmmanuel Kant (1724-1804) s-a ocupat uneori cu galilee si alteori a nutrit aparenta de a fi un Newton al filosofiei. Dar ambitia sa a fost de a fi Copernic al filosofiei. Din bogata sa opera filosofica remarcam:Critica ratiunii pure(1781), Critica ratiunii practice (1788), Critica puterii de judecare (1790), Ideea unei istorii universal din punct de vedere cosmopolitic (1784), Ce este luminarea? (1784), Intemeierea metafizicii moravurilor (1785), Spre pacea eterna (1795). Prin inaugurarea cercetarii sistematice in domeniul filosofiei, Kant vrea sa disece intelectul uman, caruia ii face o anatomia detaliata pentru a-si da seama de constructia lui si a deduce astfel puterile ratiunii omenesti, semnificatia cunoasterii rationale. Plecand de la aceste considerente Kant este considerat si drept fondator al unei noi specii de luminism care este ideologia germana. Adevarul paradox Kantian ar sta in antagonismul dintre scop si mijloace. Pentru a atinge scopul, demonstrarea unitatii axperentei, opera critica, se serveste ca mijloc de stricta opozitie dintrw componentele apriori, subiectiva, componentele apostariori material senzatiei date din afara prin afectare . Pentru a intelege filosofia kantiana daca am pleca de la cele doua puncte vulnerabile are ei, lucrurile s-ar simplifica intr-un fel. 1.Cunosterea este limitata la experienta,dar experienta este o creatie a subiectivitatii,a cunostintei generice; 2.Cunoasterea este limitata la xperienta,dar gandirea,fiind spriorica in functionare ei,depaseste experienta si ne dezvaluie cel putin existenta unei realitati spirituale,care poate deveini obiect de credinta,daca obiectul este necesar postulat de un fapt al ratiunii. Altfel spus,cunoasterea noastra ar proveni din doua izvoare fundamentale ale simtirii:primul este capacitatea de a primi reprezentari,al doilea este capacitate a de a cunoaste un obiect cu ajutorul acestor reprezentari.Aceste doua componente ale cunoasterii pot fi pure sau empirice dupa felul cum este cuprins materialul senzatiei. Admitand deci ca experienta ,senzatiile alcatuiesc singurul izvor al cunoasterilor noastre,Kentisi asuma filosofia pe linia sensualismului,iar prin intermediul sensualismului in anumite conditii sip e linia materialismului.Analiza riguroasa insa dovedeste ca Immanuel Kant a avut o fata intoarsa spre materialism si o alta spre idealism.Aceasta fata intoarsa spre idealism se gaseste in explicarea unor termini esentiali din cadrul acestui system:1)idealism transcendental;2)spriorism;3)criticism.Sa detaliem:

73 1.Immanuel Kant a folosit termenul de idealism transcendental in polemica sa violenta,sustinuta impotriva lui G.Berkeley si R.Deacartes.El demonstreaza ca idealismul sau este transcendental,cu toate ca ar fi corectat de un realism empiric.Pentru Kant lumea materiala exterioara si cea interioara,psihica,sunt pe acelasi plan de realitate.Ar fi un adevarat scandal filosofic,spune el,sa nu se poata demonstra existenta lumii exterioare. Lumea psihica,presupune si ea o forma apriorica ideala,forma timpului,care ne-ar ascunde esenta realitatii psihice,la fel cum spatiul ne ascunde lucrul in sine al l umii fizice. Transcendentala ar fi orice cunoastere care se ocupa nu atat de obiecte cat de modul nostrum de cunoastere,pentru ca ar fi posibila apriori.Transcendentalul,metoda transcendentala ne apare ca o analiza logica si nu psihologica,o analiza de un inalt nivel de abstractizare.Scopul ei nefiind de a demonstra neputinta ratiunii ci a arata ca,cunoasterea este o critica a puterii de cunoastere insasi. 2.Apriorismul kantian este total deosebit de cel al predecesorilor sai care sustineau ca exista idei apriorice ;Kant demonstreaza ca nu ideile sunt apriorice,ci elementele ratiunii noastre.Problema pusa de el se reduce la urmatoarea intrebare : este posibila cunosteinta apriori,adica independenta de experienta si anterioara ei ? Incercand o definitie a judecatii ca un proces sufletesc prin care noi am putea gandi lucrurile,inseamna ca apriorismul katian ne se refera la lucrurile pe care no le cunoastem numai prin ajutorul experientei ei la conditiile noastre de a judeca sau gandi,deci s-ar referi la subiectul ganditor si la gandirea in sine,nu la obiect. Se mai impune o precizare si anume ca nu trebuie confundate propozitiile ideale cu cele apriorice,deoarece Kant a inteles faptul ca apriori nu este decat un termen epistelmologic ca este folosit in primul rand pentru a argumenta ceva si abia pe urma la cunoastere sau propozitii care se presupune ca exprima cunoasterea. 3.Conceptia kentiana este nu numai un idealism transcendental,un apriorism,este si un criticism,adica o doctrina filosofica ce pune in discutie originea cunostintelor noastre,precum si modul lor de a se naste.Criticismul lui Imm.Kant este filosofie adresata ratiunii sa ia asupra sa cea mai grea din toate sarcinile sale,adica pe aceea a cunoasterii de sine si sa instituie un tribunal care sa-i dea sprijin in pretentiile sale juste,Criticismul kantian,are un caracter pozitiv,adica avem in fata o opera ce nu-si propune ca prim scop o speculatie filosofica,ci primul lucru pe care ni-l propunem sa-l facem este sa cunoastem puterea de bataie a armelor spiritului omenesc. In loc de concluzie putem spune ca cel ce s-a format in secolul lui Federic,incheie filosofia luminista a secolului al XVIII-lea, cu mabitia sa deschida o era noua prin descoperirea unei ratiuni sintetice,constructive,in care sa-si gaseasca locul potrivit fiecare :stiinta naturii,legea morala si credinta in Dumnezeu,cum spune el insusi la sfarsitul Criticii ratiunii pure.Kant va raspunde la cele trei mari probleme filosofice :ce pot sa stiu ?(teoria) ;ce trebuie sa stiu ?(practica) si ce mi-e permis sa sper ? (teoria si practica totodata).Aceasta din urma se rezuma in raspunsul : ceva superior este fiind ca ceva trebuie sa fie.Scopul complex,paradoxal al filosofiei lui Kant a fost sa formuleze totodata independenta stiintei naturii,a deontisticii (morala datoriei si a credintei in Dumnezeu,iar ultimul ei cuvant este triumful nobilului moral-religios in nefericita propozitie : A trebuit sa suprim stiinta,pentru a face loc credintei . Johann Gottlieb Fichte(1762-1814)isi dezvolta filosofia sub directa influenta a filosofiei lui Imm.Kant,considerandu-se el insusi un discipol al acestuia si un continuator

74 al idealismului critic.Principalele sale lucrari au fost : Bazele teoriei stiintei (1794), Despre menirea omului (1800) si Cuvantari catre natiune germana (1807-1808). In aceste opere a intitulat filosofia sa logica cunoasterii stiintifice care ar avea ca scop principal studierea naturii categoriilor,a legilor stiintelor,a conditiilor,principiilor,metodei si limitelor cunoasterii.Fichte incearca sa deduca lumea dintr-un principiu care sa rezulte din principiile certitudinii si evidentei.Acest principiu pentru Fichte este Eul care gandeste,dar care nu este realitatea. Daca la Descartes gandirea era un punct de plecare metodologic,pentru Fichte devine termenul initial al unei constructii sistematice.Sa urmarim aceasta constuctie spectaculativa care structureaza realitatea pornind de la Eul pur(constiinta inconstienta) : Radacina erorii savarsite de Fichte o depistam de la inceput,stabilindu-si ca punct de pornire in sistemul sau filosofic faptul ca Eul trebuie sa intampine o puternica impotrivire pe care sa gaseasca in opusul si in creatia sa Non-Eul. Numai in acest moment prin reflectare si mai ales datorita propriei sale activitati Eul absolut devine constient.Eul este produsul naturii,deoarece el creaza natura.Aceasta contradictie care apare intre Eul ampiric si absolut constituie dupa Fichte forta care determina miscarea istoriei. Deosebire particular-general,finit-infinit ne apare ca relativa si din aceasta cauza fiecare subiect este empiric dar este si potential subiect-absolut.Realizarea acestei posibilitati reprezinta continutul progresului infinit.Rezulta ca ceea ce impinge Eul absolut spre crearea NON-EULUI este chiar impulsul si pe care daca l-am cerceta se dovedeste a fi vointa. Eului trebuie sa i se opuna ceva permanent pentru a se dezvolta,pentru ca fara existenta realitatii obiectului nu este posibila activitatea subiectului. Prin aceste idei referitoare la intelegerea,cunoasterea si rolul Eului absolut a contribuit la transformarea logicii transcendentale a lui Kant in logica dialectica. Contradictia devine pentru sistemul filosofic fichteen un punct central,Eul si NON-EUL alcatuind o unitate contradictorie exclusiva si presupunandu-se reciproc.Eul apare ca activ,iar NON-EUL pasiv.Eul este realitate,e pozitivul,NON-EUL insa este negativul. Fiind o unitate contradictorie ele trec una in alta si pe aceasta cale schimba locurile :NON-EUL devine activ,iar Eul devine pasiv,atunci cand NON-EUL se incarca cu activitate.Eul capata determinatiile NON-EULUI si invers.Altfel spus EUL se dfineste partial pe sine ,iar partial e definit de NON-EUL si invers. Aceasta sinteza a lui Fichte nu apare ca negare a negatiei la Hegel,ci ca moment doar al unirii contrariilor.In miscarea aceasta dialectica,considera Fichte,Eul dezvolta din sine intregul sistem al categoriilor realitatii si numai atunci cand intalneste rezistenta NON-EULUI.Cand este teoretic si contemplativ EUL nu suporta ingradirea NON-EULUI. Sa concluzionam: Dialectica lui Fichte este deci o unitate a metodei analitice(lucruri care se compara, ceea ce le deosebeste) si metoda sintetica(ce le aseamana) si-l face pe EUL absolut sa coboare, sa se degradeze cu obiectul si subiectul empiric. Fichte a transformat logica transcedentala intr-o logica dialectica;a dedus categoriile logice din interactiunea subiect-obiect si a subliniatlegatura intre categorii;si-a considerat filosofia o stiinta a stiintelor pe care o opunea celorlalte stiinte particulare; a

75 dispretuit in studiul sau natura si studiul naturii, contradictii neavind loc in natura ci numai in sfera gandirii si se reduc la o interactiune intre notiuni. Georg Wilhelm Friedrich Hegel(1770-1831), cel mai de seama reprezentant al filosofiei clasice germane, a fost, profund ancorat in epoca sa, traind cu intensitate suisurile si coborasurile pe care le-a determinat impactul dintre revolutia franceza(cu consecintele sale la nivel european) si burghezia germana, neputincioasa sa depaseasca ingustimea intereselor individuale.Daca perioada tineretii ne dezvaluie un Hegel inflacarat de ideile revolutionare, treptat el se va indeparta in mod explicit de ele. Asa se face ca filosofia sa a ajuns sa fie recunoscutaa ca fiind cea oficiala in statul prusac si tot aici isi afla originea contradictia dintre metoda promovata de filosoful german (dialectica) si sistemul pe care l-a construit si pe care incearca sa justifice starea de fapt din Germania vremii sale si, mai mult, sa arate ca ar fi cea mai buna dintre starile posibile,ultima treapta a progresului societatii si statului. Dintre lucrarile scrise de Hegel se desprind ca fiind mai importante: "Fenomenologia spiritului" (1806), "stiinta logicii" (cuprinde trei parti publicare in 1812,1813si1816), "Enciclopedia stiintelor filosofice" (1817) si prelegerile sale universitare de istoria filosofiei, filosofia istoriei, estetica si filosofia religiei. Straduintele lui Hegel s-au indreptat spre depasirea neajunsurilor inerente conceptiilor lui Kant si Fichte, care, desi au meritul de a sublinia rolul activ al subiectului in raporturi,refuzand lumi inconjuratoare un statul prin sine insasi (pentru ca,in ultima instanta,filosoful din Knigsberg se putea foarte bine lipsi de lucrul in sine) si,cu atat mai mult,in raport cu subiectul cunoscator.Recunoscand marile merite ale lui Imm. Kant,cautand sa intemeieze in mod absolut cunoasterea umana,a ajuns la ideea unei unitati concrete,dialectice a sensibilului cu rationalul in concept,Hegel subliniaza si limita unei idei atat de valoroase,limita care consta in intelegerea unitatii mai sus amintite ca o unitate a ceva dublu,sensibil pe de o parte si rational pe de alta parte.Or,izvoarele cunoasterii nu le cautam pentru ele insele,ci pentru a intemeia,prin ele,cunoasterea,iar aceasta din urma nu se dezvolta de la sensibilitate la intelect,ci este,in orice moment al ei,o unitate a lor,o unitate dialectica in care este presupusa intotdeauna si contradictia.O astfel de perspectiva si-a asumat Hegel in intreaga sa opera,dar in primul rand in Fenomenologia spiritului,lucrare in care este dezvaluita procesualitatea pe care o presupune cunoasterea umana in cautarea certitudinii de sine.Certitudinea cunoasterii este,in ultima instanta,o intemeiere a certitudinii omului si,deci omul se cunoaste pe sine.De aceea pentru Hegel cunoasterea este un act ontologic.In aceasta idee isi are izvorul si marele merit al lui,dialectica,dar si marea sa limita,idealismul. Vedem deci ca Hegel,ca si predecesorii sai din cadrul filosofiei clasice germane,mai mult decat atat,ca si mai toti marii filosofi ai epocii moderne,este urmarit de ideea intemeierii absolute a cunoasterii,a realizarii unei cunoasteri a cunoasterii si,pe aceasta baza,a fundamentarii unei noi metode in filosofie. Aflat in fata unor intrebari etern umane de maxima generalitate (ce este existenta in esenta ei ?,este inteligibila aceasta existenta ?,care este locul omului in contextul existentei ca totalitate ?etc.) Hegel nu a dezarmat,ci luptandu-se cu ele,a raspuns intr-o maniera care ne evoca,poate,spiritul cel mai insetat de absolut si de certitudine din istoria filosofiei.Raspunsul sau poate fi condensat in afirmatia ca realitatea este o totalitate organica ierarhizata valoric,valoarea suprema fiind spiritul constient de sine. Vocatia

76 totalitatii organice face foarte dificila delimitarea in gandirea sa a incetatenitelor discipline ale ontologiei,gnoseologiei,metodologiei.Pentru el filosofia trebuie sa fie o reflectare a fiintei,deci ontologie,dar aceasta reflectare este insasi Fiinta,marsul Ideii Absolute catre cunoasterea de sine,deci ontologie si gnoseologie,iar mersul filosofiei nu este o pura constructie speculativa,formala,in sensul logicii aristotelice,ci un demera dialectic care este insasi dialectica Fiintei,deci ontologie si gnoseologie si metodologie. Ontologia la Hegel promoveaza un monism consecvent in cadrul caruia elementul constitutiv al existentei este Ideea Absoluta,iar existenta este un proces organic,unitar si dialectic prin care Ideea Absoluta ajunge la constiinta propriei sale esente,la constiinta ca ea este esenta lumii,parcurgand anumite stadii. Intr-un stadiu initial Ideea Absoluta este in sine,o existenta lipsita de orice determinatii,calitati,deci si lipsita de constiinta de sine,o existenta potentiala care este prin aceasta si non-existenta.Printr-un salt dialectic care reflecta necesitatea autodepasiriicontradictiei inerente Ideii pure,ce exista si nu in acelasi timp,are loc trecerea la un stadiu prin care Ideea Absoluta se neaga pe sine,se instraineaza in natura.Natura este negarea Ideii tocmai prin determinatiile,calitatile sale,procesualitatea sa,care exprima trecerea potentialitatii initiale,a posibilitatii,in act,in real.Desi se depaseste contradictia existentei pure,opunandu-i-se,dar in acelasi timp este o expresie a acesteia,e drept instrainata,o expreie a cautarii de sine. Din aceasta perspectiva,desi nu acorda naturii decat un statut ontologic derivat,Hagel surprinde multe elemente valoroase cu privire la fenomenele lumii inconjuratoare care sunt integrate intr-o viziune unitara,dar si contradictorie conceperii finalitatii naturii care tine de autorealizarea spiritului.Acest scop,aceasta finalitate a deveniriiar fi atingerea unui nou stadiu in care Ideea,imbogatita cu experienta propriei sale instrainari,devine constienta de existenta sa si de locul pe carel detine ca esenta,revine,deci,la sine,dar pe un plan superior.Hegel considera ca acest stadiu este chiar filosofia sa. Omul,in acest context,ne apare ca fiind tocmai ceea ce,dobandind constiinta de sine,realizeaza saltul de la natura,de la Ideea Absoluta instrainata la cea care se regaseste.Saltul amintit mai sus este conceput ca un proces complex,dialectic al devenirii umanitatii,in cadrul caruia filosoful german surprinde iarasi multe elemente viabile daca sunt reinterpretate din perspectiva materialista.In esenta pentru Hegel omul nu este nici umilul supus al vreunei determinari absolute exterioare lui,nici demiurgul absolut al realului,ceea ce inseamna de fapt ca el este si una si alta fara pretentia absolutului,adica el este si determinat pentru ca reprezinta un stadiu al devenirii Ideii Absolute dar si determina pentru ca prin el,de fapt prin constiinta lui,aceasta ajunge sa se cunoasca pe sine. Ajunsi aici o precizare se impune,precizare care reliefeaza sensul mai profund al idealismului hegelian si anume ca,desi am folosit in randurile anterioare notiunile de om,umanitate,natura,lume inconjuratoare pentru a-l intui pe Hegel trebuie sa intelegem prin ele nu ceea ce desemneaza ca realitate obiectiva,ci chiar notiunile ca stare.Deci,cand spunem naturatrebuie sa intelegem,in spiritul lui Hegel,conceptul de natura,cand spunem om(mai mult conceptul de constiinta umana,deci reducand omul doar la aceasta)conceptul de om ; altfel spus,trebuie sa acordam statut ontologic conceptului.De altfel,insasi Ideea Absoluta nu este gandita de Hegel decat ca un concept,ca un concept pur.

