Universitatea din Bucuresti Facultatea de Biologie

Referat Colesterolul membranar

Ion Cristina-Ionela Biologie II 2010/2011

1

MEMBRANA CELULARA

Definitie, structura si organizare moleculara

Organismele vii sunt alctuite dintr-un numr foarte mare de compartimente fluide interdependente, mrginite de membrane plasmatice. Membranele celulare sunt structuri planare cu grosimi moleculare cuprinse ntre 6i 10 nm (1 nm = 10-9 m) care ndeplinesc cel puin dou funcii dinamice eseniale, ele neputnd fi privite ca nite pelicule pasive care delimiteaz dou medii care au caracteristici fizico-chimice diferite (lichidul interstiial i citoplasma) Prima funcie a membranei celulare este de a mpiedica micarea liber a particulelor ntre dou compartimente adiacente (lichidul interstiiali citoplasma), prin urmare membrana are rolul unei bariere fizice active. Lichidul interstiiali citoplasma sunt sisteme disperse avnd ca solvent apa, iar ca faze dispersate electrolii (ioni de Na, K, Cl, Ca, Mg), macromolecule (de ex. proteinele), organite intracelulare (de ex. mitocondriile)i molecule polare mici, n concentraii diferite. Lichidul interstiial i citoplasma au aceeai osmolaritate de aproximativ 300 mOsM/l, fiind deci, lichide izotonice. Fiind semipermeabile i selective, membranele celulare ndeplinesc i o a doua funcie foarte important si anume reglarea volumului i a compoziiei mediului intracelular. Aceast reglare asigur meninerea la valori constante a compoziiei i volumului intra i extracelular, n ciuda fluctuaiilor din mediul extern. Structura membranei celulare a fost studiat prin microscopie electronic, difracie de raze Xi recent, vizualizat cu ajutorul microscopiei de for atomic. Principalii constitueni ai membranelor biologice sunt lipidele i proteinele, conform modelului mozaicului fluid proteolipidic al lui Nicholsoni Singer elaborat n 1972: membrana este format dintr-un bistrat lipidic, n care sunt inserate protein i glicoproteine. Acest model presupune distribuia uniform a diferitelor tipuri de lipide n bistrat, lucru care a fost infirmat n ultimii ani. Simon si Ikonen au demonstrat n 1987 existena asa numitelor microdomenii lipidice (lipid rafts) de colesterol i sfingomielina care nu sunt solubile n detergeni nonionici, adic prezena unor insule membranare, lipidele nedistribuindu-se uniform pentru a forma bistratul lipidic.
LIPIDELE MEMBRANARE

Aspecte generale
Lipidele reprezinta o clasa insemnata de compusi, care intra in structura membranelor celulare (plasmatice si citoplasmatice). Ele stau la baza exprimarii unor functii biologice ale celulelor: asigura organizarea membranelor celulare, exprima a serie se specificitati imunitare ale celulelor, formeaza compusi cu proteinele si glucidele cu functii receptoare si metabolice extrem de complexe si variate. Pentru a putea face analiza lipidelor din membranele celulare, am adoptat clasificarea propusa de Lehninger (1975) bazata pe structura scheletului lor de carbon. Astfel, se deosebesc lipide complexe ce cuprind acilgliceroli (gliceride sau grasimi neutre), fosfogliceride, 2

sfignolipide si ceruri. Lipidele simple (nu contin acizi grasi) includ steroizii, postaglandinele si terpenele. In structura membranelor celulare s-au identificat numeroase tipuri de fosfogliceride si sfignolipide, care sunt cunoscute si sub denumirea de lipide polare. Dintre lipidele simple, cel mai raspandit compus al membranelor celulare este colesterolul, steroid important in compozitia membranelor plasmatice animale.

