Caracterizarea personajelor: Ştefan Gheorghidiu - drama intelectualului lucid Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia

noapte de război", Ştefan Gheorghidiu identificându-se în totalitate cu autorul. Camil Petrescu, este un personaj-narator, deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini. Eroul trăieşte în două realităţi temporale, cea a timpului cronologic (obiectiv), în care povesteşte întâmplările de pe front şi una a timpului psihologic (subiectiv), drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate în jurnalul de front, în care Gheorghidiu analizează cu luciditate atât experienţa subiectivă a iubirii, cât şi cea obiectivă, trăită, a războiului. Student la filozofie, intelectual lucid, Ştefan trăieşte în lumea cărţilor şi nu se poate adapta lumii afacerilor, reprezentată de unchiul Tache, Nae Gheorghidiu şi Tănase Lumânăraru, cu care eroul nu are nicio legătură spirituală. Dialogul de la popotă despre iubire provoacă o reacţie violentă a eroului, care consideră că "cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". Astfel, prin memorie involuntară, se declanşează amintirea propriei poveşti de dragoste, pe care o consemnează în jurnalul de front: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". Eroul este o natură reflexivă, care analizează în amănunt, cu luciditate stările interioare, cu o conştiinţă unică, însetat de certitudini şi adevăr. Prima experienţă de cunoaştere, iubirea, e trăită sub semnul incertitudinii, a unui zbucium permanent în căutarea absolutului. Ştefan primeşte pe neaşteptate o moştenire de la unchiul său, Tache şi, ca urmare, soţia sa, Ela, se lasă în voia tentaţiilor mondene, devenind din ce în ce mai preocupată de lux, petreceri şi escapade, fapt ce intră în totală contradicţie cu idealul său de feminitate. Plimbarea la Odobeşti într-un grup mai mare declanşează criza de gelozie, de incertitudine a iubirii, punând sub semnul îndoielii fidelitatea Elei. Faptele, gesturile, privirile şi cuvintele Elei se reflectă în conştiinţa eroului (autenticitatea) care suferă la modul sublim drama iubirii. Mici incidente, gesturi fără importanţă, priviri schimbate de ea cu domnul G., flirtul nevinovat se hipertrofiau, se amplificau, căpătând dimensiuni catastrofale în conştiinţa eroului: "era o suferinţă de neînchipuit". Principala modalitate de caracterizare pentru a ilustra zbuciumul său interior este introspecţia prin monolog interior. Fire pasională, puternic reflexivă, conştient de chinul său lăuntric, Ştefan Gheorghidiu adună progresiv semne ale neliniştii, ale incertitudinii, ale îndoielilor sale interioare, pe care le disecă minuţios. Atenţia insistentă acordată Elei de domnul G., avocat obscur, dar bărbat monden, sporeşte suspiciunile, personajul1

de la obiecte de preţ la cărţi. Adică tot trecutul". fără cap”. unul dintre soldaţi silabiseşte întruna. nu mai putea citi "nicio carte". se pare. Capitolul "Ne -a acoperit pământul lui Dumnezeu" dezvăluie tragismul confruntării cu moartea. care constituie polul terminus al dramei intelectuale. nimic eroic. războiul este tragic şi absurd. umezeală. eroul însuşi privindu-se din exterior ca pe un obiect. de la lucruri personale la amintiri. deşi am suferit atâta din cauza iubirii. având sentimentul că "e ca la începutul lumii. ceea ce semnifică nevoia eroului de absolut. deoarece reuşeşte să depăşească gelozia care ameninţa să-1 dezumanizeze. păduchi. pe care o priveşte acum cu indiferenţa "cu care priveşti un tablou" şi căreia îi lasă o bună parte din averea la care ea ţinea. personajul îşi amplifică suferinţa. care. Unii critici literari consideră că Ştefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un învins. falsul patriotism şi iresponsabilitatea celor răspunzători de soarta ţării." Văzuse în Ela idealul său de iubire şi de feminitate către care aspira cu toată fiinţa lui şi a cărui prăbuşire îi provoacă întreaga dramă. despicând firul în patru: "Nevastă-mea avea o voce uşor emoţionată". Ca un blestem. de altfel. spaimă. disperare.narator. Eroul trăieşte în lumea ideilor pure. 2 . diaree şi mai ales frică. îi observă pe cei doi cu luciditate. autoanalizându-se. Hipersensibil şi orgolios. Incertitudinea iubirii devine în curând "o tortură". trăind o experienţă morală superioară. inconştienţa şi cinismul politicienilor. obsesiv: "Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". aceea a dramei omenirii. înseamnă noroi. după o absenţă mai lungă. incertitudinea lui se accentuează şi casa îi