77 In acest fel am pregatit terenul pentru a surprinde cateva elemente ale gnoseologiei sale intim corelate cu pozitia ontologica sugerata anterior. Gnoseologia (teoria cunoasterii) la filosoful german intemeiaza,pe de o parte ontologia,prin extrapolarea conceptului la nivelul existentei in ansamblu ca Idee Absoluta,iar pe de alta parte,decurge din ontologie prin surprindera cunoasterii umane ca proces al autocunoasterii Ideii. Evident,pentru Hegel cunoasterea este posibila,el criticand lucrul in sine kantaian.Procesul cunoasterii presupune o dialectica prin care se respecta dialectica obiectului,pentru ca este insasi unitatea procesuala a subiectului care cunoaste si a obiectului care este cunoscut.La Hegel,prin cunoastere,subiectul nu numai ca-si apropie obiectul,ci,mai mult,prin aceasta el se apropie de sine insusi.Acest lucru este posibil pentru ca subiectul si obiectul sunt unul si acelasi si anume procesul devenirii conceptului care se autocunoaste. Pe de alta parte,Hegel a incercat sa rezolve contradictia ce parea de neimpacat dintre sensorial si rational,el afirmand ca,de fapt,primordial nu este nici unul,nici altul,ceea ce inseamna ca ambele intemeiaza cunoasterea,ca fiind expresia unitatii lor,rationalul fara sensorial fiind pura abstractie,iar sensorialul pura potentialitate cognitiva.Mai mult decat atat,cunoasterea nu poate fi decat o depasire atat a unuia cat si a altuia,ea trebuind inteleasa ca proces in cadrul caruia fiecare moment presupus si sensorial si rational intr-o logica numita de Hegel subiectiva care se intemeiaza pe logica obiectiva,pe ontologie.In cadrul acestei logici subiective el insista asupra categoriilor (conceptelor de maxima generalitate) pe care le presupune reflectarea lumii. Pentru Hegel aceste categorii au prestanta ontologica si in aceasta consta idealismul sau,dar cerand ca ele sa fie pline de continut,dat tocmai de unitatea contradictorie dintre sensorial si rational,ne ofera o imagine dialectica a cunoasterii care este,de fapt,o expresie a dislecticii realului. Teoria categoriilor si,mai ales,a totalitatii lor organice este nucleul metodologiei hegeliene,a dialecticii sale.Desi,ca si alti filosofi, el a considerat ca sistemul categorial trebuie sa inceapa cu categoria cea mai abstracta dar si cea mai lipsita de determinari,de continut si anume fiinta,categoriile centrale sunt la Hegel cele de devenire si contradictie. Facand precizarea ca aceasta procesualitate complexa,mult simplificata aici,presupune la ganditorul in cauza o ontologizare a insasi categoriilor, dislectica fiind in ansamblu o dialectica a conceptului, ramane sa desprindem ca totusi marele-i merit ramane metoda ca atare, fiind de altfel ceea ce clasicii marxismului au apreciat cel mai mult la el. Desprinsa din chingile idealismului, dialectica lui Hegel a fost unul din elementele cele mai importante care au participat la constituirea filosofiei care va revolutiona gandirea umana si va contribui la transformarea revolutionara a omenirii. Desi abstract in ce priveste forma expunerilor sale filosofice Hegel s-a dovedit concret prin continutul lor si aceasta se vede cu pregnanta si-n gandirea social-politica pe care a promovat-o. Legat de epoca sa si framantarile pe care le-a cunoscut Hegel a imbinat nuantele luministe ce au pregatit revolutia franceza cu incercarea de a integra situatia din Germania intr-o filosofie a compromisului, pentru a se integra ea insasi (filosofia) intr-o societate a compromisului. Cu toate acestea, nu de putine ori, Hegel isi depaseste epoca, nu atat in planul intelegerii situatiei Germaniei, ci in planul ideal al interpretarii societatii umane, a omului, a esentei sale. Demne de retinut sunt, de exemplu, ideile lui in legatura cu rolul muncii in intelegerea esentei umane, interpretarea data procesului instrainarii sau

78 raportului dintre societate si individ, etc. De fiecare data trebuie depasit idealismul interpretarilor sale. Ceea ce prefera Hegel sa studieze dintre fenomenele sociale se refera la aspectele vietii spirituale ale societatii in filosofia marxista fiind surprinse in contextul formelor constiintei sociale- si, in masura in care el transforma insasi istoria societatii in fenomen spiritual, multe fenomene, procese ale societatii reale sunt explicate ca expresii ale autodevenirii spiritului. Ludwig Feuerbach (1804-1872), ultimul reprezentant al filosofiei clasice germane este si cel care se va desprinde de ceilalti nu atat prin profunzimea gandirii sale, cat mai ales prin modificarea radicala a orentarii. Principalele lucrari ale lui sunt grupate, in functie de continut, in lucrari care au ca obiect exclusiv filosofia: Necesitatea unei reforme a filosofiei, Teze preliminare pentru o reforma a filosofiei, Principiile filosofiei viitorului si lucrari care au ca obiect religia: Esenta religiei, Esenta crestinismului (care este si cea mai importanta opera a sa) etc. Pe baza unei critici severe a idealismului hegelian, L. Feuerbach se va indrepta spre o conceptie filosofica materialista in care categoria de existenta in sens de lume reala, este punctul de plecare. Pentru el lumea materiala, ca existenta obiectiva, ca natura, nu este creata, nu deriva dintr-o latura spirituala, ci exista prin sine insasi, constiinta fiind un factor derivat si nu determinant. Materialismul lui Feuerbach nu depaseste materialismul modern ce i-a premers si aceasta pentru ca ridicandu-se impotriva lui Hegel, el neaga odata cu idealismul si dialectica, marea descoperire a predecesorului sau. De aceea materialismul lui Feuerbach este metafizic si completativ iar aceasta se vede mai cu seama in interpreatarea omului si societatii umane. Si in cadrul teoriei cunoasterii se constata acest lucru deoarece, desi a inteles faptul ca prin cunoastere are loc un proces de reflectare subiectiva a unei realitati obiective, Feuerbach nu recunoaste subiectului rolul activ pe care il are, procesul cognitiv fiind doar rezultatul influentei obiectelor si proceselor asupra simturilor. Mai mult chiar, desi recunoaste unitatea indisolubila dintre sensorial si rational, aceasta unitate este lipsita de dialectica ei pentru ca la filosoful nostru rationalul nu se deosebeste decat cantitativ de sensorial. Preocuparea de capatai a lui Ludwig Feuerbach a fost aceea de a intemeia o noua filosofie prin care sa se depaseasca speculatiile sterile ale idealismului german, o filosofie a omului si pentru om. De aceea in sistemul sau filosofic omul ocupa un loc central (motiv pentru care materialismul sau este numit antropologic), dar, desi el a dorit sa surprinda omul concret, real, pana la urma, conceptandu-l in afara conditiilor sale de existenta istorice si sociale, ca natura umana care rezista tuturor timpurilor, deci reducand omul la o presupusa natura eterna a sa, filosoful german nu a depasit idealismul in interpretarea omului si a societatii umane. Cautand sa intemeieze o noua filosofie a omului si considerand ca prin religie omul se instraineaza de sine, Feuerbach a fost foarte mult preocupat de studiul critic al religiei, avand din acest punct de vedere mari merite in intemeierea stiintifica a cercetarii religiei si a ateismului. El a cautat sa realizeze o cunoastere a adevaratei esente a religiei, preocupare care nu s-a vrut doar critica, ci si pozitiva, constructiva. Cautand esenta religiei el constata existenta unei realitati om-religie prin care temeiul religiei il reprezinta omul si, de aceea, apare cu necesitate cerinta cautarii esentei umanului pentru ca prin aceasta sa putem fundamenta esenta religiei. Si cum filosoful

79 german considera ca esenta umanului este constiinta, ca stiinta de sine (si prin aceasta stiinta de altul, ca tot ce se afla in afara spiritului uman, individual), decurge ca religia nu este decat o intrainare a esentei umane in divinitate, care este divinul din om ridicat la rangul de principiu absolut. Religia si-ar avea, deci, izvorul in relatia dintre om si om ca expresie constiintei de altul, care ar fi ea insasi instrainata in raportul dintre om si Dumnezeu. Solutia propusa, directa si nemijlocita iubire dintre EU si TU, ne demonstreaza ca in domeniul conceptiei sociale nici ultimul filosof clasic german nu paraseste planul speculatiei in care relatiile dintre oameni in procesul concret al vietii lor sociale sunt reduse doar la aspectul lor moral, iar acesta, la randul lui, este gandit arid, ca modalitate de a trai prin iubirea semenului, ca nazuinta spre fericire prin autoingradire rationala, pentru a face loc si aproapelui in aceeasi cursa catre fericire. Vedem deci cum ateismul lui Ludwig Feuerbach, tocmai pentru ca nu este consecvent, va conduce la apararea religiei insasi in sensul stimologic al cuvantului (relatie), el fiind convins ca istoria omenirii poate fi echivalenta cu istoria schimbarilor religioase.

80

Bibliografie selectiva 1. Ludwing Feuerbach,Texte filosofice,Editura de stat pentru literatura stiintifica,Bucuresti,1954. 2. Mircea Florian,Scrieri alese,Editura stiintifica,Bucuresti,1968. 3. L.Gross,Reforma Kentiana in filosofie,Bucuresti 1933. 4. C.I.Gulian,Hegel, Editura stiintifica si enceclopedica,Bucuresti 1981 5. C.I.Gulian,Hegel sau filosofia crizei,Editura Academiei RSR,Bucuresti,1970. 6. C.I.Gulian,Introducere in istoria filosofiei moderne,Editura enciclopedica romana,Bucuresti,1974. 7. G.W.F. Hegel,Fenomenologia spiritului,Editura Academiei RSR,Bucuresti,1967. 8. G.W.F. Hegel,Filosofia naturii,Editura Academiei RSR,Bucuresti,1966. 9. G.W.F. Hegel,Stiinta logicii, Editura Academiei RSR,Bucuresti,1965. 10.G.W.F. Hegel,Enciclopedia stiintelor filosofice,Logica, Editura Academiei RSR,Bucuresti,1962. 11.G.W.F. Hegel,Filosofia spiritului, Editura Academiei RSR,Bucuresti,1966. 12.Ath.Joja,Studii de logica,vol.I, Editura Academiei RSR,Bucuresti,1966. 13.Immanuel Kant,Critica ratiunii pure,Editura stiintifica,Bucuresti,1969. 14.Immanuel Kant,Critica ratiunii practice,Editura stiintifica,Bucuresti,1972. 15.Immanuel Kant,Critica faculatii de judecare,Editura stiintifica si enciclopedica,Bucuresti,1981. 16.C.Narly,Pedagogia lui Immanuel Kant,Editura Cultura romaneasca,Bucuresti,1936. 17.P.P. Negulescu,Problema cunoasterii,vol.I,Editura Academiei RSR,Bucuresti 1969. 18.C.Noica.,Povestiri despre om.Dupa o carte a lui Hegel,Editura Cartea Romaneasca,Bucuresti,1980.

81

Marsxim i neomarxism 1) Apariia Marxismului Karl Marx s-a nscut la 5 mai 1818 n oraul german Trier.A facut cursurile liceale in oraul natal(1830-1835), studiaz dreptul la Universitatea din Boon i apoi istoria i filosofia la Universitatea din Berlin(1835-1841).Se altur grupului hegelienilor de stanga-tinerii hegelieni,adepi ai doctrinei care practicau o filosofie speculativ,a contiinei de sine.La 23 de ani Karl Marx i susine teza de doctoratDeosebirea dintre filosofia naturii la Democrit i filosofia naturii la Epicur.Devine redactorulGazetei renanedin Koln,pe care o transform ntr-un organ al democraiei revoluionare.n 1843 se mut la Paris,unde aditez mpreuna cu Arnold Ruga Analele germano-franceze.n august 1844,Marx se ntlnete cu Angels,mpreuna vor colabora cu intermitena,pn la moartea sa din 1883,la Londra,unde se stabilize din 1852. Opere:Manunscrisele economico-filosofice din 1844n care descrie mecanismul dezumanizrii omului in condiiile societaii, Tezele lui Feuerbach,n numr de 11,cuprind problemele princinale,ontolo iau noscologiei,filosofiei socialo i praxioloiei;Mizeria filosofiei(1847);Luptele de cas din Frana 18481850;Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte (1852);Contribuii la critica economiei politice(1859);n anul 1867 scrie primul volum din lucrarea fundamentalCapitalul.Urmtoarele volume apar postum;la ele Karl Marx a lucrat aproape patru decenii.Mai scrie:Rzboiul civil din Frana(1871);Critica programului de la Gotha(1875)document programatic concret despre trecerea la socialism. Friedrich Engels s-a nscut n Germania la 28 noiembrie 1820,n oraul Barmen din Renania.Dup finalizarea studiilor primare i gimnaziale intr n micare si grupareaTnara Germanie.ncepe s-i formeze concepia revoluionar-democratic.n 1842 este in Anglia,la Manchester,alturi de tatl su,unde cunoate procesul de formare a proletaristului, mecanismul exploatri i viaa acestei noi clase n formare.Dup o profund analiz a societaii engleze trece la elaborarea materialismului dialectic i istoric.Ataat ideilor sale revoluionare,transformatoare,particip la micarii muncitoreti international,ntemeind la 28 septembrie 1864 Internaionala I-a.Dup moartea lui Marx, continu s conduc micarea muncitoreasc international,purtnd o dens coresponden cu mai multe partied pro resiste din Europa.Moare n 1895.

82 Opere:Situatia clasei muncitoare din Anglia (1845)Principiile comunismului,lucrare fundament pentru Manifestul Partidului Comunist,scrisa impreuna cu Marx,Razboiul taranesc german(1850)Anti-Dahring,(1878),Originea familiei, a proprietatii private si a statului (1884),Ludwig Feuerbach si sfarsitul filosofiei clasice germane(1886),Contributii la critica programului social-democrat din 1891. Opera cumuna a lui Marx si Engels: Sfanta familie(1844),Ideologia germana(1845-1846),V.T.Lehin apreciaza ca aceasta mica carticica valoreaza cat volume intregi: in spiritual ei traieste si se misca pana in ziua de azi intregul proletariat organizat si luptator al lumii civilizate. I.CODITIILE SOCIAL-ISTORICE SI IZVOARELE ALE APARTIEI FILOSOFICE MARXISTE Cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea avea sa aduca in plan filosofic o schimbare fundamental profunde schimbari social-istorice. Cei care au infaptuit acest salt calitativ au fost Karl Marx si Friedrich Engels. Aparitia filosofiei lor, rezulta dupa cum sugereaza Marx in cea de-a 11-a teza asupra filosofiei lui Feurbach:Filosofii nu au facut decat sa interpreteze lumea in diferite moduri ; importatnt este insa de a o schimba . Opera lui Marx si Engels continua si valorifica tot ce a fost mai bun in gandirea anterioara.In contextual istoric complex din vremea lor,Marx si Engels au descoperit ca proletariatul lor capabil sa transforme lumea.Formarea si maturizarea gandirii filosofice a lui Marx si Engels s-a facut sub influenta unor trasaturi specifice secolului al XIX-lea. Dintre care au stat la baza aparitiei filosofiei marxiste amintim: maturizarea relatiilor de productie capitaliste ,indeosebi in Anglia,Franta si Germania, care au permis aparitia burgheziei si proseteriatului; descoperiile in domeniul stiintelor naturii care dau posibilitatea formarii unei comceptii , unitare despre lume si viata; valorificarea gandirii filosofice precendente . Lenin arata ca filosofia marxista este succesoare legitima a tot ceea ce a creat mai bun omenirea in secolul al XIX-lea filosofia germana, economia , politica angleza si socialismul francez.

Conditiile social-politice ale aparitiie filosofiei marxiste

Odata cu sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul al secolului al XIX-lea se cristalizeaza relatiile de productie capitaliste. Dezvoltarea industriei a aratat ca princiipile clase sociale ale orinduiria care se formase a aparut si s-au dezvoltat datorita unor cause economice. Marx si Engels au inteles fenomenul complex de formare a proletariatului ,

83 cosiderand aceasta clasa sociala forta sa transforme lumea. Ei isi elaboreaza filosofia odata cu procesul de formare si organizare a proletariatului, pe partea opusa se afla noua clasa sociala care inlatura treptat nobilimea si se instaleaza in fruntea societatii. Intre cele doua clase sociale, datorita pozitiei diferite pe care o au fata de mijloacele de productie, incep sa apara neintelegeri. Pe masura ce creste numeric, proletariatul incepe sa se organizeze. Nemultumiti de situatia lor materiala, muncitorii dau curs unor miscari revolutioanare cum ar fi: miscarea muncitorilor de la Fabrica de matase din Lyon (1831), miscarea tesatorilor din Silezia si miscarea chartiuta din Anglia(1838-1842). Deci gandirea socialista din aceasta perioada adduce critici sociietatii capitaliste, ideile sustinute de socialisti nu erau urmate de actiuni concrete, doctrina socialista avand un character utopic. La Manchester, scria Engels, mi-am dat seama ca faptele economice constituie forta istorica hotaratoare; caci ele formeaza baza pe care apar actualele antagonism de clasa. Evenimentele social-politice aratau ca orinduirea brgheza nu reprezinta stadiul ultim al istoriei, forma definitive de existenta a societatii, asa cum pretindeau ideologii ei. O noua revolutie trebuia sa produca avand ca forta principal clasa muncitoare. Marx si Engles au fost gandintori care au inteles rolul istoric al proletariatului si necesitatea intemeierii luptei sale impotriva capitalistului pe o conceptie stiintifica despre lume si viata.

2.Progresele stiintelor naturii-promise ale aparitiei filosofice amrxiste.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea si indeosebi in prima jumatate a secolului al XIX-lea, stiintele naturii cunosc o puternica dezvoltare. Descoperirile au fost ca ideile dislecticii din planul miscarii conceptelor si enunturilor generale sa fie aduse in domeniul existentei natural si sociale. Stiintele care fac descoperiri epocale sunt fizica, biologia, astronomia, chimia, etc. . Din evantaiul de descoperiri, Engels mentioneaza legea conservarii si transformarii energiei, care evidentiaza ca formele energiei mecanica, termica, chimica, electromagnetica ne apareau ca forme diferite ale unei si aceleeasi msicarii a materiei. Descoperirea apartine lui Robert Mayer, fizicianului J.P.Joule si fiziologului si fizicianului Herman Vaelmholts. Istoricul stiintei J.D.Bernal arata ca odata cu aceasta descoperire energia a devinitmoneda universal a fizicii etalonul aur al schimbariilor ce au loc in univers. Alta descoperire care consolideaza gandirea materialista dialectica este teoria celulara, formulate de Scheleiden si Schwan care evidentiaza unittatea structural a lumii

84 vii, ca celula este baza atat a palntelor cat si a animalelor. Mai mult , teoria celulara argumenteaza ca structuralitatea e prezenta la nivel macroscopic, cat si la cel mascrocosmic, cat si la cel macrocosmic. A treia descoperire este teoria evolutionista a lui Charles Darwin prin care naturistul englez zdruncina conceptiile creationiste existente prin evidentierea procesului dezvoltarii formelor de viata de la inferior la superior. Darwin explica pentru prima oara in istoria omenirii in mod stiintific originea speciilor, aratand ca omul este de origine animal. Teoria evolutionista adduce argumente in sprijinul demonstrarii tezei istoricitatii si devenirii intregii lumi vii, latura esentiala in a evidentia elementele de dialectica a realului in care salasluia intreaga omenire intreaga omenire. Acestor descoperiri stiintifice li se adauga altele: ipoteza cosmogonica Kant-Leplance, sinteza primei substante organice-ureca,cercetarile din domeniul paleontologiei si geologiei. Descoperirile amintite conduc la concluzia ca materialismului filosoofic al epocii trebuie sa fie inteles in mod dialectic, caci datele stiintificelor naturii aduc argumente suficiente. Este ceea ce vor face Marx si Engels- sa uneasca materialismului cu dialectica. Din alt unghi de vedere filosofia materialista nu mai poate fi conceputa drept creatia ganditorului izolat de progresele stiintelor naturii, ci din contra se simte nevoia din partea ambelor parti de o interconditioanare dintre stiinta si filosofie. Este meritul lui Marx si Engels ca fac aceasta legatura dintre filosofie si stiintele particulare. Dialectica se impune din ce in ce mai mult, ceruta fiind nu numai de filosofie ci chiar de stiintele naturii. Dialectica curate de mysticism,arata Engels in lucrarea Dialectica naturii, devine o necisitate absoluta pentru stiintele naturii.

