Sunteți pe pagina 1din 150

DR. ING. NECULAI ŞELARU

CHESTIONAR

PENTRU EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR TEORETICE LA EXAMENUL DE VÂNĂTOR

EDIŢIE RESTRUCTURATĂ ŞI REVIZUITĂ PRIN CONTRIBUŢIA DOMNILOR:

Acad. dr. Atilla Kelemen

Dr. ing. Nicolae Goicea

Dr.ing. Mitică Georgescu

Dr. biol. Cătălin Rang

Ing. Eusebiu Martiniuc

Ing. Daniel Dicu

CUPRINS

Cap. I Generalităţi, istoric, administrare şi gestionare fond cinegetic

1 - 40

Cap. II Ecologia şi etologia speciilor de interes vânătoresc

41 - 120

Cap. III Elemente de morfologia şi anatomia speciilor de interes vânătoresc

121 - 160

Cap. IV Mamifere de interes vânătoresc

161 - 400

Cap. V Mamifere la care vânătoarea este interzisă

401 - 480

Cap. VI Păsări admise la vânătoare în România

481 - 680

Cap. VII Specii de păsări la care vânătoare este interzisă

681 - 720

Cap. VIII Gestionarea vânatului

721 - 800

Cap. IX Metode şi reguli de organizare a vânătorii

801 - 840

Cap. X Arme şi muniţii de vânătoare, prezentare, deţinere, păstrare, port şi folosire

841 - 920

Cap. XI Muniţii, corecţii de ochire şi echipament auxiliar de vânătoare

921 - 960

Cap. XII Câini de vânătoare

961 - 1000

Cap. XIII Semnele rănirii vânatului şi obiceiuri după focul de armă

1001 - 1040

Cap. XIV Condiţionarea vânatului împuşcat; trofee de vânat

1041 - 1080

Cap. XV Etica vânătorească şi tradiţie vânătorească

1081 - 1120

Cap. XVI Legislaţie în legătură cu vânătoarea şi condiţionarea practicării acesteia

1121 - 1200

BIBLIOGRAFIE

Capitolul I

GENERALITĂŢI, ISTORIC, ADMINISTRARE ŞI GESTIONARE FOND CINEGETIC

1.

Examenul de vânător are, în România, o tradiţie de peste:

a)

5 ani, fiind impus prin prevederile Legii nr. 407/2006;

b)

15 ani, fiind impus prin prevederile Legii nr. 103/1996;

c)

50 ani.

2.

Examenul de vânător este impus în prezent, în România, prin prevederile:

a)

Legii nr. 103/1996 republicată;

b)

Legii nr. 407/2006 modificată şi completată;

c)

Statutului A.G.V.P.S. din România.

3.

Există şcoli speciale în Europa pentru pregătirea candidaţilor în vedere promovării lor ca

vânători?

a)

da, dar nu în toate ţările europene;

b)

da, în toate ţările membre U.E.;

c)

nu, candidaţii se instruiesc exclusiv prin studiu individual şi stagiatură în cadrul asociaţiilor de vânători.

4.

Participarea la examenul de vânător este legal condiţionată, în România, de:

a)

participarea la cursuri speciale de pregătire organizate de asociaţiile de vânători;

b) efectuarea a cel puţin unui an de stagiatură;

c)

executare de trageri cu ocazia participării la vânători colective.

5.

Care dintre primele activităţi umane este considerată mai veche?

a)

cultivarea plantelor;

b)

creşterea animalelor;

c)

vânătoarea.

6.

Restricţionarea vânării unor specii de vânat mare a fost impusă pentru prima dată, cetăţenilor

de condiţie socială inferioară, în perioada:

a)

antichităţii;

b)

feudalismului;

c)

capitalismului.

7.

Din ce perioadă dăinuie categorisirea vânatului în „vânat mare” şi „vânat mic”?

a)

din antichitate;

b)

din feudalism;

c)

din capitalism.

8.

În feudalism, vânatul mare a fost de regulă accesibil:

a)

întregii societăţi;

b)

vânătorilor profesionişti;

c)

nobilimii.

Înapoi la CUPRINS

2

9. În feudalism, vânatul mic a fost în general accesibil:

a)

întregii societăţi;

b)

nobilimii;

c)

vânătorilor profesionişti.

10.

Agricultura modernă – care implică monoculturi pe suprafeţe mari, mecanizare şi chimizare

- favorizează cultura speciilor de vânat mic?

a)

da;

b)

nu;

c)

da, doar speciile de vânat mic sedentar.

11.

Când au apărut în România primele reglementări legale privind protecţia speciilor de interes

vânătoresc?

a)

înainte de sfârşitul secolului al XIX-lea;

b)

la începutul secolului XX;

c)

în anul 1948.

12.

Protecţia speciilor de interes vânătoresc se poate aborda eficient ruptă de ideea conservării

habitatelor acestora?

a)

da;

b)

nu;

c)

doar în cazul speciilor de vânat migrator.

13. Involuţia calităţii trofeelor pentru unele populaţii plantivore de interes vânătoresc din Europa a fost cauzată, în ultimul secol, de:

a)

extragerea exagerată şi neselectivă a masculilor;

b)

extragerea exagerată a exemplarelor cu trofee valoroase;

c)

extragerea surplusului de femele.

14. Poate suplini vânătorul, prin selecţie artificială, rolul prădătorilor naturali ai speciilor plantivore?

a)

da;

b)

nu;

c)

da, dar numai parţial.

15.

În ce an s-a constituit, prin libera voinţă a reprezentanţilor asociaţiilor de vânători, Uniunea

Generală a Vânătorilor din România?

a)

în 1919, după Marea Unire;

b)

în 1923, când i s-a recunoscut prin lege personalitatea juridică;

c)

în 1948, când a fost dispusă, prin Decret al Consiliului de Miniştri, noua organizare vânătorească în România.

