Cazare in Marginimea Sibiului

Fantanele

/ Gura Raului / Jina / Orlat / Poiana Sibiului / Rasinari / Rau Sadului /

Sadu

/ Saliste / Sibiel / Talmacel / Tilisca / Turnu Rosu / Vale

Marginimea Sibiului Marginimea Sibiului ( in germana Hermannstdter Randgebiet) este o zona care include 18 localitati din Romania aflate n partea de sud-vest a judetului Sibiu din Transilvania, toate fiind unicat prin mostenirea etnologica, culturala, arhitecturala si istorica. Cunoscuta ca fiind o zona deosebit de frumoasa, Marginimea Sibiului este situata in imediata vecinatate a orasului Sibiu considerat centrul culturii sasesti din Transilvania, fiind delimitata de raul Sadu la sud si raul Saliste la nord. Marginimea Sibiului cuprinde localitati care de-a lungul secolelor au fost favorizate de contactul cu civilizatia saseasca: Boita, Sadu, Rau Sadului, Talmaciu, Talmacel, Rasinari, Poplaca, Gura Raului, Orlat, Fantanele, Sibiel, Vale, Saliste, Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului si Jina Intorcandu-ne in timp Marginimea Sibiului este teritoriul din fostul Ducat al Amlasului, avand drept nucleu satele din jurul cetatii Salgo, dintre care cel mai reprezentativ era Salistea (Magna Villa Valachicalis), fost sediul al scaunului cu acelasi nume.Numele "margineni" a fost dat locuitorilor acestor sate din judetul Sibiu deoarece locuiau intr-o zona de contact intre deal si munte pe vechea frontiera austro-ungara din sudul Transilvaniei. Aceasta zona era una agro-pastorala, satenii avand ca ocupatie principala crestera animalelor. In timpuri indepartate pastorii isi duceau turmele in cautarea pasunilor bogate pana dincolo de Dunare spre Constantinopol sau spre Adriatica, dincolo de Tisa in Polonia, iar spre rasarit pana in Caucaz, dovedind multa tenacitate si dorinta de cunoastere specifica acestor locuri. Astfel, in aceste sate se simte influenta diferitelor culturi. Oierii, vietuind in comunitati bine inchegate, au construit case de brad cu acoperisuri inalte, protejate cu sindrila. Fiind statornici pe aceste meleaguri in ciuda tuturor incercarilor vremii, ei si-au vazut mai departe in tihna de mestesuguri, intre care lucrul lanii si al pieilor a demonstrat valoarea maiestriei lor. Satele si-au pastrat bine bisericile fortificate De pe inaltimea asa-numitului Deal al Cetatii biserica din Cisnadioara, ridicata la 1233, domina imprejurimile. Legenda spune ca la Tilisca, cetatea dacica a fost ridicata chiar de catre regele Burebista. Acestui loc incarcat de istorie i se alatura, in Marginime, cunoscuta cetate de la Cristian, cladita la 1945, ori cea de la Calnic, care dateaza tocmai

din 1250. Vizitatorii zonei merita sa descopere cetatea Salgo si bisericile fortificate sasesti. Trecand fie doar pentru un scurt popas pe la Cetatea Scurta din Orlat (cladita la 1317), la Moara de hartie din aceeasi localitate care este cea mai veche din sud-estul Europei, fiind ridicata in 1524, la biserica fortificata din Dobarca, turistii incearca sentimente de adanc respect fata de aceste incantatoare edificii. Muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel este unic in lume datorita celor peste 700 de piese, adevarate minuni create de mana omului stapanit de frumos si divin. Picturile de acest fel sunt roadele unui obicei pastrat in Maginime de mai bine de doua veacuri. Cea mai veche biserica pictata se afla la Saliste, din 1674. Biserica de lemn din Poiana Sibiului dateaza de la 1771, iar cea din Talmacel din 1776. La randul sau, muzeul satesc de la Rasinari isi infatiseaza o multime de piese de ceramica, mobila pictata, lucruri de-ale casei si gospodariei, in toata simplitatea lor relaxanta si cuceritoare totodata. Cunoscatori profunzi si ingeniosi ai naturii, in inima careia traiesc armonios de sute de ani, locuitorii acestei zone exerseaza mai departe, nestingheriti, firescul lucrurilor, firescul lumii. Obiceiurile, avand origini atat de adanci, s-au transmis din generatie in generatie, fara a lua in seama progresele modernismului. De o rara elegant, straiele de sarbatoare brodate in alb si negru sunt purtate cu mandrie de oamenii locului. Duminica, si de sarbatori, la biserica, ori pe ulitele satelor, pieptarele si cojoacele infloresc in soare cu motive seducatoare, tesute din matase. Cele mai importante obiceiuri ale marginenilor se redescopera cu prilejul sarbatorilor de iarna. Sarbatorile incep in Ajunul Craciunului si tin pana la celebrarea Sfantului Ion, care are loc pe 7 ianuarie. Colindul, obicei din cele mai vechi la toti romanii, se porneste in Marginimea Sibiului cu copii si isi desfasoara spectacolul mai departe cu cetele de flacai, care infatiseaza craii . In a patra zi de Craciun, are loc o mare adunare: tinerii din asezarile Marginimii, ba chiar si din judetele apropiate, precum Alba, Brasov, Valcea, se intalnesc in piata din Saliste si se prind in hora unirii. Lasata Secului sau intrarea in Postul Pastelui este marcata prin aprinderea unor focuri pe coastele dealurilor din apropierea satelor. Pe 23 aprilie este sabatorit Sangeorzul, o traditie inchinata primaverii regeneratoare, vietii.Sanzienele, un alt obicei dintre cele mai stravechi, care s-a pastrat intr-o frumusete nealterata de influentele moderne, se petrec pe 24 iunie. Si sa nu uitam ca ne aflam in regatul oierilor: tunsul mieilor se face pe 20 iulie, de Sfantul Ilie, iar de 1 august este ziua ursului, Macovei, zi de post. Cu timpul, Marginimea Sibiului a devenit un punct important al turismului rural romanesc, aici dezvoltandu-se numeroase pensiuni ce oferia conditiile necesare petrecerii unei vacante de neuitat. Atractivitatea acestor locuri a

crescut datorita atat atmosferei tipic taraneasti, ospitalitatii satenilor cat si traditiilor si obiceiurilor pastrate intact de-a lungul timpului.

http://www.super-cazare.com/