ARBITRAJUL PROCEDURA ALTERNATIVA DE SOLUTIONARE A LITIGIILOR COMERCIALE

"I cannot emphasize too strongly to those in business and industry- and especially to lawyers- that every private contract of real consequence to the parties ought to be treated as a 'candidate' for binding private arbitration."1

Negocierea si executarea tranzactiilor multi-jurisdicionale si transfrontaliere este un aspect esential si recurent in mediul de afaceri si implicit in domeniul dreptului comercial si al comertului international. In zilele noastre, arbitrajul reprezinta o metoda din ce in ce mai populara pentru rezolvarea disputelor comerciale si mai ales a disputelor comerciale internationale, intre partile implicate in comertul international. Originile arbitrajului comercial pot fi gasite in Antichitate, dar mai ales in Evul Mediu, cand disputele de natura comerciala erau solutionate de parti, prin intermediul unei persoane de autoritate desemnate de parti, cu reputatie nestirbita, cunoscatoare a obiectului litigiului, dar mai ales care se bucura de deplina incredere a celor care o solicita pentru impartirea dreptatii.2 In Romania cadrul de organizare al arbitrajului comercial a fost creat prin Codul de Procedura civila adoptat in 1865, care in Cartea a IV-a reglementeaza, inchegat si sistematizat, arbitrajul. Dispozitiile Cartii a IV-a a Codului de procedura civila au fost aplicate pana la instaurarea regimului comunist, cand principiile liberale ale reglementarii, au intrat in conflict cu noile principii socialiste. Din acel moment, intreprinderile devenind proprietatea statului, litigiile comerciale au fost solutionate de Arbitrajul de Stat.3 Aproape 5 decenii, pana in 1993, prevederile, prevederile Cartii a IV-a nu au mai fost aplicate, fara ca ele sa fi fost formal abrogate. Incidenta reglementarii a fost restransa la segmentul relatiilor de comert exterior, singura institutie arbitrala in Romania fiind Comisia de Arbitraj de pe langa Camera de Comert a Republicii Romania. 4Accesul spre arbitrajul privat a fost redeschis
1

Pasaj din disursul prim-procurorului sef al SUA, Warren E. Burger

Christian Buhring-Uhle and Gabriele Lars Kirchhof, Arbitration and Mediation in International Business, 2nd Edition, 2006, p. 41
3

Gabriel Boroi, Dumitru Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Editura All, Bucuresti 2008, p. 678
4

Dr. Eugen Popa, Petru Ciacli, Elemente de drept public si privat, Editura Servo-Sat, Arad 1999, p. 345

prin Decretul Lege nr. 139 / 1990 privind Camerele de Comert si Industrie din Romania care prin prevederile art. 5, lit. j stipuleaza ca atributie expresa a Camerei, organizarea arbitrajului adhoc, iar art. 11 prevede organizarea si functionarea Curtii de Arbitraj International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei. Functionarea efectiva a arbitrajului s-a realizat numai incepand cu anul 1993, cand Cartea a IV-a a Codului de procedura civila a fost modificata, luandu-se ca model REGULILE UNCITRAL (United Nations Commission on International Trade Law). 5 Astfel pe langa camerele de comert si industrie teritoriale s-au reinfintat comisiile de arbitraj care si-au adoptat regulamente proprii de functionare, bazate pe prevederile Cartii a IV-a din Codul de procedura civila.6 Care sunt avantajele arbitrajului comercial? Sunt multe. In primul rand, cei care judeca asemenea procese sunt oameni specializati. Si judecatorii stiu drept comercial, dar ei trebuie sa stie tot felul de alte lucruri. Mai exista avantajul de a-ti alege judecatorul, in timp ce la justitie exista judecatorul de stat, pe care nu poti sa-l dai la o parte decat daca ai motive de recuzare, la arbitrajul comercial cei implicati isi aleg propriul arbitru. Fiecare e preocupat sa aleaga un profesionist. Daca un arbitru nu se comporta profesional sau moral adecvat, sansa de a fi ales data viitoare este nula. Alt avantaj este durata arbitrajului. La justitie un proces dureaza doi-trei ani de zile, pana se epuizeaza toate caile de atac. La arbitraj dureaza cinci-sase luni. Daca se introduce si o actiune in anulare, inseamna maximum un an de zile. De asemenea, un alt avantaj este executarea hotararilor. Hotararile de la arbitraj se executa exact ca o hotarare judecatoreasca, pe plan intern. Pe plan extern, chiar mai bine, pentru ca pentru hotararile judecatoresti nu exista conventii privind executarea lor, dar pentru arbitraj exista.7 De asemenea, costurile procesului sunt mai ieftine. Taxele sunt asemanatoare, dar pentru ca sunt mai putine infatisari, si aici inseamna costuri mai reduse. In lumea occidentala, arbitrajul este calea normala de solutionare a litigiilor comerciale: pentru cele internationale aproape in exclusivitate, pentru cele interne, aproape de jumatate. In Romania, pentru cele internationale nu e folosit intr-o masura suficienta, iar pe plan intern sigur nu e folosit intr-o masura suficienta. Doctrina juridica a formulat si alte definitii conceptului in discutie dintre care cea mai precisa pare a fi aceea ce da acestui concept semnificatia de