Colesterolul membranar este un component lipidic major al membranei. Este un steroid, derivat de ciclo-pentano-perhidro-fenantren, deci o hidrocarbur tetraciclic saturat. Molecula este compus dintr-o coad hidrofob sub form de farfurie, care-i confer o anumit rigiditate, i un cap hidrofil, adic gruparea -OH ataat la C3. Colesterolul are o molecul mult mai compact dect cea a fosfolipidelor sau sfingolipidelor. Este inserat n bistratul lipidic iar gruparea -OH de la C3 este situat la nivelul interfeei cu mediul apos (extrasau intracelular). Un continut mare in colesterol se afla in membrana mielinica (pana la 24%) si in cantitati mici in membranele citoplasmatice (intre 0.4-8%). Im membrana plasmatica colesterolul se afla numai sub forma libera; in unele membrane citoplasmatice segasesc si esteri ai colesterolului. S-au descries numerosi factori ce influenteaza metabolismul si biosinteza colesterolului (hormoni, vitamine, hrana, factori emotionali, etc). Stratul lipidic extern este mai bogat in colesterol decat cel intern. In cazul membranei mielinice, s-a descris un raport echimolar colesterol/fosfolipide pentru stratul extern si un raport 3:7 pentru stratul lipidic citoplasmatic. Colesterolului i revine un rol important n reglarea fluiditii membranare i previne

cristalizarea lanurilor acil ale acizilor grai care fac membranele mai puin fluide, deci opuse colesterolului. Efectul colesterolului asupra membranelor se efectueaz prin intercalarea gruprilor sale hidroxil, polare, n bistratul lipidic, nucleul sterolic rigid, care interacioneaz cu lanurile de acizi grai din vecintate. Dup Smith (1992), colesterolul previne transformarea membranelor normale din faza de fluid n faza de gel la temperaturi joase. La nivelul membranelor procariotelor, colesterolul lipsete. Numai cianobacteriile i microorganismele de legtur cu eucariotele sunt capabile de a sintetiza colesterol, n prezena oxigenului.

Rolul colesterolului. Cercetarile experimentale au apreciat ca colesterolul controleaza fluiditatea acizilor grasi din fosfolipide, prin insertia sa intre lanturile hidrocarbonate. Nucleul steroidic al colesterolului cu gruparea hidroxilica orientate in afara, fixeaza primii 9-10 atomi de carbon din lanturile hidrocarbonate fosfolipidice, independent de starea fizica a membranei (lichid-cristalina sau cristalina). Ca urmare, lanturile hidrocarbonice prezinta un grad de libertate intermediar, la orice temperatura. Cu alte cuvinte, colesterolul contracareaza influenta temperaturii asupra starii fizice a fosfolipidelor din membrana (tranzitia de faza a lor). S-a demonstrat ca la concentratii mari in colesterol (raport molar 1:1), are loc o inhibitie a tranzitiei de faza a fosfolipidelor din membrane. Trabuie sa subliniem faptul ca colesterolul exercita asupra fosfolipidelor din membrane un efect dublu: scade fluiditatea lanturilor hidrocarbonice desupra temperaturii de tranzitie de faza si creste fluiditatea lor, sub temperatura de tranzitie de faza. Acest luccru a fost stabilit prin cercetarea permeabilitatii membranelor fosfolipidice (lipozomi), preparate din fosfatidilcoline cu compozitii variate in acizi grasi. In aceste conditii, permeabilitatea membranelor este dependenta de gradul de impachetare a lanturilor hidrocarbonice. Membranele plasmatice celulare care au cantitati mari de colesterol (eritrocina, mielinica), nu prezinta tranzitii de faza. Stratul intern lipidic al membranei contine cantitati mici de colesterol, dar are fosfolipide cu acizi grasi polinesaturati. Explicatia este data de faptul ca colesterolul nu poate stabili interactii Van der Walls cu lanturi hidrocarbonice polinesaturate, in limitele fiziologice de temperatura. Deci, distributia preferentiala a colesterolului in membranele plasmatice este consecinta topografiei asimetrice a fosfolipidelor in dublul strat lipidic. Desi colesterolul impune in membrana plasmatica o permeabilitate intermediara, s-au constatat o serie de deosebiri legate de existenta unor interrelatii diferite intre colesterolfosfatidilcolina si colesterol-sfignomielina. Modificarea continutului in colesterol din membrane plasmatica este insotita de schimbarea gradului de saturare al acizilor grasi din fosfolipide, pentru a se pastra in limite normale fluiditarea membranei. Aceasta se reflecta deosebit in functie de tipul celular si capacitatile sale adaptative (si probabil interferenta altor factori). De exemplu, lipsa colesterolului din membrana eritrocitului uman este compensata prin cresterea continutului in acizi grasi saturati. 4

Bibliografie: 1. Radu Mester Biologie celulara, Ed. Universitatii din Bucuresti, 1979 2. Marian Petre Biologie celulara, Ed. Printech, 2004 3.