16. În ce an a fost recunoscută personalitatea juridică a Uniunii Generale a Vânătorilor din

România?

a)

în 1919, după Marea Unire;

b)

în 1923, odată cu promovarea Legii pentru protecţia vânatului şi reglementarea vânătorii;

c)

în 1948, prin Decretul referitor la noua organizare vânătorească.

17.

În ce an a fost desfiinţată, prin act normativ, Uniunea Generală a Vânătorilor din România şi

a fost înfiinţată Asociaţia Generală a Vânătorilor din România?

a)

în 1923;

b)

în 1948;

c)

în 1953.

Înapoi la CUPRINS

3

18.

Denumirea de A.G.V.P.S. din România datează din anul:

a)

1948, anul preluării activităţii de vânătoare de la fosta U.G.V.R.;

b)

1953, anul preluării activităţii de pescuit sportiv, desfăşurate în apele colinare şi de şes, în completarea activităţilor de vânătoare şi pescuit în apele de munte;

c)

1968, anul înfiinţării asociaţiilor judeţene şi din municipiul Bucureşti, ale vânătorilor şi pescarilor sportivi din România.

19.

Anul înfiinţării asociaţiilor judeţene şi din municipiul Bucureşti ale vânătorilor şi pescarilor

sportivi, prin desprindere din cadrul A.G.V.P.S. din România, a fost:

a)

1953, anul organizării A.G.V.P.S. din România;

b)

1968, anul reorganizării administrativ-teritoriale a ţării;

c)

1996, anul promulgării Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului.

20.

România este ţară fondatoare şi membră a Consiliului Internaţional al Vânătorii şi Protecţiei

Vânatului (CIC)?

a)

Da, este ţara fondatoare şi membră a CIC;

b)

a fost ţară fondatoare, dar membră a CIC este acum A.G.V.P.S. din România;

c)

nu a fost ţara fondatoare, dar este membră a CIC.

21. A.G.V.P.S. din România este membră cu drepturi depline în Federaţia Asociaţiilor de Vânători din Comunitatea Europeană?

a)

da, din anul 2000;

b)

da, din momentul aderării României la U.E.;

c)

nu, este doar candidată pentru a fi afiliată.

22.

Prima societate autentică de vânătoare din România, s-a constituit în anul:

a)

1870;

b)

1919;

c)

1948.

23.

Organul suprem de conducere al asociaţiilor vânătoreşti din România este:

a)

Congresul;

b)

Adunarea generală;

c)

Consiliul.

24.

Adunarea generală a asociaţiilor vânătoreşti se organizează:

a)

anual;

b)

la 4 ani;

c)

la 5 ani.

25.

Organele de conducere ale organizaţiilor vânătoreşti sunt alese statutar, în general, o dată la:

a)

anual;

b)

4-5 ani conform prevederilor statutare;

c)

ori de câte ori este necesar.

26.

În perioada interbelică, dreptul de vânătoare aparţinea:

a)

nimănui, vânatul fiind considerat „res nullius”;

b)

proprietarului de teren pe care vânatul se găsea temporar;

c)

statului.

Înapoi la CUPRINS

4

27.

După 1947, vânatul a fost considerat în România ca fiind:

a)

„res nullius”, adică al nimănui;

b)

al proprietarului terenului pe care se găsea temporar;

c)

al statului.

28.

În prezent, în România, fauna de interes cinegetic este considerată:

a)

„res nullius”, adică a nimănui;

b)

proprietatea deţinătorilor de terenuri cuprinse în fondul cinegetic;

c)

bun public de interes naţional şi internaţional.

29.

În România, fauna de interes cinegetic se atribuie în gestiune de către:

a)

statul român, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură;

b)

R.N.P.Romsilva;

c)

A.G.V.P.S: din România.

30.

În România, gestiunea fondurilor cinegetice se poate atribui:

a)

A.G.V.P.S. din România, R.N.P. Romsilva, I.C.A.S. şi unităţilor de învăţământ în profil cinegetic;

b)

administratorilor pădurilor proprietate publică şi privată, organizaţiilor vânătoreşti, instituţiilor de învăţământ în profil cinegetic şi instituţiilor care au ca obiect cercetarea ştiinţifică în domeniul cinegetic;

c) autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi structurilor acesteia din teritoriu.

31.

Organizaţii de vânătoare din România sunt:

a)

persoane juridice române sau străine, cu sediul în România, constituite în scopul gestionării durabile a vânatului şi exercitării vânătorii recreativ-sportive de către membrii acestora;

b)

persoane juridice române sau mixte, cu sediul în România, constituite în scopul gestionării durabile a vânatului şi exercitării vânătorii recreativ-sportive de către membrii acestora;

c)

persoane juridice române, constituite în scopul gestionării durabile a vânatului şi exercitării vânătorii recreativ-sportive de către membrii acestora.

32.

Organizaţiile vânătoreşti pot fi constituite, pe principiul liberei asocieri, din:

a)

minimum trei vânători români sau străini rezidenţi în România, care se asociază în scopul gestionării durabile a vânatului şi exercitării vânătorii recreativ-sportive de către membrii asociaţiei;

b)

minimum trei cetăţeni români sau străini rezidenţi în România, care se asociază în scopul dobândirii calităţii de membru vânător, gestionării durabile a vânatului şi exercitării vânătorii recreativ-sportive de către membrii acestora;

c)

minimum trei cetăţeni români sau străini, care se asociază în scopul dobândirii calităţii de membru vânător, gestionării durabile a vânatului şi exercitării vânătorii recreativ-sportive de către membrii acestora.

33. Se poate promova un număr nelimitat de vânători în cadrul asociaţiilor vânătoreşti din România?

a)

da, cu condiţia susţinerii şi promovării examenului de vânător;

b)

da, urmând să se înscrie în asociaţiile vânătoreşti în limita numărului de locuri vacante;

c)

nu, doar în limita numărului de locuri vacante din cadrul fiecărei organizaţii vânătoreşti.

34.

