DOCUMENT 46 Te-ai delectat astazi cu iluzia Muller-Lyer .

Iata amanunte: Creierul incearca in permanenta sa mentina o perceptie constanta a caracteristicilor unui obiect (forma, dimensiuni, culoare) chiar si atunci cand senzatiile care corespund acestor caracteristici fizice s-au modificat semnificativ. Aceasta capacitate a creierului se numeste constanta perceptuala (constanta culorii si luminozitatii, constanta marimii, constanta formei) si este adaptativa (a fost selectata evolutionist). Insa tot ea genereaza, in anumite cazuri, iluzii perceptive (Muller-Lyer, camera lui Ames, Ponzo etc.) Cu alte cuvinte, in anumite circumstante, perceptia este inselatoare (ne pacaleste). In cazul MullerLyer (de azi), chiar si dupa ce realizam o masuratoare, una din linii continua sa para mai lunga decat cealalta. Faptul ca suntem constienti nu schimba iluzia perceptiva. Constienta noastra superioara (meta-cunoastere) ne poate permite sa nu luam decizii in baza unei informatii gresite (una din linii este mai lunga) dar nu modifica perceptia deoarece circuitele neurale care o genereaza sunt inflexibile (hardwired) Una din cele mai fascinante iluzii, cunoscuta de secole, este iluzia Lunii: atunci cand se afla in apropierea orizontului Luna pare mai mare cu aproape 50% (in raport cu marimea ei cand se afla sus pe cer, la zenit) S-au avansat mai multe explicatii de-a lungul timpului dar cea mai plauzibila pare urmatoarea: Cand se afla sus pe cer nu avem nicio referinta pentru marimea Lunii (nu se afla nimic in jur cu care sa o comparam). Dimpotriva, cand se afla aproape de orizont o putem compara cu copacii, muntii sau cladirile. Noi stim deja cat de mari sunt copacii (muntii/cladirile). Dar nu stim cat de mare e Luna (nu am vazut-o niciodata de aproape). Stiind despre elementele fizice de pe Pamant ca sunt mari (un munte, de exemplu) creierul interpreteaza realitatea obiectiva si ne face sa percepem (in mod gresit) Luna ca fiind si mai mare. Si desi marimea reala a Lunii nu variaza (si nici distanta: aproximativ 384.403 km), Luna asa cum este perceputa de creier (adica imaginea livrata de creier in urma prelucrarilor de informatie) pare uneori mare (la orizont) sau mica (la zenit)

In camera lui Ames persoana aflata in coltul din stanga pare mult mai mica decat persoana aflata in coltul din dreapta desi inaltimile lor sunt identice. http://psylux.psych.tudresden.de/i1/kaw/diverses%20Material/www.illusionworks.com/html/ames_room.html De ce? Deoarece diferenta de distanta nu este detectata de creier (camera este privita printr-un orificiu intr-un ecran) si, nefiind observata, nici nu este corectata iar camera pare normala (in realitatea obiectiva camera are o forma ciudata, coltul stang fiind mult mai departe decat coltul drept). Persoana din coltul stang proiecteaza o imagine mai mica pe retina iar aceasta imagine nu este corectata de creier (deoarece nu detecteaza distanta). Creierul crede ca cele 2 persoane se afla la o distanta egala (presupunere gresita!) si singura interpretare pe care o poate oferi este a unei marimi diferite a celor 2 persoane.

Dar interpretarea creierului este eronata. Principiul invariantei marimii cu distanta (dimensiunea perceputa a unui obiect creste o data cu imaginea retiniana a obiectului si cu distanta perceputa pana la obiect) este blocat. Cele 2 persoane din figura (linkul) sunt gemeni =)) Creierul vizual incearca in mod continuu sa mentina constanta si cel mai adesea reuseste (atunci cand o persoana se indeparteaza de tine imaginea ei retiniana este mai mica (scade) dar distanta perceputa (daca indicatorii distantei sunt prezenti) creste si cele doua schimbari se anuleaza una pe alta). Un experiment foarte interesant privind felul in care bebelusii percep adancimea se numeste the visual cliff: http://gynomite.files.wordpress.com/2009/09/visual_cliff-again.png?w=495 Bebelusii (6-14 luni) ezita sa-si continue drumul spre persoana de suport (de obicei mama) deoarece percep adancimea (indicatorii pentru adancime par a fi prezenti inca de la nastere=innascuti si nu invatati) Revenind la Muller-Lyer (figura de astazi): iluzia perceptiva este creata de cele doua sageti orientate spre linie (in raport cu sagetile orientate dinspre linie) si de faptul ca percepem liniile ca facand parte dintr-un context mai mare. Datorita celor doua sageti orientate spre ea linia pare a se extinde si, astfel, pare mai mare. Cum sper ca ai remarcat, oricat de mult ai incerca sa te convingi sa le vezi ca fiind egale creierul se va incapatana sa ti le arate inegale =)) Si, asa cum spuneam, in acelasi fel in care creierul ne pacaleste prin iluziile perceptive, la un nivel, ne pacaleste prin credinte eronate, la un alt nivel. Ma voi referi in curand la circuitele neurale/modulele mentale responsabile pentru aceste credinte (despre care suntem foarte siguri ca sunt adevarate tot asa cum, in absenta unei masuratori, suntem foarte siguri ca una din cele doua linii Muller-Lyer este mai lunga) Avand o minte selectata evolutionist, modulele care o compun nu sunt perfecte (nu au evoluat pentru a percepe corect realitatea ci pentru a maximiza supravietuirea). Nefiind perfecte, in anumite situatii evalueaza in mod gresit informatia furnizata de mediu. Cel mai adesea aceste module sunt folositoare si permit adaptarea la mediu. Insa in anumite cazuri produc concluzii gresite despre realitate si stau la baza iluziilor cognitive. Datoram stiintelor cognitive si psihologiei evolutioniste intelegerea lor si beneficiile posibile de care ne putem bucura fiind constienti de arhitectura noastra cognitiva, adica facand un pas deasupra masinariei (un fel de transcendere) si observand-o de la un nivel mai inalt (evolutiv: un nivel mai avansat la care nu se ajunge in mod spontan) Insa asa cum spuneam (si cum am incercat sa sugerez cu ajutorul figurii Muller-Lyer), metacunoasterea nu anuleaza erorile cognitive (insotite de experientele emotionale corespunzatoare) deoarece modulele mentale nu pot fi scoase din sistem (hardware-ul, la acele niveluri adanci (primitive) nu poate fi modificat) Ceea ce putem face este sa fim constienti de iluzii (asa cum suntem constienti in cazul Muller-Lyer) si, fiind constienti, sa nu luam decizii bazate pe aceste iluzii (credinte gresite despre realitate simtite insa ca fiind absolut sigure: asa simt si am incredere in ceea ce simt).

Nu este o idee buna sa ai incredere intotdeauna in ceea ce simti (sau vezi: Muller-Lyer), oricat de puternic ar fi sentimentul tau ca asa este. Propria ta minte te poate insela, uneori intr-un mod dramatic (oamenii iau decizii majore/vitale plecand de la credinte gresite despre realitate, de exemplu asteptandu-se sa fie recompensati cu 72 de virgine =)), post-mortem, daca se sacrifica pentru un zeu, omorandu-i pe cei care cred intr-un alt zeu) Mai multa educatie/informare referitoare la mintea umana, indiferent de geografie, si o stimulare continua a metacunoasterii ne-ar putea ajuta pe toti sa traim intr-o lume mai buna, pur si simplu pentru ca o intelegem mai bine. Dar, asa cum spuneam, nu sunt foarte optimist. Dar nici complet pesimist: de aceea iti scriu documente! :) :) (si imi imaginez ca, in felul tau personal si creativ, la fel ai putea face si tu cu altii) Adrian