T. Clay, Arbitrage et modes alternativs de reglement de litiges, in DALLOZ,nr. 36/7133/2003, p. 2469

Gabriel Boroi, Dumitru Radescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat , Editura All, Bucuresti 2008, p. 678
7

Mircea N. Costin, Calin M. Costin, Dreptul comertului international, Volumele I,II Editura Argonaut, Bucuresti 1999, p. 235

institutie juridica pentru solutionarea litigiilor internationale, de catre persoanele investite cu aceasta sarcina, chiar de catre partile contractante aflate in litigiu.8 Arbitrajul poate fi definit ca fiind acea cale conventionala de solutionare a litigiilor prin persoane particulare, care sunt investite de partile litigante sa constituie tribunalul arbitral, pentru solutionarea printr-o hotarare obligatory a unui litigiu, avand ca obiect drepturi de care partile pot dispune.9 Denumirea de arbitraj international a primit consacrare prin conventii internationale, ca si in practica de comert international si in doctrina juridica de specialitate. 10Este suficient sa amintim in acest sens ca aceasta denumire apare chiar in titlul Conventiei europene asupra arbitrajului comercial international din 21 aprilie 1961 (semnata la Geneva). Pe de alta parte Conventia pentru recunoasterea sentintelor arbitrale straine, semnata la 10 iunie 1958 la New York a fost precedata de o conferinta a Natiunilor Unite asupra arbitrajului comercial international. Denumirea de arbitraj comercial international este consacrata si in documentele Comisiei Natiunilor Unite pentru Dreptul comertului international. Instituit si reglementat prin acte normative speciale, arbitrajul obligatoriu, asa-numitul arbitraj de stat, a constituit, inainte de 1990, cea mai frecventa forma de solutionare a litigiilor economice din tara noastra, in timp ce arbitrajul facultativ a fost practicat numai in cadrul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comet si Industrie a Romaniei, si acesta numai in raporturile de comert exterior si cooperare economica internationala . 11 In conceptia legiutorului roman, potrivit art. 369 C.proc.civ. un litigiu arbitral care se desfasoara in Romania este socotit international daca s-a nascut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.12 In armonie cu aceasta prevedere art.3 pct.2 din Regulile de procedura ale Comisiilor de arbitraj teritoriale statueaza ca litigiul este international cand decurge dintr-un contract de comert exterior.13Arbitrajul presupune existenta unui litigiu sau iminenta declansarii acestuia , care isi are
8
9

Ioan Macovei, Dreptul comertului international, Editura Junimea, Iasi, 2003, p. 361.

Mircea N. Costin, Calin M. Costin, Dreptul comertului international Volumele I,II Editura Argonaut, Bucuresti 1999, p. 235
10

T. Clay, Arbitrage et modes alternativs de reglement de litiges, in DALLOZ,nr. 36/7133/2003, p. 2469. O. Ungureanu, C. Jugastru , Manual de drept international privat , Editura, All Beck, Bucuresti 1999, p. 287 O. Ungureanu, C. Jugastru , Manual de drept international privat , Editura, All Beck, Bucuresti 1999, p. 287