3.Izvoarele teoretice ale filosofiei marxiste

Un rol essential in creare materialismului dialectic si istoric a avut influenta reprezentantilor dilosofiei clasice germane: J.G.Fichte, G.W.F.Hegel, F.W. Schelling, L. Feuerbach. Din aceasta pleiada de filosofi ai epocii cel care avea sa-si puna aprenta pe gandirea lui Marx si Engels a fost Hegel. Marx si Engels au sesizat in opera lui Hegel elementele de dialectica, o dialectica care se baza pe o teorie a devenirii IDEII ABSOLUTE. Marx si Engels au descoperit in devenirea a Ideii Absolute un system perfect al dialecticii conceptelor, dar un sistem cu character finit, ceea ce venea in contradictie cu metoda dialectica materialista, care arata ca lumea nu trebuie inteleaga ca un complex de lucruri, definitive, ca un sir de procese,

85 neintrerupte, caci ceea ce ni se pare a fi stabil este in realiatate intr-o continua transformare . Gasind in dialectica lui Hegel cea mai cumprinzatoare teorie al dezvoltarii conceptelor, Marx si Engels au relevant si marile carente contradictia dintre dialectica si idealism, dintre metoda si sistem. In conceptia lui Marx metoda dialectica este excelenta critica si revolutionara este cunoasterea in devenire. Admirand dialectica conceptelor la Hege , Marx in acelasi timp preia pozitivul si se detaseaza din planul de desfasurare al dialecticii hegeliene si considera ca idealul este nimic altceva decat materialul transpus si tradus in capul omului. In felul acesta la Marx si Engels dialectica nu mai este doar a enunturilor si conceptlor logice , cum considera Hegel si descopera principiile dialecticii care sunt proprii obiectelor si fenomenelor natural si sociale care se afla in permanenta miscare. De aici concluzia ca metoda dialecticii marxista este un drum, o cale, un indreptar de activitate si cunastere a realului , fie el natural ori social. Alt filosof cu influenta a fost L.Feuerbach, de la care, Marx si Engels au preluat ideile materialiste. Feurbach era tributary unei viziuni inguste asupra omului, caci el il interpreta doar ca pe un individ, rupt de viata sociala concreta. El nu a inteles ca existenta naturala genereaza la rand ei o existent sociala, specifica numai activitatii indivizilor luati la un loc in vederea procedarii celor necesare traiului. Putem considera ca filosofia marxista este o sinteza nemijlocita a dialecticii hegeliene si a materialismului dialectic. Filosofia sociala a marxismului s-a nascut sub influenta economiei politice clasice si a socialismului utopic. Cei care au studiat pentru prima oara economical au fost economistii englezi W.Petty, A.Smith, D.Hucardo. Studiind opera acestora, Marx s Engels ajung la concluzia ca ei au considerat societatea din punctual de vedere al productiei material, urmarind sa descopere legile obiective inerente acestor procese. Mergand pe acest drum deschis de economisti englezi ,Marx si Engels incep sa inteleaga societatea ca pe un tot unitary, care are la baza diviziunea sociala a muncii, pe care o denumeesc, vazuta ca pe o anumita treapt a dezvoltarii sale istorice, formatiune social-economica. A.Smith si D.Hicardo desi pun la baza valorii marfii munca, descoperirea de mare importanta,Marx duce mai departe acesta teza descoperind legea valorii, structura contradictorie a marfii, opozitia dintre valorea concreta. Analizand toate descoperirile a economiei politice, Marx isi incepe lucrarea capitalul. Contributia fundamental a lui Marx in domeniul economiei politice este aceea ca descopera teoria plusvalorii, generate de forta de munca, care devine in capitalism o marfa si care produce o valoare mai mare decat cea cheltuiata de capitalist pentru preocuparea ei. Daca aceste doua izvoare teoretice ne permit sa intrezarim optiunile fundamentale pentru societatea viitoare, al treilea izvor specialismul utopic, ne prezinta spiritual critic

86 la adresa societatii capitaliste si optiunea lor defindefinitiveru socialism si communism. Cei trei remarcabili in socialismul utopic-Saint, Simon, Charles Fourier si Robert Owen, desi au formulat critici severe societatii capitaliste, sustinand chiar necesitatea inlaturari oranduiri. Amintite si instaurarea ei noi, oranduiri bazate pe egalitatea tuturor membrilor societatii, teoriile lor nu se puteau concretiza, caci purtau pecetea unor idei irealizabile, deci utopice. Cu toate ca au intuit trasaturile esentiale ale societatii socialiste, ei nu au reusit sa gaseasca acea forta ca care era in stare sa transforme teoria in practica, caci in vremea lor proletariatul inca nu devenise o forta politica de sine statoare. Atitudinea lor era aceea de constatare si de contestare , or trebuia gasita sokutia practica de realizare. Marx si Engels depasesc aceasta limita gasind ca forta motrice care va realiza utopia accialismulor este proletariatul, ca mersul omenirii spre socialism se degajeaza din contradictiile proprii modului de productie capitalism. In felul acesta, Marx leaga viitorul socialismului de proletariat, de lupta de clasa a acestuia, de infaptuirea revolutiei proletare, care sa faca trecerea de la capitalism la socialism. Marxismul a unit in mod erganic materialismul cu dialectica, facand in felul acesta saltul calitativ in interpretarea lumii prin ea insasi. Temelia acestei interpretari o prezinta autodinamismul existentei, caracteristica fundamental a Marelui Univers. Explicatia materialista cuprindea soi viata sociala, de aici decurgand o trasatura esentiala a progresului filosofiei marxiste-explicarea pentru prima oara in istoria omenirii, a vietii sociale in mod materialist. Marx insusi a acordat o atentie deosebita problemelor de natura sociala, in cadrul filosofiei sale, caci problemele sociale erau cele mai strigente, orice filosofie trebuie sa le resolve. Pentru demonstrarea caracterului materialist al vietii sociale Marx s-a folosit de demonstrarea rolului decisiv al factorilor materiali in domeniul societatii. Conceptual fundamental pe care l-a folosit Marx in a demonstra schimbarea efectiva a realitatii obiective, deci si a societatii umane,este practica, semnifica activitatea umana pentru demonstrarea realitatii obiective, a realiatatii exterioare constiintei umane. Aceasta explicare nu trebuie analizata si vazuta unilateral, adica interpretarea doar cu precaderea spre productia materiala, ci are in continut si activitatea din cadrul relatiilor si institutilor suprastructurale politice. Practica avand character transformator, filosofia marxista devenind arma teoretica in lupta de elibereare a proletariatului. Filosofia marxista viza viitorul prin analiza epocii lor, iar acest postulat devenea sarcina principal a filosofiei marxiste de schimbare efectiva a societatii si a conceptiei generale despre lume si viata. De aici tragem concluzia ca Marx si Engels si-au conceput sistemul filosofic cu largi deschideri spre viitorul societatii, fiindca filosofia lor este o filosofie activitatii practice, o filosofie a actiunii obiectiv transformare. Marx si Engels nu numai ca au oferit teoriaprogram,dar au gasit si forta capabila sa concretizeze practice teoria lo-forta proletariatului.

87 Filosofia marxista este singura filosofie consecvent materialista prin faptul ca a extins explicatia antologica a naturii prin cuprinderea si nu subordonarea explicatiei materialiste si asupra societatii umane. Marx si Engels nu s-au preocupat in mod special pentru a ne lasa o antologie intregul lor sistem filosofic ne argumenteaza in mod stiintific faptul ca antologia sociala se intemeiaza pe activitatea umana care este obiectiva atat prin continut cat si prin rezultatele ei , ca numai in procesul muncii oamenii creeaza propria lor existent sociala. Explicand in mod materialist societatea si evolutia ei , intemeiatorii filosofiei marxiste au fundamentat teza potrivit careia existent sociala determina constiinta sociala, care ,alaturi de alte teze reprezinta una dintre cele mai mari cuceriir teoretice si practice ale marxismului. In acest sens Engels scria Constiinta si gandirea noastra oricat ar parea de de suprasensibile, sunt produsul unui organ material ,corporal-creierul. Materia nu este produs al spiritului, ci spiritual este el insusi doar produsul cel mai inalt al materiei.. Este aici rezolvata problema fundamental a filosofiei, rolul determinant al materiei sic el derivate al constiintei . Se subliniaza ca si constiinta sociala are un rol active, transformator al existentei sociale, deci nu este pasiva. In dorinta lor de a oferi o conceptie unitara despre lume si viata Marx si Engels siau elaborate noua lor filosofie- materialismul dialectic si istoric- pe crae il putem aprecia ca fiind filosofia generala si filosofia socala. Aceste parti ale uneia si aceleiasi filosofii exista intr-o unitate dialectica. Clasicii nu au dorit sa dea un nume special filosofiei lor, fiindca chiar Engels arata, referindu-se la Marx, ca marile realizari teoretice ale acestuia raman conceptia materialista asupra istoriei. Daca Marx a elaborate partile fundamentale ale materialismului istoric, Engels are meritul, indeosebi prin lucrareaDialectica naturii, da a fi elaborate in chip stiintific fundamentale dialecticii. Cu modestia ce-l caracteriza, Engels arata: Marx era un geniu; noi ceilalti cel mult talente. Fara el teoria nu ar fi fost astazi ceea ce este. De aceea ii poarta pe buna dreptate numele. Intelegem de aici ca filosofia marxista inmanunchiaza gandirea celor doi savant, iar materialismul dialectic si istoric este continutul revolutiei infaptuite in filosofie. In chiar actul elaborarii materialismului istoric se denunta caracterul contemplative al vechiului materialism, ca si caracterul speculative al dialecticii, transformand filosofia dintr-un instrument de interpretare a lumii intr-unul de schimbarea ei. Dand character militant si transformator, filosofia marxista este in aceeasi timp partinica. Caracterul partinic izvoraste din faptul ca ea serveste interesele unei anumite clase- clasa muncitoare. De data aceasta pentru prima oara in istoria omenirii interesele clasei muncitoare nu se opun intereselelor celorlalte clase social exploatate, ci se indentifica cu interesele tuturor oamenilor muncii. Dezideratul capata character general, filosofia marxista dobandind in final un profund character popular.

88 Din caracterul transformator si partinic al filosofiei marxiste decurse o alta trasatura esentiala, caracterul ei umanist. Umanismul characteristic filosofiei marxiste se detaseaza net de celelalte tipuri de umanisme avand in centrul lui oamenii reali, vii considerati in permanenta actiune istorica. Aceasta recucerire a omului a fost realizata denistificarea instrainarii umane si eradificarii oricarui edificiu speculative despre om si istorie. In esenta umanismul Marxist statueaza ca omul este fiinta suprema pentru un om. Tinand cont de importanta pe care au acordato Marx si Engels progresului stiintelor naturii in epoca lor de nota ca intregul lor filosofic a facut un salt calitativ, revolutionary si in ce priveste raportul dintre filosofie si stiinta. De la bun inceput ei au criticat unor filosofi de a considera filosofie drept stiinta a stiintelor sau chiar regina acestora. Ei au jalonat calea rationala care trebuie sa existe intre filosofie si stiintele particulare. Filosofia nu se dezvolta in mod intentionat, rupta in realul in miscare, ci se bazeaza in explicarea lumii si vietii tocmai pe realizarile stiintelor naturii, iar stiinta , la randul ei, se foloseste de tezele materialismului dialectic, ca dupa un indreptar metodologic, spre realizarea sarcinilor ce-I le pune in fata realul. Intre filosofie si stiinta nu exista opozitie , ci din potriva ,ele se suplinesc reciproc. In acest context rezultatele partiale ale stiintelor intepreaza intr-un tot unitary prin intermediul materialismului dialectic si istoric. Interferand datele stiintelor particulare, filosofia arxista dobandeste un character stiintific, devenind o conditie sine qua non a pregresului cunoasterii stiintifice. Avand character stiintific, materialist dialectic si istoric ea capata un character ateiat. Aceasta latura fiind inca o trasatura esentiala a revolutiei infaptuita de Marxism in filosofie, face sa apara rupture definitive a materialismului de conceptiile idealiste, asupra existentei. Ateismul preconizat de Marx avea drept tinta finala eliberarea omului de orice forma de instrainare mistico-religioasa, care nu se putea face decat pe temeiul eliberarii sociale a omenirii si crearii conditiilor accesului la cunoastere. Marx insusi arata Teze despre Feuerbach(1845)toate misterele care duc teoria spre mysticism isigasesc dezlegarea rationala in practica omeneasca si in intelegerea acestei practice. Marx si Engels au elaborate materialismul dialectic si istoric avand in gandire teza receptiviitati la noi din stiinta si experienta practicii social politica. Omul actionand asupra realului si transformandu-l in acest process permanent al isi transforma totodata propria sa natura. Filosofia marxista este receptive fata de orice proces al creatiei materiale si spiritual, incorporand in sistemul sau adevaruri noi, dandu-I posibilitatea in acest fel sa se imbogateasca. Nefiind un sistem filosofic inchis, cu pretentia de a fi perfect, ci in contra imbogatit impermanenta, el capata un carcter deschis, aplicat in mod crescator. Carcterul creator, deschis catre noi si valoare reprezinta inca o trasatura de baza a materialismului dialectic si istoric, ca sistem de gandire.Intemeietorii socialismului stiintific au fost ganditori revolutioanrii, nu profeti care sa prezinta un

89 viitor imaginar si sa stabileasca procente immobile, valabile pentru orice etapa de dezvoltare . Ei au elaborat o conceptie revolutionara uniatara despre lume, despre communism, bazandu-se pe conceptia materialismului dialectica a dezvoltarii economice si sociale. Nu odata ei au stabilit ca aceasta conceptie revolutionara nu este incheiata, ei, dimpotriva constituie numai o baza de pornire care trebuie continuu dezvoltata si perfectionata, pe baza noilor cuceriri ale stiintei si cunoasterii umane , afirma tovarasul Nicolae Ceausescu. Materialismul dialectic si istoric, conceptie stiintifica despre lume s-a impus tocmai prin forta de argumentare a adevarului sau. Lumea in care traim datoreaza celor doi ganditorii nu numai solutionarea problemei de perspectiva a omerii, faurirea comunismului, dar si una di n cele mai profunde mutatii in structura modului de a gandii si actiona concret. Raman de mare actualitate cuvintele lui Lenin invatatura lui Marx este atotputernica fiindca este justa.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1.V.I.Lenin, opera complete, vol.26, ed. Politica, Bucuresti, 1964 2.Marx-Engels,opera, vol13,Bucuresti, ed.politica, 1958 3.V.T.Lenin,opera complete,vol23,ed.politica,1964 4.J.D.,stiinta in istoria societatii, Bucuresti,ed politica,1964 5.Marx-Engels,opera,vol.20,Bucuresti,Ed.politica,1964 6.Marx-Engels,opera,vol223,Bucuresti,Ed.politica,1966 7.Marx-Engels,opera,vol.21,Bucuresti,Ed.politica,1965 8.Karl Marx si Fr.Engels,opera,vol3,Ed.politica,1958

V.I.LENIN SI EVOLUTIA MARXISMULUi

Continuator al lui operelor lui Marx si Engels, Vladimir Ilici Lenin (1870-1924) a dezvoltat si aplicat marxismul in conditiile specifice epocii sale. Filosof a imbogatit tezele materialismului dialectic cu noi concept , teze.

90 S-a nascut la 22 aprilie 1870 la Simbirsk. Urmeaza facultatea de drept din Kazan, dar luand parte la miscarea revolutioanara a studentilor este exclus si dupa o perioada de domiciliu, fortat isi continua studiile la Petersburg. Aici organizeaza cercuri marxiste, duce o activitate de razpandire a marxismului si scrie prima sa opera Ce sunt prietenii poporului si cum lupta impotriva social-democratilor, considerate primul manifest al partidului Marxist revolutioanar din Rusia. In anul 1895 V.I.Lenin infiinteaza la Petersburg uniunea de lupta pentru eliberarea clasei muncitoare, care devine germenul partidului marxist din Rusia. Deportat in Siberia intretine o vasta corespondenta pe teme filosofice cu alti revolutionar marxisti. Lucrarea cei de facut ? a avut un rol important in pregatirea ideologica a crearii partidului, continand principiile ideologice ale partidului Marxist in iulie 1903 V.I.Lenin pune bazele partidului revolutionar Marxist al clasei muncitoare din Rusia. Alte opera importante in care se anunta idea transformarii revolutiei burghezodemocratice in revolutia socialista au fost: Doua tacticiale social-democratiei in revolutia democratica; Un pas inainte doi pasi inapoi s.a. Dupa infrangerea revolutiei de la 1905 emigraza in Elvetia si Franta. Aici scrie Materialism si empiriocriticism in care apara bazele teoretice ale partidului si o considerabila contributie la dezvoltarea filosofiei marxiste. In continuare Lenin a scris : Dreptul natiunilor la autodeterminare , Caiete filosofice , Imperialismul stadiul cel mai inalt al capitalismului, Programul militar al revolutiei proletare, Teze din aprilie , Statutul si revolutia,Marea initiativa si altele. Lenin ajunge sa fundamenteze alimentele definitorii ale conceptului de materie. In lucrarea Materialism si empiriocriticism afirma ca material este o categorie filosofica care desemneaza realitatea obiectiva data omului prin senzatiile noatre si existenata independent de ele. Lenin face astfel o elucidare a notiuni de materie, aceasta fiind o categorie filosofica (o notiune de maxima generialitate) care indica lumea inconjuratoare, lume ce exista in mod obiectiv adica in afara si independent de senzatiile noastre dar care ajunge sa fie cunoscuta de noi oameni mai intai prin senzatii si perceptii, iar apoi cu ajutorul proceselor intelectuale. In conceptia lui Lenin, principala insusiri a realitatii, a infinitatii obiectelor si procesul acesteia, insusire pe care o luam in considerare in si prin notiunea de materie este obiectivitatea, faptul ca acestea (obiectele si procesele) exista in afara si independent si constienta. Materia este substratul si constientul tuturor lucrurilor si proceselor de la particulele elementare stiute si nestiute pana la galaxiile cunoscute si necunoscute. Ca factor primordial matera existent in sine, prin ea insasi nu este deturnata generate de ceva sau de cnv din exteriorul ei; nu exista in functie de vreun presupus spirit obiectiv (Dumnezeu, idea absoluta) si nici de constiinta omului ( de senzatiile sau ideile lui).

