Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

NEUROPSIHOLOGIA STARII DE SOMN

1.

Definitie si caracteristici

Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

Somnul este definit ca fiind o stare fiziologica reversibila, avand ca si caracteristici inactivitatea comportamentala si cea somatomotorie, abolirea constientei, micsorarea reactivitatii la stimuli si a metabolismului. ( Vintil, M., (2007), Compendiu de neuropsihologie, Timioara: Editura Universitii de Vest ) Constantin Enachescu afirma in lucrarea sa Neuropsihologie ca somnul si visele sunt manifestari neuropsihofiziologice normale ale oricarei persoane. ( 1996; Bucuresti: Editura Victor ) Trebuie sa privim starea de somn ca pe una normala ce alterneaza cu cea de veghe, formand ciclul circadian. Pe parcursul vietii, somnul prezinta o anumita periodicitate. In ontogeneza timpurie ( la nou-nascuti ), observam un ciclu somn-veghe polifazic. Infantul doarme aproape tot timpul, dar acest lucru se schimba pe parcurs ce copilul creste, somnul de noapte fiind completat cu cel de zi. Dupa cel de-al doilea an de viata si pana la varsta scolara, somnul nocturn ocupa, in principiu, 10 ore. La preadolescenta se stabilizeaza la 8 ore, ritm care dureaza si la adulti. Somnul batranilor are o durata medie de 6 ore. Somnul este rezultatul a unor fenomene complexe cu doua componente : una pasiva si una activa. Cea pasiva rezulta din intreruperea starii de veghe datorita procesului de oboseala progresiva a neuronilor solicitati permanent, lucru ce determina scaderea excitabilitatii lor deci si a fluxului senzorial al scoartei cerebrale. Componenta activa se bazeaza pe o serie de formatiuni nervoase care au ca sarcina intretinerea si totodata inducerea somnului. Vintila descrie doua tipuri comportamentale de somn : somnul lent si cel paradoxal. ( 2007, Compendiu de neuropsihologie, Timioara: Editura Universitii de Vest ) In ceea ce priveste starea de somn, trebuie luate in atentie si urmatoarele aspecte :
a) Activarea SRAA ( sistemului reticulat activator ascendent ) al trunchiului cerebral, responsabil de mentinerea starii de vigilenta; b) Activarea SRID ( sistemului reticulat inhibator descendent ) al trunchiului cerebral, responsabil de scaderea tonusului cortical si de provocarea somnului; c) Prezenta anumitor factori care pot impiedica instalarea somnului ( ex. drogurile psihostimulante ) sau a factorilor care favorizeaza instalarea sa ( ex. intunericul, hipnoza, drogurile cu actiune psihoinhibatoare etc. ) d) Tulburari ale somnului, cum ar fi : tulburarea initierii si mentinerii somnului ( insomnia ); somnolenta excesiva ( apneea somnului ); tulburari ale programului somn-trezire; parasomniile.

Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

Reprezentarea schematica a cailor activatoare si inhibatoare a substantei reticulate a trunchiului cerebral

Somnul are efecte fiziologice de ordin reparator, echilibrandu-se functiile

somatice, neurovegetative, psihice, comportamentale etc. ( Enachescu, C., (1996), Tratat Neuropsihologie, Bucureti: Editura Victor )

Schema reprezentand caile activatoare si inhibatoare ale SRTC. HC : hemisferul cerebral; CC : corpul calos; T : talamusul; TC : trunchiul cerebral; SRTC : substanta reticulata a trunchiului cerebral; 1 : calea activatoare ascendenta; 2 : calea inhibatoare descendenta

Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

2.

Stadiile somnului
A.