11

12

13

Gabriel Boroi, Dumitru Radescu, Codul de procedura civila comentat si Adnotat , Editura All, Bucuresti 2008, p. 698

izvorul intr-un raport juridic de drept privat in al carui continut sunt drepturi asupra carora partile pot face o tranzactie. Litigiul supus arbitrajului trebuie sa aiba ca obiect drepturi asupra carora legea permite partilor sa faca tranzactie.14 Desemnarea arbitrilor si stabilirea procedurii arbitrale au loc prin conventia de arbitraj , incheiata prin acordul partilor litigante. Hotararea arbitrala poate fi pusa in executare silita cu ajutorul fortei coercitive a statului. Arbitrajul comercial nu trebuie confundat cu procedura prealabila de conciliere in cazul litigiilor comerciale, stipulate de prevederile art. 720 C. pr. Civ. Aceasta procedura trebuie urmata numai atunci cand partea interesata intelege sa se adreseze instantei de judecata competente pentru solutionarea unui anumit litigiu comercial. Importanta arbitrajului privat poate fi dedusa indeosebi din multiplele avantaje pe care institutia, desi privata, le prezinta fata de justitia statala.15 Trasatura dominanta a reglementarii arbitrajului consta in libertatea contractuala a partilor, ele fiind libere sa aleaga sau nu aceasta cale. Partile pot alege, prin simplul lor acord de vointa, arbitrii care urmeaza sa solutioneze litigiul dintre ele; o atare posibilitate, de alegere a judecatorilor, este exclusa in cadrul justitiei statale. Exista astfel posibilitatea alegerii, in calitate de arbitri, in litigiile comerciale a unor specialisti in domeniul dedus judecatii, sporind astfel increderea partilor si garantia competentei celor ce-i vor judeca. De altfel, neindeplinirea conditiilor de calificare poate constitui o cauza de recuzare a arbitrilor. Arbitrajul ofera astfel o judecata eficienta, prin arbitri cu experienta indelungata si de o competenta recunoscuta in domeniul respectiv, ceea ce-i confera institutiei arbitrajului o deosebita popularitate in unele state dezvoltate din punct de vedere economic. De asemenea, arbitrajul prezinta sansa de a nu se supune unui formalism excesiv care deseori sufoca desfasurarea in conditii de eficienta si celeritate a unui litigiu. 16 Astfel, sub rezerva respectarii dispozitiilor imperative ale legii, a ordinii publice sau a bunelor moravuri, partile pot stabili, prin conventia arbitrala sau printr-un act separat, regulile de procedura pe care tribunalul arbitral sa le urmeze in solutionarea litigiului. In lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral poate sa reglementeze procedura de urmat, conform propriilor regulamente adoptate. Arbitrajul confera confidentialitate, desfasurarea procedurii arbitrale realizandu-se in cerc inchis, ce permite pastrarea secretului comercial si evitarea publicitatii judiciare, aspect
14

Constantin Crisu, Nicorina Crisu Magraon, Stefan Crisu, Codul Juristului, Editura Argesis, Curtea de Arges 2008, p. 981
15

Ioan Le, Tratat de drept procesual civil, ediia a II-a, Ed. All Beck, Bucureti, 2002, p. 691 M. Tbrc , Drept procesual civil, vol.I, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2005, p. 378.