Se pot elibera permise de vânătoare permanente cetăţenilor altor ţări din U.E.?

a)

nu;

b)

da, pe baza licenţei de vânătoare obţinută în ţara de origine;

c)

da, condiţionat de obţinerea rezidenţei şi promovarea examenului de vânător în România.

Înapoi la CUPRINS

5

35.

Cine poate obţine permis vânătoarea permanent în România?

a)

exclusiv vânătorii cu domiciliul sau rezidenţa în România;

b)

vânătorii, personalul cu atribuţii de vânătoare al gestionarilor fondurilor de vânătoare şi studenţii unităţilor de învăţământ cu profil cinegetic;

c)

exclusiv vânătorii români şi vânătorii străini, ultimii pe bază de invitaţie scrisă.

36.

Involuţia efectivelor unor specii de interes vânătoresc, în prezent interzise la vânătoare în

România, s-a datorat în principal:

a)

vânării exagerate a acestora;

b)

lipsirii de ocrotire şi îngrijire din partea vânătorilor;

c)

degradării habitatelor naturale ale acestora.

37.

Dispariţia unor specii altă dată de interes vânătoresc în România s-a datorat în principal:

a)

degradării habitatelor naturale;

b)

vânării exagerate;

c)

eliminării lor de către prădătorii naturali.

38.

Restrângerea arealului cocoşului de mesteacăn în România, se datorează:

a)

vânării exagerate în trecut;

b)

înmulţirii prădătorilor naturali;

c)

defrişărilor exagerate, curăţirii păşunilor şi păşunatului abuziv în zona sa de existenţă.

39.

Dispariţia temporară a dropiei din România s-a datorat:

a)

extinderii agriculturii moderne şi utilizării exagerate a raticidelor;

b)

braconajul practicat de localnici pe timp de polei;

c)

vânării exagerate.

40.

Extinderea arealului şi creşterea efectivelor unor specii invazive de interes vânătoresc în

fauna României, se datorează în principal:

a)

lipsei de reacţie a vânătorilor;

b)

condiţiilor de habitat găsite în zona autopopulată;

c)

simţurilor mai ascuţite ale acestor specii.

Înapoi la CUPRINS

6

Capitolul II

ECOLOGIA ŞI ETOLOGIA SPECIILOR DE INTERES VÂNĂTORESC

41. Pentru satisfacerea nevoilor vitale - de nutriţie, de reproducţie şi de odihnă - un animal

sălbatic are nevoie de un anumit spaţiu vital, denumit:

a)

fond cinegetic;

b)

domeniu;

c)

areal.

42.

Domeniul ocupat de un individ, aparţinând unei specii, este mai mic decât arealul speciei?

a)

da;

b)

nu;

c)

se suprapun.

43.

Arealul constituie o suprafaţă de teren ocupată de:

a)

un individ;

b)

un cuplu;

c)

o populaţie.

44.

Se pot suprapune teritoriile ocupate de indivizii solitari ai unei populaţii?

a)

da, pe aceleaşi limite;

b)

da, dar numai parţial;

c)

nu, deoarece teritoriile sunt apărate cu agresivitate de indivizii care le-au ocupat şi

marcat.

45. În teritoriile pe care le ocupă, indivizii majorităţii speciilor de interes vânătoresc se

deplasează la întâmplare sau pe trasee cunoscute?

a)

în general se deplasează la întâmplare;

b)

de regulă se deplasează pe trasee cunoscute;

c)

nu există nici o regulă în privinţa traseelor de deplasare, din cauza interesului acestora pentru prospectarea continuă a teritoriului ocupat.

46.

Totalitatea arealurilor unor populaţii de faună de interes vânătoresc alcătuiesc:

a)

arealul speciei;

b)

biotopul speciei;

c)

ecosistemul speciei.

47.

Arealul unei populaţii de vânat poate fi:

a)

exclusiv continuu;

b)

exclusiv discontinuu;

c)

continuu sau discontinuu, după caz.

48.

Totalitatea indivizilor aparţinând unei specii de vânat, dintr-un areal continuu, alcătuiesc:

a)

o populaţie;

b)

o biocenoză;

c)

o zoocenoză.

49.

Totalitatea populaţiilor vegetale dintr-un anumit biotop alcătuiesc:

a)

o fitocenoză;

b)

o zoocenoză;

c)

o biocenoză.

Înapoi la CUPRINS

7

50.

Totalitatea populaţiilor animale dintr-un anumit biotop alcătuiesc:

a)

o fitocenoză;

b)

o zoocenoză;

c)

o biocenoză.

51.

Totalitatea populaţiilor vegetale şi animale dintr-un biotop alcătuiesc:

a)

o fitocenoză;

b)

o zoocenoză;

c)

o biocenoză.

52.

Totalitatea biocenozelor de pe glob formează împreună:

a)

ecosistemul planetar;

b)

biosfera;

c)

biocenoza terestră.

53.

Biocenoza împreună cu biotopul acesteia formează:

a)

biosfera;

b)

ecosistemul;

c)

biomul.

54.

Ecologia este considerată ştiinţa care se ocupă de:

a)

studiul relaţiilor organismelor vii cu mediul lor de viaţă;

b)

studiul comportamentului animalelor;

c)

studiul cerinţelor biologice şi al comportamentului animalelor.

55.

Etologia este ştiinţa care se ocupă de:

a)

studiul relaţiilor organismelor vii cu mediul lor de viaţă;

b)

studiul comportamentului animalelor;

c)

studiul cerinţelor biologice ale animalelor faţă de mediul acestora de viaţă.

56.

Rămânerea nemişcată a potârnichii la vederea uliului care planează deasupra terenului,

 

constituie:

a)

comportament de ameninţare;

b)

comportament înnăscut;

c)

comportament dobândit.

57.

Modul de căutare a hranei şi de prospectare a terenului la vârste mici, ca şi regăsirea

sexelor, instinctul matern şi apărarea progeniturii, sunt manifestări ale:

a)

comportamentului individual;

b)

comportamentului înnăscut;

c)

comportamentului dobândit.

