Sunteți pe pagina 1din 104

Nr.

14 2007
-
-
-
R
R
R
E
E
E
F
F
F
E
E
E
R
R
R
E
E
E
N
N
N
C
C
C
E
E
E
S
S
S
-
-
-
GHEORGHE VLDU ESCU (Romanian Academy), ALEXANDRU BOBOC (Romanian
Academy), FLORI N CONSTANTI NIU (Romanian Academy), CRI STIAN PREDA (University
of Bucharest), LAURENTI U VLAD (University of Bucharest), VLADI MI R OSIAC (University
of Craiova), CLI N BORDEI ANU (Petre Andrei University of I ai)
-
-
-
I
I
I
N
N
N
T
T
T
E
E
E
R
R
R
N
N
N
A
A
A
T
T
T
I
I
I
O
O
O
N
N
N
A
A
A
L
L
L
A
A
A
D
D
D
V
V
V
I
I
I
S
S
S
O
O
O
R
R
R
Y
Y
Y
B
B
B
O
O
O
A
A
A
R
R
R
D
D
D
-
-
-
M MI I H HA AI I C CI I M MP PO OI I
P Pr r e es si i d de en nt t o of f t th he e A A c ca ad de em my y o of f t t h he e R Re ep pu ub bl l i i c c o of f M Mo ol l d da av vi i a a
M MI I C CH HA AE EL L R RA AD DU U, ,
Seni or Fel l ow, Forei gn Pol i cy Research I nsti tute, Phi l adel phi a, USA
Co- Chai rman, FPRI s Center on Terrori sm, Counter-Terrori sm and Homel and
Securi ty, Phi l adel phi a, USA
Y YO OH HA AN NA AN N M MA AN NO OR R, ,
P rof essor, Uni versi ty de J erusal em, I srael
P resi dent , Center f or Moni tori ng the I mpact of Peace (CMI P)
J J O OZ ZE E P PI I R RJ J E EV VE EC C, ,
P rof essor, Uni versi ty of Tri este, I tal y
P PA AT TR RI I C CI I A A G GO ON NZ ZA AL LE EZ Z- -A AL LD DE EA A
P rof essor, Uni versi ty Franci sco de Vi tori a, Madri d, Spai n
C CR RI I S ST TI I N NA A B BE EJ J A AN N, ,
Wadham Col l ege, Oxf ord, Great Bri tai n
S SL LA AV VC CO O A AL LM M J J A AN N, ,
Professor, Uni versi ty of Novi Sad, Serbi a
Presi dent, A rgos Center f or Open Di al ogue, Novi Sad, Serbi a
N NI I C CU U C CI I O OB BA AN NU U
Presi dent, L i bertateaPubl i shi ng House, Novi Sad, Serbi a
-
-
-
E
E
E
D
D
D
I
I
I
T
T
T
O
O
O
R
R
R
I
I
I
A
A
A
L
L
L
B
B
B
O
O
O
A
A
A
R
R
R
D
D
D
-
-
-
Editor in chief: A AU UR RE EL L P PI I U UR RC C
Deputy editor in chief: I IO ON N D DE EA AC CO ON NE ES SC CU U
Editorial board: C CE EZ ZA AR R A AV VR RA AM M, , V VL LA AD DI IM MI I R R O OS SI IA AC C, , M MI I H HA AI I C CO OS ST TE ES SC CU U, , A AN NC CA A P PA AR RM ME EN NA A
O OL LI IM MI ID D, , C CO OS SM MI I N N L LU UC CI IA AN N G GH HE ER RG GH HE E, , C C T T L LI I N N S ST T N NC CI IU UL LE ES SC CU U, , C C T T L LI IN NA A G GE EO OR RG GE ES SC CU U, ,
T TI IT TE EL LA A V V L LC CE EA AN NU U, , M MI IH HA AI I G GH HI IT TU UL LE ES SC CU U
N
N
N
O
O
O
T
T
T
E
E
E
o
o
o
f
f
f
t
t
t
h
h
h
e
e
e
E
E
E
D
D
D
I
I
I
T
T
T
O
O
O
R
R
R
I
I
I
A
A
A
L
L
L
B
B
B
O
O
O
A
A
A
R
R
R
D
D
D
R Re ev vi i s st t a a d de e S St ti i i i n nt t e e P Po ol l i i t ti i c ce e. . R Re ev vu ue e d de es s S Sc ci i e en nc ce es s P Po ol l i i t ti i q qu ue es s w wa as s e ev va al l u ua at te ed d a an nd d
a au ut th ho or ri i z ze ed d b by y t th he e N Na at ti i o on na al l C Co ou un nc ci i l l o of f S Sc ci i e en nt ti i f fi i c c R Re es se ea ar rc ch h i i n n S Su up pe er ri i o or r E Ed du uc ca at ti i o on n
( (C CN NC CS SI I S S) ) i i n n t th he e C C c ca at te eg go or ry y p pe er ri i o od di i c ca al l p pu ub bl l i i c ca at ti i o on ns s o of f n na at ti i o on na al l i i n nt te er re es st t ( (M Ma ay y 1 16 6
t th h
, ,
2 20 00 05 5) )
A
A
A
D
D
D
D
D
D
R
R
R
E
E
E
S
S
S
S
S
S
University of Craiova, 13 A. I. Cuza Street, Craiova, 200585, Dolj, Romania, Tel/ Fax: +40251418515.
2007- Editura Universitaria
All rights reserved. All partial or total reproduction without the authors written agreement is strictly
forbidden.
I SSN: 1584-224X
University of Craiova Faculty of History, Philosophy, Geography Political ScienceDepartment
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
5
C CU UP PR RI IN NS S
P
P
P
R
R
R
O
O
O
B
B
B
L
L
L
E
E
E
M
M
M
E
E
E
A
A
A
L
L
L
E
E
E
G
G
G
L
L
L
O
O
O
B
B
B
A
A
A
L
L
L
I
I
I
Z
Z
Z

R
R
R
I
I
I
I
I
I
ION DEACONESCU, Globalizarea: consideratii generale, perspective, limite (I) 7
ELENA TOB, Politica macroeconomic n procesul globalizrii contemporane 10
COSMIN FRATOSTITEANU, I mpactul globalizrii asupra dezvoltrii economice
i sociale
18
P
P
P
O
O
O
L
L
L
I
I
I
T
T
T
I
I
I
C
C
C

I
I
I
S
S
S
E
E
E
C
C
C
U
U
U
R
R
R
I
I
I
T
T
T
A
A
A
T
T
T
E
E
E
I
I
I
N
N
N
T
T
T
E
E
E
R
R
R
N
N
N
A
A
A

I
I
I
O
O
O
N
N
N
A
A
A
L
L
L

AUREL PITURC, Securitatea concept i necesitate a lumii contemporane 23


FRANCESCO PERFETTI, LEurope face au terrorisme international 28
ANDREA CHITI-BATELLI, La menace islamique vue par un fdraliste europen 34
MICHAEL RADU, Al Qaeda Confusion: How to Think about Jihad 42
ALINA DODOCIOIU, Alegerile prezidentiale din Statele Unite 2008 (I) 48
M
M
M
E
E
E
T
T
T
O
O
O
D
D
D
O
O
O
L
L
L
O
O
O
G
G
G
I
I
I
E
E
E
A
A
A
P
P
P
L
L
L
I
I
I
C
C
C
A
A
A
T
T
T

MIHAI-RADU COSTESCU, Determinarea drumului de valoare minim ntr-un


graf cu ajutorul algoritmului Bellman-Kalaba; program aplicativ
51
I
I
I
S
S
S
T
T
T
O
O
O
R
R
R
I
I
I
E
E
E

I
I
I
F
F
F
I
I
I
L
L
L
O
O
O
S
S
S
O
O
O
F
F
F
I
I
I
E
E
E
P
P
P
O
O
O
L
L
L
I
I
I
T
T
T
I
I
I
C
C
C

CEZAR AVRAM, ROXANA RADU, Les ententes et les traits Roumano-Polonais


concernant la garantie du statu quo Est-Europen entre 1919 et 1929
55
CTLIN STNCIULESCU, Richard Rorty i liberalismul postfilosofic 65
ANCA PARMENA OLIMID, Repere diplomatice ale relatiilor institutionale ntre
Sfntul Scaun i Bisericile din Orient (1859-1918)
72
COSMIN LUCIAN GHERGHE, Repere diplomatice ale relatiilor institutionale
ntre Sfntul Scaun i Bisericile din Orient (1859-1918)
78
MIHAI GHITULESCU, Nationalisme romneti n perioada interbelic 83
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
7
Globalizarea: consideraii generale, perspective,
limite
I
ION DEACONESCU
oncept relativ nou, globalizarea
suscit nc o multitudine de definitii
aproximative, n ciuda unor serii de
teoretizri, unele incomplete si adesea
controversate. Noua paradigm a relatiilor
internationale, aparitia si proliferarea unor
actori de mare impact asupra realittii,
accelerarea progresului economic si eliminarea
barierelor n derularea mecanismelor
economico-financiare mondiale, existenta activ
a ONG-urilor si a organizatiilor internationale
au facilitat actiunea interventionist a
fenomenelor transnationale, a constiintei
globale n edificarea unui alt tip de sistem
mondial. n special dup cel de Al Doilea
Rzboi Mondial au avut loc o multitudine
de manifestri att n plan conceptual, ct
si n expansiunea rolului unor actori
importanti pe scena international, ce au
impus o altfel de contiint comun privind
liberalizarea economic, competitia, diversificarea
muncii, tehnologia informational, mijloacele
moderne de comunicare etc.
Dac, la nceput, acesti actori detineau
un rol activ doar la nivel local, ulterior si
national, pe msura transferului rapid de
tehnologii si a necesittii tot mai evidente a
cooperrii ntre state, acestia au devenit tot
mai vizibili n diverse tri si la nivel
global, individualizati n procesul timpuriu
de omogenizare a statelor nationale, teorie
sustinut de R. Robertson n lucrarea sa
Globalization, mai ales n state-natiune
care se vd n situatia de a fi vulnerabile n
fata presiunilor plurivalente din relatiile
internationale. n aceste conditii specifice,
cnd statul nu mai are capacitatea de a
rezista singur n fata fenomenelor complexe
ale expansiunii societtii mondiale, noile
forme si forte ale organizatiei supranationale
impun alte reguli n ceea ce priveste
asigurarea controlului asupra resurselor, a
pietelor de desfacere, a capitalului si a
prghiilor economice. Anthony Giddens
consider c evolutia pe alte coordonate,
ndeosebi pe cea economic, a statelor-
natiune, a accelerat sistemul capitalist de
productie a bunurilor si de circulatiei a
capitalurilor, a liberalizat comertul si pietele
de desfacere, toate aceste manifestri,
crede autorul crtii The Consequences of
Modernity, fiind impulsuri clare ale
procesului complex de globalizare, un
proces inerent, inevitabil, dar dificil de
descifrat n evolutia lui rapid si
imprevizibil. n sustinerea punctului su
de vedere, Giddens aduce n discutie si
problematica rzboiului si a conflictelor,
care a impus diverse acorduri ntre state, n
sensul crerii unor aliante militare, realitate
ce a dus la aparitia unei noi ordini militare
mondiale. Alti specialisti coreleaz evolutia
C
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
I on Deaconescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
8
evenimentelor pe plan mondial cu teoria
capitalului dezorganizat ce favorizeaz
expansiunea pe geografii extinse a fluxurilor
financiare si de mrfuri, existnd si voci ce
evidentiaz raportul direct dintre globalizare
si postmodernitate, lund ca repere esentiale
notiunile de spatiu si timp, cnd, n final,
timpul a reusit s anihileze spatiul, n
sensul c a fost nvestit cu virtutea de a
elimina barierele si constrngerile spatiale.
Este vorba de asa-zisul mecanism al
compresiei timpului i spatiului, sustinut
de David Harvey, proces dual si complicat,
cu efecte interesante, cci timpul se
compreseaz, iar spatiul se micsoreaz, pe
traiecte si distante diferite avnd loc
evenimente politice si economice, uneori
chiar n acelasi moment.
Aceast teorie a comprimrii timpului
si a spatiului se afl n strns legtur cu
evolutia societtii internationale, traversat
de crize de supra-acumulare a bunurilor de
productie, de inflatie, depinznd si de re-
organizarea pietelor financiare la scar ct
mai extins, solutia constnd n organizarea
ct mai eficient a raporturilor economiei
internationale, n crearea unor institutii
capabile s universalizeze productia si
consumul n zone ct mai ndeprtate,
adic s globalizeze relatiile, s sugrume
spatiul si frontierele, s micsoreze timpul
de transmitere a informatiilor, s creasc
gradul de realizare a exporturilor de
bunuri, produse, servicii si capital.
Un lucru este cert: globalizarea reprezint
o realizare dificil de sistematizat si de
interpretat, o consecint inerent a modernizrii
societtii, efect al industrializrii rapide si
complexe, a uniformizrii cererii de bunuri
si de produse (economice, culturale,
informationale, tehnologice etc.), dar si al
egalizrii ofertelor culturale si educationale,
aflndu-se n raport direct cu vrsta
civilizatiei globale (G. Barraclough, The
Times Atlas of World History, Times,
London, 1978, p. 245). Aceast vrst este
determinat de progresul continuu al
capitalismului, n care factorului economic
i revine un rol major, de evolutia unor
state puternic industrializate care au acumulat
imense capitaluri si potential industrial
(Japonia, Germania), impunnd mondializarea
capitalului, astfel nct acest complex
proces al globalizrii s se releve cu
particularitti specifice n orice domeniu
de activitate. Dar este necesar ca n
explicarea lui s se tin cont de o serie de
elemente: interes, echitate, adaptare, cooperare,
eficient, comunitate, care pot s ofere acestui
fenomen caracterul de internationalizare a
relatiilor si a dependentelor dintre state.
Globalizarea este o surs de noi
provocri pentru umanitate. Numai o
organizare mondial este capabil s fac
fat provocrilor la nivel planetar. Cnd
actionm mpreun, suntem mai putin
vulnerabili fat de catastrofele ce ne lovesc
pe fiecare dintre noi, afirma, nu demult,
fostul Secretar General al ONU, Kofi
Annan.
Acesta are perfect dreptate: globalizarea
a fcut ca distantele geografice s nu mai
conteze att de mult n aria de manifestare
a relatiilor internationale, n conditiile n
care acestea favorizeaz tot mai mult
diverse serii de dependente, cu precdere
economice, spre a se mondializa, n cadrul
unei societti civile globale, a unei singure
lumi (Emanuel Richter).
Dac, la prima impresie, globalizarea
este considerat o uniformizare planetar a
nivelului de trai si a cererilor dezvoltrii, n
realitate se constituie ntr-un proces complex,
uneori emotional, ce urmreste o integrare
real si eficient pe diverse coordonate:
economic, socio-cultural, politic, militar,
ct si o expansiune fr precedent a comertului
de bunuri si servicii, a investitiilor si a
ofertelor de orice fel.
Globalizarea, n sens pozitiv, conduce
la obtinerea unor oportunitti pe pietele
financiare si comerciale, la asimilarea unor
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Globalizarea: consideraii generale, perspective, limite
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
9
noi tehnologii performante, la expansiunea
privatizrii n zone greu accesibile altdat,
la intensificarea schimbului de informatii.
Exist ns si alte opinii care privesc
cu team actiunea de globalizare, care,
dup unii, ar provoca inegalitti profunde
ntre state, ar accentua somajul, ar frag-
mentariza viata social, ar prolifera
conflictele, terorismul, criminalitatea (traficul
de droguri, prostitutia, splarea banilor,
imigratia ilegal), ar afecta standardul de
viat al populatiei srace, ar diminua nivelul
si calitatea pregtirii capitalului uman.
Concept abstract, globalizarea exist si
promite, n pofida unor dificultti reale de
definire a acesteia.
Rsum: La nouvelle paradigme des
relations internationales, lapparition et la
prolifration des nouveaux acteurs
internationaux, lacclration du progrs
conomique et labolition des obstacles
dans le droulement des mcanismes
conomiques mondiaux, lexistence active
des ONG et des OIG ont cre ce quon
peut nommer maintenant ,la conscience
globale`.
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
10
Politica macroeconomic n procesul globalizrii
contemporane
ELENA TOB
olitica economic reprezint ansamblul
interventiilor puterilor publice, cu
scopul de a regla mersul global al
economiei. Ea utilizeaz, n esent, instrumente
de natur financiar si nglobeaz, ca
natiune, politica conjunctural axat asupra
obiectivelor pe termen scurt, dar cmpul
su de actiune este mai larg si include si
politici pe termen mediu si lung, strategii si
orientri.
Obiectivele sale alctuiesc urmtoarele
finalitti: crestere, ocupare, preturi si echilibru
exterior. Exista, desigur, convergente ntre
aceste finalitti: cresterea favorizeaz ocuparea,
stabilitatea preturilor contribuie la asigurarea
echilibrului exterior, dar si divergente care
pot fi importante: o crestere economic
puternic si un ridicat nivel de ocupare
sunt factori de tensiuni inflationiste si de
degradare a situatiei conturilor externe.
Aceste divergente sunt cu att mai vii cu
ct se are n vedere termenul scurt.
Instrumentele sunt, n principal, de
natur financiar. Relevnd direct de la
puterea public sau politic, politica bugetar
actioneaz prin mrimea si structura
veniturilor si cheltuielilor statului ca si prin
sold (excedent sau deficit bugetar). Politica
monetar, condus de Banca Central,
afecteaz contextul monetar si financiar,
influentnd evolutia economic. Politica
ratei de schimb moduleaz conditiile
constrngerii externe. Controlul direct
asupra preturilor, veniturilor si fluxurilor
cu exteriorul poate completa panoplia
mijloacelor de reglare macroeconomic.
Politica macroeconomic nu include
politicile structurale care actioneaz asupra
organizatiilor si a proportiilor economice,
cum ar fi: politicile sectoriale, privatizrile
sau dereglementrile.
n ce priveste raportul dintre instrumente
si obiective, retinem dou principii: 1)
principiul coerentei, potrivit cruia politica
economic trebuie s aib cel putin tot
attea instrumente cte obiective de atins si
2) principiul eficientei potrivit cruia politica
economic trebuie s utilizeze fiecare
instrument n functie de obiectivul pentru
care posed un avantaj comparativ fat de
celelalte mijloace.
Dup al II-lea rzboi mondial, n Occident
au urmat ani de crestere cu ocupare
satisfctoare, ani n care oportunitatea si
orientrile politicii macroeconomice fceau
obiectul unui anumit consens. Izvorul teoretic
principal era keynesismul. Liberalismul s-a
repliat la nivel microeconomic, lsnd
liber aceasta credint n eficacitatea actiunii
politice, justificat de rezultatele obtinute.
ncepnd cu anii 70 ns, aceasta conceptie
s-a dovedit tot mai subred, contextual s-a
degradat, cresterea s-a ncetinit, somajul si
inflatia au crescut, iar dezechilibrele
P
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Politica macroeconomic n procesul globalizrii contemporane
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
11
internationale s-au accentuat ca urmare a
introducerii sistemului ratelor de schimb
flotante, a socurilor petroliere s.a.m.d.
Astfel, politicile conjuncturale au suferit
un esec, n fata cruia au loc un retur n
fort al tezelor liberale, n diferite forme si
adoptarea n anii 80 de politici structurale
mai ales, menite s combat inflatia. Acestea
au reusit s redea stabilitatea preturilor si
s relanseze cresterea, cu somaj relativ
mic, dar se face simtit o mare instabilitate
financiar, alimentat si de amploarea
fenomenelor speculative, si o degradare a
raporturilor sociale.
Totusi, aceste politici au adus n deceniul
90 economiile occidentale la performante
greu de ntlnit n istorie, urmare si a
influentei tehnologiilor de vrf ale noii
economii si a unui foarte bun pilotaj al
politicilor macroeconomice.
n ntreaga perioad comunist, economiile
rsritene au suportat o planificare hiper-
centralizat ca instrument de politic
economic principal, rigid si ineficient,
ingerinte si comandamente politice si
administrative n economie. Alocarea deficitar
a resurselor si lipsa de performant economic,
nbusirea liberttilor fundamentale au condus
finalmente la implozia sistemului comunist,
trile respective parcurgnd acum o
dificil tranzitie.
ntelegerea politicii macroeconomice
este strns legat de notiunea de stat cu
toate componentele (institutiile publice) sale.
Termenul de Stat sugereaz adesea ideea
unui nucleu central, sau a unui fel de stat
major al societtii. n opinia public, Statul
si Guvernul sunt adesea pur si simplu
confundate. Pe de alt parte, modelele
economico-matematice ale deciziei sunt
aproape ntotdeauna modele de politic
economic centralizat, desi ele au n
vedere regimuri descentralizate, att din
punct de vedere politic, ct si economic.
Majoritatea acestor modele formalizeaz
decizia unui singur centru, toti ceilalti
agenti fiind considerati ca docili sau pasivi.
Actiunea economic a statului vizeaz
urmtoarele obiective (scopuri): 1) stabilizarea,
cu scopul de a asigura o rat a ocuprii si
cresterii economice, ca si stabilitatea preturilor;
2) afectarea, cu scopul de a asigura o utilizare
eficient a resurselor si, n particular, o distributie
adecvat ntre bunurile publice si bunurile
private; 3) reputatia, cu scopul de a asigura
o mprtire echitabil a veniturilor ntre
diferiti subiecti economici.
Este o viziune formal si normative,
dar mai putin realist pentru ca n practic
exist necesarmente multiple interdependente
ntre aceste obiective. Statul contemporan
exist intr-o retea de organizatii si institutii
diverse ce intervin n grade diferite la diferite
nivele ale societtii. Sintagma autoritti
publice este, de aceea foarte potrivit.
Dac Guvernul central este principalul agent
al politicii economice, el nu este si singurul.
Extinderea activittilor economice ale statului
s-a nsotit de o multiplicare a centrelor de
decizie.
Institutiile publice ce intervin n acest
domeniu sunt, n principal, urmtoarele:
1. Guvernul, format din Primul Ministru,
Ministri, Secretari de Stat, plus demnitari
din cabinetele ministeriale. n republicile
prezidentiale, Presedintele ocup pozitia
central n structura politic si constituie
principala autoritate care formuleaz
si autorizeaz politicile economice.
2. Parlamentul constituie, n general,
puterea politic suprem, delegat prin
vot. Principala functie a Parlamentului
este cea legislativ. n particular, el
voteaz veniturile si cheltuielile statului.
Are si o functie de control.
3. Administratia. Cu acest termen, nteles
n sens larg, denumim institutiile
administrative permanente, inclusiv
Banca Central, ce are drept atributii
pregtirea si executarea deciziilor
economice ale autorittii politice,
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Elena Tob
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
12
numrul si organizarea lor fiind extrem
de diferite n functie de tara, inclusiv
n ce priveste gradul lor de autonomie
fat de guverne si de partide.
4. Tribunalele, diferitele organe ale puterii
judiciare, n msura n care ele sunt
nsrcinate s vegheze la respectarea
legislatiei cu caracter economic, ca si
altor legi specifice.
5. Autorittile locale i regionale, n special
n trile cu structura federal.
6. Anumite autoritti supranationale (de
exemplu, Uniunea Europeana, F.M.I.,
Banca Mondiala) pot avea, n egala
msur, puteri n domeniu politicii
economice.
7. Grupurile de presiune n care includem:
sindicatele, patronatele, diferite grupuri
de interese (asociatii, firme strine,
centre de lobby) s.a.
Actiunea acestor grupuri de presiune
vizeaz n principal aprarea pozitiilor
cstigate sau a intereselor categoriilor
economice si sociale pe care le reprezint.
Ele pot actiona direct asupra celorlalti
actori mentionati, sau prin intermediul
mass-media si, binenteles, al partidelor
politice. Aceast influent tinde sa fie
institutionalizat.
Prin urmare, actori numerosi intervin,
n diferite moduri, sub diverse titluri, n
definirea si punerea n oper a politicilor
economice. Aceste diferite centre constituie
ceea ce numim Stat. Ele se influenteaz
reciproc, suportnd diferite presiuni. Poate
fi semnalat, ca tendint, o trecere de la
modelele centralizate multidecizionale.
Politica macroeconomic se constituie
din ansamblul deciziilor pe care guvernul
le ia pentru a actiona asupra conjuncturii
economice. Politica economic conjunctural
are dou componente principale: politica
monetar si politica bugetar.
Politica monetar este una din formele
cele mai vechi de reglare conjunctural.
Prima sa manifestare s-a produs in 1837,
cnd Banca Angliei a descoperit influenta
ce ar putea-o avea variatia propriei rate a
scontului. Importanta sa a crescut dup
primul rzboi mondial, o data cu adoptarea
etalonului aur-devize.
Dup Costin C. Kiritescu, politica
monetar reprezint un ansamblu al
msurilor monetare luate de stat si de banca
central pentru realizarea echilibrului dintre
masa banilor n circulatie si nevoile de bani
ale economiei sau pentru influentarea ntr-
un anumit sens a conjuncturii economice
1
.
Autorii francezi Jacques si Colette
Neme o definesc ca actiune exercitat de
ctre autorittile monetare (Banca central
si, uneori, Trezoreria) asupra masei monetare
si anumitor active financiare n vederea
orientrii economiei pe termen scurt sau
mediu; ea tinde deci a fi condus conform
obiectivelor generale ale politicii economice
care i desemneaz priorittile si contra-
indicatiile
2
.
Principalele msuri prin care politica
monetar caut s-si ating scopurile sunt:
1) manevrarea ratei scontului care, prin
scumpirea sau ieftinirea creditului,
face s scad sau s creasc masa
monetar n circulatie;
2) operatiuni pe piata liber (open
market), constnd n vnzarea sau
cumprarea de titluri de credit ale statului
(obligatiuni, bonuri de tezaur, etc.), cu
acelasi efect;
3) restrictii de credit, prin impunerea unor
limite sau plafoane ce conduc la
comprimarea masei monetare;
4) rezerve bancare obligatorii care, de
asemenea, micsoreaz capacitatea bncilor
de a acorda credite.
Politica monetar zeific moneda,
aurul si rezervele valutare.
Politica bugetar este, de asemenea,
un instrument de reglare conjunctural, dar
de utilizare mai recent. si afl nceputurile
n anii 30 si reprezint expresia preocuprilor
intense ale epocii pentru gsirea unor
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Politica macroeconomic n procesul globalizrii contemporane
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
13
solutii capabile s influenteze evolutia
ciclic a economiei, s corecteze fazele
nefavorabile ale acesteia.
Prin intermediul cheltuielilor bugetare
si al impozitelor, care fac s creasc sau s
se diminueze veniturile sectorului privat,
autoritatea public actioneaz asupra cererii
de bunuri de consum si de investitii
3
.
Politica bugetar nu are obiective
specifice.Ea este reflexul si instrumentul
politicii generale a statului ce ilustreaz
bugetul functional, pe de o parte, si nivelul
si repartitia presiunii fiscale, pe de alt
parte
4
.
Politica bugetar poate fi aservit unui
obiectiv de dezvoltare prioritar care nu este
ntotdeauna conciliabil cu cel de reglare
conjunctural. Aceasta poate duce la
dezechilibrul bugetar, fenomen care nu
este de dorit.
Impozitele, transferurile si achizitiile
publice sunt, de fapt, tot attea ci de
modificare a masei bnesti n circulatie.
Prin instrumentele bugetare aflate la
ndemn, autorittile publice pot induce
asupra economiei o influent inflationist
sau deflationist, dup caz.
Se practic n mod curent, n mai toate
trile cu economie de piat, politica deficitului
bugetar (deficit spending), ca metod de
creare, prin intermediul finantelor publice,
a unei conjuncturi economice ascendente.
Metoda const n sporirea cheltuielilor
statului peste veniturile normale pentru
finantarea unor mari lucrri destinate
relansrii economiei. Finantarea deficitului
bugetar se poate realiza prin una din
urmtoarele ci: 1) mrirea impozitelor si
taxelor; 2) mprumuturi interne; 3) mprumuturi
externe; 4) creatie monetar.
Politica deficitului bugetar are ns
limite si dezavantaje ce s-au vdit adesea.
Stimularea cererii, crearea de putere de
cumprare pe aceasta cale nu trebuie s
depseasc posibilittile economiei de a
satisface; astfel dezechilibrul economic se
agraveaz printr-o influent negativ asupra
sistemului de preturi, cu consecintele sale
previzibil inflationiste.
Impulsurile bugetare sau fiscale pot
influenta deci veniturile si preturile, dar numai
pe termen scurt. Cheltuielile guvernamentale
finantate prin mprumuturi publice sau
impozite vor la suprimarea unui volum
aproximativ egal de cheltuieli private, att
pentru consum, ct si pentru investitii, astfel
nct n cele urm productia, ocuparea
minii de lucru si venitul global nu vor
suferi modificri esentiale.
Dar nici politica monetar nu poate
reduce somajul sub rata sa natural sau poate
scdea simtitor rata nominal a dobnzii
dect, poate, pentru perioade scurte de timp.
Cci rata nominal a dobnzii depinde de
cea reala, prea putin afectat de fenomene
monetare si de rata anticipat a inflatiei.
Dac pe termen scurt o politic monetar
expansionist face s scad ratele dobnzilor,
iar o politic deflationist face ca ele s
creasc, pe termen lung rezultatul va fi
invers.
Aceeasi distinctie ntre efectele pe
termen scurt si lung ale politicii monetare
este valabil si n privinta somajului. Rata
sa natural este determinata de factori
structurali reali ce scap controlului politicii
conjuncturale n general si impulsurilor monetare
n particular
5
, compromisul ntre inflatie
si somaj nefiind posibil dect cel mult pe
termen scurt, deci temporar sau tranzitoriu.
Astfel, somajul nu va putea fi ndeprtat n
mod sistematic de rata sa natural, singurul
efect al expansiunii monetare fiind, n cele
din urm, cresterea preturilor.
n concluzie, politicile conjuncturale
anticiclice sunt sortite esecului, ele neputnd
afecta, pe termen lung, variabilele reale si
nominale, neizbutind s controleze mrimi
ca rata dobnzii, somajul, venitul, s.a.
Asta nu nseamn c politica monetar
si cea bugetar nu ar avea o influent
asupra variabilelor reale, dimpotriv, ele
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Elena Tob
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
14
pot fi surse majore de fluctuatii, pot
constitui cauza declansrii sau amplificrii
crizelor economice de tot felul, cum s-a
ntmplat n 1929-1933 (cnd masa monetar
a fost redusa masiv), sau fenomenul contrar
(cresteri spectaculoase ale masei monetare,
ale cererii n general), ilustrat printr-o
multime de exemple de hiperinflatii.
Dimpotriv, o politic monetar si una
bugetar corect pot asigura economiei un
mediu propice de dezvoltare, caracterizat
printr-un nivel general stabil al preturilor
sau aflat n crestere usoara, ntr-un ritm
previzibil, lipsit de elementul costisitor al
incertitudinii. Ele pot determina o mai bun
alocare a resurselor si o mai mare eficient
economic, pot contribui ntr-o anumit
msur la contracararea efectelor perturbatoare
exogene avnd diverse alte origini, reducnd
astfel amplitudinea ciclurilor economice
cu fluctuatiile lor att de duntoare.
Pentru atingerea obiectivelor de politic
monetar, limitate, dar esentiale, autorittile
monetare trebuie s aib n vedere dou
conditii interdependente: una priveste indicatorul
pe care trebuie s se bazeze n luarea
deciziilor, iar cealalt rata de expansiune
monetar ce trebuie adoptat.
1) Pentru satisfacerea primei conditii,
trebuie ales un indicator ce poate fi controlat
n mod efectiv, direct si decisiv. n acest
sens, se impun nivelul general al preturilor
(definit printr-un indice oarecare) si masa
monetar.
ntr-o lume ideal, indicele general al
preturilor ar putea fi indicatorul ideal. Din
pcate, legtura dintre autorittile monetare
si preturi nu este dect indirect si imperfect,
acestea din urm nereactionnd dect cu
ntrziere si de o maniera variabil la
impulsurile monetare, n functie si de
mprejurri, de circumstante conjuncturale
specifice.
Ca urmare, trebuie adoptat masa
monetar ca indicator supus controlului, ea
constituind intermediarul dintre instrumentele
de politic monetar si stabilitatea
preturilor ca obiectiv final. Acest agregat
intermediar reactioneaz cu mai mult
rapiditate si precizie la o schimbare
intervenit n instrumentele de politica
monetar si trebuie s serveasc drept ghid
autorittilor n promovarea acestei politici.
2) A doua conditie este ca autorittile
monetare s evite, n afara situatiilor
exceptionale, modificrile bruste ale masei
monetare. Ele trebuie s adopte, indiferent
de conjunctura de moment, o rata anual
fix de crestere monetar, rat considerat
optimal pe termen lung, fr a ncerca s
ndulceasc amplitudinea fluctuatiilor
ciclice printr-o politic discretionar si
mereu schimbtoare, ce nu va reusi dect
s le accentueze.
Baza monetar este format din
numerar si depozitele la vedere. O variatie
a acesteia antreneaz o variatie amplificat
a masei monetare, urmare a actiunii
multiplicatorului ofertei de moned.
n acest fel, Banca Central este lipsit
de o bun parte din puterea sa discretionar,
iar puterea politic rmne fr posibilitatea
exercitrii de presiuni pentru satisfacerea
unor pguboase interese electorale.
Nivelul ratei de crestere monetar este
destul de controversat. Milton Friedman, cel
mai autorizat exponent al ideii, recomand o
rata apropiat de cea de crestere a venitului
real, de ordinul 3-5%.
Aceasta simpl regul monetar nu
poate fi considerat un panaceu mpotriva
fluctuatiilor activittii si venitului, dar ea
poate contribui la mentinerea, pe termen
mediu si lung, a unei rate a inflatiei (sau,
eventual, a deflatiei) stabile si usoare,
eliminnd instabilitatea monetar.
De fapt, politica monetar trebuie s
vizeze trei obiective intermediare: masa
monetara, rata dobnzii si rata de schimb,
Ir a privilegia vreunul din aceste
obiective n dauna celorlalte.
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Politica macroeconomic n procesul globalizrii contemporane
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
15
Politica fiscal, bugetar trebuie s-si
fixeze ca obiectiv realizarea unui buget
echilibrat, facilitnd redistribuirea veniturilor
si realocarea resurselor si ocupndu-se de
productia si gestionarea eficient a bunurilor
publice ce nu pot fi ncredintate initiativei
private.
n lipsa eficacittii politicii conjuncturale,
eforturile guvernului ar trebui ndreptate, de
asemenea, spre ameliorarea structurilor
diferitelor piete, pentru a le face mai
lichide si mai performante si a favoriza
astfel cresterea economic.
Desigur, eficacitatea politicii monetare
depinde, n bun msur, de coordonarea
sa cu politica bugetar, ceea ce nu se
ntmpl ntotdeauna. Mai mult, trebuie
tinut seama si de faptul c fiecare dintre ele
interfereaz si cu celelalte politici, mai
putin globale. Astfel, politica monetar
poate fi mai mult sau mai putin supl, dup
sectoare si acolo unde este cazul dup
regiuni. Ea poate lsa n afara restrictiilor
sale activitti cum ar fi cele agricole, exportul,
investitiile ce economisesc energia sau
amelioreaz mediul nconjurtor, dup
cum poate afecta mai puternic anumite
sectoare industriale productoare de bunuri
durabile sau semi-durabile.
Experienta inclusiv cea postrevolutionar
a trii noastre demonstreaz c politica
monetar este mai putin eficace dac se are
n vedere relansarea activittii economice:
ea are efecte mai spectaculoase dac se
urmreste calmarea sau frnarea acesteia.
Desigur, politica bugetara este mult mai
util pentru reanimarea activittii dar, mai
totdeauna, cu pretul inflatiei. Deci politica
monetar singur nu poate stimula eficient
productia; de aceea, n practica, se impune
nsotirea ei cu msuri compensatorii stimulative,
cum ar fi cele de reducere a presiunii
fiscale. Reducerea impozitelor este sustinut
de economistii neoliberali cu formula:
Prea mult impozitare ucide impozitarea.
O presiune fiscal prea mare descurajeaz
munca si economisirea, ceea ce contribuie
la ncetinirea activittii economice, paralizeaz
oferta penaliznd munca si profitul, mreste
chiar deficitul bugetar responsabil de inflatie
si de cresterea dobnzilor. Altfel spus, criza
nu este numai o criz a cererii, cum cred
keynesienii, dar poate fi si o criz a ofertei
insuficient stimulate.
n aprecierea eficacittii politicii monetare
sau bugetare, trebuie tinut seama de context,
de conjunctur, cci n contexte diferite,
msuri tehnice analoage au efecte inegale,
ori diversitatea cadrului institutional al
politicilor monetare ca si acelor bugetare
este mai mare dect cea a instrumentelor
lor
6
.
Apoi, impactul politicii monetare si/sau
bugetare ntr-o tara anume variaz de la un
an la altul, afectat fiind si de modificarea
profund a structurilor monetare si financiare,
ca urmare a internationalizrii pietelor si a
succeselor inovatiilor financiare.
O politica economic este cu att mai
eficace cu cat ea se apropie mai mult de
idealul cresterii economice rapide, fr
inflatie, fr somaj si cu realizarea unui
excedent n schimburile economice externe.
Procesul globalizrii contemporane
influenteaz foarte mult viitorul politicii
macroeconomice. n ultimul timp, contextul
politicii macroeconomice a cunoscut dou
evolutii majore: internationalizarea crescnd
a economiilor si dificulttile accentuate ale
aparatului productiv.
Deschiderea economiilor a progresat
foarte mult n ultimele decenii. Cresterea
schimburilor comerciale a fost mai puternic
dect cea a productiei, avntul investitiilor
directe internationale a fost nc si mai
rapid, dar mai ales globalizarea financiar
a dat nastere unor miscri financiare de o
amploare considerabil. Toate aceste tendinte
au ntrit constrngerea extern, accentuat
pentru trile OECD de socurile petroliere
si de emergenta noilor tri industrializate.
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Elena Tob
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
16
Mondializarea are trei consecinte
principale:
1) chiar dac mecanismele keynesiene
subzist, utilizarea lor este mult redus
la cadrul national. Autorittile pierd nu
controlul cererii interne, ci al cererii
produselor nationale pe alte piete. In
aceste conditii, politica macroeconomic
si pstreaz eficacitatea, dar nu n
maniera n care si-ar dori-o autorittile
nationale. Ea nu mai permite reglarea
cererii pentru produsele nationale, ci a
cererii nationale pentru produsele oferite
pe piat, indiferent care ar fi originea
lor;
2) deschiderea economiilor modific avantajele
relative la relansare si la austeritate n
cadrul national. Aceasta reduce efectul
politicilor de relansare asupra productiei
si creste costul acestora n termenii
datoriei interne si externe. Invers, aceasta
reduce efectele negative ale politicii de
austeritate asupra activittii. Asimetria
crescnd a costurilor celor dou politici
ar putea explica nclinatia guvernelor
n favoarea politicilor de rigoare, cu
att mai mult cu ct dereglementarea
financiar a crescut rolul anticipatiilor;
3) mondializarea pune problema coordonrii
politicilor nationale, a delocalizrii politicilor
macroeconomice de la Statul natiune
ctre o instant supranational. Pe de
alta parte, progresele nregistrate n
domeniul eficacittii aparatului productiv
clasic s-au ncetinit. Cresterea productivittii
totale a factorilor (ecartul dintre cresterea
productiei si media ponderat a cresterilor
factorilor de productie) s-a diminuat
cu aproape dou puncte procentuale n
raport cu anii 60, n majoritatea trilor
OECD. Aceasta tendint reflect mai
putin o ipotetic epuizare a progresului
tehnic, ct carente ale reglrii economice.
n privinta cauzelor, prerile sunt
mprtite. Se poate invoca lipsa de
flexibilitate a structurilor economice,
excesul de obstacole n calea logicii
pietei s.a. Prin urmare s-a vdit ca
necesar o ajustare structural prin
cresterea flexibilittii, ntr-un cadru
macroeconomic riguros, strategie adoptat
de OECD. Apoi, se poate constata
cresterea incertitudinilor n fata mutatiilor
tehnologice din ultimele decenii, a noii
revolutii tehnologice, ca si accentuarea
diviziunii internationale a muncii ntr-
un context de rivalitti crescute. De
asemenea, se impun ca necesare o
cooperare crescut ntre state si ntre
grupuri sociale, ca si politici macro-
economice si structurale active.
n cursul timpului, s-au succedat mai
multe feluri de politici macroeconomice.
In cursul anilor 70, guvernele erau nc
marcate de keynesismul traditional. Ele au
ncercat s vizeze, n politica lor, mai
multe obiective, avnd ns mereu grija s
evite un somaj masiv si durabil. In cursul
anilor 80 aproape toate referintele keynesiene
au disprut. Ocuparea a nceput s fie doar
un obiectiv al politicii macroeconomice,
prioritate zero devenind stabilitatea preturilor,
mai ales in Europa si SUA.
n ultimii ani am asistat la o reducere a
numrului de instrumente ale politicii
macroeconomice, cu o recentrare pe politica
monetar si chiar de reglare prin intermediul
ratei dobnzii. La nceputul anilor 90, vechile
certitudini s-au cltinat serios. n fata amenintrii
recesiunii, fiecare a acceptat o crestere a
deficitelor publice, unii mergnd chiar pn
la o sustinere monetar a acestora, altii
continund s privilegieze stabilitatea monetar.
n ultimii 10 ani, ns, economia mondial
a intrat ntr-o faz cu totul nou, atipic.
Fenomenul de globalizare, liberalizarea miscrilor
de informatii, persoane, capitaluri, impactul
deosebit al noilor tehnologii, dereglementarea
si cresterea fortelor pietei fac caduce vechile
retete de politic economic. Contrazicerea
vechilor cicluri economice, concentrrile
masive de capitaluri, redefinesc conceptul
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Politica macroeconomic n procesul globalizrii contemporane
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
17
de suveranitate national, cresc tot mai
mult rolul si importanta organismelor
monetar-financiare si politice internationale,
solicitnd noi institutii de coordonare si
reglementare la nivelul global si reducnd
independenta politicilor si institutiilor nationale.
Un alt fenomen major este integrarea n
mari blocuri continentale care, ncet-ncet,
preiau prerogativele politicilor economice,
n mod traditional nationale. Statul-natiune
are si va avea nc un rol de jucat, inclusiv
n desfsurarea unor politici economice
specifice dar tendinta este ctre liberalizare,
ctre globalizare, ctre standardizare-
uniformizare, cu avantajele si dezavantajele
pe care nu ne propunem s le dezvoltm aici,
dar care rescriu si vor modifica radical n
urmtorii ani arsenalul clasic al politicilor
economice.
Notes
1
Costin C. Kiritescu, Moneda mica
enciclopedie, Editura Stiintific si
Enciclopedic, Bucuresti, 1982, p. 244.
2
Jacques si Colette Nme, Politiques
conomiques compares, PUF, Collection
Thmis, Paris, 1989, p. 392.
3
Iulian Vcrel, Finantele publice teorie
i practic.
4
Jacques si Colette Nme, op. cit, p. 428.
5
Florin Aftalion si Patrice Poncet, Le
montarisme, PUF, Collection Que sais-
je?, Paris 1987, p.96
6
Jacques si Colette Nme, op. cit, p.302.
Rsum: La politique macro-conomique
reprsente une partie de la politique
conomique dun tat, forme de
lensemble des interventions des pouvoirs
publics dans le fonctionnement global de
lconomie. Elle utilise des moyens et des
instruments spcifiques (financiers, montaires,
fiscals, budgtaires etc.).
Pour raliser les objectifs proposs
on agit selon les principes de la
cohrence et de leffience. Laction vise
principalement la stabilit economique,
lutilisation efficiente des ressources et la
distribution quitable des revenus entre
les diffrents acteurs conomiques. Le
processus de la globalisation contemporaine
est dterminant pour lavenir de la
politique macro-conomique on ne
remarque ici que linternationalisation
progrssive des conomies et les
difficults toujours plus accentus de
lappareil productif.
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
18
Impactul globalizrii asupra dezvoltrii economice
i sociale
COSMIN FRATOSTITEANU
lobalizarea mpleteste ndeaproape
dimensiunile economice, politice,
sociale si institutionale al cror
impact social este adeseori greu de clarificat.
Cu toate c procesul este lung si complex,
principalele lui elemente sunt bine cunoscute.
Avansurile tehnologice, n special, n domeniul
tehnologiei informatiei si comunicatiei, au
avut efectul de a conecta si de a apropia
lumea n timp si spatiu, fcnd posibile noi
ci de a face afaceri si de a influenta
interactiunea ntre oameni. Deregularizarea
si liberalizarea circulatiei capitalului extern
au propulsat o crestere nsemnat a
volumului si vitezei fluxurilor de capital,
de toate felurile, de la investitii strine
directe (FDI) pn la fluxuri bancare pe
termen scurt, n ntreaga lume. Competitia
a fost un catalizator pentru reorganizarea
retelelor de productie, iar o serie de fuziuni
si achizitii au stimulat restructurarea
corporatiilor la nivel mondial, dndu-le
acestora mrimi si putere fr precedent.
n acelasi timp, finantarea de capital n
sectoarele high tech a nflorit n trile
dezvoltate ct si n unele n curs de dezvoltare.
Noile ci media, cum ar fi televiziunea prin
satelit si Internetul, au contribuit la procesul
de globalizare si la rspndirea unui curent
bazat pe consum. Asadar, trim fr nici o
ndoial ntr-o economie n curs de
globalizare, sau perioada prezent se defineste
prin puternice tendinte globalizatoare.
Multe aspecte ale globalizrii au stimulat
dezvoltarea si prosperitatea si au lrgit
posibilittile a milioane de oameni de pe
ntreg globul, ca rezultat al unui acces mai
bun spre piete, a noilor tehnologii si noilor
modalitti de a face afaceri. n acelasi timp,
acest proces a fost acompaniat de nelinistea
posibilelor sale efecte distrugtoare si de
ideea c la avantajele furnizate de globalizare
nu vor avea acces un numr mare de oameni.
Acest aspect a ntrit alegerea unora dar a
diminuat sperantele altora si a crescut
inegalittile ntre tri ct si n interiorul
acestora. Opiniile despre globalizare depind
n mare msur de abilitatea oamenilor de
a profita de oportunittile oferite de aceasta.
De obicei, o opinie pozitiv o au oamenii
cu o educatie adecvat si care au acces la
resurse financiare.
Prezentul proces de globalizare a variat
destul de mult n functie de nivelul de
dezvoltare la care tara s-a angajat. Unele
tri n curs de dezvoltare au fost avantajate
de noile oportunitti aprute n comert si
investitii, si au nregistrat investitii strine
si fluxuri de capital, transferuri de tehnologii;
dezvoltarea de resurse umane si orientare
spre export au cunoscut, de asemenea, o
rapid crestere economic. Alte tri, n
special cele mai putin dezvoltate, nu au
nregistrat acelasi nivel al investitiilor
strine sau al accesului la pietele mondiale,
n principal datorit unei infrastructuri
G
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
I mpactul globalizrii asupra dezvoltrii economice i sociale
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
19
economice si sociale inadecvate. Nu numai
c nu au beneficiat de oportunittile oferite
de globalizare ba chiar au trebuit s se
confrunte cu efectele acesteia, n particular
cu volatilitatea preturilor, reducerea tratamentelor
preferentiale pentru exporturile acestor tri
precum si a asistentei pentru dezvoltare.
Gradul si natura participrii diferitelor
categorii de tri la pietele mondiale variaz
substantial. Pentru cele mai multe tri n
curs de dezvoltare comertul limitat la un
numr de bunuri si servicii constituie
principala activitate n cadrul economiei
mondiale. Pentru altii, fluxurile interne de
capital privat suplimenteaz veniturile din
schimburile externe, fie prin FDI, fie prin
investitii de portofoliu. Numai n cteva
tri n curs de dezvoltare, majoritatea n
Asia si America Latin, companii nationale
s-au integrat n corporatii transnationale si,
n unele cazuri, au realizat aliante strategice
pentru a exploata comertul dinamic si
investitiile ncrucisate. Cele mai multe tri
n curs de dezvoltare, n special cele mai
putin dezvoltate (de exemplu, cele din
Africa), rmn n afara acestui proces.
Desi globalizarea ridic temeri privind
trile n curs de dezvoltare, nelinisti privind
acest proces au aprut chiar si n trile
dezvoltate. Temeri n lumea industrial se
refer la insecuritatea locului de munc al
angajatilor, deoarece managementul firmelor
rspunde la concurent si avansurile
tehnologice de multe ori prin restructurri
de firme si corporatii. Puterea crescnd a
megacorporatiilor a ridicat polemici privind
dominarea economic ntr-o economie aflat
in plin proces de globalizare.
Parcursul trilor cu economia n tranzitie
a fost oscilant. n general, cnd aceste tri
si-au nceput procesul de tranzitie s-au
confruntat cu o deteriorare abrupt a sistemelor
sociale elaborate anterior, dar si cu un handicap
n ceea ce priveste competitia ntr-o lume
economic deschis datorit mecanismelor
de piat incomplete si nedezvoltate. Unele
tri din Europa Central si de Est au
traversat tranzitia mai rapid, ncurajate si
de perspectiva integrrii n Uniunea European.
n altele, destrmarea social, aparitia brusc
a srciei si vulnerabilitatea la schimbrile
economice odat cu desfiintarea barierelor
n comert si circulatia capitalului au dus la
dezvoltarea unei economii si criminalitti
subterane de proportii transnationale.
n cele ce urmeaz sunt subliniate aspecte
ale impactului globalizrii asupra dezvoltrii
economice si sociale, ca rezultat al dezvoltrilor
n comert, agricultur, tehnologie, management
si finante.
Comer(ul yi produc(ia
Schimbrile la nivel, n structura si aria
geografic a comertului sunt printre principalele
elemente ale globalizrii. Trei aspecte ale
legturii ntre liberalizarea comertului si
dezvoltarea social sunt importante. Primul
este modul cum liberalizarea comertului a
influentat potentialul de export a trilor
dezvoltate si trilor n curs de dezvoltare.
Al doilea este impactul asupra trilor mai
srace cu privire la crestere, srcie si
inegalitatea veniturilor. Al treilea reflect
relatia cu alte aspecte ale globalizrii si
efectele acestui proces asupra societtii.
Desi s-a nregistrat o eliminare treptat
a tarifelor si a barierelor comerciale n
ultimii 50 de ani, sectoare importante ale
pietelor trilor dezvoltate au rmas n
continuare protejate de potentialul de export
al trilor n curs de dezvoltare. Liberalizarea
comertului a fost limitat partial, nu numai
n ceea ce priveste produsele ce nu
ncorporeaz un grad ridicat de tehnologie
si care ar putea fi exportate de trile n curs
de dezvoltare, asa cum sunt produsele
agricole, textile, mbrcminte, piele si
ncltminte dar si cu privire la produsele
ce ncorporeaz tehnologie nalt sau
capital intensiv. Subventiile trilor dezvoltate
n sectorul fermelor, dar si n industrie, au
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Cosmin Fratotieanu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
20
avut efecte negative asupra trilor n curs
de dezvoltare.
Ca rezultat al retelelor de productie
multinationale, circulatia capitalului, comertul
liber, noile tehnologii si forta de munc au
devenit mai sensibile la fortele globale, ca
niciodat. Competitia pentru capitalul strin
si posibilitatea firmelor de a-si muta
productia n alte locatii au slbit puterea de
negociere la locul de munc. Rspndirea
exportului productiei ctre tri din ce n ce
mai numeroase furnizeaz importante avantaje
muncii lucrtorilor care au venituri mici, dar
a dus si la o crestere a inegalittii n interior
datorit distributiei inegale a calificrii si
infrastructurii necesare participrii ntr-o
economie, cererii mari de munc calificat
cuplat cu excesul de munc slab calificat.
Multe din noile posturi de munc ofertate
sunt prost pltite si caracterizate printr-o
protectie social sczut.
Aceste aspecte ridic o dilem deosibit
pentru trile n curs de dezvoltare. Pe de-o
parte, au nevoie de investitii strine pentru
cresterea locurilor de munc si a productivittii,
precum si cresterea ratei economice. Pe de
alt parte, participarea la economia global
conditionat de liberalizarea comertului si
a fluxurilor comerciale si competitia mondial
de multe ori duc la salarii mai mici, la
scderea facilittilor muncii si abilittii de
a negocia impozitarea si salarizarea deoarece
investitorii caut cele mai favorabile conditii
economice care s le maximizeze avantajul
pe piat.
Agricultura
Actualele tendinte n productia agricol
si n comertul cu produse agricole afecteaz
dezvoltarea economic si social n diverse
moduri. n primul rnd tarife foarte ridicate
sunt aplicate produselor ce sunt destinate
exportului si care ar putea diversifica exportul
trilor n curs de dezvoltare. Pe lng barierele
tarifare si netarifare, care mpiedic accesul
pe piete a trilor n curs de dezvoltare,
subventiile acordate n agricultur de trile
dezvoltate, fie sub forma subventiilor directe
pentru export, fie plti directe ctre fermieri
nationali, deterioreaz accesul pe propriile
lor piete.
Liberalizarea comertului n agricultur
ar trebui s realizeze n plan practic
promovarea accesului trilor n curs de
dezvoltare pe piata produselor agricole, s
furnizeze msuri pentru comunitatea fermier
si s supravegheze potentialul stiintific si
de marketing al ntreprinderilor agricole.
De un unic, uniform si universal regim este
posibil s beneficieze ntreprinderile agricole
din trile dezvoltate spre a se avantaja
dezvoltarea rural, eradicarea srciei si
nstrirea trilor n curs de dezvoltare si a
comunittilor de fermieri de pretutindeni.
Aceste preocupri trebuie luate n considerare
alturi de aspectele legate de securitatea
alimentar si productivitate, cultur si mediul
nconjurtor.
Tehnologia Informa(iei
Exist o strns interconectare ntre
tehnologia informatiei si forta de munc
calificat care este primul beneficiar al
tendintelor ctre o economie modern, global
si bazat pe cunostinte. n al doilea rnd,
noile tehnologii de informare si comunicare
formeaz o parte integrant a noii economii.
n al treilea rnd, si poate cel mai important,
folosirea noilor tehnologii si interconectarea
pe care acestea le presupun aduc mari
avantaje productivittii. Modul de a face
afaceri s-a schimbat inclusiv prin aparitia
comertului electronic. ns ca rezultat al
unei mai bune monitorizri ale ciclurilor de
productie si distributie si a unei inventarieri
mai eficiente si tehnicilor de control la costului,
productivitatea a crescut si n industriile
traditionale, cum ar fi transporturile si
constructiile. n sfrsit, aplicarea tehnologiei
informatiei n sfera educatiei, snttii si
informrii sunt poate cele mai bune ci de
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
I mpactul globalizrii asupra dezvoltrii economice i sociale
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
21
a exprima potentialul pozitiv pentru
dezvoltarea social.
Pie(ele financiare, fluxurile de
capital yi fuziunile
Dou aspecte paralele n sectorul
financiar au definit globalizarea, asa cum
au fcut-o si dezvoltrile tehnologice si
cresterea comertului international. Primul
este dezvoltarea pietelor financiare, institutiilor,
instrumentelor si mecanismelor n trile
dezvoltate. Al doilea este cresterea fluxurilor
de capital ntre granite prin diferite modalitti,
incluzndu-se aici investitiile strine de
portofoliu pe termen scurt sau tranzactiile
pe pietele de schimb strine ca rezultat al
liberalizrii sectorului financiar n trile
industrializate si n cele n curs de dezvoltare.
S-a nregistrat o crestere exponential
n mrime, sofisticare si operare a pietelor
financiare n trile avansate din punct de
vedere industrial, lucru ilustrat, printre
altele, de mrimea si complexitatea serviciilor
financiare, n special expansiunea pietei
actiunilor.
Fluxurile de capital din trile industrializate
ctre trile n curs de dezvoltare s-au accelerat
n anii 1980 si s-au triplat ntre 1990 2000.
Investitiile strine directe au crescut mai
repede dect comertul international. Exporturile
generate de tehnologiile avansate se dezvolt
mai alert dect productiile respective contribuind
la extinderea si consolidarea procesului de
globalizare. Tranzactiile cu actiuni ntre granite
au crescut de 10 ori mai mult dect veniturile
nationale. Investitiile directe strine au circulat
de la sectorul primar la cel de productie si
de servicii, si s-au nregistrat cresteri si n
afacerile agricole. Totusi aceste fluxuri de
capital rmn foarte concentrate, trecnd
de la un numr mic de tri dezvoltate la un
numr mic de piete n avnt.
Fuziunile si achizitiile dincolo de granite,
au reprezentat principala modalitate de intrare
pe pietele strine a trilor industrializate si
joac un rol crescnd si n trile n curs de
dezvoltare. Au ajutat ntreprinderile s
realizeze economii, s tin pasul cu
descoperirile tehnologice si s-si mentin
avantajul competitiv.
Liberalizarea fluxurilor de capital, ratele
de schimb flotante, inovatiile financiare si
noile tehnici de comunicare au dus la o
crestere enorm a volumului tranzactiilor
financiare, ca si a oportunittilor pentru trile
n curs de dezvoltare de a atrage capital si
investitii strine n scopul dezvoltrii. Dar
acestea au dus si la o volatilitate inerent
pe aceste piete ca rezultat al radicalelor
schimbri de perceptie sau de interpretare a
informatiilor, si drastice revizuiri ale asteptrilor
care nu au totdeauna o baz sntoas si
care au dus la reactii de panic si crize
periodice.
Au fost propuse un anumit numr de
msuri. Acestea includ taxe asupra fluxurilor
de capital pe termen scurt, de preferat
coordonate international; un control si o
supraveghere mbunttit a institutiilor
financiare; stabilitatea politicilor aplicate;
diversificarea surselor de capital; controlul
fondurilor mutuale si cel mpotriva riscurilor
si o transparent mai mare a informatiilor
financiare. S-a cerut de asemenea o reform
a arhitecturii finantelor internationale.
Managementul politicilor
macroeconomice
Partea dificil a globalizrii reiese din
faptul c politicile nationale sunt influentate
din ce n ce mai mult de politicile altor tri.
Liberalizarea si integrarea au afectat
autonomia adoptrii politicii nationale n
diferite moduri. Mai nti, liberalizarea
comertului si revendicrile pietelor mondiale
de capital si a institutiilor financiare au
constrns prin diferite msuri desfsurarea
optiunilor de politic monetar si fiscal
pentru scopuri sociale, incluznd obiectivele
asigurrii locului de munc si a egalittii.
n al doilea rnd, liberalizarea comertului
si finantelor schimb treptat ideile traditionale
PROBLEME ALE GLOBALIZRII
Cosmin Fratotieanu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
22
ale trilor ca fiind entitti economice distincte
interconectate n special prin comert ctre
un mediu n care companiile si pietele
financiare pot lua decizii relativ libere fat
de restrictiile nationale, referitoare la productie,
marketing si investitii. Promisiunea investitiilor
strine directe si pericolul retragerii acestora
au o important deosebit n politicile urmate
de guverne. n al treilea rnd, dezvoltrile
economice dintr-o parte a globului afecteaz,
n msur mai mare sau mai mic, alte
prti ale globului. Deciziile n economiile
mai mari au un impact clar din ce n ce mai
mare asupra economiilor mai mici. Dar crizele
aprute pe pietele noi sau n economiile n
tranzitie sau n alte tri n curs de dezvoltare
pot de asemenea afecta si forta decizii
economice n economiile dezvoltate. n al
patrulea rnd, reducerea treptat a tarifelor
ca rezultat al liberalizrii a nlturat o surs
important de venituri pe care trile n curs
de dezvoltare depindeau pentru realizarea
cheltuielilor sociale.
n asemenea situatii, pericolul ca trile
s ncerce s se protejeze de efectele negative
prin msuri care lezeaz economia mondial
subliniaz nevoia pentru cooperare si coordonare
n adoptarea politicilor economice la nivel
global.
Bibliografie:
1. Bauman, Zygmunt, Globalizarea i
efectele ei sociale, Editura Antet, 1999.
2. Galtung, Johan, Globalizarea si
consecintele ei, n Mileniul III, nr
2/1999.
3. Fernandez, A., Mommen, A.,
Regionalization and Globalization in
the modern word economy: perspectives
on the Third Word and transitional
economies, New York, 1998.
4. Fratostiteanu, Cosmin, Romnia n
cadrul politicii economice globale,
Editura Universitaria, Craiova, 2003.
5. Soros, George, Despre globalizare,
Editura Polirom, Iasi, 2002.
Rsum: Dans cet article on prsente les
aspects de limpact de la globalisation sur
le dveloppement conomique et social,
rsults des volutions du commerce, de
lagriculture, de la tchnologie, des
finances.
POLITICI SECURITATE INTERNAIONAL
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
23
Securitatea concept i necesitate a lumii
contemporane
AUREL PITURC
ntr-o lume dominat de mari tensiuni
sociale, dezechilibre economice, conflicte
militare, de riscurile unei conflagratii
nucleare, dar si de globalizare, se detaseaz
prin important si actualitate problema
securittii. Ea nu este ceva nou pentru
umanitate, aceasta s-a confruntat permanent
cu ea, nou este doar importanta si actualitatea
pe care o capt. De modul cum este nteleas
si rezolvat problematica securittii depinde
destinul umanittii.
Geneza termenului de securitate vine
din latinescul securitas/atis si semnific pace,
calm, lips de primejdie
1
. n Dictionarul
Explicativ al Limbii Romne, notiunea de
securitate este definit ca faptul de a fi la
adpost de orice pericol, sentiment de
ncredere si liniste pe care l d cuiva
absenta oricrui pericol
2
. Cu conotatii
istorice si politice, termenul de securitate a
fost folosit pentru prima oar de Gheorghe
Sincai n lucrarea sa Hronicul romnilor i
a mai multor neamuri, cu ntelesul de a fi
la adpost de orice pericol, a fi n sigurant
datorit absentei oricrui pericol.
Securitatea n general, cea individual
n particular, a constituit subiect de meditatie
pentru filosofi. Astfel, John Locke, referindu-
se la evenimentele din existenta natural a
omului, scoate n evident faptul c acesta,
fiind proprietarul propriei sale persoane, si
rezolv singur amenintrile celorlalti, adic
si asigur propria securitate. Prin urmare,
securitatea individual este anterioar statului,
acesta avnd obligatia de a-l apra att prin
legitimitatea sa, ct si prin principiile care
trebuie s stea la baza existentei si a
functionalittii sale, din rndul crora se
detaseaz cel al separatiei puterilor si al
respectrii drepturilor si liberttilor umane.
Nu am gresi dac am considera c
securitatea individual este un drept
cstigat al omului, ceva natural, nu un dat
al statului, acesta avnd are obligatia de a o
apra si promova.
La rndul su, filosoful german Hegel,
n lucrarea sa Fenomenologia spiritului,
vorbind despre conflict, n general, si despre
violent, n special elemente ale securittii,
le considera aspecte esentiale n relatiile
dintre oameni, percepute ca relatii de putere.
Pe o formul apropiat de cea a filosofului
german merge si francezul Paul Ricoeur,
care consider c nici n cazul statului democratic
contemporan conflictul si violenta nu dispar,
ci cel mult ele se estompeaz, statul de drept
preocupndu-se de gsirea formelor si
mijloacelor necesare negocierii si rezolvrii
acestora.
Realiznd corelatia dintre securitate si
libertate, Kenneth Waltz ajunge la concluzia
c insecuritatea statelor, ca si a popoarelor
si a indivizilor este direct proportional cu
ntinderea liberttii lor. Dac se doreste
libertatea, insecuritatea trebuie acceptat
3
.

POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL


Aurel Piurc
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
24
Pentru a da o perspectiv stiintific
securittii si a cunoaste impactul acesteia
asupra vietii sociale n general, a individului,
n particular, se impune definirea ei, evidentierea
caracteristicilor si a domeniilor pe care
aceasta le gestioneaz. De-a lungul vremii,
n functie de anumite interese statale,
nationale, militare si politice, de domeniul
stiintelor n care a fost folosit, notiunea de
securitate a cunoscut numeroase acceptiuni
si interpretri.
n perioada modern si n cea mai
mare parte a celei contemporane, existenta
si definirea securittii a fost legat de stat si
natiune. O asemenea asociere este normal si
decurge din faptul c securittii i sunt
specifice protectia, aprarea, independenta
fat de un pericol, dar si msurile care pot
prentmpina aparitia pericolului, nlturarea
sau limitarea sa. n aceste conditii, statul
prin autoritatea si institutiile sale, era singurul
capabil s asigure autoaprarea sau aprarea
colectiv. Autoaprarea avea n vedere
stabilitatea si echilibrul intern, pacea social
necesar existentei si functionalittii componentelor
statului. Aprarea colectiv se referea la
echilibrul si stabilitatea n relatiile internationale
si avea n vedere cooperarea, colaborarea
si prevenirea conflictelor, fapt ce implica
ncheierea unor aliante cu caracter defensiv.
n toate aceste situatii, statul era generator
si promotor al securittii. Forta, puterea
statului, autoritatea sa au un rol important
n promovarea si aprarea securittii nationale
si, implicit, a celei individuale. Statele
puternice vor fi n msur s si asigure
stabilitatea intern, fapt ce va influenta n
mod pozitiv securitatea national si cea
individual. n schimb, cele slabe, incapabile
s si asigure echilibrul, stabilitatea si
functionalitatea componentelor lor, vor
constitui surse de insecuritate intern si
extern, pe care o pot propaga n zon, n
relatiile internationale.
Un moment important n evolutia si
definirea securittii, a nsusi continutului
su, l vor constitui conotatiile politice, dar
mai ales cele ideologice, pe care aceasta le
va cpta. Securitatea va ncerca s justifice
si s legitimeze nu numai actiunile de
aprare, protejare si independent, ci chiar
si actiunile statelor promotoare ale expansiunii,
ale fortei. Cel mai elocvent exemplu n acest
sens l-a constituit fascismul german, care a
Icut din securitate, din nevoia spatiului
vital o justificare si legitimare a declansrii
celui de al doilea rzboi mondial. n aceast
situatie, forta, rzboiul erau considerate
mijloace de asigurare a securittii. Asemenea
exemple pot fi date si din perioada recent,
cnd, pentru justificarea unor interventii
militare, s-a fcut apel la necesitatea aprrii
democratiei, a drepturilor omului sau a
combaterii terorismului si fanatismului
religios.
Asocierea securittii cu forta a dat nastere
si la concepte legate de aceasta ca: raport
de forte, echilibru de forte, centre de putere
etc. Conotatiile ideologice date securittii
sunt inevitabile ntruct statul, ca principal
generator si promotor al securittii, nu
poate fi separat de politic, de partide, de
produsele doctrinare si ideologice. n cele
mai multe cazuri, abordarea ideologic a
securittii a generat nu securitate, ci insecuritate,
concretizat n tensiuni, conflicte, att n
interiorul statului national, dar, mai ales, la
nivel international.
Teama de o nou conflagratie mondial,
de data aceasta nuclear, cu efecte devastatoare
si nimicitoare pentru umanitate, impunerea
ideii c adevrata securitate se poate realiza
prin renuntare la fort, rzboi, agresiune,
implementarea tot mai mult a ideii democratizrii
relatiilor internationale, propagarea conflictelor
zonale sau regionale care tind s devin
globale au condus, n special dup ncheierea
rzboiului rece, la renuntarea la abordarea
ideologic a securittii. Din continutul
securittii sunt excluse elemente ca forta,
agresiunea, locul lor fiind luat de aspecte
noi ca securitatea comun, ce trebuie
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Securitatea - concept i necesitate a lumii contemporane
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
25
reglementat de comunitatea international,
coexistenta panic, securitatea colectiv,
securitatea egal. Devenit o problem
global, care intereseaz ntreaga comunitate
international, forul mondial ONU considera,
ntr-un studiu din 1986, c exist securitate
atunci cnd statele estimeaz c pericolele
de a suferi un atac militar, presiuni politice
sau constrngeri economice este nul si c
el pot din aceast cauz s-si urmeze liber
dezvoltarea
4
.
n conditiile n care statul nceteaz a
mai fi unicul si determinantul actor al
relatiilor internationale, a actiunii unor factori
noi cum ar fi corporatiile transnationale,
presiunile economice si politice la care este
supus statul national, accentuarea dezechi-
librelor economice, fenomenul globalizrii,
fac ca problema securittii, att pe plan
intern, dar mai ales la nivel mondial, s
sufere mari schimbri si transformri. Cea
mai important si evident este transferul
securittii din planul statal n cel individual,
aceasta confruntndu-se cu forme noi de
manifestare, cum ar fi: securitatea social,
economic, ecologic, a mediului nconjurtor,
a snttii, amenintri materializate n
ngrdirea accesului la munc si resurse,
distrugerea propriettii, amenintarea drepturilor
ce const n nclcarea sau limitarea lor sau
agresiuni la pozitia si statutul social etc.
Securitatea statal este supus unui permanent
fenomen de erodare, de limitare, ea este
complementat de cea individual. Cetteanul
simte nevoia de protectie a statului n fata
noilor pericole ce-l amenint.
Referindu-se la securitatea uman, fostul
secretar general al ONU, Kofi Annan, declara
n anul 2000: securitatea uman n sensul
cel mai larg cuprinde mai mult dect absenta
conflictelor violente. Aceasta cuprinde drepturile
omului, buna guvernare, accesul la educatie
si asistent medical si asigurarea c fiecare
individ are oportunittile si alegerile pentru
a-si ndeplini propriul potential
5
.
Securitatea individual este componenta
esential n asigurarea stabilittii si echilibrului
n plan intern al statului. La rndul su,
aceasta contribuie n mod determinant la
asigurarea securittii zonale, regionale si n
plan international. Formula traditional care
punea accentul pe securitatea statului tinde
s fie depsit, iar, n conditiile cresterii
importantei individului n societate, securitatea
acestuia devine principala preocupare a
statului national. n conceptia lui Paul Dut
6
,
securitatea uman este mprtit n dou
categorii. Prima este construit n jurul
unor nevoi elementare, cum ar fi necesarul
de alimente sau de servicii medicale; a
doua parte are la baz protectia n fata unor
elemente ce pot perturba n mod negativ
viata social.Acelasi autor identific sapte
elemente specifice securittii umane:
securitatea economic, securitatea hranei,
securitatea snttii, securitatea mediului,
securitatea personal, securitatea comunittii
din care face parte individul, securitatea
politic
7
.
n conditiile democratizrii societtii,
a amplificrii activittii statului de drept,
are loc si dezvoltarea a securittii individuale.
Ea nu poate fi desprins de dimensiunea
politic a securittii, ntruct aceasta exprim
stabilitatea organizational a statelor, a
sistemului de guvernare, a ideologiilor care
le legitimeaz si guverneaz. Acelasi politic,
prin institutiile sale, prin mecanismul su
de functionare, este n msur s pun n
practic securitatea individual, s elaboreze
si s realizeze programele sociale necesare
asigurrii echilibrului si stabilittii interne.
Dimensiunea economic contribuie si ea n
mare msur la realizarea securittii statului,
n general, a cettenilor si, n particular.
Resursele naturale, finantele, pietele,
gradul de industrializare sunt elemente
esentiale n realizarea bunstrii cettenilor,
a puterii statului. Capacitatea economic a
unui stat asigur realizarea securittii,
inclusiv a celei individuale.
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Aurel Piurc
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
26
Desi n literatura de specialitate exist
unii critici care sustin c securitatea
individual ar fi o utopie, c realizarea ei n
practic nu ar fi posibil, ci cel mult ea ar
fi un subiect de dezbateri teoretice, trebuie
s avem n vedere importantele schimbri
care au avut loc n plan intern, impunerea
n tot mai multe societti a statului de
drept, guvernrile democratice, dar si cele
din plan international, care au modificat
climatul global. n acest sens, pot fi
mentionate amplul proces de democratizare
a relatiilor internationale, reducerea conflictelor
militare, a fenomenelor de criz, a genocidelor
si masacrelor. La aceasta trebuie avut n
vedere si faptul c nsusi conceptul si aria
de cuprindere a securittii cunosc astzi
modificri. De la definitia lui Walter Lippmann,
publicat n 1962, n studiul Discord and
Collaboration. Essays on International Politics,
care punea accentul pe componenta militar
si care considera c o natiune este n
sigurant n msura n care nu se afl n
pericol de a trebui s sacrifice valori esentiale
8
,
conceptul de securitate a cunoscut numeroase
modificri. n cea mai mare msur, acestea
au fost determinate de transformrile pe
care viata social, economic, militar, nsesi
relatiile internationale au cunoscut, dar si
de procesele si fenomenelor nou aparute,
cum ar fi: urbanizarea, cresterea populatiei,
deteriorarea mediului, schimbarea climei,
care, la rndul lor, au impus viziuni si
interpretri noi date securittii.
Pentru a ilustra preocuparea deosebit
pentru securitate, vom evidentia cteva dintre
definitiile date acesteia. Laurence Martin
defineste securitatea din perspectiva dimensiunii
economice, considernd c securitatea este
asigurarea bunstrii viitoare
9
. Pentru Jan
Bellamy, securitatea este o relativ absent
a rzboiului, combinat cu o relativ
convingere c nici un rzboi care ar putea
avea loc nu s-ar termina cu o nvingere
10
.
n viziunea lui Penelope Hartland-
Thunberg, securitatea national este
capacitatea unei natiuni de a-si urmri cu
succes interesele nationale pe care le
concepe ea, oriunde n lume
11
. Securitatea
cunoaste definitii si din perspectiva teoriei
limbajului. Ole Waevez sustine c securitatea
poate fi conceput drept ceva ce se numeste
n teoria limbajului act de vorbire
12
.
Importanta deosebit acordat problemei
securittii a fcut ca aceasta s fie studiat
si de o serie de curente de gndire, cum ar fi:
pozitivismul, constructivismul, postmodernismul.
Pozitivismul se pronunta pentru renuntarea
la abordarea traditional a securittii, care
limiteaz studiul acesteia la stat si compo-
nenta militar, dorind lrgirea sferei de
cuprindere cu elemente non-militare.
Gnditorii curentului constructivist, pornind
de la ideea c lumea, societatea sunt produsul
interactiunii sociale, consider c securitatea
trebuie orientat spre analiza domeniului
social.
Dac n cazul curentelor pozitivist si
constructivist exist o relativ unitate a
prerilor si opiniilor privind securitatea, n
cazul postmodernismului constatm o mare
diversitate de interpretri date acesteia. Din
cadrul curentului postmodernist se remarc
reprezentantii Scolii de la Copenhaga: Barry
Buzan, Ole Waever, Joap Wilde. Dup ce
aduc unele critici att pozitivismului, ct si
constructivismului, ei se pronunt pentru
lrgirea sferei de cuprindere a securittii, iar
studiile sale s fie centrate pe identificarea,
localizarea si evaluarea celor mai importante
msuri de securizare initiate de principalii
actori ai vietii sociale. Aceiasi reprezentanti
ai Scolii de la Copenhaga, n realizarea
securittii, au n vedere patru variabile:
caracteristica spatial (local, regional,
global), localizarea sectorial (militar,
politic, economic, cultural), identificarea
principalului actor (state, actori societali,
organizatii internationale), natura obiectului
de referint (state, natiuni, principii, mediu
nconjurtor)
13
.
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Securitatea - concept i necesitate a lumii contemporane
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
27
Cu toat marea diversitate de definitii
si abordri date securittii n literatura de
specialitate, lipsa unei metodologii clare de
analiz a acesteia, a modului diferit de
perceptie a sa, a diversittii surselor ce pot
genera agresivitatea, marile decalaje economice
si diversitti culturale, etnice si religioase,
precum si unele efecte generate de globalizare
fac imposibil elaborarea unei definitii de
referint sau majoritar acceptate a acestui
concept.
Desi actuala lume continu s se
caracterizeze printr-o evolutie contradictorie,
prin contradictii si incertitudini, dar si prin
tendinte de echilibru, stabilitate si democratizare,
ea poate fi securizat sau cel putin tensiunile si
conflictele sale aduse la limite minime,
controlabile. Realizarea securittii impune
un proces complex att n planul intern al
fiecrui stat sau uniune de state, cum este
cazul Uniunii European, dar, mai cu
seam, n planul relatiilor internationale.
nfptuirea securittii n plan intern, n
care componenta individual este extrem de
important, este fundamental, hotrtoare
pentru realizarea celei internationale. Fr
securitatea intern, cea n plan mondial este
imposibil, ntruct agresivitatea, tensiunile,
dezechilibrele din plan extern se propag
n afara granitelor nationale, afectnd climatul
si stabilitatea extern.
Securitatea social, individual au un rol
esential n realizarea celei interne, ntruct
amenintrile pot aprea nu neaprat din
exterior, ci si din interior.
Desi se vorbeste mult si de mult despre
securitate, adevrata nfptuire a acesteia
are loc astzi. Ea este o component major
a democratizrii; nu se poate realiza si vorbi
de democratie fr securitate. ntre democratie
si securitate se constituie o relatie de inter-
dependent si interconditionare reciproc,
iar nfptuirea democratiei si securittii
sunt obiectivele fundamentale ale lumii
contemporane, att n plan intern, ct si
extern.
Note
1
Aurel V. David, Natiunea ntre ,starea de
securitate` i ,criza politico-militar`, Ed.
Licornia, Bucuresti, 2000, p. 66.
2
*** Dictionarul Explicativ al Limbii Romne,
editia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 1998, p. 969.
3
*** Fatete ale conceptului de securitate, n
Colocviul Strategic, nr. 5 (LII), aprilie 2006, p.
2.
4
Dsarmement, srie, no. 14, Nations Unies,
New York, 1982, p. 52.
5
Apud Scarlat Dan, Consideratii privind
conceptul de securitate individual n viziunea
european, n Anuarul Stiintific al Faculttii
de Stiinte politice, relatii internationale i studii
de securitate, anul III, vol. III, Sibiu, 2007, p.
202.
6
Paul Dut, Institutii de securitate. Partea
general, Colectia Politic si Aprare
National, nr. 18, Ed. Tehno Media, Sibiu,
2006, p. 67.
7
Ibidem.
8
Apud E. Bdlan, E. Mavros, Dinamica si
tendinta n transformarea sistemelor de
securitate, n Anuarul Stiintific al Faculttii de
Stiinte politice, relatii internationale i studii de
securitate, anul II, vol. I, Sibiu, 2007, p. 79.
9
Martin Laurence, Poate exista securitate
national ntr-o epoc nesigur?, apud E.
Bdlan, E. Mavros, op. cit., p. 79.
10
Apud Nicolae N. Roman, Securitatea la
nceput de secol XXI. Caracteristici specifice
noului mediu de securitate, n Anuarul
tiintific..., p. 94.
11
Ibidem.
12
Ibidem, p. 94-95.
13
E. Bdlan, E. Mavros, op. cit., p. 80.
Rsum: Cette tude a pour but de
prsenter limportance spciale et lactualit
de la scurit dans le monde daujourdhui,
son dification aussi bien au niveau national
quau niveau international, mettant laccent
sur sa composante individuelle. On prsente
aussi la relation qui se cre entre ldification
de la dmocratie et limposition de la
scurite.
POLITICI SECURITATE INTERNAIONAL
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
28
Europe face au terrorisme international
FRANCESCO PERFETTI*
prs les attentats du 11 septembre
2001, les Etats-Unis ont choisi la voie
des reprsailles militaires immdiates.
Une partie de lEurope les a suivis,
dautres pays se sont dtachs de ce choix
et, par la suite, daucuns sen sont dissocis.
Quest-ce que cela veut dire? Que
devons-nous penser? Cela montre que
lEurope na pas su, en tant que telle,
adopter une ligne de conduite univoque. A
lpoque, il tait difficile de le faire et peut-
tre lest-ce encore aujourdhui. Cela ltait
dans le cas spcifique de sa relation avec
les Etats-Unis et cela lest en gnral sur le
plan de la scurit. Pourquoi?
Parce que lUnion europenne ne dispose
pas dun systme organique de scurit.
Mais ce nest pas tout. Elle na ni arme
commune ni politique trangre commune
mais, ce qui est plus grave, il nexiste ni une
police europenne du genre du FBI ni de
services de scurit europenne sur le
modle de la CIA amricaine.
* Francesco Perfetti este ef al Serviciului
istoric din Ministerul italian de Externe i
profesor de istorie contemporan la LUISS
Roma. Acest articol este preluat cu
permisiunea editorului din Bulletin europen
Tribune libre fonde en 1950 par J.
Constantin Dragan, dition franaise,
juillet-aot 2007, n
os
686-687.
Lorsque lon demanda Sergio Romano
un home quilibr et dune grande
finesse qui connat bien la diplomatie
internationale si les Europens auraient
pu avoir une politique antiterrorisme pouvant
se substituer celle des Etats-Unis, il rpondit:
Apparemment, nous sommes tous daccord
sur la ncessit dune plus grande
collaboration entre les Etats europens.
Certes, moi aussi, jaurais apprci une
CIA et un FBI europens. Mais il faut faire
une attention ne pas senticher dun
projet sans rflchir sur les raisons pour
lesquelles il est difficile de le raliser.
Cest l le point-cl. Ce serait opportun,
mais cest difficile. Je ne pense pas seulement
aux jalousies corporatives qui, malgr tout,
existent, mais surtout au fait que les services
dinformation sont des organismes trs dlicats,
construits patiemment et longuement qui
se fondent sur une confiance rciproque
entre les membres de la famille.
Facile a dtruire, mais difficile
reconstruire, leur capital est constitu par
les indicateurs. Il y en a certains auxquels
on peut faire entirement confiance et d
autres pour lesquels il faut continuellement
et patiemment sparer la vrit du mensonge,
de la fourberie, de limagination et des
intrts personnels.
Jouvre une petite parenthse. Je m
occupe dHistoire contemporaine et jai donc
eu loccasion de travailler pendant longtemps
sur des documents darchives, de la police,
A
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
L'Europe face au terrorisme international
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
29
par exemple, et des services secrets pour
reconstruire certaines circonstances de la
priode entre les deux guerres: lun des
sujets qui mintressent.
Je me suis trouv trs souvent devant
une avalanche de renseignements fournis
par des indicateurs de profession. Beaucoup
de ces informations taient loin dtre
fiables, parce que, justement, elles provenaient
de personnes qui exeraient la profession
dindicateur et qui, donc, tait rmunres
sur la base de ce quils communiquaient.
Do lexigence dune valuation critique.
Cependant, nimporte quel indicateur,
ft-il mdiocre, remarque Sergio Romano,
sert quelque chose. Mais, ds linstant o
la nouvelle est transmise un autre service
cest lune des principales raisons de la
difficult raliser une structure de ce
genre on risque de compromettre la
source. Un secret partag nest plus un
secret. Chaque service peut essayer de se
contrler lui-mme, mais il ne peut pas
tre certain de lusage que dautres feront
de ses informations.
Sergio Romano ajoute quil y aurait une
alternative. Si lUnion uropenne nommait un
coordinateur et si celui-ci avait le talent
dun Fouchet, le ministre de Napolon, ou
dun Edgar Hoover, le fondateur du FBI,
ou bien dun Allen Dulles, le crateur de la
CIA, alors il pourrait se passer quelque
chose.
Il faudrait, toutefois, que ce coordinateur
runisse autour de lui un certain nombre
dagents, cre son propre service, arrache de
lespace aux autres et russisse quelques
belles oprations. Cest une question de
pouvoir o lun gagne et les autres perdent,
pas de dcisions optimistes au niveau
ministriel. Ce sont des difficults relles.
Nous sommes donc dans le domaine
de la spculation pure. Il reste le fait que le
terrorisme international est peut-tre le
problme le plus important de notre poque.
Il touche directement lOccident au sens le
plus large du terme (et lItalie aussi). Il
implique de lintrieur cela a t dmontr
par le journaliste et crivain Magdi Allam
dans un livre trs alerte intitul Kamikaze
made in Europe dans la mesure o, de
victime de lintgrisme islamique et du
terrorisme qui lui est li, lOccident sest
transform en sponsor de haut niveau des
plus rcentes manifestations de lextremisme
islamiste.
Que signifie tout ceci?
Magdi Allam nous rappelle que lattentat
aux Tours jumelles de New York a t
conu, prpar et ralis par un gropue de
jeunes immigrs convertis la cause du
radicalisme islamique, attirs par la valeur
du martyre.
Par ailleurs, avec le massacre de Madrid,
il y a eu un saut de qualit. Il est apparu,
cette occasion, quil existait un vaste
rseau de terrorisme international dont font
partie, en plus des multiples mouvements qui,
differents titres, sont dans la mouvance
du terrorisme islamique globalis dOsama
Ben Laden, des organisations terroristes occi-
dentales autochtones. Tous ces groupes, en
fait, nous fait remarquer Allam, sont unis par
une idologie commune dantiamricanisme et
dantisionisme. Laxe du mal auquel le
prsident des Etats-Unis George W. Bush
a fait allusion avec beaucoup demphase
sest matrialis.
La contribution de Ben Laden dans la
transformation du terrorisme a t fondamentale.
Il a reussi avec succs la privatisation du
terrorisme.
Disons quil a russi lenlever au
monopole et lautorit des Etats voyous.
Par ailleurs, il a galement t capable de
la globaliser en choisissant une politique
de dcentralisation du terrorisme. Cest la
caractristique de la structure de lorganisation
de Ben Laden. Quoiquil en soit, la guerre
de la terreur et des terroristes du fonda-
mentalisme islamique contre lOccident est
une ralit indiscutable.
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Francesco Perfetti
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
30
Je voudrais signaler un passage de Magdi
Allam qui me semble intressant et parti-
culierement significatif: Cette guerre de la
terreur est une ralite, quon le veille ou
non. Cest une guerre que lOccident subit
en se limitant a ragir quand il y est
vraiment contraint. Mais il est vident que
cest une guerre, une guerre qui ne pourra
tre gagne quen adoptant une stratgie
en mesure de vaincre les guignols de la
terreur et de librer le bouillon de culture
dans lequel ces fantoches prolifrent.
Cette observation indique galement
une solution, mais celle-ci ne doit pas tre
seulement militaire ou politique, mai aussi
culturelle. Il sagirait de rcuprer et
dopposer lennemi des valeurs qui vont
au-del de la contingence.
Magdi Allam poursuit: Ces deux
dangers doivent tre affronts de manire
diffrente. Contre les guignols de la terreur,
ces miliardaires qui utilisent la vie dautrui
pour semparer de pouvoir, il faut faire
preuve de la plus grande fermet. Mais,
contre leurs mule, ces jeunes dsesprs
la recherche de leur identit qui soffrent
comme chair canon dans la guerre sainte
contre lOccident, il faut faire preuve de
comprhension et de disponibilit.
Concrtement, que peut-on faire? On
pourrait, par exemple, envisager la reconqute
des mosques dOccident, cest--dire faire
en sorte de les librer du monopole et de
lhgmonie de ceux qui prchent la violence
et la haine.
Les mosques, en somme, devraient
redevenir ou commencer tre des lieux de
culte tout court o lon prie et rien dautre.
Au-del de tout cela, pour sortir
vainqueur de la guerre contre le terrorisme
international, islamique et globalis, il faut
laborer des stratgies tenant compte des
caractristiques de ce phnomne.
Ces stratgies doivent donc tre inter-
nationales et globalises. La stratgie mise
au point et applique jusquici par les
Etats-Unis sarticulait autour de trois axes.
Le premier est le militarisme. Ques-
ce que cela veut dire? Cela signifie que
lon croyait et que lon croit encore que
lon peut vaincre le terrorisme par la force
des armes.
Le deuxime est lunitralisme, cest--
dire la position politico-culturelle adopte
par les Etats-Unis qui se considrent comme
autoriss agir seuls si les autres ne sont
pas daccord avec eux et ne le suivent pas.
Le troisime est llaboration du concept
daxe du mal en tant quinstrument culturel
et idologique permettant de crer la catgorie
de lennemi: cest une notion que nous
pourrions qualifier de bote de Pandore
lintrieur de laquelle on peut mettre ou
enlever certaines thses officielles.
Cette stratgie a montr des points faibles.
Les rsultats obtenus jusqu prsent con-
firment quil aurait mieux valu agir dans d
autres directions ou ajouter ces catgories
dautres lignes directrices ou bien encore
les dvelopper diffrement pour rsoudre,
liminer et affronter les causes qui crent
et alimentent le terrorisme: impliquer, par
exemple, dans la lutte contre le terrorisme,
tous les pays et toutes les forces intrsss
et disponibles, commencer, par exemple,
par les Etats musulmans qui ont souvent
t les premires victimes du terrorisme
islamique.
Cette stratgie signifie isoler les Etats
et les groupes terroristes pour les combattre
sparment. En dautres mots, cela veut
dire quil faut une nouvelle politique inter-
nationale globalise, exempte de prjugs.
Considrons le point fort de tous les
discours sur le terrorisme international et
demandons-nous si un autre prsident
amricain aurait pu agir autrement que
Bush face lattentat de New York. Ma
rponse est non et pour toute une srie
de considrations.
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
L'Europe face au terrorisme international
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
31
Lattentat contre les Tours jumelles
reprsente, indpendamment de laspect du
terrorisme en tant que tel et du choc quil a
provoqu aux Etats-Unis, un vnement
encore plus important que nous, Europens,
avons du mal concevoir pour lhistoire
amricaine: cest, en effet, la premire fois,
dans toute lhistoire des Etats-Unis, que le
pays est frapp lintrieur de ses frontires.
Cest quelque chose que nous ne devons
pas oublier, y compris dun point de vue
psychologique.
Lorsque lintervention amricaine a t
dcide, lensemble du pays la soutenue.
Je nmets aucun jugement de valeur, je ne
dis pas que cest bien ou mal. Je me limite
constater un tat de fait et chercher
expliquer une raction qui, mon avis, est
comprhensible. Le comportement amricain
sexplique aussi sur le plan psychologique,
car cest un pays qui a construit son histoire
sur le mythe de son invincibilit aussi.
Pendant aucune guerre le territoire des
Etats-Unis na t envahi et, dans le cas qui
nous occupe, lattentat a vis une structure
qui, bien que ntant pas gouvernementale,
reprsentait lun des symboles des USA (la
skyline de New York avec ses deux gratte-
ciel).
Il faut approfondir cet aspect de mme
quil ne faut pas oublier que, aux Etats-Unis,
il existe une trs grande libert dopinion.
Il est permis de penser et de dire tout ce
que lon veut.
Toutefois, lorsque (et cest ce qui fait
la grandeur et la force des USA) quelque
chose menace le pays, toutes les distinctions
perdent de leur importance.
Ceci dit, je pense que, au-del de toutes
les polmiques et de tous les arguments
qui ont t avancs, laction des Etats-Unis
avait une lgitimit thorique et que son
bien-fond tait indiscutable. Tout au plus
peut-on faire une exception dans le cas de
lIrak, sur la manire dont lintervention
amricaine a t mene, mais le problme
nest pas l.
De toute manire, mon avis, la lgi-
timit de cette opration est hor de doute.
Cest dailleurs la raison pour laquelle je
critique la tradition dantiamricanisme qui
imprgne notre socit et notre pays de
manire trs acritique.
Cette tradition ne se trouve pas une
spcificit intalienne, mais les motivations
varient de pays pays et sont compltement
diffrentes. Pensons, par exemple, la
relation entre la France et les Etats-Unis. Cest
un lien la fois damour et dantagonisme
qui remonte lpoque de la rvolution
amricaine. Par contre, notre antiamrica-
nisme est un lment qui est trs souvent la
consquence dune vision trop lie la
politique interne de notre pays et qui ne tient
aucun compte des vnements internationaux.
Laissez-moi ouvrir une petite parenthse.
Les italiens sont trs provinciaux: notre
pays ne sintresse gure la politique
trangre. On en parle bien dans les journaux,
mais lhomme de la rue ne la connat que
par ou-dire. Cette impression est dailleurs
corrobore par le fait quil nexiste pas, dans
notre pays, de vritables revue de politique
internationale. Les quelques tentatives qui ont
t faites pour crer des revues spcialises
ont chou misrablement par manque
dun soutien fort.
Dans notre pays, les problmes de
caractre international sont abords de manire
provinciale. E cest galement vrai dans le
cas de lEurope.
Je suis beaucoup moins optimiste en ce
qui concerne lducation lide dEurope.
Une certaine gnration la sent et la peroit,
mai il faudrait la diffuser et habituer tout le
monde ce que signifie leuropnisme.
Pour en revenir lattentat de New
York, je voudrais faire une brve allusion
aux livres qui soutiennent la thse de la
fausset de lvnement. Il y a mme un
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Francesco Perfetti
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
32
livre qui va jusqu mettre en doute le 11
septembre.
Ce texte a eu un norme succs aux
Etats-Unis et il a mme t traduit en
italien. Ce livre nie lattentat et le prsente
comme un gigantesque bobard. Pourquoi
de grandes maisons ddition dont la rputation
de srieux nest plus faire publient-elles
ce genre de livres?
Il existe, dun ct, il existe des ouvrages
qui sinspirent de la tradition et du got
pour le complot; ce sont des ouvrages de
contre-histoire qui sont des pures inventions.
Tout donne penser que lanne 2007-
2008 sera une priode dinstabilit politique
internationale. Il y a le problme de lIrak
et de la stratgie amricaine: changement
ou confirmation de la ligne? En quels termes?
Jusqua quel point? Et il y a dautre points
chauds.
Il est inutile de rappeler lAfghanistan,
le Pakistan, la Somalie, le Soudan, le Nigeria
etc. Disons quen 2007-2008 les crises
internationales, souvent lies au terrorisme,
continueront se manifester et seront de plus
en plus virulentes.
Il semble que, au niveau international,
les grandes puissances devraient faire preuve
dune grande dtermination et dune plus
grande cohrence pour mieux grer les crises.
De toute manire, un phnomne
important est en train de se manifester. De
nouvelles perspectives semblent souvrir
devant les Etats-Unis et les autres grandes
puissances qui ont eu des pertes ces dernires
annes et qui craignent de rester embourbes
dans des situations incontrlables. Tout laisse
croire que, dans les prochains mois, une sorte
disolationnisme idal va se matrialiser
et se renforcer.
Cette expression a t forge dans ce
contexte par un minent spcialiste de
problmes stratgiques, Stefano Silvestri,
prsident de lInstitut des Affaires interna-
tionales. Peut-tre les grandes puissances
sont-elles disposes sponsoriser un genre
de missions qui ont t qualifies dclair.
Il sagit de missions qui servent, par
exemple, pallier un risque immdiat ou
trouver une solution une menace
spcifique etc.
Il est vrai que le terrorisme international,
surtout celui dorigine islamique, a subi
des checs, notamment lorsquil est sorti
dcouvert, ce qi a t le cas en Afghanistan
et en Somalie.
Toutefois, il est tout aussi vrai que ce
phnomne sest peu peu transform et
adapt en russissant trouver de nouvelles
structures et de nouveaux allis.
Peut-tre a-t-il perdu en puissance, mais
en retour, il a gagn en extension, puisquil
sest sest diffus au Moyen-Orient, en
Asie, en Afrique et en Europe.
Il est vident que la stratgie amricaine
na pas russi bloquer cette transformation.
LEurope pourrait jouer un rle vital, car
cest une ralit conomique et politique
importante, mais qui est perue peu-tre
dailleurs partage-t-elle cette vision comme
une ralit virtuelle.
LEurope elle-mme est menace
directement, lintrieur de ses frontires,
par les actions en cours. A lintrieur, le
terrorisme fondamentaliste saffirme et elle
en subit les effects directs et indirects.
Pensons au problme nergtique et au
contrecoups quil peut avoir sur certains
marchs spcifiques.
Il est vrai que pour avoir damples espaces
de manoeuvre, leurope devra russir
coordonner sa politique avec celle des
Etats-Unis, parce que cest le pays qui fait
le plus pour la guerre contre le terrorisme.
Peut-tre pourra-t-elle russir conditionner
la politique amricaine, si quelque chose n
tait pas considr comme juste et efficace.
Mais il faudra que lEurope abandonne
sa rhtorique anti-amricaine due tant de
raisons, mais qui est aussi de nature historique.
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
L'Europe face au terrorisme international
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
33
Je ne veux pas parler dun problme
qui serait pourtant intressant. Mais il faut
reconnatre que ces raisons finissent par
altrer des relations qui ne sont pas aussi
claires quelles devraient tre.
Tout au plus, lEurope pourrait-elle
influencer les Etats-Unis en les poussant
donner davantage dimportance lapproche
multilatrale. Ce qui ne signifie pas obliga-
toirement sen remettre entirement lOnu.
Le problme du rle operationnel que pourrait
avoir lOnu dans la gestion des crises
devrait tre attentivement examin.
Pour conclure, il faut reconnatre que,
pour pouvoir contribuer de manire efficace
la lutte contre le terrorisme international,
lEurope devrait, dune certaine manire,
coordonner cette lutte avec une politique
de fermet lintrieur de chaque tat.
Il faudrait intervenir en prsence de
certains phnomnes par exemple, la
propagande et les manifestations en faveur
du fondamentalisme extrmiste ou, tout
au moins, adopter une politique de fermet
lgard de limmigration incontrle.
Ce combat devrait tre, mon avis, je
le rpte encore une fois, aussi et surtout de
nature culturelle: un bombat pour rffirmer
les valeurs de notre propre culture.
Abstract: International terrorism is
maybe the most important problem of our
era. It directly affects the West of which we
can say that it has become a true
involuntary defender of the Islamic
fundamentalism. In order to win the battle
with international terrorism, European
countries must develop strategies bearing
in mind the characteristics of the
phenomenon. In this article we try to
present some of the possibilities Europe
has in the struggle against Islamic
terrorism.
POLITICI SECURITATE INTERNAIONAL
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
34
La menace islamique vue par un fdraliste
europen
ANDREA CHITI-BATELLI*
Principiis obsta: sero medicina paratur
cum mala per longas convaluere moras.
(Maxime de lcole de Salerne)
ernard Lewis, lun des principaux
spcialistes de lislamisme, et certainement
lun des plus impartiaux, prvoit que,
dici un sicle, lEurope sera totalement
islamise et, mon modeste avis, il na pas
tort.
Inutile donc de recourir aux anathmes
lancs par Oriana Fallaci (ou par la Ligue
Nord), trop loin du politically correct pour
nous convaincre que, si les choses continuent
voluer comme elles lont fait pendant
ces trente ou quarante dernires annes, la
civilisation europenne, telle que notre
gnration la connue, est destine, lentement
et inexorablement, disparatre, notamment
en ce qui concerne la dmocratie et la
libert dont nous jouissons aujourdhui
dans nos pays.
* Andrea Chiti-Batelli a fost consilier
parlamentar al Senatului italian i secretar
al delegatiilor italiene la Adunarea
consultativ/parlamentar a Consiliului
Europei. Acest articol este preluat cu
permisiunea editorului din Bulletin europen
Tribune libre fonde en 1950 par J.
Constantin Dragan, dition franaise, juin
2007, n. 685.
Mais il est important de prciser que ceci
est totalement indpendant ou, tout au
moins, relativement indpendant des menaces
du terrorisme, dont lune des fonctions est,
dailleurs, de faire oublier, en focalisant
notre attention sur un danger immdiat et
terrifiant, un danger moins visible, mais
long terme plus redoutable et, un certain
stade, irrversible.
En effet, la pntration graduelle de notre
continent par les musulmans passe le plus
souvent inaperue. Certes, nous savons que
leur taux de natalit est lev, mais ce qui
est plus grave, la plupart du temps sous-
valu ou intentionnellement ignor, cest
que le monde musulman nassimile, si ce
nest que trs peu et trs lentement, ni les
usages, ni les coutumes, ni les modes de
vie occidentaux et ce comportement devrait
lever tous les doutes que nous pourrions
avoir.
On a pu constater plusieurs reprises
aux Pays-Bas, en France, en Allemagne et
au Danemark quil nest pas rare de voir
des musulmans installs en Europe depuis
deux ou trois gnrations qui, au lieu
davoir assimil, mme si ce nest que de
manire limite, les usages et les coutumes
de leur pays daccueil, continuent vivre
B
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
La menace islamique vue par un fdraliste europen
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
35
comme dans leurs pays dorigine et qui, en
plus, ont tendance se dbarrasser du peu
doccidentalisation quils avaient connue
dans leur mre patrie. Il suffit de penser au
traitement qui continue tre inflig aux
femmes, qui peut dailleurs prendre des
formes encore plus svres, notamment
chez les turcs qui travaillent en Allemagne.
Dans les principales villes des pays
europens dont nous venons de parler, il y
a des quartiers entiers entirement musulmans
o la police nose plus dentrer, un phnomne
particulirement inquitant qui est un autre
preuve de ce que nous venons dnoncer.
Cest lune des raisons mme si ce nest pas
la seule qui ont induit les lecteurs franais
et nerlandais se prononcer contre la
Constitution europenne.
Il ne faut pas oublier, par exemple, pour
ne citer qun exemple, mais un exemple
qui revt une importance particulire, que
90% des imams prsents en Allemagne
sont imports, prpars et subventionns
par lArabie saoudite, la Turquie et le Maroc.
Cest donc ces pays qui faonnent leur
gr lislam europen
1
et il en est de mme
dans la plupart des autres pays du Vieux
Continent.
Du reste, si, dans une ville comme Madrid
il y a cent mille marocains, si, Londres, il
y a mme une ville dans la ville avec sept
cent mille musulmans et si, en France, une
dixime de la population est musulmane
(sans compter le droit de prendre de plus
en plus facilement dans ce pays comme
dans dautres la nationalit du pays
daccueil et, donc, la nationalit europenne),
il est vident que seule une occiden-
talisation rapide de ce corps tranger de plus
en plus envahissant pourrait nous protger
du destin que nous a annonc Bernard Lewis.
Mais il nen est pas ainsi et mme,
comme nous le disions, cest le contraire
qui se produit. Il est clair quil est difficile
dradiquer de manire efficace un terrorisme
qui dispose, le mot nest trs fort, de
sanctuaires de ce genre (et, ce qui est le
comble, chez nous). Il est pratiquement
impossible, en dpit de tous nos efforts, de
prvoir o et quand il dcidera de frapper.
Lattentat de Londres, comme celui de
Madrid, en sont dexcellentes dmonstrations.
Malheuresement, dailleurs, ils sont destins
ne pas rester des cas isols. Nous navons
donc plus qu nous demander ce que devons
faire pour empcher que lEurope ne se
transforme en colonie islamique. Il est pour
le moins curieux que ceux qui dnoncent
avec le plus de vhmence ce danger restent
muets sur ce point, qui est le plus important,
et leur attitude rvle leur dilettantisme.
Quid agendum? Que faire? Quelles
dispositions prendre? Les solutions proposes
jusquici me semblent trs insuffisantes.
Pour revenir au problme le plus
urgent et le plus inquitant le terrorisme
on a surtout dit (et qui peut le nier?) que
la force ne suffit pas le combattre. Mais on
noublie dajouter que lusage de la force
reste, de toute manire, indispensable.
Il a galement t dit, et cest tout aussi
important, quil faut intensifier, dans la
mesure du possible, le dialogue entre les
cultures, mais en oubliant dajouter que les
limites de ce dialogue sont relativement
trs troites.
Il a t dit, enfin, quil faudrait dvelopper
dans les pays musulmans une propagande
philo-occidentale qui utiliserait tous les
moyens de communication de masse
actuellement disponibles pour exercer,
dune manire ou dune autre, une influence
qui conduirait une occidentalisation de
ces populations. Mais on oublie les
difficults normes, pour que ces initiatives
puissent avoir un impact suffisant.
Il semble pourtant que ce qui soulve
le plus de doutes et de rserves est le soi-
disant dialogue entre les cultures que
lEglise a lair de considrer comme un
objectif fondamental.
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Andrea Chiti-Batelli
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
36
Pour que ce dialogue porte ses fruits il
faudrait, surtout, que la plupart des musulmans
(tout au moins ce qui se sont installs en
Europe) soient de tendances modres et
non pas fondamentalistes, point sur lequel,
nous lavons dj dit, il est lgitime de
nourrir des doutes, dautant plus que leur
hypocrisie est grande et leur sincrit plus
que sujette caution.
Il faudrait aussi que ne se manifeste pas
un phnomne qui, par contre, est universel.
Noublions pas, en effet, que dans nimporte
quel groupe humain, mme sil existe une
majorit modre et tout autre quextrmiste,
il suffit dune poigne de fanatiques
organiss et financs de manire adquate
pour renverser la situation.
Irrmdiablement dcids venir bout
dun adversaire quils considrent comme
le mal absolu, prts sengager jusqu' faire
le sacrifice de leur vie au nom dune foi et
dune civilisation radicalement diffrente
et oppose celle quils condamnent et qui,
leurs yeux, ne mrite quune destruction
totale, commencer par Israel
2
ils arrivent
entraner les indiffrents et leur faire
sentir cette indiffrence comme une faute
et une trahison de la cause commune
3
. Et
lislam nchappe pas ce cas de figure.
Une autre donne du problme est trop
souvent sous-value. Alors que, dans le
monde occidentale, il existe depuis longtemps
un mouvement de pense commenc avec
la Renaissance, il a connu son apoge avec
les Lumires qui a russi mettre des
limites, mmes si elles restent toujours
fragiles, entre la sphre daction de la religion
et de lglise et celle de la politique et de
lEtat, rien de tout cela ne sest produit
dans le monde islamique o les maximes
du Coran continuent tre appliques la
lettre dans lensemble de la vie politique,
toutes tendances et sectes confondues.
Il nest pas exclu quune rvolution
semblable celle que nous venons dvoquer
et qui a eu lieu en Europe puisse toucher
aussi le monde islamique. Nous nous
limitons constater quelle na pas encore eu
lieu, si ce nest chez quelques intellectuels
et que, pour que, pour quelle puisse se
raliser, il faudra encore des dizaines
dannes au minimum.
Par ailleurs, il faut prendre acte que
cette rvolution est dautant plus difficile
quil est impossible de diviser a priori les
secteurs o lingrence de la religion est
admissible de ceux qui, par contre, relvent
de la comptence de lEtat (et, si on le fait,
avec des Concordats, le rsultat est artificiel).
Aucun critre logique et absolu ne peut
tracer de manire claire et sans quivoque
possible ces limites
4
qui, en ralit, ont t
tablies peu peu par les rapports de force entre
deux entits. L o lEglise est traditionnellement
plus forte et influente, ce qui est le cas de
lItalie, celle-ci russit faire entendre sa
voix dans des domaines et sur des matires plus
vastes (dpassant quelquefois le concordat).
Par contre, dans dautres pays o les
traditions laques sont plus solides, sa libert
est beaucoup plus limite.
Il est vident pour tout le monde que
cette difficult ne facilite ni lacisation ni la
dmocratisation du monde islamique qui
restent incertaines, problmatiques et lointaines.
Aujourdhui encore, ces principes sont
en contradiction avec sa religion, sa culture,
ses traditions, son mode de vie et, surtout,
avec les enseignements du Coran.
Ces derniers nont pas subi le travail
dadaptation long et difficile la
civilisation moderne que le christianisme a
connu; il sont, au contraire, rests figs
lpoque de Mahomet (il suffit de penser
la charia)
5
et ils sont donc difficilement
permables des ides dmocratiques.
Pour en revenir notre propos, il nous
semble que, pour les raisons que nous
venons dindiquer, les mesures adoptes
jusquici en Europe pour freiner lislamisation
du Vieux Continent sont largement
insuffisantes. Cela vient de ce que celles qui
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
La menace islamique vue par un fdraliste europen
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
37
ont t mises en ouvre jusquici ne se
posent pas le problme fondamental, c'est-
-dire comment empcher que la population
musulmane qui rside dans nos pays,
aujourdhui beaucoup trop nombreuse,
continue augmenter, que ce soit par suite
de nouvelles arrives ou dune plus grande
fcondit des populations en question, sans
compter les nombreuses conversions deuropens
la religion musulmane
6
, jusqu imposer
lEurope sa manire de vivre et son contrle?
Cest l le problme fondamental et, si
on ne laffronte pas, la prdiction de Bernard
Lewis savrera coup sr
7
. Vouloir lignorer
rappelle Manzoni lorsquil raconte ce qui
sest pass Milan lorsque la peste a
clat. Le mot tait tabou et toutes les
circonlocutions taient bonnes pour nier
lexistence de cette terrible pidmie,
jusqu ce que la ralit ait t plus forte
que les rticences et les sophismes et que
tout le monde dt ladmettre: cest la peste.
De la mme manire, aujourdhui, tous
les efforts sont bons pour ignorer ce que
Lewis affirme, pour ignorer la ralit au
point de passer sous silence tous les dangers
que Magdi Allam dnonce avec la plus
grande lucidit. On na pas le courage,
comme au dix-septime sicle, de parler
de la peste et lon cherche exorciser le
choc des civilisations voqu par Huntington
qui ne renvoie pas une guerre ni un
conflit sanglant. Cette expression signifie
simplement que ces deux civilisations