pare "goală ca un mormânt. fiind înregistrate cu scrupulozitate de Gheorghidiu. Imaginea războiului este demitizată. silită să îndure un război tragic şi absurd. o experienţă trăită direct. moarte. Faptele sunt expuse cu precizia calendaristică a jurnalului de front. căutând în permanenţă certitudini care să-i confirme profunzimea sentimentului de iubire." Notaţiile personajului despre război sunt de o mare autenticitate şi luciditate. dar se simte obosit şi hotărăşte să se despartă definitiv de Ela. ridicând-o la proporţii cosmice. fără nevastă-mea". murdărie. în mod deosebit: "i-am scris că-i las absolut tot ce e în casă. frig. singurul supravieţuitor între toate personajele camilpetresciene. Spiritul polemic al personajului-narator evidenţiază discuţiile demagogice din Parlament. nimic înălţător. foame. aspirând la dragostea absolută. viaţa oamenilor fiind la cheremul hazardului: "cădem cu sufletele rupte în genunchi". A doua experienţă de viaţă fundamentală în planul cunoaşterii existenţiale este războiul. arşiţă. El se înalţă deasupra societăţii meschine. aşa că Ştefan se desparte de soţia sa. Venit pe neaşteptate acasă într-o noapte. Este. n -am fost nicio secundă gelos. frontul. deşi respinge ideea geloziei: "Nu. Tragediile războiului sunt de un realism zguduitor: un ostaş a văzut cum un obuz a retezat capul lui A Măriei şi el "fugea aşa.

introspecţia conştiinţei şi a sufletului. Registrul stilistic al romanului se caracterizează prin claritate. care disecă şi analizează cu luciditate fiecare vorbă. ceea ce-1 uimeşte pe Ştefan. semănând cu oricare alta. p asiunea ei pentru viaţa mondenă." Iubirea lor se născuse din orgoliul lui Ştefan Gheorghidiu. "ea" în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu.Ela este personajul feminin al romanului. Ela se transformă dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. la amintiri. retrospecţia. care flirta evident cu domnul G. dorind să aibă certitudinea iubirii Elei.: "trăgeam cu urechea. Stilul este anticalofil. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. în care el poate gă si iubirea reciprocă perfectă. devenind din ce în ce mai superficială. frază scurtă şi nervoasă. cauzat de aspiraţia spre absolut. este analitic şi intelectualizat. "nevastă-mea". pe care le îmbină. din referirile lui Ştefan. care ar fi vrut-o "mereu feminină. Ela se comportă ca o cochetă. "ca într-un proces verbal". are o expresie deznădăjduită atunci când acesta stă de vorbă cu altă femeie. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. de identificarea deplină a timpului subiectiv cu cel obiectiv. albaştri. în restul romanului o numeşte: "femeia mea". Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării. vii ca nişte întrebări de cleştar". Adică tot trecutul. deasupra discuţiilor acestea vulgare". nervos. fiecare gest. simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu.. "fata asta". Între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare care se amplifică. 3 . sobrietate. Principalele modalităţile de analiză psihologică utilizate de Camil Petrescu în roman constituie tehnici specifice creaţiilor literare psihologice. dialogul. de la lucruri personale . cu măiestrie şi talent: monologul interior. întrucât Ela.. autoanaliza şi autointrospecţia. era cea mai frumoasă studentă de la litere. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastă-mea le avea cu domnul elegant de alături de ea". de declanşarea prin memorie involuntară a dramei suferite din iubire. de la obiecte de preţ la cărţi. bani.care scot în evidenţă zbuciumul interior al personajului. Originalitatea romanului e dată de subtilitatea analitică a propriei conştiinţe. În plimbarea la Odobeşti. Trăsăturile fizice sunt puţine. Ştefan observând mimica şi gesturile femeii care gustă cu familiaritate din farfuria lui G.. "absolut tot ce e în casă. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei: "ochii mari. de faptul că scriitorul este în acelaşi timp personaj şi narator. prilej cu care cititorul şi află numele femeii. indirect. În susţinerea acestei concepţii sugestive este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată. Trăsăturile morale reies. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. al cărui crez nu făcea concesii sentimentului: "Cei care se iubesc au dreptul de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. Averea moştenită de soţul ei dă la iveală firea pragmatică a Elei. Ela acceptând să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui.

