Sunteți pe pagina 1din 2

Sanatatea sexuala

BTS - boli cu transmitere sexuala


Infectiile cu transmitere sexuala Infectiile cu transmitere sexuala sunt printre cele mai comune infectii de care sufera femeile active din punct de vedere sexual chiar daca acestea nu se clasifica ca boli cu transmitere sexuala. Ambele sunt usor de depistat dupa primul atac cistita, prin durerea si arsura prezenta la urinare si prin senzatia de mancarime, initial prezenta in exterior, in zona vulvara. Cistita, daca apare frecvent, poate fi un simptom, la randul ei, pentru alte boli cu transmitere sexuala, cum ar fi chlamidia sau tricomonazia. Bolile cu transmitere sexuala sunt: Tricomonazia urogenitala Infectia urogenitala cu chlamydia Gonoreea Sifilisul Herpesul Negii vaginali (HPV Human Papilloma Virus) Hepatita B SIDA

Boala inflamatorie reproductiv


DATA PUBLICARII: 13/06/2007

pelvina:

netratata

corect

poate

afecta

sistemul

M.G., 33 de ani, din Iasi: Am fost la un control ginecologic si medicul mi-a pus diagnosticul boala inflamatorie pelvina. Mi-a dat tratament cu antibiotic, dar am inteles ca se poate ajunge si la operatie. Poate fi atit de grav? As dori sa stiu mai multe despre aceasta boala: de ce apare, cum se investigheaza si cum se trateaza. E bun tratamentul cu antibiotice? Va multumesc. Conf.dr. Mircea Onofriescu, Maternitatea Cuza Voda" Iasi: Boala inflamatorie pelvina (BIP) este denumirea atribuita infectiilor care intereseaza tractul genital feminin in portiunea lui supracervicala: uterul, trompele, ovarele, parametrele si peritoneul pelvin. In patogenia bolii inflamatorii pelvine sint incriminati o serie de factori favorizanti si determinanti. Factorii favorizanti sint: locali - igiena defectuoasa, lenjeria murdara, imbracamintea strimta, insuficient de supla, irigatii vaginale frecvente cu produse nespecifice concentrate, tampoane vaginale nesterile, modificari trofice ale epiteliilor tractului vaginal datorate carentei estrogenice, parteneri sexuali multipli, manevrele endouterine: insertia de sterilet fara respectarea indicatiilor, avortul terapeutic sau provocat, biopsia endocervicala si de endometru, insuflatia si instilatia uterotubara, histerosalpingografia, histeroscopia, celioscopia, crioterapia sau electrocauterizarea unei cervicite sint alti factori favorizanti ai BIP. Factorii generali sint: boli debilitante, diabet, administrarea de citostatice sau imunosupresoare prin afectarea capacitatii de aparare antiinfectioasa. Factorii determinanti sint reprezentati de agentii infectiosi care apar in flora normala vaginala si endocervicale (streptococ grup B, stafilococi, anaerobi, E. coli) sau cei care determina boli sexuale transmisibile (Chlamidia trachomatis, Mycoplasma hominis, Neisseria gonorrhoeae, Ureaplasma urealiticum). Cea mai importanta cale de diseminare a microorganismelor in infectiile pelvine este cea ascendanta: flora vaginala - endometru - mucoasa salpingeala - peritoneu.

Simptome
Pacientele cu BIP prezinta dureri persistente in etajul abdominal inferior, de intensitate variabila, agravate de mers si atenuate de repaus (in 5% dintre cazuri durerea poate lipsi complet); scurgere vaginala purulenta, metroragii (in 50% dintre cazuri), febra in formele severe, precum si semne functionale de vecinatate: greata, varsaturi, constipatie, balonarea abdomenului prin acumularea de gaze; cresterea anormala a numarului de mictiuni si dificultatea de a urina.

