Partidul Republican (conservator). Fondat n 1854. Prima convenie a partidului a avut loc n 1856. Simbolul partidului: elefantul.

Partidul Democrat (social-liberal). Fondat n 1783, dar bazele sale de formaiune politic modern au fost puse n 1828; a primit denumirea "Democrat" n anul 1830. Prima convenie a partidului a avut loc n 1832. Simbolul partidului: litera D ntr-un cerc, dei muli asociaz n continuare partidul cu vechiul simbol, mgruul. Fiecare din marile partide politice politice americane constituie la baz o coaliie a organizaiilor locale i statale care se reunesc ca partid naional - Republican sau Democrat - n timpul alegerilor prezideniale, la un interval de patru ani La nivel naional, Statele Unite au un sistem bipartit, care a dinuit de-a lungul istoriei, dei diferite alte partide au aprut i disprut de pe scena politic. De exemplu, federalitii care au coalizat n jurul preedintelui George Washington au disprut treptat dup 1800; partidul Whig (liberal conservator), care s-a nfiiinat n 1830, ca partid de opoziie la preedintele Andrew Jackson (democrat) s-a dizolvat dou decenii mai trziu. n anii 1830, Partidul Democrat condus de Andrew Jackson s-a bucurat de sprijin asiduu, mai ales din partea imigranilor irlandezi, care erau catolici, pentru faptul c acesta propovduia tolerana i libertatea religioas. Partidul Republican, nfiinat la mijlocul deceniului al aselea al secolului al XIX-lea era, n principal, un partid al diasporei Noii Anglii. Pronunndu-se mpotriva scalviei, pentru drepturile femeilor i mpotriva cosnumului de alcool, ei dovedeau un zel aproape religios.

SISTEMUL POLITIC AL STATELOR UNITE ALE AMERICII 1. Scurta abordare retrospectiva a sistemului politic american n jurul anului 1700, Anglia formase 13 colonii n partea de est a S.U.A. Majoritatea colonistilor erau englezi, care proveneau din Scotia, Irlanda si Tara Galilor. De asemenea, erau multi germani n Pensylvania, olandezi n New York si francezi n Louisiana.Unele colonii aveau propriul lor guvern. Altele erau conduse de reprezentanti ai Coroanei britanice. Guvernul britanic le cerea sa plateasca impozite care sa contribuie la plata cheltuielilor coloniale, dar coloniile nu erau consultate n emiterea legilor fiscale. Trupele britanice stationate n colonii, n marea lor majoritate, erau cazate n locuintele colonistilor. n anul 1774, un grup de conducatori ai colonistilor s-au ntrunit si au constituit Congresul continental, care l-a informat pe regele Angliei despre convingerea colonistilor ca, n calitate de englezi liberi, ar trebui sa fie si ei consultati asupra legilor care i guvernau. Regele si Cabinetul britanic nu au luat n considerare cerintele colonistilor. Membrii Congresului au considerat aceasta o mare nedreptate si au hotart sa ceara independenta fata de Coroana britanica.