58.

Ce comportament se datorează însuşirii de noi obiceiuri, imitării şi acomodării?

a)

comportamentul explorativ;

b)

comportamentul înnăscut;

c)

comportamentul dobândit.

59.

Comportamentul circadian se referă la comportamentul:

a)

anual;

b)

sezonier;

c)

în 24 ore.

Înapoi la CUPRINS

8

60.

Comportamentul sedentar, eratic sau migrator al unor specii de vânat constituie laturi ale

comportamentului:

a)

explorativ;

b)

sezonier;

c)

circadian.

61.

Activităţile de căutare şi de descoperire a hranei, de ingerare a acesteia şi eventual de

strângere şi de depozitare a proviziilor fac parte din manifestările comportamentului:

a)

teritorial;

b)

alimentar;

c)

parental.

62.

Scăldatul în praf, în apă sau în mocirlă, frecatul de arbori, scărpinatul şi deparazitatul,

linsul părului şi ciugulitul penelor reprezintă activităţi ale comportamentului specific de:

a)

curăţire;

b)

igienă şi confort;

c)

joacă.

63.

Marcarea olfactivă, vizuală şi acustică a spaţiului de trai constituie activităţi ce ţin de

comportamentul:

a)

de ameninţare şi luptă;

b)

teritorial;

c)

ierarhic.

64.

Mamiferele prădătoare folosesc cel mai frecvent, pentru marcarea teritoriului:

a)

mărcile vizuale;

b)

mărcile olfactive;

c)

mărcile acustice.

65.

Mărcile vizuale lăsate pe sol, pe cioate şi pe pietre, corespund cu cele olfactive la:

a)

cervide;

b)

mistreţ;

c)

lup, râs şi vulpe.

66.

Zbârlirea coamei, rânjirea colţilor şi mârâitul, fac parte din comportamentul:

a)

ierarhic;

b)

de reproducere;

c)

de ameninţare şi luptă.

67.

Comportamentul de ameninţare şi luptă se manifestă:

a)

exclusiv între indivizii aceleiaşi specii;

b)

exclusiv între grupările de indivizi aparţinând aceleiaşi specii;

c) atât între indivizi, cât şi între grupările de indivizi, din cadrul aceleiaşi specii şi din specii diferite.

68.

Comportamentul de ameninţare şi luptă se manifestă în relaţiile:

a)

exclusiv intraspecifice;

b)

exclusiv interspecifice;

c)

atât în relaţii intraspecifice, cât şi în cele interspecifice.

Înapoi la CUPRINS

9

69.

Comportamentul ierarhic reglementează cel mai frecvent relaţiile dintre:

a)

indivizii aceluiaşi grup de animale;

b)

indivizi din grupuri diferite de animale;

c)

grupuri de animale din diferite specii.

70.

Ierarhizarea în cadrul ciurdei de mistreţi este:

a)

strictă;

b)

facultativă;

c)

nu există.

71.

Ciurda de mistreţi este condusă de:

a)

perechea conducătoare;

b)

vierul cel mai bătrân;

c)

scroafa cea mai în vârstă.

72.

Ierarhizarea în cadrul haitei de lupi este:

a)

strictă;

b)

facultativă;

c)

nu există.

73.

Ierarhizarea în cadrul stolului de gâşte sălbatice este:

a)

strictă;

b)

facultativă;

c)

nu există.

74.

Comportamentul reproductiv, la cele mai multe specii de interes vânătoresc, se manifestă:

a)

periodic;

b)

continuu;

c)

intermitent.

75.

Regăsirea sexelor la mamiferele de interes vânătoresc se realizează, cel mai frecvent, prin

semnale:

a)

optice;

b)

acustice;

c)

olfactive.

76.

Apropierea sexelor la păsările cântătoare de interes vânătoresc se realizează, prin

semnale:

a)

optice;

b)

acustice;

c)

olfactive.

77.

Pentru atenuarea agresivităţii în perioada de rut, masculii mamiferelor de interes

vânătoresc adoptă faţă de femele un:

a)

comportament de supunere;

b)

comportament de ameninţare;

c)

ritual de curtare.

78.

Comportamentul parental se referă, în principal, la:

a) relaţia tată – pui;

b) relaţia mamă – pui;

c) relaţia dintre părinţi şi puii acestora.

Înapoi la CUPRINS

10

79.

Comportamentul parental, în cazul speciilor nidicole comparativ cu cele nidifuge, este:

a)

total diferit;

b)

asemănător;

c)

identic.

80.

Eliminarea produselor de excreţie serveşte la marcarea teritoriului în cazul:

a)

iepurelui;

b)

râsului;

c)

cocoşului de munte.

81.

Eliminarea produselor de excreţie serveşte la marcarea teritoriului în cazul:

a)

căpriorului;

b)

cocoşului de munte;

c)

lupului.

82.

Eliminarea produselor de excreţie serveşte la marcarea teritoriului în cazul:

a)

viezurelui;

b)

fazanului;

c)

cerbului.

83.

Eliminarea produselor de excreţie serveşte la marcarea teritoriului în cazul:

a)

caprei negre;

b)

vulpii;

c)

prepeliţei.

84.

Metodele somatometrice de examinare a exteriorului animalelor se bazează pe:

a)

aprecieri vizuale;

b)

măsurători biometrice;

c)

comparaţii cu imagini standard.

85.

Metodele somatoscopice de examinare a exteriorului animalelor se bazează pe:

a)

aprecieri vizuale;

b)

măsurători biometrice;

c)

comparaţii cu imagini standard.

86.

Metodele somatografice de examinare a exteriorului animalelor se bazează pe:

a)

aprecieri vizuale;

b)

măsurători biometrice;

c)

comparaţii cu imagini standard.

87.

Comportamentul circadian al gâştei mari este preponderent:

a)

nocturn;

b)

diurn;

c)

auroral şi crepuscular.

88.

Comportamentul circadian al viezurelui este preponderent:

a)

nocturn;

b)

diurn;

c)

auroral şi crepuscular.