] şi din acest monolog nervos se desprinde [. Pentru că eşti prea bun. “. un soi de simfonie intelectuală"...În concepţia lui George Călinescu. Desigur.. Gheorghidiu recunoaşte că este predispus spre introspecţie... uscate şi mistuitoare”. Personajul Ştefan Gheorghidiu din romanul “Ultima noapte de dragoste. plin de subtilitate. din cauza unui singur moment contradictoriu”.” Vrând să-l determine să accepte moştenirea.]. deoarece întregul text este scris la persoana I.. caracterizat de ipocrizie. îşi analizează nefericirea şi gelozia. ea ar vrea să spună..ea îi reproşează hipersensibilitatea : “Eşti de o sensibilitate imposibilă!” De Alte personaje 4 ... intransigenţa fiind cea care îl face insuportabil în ochii cunoscuţilor: “ Aveam o reputaţie de imensă răutate. n-am fost nicio secundă gelos . Ela îl încurajează să se lupte până la capăt cu rudele sale. un om inteligent [. transformând orice întâmplare minoră în dezastru sufletesc. Se victimizează. deşi am suferit atâta din cauza iubirii. egoist. lipsit de caracter”. din intoleranţa mea intelectuală”. spre construirea unor ipoteze despre lucruri care îl preocupă. Este conştient de percepţia eronată a celorlalţi asupra caracterului său...” Când el îi reproşează flirtul cu G. nu are curajul să le recunoască: “ Niciodată n-am avut prilejul să fiu până la capăt nefericit”. aşa încât starea sa specifică este “ măcinarea sufletească”.. dedusă din îndârjirea şi sarcasmul cu care mi apăram părerile... fiindcă nu suportă să fie contrariat: “ Pot transforma însă mici incidente în adevărate catastrofe..] o viaţă sufletească [.. “ foiala de şerpi”: “ Nopţile mi le petreceam în lungi insomnii. prostia :”Dar nu vezi că toţi vor să te înşele. de pătrundere psihologică [.. dar. indiferent ce anume presupune lupta şi să nu se lase înşelat de cei care vor să profite de bunătatea lui. “Nu. dintr-o singură perspectivă.întâia noapte de război” de Camil Petrescu Mijloace de caracterizare Naratorul-personaj ( autocaracterizare) Trăsături şi citate Caracterizare directă Toate observaţiile din roman asupra personajului intră în sfera autocaracterizării..].mă decretau lacom. Ştefan Gheorghidiu este "un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni. Ca un “judecător de instrucţie maniac şi bolnav “.

