Discursul preşedintelui PNL Crin Antonescu la Congresul TNL – 4

aprilie 2009

Domnule Preşedinte,
doamnelor, domnilor,
dragele mele,
dragii mei,

Iar am emoţii. Am emoţii pentru că de câte ori v-am întâlnit, şi v-am

întâlnit întotdeauna în calitate de bătrân, pentru că nu am apucat din
1990 încoace să fiu membru al Organizaţiei de Tineret. Pe noi ne-a
prins în 1990, pe cei de vârsta mea, ne-a prins istoria într-o situaţie în
care tinereţea noastră a fost cumva rechiziţionată şi am fost declaraţi
bătrâni.
Am emoţii când vă întâlnesc pentru că speranţele noastre se duc, s-au
dus mereu către dvs., către voi, şi, din capul locului, şi pentru ce aţi
făcut în aceşti din urmă ani vreau să vă mulţumesc. Vreau să-i
mulţumesc personal lui Cristi Adomniţei. Vreau să vă mulţumesc
tuturor pentru că, în bună parte, aceste speranţe ale noastre şi ale
altora nu au fost înşelate. Vă mulţumesc şi vă felicit pentru tot ceea ce
aţi reuşit în aceşti ani. Vă mulţumesc şi vă felicit pentru că ori de câte
ori PNL dă bătălii şi, slavă Domnului!, dă multe, sunteţi în prima linie.
Sunteţi în faţă. Sunteţi cei care puneţi aproape tot ce aveţi la bătaie.
Aşa trebuie să rămâneţi, chiar dacă veţi înainta în vârstă.
România politică de astăzi este o.. conjuraţie a… nepăsării, a
mediocrităţi şi, în mare măsură a incompetenţei. E un sistem de
complicităţi în jurul acestor caracteristici şi comportamente pe care noi
trebuie să-l denunţăm şi să-l spargem. Nu avem mai mult de făcut
decât să facem politică din vocaţie, să facem politică în mod
profesionist, să facem politică cu pregătire, cu învăţătură şi cu
dedicaţie.
Foarte mulţi dintre dvs. au devenit, slavă Domnului!, şi miniştri, şi
secretari de stat, şi directori. Avem acum senatori şi deputaţi tineri şi
cea mai mare parte dintre ei şi-au făcut datoria. Contăm în continuare
pe cei care ne reprezintă în Parlament. Abia aşteptăm să folosim
experienţa celor care au guvernat, într-o viitoare, sper nu îndepărtată,
guvernare. Dar când un tânăr intră în politică, el nu trebuie să intre cu
ţinta, cu miza, de a deveni ceva anume - parlamentar,
europarlamentar, director, ministru, şef. El trebuie să intre din vocaţia
sinceră că are ceva de făcut pentru libertatea lui şi a celorlalţi, că are
ceva de făcut în slujba societăţii. Demnităţile vin după aceea.
Demnităţile vin în consecinţă şi ele trebuie să rămână mereu mijloace
prin care facem politică şi nu scopul pentru care facem politică.
Pentru a face politică trebuie să aveţi vocaţie şi eu cred că cei mai
mulţi o aveţi. Pentru a face politică bine trebuie multă învăţătură şi cei
mai mulţi dintre voi o aveţi. Această învăţătură trebuie mereu sporită.
Trăim într-o lume dinamică, cu numeroase şi necunoscute provocări şi
nu putem răspunde acestor provocări, nu putem răspunde acestei
dinamici decât învăţând, decât fiind mai profesionişti în actul politic, în
domeniile noastre de activitate, în comunicarea cu societatea. Este
fără îndoială o speranţă a întregii societăţi româneşti că de la tineri, de
la generaţiile mai tinere vor veni lucruri bune. Nu se întâmplă acest
lucru automat. Am văzut clasa politică nouă şi fatalmente tânără pe
care domnul preşedinte Băsescu, domnul preşedinte de partid Emil
Boc ne-o propun. Nu aşa ceva aşteaptă românii. Nu aşteaptă tineri
care să fie la fel de legaţi de clientelism, de nepotism, de nepăsare şi
incompetenţă asemenea multora dinte cei bătrâni. Aşteaptă cu
adevărat un suflu nou, aşteaptă cu adevărat un politician tânăr care să
facă politică aşa cum se face în Europa. Şi în sensul acesta mă bucur
că avem europarlamentari tineri care şi-au făcut datoria şi pe care îi
felicit în mod special şi că vom avea, cu certitudine, şi în noul
Parlament european oameni tineri care vor şti să înveţe ceea ce e de
demonstrat în Europa. Pot să înveţe în continuare şi pot să aplice şi în
Europa şi în partea de Europă care se numeşte şi România. E nevoie
de multă învăţătură şi e nevoie de disciplină. E nevoie de multă
răbdare şi de dedicaţie. Iar dacă îmi permiteţi un sfat de la unul mai
bătrân, grijuliu cu propria sa tinereţe, fiţi disciplinaţi mereu, nu fiţi
niciodată servili. Disciplina e o formă de consecvenţă, de coerenţă cu
tine, cu aspiraţiile tale, cu regulile organizaţiei din care faci parte.
Servilismul e o formă de mutilare a tinereţii, a demnităţii şi el e foarte
des prezent în politică. A fi liberal înseamnă o opţiune de filozofie
politică, înseamnă o opţiune de practică politică şi înseamnă, dragii
mei, nu uitaţi niciodată, în egală măsură, o opţiune de gust politic.
Trebuie uneori în politică, mai tot timpul, să facem compromisuri. Nu
filosofia şi nu doctrina ne arată ce compromisuri sunt acceptabile şi ce
compromisuri nu sunt de făcut, ci gustul. Încredeţi-vă în gustul politic
care v-a făcut liberali şi nu altceva. Daţi-i crezare, ascultaţi-l,
îndrumaţi-l, chiar daca vă poate costa pe termen scurt, chiar dacă vă
poate îndepărta temporar de o funcţie, de o demnitate, de un
beneficiu. Pe termen lung veţi câştiga. Un liberal şi mai ales un tânăr
liberal înseamnă şi un rebel. Un rebel nu contra regulilor de
convieţuire, ci un rebel contra lipsei de libertate din lume. Un rebel
împotriva lipsei de şanse din lume. Un rebel împotriva răului din lume,
aşa cum apare el în societate şi în politică. Or, România e o ţară în
care există foarte multe lucruri în care trebuie să fim şi să fiţi mereu
rebeli. Vreau să vă spun că cel mai tânăr om pe care l-am cunoscut eu
din 1990 până azi era un om care trecuse binişor de 80 de ani şi-l
chema Petre Ţuţea. Nu am văzut nici un om mai tânăr ca Petre Ţuţea.
Era un om ajuns la o vârstă biologică vecină cu eternitatea. Petre
Ţuţea era un om căruia destinul, istoria, biografia lui îi luaseră aproape
totul din ceea ce un om doreşte în viaţa lui – carieră, demnităţi,
recunoaştere, capacitatea măcar de a scrie şi publica o carte. Şi,
totuşi, P Ţ, atât cât l-am cunoscut cei care am apucat să-l cunoaştem,
şi puteţi să o faceţi şi dvs prin intermediul înregistrărilor, era un om
bucuros, un om cu o curăţenie de tânăr, cu o energie de tânăr, avea
ce spune, avea pentru ce se lupta şi avea puterea de a fi la peste 80
de ani şi voios şi rebel. Un alt tânăr pe care l-am cunoscut, şi l-am
cunoscut mulţi pentru că am avut şi privilegiul de a fi colegi de partid, a
fost Alexandru Paleologu. Nimeni nu era mai ghiduş în sens spiritual,
mai jucăuş, mai gata să ironizeze sau să autoironizeze micimile,
meschinăriile, căderile, decât Alexandru Paleologu. Partea tristă a
României e că generaţiile nu se schimbă întotdeauna cum trebuie.
Domnul ministru Theodor Paleologu, alt ministru tânăr care a fost prin
preajma noastră. La instalarea actualului Guvern, în scurta mea
alocuţiune l-am numit „micul domn Paleologu” şi a venit şi mi-a cerut
socoteală pentru faptul că îl numesc mic. Şi i-am spus atunci, cu toată
durerea cu care vorbeşti cu un tânăr care dezamăgeşte. „Nu pot
domnule Paleologu să vă numesc altfel pentru că l-am cunoscut pe
tatăl dvs. Şi dacă l-am cunoscut pe tatăl dvs. care era mare, nu vă mai
pot spune dvs nici mare, nici mijlociu. Nu vă pot spune decât mic”. În
momentul în care un om cu pregătirea, cultura, şansa lui Theodor
Paleologu se cufundă în servilismul de a declara zilele trecute că şi
dacă s-ar naşte din nou Ionel Brătianu nu ar avea nici o şansă la
alegeri în faţa lui Traian Băsescu, te ia jalea. Pentru că asta este
bătrâneţe, în sensul cel mai rău. Adrian Năstase îi spunea, cred,
Robertei Anastase că frumuseţea trece şi prostia rămâne. Dragii mei,
proverbul, nu Adrian Năstase, are dreptate doar pe jumătate. Prostia
rămâne. Frumuseţea, ca şi tinereţea, pot să nu treacă. Depinde de
noi, pentru că tinereţea, ca şi frumuseţea, nu sunt o stare biologică, ci
o stare de spirit. V-am dat nişte exemple. Să fim mereu tineri sau
măcar să avem mereu ceva tânăr în noi! Nu ştiu ce scor ar scoate
Ionel Brătianu la alegeri dar un om cult, dar nu ştiu cum un om cu
şansa unei familii, a unei elite, ca Theodor Paleologu, poate să se
bucure de una ca asta. Că ar putea exista Ionel Brătianu şi că maşina
de vot a lui Traian Băsescu l-ar declara pe locul doi. Cum să fii
Paleologu şi să spui una ca asta şi să te bucuri de ea? Nu e prostie în
cazul acesta, de bună seamă, dar e un fel de bătrâneţe care nu va
trece, la fel ca şi prostia, niciodată. Nu-l avem pentru aceste alegeri
prezidenţiale pe Ionel Brătianu. Candidatul Ionel Brătianu nu este
disponibil. Va trebui să luptăm cu ce avem şi nu ştiu care va fi
rezultatul acestei confruntări. Ce mă interesează este să purtăm şi
această bătălie, poate cea mai grea, pentru România!
Vă mulţumesc din tot sufletul pentru cuvintele bune, vă mulţumesc
pentru speranţele pe care le legaţi de numele meu, mă onorează, mă
încarcă, îmi dau putere. Dar, credeţi-mă, că e o bătălie pe care doar
împreună putem să o câştigăm pentru România. Vă urez succes dvs.
în primul rând în această bătălie şi vă asigur că nu putem câştiga
decât dacă de la domnul Quintus şi până la ultimul înscris, cu adevărat
tineri, putem să aducem în România o tinereţe dincolo de conjuraţia,
de complicitatea nepăsării, mediocrităţii, birocraţiei, corupţiei,
populismului şi minciunii.
Dumnezeu să vă ajute şi pe dvs., cei tineri, şi pe noi, cei care, pe
lângă dvs., încercăm să ne salvăm tinereţea! Mult succes!