91 Rezulta ca materia isi este suficienta siesi n-a fost create si nu poate fi distrusa. Pot fii create sau distruse mai bine spus schimbate sau transformate, structurile concrete ale materie, dar nu material ca atare. Legile fizice ale conservarii si transformarii si energiei confirma acesta afirmatie. Obiectivitatea materie determinasi obiectivitatea insusirilor sau atributelor ei fundamentale: miscare, timp, spatiu, structuralitatea, reflectarea(cognoacibilitatea). Definind si caracterizand materia prin obiectivitate si primordialitate Lenin a elaborate conceptual de materie in asa fel incat in sfera lui pot si surprinse si fenomenele vietii si existentei sociale. In felul acesta,punctul de vedere al materialitatii lumii a fost dus pana la varf, pana la explicarea materialista a vietii sociale. Din citatul lui Lenin cu privinta la materie mai rezulta o trasatura importanta si anume cognacibilitatea. Materia afirma Lenin ne este data in senzatie,este oglindita in ele. Aceasta inseamna ca material nu este o entitate ascunsa , msiterioasa , situate undeva dincolode lucrurile si procesele realitatii concrete. Astfel Lenin da o lovitura de gratie idealismului subiectiv si obiectiv inclusind religiei precum si filosofilor apartinand orientarilor acceptice si chiar agnostice. In gandirea lui Lenin conceptual de materie este cumprinzator material nu se indentifica si nu reduce la nici una din formele ei concrete de existent( particule elementare, atomii , substanta, camp etc). Acest concept nu se refera la un anumit aspect (mechanic, fizic,chimic) al realitatii ci, le viseaza si generalizeaza pe toate simultan in mod systematic si concentrate atat de concentrate ,incat intr-o singura notiune materiee incapeo lume intreaga atat de variata si infinita. Din continutul conceptului de materie rezulta si principalul unitatii materiale a lumii in care nu consta doar a exista existent acestuia , ci tocmai in materialitatea ei. In mai multe lucrari ale lui V.I.Lenin mai ales in caiete filosofice se vadeste atentia fata de supletea gandirii dialectice, fata de teorie cea mai multi laterala a dezvoltarii. Preluand ideile lui Heraclit, Hegel si Engels, Lenin aprofundeaza sensul natiunilor de contradictie,negare, revolutie etc. Lenin afirma ca dialectica lucrurilor creaza dialectica ideilor si nu invers. Cu privire la constiinta ,Lenin isi expune conceptia asupra caracterului derivate ala acestuia la caracterul dependent al acestei fata de materie . In materialism si ampiricrioticism este elaborate teoria sa asupra reflectarii. Afirma ca reflectarea este o insusire generala a materie, insusire inrudita in fond cu aceea a senzatiei.Reultatele reflectarii pot fi: a) urmele (amprentele digitale,pe zapada , pe nisip etc.), b) reactiile(heliaotropismul, geotropismul, hidrotropismul, chimiotropismul etc.). In cazul materiei vii: c) imagini subiective (senzatii, perceptii,idei, sentimente etc.) in cazul materie superior organizate. Acest mod de reflectare subiectiva ,se institue la om sub forma de constiinta individuala si constinta sociala. Constiinta se dovedeste a fi: 1) reflectarea idela alumii material, 2)functie a creierului omenesc ,3 )produs al dezvoltarii social istorice

92 1. Conceptii ca forma superioara ca forma de reflectare constiinta in cazul omului realitatea exterioara acestuia. Fiind in primul rand reflectarea prin idei , cunostinte este in acelasi timp si sitemul starilor affective si voltive ale omului , complexul tuturor trairilor intime ale finite umane.Lenin arata ca fiind legata in mod essential de lume exterioara,a carei reflectare este,constiinta nu poate fi anterioara materiei si independenta de ea.Asa fiind insa,constiinta nu se confunda cu realitatea insasi.O idee despre un lucru nu este lucrul insusi,este doar imaginea subiectiva a lucrului.Sunt bine cunoscute cuvintele lui Kant care a afirmat ca nu-I totuna sa ai o suta de taleri in cap sau sa-I ai in buzunar,ori ale lui Spinoza care e scris ca notiunea caine nu latre.Sunt asa dar,surprinse aici in analizarea raportului dintre materie si constiinta atat elemente de unitate cat si de opozitie. O expresie a opozitiei aparente dintre realitate si constiinta o formeaza independenta relative a constiintei,in virtutea careia omul poate sa faca abstractizari,generalizari si chiar sa creeze cunostinte,idei(plasnuri,proiecte,idealuri,incursiuni in viitor).Rezulta clar ca constiinta nu este materie,ci este in esenta din ei,forma superioara de reflectare,reflectarea ideala a lumii material.Cu aceasta Lenin se ridica si impotriva materialismului vulgar care reduce constiinta la o secrretie materiala,lucrul ce nu poate fi vreodata confirmat. 2. Constiinta se dovedeste in acelasi timp functie a materiei superior organizate,a creierului uman.Criticand pozitia unor filosofi si empiriocriticismului(Mach si Avenarius),Lenin afirma categoric ca Eliminarea in maniera materialista spirit-corp consta in afirmatia ca spiritual nu exista in afara corpului, ca spiritual este factor secundar,ca el este o functie a creierului, reflectarea lumii exterioare . Psihologia si psihiatria de exemplu, pun in lumina faptul ca toate procesele vietii psihice de la cele mai simple pana la cele mai complicate au o baza fizilogica minutios descrisa si explicate. Un argument este acela ca orice alternare a acestei baze are repercusiuni directe asupra fenomenelor constiintei. Exemple : cazul individului care a suferit o leziune pe creier ,pierde temporan posibilitatea reflectarii realitatii, dar dupa o interventie chirurgicala pe creier , acesta isi recapata functia de reflectare , adica constiinta; sau cazurile unui individ drogat, al unui individ sub influenta alcoolui, etc. Cibernetica contemporana confirma punctual de vedere al filosofiei leniniste in ce priveste raportul dintre substanta, energie, informatie.Cibernetica afirma ca informatia este altceva decat substanta si energie, ca este ireductibila la ele.Si totusi informatia nu exista decat fixate, legata de anumite fragmente de substante si energie, de semene si semnale.Acestea sunt walabile si pentru cazul particular al informatiei psihice, informatiei constiinta. Astazi, prezenta masinilor care iau asupra lor unele functiuni ale gandirii umane. Demonstraza convingator

93 ca fenomenele spiritului uman nu sunt de natura supranaturala, ca ele sunt produse ale creierului. In intelegerea raporturilor dintre constiinta si creier gandirea dialectica depaseste atat pozitiile materialismului vulgar, care reduce constiinta la materie, o secretie a creierului, cat si a dialismului fiziologic prin care fenomenele constiintei sunt produse ale energie specifice ale simturilor. In concluzie Lenin arata ca constiita asta produs al materiei si nu material insasi, este producerea ideilor, sentimentelor, vointei, producerea forurilor interioareale omului. Aceste forurinu au o existent automata, de sine statatoare, nu pot supravietui organului care le produce, nu sunt si nu pot fi nemuritoare. Cu aceasta conceptie indealista religioasa a nemuririi sufletului primeste o lovitura de gratie. 3. Constiita trebuie inteleasa in acelasi timp ca un produs socialistoric, ea facandu-si aparitia pe o anumita trapta a dezvoltarii coltului nostru de univers, in procesul dialectic la om. Principalul factor al originii omului si al vietii lui spiritual este munca. Acesta este in primul rand un process de confectionare si utilizare a uneltelor. In confectionarea si utilizarea acestora, intr-un proces de reflectare a realitatii prin senzatii si perceptii, spiritual animal devine constiinta.

Un alt fenomen care a actionat causal in procesul formarii omului a fost vorbirea articulate,care a devenit treptat mijlocul de vehiculara a ideilor. Cuvantul devine purtatorul principal al informatiei.Omul in formare a gandit cu ajutorul limbii.Asa dar,mediul social,relatile de munca si cele de consum ,de familie ,de educatie au permis succesiunea celor trei faze:homo faber,homo loquens si homo sapiens. In scopul rezolvarii celei de a doua laturi a ploblemei fundammentale a filosofiei ,V.l. Lenin a eleborat cea ce in filosofie numim teoria cunoasterii. De pe pozitile unui optimism gnoseologic viguros si criticand orientarile agnostice si sceptice pe deoparte ,empiriste si rationalism pe de alta parte,precum si dogmatismul religios ,Lenin sustine deplina posibilitat a cunoasteri lumii.In lucrarea materialism si empiriocriticismLenin fundamenteaza filozofic raportul dialectic dintre obiectul si obiectul cunoasteri,raportul dintre sensorial si rational in cunoastere,precum si raportul dintre teorie si tractica abordand si rezolvand problema adevarului.Obiect al cunoasteri este existent in toata gama formelor si manifestarilor ei.Subiect al cunoasteri nu poate fi altul decat omul posesor al constiintei al functiei de reflectare a realitatii pe care o are creierul uman,material ajunsa in cel mai inalt stadiu de organizare si dezvotare de pana acum.Relatia de cunoastere poate fi considerate ca relatie de tip informational. Prin intermediul ei

94 subiectul afla ,se informeaza,ajunge sa stie ce sunt si cum sunt obiectele cosmosului in care-si desfasoara activitatea. Cunoasterea omeneasca cauta sa surprinda esentele si legile realitatii in vedere intemeierii teoretice a actiuni oamenilor de transformare a acestuia. Lui Lenin ii revine de asemenea meritul de a fi argumentat rolul practici omenesti in procesul cunoasterii ea fiind : Izvor nesecat de cunoastere ; Forta motrice a dezvoltari cunoasteri ; Principal criteriu al adevarului; Scop al cunoasterii.

Cu privire la treptele cunoasterii la rolul senzorialului si rationalului Lenin spune:De la intuirea vie la gandirea abstracta si de la ea la practica-aceasta este calea dialectica a cunoasterii adevarului a cunoasterii realitatii obiective. Daca cunoasterea sensoriala furnizeaza materia prima necesara cunoasterii in genere ,in prelucrarea lor o fac alte operati ce apartin gandiri :analiza,sinteza,compararea,generalizarea, abstactizarea, Inductia si deductia logica. Rezultatele cunoasterii rationala se fixeaza in notiuni categori sau concept, judecati , teorii. La Lenin gnoseologia filozofica depaseste opozitia empirism-rationalism, fiind bine elucidate adevarul conform caruia aceste doua nivele ale cunoasterii sunt relative distincte sic a putem vorbi de unitatea dialectica dintre senzoeial si rational, conditie sine qua non pentru realizarea cunoasterii lumii. Gnoseologia leninista explica apoi temeiul raporului dialectic dintre relativ si absolut in cunoastere, cauzele relativitatii adevarurilor fiind cel mai adesea : Inepuizabililitatea obiectului cunoasterii ; Limitele individoale si sociale ale actului de cunoastere.

Prin adevar absolut Lenin intele acel continut al cunostintelor umane care ramane mereu valabil, care rezista tuturor negarilor successive sip e temeiurile caruie se pot adauga permanent alte cunostinte. Exemplu : actuala teorie a evolutiei biologice conserva momentele vizibile ale darwinismului. A admite caracterul obiectiv al unui sitem de cunostinte inseamna a admite componentele lui absolute. Baza unitatii dintre relative si absolut in cunoastere este data de unitatea dintre teorie si practica. Practica pune in lumina valoare aunor adevaruri care merita sa fie pastrate, sa intre in patrimoniul cunostintelor umane, general valabile. Teoria si practica sunt alaturi laturi inseparabile ale

95 activitatii umane, in multiple moduri, aceste laturi conditionandu-se reciproc. Prin legatura ei cu practica, cunoasterea se dezvolta se imbogateste asa dupa cum prin izolarea de teorie practica se condamna la stagnare, la achilozarea. Scopl cunoasterii este descoperirea adevarului despre lume. In caiete filosofici Lenin acorda o mare atentie conceputului de adevar. In optica gnoseologiei leninste orice idee adevarata este obiectiva si subiectiva in acelasi timp. O asemenea idee este obiectiva In masura in care continutul ei corespunde realitatii fara s-o deformeze. Orice adevar este si subiectiv, depinde si de subiect, adica in procesul cognitiv intervin si structurile pshihologice, logice si lingvistice ale subiectului cunoscator. Obiectivitatea unei idei se deosebeste de obiectivitatea lucrului sau procesului pe care-l reflecta. Ea este o obiectivitate gnoseologica ce se paote naste si poate exista numai in si prin subiectivitatea constienta a omului. Un alt merit al lui Lenin este a conbatut atat relativismul current gnoseologic care exagereaza relativitatea cunoasterii, caracterul absolut al cunoasterii. Nu exista cunostinte definitive, dogme, constiinte care nu se mai pot supune dezvoltarii ulterioare, teorii care ar detine tot adevarul. Lenin promoveaza punctual de vedere potrivit caruia demesururile cognitive ale omenirii se manifesta atat schimbarea cat si conservarea, atat relative cat si absolute. Odata cu descoperirea radioactivitatii, a particulelor elementare in interiorul atomului si cand fizicieni idealisti au considerat ca materia se disperseaza si dispare, Lenin si-a combatut ca defapt nu material dispare ci Se mutau si dispareaulimitele pana la care omenirea reusise sa cunoasca material pana atunci, deci se aprofunda si se largea cunoasterea materiei. Lenin n-a ignorant nici problematica materialismului dialectic si nici a celui istoric, problematica ce a servit partidului ce a condus prima revolutie socialista din istoria omenirii. O contributie valoroasa o adduce Lenin elaborand criteriile care stau la baza impartirii societatii in clase sociale antagoniste. Astfel el afirama ca clasele sociale sunt grupuri mari de oameni care se deosebesc intre ele in principal prin: Locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie istoriceste determinat; Raportul lor fata de mijloacele de productie; Rolul lor in organizarea sociala a muncii si,

Modul de obtinere si marimea aceleia parti din avutia sociala de care dispun.

96 Rezulta ca la baza scindarii societatii omenesti in clase sociale antagoniste stau factori economici,dintre care pozitia fata de mijloacele de productie este determinate.In lucrareamarea initiativainfatisand trasaturile fundamentale ale socialismului si comunismului,Lenin,vorbind despre caracterul istoric,trecator,al claselor sociale,mentioneaza ca aacestea vor dispare in viitor,cand conditile care le-au generat vor dispare. Autorul face o ambla caracterizare a comunismului precizand modul cum trebuie inteles principiul comunism al repartitiei:de la fiecare dupa capacitate,fiecaruia dupa nevoi ,principiu a carui aplicare practica va exclude risipa si acumularile de bunuri peste necesitatile sticific analizate ale membrilor societati. Acestia vor da societati maximum de randament contribuind la cresterea considerabila a productiei material si a productivitatii muncii, cea ce va conduce la cresterea bunastari generale. Va creste,drept consecinta si timpul liber al oamenilor timp care va fi afectat ridicarii nivelului profesional si cultural al lor. Constiinta va atinge un asemenea grad de dezvoltare in cat, oamenii vor concepe munca, ca pe o prima necesitate vitala a oranismului lor. In Statul si revolutie ,Lenin elaboreaza teza revolutilot neintrerupte , a transformarii revolutiei bulghezo-democratice in revolutie socialista. El arta tot odata conditiile obiective si subiective necesare revolutiei, in ce consta crearea unei situatii revolutionare, rolul factorilor interni, determinati intr-o revolutie sociala. Aceste idei infirma teoriile privitoare laexportul de revolutie. Contributia lui V.I. Lenin la imbogatirea filozofiei lui Marix si Engels,este o confirmare a caracterului creator, deschis cu care aceasta filosofie il demonstreaza precum si prefectibilitatea ei si tocmai de acea deabilitatea ei filozofiei Marxiste in viata societatii umane.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. V.I.Lenin, Materialism si empiriocriticism, Opere, vol. 14, ESPLP,Bucuresti, 1954 2. 3. 4. V.I.Lenin, Caiete filosofice, Ed politica, Bucuresti, 1959 V.I.Lenin,Statul si revolutia, ESPLP, Bucuresti, 1954, vol.25 V.I.Lenin,Ce-i de facut?, Opere, vol.5, ESPLP,Bucuresti, 1954

5. V.I.Lenin, Despre revolutia noastra, Opere, vol.33, Ed politica, Bucuresti, 1957

97 6. V.I.Lenin, Doua tactici ale social-democratiei in revolutia democratica, Opere, vol.9, ESPLP, Bucuresti, 1955 7. V.I.Lenin, Imperialismul, stadiul cel mai inalt al capitalismului, Opere, vol.22, ESPLP, Bucuresti, 1957 8. 9. 1957 10. V.I.Lenin, Stangismul-boala copilariei comunismului, Opere,vol.31,Ed politica,Bucuresti ,1957 11. V.I.Lenin, Teze din aprilie, Opere,vol.24, ESPLP, Bucuresti, 1957 12. V.I.Lenin, Un pas inainte doi pasi inapoi, Opere alese in 2 vol, vol 1, ed.2-a,EPLP, Bucuresti, 1954 V.I.Lenin, Marea initiative, Opere, vol.29, ESPLP, Bucuresti, 1957 V.I.Lenin, Razboiul si revolutia, Opere, vol.24, ESPLP, Bucuresti,

MARXISM; VERSIUNI ACTUALE

Filosofia marxista se vrea receptive la pulsul vietii, la inoirile din viata sociala, politica, economica, spiritual, la primenirile din universal valoriilor culturii si civilizatiei. Filosofia marxista s-a dezvoltat ca o conceptie a clasei muncitoare ca o expresia a cugetorii tot mai adanca asupra existentei si conditiei celor exploatatii, a devinit societatii si viitorului omenirii, a atitudini critice, combative fata de relatiile oprimate, de institutii si doctrinele apologetic receptia fata de noul din miscarea de eliberarea nationala si sociala, din stiinta si filosofie, arata si morala, filosofia marxista si-a supus propriile teze examenului sever al practice, pastrand doar pe cele incarcate de bogata si noi semnificatii, si-a restructurat si inoit mereu continutul in concurenta cu spritul progreselor intregii culturii, cu cerintele vietii ideologice din fiecrae tara si etapa a luptei fortelor inaintate revolutionare. Astfel filosofia marxista a dobandit viabiltatea si puterea de rezistenta in fata atacurilor vehemente mereu reluate intreprinse in numele unor idealuri abstracte, utopice si retrograde, dar si vigoarea, superioritate fata de alte doctrine proband cu prisosinta in confruntariile de idei din zilele noastre, resurse de imbogatire si reinoire o anumita capacitate creative.

98

Caracterul creator al marxismului-dezvoltarea si aplicarea acestuia Fiind legat de viata de unde-si trage vigoarea si actoalitate;servind de calauza in lupta poparelor pentru transformarea lumii si edificarea a oranduirii socialiste si communiste, filozofia marxista se dezvolta prin contributia partidelor comuniste si muncitoresti. Intrucat diferentele detasamente ale clasei muncitoare din fiecare tara si clasa muncitoare din diferitele tarii se dezvota in conditii extreme de diferite, este inevitabil ca si conceptiile lor teoretice care reflecta miscarea reala sa se deosebeasca intre ele . Insusi Marx arata la vremea lui ca daca tot ceea ce a elaborate va fi transformatin marxism, intelegand prin aceasta un sistem finit,atunci eu nu sunt marxist. Este zugravita aici conceptia de inalta tinuta stiintifica de larga respiratie ideological a celui care a fondat-o noua stiinta despre societate. Ducand mai departe idea, Lenin arata ca teoria lui Marx nu reprezinta catusi de putin ceva incheiat si intangibil,ca ea a pus doar piatra unchiulara a acelei stiinte pe care trebuie s-o dezvoltam mai departe in toate directiile, daca nu vrem sa ramanem in urma vieti. Dezvoltarea miscari comuniste si muncitoresti in a doua jumatate a secolului XX, impactul puternic al revolutiei stintifico-tehnica asupra procesului revolutionar contemporan, cat si asupra cunoasterii umane in general au determinat numeroase tentantive din partea unor liderii comunisti din tarile capitaliste de a dezvolta in mod creator teoria marxist-leninista la conditiile nou create. Din multitudinea acestora nu putine de o certa valoare ne vom opri doar la doua: teoria revolutiei si problema aliantelor. Ca orice alt domeniu al gandirii marxiste, teoria revolutiei nu putea sa ramana imuabila, claustrata in datele experientei primei jumatatii a secolului social transformator. Characteristic pentru ultima parte a secolului este in aceasta ordine de idei, relevarea caracteristicului istoric al teoriei revolutiei, evindentierea faptului ca anumite teze si strategi elaborate pe baza lor au fost valabile in anumite conditii determinate, dar ca nu mai sunt in altele, contemporane. A devenit astfel evident ca particularitatile procesului transformator din societatiile capitaliste avansate au fost insufficient studiate pana in zilele noastre. Daca Marx a cercetat cu precadere sociietatile capitaliste dezvoltate prin secolul trecut, eliberand, pe aceasta baza ideile incipiente ale teoriei revolutiei fara ca societatile care nu intrasera inca pe calea dezvoltarii capitaliste sa faca obiectul unei investigatii teoretice, tezele rincipale elaborate de Lenin se intemeiaza pe studierea sistemului mondial capitalist si a unor situatii conflictuale si explosive din societatile subdezvoltate din punct de vedere capitalist atat in plan economic cat si in cel politic al democratiei burgheze. In secolul