16

deloc neglijabil mai ales in raporturile comerciale. Natura privata a arbitrajului explica faptul ca arbitrajul nu este guvernat de principiul publicitatii. Astfel, numai partile personal sau prin reprezentantii lor participa la dezbaterea litigiului. Nici hotararea tribunalului arbitral nu se pronunta in sedinta publica, ea fiind adusa numai la cunostinta partilor implicate. De altfel, legea instituie raspunderea arbitrilor pentru incalcarea acestei obligatii. 17 In acest fel, reputatia partilor, indeosebi a comerciantilor, poate ramane neafectata, indiferent de solutia finala pronuntata in arbitraj. 18Sentinta arbitrala este obligatorie si definitiva, putand fi desfiintata numai pe calea actiunii in anulare, dar nu pentru motive care vizeaza fondul litigiului, ci doar pentru exceptiile procedurale prevazute de Codul de procedura civila 19. Sentinta poate fi investita cu formula executorie astfel incat, ulterior, sa i se aplice procedura executarii silite. Un alt avantaj este acela al taxelor mai mai reduse in raport cu cele judiciare , in special in cadrul arbitrajului ad-hoc. Taxele arbitrale difera in functie de valoarea obiectului cererii arbitrale dar si in functie de caracterul intern sau international al litigiului . Cuantumul taxelor mai este influentat si de numarul de arbitri desemnat de parti, arbitrajul cu un singur arbitru fiind cel mai avantajos sub acest aspect. Faptul ca partile pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, ceea ce poate reprezenta, in dinamica relatiilor de afaceri, ideea de parteneriat de natura sa permita mentinerea si continuarea raporturilor contractuale intre persoanele implicate. Ideea de parteneriat in arbitraj este sustinuta, intre altele, si de posibilitatea ca suportarea cheltuielilor de judecata sa se faca potrivit intelegerii partilor. Numai in absenta unei astfel de intelegeri, se aplica regula prevazuta pentru sotutionarea litigiilor de catre instantele de judecata si anume, suportarea cheltuielilor antrenate sa se faca de catre partea care a pierdut litigiul. Exista si dezavantaje, deloc neglijabile, ce trebuie avute in vedere de partea care doreste sa apeleze la instanta arbitrala pentru solutionarea litigiului sau. Partile renunta la garantiile de independenta si nepartinire pe care le ofera justitia statala , la competenta judecatorilor care sunt responsabili cu impartirea dreptatii. In acest context, este de retinut aspectul potrivit caruia administrarea probei cu martori precum si ascultarea expertilor se face fara prestare de juramant. De asemenea, tribunalul arbitral nu poate sa recurga la mijloace de constrangere si nici sa aplice sanctiuni martorilor sau expertilor in cazul in
17

Ioan Le, Tratat de drept procesual civil, ediia a II-a, Ed. All Beck, Bucureti, 2002, p. 691 V.M. Ciobanu, Despre natura juridic a aciunii n anulare a hotrrii arbitrale n Dreptul nr.1/2002, p.76-83

18

19

Mircea N. Costin, Calin M. Costin, Dreptul comertului international Volumele I,II Editura Argonaut, Bucuresti 1999, p. 423

care acestia nu se supun indicatiilor instantei arbitrale .20 Deosebit de important este si faptul ca, desi se pot incuviinta masuri asiguratorii si masuri vremelnice de catre tribunalul arbitral, in caz de impotrivire, executarea acestor masuri poate fi dispusa numai de catre instanta judecatoreasca. Incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, posibilitatea de a se reveni la instanta judecatoreasca si la procedura urmata de aceasta in solutionarea diferendului. 21 De asemenea, cauzele care pot conduce la desfiintarea hotarrii nu sunt att de cuprinzatoare ca si motivele prevazute pentru exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.Semnificativ este si factorul subiectiv care poate sa afecteze justa solutionare a cauzei.22 In acest context riscul partialitatii arbitrului fata de partea care l-a ales nu este de neglijat.De asemenea, in ipoteza unui arbitraj multipartit (ce are ca obiect litigii care intereseaza mai mult de doua parti) dificultatile si dezavantajele arbitrajului sunt considerabile. Spre deosebire de instanta de judecata care chiar si din oficiu poate sa dispuna conexarea acelor dosare aflate pe rol si intre care exista stranse legaturi, instanta arbitrala nu poate proceda astfel, rezultand astfel dispersia procedurilor in fata diferitelor organe de jurisdictie si pronuntarea unor hotarari contradictorii. In diversele ipostaze ale arbitrajului multipartit, probleme deosebit de complexe si in continua actualitate privesc numirea arbitrilor, consolidarea caracterului consensual al arbitrajului, stabilirea normelor de procedura.23 Dificultatile apar tocmai datorita caracterului contractual al arbitrajului. Lipsa consensului partilor poate conduce la organizarea unor arbitraje paralele, cu toate consecintele negative ce pot decurge din aceasta, inclusiv pronuntarea unor hotarari arbitrale contradictorii.24 Astazi, initierea si aplicarea reformelor economice, politice si juridice confera arbitrajului facultativ o vocatie noua si un regim juridic aparte, corespunzator exigentelor libertatii comertului, ale initiativei libere si ale regimului concurential. Chiar daca beneficiind in cadrul
20

V.M. Ciobanu, Despre natura juridic a aciunii n anulare a hotrrii arbitrale n Dreptul nr.1/2002, p.76-83. G. Beleiu, E. Osipenco, M. Cozmanciuc, Desfiinarea hotrrii arbitrale n Dreptul nr.9/1995, p.15.