89.

Comportamentul circadian al mistreţului este preponderent:

a)

nocturn;

b)

diurn;

c)

auroral şi crepuscular.

Înapoi la CUPRINS

11

90.

Comportamentul circadian al cocoşului de munte este preponderent:

a)

aurorar şi crepuscular;

b)

auroral şi diurn;

c)

crepuscular şi nocturn.

91.

Ierunca este o specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

92.

Potârnichea este o specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

93.

Prepeliţa este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

94.

Raţa mică este considerată specie:

a)

migratoare şi oaspete de iarnă;

b)

migratoare şi oaspete de vară;

c)

sedentară.

95.

Raţa cârâitoare este considerată specie:

a)

migratoare şi oaspete de iarnă;

b)

migratoare şi oaspete de vară;

c)

sedentară.

96.

Sitarul este considerat în România, specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

97.

Becaţinele sunt specii:

a)

migratoare;

b)

sedentare;

c)

eratice.

98.

Bizamul este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

99.

Fazanul este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

Înapoi la CUPRINS

12

100.

Porumbelul gulerat este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

101.

Turturica este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

102.

Guguştiucul este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

103.

Cocoşul de munte este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

104.

Cioara de semănătură este considerată, în România, specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

105.

Coţofana este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

106.

Sturzul de vii este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

107.

Gaiţa este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

108.

Cioara grivă este specie:

a)

migratoare;

b)

sedentară;

c)

eratică.

109.

Călifarii sunt specii:

a)

migratoare;

b)

sedentare;

c)

eratice.

110.

Bizamul este un animal:

a)

plantivor;

b)

omnivor;

c)

carnivor.

Înapoi la CUPRINS

13

111.

Nurca este un animal:

a)

plantivor;

b)

omnivor;

c)

carnivor.

112.

Mistreţul este un animal:

a)

plantivor;

b)

omnivor;

c)

carnivor.

113.

Nutria este un animal:

a)

plantivor;

b)

omnivor;

c)

carnivor.

114.

Ursul îşi amenajează pentru odihna de iarnă:

a)

covată;

b)

bârlog;

c)

culcuş.

115.

Viezurele îşi amenajează pentru odihnă:

a)

vizuină;

b)

bârlog;

c)

culcuş.

116.

Iepurele îşi amenajează pentru odihnă:

a)

vizuină;

b)

culcuş;

c)

bârlog.

117.

Regăsirea sexelor la prepeliţă se realizează prin:

a)

semnale optice;

b)

semnale acustice;

c)

semnale olfactive.

118.

Apropierea sexelor la căpriori se realizează, în principal, prin:

a)

semnale optice;

b)

semnale acustice;

c)

semnale olfactive.

119.

Apropierea sexelor la cerbul comun se realizează, în principal, prin:

a)

semnale optice şi acustice;

b)

semnale acustice şi olfactive;

c)

exclusiv prin semnale olfactive.

120.

Cocoşul de munte este o specie:

a)

nidicolă;

b)

nidifugă;

c)

nidicolă sau nidifugă, după caz.

Înapoi la CUPRINS

14

Capitolul III

ELEMENTE DE MORFOLOGIA ŞI ANATOMIA SPECIILOR DE INTERES VÂNĂTORESC

121.

Păsările de interes vânătoresc au:

a)

3 degete;

b)

4 degete;

c)

5 degete.

122.

Prepeliţa are ciocul:

a)

scurt;

b)

mediu;

c)

lung.

123.

Sitarul are ciocul:

a)

scurt;

b)

mediu;

c)

lung.

124.

Coţofana are ciocul:

a)

scurt;

b)

mediu;

c)

lung.

125.

Sitarul are ciocul:

a)

drept;

b)

încovoiat;

c)

turtit dorso – ventral.

126.

Cocoşul de munte are ciocul:

a)

drept;

b)

încovoiat;

c)

turtit dorso – ventral.

127.

Raţa suliţar are ciocul:

a)

drept;

b)

încovoiat;

c)

turtit dorso-ventral.

128.

Ochii sitarului, aşezaţi lateral şi sus, permit vederea:

a)

laterală;

b)

laterală,în faţă şi în spate;

c)

laterală, în faţă, în spate, în sus şi în jos.

129.

Coada păsărilor, la cele mai multe specii de interes vânătoresc, este:

a)

egală cu corpul;

b)

mai scurtă decât corpul;

c)

mai lungă decât corpul.

Înapoi la CUPRINS

15

130.

Coada, la cele mai multe păsări de interes vânătoresc, are rol:

a)

de cârmă în zbor;

b)

decorativ;

c)

de diferenţiere a sexelor.

131.

Vârzobii la cocoşul de munte sunt:

a)

permanenţi;

b)

temporari, doar în perioada de iarnă;

c)

permanenţi, doar la exemplarele bătrâne.

132.

Toate speciile de păsări de interes vânătoresc au 4 degete, din care unul îndreptat înapoi?

a)

da;

b)

nu, doar cele terestre;

c)

nu, doar cele acvatice.

133.

Toate speciile de păsări acvatice prezintă membrană interdigitală completă?

a)

da;

b)

nu, doar unele;

c)

nu, majoritatea prezintă lobi digitali.

134.

Lişiţa prezintă ca adaptare pentru înot:

a)

membrană interdigitală;

b)

lobi digitali;

c)

degete lungi.

135.

Gâsca prezintă ca adaptare pentru înot:

a)

membrană interdigitală;

b)

lobi digitali;

c)

degete lungi.

136.

Găinuşa de apă (corla) prezintă ca adaptare la condiţiile acvatice de mediu:

a)

membrană interdigitală;

b)

lobi digitali;

c)

degete lungi.

137.

Tarsul este lung, de regulă, la:

a)

speciile acvatice;

b)

speciile limicole;

c)

speciile terestre.

138.