99 XX sociietatile capitaliste avansate au fost cele mai frecvent stdiate si interpretate pe baza unor concept si idei elaborate pe terenul societatiilor dezvoltate. Asa se explica, de pilda aprecierea unilaterala a institutiilor democratiei reprezeentative,in sensul subaprecierii rolului si a posibilitatilor lor in procesul revolutioanar, considerarea violentei armate ca singurul mijloc de instaurare a statului socialist. Marx si Engels considerau ca revolutia socialista urma sa fie provocata de o criza economica de anvergura, care impinge societatea capitalista in pragul pieririi,revolutia socialista intervine pe fundalul unei catastrophe a societatii capitaliste, reprezentand calea iesirii din ea. Ulterior aceasta viziune asupra revolutiei este preluata de Lenin, care o vedea proiectata nu numai pe fundalul unei catastrophe economice ci si al unui seism social si politic, materializat in razboaiele imperialiste provocate de ciocnirea principatelor state capitaliste. Singurile mijloace de a restabili echilibrul sistemului capitalist ar fi crizele economice si razboiele. In aceasta ultima parte a secolului XX se contureaza in programele unor partied comuniste o perspectiva cu totul noua cu privire la infaptuirea revolutiei. Datorita noului raport de forte pe arena internatioanala, a revolutionarii tehnicii mijloacelor militare, cercurile agresive ale burgheziei nu mai pot folosi razboiul mondial ca mijloc de diversiune interna si de expansiune externa, de reimpartire a sferelor lor de dominatie fara riscul real al disparitiei propriei lor civilizatii. Insasi clasa muncitoare si ,impreuna cu ea, toate paturile muncitoare nu sunt astazi interesate, in nici un fel, intr-o evolutie catastrofica a crizei, ci intr-o depasire pe caledemocratica si progresista acei, care sa asigure respectarea revendicarilor lor economice si sociale sis a limiteze puterea marilor monopoluri. In actualul stadiu al dezvoltarii istorice alternative revolutionara trebuie sa impiedice alunecarea intr-o catastrofa economica sau politica-militara, relevand tocmai in acest fel capacitatea clasei muncitoare, a altor forte sociale de a imprima o functionalitate si o dezvoltare diferita societatii, precum si rolului lor de hegemon. In aceste imprejurari se revine la ideile lui Engels din prefata scrisa in anul 1895 la lucrarea lui Marx Luptele de clasa din Franta. 1848-1850, care sublinia posibilitatea folosirii mecanismul electoral parlamentar in procesul revolutionary al trecerii la socialism in societatiile cu institutiii ale democratiei parlamentare. O anumita spartura in modul de a concepe procesul revolutionary in societatiile capitaliste dezvoltate exista in opera lui Gramsci care arata ca in aceste societatii doborarea statului printr-o lovitura nu rezolva problem revolutieideoarece in spatele lui se afla o retea de institutii ale clasei dominante, care reprezinta tot atatea forme de rezistenta ale e ice nu pot fi sfaramate, ci trebuie transformate cu mijloace diferite. Este schitat astfel un element al unei noi politici adecvate conditiilor unui capitalist avansat. Idea

100 gramsciana devine o larga directitie de cercetare in procesul de inoire a strategiilor politice contemporane. Tinand seama de adeziunea clasei muncitoare si a paturilor mijlocii la valorile democratiei, strategiile fortelor revolutionare din societatiile capitaliste dezvoltate opteaza univoc pentru alternative trecerii pasnice la socialism, prin dolosirea intregii game de institutii representative- cucerirea majoritatii in parlament, in consiile municipal si regionale, inclusive in acele tarii in care nu exista o traditie indelungata a institutiilor democratice, ca in cazul Japoniei sau Spaniei. Procesul revolutionary al trecerii la socialism este astfel conceput pe baza mentinerii mai multor oartide, a pluripartidismului, a largirii libertatiilor civice si democratice, a acceptarii alternate guvernamentale in functie de orientarile corpului electoral. Astfel de tendinte au determinat polarizarea princilelor forte sociale progresiste ale unor natiuni in jurul unor programe denumite generic Compromis istoricin Italia, Reconciliere democratica in Spania, Uniunea poporului in Franta Frontul unit in Japonia etc. ,care au ca obiectiv fundamental promovarea unei democratii avansate, populare, nationale, infaptuirea unor profunde transformari in structurile economico sociale si politice ale societatii occidentale. Cerinta inclusa in programele democratice ale unor partied comuniste din tarile capitaliste din Europa pentru anumite reforme de structura in cadrul oranduirii capitaliste este o reflectare a recunoasterii noilor situatii si posibilitatii din aceaste tari. Referindu-se la importanta reformelor de structura, Togliati in a sa Nota Memoriala (1964) spunea: Apare astfel posibilitatea cuceririi de catre clasele muncitoare a unor pozitii de putere in cadrul unui stat care si-a schimbat natura de stat burghez este vorba de o noua forma si un nou mijloc de lupta pentru a inainta spre socialism. Problema aliantelor este de asemenea una din cele mai dezbatute in cadrul conceptiei Marxist-leniniste contemporane. Revolutia stiintifico-tehnica a produs schimbari adinci si in structura sociala a societatii inclusive in sanul clasei muncitoare. Proletariatul de astazi din tarile capitaliste, clasa muncitoare din tarile socialiste nu mai sant ceea ce au fost pe vremea lu Marx sau Lenin. Metamorfoza claselor sociale are implicatii nemijlocite asupra cietii social-politice, asupra strategiei si tacticii partidelor comuniste si muncitorestii. Schimbandu-se ponderea claselor si categoriilor de baza ale societatii cat si dinamica ecolutiei lor, deci raporturile dintre ele, problema aliantelor una din problemele fundamentale in stabilirea liniei politice a unui partid revolutionar- se pune sub forme noi, in special in societatiile puternic industrializate. Alianta dintre proletariat si taranime nu mai are aceeasi importanta si semnificatie ca in tarile in curs de dezvoltare. In aceste conditii intelectualii nu reprezinta niste aliati secundari ai clasei muncitoare. Alianta clasei muncitoare si a intelectualilor in tarile puternic industrializate este astazi tot atat de importanta ca si cea a taranilor muncitorii cu clasa muncitoare.

101 Ocupandu-se de acesta problema, Santiago Carrillo in studiul sau Lupta pentru socialism astazi nota Schimbarilee structurilor sociale, determinate de desfasurarea revolutiei stiintifica si tehnice, prin problema revolutiei din tarile occidentale dezvoltate sub aspect noi. Una din noutatiile imporatante se pune tocmai pe terenul fortelor motrice ale revolitiiei si al colaborarii acestor forte pentru infaptuirea revolutiei. Conceptia leninista a aliantelor muncitorilor si taranilor continua sa fie justa dar in mod special in tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare noau situatie sociala a fortelor culturii reclama o amplificare a acestei aliante a muncitorlor si taranilor catre intelectuale si studentii. Adica, astazi infaptuirea revolutiei pune pe orfinea de zi necesitatea de a crea ceea ce noi comunistii spaniolii, au denumit alianta fortelor muncii si ale culturii aceasta alianta reprezinta astazi conceptia care corespunde spiritului leninismului, reprezinta drumul sigur catre revolutie. Deci si problema raportului dintre clasa muncitoare si intelectualitate, problema aliantei lor constituie una dintre problemele teoretice fundamentale ale luptei de clasa insasi in epoca contemporana, teren pe care conceptia Marxist-leninista cunoaste o primennire innoitoare.

FILOSOFIA MARXISTA SI ANTOLOGIA GENERALA ASTAZI

Filosofia materialist-dialectica are de asemenea influenta si asupra intregii gandiri filosofice contemporane, in domeniul ontologiei si al gnoseologiei generale. Ca in orice sistem filosofic si in filosofia materialist-dialectica ontologia reprezinta sistemul fundamental al categoriilor care redau existent si esentialitatea, complezitatea si unitatea ei . punctual de plecare in orice teorie a existentei este insusi conceptual de existenta. Datorita gardului sau de extrema generalitate si nedeterminare, Engels a aratat ca acest concept nu poate diferentia orientarile filosofice unele de altele ,sic a, de aceea se impune dezvaluirea continutului sau. Or, acestea inseamna tocmai constructia ontological. In unele lucrari marxiste contemporane inchinate acestei problem se facr distinctive dintre lume in general in sens de cosmos, care implica si omul, natura independent de actiunea transformatoare umana, natura in care omul actioneazapentru asi asigura cele necesare vietii si societatea umana. Ultimele doua nivele presupun prezenta transformatoare a omului. De aici tendinta fireasca , contemporana de a incerca o abordare a problemei fundamentale a filosofiei prin prisma activitatii practice umane. Incercarea se justifica in primul rand pentru constructia unei ontologii socio-umane.

102 In acest context trebuie sa fie apreciata contributia lui A.Gramsci la dezvoltarea ontologiei socio-umane, la luarea multor aspect ale materialismului istoric, cu deosebire in analiza activitatii practice si a contextului istoric, in care se dezvolta omenirea. Pozitiva este totodata respingerea imuabilitatii lumii externe, pozitiva este respingerea atitudinii pasiv-reproducatoare a finite umane. Gramsci uzeeaza prin unele concept ca obiectiv din punct de vedere istoric, care corespunde cu obiectiv din punct de vedere uman planul obiectivitatii subiectului, adica continuturile adecvate realitatii obiective, prezente in activitatea spiritual a omului, de cunoastere, precum si de implicare a spiritului uman in transformarea realitatii. Dar, desi, A.Gramsci ajunge uneori sa recunoasca obiectivul ca existand in sine si pentru sine sau faptul ca dincolo de cunostiintele noastre exista ceva real, in multe din formularile sale ramane o anumita ambiguitate in privinta conceptului de obiectivitate. De aici nevoia pentru literature marxista contemporana de a depasi maniera simplist-naiva a materialismului traditional prin respingerea definirii substantialiste a materiei in favoarea unei definitii relationiste in primul rand sub influenta progreselor teoriei sistemelor. Dar, din necesitatea dialectica de a lua in seama relatiile si interactiunile nu trebuie sa decurga inlaturarea temeliei acestor interactiuni, subiectul, substratul, entitatea care poseda dynamism, care intra in relatiile, care realizeaza ca interactiunea. O teorie materialista nu poate, in ultima analiza, sa nu fie o teorie subsatantialista. Dar, se modifica modul de a intelege temelia materiala a existentei intr-o maniera complexa, lucru aratat si de G.Lukacs, cand a scris ca conceptiile modern despre existenta au dizolvat conceptia static, imuabila despre substanta. De aici nu decurge nicidecum necesitatea negarii subsatntei in cadrul ontologiei ci doara recunoasterea caracterului ei esentialmente dianamic. Substanta este aceea ce scgimbandu-se in cadrul schimbarii perpetue a lucrurilor, se poate mentine in continuitate sa. Acessta autoconservare dinamica nu are neeaparat un character etern. Substantele se pot naste si pot disparea fara a inceta sa fie substante pe motiv ca se conserva dynamic doar in perioada existentei lor. Pe masura ce problematica socio-umana se impune in contemoranitate, de semnalat este si impletirea ontologiei genreale cat si a ontologiielor regionale au cu gnoseologia. Analiza modului specific de existenta a proceselor cognitive si a produselor cognitive sub forma creeatiilor spiritual obiectivate a obligat la o regandire mai profunda mai nuantata a conceptului de existent, a continutului sau, pentru a include in acest concept constiinta ca process si produsele sale spiritual. Poate fi amintita aici cu deosebire contributia lui J.Hintikka la care observam o anumita reeevalare a pozitiilor kantiene. Astfel acceptand distinctia kantiana dintre lucrul in sinesi lucrul pentru noiprecum si rolul creatorului constructive al subiectului

103 al procesului cunoasterii, Hindtikka atrage foarte nuantat atentia ca intre cele 2 aspecte nu se poate trage o linie ricida de demarcatie: tot ceea ce fiinta umana realizeaza ca progress in mecanisme de cunoastere ( teoretice si instrumentale) realizeaza si in adancimea obiectului cunoscut. Gnoseologia, deci se impleteste cu ontologia, performantele subiectului oglindindu-se intr-o mai complexa constructie ontologica. De o larga circulatie in occident se bucura conceptiile lui Karl si Poper si Nicolai Hartmann de unde se pot desprinde valoroase nuantarii referitoare la intelegerea existentei in general. Se desprinde nevoia de evidentia necesitatea unitatii si a diferentelor dintre obiectivitatea lucrurilor si proceselor fizice material si obiectivitatea produselor spiritual, in calitatea lor de produse spiritual. Si aici intervine binenteles analiza continutului acestor produse ale spiritului ca impletire intre component de reflectare si constructive. Dintre ontologiile nemarxiste, cea mai apropiata de Marxism si mai ferma orientare contemporana este ceea ce materialist-emergenta a lui Mario Bunge, conceptie in care sunt implicate multe teze dialectice: teza interactiunii, a specificatiei, a saltului calitativ, a emergentei, pe fondul unei fermitatii materialist-nominaliste. Negand existent reala a insusirilor si relatiilor, acceptand numai existent efectiva a lucrurilor M.Bunge a integrat in ultimii ani in conceptia sa o serie de teze dialectice, mai cu seama idea interactiuni si cea a emergentei care il ajuta se dezvolte o ontologie antispiritualista. Imbogatindu-se cu modalitatii mai nuantate de a pune problemele si a solutiona, ontologia materialist-dialectica ramane mereu deschisa la marile probleme ale existentei: alcatuirea si devenirea universului, locul sociietatii si a individului in univers, ensul existentei umane collective si individuale. In consultariile cu toate aceste intrebarii reformulate si sub impactul revolutiei stiintifico-tehnice contemporane filosofia materialist-dialectica progreseaza atat ca forma de cunoastere cat sic a forta de valorizare a celor cunoscute si de actiune.

OMUL SI PROBLEMATICA UMANA IN GANDIREA MARXISTA DE AZI

Profundele transformarii, din acest secol, intervenite in relatiile dintre om si natura, omul si tehnica, omul si societatea au avut drept urma: o sporire sensibila a interesului fata de problematica omului. Omul, problematica umana se situiaza tot mai mult in centrul atentiei disciplinei filosofico-umaniste si constituie obiectul cercetare pentru diferite domenii ale cuoasterii. In fata acestor mutatii si-au pus si continua a-si pune multiple si variate intrebarii ce viizeaza in princip natural, locul si rolul omuluoi in dezvoltarea societatii. In contrast cu orientrarea filosofiei burgheze contemporane,

104 preocupata cu deosebire de problemele subiective ale omului, filosofia marxista care pastreaza lecturii stranse cu noile descoperiri ale stiintilor naturii si stintilor sociale, recunoastere achizitiile valoroase alor cercetarilor stiintifice si considera ca acestea pot oferii posibilitatea de a se desprinde noi concluzii asupra situatiei actuale si viitoare a omului. Evolutia conceptiilor despre om care in epoca premarxista culmineaza cu teoria atropologica alui L. Feuerbach, nu numai ca nu a dus la disparitia unor interpretii unilaterale, dar a si generat noi orientarii tot atat de contradicatarii cu conceptia materiastdialectica despre om, cu existentele cunoasterii stiintifice contemporane. Este vehiculata mai inati opinea de esenta mecanicista- ca omenirea s-ar afla in fata posibilitatilor de creare a unor aparate in stare inlocuiasca intreaga activitate a omului, inclusive viata spiritual, aparate secmnificativ denumite omul robot , omul electroni, omul cybernetic etc. recunoscand capacitatea unor asemenea oamenii robotii de a putea sa suplineasca in conditii eficiente unele dintre activitatiile intelectuale ale oamenilor vii, reali adeptii conceptiei materialist dialectice considera ca oricat ar putea fi perfectionate astfel de aparate, initiative creatia, intuitia, si mai ales sensibilitatea raman, intecontestabil, atributele specific fundamentale de neinlocuit ale finite umane. Ca forma de manifestare a conceptiei biologist asupra omului o intalnim in explicarea pe care o da freudismul esentei umane si care ajunge la afirmatia ca factorul constient nu-I capabil sa refuleze sa sublinezecomplet si permanent tendintele ancestrale ale instinctelor umane si cu deosebire ale instictului sexual libido-ulexprimat prin asa numitele complexe oedipsi Electra. Dupa Freud aceste instinct pot domina intregul mod de gandire si actiune al omului. Avand meritul de a fi evidentiat , faptul ca in explicarea omului nu poate fi ignorata latura sa biologica, adeptii unor astefel de interpretarii s-au dovedit insa incapabili sa inteleaga diferenta calitativa dintre om si celelate finite de a nu fi inteles sau acceptat ca in societate actioneaza alte legi legile sociale- si legile biologice sau legile luptei pentru existenta dintre speciile necuvantatoare. Omul este gresit interpretat si de catre numerosi adepti ai structuralismului contemporan. Absolutizand raporturile interumane in comparatie cu suporturile acestora indivizii reali- determinismului relational in dauna libertatii individuale, structuralismului contemporan, exceptand elementele inaintate din opera unor dintre reprezentatii sai mai lucizi ca C.Levy-Strauss, J.Piaget etc. ,tinde a reduce omul la dimensiunea logico structural, conceputa mai mult sincronic decat diachronic. Reducerea omului la un sistem de relatii, la niste scheme abstracte, cum face, de pilda, M.Foucault, are drept urmare inevitabila anularea insasi a umanitatii sale. Se considera ca lipsita de semnificatie teoretica si practica subiectivitatea umana, ignorandu-se insemnatatea actiunii practice-istorice si revolutionare a omului. Acesta este abordat in mod abstract,

105 ducand inevitabil la o interpretare dogmatica a teoriei in general si a umanismului in special. In constrat cu astfel de modalitati de interpretare a omului, conceptia marxista despre lume, sprijinundu-se pe datele stiintei sip e experiente social-istorica a dat o explicare critica, obiectiva, esentei umane. Pornind de la necesitatea abordarii dialectice si istorice a fenomenelor sociale, Marx a definit, dupa cum este cunoscut, esenta omului ca fiiind un asamblu al relatiilor sociale. Conceptual de esenta umana are deci drept principala implicatie depasirea opozitiei dintre societate ca asamblu al relatiilor sociale si individ. Cercetariile contemporane- antropologia filosofica, pshiho-sociologia etc. au pus cu pregnanta in evidenta faptul ca omul personalitattea este de natura complexa, are un triplu character, biologi, sociologic. Din prezenta la om a unor astfel de dimensiuni rezulta ca intelegerea esentei umane presupune in mod necesar cunoasterea raportului dintre om si natura, a modului cum actioneaza natura asupra omului si omuul asupra naturii. Asadar, prin geneza sa, ca si prin insasi suportul sau material, umul ne apare mai intai ca un fenomen NATURAL. Dar omul traieste in societate si in acest cadru prin intermediul acesteia el se opune si o poate domina. In tot cursul istoriei sale omul se ridica continu deasupra naturii inregistrand progrese, ce demonstreaza forta si maiestria lui. Avand la baza antropologia si pshihologia ca stiinta particulara antropologia filosofica marxista de azi arata totodata ca viata psihica creatia spiritual a omului nu sant fenomene autonome, desprinse de natura si societate Personalitatea umana scria C.I.Gulian este fenomen complex alcarui strat de baza este biologia (Problematica omului). Respingand tendintele boilogiste ale behaviorismului, freudismuluisau ale teoriei inconstiientului in explicarea omului, marxismul contemporan recunoaste dubla condintionare- biologica si social- istorica a psihicului, a constiintei umane. O atare recunoastere implica in mod necesar concluzia ca viata psihica a individului nu poate fi redusa la constient. Insitentele si trebuintele organice ale omului reprezinta o realitate indiscutabila. De aici concluzia ca menirea antropologiei filosofice marxiste este de a preciza rolul inconstientului in ansamblul antic si axiologic pe care-l reprezinta persoana. Recunoasterea legaturii dintre biologie si social din constituirea omului ne conduce la observare insuficientei cunoscutei definiti a omului ca fiinta social rationala si constructoare de unelte. Trecand peste adevarul incontestabil ca omul nu este numai fauritor de valori material ci si de valori spiritual, trebuie sa retinem ca omul nu este numai o fiinta rationala ci si o fiinta pasionala.

