Iar despre Jocurile Danieis-a spus ca ne-am afla dinaintea celei mai bune carti a scriitorului;modelele epice ale

acestui roman ni se par totusi a fi fost percepute intr-un chip ceva mai confuz decat in Ioana.Impresia de superioritate decurge,probabil,din calitatea exceptionala pe care o dobandeste aici observatia psihologica;desi,la prima vedere,Dania nu pare altceva decat un simplu avatar al Irinei,din O moarte care nu dovedeste nimic,un fenomen de recurenta.Aceeasi lipsa totala de interioritate la Dania ca si la Irina,aceeasi lipsa de secrete si aceeasi incapacitate de disimulare (sufletul lor se afla intotdeaunala suprafata);dar,totodata,si aceeasi fundamentala defectiune a caracterului(de care Sandu se plange cu atata vehementa),aceeasi facultate de a uita(ceea ce face ca totul),in cazul lor,sa trebuiasca sa fie luat de la inceput).Unele lamentatii din Jocurile Daniei au exact tonul(si uneori chiar si termenii)din O moarte care nu dovedeste nimic:Aceasta fiinta delicata,fara energie,in voia tuturor influentelor..;Dania nu are nici o parere,caci ea este incapabila sa aiba ceva fix in mintea ei;E incapabila sa aiba acelasi sentiment multa vreme;Nu puteai pune greutate pe nici o vorba de a Daniei;Nimicnu se poate continua cu dansa;Ea care uita ata de usor ..Pe care nici un fapt n-o poate schimba prea multetc. La un examen mai riguros insa,ania intrece cu mult in complezitate pe Irina,pana la a ne apare ca un personaj totalmente nou fata de acesta;Anton Holban nu se repeta,prin urmare,ci deschide mereu alte perspective psihologice. Cazul Daniei este acela al unei naturibovaryce,adica al unei naturi ispitita in chip irezistibil de a fialtfel de cum este in realitate;Dania cea reala nu este decat o simpla marioneta,incapabila de vreo decizie personala,supusa pe de-antregul autoritatii familiale.Dania cea inteligenta insa isi permita sa ia anumite poze de fata emancipata;tentativele nu sunt facute,fireste,cu toata convingerea,reflexele de corectitudine fiind mult mai puternice,mult pre adanc inradacinate.O emancipare

mult mai simulata deci,fara consecinte practice,fara vreo schimbare sufleteasca reala(foarte elocvent,sub acest raport,titlul romanului:Jocurile Daniei);de fapt,prestigiul de care se bucura Sandu in ochii Daniei nu este asa cum ii place eroului sa se amageasca-un prestigiu sentimental,ci unul de ordin social.Sandu aduce cu sine o conceptie mult mailiberala si maimoderna,atat in dragoste,cat si in conduita cotidiana,in obiceiurile sale;pentru Dania cea apasata de atatea tabuuri,prietenia cu Sandu constituie o inceracre de defulare.Sandu pretinde de pilda a se deosebi de Dania si prin aceea ca pe cand fata se foloseste cu precadere de eufemisme-el spune in totdeauna,cu familiaritate,lucrurilorpe nume.Dania simte ca fiinta ei se imbiba de un nou prestigiu,atunci cand paseste alaturi de Sandu pentru prima data intr-o carciuma rau famata de periferie. Progresele Daniei in directiaemancipariidevin din ce in ce mai vadite. Sub raportul constructiei epice,Jocurile Danieireprezinta o nereusitaAnton Holban a dorit sa ilustreze un model epic ce il preocupase si in Ioana,anume acela al unui roman static,in care actiunea nu inainteaza si in care expunerea se reduce la o enumeratre de observatii psihologice.In Ioanainsa ,aceste observatiiimbracau toate aparentele unui jurnal,al unei marturii directe si vii;pe cand,in Jocurile Daniei,scriitorul devine mult mai didactic.De cele mai multe ori,insemnarile sale nu sunt altceva decat enuntarea unei afirmatii despre Dania,in sprijinul careia se aduce apoi un exemplu ilustrativ.