pune în toate o patimă” Deşi anonimă.Fapte. care se traduce nu numai prin hipersensibilitate. Nu de puţine ori. dezgustătoare”.Îl scoate din rândul celorlalţi oameni prin tendinţa de a despica firul în patru. limbaj. Limbajul îi este sfidător. de faţă cu el. căutând să se ştie că petrece. Îşi înşală categoric soţia. atunci când discută lucruri care îl privesc. nu se abate de la idealurile sale înalte şi are conştiinţa unicităţii sale. Dintre aceia care totdeauna descoperă firele de păr în mâncare. “ Caracterizare indirectă Orgolios. fapt care-i dă putere să-i înfrunte pe toţi. chiar şi în privinţa celui mai banal lucru: “Dumneata eşti dintre cei care fac mofturi interminabile şi la masă.. 5 . În societate. Folosiţi un material nediferenţiat. dar îşi refuză cu încăpăţânare dorinţa de a o vedea. concepţii asemenea. ea îi spune lui Gheorghidiu: “ Atâta luciditate e insuportabilă. dar şi prin predispoziţia de a exagera. aflat în căutarea absolutului. îl caracterizează evidenţiind faptul că este intransigent şi nu acceptă compromisul în nicio situaţie : “Aşa e totdeauna.o doamnă în vârstă are rolul unei cutii de rezonanţă. Concluzie : Gheorghidiu reprezintă intelectualul intransigent. personajul îşi poartă suferinţa ca pe o medalie. Discutaţi mai bine ceea ce vă pricepeţi”.. cum ar fi cele din scena de la popotă. când îi sancţionează drastic pe interlocutori : “Nu cunoaşteţi nimic din psihologia dragostei .

aproape de sărăcie. întrucât Ela. dar sugestive pentru frumuseţea tinerei care este descrisă în mod direct de personajul-narator: "ochii mari..] şi ascultă. albaştri. subiectiv şi realist personaj realist modern tipul feminităţii (Mitul iubirii şi motivul cuplului) În "Ultima noapte de dragoste. aflat în căutarea certitudinii dacă această femeie întruchipează iubirea ideală. Ştefan descoperă că soţia sa este subjugată de problemele pragmatice şi că în procesul care urmează între rude din cauza testamentului ambiguu. scris sub forma unui jurnal de campanie. şi cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. relatarea poveştii de dragoste consemnată de Ştefan în jurnalul de front începe cu această incertitudine a lui: "Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine. însetat de absolutul sentimentului de iubire. îl însoţea pe Ştefan la cursurile din care ea nu înţelegea nimic. de a mânca floricele şi a bea un ţap de bere". o oră pe săptămână. văzut ca iminenţă a morţii. mai ales că duc o viaţă modestă. "Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt". care definesc subiectivismul romanului. care se salvează prin conştientizarea unei drame mai puternice. ea ţine cu îndârjire ca soţul său să nu renunţe la 6 . viaţ a mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. era cea mai frumoasă studentă de la Litere şi el. dominat de incertitudini. iubirea fiind singura lor avere." Trăsăturile fizice sunt puţine. serioasă şi cuminte ca un căţeluş. deoarece este în permanenţă dependentă de bărbatul ei. Ela este personajul feminin al romanului. student la filozofie. întâia noapte de război" (1930). Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid.. o personalitate transparentă. este capabilă de sacrificiu şi de devotament numai pentru a sta mai mult timp cu iubitul. "numai ca să fim împreună [. simbolizând idealul de iubire către care aspiră cu atâta sete Ştefan Gheorghidiu. Deşi "avea oroare de matematici". bucuriile lor fiind "excursia la Moşi şi ştrengăria de a ne da în căluşei. pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente. Căsătoria soţilor Gheorghidiu este liniştită la început. Trăsăturile morale ale eroinei moderne transpar numai indirect. vii ca nişte întrebări de cleştar". Perspectiva narativă este reprezentată de naraţiunea la persoana I şi de prezenţa mărcilor naratorului. Iubirea lor se născuse din orgoliul lui Ştefan Gheorghidiu. Moştenirea neaşteptată pe care unchiul Tache o lasă lui Ştefan Gheorghidiu surprinde pe toată lumea şi schimbă radical căsnicia cuplului. De altfel. Femeia este construită numai prin ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. Ela nu este o individualitate distinctă. al cărui crez nu face concesii sentimentului. prin răsfrângerea lor în afara conştiinţei bărbatului iubit. principiile generale ale calculului diferenţial". aceea a omenirii ce trăieşte tragismul unui război absurd. Ela.Ela . profund îndrăgostita de Ştefan.personaj secundar de roman modern de analiză psihologică.