Somnul cu unde lente

Principala metoda in care se pot monitoriza stadiile somnului la om este

electroencefalografia ( EEG ). Totodata EEG explica si mecanismele neuropsihologice ale somnului. ( Enachescu, C., (1996), Tratat Neuropsihologie, Bucureti: Editura Victor ) Cand o persoana adoarme, EEG parcurge treptat toate cele patru stadii ale somnului cu unde lente in aproximativ 30-45 minute, iar cand revine le parcurge in ordine inversa, in aceeasi perioada de timp. Stadiile 1-4 ale somnului sunt stadii cu unde lente caracterizate prin frecvente EEG din ce in ce mai scazute, si cu cat somnul este mai profund, cu atat voltajul este mai inalt. Voltajul EEG cel mai scazut il regasim in stadiul 1. Stadiul 2 ocupa aproximativ o jumatate din somnul total, totodata inregistrarile EEG prezinta numeroase explozii caracteristice fusurilor de somn cu o durata de 1-2 secunde. In stadiile 3 si 4 domina undele lente de somn, de asemenea cunoscute ca si somnul delta. Ele apar in prima treime a noptii si dispar catre dimineata. Cele 2 stadii ocupa aproape 15% din totalul somnului si au loc in prima jumatate a perioadei de somn. Stadiul 4 al somnului cu unde lente este cel mai greu de intrerupt. Somnul cu unde lente reprezinta 78-82% din somnul adultilor. In timpul somnului cu unde lente muschii sunt relaxati dar activitatea somatica nu lipseste. In timpul somnului cu unde lente predomina activitatea parasimpatica. El este insotit de modificari respiratorii ( scaderea ventilatiei pulmonare si a frecventei respiratorii ), circulatorii ( sub 58-60 batai/minut adica brahicardie; scade tensiunea arteriala si fluxul sanguin la inima ), endocrine ( toate secretiile endocrine se reduc, exceptand hormonul somatotrop, adica de crestere STH ), metabolice ( scade consumul de oxigen cu aproximativ 10%; scade temperatura corpului; se reduce metabolismul energetic ), sangvine ( cresterea usoara a CO in sange ), urinare ( scaderea fluxului urinar ), neuromusculare ( reducerea tonusului musculaturii scheletice ) si inchiderea pleoapelor, mioza ( micsorarea pupilei ). Somnul lent este influentat aproape in totalitate de serotonina. Scaderea concentratiei serotoninei in creier determina insomnia. ( Golu, M., Dnil, L., (2006), Tratat de neuropsihologie, Vol I, Bucureti: Editura Medical )

Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

B.

Somnul paradoxal ( somnul REM )

Un alt stadiu activ al somnului mai este si somnul REM ( rapid eye movements ).
El a fost descris in 1957 de Kleitman si Dement ca fiind un somn cu desincronizare EEG si miscari oculare rapide . ( Golu, M., Dnil, L., (2006), Tratat de neuropsihologie, Vol I, Bucureti: Editura Medical ) El alterneaza cu perioadele de somn lent si este somnul cu vise ( perioada onirica ). La sugari faza REM a somnului reprezinta 60-70% din el; la adulti 22% iar la batrani intre 13 si 18%. Episoadele de REM apar la omul adult la intervale de 90 de minute, in mod regulat si dureaza in medie 20 de minute, si se succed de 4-6 ori pe o perioada de somn de 8 ore. Ele sunt mai scurte in prima perioada a noptii si tind sa se lungeasca spre dimineata. La fel ca la somnul cu unde lente, pe parcursul REM apar anumite modificari comportamentale specifice, printre care enumeram atonia musculara ( slabiciunea muschiilor ), mioza, tresariri si miscari bruste somatice ale membrelor si a trunchiului, erectia peniana, variatii ale ritmului cardiac si ale tensiunii, respiratie neregulata alternand cu perioade de apnee si miscari rapide oculare, cu o frecventa de 60-70 pe minut. Responsabile de producerea somnului paradoxal sunt structurile din formatiunea reticulata pontina. Activarea corticala in timpul somnului REM e asigurata de caile ascendente cu traseul formatiune reticulate hipotalamus hipocamp. Totodata mai sunt implicati si nucleii vestibulari si sistemul reticulat descendent inhibitor. Cum de declansarea si mentinerea somnului cu unde lente e responsabila setotonina, realizarea mecanismelor biochimice ale somnului REM sunt realizare de noradrenalina. ( Vintil, M., (2007), Compendiu de neuropsihologie, Timioara: Editura Universitii de Vest ) In timpul somnului REM creste pragul de trezire la stimulii din mediul inconjurator, el fiind considerat cel mai profund stadiu al somnului, dar in acelasi timp, un individ, fie el om sau animal, se poate trezi in mod spontan din somnul REM mult mai usor. Astfel, din punct de vedere al criteriului intern al trezirii, somnul REM este mult mai usor. ( Golu, M., Dnil, L., (2006), Tratat de neuropsihologie, Vol I, Bucureti: Editura Medical ) Somnul REM poate fi influentat de anumite medicamente, agenti psihoactivi ( in special alcoolul ), suprimandu-l.

Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

3.

Visele ( activitatea onirica ) Visul este o experienta intrapsihica personala, strict individuala,

specificaexperientei de viata a fiecarui individ. (Enachescu, C., (1996), Tratat Neuropsihologie, Bucureti: Editura Victor ) Exista o corelatie stransa intre REM si visele vizuale la om. Imaginile onirice sunt considerate a fi imagini care in mod normal scapa sferei perceptive, dar ele sunt prezente in planul vietii noastre interioare, fie ele ca fiind simple imagini, fie ca suite de imagini, scene, coerente sau disparate. Enachescu considera ca sursa imaginilor onirice care fac subiectul viselor noastre este reprezentata de bagajul inconstient al persoanei umane, aflat in legatura directa cu experienta personala. De aceea visele, chiar daca sunt incarcate din punct de vedere emotional-afectiv si au o semnificatie complet diferita de imaginile percepute de individul aflat in starea de veghe, sunt niste manifestari atat de incarcate de mister. Exista o relatie bine definita intre somnul REM, vise si memorie. Prezenta somnului cu vise la persoanele cu tulburari ale memoriei este mai scazuta, iar tulburarea somnul REM afecteaza in mod negativ memoria si procesul de invatare. Privarea unei persoane de somn paradoxal cauzeaza persoanei respective tulburari psihice grave. Visele sunt in principiu vizuale, dar persoanele cu orbire congenitala, deci private de experienta perceptiva anterioara a imaginilor-suport pentru activitatea onirica prezinta vise auditive. In schimb persoanele care si-au pierdut vederea undeva pe parcursul vietii, prezinta in continuare vise de tip vizual. Durata narativa a unui vis in medie coreleaza cu durata unui episod REM. ( Golu, M., Dnil, L., (2006), Tratat de neuropsihologie, Vol I, Bucureti: Editura Medical ) Visele au un caracter liniar, continuu, constituite dintr-o suita de scene care se succed. Ele mai pot fi polifonice, un polimorfism de scene care alterneaza sau se intercaleaza cauzand confuzie. Immanuel Kant considera ca nu exista somn fara vise iar cel care afirma ca greseste, fie a uitat ca a visat sau ce a visat. Sigmund Freud a insistat mult pe vise in activitatea sa profesionala ( oniroanaliza ). El a incercat sa scoata in evidenta importanta viselor, numindu-le gardianul sufletului. El considera ca personalitatea umana este formata din mai multe instante. Cea mai profunda este inconstientul, ea reprezentand depozitul nevoilor, trebuintelor, instinctelor. Cea de-a doua instanta o reprezinta subconstientul ( preconstientul ), portiunea dintre constient si inconstient. Cea de-a treia este constientul ( Eul ), aflat permanent sub actiunea a doi factori : cei care pleaca din inconstient spre Eu ( nevoile, dorintele, tendintele ) si factorii modelatori ai valorilor modelului socio-cultural, care modeleaza Eul, formand o noua instanta, Supra-Eul ( constiinta ), instanta suprema de cenzura. Freud considera ca toate pulsiunile tind permanent sa iasa la suprafata din inconstient, dar nu toate pot fi satisfacute. Pentru a iesi afara, ele trebuie sa treaca prin

Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

subconstient, care filtreaza care pulsiune poate fi satisfacuta si exteriorizata, si care trebuie reprimata, adica refulata, trimisa inapoi in inconstient. Pulsiunile refulate sunt un material destul de periculos. Daca unui bagaj de refulari mai adaugam continut ideativ, se poate transforma in complex ( complexui lui Oedip, complexul inferioritatii, a culpabilitatii etc. ) sau poate degenera in simptom nevrotic. Pentru a evita aceasta situatie, psihicul uman are nevoie de o eliberare. Aceasta eliberare o fac mecanismele de sublimare, care, pe o cale ocolitoare si sub forme deghizata elibereaza refularile si echilibreaza tensiunea intrapsihica. Cea mai frecventa modalitate de a face acest lucru este prin vis. Freud il numeste calea regala de a ne satisface toate tendintele, toate dorintele. Nimic din ce visam nu e intamplator sau nesemnificativ, totul are semnificatie precisa, dar in raport cu persoana care viseaza.

P : pulsiune primara; PR : pulsiune refulata; V : vis

Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

TULBURARILE SOMNULUI
Tulburarile de somn, in general, sunt de doua tipuri. Vorbim deci despre :
tulburari tranzitorii sunt scurte, dupa care somnul isi reia cursul normal, ele nu afecteaza personalitatea si au in genere caracter reversibil; si tulburari progresive ele se instaleaza lent, devenind de lunga durata si pot fi punctul de plecare a unor boli psihice, sau pot forma ele insasi tulburari comportamentale. Din punctul de vedere clinico-psihiatric, distingem doua grupe de tulburari ale somnului : dissomniile si parasomniile. a)

Dissomniile tulburari principale ale somnului, constau in alterarea

cantitatii, calitatii si a orarului somnului.

Insomniile simple; Hipersomniile ( somnolenta accentuata, prelungita, permanenta ); Tulburari ale ritmului somn-veghe; b)

Parasomniile tulburari principale ale somnului, cauza lor principala

fiind un eveniment anormal care intervine in timpul somnului.

Apneea de somn ( sforaitul profund - oprirea brusca a respiratiei in timpul somnului, trezirea, dupa care se revine la starea de somn ); Cosmarul ( vis terifiant, cu caracter anxios, stare de teroare ); Teroarea de somn ( forma grava de parasomnie, individul are impresia ca daca adoarme nu se mai trezeste ); Somnambulismul ( individul se ridica in mod inconstient si involuntar in timpul somnului si se misca, merge sau manipuleaza obiecte, se trezeste spontan, neavand nici o amintire despre episod )

In categoria dissomnii mai putem incadra :

Hipersomniile prelungite simptomatice durata somnului atinge zile, saptamani si chiar luni; Somnolenta atipire putin profunda, asemanatoare narcolepsiei, dar pierderea constiintei nu este completa, individul intelege daca se vorbeste cu el si chiar poate raspunde, poate dura zile, saptamani, starea putand evolua fie spre vindecare sau coma; Letargia tulburare de reglare a starii somnveghe, poate fi provocata de hipnoza sau anestezici hipnotici, des este confundata cu coma; Encefalita letargica ( epidemica ) individul simte o nevoie acuta de a dormi, in permanenta, si se culca oriunde; prezinta doua forme, una ambulatorie, cand bolnavul poate presta activitate, dar adoarme cand simte nevoia de liniste, si una severa, bolnavul dormind cateva luni, trezindu-se doar pentru nevoi fiziologice, pentru a manca si a bea; perioadele de somnolenta alterneaza cu cele de delir, insomnie si excitatie; Maladia somnului boala infectioasa, bolnavul doarme pe

Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

parcursul intregii zile, apoi noaptea prezinta insomnii; Encefalita virala bolnavul doarme pe parcursul intregii zile, dar el poate fi trezit; Hipersomniile de origine vasculara cerebrala ( ischemie sau hemoragie ) tulburari ale somnului cauzate de leziuni localizate in trunchiul cerebral, asociate cu paralizii oculare; Hipersomniile de origine traumatica relativ putin studiate; se datoreaza unei contuzii cerebrale sau unui hematom.