n anul 1775 au izbucnit lupte ntre trupele Garzii Nationale din Noua Anglie si soldatii britanici. La 4 iulie 1776, Congresul continental a adoptat Declaratia de independenta, elaborata de Thomas Jefferson, fermier si avocat din coloniile Virginia; acest document a enumerat multe nemultumiri mpotriva regelui si a declarat ca din acel moment "Coloniile Unite" nu mai erau supuse Angliei. La ncheierea pacii, Statele Unite erau, de fapt, un grup de 13 colonii, fiecare avnd propriul sau guvern si fiind organizate asemenea unei tari independente. Fiecare colonie si elabora propriile legi si se ocupa de toate problemele interne. n timpul razboiului, statele au cazut de acord sa elaboreze un act prin trimiterea de reprezentanti n cadrul Congresului continental. Dupa cstigarea razboiului, Congresul urma sa se ocupe numai de problemele pe care statele individuale nu le puteau rezolva singure. El urma sa strnga bani pentru a plati datoriile de razboi, sa stabileasca un sistem monetar unic si sa se ocupe de ncheierea tratatelor cu natiunile straine. ntelegerea care a stabilit acest plan de cooperare a fost denumita "Articolele Confederatiei". "Articolele Confederatiei" nu au avut succes, deoarece statele nu cooperau cu Congresul si nici ntre ele. Cnd Congresul a avut nevoie de bani pentru plata datoriilor fata de Franta si alte state europene, unele state au refuzat sa plateasc contributia. Majoritatea americanilor era totusi de acord ca trebuie aduse modificari "Articolelor Confederatiei". Congresul Continental a cerut fiecarui stat sa trimita delegati la o ntrunire n Philadelphia, orasul n care fusese semnata Declaratia de independenta, pentru a discuta modificarile ce trebuiau aduse Articolelor Confederatiei. ntrunirea de la Philadelphia a avut loc pe data de 17 mai 1787 si a fost denumita Conventia de la Philadelphia. La Conventie au participat 12 state din cele 134 care au semnat, "Articolele Confederatiei" (lipsea cel mai mic stat, Rhode Island). Conventia a fost prezidata de George Washington si la aceasta au participat 54 de delegati. n timpul Conventiei, delegatii au creat o noua forma de guvernamnt pentru Statele Unite. Aceasta forma de guvernamnt a fost cuprinsa ntr-un document denumit Constitutia Statelor Unite ale Americii. n timpul elaborarii Constitutiei, delegatii au fost confruntati cu doua mari temeri, mpartasite de majoritatea americanilor. Prima era aceea ca o persoana sau un grup apartinnd guvernului central ar putea deveni prea puternica sau ar putea acapara controlul asupra tarii, dnd astfel nastere tiraniei. Pentru a preveni acest lucru, delegatii au alcatuit o guvernare compusa din trei parti: executiva, legislativa si judecatoreasca. Fiecare din aceste trei ramuri avea puteri pe care celelalte doua nu le aveau, crendu-se astfel posibilitatea ca fiecare dintre ele sa contrasemneze si sa limiteze orice actiune gresita a celorlalte. A doua temere era aceea ca noul guvern central ar putea slabi sau chiar anula posibilitatea guvernului fiecarui stat de a-si rezolva propriile probleme. Pentru a elimina aceasta suspiciune, n Constitutie s-a precizat care sunt puterile guvernului central si care sunt puterile rezervate statelor membre. Astfel, fiecarui stat i era rezervat dreptul de a-si alege propriul guvern. 2. Congresul Statelor Unite ale Americii

Congresul este compus din Camera Reprezentantilor si Senat. Alegerea sistemului bicameral se datoreaza unor conditii istorice, statele care au acceptat Constitutia din anul 1787 convenind asupra unei forme legislative comune, n care sa fie reprezentate proportional cu populatia lor, dar dorind n acelasi timp sa mentina ideea egalitatii n drepturi a statelor federatiei. Principalele atributii ale Congresului sunt: 1. Reglementeaza impunerea si colectarea taxelor, a impozitelor de orice fel, inclusiv a taxelor vamale, care vor fi uniforme pe ntregul teritoriu. 2. Asigura achitarea datoriilor S.U.A. 3. Asigura apararea comuna si bunastarea generala. 4. Ratifica mprumuturile efectuate n numele S.U.A. 5. Reglementeaza comertul cu natiunile straine si ntre diferite state membre ale federatiei. 6. Reglementeaza uniform naturalizarea. 7. Reglementeaza uniform falimentul. 8. Reglementeaza emiterea monedei nationale si valorea acesteia. 9. Reglementeaza standardele pentru masuri si greutati. 10. Reglementeaza activitatea postei. 11. Reglementeaza dreptul de proprietate intelectuala. 12. Reglementeaza nfiintarea Curtilor de rang inferior Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. 13. Declara starea de razboi. 14. Aloca fonduri pentru recrutarea si nzestrarea fortelor armate. 15. Propune amendamente constitutionale. 3. Senatul Senatul este compus din 102 membri, cte doi alesi de fiecare stat, indiferent de populatia acestuia. Astfel, statul Alaska, care are 407.000 de locuitori, sau statul Haway, care are 895.000 de locuitori, trimit n Senatul american tot doi senatori, ca si statul California, care are 22 milioane de locuitori. Aceasta solutie adoptata de Constitutia S.U.A. are la baza ideea egalitatii n drepturi a statelor participante la federatie. Puterile exclusive rezervate Senatului sunt urmatoarele: a) Senatul este singurul competent sa-si dea acordul cu privire la numirea unor nalti functionari. n cadrul acestei functii, Senatul aproba numirile de judecatori ai Curtii Supreme, facute de Presedintele S.U.A. n fapt, Presedintele uzeaza de prestigiul sau si convinge aproape ntotdeauna pe senatori sa aprobe numirile facute de Casa Alba. b) Senatul aproba n exclusivitate acordurile (executive agreements), adica acordurile, ntelegerile sau tratatele ncheiate de Presedintele S.U.A. Se apreciaza ca acestea sunt de 15 ori mai numeroase dect cele ncheiate n numele S.U.A.