cuvânt sau privire ale femeii capătă proporţii catastrofale. Dar toate acestea sunt pentru Gheorghidiu probleme minore. Ştefan este uimit de această atitudine a soţ iei sale. să-l facă să-i placa eleganţa. Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua comportare a Elei. fiecare gest al Elei "trăgeam cu urechea. mai ales că în casa Anişoarei cunoscuseră "un vag avocat. foarte căutat de femei". care. iar noile ei preocupări se îndreaptă spre lux şi cumpărături. cu sete nepotolită. La petrecerile mondene. de mine". "era fericită şi surâdea ca o şcolăriţă. spre studiul filozofiei. în preocupările şi admiraţiile ei. gâdilată în orgoliul ei că place unei femei atât de pretenţioase". Ş tefan este dezgustat de comportamentul delicatei Ela. Ela îl îndeamnă pe Ştefan să intre în afaceri. care avea "mania "excursiilor «în bandă»".. Ela face eforturi ca să stea în maşină lângă domnul G. Ştefan simte "cum zi de zi femeia mea se înstrăina. de aceea "viaţa mi-a devenit curând o tortură continuă". î n sufletul căruia fiecare gest. Ştefan observă mimica şi gesturile Elei atunci când este deznădăjduită că nu se află în 7 . spre cursurile de la Universitate şi discuţiile despre metafizică pe care le are cu Ela. chiar dacă pentru asta trebuise să deranjeze "de două ori pe toată lumea". interesată". ei nu erau suficient de bine îmbrăcaţi şi nici nu ar fi avut posibilităţi materiale ca să facă faţă noilor localuri pe care le frecventau acum soţii Gheorghidiu şi pentru abandonarea căroa Ela găseşte motivaţie: "aceste despărţiri devin inevitabile prin gabaritul cheltuielilor". deasupra discuţiilor acestea vulgare. disperarea care i se citea pe chip atunci când bărbatul stătea de vorbă cu altă femeie sunt numai câteva repere ale comportamentului monden al tinerei soţii. Despre vechii prieteni nici nu mai putea fi vorba. de distracţii nocturne sau escapade. Aşezarea Elei la masă lângă curtenitorul domn G. nervos. cei doi nu mai discută probleme filozofice. o fac pe Ela să exclame cu ciudă: "Uf. nu mai petrec mult timp împreună şi Elei nu-i mai este suficientă iubirea lor. Anişoara.şi filozofia asta!". cu trei maşini. comportându-se ca o cochetă şi devenind din ce în ce mai superficială. gesturile familiare de a mânca din farfuria lui. Ştefan cântăreşte fiecare vorbă. pentru că este conştient că nu poate trăi fără ea. spre surprinderea lui. Ela. Ela învaţă să fie interesată de modă. pe care ar fi vrut-o "mereu feminină. Ştefan se chinuie îngrozitor. care le învăţa pe doamne un dans nou.. "dansatorul abia cunoscut cu două săptămâni în urmă". însă acesta eşuează şi se reîntoarce. diferenţa dintre el şi snobii care frecventau aceleaşi cercuri fiind evidentă. îl convinge să-şi comande cămăşi şi costume noi. verişoara cu Ştefan şi măritată cu un moşier bogat. plăpândă şi având nevoie să fie ea protejată. Reluarea vechilor deprinderi ale soţului.niciun procent din moştenire. Fidelitatea Elei este pusă sub semnul întrebării de către Ştefan. Sub influenţa mondenă a Anişoarei. stânjenită de ţinuta neîngrijită a soţului. care nu-l sustrag de la existenţa sa spirituală consacrată studiului filozofiei. la modă. tangoul şi care fusese adus de război de prin cabaretele Parisului. este capabilă să lovească "aprig cu coatele". nu să intervină atât de energic. dansator. făcând parte acum din "banda noastră". hotărăşte ca de Sfântul Constantin şi Elena să plece cu toţii pentru trei zile la Odobeşti. înnoieşte mobilele şi încearcă să -i schimbe şi lui Ştefan hainele şi accesoriile. să prind crâmpeie din convorbirile pe care nevastămea le avea cu domnul elegant de alături de ea".

