Sunteți pe pagina 1din 2

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, De cnd m simt tot mai bogat, de tine, i-mi stau pe tmple soarele i luna, Acum mi-e cel mai ru i cel mai bine. M-a jelui n fel de fel de jalbe n care nici n-a spune cum te cheam, Ptrate negre i ptrate albe mi covresc grdina i mi-e team. i, uite, n-are cine s ne-ajute, Abia-i mai ine lumea ale sale i-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri caut o cale. Prin gri descreierate - accidente, Mrfare triste vin, n miezul verii, Iar eu sunt plin de gesturi imprudente, Ca s te-apropii i ca s te sperii. Jur-mprejur, priveliti aberante, Copii fragili ducnd prinii-n spate, Btrni cu snii gri de os pe pante i albatroi venind spre zri uscate. Mi-e dor de tine i i caut chipul n fiecare margine a firii, n podul palmei, dac iau nisipul, Simt un inel jucndu-se de-a mirii. Te-aud n btlii din vreme-n vreme, Ostaii grzii tale i se-nchin, Iubita mea cu foarte mari probleme, Cu chip slavon i nume de regin. Fiorul rece prin spinare-mi trece, Cnd mi-amintesc cu gene-nlcrimate C tu, de la etajul treisprezece, Voiai s te arunci, s scapi de toate. Dar tu-nelegi, de fapt, c nu se cade S-i pui n cumpn ntreaga via, C nu-s n joc abstractele rocade, Ci sngele ce fierbe sau nghea.

Neputincioas, trist i frigid, Aa ai fost i apreai senin, Dar cel care-a tiut s te deschid Nu-i fericit, ci mbtat de vin. De te lucram srguincios cu dalta, De te fceam din carnea mea, iubito, Nu deveneai, cum astzi eti, o alta, Pe care la cldur am trezit-o. Lsnd ambiiile de o parte, Ne aruncm n marea nemiloas i-mpreunai, ca filele-ntr-o carte, Ne facem, din sudoare, sfnt cas. Pe urm, vin ceilali s ne-o distrug i ochii ti m caut ntruna i eu nal nefericit rug, Purtnd pe tmple soarele i luna. i te iubesc cu mil i cu groaz, Tot ce-i al tu mi se cuvine mie, Ca un nebun de alb ce captureaz Regina neagr, pentru venicie.
poezie de Adrian Punescu