106 Abordarea multilaterala problematicii omului conduce cu necessitate la cercetarea formelor de manifestare a umanismului si a modalitatilor de formare si dezvoltare a personalitatii in general si cu deosebire de conditii actuale. Profundele mutatii provenite in ultimele decenii in viata sociala si mai ales consecintele actualii revolutii stiintifico-tehnice au pus in fata ganditorilor epocii noastre intrebarii de o incontestabila gravitate: unde va ajunge omul? Care va fi soarta lui in deceniile sau secolele urmatoare?. Discutand asupra noului umanismganditori de diverse orientarii politico-ideologice de la adeptii diferentelor curente filosofice nemarxiste si pana la adeptii conceptiei materialist dialectice despre lume au emis diferite teze pesimiste si utopice despre om, ca si unle principi despre exigentele noului umanism despre caracterul si functiile pe care trebuie sa le aiba acest umanism in present si mai ales in viitor, in conditiile revolutiiei stiintifico-tehnice. In urma unor astfel de dezbaterii reprezentantii filosofiei marxiste au formulat anumite principia care ar trebui sa stea la baza umanismului viitorului. Astfel umanismul, trebuie sa fie in primul rand democratic. Umanismul trebuie sa foloseasca stiinta intr-o maniera creatoare si nu distructiva. Umanismul a fost, este si trebuie sa ramana ateist. Umanismul moderna are si trebuie sa aiba un character etic. Umanismul trebuie sa se intemeieze pe unitatea dintre libertatea si responsabilitatea sociala a indiviziilor si colectivitatiilor sociale. In sfarsit un astfel de umansim trebuie sa asigure un mod de trai corespunzator necesitatii infloriri personalitatii umane. De asemenea, ganditorii marxisti au ajuns la concluzia ca functia sociala a umannismului- prezentului si viitorului- trebuie sa fie : bunul trai, in raport cu problemele demografice ale globului; sanatatea spiritului, in raport cu variatele maladii implicate de programul ethnic; demnitatea omului in cadrul relatiilor sociale; evolutia intelectuala, exprimata prin educatie, informatie si comprehensiunea realista a ambitiei umane; puterea creatoare a omului in raport cu automatizarea si cibertizarea. Alaturi de acestea ganditorii contemporanii se declara tot mai insistent, pentru o integrare a stiintei intr-o conceptie umanista

MARXISMUL-CLIMATUL IDEILOR INOITOARE ALE SECOLULUI NOSTRU Prin continutul sau de idei, stiintific intemeiate, raspandite in mase largi prin publicatii si lucrarii de sinteza, filosofia marxista cu actuala si larga sa tematica, exercita o forta de atractie si inraurire asupra constiintei a milioane de oameni. In cuvantul de deschidere la Congresul al XVI-lea de filosofie, tinut la Dusseldorf, Walter Scheel putea sa puna in cumpana daca marxismul adduce cea mai buna solutie problemelor sociale dar el nu puatea sa ocoleasca faptul ca filosofia noastra trezeste sperenta unei solutii si este din nefericire singura. Puterea de influenta a filosofiei marxiste interes manifestat fata

107 de substanta sa teoretica si de posibilitatii realizarii practice a concluziilor sale isi au radacinile in justetea constatarilor si aprecierilor referitoare la conditiile concrete de viata si aspiratiile popoarelor spre libertate echitate si progres, in mesajul profund umanist purtat peste tot. Prezenta marxismului in epoca si forta de atractie este recunoscuta si de filosoful francez Raymond Aron, cunoscut adversar al socialismului care afirma ca, indifferent daca ne convine sau nu invatatura lui Marx apartine prezentului; indifferent daca esti Marxist sau nemarxist, nu poti tagadui ca tot mai multe milioane de oamneni invoca ideile lui Marx. Marxismul constitue dupa expresia lui J.P.Sartre- climatul ideilor inoitoare ale secolului nostrum. Mai multi ganditori sunt de accord In aconsemna faptul ca in epoca noastra nu este posibila elaborarea unui sistem de filosofie sociala sau a unui proiect de transformarii social politice, fara a-ti defini pozitia fata de Marxism si fata de idealul comunista implicat de acesta. Intrucat marxismul s-a impus in constiinta contemporana ca o filosofie care afirma un ideal constructiv al eliberarii si implinirii reale al personalitatii pe fundalul schimbarii structurii social- economice si politice al societatii, nici o teoriei despre destinul individului si al umanitatii, despre stat , democratie, libertate, responsabilitate etc. nu poate evita confruntarea cu conceptia materialista a istoriei. Nu putem ocoli nici recunoaterea de catre o serie de reprezentatii ai fiolosofiei contemporane, a capacitatii filosofiei marxiste de a cuprinde si explica faptele, de a sesiza necesitatea istorica si a calauzi activitatea practica. Jean Hyppolite, professor la College de France releva ca opera lu Marx este in acelasi timp opera a gandirii si o actiune ce vizeaza transformarea lumii sociale si umane, iar I.Berlin, autorul unei monografii despre Marx scria ca ideile acestuia raman cea mai puternica dintre fortele intelectuale ce trasnforma astazi necontenit, felu in care gandesc si actioneaza oamenii. La randul sau Keneth A.Me il afirma ca raportul lui Marxeste de o importanta primordial pentru construirea autentica a unei teorii politice democratice. In acelasi spirit de luciditate este facuta si aprecierea filosofului personalis Jean Lacroix care scria ca marxismul alunga subtilitatiile si ipocriziile vietii interioare , curate de noroi spiritual. Marximul considera umanitatea in realitatea sa concreta in cadrul lumii exterioare si a mediului social. Lucrarile elaborate in spiritual principiilor dialectice materialiste au determinat pe numerosi ganditorii nemarxisti sa manifeste interese pentru o latura sau alta a materialismului Marxist de o consideratie deosebita bucurandu-se conceptia materialista a istoriei. Cine se apuca sa studieze istoria- scria Benedetto Croce- dup ace a trecut prin lectiile marxismului istoric, se poate asemana cu un miop, caruia I se da o pereche de ochelari; vede cu totul altfel lucrurile si multe umbre misterioase ii apar in contururi precise . Imposibilitatea tratarii istoriei prin acolirea materialismului istoric a determinat un numar tot mai mare de oameni de cultura, savantii de reputatie mondiala sa se raporteze intr-un fel sau altul la continutul sau de idei si solutii, sa le aprecieze si sa le ia in consideratie. Un istoric, astazi- scria Sartre- poate sa nu fie communist dar el stie ca

108 nu poti scrie istorie serios fara sa pui pe plinul plan elementele material ale vietii oamenilor, raporturile de productie. Nici o implicare a formarii cultuiriilor mentiona W.J.H.Sprott, nu este posibila fara vreo referire la teoria LUI Marx si Engels care fara indoiala au lamurit subiectul mai bine decat oricine. Claude Levi-Strauss recunoaste faptul ca filosofia marxista i-a servit drept baza de cercetare dar totodata declara circumspect ca orientarea marxista conduce o conceptie diferita. Retinem deci ca semnificativ faptul ca reprezentatii de seama ai gandirii nemarxiste contemporane fac apel la Marx ceea ce denota prestigiul acestei filosofii capacitatea sa de influentare a culturii de pretutindeni. In acelasi timp insa, ideology constienti de forta si vitalitatea tezaurului gandirii materialist-dialectice ca si decursul istoriei, pun in circulatie noiteze si idei in vedere perpetuarii starilor anacronice a supramariri starilor actuale sau a unor critici marginale, partiale, unilatertale, la adresa capitalismului. Incercand o apologie a oranduirii capitaliste a societaii de consum justificarea crizelor sectoriale, abaterea atentiei maselor populare de la problemele de fond ale vietii contemporane, in ultimul deceniu au fost puse in circulatie numeroase teorii care critica sistemul actual, evidentiind in deosebi incapacitatea statulu icapitalis pentru solutionarea marilor problem dar elimina posibilitatea aplicarii tezelor marxiste, aducand in campul visual teorii si conceptii utopiste, iritationaliste, anrhiste, reactionarea. Am putea inscribe I nicest cadru Noua stanga sau scoala de la Frankfurt , iar pe plan economic scoala de la Chicago. In ceea ce priveste Noua dreaptauni din reprezentantii sai ajung la concluzii retrograde inspirate di ndoctrinele rasiste. Despre Scoala de la Frankfurt sau scria numeroase aprecierii. Conceptia acestuia consta in suprasolicitarea revoltei din anii 68, explicate prin conditiile particulare de socializare in sub culturiile eliberate de constrangerea economica imediata unde mostenirea morale burgheze si a variantelor sale mic-burgheze si-a pierdut functia in asa fel incat formarea in vederea activitatii ratioanalizate in functie de un scop nuami implica fetisizarea acestei activitatii . In fapt noua stanga ne apare ca o miscare intelectuala revoltata de un sistem social in stare sa rationalizeze pana la paroxism fiecare dintre subsitemele sale dar inapt sa-si dovedeasca rationalitatea globala, miscare care cel putin in formele sale actuale nu a izbutit sa depaseasca sectarismul si izolarea politica negasind o cale de access pre nevoile reale ale clasei muncitoare. Noua Dreapta isi prezinta tezele in care a catorva cluburi si reviste din Franta dar iesire iei in lumea ideologica are loc in vara anului 1979, in urma decernarii premiului pentru eseu al Academiei francize scriitorului Alain de Benoist, unul dintre principali animatorii ai scolii pentru cartea Vazut de la dreapta. Apeland la unele descoperiri stiintifice Noua Dreapta incearca sa elaboreze un model ideologic care vizeaza cucerirea puterii culturale, sustinand drept idei de fond antigalitarismul, elitismul, cultul erarhiei sociale, autarhia rasiala, izzolationismul European, dar mai ales anti comunismul

109 si intoarcearea la cultura indo-europeana. Definind Noua dreapta Alain arata ca acesta isi propune sa promoveze: indiferenta fata de practica teoretica, rigiditatea mentala, excluderea celuilat fantasma autoritate, prejudecatii xerofile, tentatii totalitare sau rasiste, pasiune pentru embleme, oridine morala. Valoarea si aderenta maselor la acest concept este exprimata cu claritatea de faptul ca singura formative politica care isi insuseste doctrina Noi drepte este Pardidul Fortelor Noi, partid neufascis component a aliantelor neofaciste din Europa, repudiate de orice gandire progresista. In domeniul stiintelor economice o noua miscare ideological cu character neoliberal se contureaza in S.U.A pe care am putea-o numi Scoala de la Chicago, ingloband aici mai multe curente intre care cel monetarist cel al capitalistului umancel al drepturilor pentru proprietate si public Choice. In timp ce curentul monetarist vizeaza in principal rolul dolarului si a altor valute in cadrul crizelor economice in ultimii ani teoria capitalismului uman considera ca cheltuielile pentru educatie pregatire profesionala sanatate sunt indentice investitiilor fizice ale intreprindelor miscarea Drepturilor de proprietateanalizeaza evolutia capitalismului de la inceputuri pana in present si conchide ca interprinderea particulara, proprietatea individual este aceea care ofera maximul de garantie si eficacitatea in comparative cu firma publica sortita esecului, iar Public Choice urmareste in principal sa evidentieze cum se repartizeaza veniturile de stat cat si cum isi folosesc banii statului pentru a demonstra inconstienta acestuia. Incercarile acestor miscarii se indentifica pe plan stintific cu incercariile de reinnoire a teoriei microeconomice neoclasice impotriva tezelor lui Keynes, care sustine dirijarea macroeconomiei ce nu a mai rezistat crizelor din ani nostrii. Pe plan ideologic aceste curente cauta sa zdruncine conceptiile clasice ale gandirii liberale, iar pe paln politic incearca sa sustina ca inegalitatiile si viciaitudinle societatii capitaliste sunt datorate nu excesuluii de capitalism si insuficientei de capitalism admtind necesitatea unui process dar care ar trebui intentat nu oranduiri ci statului , evidentiind caracterul anarho-capitalist denumire revendicata de catre unii din liderii lor, cum este David Friedman. Un rol conciliant il prezinta peste aceste scolii Herbert Oiller care considera ca in vest nu exista niciun sistem de idei echivalent cu materialismul dialectic, dar caracterul absolut al acestuia i-a permis sa-l supuna unei critic profunde sip e aceasta baza elaboreze un nou model pe care l-a numit Filosofia unificarii. Autorul apreciaza inconsistenta materialismului dialectic si elaboreaza o teorie globala in cadrul careia spiritul, in raportul spirit- materie, are un character dominant. El predinte ca autoriatea materialismului dialectic abia acum va fi zdruncinata cand I se opune Filosofia unificarii, un model incheiat care opunandu-se comunismului ar oferi o alta cale mai realista.

110 Trecand in revista doar unele scolii si curentein jurul carora se face puplicitate in ultimi ani am dorit sa exprimam in egala masura materialismul dialectic, incercarile unor ideology de a impinge analiza capitalismului spre elementele sale matginale ,secundare, caracterul protestar care se degaja din majoritatea unor astfel de analiza necesitatea de a veghea asupra oricaror incercarii de denaturare asocialismului stiintific, atat si obligatia de a impobagatii acest tezaur cu noi teze si idei pe masura progresului stiintific si social.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. 2. 3. 4. 5. K.Marx, Fr. Engels, Opere, vol.16,Ed.Politica,Bucuresti,1963 V.I.Lenin, Opere complete, vol.4,Ed.politica,Bucuresti,1961 K.Marx, Fr. Engels, Opere, vol.7,Ed politica,Bucuresti,1970 V.I.Lenin, Opere, vol.23,Ed. P.M.R,Bucuresti,1952 A.Gramsci,Opera alese, Ed. Politica, Bucuresti, 1969

6. Al.Tanase,C.Marinescu, sub red.,Confruntarii ideologice contemporane, Ed. Junimea, Iasi,1981 7. Tesauzo Fuwa, Raport al prezidului la cea de a 7-a Plenara a C.C. al Partidului communist din Japonia, Era socialista, Nr. 5, 1976 8. V.Roman, Eseuri despre revolutia stiintifica si tehnica, Ed. Pol. Bucuresti 1971 9. G.Lukacs, Ontologia existentei sociale, Ed.politica, Buc.,1980

10. Al.Tanase, Raspunsul umanist la problematica omului in revista de filosofie nr.9 1966 pag 1210 11. Curs de filosofie, Universitatea Al.I.Cuza, Iasi 1982, vol.1 partea I

111 12. I.Tudosescu, sub.red. Filosofie. Materialism dialectic si istoric, Ed.did si ped., Buc. 1976 13. Buc. 1976 14. Gheorghiu. V.Tismaneanu, Noua stiinta si Scoala de la Frankfurt, Ed.politica, Noua stanga 1960-1980, In Caiet documentar nr.6,1980 Acad. St.

FILOSOFIA CONTEMPORANA Istoria primei partii al secolului al XX-lea a consemnat dramatice evenimente politice eonomice si sociale cu profunde implicatii in existenta si constiinta lui homosapiens. Interese si lumi opuse se ciocnesc violent; se prabusesc imperii, iar din celula lor renasc zorile unei vietii noi bazate pe legile isteriei. Fantoma descrisa de Marx numita Comunism si-a lepadat travestitul dupa lungi pregatiri prin Europa devenind realitate in prima tara a socialismului, irationalistii filosofii empiriocriticismului, pshihologismului, neopozitivismului, structurialismului, etc. Lor li se adauga filosofii existentialismului- ultima absurbitate al secolului, o moda, cum se exprima Emanuel Mounier. Iar mai recent in unele tari din lume sunt inventate mereu si mereu alte noi conceptii despre lume si mai ales despreom si societate, din tre care unele pretend nici mai mult nicic mai putin, ca ar detine adevarul absolut.

112 Dintre cele mai recente filosofii amintim pe cele aparute in ultimii 10-15 ani in Franta dar si in alte tari. Este vorba despre Noua filosofie si Noua dreapta. Ne-am propus ca in continuare sa analizam intr-un mod cat se poate de subcind principalele scolii filosofice contemporane, preciznad ca unele idei promovate de anumiti reprezentatii ai acestor scolii prezinta similitudini, in anumite privinte, se poate vorbii de o constanta in interpretarea filosofilor. Criteriile filosofice contemporane abordeaza in exclusivitate tema constiintei. Astfel inca Descartes a vorbit de structurile si functiile cogito-ului, cogito insemnand cunoastere, a vrea si a nu vrea, a iubi, a ura, a cunoaste refunzand sa inteleaga prin cogito o entitate nuda in care sa se imprime impresiile. La randul sau Imm. Kant a fost primul filosof in ordine istorica care a inteles ca subiectivitatea (constiinta generic) este un cosmos erarhic categorii si idei, deci de structure si functii pe care aceasta realitate aparte, specifica, le utilizeaza a priori. In acesta ipoztaza a prioriul cantina, apare in chip evident ca o forta esentiala, umana ca o retea de canale prin care existent umana se deschide catre tot restul. Marx nu a refuzat nicaieri idea unui transcendent uman a unei invariate, a constiintei caci el a stiut ca nimeni altu lca dincolo de meridiane, timpuri istorice, constiinta este peste tot aceeasi. Filosoful roman C.Radulescu-Motru arata in una din cartile sale ca : pe ce se intemeiaza dreptul de a ne increde in constiinta daca aceasta n-ar fi legata de existent printr-un alt gen de legatura decat acela de oglindire, numai existand o entitate intre unitatea lumii si unitatea constiintei, o unitate de esenta- constiinta este imanenta, imanenta insasi lumii coextensive lumii, totul pierzandu-si sensul inafara reportarii totului la constiita. Pentru cele ce urmeaza, vom utiliza principii cum sunt: al respectarii spiritului, combativitatii, principiul valorii zarii potentialului ideatic al abordarii differentiate s.a.