21

22

O. Cpn, Atribuiile instanelor judectoreti n domeniul arbitrajului privat , n Revista Dreptul, nr.9/1997, p. 12-13
23

A. Rizeanu, Contestatia la executare in materie civila in lumina practicii Judiciare, Editura All, Bucuresti 1996

24

Dan Lupascu, Culegere de practica judiciara a Tribunalului Bucuresti in materie comerciala 1990-1998 , Editura All Beck, Bucuresti

celor mai multe dintre facultatile de stiinte juridice de statutul optional sau chiar facultativ, forma de justitie privata a arbitrajului, in special cel comercial - procedura speciala de solutionare a litigiilor cu caracter patrimonial care privesc drepturi si obligatii tranzactionabile de catre parti cunoaste in ultima vreme o autonomizare accentuata25 fata de disciplina-sursa, dreptul procesual civil, desprindere la originea careia se afla amploarea cu care este consemnat in practica juridica autohtona a ultimului deceniu. Aceasta este, desigur, si urmarea renasterii, evolutiei si perfectionarii dreptului afacerilor, in principal a celui comercial, a dezvoltarii fara precedent a relatiilor de comert exterior si de cooperare economica internationala ale Romaniei. In vremurile nu prea indepartate, arbitrajul nu era folosit in litigiile interne, ci numai pentru cele extere. Dupa revolutie, majoritatea juristilor crescuti in acele vremuri, care nu au avut de-a face cu arbitrajul, l-au privit ca un fel de curiozitate si cu suspiciune, unii chiar cu ostilitate. Din cauza aceasta, profesionistii recomanda cu destula rezerve arbitrajul. Cei care il cunosc il recomanda fara dubii, iar cei care nu-l cunosc au retineri. Nici macar 1% din litigiile comerciale nu ajung la arbitraj, ori asta este mult sub ceea ce se intampla in alte tari. La Curtea de la Bucuresti, sunt in jur de 700-800 de dosare pe an. Principala cauza este ignoranta comerciantilor si a sfatuitorilor juridici, care nu stiu exact ce inseamna arbitrajul. Sunt convinsa insa ca lucrurile vor evolua, ca se vor schimba in bine, iar arbitrajul se va bucura de o apreciere mai larga si in tara noastra. "For an arbitrator goes by the equity of a case, a judge by the law, and arbitration was invented with the express purpose of securing full power for equity."26

BIBLIOGRAFIE:

1. G. Beleiu, E. Osipenco, M. Cozmanciuc, Desfiinarea hotrrii arbitrale n Dreptul nr.9/1995 2. Gabriel Boroi, Dumitru Radescu, Codul de procedura civila comentat si Adnotat, Editura All, Bucuresti 2008

25

Mircea N. Costin, Calin M. Costin, Dreptul comertului international Volumele I,II Editura Argonaut, Bucuresti 1999, p. 235
26

Aristotel,

3. V.M. Ciobanu, Despre natura juridic a aciunii n anulare a hotrrii arbitrale n Dreptul nr.1/2002 4. Mircea N. Costin, Calin M. Costin, Dreptul comertului international Volumele I,II Editura Argonaut, Bucuresti 1999 5. Constantin Crisu, Nicorina Crisu Magraon, Stefan Crisu, Codul Juristului, Editura Argesis, Curtea de Arges 2008 6. O. Cpn, Atribuiile instanelor judectoreti n domeniul arbitrajului privat, n Revista Dreptul, nr.9/1997 7. Ioan Le, Tratat de drept procesual civil, ediia a II-a, Ed. All Beck, Bucureti, 2002 8. Dan Lupascu, Culegere de practica judiciara a Tribunalului Bucuresti in materie comerciala 1990-1998 , Editura All Beck, Bucuresti 9. Ioan Macovei, Dreptul comertului international, Editura Junimea, Iasi, 2003 10. Rizeanu, Contestatia la executare in materie civila in lumina practicii Judiciare, Editura All, Bucuresti 1996 11. M. Tbrc , Drept procesual civil, vol.I, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2005 12. O. Ungureanu, C. Jugastru , Manual de drept international privat , Editura, All Beck, Bucuresti 1999 13. T. Clay, Arbitrage et modes alternativs de reglement de litiges , in DALLOZ, nr. 36/7133/2003