ea îl pedepseşte. prin care o chema pe Ela să doarmă la ea. dar nimeni nu mai ţinea minte data exactă. Găsindu-i în patul conjugal. După o vreme. Ela îl cheamă "negreşit" la Câmpulung "sâmbătă sau cel mai târziu duminică". Ştefan este deprimat. Egoistă şi impertinentă. îi argumentează că toate femeile din cercul lor se comportă la fel că ea şi bărbaţii lor nu se supără pentru asta. adică seara când se întorsese el de la Azuga. Ela soseşte acasă pe la opt dimineaţa. de unde ea îi scrie aproape în fiecare zi. Ştefan găseşte printre ele un bilet de la Anişoara. Întâlnind-o după o vreme la cursele de cai. întrucât moşierul plecase la ţară şi îi era urât să rămână singură. deoarece fusese convins că Ela îl iubea cu adevărat. motivând că "m-a silit să dansez cu ea". trecuseră patru luni de atunci. Ela refuză să plece acasă cu soţul ei. se îmbracă amândouă la fel "ca să-şi sporească frumuseţea. Ela este Candida. Ela se arată îngrijorată pentru viitorul ei în cazul în care el ar muri în 8 . dar observa cu amărăciune că "ochii ei sunt gata să plângă pentru altul". Ela acceptă să divorţeze deşi se consideră nevinovată şi jignită de bănuielile lui. aranjează ca Ela să petreacă vara la Câmpulung. una blondă. Între cei doi soţi intervine o tensiune stânjenitoare. "nu-i vine să creadă" şi îl părăseşte. nu-şi vorbesc două săptămâni. dar nu reuşeşte să rostească nicio explicaţie. Ştefan vede în ochii Elei "o suferinţă peste puterile ei". Ca să se răzbune. constatând uimit că ochii "albaştri de copil erau tulburi şi îşi muşca îndurerată. Biletul avea data de 15 februarie. Se împacă din nou şi când Ştefan Gheorghidiu pleacă la Dâmbovicioara. pentru a-i adormi bănuielile. Î n capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" care încheie "cartea întâi" a romanului. deoarece el este foarte nervos şi o izgoneşte. buza de jos. Gheorghidiu interpretează faptul că pe o ticluire pusă la cale de ele. ca sublocotenent. aproape de regimentul său. alta brună. moale şi roşie". cum îşi sporesc valoarea perlele. nu are nicio informaţie despre ea şi simte în suflet un pustiu imens. dacă în februarie fusese într-adevăr plecat la moşie şi Ela dormise la ei. Ştefan se enervează şi ia cu el "o cocotă destul de frumuşică. fapt ce se va confirma. fiind convins că "niciodată femeia aceasta nu mă iubise". apoi se îndoieşte de motivul pentru care ar fi recurs Ela la o astfel de stratagemă. _Încearcă să afle de la Iorgu. o distincţie menită "a face impresie" şi-l surprinde din nou pe Ştefan cu pretenţiile ei pragmatice. întorcându-se pe neaşteptate acasă după două săptămâni de absenţă. soţul Anişoarei. dacă sunt colecţie". deseori.atenţia domnului G. voinică şi nespus de vulgară". Drama se amplifica atunci când. răsturnând din greşeala un teanc de cărţi. Vesela şi Candidă. stând mereu aproape în braţele domnului G. se considera nevinovată şi jura că nu ştie despre ce vorbeşte el. Ea pare schimbată. are o atitudine studiată. Ştefan nu o găseşte acasă pe Ela. fiind cuprins de o deznădejde crâncenă: "n-aş fi dorit nici celui mai cumplit duşman al meu să caute în zorii zilei şi să sufere cum sufeream eu". Atunci când Ştefan o anunţă că vrea să divorţeze. Ela consolidează prietenia cu Anişoara. iar la o altă petrecere Ela se simte umilită şi jignită deoarece Ştefan face curte în mod ostentativ altei femei. după câteva zile s -au împăcat şi au petrecut o luna de vis la Constanţa. că ea ar fi putut să simtă durere sau bucurie numai pentru el. fiind concentrat în armată. Ela este înmărmurită de durere.