Investigatii
Examenele de laborator arata: VSH crescut, leucocitoza, fibrinogen, proteina C reactiva crescuta. Test de sarcina, examen de urina se vor face pentru diagnosticul diferential al durerii. Se recomanda testare pentru infectia luetica, test HIV. Laparoscopia identifica leziunile inflamatorii si poate stabili diagnosticul etiologic. Testele bacteriologice si serologice sint utile pentru identificarea germenilor implicati. Ecografia - permite identificarea colectiilor pelvine si punctia dirijata a acestora. $MN si tomografia axiala computerizata sint rar utilizate. Multe inflamatii pelvine au o evolutie torpida, nu sint diagnosticate la timp si sint tratate incorect si incomplet. Intirzierea tratamentului in BIP duce la constituirea unor leziuni ale mucoasei tubare, scaderea mecanismelor de aparare imuna si ulterior la suprainfectii cu germeni patogeni sau potential patogeni. Examenul clinic nu poate diferentia o leziune cronica dar activa de o sechela postinflamatorie. Doar celioscopia prin vizualizare directa, recoltari bacteriologice sau biopsii de mucoasa tubara permite diagnosticul exact. Frecventa inflamatiilor cronice si a sechelelor de BIP este in crestere.

Tratamentul corect
Tratamentul BIP se face cu antibiotice, analgezice, antiinflamatorii, repaus fizic si sexual, evitarea frigului, umezelii, ortostatismului prelungit, a sportului de performanta si, eventual, indepartarea dispozitivului intrauterin (sterilet), daca este cazul. Hormonoterapia cu progestative de sinteza este justificata in formele care evolueaza cu meno-metroragii. Contraceptivele orale secventiale sau combinate (3-6 luni) corecteaza tulburarile de ciclu si fenomenele congestive dureroase. In functie de severitatea formei clinice, tratamentul se poate face ambulator sau sa necesite spitalizarea. Corect tratata, evolutia BIP este favorabila cu vindecare completa. Balneofizioterapia exercita un efect favorabil general asupra organismului. Prin actiunea asupra axului hipotalamo-hipofizosuprarenal se amelioreaza metabolismul general si local (activarea circulatiei, eliberarea de substante de tip heparinic, histaminic, fibrinolitice care amelioreaza troficitatea utero-anexiala. Principalele statiuni indicate sint Sovata, Slanic Moldova, Govora, Techirgiol, Baile Felix, Lacul Sarat. Este important de retinut: tratamentul trebuie urmat 14 zile; tratamentul precoce si corect impiedica afectarea ireversibila a sistemului reproductiv; supravegherea clinica si bacteriologica se va face cel putin 3 luni de la terminarea tratamentului.

Interventia chirurgicala
Tratamentul chirurgical se adreseaza formelor rezistente si recidivante la tratament medical, formelor dureroase sau pseudotumorale. La femeile care doresc copii se recurge la tehnici de microchirurgie (salpingoliza, fimbrioliza, salpingostomii, rezectii segmentare urmate de anastomoze tubare termino-terminale). Tehnicile de reproducere medicala asistata prin rezultatele bune au eliminat practic microchirurgia tubara. In cazul femeilor pe care nu le mai intereseaza fertilitatea se poate recurge in functie de forma anatomo-clinica la: salpingectomie, anexectomie, histerectomie, extirparea unui ovar. Se vor corecta tulburarile de statica pelvina sau se va practica operatia Cotte (rezectia nervului presacrat). Fara tratament sau in absenta unui tratament corect si complet este posibila agravarea BIP. Se pot constitui abcese reziduale (piosalpinx, abces tubo-ovarian); infectia se poate propaga inspre seroasa peritoneala (pelviperitonite, perihepatite) sau se poate vindeca cu sechele. Acestea pot fi: obstructia tubara uni sau bilaterala (care va favoriza sarcina ectopica), infertilitate, procese aderentiale pelvine (care pot determina abdomenul acut dureros).

Atentie la lenjeria intima pe care o alegeti


Cind este vorba de sanatatea ta, probabil ca nu te gindesti niciodata ca hainele pe care le imbraci joaca un rol important. In realitate, multe dintre bolile omului modern sint provocate tocmai de imbracamintea si accesoriile impuse de tendintele modei, au descoperit cercetatorii germani. Asociatia ginecologilor din Germania le sfatuieste pe femei sa renunte la tanga si sa poarte chiloti clasici, pentru a evita aparitia unor probleme de sanatate jenante. Ginecologii avertizeaza ca acest tip de lenjerie purtata zi de zi poate roade si deteriora pielea sensibila din zona genitala, mai ales atunci cind este prea strimta sau este facuta din materiale proaste. Inflamarea zonei poate provoca, apoi, raspindirea bacteriilor si aparitia unor infectii fungice, deoarece chilotii tanga favorizeaza migrarea germenilor dinspre anus spre uretra, asociata cu o iritatie locala.