c) Senatul are puterea exclusiva de a judeca punerile sub acuzare ale unor nalti functionari ai statului, inclusiv a Presedintelui. Este asanumita procedura impeachment. Hotarrea de punere sub acuzare se ia de catre Camera Reprezentantilor cu votul majoritatii simple a membrilor acesteia. Atunci cnd judeca punerile sub acuzare, Senatul este prezidat de presedintele Curtii Supreme a S.U.A. Pentru a fi condamnat un nalt functionar public sau Presedintele S.U.A. este necesara ntrunirea unei majoritati calificate de 2/3 din numarul senatorilor. Sanctiunea consta n ndepartarea din functie si pierderea dreptului de a detine sau de a se bucura de orice fel de functie onorifica sau remunerata oficial n S.U.A. Punerea sub acuzare este motivata de savrsirea infractiunilor de tradare, luare de mita sau a altor infractiuni foarte grave sau ncalcari ale legii. 4. Camera Reprezentantilor Camera Reprezentantilor este compusa din 435 de membri si 3 reprezentanti ai districtului Washington. Numarul reprezentantilor nu poate depasi cte unul la 30.000 de locuitori din fiecare stat, dar fiecare stat va avea cel putin cte un reprezentant. Numarul reprezentantilor este actualizat din 10 n 10 ani, n urma recensamntului populatiei, si este proportional cu numarul populatiei fiecarui stat. Camera Reprezentantilor are puteri care i sunt conferite n exclusivitate: a) aproba cu majoritate simpla punerea sub acuzare a unor nalti functionari din administratia S.U.A., inclusiv a Presedintelui sau vicepresedintelui S.U.A.; b) elaboreaza n exclusivitate toate proiectele de lege privind stabilirea impozitelor, taxelor si altor contributii (Senatul poate doar sa propuna amendamente). n ceea ce priveste procedura legislativa, cele doua Camere coopereaza ca parteneri egali. 5. Presedintele si vicepresedintele Statelor Unite ale Americii Constitutia S.U.A. prevede n art. 2 ca "puterea executiva va fi executata de Presedintele S.U.A.". Referindu-se la aceasta exprimare constitutionala, profesorul american Laurence Tribe arata: "Spre deosebire de celelalte ramuri constitutionale, presedintele este o persoana , precum si o institutie, el este ales de catre ntreaga natiune pe care o reprezinta si i exprima aspiratiile". Presedintele S.U.A. este desemnat prin vot universal indirect de catre un Colegiu electoral format din mari electori, fiecare stat beneficiind de un numar de delegati egal cu cel al congresmanilor alesi n forul suprem legislativ din partea statului respectiv. Acest colegiu este format din 538 de electori. Congresul constitutional a imaginat acest sistem, deoarece nu a dorit ca presedintele sa fie dependent de Congres, ceea ce a facut sa se instituie sistemul electoral pe care l-am mentionat si care este destul de complicat,dar care, n fond, asigura o anumita independenta presedintelui, care nu este

ales de Congres. Anumite puteri ale Presedintelui sunt consacrate de Constitutie, altele au rezultat din interpretarea constitutiei dincolo de dispozitiile sale constitutionale. Practic, interpretarea dispozitiilor constitutionale poarta numele de cutume constitutionale. Sunt considerate functii traditionale ale Presedintelui cele de: a) sef al satului; b) sef al puterii executive (al guvernului); c) comandant suprem al fortelor armate; d) sef al diplomatiei; e) sef al partidului care l-a propus candidat la presedintie. Aceasta prerogativa nu nseamna ca presedintele ar ocupa o anumita ierarhie n partid, ci este o obligatie morala a acestuia de a sustine partidul si de a contribui la sporirea prestigiului si numarului de simpatizanti ai acestuia. Alaturi de aceste prerogative traditionale, Presedintele si-a asumat n timp si altele, printre care enumeram: 1) coordonator al politicii economice; 2) aparator al politicii sociale; 3) suport al sistemului federal de guvernamnt; 4) moderator al solutiilor de dezamorsare a unor crize interne si externe; 5) nu raspunde n fata Congresului si nu poate fi obligat sa demisioneze daca are un sprijin minoritar n Camere; 6) nu are dreptul sa dizolve Congresul si sa procedeze la organizarea unor noi alegeri. n calitatea sa de sef al executivului, presedintele este si sef al Cabinetului, compus din secretari care au calitatea de ministri cu atributii de a conduce departamentele administratiei federale, n numar de 15, cu un numar de 2.600.000 de agenti. n perioada n care Presedintele este n functie, vicepresedintele ndeplineste functia de presedinte al Senatului, dar el nu are dreptul sa voteze dect n caz de paritate a voturilor n aceasta Camera. 6. Puterea judecatoreasca Potrivit art.3 sectiunea 1 din Constitutia S.U.A., puterea judecatoreasca este ncredintata Curtii Supreme si unor Curti inferioare , a caror jurisdictie a fost stabilita la nivel federal. Constitutia stabileste puterea Congresului de a nfiinta prin lege curtile inferioare Curtii Superioare a S.U.A. n afara Curtilor federale, Constitutia acorda puteri Congresului de a nfiinta Curti specializate pentru anumite cauze sau pentru anumite domenii de activitate. n ceea ce priveste stabilirea gradelor de jurisdictie, Curtea Suprema este competenta sa judece plngerile mpotriva sentintelor pronuntate de Curtile nfiintate de Congres. Trebuie mentionat ca puterea judecatoreasca federala are atributia de a interpreta si ntari forta juridica a Constitutiei ca lege. Temeiul juridic al acestei puteri se

ntemeiaza pe principiul separatiei puterilor. n ceea ce priveste independenta si inamovibilitatea judecatorilor, acestea se bazeaza pe dispozitiile Constitutiei, potrivit careia "judecatorii de la Curtea Suprema , precum si cei ai celorlalte curti si vor mentine posturile n caz de buna comportare". De asemenea, judecatorii pot fi pusi sub acuzare si judecati potrivit procedurii de impeachment, cnd comit anumite fapte. Ei sunt numiti n functie de Presedinte si confirmati de catre Senat. n prezent, sistemul Curtilor federale este compus din urmatoarele jurisdictii: a) Curtile de district- 94 de jurisdictii; b) Curtile de apel - 13 jurisdictii; c) Curti de jurisdictie speciala; d) Curtea Suprema de Justitie. Curtea Suprema de Justitie a S.U.A. este compusa din 9 judecatori aflati sub coordonarea unui Chief Justice. Acestia sunt numiti pe viata de catre Presedintele S.U.A. si au posibilitatea, de care profita rar, de a se retrage la vrsta de 70 de ani, daca o doresc. 8. Declaratia drepturilor omului (Bill of Rights) Dupa ratificarea Constitutiei S.U.A. n anul 1789 reprezentantii unor state au facut constatarea ca n Constitutie nu se mentioneaza garantarea libertatilor , a drepturilor si privilegiilor cetatenilor. Astfel, Constitutiei i-a fost adaugata Declaratia drepturilor omului (Bill of Rights) n anul 1791, care este compusa din 10 articole denumite amendamente. Aceasta declaratie garanteaza libertatea si drepturile individuale si interzice amestecul guvernului n viata personala a cetatenilor. n Declaratia drepturilor omului, americanilor li se garanteaza libertatea de credinta, libertatea cuvntului si a presei. Ei au dreptul de a se ntruni n locuri publice, de a protesta mpotriva actiunilor guvernului si de a cere schimbari. Au dreptul sa detina arme daca doresc. Declaratia interzice politiei sa retina si sa perchezitioneze o persoana fara motive ntemeiate. De asemenea, nu poate fi perchezitionata locuinta unei persoane fara un mandat din partea unui for judecatoresc. Pna n anul 1986, la cele zece amendamente ale Constitutiei au mai fost adaugate alte 16. Dintre prevederile acestora mentionam: interzicerea sclaviei, garantarea cetateniei si a tuturor drepturilor , indiferent de rasa, acordarea dreptului de vot femeilor si reducerea limitei de vrsta la 18 ani pentru exercitarea dreptului de vot. La ora actuala, Constitutia S.U.A contine 27 de amendamente, iar proiectul celui de-al 28-lea se afla pe agenda de lucru a Congresului.

Sistemul politic american 1787 constitutia americana, cea mai veche constitutie scrisa in functie.