I.PRAGMATISMUL

Pragmatismul este o filosofie actionala, pragma insemnand actiune de sorginte idealist-subiectiva cu audenta deosebita in S.U.A, fiind initiala secolului XIX de catre americanul Ch. Pierce (1868) si continuat de W.Janes si J.Dewey. pragmatismul neaga maturialitatea lumii considerand coestentive obiectele si fenomenele reale cu

113 reactia individului fata de ele. Acesta este punctual de plecare catre idea ca obiectul cunoasterii este tot una cu procesul cunoasterii. Ch.Pierce dezvolta in 1868 o tema asupra semnelor axata ca un gand trebuie sa se adreseze altui gand, in acesta rezidand esenta semnelor. Un semn reprezinta o calitate a unui lucru care se aplica demonstrative( si care are o functie de a reprezenta semnele poseda calitatii intrinseci, independete de lucru pe care-l desemneaza astfel, un cuvant poate apare in ipostaza desemnand un lucru. In viziunea lui Pierce cuvantul reprezinta doua functii intrinseci ma intai o functie reala( cuvantul este legat de obiectul sau dinrect sau indirect) si in al 2-lea rand o functie simbolica ( cuvantul nu este legat de obiectul sau). Daca in cazul functiei reale cuvantul ca semn este insasi calitatea lucrului, aplicandu-i-se denotative in cazul functiei simbolice cuvantul numai desemneaza calitatea lucrului, numai este nicic aplicatie denotative, fiind o interpretare sau raport cu un interpretant care nu este subiect ce interpreteaza, cinzand sau cunoasterii. In felul acesta subiectulu logice devine omul odata cu disparitia seriei de semen va dispare si gandirea. Conceptia lui Reiese se vrea o teoriei a semnificatiei care viseaza contactarea certidudini. Prin ce ne dam seama ca o idee este clara si distincta? Pierce ne raspunde daca actionam potrivit ei si actiunea sa se doveste eficace atunci idee e clara si distincta. Credinta este o obisnuita de spirit care determina toate actiunile necesare, este in egala masura fizica si rationala orice rationament dispunand de o credinta sau obisnuinta de spirit. Credintele le accceptam ca adevarate, iar starile opuse ne apar in chipul indoielii stare de nemultumire din care iesind se ajunge din nou la credinta. Stiinta avea ca principiu transformarea indoielii in stare de credinta. Intarirea unei obisnuinte de spirit este cercetare stiintifica. Experimentarea ideei despre un lucru se schimba natura acelui lucru. De exemplu, daca nu putem testa duritatea diamantului atunci inseamna ca diamnatul nu este dur. Aici se poate observa alunecarea lui Pierce in subiectivism. Semnificatia unei credinte se refera la faptul ca un sistem actualizeaza o posibilitate obiectiva intarind o obisnuinta mentala, obisnuinta care devine credinta in posibilitatea obiectiva. Deoarece Pierce nu a fost judecat la modul in care ar fi dorit-o s-a rupt de interpretarea general ape care a primit-o opera sa, profesand un pragmaticism, pe care cale a dezvoltat o teorie a semiosisului adica a semnului-actiune. Astfel, interpretantul semnului este rezultatul semnificativ al semnalului. Un semn prezinta trei feluri de interprentanti: 1. 2. Emotional Energetic

114 3. Logic( interprentantul logic nu este un concept deoarece conceptual este n instrument de generalitate, deci o credinta este interprentantul logic). Dintre principiile logicii, cel mai impornat este principiul celor trei conceptii: Intaia( conceptia finite) A doua (conceptia finite relative la altul), A treia ( conceptia meditatiei , a mijlocirii: ceva prim si ceva second sunt puse in relatie). Categoriile sunat functi ale lui UNU in MLTIPLII, deci principii ale numerelor, primieitatea, secnndeitatea, terteitatea. Primeitatea inseamna a fi independent de orice alt lucru ; Secundeitatea este conceptia finite relative la ceva este termenul sau capatul lucrurilor; Terteitatea reprezinta o categorie a deveniri un etern prezinta generalitate teleological. In final, Pierce temetizeaza si chestiunea perceptiei. Astfel, percetia ii apare ca o abstractie, perceputul fiind phaneron, entitate fizica, iar nu pshica. Analiza de perceptii apare drept o phanero-scopie in orice perceptive aparand existent celor trei categorii: primeitatea, secundeitatea,terteitatea.

II.Fenomenologia Punctual de plecare al fenomenologiei este cogito-ul Cartesian, fenomenologia insasi devinid o filosofie a constiintei sau a cogitoului. Kierkergaard facuse un loc comun din idea imediatitatii, Kant si Hegel foloseau si ei termenul de fenomenologiei insasi cu sensul aceea ce desemnea o dualitate de felul fiinta-aparenta. Husserel, parintele spiritual al fenomenologiei, ii confera o conceptie noua, vizand datul care se reveleaza la constiinta ca imediatitate, lucrul care apare la constiinta in persoana , adica lucrul care se ofera, care se da, care se daruie. In aceasta perpesctiva, fenomenologia constituie o explorare a lucrului in persoana o filosofie care repereaza logosul finite, in sensul fenomenelor logosul fenomenelor fiind locul comun unde apare logosul finite, care nu este nici materie, nici constiinta, ci o logica a aparitiilor cu sens, semnele funciale ale finite prin aceste semen finta se dezvaluie. Husserl credea ca fenomenologia este o doctrina a esentelor situate in interiorul institutiilor pure. Constiinta nu mai este ceva care digera realitatea exterioara, constiinta este ea insasi o aparitie care se manifesta catre lume. Acesta orientarea sa deseneaza un stil, o intentionalitate, un vector, o sageata, un phylum. Constiinta se traduce prin constiinta de ceva. Cogito-ul pur si simplu crede Husserl nu are sens. El isi capata un sens numai in masura in care devine cogito de ceva, fie acest ceva un congitatum. A-l adduce pe cogitatum la calitatea de cogito I se pare lui Sartre-reprezinta descoperirea, inventia exceptionala a gandirii lui Husserl. Constiinta de ceva este constiinta care intentioneaza in fiecare clipa ceva, acel ceva nefiind ea insasi ca nu

115 exista cogito rupt de un cogitatum, iar existent nu trebuie conceputa drept constiinta de o parte si o realitate in sine pe de alta parte. Husserl vizeaza calittatea de cogito si cogitatum si nu existent in sine. Omul si lumea fac la fel dupa acelasi tip care isi capata cu adevarat demnitatea si signifianta a unui stil. Pe aceasta Dachelarie fenomenologica Hurssel enunta; a fi inseamna a avea un sens. Iar pentru a imortaliza profund acest enunt e necesar sa mai stim ca nu putem stii prin ce miracol constiinta da sensurii si semnificatii lucrurilor ridicandu-se de la non demnitatea unui lucru situat printre lucruri la demnitatea finite care-si propune sa vorbeasca desprre fiinta in numele fiintei. Hasserl vrea sa ofere astfel filosofiei o rigurozitate aproape matematica si statutul unei stiinte autentice. Acest ideal implica insa un paraox: cunoasterea absoluta a subiectivitatii trebuie sa aiba loc numai in subiect. Ca aceasta cunoastere sa fie obiectiva ea trebuie sa transceanda subiectul. Acest paradox comanda o intoarcere la cogito ca la un dat primar, ca la un transcendental care nu poate avea alt co-relat decat un transcendent. Corelatia coritocogitatum este asa-numita intentionalitate fenomenologica. Intentionalitatea trimite la intentionalitat - iata tatologie absoluta care vizeaza stilul de ineralitate al finite, coerenta- unul in interiorul intentionalitatii se situeaza raportul NOEZONOEMA, in care observam un raport dehhizat al lui cogito(noeza) cu cogitatum (noema) . Interiorul sui-eneris al intentionalitatii constitue temeiu profund al obiectivitatii caci intentionalitatea este o unitate ideala , o unicitate situate la distanta de multiciplitatea subiectiva. Verbul a filosofa semnifica a prinde gustul aparitiilor ale recunoaste ca pe niste semen, ale gasi semnificatii. Aceasta miscare a spiritului este viata constiintei, fenomenul de constiinta. Filosofia fenomenologica indentifica cunoasterea cu cunoasterea fenomenului, iar finta cu finta fenomenala, adica cu seria aparitiilor. Deci fenomenul este ceea ce apare. El apare, dintr-o virtualitate care nu poate fi decat dintr-o transcendenta. Fenomenul se arata prin sine insusi adresandu-se in pesrsoana domeniului neutru al traitului, tot acest fapt semnificand modul de a fi al lucrului insusi. Exista mai multe tipuri de forme de experiente intentionale. Pentru ale contacta sunt necesare doua tehnici fenomenologice: tehnica ideatiei si tehnica primei reductii fenomenologice. Prima tehnica consta in analizarea modului in care se misca un concept ca potenta si ca act. Apoi se recolteaza invarianta lui adica ceea ce nu s-a schimbat in miscarea lui, un eidos, o esenta. Tehnica primei reductii fenomenologice consta in eliminarea factorilor contingentii ( nenecesari) dintr-o comprehensiune in vederea sendimentarii unui residuum pur care ramane sa fie epuizat. Relatiile raportului pus intre paranteze ueise, ci doar uitate scoase pur simplu inafara discutiei. Acest rezidum este de natura subiectiva esentiala, o esenta a subiectivitatii. Aceste doua tehnici sunt foarte importante fiindca stabilesc ceea ce este pozitiv intrun dat oarecare.

116 A fi in mod absolut inseamna a exista pentru un subiect adica a avea un sens. Sensul n-ar exista daca un obiect nu s-ar intemeia perpetu intr-o constiinta printr-o miscare specifica care se numeste constituire a sensului formand un nou priori formal si material, apriorului intentionalitatii. El se traduce prin a constitui sau a afla sensul, aprioriul intentionalitatii este interogatii tantonanta. Judecata ca un aprioriu. Intentionalitatea face posibila rationalizarea constiintei originare si asigura contactul cu obiectivitatea. Fenomenologia nu creeaza o alta lume decat este, ci constitue doar sensul lumii, oferindu-i singura fiinta pe care o are. Fenomenologia care nu are ca esenta distinctia dintre mundane si extramundane, dintre filosofie si nefilosofie. Pentru acesta este adusa in discutie Epochea, o metoda prin care excitam fenomenul facandu-l sa apara. Epoche s-a indentificat apoi cu insasi viata constintei, Epoche pleaca de la o experienta particulara de la domeniul traitului. Domeniul traitului ofera date immediate, intuitii care trebuie acceptate ca date valabile intr-o cercetare. Husserl a criticat in egala masura atat pshihologismul cat si logiciasmul, optand pentru o logica care sa confere filosofiei sale fenomenologice statului unui positivism al esentilor fiind o sursa a semnificatiilor. Maurice Merleau-Ponty (1908)-(1961) se circumscribe sferei de filosofii fenomenologii cuprimzand nume ca Raymond Polin, P.Ricoeur, M.Dufrenne. E.Levinas,Ed.Husserl. problematica initiala de care sa ocupat apartinea logici si noseologiei, ulterior insa a esuatin ontologie si in problematica umana. El este preocupat de accesul insulii la istorie si de sensul istoriei insasi. Punctual de plecare este fenomenologia lui Ed.Husserl. La Husserl categoria central este intentionalitatea ea exprima faptul ca constiinta nu este vida ci intodeauna este constiinta de ceva aceasta teza incearca sa suspende opozitia marxista dintre idealism si materialism. Idealismul a depasit prin aceea ca orice stare de constiinta vizeaza necesar ceva, cogito-ul nu este niciodata gol. Materialismul a tepasit prin teza ca lumea obiectiva extrage din mine toate sensurile pe care le are pentru mine, toate valorile esentiale pe care le are pentru mine. Considerarea cogito-ului ca nefiind niciodata vid, reprezinta o mare descoperirea dar a postula ca lumea exterioara ar fi muta si libera de orice valoare in sine si ca ea insasi capata o valoare doar in coraport cu mine, inseamna a ajunge in idealism subiectiv. De aceea la Husserl istoria reala este situate intr-un plan second istorie originare , primare, care se grefeaza pe coordonatele subiectivitatii. Solul idealist pe care isi creste filosofia Merleau-Ponty nu permite intelegerea bazelor functionalitatii, constiintei si ale istoriei vietii spiritual. Prima carte a filosofului este Structura compartimentului. Raportul originar si deci fundamental al omului cu istoria sau cu lumea este mai intai trait si apoi gandit.

117 Raportul om-lume, istorie creste pe solul unuii comportament perceptive. La nivelul comportamentului perceptive are loc dezbaterea sau te matizarea existentiala a omului si al lumii. Ca sa poata descrie fenomenologic comportamentul perceptive filosoful utileazeaza conceptual de forma sau de structura singurele care pot intra in raport cu Sensul: structura conexata cu sensul constitue axa principala a conceptiei lui M.Merleau-Poty despre istorie. Comportamentul perceptive este ca o structura legata de un sens,care sens se naste din unirea interiorului (a pshihologicului) cu exteriorul ( cu biological) dar sensul nu poate redus la nici una din cele doua, ci el este tendinta unirii lor. Deci comportamentul perceptiv are un character structurat, adica el prezinta o anumita oridine, este luminat de un sens. In opera lui Merleau-Ponty ni se releva marea implicatie a pshihologiei cu filosofia. Comportamentul perceptive nu este irrational, ci mai rational si mai luminous decat se crede. El are intodeauna un sens si daca sens atunci nu permite neordinea, chiar daca este inserat in contingent, din care cauza nu e pur ci inconjurat de umbre. Eul astfel conceput nu este niciodata pur, ei situat intr-o lume si situarea intr-o situatie il nelinisteste, il intneazza, caci in ordine perceptiei umane, eul are ca subiect sic a obiect primitive, nu solidul inorganizat, ci actiunlie celorlalte subiecte umane. Aici istoria apare ca neincheiata. In lucrarea fenomenologia perceptiei, Merleau-Ponty analizeaza pe rand structurile perceptiei in si prin ce au ele fundamentale. Aceste structure au calitatii diferite, astfel, perceptia apare in calitate de corp, lume perceputa, fiinta in lume; prin aceste teme se revine la problemele dialogolui oroginar, primitive al omului cu istoria. Subiectul nu este un Cogito pur, ci permanent situate in istorie. Nu e vorba doar de eul perceptive ci si de cel cognitive. Cogito-ul trebuie sa se descopere in situatie ca sa devina o subiectivitate transcedentara adica o intersubiectivitate. In intersubiectivitatea gandirea, ca si vorbirea, vor fi nradacinate in structurile perceptive si in ele in existent. Deci existent prin mine gandeste, o rationalitate, si prin semnele ei care au pentru mine sens; cogito-ul nu ramane niciodata vid, ci cogito de ceva; existenta naste din mine toate sensurile pe care la are ea pentru mine, imi procura trairi existentiale, pe masura adancului lor. In cogit-ul meu isi afla unitatea fiinta mea si lumea. Acesta unitate este surprinsa in sitagmafiinta in lume, deci nu mai e posibila o distinctive in interior si exterior, caci lumea e totul in launtrul meu si eu sunt totul inafara mea. O libertate totala e nula.

III.EXISTENTIALISMUL

118 Existentialismul este unul din cele mai la moda curente filosofice din occidental Europei al carui demers vizeaza existent umana. Penduland redundant intre idealismul obiectiv sic el subiectiv, existentialismul opereaza predilect pe o platform irationalista, detasiandu-se de alte ontologii prin afisarea unei perspective defetiste si pesimiste. Este un manifest exemplar in contra puterilor abstracte, impersonale care au asimilat omul lucrarilor, incadrandu-l in scheme abstracte de intelegere. Principalii reprezentantii si existentialismului sunt Soeren Kierkegaard, Martin Reidegger, Albert Camus, Jean-Paul Sartre, Simonne de Beauvoir, Karl Jaspers, Gabriel Marciel. Potrivit lui Emmanuel Mounier evolutia existentialismului poate fi comparata cu prezenta unui arbore; Socrate Stoicii, sf. Augustin, sf. Bernard, ar forma radacinile; trunchiul ar fi constituit din B.Pascal, Kierkegaard, fenomenologii; o prima ramura inmanuncheaza pe Nietzsche, Heidegger, Sartre; o alta pe Gabriel Marcel, Berdiaev, Solovieiv, precum si cativa spiritualisti de talia unui Maurice Blondel sau Henry Bergson. Existentialismul este inainte de orice o filosofie a cogitoului, intelegand prin acesta ca nu conceptual, ci existent trebuie sa stea in centrul meditatiei filosofice. Dar nu este vorba de existential lumii, ci a subiectivitatii, a constiintei. Soeren Kierkegaard ( 1813-19855). Celebritatea lui Kierkegaard se origineaza in tematizarea inimii umane, sfasierii tragice si sensului traitului. Este o opera nascuta in zona nelinistii umane, a raporturillor sociale, unde valoarea vietii si sensul grandorii omuli devanseaza solutiile statistice, gandirea lui este o zona de intalnire a tuturor situatilor de criza in care bate vantul tregc al deznadejdii. autorul danez pretinde a fi vazut ceva, a fi simtit ceva despre care nu se poate spune decat ca este atat de maret incat tot restul numai apare decat aidoma unui neant. Acel ceva misterios este traductibil prin verbul a fi. Acest enunt evidentiaza intradevar intalnirea unui individ de geniu cu zbaterile unei epoci. Pentru ca el a reperat negatia, adica acea actiune privilegiata a spiritului prin care acesta neaga tot ce nu este spiritual insusi. Acesta certitudine atat de fapt la radacinile existentialismului contemporan. Este in afara oracarei indoieli ca avem in fata noastra un filosof si un scriitor de geniu care a reusit sa-si traduca trairile si imaginatia intr-un chip ce contacteaza o cruda evidenta. Prinzand gustul aparitiilor, Kierkegaard se instaleaza pe rand in personalitatiile Don Juan, Faust, Jidovul ratacitor. Melancholia sa se impleteste cu un soi original de exaltare a sentimentelor, viata filosofului aparandu-se ca o interjectie. Tristetea lui este disperare care urla, bucuria lui se transfigureaza intr-un lirism exaltat. Tratatul despre deperare postuleaza esecul profund al vietii, o viata care in principiu s-a vrut o viata estetica a carei nascatoare este placerea si posesiunea. O experienta de facturamisterioasa ii ocazioneaza cutremurul de pamant, adica aea

119 trezire exceptionala din somnolenta dogmatica, faptul instituind o noua lege de intelegere. In lucrarea Vinovat? Nevinovat?, scrisa sub impulsul mariajului sau cu Regine Olsen, Kierkegaard intelege prin verbul a iubi tu nu vei muri niciodata! De melancolie nu poate sa scape decat tinand strans condeiul in mana, scriitura fiind singura salvare: eu imi salvez viata scriind! . Exagezele operei filosofului danez cad cu toate de accord ca opera sa este o tematizare insolita a finite si a problemelor particulare ale finite. Trei sant problemele acestei analize: problema conflictului interior, problema melancoliei, problema credintei. Conflictul interior: facand tema din el insusi, autorul lasa sa se nasca un conflict care presupune in chip profund o explicatie lunga. Conflictul este unul interior, zamislind o terifianta munca de sustragere din fata tentatiei. intre tristetea lui si Eul lui se intinde campul infinit al unei lumi fictive, o lume epuizata prin pseudonimie. Faptul de a te instala intr-un personaj insinueaza un cabotaj superior, care nu mai poate fi exilat in exteriorul pasiunii. Pana si ccredinta se defineste ca neliniste, tulburare, indoiala, dare a este tot un fel de cabotinaj, caci se cheama credincios cel care imita pe Iisus, adica cel ce cunoaste o indoiala tatonata si inspaimantatoare, dar care face posibila resimtirea credintei tale. Nu un ganditor rationalist, ci un cavaler al credintei poseda o atare specie de indoiala. Crdinta este contraratiunea, adica paradoxul. Kierkegaard devine astfel un filosof al paradoxului. Paradoxul este insasi insul uman cu conflictul sau interior, cu melancholia sa, cu credintasa. Paradoxul consta in ultima instant in faptul ca eternitatea devine temporalitatea, istoricitate. Credinta este un act de intemeiere, intr-o manierea radical a fericirii eterne pa raportul cu un fapt istoric. Conflicul interior vizeaza si o sfera socratica a cunoasterii de a exclude valoriile estetice, de a se prelungi in credinta. Conflictul interior este generat si de neputinta situarii sau reperarii acelei unitatii care inseamna intodeauna o spontaneitatea noua. Melancolia: Se vorbeste la Kierkegaard despre un complex melancholic despre tare eriditare, etc. Kierkegaard are sentimental pacatului, fiinta aparandu-I caun pacat cosmic, iar omul ca penitentul acestui pacat. In acest context, singura salvare este sa alegi liber intre singuratatea de unul singur si singuratatea cu divinul. Este cazul unei alegeri a alegeriii, in care nu putem sa ne impiedicam a vedea una din formele de manifestare a disperarii. Acesta singuratate insolita obsedeaza prin pozitia finitului in fata valorii eternului, prin pozitia umanului in fata divinului. Problema credintei: sistem inseamna inchis; sistem cat si inchis sant exterior existentei si vietii, caci existent si viata sant prin excelenta deschideri. Sistem si