Năpârlirea speciilor de păsări prădătoare are lor:

a)

doar toamna şi primăvara în mod lent, pentru a nu li se diminua capacitatea de zbor;

b)

pe tot parcursul anului, pentru a fi tot timpul capabile de zbor;

c)

relativ brusc, după perioada de clocire, cu pierderea temporară a capacităţii de zbor.

139.

Năpârlirea gâştelor sălbatice are loc:

a)

doar toamna şi primăvara în mod lent, pentru a nu li se diminua capacitatea de zbor;

b)

pe tot parcursul anului, pentru a fi tot timpul capabile de zbor;

c)

relativ brusc, după perioada de clocire, cu pierderea temporară a capacităţii de zbor.

140.

Sacii aerieni, aflaţi în legătură directă cu plămânii păsărilor, servesc în principal pentru:

a)

respiraţie mai eficientă;

b)

plutire mai uşoară în timpul zborului;

c)

mărirea capacităţii de respiraţie a plămânilor.

Înapoi la CUPRINS

16

141.

La mamifere, sunt prinse liber de corp:

a)

picioarele anterioare;

b)

picioarele posterioare;

c)

picioarele anterioare şi cele posterioare.

142.

Jderii prezintă gheare retractile?

a)

da;

b)

nu;

c)

numai jderii de copac.

143.

Care dintre următoarele mamifere de interes vânătoresc prezintă picioarele anterioare

adaptate vizibil pentru săpat vizuini:

a)

vulpea şi şacalul;

b)

câinele enot şi jderul de copac;

c)

viezurele şi jderul de piatră.

144.

Ce mamifere de interes vânătoresc prezintă membrane interdigitale:

a)

viezurele şi jderul;

b)

vidra şi bizamul;

c)

dihorul şi nurca.

145.

Coada serveşte ocazional drept cârmă la:

a)

vidră şi bizam;

b)

nurcă şi lup;

c)

dihor şi viezure.

146.

Formaţiuni tegumentare la speciile de interes vânătoresc sunt:

a)

părul, penele, copitele şi ghearele;

b)

exclusiv părul şi penele;

c)

coarnele persistente şi coarnele caduce.

147.

Glandele sudoripare, sebacee şi odorante apar la:

a)

mamifere;

b)

păsări;

c)

păsări şi mamifere.

148.

Glanda uropigiană apare la:

a)

mamifere;

b)

păsări;

c)

păsări şi mamifere.

149.

Coarnele sunt caduce la:

a)

cerb lopătar şi capră neagră;

b)

căprior şi elan;

c)

căprior şi capră ibex.

150.

Perii senzitivi sau tactili, denumiţi vibrize, sunt întâlniţi:

a)

numai la mamifere;

b)

doar la păsări;

c)

la păsări şi mamifere.

Înapoi la CUPRINS

17

151.

La mamifere se pot întâlni următoarele tipuri de păr:

a)

păr aspru de contur şi vibrize;

b)

păr aspru de contur şi subpăr;

c)

păr de contur, subpăr şi vibrize.

152.

La păsări se pot întâlni următoarele tipuri de pene:

a)

pene de contur şi puf;

b)

pene de contur, puf şi pene filiforme;

c)

puf şi pene filiforme, pene de contur şi vibrize.

153.

Văzul este mai dezvoltat :

a)

la păsări decât la mamifere;

b)

la mamifere decât la păsări;

c)

este similar dezvoltat la păsări şi la mamifere.

154.

Auzul este mai dezvoltat:

a)

la păsări decât la mamifere;

b)

la mamifere decât la păsări;

c)

similar dezvoltat la păsări şi la mamifere.

155.

Mamiferele care trăiesc preponderent în mediul acvatic sau în subteran, comparativ cu cele

terestre, au urechile:

a)

mai mari;

b)

similare;

c)

mai mici.

156.

Mamiferele, comparativ cu păsările, au simţul olfactiv:

a)

similar;

b)

mai puţin dezvoltat;

c)

mai dezvoltat.

157.

Porţiunea indicată din figura alăturată poartă denumirea de:

a)

crupă;

b)

şale;

c)

greabăn.

de: a) crupă; b) şale; c) greabăn. 158. Porţiunea indicată din figura alăturată poartă

158. Porţiunea indicată din figura alăturată poartă denumirea de:

a)

spată;

b)

torace;

c)

abodemn.

din figura alăturată poartă denumirea de: a) spată; b) torace; c) abodemn. Înapoi la CUPRINS 1

Înapoi la CUPRINS

18

159. Partea din corp indicată în figura alăturată poartă denumirea de:

a)

spată;

b)

torace;

c)

abdomen.

de: a) spată; b) torace; c) abdomen. 160. Partea din corp indicată în figura alăturată

160. Partea din corp indicată în figura alăturată poartă denumirea de:

a)

spată;

b)

torace;

c)

abdomen.

Înapoi la CUPRINS

în figura alăturată poartă denumirea de: a) spată; b) torace; c) abdomen. Înapoi la CUPRINS 1

19

Capitolul IV

MAMIFERE DE INTERES VÂNĂTORESC

Cerbul comun

161.

Puiul de cerb este denumit:

a)

cerbulean sau junică, după caz;

b)

viţel sau viţea, după caz;

c)

ied sau iadă, după caz.

162.

Cerbul tânăr, de 1-2 ani, este denumit:

a)

viţel sau viţea, după caz;

b)

coldan sau junincă, după caz;

c)

ţăpulean sau vătuie, după caz.

163.

Culoarea de iarnă a cerbului este:

a) brun-roşcată;

b)

brună închis – cenuşie;

c)

brună cu pete albe.

164.

Culoarea de vară a cerbului este:

a) brun-roşcată;

b)

brună închis – cenuşie;

c)

brună cu pete albe.

165.

Este întâlnit fenomenul de homocromie la cerbii comuni adulţi?

a)

da;

b) nu

c)

numai la un număr redus de exemplare.

166.

Oglinda cerbului comun este mai vizibilă:

a)

iarna;

b) vara;

c)

atât vara, cât şi iarna.