Interdependenta zone de competenta comune. De exemplu: Presedintele numeste judecatorii de la CSJ. Congresul poate demite pentru motive juridice judecatorii sau alti demnitari. CSJ independenta. Fiecare putere are competente si din celelalte puteri, chiar daca se vorbeste despre separatia puterilor. Sensul este de echilibru al puterilor. Prerogativa cea mai importanta a presedintelui este dreptul de veto din 1996 este completat cu un drept de veto partial presedintele poate alege dintr-o lege un articol necorespunzator. Il poate elimina din legea respectiva ceea ce ii ofera de facto o putere quasijuridica. Dreptul de veto nu este absolut. Poate fi infrant de o majoritate de 2 treimi din ambele camere. Sistem cu partide slabe. Presedintele chiar daca se bazeaza pe o majoritate in congres din partea propriului partid, el nu se poate asigura de nimic. In acest moment: presedintele este si seful partidului sau Bush partidul republican. Alegerile pentru congres au loc pentru camera reprezentantilor + o treime din senat, sunt o data la 2 ani. Rezulta o dependenta indirecta a presedintelui de electori, prin congrees. De ce regimul este prezidential? SUA au drept caracteristica o constructie a nivelului federal al statului care nu vine ca un efort de diminuare a particularismului local. Aceste particularisme ofera totusi o cultura politica cu mult mai omogena iin timp. Nu este vorba aici de o centralizare a statului si nici de o nevoie de aparare/protectie, pentru ca geopolitic, SUA nu au vecini periculosi. - ideal tipul de stat slab, liber. Constitutia porneste de la modelul britanic. Pericolul la sfarsitul sec. 18 era o putere excesiva a parlamentului. Separatia puterilor in stat - vazuta intr-o logica liberala. Pornind de la modelul englez dar si de la riscurile pe care acesta il avea, s-a ajuns la un sistem contrabalansat de alte 2 puteri: congresul cu camera reprezentantilor si camera statelor federale unde fiecare stat este egal reprezentat indiferent de marime, populatie, etc.

Presedintele este ales indirect. Membrii congresului sunt alesi direct. In functie de evolutia istorica, de evolutia importantei nivelului federal, se transforma statul slab intr-un stat cu o influenta si relevanta din ce in ce mai mare in statele federale, la nivelul cetatenilor. Rolul presedintelui merge in paralel cu dezvoltarea sistemului democratic. Democratizarea duce la transformarea sistemului din parlamentar, in prezidential. Industrializarea, importanta razboiului, influenta presei duc catre acelasi lucru. Democratizarea in SUA se observa prin dependenta congresului si a presedintelui de opinia publica, de lobbyuri, de autoritatile locale, de societatea civila, etc. Este vorba in mare masura de un efect simbolic, de o putere simbolica. Presedintele are in grija o administratie enorma: 60 ministere, 15 secretari de stat, 10 consilieri pe care doar o influenteaza conform politicii sale, dar nu-si poate utiliza puterea asupra lor in mod direct. Ele sunt teoretic dependente de presedinte, dar practic autonome. OBS! Distinctia dintre regimuri: prezidential (presedintele este ales direct) semiprezidential parlamentar. In SUA nu este asa. Si totusi este regim prezidential. Alegerea presedintelui: Alegeri primare pentru fiecare partid din care rezulta candidatii la presedentie. Au un caracter democratic foarte pronuntat. Cei care desemneaza candidatul unui partid sunt opinia publica si cei care voteaza efectiv in alegerile primare. OBS! Forta unui candidat de a-si strange fonduri pentru campanie denota si capacitatea sa de a-si duce la final programele propuse. Dupa alegerile primare, urmeaza campanie electorala propriu-zisa. Dupa ce fiecare candidat a sustinut cate o campanie electorala in cele 50 de state federale. De obicei candidatii se orienteaza catre statele unde au un procentaj ridicat trebuie sa obtina 50% + 1 din aceste state. OBS! De facto electorii au mandat imperativ. Campania nu este unitara. Sunt de fapt campanii paralele in cele 50 de state, chiar daca mediatic asa pare. Presedintele are o legitimitate fundamentala si reprezinta cheia sistemului intr-o democratie federala. Congresul, ce poate face pentru a limita atributiile prezidentiale? Conform constitutiei, administratia si presedintele nu au dreptul de a initia bugetul sau orice lege. De facto insa, este posibil. O lege nu poate trece decat daca este votata identic in ambele camere. Probleme apar cand sunt majoritati diferite ceea ce slabeste congresul.

OBS! Conresul nu poate face singur mare lucru, dar poate sa-l faca pe presedinte sa actioneze intrun anume sens. In cazul francez, coabitarea marginalizeaza presedintele. In SUA, coabitarea ar trebui sa blocheze sistemul dar nu se intampla asa. Sistemul prezidential in care membrii congresului sunt autonomi isi pot alegge majoritatea din care sa faca parte. Nu au responsabilitate fata de natiune, ca presedintele. OBS! Importanta presei este enorma ca lobby si ca influenta.