120 existent nu pot fi gandite impreuna, caci o gandire sistematica, ca sa poata gandi existent presupune ca acesta sa fie terminate, adica sa fie o nonexistent. Martin Heidegger (1889-1976). In lucrarea Was Metaphisyk? filosofulgerman sustine ca o acceptie mai noua a metafizicii, sau poate la fel de veche ca metafizica insasi, este aceea de teorie a existentei, in care este integrat si actioneaza omul-fiinta interogativa, creative. Metafizica vrea fundamental fundamentului, legea legilor; in contextual metafizic e relevanta intelegerea raportului subiect-obiectiv. Heidegger pleaca de la chestiunea fundamental a esentei si adevarului Existentei. Metafizica sa este un sir de interogatii asupra Existentei in sine. Problema adevarului Existentei in sine este o chestiunea relevata de Teoria constiintei. Potrivit acestei teorii, cunostinta nu e decat o maniera de desfasurare a adevarului. Constiinta nu este adevarul in persoana. Din acesta cauza, chestiunea Existentei si a deschiderii ei totale, cele doua problem ale metafizicii lui Heidegger, pot fi; 1) lasate sub tacere; 2)falsificate; 3) dar nu pot fi izgonite definitive niciodata. Incarcandu-se de temporalitate, existent isi pierde caracterul in-sine, devenind o chestiune istorica. Eistenta isi pierde insine-le deoarece a intrat in raport cu existent umana; fundamnetul acestei Rocade simi-reneris, sta in impreuna noastra cu Existenta. Heidegger stipuleaza Neantul, ca un concept fundamental al metafizicii sale. Stiintele releva existent neantului, impingandu-l si izgonindu-l ca pe un constituent pur-negativ, ca pe ceea ce nu exista. Dar, un impas si stiinta il chema in ajutor. Gandirea umana e necesar gandire de ceva, deci e absurd sa accept gandirea nimicului. Ramane ca neantul e anterior lui Nu si oricarei negatii. Nu si Negatia sunt contemporanele si structuralele gandirii. Neantului ramane in afara gandirii. Sa-l cautam in alta parte, dar tot in interiorul cogitoului. Heidegger considera ca neantul poate fi simtit. Deci, exista o experienta in care omul simte neantul. Acesta este tonalitatea afectiva. Dar nu toata, ci doar o parte din ea, acea parte care se aduna in sentimental de angoasa. Angoasa este acea traire de profunzimein care, incercam frica; nu e o teama de ceva, e teama de nimic, teama de hau fara fund, teama de neant. Neantul nu poate primi nici o determinare, dar teama de ceea ce nu poate primi nici o determinare nu este , la randul sau, o lipsa de determinare. Deci, teama e de ceva nedeterminat, dar teama mea e determinate. Agoasa releva neantul. Omul devine o sentinel a neantului. De acici Existenta-pura si Neantul sunt identice: ele se com-pun reciproc si asta nu pentru ca amandoua concorda in indeterminare, ci fiindca Fiinta in sine este chiar Fiinta si fiindca ea nu se releva decat in actul de radicalizare a euluitranscendental, care se afla dincoace de Eu si care deschide fundament fundamentului sau Neantul, prin care fiinta tasneste la suprafata. Realiatatea umana

121 nu se poate sustine in raport cu existentul decat daca se mentine in interiorul neantului. Depasirea existentului se istorializeaza in interiorul realitatii umane. Aceasta asimilare a existentului de catre realitatea umana este chiar metafizica in persoana. Daca fac tema din neant, atunci radicalizez eul, ajung la eul-transcedental, iar aici mi se releva fundamental fundamentului, sau neantul prin care tasneste numai Existentul. Toate acestea sunt metafizica, ci majuscule; Faptul ca noi existam, face ca de pea cum sa fim metafizica. Karl Jaspers (1883-1969) este filozoful care tematizeaza raportul om-lume. Omul si Lumea intemeiaza un raport de fiinta. A gandi acest raport insemana a opera ciziunea obiect subiect. In acest raport apare tot ceea ce este de aparut. Monolitul care se disociaza in obiect si subobiect este inglobantul, adica Fiinta ca totalitate, ceea ce nu este nici obiect, nici subiect, obiectul si subiectul nascandu-se din Inglobantul. Omul este totodata si obiect si subiect, deci poarta cu sufletul o lume noumenala, incognoscibila, Noumenul. Acest Inglobant este prin esenta sa obscur dar devine inteligibil prin obiecte si prin notiunile constiintei. A gandi un lucru inseamna a-l desprinde din Inglobant, a-l particulariza dandu-i un nume, in raport cu celelalte obiecte si lucruri. Aparitia unui lucru este posibila numai in raport cu gandirea. Acest raport este o forma a fenomenalitatii. Alaturi de Inglobant adica alaturi de ceea ce este nici materie, nici spirit, ni se releveaza neconditionat, un absolut. Absolutul e un fel de lucru in sine , care poate fi gandit numai prin transcenderea raportului obiect subiect. Omul este si obiect si subiect, deci locul comun unde obiectul si subiectul se identifica, de aceea omul este Inglobantul. Neconditionatul se afla si in om. Inglobantul sa fie el reperabil la nivel ontic, fie la nivel ontologic (in om) este non obiectivitate, caci este fenomen dar si transcendenta intr-o entitate absoluta. Pentru a-l cunoaste e necesar saltul din imanenta in transcendenta. Daca gandim Inglobantul pe coordonata subiectivitati, atunci el este Existenta umana, iar daca il gandim pe coordonata obiectivitatii, el este Transcendenta, Dumnezeu, Lume. Pe coordonata subiectivitatii Inglobantul este Dasein, adica fiinta situata in lume, care poate fi obiectul unei experiente lumesti. Sau, mai concret, Dasein poate lua urmatoarele sensuri: Corp: locul comun in care nu s-a produs sciziunea obiect-subiect. Aici comunicarea este originara;

122 Constinta generica: o constiinta individuala care nu poate fi rupta de planul socialului; Ego individual: constiinta de sine; Spirit: lume a ideilor de natura imaginara, inventii ...

Jean Paul Sartre (1905 1980) este alt filosof al cogito-ului. Opera sa este un periplu interogativ al afectivului, imaginatiei si imaginarului. Analiza cogito-ului la Sarte incepe prin inertogarea emotilor. Aceasta inseamna a face psihologie inainte de a face psihologie. Spre deosebire de Heidergger- care pleaca de la facticitate- Sartre pleaca de la emotii pentru ca emotiile arata intregul activitatii umane. Psihologul Pierre vedea in emotie o constiinta si o conduita de esec. Dembo are dreptate cand spune ca emotia este o slabire a barierilor dintre real si ireal. Intelegerea emotiei presupune intelegerea a doua elemente: semnificatia si finalitatea. Un fapt de constiinta este lucru in raport cu semnificatia sa. Sartre nu crede aceasta. El numai admite dualitatea obiect-subiect, interior-exterior, constiinta este fapt semnificatie, semnificat. Constiinta face tema din sine insasi, dar face tema din orice. Cand face tema dintr-un obiect ea este constiinta pozitionala thetica: cand e pusa sa faca tema din sine, ea devine constiinta non-pozitionala, non-thetica. Constiinta thetica si cea nonthetica, comporta o indistinctie aidoma unei sinteze indisolubile. Caracterul thetic sau non-thetic al constiintei este simptomatic la nivelul emotiei sau al unei gandirii emotionale, care se pot indentifica cu o conduita spirituala si materiala ireflectata. Ireflectarea nu implica insa in constiinta. Constiinta emotionala este mai intai constiinta pozitionala ireflectata, apoi devine si constiinta non-thetica, non-pozitionala, adica constiinta de sine. Non-theticul deschide un hiatus sau un abis, o distanta intre constiinta s ea insasi, care semnifica neantul. Neantul se strecoara in lume prin constiinta, cacinu exista un obiect in structura fiintei care sa se numeasca neant. Emotia este o forma de transformare a lumii, o tensiune de nesuportat, care transforma constiinta in ceva care o nelinisteste. Frica este acea emotie care consta intr-o negatie, negatia fiind posibila numai in interiorul unei conduite magice. Tristetea este o emotie care in propria ei sfera schimba un obiect, din ceea ce este intr-o realitate neanta. Corelatul noematic al tristetii este uratul. Bucuria este o emotie care apare intr-un comportament magic, vizand o incantatie, o posesiune. Emotiile pot fi adevarate sau false. Emotia este o degradare a constiintei in fata lumii. Prin urmare, constiinta non-thetica este constiinta de sine, cea thetica este de altceva. Emotia este degradarea magica a lumii.

123 In cartile Imaginatia(1936) si Imaginarul (1940) Sartre vrea sa reconstruiasca in chip sistematic o mare structura a psihicului uman functia sa irealizanta. Aidoma unei intentionalitati monolitice, dar care contine o bipolaritate noetica si nomatica, functia irealizanta inchide in sine negativitatea si libertatea. In acest context constiinta nu mai este nomada, nu mai are interior sau exterior, fiind fiecare din structurile sale concrete, inclusiv functie irealizanta. Imaginatia ramane sa fie doar o iluzie care alimenteaza o frecventa eroare in persoana identificarii imaginii cu perceptia, a realului cu imaginarul. In lucrarea Fiinta si Neant, Sartre distinge intre in sine si pentru sine, asa ca intre Sein si Dassein. Sein este un tip ontopologic care se traduce prin opac, plin de el insusi, pozitivitate, in sine, locul care nu permite negatia, care nu contin nici cel mai mic germene de dualitate, fara vid, fara fisura, ceea ce nu cunoaste alternitatea, care nu e creat de nimic, pentru nimic. In sinele este dar nu exista, caci imanenta este raport cu ceva, iar in-sinele nu comporta raporturi cu sine. Dassei-alt tip ontologic este imanenta,adica comporta un raport cu sine, e cogitoul care poate fi prereflexiv, reflexiv, ireflexiv. Cand prin emotie, gandirea devine gandire non-pozitionala, non-tehnica de sine se produce un recul al cogito-ului in fata propriei sale fiinte, ceea ce semnifica deschiderea unui hiatus, a unui neant, punga de nefiinta. Pentru-sine-le exista dar nu este. Omul este totodata si natura si spirit. Natura di nom constitue un fapt: spiritul din om confera acestuia existenta. Facticitatea trage la fund in moloh sanghinarea spiritul proiecteaza omul in imaginar, actualizand functia irealizanta, facandu-l neant. Pornind de aici se pune problema cum vede Sartre problema timpului. Timpul trebuie vazut ca o temporalitate, predicabila prin eksteze: trecut, prezent, viitor. Trecutul nu mai este viitorul nu este inca, nu exista decat un etern prezent. Trecutul este pentru sine-le cazut in imobilitatea in sine-lui, deci existenta pentru sine in sine este insasi dimensiunea temporalitatii. De aici, celebra asertiune sartreiana omul se face, adica esenta omului este dupa existenta sa. Omul e libertatea, este chiar condamnat la libertate, libertatea neavand necesitate. Ea este insasi fiinta omului, iar omul este constiinta de libertate. Libertate este pentru sine-le cand e inteles ca neantizare a sine-lui. Eu sunt condamnat sa exist, deci eu sunt condamnat sa fiu liber. Albert Camus ( 1913-1960 ) este prin excelenta filosof al absurdului. Gandirea traditionala nea invatat cu logicul obisnuit. Filosofia absurdului este inca altceva. Ea se rasvrateste in contra ratialismului burghez paraginit ca stil- fiind una din consecventele expresii metafizice ridicate pe uzitarea functorului logic NICI. Cazul acestei orientari verifica faptul ca istoria gandirii a epuizat toate celelate posibilitati ale unei tetraleme. Contradictia societatii burgheze contemporane este indentificata de

124 Albert Camus cu un divort radical dintre om si viata lui. In formele sale esentiale, universul nu este construit in acord cu idealurile omului. Lumea sta- fara recurs- sub semnul distructiv al dezastrului unul nascut din caruselul violentei, coruptiei si decandentei destramari si mortii peste tot prezente adica de acele fire care compun laolata urzeala unui design clinic, dar care in realitatea scapa oricarui control, divulgand o promiscuitate coplesitoare, efeminata si jalnica, un nou sens care trasforma omul intr-o rotita insignifianta la discretia unui mecanism monstruos ce sfidand legile cosmice, a invatat sa asculte doar de spiritele scandaloase ale conventiilor si iluziilor ale acestui secol. Conceptul de divort nu e la Camus o contradictie vie, fiindca nu are solutie. El e in schimb, discrepanta privilegiata dintre subiect si obiect, individ si produsul sau, dintre trudnicia umana si irationalitatea lumii. Suma avatarurilor acestui divort formeaza continutul notiunii de absurd. In marginea climatului care se creaza, Camus dezvolta nu propriu-zis o metafizica,cat mai ales o metoda filosofica. Acesta ii va releva insa, o suma de adevaruri zguduitoare. La rigoare, universul este deopotriva rational si irational, iar omul, fructul teluric al acestui univers. Prin urmare el nu poate fi nici bun, aici rau; de aceea este bine ca sa ne tinem la distanta de exclusivismele dogmatice, daca nu din respect pentru metoda, atunci cel putin de pudoare. Dovada e faptul ca istoria a pus fata in fata cele doua stari moralmente funciare ale omului....homo res sacra homini... cu ... homo homini lupus. ca sa descoperi absurdul trebuie sa-ti trezeasca ceva constiiinta. E necesara adica o experienta a desteptarii din somnolenta dogmatica de toxicoman al conventiei si al umilintei, ca sa poti vedea lumea asa cum este ea de fapt: o platitudine, un noian de granule identice si inerte, care se ignora unele pe altele. Astfel, s-a nascut strigatul de alarma al celor care au dezvaluit absurdul: Exipery, Ortega, Malraux, Camus, S. De Beauvoire, J.Paul-Sartre. La toti acestia, omul apar ca un strain, aruncat in afara putintei de a mai explicita ceva, protagonistul unui spectacol infernal. Deci, nu mai e loc pentru convingeri, tot s-a dezechilibrat in noianul noilor habitudini; intr-un univers dintr-odata lipsit de lumina, secondati la fiecare pas de prapastia disperarii intr-o lume in care afectele s-au intunecat, ispita sperantei nu mai are loc, nici stare. Potrivit lui Camus, cercetarea conditiei umane, trebuie sa debuteze cu absurdul, pentru ca altfel nu poate debuta. Absudul nu e concluzie ci premisa majora intr-un rationament derutant care percede insa din cea mai profunda luciditate. Absurdul vizeaza stilul lumii, iar stilul nu e o categorie e matematica. Stilul este stilul! E vorba de modul in care omul si lumea fac si nu fac la fel, nici fac nici nu fac la fel, ori fac ori nu fac la fel. Afectele si ratiunea, fiecare in felul sau, ne vorbesc despre absud si ca despre o decizie: merita oare viata sa fie traita? Raspunsul este da si nu in acelasi timp; fi situat mereu intre aceste doua estreme inseamna a avea adevarata perspectiva a flagelului

125 inseamna a adera la jocul secund ala acestei lumi. Cand spui NU! refuzi viata. Ori acesta este o sinucidere. Giovanni Jappini ne invita chiar sa ne sinucidem cu totii. Dar nu despre o sinucidere fizica, aici, ci, doar despre una metafizica despre o consecinta logica a unui adevar axiomatic, iar in jargon crestin despre blasfemie. Intr-adevar, intr-un adevar existential catolic de randul acesta, avasand pe filiera Kierkegaard, Easpers, Sestov, ganditori care recunosc climatul absurd al existentei umane, se afiseaza un rationament straniu. Postulandu-se existenta lu Dumnezeu, fiinta justitiara, impersonal, eterna si uniersala careia omul in desartaciunea sa e indemnat sa-si abandoneze viata, Dumnezeu, deci dintr-odata, printr-un act orb se transforma in exact ceea ce striveste omul. Se poate observa aici ca absurdul nu mai este evidenta, iar revolta nu mai are sens. A te revolta in contra Lui inseamna blasfemie, care dincolo de toate distinctiile de rigoare are tot semnificatia unei sinucideri filosofice. Ea insa nu e de natura al satismaface pe Camus caci eludeaza lupta. Camus s-a nascut doar cu vocatia luptei. Si atunci ce urmeaza? Sa recapitulam! Daca Dumnezeu exista atunci el este absurdul. Dar daca Dumnezeu a murit se impune concluzia lui Kirillov din posedatii lui Dostoevski: daca Dumnezeu a murit atunci totul este permis! Astfel lumea ramane fara regula. Caligula poate sa ucida fara scrupule mai departe. Se poate trai astfel? Sau logica ne obliga sa murim? Sau ne ramane posibilitatea somnolentei contidiene, a anticmiilor cehoviene, a ironiei Karkiene, sau facticitatea trucata, cala Heidegger. Camus a optat insa energie pentru revolta. Caci el a descoperit un adevar salvator: a refuza nu inseamna a renunta. Cartezianul cogito ergo sm devine camusinul ma revolt daci noi santem! Derivand existenta din revolta, Camus disociaza insa esential intre revolta si revolutie. Eo patetica figura de amator, posibil legata de gestul regretat al predicarii carnetului de partid. Despre acesta a refuzat sa mai vorbeasca. S-a grabit in schimb sa ne convinga de verticalitatea revoltei ca despre un fel de superior de comunicatie intersubiectiva. Caderea in lume devine din rau individul un rau colectiv. Solitudinea strainului devine Solidaritatea Ciumei. In colectivitatea, si asta este inca un adevar, omul revoltat devine om generic, producand pe masura oricarei specii, valori universalizatoare, jerbe de sens, noblete si ideal. Filosofia valorilor este reprezentata indeosebi de catre Louis Lavelle (18831951), dupa care valoarea apare cand ne produce ruptura fata de egalitarism si indiferenta. Valoarea este opozitia naturala intre important accesoriu, prim- secund. Limba franceza veche nu cunoaste termenul Valeur, in schimb continea termenul Vaillance, cu sensul de pret, vitejie, generozitate, rezistenta. Plecand de la analiza semantica, Lavelle descopera in valoare o sinteza a intregii bogatii a fiintei. Dar, subiectivist, Lavelle da valorii sens intr-un act interior, adica numai un cogito este in masura sa ofere Sens, adica valoare. Exista o valoare suprema care este creatoare celorlalte valori secunde. Aceasta valoare suprema este

126 activitatea spirituala singura susceptibila a crea alte valori. Valoarea este in acelasi timp idee si ideal. Este idee caci exista in si prin spirit; este si ideal caci spiritul o doreste si o iubeste... Axiologia este de aceea stiinta estimarii si aprecierii. Aidoma logicii, axiologia discrimineaza la rangul de valoare una sau alta din calitatiile unui lucru. Valoarea poate fi aprobata si asmata, de aceea valoarea nu poate fi perceputa, nu poate fi descrisa din exterior, nu apartinelumii faptelor. Sociologii au cazut intr-o capcana regretabila in legatura cu valoarea. Ei au indetificat valoarea cu opinia despre valoare. Prin urmare, valoarea nu poate fi un obiect de experienta. Axiologia indentifica valoarea cu esenta. Astfel de esente sunt atinse prin evidenta sentimentului. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. Simon de Beauvoir, Pour une morale de lambiguitate, Paris, 1966. 2. Alexandru Boboc, filosofia contemporana, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,1980. 3. Albert Camus, Hitul lui Sisif, Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1969. 4. D. Christoff, Husserl ou le retour aux choses, Ed. Seghers, Paris,1966. 5. Tudor Ghideanu, Perceptie si morala in fenomenologia franceza, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1979. 6. D.Ghise, Existentialismul francez si problemele eticii, Editura stiintifica, Bucuresti,1975. 7. S.Kierkegaard,LExistance, texte traduse de P.H.Tisseau. 8. Louis Lavelle, Traite des valeurs, Vol I, PUF, Paris 1951 si vol II,1955. 9. Gabriel Liiceanu, Tragicul o fenomenologie a limitei si depasirii, Editura Univers, Bucuresti, 1975. 10. 11. Paris, 1945. 12. Marx-Engels, Scrieri din tinerete, Editura politica, Bucuresti,1968. M.Merleanu-Ponty, Phenomenologie de la perception, Callimard. Jean Paul Sartre,LEtre et le Neant, Callimard, Paris, 1943.

127 13. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Vol.III, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti,1979.