Sunteți pe pagina 1din 2

Lacrimi pentru tatal invins

Unde va duceti, puteri parintesti Si va tot stingeti mereu, Tata, ce faci si de ce-mbatranesti, Frate mai mare al meu? Cand eu eram mai tanar si tata era tanar Jucandu-se cu mine, ca-n basme si minuni El ma purta pe brate si m-arunca pe umar Sau ne tranteam prin iarba ca doi prieteni buni. Era barbat puternic, intra cu sacu-n moara, Nu-l speria nimica, avea puterea sa Si ma-nvingea la lupta in fiecare vara Si protector si tandru spre mine suradea. Dar a venit o toamna cu mult porumb de lapte, Dar a venit o toamna cum n-as mai vrea sa vad, In mine era ziua, in tata era noapte Si-a inceput al varstei neinfranat prapad. Noi ne jucam de-a tranta stand umar langa umar Si l-am simtit ca pica sub umarul meu stang Si-am inteles ca tata, de-atunci nu mai e tanar Si-nvingator in lupta, am inceput sa plang. Ca un copil sub mine voia sa se agate De-un umar mai puternic ca sa nu-i fie greu Si imi venea sa urlu si-apoi sa-l port pe brate, Tu, iarta-ma de toate, parinte bun al meu. A fost cea mai cumplita si cea din urma tranta, Latrau in departare si-n sangele meu caini, Am ajutat faptura parintelui meu sfanta Si lacrimi de iertare imi siroiau pe maini. As vrea sa se intoarca iar vremea minunata Cand tu in batalie ma invingeai usor, Mai bate-ma o data si fii puternic, tata, Ca tu crescand in varsta si eu incep sa mor. Indreapta catre ceruri puternicul tau umar, Tu, care-n biruinta mai cald ma ocrotesti, Invinge-ma in lupta, sa cred ca mai esti tanar, Asaza-ma sub bratul tutelei parintesti.

poezie de Adrian Punescu d