Umanitate sub escort

Suntem umanitatea sub escort, Mrluim ngenunchiai sub cer i, vai, pmntul nu ne mai suport i ne nghite, ospitalier. Se crap-n dou piatra canibal, Ca s mnnce oameni vii, la prnz, i, sub cumplita cerului rafal, Oceanele au izbucnit n plns. i ntre timp ne-ntemeiem pe ur, Ne urmrim, ca s ne facem ru, Venin universal n stare pur i fiecare cu aportul su. Cldim civilizaii arogante, Ca semn c nu ne pas de nimic, i brusc vulcanii o pornesc pe pante i orice lider redevine mic. Ceva se-ntmpl i-n afara noastr Cum se ntmpl i n noi, curent, i sar civilizaii pe fereastr, Pe cnd se sparge ara-Continent. Nimic din tot ce e n-o s rmn, Computere, maini i satelii, ntr-o secund totul e rn Care-i resoarbe ngerii strivii. Se prbuete ultimul orgoliu, Averea nu mai are nici un rost, Cnd milioane de chinezi n doliu Se reculeg, plngnd, pentru ce-a fost. Aceasta e o lume nebuneasc, Pe care noi n-o mai putem salva, Menit i s scad i s creasc, Purtnd principiul rstignirii-n ea. Pe-aici, prin valea noastr fr mil, Progresul se pltete prin regres i vanitatea se transform-n mil, Ne natem des ca s murim mai des.

i ca ntr-o demonic risip, Cu bine i cu ru, n terci egal, Pmntul ne nghite ntr-o clip i, iat, ce e mal devine val. Se anuleaz ur i iubire, Culorile se prbuesc n iad, i, brusc, materniti i cimitire n gropnie necunoscute cad. Suntem umanitatea condamnat S-ndure cald i rece, fel de fel, Vin cu dobnd notele de plat i nu mai sunt instane de apel. Ce lume, ca o tragic amant, Asasinat de instane reci, i amintirea ei halucinant Din creier ni se stinge pentru veci. Cndva, vreun greier dac o s poat, Va mai cnta peste pustiu, cri-cri, Despre o lume care-a fost odat, O, biata noastr lume scufundat, O lume care nu mai poate fi.
poezie de Adrian Punescu