loccidentale dmocratique et lislamique
sont incompatibles et trop diffrentes
lune de lautre pour pouvoir partager un
mme territoire sans que lune ne prvale sur
lautre, comme cela sest, en effet, toujours
produit pas le pass.
La vrit est que, la situation tant trs
grave, les solutions doivent tre radicales
et, pour tre valables, elles doivent avoir
une dimension europenne. Il sagit, selon
moi, dun argument fondamental sur lequel
je reviendrai dans ma conclusion.
Il faut commencer par fermer les frontires
de lEurope limmigration islamique et
cest l le point dcisif. Il ne faut pas
croire, en effet, que le besoin de main-
douvre non qualifie puisse se rduire
plus ou moins rapidement tant donn le
taux de natalit gnralement bas en
Europe, et, notamment, en Italie.
Les immigrs des deuxime et
troisime gnrations profitant, juste titre,
de linstruction publique de leurs pays
daccueil obtiendront des diplmes qui leur
permettront de refuser les travaux pnibles
et mal pays qui sont, aujourdhui, accepts
par leurs parents aprs lavoir t par leurs
grands-parents. Heureusement, lEurope
orientale, lAmrique centrale et lAmrique
du Sud et dautres pays continuent offrir
une main douvre non islamique en
quantit suffisante qui devrait tre absolument
privilgie. Pourquoi ne le fait-on pas?
Mais cela ne suffit encore pas. Il y a
un autre problme tout aussi grave, je veux
parler de celui pos par loctroi de la
nationalit aux immigrs qui travaillent
rgulirement en Italie ou dans un autre
pays europen depuis un certain nombre
dannes (et donc leurs enfants et leurs
descendants). Cela suffira, mme si lon
arrtait compltement la nouvelle immi-
gration musulmane, rendre inluctable,
pour les raisons que nous avons indiques,
une islamisation progressive de lItalie et
de lEurope
9
. L aussi, il est indispensable
de mettre un frein, et srieusement, en
interdisant dornavant la naturalisation des
musulmans.
Mais, l encore, cest insuffisant. Comme
je lai dj dit, le nombre de musulmans
continuera augmenter et cela entranera
les consquences que jai indiques. Cest
dailleurs un problme particulirement
grave dans un pays qui, la diffrence de
lItalie (qui a plus de chance pour linstant,
mais pour combien de temps encore?), ont
dj un pourcentage lev des citoyens
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Andrea Chiti-Batelli
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
38
des citoyens, non pas des immigrs
musulmans.
Cest dailleurs l le problme difficile
a rsoudre, puisque toute disposition
discriminatoire semble lser les droits de
lhomme, alors quil serait plus que probl-
matique de favoriser, y compris avec des
financements importants, le retour leur
pays dorigine des immigrs, dautant plus
que, comme nous le disions, beaucoup
dentre eux sont dsormais des citoyens
europens. Et pourtant, le problme ne
peut tre lud sous peine de voir les
consquences indiques par Lewis se
raliser. Dautres, dailleurs, sauront indiquer
beaucoup mieux que moi des moyens et
des solutions dont nous navons pas ide.
Mais, quoiquil en soit, il faut chercher ces
solutions
10
.
Il faut encore prendre en considration,
en tant que cas particulier mme sil est
grave et menaant le problme de la lutte
contre le terrorisme, sous un aspect pnal
et, de manire gnrale, sous celui de la
limitation des droits la libert. L aussi, il
faut prendre des mesures drastiques qui
rduiront en connaissance de cause les
droits de citoyens pour garantir une plus
grande scurit pour tous. La libert ne peut
pas se suicider dans lespoir de survivre et
certaines limitations semblent indispensables
pour sauver lessentiel.
Mais, une fois encore, il ne faut pas oublier
la vieille maxime: Aux grands maux les
grands remdes
11
.
Avant de conclure il faut encore
mentionner un problme qui se greffe sur
notre propos, mais auquel nous ne ferons
quune brve allusion puisquil est tellement
loin du politically correct quil suscite
immdiatement une raction ngative chez
la plupart des gens.
Tout le monde connat les difficults
normes souleves dans un pays comme les
Etats-Unis par la prsence dune population
de couleur, et ceci en dpit du fait que les
Amricains sont habitus depuis des sicles
cette prsence dont ils sont, dailleurs,
dune certaine manire, responsables et quil
sagit dune population relativement stable.
Cela nous conduit nous poser une
question. Indpendamment du problme
islamique, ne faut-il pas craindre que la
prsence croissante dune population de
couleur de plusieurs couleurs mme en
Europe nentrane pas bientt chez nous
aussi graves conflits et ne constitue une
menace pour lidentit europenne et la
dmocratie? Ne devons-nous pas, nous
aussi, nous rappeler ce propos la maxime
de lcole de Salerne que nous avons mise
en exergue notre article? En labsence de
toutes ces conditions, il nen reste pas
moins que le multiculturalisme a t un chec.
Le multiracisme sen tirera-t-il mieux ou
ne sera-t-il quun risque supplmentaire
pour lidentit dun vieux continent de plus
en plus inerte et lche?
Thoriquement, la solution existe et il
y a longtemps quon la connat. Il faudrait
que le monde occidental mette en oeuvre
un vaste Plan Marshall dans loptique de
rduire les causes (la misre, la faim et le
retard) qui sont lorigine de lassaut
lEurope de la part dun tiers-monde affam
et dsespr. Un assaut qui, rebus sic
standibus, naura jamais de fin et fera empirer
les maux et les difficults quil produit
dj aujourdhui.
Mais o est la volont de mettre en
oeuvre un plan de ce genre? Un plan, je
veux dire, qui dbloque en faveur du tiers-
monde beaucoup plus que le un pour cent
qui a t propos une certaine poque (et
qui a t rduit aujourdhui) et chose tout
aussi importante qui tablisse des
contrles et mette en place des projets et
des initiatives pour lemploi des fonds
attribus de manire empcher quils
naillent finir en armements au bnfice de
rgimes dictatoriaux ou sur les comptes
suisses des dictateurs du tiers-monde.
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
La menace islamique vue par un fdraliste europen
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
39
Au moment de conclure, il faut se
demander quelles sont les probabilits
concrtes que nous avons dassister une
rvision dchirante, une agonizing reappraisal,
des comportements et des systmes de
pense que jai dcrits ci-dessus de manire
sommaire.
Malheureusement, ma rponse de vieux
fdraliste europen est sceptique. Les
Etats du Vieux Continent, diviss et de moins
enclins sunir, nont plus la force de se
ressaisir
12
. Ils donnent, dsormais, limpression
dtre incapables de se rendre compte que
leur civilisation ne pourra survivre que sils
sunissent dans un Etat fdral europen. Le
seul, dailleurs, au sein duquel des politiques
de limmigration et de dfense de notre
identit valable que jai suggres pourraient
tre mises en oeuvre. Ou ces politiques
sont lchelle de notre continent ou elles
sont voues lchec.
Tous ceux qui ne se rend pas compte
du caractre obligatoire de ce pralable ne
peuvent pas comprendre la vraie nature des
problmes considrs, mme sils sont capables
den saisir les symptmes occasionnels.
Dailleurs, mme quelquun de trs
comptent sur les aspects particuliers des
diffrents problmes passe malgr tout
ct de lobjectif essentiel, puisquil russit
donner une description prcise et circon-
stancie du mal, mais pas suggrer une
thrapie valable et relement digne de ce
nom. Les soupirs ne servent rien, dit
Ptrarque
13
.
Rien, malheuresement, ne lasse prsager
que cette prise de conscience soit en train
de se faire. Au contraire, lidal europen semble
perdre chaque jour de sa consistence au
point dtre presque compltement absent
du dbat politique des diffrents pays et
loin de lunivers des jeunes gnrations qui
lignorent presque compltement.
Il faudrait un sursaut de toute la culture
du Vieux Continent, comme cela sest
produit pour dautres mouvements unitaires,
comme cela a t le cas en Italie ou en
Allemagne. Il faudrait un engagement culturel
de vaste porte de toute lintelligentsia
europenne qui prparerait le terrain
indispensable une rennaissance politique
et un approfondissement indispensable
aujourdhui, non seulement pour empcher
la dcadence progressive des Etats europens
et leur sortie de lHistoire, mais aussi pour
protger notre civilisation.
Malheureusement, je le rpte, rien de
tout cela napparat lhorizon; au contraire,
jamais comme aujourdhui, la trahison des
clercs na t aussi totale et sans exception.
Aurons-nous le temps pour un
revirement? LHistoire, disait Benedetto Croce,
est un processus toujours ouvert. Pour
linstant, il fait nuit midi pour reprendre
le titre original du clbre ouvrage
dArthur Kstler Darkness at Noon.
Les propos de Tarek Ramdan cits par
Magdi Allam rsume bien la situation:
Les musulmans qui vivent en Europe
doivent comprendre quils reprsentent
une majorit pour les valeurs dont ils sont
porteurs.
Ces valeurs figurent dans le Coran
sous forme de prescriptions et de normes
juridiques trop nombreuses et trop prcises
pour pouvoir tre modifies ou librement
interprtees du jour au lendemain, ce qui
les rendraient compatibles avec les principes
de la dmocratie et des droits de lhomme
en vigueur dans le monde occidental,
dautant plus que les pressions islamiques
croissantes pour linstitution des tribunaux
particuliers, dcoles islamiques reconnues
etc. ne facilite certainement pas cette
volution.
Une confirmation de cet tat de fait
nous vien de lun des pays musulmans
considrs comme les plus modrs, la
Turquie, o lcrivain Orhan Pamuk risque,
pour avoir reconnu que trois cent mille
kurdes et un million darmniens ont t
tus dans notre pays, d tre condamn
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Andrea Chiti-Batelli
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
40
trois ans de prison pour avoir insult les
turcs, la Rpublique, lAssemble et lidentit
nationale (aux termes de larticle 30/1 du
Cide pnal), quelque chose qui nen est
pas moins inquitant, puisquil ne sagit
pas de problmes rligieux, mais qui
montre encore une fois une intolrance
gnrale et sans exception.
Un monde qui pense et agit de cette
manire est incompatible avec le ntre,
beaucoup trop diffrent pour pouvoir tre
intgr et, si lEurope ne russit pas
ragir devant son dveloppement ine-
xorable, il finira par nous intgrer, ce qui
nous ramnerait trois cents ans en arrire.
Notes
1
Cf. Seyed Farian Sabahi, supplment
dominical du II Sole-24 Ore du 8 mai 2005.
2
Il faut, ce propos, rappeler quun musulman
lest pour toujours et que, sil sest convertit
une autre religion, il sera considr comme un
apostat et, en tant que tel, passible de mort. De
la mme manire, une fois que les musulmans
ont conquis une terre, ils estiment quelle leur
appartient pour toujours et il leur sera
imposssible daccepter quun seul pouce de
cette terre revient aux mains des infidles. Pour
viter cela, ils pourront toujours faire, plus ou
moins de bonne foi, des compromis, mais, la
mesure o ils sont provisoires, il ne les
considrent que comme un premier pas en
direction de lobjectif final qui ne devra jamais
tre perdu de vue. Comment peut-on, dans de
telles conditions, envisager un dialogue et,
surtout, un dialogue sincre?
3
Magdi Allam sest exprim de la mme
manire plusieurs reprises, notamment dans
lun de ses derniers ouvrages: Kamikaze made
in Europe: riuscir lOccidente a sconfiggere
il terrorismo islamico? [Des kamikaze made
in Europe: lOccident russira-t-il radiquer
le terrorisme islamique?], Milan, Mondadori,
2005. Il crit, par exemple, (pp. 78-79): Que
cela plaise ou non, le terrorisme islamique
globalis a dclar la guerre lOccident.
Celui-ci la subit, se limitant ragir lorsquil y
est vraiment oblig, alors que son adversaire
refuse le principe de la coexistence pacifique
quiconque ne lui ressemble pas et qui ne se
soumet pas avuglement sa volont.
Malheureusement, la solution que Magdi
Allam prconise (il sagirait, en gros, de
favoriser une plus ample immigration et une
intgration de plus en plus pouse des
immigrs) ne nous semble pas convenir. Elle
voque plutt le vieux dicton rechauffer un
serpent en son soin.
4
Cest lobjection que lun des meilleurs
spcialistes de la pense politique de Dante,
Vinay, adressait il y a dj quelques annes au
De Monarchia et lide de deux autorits le
Pape et lEmpereur deux entits de dignit
quivalente et sans aucune interfrence entre
lactivit de lune et de lautre, comme si ces
activits ne portaient pas sur les mmes thmes
et navaient pas proposer chacune leurs
propres solutions qui ne concidaient pas
toujours entre elles.
5
La terrible nouvelle parue dans les journaux le
23 juillet 2005 en constitue un exemple
particulirement choquant. Deux trs jeunes
Iraniens lun des deux tait mme mineur
ont t pendus Mashad au motif de leur
homosexualit. Autrefois, en Europe aussi, les
homosexuels taient condamns mort, alors
quaujourdhui on est arrivs a comparer leur
union celle dun marriage normal, comme en
Espagne (mais peut-tre est-ce excessif). Par
contre, dans le monde islamique, tout est rest
fig depuis le VII
e
sicle. Le seul changement,
aujourdhui, est lexcuse qui a t invente pour
loccasion. Ces deux jeunes auraient soi-disant
viol un enfant de treize ans (mais celui-ci na
jamais comparu au procs et nexiste
manifestement pas). Mais une anecdote,
apparemment insignifiante, est encore plus
loquente. Il sagit dune femme musulmane
qui proteste avec vhmence, ses yeux elle est
dans son bon droit, parce quon a os offrir sa
petite fille un beignet fabriqu avec quelques
gouttes dalcool. Une culture de ce genre ne
peut pas coexister avec la ntre sans que lune
nlimine lautre. Ce que prvoit Bernard
Lewis.
6
On le retrouve avec une indniable efficacit
et un humour qui saisit avec beaucoup de
lucidit, sous une forme paradoxale et
surraliste, lessence du mal dans un dessin
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
La menace islamique vue par un fdraliste europen
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
41
dEllekappa, o lon peut lire: Attention aux
immigrs: ils sinflitrent parmi les terroristes
pour entrer sans difficult en Italie
7
Au moins que, dans avenir proche, nous
nassistions une autre invasion, chinoise cette
fois-ci, mais encore plus menaante et devant
laquelle lEurope se retrouvera tout aussi
dmunie et incapable ragir.
8
De la mme manire, voir Giovanni Sartori,
Corriere della Sera du 24 juillet 2005.
9
Cest ce dont Magdi Allam ne semble pas se
rendre compte. Celui-ci, comme nous lavons
dj dit, semble considrer quune prsence
islamique progressive et massive, avec tos les
droits accords aujourdhui ceux qui
appartennent cette religion, ne constitue pas
un problme et quil faut, au contraire,
lencourager et la favoriser. (Par contre, E Galli
della Loggia rejoint notre position, voir
Corriere della Sera du 27 juillet 2005).
10
Du reste, tout bien considrer, ce que nous
avons voqu plus haut, mme si cest
pratiquement irralisable dun point de vue
juridique, contrairement aux apparences, ne fait
pas un pli. Autrefois, lexpression contraire
lordre public revenait souvent dans les textes
juridiques. Mais, aujourdhui, si cette
expression est beaucoup moins utilise, le
concept reste tout aussi valable. La polygamie,
par exemple, est contraire lordre public et, en
tant que telle, elle est donc considre comme
un dlit. Lislamisme, et non seulement dans ce
cas particulier, mais pratiquement pour tous les
principes auxquels il reste solidement attach et
que lon retrouve dans toute la charia, est donc
contraire lordre public. Les choses tant
ainsi, il ne semble donc pas prjudiciable aux
droits de lhomme de prtendre que toute
personne pratiquant cette religion doit eo ipso
tre bannie des pays europens (les plus
menacs) et, de manire gnrale, des pays
dmocratiques. Ne pas le reconnatre semble
mme contraire aux droits de lhomme.
Tommaso Padoa-Schioppa donne limpression
de se rapprocher de notre point de vue (cf.
Corriere della Sera du 31 juillet 2005),
lorsquil propose une charte de limmigr
tablie au niveau europen: la violation
prouve de ces principes devrait tre considre
comme une cause de rvocation du permis de
travail et de sjour. Padoa-Schioppa pense
surtout au terrorisme; mais si la charte quil a
propose comprenait aussi, et surtout, tout ce
qui, dans la charia, est contraire lordre
public, aucun musulman ne pourrait y
souscrire sincrement.
11
La scurit a un prix, titre dun article
dAngelo Panebianco paru dans le Corriere
della Sera du 23 juillet 2005 ; mais les
solutions quil suggre sont insuffisantes pour
tre efficaces.
12
Cest ce que Dominique Mosi qualifie de
sorte de dcadence lente et honteuse de la
Rpublique de Venise (cf. Corriere della Sera
du 26 juillet 2005).
13
Giuliano Amato, dans un article paru dans II
Sole-24 Ore du 17 juillet 2005, montre avec
beaucoup de clart, de nombreux dtails et des
rfrences prcises, quel point labsence
dunit politique de lEurope va jusqu
paralyser des problmes particuliers comme,
par exemple, la simple coordination technique
entre les diffrents services nationaux de lutte
contre le anti-terrorisme.
Abstract: This article aims at
presenting, from the point of view of a
European federalist, the incapacity of
the European states of realizing that
their civilization will not survive unless
they unite in a European federalist
state. Only in this way will one put to
practice effective policies regarding
immigration (mainly the Islamic one,
but not only) and the defense of the
European identity.
POLITICI SECURITATE INTERNAIONAL
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
42
Al Qaeda Confusion: How to Think about Jihad
MICHAEL RADU*
l Qaeda is stronger now than at
any time since 9/11, say some; it
is less strong than it could have
become, answers the administration.
Congressional Democrats say that instead
of catching Bin Laden, Bush took his eyes
off the ball and got mired in an irrelevant
war in Iraq; the White House replies that if
we dont fight the jihadis in Iraq, we will
have to do so in Manhattan.
And so American politics argue in
what seems to remain a cognitive vacuum,
confusing the public and producing inane
statements from our elected leaders. Had
Al Qaeda consciously planned how to
thoroughly confuse the infidels, this would
have been the ideal result. It is all the
persistent and inevitable outcome of
executive delusions (jihadis are a small
minority) and Democratic flippancy (the
war on terrorism is a bumper sticker, Sen.
John Edwards has charged) against a
background of popular ignorance and an
oversupply of lawyers and human rights
activists.
* Michael Radu este Co-Chair al FPRIs
Center on Terrorism, Counter-Terrorism,
and Homeland Security, Philadelphia.
Pregtete o carte despre islamismul din
Europa. Acest articol este preluat cu
permisiunea autorului din http://www.fpri.org/
enotes/200707.radu.alqaedajihad.html.
The result is that six years after 9/11
we (and the Europeans are generally worse)
are still fighting a war in a conceptual fog
jand not getting any close to winning it.
In reality, the nature and goals of the
enemy, albeit complex, should be quite
clear, as should the ways to defeat it. Until
we understand a few key realities, we will
continue to tread water and remain on the
defensive.
What is Al Qaeda?
Al Qaeda (the base) is at the same time
an Islamist totalitarian terrorist organization
and the particularly violent part of a global
Muslim revivalist movement. As the name
implies, it was established as a vanguard,
elite organization, not dissimilar, conceptually,
from the previous Marxist Leninist self-
selected vanguards of the proletariat (Shining
Path in Peru, Red Brigades in Italy, etc.),
seeking to reestablish Islams historic (and
mostly mythical) supremacy and purity
throughout the world via the unification of
the umma, the Islamic community, under a
single political and religious leadership
and state the Caliphate. The means to
accomplish this is jihad, strictly defined by
the followers of this ideology as warfare.
Al Qaeda was not originally intended
to exist as a territorial base, but the victory
of the Taliban in Afghanistan unexpectedly
offered that opportunity.
Al Qaeda took advantage of that
A
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Al Qaeda Confusion: How to Think about J ihad
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
43
opportunity, but controlling those lands was
neither intended nor absolutely necessary.
The same applies now to the wild areas of
Pakistan that Al Qaeda uses for refuge and
training they are important but not vital.
That fact is still misunderstood and explains
the continuous surprise of some that after
the Talibans fall in 2001 and the heavy
losses it incurred at the time, Al Qaeda did
not die.
While it incessantly claims to be
defending an Islamic umma under attack
from all sides the most theologically
convenient way to justify jihad Al Qaedas
ideology and strategy are aggressive and
revisionist. Al Qaeda aggressively attacks
the home base of the Crusaders (see 9/11
or the attacks in the UK) and revisionistically
seeks to reintegrate into the umma the
long-lost territories of Islam, such as Al-
Andalus (the Iberian Peninsula).
Al Qaedas ideology is rigorously anti-
nationalist. That allows it to attract alienated
and poorly integrated elements among
Muslim communities in the West and
explains in part the attraction it has among
Muslim elites everywhere. As Iraq today
suggests, however, it could also be a serious
threat to the organization, since it also clashes
with the interests of established postcolonial
elites and regionalist or separatist groups
(Kurds, Berbers, many Palestinians).
The enemies, and thus the targets, of
jihad are a) all governing regimes in the
Muslim world (the apostates); b) their
outside manipulators, controllers and supporters
(the Crusaders led by the United States
but including all Western states and Israel;
c) all other infidels oppressing Muslims
(India for Kashmir, Russia for Chechnya,
China for Turkestan); and d) for the most
radical jihadis (the takfiris), all Muslims
who do not actively support the cause and,
especially, the Shias. While these are all
enemies, the priority given to each depends
on circumstances, capabilities and opportunity.
Al Qaeda in Iraq
This latter fact is another cause of
confusion in the West, as demonstrated by
the case of Iraq. While an Al Qaeda
associate group did have a small presence
in Iraqi Kurdistan prior to the spring of
2003, at least on a large scale Iraq is a
target of opportunity. Al Qaedas growth
(or present decline) there depends on the
chaos and confusion that followed the
2003 invasion and the vacuum created by
the fall of Saddam. The scale of and media
attention on its presence in Iraq aside, Al
Qaedas role there follows the same
pattern as in Afghanistan and Chechnya in
the late 1990s, or Somalia more recently -
it tries to implant itself wherever a political
vacuum or persistent instability develop in
the midst of military conflict. Lebanon,
Gaza, the Sahel, southern Thailand and
Philippines are, or should be expected to
become, such areas of implantation. In all
such cases Al Qaeda interferes in an
evolving conflict, exacerbates it, and tries
to channel the outcome towards its own
goals and translate local motivations into a
coherent ideological and global cause.
It is precisely this Al Qaeda piggy-
backing on existing conflicts that makes
the often heard distinctions between our
fighting sectarian conflict or Al Qaeda in
Iraq nonsensical. Al Zarkawi stirred up the
Sunni-Shia conflict but did not invent it,
and separating the two in practical terms is
not a serious proposition, any more than
trying to do so in Afghanistan between
Taliban, Pakistani Islamist spillover, and
Al Qaeda. For Al Qaeda such parasitic
behavior serves to magnify its influence,
and it will try to repeat it in every possible
circumstance. This fits perfectly in the
organizations elite, vanguardist ideology.
It sees itself and behaves as the spearhead
of global jihad, not as its rank and file.
Ultimately, what seems to escape so
many commentators, especially among
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Michael Radu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
44
politicians, is that Al Qaeda is two things
simultaneously: (1) a violent Islamist
organization with worldwide tentacles and
a small core leadership of ideologues and
strategists, and (2) part and parcel of a large
and growing political-religious movement of
Islamist revival. The organization tries to
channel and recruits from the movement,
and the latter looks to it for strategic
direction and, often, tactical purpose.
Islamic Revivalist Movement
The Islamic revivalist movement that
is by now dominant in most of the Muslim
world from Malaysia to Morocco, including
huge segments of the Muslim communities
in the West, shares some of Al Qaedas
basic ideological tenets: that Islam is in
crisis and under attack, from inside and
outside by alien, Western, mostly American
influence and domination. Roughly put,
Islamic countries and Muslims generically
are victims of the West. The only solution
is a return to the original principles of the
faith, those that gave it world importance
and power centuries ago, and to umma
unity and solidarity.
These basic perceptions are shared by
a majority of Muslims and Islamic
organizations everywhere, from the Muslim
Brotherhood, the largest, to individuals
and smaller groups, whether in Muslim-
majority countries or in the West. While
refuge in religious revivalism as an answer
to civilizational, political and military decline
is far from unique to Islam, its contemporary
manifestation is largely Islamic.
The interface between the general
perception of Islam as victim of the West
a perception often encouraged by Western
elites themselves and Al Qaedas (or the
Salafi) view that the victimization is largely
due to naked aggression is thin. This is
demonstrated by a seldom noticed aspect
of the reaction of nonviolent, even anti-Al
Qaeda groups and personalities, including
those in the West, to Islamist terrorism.
Those groups have steadfastly opposed not
just the conflict in Iraq, where the arguments
used in favor of the U.S.-led intervention
could always be debated, but also the 2001
U.S.-led attack on the Taliban. Indeed,
almost always in Islamic critiques of
American and British policies, whether
they come from London or Riyadh, the
Muslim Brothers or others, Afghanistan is
mentioned in the same breath as Baghdad.
Since the removal of the Taliban and its Al
Qaeda proteges was a clear-cut case of
self-defense, Muslim condemnations of
the Afghan operations could only mean
that umma solidarity is more important to
them than the Talibans crimes. Precisely
the kind of attitude Al Qaeda needs to
thrive.
Where most of the Islamic revivalist
movement and its supporters depart from
Al Qaedas ideology is the method whereby
Islam is to be renewed. In that sense, Western
leaders claim that most Muslims reject
jihadism is correct, but far from encouraging.
Despite attempts, such as those sponsored
by Jordans Crown prince Hassan to have
respected imams condemn jihadi terrorism
(the method not the ideas leading to it), not
only has no important Sunni scholar
declared Bin Laden a non-Muslim (the
most influential, Al-Qaradawi, would rather
let Allah decide), but many large Islamist
organizations, such as Hizb ut Tahrir (an
international Party of Liberation) or the
Tablighis (Muslims missionary movement),
could and do claim to be seeking the
Caliphate by nonviolent means while their
recruits often graduate to jihadism
again, same beliefs, different methods, and
all unhelpful. Thus, even when revivalist
Islamists sincerely claim to oppose jihadism,
they are voluntarily tying their own hands.
Hence the eternal and annoying we
condemn terrorism but that so confuses
Western politicians, media and publics.
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Al Qaeda Confusion: How to Think about J ihad
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
45
Why, in this context, anyone in the
West would expect such Muslims, as a
whole or organized ones, to condemn
anything other than acts of terrorism is a
mystery.
Al Qaeda/Movement Relationships
The relationships between the different
Al Qaeda parts of the movement are
dynamic, both centripetal and centrifugal
at the same time.
Centripetal. The centripetal expansion
of the movement follows general, indeed
universal terrorist patterns of recruitment
and indoctrination. In the specific case of
Al Qaeda this means two distinct, but
related methods.
The first is centered on the thousands
of trainees who graduated from the Afghan
camps prior to the end of 2001, who returned
to their countries of origin Saudi Arabia,
Egypt, and countries in North Africa, Central
Asia, Southeast Asia, and Europe. Once back,
they either established cells or founded or
radicalized existing organizations (the cases
of Morocco, Algeria, Lebanon). These
people know and share Al Qaeda cores
ideology and many retain ties, including
personal ones, with it and with each other.
A typical case is that of Saad Houssaini,
a.k.a. Moustapha, one of Al Qaedas most
prominent cadres in Spain and North Africa.
Born in Meknes, Morocco, from a middle-
class family (his father was a professor)
an almost universal pattern among Al Qaeda
cadres, Houssaini obtained a government
scholarship to study chemistry and physics
at the University of Valencia in Spain. It
was there that he was attracted, or recruited,
to Islamism under the influence of Sheikh
Rachid Ghannouchi, the London-based
ideologue and leader of Al-Nahda (the
Revival), Tunisias major Islamist organization.
Already under Spanish surveillance, in
1997 he fled to Talibans Afghanistan
where he underwent further training in
explosives in Al Qaeda camps, met other
Moroccans, Bin Laden, Al Zarkawi and Al
Zawahiri the latter was a witness at his
marriage. Following the U.S. attack in the
fall of 2001, he returned to Morocco in
April 2002, became a founder of GICM
(Moroccan Islamic Combatant Group,
now part of the Al Qaeda in the Islamic
Maghreb AQIM) and trainer of its bomb
makers. By September 2006 he was
running a network of Moroccan volunteers
to Iraq, until his arrest in March 2007
1
. It
was under the influence of one of the
many nonviolent Islamist ideologues in
Spain harbored by Londonistan that he
was radicalized, shifted to jihadism,
established personal ties to the Al Qaeda
core, and later served as a force multiplier
for the organization thousands of miles
away.
Second, Al Qaedas central core (Bin
Laden, al-Zawahiri, Khaled Sheikh Mohammed,
etc.) have sometimes accepted and given
their brand copyright to organizations
formed independently, such as the Algerian
Salafi Group for Combat and Preaching,
which last year became the AQIM, or
autonomously, like Al Zarkawis group,
now Al Qaeda in Mesopotamia.
Like metastasized cancerous tumors,
members and trainees of these formal Al
Qaeda franchises, and some informal ones,
like Southeast Asias Jemaah Islamiah,
spread the ideology and expand the
committed membership of the movement.
Centrifugal. There is, however, another
dynamic within the movement, a centrifugal
one. This consists of thousands of individual
Muslims, many from the West and including
a disproportionate number of converts to
Islam, who have no personal ties to the Al
Qaeda core or its main franchises, but feel
attracted to its ideology and the methods it
uses. With each spectacular jihadi attack or
campaign, their numbers grow and they
flock to the latest battlefield, as defined by
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Michael Radu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
46
Al Zawahiri in his Al Jazeera statements or
by the innumerable jihadi Internet sites and
their do-it-yourself jihad recipes.
There is not always a clearly defined
line between the two dynamics Al Qaeda
recruiting for its cause and would be, self-
recruited jihadis seeking a battle under its
flag, or at least its cause.
The case of Shaker Al-Abssi, the leader
of Fatah Al-Islam in the Palestinian refugee
camp of Nahr Al-Bared, near Tripoli,
Lebanon, lately under assault by that
countrys army, is revealing. A Palestinian
born in a camp near Jericho, his family
migrated to Jordan after 1967, and he
joined Yasser Arafats Fatah as a teenager.
The organization sent him to study
medicine, but he dropped out in favor of
becoming a pilot, receiving training in
Libya and later serving as an instructor in
South Yemen. Later he participated in combat,
on the winning Sandinista side in Nicaragua
and on the losing Libyan side in that
countrys conflict with Chad. Disappointed
with Arafats corruption, he joined dissident,
pro-Syrian factions and moved to Damascus,
where he discovered religion and became
a fervent believer. Afterward he became
associated with Al Zarkawis group in Iraq
and Jordan, and was sentenced to death in
absentia for his role in murdering an American
diplomat in Amman in 2002. Why? Because,
says his brother Abdel Razak, a doctor,
The Palestinians have tried Marxism and
Arab nationalism. All failed. I believe that
for Shaker Islamism was the ultimate
solution. Now, claims his family, we wait
for him to become a martyr, hoping that
his death will be the fuel that will set on
fire the Palestinian cause
2
.
This, then, is a case of a rebel in search
of a global ideological and strategic anchor
to articulate and justify his fight for a
particular cause. Associating with Al Qaeda
satisfied both needs. The fact that Fatah
Al-Islam is seen as both an Al Qaeda spin-
off and a Syrian tool should not be
confusing, not in light of the organizations
pattern of tactically piggybacking other
causes.
Another good example is a new jihadist
group, Ansar al Islam fi Sahara al Bilad al
Mulazamin (The followers of Islam in
Sahara, the land of those lifting the veil).
Made up of Moroccans, Algerians, and
Mauritanians, dissident elements of AQIM,
it first surfaced in June 2007. Ansar refuses
to obey direct orders from Al Qaedas
core, all the while telling the latter that
You should know that we are in the same
trench. Indeed, it shares Al Qaedas well-
known obsession with the recovery of
Al-Andalus and hatred for all North African
governments and France
3
. This is a perfect
example of what French analysts call the
Al Qaeda nebula a multiplying system
of jihadi groups ideologically, but not
always hierarchicaly, tied to the core group.
We are once again confronted with the
interface of movement and terrorist group.
Conclusion
German-Turkish author Necla Kelek
was right when she pointed out that
Politicians and religious scholars of all
faiths are right in pointing out that there
are many varieties of Islam, that Islamism
and Islam should not be confused, that
there is no line in the Koran that would
justify murder. But the assertion that radical
Islamic fundamentalism and Islam have
nothing to do with each other is like asserting
that there was no link between Stalinism
and Communism
4
.
But just as Stalinism (and Pol Pot or
Mao) was made possible by the mass of
usually peaceful and naive believers in the
Marxist Utopia, Al Qaeda and its nebula are
permanently feeding up from the growing
Islamic revivalist movement. To separate
the two should be the goal of Muslims and
non-Muslims alike, since they are all targets
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Al Qaeda Confusion: How to Think about J ihad
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
47
of jihadism. To deny the intimate link
between the two is to deny reality. By
making artificial distinctions between the
two, one only postpones and avoids the
real struggle.
Notes
1
For his career, see Adil Boukhima,
Portrait: Le Marocain dAl Qaida,
TelQuel (Casablanca), May 17, 2007;
Craig Whitlock, In Moroccos Chemist,
A Glimpse of Al-Qaeda Bombmaker
Typified Resilient Network, Washington
Post, July 7, 2007; Driss Bennani,
Abdellatif El Azizi, Ismail Bellaouali and
Lahcen Aouad, Enquete. Au-dela de la
panique, Tel Quel, July 5, 2007.
2
Cecile Hennion, De la colere au djihad,
le chef du Fatah Al-Islam raconte par son
frere, Le Monde, June 5, 2007.
3
Antonio Baquero and Jordi Corachn,
Actividad Extremista En El Desierto. Un
nuevo grupo terrorista magreb amenaza a
Espaa, El Periodico (Barcelona), July
12, 2007.
4
Quoted by Peter Schneider, The New
Berlin Wall, New York Times, Dec. 4,
2005.
Rsum : Aujourdhui, lAl Qaeda est
peut-tre plus forte que jamais. Dans ce
contexte, il est ncessaire de rpondre
quelques questions fondamentales concernant
le caractre de lorganisation, sa structure,
ses objectifs et ses relations. Cest ce que
Mr. Michael Radu se propose dans cette
article.
POLITICI SECURITATE INTERNAIONAL
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
48
Alegerile prezideniale din Statele Unite 2008 (I)
ALINA DODOCIOIU
igurile centrale ale alegerilor prezi-
dentiale care vor avea loc n SUA n
2008 sunt Hillary Clinton si Rudolph
Giuliani. Alegerile vor avea loc pe 4 noiembrie
2008 si vor coincide cu alegerile pentru
Senat. O figur interesant o reprezint si
candidatul democrat Barack Obama, care
este al cincilea senator afro-american din
istoria Statelor Unite si, n prezent, singurul
afro-american din Senat.
Hillary Rodham Clinton este senator din
partea Partidului Democrat si reprezint
statul New York. Fost prim doamn a
Statelor Unite ntre 1993 si 2001, n timp
ce sotul ei a ndeplinit functia de presedinte,
Hillary Clinton a condus n 1993 o echip
care a dezvoltat proiecte legislative pentru
a oferi ngrijire medical tuturor americanilor.
n cele din urm, acest controversat proiect
de lege nu a mai fost adoptat, dar ea
continu s fac din ngrijirea medical
universal unul din principalele sale
obiective politice. A reusit, totusi, printre
altele, s nfiinteze, n 1997, Programul de
Asigurare a Snttii Copiilor. Ea se
bucur de un capital electoral mbogtit de
simpatia neerodat pentru Bill Clinton,
care a condus America n cea mai lung
perioad de expansiune economic n timp
de pace, obtinnd un surplus al bugetului
federal (vezi http://www.cbo.gov/budget/
historical.pdf.). Expertii o consider pe
Clinton una din primele candidate la alegerile
prezidentiale cu o sans real de a cstiga
alegerile; la aceasta se adaug experienta
pe care a dobndit-o n urma alegerilor
prezidentiale din 1992, cnd s-a implicat n
campania electoral a sotului su. De fapt,
acest lucru constituie o caracteristic a
cuplului Clinton: ceea ce Hillary a fcut
pentru Bill n anii '90 face acum fostul
presedinte pentru ea; Bill Clinton o
promoveaz activ, fiind probabil cel mai
bun atu pe care l detine Hillary n cursa
prezidential. Hillary este ns o politician
abil, ea a nteles faptul c sotul su o pune
n umbr atunci cnd apar mpreun datorit
personalittii sale covrsitoare; n consecint,
a ales o solutie foarte inteligent: Bill
Clinton i face campanie aproape n
permanent de unul singur.
Avocat de succes specializat pe
drepturile copilului, Hillary a fost acuzat
de critici c se apropie foarte mult n
ideologie de comunism si marxism, c a
refuzat s dezvluie documente referitoare
la afacerea Whitewater si c nu si cere
scuze n mod public pentru faptul c a
votat n prim instant n favoarea
rzboiului din Irak. De asemenea, a fost
acuzat c se inspir din birocratiile
europene propunnd un plan de ngrijire
medical condus de la Washington.
Msurile pe care doreste s le ia Hillary
sunt: oferirea unei ngrijiri medicale
accesibile, ncetarea rzboiului din Irak,
ndeplinirea promisiunilor ctre veterani,
sprijinirea printilor si ngrijire pentru
F
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Alegerile prezideniale din Statele Unite 2008
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
49
copii, reform guvernamental si consolidarea
democratiei americane. Msura cea mai
important a platformei sale de guvernare
este ngrijirea medical (American health
choices plan, cum l denumeste Hillary).
Prin intermediul acestui plan, Clinton
urmreste eliminarea discriminrii si scderea
costurilor n domeniul ngrijirii medicale.
Planul ei este dur criticat, mai ales c n
State sunt peste 50 milioane de oameni,
incluznd aici 15 milioane de imigranti
ilegali, care nu au asigurare medical; de
asemenea, Hillary este puternic criticat si
pentru faptul c nu verific integritatea
donatorilor si, cum ar fi Norman Hsu (un
promotor al investitiilor piramidale care a
suferit condamnri). Hillary intentioneaz
s finanteze acest sistem prin anularea
reducerilor de taxe pentru bogati, prin
aceasta ntelegnd orice familie care
cstig pe an 250.000 USD sau mai mult.
Dick Morris o critic ntr-un articol
publicat pe www.foxnews.com, afirmnd
c poate obtine foarte simplu aceast
finantare introducnd o crestere a taxelor
pe tigri, obtinnd astfel un impact dublu:
preturi mai mari la tutun care duc la
scderea fumatului n rndul adolescentilor
si reducerea costurilor ngrijirii medicale.
Republicanul Rudolph Giuliani este
fostul primar al orasului New York ntre
anii 1994 si 2001. A devenit cunoscut pe
plan international n timpul evenimentelor
din 11 septembrie 2001, cnd a gestionat
admirabil situatia tragic de la World Trade
Center. Criticii liberali acuz c politicile
lui Giuliani de reducere a criminalittii
erau bazate mai mult pe agresivitate dect
pe reform social. n calitate de procuror,
Giuliani a condus o puternic lupt mpotriva
criminalittii n New York n timpul
administratiei Ford. Printre figurile cunoscute
care au fost condamnate n urma anchetelor
desfsurate de Giuliani se numr Bertram
L. Podell (coruptie), Ivan Boesky si
Michael Milken (tranzactii efectuate ca
urmare a unei informatii confidentiale),
capii Mafiei din Chicago conform Legii
RICO Racketeer Influenced and Corrupt
Organizations Act (santaj, extorcare si
crim la comand), printre care Fat Tony"
Salerno, din familia Genovese, "Tony Ducks"
Corallo, din familia Luchese, Carmine "The
Snake" Persico, din organizatia Colombo,
Rusty Rastelli, seful familiei Bonnano si
congressman-ul Mario Biaggi.
Pe plan national, Giuliani sustine alegerea
personal a femeii n ceea ce priveste
avorturile, doreste s readuc contabilitatea
la Washington, nu este un suporter al
cstoriilor ntre persoanele de acelasi sex,
dar sprijin drepturile homosexualilor si se
angajeaz s opreasc valul imigrantilor
ilegali n Statele Unite prin urmrirea
ndeaproape a turistilor si ntrirea securittii
granitelor.
Referitor la politica extern, n revista
Foreign Affairs, septembrie 2007, Giuliani
afirm c viitorul presedinte american se
va confrunta cu trei confruntri majore:
obtinerea victoriei asupra teroristilor n
rzboiul dus acestia mpotriva ordinii
mondiale, consolidarea sistemului international
pe care teroristii vor s-l distrug si mrirea
beneficiilor sistemului international ntr-un
arc de securitate si stabilitate n continu
extindere pe glob. El vorbeste despre
nevoia ca SUA s adopte solutii viabile
pentru aceste provocri: construirea unei
aprri puternice, dezvoltarea unei diplomatii
hotrte si lrgirea influentei economice si
culturale americane.Prin folosirea acestor
trei metode, Giuliani consider c viitorul
presedinte al Statelor Unite poate s pun
bazele unei "pci realiste", de durat.
Trebuie s lum n considerare totusi faptul
c aceste propuneri vin din partea unui fost
primar care nu are niciun fel de experient
n politic extern. Pacea realist de care
vorbeste Giuliani reprezint n traducerea
sa continuarea rzboiului din Irak pn la
instalarea pcii n zona respectiv, recon-
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Alina Dodocioiu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
50
structia unei forte militare, construirea unui
sistem national de aprare anti-rachet.
Practic teoria sa n ceea ce priveste obtinerea
unei pci realiste se fundamenteaz exclusiv
pe msuri de natur militar. Giuliani
demonstreaz astfel c doreste continuarea
politicii lui Bush, n situatia n care
Congresul a aprobat n jur de 610 miliarde
USD cheltuieli de rzboi pentru cele trei
operatiuni militare desfsurate dup
evenimentele din 11 septembrie (Enduring
Freedom, Noble Eagle, Iraqi Freedom)
(CRS Report for Congress, The Cost of
Iraq, Afghanistan, and Other Global War
on Terror Operations Since 9/11, Amy
Belasco, specialist n aprare national,
Departamentul pentru politic extern,
aprare si comert).
Ultimele sondaje realizate de Fox News
arat o mare crestere pentru Hillary ntr-o
confruntare cu Giuliani. n sondajul respectiv,
publicat pe 26 septembrie, Hillary conduce
cu 8 puncte, 46-39. Situatia ei n sondaje s-
a mbunttit comparativ cu decembrie 2006,
cnd scorul i era favorabil republicanului,
acesta conducnd cu 48 puncte la 39.
Avansul lui Hillary poate fi explicat prin
scderea importantei problemei terorismului.
Pe msur ce votantii devin din ce n ce
mai ncreztori c SUA nu vor fi atacate
din nou, nevoia de Rudy Giuliani scade si
dorinta acestora de a o sustine pe Hillary
creste (vezi Dick Morris, Big gain for
Hillary in poll, www.dickmorris.com).
.
Bibliografie:
1. www.hillaryclinton.com.
2. www.joinrudy2008.com.
3. www.dickmorris.com.
4. www.antiwar.com .
5. www.ontheissues.org .
6. http://www.cbo.gov/budget/historical.pdf
7. Karen Tumulty, Hillary: love her, hate
her, Time Magazine, 20 august 2006.
8. Rudolph Giuliani, Towards a realistic
peace, Foreign Affairs, septembrie-
octombrie 2007.
9. Person of the Year 2001: Rudy Giuliani,
Time Magazine.
10. 'Freedom Is About Authority': Excerpts
From Giuliani Speech on Crime, New
York Times, 20 martie 1994.
Abstract: The article aims to present in
short the two main figures of the US
presidential elections that will be held in
2008, their plans for government, together
with their weak points and the ideas for
which the two personalities are being
criticized.
METODOLOGIE APLICAT
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
51
Determinarea drumului de valoare minim ntr-un
graf cu ajutorul algoritmului Bellman-Kalaba;
program aplicativ
MIHAI-RADU COSTESCU
ie ( ) U X G , = un graf. Fiecrui arc
U u i asociem un numr
( ) 0 u l numit valoarea lui u. Aceste
valori pot reprezenta costuri, distante,
timp, capacitate, greutti, productivitate,
probabilitate etc., pentru ( )
j i
x x l , se poate
folosi notatia
ij
a .
Se pune problema de a determina un
drum n ce pleac de la un vrf X x
0
la
un vrf X x
n
asa nct suma:
( ) ( )

u
u l l
sa fie minim.
Aceasta nseamn a gsi un drum de
valoare minim ntre dou vrfuri ale unui
graf.
Uneori se poate cere s se determine
traseul ce trebuie parcurs de un
autovehicul care plecnd din x
0
trebuie s
ajung n x
n
ntr-un timp minim. n acest
caz valoarea arcului ( )
j i
x x , se va nota t
ij
si va reprezenta timpul de tranzit de la
vrful x
i
la vrful x
j
.
Dac se urmreste minimizarea costului
de transport se va folosi notatia c
ij
. Solutia
optim ne va permite s determinm un
drum sau mai multe, care plecnd din x
0
sa
ajung n x
n
ntr-un timp total minim (sau
cu un minim total de cheltuieli).
Algoritmul Bellman-Kalaba
Se bazeaz pe principiul optimalittii
cunoscut din programarea dinamic: orice
politic optimal nu poate fi format dect
din subpolitici optimale.
Aplicat la teoria grafurilor, acest principiu
se enunt astfel: orice drum minim este
format numai din drumuri partiale minime.
Vom folosi notatia:
c
ij
valoare asociat arcului
( )
j i
x x , ce apartine grafului
( ) U X G , =
,
definit astfel:
( ) ( )
( )
( )

=
U x x daca
U x x daca
U x x daca x x l
c
j i
i i
j i j i
ij
,
, 0
, ,
Cu aceast notatie, gsirea drumului
minim
[ ]
n i i i
x x x x x
k
, , , , ,
2 1
0
K =
revine la determinarea minimului sumei:
n i i i i i i
k
c c c c + + + + K
3 2 2 1 1
0
.
Fie acum 1 ,..., 2 , 1 , 0 , = n i v
i
valoarea drumului minim de la vrful x
i
la
F
METODOLOGIE APLICAT
Mihai-Radu Costescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
52
vrful final. Dac vom presupune ca graful
are 1 + n vrfuri, atunci vrful initial se
noteaz cu x
0
iar vrful final cu x
n
.
Pentru a gsi valorile v
i
ale drumurilor
minime de la vrful x
i
la vrful x
n
( 1 ,..., 2 , 1 , 0 = n i ) va trebui sa rezolvm
sistemul de ecuatii:
( )
0
,..., 2 , 1 , 0 ; 1 ,..., 2 , 1 ; min
=
= = + =

n
ij i
i j
i
v
n j n i c v v
Valorile gsite pentru v
i
n diferitele
iteratii ce urmeaz a fi efectuate le vom
nota cu
( ) ( ) ( ) ( )
K K , , , , ,
2 1 0 k
i i i i
v v v v
n iteratia zero ) 0 ( = k se defineste:
( ) ( )
1 , , 2 , 1 , 0 ; 0
0 0
= = = n i v si c v
n in i
K
La iteratia 1 = k se calculeaz valorile:
( ) ( )
( )
( )
n j n i v c v v
n ij j
i j
i
, , 2 , 1 , 0 , 1 , , 2 , 1 , 0 ; 0 , min
1 0 1
K K = = = + =

Procedeul se repet n mod analog si


n iteratiile urmtoare, pn se ajunge la
iteratia de ordinul k, n care se determin
valorile:
( ) ( )
( )
( )
n j i v si c v v
k
n ij
k
j
i j
k
i
, , 2 , 1 , 0 , 1 , 2 , 1 , 0 ; 0 min
1
K K = = = + =

Iteratiile se opresc atunci cnd, pentru


toti ,... 1 , 0 = k avem
( ) ( )
1 , , 2 , 1 , 0 ;
1
= =

n i v v
k
i
k
i
K .
Numrul v
i
(k)
reprezint valoarea
drumului minim ntre vrful x
i
si x
n
ale
grafului considerat.
Se poate demonstra c ntr-un graf cu
1 + n vrfuri, sunt necesare cel mult 1 n
iteratii pentru a gsi valoarea drumului
minim ( 1 n k ).
OBSERVATIE Aplicarea algoritmului
Bellman-Kalaba se reduce la urmtoarele
operatii cu matrice:
Observm mai nti ca valorile
n i v
i
,..., 1 , 0 ,
) 0 (
= sunt egale cu elementele
ultimei coloane ale matricei (c
ij
).
Acestei matrice i se ataseaz o matrice
de extensie ale crei elemente se obtin
astfel:
- Se adun elementele liniilor matricei
la elementele ultimei sale coloane
(exceptnd adunarea elementelor de pe
diagonal). Din sumele astfel obtinute, se
retin sumele minime care se nscriu n
prima coloan a mat de extensie. Se
constat usor c elementele acestei coloane
sunt egale cu val
) 1 (
i
v determinate n prima
iteratie ) 1 ( = k .
- Procedeul se repet adunnd liniile
matricei (c
ij
) la elementele coloanei i a
matricei de extensie si se retin sumele
minime. Aceste sume reprezint coloanei
II a matricei de extensie si sunt egale cu
valorile
) 2 (
i
v obtinute pentru 2 = k .
- Procedeul se continu pn cnd n
matricea de extensie se obtin dou coloane
consecutive identice.
Primul element al ultimei (sau
penultimei) coloane din matricea de
extensie reprezint valoarea drumului
minim. Numrul coloanelor matricei de
extensie este egal cu numrul iteratiilor
necesare pentru obtinerea drumului minim.
program Bellman_Kalaba;
{ Programul determina drumul
minim intr-o retea cu maxim 15
varfuri
cu algoritmul Bellman-Kalaba
In cazul in care nu exista arcul
POLITIC I SECURITATE INTERNA|IONAL
Determinarea drumului de valoare minim ntr-un graf cu ajutorul algoritmului Bellman-Kalaba
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
53
(xi,xj) se va trece 0 pentru valoarea
sa
La fel, pentru arcurile (xi,xi) se va
trece tot 0}
type matrice=array[0..14,0..14] of
real;
var c,v:matrice;
i,j,k,n,flag:integer;
s:real;
ind:array[0..14] of integer;
val:array[0..14] of real;
procedure citire_matrice(var
n:integer;var a:matrice);
begin
for i:=0 to n do
for j:=0 to n do
begin
write('c(',i,',',j,')=');
readln(c[i,j]);
end;
end;
procedure inlocuire_infinit(var
n:integer;var c:matrice;var
s:real);
begin
s:=0;
for i:=0 to n do
for j:=0 to n do
s:=s+c[i,j];
s:=s+1;
for i:=0 to n do
for j:=0 to n do
if c[i,j]=0 then
if i<>j then
c[i,j]:=s;
end;
function
minim(n,i,k:integer;v,c:matrice;s:
real):real;
var vmin:real;
begin
vmin:=2*s+1;
for j:=0 to n do
if j<>i then if v[k-
1,j]+c[i,j]<vmin then vmin:=v[k-
1,j]+c[i,j];
minim:=vmin;
end;
begin {program principal}
write('Introduceti dimensiunea
matricei costurilor n-1 = ');
readln(n);
citire_matrice(n,c);
inlocuire_infinit(n,c,s);
writeln;
for i:=0 to n-1 do
v[0,i]:=c[i,n];
v[n,0]:=0;
k:=0;
repeat
flag:=0;
k:=k+1;
for i:=0 to n-1 do
v[k,i]:=minim(n,i,k,v,c,s);
v[k,n]:=0;
for i:=0 to n-1 do
if v[k,i]<>v[k-1,i] then
flag:=1;
until flag=0;
writeln;
writeln('Matricea de extensie
este :');
for i:=0 to k do
begin
for j:=0 to n do
write(v[i,j]:7:1);
writeln;
end;
writeln;
for i:=0 to n do
begin
val[i]:=v[k,i];
ind[i]:=0;
end;
k:=0;
j:=0;
repeat
i:=0;
repeat
METODOLOGIE APLICAT
Mihai-Radu Costescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
54
i:=i+1;
until (i<>k) and
(val[i]+c[k,i]=val[k]);
j:=j+1;
ind[j]:=i;
k:=i;
until k=n;
write('Drumul minim trece prin
varfurile : x0 ');
for i:=1 to n do
if ind[i]<>0 then write('x',ind[i],'
');
writeln;
writeln('si are valoarea :
',val[0]:7:1);
end.
Programul realizat permite determinarea
drumului minim ntr-un graf cu maxim
15 vrfuri. Datele de intrare ale
programului sunt:
- dimensiunea matricei costurilor n-
1 (n-1 deoarece, pentru a respecta
notatiile din algoritm, s-a considerat
numerotarea vrfurilor de la 0 la n-1; de
exemplu, pentru un graf cu 7 noduri, se
va introduce 6);
- matricea costurilor.
n structura sa, programul contine
dou proceduri si o functie, care vor fi
explicate n cele ce urmeaz.
Procedura citire_matrice are parametrii
variabil dimensiunea matricei si matricea
costurilor propriu-zis si realizeaz citirea
acestei matrice pe care o ntoarce n
programul principal. Trebuie fcut mentiunea
c, spre deosebire de algoritm, n cazul n
care nu exist arcul j i x x
j i
), , ( , valoarea
introdus pentru acest arc va fi 0 (n
algoritm, n aceast situatie, valoarea
pentru acest arc era ).
Procedura inlocuire_infinit are parametrii
variabil dimensiunea matricei (n),
matricea ( )
ij
c si o valoare s real. Aceast
valoare reprezint suma tuturor arcelor din
matrice mrit cu 1 (pentru a fi siguri c ea
nu va fi niciodat aleas n drumul minim),
tine locul lui si va nlocui valorile 0
aferente arcelor inexistente
j i x x
j i
), , ( .
Functia minim, de tip real, determin
minimul necesar iteratiilor din relatia:
( ) ( )
( )
( )
n j i v si c v v
k
n ij
k
j
i j
k
i
, , 2 , 1 , 0 , 1 , 2 , 1 , 0 ; 0 min
1
K K = = = + =

Drumul propriu-zis (vrfurile prin care


trece acest drum) si valoarea acestuia sunt
determinate n programul principal.
n final, sunt afisate matricea de
extensie, drumul minim si valoarea acestui
drum.
Algoritmul poate fi aplicat si pentru
determinarea drumului maxim ntr-un graf,
cu urmtoarele modificri:
- n procedura inlocuire_infinit,
valoarea s va fi nlocuit cu s;
- n functia minim, conditia if
v[k-1,j]+c[i,j]<vmin then , va fi
nlocuit cu conditia:
if v[k-1,j]+c[i,j]<vmin then
Rsume: Lalgorytme Bellman-Kalaba
est utilis pour determiner la voie optimale
dans un rseau. Cet article propose un
programme applicatif pour rsoudre ce
problme.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
55
Les ententes et les traits RoumanoPolonais
concernant la garantie dustatu quo Est-Europen
entre 1919 et 1929
CEZAR AVRAM, ROXANA RADU
apparition de nouveaux tats, le
rtablissement territorial dautres,
lcroulement des empires d`
Europe Centrale et Orientale, ainsi que
linstauration des rgimes politiques totalitaires
la fin de la premire conflagration mondiale
ont dtermin de substantielles modifications
gopolitiques, avec de durables consquences
portant sur les affaires trangres de la Roumanie
panouie. Ladoption dune stratgie flexible
dans la politique trangre sest ainsi impose,
dans le but de maintenir les traits de paix,
dans le systme de Versailles, telles quelles,
et de par cela, sauvegarder le status quo.
Les Puissances victorieuses avaient trac
des zones dinfluence travers les espaces
qui, jusqualors, avaient orbit autour des
tats vaincus et avaient tent dimposer
aux tats vaincus des clauses visant
liminer la concurrence politique et militaire.
Toutefois, elles avaient t rduites
reconnatre aux tats du centre et de
lOrient Europen le droit une vie
indpendante et souveraine. Parlant des
premires annes de laprs-guerre, Nicolae
Titulescu illuminait: le mlange de vrits
anciennes voues la mort et de vrits
nouvelles, encore pas assez claires
1
, le fait
que le monde doit shabituer considrer les
crations politiques issues de la Grande
Guerre comme des ralits en croissance
continuelle, qui ne demandent plus
personne leur droit de vivre
2
. Dans ce
contexte nouveau, la Roumanie a formul
les principes de sa politique trangre
visant respecter lindpendance et la
souverainet, lgalit, lindivisibilit de la
paix et de la coopration internationale, dans
le but dassurer le respect du statu quo
territorial, celui des traits internationaux,
voulant liminer comme aussi la guerre en
tant que moyen instrumental employer
dans la politique trangre. Le grande
diplomate cit ci-dessus affirmait que la
politique trangre de la Roumanie est
domine par la parfaite concordance qui
existe entre les intrts Roumains et les
intrts Europens La Roumanie est avide
de paix comme la plupart des nations qui
ont t prouves par la guerre mondiale
mais il ny a pas dordre sans une
absolue confidence faite la prennit de
celle-ci
3
.
Ds la dbut, les traits de paix, et
leurs rsultats surtout, ont mcontent non
seulement les vaincus, mais tout aussi bien
les vainqueurs. Le danger du rvisionnisme,
celui du communisme, du fascisme et du
nazisme comme aussi, bien sr, les
commandements de notre unit nationale
4
ont dtermin lintgration de la Roumanie
aux associations internationales et rgionales
L
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Cezar Avram, Roxana Radu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
56
qui prnaient la coopration pacifique, le
respect des souverainet et dignit nationales.
Le systme de scurit au centre et au Sud
europen a repos sur les ententes
bilatrales avec la France, lItalie, la Pologne,
la Tchcoslovaquie et la Yougoslavie, sur
des organismes rgionaux tels la Petite
Entente, suivie par lEntente Balkanique, sur
lactivit poursuivie dans le cadre de la
Ligue des Nations.
La reconnaissance des frontires naturelles
de la Roumanie et de la Pologne, en tant
qutats indpendants, par la Confrence
de paix de Paris et par les pays membres
de la Ligue des Nations a constitu
linstrument juridique utilis pour sorganiser
et assurer leur consolidation politique intrieure,
comme pour se faire reconnatre, lextrieur,
en tant que parties dans llaborations des
traites de paix et des agrments qui avaient
pour objectifs la mise en place des systmes
de scurit de leur zone dEurope.
Dans limmdiat aprs-guerre, la
politique extrieure des deux pays a port
sur lidentification des mthodes les plus
efficaces dans la coopration bilatrale et
multilatrale avec tous les pays qui
reconnaissaient la validit des traits de
paix conclus en 1919-1920 et acquies-
caient au rapide et permanent changement
des rapports entre les forces de lEurope et
du monde.
Dans le nouveau contexte, la Pologne
comme la Roumanie ont ressenti le besoin
de resserrer leurs rapports rciproques, de
trouver les voies adquates pour rsister
aux pressions politiques, conomiques et
militaires existantes, les modalits de faire
garantir les frontires par la communaut
europenne.
Ds les prliminaires de la Confrence
de paix, les discussions ont commenc
pour la constitution de la Petite Entente,
pour difier une confdration danubienne.
Au dbut de la troisime dcennie du XX
-
me
sicle, la Roumanie a pris linitiative de
crer une organisation des tats du centre
europen o participassent la Pologne et la
Grce, en pensant que la capacit de
rsistance des petits tats ne pouvait
saccrotre et que le respect des traits de
paix ne pouvait tre impos que seulement
de cette manire
5
. Mais la situation
internationale sest complique cause de
la guerre sovito-polonaise, bien que la
France ait milit pour lorganisation des
tats du bassin danubien et dautres encore
dans un bloc vou former un cordon
sanitaire autour de la Russie bolchvique.
Aprs le voyage de Take Ionescu dans
certaines pays europens, Pologne comprise,
et aprs quil et tent de rsoudre par des
pourparlers les litiges entre la Pologne et la
Tchcoslovaquie, de nouvelles formules,
bien prometteuses, ont t acquises pour
les ngociations concernant le plan d
organisation de la Petite Entente cinq,
ralisable par tapes. Une premire tape
aurait d tre lalliance polono-roumaine.
La 11 fvrier 1921, Take Ionescu informait
les reprsentants de la Roumanie dans les
capitales, europennes et pas seulement, au
sujet de la dcision prise par les
gouvernements de Varsovie et de Bucarest
de garantir les frontires de lEst des
deux Etats
6
par ledit trait.
Le 3 mars 1921, Bucarest a t signe
la Convention dalliance dfensive entre le
Royaume de Roumanie et la Rpublique
de Pologne, par les ministres des Affaires
Etrangres Take Ionescu et le prince Eustachy
Sapieha, conformment la dcision du
chef de ltat de la Rpublique de Pologne
et de Sa Majest le roi de Roumanie
7
. En
mme temps, le gnral Constantin Cristescu
et le gnral Rozwadowski, les chefs des
Grands Etats Majors des deux armes, ont
sign la Convention militaire. Les deux
documents ont t ratifis le 25 juillet 1922
suivant les stipulations de larticle 1-er de
la Convention politique, la Roumanie et la
Pologne sobligent saider rciproquement
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Les ententes et les traits roumano-polonais concernant la garantie du statu quo Est-
Europen entre 1919 et 1929
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
57
au cas o lune delles serait attaque, sans
provocation de sa part, sur leurs frontires
communes de lEst , situation o lautre
partie se considrait en tat de guerre et
tait oblige lui porter un concours
arm. Les sept autres articles soulignaient
la ncessit de conclure une convention
militaire, la dure de la convention de 5
ans commenant depuis sa signature,
lobligation quaucune des parties contractantes
ne traitt ni ne conclt darmistice ni de
paix lune sans lautre, quaucune des
Hautes parties ne pourra conclure dalliance
avec une tierce puissance sans stre
pralablement concerte avec lautre partie,
la reconnaissance, par le gouvernement
polonais de la validit des traits de
Trianon et Neuilly comme aussi, par le
gouvernement roumain, de la validit des
accords de la Pologne avec la Rpublique
franaise etc. Le trait comprenait aussi un
point par o les deux parties sengageaient
communiquer la Socit des Nations,
conformment au Trait de Versailles le
contenu entier dudit engagement. A la
Convention ont t annexs les Protocoles
A, B et C et une dclaration du 25 juillet
1921. Larticle 4 du Protocole C stipulait
que les deux gouvernements tudiassent
ensemble les moyens par o lon pourrait
arriver une alliance dfensive avec les
tats voisins qui avaient sign les traits
de Versailles, Trianon et Neuilly, dans le
but dune garantie rciproque contre une
quelconque agression.
La Convention militaire, partie intgrante
de la Convention politique, signe par les
gnraux Constantin Cristescu et Tadeusz
Rozwadowski, prvoyait les moyens dfensifs
de garantir les frontires dEst des deux
parties, en spcifiant lensemble des mesures
initier au cas o les territoires des deux
tats, sparment ou en mme temps, aient
en supporter des agressions dans les
parties orientales
8
. Le 26 novembre 1925,
un accord sera conclu entre les
reprsentants des Grands Etats Majors des
armes Roumaine, Polonaise et Yougoslave,
en vue du transit des moyens de guerre
entre les trois pays, de lamlioration de
linfrastructure dans leurs territoires
nationaux etc.
La Convention, qui, dans la vision de
Take Ionescu, ne constituait quune tape
dans laction dorganisation de la Petite
Entente, est reste en vigueur jusquau 26
mars 1926, lorsquelle a t remplace par
le Trait de garantie entre les deux tats.
Durant lentire troisime dcennie du
XX-me sicle, la Roumanie comme la
Pologne ont joui de lappui et des fermes
garanties de la France. A Paris, lont avait
discut des projets du marchal Pilsudski
de rorganiser lEurope centrale et orientale
certains parmi eux ayant mme suscit
lapprobation. Les plans franais prconisaient
lorganisation de ltat polonais comme
un contrepoids laction allemande, une
barrire entre la Russie et lAllemagne, un
rempart contre le bolchevisme
9
. Dans la
vision franaise assurer le bon voisinage
entre la Pologne et la Roumanie constituait
un principe fondamental dune future Pologne
indpendante et souveraine. Dans les premires
annes de laprs guerre, la France a agi en
vue de renforcer la Grande Roumanie en
tant que puissance stabilisatrice au centre
et Sud-est europen. Dans le but
daccomplir ce desideratum, la France
garantissait la connexion territoriale entre
la Pologne, la Tchcoslovaquie et ltat
roumain. Bien sr, le choix de cette
politique rgionale par ltat franais t
influence tant par limportance mme des
tats cits que par la comptition conomique
et politique entre la Grande Bretagne et la
France. Dans lconomie du choix franais
la dmarche concernant ltablissement de
la frontire polono-roumaine a aussi tenu
une grande place, vu lintrt de constituer
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Cezar Avram, Roxana Radu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
58
et de consolider le cordon sanitaire vou
sopposer la Russie sovitique et
permettre la France une influence politique,
conomique et militaire.
En 1919-1920, le nouvel Etat, la
Rpublique Polonaise, tait regard par la
France et lAngleterre comme une garantie
de stabilit et de paix dans la rgion. Les
milieux politiques de Varsovie comme aussi
les milieux de lexil polonais Londres et
Paris ont promu lide dun systme
dalliances impliquant, en premier lieu, les
rapports avec les voisins, ou la Roumanie
tait regarde comme une amie et allie
toute preuve. Le comte Sobranski,
reprsentant du courant national polonais,
soutenait lide dune Grande Pologne,
limitrophe la Grande Roumanie
10
. En
mme temps, Ionel Brtianu, en contact
avec le nouveau gouvernement de Varsovie,
assurait que la Roumanie est prte
dvelopper des relations politiques et
conomiques des plus intimes
11
avec la
Rpublique Polonaise. Lintervention arme
roumaine dans la Pocutie, en mai-aot
1919, na pas dtrior les bons rapports
existant entre les gouvernements des deux
tats. Ltablissement des frontires entre
la Roumanie et la Pologne, ayant pour
base lAccord de Lemberg de juillet 1919
et le Trait de Svres du 10 aot 1920 ainsi
que, bien sr, la stratgie bilatrale stipule
par la Convention du 3 mars 1921 a eu lieu
dans des conditions amiables, bien quil y
ait eu des options des deux parties du sujet
de rectifications locales de frontire (lchange
de territoires en vue dassurer la liaison
entre la Bucovine et le Maramures le
bout du Sud de la rgion Kosow etc.). Les
discussions ont continu jusquen juillet
1926, lorsquon a fond la Commission mixte
de dlimitation polono-roumaine, sigeant
Cernuti et Sniatyn, qui procdera
ltablissement de la frontire sur le terrain.
Simultanment avec les discussions
concernant ltablissement de la frontire
polono-roumaine, les deux tats ont conclu
des conventions postales, sanitaires, des
accords sur la circulation des marchandises,
sur linterdiction des publications obscnes
etc.
La coopration entre les gouvernements
de la Rpublique de Pologne et du Royaume
de Roumanie t aussi visible durant les
dbats de la Socit des Nations sur les
moyens dassurer la scurit nationale par
le dsarmement et de garantir le statu quo
daprs-guerre. Les reprsentants des deux
pays ont soutenu le Rapport concernant
les conditions de larbitrage, de la scurit
et de la rduction des armements, prsent
par le juriste et lhomme politique hellne,
Nikolas Politis, dans la V-me session de
lAssemble Gnrale de la Socit des
Nations, de septembre-octobre 1924. La
Roumanie et la Pologne ont comt parmi
les tats signataires du Protocole de
Genve, adopt le 2 octobre 1924, document
qui prcisait, en avant-premire, la connection
indissoluble entre arbitrage, scurit et
dsarmement
12
.
Un pacte de garanties conu par le
Foreign Office a encore rapproch les
gouvernements des deux pays. La Roumanie
a tent de dterminer la Grande Bretagne
admettre linclusion du Pacte de la Pologne
et de la Tchcoslovaquie. Le chef de la
diplomatie roumaine, I. G. Duca, sest
prononc contre le choix dA. Chamberlain,
le secrtaire dtat au Foreign Office,
visant lentente avec lAllemagne, en
affirmant que lexclusion de ces deux pays
accrotre linscurit de lEurope
13
en
partageant le monde entre des tats aux
frontires garanties et des tats laisss du
gr de leurs propres moyens
14
.
Dimportants moments dans lensemble
des rapports entre les deux pays ont t les
dbats de la Confrence de Genve, du 10
avril au 19 mai 1922, les chos de la
Confrence de Locarno, du 3-16 octobre
1925, lorsque la Roumanie et la Pologne
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Les ententes et les traits roumano-polonais concernant la garantie du statu quo Est-
Europen entre 1919 et 1929
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
59
ont eu des avis similaires au sujet des
garanties donnes par lAllemagne au sujet
des frontires avec la Belgique et la France.
La conclusion du Trait entre lURSS et
lAllemagne, le 26 avril 1926 Berlin a
constitu une autre occasion de rappro-
chement rciproque entre les deux pays,
qui ont demand le respect des stipulations
des articles 16 et 17 du Pacte de la Socit
des Nations. Les politiques polonais et
roumains pensaient que le trait reprsentait
un moyen de chantage employ par
lAllemagne et un secours inespr offert
la Russie sovitique rclamer la rvision
des traits du systme de Versailles, c'est-
-dire la rectification des frontires fixes
dans laprs-guerre entre les pays du
centre, de lEst et du Sud-est europen.
La signature du Trait de garantie
polono-roumain, le 26 mars 1926, o,
linitiative roumaine, a t incluse la cause
erga omnes, a reprsent une preuve
indubitable des relations damiti entre les
deux tats. Par ce Trait, les deux partie
sengageaient rciproquement respecter
et maintenir leur intgrit territoriale,
indpendance politique et dignit nationale
contre les agresseurs extrieurs. Au cas o
lun des deux tats aurait t attaqu sans
provocation de sa part, la Pologne et la
Roumanie sengageaient se prter tout de
suite rciproquement secours et appui,
suivant les stipulations de larticle 16 du
Pacte de la Socit des Nations. Suivant
larticle 3 du Trait, les deux parties
contractantes sengageaient, si elles en
venaient ltat de guerre prventive, ne
point traiter, ne point conclure darmistice
ni de paix lune sans lautre. Elles
sengageaient se concerter sur toutes les
questions de politique trangre dintrt
commun pour les deux gouvernements,
ne point conclure dalliance avec une tierce
puissance sans consultations rciproques,
coordonner leurs efforts pacifiques etc.
15
.
Conformment cet accord, un Arrangement
technique a t aussi sign entre les
Etats Majors des armes des deux pays, o
la Convention militaire a t largie erga
omnes. Larticle 1-er du Trait montrait
que lobligation dentraide subsiste mme
au cas o lune ou les deux Parties
Contractantes se trouveraient en guerre avec
une autre puissance, au moment o lune
delles serait attaque par un ou plusieurs
voisins orientaux
16
. Par rapport la
Convention de mars 1921, lajout est re-
marquable lorsque lon y spcifi:
Lintervention de lune des deux Parties
Contractantes la faveur de lautre sera
faite dans les mme conditions, quelle que
soit la qualit et la situation politique
internationale des adversaires
17
. Ce
paragraphe largit lalliance contre tout
agresseur, la Roumanie et la Pologne
entendant assurer leur indpendance et
intgrit territoriale contre les tendances
rvisionnistes qui, ds cette tape,
commencent se manifester puissamment
en Europe. Lengagement des deux parties
consistait aussi dans le fait que ltat non
attaqu sobligeait, en dehors des
stipulations prvues par le Trait de
garantie, donner cours a lAccord relatif
au transit des matriaux de guerre, conclu
en novembre 1925. Les documents paraphs
en novembre 1925 et mars 1926 stipulaient
aussi des mesures prendre au cas
dincidents ou de conflits aux frontires
orientales. En loccurrence, les gouvernements
allis chargeaient les organismes militaires
initier les contre-mesures requises pour
viter le handicap de linitiative stratgique
ennemie et dvelopper les moyens de la
dfense nationale, mettre du point la
coopration des industries de la dfense
18
.
Lon stipulait aussi lobligation de
protection des frontires pour que lon
puisse passer la concentration des forces
militaires en vue de rejeter les agresseurs.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Cezar Avram, Roxana Radu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
60
Il y avait aussi des stipulations sur les
changes darmement, le dveloppement de
lindustrie de la dfense, le dveloppement
des services de transmissions, lamlioration
de linfrastructure etc.
Le trait, conclu pour une priode de 5
ans, allait tre renouvel le 15 janvier
1931, moment o lon a ajout la clause du
renouveau automatique, pour un terme de
5 ans, si lune des parties ne le dnonait
pas avec une anne davance. En 1936, le
gouvernement roumain proposera au
gouvernement polonais lextension de la
clause orga omnes contre une attaque
ventuelle de lHongrie horthyste. Mais le
ministre des affaires trangres polonais,
Joseph Beck, rejettera la proposition en
raison du fait que la Pologne navait pas
ratifi le Trait de Trianon. En 1938 et 1939,
le gouvernement roumain a encore fait des
propositions similaires, mais le gouvernement
polonais sy est oppos esprant une
conciliation avec lAllemagne et la Hongrie.
Ds la seconde moiti de la troisime
dcennie du sicle dernier, les tats petits
et moyens pris entre lAllemagne et
lU.R.S.S. on commenc ressentir leur
vulnrabilit, accentuant leurs sentiments
dincertitude et dinscurit, bien que la
France ait initi plusieurs actions diplomatiques
dans le sens dassurer la paix et la scurit
dans cette partie du continent. Un premier
pas dans cette direction a t fait par
ladoption, en septembre 1927, par la Socit
des Nations, de la rsolution condamnant
la guerre dagression, soutenu par lentre
de lAllemagne dans cette organisation,
lanne antrieure, en septembre 1926. Une
fois avance, par Aristide Briand, lide de
conclure un pacte damiti perptuelle
entre la France et les U.S.A., loccasion
du dixime anniversaire de lentre des
U.S.A. en guerre, ltape de la coopration
pacifique sest ouverte, permettant de
trouver des modalits de contrecarrer le
danger de la guerre et dentraver le courant
rvisionniste. Les diplomaties de Bucarest
et de Varsovie ont montr de lintrt pour
la proposition du gouvernement de
Washington au sujet dun pacte multilatral
de renonciation la guerre. I. G. Duca,
Nicolae Titulescu et dautres politiques
roumains ont soutenu le projet, bientt
connu sous le nom de Briand-Kellog. Le
26 aot 1928, le Pacte Briand-Kellog t
sign Paris par une srie dtats, parmi
lesquels la Pologne. Ainsi, les tats
signataires sengageaient rsoudre tout
conflit, de quelque nature il soit, par des
moyens pacifiques. En 1929, plus de 60
tats allaient adhrer ce pacte. La Roumanie
a rpondu affirmativement linvitation
dy adhrer, mais a exprim une sries de
rserves, gnres par le dsir de ne pas
porter atteinte ses alliances. Le 4
septembre 1928, Roumanie dposera, par
son charg daffaires ad intrim
Washington, Mihail R. Sturdza, au
Dpartement dEtats des U.S.A., lacte
dadhsion de la Roumanie, le trait tant
ratifi par le Parlement roumaine le 26
janvier 1929
19
.
La Pologne, comme la Roumanie, taient
convaincues que le Pacte Briand-Kellog
correspondait pleinement leurs propres
intrts, car il concordait totalement avec
le Pacte de la Socit des Nations et avec
les obligations comprises dans les autres
conventions de sret conclues jusqu
alors
20
. Pour la Roumanie et la Pologne,
la chance tait apparue damliorer leurs
rapports avec lUnion Sovitique, un autre
isol par le monde dmocratique, qui avait
dj affirm ses tendances rvisionnistes.
Les ngociations sovito-roumaines de mars
-avril 1924 navaient pas fini positivement.
La Russie sovitique a dabord condamn
le Pacte Briand-Kellog pour quensuite le
commissaire aux problmes extrieurs,
Maxime Litvinov, soumt aux gouvernement
voisins, le 29 dcembre 1928, un protocole
indpendant, valable pour lEurope orientale.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Les ententes et les traits roumano-polonais concernant la garantie du statu quo Est-
Europen entre 1919 et 1929
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
61
La Roumanie, lie la Pologne par le
Trait de 1926, a propos que le protocole
soit ngoci et sign en commun par tous
les pays voisins lUnion Sovitique. Le
gouvernement de Varsovie sest dclar
totalement daccord avec la proposition
roumaine.
Le protocole de Moscou a t sign le
9 fvrier 1929 dans la capitale de lU.R.S.S.,
consacrant ainsi dsir de plusieurs tats de
renoncer la guerre et de tenir conseil,
pour chaque problme litigieux. Ainsi,
les gouvernements de Varsovie et de
Bucarest ont considr que le Pacte Briand
-Kellog, comme le Protocole de Moscou,
taient des pas importants dans ltablissement
de la paix entre les peuples civiliss, dans
lexclusion de la guerre dans la rsolution
des diffrends, dans ltablissement dun
climat de bon voisinage avec dUnion
Sovitique et, pourquoi pas, avec lAllemagne
et lHongrie. Mais ni le Pacte Briand-
Kellog, ni le Protocole de Moscou nont
point t accompagn par des garanties, ce
qui a fait quils ne puissent pas constituer
dimpdiments mme dentraver lagression
dchane par les tats rvisionnistes.
Le 24 octobre 1929, dans le sens du
rapprochement des deux tats, la Roumanie
et la Pologne, t conclu Bucarest le
Trait de conciliation et darbitrage entre
la Pologne et la Roumanie, fond sur
larticle 6 du Trait de garantie polono-
roumain. Le nouvel engagement stipulait
que les parties signataires acceptassent de
se soumettre la procdure de conciliation
ou darbitrage dans la discussion de toute
question qui ne pourrait pas tre rsolue
par les procds diplomatiques
21
. Les
parties sengageaient constituer une
Commission Permanente de Conciliation,
compose de trois membres chargs de
trancher sur les questions litigieuses et
dagir en vue de la rconciliation des
parties. Le tribunal arbitral tait constitu
par laccord des parties lorsquun diffrend
tait soumis larbitrage, la sentence tant
obligatoire et excute de bonne volont
par les parties. Ce qui est important
mentionner est que les parties sengageaient
sabstenir de tout action qui aurait pu
avoir des rpercussions sur lacceptation
des propositions de la Commission Permanente
de Conciliation o sur lexcution de la
sentence arbitrale
22
.
Le 9 novembre 1929 Prague a eu lieu
la signature de la convention qui devait
faciliter la libert du transit ferroviaire
entre la Bucovine et le Maramures, par le
territoire polonais et tchcoslovaque. Le
document a t sign par Francisc Moskwa
Pologne, Cezar Mereut Roumanie et
Jaroslav Uredncek Tchcoslovaquie.
Suivant ce document, structur en 30 articles,
la Pologne comme la Tchcoslovaquie
accordaient des facilits pour le transit
spcial de voyageurs, bagages, messagerie,
marchandises et poste dans la secteur
jalonns par les gares de Grigore Ghica
Vod Roumanie et Sniatyn, Zalucze,
Woronienka Pologne, Jasina Tchco-
slovaquie et Valea Viseului Roumanie.
Aux voyageurs des tranes roumains tait
accorde lexemption des formalits
douanires, mais il leur tait interdit de
monter ou de descendre se trouvant sur le
territoires polonais ou tchcoslovaques. En
1929-1930 les discussions ont continu au
sujet de la dlimitation des frontires polono
-roumaines. Lalliance stratgique des deux
tats a tenu un grand poids dans la prise
des dcisions, bien que les pourparlers
aient t tergiverss jusqu' la dure de 9
ans. La divergence dinterprtation sur le
secteur de frontire au long du
Tchrmisse, de Visnitza-Kuty jusquau
Prut (les revendications des propritaires
polonais au village de Serafince) a t
dpasse et, en mai 1935 a Bucarest, lon a
sign les documents qui parachevaient
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Cezar Avram, Roxana Radu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
62
laction de dlimitation des frontires entre
les deux tats. Le protocole final de
dlimitation de la frontire a t sign par
Alexandru Iacovaky, le chef de la
Dlgation Roumaine dans la Commission
mixte de dlimitation et par Miroslaw
Arciszewski, ministre polonais Bucarest
23
.
Le texte avait 9 articles qui partageaient la
frontire commune en 5 secteurs principaux,
la ligne de la frontire ayant 346-603 km
de longueur
24
.
On a port dimportantes discussions
du sujet de ladoption dun projet concernant
la facilitation du trafic local la frontire.
Ainsi, ce projet a t avanc par la partie
polonaise le 7 mars 1929, autorisant les
citoyens des deux tats obtenir de laissez
-passer locaux pour leur libre circulation
dans une zone de 10 km autour de la
frontire. Le 7 dcembre 1929 a Varsovie
a t sign la Convention bilatrale au
sujet de la facilitation du trafic local de
frontire. Le document contenait 33 article
et statuait qui pouvait jouir des permis de
passage de la frontire, dlimitait les
proprits, nommait les propritaires des
exploitations agricoles situes dans la zone
de frontire et facilitait la libre circulation
des ouvriers, des artisans, des membres du
clerg, des vtrinaires etc. de la zone de
frontire.
Les conseils agraires de Varsovie, en
aot 1930, comme aussi lactivit de la
Socit des Nations en 1929-1930 et la
Confrence de Hague de lt 1930, qui
adoptera la plan Young ont rapproch la
Pologne de la Petite Entente, en gnral, et
de la Roumanie, en particulier. La Pologne
et la Roumanie ont discut au niveau
dexperts dans leur essai dadopter des
mesures pour remdier aux effets ngatifs
de la crise mondiale de surproduction. Les
dcisions des deux tats ont t dposes
la Socit des Nations pour aider
ladoption dun plan de mesures mme
de redresser lconomie des tats affects
par la crise.
Durant la dcennie nomme la belle
poque , les rapports des deux pays ont
t domins par les intrts conomiques
et politiques. Soit la partie roumaine, soit
la partie polonaise ont propos maintes
solutions au sujet des liaisons commerciales
entre les deux pays. Lon a mme avanc
des projets de construction dun canal
entre les Mers Baltique et Noire, avec la
facilitation des transports ferroviaires et la
pntration des intrts commerciaux
polonais dans les Balkans.
Les activits de la communaut polonaise
en Roumanie, les contacts entre les autorits
de Cernuti et de Lww, entre socit,
coles, associs et personnalits etc. se
sont avrs importants.
Par leur politique de lpoque, autant
la Roumanie que la Pologne ont particip
leffort de la communaut internationale
visant prserver les indpendances
nationales et les intgrits territoriales,
pour remdier au danger de lclatement
dune nouvelle guerre, pour dfendre la
paix gnrale. Cest pour la ralisation de
ces desiderata que les deux tats ont conu,
ultrieurement, dans la IV-me dcennie
du XX-me sicle, tout leur systme
dalliances. Nicolae Titulescu imaginait
lentier continent europen couvert de
pactes rgionaux relis les uns aux autres
et constituant les barbels de la paix
25
.
Dans le contexte des dix premires annes
daprs la Grande Guerre, la Roumanie a
tenu un grand rle dans la Petite Entente,
par ses rapports amicaux avec les deux
partenaires, comme aussi avec les tats
voisins possiblement intgrables ce
systme, comme la Pologne, la Grce, la
Turquie et lAlbanie.
La crise conomique de 1929-1933 a
aiguis les rivalits entre les grandes
puissances, mais aussi celle entre les pays
rvisionnistes et ceux qui militaient pour la
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Les ententes et les traits roumano-polonais concernant la garantie du statu quo Est-
Europen entre 1919 et 1929
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
63
sauvegarde du statu quo europen. Tout le
systme gopolitique bti sur les traits de
paix du systme Versailles et sur les
contacts directs entre les gouvernements
concerns allait sombrer, suite une volution
ngative du climat de paix et dentente. La
complmentarit des objectifs et des stratgies
de lAllemagne et de lU.R.S.S. allait causer
lapplication des stipulations du protocole
secret du Pacte Ribbentrop-Molotov, qui
mettra une fin brutale lexistence de la
ralit politique et gographique tablie
la fin de la Premire grande conflagration
mondiale. Durant lentre-deux-guerres, la
Roumanie et la Pologne ont milit pour la
cration dun systme de traits et daccords
destins offrir les garanties requises par
une volution pacifique en Europe.
Malheureusement, ce projet dorganiser la
scurit collective a chou, lhumanit se
voyant confronte une nouvelle guerre,
beaucoup plus dvastatrice et nuisible que
celle de 1914-1918.
Les pays rgimes dictatoriaux de
souche fascisme, avec des aspirations et des
programmes rvisionnistes, se rapprochant
et se regroupant, ont d rencontrer lopposition
des tats rgimes dmocratiques, membres
actifs et supporters de la Socit des Nations,
intresss au maintien de la paix et la
sauvegarde dustatu quoterritorial et politique.
La Roumanie et la Pologne ont tenu de
grands rles parmi ces tats dsireux de
paix et de prosprit, leur politique trangre
tant domine par une parfaite concordance
entre leurs intrts nationaux et les intrts
europens
26
.
Notes
1
Archives Nationales, Bucarest,
fonds Maison Royale, D. 3, sans auteur, f.
14.
2
Ibidem.
3
Nicolae Titulescu, Discursuri
(Discourses), Editura Stiintific, Bucarest,
1967, p. 295.
4
Ibidem, p. 407.
5
Mmorandum du 19 aot 1920, Bucarest
(sans signature).
6
Eliza Campus, Mica ntelegere (La Petite
Entente), Editura Stiitific, Bucarest, 1968,
p. 44 (tlgramme 2910 du 26 septembre
1920, depuis la lgation de Rome, signe
Take Ionescu).
7
Monitorul Oficial, nr. 89 du 26 juillet
1921; Petre Brbulescu, Ionel Closc,
Repere de cronologie international. 1914-
1945 (Dtails de chronologie internationale.
1914-1945), Editura Stiintific, Bucarest,
1982, p. 200-201.
8
Istoria Romnilor (Histoire des
Roumains), vol. VIII, Editura
Enciclopedic, Bucarest, 2003, p. 434.
9
Sance du Quai dOrsay du 29 janvier
1919 (Apud, Florin Anghel, Despre o
problem aproape necunoscut: frontiera
romno-polon n perioada interbelic,
1919-1939 (Une question quasivement
inconnue, dans Revista Istoric, nouvelle
srie, tome VIII/1997, no. 3-4/mars-avril,
Editura Academiei Romne, Bucarest, p.
255).
10
A.N.B., fonds Ministre des Affaires Etrangres;
dossier 63/1919, p. 72 (Tlgramme de Ion
I. Brtianu M. Phereckyde, du 26 avril
1919).
11
Ibidem.
12
Mihai Iacobescu, Romnia i Societatea
Natiunilor. 1919-1929 (La Roumanie et la
Societ des Nations. 1919-1929), Bucarest,
1988, p. 162.
13
Istoria Romnilor (Histoire des
Roumains), tome VIII, , p. 447.
14
Ibidem.
15
Petre Brbulescu, Ionel Closc, oeuvre
cite, p. 204.
16
Istoria Romnilor (Histoire des Roumains),
tome VIII, , p. 435.
17
Ibidem.
18
Nicolae Dasclu, Relatiile romno-polone
n perioada interbelic (Relations roumaino
-polonaise dans lentre-deux-guerres),
Bucarest, 1991, p. 44.
19
Istoria Romnilor (Histoire des
Roumains), tome VIII, , p. 461.
20
Ibidem.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Cezar Avram, Roxana Radu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
64
21
Brtianu G., La politique extrieure de la
Roumanie, Bucarest, 1937, p. 36.
22
Matei Gheorghe, Reflectii asupra
problemelor securittii internationale n
perioada interbelic (Reflections sur les
questions de la securit internationale dans
lentre-deux-guerres), dans Anale de
istorie, no. 3/1973, p. 81.
23
Florin Anghel, article cit dans ouvre
cite, p. 267.
24
Ibidem.
25
Nicolae Titulescu, Documente diplomatice
(Documents diplomatiques), Editura Stiintific,
Bucarest, 1967, p. 187.
26
Nicolae Titulescu, Discursuri (Discours),
Editura Stiintific, Bucarest, 1982, p. 125.
Rsum: In the international context
of the 20s, Romania and Poland felt the
need to establish close relations and to
find common ways to resist to the
political, economical and military
pressures of the revisionist forces
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
65
Richard Rorty i liberalismul postfilosofic
CTLIN STNCIULESCU
ncercarea lui Rorty de a arta c
liberalismul politic ar servi mai bine
cultura societtilor democratice care l-
au adoptat, dac ar fi lipsit de o funda-
mentare filosofic, are dou componente.
Pe de o parte, reactia negativ, constnd n
ndeprtarea unora dintre buruienile
filosofice (CIS, 108) care mpiedic receptarea
argumentatiei lui Isaiah Berlin privitoare la
libertatea negativ. Prin buruieni filosofice
Rorty ntelegnd n primul rnd reziduurile
metafizice n termenii crora a fost, n mod
traditional, definit liberalismul. Pe de alt
parte, ncercarea de a oferi un vocabular
alternativ, care s nlocuiasc vechiul vocabular
metafizic al descrierii de sine a liberalismului,
ncercarea de a oferi o redescriere a unora
din fenomenele familiare culturii democratice
occidentale care s sustin modul lui
Berlin de a descrie institutii si teorii politice
alternative (CIS, 109). Reactia negativ este
de fapt un efort de a respinge argumentele
filosofice care sustin ideea rationalist
traditional, specific vocabularului iluminist,
potrivit creia ceea ce asigur coeziunea
unei societti democratice este afirmarea
ferm a unor principii sau fundamente
filosofice universale. Cele dou laturi ale
analizei lui Rorty a liberalismului, una
negativ, bazat n esent pe argumente
filosofice menite s fac fundationalismul
si esentialismul, persistente n discursul
liberal, s arate ru, cealalt, utopic,
imaginativ, menit s redescrie fenomene
familiare ale vietii politice liberale, se mbin
adesea si se sprijin reciproc. Adesea,
comentatorii lui nu fac aceast distinctie,
tratndu-l fie ca pe un analist politic, si lsnd
la o parte articularea filosofic a utopiei
sale, fie ca pe un filosof care ncearc, uneori
prin argumente sofisticate, s diminueze
importanta teoriei n dinamica intern a
liberalismului. n continuare voi face trei
lucruri: voi da o descriere succint a
liberalismului postfilosofic al lui Rorty,
voi trece n revist cteva din criticile la
adresa unora din elementele acestei imagini
si voi schita unele clarificri ce sugereaz
c, dat fiind dubla articulare a liberalismului
postfilosofic, unele din aceste critici nu
sunt tocmai la subiect.
Motivul principal pentru care o societate
liberal nu are nevoie de fundamente filosofice
este acela c admiterea unor astfel de
fundamente ar afecta chiar ideea de libertate
politic specific liberalismului. Reinterpretarea
antimetafizic, istorist si antiesentialist
dat de Rorty acestei idei este: libertatea
ca recunoastere a contingentei (CIS, 96).
Cutrii unor fundamente filosofice ale
liberalismului Rorty i opune ncercarea de
redescriere
1
a unei societti liberale ideale,
una n care
cultura liberalismului ar fi una care a
fost, n toate privintele, emancipat n
raport cu traditia, secularizat. O
astfel de cultur nu ar gsi nici un
loc pentru conceptia c exist forte

ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC


Ctlin Stnciulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
66
neomeneti fat de care oamenii ar
trebui s fie responsabili. (CIS, 95)
n mod ideal, acest proces de demitizare
ar culmina... cu faptul c nu am mai fi
capabili s gsim vreo utilitate ideii c
fiintele umane finite, muritoare, ce exist
n mod contingent ar trebui s-si derive
sensurile vietilor lor din orice altceva, cu
exceptia altor fiinte umane finite, muritoare,
ce exist n mod contingent. (CIS, 95)
Respectul fat de ceea ce, traditional,
fundamenta sau justifica n forma unor
principii eterne, a unei ordini atemporale
sau a unei matrici universale , o societate
democratic, va fi nlocuit de respectul
cettenilor acesteia fat de libertatea negativ,
exprimat simplu ca libertatea de a fi lsat
n pace (AP, 235), si de cutarea
solidarittii. Solidaritatea cutat de membrii
societtii liberale ideale a lui Rorty nu se
bazeaz pe nimic mai obiectiv dect
cutarea unui acord intersubiectiv ct mai
larg posibil n cadrul practicilor sociale
existente sau posibile.
Tipul de adevr care corespunde cel
mai bine acestei cutri nu este nimic mai
mult dect, cu cuvintele lui William James,
ceea ce este bine pentru noi s credem. Din
punctul de vedere pragmatist al lui Rorty,
a spune c s-ar putea ca credintele
noastre rationale s nu fie adevrate,
nseamn pur i simplu a spune c s-
ar putea ca cineva s vin cu o idee
mai bun. nseamn a spune c
exist ntotdeauna loc pentru
credinte mbunttite, de vreme ce
pot s apar noi dovezi, sau noi
ipoteze, sau un vocabular complet
nou. (ORA, 78)
Este o trstur esential a societtii
liberale, n sensul lui Rorty, aceea c se
multumeste s numeasc adevrat (sau
drept, sau just) orice se ntmpl s
fie rezultatul comunicrii nedistorsionate,
orice opinie ce cstig ntr-o confruntare
liber si deschis (CIS, 126). nlocuirea
dorintei de obiectivitate, n sensul su
traditional de supunere fat de o realitatea
nonuman sau de dobndire a unei
perspective neutre asupra lucrurilor a
ceea ce Putnam numeste privirea ochiului
divin , cu dorinta de solidaritate ar avea,
potrivit lui Rorty, avantaje practice evidente,
cci
atunci ar trebui s considerm c
progresul uman ofer fiintelor umane
posibilitatea s realizeze lucruri mai
interesante i nu s se ndrepte spre
un loc dinainte pregtit pentru
umanitate. (ORA, 86)
Asa cum o descrie Rorty, cultura liberal
postfilosofic nu are nevoie de nimic de
genul unei relatii cu ceva mai cuprinztor
dect ea nssi. O mare parte din ncercrile
lui Rorty de a respinge tezele fundationaliste,
esentialiste, universaliste pe care se bazeaz
multe din analizele clasice sau moderne
ale liberalismului const n identificarea a
ceea ce filosofii morali sau politici asaz
sub eticheta ceva mai cuprinztor. Binele,
Dumnezeu, Limbajul, Legea moral,
Vointa de putere, Fiinta, Subiectul sunt
pentru Rorty variante ale acelui ceva mai
cuprinztor n raport cu care este definit
emanciparea fiintelor umane n general, si
a membrilor unei societti liberale, n
special. Ele presupun, n acelasi timp, c
exist ceva esential n interiorul fiintelor
umane o natur uman, umanitatea
nssi , pe care acestea s l poat
realiza. Solidaritatea ar fi astfel obtinut
prin recunoasterea acestei umanitti care
este comun indivizilor. Problema cu acest
mod de a gndi este aceea c sunt lsate la
o parte chestiunile concrete care afecteaz
n realitate emanciparea fiintelor umane.
Probleme cum sunt robia, clericalismul,
sclavia salariului, discriminarea rasial sau
de gender, birocratia stupid au fost adesea
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Richard Rorty i liberalismul postfilosofic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
67
ocolite, sau importanta lor diminuat, n
schimbul definirii unui interes uman
anistoric (AP, 233). Ca istorist lingvistic,
Rorty respinge ideea c fiintele umane au
un interior, un miez central care rezist
conditionrii exterioare. Autonomia individual
este vzut astfel mai putin ca o actualizare
a unei potentialitti comune, ct ca o
creatie-de-sine, procesul prin care ne
eliberm de mosteniri foarte specifice pentru
a elabora consecintele amprentelor oarbe
idiosincratice. (AP, 235) Abandonarea
acestei conceptii despre eu ca avnd un
miez central face acceptabil distinctia dintre
public si privat necesar ntr-o societate
democratic liberal. O astfel de distinctie
se bazeaz pe renuntarea la pretentia c o
teorie care putea s unifice publicul si
privatul este dezirabil. Atitudinea corect
este, pentru Rorty, aceea de a trata cerintele
autocreatiei si solidarittii umane ca fiind n
mod egal valide, dar pururi incomensurabile.
(CIS, 28)
n spatele conceptiei traditionale despre
eu st, potrivit lui Rorty, afirmarea unei
asa-numite nevoi adnc metafizice de
care, ntr-o societate liberal, indivizii ar
trebui s se vindece (CIS, 96). O astfel
de nevoie este vizibil n ncercarea
platonic-kantian de a separa, n interiorul
fiintei umane, o parte transcendent, care
trebuie s detin controlul, pe de o parte, si
o parte empiric, alctuit din dorinte,
senzatii, pasiuni, care trebuie controlat de
prima, pe de alt parte. Problema cu aceast
separare este c ea face posibil si, de fapt,
sprijin ideea c ceea ce ar trebui s dea
sens vietilor membrilor societtilor democratice
si ceea ce este mai valoros din punct de
vedere moral este tocmai ceea ce apartine
n mod esential tuturor fiintelor umane, n
dauna a ceea ce este specific si idiosincratic.
Dimpotriv, societatea liberal post-
filosofic visat de Rorty va fi una n care
respectul pentru o astfel de specificitate si
idiosincrazie va fi larg rspndit, una n
care singurul gen de libertate uman n
care se sper este libertatea negativ a
lui Isaiah Berlin aceea de a fi lsat n
pace (AP, 235). ntr-o astfel de societate nu
se va putea pune problema validittii
universale a principiilor folosite n solutionarea
problemelor concrete care pot aprea.
ntreaga teorie de care va fi nevoie este
construit pe ideea atingerii echilibrului
reflexiv a lui John Rawls, ncercarea de a
confrunta principiile morale care iau forma
unor generalizri cu rol justificativ si
reactiile indivizilor la dezvoltri noi,
sentimentul acestora de dezirabilitate
sau indezirabilitate a diferitelor posibilitti
recent dezvluite (AP, 235). De aici iau
nastere initiative[le] de a reforma vechile
institutii, sau de a le nlocui cu altele noi.
(AP, 235) Dar nu se va pune problema
filosofic a validittii universale a
principiilor folosite. Aceasta nseamn ns
si c nu va exista nici un indiciu clar
despre ceea ce afecteaz n mod esential
libertatea individual. Ceea ce ar pune n
dificultate acceptarea de ctre Rorty a
definitiei lui Judith Shklar pentru liberal
ca fiind persoana pentru care cruzimea este
cel mai ru dintre lucrurile pe care le
facem (CIS, 28). Cci nu va putea fi
stabilit a priori nicio trstur esential a
ceea ce ar putea fi sursa cruzimii sau ceea
ce ar putea umili, n mod independent de
context, de un anumit timp si un anumit
loc. Acceptarea contingentei presupune
acceptarea faptului c nu exist o
ntemeiere teoretic noncircular pentru
opinia c cruzimea este oribil (CIS, 28).
Aceast acceptare este specific unui tip
uman pe care Rorty l-ar dori universalizat
n societatea sa utopic: liberalul ironist.
Acesta este ironist pentru c se ndoieste c
cele mai importante opinii si dorinte ale
sale trimit la ceva de dincolo de locul si de
timpul n care se ntmpl s fie formulate,
gndite sau simtite, pentru c el crede c
aceste opinii si dorinte ale sale sunt
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Ctlin Stnciulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
68
contingente. Dat fiind asumarea contingentei
opiniilor si credintelor sale si ale
concettenilor si, liberalul ironist nu poate
da nici un rspuns la ntrebarea De ce s
nu fii crud?, el nu poate oferi o ntemeiere
teoretic noncircular pentru convingerea
sa c cruzimea nu poate fi printre lucrurile
pe care el le poate accepta. Acesta este un
punct slab al pozitiei sale, pentru c, spre
deosebire de un metafizician sau un teolog,
pentru care exist o ordine n afara timpului
si ntmplrii care d sens existentei umane,
stabilind o ordine a responsabilittilor
(CIS, 29), el nu crede ntr-o astfel de ordine.
De asemenea, solidaritatea ce caracterizeaz
membrii societtii liberale ideale nu este
descoperit prin ndeprtarea prejudectilor,
ci este ceva ce trebuie imaginat. Reflectia,
apelul la criterii, cercetarea ca activitate
uman exemplar, nu sunt instrumentele
potrivite pentru realizarea solidarittii. Mai
curnd solidaritatea este creat. (CIS, 28)
Ceea ce contribuie la crearea solidarittii
este cresterea sensibilittii ... fat de
anumite detalii ale durerii si suferintei
altora, ale unor oameni ce nu ne sunt
apropiati. Iar aceast sensibilitate
face mai dificil s marginalizm
oameni ce se deosebesc de noi,
gndindu-ne c Ei nu simt asta aa
cum am simti-o noi, sau Trebuie s
existe totdeauna suferint, aadar de
ce s nu-i lsm pe ei s sufere?
(CIS, 28)
De asemenea, ea face posibil reactia
membrilor societtii fat de institutionalizarea
cruzimii, fat de impunerea durerii si
umilirii asupra celor lipsiti de puterea.
Acest lucru este posibil nu prin construirea
unei teorii despre natura uman, ci prin
descrieri detaliate ale unor tipuri de durere
si de umilire. Genul acesta de descrieri a
Icut cndva
cunoscut celor lipsiti de putere
opozitia dintre vietile lor i vietile
altora (strnind astfel revolutii) i au
fcut cunoscut aceeai opozitie
celor privilegiati (strnind astfel
reforma). (AP, 235).
Este putin probabil ca astfel de descrieri
s fie produsul activittii filosofice. Mai
curnd antropologii, jurnalistii, sociologii,
dramaturgii, regizorii de film sunt oameni
care pot furniza aceste descrieri ale unor
situatii reale sau posibile. Romane precum
Coliba unchiului Tom, Mizerabilii, productii
literare ca Ferma animalelor sau Arhipelagul
Gulag, articole si reportaje scrise de jurnalisti
si reporteri demascatori ai coruptiei, de
sociologi, istorici si oameni de stiint,
rapoarte scrise de comitete de filantropi si
birocrati (AP, 236) sunt surse mai eficiente,
dect elaborarea de teorii, n privinta
acutizrii sensibilittii fat de formele
actuale si posibile de suferint. Acesta vor
ajuta membrii societtilor liberale s-si
dezvolte abilitatea
de a vedea tot mai multe diferente
traditionale (de trib, religie, ras,
obiceiuri, i altele) ca neimportante,
atunci cnd sunt comparate cu
apropierile n ceea ce privete
durerea i suferinta capacitatea de
a te gndi la oameni extrem de
diferiti fat de noi nine ca fiind
inclui n domeniul lui noi. (CIS,
300)
Ele constituie stimulii care dau nastere
reactiilor ce vor trebui echilibrate cu vechile
platitudini, stimuli ai permanentelor schimbri
sociale.
Criticile la adresa utopiei liberale a lui
Rorty au venit din directii variate. Voi
aminti doar cteva dintre acestea. Unii
filosofi au ncercat s arate c utopia sa
contine presupozitii filosofice greu de
sustinut, printre care relativismul este piesa
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Richard Rorty i liberalismul postfilosofic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
69
principal
2
. Altii au criticat, direct sau
indirect, unele elemente centrale ale
scenariului su, cum ar fi distinctia dintre
privat si public, teza sa potrivit creia, din
punct de vedere teoretic, ncercarea de a
uni publicul si privatul ar trebui abandonat.
Simon Critchley (1997, 20), spre exemplu,
afirm c posibilitatea realizrii unei
societti liberale bazate pe o astfel de
distinctie este afirmat de Rorty pe temeiul
universalizrii reactiei cettenilor societtii
democratice fat de cruzime. O astfel de
universalizare ar fi n contrast cu relativismul
antifundationalist al lui Rorty. Mai mult,
pare dificil din punct de vedere psihologic
s acceptm c este posibil ca o persoan
s fie ironist privat si, n acelasi timp, s
promoveze toleranta si eliminarea cruzimii
3
.
Spre exemplu, se ntreab Critchley, cum
poate o persoan s fie n acelasi timp un
ironist nietzschean, cineva care crede c
sentimentul de tolerant este un simptom
al resentimentului, si s apere principiul
liberal al tolerantei n sfera public?
n acelasi timp, observ Critchley,
liberalismul postfilosofic al lui Rorty
acord o prea mare important aspectelor
etice si politice si neglijeaz aspectele
economice ale liberalismului. Dac lum
n considerare liberalismul economic, arat
Critchley, vom vedea c
libertatea definit n termeni ai
pietei libere , care este ntr-adevr,
n procesul de globalizare rapid i
violent, mult mai des acompaniat de
lipsa ataamentului fat de tolerant
i de eliminare a cruzimii. (1997, 22)
Rorty nu ar tine astfel seama de unele
analize istorice ale dezvoltrii liberalismului,
n care o component important a fost
competitia specific economiei de piat,
competitie n care toleranta si evitarea
umilirii sunt adesea prea putin prezente.
De asemenea, prin identificarea ironiei
liberale cu critica, si restrngerea ironiei la
sfera privat, utopia liberal a Rorty a fost
criticat ca ncercnd s evite posibilitatea
unei critici severe la adresa societtii liberale
occidentale actuale, care ar folosi strategia
ironiei publice pentru a demasca violenta
pe care liberalismul ncearc att de mult
s o ascund. (1997, 23) Un exemplu de
astfel de critic l-ar constitui interpretrile
(sau cel putin unele din ele) post-
nietzscheene ale evenimentelor asociate
Rzboiului din Golf, care fac apel la
metafora celor dou fete ale lui
Janus: o fat ndreptat spre legitimitate
prin utilizarea mecanismelor specifice
Natiunilor Unite, cealalt fat ndreptat
spre violent i rzboi motivat de
interese economice egoiste (1997,
23).
Astfel de critici nu par, potrivit lui
Critchley, s fie posibile n societatea
utopic a lui Rorty.
Uneori critica antifundationalist a lui
Rorty a fost nteleas ca respingnd orice
ncercare teoretic n abordarea fenomenelor
sociale si politice, inclusiv genul postmodern,
antimetafizic, de teorie social. Fcnd
asta, arat Richard Bernstein (2003, 135),
Rorty dovedeste c are un slab simt al
realittii politice. Berstein si sustine
afirmatia amintind de atacurile lui Rorty la
adresa criticilor teoretice la adresa vietii
politice din America care sunt n ultima
vreme la mod n universittile americane
sub eticheta Stnga Cultural. Chiar
tendinta lui Rorty de a mprti teoriile
sociale n teorii fundationale, clasice, si
tentative teoretice auto-indulgente n stil
postmodern, pare, din punctul de vedere al
lui Bernstein, eronat. Fie, spre exemplu,
arat Bernstein, tipul de reform liberal
democratic pe care Rorty l consider
exemplar pentru orice reform social,
specific asa-numitului New Deal. Ar fi o
distorsiune destul de grosolan s credem,
continu Bernstein, asa cum sugereaz
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Ctlin Stnciulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
70
Rorty, c ctiva americani de stnga
patrioti au decis c guvernul ar trebui s ia
cteva initiative pentru a mbuntti viata
oamenilor si apoi a initiat reforma
legislativ. (2003, 136) Mai curnd, n
spatele acestei reforme au stat
dezbaterile teoretice avnd ca
scopuri explicarea cauzelor Marii
Depresiuni economice i conturarea
un set de msuri economice i sociale
care s mbuntteasc situatia
curent. Iar aceste dezbateri teoretice
au implicat principii normative
privitoare la ceea ce trebuie s fie
prioritar pentru viitoarea reform. n
acest sens, teoria confer form
programelor concrete de actiune.
(Bernstein, 2003, 136)
Mai mult, o astfel de teorie nu este
rezultatul actiunii unor experti neutrii,
ntruct ea are ca scop ndreptarea unor
nedreptti sociale. (id.) n lipsa unor eforturi
teoretice de acest tip actiunile liberale ar
degenera ntr-un activism orb si ntr-o
fug dup dogme. De aceea, conchide
Bernstein, liberalismul inspirational al
lui Rorty pare s nu fac loc teoriei sociale
si politice responsabile.
Este adevrat c, asa cum remarc
Critchley, Rorty nu acord n utopia sa
liberal o important deosebit aspectelor
economice specifice societtilor liberale,
care ar putea avea consecinte ce ar putea
contrasta cu toleranta si evitarea umilirii,
pe care Rorty le consider esentiale pentru
o societate democratic. Totusi, Rorty nu
neag existenta acestor consecinte
4
. ns el
crede c rezolvarea problemelor ce rezult
de aici nu tine de un tip de teorie care ar
oferi o descriere ct mai exact a situatiei.
El stie c astfel de teorii se transform usor
n ideologii
5
, un pericol cruia reprezentantii
Stngii Culturale Americane, sub influenta
lui Paul De Man si Foucault, i-au czut de
multe ori prad, asa cum reprezentantii
stngii din anii '30 credeau c pot gsi
salvarea social n operele lui Marx. Ca
pragmatist, Rorty are convingerea c
teoriile nu aduc dect o vag contributie la
schimbrile sociale, si c, n locul acestora,
simplul acord, echilibrul reflexiv ntre noii
stimuli care pot genera schimbri sociale si
vechile generalizri, si astfel construirea
unui nou vocabular pentru descrierea
fenomenelor politice si sociale ar avea mai
multe rezultate pentru ntrirea sperantei
sociale. De asemenea, acuzatia c afirmatiile
lui Rorty despre rolul teoriei sociale n
producerea schimbrilor sociale dovedesc
un simt al realittii nu pea dezvoltat nu este
justificat cel putin n msura n care, pe
de o parte, ca intelectual de stnga, cum
el nsusi se descrie, el crede c politica
cultural de stnga practicat in universittile
americane va ajuta mai devreme sau mai
trziu, la rsturnarea institutiilor nedrepte.
(AP, 176). Si, pe de alt parte, n msura n
care el crede c acest lucru este posibil mai
curnd prin politici concrete, caracterizate
prin msuri de genul pas-cu-pas genul
de msuri pe care le pot lua inginerii
social-democrati , dect prin teorii
radicale (AP, 178).
Note
1
Redescrierea este piesa principal a
metodei filosofice a lui Rorty: Metoda
este de a redescrie o multitudine de lucruri
n moduri noi, pn la punctual n care s-a
creat un model de comportament lingvistic
pe care generatia n formare va fi tentat s-
l adopte, determinnd-o s caute noi forme
potrivite de comportamente nonlingvistice,
de pild adoptarea de echipamente
stiintifice noi, sau a unor institutii sociale.
(CIS, 41-42)
2
Pentru o analiz a relativismului lui
Rorty si a ncercrilor acestuia de a depsi
problema relativist, vezi, Marga (1997,
116 si urm.)
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Richard Rorty i liberalismul postfilosofic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
71
3
Pentru un rspuns la problema psihologic
a distinctiei dintre public si privat, vezi,
CIS, 151 si urm.
4
Pentru conceptia lui Rorty despre rolul
economiei ntr-o societate democratic si
despre cum poate dezvoltarea economic s
contribuie la reducerea inegalittii, a
coruptiei, vezi, Rorty (1996).
5
Dar, vezi critica lui Bernstein la adresa
pozitiei lui Rorty fat de ideologie, n
Bernstein (1986).
Bibliogafie
1. Bernstein, R., Rorty's Inspirational
Liberalism, n Charles Guignon, Rorty,
Cambridge University Press, Cambridge,
2003.
2. One Step Forward, Two Steps Backward:
Richard Rorty on Liberal Democracy,
n Bernstein, Philosophical Profiles,
Polity Press, Cambridge, 1986.
3. Critchley, S., Deconstruction and
pragmatism Is Derrida a Private Ironist
or a Public liberal?, n Chantal Mouffe
(ed.), Deconstruction and pragmatism,
Routledge, London, New York, 1997,
pp.19-40.
4. Marga, A., Filosofia unificrii europene,
Editia a II-a revzut si adugit, Biblioteca
Apostrof, Colectia Studii Europene,
Cluj, 1997.
5. Rorty, R., Contingent, ironie i
solidaritate, Editura ALL, Bucuresti
(CIS), 1998.
6. Habermas, Derrida si functiile filosofiei,
n Adevr i progres. Eseuri filosofice 3,
Editura Univers, Bucuresti (AP), 2003.
7. Solidaritate sau obiectivitate?, n
Obiectivitate, relativism i adevr, Eseuri
filosofice 1, Editura Univers, Bucuresti
(ORA), 2000.
8. Moral Universalism and Economic
Triage, lucrare prezentat la UNESCO
Philosophy Forum, Paris, 1996.
Abstract: Rortys articulation of his
post-philosophical liberalism is both
critical and utopian. I am giving here a
succinct description of his liberalism
and reviewing some of its critics. I will
also try to show that, given the twofold
articulation of it, some of the critics
against it seem to be beyond subject.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
72
Repere diplomatice ale relaiilor instituionale ntre
Sfntul Scaun i Bisericile din Orient (1859-1918)
ANCA PARMENA OLIMID
n n anul 1870, dezvoltarea ultra-
montanist a papalittii va conduce
la recstigarea pozitiilor dominante
pierdute n Europa, culminnd cu Conciliul
Vatican I. Sinodul va dogmatiza infaibilitatea
doctrinal si moral a succesorului Sf.
Petru
1
. Dup moartea lui Grigorie al XVI-
lea, pe scaunul pontifical va urca Giovanni
Mastai-Ferretti care si va lua numele de
Pius al IX-lea. Pius al IX-lea (1792-1878)
va ocupa scaunul papal ntre anii 1846-
1878, pontificatul su reflectnd si progresul
teritorial al Bisericii Romano-Catolice de
pn atunci, papa nepierznd nici o ocazie
de a consolida pozitiile catolicismului ntr-
o Europ n care modul de a gndi si a
simti anticrestineste era consecinta renuntrii
treptate dup 1848 la inspiratia crestin a
programelor de reform economic traditionale
ce considerau c n afara Bisericii nu exist
mntuire. Noile programe negau dreptul
clerului de a se mai individualiza ca o
cast suprapus si dominatoare
2
.
Pentru ultramontanism, restauratia
vechii ordini crestine trebuie s confirme
primordialitatea Vechiului Catolicism, un
catolicism anterior perioadei Vechiului
Regim (acuzat de cderea sa) si crearea
conditiilor pentru impunerea iacobinismului
si despotismului napoleonian. n consecint,
catolicismul a rmas mai departe pe linia
respingerii galicanismului sau a iozefinismului.
Raporturile Sfntului Scaun cu
Patriarhia ecumenic de la
Constantinopol nainte yi dup
Conciliul Vatican I
Un eveniment deosebit al sfrsitului
secolului al XIX-lea ce priveste direct pe
crestinii ortodocsi aflati sub stpnirea
Imperiului Otoman a avut loc la jumtatea
secolului al XIX-lea si anume, stabilirea de
raporturi de prietenie ntre Sublima Poart
si Vatican, respectiv pap si sultan
3
.
Programul pontifical fr precedent n
istoria papalittii aducea noi sperante
pentru catolici si ndemna pe ortodocsi la
unirea cu Roma.
La 6 ianuarie 1848, prin enciclica Ad
Orientalis, Papa Pius al IX-lea, fgduia
ortodocsilor c, fr a se schimba ceva din
obiceiurile si practicile cultice, li se va
mbuntti situatia si vor dispune de
aceleasi drepturi ca si catolicii: Gnditi-
v i aduceti-v aminte de vechea stare a
Bisericilor voastre, cnd erau unite ntre
ele i cu celelalte Biserici ale universului
catolic prin legtura unittii i luati apoi
seama la ce au servit diviziunile care au
urmat i al cror rezultat a fost c s-a rupt
unitatea, fie a doctrinei, fie a conducerii
bisericeti
4
.
O nou ncercare de atragere a
credinciosilor ortodocsi ntr-un sinod ecumenic
P
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Repere diplomatice ale relaiilor instituionale dintre Sfntul Scaun i Bisericile din Orient
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
73
a avut loc n timpul Conciliului Vatican I, prin
scrisoarea Arcano divinae providentiae
Consilio a Papei Pius al IX-lea.
ntr-un secol al liberttii, inspirat de
Revolutia francez, pozitia intransigent
adoptat de Biserica Romano-Catolic era
firesc s trezeasc nemultumiri. mprejurrile
istorice (apelul ctre ortodocsi) au fcut ca
animozitatea fat de papalitate s fie att
de mare, nct unii istorici afirm c
modernimul a reusit s agite ntregul
edificiu traditional al crestinttii catolice
5
.
Fundament al unittii, Biserica Romano
-Catolic, n spiritul traditiei mostenite de
la Roma, a condamnat modernismul, iar
reactia papalittii (prezentat de Papa Leon
al XIII-lea, prin bula Aeternis Patris, din 4
august 1879) s-a nscris n spiritul teologiei
dominante de la sfrsitul secolului al XIX-
lea, si anume: opozitia fat de orice msur
care disocia societatea de religie.
Atasamentul profund al catolicismului
la ideea unei simbioze ntre cele dou si
condamnarea laicittii sunt sustinute de
doctrina tomist normativ, creia trebuie
s i se acorde un omagiu particular n
ntreaga dezvoltare cultural a catolicismului,
nu numai n cadrul filosofiei si teologiei, ci
si n viata cultural, social si de stat
6
.
Textul enciclicei este considerat pn
n prezent unicul document pontifical dedicat
n ntregime filozofiei ce reia si dezvolt
nvttura Conciliului Vatican I despre
raportul dintre credint si ratiune. Ratiunea,
unul dintre elementele fundamentale ale
moralei romano-catolice, este identificat
adesea cu prudenta, cu vointa cea bun, cu
ratiunea pur practic, ori cu intelectul
nsusi
7
. Prin urmare, mai presus de sufletul
rational, se regseste un intelect superior
care posed facultatea de a cunoaste si
astfel se sesizeaz adevrurile: logice,
matematice, metafizice si morale si se
ajunge la o cunoastere real a lucrurilor
8
.
Doctrina tomist a cutat si iubit, ntr-un
mod dezinteresat, adevrul, stabilit ntre
intelectul care rationeaz si obiectul ce se
doreste a fi cunoscut
9
.
Filozofia Sfntului Toma, n conceptia
enciclicei, are dou aspecte: unul subiectiv,
care const n purificarea ratiunii prin
credint
10
si formarea atitudinilor morale
11
si unul obiectiv, prin care Revelatia propune
unele adevruri care n mod natural sunt
inaccesibile ratiunii: un Dumnezeu personal,
liber si creator
12
. Astfel, credinta implic si
perfectioneaz ratiunea. Dup Toma dAquino,
cu ct o fiint se apropie mai mult de
Dumnezeu, cu att e mai liber de a se
autodetermina. Asadar, filosofia catolic
trebuie s constientizeze c admiterea unei
doctrine contrare doctrinei revelate ar
nclca drepturile ratiunii si ale credintei.
n gndirea Sfntului Toma dAquino,
rspunsul la confruntarea dintre ratiune si
credint nu se reduce doar la dimensiunea
temporal a lumii, ci si la o dimensiune
spiritual care a transformat dezacordurile
secolului al XIX-lea ntr-o lupt de
principii ntre Magisteriul Bisericii, atasat
profund adevrului si modernismul ce-si
revedic dreptul de a se opune fidelittii
neconditionate fat de Biseric.
La sfrsitul secolului al XIX-lea, Leon
al XIII-lea lanseaz ideea unei doctrine
sociale a Bisericii ce nu reprezint calea a
treia ntre capitalismul liberal si colec-
tivismul marxist, ci mai degrab o posibil
alternativ, mai putin radical pentru
rezultatele unei reflectii atente asupra
realittilor complexe ale existentei umane,
n lumina si credinta traditiei Bisericii
13
.
Scopul su este acela de a interpreta aceste
realitti si de a dirija comportamentul
tuturor crestinilor
14
.
Urmare a acestor acumulri de
formulri Papa Leon al XIII-lea adreseaz
un apel unionist prin Enciclica Praeclara
gratulationis (20 iunie 1894), n care i
chema pe credinciosii ortodocsi s accepte
unirea cu Sfntul Scaun si s recunoasc
autoritatea Papei ca sef suprem al ntregii
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Anca Parmena Olimid
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
74
Biserici. De asemenea, prin Enciclica
Orientalium Dignitas (30 noiembrie 1894),
Papa va ncerca s nlture temerile orto-
docsilor cu privire la observarea si practicarea
nvtturilor, privilegiilor si traditiilor sub
influenta latin.
La 24 decembrie 1894, Papa Leon al
XIII-lea emite Enciclica Christi Nomen cu
privire la propagarea credintei si Bisericile
Rsritene. Enciclica prezenta pozitia
Vaticanului fat de Bisericile Rsritene si
rolul pe care trebuie s l ocupe cato-
licismul n reconstituirea unei singure
Biserici. Enciclica redactat de Papa Leon
al XIII-lea se dorea a fi o invitatie adresat
tuturor natiunilor pentru unitatea credintei
crestine, fcnd referire la recenta uniune a
bisericilor catolice cu bisericile rsritene.
La 1 noiembrie 1895, Papa emite o
nou enciclic, Immortale Dei, cu privire
la originea crestin a statelor, insistnd asupra
rolului pe care l are credinta n mentinerea
unittii crestinilor si propagarea valorilor
crestine, pornind de la caracterul si forma
pe care Statul o poate mbrca dac ar fi
dominat de principiile filosofice.
Modernismul sau ncercarea de a
reforma catolicismul cu influente preluate
din progresul cultural al vremii merge mai
departe si afirm c n religie nu putem
cunoaste mai mult dect ceea ce se
experimenteaz, restul pn la Revelatie fiind
supus evolutiei
15
. nclinat spre autoritate si
supunere, catolicismul era obligat s-si
ndrepte nc o dat atentia spre realittile
nceputului secolului al XX-lea.
Curentul intransigent, dezvoltat cu
energie prin ultramontanism, si gseste o
exprimare perfect n Enciclica Pascendi
Dominici Gregis a Papei Pius al X-lea ce
condamna la 8 septembrie 1907 spiritul
secolului trecut si orice practic anticatolic.
Repere diplomatice ale rela(iei
institu(ionale ntre Biserica Ortodox
Romn yi Patriarhia ecumenic
de Constantinopol (1859-1872)
Prin aspectele si semnificatiile dezvoltate
la jumtatea secolului al XIX-lea, Legea
sinodal a oferit respectul cuvenit Bisericii
Ortodoxe Romne. Neintentionnd aici o
analiz amnuntit a modului n care s-a
dezbtut si sustinut legitimitatea argumentelor
canonice si anticanonice n perioada reformelor
bisericesti ale lui Cuza, pentru a ntelege
problema generat de obiectiunea de
necanonicitate, trebuie s avem n vedere o
analiz din perspectiv teologic a temei
sinodalittii.
Din perspectiva teologiei ortodoxe, tema
sinodalittii si/sau conciliarittii este considerat
a fi tema traditional despre unitatea
bisericilor surori, exprimnd adevrata esent
a bisericii, sinodalitatea fiind prezentat ca
o comuniune ntre Biserica local si cea
universal. n acest sens, putem vorbi de
infaibilitatea bisericii, adic capacitatea
bisericii de a pstra fr eroare credinta
apostolic, manifestat prin ierarhie si
Sinodul ecumenic
16
.
Termenul de sinodalitate exprim, n
esent, ntlnirea de sfat ntre Om si
Dumnezeu: si-odos=cale comun. De altfel,
formula care ncheie sinoadele ecumenice
este elocvent n acest sens: Hotrt-a
Duhul Sfnt i noi.
Exist dou temeiuri ale sinodalittii,
ca form de organizare si de conducere a
Bisericii:
a) temeiurile dogmatice si anume, temeiul
cuprins n cuvntul Mntuitorului si
temeiul din practica apostolic si
b) temeiurile canonice, si anume: temeiul
cuprins n textele sfintelor canoane si
temeiul canonic cuprins n obiceiul de
drept al Bisericii.
n general, canoanele reglementeaz
doar chestiunea sinoadelor episcopale, fr
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Repere diplomatice ale relaiilor instituionale dintre Sfntul Scaun i Bisericile din Orient
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
75
s exclud sau s legitimeze si celelalte
institutii sinodale mixte si reglementeaz
chestiunea doar a dou categorii de sinoade:
propriu-zis, numai chestiunea sinodului
general si fireste cea a sinodului ecumenic,
care, desi nu este recunoscut de canoane,
nimeni nu i-a contestat vreodat canonicitatea
17
.
Sinodul ecumenic este suprema autoritate
n toate chestiunile bisericesti, iar Biserica
Ortodox recunoaste sapte sinoade ecumenice,
organizate la sfrsitul Imperiului Roman si
nceputul Imperiului Bizantin (325-787).
n esent, subiectul de controvers este
acela pe care l reprezint sinoadele mixte
prin participarea la ele, cu rosturi importante
n luarea hotrrilor acestora, si, n special,
a membrilor nearhierei ai lor
18
. Pentru a lmuri
dificila controvers legat de necanonicitate,
trebuie s amintim un singur aspect:
existenta si lucrarea lor se ntemeiaz pe
practica consacrat ca obiect de drept al
Bisericii, iar aceast practic i-a conferit
ceea ce n sens propriu, canonicitatea
19
.
Pentru a adnci si lrgi orizontul necesar
ntelegerii juste a reformelor bisericesti din
timpul domniei lui Cuza, trebuie s
adugm cteva consideratii legate trecutul
bisericii ortodoxe romne. O analiz mai
atent a canoanelor invocate de Legea
sinodal implic cu necesitate si argumentul
istoric, deoarece numirea prin decret a
chiriarhilor nu era ceva nou. Din ratiuni
istorice si teologice, trebuie s amintim c,
n numeroase momente, conductorii statului,
considerndu-se protectori si sustintori ai
Bisericii, aveau dreptul de a-si exprima
optiunea cu privire la alegerea si numirea
episcopilor
20
. Cu toate acestea, exist un
aspect formal ce se poate reprosa legii si,
anume, faptul c nu prevedea numirea si
aprecierea episcopilor de ctre Biseric,
desi, fiind hirotoniti mai de mult, acesti
arhierei aveau recunoasterea Patriarhiei de
Constantinopol.
Prevederile legislatiei bisericesti au
oferit un nou prilej Patriarhului de la
Constantinopol, Sofronie III (1863-1866),
s se implice si mai mult n chestiunile
interne al Bisericii Romne, mai ales c
rana secularizrii nu se cicatrizase
21
. ntr-
o scrisoare adresat lui Cuza, Patriarhul i
imputa acestuia proclamarea autocefaliei,
admiterea mirenilor n sinod, convocarea
sinodului de domn si numirea episcopilor
prin decret
22
.
Ca urmare, la 15 aprilie 1865, Patriarhul
va convoca Marele Sinod Patriarhal care
va condamna cele trei proiecte de legi
dacice despre sinod, monahi i mnstiri
i despre alegerea i judecata arhiereilor
pe care le considera necanonice i n
contrazicere cu vechea traditie bisericeasc.
n acelasi timp, Sinodul patriarhal a hotrt
ca un delegat s fie trimis n Principatele Unite
Dacice pentru a demonstra necanonicitatea
proiectelor legislative propuse de Cuza.
Trimisul ecumenic al patriarhului, Eustatie
Cleobul, a adus cu sine si cte o scrisoare
ctre domn, Mitropolitul primat cu sufraganii
si si ctre Mitropolitul Moldovei (toate
datate 17 aprilie 1865) n care se exprima
dezaprobarea fat de reformele din
Biserica Ortodox Romn
23
.
Cel dinti rspuns a venit de la
mitropolitul Nifon, n ianuarie 1865, n care
mitropolitul afirma cu hotrre: Biserica
Romn, Prea Sfintite, dup cum cunoateti,
a fost de mult cu desvrire independent
n ceea ce privete administrarea ei. Iar
proiectele de legi, n contra crora Prea
Sfintia Voastr a ridicat cu putere vocea
sa, nimic alta nu svresc dect numai c
sanctioneaz din nou ceva ce exist de fapt
i consfiintesc mai precis o asemenea stare
de lucruri
24
.
Un rspuns asemntor va fi oferit si
de Mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei,
la 10 iulie 1865. Acestor dou rspunsuri
hotrte li se va adaug rspunsul domnitorului
Cuza, inspirat de Melchisedec Stefnescu,
colaborator si prieten al domnului (26
iunie-8 iulie 1865): O asemenea crud
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Anca Parmena Olimid
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
76
ncercare nicidecum nu m ateptam s ne
izbeasc chiar din acea parte, care n
zilele de asuprire i de necazuri a primit
de la noi din vechi timpuri i chiar i azi,
cu mn larg, attea i attea dovezi de
iubire i generozitate, cum n-a primit din
nici o alt parte a lumii cretine... Biserica
Ortodox Romn este i rmne
independent de orice alt autoritate
bisericeasc strin, n toate cele ce privesc
organizatia i administratia sa intern...
Prea Sfintia Voastr respinge aceast
rnduial rezonabil invocnd canonul II
al Sinodului Ecumenic; canoanele 17 i 28
ale Sinodului IV ecumenic; canonul 36 al
Sinodului VI ecumenic; canonul 7
apostolic precum i comentariile asupra
lor
25
. Scrisoarea a fost reprodus si n
presa european a epocii: LEurope (15
septembrie 1865, n extract), Le Courrier
dOrient (21 octombrie 1865, n ntregime),
dar si n presa intern: Curierul (nr. 46, An
I din 27 mai 1873, proprietatea lui T.
Balassan, Iasi)
26
.
n toamna aceluiasi an, Patriarhul
Sofronie a convocat din nou Sinodul
patriarhal, condamnnd si de aceast dat
cele trei legiuiri ale lui Cuza si trimitnd la
Bucuresti o nou scrisoare la 8 octombrie
1865 prin care era condamnat atitudinea
dispretuitoare a domnitorului. Imputrile se
refereau, n special, la argumentele privind
autocefalia, reglementrile legale cu privire
la proclamarea ei, ncercnd s justifice
dreptul de jurisdictie asupra acesteia, iar
sfrsitul scrisorii condamna cele stabilite
prin lege cu privire la cstorie
27
.
Patriarhul va exprima aceast atitudine
potrivnic n scrisorile trimise celorlalte
Biserici ortodoxe la 5 noiembrie 1865.
Prin rspunsurile oferite de Bisericile
ortodoxe, se poate observa c se recomanda
Patriarhiei o atitudine conciliant si
mpciuitoare. Si, ntr-adevr, Constantinopolul
va deveni mai ntelegtor, multumindu-se
doar cu ruperea relatiilor canonice cu
episcopii anticanonici, retent numiti
28
(la
aceasta au contibuit si dou scrisori trimise
de mitropolitii Nifon si Calinic ctre patriarh).
nlturarea lui A.I.Cuza din scaunul
domnesc (11-23 februarie 1866) prin uneltirile
monstruoasei coalitii a atenuat relativ raporturile
dintre Patriarhia de la Constantinopol, animat
de asigurrile guvernului provizoriu c se
va ocupa si de chestiunea bsericeasc, deci
si de Biserica noastr.
Reformele bisericesti ale lui A.I.Cuza
erau cerute de schimbrile politice: legea
pentru obligativitatea limbii romne n
toate bisericile trii, reforma seminariilor si
atentia manifestat fat de starea material
a clerului de mir, nfiintarea Episcopiei
Dunrii de Jos, nfiintarea unei autoritti
sinodale si independenta fat de Patriarhia
ecumenic de la Constantinopol dovedesc
c domnitorul A.I. Cuza a fost un aprig
sustintor al intereselor Bisericii.
Note
1
Istoria bisericeasc universal (Manual
pentru uzul studentilor, tiprit cu aprobarea
Sfntului Simod si cu binecuvntarea Prea
Fericitului Justinian, Patriarhul Romniei),
Vol. II, Editura Institutului Biblic si de
Misiune Ortodox, Bucuresti, 1956, p. 358
2
Dan Zamfirescu, Ortodoxie i Romano-
Catolicism n specificul existentei lor istorice,
Editura Roza Vnturilor, Bucuresti, 1992,
p. 263
3
Michael Williams, The Catholic Church in
Action, Macmillan, New York,1934, pp.
255-268; Walter J. Burghardt, William F.
Lynch, The Idea of Catholicism: An
Introduction to the Thought and Worship of
the Church, Greenwich-Meridian, New
York, 1960, pp. 56-66; Petre Coman,
Problema Sinodului Ecumenic n discutiile
interortodoxe din veacul al XIX-lea n
Ortodoxia, anul XXII, nr. 1, ianuarie-martie
1970, Bucuresti, pp. 78-79.
4
Ibidem, p. 79.
5
Yves-Marie Hilaire, Les catholiques et la
vie religieuse en Europe (1890-1914) n
Annuario de Historia de la Iglesia, an/vol.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Repere diplomatice ale relaiilor instituionale dintre Sfntul Scaun i Bisericile din Orient
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
77
XI, Universidad de Navarra, Navarra, 2002,
pp. 31-38.
6
Istorie bisericeasc universal (vol. II), p.
364.
7
Serban Ionescu, Morala ortodox fat cu
celelalte morale confesionale, Editura
Clerului de Studii Social-Crestine,
Bucuresti,1941, p. 20.
8
Ibidem, pp. 20-21.
9
Ibidem.
10
Papa Ioan Paul al II-lea, Fides et Ratio.
Scrisoare enciclic cu privire la raporturile
dintre credint i ntelepciune (traducere de
W. Danc), Editura Presa Bun, Iasi, 1999,
p. 56.
11
Serban Ionescu, op. cit., p. 21.
12
Papa Paul Ioan al II-lea, op. cit., p. 57.
13
David A. Boileau, Principles of Catholic
Social Teaching, Milwaukee, Markette University
Press, 1998, p. 11.
14
Ibidem.
15
Istorie bisericeasc universal (vol. II),
pp. 364-365.
16
Ion M. Stoian, Dictionar religios, Editura
Garamond, Bucuresti, 1994, p. 254.
17
Corneliu Grigorie Zvoianu, Mitropolitul
Nifon, Primat al Romniei (1850-1875).
Viata i activitatea (tez de doctorat),
publicat n Studii teologice, seria a II-a,
anul LII, nr 3-4, iulie-decembrie 2000, p.
142.
18
Liviu Stan, Despre sinodalitate n Studii
Teologice (Revista Institutelor Teologice
din Patriarhia Romn), Seria II, Anul XX,
nr. 3-4, martie-aprilie 1969, Editura Institutului
Biblic si de Misiune Ortodox, Bucuresti, p.
160.
19
Ibidem.
20
Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii
Ortodoxe Romne, vol. 3, Bucuresti, 1981,
p. 126.
21
Alexandru M. Ionit, Autocefalia Bisericii
Ortodoxe Romne. Contributia Episcopului
Melchisedec Stefnescu la recunoaterea
autocefaliei bisericii noastre n Biserica
Ortodox Romn (Buletinul Oficial al
Patriarhiei Romne), Anul CIII, nr 5-6,
maiiunie 1985, p. 447.
22
N. Dobrescu, Istoria Bisericii Romne,
Institutul de Arte Grafice Speranta,
Bucuresti, 1922, p. 195.
23
I. C. Apostol, Cuza-Vod i reforma sa n
Biserica Romn dup documente (Conferint
tinut la Cercul Didactic din Iasi, 14
decembrie 1911), Tipografia H. Goldner,
Iasi, 1912, p. 21.
24
Alexandru M. Ionit, op.cit., p. 448.
25
Ibidem, p. 448-449; M. Pcurariu, Istoria
Bisericii Ortodoxe Romne, p. 126.
26
I. C. Apostol, op.cit., p. 23.
27
Corneliu Grigorie Zvoianu, op.cit., p.
146.
28
Alexandru M. Ionit, op.cit., p. 451.
Abstract: This article analyzes the
relationships between the Holy See and the
Ecumenical Patriarchate of Constantinople
at the end of the 19
th
century and the
beginning of the 20
th
century. The analyze
attempts to present the successive steps by
which the authority of the Pope extended
itself in opposition to the Byzantine
Empire.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
78
Contribuia lui Emanoil Chinezu la dezvoltarea
dreptului romnesc
COSMIN LUCIAN GHERGHE
redintele revolutionare si revendicrile
constitutionale pe care le-a nutrit
izvorte din principiile si prevederile
Proclamatiei de la Islaz , l-au fcut pe
Emanoil Chinezu (1817-1878) s considere
dreptul, ndeletnicirile de magistrat sau avocat,
activitatea public n genere, drept importante
domenii de actiune, de apostolat civic. Desi
a fcut parte din partidul liberal, exercitnd
functii publice locale si parlamentare, se
poate afirma c Emanoil Chinezu nu a
urmrit cariera politic n sine, ci s-a pus n
slujba nfptuirii unor importante proiecte
de interes social, cultural, militar si politic.
Emanoil Chinezu a fost un specialist, un
reprezentant al generatiei de la 1848 si
1857, un intelectual cu vederi radicale care s-a
impus prin manifestri de independent,
prin solicitarea struitoare a unui program
guvernamental riguros, de perspectiv. De
la bara avocatial, prin pledoariile sale s-a
ridicat, nu o dat, n favoarea reintegrrii
dreptului violat si pentru rensufletirea
liberttii sugrumate
1
. Am exercitat profesiunea
de avocat mrturisea Emanoil Chinezu
n 1876 urmrind Justitia, nu foloasele ei.
Am combtut scandalurile; nu le-am
patronat. Si, cu neregularitatea si viciul, nu
numai c nu m-am aliat, dar le-am si
combtut cu pasiune, cu curaj si fr
crutare: le-am combtut sub orice form
nlttoare sau fermectoare au cutezat a se
ivi si prezenta. Nici o factiune sau clic, nu
a putut, nici a m ndoctrina, nici a m
amgi
2
.
Si-a fcut studiile de drept la Bucuresti
si le-a definitivat apoi la Paris.
n 1844, dup terminarea studiilor l
gsim procuror n cadrul Tribunalului
Comercial din Craiova, ca apoi dup
ntoarcerea n tar, din exilul petrecut n
Siberia n perioada 1854-1856, s se nscrie
n Baroul local colabornd la organizarea
si dezvoltarea acestei institutii, devenind n
scurt timp cel mai bun advocat
3
, alturi
de Dimitrie Cpreanu si Scarlat Murgsanu
4
.
A fost coleg de barou cu cei mai de seam
avocati ai timpului: Anastasie Stolojan
(licentiat la Paris, doctor n drept si viitor
ministru), Gheorghe Chitu (primar al Craiovei
si ministru), August Pessiacov (cercettor
al istoriei Craiovei si viitor primar al orasului),
Toma Strmbeanu, Barbu Blcescu (primar
al Craiovei), Ion N. Titulescu (tatl viitorului
mare diplomat romn, Nicolae Titulescu)
si altii
5
.
Dup promulgarea primei legi organice
a avocatilor din Romnia, n anul 1864 la
Craiova existau 18 avocati profesionisti
printre care si Emanoil Chinezu.
Despre cauzele n care a pledat Emanoil
Chinezu nu se stiu prea multe, arhiva baroului
din perioada respectiv nemaiexistnd.
Important ni se pare s subliniem c a fost
C
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Contribuia lui Emanoil Chinezu la dezvoltarea dreptului romnesc
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
79
aprtorul, ntr-un lung proces privind
succesiunea Egumenului Nectarie de la
Mnstirea Cozia avndu-l ca adversar, ca
reprezentat al statului pe Gheorghe Costaforu
o autoritate ce pe lng calitatea de deputat,
de profesor, fost director al Scolei publice
si ex-ministru, el este acel advocat al
Ministerului Cultelor care voieste a fonda
o jurisprudentie, dup care s se refuze
clerului nostru superior personalitatea
civil
6
mrturiseste Emanoil Chinezu.
Fcnd o pledoarie foarte bine documentat,
aducnd argumente din vechea legislatie
romneasc reuseste s combat cei mai
cunoscuti avocati ai timpului: G. Costaforu,
Racovit, C. Bosianu si cstig procesul
urmasilor lui Nectarie Egumenul de la
Cozia, acestia intrnd n posesia mosiei
Ruda pentru care se judecaser.
Pledoaria lui Emanoil Chinezu tiprit
n anul 1864, si avnd 55 de pagini, rmne
interesant, n principal, prin expunerea
detaliat si doct a problemelor, prin structura
sa metodic, prin sublinierea permanent a
elementelor, valorilor si a principiilor de
drept roman si drept romnesc.
Credincios unor vechi convingeri, n
puterea si necesitatea perfectionrii si redresrii
regimului constitutional n Romnia a
socotit c respectul legii si reformele care
au la baza temeiul dreptului, sub semnul celor
mai avansate interpretri si perfectionri,
constituia cea mai sigur cale de guvernare
n interesul natiunii.
n articolele semnate n ziarul Vocea
Oltului, ca si n alte publicatii, ntelege s se
ocupe sistematic de studiul si popularizarea
problemelor din domeniul Dreptului, ntemeind
astfel o traditie cu caracter didactic si stiintific
dus mai departe de alte personalitti de
frunte din rndul juristilor craioveni.
Promotor al principiilor egalittii n
fata legii, liberttii presei, cuvntului si
ntrunirilor, al dreptului de vot egal si direct,
Emanoil Chinezu a luat parte la toate
evenimentele care au avut loc n viata politic
a Romniei la mijlocul secolului al XIX-
lea, impunndu-se si prin programele si
memoriile pe care le-a redactat.
n programul Dorintele Romnilor
redactat de Emanoil Chinezu si Petre Opran
n aprilie 1857, au fost puse n dezbatere
concepte moderne de organizare intern a
statului romn. Cu privire la organizarea
din luntru, programul a enuntat doar dou
din principiile de baz ale acesteia: respectul
muncii si, pentru pmntul proprietresc,
ce va trebui steanului de munc, se va nvoi
cu oricare proprietar va putea si dreptul
deopotriv al tuturor romnilor naintea
legilor
7
. Din dorinta de a nu scinda miscarea
unionist autorii programului nu au inclus
ntre revendicri principiul mproprietririi
stenilor, chiar dac ei erau adeptii acestei
msuri.
Un nou concept pe care l continea
programul era: neaprata trebuint de a
avea si reprezentantii nostri la Congresul
de la Paris (martie 1856) spre a sprijini
interesele trii la darea desvrsitei hotrri
asupra drepturilor noastre si mandatul
imperativ scris pentru toti deputatii partidei
nationale
8
. Apelul la istorie, la nclcrile
repetate ale drepturilor internationale ale
Principatelor Romne au constituit argumentele
principale ale cerintei reprezentrii romnilor
la Congresul de la Paris.
Emanoil Chinezu a elaborat o notiune
legislativ profund democratic care depsea
cu mult granitele epocii, dnd dimensiuni
mandatului imperativ, ntrindu-l cu
nscrisul alegtorilor si votul pe fat
9
,
propuneri care au declansat o violent ripost
att din partea conservatorilor, ct si din
partea liberalilor moderati.
Format la faculttile de drept ale apusului
si cunoscand efectiv viata politic a celor
mai avansate democratii ale timpului, Emanoil
Chinezu a publicat la Bruxelles n anul
1857 un proiect de Constitutie intitulat
Constitutiunea Romniei reintegrat sau
Skitza pentru o Constitutiune n Romnia.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Cosmin Lucian Gherghe
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
80
Proiectul cuprinde principiile moderne
de organizare a vietii publice si de stat,
modalittile de exercitare a puterilor legislativ,
executiv si judectoreasc, drepturile,
ndatoririle si liberttile cettenesti, nscriind
pe frontispiciul su suveranitatea poporului,
guvernarea reprezentativ si suprematia
actului constitutional fat de celelalte acte
normative. Iat dar o oper ce am scos a
posteriori nu apriori, adic din observatiune
si din practic consemna Emanoil Chinezu
n prefata lucrrii
10
.
Proclamnd suveranitatea natiunii ca
singura sorginte a patriei politice, Constitutia
din 1857 preciza c aceasta eman de la
natiune, care nu poate exercita dect prin
delegatiune
11
. n acest sens, proiectul de
constitutie ncorporeaz att principiul
suveranittii nationale formulat de unul dintre
cei mai importanti creatori si promotori ai
ideologiei micii burghezii, cea mai consecvent
si radical fort social antifeudal si anti-
absolutist, Jean Jacques Rousseau (1712-
1762), ct si cel al reprezentrii prin delegati
formulat de Charles Louis Montesquieu
(1689-1755), unul din cei mai de seam
gnditori iluministi.
La baza organizrii puterilor n stat
Emanoil Chinezu a pus principiul modern
al separrii puterilor, teorie care a stat un
timp la baza dreptului constitutional.
Puterea legislativ a trii, tribunalul,
conform art. 3 va fi alctuit din o sut de
delegati si se va numi Camera tribunilor sau
Tribunatul. Domnul particip la lucrrile
puterii legislative, pregtind legile n interes
special pe care le supunea apoi Senatului,
pentru dezbateri si votare.
Mitropolitul si Episcopii fceau parte
de drept din Camera tribunilor. Presedintia
Camerei apartinea mitropolitului.
Constitutia elaborat de Emanoil Chinezu
prevedea o organizare a puterii legislative
care se asemna cu cea cuprins n Statutul
dezvolttor al Conventiei de la Paris.
Puterea executiv si administrativ a
trii o detinea Senatul. Senatorii se alegeau
pe viat de ctre domn. Senatorii sunt
aprtorii trii si ai constitutiei conform
art. 3 de la capitolul Senatul
12
si se ocupau
cu controlul constitutionalittii legilor, ca
n timpul lui Al. I. Cuza, si reprezentau a doua
camer, avnd, cu unele exceptii, drepturi
egale cu cele ale Camerei tribunilor
(Adunarea deputatilor). Bugetul statului era
adoptat numai de Camera tribunilor (art.7).
Dreptul de prioritate al Camerei tribunilor
asupra Senatului n privinta legilor finantelor
era izvort din dreptul constitutional englez,
trecut n Constitutia francez, belgian si
apoi n Constitutia Romniei din 1866.
Emanoil Chinezu propunea si nfi-
intarea unui Consiliu de stat care se va
numi Senatul-Comitet de mntuire public
ceea ce naintea reorganizrii de la 1831 se
numea Divanul vechilor boieri
13
, alctuit
din 12 senatori, trasi din snul su si prezidat
de prezidentul Senatului
14
, Consiliu de
stat creat si de Al. I. Cuza prin legea din 11
februarie 1864, si desfiintat de Adunarea
Constituant prin legea votat la 2 iulie
1866
15
.
Puterea judectoreasc trebuie s fie
exercitat de Tribunalul de ntia instant
si nalta Curte
16
.
Puterea judectoreasc era chemat s
aplice legea nu s-o creeze. Potrivit prin-
cipiului penal, natura pedepsei trebuia s
decurg din natura infractiunii, fiecare fel
de infractiune comportnd o penalitate
corespunztoare
17
.
n concluzie, Constitutia elaborat de
Emanoil Chinezu se ntemeia pe principiul
separatiei puterilor n stat, n sensul c
puterea legislativ era exercitat colectiv
de ctre reprezentatiunea national si domn,
cea executiv fiind ncredintat Senatului,
n timp ce puterea judectoreasc era
exercitat de curti si tribunale.
La fel ca si n Conventia de la Paris
din 1858 se prevedea o monarhie electiv,
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Contribuia lui Emanoil Chinezu la dezvoltarea dreptului romnesc
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
81
dar nu strin, domnul trebuind s fie
romn si cettean romn. Noua form de
guvernare este fundamentat pe principiul
c toate puterile statului eman n confor-
mitate cu principiile si regulile precizate n
constitutie.
Cettenii se strng n colegiuri pe
judete ca s-si aleag delegatii pentru puterea
constituant si pentru puterile publice se
prevedea la art. 28 din Dispozitiuni generale,
iar la art. 4 din capitolul Konstituanta se
mentiona: Fiecare colegiu alege cte un
numr oarecare de delegati care sunt trimisi
n capital ca s alctuiasc Adunarea
Constituant
18
. Ocupndu-se pe larg, n
capitolul Dispozitiuni generale, despre
drepturile romnilor, Emanoil Chinezu
prevedea si garanta cele mai importante si
fundamentale libertti, cum ar fi: libertatea
constiintei, a presei, a nvtmntului, a
asocierii si ntrunirilor, desfiintnd, totodat
privilegiile si titlurile de noblete strine,
nici un romn nu va putea purta insigne sau
titluri strine. Erau garantate inviolabilitatea
persoanei si a domiciliului, egalitatea tuturor
cettenilor romni n fata legii o lege este
pentru toti romnii, nici un romn nu poate
fi osndit dect pentru fapta svrsit
19
,
concluziona autorul. Astfel, principiul dup
care se cluzeste dreptul civil este pentru
Chinezu, acela c proprietatea reprezint
libertatea.
Chinezu, ca si Montesquieu, se declara
partizan al monarhiei constitutionale, al
unui regim n care domnul nu detine toat
puterea, ci o mparte cu Obsteasca Adunare,
care reprezint puterea legislativ, si cu cea
judectoreasc, n vreme ce el pstreaz numai
executivul. n aceste conditii, statul nu mai
este guvernat de o singur persoan, ca n
regimul despotic, ci de un numr oarecare
de persoane care se neutralizeaz.
Lund n considerare evenimentele
externe care au avut loc legat de situatia
trii, Chinezu adaug la sfrsitul lucrrii un
Frontispiciu n care motiveaz de ce se
poate renunta la principatul pe viat si
numi un principe mostenitor dintr-una din
clasele suverane de sngele nostru latin.
Dou sunt singurele medii de ridicare ale
unui stat: resbelele si adoptarea unui cap
coronat ca s reprezinte suveranitatea sa.
Ocaziunea prezent continua Chinezu
ne aduce pe cel de al doilea, s profitm de
dnsa, s ne agtm de el ca de starea
noastr mntuitoare, lsnd, pentru un
interes att de capital toate consideratiunile
accesorii ce ne-ar putea froasa n amorul
nostru propriu
20
.
Cu limitele si erorile ei, Constitutiunea
Romniei redactat de Emanoil Chinezu si
publicat la Bruxelles n anul 1857, crea
cadrul general al manifestrii dorintelor
generale ale poporului romn de a nfptui
un stat national modern.
Sustintor convins al unirii Princi-
patelor, Emanoil Chinezu redacteaz n
1857, Memorandum sur les Principauts
Danubiennes, scris pentru comisarii reuniti
la Bucuresti conform art. 23 al Tratatului
de la Paris din 1856, n care prezint
situatia intern si extern a statului romn
folosind principiile dreptului vechi romnesc
si demonstrnd cu argumente stiintifice
relatiile noastre cu Poarta de-a lungul
timpului, ajungnd la concluzia c turcii
nu ne-au putut cuceri cu armele, dar se
gndesc s ne cucereasc prin cerinte, din
moment ce Rusia infiltr n tratatele ncheiate
cu Poarta Otoman cuvntul suzeranitate,
pentru a-i opune un protectorat pe care l
plnuia
21
.
n modul cel mai categoric, el
condamn agresiunea, nclcarea suveranittii
unui stat de ctre altul, asuprirea popoarelor
mai slabe, rzboaiele de jaf; opera sa
ntreag ne dezvluie un lupttor pentru
dreptul popoarelor, un partizan al relatiilor
pasnice ntre tri si colaborrii ntre ele si
un dusman al monarhiilor hrprete.
Scoaterea Principatelor romne de sub
tutela Imperiului Otoman si a Rusiei,
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Cosmin Lucian Gherghe
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
82
punerea lor sub garantia celor sapte puteri
europene vor crea posibilitti mai mari
afirmrii dorintei spre unire a poporului
romn.
Tot lui Emanoil Chinezu i datorm
ntocmirea regulamentelor interioare ale
Consiliului general si Comitetului Permanent
Dolj n 1867, cnd era presedintele Consiliului
General Dolj. Cu toate c valabilitatea de
lucru era doar de doi ani, aceste regulamente
au servit ca model si altor consilii alese.
Regulamentul interior al Consiliului General
Dolj cuprinde sapte capitole si patruzeci
articole, iar cel al Comitetului Permanent
cinci capitole si treizeci articole, regulamente
care au condus la buna desfsurare a activittii
consiliilor locale
22
.
ntreaga viat Emanoil Chinezu a militat
pentru respectarea liberttii individuale, pentru
o efectiv descentralizare administrativ, pentru
democratizarea armatei si electivitatea
magistraturii. Desi s-a pronuntat permanent
pentru perfectionarea sistemului electoral
al colegiilor si reducerea censului pe care
erau bazate, nu a parcurs pasul urmtor
ctre egalizarea si democratizarea dreptului
de participare la viata politic printr-un
proiect de lege. A manifestat o ntelegere
superioar a problemelor liberttii presei,
specialistul de necontestat n probleme de
drept, a descifrat exact ce trebuie s se
nteleag prin notiunea de calomnie prin
pres. Pe de alt parte, spre deosebire de
Montesquieu, Emanoil Chinezu demonstreaz
rolul hotrtor al dezvoltrii economice n
evolutia societtii.
Pentru ntreaga sa activitate desfsurat
n slujba natiunii, avocatii craioveni si
magistratii deopotriv, n 1889, au pus
bazele unei galerii de portrete n care alturi
de Emanoil Chinezu se aflau Gheorghe Chitu,
Petre Chitu, A. Betolian, Scarlat Murgsanu,
cei mai de seam avocati ai timpului
23
, iar
portretele lor au fost expuse n Palatul de
Justitie din Craiova (azi Universitatea din
Craiova).
Note
1
Electoru-lu Craiovei, an VIII, nr. 1, 26 mai
1876, p. 16.
2
Emanoil Chinezu, Epistol ctre redactorii
gazetei din Bucuret Desbaterile, Bucuresti,
1866, p. 10.
3
George Mil Demetrescu, Istoria Baroului Dolj
de la 1864-1928, Craiova, 1928, p. 26.
4
Ibidem.
5
Ibidem, p. 22.
6
Pledoaria d-lui Emanoil Chinezu advocat n
Craiova n procesul de succesiune al
repausatului Nectarie Egumenul de la Cozia,
Craiova, 1864, p. 12.
7
Ion Ptroiu, Un program unionist craiovean
necunoscut, n Arhivele Olteniei, nr.1, Serie nou,
Bucuresti, 1981, p. 114; Idem, La cumpna a
dou epoci1848-1877, Craiova, 1983, p. 77;
8
Luchian Deaconu, Otilia Gherghe, Oltenia i
Unirea Principatelor, Craiova, 1999, p. 27;
Cosmin Lucian Gherghe, Dorintele
Romnilor`, program unionist craiovean, n
Analele Universittii din Craiova, seria Istorie,
an VIII, nr.8, 2003, p. 74.
9
Ibidem.
10
Emanoil Chinezu, Constitutiunea Romniei
reintegrat sau Skitza pentru o Constitutiune n
Romnia, Bruxelles, 1857, p. 11.
11
Ibidem, p. 58.
12
Ibidem, p. 109.
13
Ibidem, p. 114.
14
Ibidem, p. 113.
15
Mihai T. Oroveanu, Istoria dreptului romnesc
i evolutia institutiilor constitutionale, Bucuresti, 1995,
p. 258, 265.
16
Emanoil Chinezu, op. cit., p. 115.
17
Ibidem, p. 97.
18
Ibidem, p. 101.
19
Ibidem, p. 96.
20
Ibidem, p. 97.
21
Idem, Les Principautes Danubiennes devant le
droit public europeen, Craiova, 1862, p. 15.
22
Directia Judetean Dolj a Arhivelor Nationale,
Prefectura Dolj, dos. 43/1868; f. 32-35; idem,
dos. 62/1867, f. 75-77.
23
Muzeul Olteniei, fond, Prietenii Stiintei, inv.
11205.
Rsume: Juriste et politicien roumain du
XIX
e
sicle, Emanoil Chinezu a lutt pour
la dfense des liberts individuelles, la
descentralisation administrative, la dmo-
cratisation de larm et llectivit des
magistratures.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
83
Naionalisme romneti n perioada interbelic
MIHAI GHITULESCU
aportarea la perioada interbelic nu
este o noutate n peisajul politic
romnesc. Dup diabolizarea acelei
epoci de ctre propaganda national-comunist
a urmat, chiar din zbuciumatele zile din
decembrie 1989, o perioad de idealizare.
Infernul s-a transformat peste noapte n
Paradis.
Indiferent de pozitia adoptat, nationa-
lismul interbelic, cu ntruparea lui principal,
legionarismul, a fost considerat nomina odiosa
si, desi fcut fcut obiectul a numeroase
dezbateri n sfera academic si a fost
preluat de anumite organizatii obscure care
au ncercat s l popularizeze prin afise
alb-negru, a fost cu grij evitat n politica
activ.
Abia relativ recent, anumite personaje
au nceput s si asume deschis filo-
legionarismul, ceea ce nu poate dect s
ncurajeze firavele miscri underground mai
vechi. Este greu de spus ct este ideologie
si ct este imagine ntr-o astfel de atitudine.
Cert este c adoptarea ei, combinat cu
diverse teme de actualitate si livrat ntr-o
manier ultra-excentric poate aduce
popularitate.
n aceste conditii, considerm necesar
o revizitare a principalelor ideologii care,
nainte de cel de al Doilea Rzboi Mondial,
au revendicat monopolul nationalismului.
Fr a exagera importanta ideologiei,
atunci si acum ba chiar manifestnd un
dispret gellnerian fat de productiile
diversilor gnditori nationalisti vom ncerca
s surprindem ct mai succint punctele
centrale ale programelor politice (folosim
acest termen n ciuda respingerii de ctre
legionari a nsesi ideii de program politic)
ale ctorva constructe ideologice nationaliste
interbelice. Nu este clar care este este
utilitatea unui astfel de demers, dar, cu
sigurant, ea nu lipseste cu desvrsire.
1. Consens sau concuren( na(ionalist?
Viata politic si intelectual de dup
Primul Rzboi Mondial a fost marcat de
confruntarea dintre dou idei dominante:
democratia si nationalismul, cu diverse
proiectii n multiplele curente ideologice
1
.
Modul n care este conceput raportul dintre
cele dou st la baza deosebirilor dintre
discursurile gruprilor si personalittilor
politice. Compatibile, chiar complementare,
la liberali, trnisti, ntr-o form particular
la Nicolae Iorga, nationalismul si democratia
se afl n raport de excludere, n cadrul
doctrinelor pur nationaliste, al acelora care
se pretind creatoare ale unui nationalism
integral. Se formeaz astfel falia, nu
ntotdeauna de netrecut, dintre orientrile
democratice si cele extremiste.
Istoricul Armin Heinen a apreciat c
dezbaterea politic interbelic s-a desfsurat
sub impulsul a trei mari curente politico-
ideologice: trnismul, descendent al popo-
ranismului lui Stere, neoliberalismul si o
nou form a nationalismului, un neo-
R
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
84
nationalism, avnd legturi destul de firave
cu nationalismul antebelic
2
. Din start, neo-
nationalisti rup cu vechiul nationalism
liberal emancipator, centrat pe ideile de
unitate si independent politic si economic,
considerat, n cel mai fericit caz, depsit si
complet inadecvat noilor circumstante. Au
retinut doar nationalismul conservator,
de nuant autohtonist, accentundu-i sau
adugndu-i noi laturi: antisemitismul, anti-
occidentalismul, fundamentalismul ortodox
etc. S-a afirmat chiar c, urmare a disparitiei
Partidului Conservator, conservatorismul a
devenit difuz n societate, constituindu-se
ntr-o baz comun tuturor curentelor
nationaliste ale secolului al XX-lea, definibile,
toate, ca aliaje de neoconservatorism si
populism
3
. Desprtirea noului nationalism
de cel vechi, nceput imediat dup
1918, se va accentua n deceniul al IV-lea.
Nationalismul traditional va fi reprezentat
n continuare de Iorga care, mai ales dup
desprtirea de A.C. Cuza si renuntarea
partial la antisemitism, se va dovedi un
sustintor al evolutionismului organicist,
urmrind dezvoltarea valorilor autohtone,
cu o atitudine critic fat de cele occidentale.
Neonationalismul, mai de dreapta, teoretizat
de o serie de publicisti, printre care Nichifor
Crainic si Nae Ionescu, va fi sustinut tnra
generatie intelectual si de gruprile
politice nationaliste ale deceniilor al III-lea
si al IV-lea. Revendicndu-se de la Mihai
Eminescu si de la nationalismul-democrat
de nceput al lui Iorga si A.C. Cuza, crora
i adugau idei noi, favorabile civilizatiei
rsritene, din filosofia occidental, noii
nationaliti vor marsa pe autohtonism,
ortodoxism, antirationalism, antisemitism,
antidemocratism, anticomunism, pe ideea
statului totalitar ntemeiat exclusiv pe
criterii etnice
4
. Noul nationalism nu este
ns un curent omogen ci grupeaz o serie
de orientri si grupri politice care, desi au
n comun ideile amintite, nu pot realiza
consensul si adesea se afl n conflict din
motive ideologice sau pragmatice. Sciziunile,
disidentele, navetismul sunt frecvente si
demonstreaz inexistenta si imposibilitatea
unei ideologii nationaliste clar conturate.
Ce a determinat radicalizarea manifestrilor
nationaliste n Romnia Mare, ntr-o vreme
n care problema national prea complet
rezolvat prin crearea statului national
unitar? Rspunsul ar putea fi c Romnia a
ajuns n faza acelui nationalism iredentist
triumftor i autodistrugtor, de care
vorbea Gellner
5
, cnd un stat national se
confrunt cu problema minorittilor. ntr-o
astfel de ipotez, nationalismul romnesc
interbelic nu ar fi dect o continuare a celui
antebelic, eliberat de grija unificrii dar
mai virulent din cauza numrului mare de
cetteni de alt etnie pe care i-a primit n
urma unirii. La o prim vedere, rspunsul
pare satisfctor: cresterea numrului de
minoritari, organizati si constienti de sine
care, n plus, si-au pierdut privilegiile
detinute n vechile state multinationale,
cresterea, n special, a numrului de evrei
si ncettenirea lor masiv si brusc pot
explica miscrile nationaliste de ambele
prti. Ce a determinat ns spiritualizarea
nationalismului romnesc, mutarea sa de
pe terenul (preponderent) economic pe cel
etnic si religios, accentuarea laturii populist-
agitatorice si ncercrile de autonomizare,
de transformare a nationalismului n program
de guvernare? Rspunsuri precum situatia
international, problemele economice si
nivelul sczut de trai al populatiei, criza de
identitate cultural sunt, binenteles, juste
numai c nu putem spune cu certitudine
dac ele reprezint ntr-adevr cauze sau doar
factori favorabili exacerbrii nationaliste.
Exist opinia c, n 1918, chiar dup
realizarea obiectivelor teritoriale, procesul
de formare a natiunii romne nu era nc
ncheiat, c existau nc probleme legate
de identitatea national, de constiinta de
sine ca natiune, nc neconsolidat. Mai
ales dup unire, cettenii romni oscilau
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
85
ntre culturi diferite, fr a avea rdcini
stabile n vreo societate, fapt ce a
mpiedicat formarea unui sentiment adnc
al identittii. n plus, extinderea frontierelor
nu a fost scutit de dezbateri n interior ca
si n exterior. Nesiguranta era compensat
prin lozinci nationaliste, scria Armin Heinen
6
.
Situatia Romniei este asemntoare
cu cea din celelalte tri central si est-europene.
Transformarea statelor n conformitate cu
principiile wilsoniene a fost ocazia sau
cauza (re)formrii identittilor nationale.
Eric J. Hobsbawm observa c aproape
toate statele create dup Primul Rzboi
Mondial erau la fel de multinationale ca si
imperiile din care se desprinseser
7
. Unele,
cazurile Cehoslovaciei sau Iugoslaviei (statului
srbo-croato-sloven), a trebuit s fie alctuite
din elemente eterogene, procesul fiind, practic,
unul tipic de formare national, cum au fost
cele ale secolului al XIX-lea. Altele,
cazurile Poloniei sau Ungariei, dimpotriv,
nu necesitau dect o reconstituire conform
cu noile conditii postbelice
8
, constructia
fiind mai degrab spiritual dect material.
Cazul Romniei nu poate fi inclus n nici
una din categorii. Ea nu s-a aflat nici n
prima situatie, a crerii unui stat cu totul
nou si artificial, nici n cea de a doua, a
renvierii, dup secole, unui stat vechi. S-ar
putea crede c a fost favorizat; n fapt, a avut
de nfruntat concomitent toate problemele
ntmpinate de vecinii si: a fost nevoit s
integreze mase mari de populatie eterogen
si totodat s opereze o schimbare adaptativ
a constiintei nationale a populatiei din
vechiul Regat, statul-nucleu. Cert este
c, la fel ca n tot estul Europei, si aici
reconstituirea natiunii n noile frontiere, a
fost nsotit de o redefinire national,
fatalmente surs a unor profunde crize
sociale si culturale
9
.
Nationalismul romnesc interbelic nu a
fost, evident, un fenomen nou. A continuat,
ntr-un fel, parcursul nceput nc din
secolul al XVIII-lea n zonele locuite de
romni. Totusi el nu putea fi identic cu
nationalismul antebelic ce mai pstra nc
aspiratii iredentiste si emancipatoare. S-a
spus c, fr a fi singular, nationalismul a
devenit integral si a fost larg acceptat drept
cadru al politicii n general, c s-a realizat
n Romnia Mare un consens nationalist.
Putinii internationalisti care au fcut not
discordant, socialistii si comunistii, prin
alinierea lor la politica antiromneasc a
Komintern-ului, nu au reusit dect s
ntreasc nationalismul
10
.
ndat dup ncheierea rzboiului o
dezordine de mari proportii a cuprins
Europa central si de est, acoperit de un
val de agitatii socialiste. Concomitent, s-au
Icut simtite si primele manifestri natio-
naliste. Faptul c n Romnia, care nu a
Icut exceptie, a simtit revolutia mai
putin dect celelalte tri este explicat prin
dou evenimente: reforma agrar care a
detensionat starea de spirit a trnimii,
ptura social cea mai numeroas, si
exaltarea nationalist, care a nbusit n
fas manifestrile socialiste izbucnite
11
.
Dintre dimensiunile nationalismului
extremist interbelic, numai antisemitismului i
se pot gsi rdcini n trecut: situatia
anterioar a evreilor (concentrarea lor
urban, rspndirea, chiar dac inegal, pe
ntreg teritoriul trii) se pstreaz si se
ntreste dup unire, prin acordarea n
mas a cetteniei, singurul element care le
era necesar ca, n anumite locuri si domenii,
s aib un ascendent asupra indigenilor.
Dup cum spunea Raportul final al
Comisiei pentru Studierea Holocaustului
n Romnia, febra antisemit interbelic a
venit n urma unui secol de antisemitism
propovduit la cele mai nalte nivele ale
vietii politice i intelectuale romneti.
Traditia antisemit s-a pstrat si n noile
conditii n care minorittile reprezentau
circa 30% si existau grupuri etnice mult
mai numeroase dect evreii. Ei fuseser si
continuau s fie principala minoritate (nu
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
86
n sens numeric) a vechiului Regat, de
unde acum se ddea tonul politicii nationale.
Ortodoxia, devenit unul dintre nsemnele
importante ale natiunii romne, au fost si
ea un factor de respingere a evreilor
12
.
Exist ns si posibilitatea ca ortodoxismul
s fie mbrtisat de nationalisti tocmai
pentru a fi folosit ca instrument antisemit.
n ceea ce priveste antidemocratismul, el a
fost putin prezent mai nainte, Eminescu si
A.C. Popovici fiind exemplele la care se
face de obicei apel. Populismul putea fi
ntlnit, nc din prima jumtate a secolului
al XIX-lea, numai ca invocare a trnimii,
ca nvestire ei cu statutul de element
fundamental al natiunii si depozitar al
valorilor acesteia. Dup rzboi, el a luat
forma adresrii directe, a ncercrii de
mobilizare. Nationalismul populist a fost,
n conceptia Irinei Livezeanu, n acelasi
timp, un subprodus si un agent al activittii
de construire a natiunii. S-a creat o
opozitie ntre tran, numitorul comun al
tuturor provinciilor, dat fiind caracterul
predominant rural al romnilor, si strin, n
principal evreu, de altfel, cele dou
categorii beneficiare ale reformelor. Cu
toat strdania agitatorilor nationalisti,
tranul nu a devenit un protagonist al
luptei ci a rmas doar cel n numele cruia
altii au dus lupta
13
.
Vom ncerca, n continuare, s delimitm
principalele directii si curente ale nationa-
lismului romnesc interbelic, ncepnd cu
primii ani postbelici si ncheind cu ultimii
ani de pace, cei ai instaurrii primei
dictaturi, ea nssi cu tent nationalist.
2. ,Na(ionalismul democrat
Asemenea marilor partide antebelice,
si Partidul Nationalist-Democrat a constatat
c fundamentele politicii sale au aprut
modificate dup rzboi. n primul rnd,
multi dintre membrii partidului au dezertat
la noile grupri (Partidul Trnesc, Liga
/Partidul Poporului, unii chiar la liberali).
n 1918, Iorga a fondat Uniunea
Democratiei Nationale, revenit n scurt
timp la denumirea de PND, reprezentnd
n viziunea creatorului su o stng
burghezo-radical, national, dinastic,
religioas, moral
14
. Principala schimbare
survenit n atitudinea marelui istoric a fost
renuntarea, e adevrat partial, la anti-
semitism care si determinat ruptura sa de
A.C. Cuza, co-fondatorul PND, n 1910.
Dup o nou apropiere n 1919, cei doi se
vor desprti definitiv n 1920.
Iorga a ales s pstreze vechea cale a
nationalismului democrat. n conferinta sa
despre Doctrina nationalist, tinut n
1922 n cadrul Institutului Social Romn, a
prezentat un nationalism organicist izvort
din nsi dezvoltarea unei societti
15
.
Caracterul democratic era dedus din rdcinile
sale adnci n contiinta poporului romnesc,
a ntregului popor, care, initial, nu a cunoscut
nici un fel de diferentieri de clas. Din
acest motiv, statul romn, creatie a natiunii
romne, ar fi superior celorlalte care
poart, fatalmente, amprenta unor anumite
clase sociale, care vor avea totdeauna
idei n legtur cu clasele care au creat
statul: Serbia poart caracterul clase trnesti
revoltate mpotriva turcilor, Bulgaria, creat
de o lume intermediar, interlop, nu, dar
aproape, va avea totdeauna ceva din
elementul crciumresc
16
. Ideea lui Iorga
despre natiunea romn nu este deloc clar.
Desi nu a cunoscut mprtirea pe clase ea a
fost dominat de clasa trnimii libere
(idee la care Iorga tinea foarte mult). Din
descoperirile fcute n vechile morminte
domnesti, din portul absolut oligarhic, de
cea mai infect spet, el a tras concluzia
c voievozii nu au fost doar trani mai
rsriti, ci au fcut parte din alt clas social,
ceea ce contrazice premisa omogenittii.
Aceast contradictie este acoperit de
patetism: . pe la 1300 i ceva nu puteai
s porti aur i purpur n afar, dect
dac n sufletul tu aveai iubire curat
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
87
pentru natia din care fceai parte..
Logica pleste n fata afirmatiei c
voievozii erau ncoronati cu aur n vreme
ce tranii aveau aur n suflet. n acelasi loc,
Iorga vorbea de inexistenta claselor sociale
si de solidaritatea lor. Abia mai jos, el avea
s se explice, spunnd c nu e vorba de o
uniformitate social ci de afirmarea primatului
solidarittii natiunii n fata solidarittii de
clas. n numele democratismului invocat,
autorul s-a simtit dator s sustin c nici o
clas nu trebuie ridicat att de sus nct
s nu se vad elementul comun n care
toate celelalte interese se pot ntruni i
nfrti pentru a colabora. Exist o exceptie,
care de fapt drm pretentia anterioar de
democratie: atunci cnd o clas poate sustine
sigur viata natiunii ea se poate impune
asupra celorlalte, altfel nu
17
. Din toat
peroratia iorghist am putea desprinde o
concluzie: nationalismul romnesc este
instinctiv democratic pentru c las n urm
diferentele sociale; pentru natiunea romn
toti membri si sunt la fel. ntreaga
constructie doctrinar nationalist, de la
crturarii secolului al XVII-lea si pn n
zilele sale este ntemeiat, pe acest nationalism
democrat. Ajungnd, dup o introducere
istoric, n zilele sale, Iorga respingea
celelalte nationalisme, n primul rnd pe
cel liberal, abstract, nationalism de steag i
chiar de convingere, dar nu.n mijloace
i n realizare, nu numai n proclamare.
n acest caz, dup cum observa Alina
Mungiu-Pippidi, punctul su de vedere este
acela al unui conservator moderat. Nu
suntem ns de acord cu aprecierea c
nationalismul lui Iorga ar fi liberal conservator,
c nu s-ar deosebi fundamental, prin
substant, de cel liberal, ci numai prin
stil
18
. O astfel de observatie este valabil
numai dac se admite c n general, ntre
toate manifestrile nationaliste, diferentele
sunt doar de stil. Iorga este un conservator
cnd spune c ceea ce este abstract
trebuie s devin organic, fr de care n-
are nici o valoare
19
si se declar
mpotriva revolutiei si pentru evolutie.
Nationalismul ardelean era si el respins ca
fiind pur juridic, si nc bazat pe dreptul
medieval, promovat de maghiari si creat
pentru o natie care nu este natia noastr
20
.
Obiectivul declarat de Iorga este educarea
poporului, cci nu este clar ce s-a ntmplat
cu sentimentul su national primar.
Inteligenta natiunii trebuie s si asume
rolul de educator al multimii spre a gsi un
termen de conciliatie ntre aceast
menire elementar [a pstrrii legturii
dintre organismul national si pmntul
trii] i cerintele superioare umane
21
.
Ultima chestiune abordat n conferint
a fost situatia natiunii romne dup unire.
Iorga a luat la cunostint de reformele
postbelice dar a considerat, din nou ntr-o
manier conservatoare, c bazele materiale
care s-au pus erau insuficiente, c era nevoie,
pe deasupra, de o moral national i.
de o contiint a solidarittii politice pentru
nationalittile care se gsesc alturi de
noi. Izolnd aceast fraz de cele care o
nsotesc, aceeasi Alina Mungiu-Pippidi
conchide c Iorga face chiar o schit de
nationalism civic, punnd solidaritatea
cetteneasc naintea celei etnice si c prin
aceasta se deosebeste de contemporanii si
Cuza, Crainic sau Nae Ionescu
22
. Si aceast
afirmatie este numai partial just: ideologul
nationalismului-democrat se deosebeste ntr-
adevr de cei trei prin sustinerea armoniei
(din nou o idee conservatoare), nu doar
ntre clasele sociale, ci si ntre natia
predominant i celelalte natii dar de aici
pn la nationalismul civic este cale lung.
Dimpotriv, Iorga vorbea despre statul
national n care romnii sunt stpnii
ndrituiti si atrgea atentia elementelor
neromneti prin snge s tin seama de
asta
23
. Aici, mai degrab, se poate sesiza o
deosebire de stil si nu de substant ntre el
si ceilalti promotori ai nationalismului
interbelic. Ea vine dintr-o constatare ct se
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
88
poate de simpl, anume c nu a existat si
nu exist nici un stat n care s nu existe
minoritti etnice. ncercarea de eliminare a
lor apare ca zadarnic. Dup cum am mai
spus, Iorga s-a delimitat de xenofobia care
cstiga tot mai mult teren. n primul rnd,
spunea el, pentru c nu a dorit s fie
complice al unor actiuni care dezonoreaz
o civilizatie. Ideologic, pozitia sa este
justificat prin organicismul ideii sale de
natiune: partidul su este ntotdeauna la
ndemna necesittilor organice ale natiei,
societatea este conceput ca un tot organic
si, de aceea, strinul din interior trebuie
asimilat, chemat la cultur, ajutat s
constientizeze datoria pe care o are fat de
tar si de etnia majoritar
24
.
Iorga a fost unul dintre fondatorii
nationalismului militant romnesc a fost si
unul dintre cei mai longevivi politicienii
nationalisti. Desi a fost n prim-planul vietii
politice romnesti de-a lungul ntregii perioade
interbelice, doctrina si partidul su nu au
reusit s devin populare. A fcut coalitii
cu mai multe partide, cu nationalii ardeleni
(cei al cror nationalism l criticase cu doar
ctiva ani mai devreme), cu averescanii si
chiar cu liberalii. Scurta perioad n care a
detinut sefia guvernului (1931-1932) nu i-a
permis s pun n vreun fel n practic
ideile expuse. Politica sa, chiar dac a esuat,
a trebuit s fie una pragmatic, determinat
de constrngerile crizei economice. Fat
de minoritti, inclusiv fat de evrei a avut
o atitudine tolerant. Desprtirea sa politic
de antisemitismul lui Cuza. Numerus
clausus a fost considerat, de la nceput, o
absurditate, mai trziu, Iorga a vorbit
despre erezia spatiului vital, aprtorii
ei, Cuza si Goga, fiind numiti efii dreptei
hitleriste romnesti
25
.
Separatia a functionat numai n activitatea
lui Iorga de politician. Ca ideolog, n
numeroasele sale lucrri, n uriasa sa
publicistic, s-a ntors adesea, chiar cu
intransigent, la xenofobia din tinerete.
Aceasta era ns acum practicat doar
intermitent si la modul declarativ. n special
n Neamul Romnesc, el a reluat vechile
marote antisemite: evreii sunt niste alogeni,
intrusi, cotropitori mult prea numerosi,
duc o actiune de organizare i cucerire, n
orasele unde alctuiesc majoritti compacte
provoac o reactie instinctiv de respingere
prin modul lor traditional de viat, au pus
stpnire pe profesiile liberale, pe nvtmnt,
la sate, ca arendasi sau crciumari au ruinat
trnimea. Evreii ncearc s i dea afar
pe romni din propria lor tar si, de aceea,
acestia trebuie s se mobilizeze contra lor.
n anii 1938-1940, mai ales, cnd presa
democratic era interzis, oficiosul nationalist-
democrat a lansat, sub semntura lui Iorga,
dar nu numai, o serie de sloganuri antisemite.
Raporturile lui Iorga cu miscarea
legionar, principala fort a nationalismului
extremist au fost contradictorii. De la
nceputul anilor 20 si pn la sfrsitul vietii
sale a condamnat actiunile violente si a
ridiculizat fanatismul legionarilor. O vreme
ns, acestia l-au considerat un maestru
spiritual al crui nationalism i-a inspirat. n
anii 30 ruptura a devenit din ce n ce mai
evident de ambele prti, Iorga fiind
perceput ca un trdtor si pedepsit dup
cum se cunoaste
26
.
Acestea fiind zise, putem aprecia c a
considera c Iorga interbelicul este altul
dect Iorga antebelicul este o eroare. Iorga
a rmas acelasi, termenii de comparatie s-
au schimbat. n vechiul sistem politic
romnesc nationalismul su a prut extrem
de virulent. Dup rzboi, n conditiile
aparitiei unor curente mult mai radicale, el
a nceput s fie perceput mai degrab ca un
conservatorism centrat pe temele nationale.
3. ,Na(ionalism creytin yi
antisemitism maniac
Dup desprtirea de Iorga, A.C. Cuza
a ncercat s se alture noului Partid al
Poporului creat de generalul Averescu, a
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
89
revenit apoi, pentru scurt timp la matc,
pentru ca, n 1920 s si nfiinteze propriul
Partid Nationalist-Democrat
27
. Linia sa
politic a rmas neschimbat, antisemitismul
su continund s se radicalizeze, nnoindu-se
cu elemente preluate din noua conjunctur.
Noul su tovars va fi, pentru scurt vreme,
profesorul de fiziologie Nicolae Paulescu,
mpreun cu care a fondat, la nceputul
anului 1922, Uniunea National-Cretin,
considerat cadrul initial de organizare al
formatiunilor de extrem dreapta
28
. Dorintele
Uniunii erau exclusiv antisemite: pstrarea
vechiului articol 7 din Constitutie, expulzarea
evreilor stabiliti n Romnia dup 1914,
aplicarea unui numerus clausus n scoli,
universitti, comert, industrie si profesii
liberale, excluderea evreilor din armat si
obligarea lor la plata unor taxe compen-
satorii, interdictia de a figura pe listele de
candidati la diverse functii si nfiintarea
unor circumscriptii electorale evreiesti
29
.
UNC a patronat n bun msur manifestatiile
studentesti din 1922, legtura oficializndu
-se n 1923, prin crearea Ligii Aprrii
National-Cretine. Programul acesteia l
continua pe cel al Uniunii. Cuza a devenit
presedintele noii organizatii, el preocupndu-
se, n special, de ndrumarea teoretic a
acestei micri
30
si lsnd organizarea n
seama tnrului Corneliu Zelea-Codreanu.
A.C. Cuza a fost un personaj exotic n
viata politic romneasc. Deputat n
aproape toate legislaturile din 1911 pn n
1938, el a fcut carier exploatnd o singur
tem politic: evreii. Antisemitismul maniacal
i-a atras etichete precum: patriarhul
antisemitismului romnesc, cavaler antisemit
(Pamfil Seicaru), sub-Drumont, repetat i
steril (Eugen Weber)
31
. Desi discursul su
ne-ar ndreptti s l lum drept un spirit
rebel, chiar anarhic, el a fost, de fapt, un
conservator, temndu-se de orice schimbare
social radical
32
, fapt sesizabil si din
programul politic al LANC, de acord cu mo-
narhia constitutional si cu parlamentarismul
33
.
n problema evreiasc, el a promovat ns
principiile nationalismului intransingent, la
nivel retoric virulenta sa nefiind ntrecut
de nimeni n istoria romnilor.
nainte de Primul Rzboi Mondial, adic
n perioada ct s-a aflat alturi de Iorga, n
antisemitismul cuzist au predominat factorii
economici, etnici, culturali. Spre deosebire
de ceilati nationalisti romni interbelici
care se limitau la acuze concrete si aveau o
retinere, n ceea ce priveste afirmarea
deosebirii de ras (unii chiar au negat-o),
Cuza a spus direct c evreul este strin ca
ras, adic fiind nzestrat cu anumite nsuiri
fizice i morale. Evreii erau prezentati ca
periculosi nu doar n calitate de strini ci
ca urmare a inferiorittii rasei lor. Strini
de alt ras, de alt lege, cu alte principii
decultur i neasimilabili, ntre ei si
romnii de snge neputnd exista de
dect o stare conflictual, o lupt pe viat
i pe moarte ntre dou neamuri diferite
34
.
Dup 1918, a continuat n aceeasi linie,
exploatnd mai ales elementul religios, poate
si din cauza apropierii de Nicolae Paulescu.
Profesorul de fiziologie si ncepuse si el
propaganda antisemit nainte de rzboi
cnd lansase o fiziologie filosofic
teorie a pasiunilor si conflictelor sociale
prin care dorea s demonstreze stiintific
caracteristicile rasei semite: instinctul de
dominatie si cel de proprietate
35
. Dup
1922, savantul a trecut la o abordare
religioas. Nu mai era vorba de o simpl
lupt ntre romni si evrei, ci de una mult
mai larg ntre cretinismul dumnezeiesc
si jidanismul diavolesc. Era denuntat o
presupus conspiratie evreiasc pentru
exterminarea popoarelor est-europene si
crearea unui stat propriu n zon. n
consecint, el chema la unirea tuturor
cretinilor ntr-o o cruciad antievreiasc
pentru Cretinism i Romnism. n anii 30,
cnd ortodoxismul a ptruns puternic n
viata politic romneasc, Paulescu a fost
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
90
revendicat ca precursor, Nichifor Crainic
numindu-l fondatorul nationalismului cretin
36
.
Cuza si-a mbogtit si el arsenalul de
argumente rasiale, sociale, economice cu
unele interpretri teologice, cel putin bizare,
care i-au atras acuzatia de blasfemie din
partea bisericii ortodoxe. El era convins c
iudaismul, n esenta sa, nu urmreste dect
s falsifice crestinismul. De aceea, propunea
o religie ntemeiat exclusiv pe Noul
Testament, cel Vechi fiind considerat impur
i jidovesc. Mai mult, din crtile si din
slujbele religioase trebuia scoase toate
numele si ntmplrile care au n vreun fel
legtur cu mozaismul. Profetiza un nou
destin pentru Romnia, tar aflat sub
semnul lui Hristos, sintetizat prin sloganul
o tar, o lege, un popor, un Rege. Semnul
partidului su era crucea ncrligat, zvastica,
ncrcat cu o simbolistic national si
religioas, fiind semnul nostru ca neam
si semnificnd rasa fr amestec, credinta
fr seamn, pmntul fr mprtire cu
nimeni
37
.
n plan intern, Cuza a militat pentru un
numerus clausus n diferite domenii, ns
numai ca etap ctre un numerus nullus.
Doctrina national-crestin se dorea fondat
pe o stiint a antisemitismului ce ar fi avut
ca obiect judaismul ca problem social,
fiind astfel, n mod necesar, sinteza tuturor
tiintelor care pot contribui la solutia ei
38
,
pe cuzism ca sistem propriu, complect,
unitar, tiintific, al doctrinei nationaliste
cretine, dovedind din totalitatea elementelor
ei, biologice, teologice, economice, sociologice,
istorice i din fiecare n parte c singura
solutie posibil a problemei jidneti este
eliminarea jidanilor.
39
. Uneori, discursul
su se apropia pn la confuzie de cel nazist:
Ca s progreseze omenirea, n primul rnd
trebuie s se asigure existenta rasei alb-
ariene la actuala ei nltime, pstrndu-i
sngele curat, neamestecat.Amestecul de
ras nseamn decadent i pieire
40
.
Eliminarea era privit ca singura solutie
pentru revigorarea economic si social a
romnilor. Evreii, spunea Cuza, n 1927,
trebuie siliti s se stabileasc toti pe un
singur teritoriu liber, internati n tabere
de munc si lsati s triasc n autarhie
complet, n conditii ca pe vremea vitejilor
spartani. Cu un cinism exasperant, considera
posibil pstrarea copiilor foarte mici si
botezarea lor n rit crestin
41
.
Chestiunea evreiasc nu era proprie
numai romnilor ci tuturor popoarelor si,
peste tot, msurile necesare erau aceleasi.
De altfel, sfidnd orice logic, Cuza a
imaginat ntreaga politic international ca
un urias conflict ntre crestinism si
mozaism, ntre evrei si restul lumii. Si-a
luat, se pare, foarte n serios elucubratiile,
strngndu-si discursurile din perioada
1920-1936 ntr-un ndreptar de politic
extern (1941). Sustinnd, la modul strict
declarativ, principiile autodeterminrii si
egalittii suverane a natiunilor, le invoca,
de fapt, numai pentru a-i acuza pe evrei de
nerespectarea lor atunci cnd s-au asezat n
mijlocul altor popoare. Imaginarul antisemit
nu are limite: Conferinta de Pace din 1919-
1920 era considerat defavorabil tuturor
natiunilor europene dar favorabil, n schimb,
evreilor; sistemului de la Versailles i se
punea eticheta de pace iudaic ce trebuia
nlocuit cu o pace cretin, n spatele
fiecruia din cei patru mari era presupus
existenta evreului din umbr; n sfrsit,
Liga Natiunilor, acuzat de nesocotirea
principiilor internationale, printre care si
principiul vitalittii, nu era dect o
fatad mincinoas manevrat de marea
finant international. Filogerman mptimit,
Cuza cerea revizuirea tratatelor pentru c
Germania se nbua din lips de colonii
si trebuia s reuneasc toti etnicii germani
din Europa. Pentru argumentare apela din nou
la principii si la cazul concret al Romniei:
Ceea ce a fost drept pentru noi, s nu fie
drept i pentru ei?. Anschluss-ul era
recomandat ca modalitate de restabilire a
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
91
echilibrului european. Nu mai trebuie s
adugm dect c, n viziunea lui Cuza,
politica lui Hitler duce la pace, nu la
rzboi. Pe ct era de filogerman, pe att
era de rusofob si, neputnd rationa dect n
termenii antagonismului evreu-neevreu, vedea
n tratatul romno-rus din 1934 o nvlire
a a jidanilor comuniti din Rusia
42
. Este
de nenteles, astzi, cum astfel de aberatii
au putut trece n epoc drept o doctrin,
.un sistem [ideologic si politic, n. M.G.]
unitar, codificnd legile noastre de viat
43
.
n 1935, LANC a fuzionat cu Partidul
National-Agrar condus de Octavian Goga
rezultnd Partidul National-Cretin (PNC).
Goga era un om politic cu o destul de vast
experient, nceput n Austro-Ungaria,
nainte de unire. n aceast perioad pot fi
aflate si nceputurile reactiilor sale antisemite,
legate de faptul c multi dintre autorii de
articole romnofobe din ziarele budapestane
erau de etnie evreiasc
44
. Dup 1918, el a
intrat n Partidul Poporului fiind chiar, de
dou ori, ministru. n noile conditii, n care
nationalismul su antebelic a rmas fr
obiect, Goga a nceput s agite teme precum
cosmopolitizarea trii, pierderea sentimentului
de apartenent la natiune, ptrunderea ideilor
materialiste si internationaliste n snul
poporului
45
. Printre cei vinovati de acestea
se numrau si evreii n special prin presa
controlat de ei. Cu timpul, el a devenit din
ce n ce mai susceptibil fat de minoritti,
n special fat de cea evreiasc si maghiar
(pericolul ungaro-semit), acuzate neloialitate
fat de stat. n publicistica sa si-a manifestat
simpatia fat de miscrile studentesti,
considerate olarg rzvrtire tinereasc,
o furtun purificatoare aducnd cu sine
o religie nou.national fanatic i
intransigent
46
. Spre deosebire de Cuza, Goga
nu si-a recunoscut deschis antisemitismul,
dimpotriv, a respins toate acuzatiile care i
s-au adus: S nu ni se arunce acuze de
antisemitism.fiindc este idioat. Nu am
profesat niciodat aceast stupid
intolerant
47
. Atitudinea sa se dorea
justificat prin cauze obiective: numrul
mare de evrei din Basarabia si Bucovina,
maghiarofilia celor din Transilvania,
acapararea presei, a finantelor, comertului
etc., infiltrarea n cultura romn. Nu ezita
ns s vorbeasc nici de amenintarea pe
care evreii o reprezentau pentru puritatea
rasei, adevrurile organice ale rasei,
prerogativele sngelui etc.
48
Nationalitatea
era pentru poet valoarea suprem care s-a
vzut amenitat de democratie, de acordarea
de drepturi politice strinilor de neamul
i de sufletul nostru. Concluzia sa a fost
c socialul a distrus nationalul
49
.
Scurta perioad n care au detinut puterea
(29 decembrie 1937-9 februarie 1938) a
fost o bun ocazie pentru Goga si Cuza s
si pun n practic politica antisemit. La
21 ianuarie 1938, a fost adoptat adoptat
decretul-lege pentru revizuirea cetteniei
romne, sub pretextul c, dup rzboi, o
multime de evrei din Ucraina ar fi emigrat
n Romnia, obtinnd ilegal cettenia.
Tuturor evreilor ncetteniti n 1919-1920
(inclusiv celor din provinciile alipite) li s-a
cerut ca, n termen de 20 de zile, s fac
dovada corectitudinii dobndirii cetteniei.
Consecinta: 36,3% din evrei si-au pierdut
cettenia
50
. A fost prima reglementare legal
antievreiasc dup mult vreme. Ni se pare
just o observatia lui Leon Volovici c s-a
rupt astfel traditia guvernrilor care au
pstrat, cel putin, formele exterioare de
respectare a prevederilor constitutionale
51
.
Dincolo de tendintele antisemite ale liderilor
politici, guvernele au ezitat s ia msuri
restrictive sau coercitive, antisemitismul
de stat limitndu-se la mentinerea celor
deja existente.
Despre PNC se poate spune c a fost
un partid ratat. LANC, pe care a mostenit-
o direct, a fost pepiniera tinerilor nationalisti
care n ani 30 s-au impus prin miscarea
legionar si prin aceasta a rmas n istorie.
Politic, ea a rmas marginal, cel mai bun
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
92
rezultat n alegeri fiind 5,32% (locul al
VI-lea, 11 deputati) n 1932. PNC a
obtinut la alegerile din 1937 un rezultat
egal cu suma rezultatelor din 1932 ale
celor dou partide fuzionate. Desi s-a aflat
pe locul imediat urmtor la circa 6% de
Partidul Totul pentru Tar
52
, diferenta
dintre cele dou este enorm. Cu tot
interesul de care se spune c s-a bucurat
din partea Serviciului german de politic
extern, cu tot sprijinul regelui, care l-a
preferat pentru c nu punea n discutie
regimul politic, PNC nu a putut concura, n
fata opiniei publice, miscarea legionar. n
timp ce primul a rmas o grupare eterogen
de dreapta, un partid conservator, n fond,
miznd, ca attea altele, pe cartea natio-
nalismului antisemit, cea din urm a reusit
s electrizeze tineretul, s concentreze
agitatia spiritual care domina epoca, s se
fac, ntr-un fel, expresia nemultumirii
generale
53
. Aerul btrnicios si artificial al
nationalistilor crestini nu putea avea nici o
sans n fata vitalittii pe care o artau
legionarii. Privind retrospectiv, scurta guvernare
Goga-Cuza pare un final previzibil al
parcursului politic national-crestin.
4. Na(ionalismul legionar
Atunci cnd vorbim despre nationalismul
romnesc interbelic, ne gndim, de regul,
la miscarea legionar (cu toate denumirile
pe care le-a purtat ea n perioada 1927-
1941). Cea mai important dintre miscrile
romnesti de extrem dreapta, aceasta le-a
pus n umbr pe toate celelalte, obligndu-
le s se defineasc n raport cu ea.
Legionarismul a fost locul comun, vulgata
curentelor (neo)nationaliste romnesti inter-
belice pentru c a preluat n ntregime
tematica vehiculat de celelalte si, mai
mult, a ncercat s o transpun n fapte; n
aceasta a constat particularitatea sa. n
astfel de conditii, era firesc s devin
miscarea nationalist dominant a epocii
54
.
A fost adesea considerat exemplul tipic al
proiectiei fascismului n spatiul romnesc
si, de aceea, pus alturi de orientrile fasciste
din alte tri. Asupra acestei chestiuni, ct este
original si ct este imitatie n legionarism,
care sunt asemnrile si deosebirile dintre
acesta si fascismele europene, s-au purtat
numeroase discutii. Cert este c, desi s-a
raportat la modelele din alte tri (n special
Italia si Germania), el nu a fost o simpl
imitatie, asemenea grupusculelor de la
nceputul deceniului al treilea, ci si-a avut
rdcinile n realitatea romneasc, a
continuat si, n acelasi timp, a deturnat n
folosul su o linie politic existent.
Istoric, originile legionarismului sunt relativ
usor de depistat. Legiunea Arhanghelului
Mihail, cum s-a numit initial miscarea, a
luat nastere n 1927 n urma ruperii lui
Codreanu si a altor ctiva tineri de LANC.
Directia de gndire poate fi ns urmrit si
nainte de aceast dat, dup cum spunea
Codreanu, n Pentru legionari (1936), nc
din 1919. Lupta pentru spargerea grevelor
muncitoresti, miscrile studentesti, Garda
lui Pancu, Asociatia Studentilor Crestini,
toate sunt considerate prefigurri ale
legionarismului. n 1923, cnd s-a oficializat
legtura dintre grupurile nationaliste studentesti
si organizatia lui A.C. Cuza, erau deja
evidente diferentele dintre opiniile politice
ale acestuia si cele ale lui Codreanu. Totusi,
ei au rmas mpreun vreme de patru ani,
timp n care Cuza a dezaprobat mijloacele
violente ale tinerilor iar acestia au cerut
radicalizarea si reorganizarea LANC dup
modele paramilitare
55
. Pn n 1927, i-au
tinut mpreun nationalismul exaltat si
obsesia antisemit. Dup sciziune au urmat
ctiva ani grei pentru ambele grupri. n
1930, Legiunea si-a schimbat numele n
Garda de Fier care, interzis n 1931, va
participa la alegeri sub titulatura de
Gruparea Corneliu Zelea-Codreanu. Dup
o nou interdictie, n 1934 se va nfiinta
Partidul ,Totul pentru ]ar`, cel care n
1937 s-a clasat pe locul 3 n alegeri cu
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
93
15,58%. Dictatura carlist a fost cu
sigurant cea mai grea perioad pentru
legionari, arestati, internati n lagre, unii
dintre ei, n special lideri, chiar lichidati fizic.
S-a spus c legionarismul a fost singura
miscare de extrem dreapta pentru care
numrul pierderilor proprii a fost mai mare
dect cel al victimelor
56
. Indiferent c este
sau nu adevrat nu ne intereseaz aici
statisticile privitoare la criminalitate aceast
afirmatie trebuie s rmn o simpl
constatare, fr a implica vreo interpretare
etic ori vreo tentativ de disculpare. n
sfrsit, cele aproape patru luni de guvernare
(septembrie 1940-ianuarie 1941) si rebeliunea
care le-a urmat au pus capt legionarismului
interbelic, el fiind oarecum continuat n
exil si renviat dup 1989.
Dintre laturile legionarismului, cea mai
dificil de discutat o reprezint cea ideologic.
Aceasta pentru c reprezint o zon lipsit
de structur sistematic. O prim problem
o reprezint dispretul declarat al legionarilor
pentru teorie, pentru programele politice.
O micare nu nseamn nici statut, nici
program, nici doctrin, scria Codreanu.
Fr a le respinge n principiu, le considera
prti a Legiunii care se vede care n lipsa
Legii care nu se vede (stare de spirit,
nevzut, dar simtit de noi. care nu-i
are sediul n ratiune, ci n sufletul
multimii, o unitate de simtire i trire la
care contribuim toti) ar rmne forme
goale fr continut
57
. Pe lng acest accent
pus pe latura irational a legionarismului,
mai exist si privilegierea faptei n raport
cu teoria. Nae Ionescu, considerat mentorul
legionarilor, scria ntr-un articol din 1938:
Nationalitii sunt gospodari; iar gospodria
este o stare natural. M rog, - plugarul
care ar i seamn are program? Nu. El
are, pur i simplu rost la treab; i la
fiecare soroc face ceea ce trebuie. Asta e.
Nationalismul nu are program
58
si tot el,
afirma mai direct, n prefata volumului lui
Vasile Marin, Crez de generatie (1937):
Nimeni dintre teoreticienii nationalismului
totalitar nu a creat o doctrin. Doctrina se
creeaz prin fapta de fiecare zi a Legiunii
59
.
Codreanu nsusi mrturisea despre sine c
este un om de actiune si nu unul de carte.
Asupra acestei chestiuni s-a discutat ndelung
Ir a se ajunge la o concluzie unanim
acceptat. Se poate aprecia ns c refuzul
teoriei reprezint o idee programatic
implicit: ntemeierea legionarismului nu
pe ratiune ci, pe de o parte, pe afecte
60
, iar
pe de alta, pe actiunile concrete. Totusi,
aceast idee nu trebuie preluat necritic. n
primul rnd, trebuie spus c refuzul teoriei
nu a fost categoric. Nu ideea n sine de
program politic era respins ci judecarea
miscrii legionare exclusiv prin prisma
(lipsei) acestuia. Putem crede chiar c
aceast atitudine anti-teoretic nu este dect
o reactie la acuzatiile, somatiile, cum le
spunea Nae Ionescu, venite din partea
adversarilor politici. Este vorba despre jocul
dublu al legionarilor, concomitent politic si
anti-politic, despre dorinta lor de a-si
dovedi, n acelasi timp, exceptionalismul si
conformitatea. n incapacitatea de a propune
un discurs coerent, legionarii s-au distantat
de cei care puteau s o fac, i-au catalogat
drept de superficiali si au pretins c
reprezint stare de spirit, nevzut, dar
simtit de noi
61
. Au avertizat ns c nici
ei nu erau incapabili de a crea programe
concrete si c, desi nu o artau, chiar le
aveau. Avem i noi programe n buzunar,
spunea Codreanu, adugnd c ele vor fi
dezvluite la timpul lor, pn atunci
rmnnd parte din secretul de operatiuni
al fortelor de lupt. El expunea, pentru
moment, un program n trei puncte n
care aplicarea msurilor programatice
propriu-zise se afl pe ultimul plan, dup
realizarea unei forte proprii si nfrngerea
fortelor adverse
62
. Se poate considera c
atitudinea legionarilor fat de ideologiile
celorlalti actori politici corespunde distinctiei
dintre retoric si politic sau dintre
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
94
persuasiunea prin afecte si argumentarea
prin idei
63
. ntrebarea este: nu cdem astfel
n capcana de a crede despre legionarism
ceea ce al a vrut s credem? Se poate rspunde
negativ numai dac avem, permanent, n
vedere mecanismul prin care el a ncercat
s manipuleze: mascarea absentei ideilor
prin apelul la o pretins transcendent.
O alt problem este cea a etichetrii
legionarismului. Ideologie, doctrin sau
nici una nici alta? A fost legionarismul un
fascism la roumaine? Dup cum bine
observa Sorin Alexandrescu, din cauza
refuzului unei rationalittii politice minimale,
este greu de vorbit despre o ideologie
legionar, comparabil cu cea trnist sau
liberal
64
. Desi o astfel de idee este general
acceptat, binenteles n afara literaturii
legionaroide, toti autorii trateaz legionarismul
ca pe o ideologie. Se poate merge nc mai
departe, cum este cazul lui Dan Pavel,
catalogndu-l drept doctrin, e adevrat, o
doctrin politic cu totul special i
deosebit de celelalte, cu o bogat ncrctur
religioas
65
. Astfel de probleme, fr ndoial,
importante, chiar dac nu pot fi clar elucidate
nu trebuie s mpiedice cercetarea. Putem
analiza ideile legionare, tematica abordat
de autorii legionari, chiar nestiind cum se
numeste totul pe care ele l alctuiesc.
n ceea ce priveste relatia legiona-
rismului cu fascismul, de obicei, sunt
enumerate punctele lor de convergent.
Desi acestea difer de la un autor la altul,
putem retine, n primul rnd, nationalismul
integral si populist, avnd la baz o
conceptie organicist a natiunii care
legitimeaz caracterul totalitar al statului
66
.
n strns legtur cu acesta se afl
sovinismul, n special antisemitismul. Mai
departe lista este deschis pentru: antid-
emocratism, antisocialism, anticapitalism, cultul
personalittii liderului suprem, organizarea
paramilitar etc. Ca particularitti, este amintit
n primul rnd componenta religioas.
4.1. Un na(ionalism
interna(ionalist?
Nationalismul, dincolo de formele sale
sensibil diferite de manifestare, reprezint,
Ir doar si poate, trstura esential a
tuturor fascismelor. n anii 30, n spatiul
romnesc, eticheta nationalist era aplicat
tuturor curentelor si personalittilor care
reprezentau extrema dreapt si, cu precdere,
miscrii legionare, considerat micarea
nationalist prin excelent.
Legionarii nsisi si-au autoacordat, cu
mare mndrie, denumirea de nationalisti,
dorind s se deosebeasc astfel de politicienii
care mprtseau alte ideologii dup
spusele lor, de politicieni n general si,
totodat, s si sublinieze afinittile cu
fascistii de pretutindeni.
Afirmarea legionarismului era pus n
dificultate de faptul c, n momentul n
care el a nceput s se manifeste ca o fort
demn de luat n seam, nationalismul
exista deja, difuz, n politica romneasc si
nimeni nu putea pretinde c detine
monopolul asupra lui. Nationalismul integral
al legionarilor nu putea tolera existenta
unor alternative si, de aceea, el trebuia s
se delimiteze categoric de toate celelalte forte
politice care foloseau termenul national
pentru a se autodenumi. n primul rnd, spre
deosebire de cei care erau nationalisti si nc
ceva, legionarii si-au spus nationalisti
pur si simplu, iar nationalismul lor a fost
prezentat ca adevratul nationalism. Nu
e firm mai curent i de care s-a abuzat,
cu mai mult neruinare, dect firma
nationalist, spunea Alexandru Cantacuzino,
adugnd c numeroii notri nationaliti:
national-liberali, national-trniti i altii,
concep natiunea ca un produs de
fabricatie omeneasc, cu un capital, un
bun juridic i teritorial. Nationalismului lor,
aprtor de interese materiale i particulare
de clas i se opune cel ntelegtor al
menirilor romneti, aprtor i creator al
rosturilor romneti n lume
67
. Nae
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
95
Ionescu respingea si el nationalismul
partidelor politice, si, n fond, al statului
romn dup Constitutia din 1923,
considerndu-l depsit, specific secolului
al XVIII-lea, pentru c definea natiunea n
sens juridic, prin cettenie, si nu natural,
prin etnie. Aceasta din urm ar fi fost, n
opinia sa, noua si adevrata conceptie
nationalist reprezentnd o nou form
de viat, o nou stare a lumii, un nou ev al
istoriei
68
.
Aceast conceptie asupra natiunii, asociat
cu simpatia manifestat de legionari pentru
miscrile din Italia si Germania, a atras
principalul repros adus n epoc legiona-
rismului, mai important dect cel privitor
la absenta ideologiei (pe care, de altfel, l
ncorpora), pentru c l lovea chiar n
inim, punnd n discutie nssi starea de
spirit prin care acesta se legitima. Un
nationalism de import ar fi nsemnat privarea
de sens a ntregii retorici legionare. Sociologul
Mihail Ralea acuza, n 1935, ntreaga miscare
nationalist de artificialitate, de imitare a
miscrilor fasciste occidentale: Nationalism
de import, nationalism international e un
nonsens. Dar tocmai aici st paradoxul i
mizeria nationalismului romn. Lipsit de
un gnditor care s fi gsit un postulat
specific pentru a cldi o teorie proprie,
nationalismul romnesc i-a luat punctele
de baz de peste hotare, fcnd mereu, cu
o strns consecvent, internationalism
nationalist. De la nceput, dreapta romn
s-a situat ntr-un impas, ntr-o pozitie
artificial
69
.
Legionarilor nu le era deloc usor s
rspund unor astfel de asertiuni. Ele trebuia
combtute demonstrnd specificitatea
nationalismului propriu, fr ns a nega
nrudirea cu miscrile nationaliste din alte
tri. Implicit trebuia dovedit existenta
unei teorii proprii fr a-si nega mult
strigatul caracter a-teoretic.
n primul rnd, legionarismul si-a
cutat rdcini istorice exclusiv romnesti.
Avnd ca trstur fundamental natio-
nalismul, el nu a avut nevoie apeleze la
modele din strintate. Traditia nationalist
romneasc i-a permis s si revendice
precursori autohtoni. Sunt amintiti: Alecsandri,
Heliade-Rdulescu, Koglniceanu, Eminescu,
Conta, Xenopol si, dintre ce nc n viat,
binenteles, Iorga si Cuza. Ideile acestora,
mrturiseste Codreanu, i-au marcat copilria
si tineretea. Dou perle de cugetare i de
exprimare ale celor doi din urm l-au cluzit
la nceputurile activittii sale: Romnia
Romnilor, numai a Romnilor i a tuturor
Romnilor (Iorga) si Nationalitatea este
puterea creatoare a culturii umane, cultura
e puterea creatoare a nationalittii.
Idealurile romnilor, asa cum Codreanu le-
a desprins din lecturile clasicilor erau:
unirea deplin, mproprietrirea tranilor si
lrgirea drepturilor lor politice si, rezolvarea
problemei jidneti. Cum dup rzboi
primele dou erau deja atinse, legionarilor
nu le-a mai rmas dect s se concentreze
asupra celui de-al treilea. Legionarii se
nchin cu recunotint i evlavie n fata
marilor lor umbre ale naintasilor. Simpla
lor existent pare un argument suficient
pentru respingerea acuzatiilor de lips de
originalitate. Cronologia este utilizat nu
doar pentru a se apra ci si pentru a-i acuza
pe ceilalti. Nu era suficient s se demonstreze
originile romnesti ale nationalismului legionar;
Codreanu dovedeste un protocronismavant
la lettre afirmnd c, de fapt, nationalismul
german, si evident, putem deduce, toate
celelalte ar fi psi pe cile bttorite de
pionierii romni: se poate vedea ubrezenia
argumentelor acelora care atac micarea
national ca fiind inspirat de noua
ideologie german, cnd n realitate, dup
attia zeci de ani, Berlinul este acela care
intr pe linia lui Vasile Conta, Mihail
Eminescu i ceilalti
70
. Despre Hitler si
Mussolini, el mrturiseste c a aflat n
timpul sederii sale n Germania, n 1922.
Nu neag bucuria cu care a primit bucuria
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
96
prelurii puterii de ctre fascistii italieni,
victoria lor fiind un luceafr luminos care
ne va da sperante; ne va fi dovada vie c
hidra poate fi nvins, dar att si nimic
mai mult. Raporturile cu miscrile similare
sunt reduse la o simpl si fireasc legtur
de simpatie ntre toti aceia care, n diferite
prti ale pmntului, i servesc neamul,
dup cum exist o legtur de simpatie
ntre toti aceia care lucreaz la nimicirea
neamurilor
71
.
Nae Ionescu, rspunznd reprosului lui
Iorga c miscarea nationalist romneasc
ar fi o imitatie a celor de peste granit, a
ncercat, cu un instrumentar destul de srac,
s dovedeasc filiatia dintre nationalismul-
democrat al istoricului, de la nceputul
secolului al XX-lea, si cel practicat de
legionari si de apropiatii lor. Argumentul
su principal este simplu: Iorga si-a
inaugurat gndirea nationalist-organic cu
mult vreme nainte ca ea s se
rspndeasc n Europa, fiind un adevrat
vizionar. Faptul c nationalismul etnicist, ca
formul politic, s-a afirmat mai trziu
s-ar explica prin inexistenta pn la Primul
Rzboi Mondial a structurilor istorice
necesare. Desi foloseste, n mare, aceleasi
date ca si Codreanu, Ionescu nu vede n
nationalismul romnesc un deschiztor de
drumuri, ci se multumeste s constate avantajul
pe care l-a avut miscarea autohton (fat
de cea francez, n special, dar nu numai),
norocul de a se fi putut forma la scoala lui
Iorga, dezvoltndu-se astfel mai rapid
dect altele
72
.
Afirmarea rdcinilor romnesti nu a
nsemnat (obligatoriu) negarea, ci doar
nuantarea, legturilor cu exteriorul. Un
publicist nationalist, Toma Vldescu, i
rspundea lui Ralea vorbind despre caracterul
universal al nationalismului. Sintagmei
internationalism nationalist el i opunea
altele precum caracterul universal, univer-
salismul acestui nationalism, patrimoniul
colectiv al ideii nationale sau nationalismul
de pretutindeni fr a le explica clar.
Ceea ce se poate retine este c nu exist o
incompatibilitate ntre acesta si particu-
larittile nationalismelor din diversele tri,
dimpotriv, dincolo de toate deosebirile,
nationalismul este ceea ce le uneste: Suntem
fasciti dac vreti, dar n msura numai
n care fascismul nseamn nationalism i
suntem hitleriti.. Reducnd discutia
la cazul romnesc, se vorbeste de un
nationalism meditat ndelung de d. A.C.
Cuza sau de N. Iorga dar aflat ntr-o
secret corespondent cu nationalismul
de pretutindeni
73
.
La fel va rspunde si Horia Sima, n
cartea Menirea nationalismului, publicat
n 1951, n exil, el a nlocuit termenul de
fascism, considerat prea legat de cazul
italian, cu cel de nationalism, afirmnd c
legionarismul ar fi nationalismul romnesc,
asa cum fascismul ar fost un nationalism
italian, nazismul unul german etc. Desi apartin
toate unei stri de spirit generale, unui
fenomen proiectat pe aria ntregii Europe,
fiecare si are propriile particularitti si nici
unul nu a mprumut nimic de la celelalte
74
.
Un alt ideolog legionar, Vasile Marin,
n Crez de generatie (1937), opunea
nationalismul autentic, legionar, celui
caragialesc, practicat pn atunci de
partidele politice si de institutiile statului.
Primul izoleaz natiunile, este specific fiecreia
dintre ele, punctele comune cu celelalte
fiind reduse la zero: Nationalismul ridic
nite ziduri spirituale ntre o natiune i alta,
de la cer la pmnt. Este nationalismul
unui pmnt anumit, nationalismul unui
suflet anumit.
75
. Asa cum este prezentat
aici, nationalismul nu pare deloc compatibil
cu vreun universalism, Este suficient s
spunem c Marin a murit luptnd de partea
nationalistilor spanioli pentru a vedea c
nu este asa.
Se observ faptul c legionarismul s-a
aflat prins ntre un nationalism autohtonist
si un altul universalist, ntre dorinta de
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
97
integrare n larga familie fascist si cea de
a se legitima prin propriile particularitti.
Teoretic, satisfacerea uneia prea echivalent
cu sacrificarea celeilalte. Prin urmare, trebuia
gsit o solutie pentru mbinarea lor. Legionarii,
nefiind, n general, foarte preocupati de latura
teoretic, nu au fcut dect s ignore
contradictiile, afirmndu-se, pur si simplu,
n acelasi timp, autohtonisti si universalisti.
Practic, a existat o tem care, exploatat la
maximum, a putut lsa n urm nepotrivirile
teoretice. Este vorba despre antisemitism.
n numele lui, legionarii si-au putut explica
afilierea international fr discutii suplimentare.
nainte de a vorbi ns despre acesta, ne
vom opri asupra modului n care legionarii
au imaginat natiunea.
4.2. Concep(ia legionar despre
na(iune
Si n aceast problem punctul de pornire
l reprezint opera lui Corneliu Zelea
Codreanu, nu pentru valoarea sa teoretic,
ci pentru c toti ceilalti autori s-au raportat
la el. Simplitatea, schematismul expunerilor
sale ideologice le-a permis celorlalti, n
general, mult mai cultivati si mai bine
dotati intelectual, s le continue si dezvolte
n diverse moduri.
n opinia lui Codreanu, exist trei entitti
distincte, enumerate n ordinea cresctoare
a importantei lor, cantitative si calitative.
Fiecare dintre ele este subordonat celei
imediat urmtoare. Prima dintre ele este
reprezentat de individ, ale crui drepturi
este primul lucru care ni se spune sunt
limitate att de drepturile celorlalti indivizi
ct si de cele ale entittilor superioare:
colectivitatea national actual si
natiunea
76
. Fiecare din cele trei are
dreptul la viat si obligatia de a nu periclita
viata celorlalte dou. Ceea ce Codreanu nu
spune explicit despre individ, dar putem
deduce din context, este c el nu va fi luat
n considerare ca entitate distinct dect
dac este parte din colectivitate si, implicit,
din natiune. Chiar si asa, importanta care i
se acord este foarte redus, drepturile
individului fiind limitate de cele ale ale
colectivittii, la rndul lor, limitate de
cele ale natiunii.
Colectivitatea national actual este
definit etnic, ca sum a indivizilor din
aceeai natie, trind ntr-un stat, la un
moment dat, iar natiunea, foarte ambiguu,
ca entitate istoric trind peste veacuri cu
rdcinile nfipte n negura vremii i cu un
viitor infinit. Ambiguitatea dispare mai
jos cnd Codreanu introduce notiunea de
neam, format din toti romnii vii i
morti, care au trit de la nceputul istoriei
pe acest pmnt i care vor mai tri i n
viitor
77
, deci o totalitate a colectivittilor
nationale trecute, actual si viitoare.
Neamul pare s fie perfect sinonim cu
natiunea, nefiind ns deloc clar de ce sunt
folositi doi termeni pentru desemnarea
unei singure entitti.
Natiunea/neamul are sens etnic si mistic,
fiind nsumarea a trei patrimonii: fizic sau
biologic, material si spiritual. Primul const
n sngele comun, n apartenenta la o
anumit ras, cel de al doilea n pmntul
trii. Asupra acestuia Codreanu a revenit
adesea considerndu-l baza de existent a
natiei, guvernat de o lege a teritoriului,
una din legile fcute de Dumnezeu, care
ornduiesc viata popoarelor. Cel de al
treilea, patrimoniul spiritual, cel mai important
pentru c numai el poart pecetea eternittii,
numai el strbate peste toate veacurile, are
la rndul su trei componente: o conceptie
particular despre Dumnezeu, lume si viat
natiunile, spunea Vasile Marin, difer att
de mult nct i Dumnezeirea o interpreteaz
altfel n raport cu ceilalti, chiar dac concep
acelai Dumnezeu
78
onoarea neamului
si cultura national. n privinta acesteia din
urm se simte influenta direct a lui A.C.
Cuza: specificitatea culturii este dat de
trsturile natiunii, n primul rnd de snge.
Ea trebuie s fie pur national ca origine
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
98
dar international ca dimensiuni si s
mentin peste timp natiunea
79
.
Legionarii nvestesc natiunea cu un
sens pur obiectiv, organicist este un tot
organic i i extrage sucul de viat din
lumea traditiilor proprii, din seva pmntului
care o hrnete.(Vasile Marin)
80
sau o
vietate cu legile ei de cretere druite de
Dumnezeu(Alexandru Cantacuzino)
excluznd orice posibilitate de interventie
a omului n evolutia ei. Ea este un dat cruia
pe care indivizii care o compun trebuie s
l apere, s l cultive si s i respecte legile
de evolutie.
Apare, chiar n scrierile lui Codreanu,
si o alt entitate care scap triadei mai
sus amintite: poporul. Natiunea apare, n
firava teorie legionar, superioar poporului
Ir a fi foarte limpede n ce mod. Tindem
s credem c, atunci cnd nu este folosit cu
sensul generic de populatie, multime, termenul
popor desemneaz, pentru a folosi limbajul
legionarilor, carnea lipsit de constiint
national. Dintre cele trei entitti, cea mai
apropiat i este colectivitatea: ambele
cuprind totalitatea indivizilor de aceeasi
etnie care locuiesc pe un teritoriu dat la un
moment dat. Colectivitatea are n plus
constiinta de sine si a apartenentei la
entitatea mai larg, care este natiunea.
Poporul are doar un zcmnt instinctiv
al neamului si doar atunci cnd acesta se
reflecteaz n contiint el devine natiune.
Constiinta national este descris ca o
contiint a rostului i destinului su n
lume, comparabil cu marile revelatii religioase,
fiind numit o stare de ecumenicitate
national. Nu este, dup cum se poate vedea,
nnscut dar este, n schimb, o fatalitate
istoric: mai devreme sau mai trziu, se
ntinde la pn la periferia organismului
national. Popoarele, spunea Codreanu, nu
au avut n istorie dect sclipiri de o
secund n vreme ce prezentul ar apartine
fenomenelor nationale pemanente
81
.
Unul dintre punctele cele mai nebuloase
ale legionarismului l reprezint ideea de
tel final al natiunii. Pe baza unor versete
biblice, Codreanu consider c fiecare
natiune si are propriul destin istoric, trasat
de divinitate, si mplinirea acestuia este
principala sa obligatie. Cultura national
este un mijloc, iar telul final este
nvierea. nvierea neamurilor n numele
Mntuitorului Iisus Hristos
82
. n acest
punct, ratiunea lipseste cu desvrsire asa
c toate comentariile sunt inutile. Ideea
nssi de tel care ncununeaz un destin
istoric este mai important dect numirea
acestuia. Spre deosebire de clasicii
revendicati ca precursori, legionarismul nu
mai vede n nationalism un simplu instinct
de conservare, ci un robust instinct de
viat clocotitoare, de eruptie i de creatie
83
.
4.3. Statul yi democra(ia
Conceptia legionarilor despre stat este
strns legat de cea despre natiune. Este
normal de vreme ce statul era considerat
forma exterioar a natiunii. Asistm la o
reiterare, de pe alte pozitii ideologice si pe
un alt ton, a discutiei despre forme si fond.
Statul interbelic era privit ca o simpl
hain care mbrac trupul natiunii
84
, si
nc una de mprumut. El trebuia s devin
ns un produs al acesteia, s fie unit de ea
printr-o legtur natural ca dintre pine
i coaja ei, cum spunea Vasile Marin.
Calea prin care urma a se ajunge la acesta
nu mai era evolutia lent, precum n urm
cu jumtate de secol, ci revolutia national.
Punctul de pornire l reprezint critica
democratiei. I se reproseaz c, prin existenta
partidelor si a luptelor politice, ea favorizeaz
politicianismul si sfarm unitatea neamului
romnesc, lsndu-l divizat n fata blocului
unit al puterii iudaice; n plus, transform
milioane de jidani n cetteni romni. Este
incapabil de continuitate n efort, de autoritate
si se afl n slujba marii finante
85
. Acestea
se vor argumente pentru a-i convinge pe
romni s urmeze exemplul cluzitor
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
99
reprezentat de o parte din natiunile cele
mai mari i cele mai civilizate din Europa,
care au ales s renunte la democratie. Dac
ar fi fost vorba doar de disfunctionalitti
ale statului democratic romn, s-ar fi putut
propune metode si ci pentru repararea lor.
Democratiei i se imputau ns vicii iremediabile
care ar fi trebuit s justifice nlturarea ei
complet. Era considerat, prin ea nssi,
anti-national Democratia mpotriva Neamului
se intituleaz o sectiune din Pentru Legionari
pentru c se ocupa exclusiv de drepturile
individuale, neglijndu-le pe cele ale ale
colectivittii nationale si negndu-le chiar
pe cele ale natiunii (n sensul legionar). Ea
stric ordinea natural a entittilor, d nastere
unei ruperi de raporturi producnd,
inevitabil, anarhie. Libertatea individual
este numai aparent, n realitate, n
democratie, omul nu are nici un drept cci
le-a pierdut, nu n folosul colectivittii si
natiunii, ci n acela al unei caste politico-
finaciare
86
. Se vede deja contradictia:
democratia este presupus a degenera,
concomitent, n anarhie si oligarhie. S
mai adugm c, contrar lui Codreanu, Nae
Ionescu considera c nici o formul politic
nu este bun sau rea n sine, deci nici
democratia, ci doar ii are vremea ei i
deci poate muri. Democratia a murit!,
proclama el, si de aceea n locul ei trebuie
altceva
87
.
Evident, ca alternativ la aceasta se va
proiecta un stat nou care ar presupune,
nainte de toate, un tip nou de om cci un
stat nou cu oameni cu pcate vechi nu se
poate concepe. Omul nou ar fi trebuit s
nvieze toate virtutile sufletului omenesc.
Toate calittile rasei noastre, s fie un
erou rzboinic si erou al muncii
88
, sau n
termenii lui Marin: omul virtutilor cardinale:
erou, preot, ascet, corectitudine, osta
89
.
Ideologii legionari nu spun cum va
arta exact noul stat. Trsturile sale pot fi
desprinse mai degrab din antiteza cu statul
democratic existent. n primul rnd, dup
descrierea aceluiasi ideolog, el va fi un stat
pur romnesc, cu rdcini n strfundurile
fondului national spre deosebire de cel
de import, n care romnii nu se regsesc
pentru c nu se sprijin pe ei ci pe finanta
international, lojile masonice etc. Va fi
un stat totalitar bazat pe primatul colectivismului
national, adic punnd accentul nu pe
drepturile individului, nici pe interesele
vreunei clase, ci pe ndeplinirea destinului
natiunii; va pune spiritul national naintea
celui cettenesc. V. Marin, rspunznd unor
acuzatii din pres, preciza c el nu va fi nici
de dreapta nici de stnga, preocupndu-se
de ntregul plan al vietii nationale fr a
tine cont de deosebirile sociale din cadrul
natiunii
90
.
Evident, dat fiind antidemocratismul
declarat al legionarilor, noul stat nu putea
fi democratic. Nu era ns nici dictatorial,
ci o form nou de conducere a statelor,
al crei nume nu se cunoaste nc, ilustrat
deja n Germania si Italia. Nu e vorba de
democratie pentru c aceasta se ntemeiaz
pe principiul eligibilitti, nu este dictatur
pentru c ea presupune impunerea prin fort
a unei vointe personale. Or, nu aceasta se
ntmpla n nazism, fascism si nu aceasta
trebuia s se ntmple n legionarism. n
aceste cazuri, ntre conductor si popor era
presupus un acord total de voint. Liderul
era considerat expresia vointei natiunii dar
el nu era ales ci consimtit. Neclaritatea
este, din nou, depsit prin apelul la starea
de spirit, la nalta contiint national
care ar crea o unanim iluminatie
91
. Nae
Ionescu, mprtsind aceste idei, vorbea
despre lider ca omul pe care i l-au ales
masele si care e cel care este, poporul
neavnd altceva de fcut dect s l
recunoasc. El recunoaste c si voturile pot
fi o metod de recunoastere, dar nu voturi
pe care le obtii, ci voturi care ti se dau, mai
presus de ele aflndu-se actul de credint
92
.
Desi, mai ales prin analogia cu experientele
germane si italiene, putem ntelege cum
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
100
vor arta noul stat si conductorul su dar
trebuie s constatm imposibilitatea ntemeierii
teoretice a acestora. Conductorul providential
i este asociat o elit national, o
aristocratie a autorittii etice (V. Marin)
93
pentru c poporul nu se poate conduce dup
propria sa voint, nici dup aceea a unei
singure persoane, ci dup legi naturale,
legile vietii i legile mortii. Multimea nu
le poate cunoaste, nici mcar nu le poate
intui, pentru c o depsesc, pentru c nu i
se aplic ei direct, ci entittii superioare:
natiunea. Exist n schimb o elit care poate
cunoaste adevrul. Cum si cine o alege? n
nici un caz multimea. Populismul legionar
face loc aici unui elitism nversunat. Multimii
nu trebuie s i se permit s opereze vreo
alegere pentru c este incapabil, e cea
mai capricioas i cea mai nestabil n
preri; i se reproseaz c a optat, de obicei,
pentru tot ce este mai ru n snul unei
natiuni. Elita se va constitui pe baza principiului
selectiunii sociale, din corpul natiunii,
a persoanelor care au anumite nsusiri.
Selectia va fi operat de elita precedent, a
crei principal sarcin este chiar aceasta,
de a-si pregti mostenitorii. Acest principiu ar
fi urmat s le nlocuiasc, dup Codreanu,
pe cele ale eredittii si electivittii. Rmnea
ntrebarea cum se putea constitui o prim
elit, n conditiile n care nu exista nici una
anterioar care s o selecteze. Rspunsul revine
la nevoia distrugerii sistemului democratic
existent: tot pe baza principiului selectiunii,
din lupta cu elita degenerat sau fals
94
.
4.4. Antisemitismul
Antisemitismul a fost caracteristica cea
mai pregnant a legionarismului. Petre
Andrei observa, n 1928, deci la putin
vreme dup ntruparea legionarismului ntr-
o organizatie de sine stttoare, c acesta
tindea s limiteze nationalismul exclusiv la
antisemitism, avnd din aceast cauz o not
mai degrab destructiv dect constructiv.
Pe terenul antisemitismului, miscarea legionar
s-a revendicat de la traditia nationalist
antebelic. Pionierii nationalisti sunt citati
cu veneratie, Codreanu realiznd, n Pentru
Legionari, o mini-antologie antisemit.
Din scrierile acestora au dedus legionarii
importanta pe care o avea rezolvarea
problemei jidneti
95
.
Miscarea legionar a adus n planul
evolutiei ideologiei antisemite romnesti
schimbri legate de noile conjuncturi politice:
n primul rnd, identificarea evreilor cu
bolsevismul. nc de la nceputul activittii
sale, Codreanu a imprimat o not antisemit
luptei pentru spargerea grevelor muncitoresti,
spunnd c nu a fost vorba de actiuni anti-
muncitoresti, ci anticomuniste si, pentru
c eu, cnd zic comuniti, nteleg jidani
96
,
implicit antisemite. Reciproca nu este valabil.
Identificarea cu comunismul nu a nsemnat
renuntarea la vechile clisee antisemite, la
asocierea evreilor cu marea finant, cu
capitalismul distructiv etc. Orice miscare
de nemultumire popular, dincolo problemele
reale pe care le-a ridicat, de revendicrile
concrete, a fost reinterpretat n sens exclusiv
etnic. Astfel, despre protestul studentilor
bucuresteni din 1922, Codreanu a emis o
prere contrar oricrui amestec de
ordin material n doleantele formulate de
studentime pentru c, n viziunea sa, nu lipsurile
materiale i mpinseser s actioneze, ci,
dimpotriv, uitarea tuturor acestor lipsuri si
alturarea la grijile, nevoile i aspiratiile
namului lor. n realitate, studenti lansaser o
list de sase revendicri, citat, de altfel, n
ntregime, dintre care prima era ntr-adevr
cucerirea trii din minile jidanilor dar
urmtoarele cinci, ndeplinite de guvern,
constau n: pine alb, dou feluri de
mncare, un pat bun, aparatur pentru
laboratoare si cmine
97
.
Legionarii au pretins despre sine c
spiritualizeaz si sacralizeaz antisemitismul
conferindu-i o aur de misionarism national.
Lupta mpotriva evreilor era, dup Vasile
Marin, de natur cu totul superioar i de
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
101
alt esent dect cea din perioada anterioar:
n prim plan nu se mai afla presupusa
subminare a economiei si societtii romnesti
ci nsusi pericolul falsificrii vietii nationale
determinat de ptrunderea etniei evreiesti
n interiorul celei autohtone
98
.
Cu astfel de idei nu se putea face politic,
ceea ce, orict ar fi negat, legionarii fceau.
Ei erau obligati s coboare n concret.
Codreanu a enumerat patru probleme create
de evrei: problema pmntului romnesc,
problema oraselor, a scolilor si a clasei
conductoare si cea a culturii nationale. n
ceea ce priveste prima problem, evreilor
li se reprosa c ar fi nclcat legea
teritoriului potrivit creia fiecare popor si
are, ca dat divin, propriul teritoriu n care
s triasc, s creasc, s se dezvolte i
s-i creeze pe el cultura sa proprie.
Teritoriul romnesc fiind proprietatea
inalienabil i imprescriptibil a poporului
romn, infiltrarea evreilor este considerat
o actiune de colonizare, contrar constitutiei.
De aici ar decurge, practic, toate celelalte
probleme. Veniti n Romnia n secolul al
XIX-lea, n vremea cnd aici se instaurau
pacea si libertatea economic, evreii ar fi
acaparat comertul si industria, punnd
stpnire pe partea de nord a trii. n plus,
ar fi distrus clasa de mijloc autohton,
substituindu-i-se si provocnd astfel spargerea
n dou a neamului romnesc. Din
aceast pozitie ei reprezint o amenintare
att pentru clasa conductoare ct si pentru
cea trneasc. Avnd acces la scoli si, mai
ales, la universitti, centrele de formare a
viitoarei clase conductoare, ei ar putea ajunge
n fruntea diverselor domenii de activitate, si
chiar a statului, lucru inacceptabil: Rmne
un adevr stabilit: Romnia trebuie s fie
condus de romni. Tot prin scoli evreii
pot imprima un caracter strin culturii care,
n conceptia legionar, mprumutat de la
A.C. Cuza, ar fi trebuit s fie expresia
etnicittii romnesti. Codreanu a preluat si
el scuza clasic a antisemitilor, anume
c problema jidneasc nu nate din
ur de ras, ci din actiunile si modul
de viat al evreilor, din faptul c au
nclcat legile i ordinea natural n care
triesc toate popoarele lumii. Altfel spus,
antisemitismul ar fi fost generat nu de ceea
ce sunt, ci de ceea ce fac evreii. Nicieri
aceast aceast explicatie nu a sunat mai
fals
99
.
Pentru rezolvarea problemei evreiesti,
legionarii au deplasat accentul de pe
msurile sociale si economice protectioniste
spre altele mai radicale, revolutionare.
Instaurarea statului totalitar proiectat de ei
ar fi nsemnat eliminarea evreilor din toate
domeniile
100
- numerus nullus.
Idealul era rentoarcerea delincventilor
n aceast ordine natural universal i
respectarea legalittii naturale. Pn la
aceasta, numerus clausus era o prim
msur ce se putea lua: limitarea accesului
evreilor n scoli, n profesiile liberale etc. la
proportia lor din numrul total de cetteni
romni, adic aproximativ 20%. Aceasta
era considerat numai o msur urgent,
provizorie si care nu rezolva problema
evreiasc pentru c privea doar respectarea
proportiilor, fr a putea diminua numrul
evreilor din Romnia: ,Numerus clausus
este numai o formul de repartitie a jidanilor
n snul natiilor, dar nu o formul de
rezolvare a problemei
101
. Reducerea, ct
mai mare, a ponderii populatiei evreiesti
rmnea un obiectiv imposibil de realizat
n cadrul statului democratic existent.
Mai mult dect alte organizatii de
extrem dreapta, miscarea legionar a dorit
o internationalizare a actiunilor antisemite.
nc de la constituire, Legiunea a avut o
sectie international n scopul stabilirii
de contacte cu miscrile fasciste europene
102
.
n urma cltoriilor sale n Germania si
Franta, Codreanu scria: ntre jidanii din
Trgul-Cucului i cei din Strasbourg n-am
gsit nici o deosebire si constata c c
problema jidoveasc are un caracter
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
102
international i c reactiunea nu poate fi
dect tot pe plan international, dorind,
pentru rezolvarea ei, o actiune a tuturor
neamurilor cretine trezite la contiinta
primejdiei jidneti
103
. Lucrurile nu au
stat tocmai cum si-a dorit el. Realitatea l-a
obligat s se contrazic. Faptul c unele
miscri surori, n special cea italian, nu
acordau o important la fel de mare chestiunii
este explicat prin numrul relativ redus de
evrei din respectivele tri. Fascismul era
considerat unul singur, constnd n aprarea
natiei tale mpotriva primejdiilor care o
pndesc, si numai manifestrile sale puteau
diferi de la o tar la alta, n functie de
primejdiile locale. Pe baza acestei teorii
Codreanu a conchis c dac Mussolini ar
fi trit n Romnia, n-ar fi putut fi dect
antisemit. Totusi, nu a renuntat asa de usor
la ideea universalismului evreiesc: dincolo
de numrul mai mare sau mai mic de evrei
dintr-o tar, iudaismul este presupus a fi
prezent pretutindeni sub forma masoneriei
si a comunismului
104
, deci lupta mpotriva
sa trebuie s fie una international. Astfel,
Mussolini, fiind anti-mason si anti-comunist,
este recuperat si pentru antisemitism.
Miscarea legionar a reusit s capete o
oarecare recunoastere n cercurile fasciste
europene. Unii lideri ai miscrii (Vasile
Marin, Ion Mota) s-au aflat n relatii bune
cu Action Franaise, purtnd chiar
corespondent cu Charles Maurras. La
congresul Internationalei fasciste de la
Montreux (1934), Mota a cerut ca problema
combaterii dominatiei evreieti s fie
incluse printre obiectivele fundamentale
ale miscrii fasciste internationale. ntr-o
reuniune dominat de reprezentantii Italiei
si n absenta nazistilor, apelul su nu a avut
un prea mare ecou.
Fat de antisemitismul hitlerist, legionarii
au nutrit de la nceput o mare admiratie
chiar dac ntre cele dou existau unele
diferente: legionarismul, fr a o respinge,
nu a pus accentul pe ideea de inferioritate a
rasei evreiesti si, n plus, a fost religios
nc din anii 30 au existat polemici cu privire
la (in)compatibilitatea dintre ortodoxism si
nationalism, dintre sovinism si mila crestin
fat de semeni
105
.
O astfel de panoram a imaginarului
nationalist interbelic relev lipsa cras de
rationalitate si de coerent a unei astfel de
politici. E greu de crezut, de aceea, c
ideologia a contat ntr-adevr n succesul
de care gruprile nationaliste s-au bucurat
n anii 30. Este de asemenea greu de
crezut c asemenea fantasmagorii mai pot
fi recuperate cu succes n secolul al XXI-
lea. Si totusi acest lucru se ntmpl. E
adevrat c recuperarea se limiteaz doar
la elemente de retoric si simbolistic
simplist, dar acestea sunt, n fond, tot ceea
ce conteaz, atta timp ct oricum n
spatele lor nu se ascunde nimic valabil.
Rmne speranta c, aflnd tot mai mult
din aceste detalii, altfel lipsite de vreo
valoare, publicul romnesc va deveni tot
mai reticent fat de cei care ncearc s le
readuc n prim-plan.
Note
1
C. Rdulescu-Motru, Scrieri politice, selectia
textelor, ngrijirea editiei si studiul introductiv
de Cristian Preda, Ed. Nemira, Bucuresti, 1998,
pp. 50-51.
2
Armin Heinen, Legiunea ,Arhanghelului
Mihail`. Micare social i organizatie
politic. O contributie la problema fascismului
international, trad. Cornelia si Delia Esianu,
control stiintific Florea Ioncioaia, Ed.
Humanitas, Bucuresti, 1999, p. 160.
3
Sorin Alexandrescu, Paradoxul romn, Ed.
Univers, Bucuresti, 1998, pp. 197-198.
4
Leon Volovici, Ideologia national i
problema evreiasc n Romnia anilor 30,
Ed. Humanitas, Bucuresti, 1995, pp. 76-79.
5
Ernest Gellner, Mitul natiunii si mitul
claselor, n: Polis. Revist de tiinte politice,
nr. 2/1994, p. 29
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Naionalisme romneti n perioada interbelic
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
103
6
Armin Heinen, op. cit., p. 61.
7
E.J.Hobsbawm, Natiuni i nationalism din
1780 pn n prezent program, mit, realitate,
trad. Diana Stanciu, Ed. ARC, Chisinu, 1997,
p. 171.
8
Irina Livezeanu, Cultur i nationalism n
Romnia Mare. 1918-1930, trad. Vlad Russo,
Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 15
9
Ibidem, p. 16.
10
Ibidem, p. 24.
11
Francesco Veiga, Istoria Grzii de Fier.
Mistica ultranationalismului (1919-1941), trad.
Marian Stefnescu, ed. a II-a, Ed. Humanitas,
Bucuresti, 1995, p. 42.
12
Irina Livezeanu, op. cit., pp. 23-24.
13
Ibidem, pp. 17-21.
14
Apud Armin Heinen, op. cit., p. 99.
15
N. Iorga, Doctrina nationalist, n:
Doctrinele partidelor politice, editie si note de
Petre Dan, Ed. Garamond, Bucuresti, 1994 p.
40.
16
Ibidem, p. 43.
17
Ibidem, pp. 52-53.
18
Alina Mungiu-Pippidi, Nationalismul,
politica etnic si national-comunismul, n:
Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine
politice-concepte universale i realitti
romneti, Ed. Polirom, Societatea Academic
din Romnia, Iasi, 1998, p. 117.
19
N. Iorga, Doctrina nationalist, p. 52.
20
Ibidem, pp. 55-56.
21
Ibidem, p. 57.
22
Alina Mungiu-Pippidi, op. cit., p. 117-118.
23
N. Iorga, Doctrina nationalist, p. 62.
24
Ibidem, p. 61.
25
Leon Volovici, op. cit., pp. 164-165.
26
Ibidem, pp. 165-166.
27
Armin Heinen, op. cit., pp. 99-100.
28
Z. Ornea, Traditionalism i modernitate n
deceniul al treilea, Ed. Eminescu, Bucuresti,
1980, p. 66.
29
Irina Livezeanu, op. cit., p. 313.
30
Ibidem, p. 314.
31
Apud Cristian Sandache, Doctrina national-
cretin n Romnia, Ed. Paideia, Bucuresti,
2000, p. 7.; Francesco Veiga, op. cit.,p. 42.
32
Cristian Sandache, op. cit., p. 17.
33
Armin Heinen, op. cit, p. 113.
34
Apud Leon Volovici, op. cit., p. 44-45.
35
Ibidem, pp. 48-49.
36
Ibidem, p. 50.
37
Apud Cristian Sandache, op. cit., pp. 15-16.
38
Apud Leon Volovici, op. cit., p. 46.
39
Apud ibidem, p. 47.
40
Apud Cristian Sandache, op. cit., p. 21.
41
Ibidem, pp. 7, 21
42
Ibidem, pp. 18-20.
43
Apud Z. Ornea , Anii treizeci. Extrema
dreapt romneasc, editie revzut, Ed.
Fundatiei Culturale Romne, Bucuresti, 1996,
p. 349.
44
Francesco Veiga, op. cit., p. 63.
45
Armin Heinen, op. cit., p. 166.
46
Leon Volovici, op. cit., p. 62.
47
Apud Cristian Sandache, op. cit., p. 29.
48
Leon Volovici, op. cit., pp. 63-64.
49
Cristian Sandache, op. cit., p. 30.
50
Z. Ornea (1996), op. cit., pp. 388-389.
51
Leon Volovici, op. cit., pp. 72-73.
52
Armin Heinen, op. cit., pp. 475-476
53
Ibidem, p. 256.
54
Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 198.
55
Armin Heinen, op. cit., pp. 118-119.
56
Dan Pavel, Legionarismul, n: Alina
Mungiu Pippidi (coord.), op. cit., p. 213.
57
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari
(1936), Ed. Totul pentru Tar, Sibiu, 1936, n
www.miscarea.com.
58
Nae Ionescu, Unde e programul?(1938), n
Nae Ionescu, ntre ziaristic i filozofie. Texte
publicate n ziarul Cuvntul (15 august 1926 -
26 martie 1938), Ed. Timpul, Iasi, 1996, pp.
184-185.
59
Apud Z. Ornea (1996), op. cit., p. 346.
60
Marta Petreu, Doctrina legionar si
intelighentia interbelic, n: Apostrof, nr. 4
(95), anul IX, Cluj, 1998, p. 12.
61
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari,
n loc. cit.
62
Idem, Crticica efului de cuib (1937), n loc.
cit.
63
Sorin Alexandrescu, op. cit., pp. 201-202.
64
Ibidem, p. 201.
65
Dan Pavel (1998), op. cit., p. 214.
66
Ibidem, p. 225.
67
Alexandru Cantacuzino, Romnismul nostru
(1936), n www.miscarea.com.
68
Nae Ionescu, Primejdia celor de pe
urm(1938), n loc. cit., pp. 178-179.
69
Apud Z. Ornea (1996), op. cit., p. 348.
70
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
ISTORIE I FILOSOFIE POLITIC
Mihai Ghiulescu
Revista de tiine Politice. Revue des Sciences Politiques + Nr. 14 + 2007
104
71
Ibidem.
72
Nae Ionescu, Nationalism de import, n loc.
cit., pp. 291-293.
73
Apud Z. Ornea (1996), op. cit., pp. 348-350.
74
Horia Sima, Menirea nationalismului,
Publicaciones de la Asociacion Cultural
Hipano-Rumana, Salamanca, 1951, n
www.miscarea.com.
75
Apud Marta Petreu, op. cit., p. 15.
76
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
77
Ibidem.
78
Apud Marta Petreu, op. cit., p. 15.
79
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
80
Apud Marta Petreu, op. cit., p. 15.
81
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
82
Ibidem.
83
Alexandru Cantacuzino, op. cit.
84
Corneliu Zelea Codreanu, Crticica efului
de cuib, n loc. cit.
85
Idem, Pentru legionari, n loc. cit.
86
Ibidem.
87
Nae Ionescu, Dictatur si democratie. Pe
marginea unei conferinte a domnului
Iorga(1938), n loc. cit., p. 180.
88
Corneliu Zelea Codreanu, Crticica., n loc.
cit.
89
Apud Marta Petreu, op. cit., p. 16.
90
Ibidem.
91
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
92
Nae Ionescu, Dictatur si democratie, n
loc. cit., p. 181.
93
Apud Marta Petreu, op. cit., p. 15.
94
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
95
Leon Volovici, op. cit., pp. 83-84.
96
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
97
Ibidem.
98
Leon Volovici, op. cit., p. 85.
99
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
100
Leon Volovici, op. cit., p. 84.
10 1
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
102
Leon Volovici, op. cit., p. 86.
103
Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari,
n loc. cit.
104
Ibidem.
105
Z. Ornea (1996), op. cit., pp. 356-357.
Rsum: La vie politique roumaine de
lentre deux guerres a t marque par la
lutte entre les deux tendances dominantes:
le dmocratisme et le nationalisme. Dans
cette article on prsente les aspects thoriques
des principaux courants politiques qui ont
rvendiquer le monopole du nationalisme
roumain: le nationalisme dmocrat de
Nicolae Iorga, le nationalisme chrtien de
A.C. Cuza et le lidologie legionnaire.