Parasomniile principale ar fi :
Enurezisul nocturn ( udarea patului ) apare la copii si tineri independent de stadiul REM; aproximativ la intre 3-6% din populatia generala; nu este influentat de vise; mai poate fi cauzat de cauze medicale cum ar fi diabetul, epilepsia, infectii ale tractului urinar, cistita etc.; in timpul sau, trezirea e mai dificila; Somnambulismul coborarea din pat si deplasarea cu ochii deschisi si fata inexpresiva, fara a interveni trezirea; el apare doar in timpul somnului cu unde lente; Bruxismul nocturn ( scrasnirea dintilor ) 15-20% din populatie isi freaca dintii intre ei in timpul somnului in mod inconstient; dureaza de undeva de 17-20 de ani pana pe la 40; Tulburari comportamentale ale REM constau in manifestarea de miscari brutale, agresive in timpul viselor, cum ar fi datul puternic din picioare sau din maini, precum s-ar bate cu cineva; 85% din persoanele suferinde se lovesc singure in timpul lor iar 44% isi lovesc partenerul de pat; se trateaza cu medicatie anticonvulsivanta ( clorazepam, diazepam ); Teroarea nocturna ( cosmarul ) termenul provine din frantuzescul cauchemar, care, ca si cuvantul german nachtmar, contine radacina mar, insemnand diavol; este una din cele mai grave forme de vis; apare in timpul REM si a somnului cu unde lente, este mult mai frecvent la copii decat la adulti; se manifesta prin o forma usoara de somn, apoi individul se ridica brusc din pat, incepe sa tipe, uneori sa planga, asuda abundent, respiratia e sacadata, privirea fixeaza un punct fix ca si cum ar fi ceva acolo, paralizie partiala, dilatare pupilara; atacul dureaza in medie 1-2 minute, cu amintiri fragmentate iar dimineata aproape deloc; adultii suferinzi de terori nocturne sunt anxiosi peste normal pe perioada zilei urmatoare; Insomnia reprezinta incapacitatea de a adormi sau de a mentine starea de somn pe parcursul noptii; pacientii suferinzi de insomnie suplimenteaza somnul de noapte cu cel de zi; unele forme de insomnie pot permite somnul pe parcursul noptii, dar suferinzii se trezesc mult mai repede decat ceilalti, somnul de dimineata fiind neodihnitor; timpul mediu de adormire este de 15 minute iar perioada medie de somn este de 6-7 ore; insomniile pot fi controlate cu pastile de somn, iar bolnavii au un somn delta mai scurt iar cel REM este normal; insomniile pot avea cauze multiple, printre care schimbarea de fus orar, modificarea oricarui din stimulii care intretin ritmul circadian intern, ritmul de munca, modul de viata nesanatos, somnul prelungit dimineata, dar in special stresul; insomniile mai pot fi datorate bagajului genetic, se numeste insomnie familiala fatala iar ea duce la coma apoi la deces.

Agud Laura Facultatea de Psihologie Anul I Grupa 1

Bibliografie :

Vintil, M., (2007), Compendiu de neuropsihologie, Timioara: Editura

Universitii de Vest Golu, M., Dnil, L., (2006), Tratat de neuropsihologie, Vol I, Bucureti: Editura Medical Enachescu, C., (1996), Tratat Neuropsihologie, Bucureti: Editura Victor Sursa imagini : Enachescu, C., (1996), Tratat Neuropsihologie, Bucureti: Editura Victor