167.

Masculii de cerb comun din România au în general o greutate de:

a) 90 – 150 kg;

b) 150 – 180 kg;

c) peste 180 kg.

168.

Lepădarea coarnelor la cerbul comun în vârstă de peste 2 ani are loc în lunile:

a)

noiembrie – ianuarie;

b)

februarie – aprilie;

c)

mai – august.

169.

De regulă, coarnele cad mai întâi la cerbii comuni:

a)

tineri, de 2-4 ani;

b)

de 4-10 ani;

c)

foarte viguroşi şi bătrâni.

Înapoi la CUPRINS

20

170.

Coarnele cerbului comun cresc într-un interval de:

a)

60 – 90 zile;

b)

90 – 120 zile;

c)

120 – 130 zile.

171.

Longevitatea naturală a cerbului comun este apreciată la:

d)

10 – 12 ani;

e)

14 – 16 ani;

f)

18 – 20 ani.

172.

Trofeul de cerb comun atinge apogeul la:

a)

8 – 10 ani;

b)

11 – 13 ani;

c)

14 – 16 ani.

173.

Cerbii comuni intră în regres, inclusiv în privinţa trofeului, după:

a)

10-11 ani;

b)

11-12 ani;

c)

13-14 ani.

174.

Mugetul cerbului – mascul poartă denumirea de:

a)

boncăluit;

b)

brăhnit;

c)

urlet.

175.

Urma-tipar a cerbului comun se aseamănă, ca formă şi mărime, cu urma de:

a)

cerb lopătar;

b)

elan;

c)

mistreţ.

176.

Urmele mai puţin clare de cerb comun tânăr se deosebesc cel mai uşor de cele de mistreţ

puternic prin:

a)

mărimea copitei;

b)

forma copitei;

c)

forma şi imprimarea pintenilor.

177.

Excrementele de cerb comun mascul se deosebesc de cele de ciută, în primul rând ca:

a)

mărime;

b)

formă;

c)

culoare.

178.

Cerbul comun se întâlneşte în România:

a)

de la câmpie până în golul de munte;

b)

doar la deal şi la munte;

c)

numai la munte.

179.

Cel mai periculos prădător pentru cerbul comun este:

a)

râsul;

b)

lupul;

c)

ursul.

180.

Cerbii comuni adulţi masculi iernează amestecaţi în cârdurile de ciute?

a)

da;

b)

nu;

c)

da, numai cerbii apţi de împerechere.

Înapoi la CUPRINS

21

181.

Cerbii comuni bătrâni sau cei foarte puternici iernează solitari?

a)

de regulă, da;

b)

nu, iernează exclusiv în cârduri de masculi;

c)

nu, de regulă iernează în cârduri mixte.

182.

În perioada împerecherii, cerbii comuni se adună, de regulă, în:

a)

cârduri compuse din 2-3 masculi şi mai multe ciute;

b)

haremuri compuse dintr-un cerb şi mai multe ciute;

c)

cuplu, compus dintr-un cerb şi o ciută.

183.

Perioada de împerechere a cerbului comun din România este cuprinsă, cu mici excepţii,

între:

a)

5 septembrie şi 15 octombrie;

b)

25 septembrie şi 25 octombrie;

c)

15 octombrie şi 15 noiembrie.

184.

Boncănitul la cerbul comun începe, de regulă, mai devreme la:

a)

câmpie;

b)

deal;

c)

munte.

185.

Fătatul ciutelor de cerb comun are loc, cel mai frecvent, în perioada:

a)

aprilie – mai;

b)

mai – iunie;

c)

iunie – iulie.

186.

Ciutele de cerb comun nasc de regulă:

a)

1-2 viţei;

b)

2-3 viţei;

c)

exclusiv unul.

187.

Viţeii de cerb comun pot să-şi urmeze mama, pe distanţe scurte, la:

a)

2-3 ore după naştere;

b)

2-3 zile după naştere;

c)

2-3 săptămâni după naştere.

188.

Viţelul de cerb comun prezintă, în primele luni de viaţă, fenomenul de homocromie?

a)

da;

b)

nu;

c)

doar unele exemplare.

 

189.

Cum este apreciat dimorfismul sexual la cerbii comuni?

a)

accentuat;

b)

moderat;

c)

slab.

Înapoi la CUPRINS

22

190. Apreciaţi categoria de vârstă a cerbului din imaginea alăturată:

a)

tânăr (2-3 ani);

b)

matur (7-9 ani);

c)

bătrân (peste 12 ani).

b) matur (7-9 ani); c) bătrân (peste 12 ani). 191. Apreciaţi categoria de vârstă a cerbului

191. Apreciaţi categoria de vârstă a cerbului din imaginea alăturată:

a)

tânăr (2-3 ani);

b)

matur (7-9 ani);

c)

bătrân (peste 12 ani).

b) matur (7-9 ani); c) bătrân (peste 12 ani). 192. Apreciaţi categoria de vârstă a cerbului

192. Apreciaţi categoria de vârstă a cerbului din imaginea alăturată:

a)

tânăr (2-3 ani);

b)

matur (7-9 ani);

c)

bătrân (peste 12 ani).

b) matur (7-9 ani); c) bătrân (peste 12 ani). 193. Apreciaţi categoria de vârstă a ciutei

193. Apreciaţi categoria de vârstă a ciutei de cerb comun din imaginea alăturată:

a)

junincă;

b)

ciută tânără;

c)

ciută bătrână.

b) ciută tânără; c) ciută bătrână. 194. Apreciaţi, după unghiul poziţiei incisivilor şi

194. Apreciaţi, după unghiul poziţiei incisivilor şi lungimea acestora, care maxilar provine de

la cerbul comun cel mai tânăr:

incisivilor şi lungimea acestora, care maxilar provine de la cerbul comun cel mai tânăr: a) Înapoi

a)

Înapoi la CUPRINS

b)

c)

23

195. Apreciaţi dacă urma din imaginea alăturată este de:

a)

ciută de cerb comun;

b)

cerb comun;

c)

mistreţ.