ii era deci sigur amant" şi se hotărăşte să-i omoare pe amândoi. criticul "Nicolae Manolescu evidenţiază subiectivismul cu care este construită eroina: "Nu Ela se schimbă (poate doar superficial. îi aminteşte cu neruşinare că ea l-a iubit şi atunci când era sărac. El se simte acasă. fără viaţă". aşa că nu-şi duce la îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi. care nu-i acordă femeii nicio şansă de a se dezvinovăţi. puternic individualizat în literatura română prin faptul că nu apare ca personalitate distinctă. cititorul fictiv (naratarul) percepând-o prin mijlocirea personajului-narator subiectiv. semănând cu oricare alta. "acum totul e parcă din alt tărâm. de la obiecte de preţ la cărţi. Limbajul artistic al lui Camil Petrescu se caracterizează prin claritate. înstrăinat definitiv. Intelectual lucid. iar autorul consideră că într-o operă literară relatarea subiectului trebuie să fie precisă şi concisă. "ceva uscat. Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti.] aş fi fost închis din cauza ei. Ela se transformă treptat dintr-un ideal de femeie într-o femeie oarecare. deşi cândva "as fi putut ucide pentru femeia asta [. ca o reproducere a unui tablou original. Stilul este anticalofil. 9 . prelungirea propriului eu.război. sobrietate. că oricând ar fi putut "găsi alta la fel". sugestiv este şi faptul că el îi spune pe nume o singură dată. frază scurtă şi nervoasă. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa. mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată" şi-i propune să se despartă. la amintiri. Ştefan îl vede în Câmpulung pe domnul G. ci acelea din conştiinţa lui Gheorghidiu. pentru crimă". În susţinerea acestei concepţii. În acest caz putem afirma că singurele evenimente veritabile nu sunt acelea obiective. "ea". Gheorghidiu se simte detaşat parcă de sine şi de tot ce a fost.. în restul romanului o numeşte: "femeia mea". iar între noi abia dacă e firul de aţă al gândului întâmplător". "fata asta". care altădată m-ar fi înnebunit de emoţie şi plăcere".. cu luciditate. Aşadar. prilej cu care cititorul şi află numele femeii.. ci felul în care o vede Ştefan. Rănit şi spitalizat. singura în stare să-i înţeleagă aspiraţiile. Gândindu-se la suferinţele care-l chinuiseră din cauza Elei. bani. abia după căsătorie). "absolut tot ce e în casă. Pentru el. Ela i se pare acum banală. în care el poate găsi iubirea reciprocă perfectă. aspiraţiile şi concepţia femeii. Locotenentcolonelul pe care-l întâlneşte întâmplător îl obligă să se întoarcă la regiment. În "Arca lui Noe". însetat de absolut. este femeia unică. de la lucruri personale.. Ştefan Gheorghidiu vede în Ela idealul de femeie. "ca într-un proces verbal". în conştiinţa lui Ştefan Gheorghidiu. lângă Ela. "nevastă-mea". nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici. Adică tot trecutul". Naratarul nu are acces la opinia Elei privind dragostea lor şi n-are cum să cunoască punctul de vedere al acesteia în ceea ce priveşte intensitatea sentimentelor sau propria loialitate. apoi îi pretinde să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generala". Ela este un personaj modern. este primit de Ela cu amabilitate şi "o serie întreagă de demonstrate. interiorizat şi analitic. Îşi dă seama. cum se spune. experienţa dramatică a frontului fiind decisive. gândind nepăsător: "sunt obosit. Numai pe acestea le putem povesti fără riscul de a greşi". Drama iubirii lui intră definitiv în umbră. dându-şi arama pe faţă. arătându-se excesiv de grijulie. este analitic şi intelectualizat.

10 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful