DOCUMENT 45 James Flynn are acum 79 de ani.

Este un american care traieste in Noua Zeelanda de la 29 de ani, faimos printre psihologi gratie unei descoperiri remarcabile (efectul Flynn sau tendinta de crestere a IQ-ului, o tema pe care o cerceteaza de aproape 30 de ani). Ma voi referi in continuare la un studiu al lui (o meta-analiza)in contextul subiectului deschis in documentul precedent (toleranta la frustrare/amanarea gratificatiei), studiu din care s-a nascut o carte (Asian Americans: Achievement beyond IQ) Iata de a descoperit Flynn cu privire la IQ-ul persoanelor care lucreaza in asa-numitele profesii de elita (oameni de stiinta, doctori, contabili), IQ care este aproape intotdeauna peste un anumit prag: Pentru americanii albi acest prag este IQ 110. Pentru americanii de origine chineza acest prag este IQ 103

Cum se explica aceasta diferenta din moment ce, la nivelul populatiei generale, scorurile americanilor de origine chineza (sau japoneza) sunt foarte asemanatoare cu scorurile americanilor cu o descendenta europeana? Cum este posibil ca americanii de origine chineza sa aiba acces la profesii de elita desi IQ-urile lor sunt sub prag? Ce alt factor intervine si compenseaza deficitul (in medie) de 7 puncte IQ? Acest factor este amanarea gratificatiei, o capacitate mentala cultivata si recompensata de familiile americane de origine chineza (si japoneza, si nu doar ele, pare a fi o caracteristica a tarilor de Asia de Sud-Est) Copiii din aceste familii, in general, sunt crescuti intr-un anumit fel, de exemplu nu sunt incurajati sa protesteze (smiorcaiala? =)) daca nu primesc o bomboana sau o prajiturica (foarte apetisanta, desigur :)). Este un stil parental orientat catre realizare, un stil care presupune disciplina, acceptarea frustrarilor si, fireste, munca serioasa. Consecintele? Desi americanii de origine asiatica reprezinta 4% din populatia SUA la universitatile de elita din Statele Unite (gen Yale, Stanford, Bekeley sau Columbia) studentii americani de origine asiatica acopera o proportie de 25%. Impresionant, nu? Ii ajuta la ceva o astfel de performanta academica? Se pare ca da: absolventii de origine asiatica, in medie, din punct de vedere al veniturilor materiale, sunt cu 25% deasupra normei americane. Si cum se ajunge aici? Au invatat de mici sa tolereze niveluri mai inalte de frustrare. Au crescut in familii care, fara a fi studiat functiile executive =)), le-au cultivat o capacitate superioara de autocontrol, ajutandu-i sa detina un avantaj competitiv in raport cu egalii lor de varsta expusi unor stiluri parentale diferite (mai relaxate) Observa, te rog, ca nu te invit sa procedezi la fel cu copiii tai (actuali sau viitori). Aceasta este o decizie pe care o iei tu (impreuna cu alti adulti responsabili), in functie de valorile si filosofia ta de viata. Tot ce fac este sa indic efectele, la nivelul unui grup etnic, al unui anumit tip de stil parental in care se pune un accent mai mare pe scopuri si reguli mai stricte (parintii asiatico-americani nu percep acest stil ca fiind agresiv (o forma de a-i oprima pe copii) ci considera ca aplica un concept

confucianist, chiao shun, un fel de a-i antrena pe copii intr-un mod iubitor, avand in vedere interesele lor pe termen lung si nu dorintele lor imediate) Nu stim sigur daca acesti parinti sunt lipsiti de empatie, detasati emotional, nepasatori, distanti sau reci (si ar fi de-a dreptul ciudat sa fie astfel la nivelul unei populatii) dar stim sigur ca, in medie, copiii lor infloresc in viata adulta. Este imposibil sa nu ne gandim ca ceea ce face diferenta ar putea fi o capacitate mai inalta de a amana gratificatia. Cu alte cuvinte, daca ai un copil cu un IQ 103 (si traiesti in SUA) si estimezi ca o cariera intr-o profesie de elita (pentru care e necesar un IQ 110) i se va potrivi cel mai bine, il vei ajuta foarte mult daca ii antrenezi toleranta la frustrare, aceasta este concluzia pe care o putem trage din studiul lui Flynn (pentru a compensa deficitul de 7 puncte IQ). Insa doar atat? Nu cumva o toleranta superioara la frustrare i-ar putea ajuta pe copii (si pe adulti) in orice alt domeniu? (nu doar in profesii de elita) Nu cumva capacitatea de a rezista impulsurilor (si distragerilor) este ceva care iti poate permite sa fii nu doar un excelent om de stiinta ci si un profesor, un inginer, un asistent social, un economist sau un artist foarte bun? Altfel spus, nu cumva aceasta abilitate (care se poate antrena) te-ar putea ajuta sa functionezi la un nivel superior in domeniul ales de tine daca iti doresti asta? (daca iti propui acest standard, asta vreau sa spun, acceptand ca exista si oameni care aleg standarde scazute sau pur si simplu carora nu le pasa de standardele de calitate) Eu cred ca raspunsul este DA si nu ma bazez doar pe intuitia personala ci si pe stiinta psihologica. In acest moment se stie ca exista doar doua trasaturi psihologice care pot prezice rezultatele pozitive in viata (ghilimelele indica preluarea sintagmei ca atare dintr-un studiu pe care il voi cita) iar aceste doua trasaturi/calitati sunt: Inteligenta (care nu se poate antrena desi incep sa exista unele sperante :)) Autocontrolul (care poate fi dezvoltat intr-o maniera...inteligenta :))

http://www.pnas.org/content/108/7/2693 Un alt studiu remarcabil, mentionat frecvent in manualele americane (cumva si de Zlate sau Anitei? =)), intrebare doar pentru psihologi) a foste realizat de Ducworth si Seligman, in 2005. Este un studiu longitudinal cu copii din clasa a opta, masurati la inceputul semestrului (teste IQ, chestionare, evaluari ale parintilor, profesorilor, self-report ) si la finalul lui (GPA/Grade Point Average). Intre performanta academica (notele finale) si autodisciplina a existat o corelatie mai puternica decat intre note si IQ? Cat de mare a fost diferenta? Dubla! Cum se citesc rezultatele? Autocontrolul (autodisciplina/amanarea gratificatiei) prezice performanta academica mult mai bine decat IQ-ul (alte variabile fiind controlate). Este bine sa ai un IQ superior, evident, dar si mai bine este sa ai un nivel superior de a amana gratificatia (sa rezisti impulsului de a naviga, chiar acum, pe Internet, pentru a putea citi in continuare acest document foarte interesant =))

Duckworth, A. L., & Seligman, M. E. (2005). Self-Discipline Outdoes IQ in Predicting Academic Performance of Adolescents. Psychological Science, 16(12), 939-944.
Ne spun o mare noutate Duckworth si Seligman (cel cu psihologia pozitiva)? Nu, evident, stim asta inca de la sfarsitul anilor 60 si inceputul anilor 70 (studiile lui Walter Mischel) Mischel, Walter; Ervin Staub (1965). "Effects of expectancy on working and waiting for larger rewards". Journal of Personality and Social Psychology 2: 625633. Mischel, Walter; Ebbesen, Ebbe B. (October 1970). "Attention in delay of gratification". Journal of Personality and Social Psychology 16 (2): 329337. Mischel, Walter; Ebbe B. Ebbesen, Antonette Raskoff Zeiss (1972). "Cognitive and attentional mechanisms in delay of gratification.". Journal of Personality and Social Psychology 21 (2): 204218.

Iti vine sa crezi asa ceva? (vezi mai jos) Schlam, Tanya R.; Nicole L. Wilson, Yuichi Shoda, Walter Mischel, Ozlem Ayduk (2013). "Preschoolers delay of gratification predicts their body mass 30 years later". The Journal of Pediatrics 162: 9093.
Da, ai citit bine, 30 de ani mai tarziu! Exista o colectie impresionanta de studii generata de cercetarile revolutionare ale lui Mischel (facute pe prescolarii de la gradinita din campusul de la Stanford unde mergeau si fetitele lui, ca sa vezi cum psihologii se folosesc de copiii lor pentru a deveni celebri =)) =)) sumarizate in Handbook of Self Regulation (2004, editata de Baumeister) si, la vremea respectiva, Advances in Experimental Social Psychology (1974, editata de Berkowitz) Probabil nu iti vei comanda aceste carti de pe Amazon :) :) dar vei retine ideea de mai sus: si tu (cu o anumita intarziere) si copiii tai puteti beneficia de un avantaj remarcabil in incercarea de a avea o calitate mai buna a vietii (de la performanta academica si/sau profesionala si index al masei corporale pana la salariul primit pe card si relatii satisfacatoare) daca invatati sa amanati gratificatia si va exersati, intr-un mod bine gandit (gradat si sistematic) capacitatea de a rezista impulsurilor, tolerand frustrarea (te felicit daca detii deja aceste abilitati la un nivel inalt dar te invit sa te autoexaminezi cu atentie pentru a nu te pacali singur(a) :)) Revenind la Albert Ellis (pentru ca de aici am plecat) si la psihoterapie (cu o extensie in dezvoltarea personala), cauta sa-ti imaginezi in ce fel o toleranta superioara la frustrare te poate ajuta SA FACI FATA ADVERSITATILOR VIETII (pe care le vei intalni, iti garantez, la un moment dat in viata deoarece este practic imposibil sa ai o existenta complet protejata sau, daca ai un astfel de noroc incredibil, tot te vei confrunta cu batranetea si limitarile fizice) Nu crezi si tu ca este bine sa fii echipata pentru un astfel de dating? :) Poate un prieten te va dezamagi cumplit, poate o promovare meritata iti va fi refuzata, poate o sora te va respinge fara sa intelegi de ce, poate un partener te va parasi si un copil devenit adult va refuza

sa te viziteze, asta ca sa enumar doar cateva adversitati din sfera relatiilor, fara sa ma refer la o posibila stagnare a mentalului colectiv romanesc, la o noua criza economica sau la dispute teritoriale cu minoritatea maghiara (ce reprezinta in raport cu aceste tragedii 5 minute de genuflexiuni? =)) Optiunea valorica pe care ti-o propun este sa te pregatesti constient pentru astfel de evenimente (nu in sensul de a le provoca sau, ca sa aduc o nota combinata de misticism si comedie, a le atrage prin puterea gandului =)) pentru a le intampina, atunci cand vor veni, intr-un mod curajos si a le face fata cu succes, intelegand prin asta nu ca nu vei suferi (suferinta este inevitabila, doar copiii si idealistii nevrotici cred ca vor traversa viat afara sa sufere) ci ca vei tolera suferinta (nu te va coplesi, nu te va dezorganiza, nu-ti va perturba gandirea, perceptiile sau alegerile) Vei tine capul sus, nu te vei prabusi in autovictimizare si autocompatimire insotite de vaicareli (inclusiv intr-un setting terapeutic), vei suporta adversitatea incercand, simultan, sa rezolvi sau sa schimbi ceea ce se poate schimba. Realitatea, uneori, ne trage cate o palma peste fata si cred ca este o dovada de maturitate sa fim pregatiti pentru a nu ne cauta dintii prin iarba (simbolic vorbind) Sunt de acord ca exista si adversitati percepute subiectiv (gratie filtrelor si interpretarilor personale) dar ma grabesc sa adaug ca toleranta la frustrare este utila si in astfel de cazuri (la pachet cu o capacitate de a gandi atent si corect, pentru a separa credintele irationale generatoare de emotii negative nesanatoase de faptele si intamplarile reale) Oricum am lua-o, pe langa capacitatea de a savura placerile vietii (care si ea poate fi antrenata :)), capacitatea de a face fata adversitatilor vietii, atunci cand apar, pare a fi un instrument necesar pe care un om intelept il cauta (si il dezvolta) si il poarta cu sine pe timpul acestei calatorii unice care este viata lui. Si, in cazul in care te gandesti, grabindu-te, ca antrenamentul (care poate fi de multe tipuri) in vederea amplificarii tolerantei la frustrare (sau la disconfort) este o parte a unei filosofii antihedoniste, iti reamintesc faptul ca exista o diferenta intre: Scopuri (atractive) pe termen scurt vs scopuri (si mai atractive) pe termen lung Unde crezi ca vei simti o placere sau o satisfactie mai intense, mai profunde, mai bogate si cu mai putine (sau chiar deloc) efecte secundare? Atunci cand mergi pana la supermarketul aflat la 5 minute distanta cu masina sau atunci cand mergi pe jos? (in mod regulat) Atunci cand inghiti fulgerator 2 prajituri sau atunci cand iti privesti (printre lacrimi :)) grasimea din zona abdominala care te recomanda pentru manualul de geometrie, sectiunea cilindrul? (WHR 0,90-1,00, pentru cunoscatori :)) Capacitatea de a suporta frustrarea, forta de a rezista impulsurilor, puterea de a amana gratificatia imediata, toate acestea nu sunt realizate de dragul lor (ar fi absurd!) ci sunt puse in serviciul unor scopuri semnificative apte a imbunatati calitatea vietii. In caz contrar nu au nici un sens si este mai bine sa stai in fotoliu, in loc sa mergi pana la supermarket si sa comanzi pe Net cele 2(0) de prajituri =)) =)), bucurandu-te de viata si amanand experienta unei vieti mai disciplinate pentru urmatoarea existenta in care esenta ta spirituala se va incarna (iar un manual de astrologie scris de o persoana care nu a participat niciodata la un curs de astronomie te va informa prompt in privinta deficitelor din viata anterioara, codificate energetic =)) de Nodul Sud al Lunii)

Alegerea acestor scopuri semnificative presupune un alt gen de discutie/analiza. De natura existentiala, desigur, fiind vorba de alegeri/optiuni ghidate de valori si de inclinatii psihologice puternice (de tip liberal/conservator). O conversatie pe care sper ca ai inceput-o in interiorul tau si, daca esti norocoasa, poate o ai (on a regular basis) cu oameni maturi si responsabili din jurul tau (daca nu uit :) :) ma voi referi, in a doua parte a cursului, si la acest aspect) Deocamdata scopul meu a fost acela de a-ti realimenta (sau amplifica) motivatia de a te angaja, cu entuziasm =)), in exercitiile fizice de la sala, intelegand sansa pe care o ai de a-ti dezvolta toleranta fata de disconfort (cu extensiile durere, dificultate, suferinta ingrozitoare, mai ales in cazul tehnicilor care solicita abdomenul :)) si conectand mintal ceea ce faci in timpul sedintei (poate si afara ei?) cu un sens pozitiv in care se pot redefini circuitele neurale (neuroplasticitate? ;)) si rezultate cat se poate de concrete, psihologice (experienta traita) dar si materiale (economii? :)). Cel mai usor lucru din lume, atunci cand faci un lucru dificil, orice lucru dificil, este sa te opresti (sau sa nu-l faci de la bun inceput =)) =)) Dar pentru asta nu e nevoie de buletin de identitate. Si un bebelus este capabil de aceasta performanta. Poate ca diferentierea psihologica si maturizarea au legatura cu inaltarea deasupra acestui nivel. Cat de sus? Cat de sus consideri potrivit in urma unei reflectii inteligente. Nici un animal de pe acesta planeta nu reuseste sa se inalte deasupra propriei lui conditii (nu are un cortex frontal suficient pentru a sustine acest pas evolutiv uluitor). Cele mai inteligente primate nonumane se pot proiecta mintal in viitor doar pe urmatoarele 20 de minute (atat cat sa-i permita masculului alfa sa manance fara a fi deranjat; a nu se confunda decizia de a amana o actiune cu comportamentul programat evolutionist de a strange provizii) Maimutele care erau hranite o singura data pe zi, intr-un experiment, la pranz, nu au invatat niciodata sa pastreze o parte din hrana pentru momentele cand le va fi foame din nou (la ora mesei mancau pana se saturau si ulterior risipeau hrana ramasa, de exemplu aruncand unele in altele cu ea) In fiecare dimineata sufereau de foame dar nu le-a trecut prin cap (neavand neuroni suficienti) ca ar putea economisi o parte din hrana pentru a doua zi dimineata (ti se pare ca si unii oameni sunt la fel? =)) =)) http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12002698 Doar oamenii, se pare, isi pot imbunatati propria conditie (si inrautati, de asemenea :((, prin alegeri stupide sau neinspirate). Se pot inalta deasupra propriei naturi mostenite evolutionist (dar mai intai intelegand-o, acesta fiind darul pe care ni-l face psihologia evolutionista). Pot evolua in mod constient. Insa de aici nu rezulta ca oamenii, pur si simplu pentru ca au potentialul de a face ceva (de exemplu de a-si amplifica sensibil capacitatea de a amana gratificatia si a-si mari toleranta la frustrare) automat vor face asta. Unii isi vor actualiza, intr-o anumita masura, potentialul, altii nu. Eu numesc potential spiritual setul de abilitati si trasaturi care pot fi antrenate sau dezvoltate in serviciul unor valori (fara nicio legatura cu conceptele vagi si imposibil de verificat din religie si metafizica) si valorizez eforturile facute de oameni pentru a intelege si/sau actualiza acest potential. In acest sens activitatea din grupurile Neurobics este o forma de spiritualitate (si nu doar ceva experimental din perimetrul dezvoltarii personale)

Nu sunt sigur ca te va ajuta aceasta reincadrare cognitiva in timpul semiflotarilor (sau altor exercitii despre care acum nu ai nicio idee =)) dar, daca simti ca nu mai rezisti, poti apela si la ea (sunt in plin proces de dezvoltare spirituala! :) :)) Pe curand, Adrian