196. Apreciaţi

a) ciută de cerb comun;

b) cerb comun;

c) mistreţ.

dacă

a) ciută de cerb comun; b) cerb comun; c) mistreţ. dacă urma din imaginea alăturată este
a) ciută de cerb comun; b) cerb comun; c) mistreţ. dacă urma din imaginea alăturată este

urma din imaginea alăturată este de:

197. Apreciaţi dacă urma din imaginea alăturată este de:

a)

ciută de cerb comun;

b)

cerb comun;

c)

mistreţ.

de cerb comun; b) cerb comun; c) mistreţ. 198. Apreciaţi dacă excrementele din imaginea alăturată

198. Apreciaţi dacă excrementele din imaginea alăturată sunt de:

a)

viţel de cerb comun;

b)

ciută de cerb comun;

c)

taur de cerb comun.

b) ciută de cerb comun; c) taur de cerb comun. 199. Apreciaţi care dintre trofeele de

199. Apreciaţi care dintre trofeele de cerb comun prezentate este de selecţie:

a) b) c)
a)
b)
c)

200. Apreciaţi care dintre trofeele de cerb comun prezentate este considerat „de selecţie” la

11-12 ani:

dintre trofeele de cerb comun prezentate este considerat „de selecţie” la 11-12 ani: a) b) c)

a)

b)

c)

Înapoi la CUPRINS

24

201. Care dintre trofeele neconvenţionale alăturate poartă denumirea de „perlă”?

alăturate poartă denumirea de „perlă”? a) b) c) 202. Care dintre ramurile trofeului prezentat

a)

b)

alăturate poartă denumirea de „perlă”? a) b) c) 202. Care dintre ramurile trofeului prezentat poartă

c)

202. Care dintre ramurile trofeului prezentat poartă denumirea de raza lupului?

a)

b)

c)

nr. 1;

nr. 2;

nr. 4.

denumirea de raza lupului? a) b) c) nr. 1; nr. 2; nr. 4. 203. Care dintre

203. Care dintre ramurile trofeului prezentat poartă denumirea de raza mijlocie?

a)

b)

c)

nr. 1;

nr. 2;

nr. 3.

denumirea de raza mijlocie? a) b) c) nr. 1; nr. 2; nr. 3. 204. Care dintre

204. Care dintre ramurile trofeului prezentat poartă denumirea de raza de gheaţă?

a)

b)

c)

nr. 1;

nr. 2;

nr. 3.

denumirea de raza de gheaţă? a) b) c) nr. 1; nr. 2; nr. 3. 205. Care

205. Care dintre ramurile trofeului prezentat poartă denumirea de raza ochiului?

a)

b)

c)

nr. 1;

nr. 2;

nr. 3.

ramurile trofeului prezentat poartă denumirea de raza ochiului? a) b) c) nr. 1; nr. 2; nr.

Înapoi la CUPRINS

25

Cerbul lopătar

206. Cerbul lopătar mascul are o greutate de:

a) 25 – 40 kg;

b)

40 – 100 kg;

c)

peste 100 kg.

207. Lopătăriţa are o greutate de:

a)

25 – 45 kg;

b)

45 – 100 kg;

c)

peste 100 kg.

208. Apogeul la trofeul de cerb lopătar este atins la vârsta de:

a) 6-8 ani;

b)

9-10 ani;

c)

10-14 ani.

209.

Cerbul lopătar este specie:

a)

autohtonă;

b) alohtonă;

c) autohtonă în zona de vest şi sud a ţării.

210.

Pentru cerbul lopătar din România, sunt propice biotopurile din:

a)

zona de joasă altitudine;

b)

zona de dealuri înalte;

c) zona de munte.

211. Este mai pretenţios lopătarul faţă de condiţiile de hrănire decât celelalte cervide?

a) este mai pretenţios decât cerbul, dar mai puţin pretenţios decât căpriorul;

b) da, este mai pretenţios decât cerbul şi decât căpriorul;

c) nu.

212.

Cârdurile de cerbi lopătari adulţi trăiesc separat de cele de femele şi de tineret?

a)

da, tot timpul anului;

b)

da, după perioada de boncănit;

c)

nu, trăiesc în cârduri mixte.

213.

În cazul cerbilor lopătari boncănesc:

a)

numai masculii;

b)

atât masculii cât şi femelele;

c)

numai femelele.

214.

Boncănitul cerbului lopătar are loc în perioada:

a)

10 august – 10 septembrie;

b)

10 septembrie – 10 octombrie;

c)

10 octombrie – 10 noiembrie.

215.

Cerbul lopătar are activitate:

a)

nocturnă;

b)

diurnă;

c)

atât nocturnă, cât şi diurnă.

216.

La care dintre cervide se întâlneşte cel mai frecvent fenomenul de albinism?

a) la căprior;

b) la cerbul lopătar;

c) la cerbul comun.

Înapoi la CUPRINS

26

217. Apreciaţi categoria de vârstă a lopătarului din imaginea alăturată:

a)

tânăr (2-3 ani);

b)

matur (6-7 ani);

c)

bătrân (peste 10 ani)

b) matur (6-7 ani); c) bătrân (peste 10 ani) 218. Precizaţi care dintre ramurile trofeului prezentat

218. Precizaţi care dintre ramurile trofeului prezentat poartă denumirea de spin:

a) nr. 1;

b)

c)

prezentat poartă denumirea de spin: a) nr. 1; b) c) nr. 2; nr. 3. 219. Precizaţi

nr. 2;

nr. 3.

219. Precizaţi care dintre ramuri poartă denumirea de raza ochiului:

a)

b)

c)

nr. 1;

nr. 2;

nr. 3.

denumirea de raza ochiului: a) b) c) nr. 1; nr. 2; nr. 3. 220. Precizaţi care

220. Precizaţi care dintre ramurile trofeului prezentat poartă denumirea de ramură mijlocie: